activitati grup

CLASELE V- VI

Activitatea 1 – PUR ŞI SIMPLU DIFERIT

Obiectiv:

Să înţeleagă că, numai pentru simplul fapt că oamenii sunt diferiţi, nu înseamnă că sunt mai

buni sau mai răi.

Materiale:

Creioane, după caz.

Procedura:

Prezentaţi activitatea, cerând elevilor să îşi scoată câte un creion cu care scriu de obicei şi să

îl aducă în faţa clasei. Spuneţi-le că veţi vorbi despre diferenţe şi că îşi vor utiliza creioanele

pentru un experiment.

Rugaţi elevii să îşi examineze cu atenţie creioanele, să caute acele caracteristici care i-ar

ajuta să îşi recunoască mai târziu creioanele. Cereţi-le apoi să pună toate creioanele într-o

grămadă.

Amestecaţi creioanele. Apoi, unul câte unul, elevii îşi vor căuta creionul.

Discuţii:

Întrebări referitoare la conţinut:

Câţi dintre voi aţi putut să vă recunoaşteţi creionul cu uşurinţă? Cum aţi reuşit?

Ce caracteristici speciale a deosebit creionul tău de creioanele celorlalţi?

Dacă am fi pus împreună oameni, şi nu creioane, ar însemna că unii ar fi mai buni decât

ceilalţi? Dar mai răi?

Pentru că tu sau creionul tău sunteţi diferiţi, asta înseamnă că sunteţi mai buni? Sau mai răi?

Ce probleme ar apărea dacă toţi oamenii sau toate lucrurile ar fi identice?

Întrebări de personalizare:

Prin ce te deosebeşti de ceilalţi?

Ce părere ai despre aceste diferenţe? Eşti bucuros că eşti diferit? Te simţi bine că eşti

diferit?

Pentru coordonator:

Puneţi accent pe ideea că diferenţele sunt un lucru bun şi pe faptul că nu avem nevoie să ne

comparăm cu ceilalţi şi să presupunem că sunt mai buni sau mai răi decât noi din cauza

diferenţelor care există.

CLASELE V – VI

Activitatea - CINE NU ESTE CE?

Obiectiv:

Să înţeleagă că performanţa unei persoane nu face ca persoana respectivă să fie mai bună

sau mai rea.

Materiale:

Povestirea „Jocul”

Procedura:

Prezentaţi activitatea, cerând elevilor să ridice mâna dacă au jucat vreodată un joc şi au

câştigat. La fel, dacă au jucat şi au pierdut.

Citiţi povestirea, apoi discutaţi.

JOCUL

Gabriela şi Liviu s-au hotărât să joace o partidă de şah la care asistau şi alţi colegi. Primele

câteva mutări au fost de rutină, apoi, deodată, Gabriela a văzut o posibilitate să câştige un

avantaj. Liviu, devenind ofensiv, mută şi el o piesă, capturând nebunul Gabrielei. Gabriela

mută şi ea şi îi capturează un pion lui Liviu şi jocul continuă tot aşa, umăr la umăr. Cei care

urmăreau jocul deveneau din ce în ce mai curioşi. Cine va câştiga jocul? Liviu face o mutare.

Apoi Gabriela...Upss!! Gabriela este încercuită! Dar nu pentru mult timp! Liviu face o mutare

greşită şi astfel jocul ia sfârşit. Gabriela a câştigat la limită această partidă de şah.

Discuţii:


Plecând de la performanţa elevilor la jocul de şah, putem şti dacă sunt sau nu elevi buni?

Plecând de la performanţa elevilor la jocul de şah, putem şti dacă sunt agreaţi de colegii lor

sau nu?

Plecând de la performanţa elevilor la jocul de şah, putem şti cât de bine se înţeleg cu fraţii şi

surorile lor acasă?

Plecând de la performanţa elevilor la jocul de şah, putem şti dacă sunt sau nu sunt buni

jucători de şah?

Ce ştim, de fapt, despre aceşti copii?


Ai pierdut sau ai câştigat vreodată la ceva? Dă exemple.

Faptul că ai câştigat sau ai pierdut te-a făcut să devii o persoană mai bună sau mai rea? Ce

îţi poate spune despre cineva faptul că a pierdut sau că a câştigat la un concurs? Ce ne

relevă acest fapt despre ceea ce suntem noi cu adevărat?

Ce poţi să îţi spui în sinea ta data viitoare când pierzi? (Elevii pot să îşi spună că este doar

un joc, că faptul că au pierdut acum nu înseamnă că vor pierde mereu sau că atunci când

pierzi la un joc nu înseamnă că nu eşti bun)

Pentru coordonator:

Scopul acestei lecţii este să accentueze faptul că un anumit nivel de performanţă nu

înseamnă că suntem mai buni sau mai răi.

Este important ca elevii să înţeleagă cât de puţine lucruri putem şti luând în considerare doar

performanţele cuiva, la un moment dat.

CLASELE VII - VIII

Activitatea – TE PROVOC!

Obiectiv:

Recunoaşterea relaţiei dintre autoacceptare, comportament şi sentimente.

Materiale:

Nici unul

Procedura:

Întrebaţi elevii câţi dintre ei au făcut vreodată ceva anume doar pentru că i-a provocat cineva.

Spuneţi-le că veţi discuta în continuare relaţia dintre comportamentele şi sentimentele lor,

precum şi părerea pe care o au despre ei înşişi în situaţia în care au fost provocaţi să facă

ceva anume.

Spuneţi-le următoarea poveste: “Prietenii lui Toni au desenat un porc pe

foaie şi au scris numele directorului şcolii sub desen, după care l-au provocat pe Toni să

ducă desenul şi să-l pună pe biroul directorului. Evident că Toni a făcut acest lucru, pentru

simplul fapt că a simţit că este obligatoriu.”

Discuţie:

Întrebări de conţinut:

Cum credeţi că s-a simţit Toni când colegii l-au provocat să pună desenul pe biroul

directorului?

Ce credeţi că s-ar fi întâmplat dacă ar fi refuzat?

Ce părere credeţi că şi-a făcut Toni referitor la fapta sa?


Aţi fost vreodată într-o situaţie similară? Exemplificaţi.

Ce părere aţi avut despre comportamentul vostru, pe motiv că aţi acceptat provocarea?

Ce factori trebuie luaţi în considerare în asemenea situaţii?

Puteţi explica legătura care există între comportamentul, sentimentele şi autoacceptarea

voastră în astfel de situaţii?

Pentru coordonator:

Este important ca elevii să înţeleagă că, dacă nu vor să facă ceva anume, însă totuşi fac acel

lucru, cu siguranţă nu vor avea o părere despre sine la fel de bună ca şi în situaţia în care ar

fi rezistat provocării.

CLASELE IX - X

Activitatea - ŞTERGEREA TRECUTULUI

Obiectiv:

Recunoaşterea faptului că un comportament din trecut nu trebuie să influenţeze prezentul.

Materiale:

Hârtie şi creion

Procedură:

Se începe lecţia prin discutarea modalităţii în care un comportament ruşinos din trecut ne

poate influenţa în prezent. Se poate prezenta un exemplu personal referitor la ceva ce aţi

făcut în copilărie, adolescenţă sau la vârsta adultă şi de care vă este ruşine.

Propuneţi elevilor să descrie una sau mai multe situaţii pe care le consideră ruşinoase în viaţa

lor. Explicaţi-le că toţi trecem prin situaţii de acest fel, însă ceea ce e ruşinos pentru o

persoană, nu e neapărat la fel şi pentru o altă persoană.

Întrebaţi elevii dacă cunosc persoane (eventual staruri de cinema sau atleţi) care au făcut

ceva ce ar putea fi considerat ruşinos, precum implicarea în litigii cu forţele de poliţie sau

consumul de droguri. Discutaţi efectele unor astfel de comportamente asupra vieţii acestor

persoane; au reuşit să depăşească problema sau au continuat pe aceeaşi cale greşită?

Discuţie:


Consideraţi că trebuie să vă pară rău întotdeauna pentru ceva ce aţi făcut în trecut?

Ce sens are să vă agăţaţi de sentimentele de ruşine?

Consideraţi că, deşi aţi avut parte de o serie de sentimente negative, puteţi totuşi să vă

schimbaţi viaţa în bine?


Ce aţi făcut sau puteţi face pentru a schimba efectele unui comportament trecut, de care vă

este ruşine?

Ce anume spune despre voi faptul că aţi avut parte de o serie de experienţe ruşinoase în

trecut?

Pentru coordonator:

E important ca elevii să realizeze că un comportament din trecut nu trebuie neapărat să-i

influenţeze în prezent. Dacă au făcut lucruri pe care le consideră ruşinoase, pot învăţa din

aceste experienţe şi îşi pot continua viaţa.

CLASELE XI - XII

Activitatea - NU POT, NU VREAU!

Obiectiv:

Provocarea gândirii de tip “nu pot”.

Materiale:

Listele “Nu pot, nu vreau!”

Procedură:

Scrieţi pe tablă următoarele propoziţii:

Nu pot face nimic în această privinţă.

Nu pot face acest lucru.

Nu pot să merg acolo.

Mi-ar plăcea să fac acel lucru, dar nu pot.

Nu pot să schimb cu nimic felul în care gândesc.

Descrieţi însemnătatea cuvântului “nu pot” - incapacitatea de a face ceva anume sau lipsa de

putere şi control asupra unei situaţii şi discutaţi în ce fel de situaţii folosesc elevii asemenea

cuvinte. Faptul că spui “nu pot” înseamnă că nu ai control asupra situaţiei sau, pur şi simplu,

alegi să nu faci ceva anume?

Cereţi elevilor câteva exemple de situaţii în care întâlnim gândirea de tip “nu pot” şi

determinaţi dacă aceasta presupune incapacitatea de a face un anumit lucru sau pur şi

simplu lipsa dorinţei de a încerca. Subliniaţi relaţia dintre felul în care elevii îşi reprezintă

situaţia şi capacităţile lor şi frecvenţa utilizării verbului “nu pot”.

