Adaptarea scolara. Problema cheie a socializarii scolarului mic

1. Varsta scolara mica marea copilarie

1.1.Descrierea scolarului mic

Varsta cuprinsa intre 6/7 10/11 ani reprezinta cantecul de lebada al copilariei , cand miturile care au populat acest univers mirific se destrama treptat.

Omul devine om pentru c se nate om el dispune de un potenial nativ care este realizat treptat i valorificat prin socializare.

Este nevoie a se dezvolta un nou concept care s ntreasc schimbarea n relaiile coal-familie. Acest concept este parteneriatul educaional. Parteneriatul educaional este forma de comunicare, cooperare i colaborare n sprijinul copilului la nivelul procesului educaional.

Caracteristici fizice

Apare un puseu de crestere la majoritatea fetelor si incepe las o parte din baieti.In medie fetele sunt mai inalte si mai grele dacat baietii de aceeasi varsta.Acest decalaj intre sexe poate crea sentimemte de frustare pentru ambele categorii.

Caracteristici socio morale

Copii devin mi selectivi in alegerea prietenilor.Prezinta o tendinta de a avea cel mai bun prieten mai mult sau mai putin stabil si pot de asemenea sa isi fixeze un inamic seminstabil.

La acesta varsta copii agreaza jocurile si activitatie didactice organizate sub forma sub forma de joc , in grupuri mici, dar ele sunt prea adesea acaparate de respectarea regulilor sau de spiritul de echipa.La acesta varsta actioneaxa moralitatea constrangerii; copiilor le vine greu sa inteleaga de ce si cum trebuie adaptate regulile la diferite situatii.

Certurile sunt frecvente la acesta varsta, fiind prezenta mai ales rafuiala verbala.Certurile ocazionale sunt de asteptat , dar daca anumiti copii par implicati intr-o rafuiala de durata, cu episoade aproape zilnice , va trebui ca profesorul sa intervina.

In primii ani de scoala profesorii si parintii sunt cei care stabilesc standardele de conduita.

La sfarsitul ciclului elementar , copii pot fi mai doritori sa isi impresioneze prietenii , decat sa-l asculte sau sa-l multumeasca pe educator.Pot aparea si cazuri de sfidare a dadrului didactic, se pot forma grupuri denumite gasti , mai mult sau mai putin exclusive doar fete sau doar baieti.

In general aceste grupuri sunt mai active in afara scolii, si de aici si un factor de risc crescut.

Caracteristici afective .

Acesta etapa de varsta este privita ca fiind una a echilibrului afectiv prin raportare la etapele cu dominanta afectiva crescuta.

Apar doua aspecte importante:delicventa juvenila si tulburarile comportamentale.

In ambele cazuri , este implicata problematica afectiva.

Frustarea provocata la copil de diferenta de codul grupului si regulele adultilor, ii pot conduce pe cei cu o constelatie afectiva aparte spre incalcarea normelor: de conduita, de bun simt, regulelor scolare.Acesti copii par a cauta satisfactie si recunoastere in alt cadru decat cel scolar.

Caracteristici cognitive

Incep sa se contureze diferentele in baza variabilei sex- la nivelul unor abilitati speciale si al randamentului scolar.

Fetele pot prezenta performante superioare in ceea ce priveste fluenta verbala, ortografia, citirea si calculul matematic

Baietii optin scoruri mari la rationamentul matematic, orientare spatiala si solutionarea problemelor de descoperire

Ceea ce incepe sa se precizeze cu cea mai mare claritate in aceasta perioada scolara este diferenta dintre stilurile cognitive.

Cercetarile care vizeaza stilul cognitiv fac deosebirea intre stilul implusiv fata de stilul reflexiv si stilul analitic fata de stilul tematic.

Copii implusivi au un ritm de conceptualizare rapid, cu tendinta de a iesi la iveala cu primul raspuns care le vine in minte si sunt preocupati sa gaseasca repede raspunsuri.

Copii reflexivi au nevoie de timp inainte de a raspunde ;ei par a valoriza posibilitatea de analiza a variantelor de raspuns, fiind preocupati mai ales de calitatea raspunsului si nu de rapiditatea cu care este oferit.

In ceea ce priveste stilul analitic , ei pleca in conceptualizare de la detalii ,fata de cel tematic, care iau in considerare intregul.

