Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi Facultatea de Geografie şi Geologie Şcoala Doctorală de Geoștiin ţe Specilizarea Ştiin ţa Mediului

ACTIVITĂŢI ILICITE CU BUNURI DE PATRIMONIU CULTURAL LA TRECERILE DE

FRONTIERĂ. INVESTIGAREA, RECUPERAREA ŞI CONSERVAREA ŞTIIN ŢIFIC Ă A ACESTORA

Rezumatul tezei de doctorat Conducător doctorat:

Prof.univ.dr. Ion SANDU

Doctorand:

Marius PĂDURARU

Iaşi 2018

2

CUPRINS Cuprins……………………………………………………………………………………....... Introducere……………………………………………………………………………............. PARTEA I Analiza și sinteza bibliografica. critica stadiului actual al cunoașterii. Fundamentarea teoretică a obiectivelor tezei de doctorat

Cap. I. Tipologia bunurilor de patrimoniu cultural susceptibile activităţilor ilicite ………...................................................................................... Cap. II. Protecția și conservarea științifică a bunurilor de patrimoniu cultural ........................ Cap. III. Forme și modalități de punere în practică a activităților ilicite cu bunuri de patrimoniu cultural mobil la trecerile de frontieră …………………………………….…....... PARTEA a II-a Rezultate. Experimente și contribuții proprii Cap. IV. Metode şi tehnici instrumentale pentru identificarea artefactelor falsificate sau contrafăcute ............................................................................................................................... Metode de investigare nedestructivă şi noninvazivă în domeniul bunurilor de patrimoniu cultural........................................................................................................................................ Sisteme de iluminare și tehnici instrumentale neinvazive folosite în investigarea artefactelor ilicite în punctele de trecere a frontierei..................................................................................... Tipuri de expertize şi rolul lor …………………....................................................................... Cap. V. Investigarea științifică a unor icone vechi de patrimoniu............................................. Partea experimentală ……………………………………………............................................ Rezultate şi discuţii................................................................................................................... Cap. VI. Autentificarea unor piese numismatice susceptibile a fi bunuri de patrimoniu cultural traficate la trecerile de frontieră.................................................................................... Partea experimentală ……………………………………………............................................ Rezultate şi discuţii................................................................................................................... Cap. VII. Autentificarea unor viori vechi din modelul Stradivarius.......................................... Autentificarea unei viori Stradivarius datată 1713..................................................................... Materiale şi metode folosite …………………………………………...................................... Rezultate şi discuţii.................................................................................................................... Cap. VIII. Concluzii generale................................................................................................... BUBLIOGRAFIE CURENTĂ................................................................................................

2 3 3 6 11 15 15 16 17 18 18 19

22 23 23 26 26 26 27 33 40

3

I N T R O D U C E R E

Lucrarea de doctorat intitulată „Activit ăţi ilicite cu bunuri de patrimoniu cultural la trecerile de frontieră. Investigarea, recuperarea şi conservarea ştiinţifică a acestora” a fost eleborată având la bază lucrări, studii bibliografice şi date experimentale referitoare la particularităţile, cazuistica, efectul şi întinderea activităţilor ilicite cu bunuri de patrimoniu cultural la trecerile de frontieră.

Scopul lucrării constă în elaborarea unor protocoale adecvate necesare pentru identificarea, recuperarea şi conservarea artefactelor ilicite la trecerile de frontieră, cu evidențierea unor aspecte cu grad ridicat de noutate față de cele prezentate în literatura de specialitate.

În fundamentarea acestor aspecte a stat o analiză critică complexă, pe baza căreia s-a realizat o sinteză a literaturii de specialitate privind stadiul actual al cercetărilor ştiinţifice din domeniul temei cercetate, având în atenţie următoarele aspecte:

� caracteristici ale activităților ilicite cu bunuri de patrimoniu la trecerile de frontieră; � investigarea unor bunuri susceptibile a face parte din patrimoniul cultural; � stabilirea naturii chimice și a stării fizice privind conservabilitatea bunurilor recuperate

(deteriorarea elementelor structural-funcționale și degradarea materialelor componente); � prezervarea și restaurarea acestora precum și reintroducerea lor în circuitul muzeal; � în funcție de cazuistica abordată - identificarea activităților ilicite, încadrarea juridică și

recuperarea prejudiciului. Importanţa ştiinţifică şi practică a domeniului abordat reiese dintr-o serie de elemente cu

grad de noutate şi originalitate, dintre care amintim: � prezentarea și ilustrarea artefactelor ilicite identificate în ultima perioadă la trecerile de

frontieră cu Republica Moldova; � realizarea unor protocoale eficiente de investigare științifică folosind alături de mijloacele

operative specifice și metode moderne prin tehnici instrumentale de cercetare a caracteristicilor de suprafață și de interior, care să permită rezolvarea obiectivelor expertizelor de specialitate (autentificarea, analiza de urme, determinarea stării de conservare, identificarea contrafacerilor etc.);

� identificarea intervențiilor nejustificate sau de contrafacere după punerea în operă a unor artefacte;

� identificarea provenienței materialelor, a procedeului de elaborare și a modului de punere în operă a unor artefacte;

� stabilirea scopului falsificării sau al traficării (mobilul acțiunii), profilul făptuitorului, profilul beneficiarului, rata prejudiciului etc;

Teza este structurată în două părți: teoretică și aplicativă, prima parte cuprinde trei capitole, iar a doua patru capitole. Lucrarea se finalizează cu un capitol de concluzii generale, urmat de bibliografia curentă, formată din 201 referințe bibliografice. În elaborarea tezei s-au folosit 103 de figuri şi 15 de tabele.

Cap. I.Tipologia bunurilor de patrimoniu cultural s usceptibile activitatilor ilicite

România se numără printre statele din Uniunea Europeană în care au fost obținute rezultate

considerabile în ceea ce privește combaterea activităților ilicite cu bunuri de patrimoniu cultural, însă sunt evidențiate și situații, în care, în diferite state europene sau din alte părți ale lumii sunt găsite artefacte dispărute, despre care, în urma identificării și expertizării se stabilește că provin fie din diferite situri arheologice aflate pe teritoriul țării noastre (preponderent din situl arheologic Sarmisegetuza - Regia situat în Muntii Orastiei, judetul Hunedoara), fie din colecții de stat sau particulare. Fenomenul traficul ilicit cu bunuri de patrimoniu este prezent în statele nedezvoltate, în cele aflate în curs de dezvoltare, cât şi în statele dezvoltate.

Potrivit statisticilor relevante, infracţiunile din domeniul bunurilor de patrimoniu cultural se situează din punct de vedere al veniturilor realizate pe poziţia a treia după traficul ilegal de droguri

4

şi traficul ilegal de arme [http://icom.museum/programmes/fighting-illicit-traffic -Illicit trafficking in cultural goods is, as other types of illicit traffics, a complex, vast and multifaceted issue, pp.1].

În acest capitol s-a pus accent pe modul în care se poate manifesta traficului ilicit cu bunuri de patrimoniu în România, precum şi principale zone de provenienţă din Romania a acestor bunuri. S-au avut în atenție şi cazurile de repatriere a bunurilor de patrimoniu traficate ilicit în străinătate, fiind totodată subliniată necesitatea îmbunătăţirii cooperarii între organele judiciare competente din statele membre în scopul recuperării şi revenirii operelor în ţara de origine. Faptul că fontiera de Est a României a devenit şi frontiera de Est a Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 a determinat o intensificare a activităţilor ilicite dar şi o creştere a complexităţii acestora în privinţa aspectului procedural, particularităţilor infracțiunilor, autorilor, fiind în același timp evidenţiat rolul important al autorităţilor naţionale competente în combaterea fenomenului.

Deși nivelul real al traficului ilegal cu bunuri culturale la nivel mondial nu este bine foarte bine individualizat și cei mai mulți specialişti sunt ezitanți în a estima o valoare există totuşi, unii experti care estimează valoarea veniturilor generate între 300 de milioane şi 6 miliarde de dolari pe an. Conform estimărilor Interpol valoarea veniturilor se situează între 4 și 5 miliarde de dolari, iar conform Consiliul Internaţional Consultativ Ştiinţific şi Profesional al Națiunilor Unite (ISPAC) între 6 și 8 miliarde de dolari. Analizând estimările menţionate mai sus şi făcând media o medie a acestora rezultată o valoare medie anuală între 3.4 și 6.3 miliarde dolari [Atwood, R., 2004; Toner, M., 1999; Manar, I. și alții, 2010].

Evoluţia trasportului din ultimii ani face ca artefactele de patrimoniu să circule foarte repede şi pe distanţe foarte mari, atât ca sisteme licite itinerate, cât și traficate ilicit. În acest context, pentru succesul unei investigaţii, foarte important este ca informaţiile cu privire la furtul sau dispariţia unei opere să circule către persoanele fizice şi juridice interesate, mai repede şi mai eficient decât pot hoţii sau traficanţii să transporte artefectele respective [Matei, G.,2010].

Este cunoscut faptul că războaiele și conflictele armate din ultimii zeci de ani au condus la apariția unor ricuri reale la adesa integrității patrimoniului cultural. Acestă tendință este confirmată de jefuirea artefactelor din muzeele sau siturile arheologice amplasate în zonele de conflict ISIS (grupul terorist cunoscut sub numele de islamic Statul devenit unul dintre cei mai destabilizatori actori din Orientul Mijlociu [Fanusie, Y.J. şi Joffe, A., 2017]), dar şi de creșterea numărului de săpături ilicite, scopul final al acestora fiind reprezentat de obținerea unor fonduri necesare pentru întreținerea armatei și înzestrarea cu arsenal militar. În plus, apariţia unor noi state independente însoţită de descreșterea puterii coloniale din ultima perioadă au evidenţiat problema necesităţii protecției patrimoniului cultural [Bouchenaki, M., 2009].

Un exemplu relevant pentru astfel de manifestări, este reprezentat de patrimoniul cultural sirian despre care se știe că s-a confruntat în timpul recentelor crize cu atacuri violente și periculoase care au fost favorizate de insuficienţa instituțiilor culturale și a unei legislaţii naționale puternice, ceea ce a determinat creşterea amenințărilor la adresa patrimoniului. Astfel de ameninţări includ: săpături ilegale, distrugerea artefactelor de către grupuri armate specializate în antichități care totodată amenință şi populația locală care încearcă să intervină pe dar şi utilizarea siturilor arheologice ca zone de desfăşurare a conflictelor armate.

Dreptul comunitar la circulaţie a persoanelor şi bunurilor pe teritoriul statelor europene împreună cu trecerea la economia de piaţă în ţările din Europa au determinat apariţia unor premise care au favorizat intensificarea activităţilor ilicite cu bunuri de culturale şi adoptarea unor strategii noi la nivelul grupărilor criminalităţii organizate. Zona de influenţă a grupărilor criminale s-a extins şi în ţările din partea centrală şi de Sud – Est a Europei fiind influenţată de facilităţile circulaţiei internaţionale.

Pentru a se putea obține o protecţia eficientă a patrimoniului cultural este nevoie mai ales, de o reglementare clară prin instrumente juridice a comerţului pe internet cu bunuri culturale, deopotrivă cu un grad rificat de cunoaştere a modurilor ilicite de operare în acest domeniu şi de creşterea capacităţilor de cooperare internaţională şi interinstituţională a tuturor autoriţăţilor şi agenţiilor cu atribuţii în acest domeniu.

5

Pierderea bunurilor culturale prin dristrugere sau traficare ilicită are cu siguranță un efect negativ asupra țărilor de origine, realizându-se o scădere considerabilă a numărului acestora, care de cele mai multe ori conduce la diminuări de capital determinată de faptul că un număr mai mare de bunuri atrage un număr mai mare de vizitatori, pe când un număr diminuat de bunuri presupune de obicei și un număr mai mic de vizitatori. Pentru întărirea acestei afirmații sunt avute în vedere următoarele aspecte: în primul rând, comerțul ilicit cu bunuri culturale afecteaza industria turismului, deoarece un număr mai mare de artefacte contribuie la dezvoltarea turismului cultural; în al doilea rând, veniturile rezultate din traficul ilicit de antichităţi au fost în uneori redirecţionate către finanţarea altor activităţi ilegale.

Cu toate că ilicitul bunurilor de patrimoniu nu este cea mai importantă ramura a criminalitati transfrontaliere raportată la veniturile obţinute, datorită faptului că este afectată istoria si cultura omenirii şi în unele cazuri bunurile de patrimoniu sunt pierdute pentru totdeauna prin distrugere, este necesară găsirea unor modalități concrete de conştientizare a efectelor [Tijhuis, A. J. G., 2006].

Pentru a putea contribui la diminuarea efectelor activităţilor ilicite cu bunuri de patrimoniu cultural este foarte important să cunoaştem ce tipuri de bunuri fac obiectul activităţilor infracţionale, caracteristicile acestora, care dintre aceste bunuri sunt cele mai predispuse a face obiectul infracţiunilor din domeniu, adică pentru a le putea identifica trabuie mai întâi să le putem recunoaşte pe cele suscepibile a face parte din categoria bunurilor de patrimoniu cultural.

Având în vedere faptul că România este considerată de către specialiştii din domeniul traficului ilicit drept o ţara sursă de bunuri de patrimoniu traficate ilicit, fiind implicate în special bunuri valoroase, de dimensiuni reduse, apărute în urma unor excavări ilegale sau furate din situri arheologice, muzee, locuri de cult, s-a întărit ideea conform căreia în ţara noastră acest fenomen are un trend continuu ascendent.

În lipsa unor statistici actualizate cu privire la numărul de artefacte traficate ilicit, existând în schimb mai ales o descriere a cazurilor de bunuri de patrimoniu traficate ilicit, necunoaşterea în detaliu a dimensiunii acestui fenomen poate determina absenţa unor măsuri eficiente de contracarare a traficlui ilicit, măsuri care trebuie să fie adaptate la dimensiunea lui, dar şi la metodele folosite, pentru a putea contracara eficient acest fenomen fiind necesară în primul rând o cuantificare corectă [Păduraru, M., și alții, 2015].

Pentru o bună înţelegere a caracteristicilor fenomenului de trafic ilicit cu bunuri de patrimoniu este necesară enumerarea grupelor de bunuri sau valori de patrimoniu care fac obiectul infracţiunilor în domeniu.

Principalele ţinte pentru activităţile ilicite actuale [Sandu, I. și Cotiuga, V., 2011] pot fi grupate în ordinea privind amploarea consecinţelor în:

� bunuri de patrimoniu cultural şi istoric (opere de artă, bijuterii şi obiecte preţioase, artefacte arheologice şi istorice, piese etnografice şi de colecţie etc.);

� metale şi pietre preţioase (bijuterii şi obiecte de podoabă, bunuri de tezaurizare etc.); � monede, bancnote şi alte bonuri valorice; � înscrisuri sub formă de:documente grafice, acte notariale, acte de stare civilă, acte militare

(livrete, ordine de chemare sau eliberare etc.), documente de studii, titluri, grade, ordine, distincţii, merite şi diplome care atestă participarea, clasificarea sau clasarea profesională, performanţa sportivă etc.