Distribuiţi listele “Nu pot, nu vreau!” şi împărţiţi elevii în grupuri de câte trei persoane, fiecare

având câte un rol aparte (e.g. actorul A, B sau C ). Actorul A va citi propoziţia, B va răspunde

cu “nu pot”, iar C cu “nu vreau”, iar clasa întreagă va oferi diverse reacţii la situaţiile de tip “nu

pot” / ”nu vreau”.

Discuţie:


Care este diferenţa dintre cele două tipuri de răspunsuri - a nu putea şi a nu vrea?


Ce reprezintă pentru voi “nu pot”? Folosiţi acest cuvânt chiar şi atunci când intenţionaţi să

spuneţi “nu vreau”?

Care credeţi că sunt consecinţele gândirii de tip “nu pot”?

Ce relaţie consideraţi că există între a vă simţi mai puternic / ă ca persoană şi o mentalitate

de tip “nu pot”?

Pentru coordonator:

Elevii trebuie să facă diferenţa între ceea ce nu pot face cu adevărat şi ceea ce nu fac

datorită părerilor referitor la propriile abilităţi, pentru că adesea mentalitatea de tip “nu pot”

reprezintă o modalitate de a evita riscuri ce ar putea avea drept rezultat un eşec.

Lista “nu pot, nu vreau!”

Instrucţiuni:

Actorul A citeşte afirmaţiile, după care B spune “nu pot” şi C “nu vreau”.

Să mergem la un film.

De ce nu-ţi exteriorizezi sentimentele?

Aşa, continuă să te enervezi!

Hai să ne îmbătăm!

Hai să furăm tricoul ăsta!

Sună-l ( sună-o ) şi invită-l (invit-o) în oraş.

Contramandează întâlnirea dacă nu vrei să mergi.

Pur şi simplu copiază la examen!

Pur şi simplu înfruntă-l (înfrunt-o)!

Zii-ne secretul

Categoria: Emotii

CLASELE V - VI

Activitatea – ÎNFRUNTĂ-ŢI EMOŢIILE

Obiectiv:

Să înţeleagă că oamenii pot să aibă emoţii diferite faţă de acelaşi eveniment.

Materiale:

Patru farfurii de hârtie pentru fiecare elev; markere şi creioane, după caz.

Procedura:

Cereţi elevilor să deseneze pe farfuriile primite, feţe care să reprezinte următoarele emoţii:

bucurie, tristeţe, mânie, îngrijorare.

Explicaţi-le că veţi citi câteva situaţii la care ei se vor gândi şi vor încerca să vadă cum s-ar

simţi ei într-o situaţie similară.

Citiţi fiecare din situaţiile care urmează, una câte una, indicând elevilor să răspundă la fiecare

situaţie, întorcând cu faţa în sus farfuria pe care este desenată faţa care arată emoţia

potrivită. Înainte să treceţi la citirea altei situaţii, cereţi elevilor să verifice cum au răspuns

colegii lor. Dacă nu au răspuns toţi la fel, întrebaţi-i de ce cred că unii oameni simt diferit în

aceeaşi situaţie. (De exemplu, unii oameni pot să fie fericiţi că ninge, pentru că merg să

schieze, în timp ce pe alţii ninsoarea poate să îi înfurie, pentru că nu pot să iasă cu maşina

din oraş.) Continuaţi cu alte situaţii, discutând, din nou, răspunsurile.

În seara asta o să ningă.

Verii tăi urmează să vină în vizită.

Părinţii te iau cu ei la cumpărături după şcoală.

Învăţătoarea te ţine în clasă în timpul pauzei.

Nu ai fost ales pentru echipa de volei.

S-ar putea să te muţi într-un alt oraş.

Să fii membru într-un nou cerc de lectură.

Tatăl / mama ta tocmai a primit o slujbă nouă.

Prietenul tău se mută.

Ai fost bolnav şi nu poţi să participi la orele de educaţie fizică.

Discuţii:


A răspuns toată lumea la o situaţie prin aceeaşi emoţie? Dacă nu, de ce credeţi că s-a

întâmplat acest lucru?

Crezi că există o situaţie în care toată lumea ar avea aceleaşi emoţii?

De ce crezi că doi oameni ar putea să aibă emoţii diferite în aceeaşi situaţie?


Crezi că este bine să ai emoţii diferite de ale altcuiva într-o situaţie anume? Ţi s-a întâmplat

vreodată aşa ceva? Dă exemple.

Ce aţi învăţat din această activitate?

Pentru coordonator:

Această activitate pune accentul pe faptul că emoţiile sunt individualizate. În plus, ea introduce ideea

că oamenii au emoţii diferite, pentru că au idei şi gânduri diferite.

CLASELE V - VI

Activitatea – M-AU FĂCUT SĂ MĂ SIMT

Obiectiv:

Să înveţe că ceilalţi nu ne controlează sentimentele sau emoţiile şi nu ne pot face să ne

simţim într-un fel anume.

Materiale:

Situaţiile „M-au făcut să mă simt”; 8 bucăţi de sfoară

Procedura:

Solicitaţi un voluntar care să fie „cineva”şi alţi opt care să citească situaţiile „M-au făcut să mă

simt”. Legaţi câte o bucată de sfoară de mâinile, picioarele şi degetele voluntarului care este

„cineva”.

Cereţi primului voluntar care citeşte să apuce un capăt al unei sfori, să citească prima

situaţie, să identifice sentimentul asociat cu situaţia şi apoi să tragă de sfoară. Ceilalţi volutari

vor proceda la fel. După ce se citesc toate situaţiile, voluntarii se întorc la locurile lor.

Discuţii:


Pentru voluntarul „cineva”: Cum a fost când ceilalţi îţi spuneau cum să simţi în situaţia

respectivă şi trăgeau sforile în toate părţile? Ţi s-a părut că te făceau să te simţi într-un fel

anume?

Este posibil să te simţi în mai multe feluri în situaţia dată? Cu alte cuvinte, poţi să alegi modul

în care te simţi?


Ai spus vreodată că cineva te-a supărat (întristat, enervat)? Ce ai vrut să spui?

Crezi că ceilalţi chiar te pot face să simţi ceva sau crezi că tu alegi modul în care simţi?

La ce o să te gândeşti data viitoare când o să auzi pe cineva spunând: ”El / ea mă

enervează!”?

Pentru coordonator:

Limbajul nostru cotidian este plin de referinţe care sugerează că ceilalţi ne pot face să ne

simţim într-un anume fel. Copiii trebuie să înveţe că modul în care simt este alegerea lor.

SITUAŢIILE „M-AU FĂCUT SĂ MĂ SIMT”

Mi-a pus o poreclă.

M-a împins de pe balansoar în pauză.

Mama a ţipat la mine.

Fratele meu m-a necăjit în faţa prietenilor lui.

Sora mea nu mă lasă să mă uit la emisiunea mea preferată.

Am luat o notă mică.

A trebuit să îmi refac tema.

Nu am fost invitat(ă) la o petrecere.

CLASELE VII - VIII

Activitatea – CINE ESTE RESPONSABIL PENTRU

ANUMITE EMOŢII?

Obiectiv:

Recunoaşterea faptului că ceilalţi nu sunt responsabili pentru nefericirea noastră.

Materiale:

Hârtie şi creion

Procedura:

Discutaţi ce înseamnă a fi dezamăgit şi cereţi-le să ofere cel puţin trei exemple de

evenimente dezamăgitoare din ultima vreme.

Cereţi-le să indice cum au reacţionat la acele dezamăgiri – prin ţipete, plânsete, ceartă,

blamare sau acuzarea altor persoane?

Întrebaţi-i cine cred că este de vină pentru nefericirea sau dezamăgirea lor – ei înşişi sau

alţii? Cereţi-le să ofere exemple.

Ilustraţi faptul că sentimentele de tristeţe şi nefericire provin din gândurile noastre iraţionale,

prin oferirea unui exemplu edificator şi identificarea gândurilor subsidiare. De exemplu, dacă

un elev este supărat pentru că a luat o notă slabă la un test, e foarte probabil să vadă

lucrurile în felul următor:

Examenul a fost prea dificil.

Nu ar fi trebuit să fie atât de greu.

Nu ar trebui să am de învăţat pentru examene.

Această situaţie este nedreaptă.

Discutaţi dacă elevii ar trebui sau nu să vadă lucrurile în acest fel şi arătaţi că acelaşi elev ar

putea vedea situaţia într-o lumină total diferită dacă ar gândi în felul următor:

Îmi doresc să fi studiat mai mult.

Aş fi putut pune întrebări pentru a înţelege mai bine lucrurile.

E păcat că am luat o notă slabă, însă mă voi descurca mai bine data viitoare.

Nu sunt ceea ce fac – sunt încă în regulă.

Discuţie


De obicei, cine este de vină pentru propriile dezamăgiri – voi sau ceilalţi?

Este posibil ca altcineva să fie responsabil pentru nefericirea sau dezamăgirea voastră?

De unde consideraţi că provin sentimentele de nefericire sau dezamăgire?


Ce puteţi face atunci când vă daţi seama că îi acuzaţi pe alţii pentru nefericirea dvs.?

Cine are de obicei mai mult control asupra propriilor voastre sentimente, voi sau ceilalţi?

Pentru coordonator:

Ghidaţi-i să realizeze că ceea ce îşi spun referitor la o situaţie nefericită îi poate ajuta să

înţeleagă că ei sunt responsabili pentru propriile sentimente, şi nimeni altcineva.

CLASELE IX - X

Activitatea - COMPORTAMENTE MERITORII

Obiectiv:

Analizarea beneficiilor emoţiilor plăcute versus emoţiilor neplăcute.

Materiale:

Foaia de lucru “Consecinţe”

Procedură:

Discutaţi ce anume reprezintă o consecinţă. Pentru fiecare situaţie există consecinţe pozitive,

respectiv negative. De exemplu, dacă sunteţi invitat la o serată, consecinţa pozitivă ar fi

distracţia şi posibilitatea de a întâlni noi persoane. Consecinţa negativă ar putea consta în

faptul că nu dansaţi la fel de bine ca alte persoane şi unii ar putea râde de voi. Subliniaţi că

este important să învăţăm să evaluăm aceste consecinţe, astfel încât să înţelegem mai bine

sentimentele şi comportamentele.