1.2. Ereditatea, mediul familial si scoala

Ereditatea

Ereditatea este o nsuire biologic general a organismelor vii, un ansamblu de caracteristici naturale, stabile, elaborate n cursul mai multor generaii i transmise de la naintai la urmai prin mecanisme genetice, anatomice i fiziologice.

Fiina uman nou nscut motenete, prin ereditate, o serie de nsuiri fizice comune pentru ntreaga specie uman, o anumit organizare corporal, o serie de reflexe necondiionate care fac posibil adaptarea la mediul extern nc din prima zi. Ereditar sunt date, de asemenea o serie de nsuiri individuale, cum ar fi greutatea, conformaia feei, culoarea ochilor, a prului, a pielii, grupele sanguine, anumite particulariti de construcie ale sistemului nervos i ale analizatorilor, trsturi tipologice, anumite predispoziii care intr n structura aptitudinilor.

Zestrea biologic, ereditar constituie o premis necesar pentru dezvoltarea psihic. Fructificarea potenialitilor ereditare este mijlocit de mediu i de modalitile de organizare a activitii celui care se dezvolt. i socializarea, avnd la baz nevoia de comunicare cu alii, i are ca punct de plecare ereditatea. Pentru ca potenialul ereditar s fie valorificat i dezvoltat ca un sistem operaional, sunt necesare: maturizarea organismului i a sistemului nervos central, adaptarea la mediul natural i social n condiiile unor necontenite interaciuni dintre subiect i ambian, activitatea i nvarea, prin care sistemele operaionale se organizeaz progresiv i se construiesc la diverse niveluri calitative. Este posibil ca potenialul ereditar s nu fie valorificat dect parial, dup cum este posibil ca acest potenial s fie depit i compensat.

n general, viaa ncepe n copilrie cu o dependen total, progreseaz n cursul tinereii spre o independen relativ i ajunge n perioada adult la responsabilitate social. n funcie de raportul dintre dorinele i posibilitile individuale i cerinele sociale, n evoluia fiinei umane se observ o succesiune a unor momente de echilibru maxim, 35 ani, cu momente de dezechilibru maxim, adolescena.

Mediul familial

Cea care rezolv problema dependenei n primii ani de via este familia. Din clipa n care copilul este capabil s rspund ntr-o form coordonat solicitrilor mediului nconjurtor, el aparine acestui mediu, devine sociabil.

Procesul de socializare se afl la intersecia unei multitudini de factori cu valene educative care acioneaz asupra tnrului n formare. Cel mai important dintre aceti factori, cel care i modeleaz personalitatea chiar din primele faze ale vieii, pregtind i adaptarea lui la mediul social este familia. Ea reprezint una dintre cele mai vechi forme de comunitate uman, o instituie stabil cu rosturi fundamentale pentru indivizi, pentru societate. Prioritatea ei asupra celorlali factori decurge din plurifuncionalitatea ei i din poziia pe care o are ca microgrupul social cel mai apropiat de individ.

Orice societate i pregtete membrii, n primul rnd n cadrul familiei, deoarece, prin structura sa, familia ofer cadrul cel mai potrivit pentru formarea principalelor deprinderi, pentru formarea primelor principii de via, pentru transmiterea principalelor cunotine asupra realitii.

Familia este colectivitatea social capabil s-i asigure individului acea capacitate emoional absolut necesar echilibrului psihic, s-i asigure ncrederea de care el are nevoie pentru a rezolva cu succes problemele vieii. Familia i furnizeaz i primele modele ale comportamentului uman, primele exemple de via, reprezentnd pentru copil nsi societatea.

Se spune c meseria de om copilul o nva n familie, deoarece de atitudinea pe care o adopt fa de membrii familiei vor depinde mai trziu relaiile sale cu restul oamenilor.Prima mare achiziie social a omului i pe care familia o fondeaz este limbajul. Calitatea modelului lingvistic pe care l ofer copilului membrii familiei influeneaz gndirea acestuia.

Tot familia ofer copilului prima form de socializare, cea mai simpl, care se refer la totalitatea normelor de conduit nvate n cadrul relaiilor interindividuale din cadrul familiei, n cadrul raporturilor ce se stabilesc ntre frai i surori. Aceste raporturi pe care le au copii ntre ei constituie un fel de repetiie a rolurilor pe care le vor juca mai trziu n via. Aici, n snul familiei, copilul nva c nu este singur pe lume, nva s se druiasc, s in cont de vrsta i particularitile altuia. Jocul continuu de interrelaii din snul familiei i asigur copilului simultan individualizarea i socializarea, proces dialectic prin care se nate personalitatea.