În practica judiciară, principalele activităţi ilicite întâlnite cu artefacte clasate ca bun de valoare patrimonială, pot fi grupate [Sandu, I. și Cotiuga, V., 2011] în:

� Falsificarea fără acceptul autorului, proprietarului, titularului de drept sau a custodelui. � Contrafacerea prin modificare, îndepărtare, adăugare/completare a unor elemente

structurale etc. � Transhumarea ilegală sau traficarea ilicită. � Furtul şi substituţia din colecţii. � Distrugerea/vandalizarea. � Modificarea contextelor legate de situaţii ce permit buna valorizare. � Distrugerea urmelor comiterii infracţiunii şi altele.

6

Amplificarea fenomenului criminalității împotriva patrimoniului cultural național, a fost favorizată atât de globalizarea economiei cât și tranziția la economia de piată în Europa de Est deoarece experiența investigativă și mijloacele logistice ale autorităților sunt mai insuficiente. [Lazăr, A., 2006]. Un alt tip de comportament deosebit de periculos în acest domeniu infracţional constă în fragmentarea deliberată a obiectelor arheologice excavate ilicit. Deşi o atare metodă pare a leza interesele deţinătorilor de artefacte arheologice, ea se aplică în scopul „spălării” obiectelor, exportul devenind astfel mult mai facil, cu infinit mai puţine riscuri implicate. Întrucât riscul unei cereri de repatriere creşte proporţional cu preţul artefactelor, pentru reducerea acestei vulnerabilităţi, comercianţii au recurs la câteva metode de vânzare cum sunt: includerea fictivă pentru o perioadă de timp a unui bun cultural într-o colecţie privată cu scopul de a-i conferi o origine legitimă şi de a ascunde recenta sa achiziţionare din săpături arheologice clandestine; vânzarea artefactului în regim de consignaţie. Valorificarea artefactelor se realizează în ţările cu piaţă de artă, cel mai adesea de către comercianţi de artă cu afaceri foarte mici, uneori chiar de un singur om sau comercianţi amatori, iar mai rar de o casă de licitaţii. Principalele centre comerciale, în care apar „spontan” piese arheologice de valoare, sunt: Basel, Zürich, Geneva, Munchen, Londra şi Paris în Europa, precum şi New York în SUA[Lazăr, A. 2008]. Din prezentarea unei serii de modalităţi faptice speciale de comitere a infracţiunilor din domeniul patrimoniului cultural naţional, am putut concluziona ca asistăm la o expansiune a reţelelor infracționale ce acţionează în domeniul patrimoniului cultural naţional, caracterizate printr-un modus operandi extrem de evoluat, fapt ce impune o dinamică similară a organizării şi specializării structurilor investigative pe întreg spaţiul european, utilizarea tehnicilor moderne de supraveghere operativă şi de cercetare, adecvate noilor realităţi.

Printre vulnerabilitățile la adresa protecției bunurilor de patrimoniu cultural putem identifica existența anumitor zone care se caracterizează prin nesupravegherea acestora de către autorități cu atribuții în combaterea traficului ilicit și ne referim aici la trecerile de frontieră dintre statele aparținând spațiului Schengen acolo unde controalele la frontieră au fost eliminate.

Un alt factor care poate influența negativ protecția acestora este reprezentat de modul de realizare al controlului de securitate asupra pasagerilor și bagajelor care tranzitează aeroporturile la nivel European existând state cum este de exemplu Ungaria, în care controlul de securitate al persoanelor și al bunurilor respectiv al bagajelor din aeroporturi este efectuat de către firme private, dar care sunt supervizate de către poliție. Avionul este un mijloc de transport rapid, prețul biletelor a devenit din ce în ce mai accesibil, rutele sunt din ce în ce mai numeroase, toate acestea putând oferi condițiile necesare pentru traficarea cu ușurință a bunurilor de patrimoniu dacă printre persoanele implicate în activitățile ilicite se află și angajați firmelor responsabile de controlul de securitate al persoanelor și al bagajelor din aeroporturi.

De exemplu, un bun de patrimoniu poate fi disimulat în bagajul de cală al unui pasager care călătorește cu avionul dintr-o țară cunscută ca fiind sursă pentru astfel de bunuri către o țară în care ezistă o piață de desfacere a acestora iar dacă din rețeaua de trafic face parte și un angajat al firmei private responsabile de controlul de securitate din aeroport el poate trece „neobservat”, ajungând la destinație.

Cap. II. Protecția și conservarea știin țifică a bunurilor de patrimoniul cultural

În capitolul II, intitulat: Protecția și conservarea științifică a bunurilor de patrimoniul cultural,

s-a avut în atenţie metodologia de protecţie a patrimoniului cultural în baza dreptului național, european şi internaţional, întrucât legislația națională privind protecţia bunurilor de patrimoniu cultural din statele europene este diferită, fiind necesară elaborarea unui cadru legal la nivel european, care ulterior ar trebui implementat în toate statele membre, în scopul obţinerii unei abordări unitare care ar asigura importul legal de bunuri culturale.

7

Având în vedere faptul că legislația privind protecţia bunurilor de patrimoniu cultural din statele europene este diferită, este necesară elaborarea unui cadru legal la nivel european care ulterior va fi implementat în toate statele membre, în scopul obţinerii unei abordări unitare care ar asigura importul legal de bunuri culturale. Prin împiedicarea importului în UE a bunurilor culturale care au fost scoase dintr-o țară terță în mod ilicit se va contribui la combaterea eficientă a traficului ilicit cu bunuri de patrimoniu deoarece statele din Uniunea Europeană reprezintă principalele state de destinaţie ale acestor bunuri.

Potrivit unei scrisori a Reprezentantului Permanent al Federației Ruse la Securitatea Consiliul de Securitate ONU, organizația teroristă ISIS deținea în 2016 controlul asupra a aproximativ 100.000 de obiecte culturale de importanță globală, incluzând 4.500 de situri arheologice, nouă dintre acestea fiind de patromoniu mondial. Profitul estimat de grupul terorist din comerțul ilicit cu antichități fiind cuprins între 150 și 200 milioane de dolari pe an [Churkin, V.,2016].

De-a lungul anilor, au fost luate mai multe măsuri de combatere a traficului ilicit cu bunuri culturale la nivel internațional, european și național. Aceste măsuri s-au axat pe circulația bunurilor culturale (importul, exportul și transferul acestora) pentru a proteja interesele individuale ale statelor, precum și interesele comunității internaționale. Cooperarea strânsă, atât la nivel național, cât și la nivel internațional, este esențială pentru combaterea traficului de bunuri culturale, având în vedere că acesta este un fenomen transfrontalier.

Unul dintre cele mai importante instrumente juridice este Conventia Unidroit (Institutul Internaţional pentru Unificarea Dreptului Privat) privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptată la Roma la 24 iunie 1995. Apariţia acesteia a fost determinată de preocuparea profundă a statelor în legatură cu traficul ilegal de bunuri culturale şi cu daunele ireparabile cauzate în mod frecvent de acesta atât bunurilor respective, cât şi patrimoniului cultural al comunitatilor naţionale, autohtone sau al altor comunităţi şi patrimoniului comun al tuturor popoarelor, prin jefuirea siturilor arheologice şi pierderea unor informații arheologice, istorice şi ştiinţifice de neînlocuit ce rezulta din aceasta.

Prin intermediul Conventiei Unidroit s-a reuşit combaterea oricarei forme de decontextualizare şi stabilirea unor noi dispoziţii în privinţa bunei sau relei-credinţe a posesorului unui bun cultural. Readucerea în România a brăţărilor plurispiralice din aur, databile în epoca geto-dacică clasică (sec. II î. Chr. - sec. I d. Chr.) a fost posibilă și datorită faptului că ţara noastră a adoptat Conventia Unidroit, fiind astfel create condiţiile juridice necesare unui atare demers, iar acţiunea de redobândire a acestor obiecte remarcabile dovedeşte aplicabilitatea efectivă a acestei convenţii internaţionale.

În conformitate cu prevederile Convenției UNESCO din 1970, bunurile culturale pot fi returnate numai cu plata unei compensații echitabile. În timp ce acest lucru prevede protecția pentru cumpărătorul de bună-credință, mijloacele financiare limitate ale mai multor țări sursă ar putea împiedica acest drept la întoarcere [Cohan, J., 2004]. Este necesar ca dovada de buna-credință să fie evaluată la momentul achiziționării obiectului, demonstrată de exemplu de calitatea părților, prețul plătit, dacă a fost consultat un registru privind bunuri de patrimoniu, dacă există un certificat de export, etc. [Veres, Z., 2014]. În ultimii cinci ani au mai fost întreprinse o serie de inițiative cu rol în combaterea traficului ilicit de artefacte, având în vedere tendinţa unor grupări criminale și organizații teroriste de a se implica în acest fenomen pentru a putea obține venituri considerabile care ulterior să fie utilizate la finanțarea proprie.

Rolul inițiativelor legislative ale diferitelor structuri din cadrul Națiunilor Unite este unul însemnat deoarece prin intermediul acestora sunt stabile mai multe direcții de acțiune în vederea contracarării traficului ilicit cu artefacte, pentru implementarea cărora statele membre trebuie să le transpună în legislația națională. Numărul crescut din ultimi ani al acestor măsuri se datorează mai ales evidențerii faptului că în prezent activitățile ilicite cu bunuri de patrimoniu reprezintă un risc real și crecut la adresa securității statelor, deoarece organizațiile teroriste au speculat faptul că prin intermediul acestei activități infracționale pot fi obținute venituri însemnate necesare pentru finațarea proprie. În susținerea acestei afimații Consiliu de Securitate al Națiunilor Unite a adoptat următoarele rezoluții:

8

Rolul acestor ințiative legislative este de a solicita și sprijini statele membre să ia măsurile adecvate pentru a preveni și combate traficul ilicit cu bunuri culturale care nu au o proveniență clar documentată și certificată, care provin dintr-un loc afectat de un conflict armat dar mai ales a celor care provin de la grupări teroriste. Totodată este încurajată actualizarea și interconectarea bazelor de date naționale privind artefactele aparținând statelor membre cu baza de date Interpol privind operele de artă furate, baza de date UNESCO a legilor patrimoniului cultural național, WCO ARCHEO.

Chiar dacă legislația internațională și europeană din domeniu a fost transpusă în legislația europeană, acesta poate fi îmbunătățită având în vedere faptul că în ultima perioadă au fost foarte puține persoane condamnate definitiv pentru activități infracționale legate de traficul ilicit cu bunuri de patrimoniu cultural național.

Cazul „Aurul Dacic” scoate în evidență importanța instrumentelor legislative în combaterea activităților ilicite cu bunuri de patrimoniu cultural. Activitatea infracţională a debutat în anul 1996 prin constituirea mai multor grupări de braconaj arheologic, cu scopul de a efectua detecţii si săpături ilegale în siturile arheologice ale cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, clasate monument istoric pentru a sustrage și ulterior pentru a valorifica tezaure de interes arheologic. Primele brațări dacice ar fi fost descoperite în vara anului 1999, pentru ca în primavara lui 2000 să fie predate pentru evaluare în vederea valorificarii lor pe piaţa neagră internaţională, una dintre braţari fiind expusă spre vânzare la o Expoziţie din New York. În dosarul 04652/221/2008* judecat la Curtea de Apel Alba Iulia, instanţa a pronunţat o decizia definitivă pentru 10 inculpaţi, prin care s-a decis:achitarea a 7 dintre cei 10 inculpați ca urmare prescripției penale pentru săvărșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infrațional organizat, tăinuire în forma continuată și furt calificat;condamnarea unuia dintre inculpaţi la 3 ani cu suspendare şi a altor 2 la câte 2 ani cu suspendare pentru infracţiunea de furt calificat a unui bun care face parte din patrimoniul cultural;

În timpul perioadelor în care statele sunt în criză economică comerțul ilicit cu artefacte cunoaşte o creştere semnificativă, deoarece avem de-a face cu o scădere a valorii bunurilor culturale determinată de scăderea cererii pentru acestea [Tijhuis, A. J. G., 2006].

O importantă reglementare legislativă internaţională privind protejarea bunurilor culturale mobile a apărut în urma ratificării documentului intitulat Convenţia privind protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat (UNESCO, semnată la Haga în data de 14 mai 1954, ratificată la 21 martie 1958). Ulterior, necesitatea crescândă de a găsi soluţii pentru stoparea actelor comisive sau omisive care pot duce la degradarea, distrugerea, pierderea, sustragerea sau exportul ilegal al acestora a determinat emiterea mai multor acte normative naţionale şi europene.

Convenţia UNIDROIT (1995) are drept scop restituirea internaţională a bunurilor cultural furate sau exportate ilegal, precum şi facilitarea păstrării şi ocrotirii patrimoniului cultural [Soudijn, M. și Tijhuis, A. J. G. , 2003].

În privinţa categoriilor de patrimoniu, situaţia întocmită pe baza datelor aflate în Registrul bunurilor culturale distruse, furate, dispărute sau exportate ilegal arată un număr de 423 înregistrări la data de 01.08.2018 (423 înregistrări la 01.09.2017, 415 la data de 01.09.2016, 415 înregistrări la data de 01.09.2015, 417 înregistrări la data de 11.09.2014), în creştere cu 8 bunuri faţă de anii 2015 şi 2016, respectiv cu 6 bunuri faţă de anul 2014, bunurile făcând parte din diferite categorii precum artă cu funcţie de cult, obiecte cu destinaţie religioasă, obiecte de cult, obiecte din metal, manuscrise, ceasuri de buzunar, arme, publicaţii, obiecte de îmbrăcăminte, locomotive, statuete, busturi din bronz, picture, icoane [http://furate.cimec.ro/].

Până la data de 01.08.2018 au fost clasate 54.396 bunuri culturale în categoriile Tezaur 30282 (faţă de 27444 în 2017, 27321 în 2016, 27000 în 2015, 25823 în 2014 ) şi Fond 24114 (faţă de 18672 în 2017, 18840 în 2016, 18083 in 2015, 17504 în 2014) [http://clasate.cimec.ro/lista.asp?]

Folosind datele statistice, prezentate în tabelul 2.1 s-a analizat evoluția și variația domeniilor de clasare a bunurilor de patrimoniu în perioada anilor 2014-2018, numărul bunurilor de patrimoniu cultural clasate într-unul din cele 11 domenii crescând cu aproximatix 26%, de la 43.327 în anul 2014 la 54.396 în anul 2018. Totodată s-a mai constatat faptul că în perioada 2014-2018 numărul bunurilor din domeniul carte veche şi manuscris, a crescut cu 135,38%.

Tabelul 2.1. Domenii de clasare a bunurilor culturale la data de 09.05.2018

Domenii

Artă plastică

Artă decorativă

Arheologie

Carte veche şi manuscris

Documente

Etnografie

Istorie (militară sau memorială)

Medalistică

Numismatică

Ştiinţele naturii

Ştiinţă şi tehnică

TOTAL

Bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Naprezentate precum: artă plastică, arheologie, documente, istorie, numismaticdecorativă, carte veche și manuscris, etnografie, medalisticfigura 2.2.

