DEFINIŢIE: ADJECTIVUL

Partea de vorbire care exprimă însuşirea sau însuşirile unui substantiv se numeşte adjectiv.

Exemple Era o fetiţă marunţică, însă

voinică şi plinuţă. Ochii lui căprui, mari, vioi şi

adânci mă priveau uimiţi. Care e fiinţa miloasă, bună,

iertătoare, înţelegătoare, iubitoare?

Buturuga mică răstoarnă carul mare.

Păsările călătoare se întorc în curând din ţările calde.

ACORDUL ADJECTIVULUI CU SUBSTANTIVUL Adjectivul se acordă

în gen şi în număr cu substantivul determinat, adică îşi schimbă forma în funcţie de genul şi de numărul substantivului.

fată frumoasă

masă curată

recoltă bogată

fete frumoase

mese curate

recolte bogate

copil voios

soldat rănit

domn drept

copii voioşi

soldaţi răniţi

domni drepţi

val periculos

scaun rupt

valuri periculoase

scaune rupte

POZIŢIA ADJECTIVULUI ÎN PROPOZIŢIE În propoziţie, adjectivul poate

sta înainte sau după substantivul pe care îl determină.

Fetiţa fericită alearga prin parcul verde.

Fericita fetiţă aleargă prin verdele parc.

Fluturi străvezii zburau printre florile multicolore.

Străveziii zburau printre multicolorele flori.

Priveau codrii nesfârşiţi. Priveau nesfârşiţii codrii.

IMPORTANŢA ADJECTIVULUI

Adjectivul îmbogăţeşte enunţul şi dă claritate comunicării.

Adjectivul se foloseşte pentru a exprima o părere despre cineva sau despre ceva.

Era o fetiţă. Era o fetiţă mărunţică, însă

voinică şi plinuţă. Moşneagul avea o fată. Moşneagul avea o fată

frumoasă, harnică, robace şi ascultătoare.

Colţunii arătau picioruşele şi genunchii.

Colţunii căzuţi arătau picioruşele pârlite şi genunchii murdari.