Baza ereditar i mai ales afectivitatea fac din copil un imitator perfect al gesturilor, atitudinilor, vorbelor i faptelor celor din jur. Imitaia pe baza exemplelor i modelelor este prima form a socializrii. Influena puternic a exemplului la nivelul familiei se explic prin faptul ca se bazeaz, n acelai timp i pe raional i pe afectiv. Copilul ateapt de la prini dezvluirea valorii lucrurilor, faptelor i ideilor. Cnd e mic, el ateapt i solicit prerile lor; cnd e mai mare, se mulumete s observe i s deduc ce are de fcut. Principiile exprimate de maturi l impresioneaz mai puin, faptele lor l mping ns la aciuni. Identificarea copilului cu prinii se bazeaz la nceput pe relaia primar, afectiv dintre printe i copil. Pe msur ce crete i se detaeaz, copilul ncearc s devin un fel de replic a adultului.

Primul intermediar al su cu lumea este mama. Ea este un permanent exemplu pentru cum s trieti i cum s te pori, o mam bun preuiete ct o mie de dascli. Copilul vede i nelege lumea aa cum o vede, o nelege i o exprim mama. Prin mam copilul ia contact cu viaa; mama este prima voin cu care se confrunt. n relaiile cu aceasta, copilul cunoate primele relaii umane; primul model uman pe care l urmeaz, primul dascl de la care nva. Probabil c datorm contactului matern cea mai mare parte a sentimentului uman de comuniune social i, prin acesta, stabilitatea real a civilizaiei umane.

Dragostea normal a mamei este cel mai dezinteresat dintre sentimentele umane. Rolul tatlui, redus n prima copilrie, crete n aceeai msur n care cel al mamei scade. La apte ani au o importan egal, dar, copilul ateapt de la mam dragostea, iar de la tat autoritatea. Dragostea i autoritatea se completeaz reciproc.

Pe baza exemplelor furnizate de membrii familiei, copilul se adapteaz biologic i social la mediul nconjurtor. Condiionrile obiective i mai ales cele subiective fac din familie un mediu social educativ sau dimpotriv, n funcie de tipul de familie, generator de deviaii comportamentale. Copilul trebuie s se simt n cas un partener cu drepturi egale, manifestnd un interes sporit fa de tat i fa de frai i surori, iar n curnd fa de toate persoanele din anturajul su.

Climatul afectiv trebuie s fie echilibrat. Acesta este o premis important a maturizrii intelectual-afective a copilului. Simetria/asimetria familiei este dat de relaiile de rol ale prinilor. Acestea trebuie s fie simetrice i complementare. Orice inversare de roluri creeaz dificulti de identificare i implicit, de dezvoltare a copilului. Atitudinea de acceptare-neacceptare a prinilor fa de copil influeneaz socializarea copilului. Compoziia grupului fratern, numrul de copii i locul ocupat ca vrst reprezint condiii importante ale socializrii copilului. Familia cu doi sau mai muli copii favorizeaz maturizarea afectiv, realismul n relaiile interpersonale i capacitile adaptative. Grupul fratern mixt atenueaz rivalitile, omogenitatea va accentua opoziia.

Modelele culturale ale familiei pot favoriza sau pot inhiba socializarea. Copilul este de la nceput prizonier al unui anumit mediu cultural. Succesul sau insuccesul pe plan social i individual depinde de ceea ce i se ofer de timpuriu.

Stilul educativ practicat n familie poate fi autoritar paternalist, exagerat permisiv matern, indiferent - autist, iar nivelul de aspiraie al familiei n raport cu copiii, realist, excesiv, sub posibiliti.

Interesul din ce n ce mai mare pe care omul zilelor noastre l are fa de viaa social oblig familia s-i schimbe permanent modul de existen pentru a se putea adapta la noile condiii ale vieii. Asistm la nchegarea unui nou tip de familie, o familie deschis prefacerilor, gata s se adapteze la diferite funcii economice, politice, sociale pe care membrii ei le ndeplinesc n actuala societate. Pe msura ce crete, copilul simte nevoia s ias din cercul restrns al familiei pentru a nva i alte deprinderi i mai ales pentru a-i satisface anumite nevoi psihologice care apar odat cu vrsta.

coala

Al doilea mediu educativ care intervine n viaa copilului este coala, unde copilul are ca model principal educatorul.

n procesul de formare a personalitii, coala continu ceea ce a nceput familia, dar poate s i rstoarne ceea ce aceasta a pus la temelie prin nlocuirea modelelor oferite de familie cu altele noi, total opuse. Copilul gsete modele n coal, n lecturile sale, n relatri, n spectacole. Sfera influenelor exercitate asupra copilului se lrgete; numrul exemplelor spontane crete considerabil. ntre ase i unsprezece ani se trece treptat la imitaia selectiv. Este perioada cnd ncepe s judece adulii dup concordana dintre vorbele i faptele lor.