Fig. 2.2. Domenii de clasare pentru bunurile culturale în anul 2018 [întocmit după datele din

Pentru a preveni pierderea și distrugerea bunurilor de patrimoniu au fost înfiinorganisme internaționale precum UNESCO Cultura), Consiliul Europei, InterpolICOM (Consiliul Internaţional al Muzeelor), Situri) si ICCROM (Centrul InternaCulturale) care acționează pentru a contracare

6773

3317

9631

Artă plasticăArheologie

Documente

Istorie (militară sau memorialNumismatică

9

Domenii de clasare a bunurilor culturale la data de 09.05.2018

01.09.2014 01.09.2015 01.09.2016 01.09.2017 01.09.2017

4.682 4.885 5.014 6.520

2.571 2.778 2.837 3.240

8.234 8.335 8.462 9.588

845 1.009 1.009 1.787

1.485 1.585 1.618 1.758

7.599 7.855 8.160 10.248

2.298 2.353 2.535 3.277

851 851 866 885

7.779 8.259 8.349 8.533

6.479 6.637 6.731 7.255

504 536 536 641

43.327 45.083 46.161 53.702

Bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Naţional fac parte din domenii diverse

ă, arheologie, documente, istorie, numismatică, știini manuscris, etnografie, medalistică și științele naturii așa cum este ilustrat în

Domenii de clasare pentru bunurile culturale în anul 2018 datele din http://clasate.cimec.ro/ la data de 01.08.2018]

i distrugerea bunurilor de patrimoniu au fost înfiinUNESCO (Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie,

Interpol (Organizaţia Internaţională de Cooperare a Forţional al Muzeelor), ICOMOS (Consiliul Internaţional pentru Monumente

(Centrul Internaţional pentru Studiul Conservării şi Restaurarii Bunurilor pentru a contracare și limita acest fenomen.

9631

1989 1759

10301

3293885

85827255

641

Artă decorativăCarte veche şi manuscris

Etnografie

ă sau memorială) MedalisticăŞtiinţele naturii

01.09.2017

6.773

3.317

9.631

1.989

1.759

10.301

3.293

885

8.582

7.255

641

54.396

parte din domenii diverse tiință și tehnică, artă a cum este ilustrat în

i distrugerea bunurilor de patrimoniu au fost înființate mai multe (Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Ştiinta şi

de Cooperare a Forţelor de Poliţie), ional pentru Monumente şi

i Restaurarii Bunurilor

10

UNESCO [Labadi, S., 2013] este un organism internațional important care pune în aplicare mai multe modalități de prevenire a combaterii activitatilor ilicite cu bunuri de patrimoniu cultural, precum: combaterea traficului pe Internet, informarea publicului, informarea pieței de artă și muzee, informarea poliției, autorităţilor vamale și a autorităților publice, un model de certificat pentru exportul de bunuri culturale, acces gratuit la o bază de date în șase limbi despre legile de patrimoniu cultural național.

Baza de date privind bunurile culturale Interpol (Tabelul 2.2) a fost creată pentru a sprijini și pentru a ajuta la identificarea bunurilor culturale furate, exportate ilegal de pe teritoriul statelor membre participante, permiţând utilizatorilor autorizaţi efectuarea de căutări în aproape 49.558 în anul 2016 (33.886 de interogări în baza de date) față de 46.610 înregistrări în 2015 (48.825 interogări) și 44.986 înregistrări în 2014 (34.570 interogări) privind opere de artă şi bunuri de patrimoniu cultural raportate furate din 129 de state. [http://www.interpol.int/content/download/19134/169510/version/21/file/DCO05_02_2015_EN_web.pdf, pp.1].

Tabelul 2.2. Categorii de bunuri existente în baza de date Interpol publică

Categorie 01.09.2015 01.03.2016 01.03.2018

Bunuri de patrimoniu recuperate 388 389 252

Bunuri de patrimoniu recent furate 142 241 192

Bunuri de patrimoniu găsite şi nerevendicate

87 88 90

Bunuri de patrimoniu afgane furate 685 685 685

Bunuri de patrimoniu irakiene furate 2.708 2.708 2.797

Bunuri de patrimoniu siriene şi libiene furate

82 1.059 1120

TOTAL 4.092 5.170 5.136

În perioada 2015-2018 numărul de bunuri de patrimoniu din baza de date publică administrată

de Interpol a crescut cu un procent de aproximativ 26%, de la 4.092 în anul 2015 la 5.136 în anul 2018. Creșteri s-au înregistrat la majoritatea categoriilor de bunuri incluse în această bază, cea mai semnificativă fiind a bunurilor siriene și libiene, de la 82 în anul 2015 la 1120 în anul 2018, însă s-au înregistrat și scăderi în cazul bunurilor recuperate de aproximativ 35% de la 388 în anul 2015 la 252 în anul 2018, precum și la bunurile de patrimoniu furate recent de 20% de la 241 în anul 2016 la 192 în anul 2018. De asemenea trebuie menționat că numărul de înregistrări din baza de date precum și numărul de interogări efectuate a cunoscut un trend preponderent ascendent.

Baza de date „Obiecte furate” a poliţiei române privind bunurile dispărute cuprinde un număr de 770 înregistrări (față de 730 în anul 2017) ale unor bunuri culturale furate şi urmărite [http://www.politiaromana.ro/ro/obiecte-furate], în perioada anilor 2000-2015, au recuperate de polițiștii români un număr de 56.218 de bunuri culturale, a căror valoare cumulată se ridică la aproximativ 4.000.000 de euro iar în primele 10 luni ale acestui anului 2015, poli țiștii au recuperat aproape 13.000 de bunuri culturale [Collegium, Millenia Opes, 2015].

Traficul ilicit de obiecte culturale trebuie abordat și privit ca un întreg, anumite caracteristici ale acestuia neputând fi explicate ținând cont doar de elementele componente, fiind necesară analizarea întregul lanț de aprovizionare care cuprinde țările sursă, de tranzit și de desfacere, subliniind totodată și faptul că trecerile de frontieră reprezintă încă cea mai bună ocazie de a intercepta artefacte culturale furate, deoarece pentru a tranzita și a ajunge ulterior la destinație este necesar ca acestea să traverseze frontierele.

Cap. III. Forme și modalităpatrimoniu cultural

Prin analizarea și ilustrarea ultimelor tendintrecerea frontierei pot fi stabilite metode concrete Fenomenul este întâlnit la toate tipurile de treceri de frontierîntâlnite în aeroporturi, porturi șvariată, aflată într-o continuă transformare, determinataceste activități ilicite vor folosi mijloacele fi descoperiți, după acest moment ei îconsecinţele legii penale. La nivelul de patrimoniu se manifestă astfela. Ascunderea sub diverse modalit

Fig. 3.1. Bunuri de patrimoniu ascunse în routere wireless descoperite în a. Routere wireless; b. monede de argint

[http://sofiaglobe.com/2015/06/12/sofia

� prin ascunderea lor în spaţMonedele, împreună cu bancnotele, atât cele noi (în circula

vechi (de patrimoniu sau falsificate) pot face obiectul unor activiteste dată de tipul metalului, mărimea fost și sunt fabricate din metale preneprețioase (comune), cum sunt aliajele din bronz, alam2015; Mircea, și alții 2012a; Mircea,

Fig. 3.2. Monede de aur (11,2 Kg) inscripíonate cu Franz Josef, 1915, ascunse în caroseria unui autovehicul, descoperite la Cenad, Romania:

a. colete din pânză; b. fâşicuri cu monede Franz Josef; c. detaliu[https://www.politiadefrontiera.ro/ro/main/i

politistii

11

modalități de punere în practică aactivitati ilicite cu bunuri de patrimoniu cultural mobil la trecerile de frontieră

i ilustrarea ultimelor tendințe în disimularea bunurilor de patrimoniu la

trecerea frontierei pot fi stabilite metode concrete și adaptate de diminuare a acestui fenomen. Fenomenul este întâlnit la toate tipurile de treceri de frontieră (sunt ilustrate metode de ascundere

și puncte de trecere a frontierei rutiere) și prezintă transformare, determinată de faptul că pricipalii actori implica

i ilicite vor folosi mijloacele și metodele clasice de ascundere doar pân acest moment ei îşi vor adapta şi îmbunătăţi metodele pentru a nu suporta

La nivelul punctelor de trecere a frontierei, activitățile ilicite cu bunuri astfel:

Ascunderea sub diverse modalități a bunurilor de dimensiuni medii și mici (figura 3.1).

Bunuri de patrimoniu ascunse în routere wireless descoperite în Aeroportul Sofia:

Routere wireless; b. monede de argint bizantine; c. detaliul unei monede bizantine /2015/06/12/sofia-airport-customs-officers-foil-attempt-to-smuggle

coins-in-routers/] prin ascunderea lor în spaţii special amenajate în mijloacele de transport

cu bancnotele, atât cele noi (în circulație sau falsificate), cât vechi (de patrimoniu sau falsificate) pot face obiectul unor activități ilicite. Valoarea de schimb

ărimea și greutatea monedei. Astfel, cele mai valoroase monede au metale prețioase, apoi cele semiprețioase, urmate de metalele

ioase (comune), cum sunt aliajele din bronz, alamă, zinc și fier [Vasilache, V., Mircea, și alții 2012b].

Monede de aur (11,2 Kg) inscripíonate cu Franz Josef, 1915,

ascunse în caroseria unui autovehicul, descoperite la Cenad, Romania: şicuri cu monede Franz Josef; c. detaliu cu reversul unei monede Franz Josef

https://www.politiadefrontiera.ro/ro/main/i-11-kg-de-monede-din-aur-de-24-karatepolitistii-de-frontiera-in-masina-unor-timisoreni-5389.html]

aactivitati ilicite cu bunuri de

e în disimularea bunurilor de patrimoniu la i adaptate de diminuare a acestui fenomen.

(sunt ilustrate metode de ascundere i prezintă o cazuistică

pricipalii actori implicați în ce de ascundere doar până când vor

i metodele pentru a nu suporta ile ilicite cu bunuri

i mici (figura 3.1).

Aeroportul Sofia: etaliul unei monede bizantine

smuggle-out-ancient-

mijloacele de transport (figura 3.2); ie sau falsificate), cât și cele i ilicite. Valoarea de schimb

i greutatea monedei. Astfel, cele mai valoroase monede au ioase, urmate de metalele

Vasilache, V., și alții

cu reversul unei monede Franz Josef karate-descoperite-de-

12

� Prin ascunderea bunurilor de patrimoniu în bagajele personale (figura 3.3);

Fig. 3.3. Bunuri de patrimoniu din Ungaria ascunse în bagaje:

a. rucsac cu pachetele ce conțin obiecte de patrimoniu; b. două bunuri de patrimoniu ascunse

[http://www.politiadefrontiera.ro/stire.php?id_stire=4830]

� Prin ascunderea acestora pe corp sau în diferite obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte

(fig. 3.4);

Fig. 3.4. Bunuri de patrimoniu ascunse în încălţăminte - Aeroportul Mangaluru India:

a. ascunderea în bereta sandalei; b. ascundere în talpa unei sandale [http://www.bellevision.com/belle/index.php?action=topnews&type=11344]

� Prin trimiterea acestora folosind firmele de curierat rapid, ascunse în colete (figura 3.5).

Fig. 3.5. Bunuri de patrimoniu ascunse în colete:

a. Sisteme de încasetare monede și bancnote;b. sisteme de încasetare monede; c. sisteme de încasetare timbre și bancnote

[http://www.politiadefrontiera.ro/stire.php?id_stire=4967]

� Prin încercarea de inducere în eroare a autorităţilor, în sensul că prezintă bunurile ca fiind nişte "vechituri", fără o valoare patromonială (figura 3.6);

© P

OL

IŢIA

DE

FR

ON

TIE

RĂ

13

Fig. 3.6. Obiect de patrimoniu ascuns găsit în curtea unui dealer de antichități de Cluj-Napoca

[http://gazetadecluj.ro/istoria-clujului-dosita-prin-targurile-de-vechituri/]

Folosirea metodei "capac"(figurile 3.7 și 3.8), pentru disimularea bunurilor culturale ca bunuri de larg consum sau ascunderea unor bunuri de dimensiuni mici în bunuri culturale mai mari (gen mobilier vechi) pentru care au fost ob’inute certificate de export definitiv sau temporar, conform prevederilor legale în vigoare;

Fig. 3.7. Coarne de rinocer ascunse într-o sculptură , evaluate la 500000 lire: a. mulaj de ascundere; b. coarne de rinocer, scos din mulaj şi parţial ascuns,

[http://www.dailymail.co.uk/news/article-1317945/Antiques-expert-Donald-Allison-tried-smuggle-Essex-rhino-Simbas-horn-jailed.htm]

Fig. 3.8. Valută (euro) ascunsă într-o pungă de mâncare la Sighet: a și b bacnote ascunse în mâncare de câini, c. bacnotele ascunse desfășutare ca probe ilicite.

[https://www.customs.ro/UserFiles/File/informare%20publica/comunicat%20de%20presa%20SIGHET%20FS.pdf]

c. Scoaterea bunurilor fără respectarea legislatiei în domeniu. În figura 3.9 este ilustrat cazul referitor la 32 de tablouri semnate de către Marcel Iancu, descoperite pe Aeroportul Otopeni, prezentate în vamă pentru export printr-o firmă de curierat rapid.

© P

OL

IŢIA

RO

MÂ

NĂ

14

Fig. 3.9. Bunuri de patrimoniu expediate intr-un colet fara certificate de export descoperite la Aeroportul Otopeni:

a. sistemul de ambalare tablouri; b. ştampila Marcel Iancu; c și d lucrări de Marcel Iancu [http://www.politiadefrontiera.ro/stire.php?id_stire=4967]

d. Obținerea și utilizarea de certificate de export definitiv falsificate sau neconforme pentru

bunuri culturale mobile susceptibile de a face parte din patrimoniul cultural naţional (figura 3.10);

Fig. 3.10. Bunuri de patrimoniu din Italia descoperite la Sibiu:

a. Ecce Homo, autor din Cremona necunoscut; b. Iisus Mântuitorul, icoană realizată în tehnica de ulei

[http://www.pressalert.ro/2013/04/opere-de-arta-furate-in-italia-gasite-in-romania-de-cand-cauta-carabinierii-ecce-homo-unul-din-tablourile-disparute-galerie-foto/fotografie0147/]

Una dintre cele mai căutate opere de artă, dispărută în anul 1978 din Catedrala din

Cremona, Italia, a fost descoperită în România alături de alte 39 de tablouri, icoane sau cărţi religioase dispărute, de-a lungul timpului, din Peninsula Italică, obiectele de artă au fost recuperare la Sibiu, printre acestea numărându-se și una dintre cele mai cunoscute opere de artă religioasă „Ecce Homo” care îl înfăţişează pe Isus Hristos, înainte de momentul răstignirii. Tabloul şi celelalte 39 de opere de artă descopeprite la Sibiu fac parte din patrimoniul cultural naţional italian, autorităţile române stabilind că aparţin unor curente

15

artistice italiene specifice secolelor XVII – XVIII, fiind sustrase din biserici din Italia. Valoare lor este estimată la circa 500000 de euro (figura 3.10).

e. Bunuri scoase pentru expoziții sau restaurări, cu certificat de export temporar, dar care nu mai sunt readuse în țara. Cazurile de bunuri de patrimoniu depistate la frontiera de est a României sunt din ce în ce mai numeroase, având legătură directă cu simplificarea procedurilor de trecere a frontierei de către persoane și bunuri dar și cu creșterea considerabilă a traficului. Un alt aspect îngrijorător din ultimii zece ani îl reprezintă războaiele și conflictele armate din Asia Mică și cea de Sud-Vest, care au preclitat foarte mult patrimoniul cultural din aceste zone. Exemple vizibile ale acestei tendințe includ distrugerea unor monumente, chiar și a celor clasate UNESCO, din considerente religioase și politice, jefuirea obiectelor din muzee, împreună cu creșterea numărului de săpături ilicite. O parte dintre aceste bunuri sunt traficate. Mai mult, crearea de noi state independente și descreșterea puterii coloniale din ultimul secol au evidenţiat problema necesităţii protecției patrimoniului cultural [Bouchenaki, M.,2009].