Explicaţi că atât consecinţele pozitive, cât şi cele negative sunt asociate cu emoţii. Adesea,

oamenii consideră că nu există consecinţe pozitive pentru emoţii negative, însă se înşală. De

exemplu, dacă o persoană este deprimată, poate beneficia de o atenţie suplimentară din

partea celorlalţi, atenţie care poate chiar să o ajute în eliminarea depresiei.

Distribuiţi foile de lucru şi rugaţi elevii să-şi găsească câte un partener. Perechile trebuie să

identifice ceea ce consideră a fi consecinţele negative, respectiv pozitive ale emoţiilor

înşiruite.

Prezentaţi răspunsurile întregului grup.

Discuţie:


A fost dificil să identificaţi consecinţe ale emoţiilor? Au fost unele mai dificile decât altele?

De ce consideraţi că este important să analizaţi consecinţele?


V-aţi agăţat vreodată de o emoţie, deşi consecinţele nu v-au ajutat? De ce aţi făcut acest

lucru?

Data viitoare când veţi experimenta o asemenea emoţie ale cărei consecinţe nu sunt deloc

grozave, ce veţi face în privinţa ei?

Pentru coordonator:

Elevii trebuie să recunoască faptul că toţi ne agăţăm în mod ocazional de emoţiile negative

din motive cu totul eronate. Având însă posibilitatea de a alege şi ştiind cum să analizăm

consecinţele emoţiilor poate fi extrem de util în controlarea situaţiei.

FOAIE DE LUCRU

“CONSECINŢE”

Cerinţă:

Identificaţi câte o consecinţă pozitivă şi negativă pentru următoarele emoţii:

Furios / furioasă

Pozitivă

Negativă

Deprimat(ă)

Pozitivă

Negativă

Trist(ă)

Pozitivă

Negativă

Fericit(ă)

Pozitivă

Negativă

Confuz(ă)

Pozitivă

Negativă

Singur(ă)

Pozitivă

Negativ

CLASELE XI - XII

Activitatea - MECANISMELE DE APĂRARE

Obiectiv:

Înţelegerea modalităţii în care mecanismele de apărare se relaţionează cu problemele

emoţionale.

Materiale:

Hârtie şi creion

Procedură:

Explicaţi faptul că mecanismele de apărare sunt ca nişte ziduri pe care le aşezăm pentru a-i

ţine pe alţii în afara lor, pentru a ne simţi în siguranţă sau pentru a ne ajuta să evităm

confruntarea cu anumite sentimente sau persoane în situaţii particulare. Oferiţi o serie de

exemple precum a te enerva atunci când eşti speriat / ă, a bea prea mult atunci când eşti

nefericit.

Împărţiţi clasa în grupuri mici de câte 4-5 participanţi, numiţi în fiecare grup câte o persoană

care să noteze ceea ce zic ceilalţi membri şi cereţi-le elevilor să găsească o serie de

mecanisme de apărare pe care ei, prietenii, părinţii lor sau alte persoane din mediul lor le

utilizează.

Împărtăşiţi întregii clase exemplele grupurilor.

Discuţie:


Consideraţi că mecanismele defensive sunt utilizate foarte des? În ce scop?

Ce credeţi că s-ar întâmpla dacă nu am utiliza aceste mecanisme defensive?


Consideraţi că utilizaţi mecanismele defensive în scopul mascării propriilor emoţii? Oferiţi

exemple.

Ce părere aveţi referitor la utilizarea acestor mecanisme defensive?

Ce mecanisme defensive proprii v-ar plăcea să eliminaţi? Cum anume consideraţi că puteţi

realiza acest lucru?

Pentru coordonator:

Sublinierea modalităţii de utilizare a mecanismelor defensive creşte conştientizarea şi încurajează

abordări mult mai directe ale situaţiilor problematice.

Categoria: Convingeri si Comportamente

CLASELE V - VI

Activitatea – FAPTE ŞI CONVINGERI

Obiectiv:

Să poată face diferenţa între fapte şi convingeri.

Materiale:

Panourile cu jocul „FAPTE ŞI CONVINGERI” (fişa 8); creioane şi stilouri, după caz.

Procedura:

Prezentaţi activitatea, întrebând elevii ce este un fapt (ceva ce poate fi dovedit ca fiind

adevărat, cum ar fi propoziţia „soarele străluceşte astăzi”) şi ce este o convingere (o opinie

despre una dintre ideile tale referitoare la ceva, cum ar fi propoziţia „razele de soare sunt

foarte fierbinţi.”)

Împărţiţi elevii în perechi şi stabiliţi ca unul din parteneri să se ocupe de fapte, iar celălalt de

convingeri. Distribuiţi fişa nr. 8 cu jocul „Fapte şi convingeri” fiecărei perechi, explicând că vor

juca un joc asemănător cu “X şi O”. Când coordonatorul citeşte o propoziţie, clasa discută

dacă este o convingere sau un fapt. Dacă se decide că este un fapt, partenerul care se

ocupă de fapte trece un F pe fişă. Dacă este o convingere, elevul care se ocupă de

convingeri în cadrul unei perechi va trece un C pe panou. Prima persoană care trece trei F

sau C în şir este câştigătorul.

Citiţi propoziţiile de mai jos, continuând jocul, până cineva marchează 3 F sau C în şir:

Porumbul este o plantă (fapt).

Copiii care merg la şcoală sunt frumoşi. (convingere)

Săniuşul este grozav. (convingere)

Toţi cockerii sunt căţei deştepţi. (convingere)

Fotbalul este un joc. (fapt)

Vara este cel mai frumos anotimp al anului. (convingere)

Vacile dau lapte. (fapt)

Baschetul este un sport. (fapt)

Fetele sunt mai deştepte decât băieţii. (convingere)

Discuţii:


V-a fost greu să vă daţi seama care propoziţii sunt fapte şi care sunt convingeri? Ce vă ajută

să faceţi diferenţa?

Au toţi oamenii aceleaşi convingeri despre un fapt anume? Cred, de exemplu, toţi oamenii

acelaşi lucru despre faptul că la Clubul Rapid Bucureşti există şi echipă de fotbal şi de

baschet? Unii oameni pot să creadă că echipele sunt bune, alţii că echipele nu sunt bune.

(Invitaţi elevii să dea exemple de convingeri despre fapte diferite.)


Te poţi gândi la un fapt referitor la tine însuţi? Dar la o convingere referitoare la acel fapt?

(De exemplu, cineva poate să joace baschet şi convingerea sa să fie că este un bun jucător

de baschet.)

Pentru coordonator:

Este important să ajutaţi elevii să vadă că faptele pot fi demonstrate şi că, de cele mai multe

ori, convingerile despre fapte sunt cele care creează probleme între oameni.

FIŞA

JOCUL FAPTE ŞI CONVINGERI

Instrucţiuni: Jucaţi acest joc ca şi “X şi O”. Când auziţi un fapt, partenerul care se ocupă de

fapte trebuie să pună un F pe fişă. Când auziţi o convingere, partenerul care se ocupă de

convingeri pune un C pe fişă. Prima persoană care pune trei F sau C în şir câştigă.

CLASELE V - VI

Activitatea – RAŢIONAL SAU IRAŢIONAL

Obiectiv:

Să înveţe să facă distincţia între convingerile raţionale şi cele iraţionale.

Materiale:

Lista cu convingeri raţionale sau iraţionale

Procedura:

Prezentaţi activitatea, notând pe tablă cuvintele Raţional şi Iraţional. Explicaţi-le, în mod

obiectiv, că în timp ce convingerile iraţionale nu au sens, cele raţionale au. De exemplu, să-i

ceri mamei să-ţi facă friptură de pui în fiecare sâmbătă este iraţional. Dacă doar ţi-ai dori să

îţi facă, în loc să-i ceri acest lucru, ar fi raţional. Să crezi că toţi colegii de la şcoală sunt răi

este iraţional; să înţelegi că doar unul sau doi se poartă urât cu tine câteodată este raţional.

Discutaţi de ce convingerile următoare sunt convingeri iraţionale:

Trebuie să fiu perfect.

Tot timpul trebuie să mă placă toată lumea.

Nu pot să fac nimic legat de modul în care mă simt; este vina altcuiva că sunt nefericit.

Este groaznic când ceva nu merge aşa cum vreau eu.

Nu trebuie să muncesc prea mult ca să fac ceva.

Nu trebuie să greşesc.

Nu suport să fiu criticat.

Toată lumea şi toate lucrurile ar trebui să fie corecte.

Împărţiţi elevii în două echipe, apoi alegeţi un căpitan din fiecare echipă. Daţi fiecărei echipe

câte o listă cu convingeri raţionale şi iraţionale. Jocul se desfăşoară după cum urmează:

căpitanul primei echipe îi citeşte primului jucător prima propoziţie de pe fişă; acesta decide

dacă este o convingere raţională sau iraţională. Dacă jucătorul are dreptate, rămâne în joc,

dacă nu, merge la locul său. Vine rândul echipei 2. Căpitanul echipei 2 citeşte următoarea

propoziţie primului jucător din echipa lui. Acesta spune dacă propoziţia este raţională sau

iraţională şi merge la loc dacă răspunde greşit. Jocul continuă cu alternarea echipelor;

căpitanii echipelor numesc, în ordine membrii care vor răspunde, până când se termină

întrebările. La sfârşit, câştigă echipa cu cei mai puţini jucători care au mers la loc în bancă.

Discuţii:


A fost greu să faceţi diferenţa între convingerile raţionale şi cele iraţionale? Au fost unele

aprecieri mai grele decât altele?

Cum aţi explica cuiva diferenţa dintre cele două tipuri de convingeri?


Ce fel de convingeri tinzi să ai mai des, raţionale sau iraţionale?

Ce fel de convingeri iraţionale ai? Dă exemple.