Condiiile interne i externe de dezvoltare ale colarului mic fac posibil participarea la viaa de colectiv, antrenarea n aciuni comune, emulaia efortului de grup, intervenia opiniei.

coala ntreine multiple relaii cu mediul social-economic ndeosebi cu elementele specializate ale mediului - familia, mass-media, instituii culturale i social politice. Ea dezvolt o funcie primar, constnd n furnizarea de servicii elevilor i produse societii i alta secundar, furniznd populaiei din zon modele atitudinale, comportamentale, norme morale.

coala este cu precdere, un sistem deschis. La intrare n sistem indivizii nu-i prsesc echipamentul lor cultural, modele, valori, prejudeci, roluri i ies din sistem, purtnd desigur schimbat, zestrea iniial. Poziia individului n organizaie se caracterizeaz printr-o dubl tendin: pe de o parte el i dorete satisfacerea aspiraiilor personale, obinerea succesului psihosociologic, al stimei publice, pe de alta parte el trebuie s rspund solicitrilor organizaionale, s se integreze n piramida ierarhic cu tot cortegiul de dependen ce-l implic. Elevul care se integreaz n sistemul de cerine al colii are ansa s fie recunoscut n colectivitatea colar sub un dublu aspect: adaptat la cerine i participant la dezvoltarea organizaiei.

Ca organizaie social, coala este n acelai timp, un sistem formal pentru c prescrie reguli i norme, sancioneaz conduitele individuale prin raportare la regulament, prin proceduri de control i un mediu de relaii interpersonale informale. Acestea se sprijin pe schimbul de servicii, pe afiniti reciproce, pe un el comun derivat din elurile organizaionale. Exist un eficient sistem de comunicare ntre indivizi, ntre funcii, ntre statusuri i roluri. Comunicarea poate servi pentru a menine distana i a asigura securitatea psihosociologic, dar i pentru a stabili relaii socio-afective bazate pe ncredere i respect personal.

n coal, continu s se dezvolte contactele sociale dintre copii. Se nregistreaz o treptat desprindere de metodele sociale oferite de familie i o orientare spre noul mediu social. Dac n primii ani eul copilului se formeaz prin rsfrngerea aprecierilor adulilor din preajma sa, n coal, contiina de sine a copilului deriv din atitudinea altor persoane cu care intr n contact. coala ofer cadrul propice elevului pentru a-i mprti ideile altora, pentru a se implica ntr-un sistem de relaii sociale tot mai complex, pentru a diversifica paleta criteriilor n stabilirea relaiilor sociale. ncep s se contureze i criterii de evaluare social, acceptare i respingere, ceea ce demonstreaz rolul experienei dobndite n colectivitate.

Ea creeaz posibilitatea trecerii de la stadiul egocentric la nelegerea punctului de vedere al celuilalt, la dezvoltarea unui comportament de cooperare.

Integrarea elevului n colectivitatea colar prilejuiete achiziionarea unor modele de aciune social, nvarea unor comportamente psihosociale, constituie deci, un mijloc de perfecionare a stilului de via participativ. Viaa social din colectivitatea colar ofer prilej de afirmare, dar i de exercitare a unor roluri noi, de experimentare a unor modele de conduit solicitate de cei cu care elevul intr n contact, de nvare psihosocial dirijat.

Interacionnd i comunicnd cu ceilali, colarul mic ajunge s neleag mai bine ce nseamn cinste, sinceritate, corectitudine, curaj, mndrie, modestie. n urma acestor interrelaii crete indicele de socializare a copilului i se amplific ansele de integrare n viaa social.