Inventivitatea persoanelor implicate în activități ilicite este exemplificată în figurile 3.25.a și 3.25.b, care prezintă o cantitate de 10 Kg de chihlimbar descoperită ascunsă în roata de rezervă aflată în porbagajul unui autoturism, la Punctul Vamal Cahul-Oancea. [http://www.border.gov.md/index.php/ro/3023-circa-zece-kilograme-de-chihlimbar-de-contrabanda-confiscate-la-frontiera];

Fig. 3.25. Chihlimbar ascunse în roata de rezervă aflată în porbagajul unui autoturism

descoperite la Punctul Vamal Cahul-Oancea: a. 10 Kg de chihlimbar ascunse în roata de rezervă, b. chihlimbar după descoperire

Prin analizarea și ilustrarea ultimelor tendințe în disimularea bunurilor patrimoniale la trecerea frontierei pot fi stabilite metode concrete și adaptate de diminuare a acestui fenomen. Activităţile ilicite din domeniul fraudei documentare sunt din ce în ce mai numeroase fiind direct influențate de creșterea cererii de documente false sau contrafăcute, dar și de faptul că acestea sunt strâns legate de alte forme de criminalitate transfrontalieră, inclusiv trecerea ilegală a frontierei, traficul de ființe umane, traficul de droguri, traficul de arme de foc și muniții, traficul de mașini furate etc.

Cap. IV. Metode si tehnici instrumentale pentru identificarea

artefactelor falsificate sau contrafăcute

Metode de investigare nedestructivă şi noninvazivă în domeniul bunurilor de patrimoniu cultural

Cercetătorii, alături de istoricii de artă, de conservatori şi de restauratori, contribuie la punerea în valoare a bunurilor de patrimoniu cultural şi istoric, recent descoperite sau achiziţionate [Sandu, I., și alții, 2001].

Ordinea optimă de folosire a metodelor, procedeelor și mijloacelor utilizate la analizarea bunurilor de patrimoniu este următoarea: mai întâi trebuie utilizată analiza directă, nedestructivă

16

şi în cazul în care aceasta se dovedeşte a fi insufucentă pot fi utilizate analize cu prelevare şi prelucrare de microprobe.

Din primul grup fac parte: observarea directă, cu ochiul liber sau cu instrumente optice de mărit (lupe, microscoape, etc.); utilizarea instrumentelor de măsură directă a dimensiunii, greutăţii, umidităţii, temperaturii, culorii, etc.; folosirea aparatelor pentru fotofixare (aparate de fotografiat, de filmat şi video, aparate de iluminare sau iradiere cu UV, VIS şi IR); implicarea altor tehnici directe de investigare fără prelevare de probe (reflectografia, radiografia, colorimetria de reflexie, fluorescenţa de raze X şi altele) [Sandu, I., van Saanen, A., 1998].

Din al doilea grup fac parte: metodele histochimice, microbiologice şi metodele instrumentale de analiză tehnică, fizico-structurală şi chimică, cu prelevare şi prelucrare de microprobe (ca de exemplu: microanalizele chimice, stratigrafia, spectroscopia UV, VIS şi IR, derivatografia termică/analiza termică diferenţială, cromatografia, difracţia de raze X şi altele) [Sandu, I., van Saanen, A., 1998].

Sisteme de iluminare și tehnici instrumentale neinvazive folosite în investigarea artefactelor ilicite în punctele de trecere a frontierei

a. Lumina Ultravioletă Lumina ultravioletă (UV) face lacul îmbătrânit să lumineze fluorescent. Trebuie subliniat

faptul că în lumina ultavioletă, lacurile noi sau cele care au fost aplicate recent nu vor reacţiona fluorescent. Uneori poate să dureze şi 10 ani pînă când o rașină se alterează chimic suficient de mult pentru a crea produsele secundare care cauzează fluorescenţa UV.

Lumina ultravioletă în domeniul patrimoniului cultural are în principal două areale de aplicaţie:

� cu ajutorul lămpilor bactericide, folosind lungimea de undă biocidă de 254 nm, se permite stoparea atacului microbiologic, în primul rând prin stoparea fungilor care pot avea un efect nociv prin activarea unor reacții fotochimice, care determină ulterior fragilizări, decolorări sau abateri de culoare;

� prin reflectografie UV sub unghiuri cuprinse între 5 şi 45°, se pot analiza structurile de sub vernisuri (scoţând în evidenţă eventualele intervenții de retușare, de vernisare sau revernisare, ștergerile sau modificările de semnături), iar în cazul documentelor, ștergeri sau modificări de scris, semnătură, tipăritură/imprimătură etc. b. Lumina albă razantă În timp ce examinarea cu lumina ultravioleta este des utilizată la aproape toate picturile,

sunt câteva tehnici ce folosesc lumina albă, normală, pentru evidențierea unor modificări de suprafață.

c. Lumina Infraro şie Cea mai importanta utilizare a imagisticii infrarosii este detecţia schiţelor anterioare

picturii, aflate sub stratul de vopsea. Camera poate vedea prin stratul pictural, percepând culorile transparente sau invizibile. Căldura lampilor este absorbită de oricare material închis la culoare, precum grafitul, cărbunele sau cearneala neagră, reflectate pe oricare suprafaţă albă.

d. Radiografia Radiografiile pot arata o pictura realizată peste o alta mai veche, având ca exemplu

Peisajul plan al lui Whistler sub care a fost descoperit un autoportret al pictorului. Microscopia optică a. Microscopia optică de reflexie Prima şi cea mai evidentă caracteristică care se poate observa din studiul stratigrafic într-

o secţiune groasă este succesiunea straturilor picturale. Se cunoaşte faptul că o pictură este constituită dintr-un suport, preparaţie, peliculă picturală şi peliculă de protecţie sau vernis. Este posibil să realizăm o secţiune în care să punem în evidenţă toate aceste componente, dar în

17

practica suportul este adesea omis, pentru că studierea acestuia se poate face şi de pe versoul său. [Lalli, C., 1999].

b. Microscopia optică de transmisie

În general, toate probele luate în studiu, au fost analizate prin microscopie optică. Prin reflexie, acestea au fost analizate cu stereo-microscopul sau cu microscopul optic, în următoarele situaţii:

� analiza stării de conservare a obiectelor prin observarea suprafeţelor sau a probelor prelevate de la suprafaţă;

� evidenţierea degradării cauzate de preparaţiile vechi; � studiul impactului diverselor tratamente de curățare.

c. Microscopia optică asistată de „staining tests”

Testele microanalitice realizate pe secţiuni la microscopul optic, cunoscute sub numele de staining tests (spot tests) sau histochimice, se bazează pe reacţii de culorare specifice şi selective ale unor anumite substanţe, materiale, ioni sau pe reacţii chimice cu producerea unor variaţii importante în proprietăţile materialelor, cum ar fi: degajarea de gaze, formarea unor precipitate colorate etc [Aldrovandi, A., Picollo, M., 2001].

Microscopia electronică de scanare cuplată cu spectroscopia de dispersie de raze X Identificarea pigmenţilor şi a materialelor de umplere din stratul policrom şi preparaţii,

precum şi evidenţierea unor modificări ale lemnului se poate realiza prin analiză cu microscopul electronic de baleaj sau scanare, cuplată cu spectrometria sau difracţia de raze X (SEM-EDX) [Appolonia, L., Volpin, S., 2001]. Observarea unei secţiuni groase la SEM, cuplată cu micro-analiza elementară cu sonda EDX, permite identificarea morfologiei straturilor şi a compoziţiei elementale chiar a unor impurităţi sau minerale accesorii, ce pot fi prezente în peliculele picturale (fonduri aurite sau intervenţii de restaurare sau de repictare), prezenţa de reziduuri de foiţe metalice sau stratificări de compoziţie diferită.

Tipuri de expertize şi rolul lor Expertizele de autentificare, evaluare patrimonială şi de stabilire a stării de conservare,

alături de expertiza criminalistică prin metode specifice, necesită coasistarea și coroborarea între tehnici analitice din diverse discipline conexe, implicate în Ştiinţa Conservării şi în științele forensic, ca de exemplu: SEM-EDX, mico-FTIR şi micro-Raman, fluorescenţa de raze X, cromatografia, cuplată cu spectrometria UV-Vis, gaz cromatografia pirolitică cu sililare, metode de datare, etc. În realizarea acestor expertize, un rol important îl joacă arheometria, care prin determinarea unor caracteristici evolutive a materialelor componente se pot stabili o serie de atribute ce permit datarea, stabilirea paternităţii (autorul, şcoala/atelierul, arealul geografic de punere în operă, provenienţa materialelor etc.), evaluarea patrimonială şi determinarea stării de conservare [Sandu, I. și alții, 2010].

Investigația științifică are un rol foarte important în salvarea și evidențierea valorii bunuilor de patrimoniu cultural. O importanță aparte trebuie acordată unor bunuri nou descoperite, susceptibile a fi artefacte deoarece la momentul descoperirii nu există suficiente date referitoare la proveniența, originea și vechimea acestora.

În urma finalizării investigației științifice se obțin date și informații suficiente care să permită stabilirea traseului ce va fi urmat de către bunul de patrimoniu, după cum urmează:

� valorizări istoriografice, arheometrice şi respectiv pentru domeniul tehnologic şi ştiinţific aferent punerii în operă a artefactului prin implicarea materialului de bază (gemologia, ceramologia, arheometalurgia, arheodendrologia, etnoştiinţa textilelor vechi etc.);

18

� dacă se dovedeşte a fi autentic vor fi luate măsuri pentru prezervare, conservare şi în anumite cazuri vor fi făcute demersuri în vederea clasării bunului în una din cele două categorii, respectiv tezaur sau fond, după care acesta va fi introdus în circuitul muzeal;

� dacă nu îndeplineşte criteriile pentru clasare, există posibilitatea ca acesta să fie direcţionat către comerţul cu antichităţi.

Cap. V. Investigarea știin țifică a unor icone vechi de patrimoniu

După 1990 artefactele religioase provenite din lăcaşuri de cult şi din colecţii de stat sau particulare, alături de cele sustrase din siturile arheologice au făcut obiectul multor activităţi ilicite de traficare peste graniţă. În general icoanele mici de tip prâznicar sau de familie, dar şi cele mari împărăteşti au fost exportate ilicit către colecţionari din Europa şi America. În urma identificării lor acestea sunt autentificate, li se stabileşte starea de conservare şi valoarea patrimonială, după care sunt valorizate muzeal.

Baza de date „Obiecte furate” a poliţiei române privind bunurile dispărute cuprinde un număr de 770 înregistrări (față de 730 în anul 2017) ale unor bunuri culturale furate şi urmărite. Dintre acestea un număr de 176 de înregistrări sunt cu privire la icoane, reprezentând aproximativ 28,86 % din numărul total de înregistrări, fiind a doua categorie de bunuri ca valoare procentuală după cea a tabourilor care reprezintă 24,42%.

Picturile vechi realizate pe suport din lemn ce aparţin bisericilor ortodoxe sunt făcute în tempera (slabă sau bogată) sau în tehnică de ulei, acestea fiind în unele cazuri ulterior vernisate. Panourile din lemn din care este realizat suportul pentru picturi (tablouri sau icoane) sunt pregătite înainte de utilizare prin aplicarea unui strat de ghips sau praf de cretă, primul fiind preferat, deoarece acesta contribuie la o netezime considerabilă, cu o duritate foarte redusă [Sandu, I.C.A. și alții 2002, 2006, 2009, 2015; Kuckova, S.H. şi alţii 2013,2014].

Partea experimentală

Icoanele luate în studiu Profeții Daniel și Ieremia din prina icoană (figura 5.1), respectiv Aaron și Gideon din a

doua (figura 5.2), sunt ilustrați, în jumătate de profil, câte doi pe panou, ținând în mâna stângă o sferă. Personajele sunt îmbrăcate într-o tunică și o mantie cu un contur alb.

Fig. 5.1. Profeții Daniel și Ieremia: a. partea din față; b. partea din spate

19

Fig. 5.2. Profeţii Aaron și Gideon: a. partea din față; b. partea din spate

Policromia feței și a mâinilor a fost realizată cu maro, peste care a fost suprapusă o culoare roz-roșiatică, iar zonele iluminate sunt realizate în alb. Aurele au conturi duble incizate în substratul de preparație.

Aureolele au fost realizate prin aplicarea unei foițe metalice de culoare galbenă pe un strat de bolus din argilă roșie. Suportul are o formă circulară de medalion, cu o acoladă în partea superioară și ancadrament ornamental poleit. A fost făcut din două blaturi din lemn de tei dispuse orizontal, cu o pană verticală semiîngropată. Decorarea marginală, respectiv ornamentele reprezintă frunze de acant sculptate cu dalta.

Ancadramentul ornamental este realizat din grosimea lemnului. Datorită condițiilor precare de conservare, aceste icoane prezintă deteriorări și degradări atât la suportul de lemn, cât și la stratul pictural, care necesită intervenții de restaurare și prezervare definitivă insectofungică.

Atât pentru spectroscopia XRF, cât și pentru FTIR s-au prelevat următoarele probe: P1 – frunze roșii de ornament – foiță metalică; P2 – umbra roșiatică din ancadramentul faței lui Aaron; P3 – suport lemn din cadrul lateral stâng inferior (lemnul degradat); P4 – partea transversală - din lemn (lemn degradat + făină de lemn); P5 – suport de lemn din verso, partea stângă superioară (lemnul nedegradat); P6 – culoare galbă; P7 – culori galben+roșu; P8 – aură galbenă; P9 - din dreapta ramei sau a ancadramentului ornamental.

Determinări folosind tehnici instrumentale

Spectrele FTIR s-au obținut cu o rezoluție de 4 cm-1,utilizând un spectrometru JASCO 6100 FTIR, în domeniul spectral cuprins între 4000 și 400 cm-1, prin utilizarea tehnicii bine cunoscute a pastilelor de KBr. Prelucrarea spectrelor FTIR a fost realizată cu software Spectra Analysis și Origin 8.0.

Rezultate și discuții

Spectroscopia FTIR Spectrele FTIR ale probelor prelevate din prima icoană de lemn reprezentată în figura 5.1

(Profeții Daniel și Ieremia) sunt prezentate în figura 5.3, în timp ce figura 5.4 conține spectrele FTIR ale ale materialelor folosite la realizarea picturii de pe cea de-a doua icoană de lemn reprezentată în figura 5.2 (Profeții Aaron și Gideon).