Pentru coordonator:

Convingerile sunt iraţionale dacă sunt formulate sub formă de cereri absolutiste sau

generalizări exagerate. De exemplu, deşi ar fi bine ca ceilalţi să se poarte frumos cu noi

aproape tot timpul, este imposibil ca toţi oamenii să fie drăguţi cu noi tot timpul. Dacă înţeleg

diferenţa dintre gândirea raţională şi cea iraţională, elevii vor putea să recunoască mult mai

bine aceste şabloane / stiluri de gândire în viaţa lor.

LISTA CU CONVINGERI RAŢIONALE SAU IRAŢIONALE

Nu o să am niciodată prieteni.

Nimeni nu mă invită niciodată să merg undeva.

Aş vrea să am un casetofon nou.

Dacă ar fi, într-adevăr, prietena mea, ar sta numai lângă mine şi nu lângă alţi colegi.

Dacă nu pot să merg la patinoar, mă sinucid.

Părinţii mei nu mă lasă niciodată să fac ceva.

Ar fi drăguţ din partea lui dacă m-ar invita să rămân la el în seara asta, dar, doar pentru că nu

m-a invitat, nu înseamnă că nu mă place.

Sunt un jucător de baschet atât de prost. Dacă ies pe teren, toată lumea o să râdă şi o să se

distreze pe seama mea.

Dacă greşesc la lucrarea asta, nu înseamnă cu sunt un prost.

Toată lumea ar trebui să îmi spună lucruri drăguţe.

Mi-ar plăcea să am mai mulţi prieteni.

Dacă trebuie să stau lângă el, mai bine mă las de şcoală.

Chiar nu-mi place de ea, dar, dacă trebuie să fac echipă cu ea cred că o să mă descurc.

Pentru că am pierdut o partidă de scandenberg, toţi o să râdă de mine şi o să îmi spună

pămpălău.

Dacă mama ţipă la mine înseamnă că poate a avut o zi proastă nu că nu mă iubeşte.

Sub nici o formă nu o să port la şcoală hainele rămase de la sora mea mai mare. Toată

lumea o să râdă de mine.

Dacă trebuie să fiu coleg cu copiii ăştia, mai bine mă las de şcoală.

Aş vrea să merg la schi în vacanţa de primăvară, aşa cum merg şi colegii mei, dar înţeleg că

părinţii mei nu îşi pot permite.

CHEIA RĂSPUNSURILOR:

Iraţional

Iraţional

Raţional

Iraţional

Iraţional

Iraţional

Raţional

Iraţional

Raţional

Iraţional

Raţional

Iraţional

Raţional

Iraţional

Raţional

Iraţional

Iraţional

Raţional

CLASELE VII - VIII

Activitatea – DORINŢE ŞI NEVOI

Obiectiv:

Recunoaşterea diferenţei între dorinţe şi nevoi.

Materiale:

Câte 12 foi de mărime A2 pentru fiecare elev, hârtie şi creion

Procedura:

Distribuiţi cele 12 foi fiecărui elev. Grupaţi elevii şi cereţi-le să găsească 10 lucruri pe care le

doresc sau de care au nevoie şi să scrie fiecare din aceşti itemi pe câte o foaie de hârtie.

După aceea, trebuie să ia celelalte două foi de hârtie şi să scrie pe una nevoi şi pe alta

dorinţe, urmând să grupeze cele 10 foi după aceste două criterii.

Cereţi-le să definească termenii de dorinţe şi nevoi. Arătaţi că o nevoie reprezintă ceva ce

este obligatoriu să avem pentru a supravieţui, în timp ce o dorinţă este ceva ce ne face viaţa

mai uşoară şi mai confortabilă, fără a fi însă necesară pentru a supravieţui.

După definirea conceptelor, cereţi elevilor să schimbe itemii între ei, bifând cu câte un “X”

acele foi pe care le schimbă.

Încurajaţi-i să împărtăşească exemple de nevoi şi dorinţe personale.

Discuţie


Care este diferenţa dintre o nevoie şi o dorinţă?

După ce aţi aflat care sunt diferenţele dintre cele două concepte, aţi schimbat vreun item cu

alte grupuri?


Aţi confundat vreodată nevoile cu dorinţele, spunând că aveţi nevoie de ceva anume, când,

de fapt, doar doreaţi acel lucru?Aţi avut vreodată nevoie de un lucru anume, însă nu aţi reuşit să-l obţineţi? Cum anume v-a afectat acea situaţie?

Aţi dorit vreodată ceva, însă nu aţi reuşit să obţineţi acel lucru? Cum v-a afectat acea situaţie? Consideraţi că puteţi obţine întotdeauna tot ceea ce doriţi?Pentru coordonator:Arătaţi elevilor că oamenii doresc şi au nevoie de anumite lucruri în măsuri diferite. La un nivel de bază, toţi avem nevoie de mâncare, de exemplu, însă unii oameni au nevoie de mai multe lucruri decât alţii, au nevoi speciale etc. Observăm de asemenea, o linie subţire între ceea ce are nevoie o persoană şi ceea ce doreşte acea persoană.

CLASELE IX - X

Activitatea - COMPORTAMENTE DE EVITARE

Obiectiv:

Recunoaşterea comportamentelor evitante sau de eschivare.

Materiale:

Hârtie şi creion

Procedură:

Explicaţi-le că un comportament de eschivare presupune a refuza să-ţi asumi

responsabilitatea, concomitent cu învinuirea altora pentru cele întâmplate. Aceste

comportamente sunt determinate de convingeri iraţionale, deoarece se încearcă de obicei

schimbarea celorlalte persoane în locul asumării răspunderii.

Comportamentele de evitare pot implica fenomenul de procrastinaţie, în care tot amâni să

faci ceva anume, deoarece nu te simţi în largul tău realizând acel lucru. Evitarea poate

include, de asemenea, comportamente precum ignorarea anumitor persoane, deoarece nu

doreşti să-i întâlneşti, abuzul de alcool pentru a evita înfruntarea unor situaţii dificile sau

dureroase, excesul alimentar sau malnutriţia.

Cereţi elevilor să caute exemple personale de comportamente de evitare sau eschivare.

Împărţiţi clasa în grupuri mici (3-4 persoane) pentru a lucra mai uşor.

Discuţie:


A fost greu să găsiţi exemple de comportamente de evitare sau eschivare?

Consideraţi că aceste comportamente sunt “sănătoase” sau “nesănătoase”?


Cum puteţi recunoaşte aceste comportamente în viaţa voastră?

Ce v-ar plăcea să faceţi în privinţa acestor tipuri de comportamente?

Cunoaşteţi multe persoane care utilizează astfel de comportamente?

Pentru coordonator:

Ajutaţi elevii să-şi asume responsabilitatea pentru comportamentele proprii şi să recunoască

modelul şi efectele negative ale comportamentelor de evitare.

CLASELE XI - XII

Activitatea - POLEMIZEAZĂ CU TINE ÎNSUŢI

Obiectiv:

Dezvoltarea unui comportament mai flexibil prin provocare convingerilor iraţionale.

Materiale:

Foaia de lucru “Polemizează cu tine însuţi!”; hârtie şi creion

Procedură:

Distribuiţi fiecărui elev câte o foaie de lucru şi discutaţi un exemplu de situaţie care ilustrează

prima convingere iraţională prezentată. De exemplu, “e îngrozitor dacă toate lucrurile nu

funcţionează aşa cum vreau eu” ar putea fi o convingere determinată de neluarea unui

examen.

Împărţiţi elevii în grupuri mici de 3-4 persoane şi cereţi-le să ofere exemple de situaţii pentru

restul convingerilor iraţionale. Situaţiile ar trebui să se bazeze pe experienţe proprii sau ale

cunoscuţilor.

Discutaţi exemplele oferite de aceştia.

Prezentaţi conceptul de provocare a convingerilor, în vederea dezvoltării unui model mai

raţional de gândire şi a unor sentimente mai pozitive. Provocarea presupune punerea unor

întrebări care să te ajute să priveşti situaţia într-o altă modalitate. De exemplu, dacă părinţii

nu-ţi dau voie să umbli cu o anumită persoană, să fie oare chiar sfârşitul lumii sau chiar au un

motiv întemeiat pentru care îţi interzic acest lucru? Sau înseamnă că nu ţin la tine, deoarece

nu te lasă să ieşi cu acea persoană?

Exersaţi provocarea celorlalte convingeri iraţionale trecute pe foaia de lucru şi cereţi-le

elevilor să scrie o serie de exemple de întrebări de provocare care pot fi utilizate în cazurile

amintite.

Discuţie:


Cum puteţi provoca aceste convingeri? Consideraţi că vă poate ajuta cu ceva provocarea

convingerilor?


A fost dificil să identificaţi situaţii în care se întâlnesc convingeri iraţionale sau aveţi de-a face

zilnic cu aşa ceva?

Care a fost experienţa voastră în provocarea convingerilor?

Dacă n-aţi mai folosit această tehnică înainte, consideraţi că o veţi utiliza în viitor?

Pentru coordonator:

În funcţie de situaţiile pe care le-au experienţiat, elevii ar putea fi mai mult sau mai puţin

familiarizaţi cu tehnica de provocare a convingerilor iraţionale, motiv pentru care trebuie fie s-

o înveţe, fie s-o utilizeze mai des şi în situaţii cât mai variate, cât mai cu succes.

FOAIE DE LUCRU

“POLEMIZEAZĂ CU TINE ÎNSUŢI”

Instrucţiuni:

Scrieţi o situaţie în care voi sau altcineva a experienţiat următoarele situaţii. După care găsiţi

câteva provocări pentru fiecare.

E îngrozitor dacă lucrurile nu se întâmplă aşa cum vreau.

Situaţie: Provocări:

N-ar trebui să muncesc prea mult pentru nimic.


Oamenii nu ar trebui să facă greşeli.


Ar trebui să fac totul perfect.


Oamenii ar trebui să fie trataţi întotdeauna corect.


Dacă ceilalţi mă resping înseamnă că nu sunt bun de nimic.


Nu suport să fiu criticat.


