acÞiuni premergÃtoare ÎnfÃptuirii marii uniri din 1918 l … · atmosfera de mare sãrbãtoare...

BOCªA CULTURALÃ ½ 1

REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃISSN 1582-9375 ANUL XIX. NR. 4 (103) / 2018

ACÞIUNI PREMERGÃTOARE ÎNFÃPTUIRII MARIIUNIRI DIN 1918 LA BOCªA

Prof. dr. M. Viºan

Banatul rãmâne prima dintre provinciile componente ale Imperiului Austro-Ungar în care,începând cu luna octombrie a anului 1918, s-a simþit un amplu ecou al procesului de dezagregare amonarhiei dualiste. Toamna acelui an aduce în aceastã regiune istoricã suflul autodeterminãrii înrândul populaþiei româneºti majoritare, astfel încât în numeroase centre rurale ºi cele mai mari centreurbane se organizeazã manifestãri publice în care sunt revendicate drepturi ºi libertãþi politice, drepturieconomice ºi, în special, dreptul la autodeterminare. Dezarmând vechea jandarmerie ºi alungând dincele mai multe pãrþi ale Banatului pretorii, notarii ºi primarii care deserviserã regimul austro-ungar,bãnãþenii au creat în fapt condiþiile instaurãrii unei noi cârmuiri politico-administrative, în conformitatecu interesul naþional al momentului: unirea cu România-mamã.

În majoritatea localitãþilor bãnãþene, înlãturarea administraþiei austro-ungare a fost rapid urmatãde instituirea unor organe româneºti de conducere politico-administrativã, sens în care au fostînfiinþate consilii ºi gãrzi naþionale în toate oraºele ºi comunele celor trei comitate bãnãþene. Pânã la7 noiembrie 1918, conform evaluãrii oferite de Valeriu Braniºte, erau deja instaurate consilii naþionaleromâneºti în 40 dintre localitãþile mai reprezentative ale Banatului istoric, acþiunea continuându-se cuintensitate maximã ºi în etapa urmãtoare. Membrii consiliilor naþionale comitatense ºi cercuale,constituite la iniþiativa CNRC (Consiliul Naþional Român Central) din Arad, au depus un efort continuu,deplasându-se din comunã în comunã, în acþiunea de îndrumare sau coordonare a adunãrilor popularede alegere a organelor lor reprezentative locale. Cercul electoral al Bocºei Montane a fost ºi elcircumscris acestui proces plebiscitar de opþiune pentru ideea unei Românii Mari. Ca atare, odatã cuadunarea naþionalã a locuitorilor din pretura cercualã Bocºa Montanã, desfãºuratã la 10 noiembrie1918, s-a constituit Consiliul Naþional Român Cercual, avându-l în frunte în calitate de preºedinte pedr. Aurel Popa, dupã care s-a procedat la alegerea, în fiecare sat component al cercului, a câte doidelegaþi pentru organizarea consiliilor ºi gãrzilor naþionale la nivelul acestor localitãþi rurale (Vasiova,Bocºa Românã, Ramna, Vermeº, Ocna de Fier, Berzovia, Doclin etc.).

Atmosfera de mare sãrbãtoare însoþea adunãrile populare desfãºurate în incinta ºcolilor sau înaer liber, în curtea bisericilor ortodoxe române din cele trei localitãþi ale Bocºei de mai târziu, acolounde s-au adunat sute de localnici, de toate etniile, ºi unde era arborat drapelul tricolor românesc peclãdirile instituþiilor publice (preturã, primãrii, ºcoli, biserici) sau purtat de mulþimea entuziastã pestrãzile comunitãþilor bocºene. Apoi, a urmat înlãturarea emblemelor ºi inscripþiilor maghiare de lainstituþii, intonarea imnului naþional, depunerea jurãmântului de credinþã faþã de CNRC, astfel dedemersuri creând o solemnitate specialã în zilele premergãtoare actului de la 1 Decembrie. Asemeneademersuri sunt ilustrate de ziarul ,,Drapelul”, care consemna încã de la 12 noiembrie 1918 cã înanumite comune, printre care ºi cele bocºene, se creaserã deja consilii ºi gãrzi naþionale locale ºi cãacestea preluaserã deja puterea administrativã. Gazeta caransebeºeanã ,,Lumina” confirma la 14noiembrie aceeaºi realitate: ,,Din toate centrele româneºti ne sosesc rapoarte însufleþite despreconstituirea Sfaturilor Naþionale Locale ºi despre organizarea Gardei Româneºti. Acestea sunt semnevãdite ale unei primeniri conºtiente ºi aºteaptã cu dor de atâta amar de veacuri.”