În compoziția obținută pe baza analizelor picurilor de vibrație și de deformație pentru probele P1 și P2, s-au identificat următoarele grupări: alifatice (2929 și 2851 cm-1), anioni carbonat (1428 și 876 cm-1), roșu de plumb (520 și 489 cm-1), pământ verde-silicat (umăr la ~ 1032 cm-1).

20

Fig. 5.3. Spectrele FTIR pentru probele P1 (linie solidă) și P2 (linia întreruptă) prelevate de la icoana profeții Daniel și Ieremia

Fig. 5.4. Spectrele FTIR ale probelor de lemn: linie solidă-tei (verde); linie întreruptă-brad (albastru închis); P3 - linia punctată (violet); P4 - linie cratimă punct (vernil); P5 - linie cratimă-punct-punct (albastru deschis)

Tabelul 5.1. Date XRF pentru icoana din lemn Profeții Daniel și Ieremia

21

Tabelul 5.2. Date XRF pentru icoana din lemn Profeții Aaron și Gideon

Este prezentată o analiză detaliată a spectrelor FTIR ale probelor de lemn (fig. 5.6). Componentele din lemn (lignină, carbohidrați, celuloză și hemiceluloză) sunt identificate prin comparație cu datele din literatură [Colom, X. și alții 2003].

22

Fig. 5.6. Spectrele FTIR a eșantioanelor de icoane de lemn (domeniul spectral 1929-413 cm-1)

și a oxalatului de Ca: linie solidă - P3(verde); linia întreruptă - P4(albastru închis); linia punctată-P5(violet); linie cratimă-punct, standard-tei (vernil);

linia cratimă-punct-punct (albastru deschis), oxalatul de calciu.

O alocare sistematică a benzilor specifice pentru diferite componente din lemn, pe baza datelor din literatură [Popescu, C.M. și alții 2005; Sandu, I.C.A. şi alţii 2001], este prezentată în tabelul 5.3.

Materialele folosite pentru aceste icoane sugerează că aceste icoane au fost pictate la sfârșitul secolului al XVIII-lea, lucru susținut și de prezența oxidului alb de zinc, folosit la diluarea culorilor închise. Atfel, este importantă evidențierea între pigmenți a oxidului de zinc, care este cel mai nou pigment față de ceilalți care sunt tradiționali, de mare vechime. Oxidul de zinc poate avea două proveniențe: de la punerea în operă când vechimea icoanelor este după perioada de utilizare a acestora (sfârşitul secolului XVIII) sau de la intervențiile de restaurare prin reintegrare cromatică, când icoanele ar putea fi mai vechi. Întrucât pigmentul se regăsește în majoritatea probelor și în concentrații cu diluții adecvate, prima proveniență este cea mai plauzibilă.

Cap. VI. Autentificarea unor piese numismatice susceptibile a fi bunuri de patrimoniu

cultural traficate la trecerile de frontier ă

Piesele numismatice care fac parte din patrimoniul cultural național sau sunt susceptibile a face parte din acesta reprezintă o categorie de foarte vulnerabilă, datorită existenței unei cereri foarte mari atât pe piața legală cât și pe piața ilictă de astfel de bunuri.

Evaluarea stării de conservare a monedelor vechi, cu elucidarea mecanismelor proceselor de destrucţie şi de alterare permite, pe lângă clasare şi valorificarea lor ca artefacte muzeale. Corelaţia dintre starea de conservare, tirajul şi vechimea monedelor permite stabilirea nivelului tehnologic şi a tehnicii artistice de batere/monetizare şi a periadei de circulaţie. De exemplu, după 1900, până către 2000, monetăria națională și cele străine care au bătut monede pentru România au folosit o serie de aliaje dintre care unele cu rezistență foarte mică (din Zn și Al), altele placate cu nichel, alamă sau cupru mai rezistente. Ultimele au permis elaborarea tehnologiilor de batere de după 1960 [Buzdugan, G. și alții 1977; Preda, C., 1969].

Pentru tezaurizarea monedelor vechi scoase din circulaţie sau a celor nou descoperite în siturile arheologice, foarte importante sunt studiile legate de evaluarea caracteristicilor

23

arheometrice ale structurilor de suprafaţă şi de interior prin implicarea unor tehnici analitice nedestructive sau paradestructive, dar neinvazive pentru a le conserva autenticitatea.

De obicei, se apelează la microscopia optică şi microscopia electonică, ultima cuplată cu spectrometria de raze X, care furnizează date importante, atât din punct de vedere al compoziţiei, cât şi al morfologiei microstructurilor de suprafaţă şi de interior [Vasilache, V. și alții 2013,2015; Mircea, O. şi alţii 2012; Sandu, I. Şi alţii 2006, 2010].

Partea experimentală

În studiu s-au luat 15 monede românești cu perioade diferite de fabricare/monetizare (Fig. 6.23), notate C1-C15 cu cele două fețe: avers (a) și revers (b), prezentate în ordine cronologică.

Fig. 6.23. Imaginea monedelor investigate: a – avers; b – revers

Pentru analiza crustelor de coroziune (identificarea asemănărilor sau diferenţelor după

aspect, culoare, omogenitate a compuşilor chimici) a monedelor luate în studiu s-a utilizat un microscop optic tip ZEISS prevăzut cu cameră video şi coasistat de calculator. Probele au fost analizate prin reflexie în câmp închis la mărire de 200X.

Caracterizarea detaliată a morfologiei şi determinările compoziţionale efectuate pe monede au fost obţinute prin intermediul unui microscop electronic de baleiaj cuplat cu un sistem spectroscopic dispersiv după energie.

Rezultate şi discuţii

Pe zonele reprezentative de pe suprafața celor 15 monede se pot observa, in microfotografiile obţinute prin OM (Fig. 6.24) diferențe nete ale patinei de vechime tipului de coroziune și implicit a tipului de material. De asemenea, se pot observa formațiuni a unor produşi de coroziune cu repartiție zonală neuniformă, ca de exemplu: structuri de cuprit (Cu2O) – roşu, malachite (Cu₂CO₃(OH)₂) – verde, azurite (Cu3(CO₃)2(OH)₂) - albastru etc la probele C4, C13 si C15 și oxizi de Ni și Fe la probele C6, C7, C9, C11 și C14.

24

Fig. 6.24. Imagini OM ale monedelor analizate:

C1- 1 Leu/1906; C2 - 2 Lei/1914; C3 - 500 Lei/1944; C4 - 10000 Lei/1947; C5 – 15 Bani/1960; C6 - 15 Bani/1966; C7 – 25 Bani/1960; C8 – 25 Bani/1966;

C9 – 1 Leu/1963; C10 – 1 Leu/1966; C11 – 3 Lei/1963; C12 – 3 Lei/1966; C13 – 20 Lei/1992; C14 – 5 Lei/1993; C15 – 50 Lei/1994

Din microfotografiile SEM (Fig. 6.25) ale zonelor analizate pentru monedele C4, C6, C7, C9, C11, C13, C14 și C15 se pot observa defecte de utilizare și zone cu pete de coroziune formate în timp. De asemenea, la aceste monede se pot identifica fisuri, mici crevase și orificii cu forme neregulate, mai ales la cele din alamă sau placate cu cupru. În unele cazuri, particule mici de diferite forme pot fi identificate în interiorul orificiilor, acestea provin fie din contaminare, fie din coroziune [Vasilache, V. și alții 2013,2015; Mircea, O. şi alţii 2012; Sandu, I. Şi alţii 2002,2006, 2010; Buccolieri, A. Şi alţii 2014]. În schimb monedele C5, C8, C10 și C12 au suprafețele lucioase, fără urme de utilizare.

Analiza elementală de suprafață pentru fiecare monedă s-a determinat cu ajutorul dispersiei de energie cu raze X (EDX) efectuată pe suprafețele microfotografiilor SEM (Fig. 6.25).

25

Fig. 6.25. Microfotografiile SEM pentru probele analizate

Referitor la analiza comparativă a unor monede românești care să evidențieze modul de alegere a materialului de batere în corelație cu rezistența acestora în timp, în perioada de circulație până la demonetizare și după acesta respectiv, a pieselor numismatice românești păstrate în diverse colecții, se desprind următoarele concluzii:

� În baza rezultatelor obţinute prin coroborarea analizelor OM și SEM-EDX se poate spune că monedele din 1906, 1914 și 1944 sunt din argint, cea din 1947 din alamă, iar cele din 1992 și 1994 sunt din oțel placate cu alamă, iar cele din 1960, 1963,1966 și 1993 sunt din oțel placate cu Ni. Se confirmă că toate monedele sunt originale (autentice şi nu contrafăcute).

� Monedele C1, C2, C3, C4, C6, C7, C9, C11, C13, C14 și C15 au fost folosite în circulația monetară de pe piață în perioadele cunoscute pentru fiecare monedă, care după demonetizare au ajuns în colecții particulare. În schimb monedele C5, C8, C10 și C12 au fost preluate în colecții necirculate, foarte frumoase. Între cele două grupuri existând diferențe mari în ceea ce privește patina de vechime și starea de conservare. Primul grup, pe lângă deteriorări fine din utilizare prezintă o serie de pete de coroziune și produși de contaminare, în schimb cel de al doilea grup au suprafețele lucioase, fără urme de utilizare.

Cap. VII. Autentificarea unor viori vechi din modelul Stradivarius

26

În autentificarea unei viori de patrimoniu sunt necesare o serie de date legate de:

anamneza viorii (trasee parcurse, deținători/proprietari, perioadele și interpretul care a cântat pe ea, intervenții de prezervare–restaurare etc.), caracteristicile structural-funcționale (dimensiuni, încadrarea tipologică și modificări constructive), stabilirea stării de conservare, autentificări anterioare (cu notarea expertului) și identificarea unor caracteristici arheometrice, cu evaluarea lor prin coroborarea chemometrica a datelor multianalitice şi dendrocronologice. Acest demers complex este adesea folosit în expertizarea viorilor vechi [Sandu, I. și alții, 1998; Sandu, I., 2005].

În lucrare se prezintă principalele caracteristici structural-funcționale, dendrocronologice și cele arheometrice sau chemometrice, cu valoare arheometrică utilizate în autentificarea a două viori vechi, model Stradivarius, la care s-a implicat în autentificare și eticheta interioară.

Autentificarea unei viori Stradivarius datată 1713

Această vioară a fost adusă în laboratorul nostru în scopul autentificării, făcând parte dintr-o colecție particulară (figura 7.1).

Fig. 7.1. Vioara tip Stradivarius datată 1713: a - faţă; b – verso, c- profil, d-detaliu cleme și buton, e-etichetă

Materiale şi metode folosite

Ca probe pentru diverse analize s-au prelevat lemn și vernis din colțurile viorii, iar pentru dendrocronologie s-a folosit bucla mare a capacului superior a cutiei de rezonanţă (cu starea de conservare bună), unde s-au selectat două travee cu 50 până la 60 inele anuale și o probă foarte mică de hârtie din eticheta viorii. Pentru evidenţierea caracteristicilor anatomice ale lemnului s-a folosit microscopia optică implicând un Microscop Optic model CARL ZEISS AXIO IMAGER A1m, cu cameră încorporată AXIOCAM şi soft specializat și microscopia electonică de scanare

a b c

d e

27

(SEM) cuplată cu spectrometria de dispersie cu raze X (EDX) apelând la un Microscop electronic model VEGA II LSH, produs de TESCAN Czech, cuplat cu un spectrometru cu raze X, QUANTAX QX2, fabricat de BRULER/PROENTEC Germania.

Rezultate şi discuții

Speciile de lemn folosite la confecționarea viorii au fost identificate din imagini mărite ale unor secțiuni ale lemnului viorii, care s-au comparat cu imaginile mărite ale speciilor de lemn dintr-un atlas de identificare specializat în varianta on-line Microscopic Wood Anatomy of Central European species, http://www.woodanatomy.ch/, ori cartea Atlas of Stem Anatomy in Herbs, Shrubs and Trees.

Pentru evidențierea elementelor componente și analiza microstructurii probelor de hârtie din eticheta viorii s-a folosit microscopia electronică de baleiaj.

Speciile de lemn folosite pentru confecționarea viorii sunt: molid pentru partea din față și paltin pentru partea din spate.

Datarea dendrocronologică este necesară pentru stabilirea autenticității viorii. Vioara are etichetă din hârtie veche pe care este tipărită cu tuş negru inscripţia: “Antonius

Stradivarius. Cremonensis”, pe rândul al doilea “Faciebat Anno 1713”, iar pe rândul al treilea” Made in Czechoslovakia”. În partea lateral stânga este sigla unui leu sub care este înscris „Lignatore ST 03-1904-66” Eticheta are colţurile decupate egal şi prezintă contur.

Pentru analiză, au fost luate probe foarte mici din părțile deteriorate care au fost analizate prin microscopie optică (OM) și microscopie electronică (SEM). Identificarea speciilor de lemn a fost făcută prin compararea imaginilor rezultate cu cele de referință din atlase specifice sau pe bază de date imagine. Informațiile colectate au fost comparate cu literatura din domeniu, care demonstrează că vioara este doar o copie a marelui lutier.

Specia de lemn, cea mai utilizată pentru lucrea unei viori, a fost arţarul (Acer Platenoids) din familia "Aceraceae", utilizată în mod tradițional în construcția spatelui, a gâtului și a capacelor cutiei de rezonanță respectiv podul și fundul viorii. A doua specie este molidul european (Picea Abies Karst.) şi Sitka Spruce (Picea Stichensis) sunt de obicei folosite pentru a face fața vioarei, burta și cutia de rezonanță.

Câteva probe mici de lemn au fost prelevate din colțurile viorii, din așchii desprinse, care apoi au fost tăiate cu un Cryomicrotome și analizate cu microscopul optic BX41 (figura 7.2).

A B

C

Fig. 7.2. Sectiune A, B,

În aceste imagini, razele sunt seriate, în general, de la 3 pânRazele uni și biseriate sunt destul de frecventerar până la 70 de celule. În unele cazuri (în cea mai mare parte StemWood adult) aceste trei specii pot fi diferențiate pe baza lă

Traheidele longitudinale în generalsunt heterocelulare, traheidele razelor sunt prezente parenchimatice ale razelor au perepiceoide la trecerea dintre lemnul târziu

Fig. 7.3. Sec

Caracteristicile materialelor folosite la crearea acestei vioautentificarea lor. De exemplu, structura hârtiei din care este conec

.

a

28

D

Sectiune transversală în lemnul capacului inferior și al ecliselor: B, C - probă (5X, 10X și 20X), D – referinţa

În aceste imagini, razele sunt seriate, în general, de la 3 până la 5, ocazional, pâni biseriate sunt destul de frecvente. Înălțimea medie cuprinde 40 până

la 70 de celule. În unele cazuri (în cea mai mare parte StemWood adult) aceste trei iate pe baza lățimii razelor (3 până la 5 serii).

longitudinale în general sunt uniseriate, rareori au orificii biseriate. Razele sunt heterocelulare, traheidele razelor sunt prezente și au pereți uniformi. Celulele parenchimatice ale razelor au pereții groși și pereți tangențiali nodulari. În general orificiile sunt

e lemnul târziu și lemnul timpuriu (figura 7.3).