Aa cum exist carene ale socializrii n familie i n coal se manifest unele deficiene. Socializarea poate fi ineficient din cauza caracterului formal i a cadrului depersonalizat; a necoincidenei modelelor de socializare din coal cu cele din familie sau grup stradal, paralelism, divergene, contradicie; din cauza nelegerii greite de unii educatori a finalitii procesului de socializare ca dresur social; din cauza tratamentului preferenial acordat elevilor buni; a tendinei de a ntri prin sanciuni severe comportamentele copiilor problem; a necunoaterii psihologice a perioadelor critice ale dezvoltrii marcate de negativism, comportament excentric, ostentativ; a necunoaterii particularitilor individuale ale copilului; a insuficienei cooperrii colii cu familia; a insuficienei dialogului dintre educatorii din aceeai coal.

n procesul de socializare a copilului de vrst colar mic se impune conlucrarea colii cu familia, cu celelalte instituii culturale.

2. Adaptarea scolara.Probleme specifice ale adaptarii.

2.1.Probleme specifice ale adaptarii copilului la viata si activitatea scolara

Varsta scolara, denumita si copilaria a treia ,se distinge prin latenta sexuala, orientare obiectiva a intereselor , diminuarea egocentrismului , sociabilitate crescuta dar inca nedeferentiata, toate acestea pivotand in jurul constructivismului, ca trasatura, care isi cauta tot mai multe prilejuri de a se exercita si de a se impune ca dominata.

Mica scolaritate este perioada cand se modifica substantial regimul de munca si de viata , caracteristicile tensionale si vectoriale, generate de evenimente care domina si marcheaza tabela de valori a scolarului mic.

Scoala introduce in fluxul activitatii copilului un anumit orar , anumite planuri si programe cu valoare structurata pentru activitate.

Mediul scolar in care copilul de 6 ani este primit, este complet diferit de cel familial, el fiind creat, cum observa M.Debess, nu pentru a distribui satisfactii afective , ci pentru o munca disciplinata , continua, organizata.

La intrarea in scoala potentialul creativ a copilului intra intr-un pasager con de umbra dupa acest palier , creativitatea cunoaste un reviriment substantial.Formele sale de manifestare sunt dintre cele mai diverse , in functie de interesele copilului , dar si de aptitudinile sale speciale .

Scoala constutuie un mediu care, in locul unui grup restrans (cel de joc), ofera copilului o colectivitate si un loc de munca cu numeroase intrepatrunderi mentale, afective, morale- care se constituie ca un importamt resort al dezvoltarii lui psihice.

Adaptarea la scoala, la ocupatiile si relatiile scolare presupune o oarecare maturitate din partea copilului , care sa-I insufle capacitatea de a se lipsi de afectivitatea ingusta din mediul familial si de interesele imediate ale jocului , pentru a patrunde intr-un nou univers de legaturi sociale si a-si asuma indatoriri. Studiile de specialitate inregistreaza dificultati multiple de adaptarea generate fie de o baza psihofiziologica precara, fie de fixatiile si conflictele afective de sorginte sociofamiala, fie de insusi mediul scolar.

Maurice Debesse spune ca scoala il invata pe fiecare individ sa se situeze printre semeni , ii comunica coplului acea capacitate de mladiere sociala absolut necesara adaptarii scolare.

Observarea comportamentelor concrete ale copiilor, convorbirile cu parintii, cu educatorii si copiii sugereaza existenta unei simptomatologii a trecerii si implicit, a adaptarii de la copilaria prescolara, dominata de structurile si motivele activitatii lucide, la copilaria scolara, ce tinde a se aseza sub influenta dominanta a structurilor si motivelor activitatii de invatare.

Perioada de tranzitie si de adaptare poate sa nu se consume la fel pentru toti copii.

Sint prescolari, care aflati in pragul scolaritatii, manifesta o simptomatologie negativa in raport cu modelul conduitelor din gradinita.Parintii relateaza despre dificultatea de agasi un limbaj comum cu acesti copii, care, parca pe neasteptate, s-au schimbat foarte munt :au devenit capriciosi, neascultatori,chiar impertinenti.

O alta categorie de prescolari, aflati si ei in pragul scolaritatii, manifesta , potrivit datelor de cercetare, o conduita diferita de cea descrisa mai sus:se comporta neconflictual, sint linistiti, ascultatori, nu protesteaza in fata cerintelor adultilor., se ocupa mult cu jocul , preferandul invataturii.

In ipostaza de scolari in clasa intai, copii din prima categorie, in a caror conduita de prescolari se observasera indicii unor fenomene de criza, isi modifica iarasi brusc conduita.Ei reusesc sa depaseasca dificultatile din etapa precedenta, isi ameloreaza simtitor conduita si reintra in mormal.