Dacă sunt nefericit nu e vina mea şi nici nu pot schimba situaţia.

Situaţie:

Provocări

ANEXA 4Categoria: Rezolvarea de probleme

CLASELE V - VI

Activitatea – DECIZII ŞI CONSECINŢE

Obiectiv:

Să înveţe că deciziile pe care le luăm au consecinţe.

Materiale:

Un ou şi un bol; un pahar cu apă; o lumânare festivă; bilete de loterie „cauză”; hârtie şi

creioane sau markere, după caz.

Procedura:

Demonstraţi relaţia cauză – efect, dând drumul oului în bol pentru a se sparge, agitând cu

degetul apa din pahar pentru a se vărsa sau suflând în lumânarea aprinsă pentru a o stinge.

Discutaţi principiul cauzei şi efectului, utilizând întrebările referitoare la conţinut.

Cereţi să vi se spună posibile efecte pentru următoarele cauze:

Cineva se poartă drăguţ cu tine.

Cineva îţi spune o glumă.

Cineva îşi pune o poreclă.

Explicaţi că şi comportamentul oamenilor are cauze şi efecte, întocmai ca cele demonstrate

cu oul, apa sau lumânarea.

Realizaţi o comparaţie utilizând exemplele care urmează pentru a stabili că unele cauze pot fi

alese, în timp ce altele nu.

Cauză care nu poate fi aleasă: cineva se împiedică şi cade.

(cauză) (efect)

Cauză care poate fi aleasă: cineva învaţă mult la şcoală şi ia calificative bune.

(cauză) (efect)

Cereţi elevilor să dea exemple de cauze în privinţa cărora putem interveni şi care conduc la

efecte bune. Printre acestea ar putea fi: să îţi împarţi lucrurile cu prietenii, să îţi exprimi

emoţiile, să îţi faci temele şi aşa mai departe. Evidenţiaţi fiecare exemplu pozitiv, punându-l

lângă o alternativă care ar conduce doar la efecte negative. Reîntăriţi legătura dintre cauză şi

efect.

Cereţi elevilor să împăturească o coală de hârtie în două şi să scrie ca titlu pe o parte

CAUZĂ, şi pe cealaltă EFECT. Cereţi apoi elevilor să tragă „bilete de loterie-cauză”. Fiecare

11

elev va ilustra ideea de pe biletul său, desenând o imagine pe jumătatea de coală cu titlul

„cauză”, apoi o altă imagine pe jumătatea cu posibilul „efect”.

După completare, daţi exemple de cauze şi efecte şi discutaţi întrebările de personalizare.

Discuţii:


Ce consecinţe are orice acţiune? (face să se întâmple altceva)

Ce rol au acţiunile oamenilor? (fac să se întâmple alte lucruri; cauzează reacţiile altor

oameni)

Putem să alegem modul în care ne comportăm?

Putem să determinăm apariţia unor efecte pozitive în loc de negative, prin alegerile pe care

le facem?


Aţi făcut vreodată lucruri care să aibă efecte pozitive? Dar negative?

Puteţi să vă gândiţi la ceva ce puteţi face azi care să aibă rezultate pozitive? Planificaţi acest

lucru. Puneţi-l în aplicare să vedeţi dacă vă reuşeşte. (Urmăriţi ulterior ce au făcut elevii)

Pentru coordonator:

Zilnic, copiii văd relaţia dintre cauză şi efect în jurul lor. Această lecţie poate fi cu uşurinţă

accentuată, acordând atenţie interacţiunilor zilnice din clasă. Reamintiţi elevilor principiul

cauzei şi efectului ori de câte ori aveţi ocazia, mai ales în situaţiile conflictuale în care copiii au

tendinţa să nu observe cum propriul comportament îi afectează pe ceilalţi.

BILETE DE LOTERIE „CAUZĂ”

Instrucţiuni: Copiaţi pe cartonaşe separate propoziţiile de mai jos:

CAUZĂ: Cineva se poartă urât cu tine.

CAUZĂ: Nu îţi asculţi învăţătoarea.

CAUZĂ: Vorbeşti frumos cu cineva.

CAUZĂ: Cineva mănâncă prea multe dulciuri.

CAUZĂ Mergi prea târziu la culcare.

CAUZĂ: Cineva îşi mâzgăleşte banca cu

marker.

CAUZĂ: Cineva se joacă cu chibrituri.

CAUZĂ: O ajuţi pe mama să pună masa.

CAUZĂ: Îţi faci ordine în cameră fără să ţi se

fi spus.

CAUZĂ: Uiţi să îţi hrăneşti animalul.

CAUZĂ: Ieşi afară în frig fără haină groasă.

CAUZĂ: Te trezeşti târziu.

CAUZĂ: Uiţi să îţi faci tema.

CAUZĂ: Nu porţi ceas şi ajungi acasă târziu

de la un prieten.

CAUZĂ: Cineva îţi pune o poreclă.

CAUZĂ: Cineva scrie pe peretele de la baie

la şcoală.

CAUZĂ: Îţi uiţi pachetul cu mâncare acasă.

CAUZĂ: Nu îţi faci treaba acasă.12

CAUZĂ: Îţi necăjeşti surioara mai mică.

13

CLASELE V – VI

Activitatea – CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND...

Obiectiv:

Să recunoască relaţia cauză – efect în luarea deciziilor.

Materiale:

Nici unul.

Procedura:

Reluaţi explicaţiile despre natura relaţiei cauză-efect de la activitatea similară destinată elevilor

de clasele 1-2 (Decizii şi consecinţe.)

Solicitaţi voluntari care să joace pe roluri următoarele interacţiuni:

Doi participanţi: Doi prieteni mănâncă împreună la prânz, la cantina şcolii. Unul din ei îşi

împarte desertul cu celălalt şi amândoi se bucură.

Mai mulţi participanţi: Un grup de copii se joacă împreună pe terenul de sport. Unul dintre

ei îl acuză pe altul că a trişat şi încep să se bată.

Doi participanţi: Un copil învaţă pentru lucrarea de la gramatică. Un prieten îl sună şi îi

spune că ar fi mai bine să iasă afară la joacă. A doua zi copilul greşeşte două cuvinte la lucrare.

Direcţionaţi o analiză a relaţiei cauză-efect, demonstrată în fiecare dintre situaţiile interpretate.

Împărţiţi elevii în grupuri mici, de câte 4-6, şi rugaţi-i să interpreteze o scenetă prin care să

demonstreze o relaţie cauză-efect. Discutaţi fiecare scenetă, după ce a fost prezentată.

DISCUŢII:


Cum se leagă comportamentele (cauzele) de consecinţe (efecte)?

Cum putem controla lucrurile care ni se întâmplă?


1) A condus vreodată una din alegerile făcute de tine la un rezultat pozitiv? Dar la unul negativ?

2) Ce lucruri din viaţa ta ţi-ar plăcea să le schimbi? Ce poţi face ca să te schimbi în mai bine?

Pentru coordonator:

Această activitate este o continuare a problematicii de la „Decizii şi consecinţe”. Dacă elevii nu

au participat la această activitate anterioară, ar trebui reluată la un standard potrivit nivelului

clasei şi să ia locul lecţiei prezente.

CLASELE V – VI

Activitatea – ABORDEAZĂ SAU EVITĂ

Obiectiv:

Să înveţe să diferenţieze strategiile de rezolvare de probleme sau luare de decizii de abordare

sau de evitare.

Materiale:

Situaţiile problematice “Abordează sau evită”

Procedura:

1) Alegeţi doi elevi pentru a interpreta, pe roluri, următoarele reacţii la o situaţie problematică

tipică:

Un elev primeşte o notă mică la o lucrare, îşi ascunde lucrarea în camera lui şi apoi

pleacă la joacă cu prietenii, fără să le spună părinţilor de nota luată.

Un elev primeşte o notă mică la o lucrare şi o arată părinţilor, spunând: ”cred că o să

discutăm despre asta, nu?”

2) Prezentaţi discuţia despre cele două reacţii diferite ca pe o problemă. De ce au reacţionat

elevii în acest mod? A fost o modalitate mai bună decât cealaltă? Care? De ce?

3) Explicaţi conceptele de abordare şi evitare ca fiind două reacţii posibile la o aceeaşi situaţie.

Abordarea unei probleme înseamnă să te confrunţi cu ea, discutând despre ea, admiţând că

este o problemă, etc. Evitarea unei probleme înseamnă că încerci să negi existenţa ei, să minţi,

poate să dai vina pe altcineva.

4) Cereţi unor voluntari să joace pe roluri reacţiile de abordare sau evitare din situaţiile

problematice. Discutaţi situaţiile după fiecare interpretare pe roluri.

Discuţii:


1) De ce nu este evitarea o tehnică eficientă de rezolvare de probleme?

2) De ce oamenii nu abordează mereu problemele?

3) Care sunt câteva comportamente de evitare utilizate adesea de copii? Prin ce sunt aceste

comportamente dăunătoare?

4) Ce comportamente de abordare se pot utiliza în locul lor?


1) Ai evitat vreodată o problemă? Cum te-ai simţit din cauza acestui tip de reacţie? Dă exemple!

2) Ai abordat vreodată o problemă? Cum te-ai simţit din cauza acestui tip de reacţie? Dă

exemple!

3) Eviţi vreo problemă în momentul de faţă? Cum o poţi aborda ca să o rezolvi?

Pentru coordonator:

Mulţi copii sunt victimele unor probleme pe care nu le pot rezolva. În unele cazuri

comportamentul evitativ este un mecanism de coping eficient. Trebuie menţionat faptul că există

situaţii care trebuie evitate, şi nu abordate. Trebuie să se facă, totuşi, distincţia între a face faţă

problemelor şi a le rezolva. Ca mijloc de realizare a scopurilor, evitarea este de cele mai multe

ori ineficientă.

SITUAŢII PROBLEMATICE “ABORDEAZĂ SAU EVITĂ”

Eşti pedepsit de către dirigintă, pentru că ai chiulit şi părinţii trebuie să fie înştiinţaţi şi să

semneze biletul.