Secţiune radială a molidului: a - proba, b - referinţa

Caracteristicile materialelor folosite la crearea acestei viori pot ajuta la datarea autentificarea lor. De exemplu, structura hârtiei din care este conecționată eticheta

b

la 5, ocazional, până la 7. medie cuprinde 40 până la 50 de celule,

la 70 de celule. În unele cazuri (în cea mai mare parte StemWood adult) aceste trei

e, rareori au orificii biseriate. Razele i uniformi. Celulele

iali nodulari. În general orificiile sunt

pot ajuta la datarea şi eticheta (figura 7.4).

29

a b

c Fig. 7.4. Imagini din diferite unghiuri ale etichetei viorii din cutia de rezonanță

Hârtia creată de chinezi în sec. III i.Hr. din cârpe şi trestii pisate şi macerate până când acestea deveneau o pastă, a început să fie produsă şi în Europa (Spania şi Italia), începând cu sec. XI [ Arslanov, K.A, Svezhentsev, S., 1993]. Până la 1800 aceasta se făcea din cârpe, zdrenţe de cânepă (75%) şi in, mai puţin de bumbac, fiind sortate în funcţie de textură. După ce erau lăsate la macerat mai multe săptămâni, acestea erau prelucrate mecanic până când deveneau o pastă diluată cu apă. Pasta era pusă pe site ce lăsau apa să se scurgă, iar pe suprafaţa sitei se forma coala de hârtie, care era apoi uscată. Pentru că apa putea conţine oxizi de fier ce dădeau o tentă roşie hârtiei, s-a adăugat în pastă carbonat de calciu, care sporea gradul de alb. Pentru o rezistenţă mai mare a hârtiei s-a folosit gelatină în care se punea şi alaun (KAl(SO4)2·12H2O), cu rol de prezervant [Andersen, S.F. și alții, 2004].

Începând cu sec. XIX se folosesc cârpe colorate care uneori suportau un proces de albire. Hârtia albastră, produsă din resturi textile de la uniformele marinarilor, era cea mai ieftină [Barreto, L.S., 2009]. În acelaşi timp gelatina este înlocuită cu colofoniu tratat cu sodă sau în amestec cu parafină. Pentru adezivitate se adăuga în amestec şi sulfat de aluminiu. Din 1826 colofoniul se foloseşte pe scară largă. După 1840 lemnul a început să fie folosit la producerea hârtiei, fiind prelucrat mecanic sau chimic.

Procesul de fabricare a hârtiei prin tratare chimică a lemnului a apărut în jurul anului 1850. Acest tip de hârtie nu conţinea lignină care era dizolvată de substanţe chimice. În 1874, apoi în 1878 au fost introduse procedee chimice cu sulfiţi, respectiv sulfaţi.

În 1867 s-a realizat hârtie prin prelucrare mecanică a lemnului, un procedeu avantajos pentru că folosea 90% din lemn, spre deosebire de procesul chimic prin care se pierdea aproximativ 50% din masă. Hârtia obţinută din pastă mecanică conţinea celuloză, dar şi lignină şi hemiceluloză. Era o hârtie acidă folosită mai mult la tipărirea ziarelor [Bernabei, M. și alții, 2007].

Trebuie menționat că hârtia veche diferă de cea contemporană; în vechime era facută din zdrențe și adezivi, prezentând astfel fibre lungi, liniare, pe de altă parte hârtia nouă se fabrica din fibre scurte de hemiceluloză și lignină din lemn [Berti, R.N., 2006]. Astfel, hârtia facută din pastă de lemn este bine purificată prin procese chimice și fizice. În plus aceasta conține și alți aditivi precum agenții de culoare, coagulanți si straturi de protecție [Briffa, K., Cook, E., 1990].

Pentru hârtia veche se foloseau ca aditivi gelatine, rășina sau clei de oase. Acesta din urmă a fost înlocuit de colofoniu și alaun, în secolul XIX. De asemenea se mai adauga și creta sau caolin pentru opacitate [Berti, R.N., 2006].

Pentru a se face o identificare a compoziției elementale ale hârtiilor folosite, cât și din punct de vedere arheometric, s-a folosit microscopia electronică de scanare (SEM) cuplată cu

30

spectrometria cu raze X (EDX) şi analiza micro-FTIR. În ceea ce privește compoziția elementală a hârtiei, s-au identificat o serie de elemente chimice ce corespund substanțelor precizate în rețetele de fabricare a hârtiei vechi. Probele au fost notate prescurtat astfel: 161,162, 164, 165 (tabelul 7.1).

Tabel 7.1. Compoziţia elementală a probelor de hârtie

Element C N S Si Fe K Al Na Cl Mg Ca P O

Proba 161 12,21 10,23 0,90 1,47 0,80 0,63 1,37 2,57 0,69 0,90 0,71 0,63 67,07%

Element C Ti S Si Fe K Al Na Cl O

Proba 162 13,77 0,34 0,29 7,56 0,34 0,97 6,53 0,88 0,38 68,94 %

Element C Ca S Si Fe K Al Na Cl O

Proba 164 13,90 0,24 0,50 5,83 - 0,68 5,53 2,14 0,63 70,54%

Element C Ti S Si Fe K Al Na Cl Mg Ca P O

Proba 165 10,70 0,65 0,56 12,80 0,46 1,47 10,57 1,19 0,74 0,45 0,42 0,38 59,60%

Analiza EDX a probei de hârtie a relevat prezența următoarelor elemente: C, Si, Al, K si Na, ca fiind în cantitățile cele mai mari și fiind reprezentative tuturor probelor. Toate probele conțin Si ca metaloid și Cl, S ca nemetale. Rezultatele sunt date în procente, dar acestea reprezintă doar procente relative care includ și partea organică de C, H, şi O.

Carbonatul de calciu, care este un material de umplutură universal, este prezent în toate cele trei probe supuse analizei și a fost folosit nu doar pentru gradul de alb, dar și pentru strălucirea pe care o conferă hârtiei. Avantajul lui major este că acesta nu scade rezistența mecanică a hârtiei, așa cum fac celelalte materiale de umplutură [Beall, F.C., Eickner, H.W., 1970].

Alaunul, KAl(SO4)2·12H2O era folosit în vechime în prelucrarea hârtiei. În spectrele înregistrate se poate vedea că S, Al și K sunt prezente în toate probele, în cantități variabile. Prezența acestui compus sugereză de asemenea că hârtia a fost fabricată înainte de sfârșitul secolului al XIX-lea. În acea perioadă, alaunul era folosit la fabricarea hârtiei. Prezența în probă a Fe, Mg, Na și K-ului se datorează impurităților care existau în alaun [Bernal, R.A și alții, 2011].

În figurile 7.7-7.10 se prezintă spectrele EDX evaluate pentru suprafața SEM din interiorul graficului.

31

Fig. 7.7. Microfotografiile şi spectrele EDX ale probei 161

Fig. 7.8. Microfotografiile şi spectrele EDX ale probei 162

32

Fig. 7.9. Microfotografiile şi spectrele EDX ale probei 164

Fig. 7.10. Microfotografiile şi spectrele EDX ale probei 165

Este interesant de remarcat că una din probe (proba 165) conține o cantitate mică de Mg, ceea ce înseamnă că talcul este prezent ca umplutură. Talcul este moale și gras și era folosit ca agent de opacizare și de catifelare a hârtiei și a preparațiilor pentru pictură. În tehnica de încleiere, alaunul a fost adăugat ca agent de încleiere, alături de gelatină.

La începutul secolului al XX-lea alaunul a fost înlocuit cu sulfatul de aluminiu Al2(SO4)3 așa-numitul “alaun de la fabricarea hârtiei”, sursă mai ieftină și mai bogată în compuși de Al, dar impurificat cu concentrații ridicate de alumină, Al2O3, silice - SiO2, Fe și anionul sulfat liber. De altfel, Fe se remarcă doar în două probe, 162 și 165 [Brothwell, D.R., Pollard, A.M.,2001].

Sulful este unul din elementele chimice ce se regăsește în toate cele trei probe. De această data, cantitățile sale variază: în proba 165 se află în cea mai mare cantitate 0.56%, în proba 164 - 0.50%, iar în proba 162 - 0.29%. Cantitatea mai mare de S din 165 este dată de prezența grundului de CaSO4. În proba 162, cantitatea mult mai mică de S poate fi explicată printr-o concentrație mult mai mică a grundului sau a alaunului.

33

O remarcă similară trebuie facută și pentru conținutul de anion clorură a cărui variație este între 0.74% pentru 165 și 0.38% pentru proba 162 (ca procente relative). Prezența ionului Cl- nu se datorează numai compușilor cloruraţi, dar și celor de hipoclorit, folosit ca agent de înălbire [Brothwell, D.R., Pollard, A.M, 2001].

Vioara construită în perioada interbelică în Cehoslovacia, corespundea cerințelor impuse de legea McKinley Tariff Act, din 1891, promulgată inițial în America și apoi în celelalte state. Astfel, eticheta prezintă modelul viorii tip 1713, pentru piața licită, care trebuie să aibă inscriptionată firma producătoare și țara de origine.

La acestă vioară a fost analizată natura lemnului și compoziția hârtiei etichetei. Astfel, prin analiză microscopică pe secțiuni subțiri s-au evidențiat o serie de elemente anatomice specifice speciilor de lemn folosite adesea la realizarea viorilor. Întrucât eticheta este obiectivul expertizei, aceasta a fost analizată prin SEM-EDX. Probele de hârtie analizate au relevat prezența următoarelor elemente: C, Si, Al, K si Na, ca fiind în cantităţile cele mai mari şi fiind reprezentative tuturor zonelor. Toate probele conţin ca metaloid Si şi Cl, S ca nemetale. Rezultatele sunt date în procente, dar acestea reprezintă doar procente relative, care includ şi partea organică de C, H, si O. Carbonatul de calciu, care este un material de umplutură universal, este prezent în toate cele trei probe supuse analizei şi a fost folosit nu doar pentru gradul lui de alb, dar şi pentru strălucirea pe care o conferă hârtiei. Avantajul lui major este că acesta nu scade rezistenţa mecanică a hârtiei, aşa cum fac celelalte materiale de umplutură.

Cap. VIII. Concluzii generale

Pe baza concluziilor preliminare formulate în cadrul fiecărui capitol, în continuare se prezintă concluziile generale, cu evidențierea aspectelor orginale, cu grad de noutate, dezvoltate de-a lungul perioadei de elaborare a tezei de doctorat. În acest sens, formularea concluziilor generale se va face pe capitole.

Cap.1. Tipologia bunurilor de patrimoniu cultural susceptibile activitatilor ilicite

Amenințările la adresa patrimoniului din zonele de conflict sunt : săpături ilegale, distrugerea artefactelor de către grupuri armate specializate în antichități care totodată amenință şi populația locală care încearcă să intervină pe dar şi utilizarea siturilor arheologice ca zone de desfăşurare a conflictelor armate.

În privința modului de acţiune al autorităţilor care au competenţe în domeniul combaterii activităţilor ilicite cu bunuri de patrimoniu cultural trebuie făcute o serie de observaţii.

În ceea ce privește evoluția prețului de achiziţie al bunurilor de patrimoniu care fac obiectul activităților ilicite la trecerile de frontieră putem afirma faptul că acesta este influnţat de mai mulţi factori, după cum urmează:

� prețul bunurilor de patrimoniu este influențat direct, în sensul creșterii acestuia atât timp cât în activitățile ilicite cu astfel de bunuri sunt implicate mai multe persoane și scade dacă numărul persoanelor implicate este redus;

� dimensiunea şi mărimea bunului de patrimoniu cultural implicat în activitățile ilicite poate influenţa preţul de achiziție al bunului deoarece cu cât acesta are dimensiunea şi greutatea mai mare, cu atât el va fi mai greu de ridicat din zona de proveniență, de exemplu, dintr-un sit arheologic, de transportat, de traficat ilegal peste frontieră folosind diferite mijloace de transport, de obținerea unor documente justificative false sau falsificate precum și de păstrarea acestuia ferit de ochii diferitelor persoane care ar putea anunța autoritățile cu competență în domeniu;

� prețul de achiziție este influențat și de faima/renumele acestuia, de cât de cunoscut este opiniei publice și autorităților competente, astfel dacă avem de a face cu un bun de

34

patrimoniu descoperit recent care nu a fost încă clasat ca aparținând patrimoniului cultural al unui stat va putea fi traficat ilicit mai ușor decât un bun de patrimoniu care deja a fost clasat ca fiind parte din patrimoniul cultural național al unui stat sau decât un bun a cărei dispariție este cunoscută de către autoritățile europene și internaționale cu atribuții în combaterea activităților ilicite;

� există o strânsă legătură între valoarea bunului traficat și calitatea documentelor care-i atestă originea, proveniența, intervențiile de restaurare și conservare suportate, contravaloarea documentelor justificative falsificate sau contrafăcute de o calitate superioară se va regăsi în prețul final de achiziție plătit de către cumpărător. Printre vulnerabilitățile la adresa protecției bunurilor de patrimoniu cultural putem

identifica existența anumitor zone care se caracterizează prin nesupravegherea acestora de către autorități cu atribuții în combaterea traficului ilicit și ne referim aici la trecerile de frontieră dintre statele aparținând spațiului Schengen acolo unde controalele la frontieră au fost eliminate.

Cap. 2. Protecția și conservarea știin țifică a bunurilor de patrimoniul cultural

Traficul ilicit de obiecte culturale trebuie abordat și privit ca un întreg, anumite

caracteristici ale acestuia neputând fi explicate ținând cont doar de elementele componente, fiind necesară analizarea întregul lanț de aprovizionare, care cuprinde țările sursă, de tranzit și de desfacere, subliniind totodată și faptul că trecerile de frontieră reprezintă încă cea mai bună ocazie de a intercepta artefacte culturale furate, deoarece pentru a tranzita și a ajunge ulterior la destinație este necesar ca acestea să traverseze frontierele.

Dacă autoritățile competente în combaterea acestui fenomen (incluzând aici funcționarii vamali, polițiștii de frontieră, funcționari din istituțiile de cultură sau chiar și angajați ai muzeelor, caselor de licitații etc) ar coopera intens și ar disemina foarte rapid informațiile referitoare la metodele și mijloacele folosite pentru traficul ilicit cu astfel de bunuri s-ar putea obține detalii prețioase care vor contribui în mod direct la creșterea numărului de artefacte identificate, la combaterea acestui fenomen și ulterior la restituirea lor către titularii în drept.

De exemplu, atunci când la un punct de trecere a frontierei dintr-un stat european este identificat un artefact care a fost disimulat utilizându-se o metodă nouă, precum ascunderea acestuia într-un produs de panificație (pâine), informațiile cu privire la acestă medodă nou utilizată trebuie diseminate rapid atât pe plan local cît și pe plan național, european și internațional. Fenomenul traficului ilicit cu artefacte trebuie privit într-un sens mai larg, astfel că, chiar dacă identificarea la frontieră a unui artefact poate aduce satisfacţie celui care l-a descoperit, există posibilitatea ca, dacă cazul respectiv este diseminat în rândul autorităților naţionale competente din alte state, acest lucru să contribuie la identificarea altor artefacte cel puțin la fel de prețioase.