Copii din cea dea doua categorie , in caror conduita nu se observasera fenomene de criza , inclina si ei spre o conduita negativa o data cu intrarea in scoala, devenind asemanatori cu cei din prima categorie si comportandu-se asa cum se manifestau acestia inaintea debutului scolaritatii

Necoincidenta nivelurilor de pregatire pentru adapterea la sarcinile scolare se poate exprima fie in faptul ca instalarea premiselor trecerii la invatatura se produce inaintea racordarii formale la noua activitate si atunci, copilul, nesatisfacut de realitatea vechii sale pozitii sociale , acorda mai putina atentie jocului, inlocuindu-l cu alte activitati pana ce intra in contact cu scoala fie ca formarea premiselor ramane in urma trecerii formale la activitatile de tip scolar, si atunci , copilul, mergand la scoala in conditii de insuficienta maturizare psihologica, resimte insatisfactie de pe urma noii sale pozitii sociale, pe care o percepe ca factor frustator, de intrerupere a contiutatii activitatii datatoare de satisfactii, jocul.

Decalajul dintre polul social obiectiv si polul psihologic subiectiv(nivelul de pregatire interna pentru scoala) genereaza disonante prentru ambele categorii de copii, aflati in pragul scolaritatii.Ei vor strabate o faza critica, de criza, cu sensuri motovationale diferite pentru unii si pentru altii:primii traind insatisfactia, disconfortul emotional ca urmare a prelungirii unui status rol ocupational ce a inceput sa nu mai fie agreat, cei din categoria a doua traind disconfortul ca urmare a nereusitelor si a situatiilor jenante carew le creeaza un status- rol ocupational ce n-a inceput inca sa fie agreat.In consecinta, vor aparea simptomatologii comportamentale negative in ambele cazuri.

Declansand un proces de adaptare la un mediu si la uin sistem de solicitari foarte diferie ca structura , climat, functionare- , de cel de familie si de gradinita, scoala isi exercita de fapt calitatea ei formatoare asupra evolutiei psihice a copilului.

Aparitia motivatiei pentru invatatura este regizata de legea succeselor si a insucceselor.

Concret, daca debutul scolaritatii se face sub o zodie buna, in sensul ca micul scolar raporteaza o serie de succese , acest lucru va influenta favorabil in opinia cadrului didactic si a clasei, primind emblema de elev bun, in virtutea careia ii vor fi trecute cu vederea eventualele erori sau lacune.Un asemenea debut fericit il va atentiona si asupra cailor pe care le-a urmat pentru a dobandi aceste mici victorii scolare.

Daca elevul incepe cu un sirag de note proaste, el va fi pecetluit cu statutul de elev mediocru,iar posibilele sale momente de inspiratie ulterioara la lectii, vor fi privite cu maxima circumspectie si suspiciune de catre dascal, ele nereusind sa disloce parerea initiala.In timp datorita efectelor didascogene cumulative , cauzate de opinia eronata a dascalului, elevul va abandona cursa, complacandu-se in apele caldute si cenusii ale mediocritatii.

2.2.Socializarea in scoala.Rolul grupului scolar in socializare

Dupa E.Paun , socializarea in desfasurarea ei se realizeaza ca individualizare- socializare- personalizare, procese aflate intr-o strnsa interdependenta si avand ritmuri diferite.

Daca in cadrul socializarii primare are loc cu preponderenta un proces de individualizare copilil invata unicitatea sa de fiinta distincta de alte fiinte umane- , prin socializarea de tip scolar copilul isi construieste o identitate sociala, in urma unui proces extrem de complex, care nu exclude manifestarile de individualizare.

Scopul socializrii n coal este realizarea adaptrii colare. Intrarea copilului n rolul de colar, rol caracterizat prin responsabiliti noi i reglementat statuar prin drepturile i ndatoririle de elev, presupune o nou form de adaptare social, ce reflect msura n care el reuete s rspund cerinelor programate cu privire la conduita sa i la acumularea cunotinelor.

coala este prima form de organizare care familiarizeaz pe indivizi cu exigenele integrrii sociale n formele ei particulare (integrare cultural, normativ, comunicaional, funcional etc.), ale crei efecte rezid n capacitatea lor de a dezvolta atitudini participative n legtur cu scopurile organizaiei; n cazul colii, aceste scopuri sunt: performana colar, disciplina liber consimit, motivaia pozitiv pentru respectarea programului de activitate i a normelor de comportament.