Deşi profesorul ţi-a mai acordat încă o zi ca să îţi faci tema, tot nu ţi-ai făcut-o.

Trebuie să alegi între a-ţi petrece vacanţa cu mama sau cu tata.

În ultima vreme, prietenul tău cel mai bun s-a purtat distant cu tine şi te-a evitat.

Directorul şcolii ţi-a cerut să rămâi după ore să vorbească cu tine.

Te deranjează foarte mult felul în care un coleg face glume pe seama modului în care te

îmbraci.

CLASELE VII - VIII

Activitatea – A RĂMÂNE OBIECTIV

Obiectiv: Explorarea efectelor emoţiilor asupra rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor.

Materiale:

Hârtie şi creion

Procedura:

1) Găsiţi în grup o serie de probleme pe care elevii trebuie să le rezolve sau decizii pe care

trebuie să le ia.

2) Cereţi elevilor să se aşeze în perechi şi să discute următoarea situaţie:

3) Aţi fost bun /ă prieten /ă cu cineva din şcoală de mai bine de 5 ani. Această persoană este

foarte talentată la sport şi matematică, dar mai puţin la engleză. În ultima vreme, această

persoană a început să umble cu un alt grup şi a făcut o serie de remarci urâte referitor la voi şi

alţi prieteni de-ai voştri, fapt care v-a supărat foarte mult. Astăzi, însă, persoana în cauză vă

roagă să-i daţi să-şi copieze eseul la engleză, eseu pentru care aţi lucrat aproape o săptămână.

Ce decideţi să faceţi?

4) Oferiţi exemple, răspunsuri şi comentarii, arătând cum pot emoţiile să complice procesele

decizionale.

Discuţie:


1) Cum v-a influenţat decizia relativ la acel eseu de engleză faptul că eraţi supărat /ă pe acel /

acea prieten /ă? Aţi fi avut aceeaşi decizie dacă n-aţi fi fost supărat /ă?

2) Credeţi că puteţi lăsa la o parte emoţiile şi să priviţi problema cât mai obiectiv? Dacă da,

cum?


1) Aţi fost nevoit vreodată să luaţi o decizie sau să rezolvaţi o problemă atunci când eraţi

supărat sau nervos? Cum credeţi că v-au afectat aceste emoţii abilitatea de a lua decizii?

2) Ce credeţi că ar eficientiza procesul de luare de decizii?

Pentru coordonator:

Dacă elevii conştientizează faptul că procesul de luare a deciziilor poate fi influenţat de emoţii,

pot lăsa mai uşor deoparte aceste emoţii şi pot lua decizii bazate pe propriile lor valori şi

convingeri.

CLASELE IX – X

Activitatea 1 - SEMNELE STRESULUI

Obiectiv:

Recunoaşterea semnelor stresului şi descifrarea semnificaţiilor acestora.

Materiale:

Foaia de lucru pentru “Semnele stresului”; hârtie şi creion

Procedură:

1) Discutaţi ce anume este stresul (a te simţi copleşit de circumstanţe, fără a şti însă ce să faci

în mod adecvat). Arătaţi că stresul este ceva foarte obişnuit şi că atunci când este stresată, unei

persoane îi este mult mai greu să rezolve problemele sau să ia decizii.

2) Distribuiţi foile de lucru pentru “Semnele stresului” şi rugaţi elevii să citească şi să pună un

semn în dreptul acelor itemi pe care i-au experienţiat în mod frecvent, uneori sau deloc.

3) Prezentaţi exemple în cadrul unor grupuri mai mici (4-5 persoane).

Discuţie:


1) Aţi fost conştienţi de aceste semne ale stresului?

2) Aţi fost surprins/ă de frecvenţa acestor semne?

3) Sunt şi alte semne care ar putea fi adăugate listei?


1) Ce părere aveţi referitor la numărul de semne pe care le-aţi bifat?

2) Ce reprezintă faptul că întâlniţi adesea aceste semne?

3) În ce măsură v-ar putea fi utile aceste informaţii?

Pentru coordonator:

Elevii trebuie să înţeleagă că numărul de semne şi frecvenţa acestora determină în ce măsură e

cineva stresat sau nu. Cu alte cuvinte, un semn întâlnit în mod frecvent, nu ar trebui să ne

îngrijoreze; însă mai multe semne trăite frecvent şi pe o perioadă mai îndelungată de timp indică

o reală problemă.

FOAIE DE LUCRU

“SEMNELE STRESULUI”

Instrucţiuni:

Bifaţi categoria potrivită, în funcţie de cât de des întâlniţi acel semn.

Nr.

Crt.

Semnul

fre

cve

nt

uneo

ri

delo

c

1 Incapacitatea de a dormi sau somn fără odihnă

2 Iritabil, mai indispus decât de obicei

3 Creşteri sau scăderi ale apetitului alimentar

4 Creşteri în consumul de medicamente / alcool

5 Stări bruşte de plâns

6 Îngrijorare pentru multe lucruri

7 Lipsa controlului şi a răbdării, ţipatul la alţii

8 Confuzie, nesiguranţă

9 Dureri de cap, corp tensionat

10 Comportament agitat, nerăbdător

11 Declin în obţinerea realizărilor

12 Dificultate de conlucrare cu ceilalţi

13 Nemulţumiri constante, sentimentul că lucrurile nu

sunt în regulă

14 Pierderea interesului în general

15 Cerinţă constantă de perfecţionare pentru sine

sau ceilalţi

CLASELE XI – XIIActivitatea 1 - SOLUŢII IDEALE

Obiectiv:

Recunoaşterea faptului că soluţiile la probleme nu sunt întotdeauna ideale.

Materiale:

Cartonaşe şi creioane

Procedură

1) Discutaţi despre natura soluţiilor la probleme, explicând faptul că uneori soluţiile pot

funcţiona să-i satisfacă pe toţi cei implicaţi într-o problemă, în timp ce alte dăţi trebuie să facem

compromisuri pentru a găsi o soluţie. În alte cazuri, nici nu suntem noi cei care decid ce soluţie

ni se potriveşte cel mai bine, ci părinţii, profesorii sau alte persoane, făcând astfel soluţiile să nu

fie tocmai satisfăcătoare.

2) Distribuiţi câte un cartonaş fiecărui elev şi cereţi-le să scrie câte o mică descriere a unei

probleme pe care au avut-o cândva şi soluţia pe care au reuşit s-o găsească. Dacă sunt de

părere că soluţia la acea problemă a fost cea mai bună care s-ar fi putut găsi, să scrie ideală în

dreptul ei. Menţionaţi, totodată, faptul că nu trebuie să-şi scrie numele pe cartonaşe, tocmai

pentru a nu fi inhibaţi de faptul că cineva din clasă ar putea afla de problemele lor.

3) Luaţi cartonaşele şi redistribuiţi-le aleatoriu. Rugaţi câţiva elevi să citească cu voce tare

soluţiile scrise pe cartonaşe, precum şi dacă au fost etichetate drept ideale sau nu.

Discuţie:


1) Au existat multe soluţii ideale?

2) Cât de realist consideraţi că este ca toată lumea să fie pe deplin mulţumită de soluţiile găsite

la o anumită problemă?

3) Au fost printre soluţiile prezentate şi unele la care nu v-aţi gândit? Aţi descoperit şi opţiuni

care v-ar putea ajuta să vă rezolvaţi unele dintre probleme?


1) Din propria experienţă, aţi avut de-a face mai mult cu soluţii ideale sau parţiale la probleme?

2) Preferaţi să utilizaţi tot timpul aceleaşi soluţii la probleme sau încercaţi să fiţi creativi şi să

căutaţi altele mai satisfăcătoare?

3) Ce idee desprinsă în cadrul activităţii desfăşurate acum aţi putea aplica şi utiliza pentru

soluţionarea viitoare a problemelor?

Pentru coordonator:

Înţelegând că nu există întotdeauna soluţii ideale la probleme, elevii vor învăţa să facă din când

în când şi compromisuri pentru a găsi cea mai potrivită variantă. Pot de asemenea să

beneficieze de pe urma cunoaşterii faptului că sunt posibile mai multe soluţii la o problemă, cu

condiţia să gândească creativ.

Categoria: Relatii interpersonale

CLASELE V - VI

Activitatea 1 – SELECTAREA OAMENILOR

Obiectiv:

Să identifice modurile în care oamenii diferă sau se aseamănă.

Materiale:

Reviste vechi; bucăţi de tapet; foarfece şi lipici, după cum este cazul.

Procedura:

Cereţi elevilor să strângă 6 –8 fotografii ale unor oameni care apar în reviste şi să le decupeze.

Cereţi elevilor să analizeze fotografiile strânse şi să le ridice atunci când se potrivesc cu ceea ce

spuneţi: cineva cu păr blond, cineva cu ochi albaştri, cineva care pare fericit, cineva care este

tânăr/ bătrân, cineva care lucrează, cineva care se joacă.

Scrieţi fiecare dintre următoarele 4 categorii pe tablă: înfăţişare, vârstă, sentimente, acţiuni.

Discutaţi criteriile după care oamenii se aseamănă sau diferă, prin cele 4 categorii.

Treceţi categoriile pe tapet şi cereţi copiilor să lipească fotografiile decupate în dreptul categoriei

potrivite, trecând sub fiecare şi unu sau două cuvinte descriptive (ca de exemplu, scund, tânăr,

fericit etc.) care corespund categoriei în care este plasată imaginea.

Discuţii:


Au fost toţi oamenii din fotografiile voastre la fel? Au fost diferiţi prin ceva?

Este posibil ca oamenii să difere prin anumite aspecte şi să se asemene prin altele? De

exemplu, se poate ca doi oameni să fie asemănători ca înfăţişare şi, totuşi, să fie diferiţi în ceea

ce priveşte sentimentele?

Mai sunt şi alte lucruri, diferite de cele patru listate de noi, prin care oamenii se aseamănă sau

se deosebesc?


Te asemeni cu cineva pe care îl cunoşti în vreo privinţă? Cum?

Te deosebeşti de cineva pe care îl cunoşti în vreo privinţă? Cum?