Pentru a putea preveni amplificarea fenomenului sunt necesare luarea unor măsuri specifice de contracarare la nivelul țărilor sursă, de trazit și de destinație, după cum urmează:

� securizarea locurilor de origine ale bunurilor de patrimoniu prin limitarea accesului neautorizat la siturile arhelogice, sporirea măsurilor de securitate din muzee, case de licitaţii precum şi folosirea unor măsuri de protecție fizică corespunzătoare în cazul deţinătorilor particulari de artefacte;

� ocmbaterea tuturor aspectelor legate de traficul transnațional prin ceșterea semnificativă a nivelului de identificare a bunurilor la trecerile de frontieră, o strânsă cooperare între autorităţile similare competente dar și luarea tuturor măsurilor necesare pentru reîntoarcerea în baza legislației intenaţionale a artefactelor revendicate;

� limitarea tranzacţiilor cu bunuri de patrimoniu realizate prin intermediul piețelor ilegale din zonele de destinație, scoaterea de la comercializare a artefactelor fără documente solide de provenienţă, includerea în legislaţiile naţionale cu relevanţă în domeniu au unor

35

sancţiuni suplimentare atăt pentru furnizori, cât şi pentru potenţialii cumpărători, deoarece dacă se va reuşi scăderea cererii de bunuri de patrimoniu traficate ilicit, indirect acest lucru va contribui la stagnarea şi ulterior la diminuarea femonenului;

� este necesară o colaborare mai strânsă între autorităţile publice și instutiţiile private pentru a preveni activitățile ilicite.

Efectele protejării eficiente a patrimoniului cultural contribuie la: � suprimarea finanțării unor grupări teroriste deoarece, în ultimii ani, diverse grupări de

criminalitate afiliate la organizații teroriste au obținut venituri însemnate din activitățile ilicte cu bunuri de patrimoniu cultural, venituri pe care ulterior le-au folosit pentru propria lor finațare;

� dezvoltarea turismului cultural şi implicit la întărirea dezvoltării durabile; � întărirea colaborării dintre diferite state.

Cap. 3. Forme și modalități de punere în practică a activităţii ilicite cu bunuri de

patrimoniu cultural mobil la trecerile de frontier ă

Metodele de ascundere a unor astfel de bunuri la trecerile frontierei sunt dintre cele mai diversificate, unele cu grad de notorietate, iar analizarea acestora contribuie la identificarea bunurilor patrimoniale traficate ilicit, dar, în același timp, contribuie și la luarea de către autoritățile de control a măsurilor necesare pentru combaterea și diminuarea efectelor acestui fenomen.

Traficul ilicit cu bunuri de patrimoniu cultural mobile, mai ales acele bunuri de dimensiuni reduse, dar foarte valoroase, găsite în urma excavărilor ilegale sau furate din situri arheologice, muzee, locuri de cult, reprezintă un fenomen care în ţara noastră are un trend continuu ascendent, având în vedere că România este o sursă de bunuri de patrimoniu traficate ilicit. Legat de acest fenomen, se trag următoarele concluzii:

� gradul de noutate al acestor aspecte este reprezentat de o analiză critică cu date actuale din literatura de specialitate şi practica aurorului, publicate în periodice sau comunicate la diferite conferinţe internaţionale, unde au incitat discuţii şi dialoguri foarte interesante, care au reliefat importanţa acestora în salvgardarea bunurilor de patrimoniu cultural.

� prin analizarea și ilustrarea ultimelor tendințe în disimularea bunurilor patrimoniale la trecerea frontierei pot fi stabilite metode concrete și adaptate de diminuare a acestui fenomen. Sunt ilustrate metode de ascundere întâlnite în aeroporturi, porturi și puncte de trecere a frontierei rutiere.

� La nivelul trecerilor de frontieră, disimularea bunurilor de patrimoniu cultural se realizează sub diverse modalități: prin ascunderea lor în locaşuri/spaţii special amenajate în mijloacele de transport, bagaje, pe corp sau printre diferite obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte, prin colete și firme de curierat, prin încercarea de inducere în eroare a autorităţilor, în sensul că prezintă bunurile ca fiind nişte "vechituri", fără o valoare patromonială, prin folosirea metodei "capac" prin disimulare în mulaje, folosirea de documete justificative ilicite sau scoaterea bunurilor fără respectarea legislației, obținerea și utilizarea de certificate de export definitiv falsificate sau neconforme, bunuri scoase pentru expoziții sau restaurări, cu certificat de export temporar, dar care nu mai sunt readuse în țară.

Legat de acestea, se trag următoarele concluzii: � din analiza activităților infracționale privind bunurile de patrimoniu cultural descoperite la

frontieră rezultă că atât România, cât și Moldova sunt în principal țări sursă (de proveniență) a unor astfel de bunuri traficate ilicit și mai puțin țări de tranzit.

� activităţile ilicite din domeniul fraudei documentare sunt din ce în ce mai numeroase fiind direct influențate de creșterea cererii de documente false sau contrafăcute, dar și de faptul

36

că acestea sunt strâns legate de alte forme de criminalitate transfrontalieră, inclusiv trecerea ilegală a frontierei, traficul de ființe umane, traficul de droguri, traficul de arme de foc și muniții, traficul de mașini furate etc.

� cunoașterea evoluției acetui femonen, identificarea bunurilor de patrimoniu traficate ilicit, precum și luarea măsurilor necesare pentru împiedicarea înstrăinării acestora ar trebui să reprezinte o prioritate pentru autorități. În acest sens, formele și modalitățile de conștientizare a faptului că ilicitul bunurilor de patrimoniu este foarte important, nu pentru că este ilegal, nu pentru că ar reprezenta cea mai importantă ramură a criminalități transfrontaliere raportată la veniturile obținute – pentru că nu este aşa, ci pentru că este afectată istoria și cultura omenirii, în unele cazuri bunurile de patrimoniu sunt pierdute pentru totdeauna deoarece sunt distruse.

� analizele de risc realizate în vederea verificării autenticității documentelor de călătorie se axează pe procedeele de falsificare a documentelor și mai puțin pe vulnerabilitățile care pot apărea în rândul personalului desemnat să verifice documentele de călătorie, precum și pe tehnica de verificare folosită, raportată la dezvoltarea elementelor de siguranță din documente.

� dintre cele mai utilizate procedee de falsificare a documentelor de călătorie se numără ştergerea unor înscrisuri din documente folosind substanţe chimice pentru înlăturare, astfel încât structura suportului papetar să nu fie afectată, dezlipirea foliei de tip TKO, care reprezintă fila informatizată urmată de înlocuirea fotografiei, astfel încât peste fotografia integrată inițial a fost inserată o nouă fotografie. Referitor la caracteristici ale fenomenului la frontiera româno-moldovenească se desprind

următoarele concluzii: � cazurile de bunuri de patrimoniu depistate la frontiera de est a României sunt din ce în ce

mai numeroase, având legătură directă cu simplificarea procedurilor de trecere a frontierei de către persoane și bunuri, dar și cu creșterea considerabilă a traficului.

� un alt aspect îngrijorător din ultimii zece ani îl reprezintă războaiele și conflictele armate din Asia Mică și cea de Sud-Vest, care au preclitat foarte mult patrimoniul cultural din aceste zone. Exemple vizibile ale acestei tendințe includ distrugerea unor monumente, chiar și a celor clasate UNESCO, din considerente religioase și politice, jefuirea obiectelor din muzee, împreună cu creșterea numărului de săpături ilicite.

� mai mult, crearea de noi state independente și descreșterea puterii coloniale din ultimul secol au evidenţiat problema necesităţii protecției patrimoniului cultural.

Aparatura cu ajutorul căreia pot fi confecționate sau falsificate documentele de călătorie se poate achiziționa ușor, cu foduri reduse și care permite realizarea acestora de o calitate apropiată de cele originale. Deși există la nivelul frontierelor Uniunii Europene un sistem de informații comun privind persoanele, bunurile și documentele de călătorie falsificate căutate prin baze de date, totuși persoanele care reprezină o amenințare la adresa securității interne ale statelor membre reușesc să călătorească fără probleme, cel mai probabil folosind documente falsificate, foarte apropiate de cele originale sau documente autentice care aparțin unei alte persoane.

Foarte multe dintre elementele de siguranță ale acestor documente sunt publice sau chiar sunt descrise pe larg în unele monografii, în primele file ale pașapoartelor sau pe site-uri de prezentare, aspecte care nu fac decât să favorizeze frauda documentară.

Din partea originală, se desprind, de asemenea, o serie de concluzii, prezentate pe patru capitole, după cum urmează:

37

Cap. 4. Metode şi tehnici instrumentale pentru identificarea artefactelor falsificate sau contrafăcute

Când sunt discutate bunurile de patrimoniu cultural în contextul activităţilor ilicite în

puctele de trecere a frontierei (traficate ilegal, falsificate sau contrafăcute), stabilirea infracțiunii, recuperarea și valorizarea artefactului, au în atenție următorele aspecte: obiectul illicit cu elementele și funcțiile sale patrimoniale, mobilul acțiunii, persoana răspunzătoare de ilicit, traseul sau ruta de traficare/sistemul de transport, contextul descoperirii, beneficiarul, prejudiciu, proveniența artefactului, actele de proveniență și certificarea traficării, moduri de ascundere/camuflare, modul de valorificare.

Pentru identificarea acestora, adesea se recurge, la corelarea datelor obținute din cele două grupe de investigații (în punctul de trecere a frontierei și în laboratoarele specilizate), având scopul de soluționare a infracțiunii pe cale juridică și a științelor forensic.

Pentru dezvoltarea obiectivelor tezei, în studiu au fost selectate bunuri de patrimoniu cultural, cu o cazuistică care a necesitat o investigare cu multiple ținte sau răspunsuri, în vederea obținerii unor aspecte inedite, cu grad ridicat de noutate ale activităţilor ilicite cu artefacte de patrimoniu falsificate sau traficate ilegal, dar și al activităților de descoperire, reținere, protecție și valorizare a acestora (forme, moduri și mijloace de cercetare).

Expertize realizate în scopul autentificării, evaluării patrimoniale, pentru stabilirea stării de conservare, studiile de compatibilitate a noilor materiale cu tehnicile artistice tradiţionale, respectiv compatibilizarea intervenţiilor de prezervare-restaurare, monitorizarea comportării acestor intervenţii pentru o perioadă determinată şi monitorizarea evoluției stării de conservare pe toată perioada de etalare sau de depozitare, trebuie realizate fără a afecta bunurile de patrimoniu, acestea trebuie folosite gradual începând cu cele noninvazive şi doar în cazuri excepţionale folosirea unor metode şi tehnici care necesită prelevare de microprobe.

Bunurile nou descoperite, susceptibile a fi artefacte trebuie să fie protejate mai ales dacă la momentul descoperirii nu există suficiente date referitoare la proveniența, originea și vechimea acestora, care pot fi obţinute în urma investigației științifice care oferă date și informații suficiente pentru a permite stabilirea traseului ce va fi urmat de către bunul de patrimoniu, după cum urmează:

� valorizări istoriografice, arheometrice şi respectiv pentru domeniul tehnologic şi ştiinţific aferent punerii în operă a artefactului prin implicarea materialului de bază (gemologia, ceramologia, arheometalurgia, arheodendrologia, etnoştiinţa textilelor vechi etc.);

� dacă se dovedeşte a fi autentic vor fi luate măsuri pentru prezervare, conservare şi în anumite cazuri vor fi făcute demersuri în vederea clasării bunului în una din cele două categorii, respectiv tezaur sau fond, după care acesta va fi introdus în circuitul muzeal;

� dacă nu îndeplineşte criteriile pentru clasare, există posibilitatea ca acesta să fie direcţionat către comerţul cu antichităţi. Cap. 5. Investigarea știin țifică a unor icone vechi de patrimoniu

În urma analizei celor două icoane vechi prin spectroscopia FTIR și analiza termică DSC, au rezultat date despre natura materialelor picturale (preparaţie pe bază de bolus și carbonat de calciu, pigmenți pe bază de culori de pământ și de sinteză, lianți pe bază de ou, ornamente pe bază de foiță de aur), dar şi despre speciile de lemn folosite pentru suport, acestea fiind tei şi brad. Astfel, au rezultat următoarele:

� cristalinitatea este, în general, mai mare (sau similară) pentru lemnul actual/nou de brad, comparativ cu cel vechi, confirmat prin analiza termică DSC și FTIR;

38

� valoarea raportului de lignină/celuloză pentru eșantionul nou este mai mare decât pentru cel vechi, deoarece modificarea celulozei prin îmbătrânire în timp este mai rapidă decât cea a ligninei;

� atacul ciupercilor (prezența oxalatului de calciu) a fost confirmată la probele P3 și P4 de tei, prin măsurători FTIR și DSC. În ceea ce privește materialele picturale folosite la cele două icoane s-au identificat:

carbonat de calciu/bolus + clei animal (liant) la preparație; pigmenți specifici perioadei de punere în operă: roșu de plumb, roșu de fier, cinabru, orpiment și oxid galben de fier (natural și artificial), alb de zinc, alb de var, pământ verde (silicați) și gălbenuș de ou ca liant pentru stratul de culoare.

Carbonatul de calciu şi orpimentul au fost folosiţi și ca agenţi de diluare a culorilor închise.

Materialele folosite pentru aceste icoane sugerează că au fost pictate la sfârșitul secolului al XVIII-lea, lucru susținut și de prezența oxidului alb de zinc, folosit la diluarea culorilor închise. Atfel, este importantă evidențierea între pigmenți a oxidului de zinc, care este cel mai nou pigment față de ceilalți care sunt tradiționali, de mare vechime. Oxidul de zinc poate avea două proveniențe: de la punerea în operă ceea ce ar însemna că icoanele sunt realizate la sfârşitul secolului XVIII, sau de la intervențiile de restaurare prin reintegrare cromatică, când icoanele ar putea fi mai vechi. Întrucât pigmentul se regăsește în majoritatea probelor și în concentrații cu diluții adecvate, prima proveniență este cea mai plauzibilă.