La nivelul colii, procesul de socializare se desfoar ntr-un cadru formal, depersonalizat. Mediul colar se caracterizeaz prin neutralitatea afectiv n raport cu mediul familial, eminamente afectiv. Aici copilul pierde situaia privilegiat din familie, devenind unul printre ceilali. Cadrul didactic introduce o nou imagine despre adult: mai puin tolerant i afectuos, mai autoritar i mai capabil dect prinii n a deschide orizonturi noi de cunoatere. Activitatea colar impune noi reguli i coerciii (de exemplu, demarcaia net ntre joc i activitatea de nvare, care e mult mai valorizat, inclusiv prin criteriile de evaluare strict) i introduce o nou disciplin, bazat pe cerine mai precise, mai riguroase i pe sancionarea mai sever a abaterilor.

Adaptarea colar implic att obinerea performanelor colare, ct i acomodarea la grupul colar, pe baza asimilrii unor valori sociale specifice vrstei. ntre reuita colar i adaptarea la colectivul colar exist o relaie puternic, exprimat de tipul definirii noncognitive a succesului colar ca indicator al adaptrii; elevul nregistreaz insuccese colare atunci cnd e inadaptat la mediul colar, la colectivul clasei sale, cnd triete o situaie de excludere sau de conflict. Odat cu frecventarea colii, cmpul relaional al copilului se diversific i se mbogete prin stabilirea relaiilor cu covrstnicii, relaii bazate pe egalitate i reciprocitate.

Aadar, procesul de socializare n coal se caracterizeaz prin implicare social, presiunea mai mare a expectanelor adulilor, contextul clasei de elevi i procesul de comparare social, care influeneaz nsuirea normelor sociale. De pild, profesorul influeneaz comportamentul elevului prin sistemul de sanciuni, ncurajri, privilegii, atenionri, dar i prin note; notele reprezint cea mai concret dovad a aprobrii sau dezaprobrii oficiale pe care profesorul o acord performanei elevilor. Din punct de vedere sociologic, notele nu constituie doar nivelul competenelor cognitive ale elevului, ci i, mai ales, reflectarea modului n care acesta se conformeaz normelor i valorilor sociale din coal: punctualitate, perseveren, tact etc. coala este, n acelai timp, i faza de tranziie dintre familie i profesie; de aceea, coala urmrete s-i faciliteze elevului un set de experiene sociale ce au menirea de a asigura interiorizarea unor valori (independen, responsabilitate), care s pregteasc elevul ca viitor adult, avnd o anumit profesie, un anumit statut n societate etc.

Referitor la aceast diversitate normativ valoric pe care coala o ofer elevului, sociologul american T. Rapport propune ideea contextelor de socializare i de construire a identitii sociale specifice colii; astfel, n coal ar funciona un context moratoric, care faciliteaz prezena controlului i a experimentrii i care contribuie la formarea i dezvoltarea autonomiei; contextul autoritar, cruia i sunt caracteristice dogmatismul i principiul minilor nchise; contextul anomic, ce are drept caracteristic prezena minim a oportunitilor de experimentare i control; contextul permisiv, n care se manifest o experimentare excesiv i un control minim. Contextul anomic favorizeaz o dezvoltare lipsit de repere axiologice i o identitate de sine confuz. Ideea pe care autorul o subliniaz este aceea c tipologia acestor contexte e una dinamic, ele se pot schimba de la o situaie la alta sau de-a lungul timpului, iar elevii trebuie s se adapteze la aceste modificri.

A. M. Psihologia copilului si a adolescentului , Timisoara, Ed . Augusta,1988, pg.207

E. A. Vrma, Consilierea i educaia prinilor, Buc.,Ed. Aramis, , 2002, pg. 138-139

M. Voinea, Psihosociologia familiei, Universitatea Bucureti, 1996, pp. 11.

A., Adler, Sensul vieii, Editura Ir, Bucureti, 1995, 157.

Idem 4.

Idem 1 ,pg.222

M.Zlate Psihologia copilului Manual pentru clasa a xi.Ed.Didactica si Pedagogica ,R.A.,Bucuresti ,1993,pg.109

idem 1 pg.224

E.Paun , Sociopedagogie scolara ,Bucuresti, Ed. DID. SI Ped., 1982. Pg.69

PAGE