Este un lucru rău să te deosebeşti de ceilalţi?

De ce, câteodată, asemănarea dintre oameni le produce fericire?

De ce, câteodată, deosebirile dintre oameni le produc fericire?

Pentru coordonator:

Este important să se discute ideea că oamenii sunt asemănători şi totuşi, diferiţi în mai multe

privinţe. Adesea, copiii se fixează doar pe asemănările şi deosebirile legate de înfăţişarea fizică

şi trebuie încurajaţi să ia în considerare şi alte aspecte, cum sunt cele referitoare la trăsăturile de

personalitate. CLASELE V - VI

Activitatea 1 – MAŞINA DE JUDECAT

Obiective:

Să înveţe să facă distincţie între o atitudine care judecă şi una care nu face acest lucru faţă de

ceilalţi.

Materiale:

O cutie mare de carton (decorată ca o maşină de judecat); propoziţiile şi răspunsurile de

judecat; câte o cutie goală de la pantofi pentru fiecare pereche de elevi; vopsea, markere, fire;

folie de aluminiu şi alte materiale adecvate.

Procedura:

Prezentaţi elevilor o maşină de judecat (poate fi orice aparat electronic ce seamănă cu un

casetofon) şi cereţi-le să spună cam ce cred ei că poate face.

Demonstraţi cum funcţionează maşina de judecat, distribuind propoziţiile de judecat la 6

voluntari pe care îi rugaţi să le citească cu voce tare, pentru maşina de judecat, una câte una.

Pe măsură ce fiecare voluntar citeşte o propoziţie, extrageţi răspunsul corespunzător din

maşină. Discutaţi.

Pe măsură ce se discută fiecare răspuns, prindeţi-l pe un panou sub una din cele trei coloane, în

funcţie de ceea ce este judecat: Acţiunile cuiva (a, c, f);Emoţiile cuiva (b,e); Înfăţişarea cuiva (d).

Evidenţiaţi diferitele dimensiuni ale personalităţii noastre care sunt supuse judecăţii. Rugaţi elevii

să facă un brainstorming despre alte trăsături de personalitate care pot fi judecate şi apoi să

facă o listă cu ele (de exemplu, relaţiile sau stilul de viaţă).

Daţi câte o cutie de pantofi goală la fiecare doi elevi şi rugaţi-i să confecţioneze propria maşină

de judecat şi, împreună cu partenerul lor, să mai găsească 3-4 propoziţii şi răspunsuri noi, ca

acelea pe care le-au ascultat.

Cereţi elevilor să îşi arate unii altora maşinile confecţionate, propoziţiile găsite şi răspunsurile.

Discuţii:


Ce crezi despre judecăţi?

Ce a fost în neregulă cu răspunsurile maşinii de judecat?

Au fost judecăţile făcute corect de către maşina de judecat? De ce da sau de ce nu?


Te-a judecat vreodată cineva? Dă exemple.

Cum te-ai simţit când ai fost judecat?

Ai judecat vreodată pe cineva? Ce ai fi putut să faci sau să spui în loc să judeci?

Pentru coordonator:

Componentele care alcătuiesc o judecată includ şi un anumit grad de ignorare a faptelor, de

distorsionări personale ale realităţii şi o conotaţie morală de un anumit tip. Aceste elemente ar

trebui evidenţiate prin exemple simple în timpul discuţiilor referitoare la conţinut, astfel încât

elevii să aibă o bază solidă pentru a recunoaşte răspunsuri apreciativ mai subtile când le

întâlnesc.

PROPOZIŢIILE ŞI RĂSPUNSURILE DE JUDECATĂ

Instrucţiuni: Copiaţi fiecare propoziţie şi răspuns pe un cartonaş separat.

Sunt în clasa a III- a şi cel mai bun prieten al meu e în clasa a II- a. Ar trebui să ai prieteni de

vârsta ta.

Urăsc să îmi fac temele.

Probabil eşti leneş şi nu te vei descurca bine la şcoală.

Azi dimineaţă m-am enervat foarte rău şi am înjurat.

Eşti o persoană rea, cu un caracter oribil.

Port întotdeauna pantofi sport verzi.

Ar trebui să porţi pantofi sport albi. Ai nişte gusturi groaznice.

Mă enervez când mă ignoră cineva.

Eşti un răsfăţat şi ar trebui să înveţi să te gândeşti mai mult la ceilalţi.

Nu îmi place să răspund la şcoală şi răspund foarte rar.

Ar trebui să răspunzi la şcoală cât de des poţi.

CLASELE V - VI

Activitatea 1 – ALEGERE, ALEGERE PESTE TOT

Obiectiv:

Să exploreze argumentele pro şi contra pentru diversele stiluri de viaţă.

Materiale:

O mulţime de reviste recente; hârtie şi markere; un panou pentru afişare; compas, liniar,

foarfece, coli de carton

Procedura:

Distribuiţi revistele şi cereţi elevilor să decupeze imaginea unei persoane care li se pare

interesantă şi atrăgătoare.

Distribuiţi-le coli de scris şi direcţionaţi-i, prin intermediul personajului ales de ei, să răspundă la

următoarele întrebări:

Unde trăieşte această persoană?

Ce fel de muncă realizează această persoană?

Ce fel de relaţii are această persoană cu cei din jurul său? Cum se îmbracă această

persoană?

Ce face această persoană în timpul său liber?

Permiteţi elevilor să discute între ei despre personajele alese.

Explicaţi-le elevilor că ceea ce fiecare şi-a imaginat despre personajul

ales constituie un stil de viaţă. Accentuaţi ideea că oamenii au stiluri de viaţă unice pe care şi le

aleg singuri.

Desenaţi un cerc mare pe tablă. Împărţiţi-l în mai multe secţiuni şi notaţi în fiecare câte un

aspect al stilului de viaţă: Recreare, Obiceiuri legate de sănătate, Îmbrăcăminte, Relaţii afective,

Muncă, Locuinţă.

Discutaţi fiecare categorie şi organizaţi un brainstorming despre opţiunile pe care le are o

persoană. De exemplu, în ceea ce priveşte îmbrăcămintea, o persoană se poate îmbrăca în

blugi, în rochie, în salopetă, în fustă lungă sau mini, în haină de blană sau în geacă de blugi.

Daţi fiecărui elev o bucată mare de carton pentru a confecţiona o „Roată a stilului de viaţă”.

Spuneţi-le să deseneze un cerc mare, utilizând compasul, apoi să decupeze cercul şi să îl

împartă în secţiuni ca feliile de pizza cu ajutorul unui liniar şi să treacă în fiecare secţiune o

frază scurtă care să descrie opţiunea lor pentru fiecare dintre categoriile stabilite anterior. Cereţi-

le să ataşeze un braţ de carton pe un ax care trece prin centrul cercului.

Permiteţi elevilor să îşi arate unii altora propriile roţi, în cadrul unor grupuri restrânse (4 – 6

participanţi), ca şi cum ar juca un joc. Fiecare elev va roti braţul roţii sale şi apoi va citi cu voce

tare ce a scris în secţiunea la care s-a oprit braţul. Ceilalţi elevi trebuie să ghicească categoria

din care face parte propoziţia citită (timp liber, relaţii interpersonale etc.).

Discuţii:


1) Câte aspecte alătuiesc un stil de viaţă pe „Roata stilului de viaţă”?

2) Poţi să mai găseşti şi alte aspecte care ar mai putea fi adăugate?

3) Există unele avantaje la opţiunile pe care le-ai grupat la fiecare categorie? Dar dezavantaje?

(De exemplu, a trăi într-un oraş mare poate fi un lucru bun, pentru că ai multe posibilităţi de a te

distra, dar poate să fie şi rău din cauza traficului intens şi a zgomotului).

4) Când faci unele alegeri, ar trebui să consideri numai avantajele? Sau numai dezavantajele?

Ambele? De ce?

5) Este vreun stil de viaţă pozitiv în întregime? Dar negativ?


1) Ce părere ai despre actualul tău stil de viaţă? Cum este el comparativ cu cel al familiei tale?

2) A criticat vreodată cineva un aspect al stilului tău de viaţă? Dacă da, cum te-ai simţit?

3) Ce ai învăţat din această activitate?

Pentru coordonator:

În cadrul acestei activităţi, discuţiile pot divaga în diferite direcţii. Elevii se pot axa fie pe

avantajele şi dezavantajele diverselor stiluri de viaţă, fie pe variaţiile şi evaluarea diferitelor

stiluri. Cu menţiunea că este utilă o direcţionare, este bine să se urmeze linia impusă de elevi,

iar la sfârşitul lecţiei să se revină la planul lecţiei.

CLASELE VII - VIII

Activitatea 1 – AR TREBUI SAU N-AR TREBUI?

Obiectiv: Distingerea între situaţii “trebuie” rezonabile, respectiv nerezonabile faţă de ceilalţi.

Materiale:Un set de afirmaţii “Ar trebui sau n-ar trebui?” şi un tabel de sortare pentru fiecare

pereche de elevi

Procedura:

1) Cereţi-le elevilor să răspundă la următoarele întrebări, ridicând mâna sus dacă sunt puternic

de acord, ridicând-o doar puţin dacă sunt de acord doar într-o anumită măsură şi neridicând-o

dacă sunt în dezacord puternic.

Profesorii n-ar trebui niciodată să dea note mici.

Părinţii ar trebui să-i lase întotdeauna pe copii să facă tot ce ce doresc.

Copiii n-ar trebui niciodată să facă vreo treabă prin casă.

Un prieten ar trebui să-ţi fie alături indiferent de situaţie.

2) Discutaţi răspunsurile, acordând o atenţie aparte naturii absolutiste a afirmaţiilor. Este

realistă afirmaţia “Copiii n-ar trebui niciodată să facă vreo treabă prin casă“ sau “Părinţii ar trebui

să-i lase întotdeauna pe copii să facă tot ceea ce doresc”?

3) Distribuiţi câte o foaie de lucru fiecărei perechi de elevi şi cereţi-le să treacă în tabel

fiecare afirmaţie în funcţie de tipul căreia îi aparţine.