Cap. 6. Autentificarea unor piese numismatice susceptibile a fi bunuri de patrimoniu cultural traficate la trecerile de frontier ă

Referitor la piesele numismatice care fac parte din patrimoniul cultural național concluzionăm faptul că, acestea reprezintă o categorie foarte vulnerabilă, datorită existenței unei cereri foarte mari atât pe piața legală, cât și pe piața ilictă de astfel de bunuri. Legat de caracteristicile pieselor numismatice care le face să fie predispuse la traficul ilicit și mai apoi la valorificare, putem menţiona următoarele aspecte:

� piesele numismatice, în special monedele au de obicei o valoare mare raportată la dimesiunile şi greutatea lor;

� dimesiunile reduse le fac mult mai atractive pentru traficul ilicit, deoarece acestea pot fi traficate mai ușor față de alte bunuri de patrimoniu cultural de dimensiuni mari, în multe cazuri atunci cand nu este vorba de cantități mari ele sunt transportate disimulat pe corp, în bagaje ca obiecte de îmbrăcăminte și nu necesită implicarea mai multor persoane pentru transportul lor, o singură persoană fiind suficientă;

� de asemenea, dimensiunile mici permit ca acestea să fie cu uşurinţă ascunse în alte obiecte mai mari, în bagaje, în diferite locaşuri special amenajate din autovehicule sau mijloacele de transport;

� sunt foarte atractive pentru persoanele implicate în activităţi ilicite cu bunuri de patrimoniu, deoarece pentru distribuţia acestora este necesar un număr redus de persoane implicate;

� prețul pieselor numismatice depinde foarte mult de materialul din care sunt realizate (aur, argint, sau diferite aliaje), de vechimea lor (prețul crește semnificativ o dată cu creșterrea vechimii lor), de numărul de exemplare în care au fost realizate (un munăr redus de exemplare determină creșterea valorii), dar și de valoarea istorică și semnificația lor, dacă acestea provin din situri arheologice, caz în care sunt susceptibile a face parte din patrimoniul cultural al statului pe teritoriul cărora au fost descoperite. Bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Naţional fac parte din domenii

diverse prezentate precum: artă plastică, arheologie, documente, istorie, numismatică, știință și

39

tehnică, artă decorativă, carte veche și manuscris, etnografie, medalistică și științele naturii, ponderea cea mai mare fiind reprezentată de bunurile etnografice care reprezintă aproximativ 19% iar bunurile din domeniu științei și tehnicii au ponderea cea mai mică reprezentând aproximativ 1,2 %.

Amploarea traficului ilicit cu piese numismatice și alte bunuri de patrimoniu mobil este sugerată și de numărul mare înregistrate în bazele de date naționale și internaționale, precum:

- în Registrul bunurilor culturale mobile distruse, furarte sau exportate ilegal, bază de date întreţinută de Institutul Naţional al Patrimoniului există un număr de șapte înregistrări referitoare la piese numismatice dispărute, după cum urmează: 100 Kurush (piaştri), o piesă, din aur, în greutate de 8 g, datând din anul 1885, 20 franci – 8 piese, din aur; monedă jubiliară – o piesă, din aur, în greutate de 6,4 g; 20 mărci germane – o piesă, din aur, în greutate de 7,17 g, datând din 1876; Lire sterline – două piese, din aur, în greutate de 8 g, datând din 1911; Monedă aniversară - liră sterlină, o piesă, din aur, în greutate de 9 g; 10 dolari, o piesă, din aur, în greutate de 16,7 g, datând din 1914, totalizând un număr de 15 piese numismatice care au fost sustrase de la proprietar în iunie 2013, nefiind încă recuperate;

- În același registru sunt 423 înregistrări la data de 01.08.2018, 423 înregistrări la 01.09.2017, 415 la data de 01.09.2016, 415 înregistrări la data de 01.09.2015, 417 înregistrări la data de 11.09.2014, în creştere cu 8 bunuri faţă de anii 2015 şi 2016, respectiv cu 6 bunuri faţă de anul 2014, bunurile făcând parte din diferite categorii precum artă cu funcţie de cult, obiecte cu destinaţie religioasă, obiecte de cult, obiecte din metal, manuscrise, ceasuri de buzunar, arme, publicaţii, obiecte de îmbrăcăminte, locomotive, statuete, busturi din bronz, picture, icoane;

- în baza de date Obiecte furate a Poliției Române, există un număr de șase înregistrări referitoare la piese numismatice, astfel: două monede din argint care fac parte din tezaurul monetar de la Bănița, județul Hunedoara, imitație după monedă thassiană, dispărute în anul 2010; 300 monede din aur, tip Koson, datate în sec. I a.Chr. dispărute în 2007; 12.000 denari romani, din argint, care au fost găsiți în anul 2004 în situl arheologic Sarmisegetuza - Regia din Munții Orăștiei, judetul Hunedoara, în anul 2004; 2.440 monede din aur, tip "Koson", dintr-un tezaur de 3.000 de piese, care a fost găsit in luna august 1996 în situl arheologic Sarmisegetuza - Regia, din Muntii Orastiei, judetul Hunedoara, dispărute în anul 1996; 2700 monede din aur, tip "Lysimach" ce au fost gasite în anul 1999 în situl arheologic Sarmizegetusa - Regia din Muntii Orastiei, judetul Hunedoara, dispărute în anul 1999, totalizând un număr de 17442 monede (12002 din argint și 5440 din aur), care sunt în continuare căutate; Referitor la analiza comparativă a unor monede românești care să evidențieze modul de alegere a materialului de batere în corelație cu rezistența acestora în timp, în perioada de circulație până la demonetizare și după acesta, respectiv a pieselor numismatice românești păstrate în diverse colecții, se desprind următoarele concluzii:

� În baza rezultatelor obţinute prin coroborarea analizelor OM și SEM-EDX se poate spune că monedele din 1906, 1914 și 1944 sunt din argint, cea din 1947 din alamă, iar cele din 1992 și 1994 sunt din oțel placate cu alamă, iar cele din 1960, 1963,1966 și 1993 sunt din oțel placate cu Ni. Se confirmă că toate monedele sunt originale (autentice şi nu contrafăcute).

� Datele privind compoziția chimică elementală de suprafață confirmă rezistența diferită a acestor monede la factorii de mediu și antropici din cele două faze, de circulație și după demonetizare. În plus, se evidențiază evoluția tehnologiei de batere și a materialelor folosite în funcție de starea economică a țării. Rezultatele obtinute permit evaluarea tehnologiei de batere a monedelor de către monetăria română.

40

Cap. 7. Autentificarea unor viori vechi din modelul Stradivarius

După o teorie detaliată privind valoarea viorilor Stradivarius se prezintă prima vioară a cărei etichetă a atras atenția prin conținutul înscrisului, la prima vedere tipic unei viori Stradivarius de an 1713, dar la partea inferioară era notat “Made in Czechoslovakia” şi lateral stânga notată firma “Lignatone” cu sigla ei. Vioara construită în perioada interbelică în Cehoslovacia, corespundea cerințelor impuse de legea McKinley Tariff Act, din 1891, promulgată inițial în America și apoi în celelalte state. Astfel, eticheta prezintă modelul viorii tip 1713, pentru piața licită, care trebuie să aibă inscripţionată firma producătoare și țara de origine.

La vioară Stradivarius de an 1713 a fost analizată natura lemnului și compoziția hârtiei etichetei evidențiindu-se prin analiza microscopică pe secțiuni subțiri elemente anatomice specifice speciilor de lemn folosite adesea la realizarea viorilor, molid pentru partea din față și paltin pentru partea din spate.

Întrucât eticheta este obiectivul expertizei, aceasta a fost analizată prin SEM-EDX, relevând prezenţa următoarelor elemente: C, Si, Al, K și Na, ca fiind în cantităţile cele mai mari şi fiind reprezentative tuturor zonelor. Toate probele conţin ca metaloid Si şi Cl, S ca nemetale.

Alaunul, KAl(SO4)2·12H2O era folosit în vechime în prelucrarea hârtiei. În spectrele înregistrate se poate vedea ca S, Al şi K sunt prezente în toate probele, în cantităţi variabile. Prezenţa acestui compus sugerează, de asemenea, că hârtia a fost fabricată înainte de sfârşitul secolului al XIX-lea. În acea perioadă, alaunul era folosit la fabricarea hîrtiei. Prezenţa în probă a Fe, Mg, Na şi K-ului se datorează impurităţilor care existau în alaun.

Bibliografie curentă

1. Aldrovandi, A., Picollo, M., (2001), Metodi di documentazione e indagini non invasive sui dipinti, Collana i Talenti, Il Prato, Padova

2. Appolonia, L., Volpin, S., (2001), Le analisi di laboratorio applicate ai beni artistici policromi, Il Prato, Padova;

3. Arslanov, K.A., Svezhentsev, S., (1993), An improved method of radiocarbon dating fossil bones, Radiocarbon, 35(3), pp. 387-391

4. Atwood,R., (2011),Stealing history: Tomb raiders, smugglers and the looting of the ancient world, St Martin's Press, New York, 2004, 352 p;

5. Barreto, L.S., Growth, 2009, Regeneration, and Survival Indices for Tree Species, Silva Lusitana, 17(1): Portugal pp. 83 - 95.

6. Berti, R.N., 2006, Wood Anatomical Structure and the Recognition of Most Common Italian Species, IVALSA, Firenze.

7. Briffa, K., Cook, E., 1990. Methods of reponse function analysis. În Cook, E.R., Kairiukstis, L.A. (eds.). Methods of dendrochronology.

8. Beall, F.C., Eickner, H.W., 1970, Termal degradation of wood components, USDA Forest services resarch paper, pp.1-29

9. Bernal, R.A., Valente, A., Pissarra, J., Wood identification of 18th century furniture. Interpreting wood naming inventories., International Journal Of Conservation Science, Volume 2, Issue 3, July-September 2011, pp. 165-178.

10. Bouchenaki, M., (2009), Return and restitution of cultural property in the wake of the 1970 Convention, UNESCO Publishing and Blackwell Publishing Ltd. 1-2, pp. 61;

11. Brothwell, D.R., Pollard, A.M., Dendrochronology and Other Applications of Tree-ring Studies in Archaeology, The Handbook of Archaeological Sciences, London, John Wiley & Sons, Ltd., 2001

12. Buccolieri, A., Buccolieri, G., Filippo, E., Manno, D., Sarcinelli, G., Siciliano, A., Vitale, R., Serra, A., (2014), Journal of Archaeology, pp. 1-12.

41

13. Buzdugan, G., Luchian, O., Oprescu, C., (1977), Monede si Bancnote Romanesti, Ed. Sport-Turism, Bucuresti,

14. Churkin, V., (2016), Scrisoarea adresată de către Reprezentantul Permanent al Federației Ruse la ONU, , datând din 31 martie 2016 având drept subiect traficul illicit de antichităţi realizat de ISIS, UN Doc S/2016/298, acesată la http://undocs.org/S/2016/298, p.2;

15. Cohan, J., (2004), An Examination of Archaeological Ethics and the Repatriation Movement Respecting Cultural Property (Part Two), Environmental policy and law, Vol. 28, p.49;

16. Colom, X., Carillo, F., Nogués, F., Garriga, P., (2003), Polym. Degr.Stab., 80, no. 3, p. 543.

17. Fanusie, Y.J., and Joffe, A., 2017, Monumental Fight: Countering the Islamic State’s Antiquities Trafficking, Center on Sanctions and Illicit Finances at Foundation for Democracies, p.1;

18. Lalli, C., (1999), Analisi stratigrafiche su campioni in sezioni lucide e sezioni sottili, OPD Restauro, Contributi, 11, Centro Di, Firenze, pp. 207-216;

19. Lazăr, A., (2006), Metodologia investigării infrac ţiunilor din domeniul Patrimoniului Cultural National”, în Manualul de training , redactat de către Echipa de Twinning a proiectului de Twinning PHARE 2006/018-147.03.19.01 cu tema „Consolidare instituţională. Redactare de legislaţie secundară (protocoale) şi formare în domeniul patrimoniului cultural şi al bunurilor culturale mobile”, Modul III, pag. 42.

20. Lazăr,A., (2008), Combaterea criminalităţii contra patrimoniului cultural naţional în Combaterea criminalităţii contra patrimoniului arheologic european, Editura Lumina Lex, Bucureşti, pag. 114;

21. Manar, I., Jendly, M., Karn, J., Mulone, M., (2010), International Report on Crime Prevention and Community Safety: Trends and Perspectives, International Centre for the Prevention of Crime, pp. 52;

22. Matei, G., (2010), Investigarea criminalistică a infracţiunilor privind operele de artă şi artefactele arheologice, Univers Juridic, Bucureşti, p. 10;

23. Matei, G., (2010), Investigarea criminalistică a infracţiunilor privind operele de artă şi artefactele arheologice, Ed. Universul Juridic , Bucureşti, p.157;

24. Mircea, O., Sandu, I., Vasilache, V., Sandu, A.V., (2012a), Microscopy Research and Technique, 75, no. 11, pp. 1467-1474;

25. Mircea, O., Sandu, I., Vasilache, V., Sandu, A.V., (2012b), Rev. Chim. (Bucharest), 63, no. 9, pp. 893-899;

26. Păduraru, M., Manea (Amariei),C.,Tănasă, O.P., (2015), Caracteristici ale traficului ilicit cu bunuri de patrimoniu cultural mobil, Euroinvent International Workshop, Ed. Universitatii A.I. Cuza (ISBN 978‐973‐703‐891‐3), Iaşi, p. 433-444;

27. Popescu, C.M., Sakara, Y., Popescu, M.C., Osaka, A., Vasile, C., (2005), Degradation of lime wood painting supports, e-PS, 2, p. 19.

28. Preda, C., (1969), Moneda anticã în Romania, Ed. Meridiane, Bucuresti, 29. Sandu,I., van Saanen,A., (1998), Expertiza ştiinţifică a operelor de artă, vol. I,

Autentificarea, stabilirea paternităţii şi evaluarea patrimonială, Ed. Universităţii „Al.I.Cuza”;

30. Sandu, I., Popoiu, P., van Saanen, A., (2001), Aspecte metodologice privind conservarea ştiinţifică a patrimoniului cultural, Ed. Corson,Iaşi (ISBN 973-8225-19-1), 686 p;

31. Sandu,I., Sandu, I.C.A, (2002a), Chimia conservării şi restaurării , vol I, Ed. Corson (ISBN 973-8225-27-1), Iaşi, 1058 p.

42

32. Sandu, I., Sandu, I.G., (2005b), Aspecte moderne privind conservarea bunurilor culturale, vol.I. Nomenclatură, tipologii şi cazuistici, Ed. Performantica, (ISBN 973-730-048-3 şi 973-730-049-1) Iaşi, 473 p;

33. Sandu, I., Marutoiu, C., Sandu, I.G., Alexandru, A., Sandu,A.V., (2006), Acta Universitat. Cibiniensis, F: Chem. 9, pp. 39–53.

34. Sandu, I., Mircea, O., Sandu, A.V., Sarghie, I., Sandu, I.G.,Vasilache, V., (2010), Rev. Chim. (Bucharest), 61, no. 11, p. 1054

35. Sandu, I., Cotiuga, V., (2011), Cercetarea criminalistică a bunurilor de patrimoniu şi a documentelor falsificate, Ed. AIT Laboratory, București (ISBN 978-606-8363-09-7), pp. 8-35;

36. Soudijn, M., Tijhuis, A. J. G., (2003), Art, Antiquity and Law, Institute of Art and Law (Great Britain), pp.11;

37. Tijhuis, A. J. G. , (2006), Transnational crime and the interface between legal and illegal actors: The case of the illicit art and antiquities trade,Wolf Legal Publishers, pp.219;

38. Toner,M., (1999),The Past in Peril; Buying, Selling, Stealing History,The Atlanta Journal Constitution (September 19, 1999);

39. Veres, Z. ,2014, The Fight Against Illicit Trafficking of Cultural Property: The 1970 UNESCO Convention and the 1995 UNIDROIT Convention, Santa Clara Journal of International Law, Vol. 12, p.105;

40. Vasilache, V., Cotiugă, V., Sandu, I., Plăcintă, T.T., Mircea, O., (2015), Key Engineering Materials (Trans Tech Publications), 660, pp. 396-401.