Discuţie:


1) Care categorie are cele mai multe răspunsuri “trebuie”: cea rezonabilă, nerezonabilă sau

cea cu depinde?

2) Care consideraţi că e diferenţa între aceste categorii de “trebuie”? Cu alte cuvinte, ce anume

face ceva rezonabil sau nerezonabil?

3) Care tip de “trebuie” consideraţi că e cel mai des întâlnit în relaţiile cu părinţii? Dar în cele cu

profesorii? Ori cu prietenii?


1) Consideraţi că aveţi un număr mai mare de situaţii “trebuie” rezonabile sau nerezonabile?

Dar comparativ cu ceilalţi? Cu cine anume consideraţi că vă comportaţi cel mai rezonabil? Dar

cel mai puţin rezonabil?

2) Cum anume consideraţi că imperativul “trebuie” vă afectează relaţiile cu ceilalţi (părinţi,

profesori, prieteni)?

3) Ce alte exemple de “trebuie” mai aveţi faţă de alţii? Sunt rezonabile sau nerezonabile? Oferiţi

exemple.

4) Cum puteţi aplica cele învăţate, în relaţiile cu ceilalţi?

Pentru coordonator:

Relaţiile vor fi cu siguranţă afectate în mod negativ dacă există o abundenţă de cerinţe “trebuie”

nerezonabile. De aceea, e foarte important ca elevii să analizeze aceste cerinţe şi să aleagă

ceea ce este rezonabil a aştepta de la o relaţie.

FOAIE DE LUCRU

“AR TREBUI SAU N-AR TREBUI?”

Instrucţiuni:

Copiaţi fiecare afirmaţie pe câte o foaie diferită sau un cartonaş.

PărinţiPărinţii ar trebui să le permită copiilor lor să umble cu oricine doresc aceştia.Părinţii ar trebui să le ofere copiilor lor mâncare şi adăpost.Părinţii ar trebui să asculte de copiii lor.Părinţii nu ar trebui niciodată să pună întrebări referitor la ceea ce fac copiii lor.Dacă părinţii consumă alcool, ar trebui să-i lase şi pe copii să facă acelaşi lucru.

ProfesoriProfesorii ar trebui să dea întotdeauna note bune.Profesorii ar trebui să încerce să fie corecţi.Profesorii n-ar trebui să-i strige pe elevi pe nume.Profesorii n-ar trebui să-i lase pe copii să copieze.Profesorii ar trebui să ţină întotdeauna ore interesante.

PrieteniUn prieten bun ar trebui să fie întotdeuna alături de tine, chiar dacă asta ar însemna să aibă probleme.Un bun prieten ar trebui să fie de acord cu tot ceea ce faci.Un prieten n-ar trebui niciodată să te lase la nevoie sau să te dezamăgească.Un prieten bun ar trebui să privească lucrurile în acelaşi fel ca şi tine.Un bun prieten n-ar trebui să umble mai mult timp cu alţii decât cu tine.

Rezonabil Nerezonabil DepindePărinţi

ProfesoriPrieteni

CLASELE IX - X

Activitatea 1 - TOŢI MĂ ENERVEAZĂ

Obiectiv:

Recunoaşterea faptului că emoţiile negative faţă de ceilalţi provin din convingeri iraţionale şi că

provocarea acestor convingeri poate reduce intensitatea acestor emoţii.

Materiale:

Hârtie şi creion

Procedură:

1) Prezentaţi activitatea prin explicarea faptului că emoţii ca furia, supărarea şi frustrarea sunt

emoţii normale trăite în relaţiile cu alte persoane.

2) Rugaţi elevii să prezinte câte o situaţie în care s-au simţit astfel. Ilustraţi prin prezentarea

unui exemplu personal, arătând convingerile care au contribuit la acele emoţii negative.

3) Cereţi elevilor să discute diverse incidente şi convingerile ce stau la baza acestora.

4) Luaţi câteva dintre exemplele oferite de elevi şi treceţi-le prin procesul de provocare a

convingerilor.

5) Grupaţi elevii în perechi, în ideea de a se ajuta reciproc să scape de convingerile iraţionale

ce stau la baza emoţiilor lor negative.

Discuţie:


1) Care a fost rezultatul provocării propriilor convingeri? Ce efect a avut asupra furiei voastre?

2) Cum se poate distinge între ce este realist să te aştepţi de la alte persoane şi ce este

iraţional şi contribuie la emoţii negative? (Provocarea convingerii clarifică adesea ceea ce e

realist de ce este nerealist).


1) Data viitoare când te vei simţi nervos, supărat sau frustrat, care va fi primul lucru pe care va

trebui să-l faci? (identificarea convingerilor despre o anumită persoană sau situaţie).

2) Care este un alt lucru pe care va trebui să-l faci (provocarea convingerilor pentru a determina

ce este raţional şi ce nu).

3) Cum credeţi că va afecta această metodă relaţiile voastre cu ceilalţi?

Pentru coordonator:

Înţelegerea legăturii dintre convingeri şi emoţiile negative îi poate ajuta pe elevi să controleze

mai bine sentimentele de furie şi frustrare.

CLASELE XI - XII

Activitatea 1 - SĂ-I SCHIMBĂM?

Obiectiv:

Înţelegerea faptului că nu putem schimba oamenii, ci doar modul în care reacţionăm şi ne

raportăm la ceilalţi.

Materiale:

Foaia de lucru “Să-i schimbăm?”; hârtie şi creion

Procedură:

1) Întrebaţi elevii dacă au fost vreodată contrariaţi sau nervoşi pe vreo acţiune de-a

preşedintelui ţării sau a vreunui alt politician marcant. De asemenea, verificaţi câţi dintre elevi au

reuşit să schimbe comportamentul sau convingerile preşedintelui. Arătaţi, deci că scopul acestei

activităţi este acela de a determina în ce măsură putem să îi schimbăm pe ceilalţi.

2) Distribuiţi foile de lucru, împărţiţi elevii în grupuri de câte 3 şi discutaţi ce anume ar face în

fiecare dintre situaţii.

3) Împărtăşiţi exemplele cu întreaga clasă.

Discuţie:


1) Ce aţi decis să faceţi în fiecare situaţie în parte?

2) Consideraţi că este cu adevărat posibil să-i schimbăm pe ceilalţi?


1) Aţi încercat vreodată să schimbaţi o persoană? Prin ce experienţe aţi trecut?

2) Aţi încercat să schimbaţi vreodată modul în care aţi reacţionat faţă de o persoană? Ce aţi

experienţiat ulterior?

Pentru coordonator:

Adesea, tinerii cred că pot schimba întotdeauna lucrurile şi oamenii aşa cum vor ei. E important,

însă, să recunoască faptul că, oricât am dori acest lucru, nu e întotdeauna posibil; de aceea, e

mult mai important să înţelegem că ceea ce putem schimba cu adevărat, fără a ne amăgi inutil,

sunt reacţiile noastre faţă de cineva, precum şi modalitatea de raportare la lucruri, evenimente şi

persoane şi interpretarea lor.

FOAIE DE LUCRU

“SĂ-I SCHIMBĂM?”

Instrucţiuni:

Decideţi ce anume aţi face dacă aţi fi în situaţiile următoare:

1) Părinţii tăi au idei înapoiate şi conservatoare referitor la întâlnirile dintre fete şi băieţi. De

exemplu, consideră că nu este normal ca fetele să-i sune pe băieţi, sau fetele să plătească o

consumaţie la o întâlnire sau ca o fată şi un băiat să fie împreună acasă la vreunul dintre ei

atunci când părinţii nu sunt prezenţi. Ce puteţi face în această privinţă? Încercaţi să le schimbaţi

convingerile? Sau schimbaţi modalitatea în care reacţionaţi la ideile lor?

2) Cel mai bun prieten se întoarce după o călătorie prin Europa cu o serie de idei religioase noi,

însă foarte ciudate, idei pe care ţi le prezintă şi de adevărul cărora încearcă să te convingă.

Chiar mai mult, te invită la biserică, pentru a înţelege mai bine ceea ce-ţi prezintă. Tu eşti însă

de părere că se cam lasă dus de val şi nu ştii ce să faci. Încerci să-l schimbi? Sau eşti de acord

cu el? Ori încerci să schimbi modalitatea în care reacţionezi faţă de el?

3) O prietenă foarte bună de-a ta a rămas însărcinată şi vrea să avorteze. Nu eşti de acord cu

avortul, iar situaţia te supără foarte tare. Încerci să discuţi cu prietena ta, însă nu vrea nicicum să

se răzgândească. Cum procedezi? Continui s-o convingi? Încetezi să-i fi alături ca prieten / ă

datorită diferenţelor dintre voi relativ la seturile de valori pe care le aveţi? Sau înţelegi că există

o serie de diferenţe între voi şi că nu o poţi schimba, astfel că o accepţi aşa cum este?

4) Obişnuieşti să umbli cu un anumit grup de tineri, care însă beau şi fumează cam mult. O

vreme ai făcut şi tu aceleaşi lucruri ca şi ei, însă, la un moment dat ai decis că nu mai vrei să

continui. Iar acum eşti cu adevărat supărat, pentru că ceilalţi din grup nu vor să-ţi împărtăşească

noile convingeri şi să se lase şi ei de băut şi de fumat. Poţi să încerci să-i convingi să se lase?

Ar trebui să nu mai fii prieten cu ei din acest motiv? Ar trebui să-ţi schimbi din nou

comportamentul şi să te apuci din nou de fumat?

5) Un prieten / o prietenă iese cu o persoană despre care crezi că are o influenţă negativă

asupra celorlalţi, motiv pentru care discuţi cu prietenul / prietena, însă nu vrea să te asculte,

jurând că poate să o schimbe pe acea persoană şi că ştie exact ce face. Încerci să-ţi convingi

prietenul / prietena de consecinţele negative ale deciziei sale? Sau încetezi să-i mai fii prieten /

ă pentru că nu vrea să vadă că-şi face rău continuând să iasă cu acea persoană?

activitati grup

Documents