Toate consiliile naþionale – comitatense, cercuale ºi comunale – erau puse în slujba CNRC de laArad, cãruia îi recunoºteau prerogativele unui organ politic central de guvernare româneascã, capabil

2 ½ BOCªA CULTURALÃ

sã împlineascã nãzuinþa românilor bãnãþeni deunitate naþionalã: ,,Noi avem astãzi un singurpunct fix: Consiliul Naþional Central Român, singurulfor competent dupã care trebuie sã se orientezeîntreaga suflare româneascã. Acest Consiliu aresã ne dea avizul, are sã facã toate pregãtirilepentru organizarea voinþei naþionale. Dupã avizulacestui Consiliu trebuie sã se orienteze întregulneam.” Asemenea organisme politico-administativeromâneºti au acþionat pentru pãstrara avutuluisau proprietãþii, pentru garantarea siguranþeipersoanei, pentru evitarea vandalizãrilor saurãzbunãrilor interetnice, pentru asigurarearechizitelor ºi alimentelor de strictã necesitate,pentru efectuarea jurãmântului de credinþã a foºtilorfuncþionari publici maghiari, în esenþã pentrugarantarea ordinii publice. În acest sens, amintimpreocuparea Consiliului ºi Gãrzii Locale din BocºaMontanã de a asigura locuitorilor, în pragul iernii,bunuri de strictã necesitate (lemn, petrol, sare,fãinã etc.), sens în care aici noile autoritãþi auînfiinþat o cancelarie popularã pentru a coordonaaprovizionarea ºi distribuirea produselor. Astfel demãsuri de protecþie socialã au fost dejucate saublocate, începând cu 13 noiembrie 1918, dupãaplicarea Convenþiei de la Belgrad, când Banatulistoric va fi ,,ocupat” de trupe franceze ºi sârbe, lacare se adãugau ºi numeroase batalioane înretragere ale armatei maghiare.

Miºcarea de emulaþie naþionalã din comunelebocºene s-a manifestat hotãrât, ca o adevãratãforþã politicã, în direcþia alegerii delegaþilor-participanþi la Adunarea Naþionalã din 1 Decembriede la Alba-Iulia. Entuziasmul local creat în acestezile la Bocºa sfârºitului de noiembrie, impresionantaparticipare atât a localnicilor, cât ºi a locuitorilordin satele vecine la actul alegerii delegaþilor pentrumarele plebiscit de la Alba-Iulia, ilustreazã o dovadãcategoricã a hotãrârii bãnãþenilor din bazinulBârzavei mijlocii de a se uni cu þara.

Potrivit deciziilor adoptate de CNRC, organi-zarea alegerilor de delegaþi revenea consiliilornaþionale locale, respectându-se circumscripþiileelectorale existente la alegerile din anul 1910. Încazul cercului electoral Bocºa, alegerea delegaþilorºi supleanþilor pentru Adunarea Naþionalã de laAlba-Iulia s-a produs la 17 noiembrie, orele 11,într-o zi de duminicã, în sala ,,Berãrie” din BocºaMontanã, acolo unde, într-o mare de oameni sosiþidin întreg cercul electoral, Iosif Renoiu ºi BazilSurdu, membri în CNRC, au coordonat ºedinþa dealegere a viitorilor delegaþi: ,,Fiind delegat,subsemnatul Iosif Renoiu, împreunã cu tov. BazilSurdu (a fãcut parte din CNRC ca reprezentant alPartidului Social Democrat, n. ns.) din parteaConsiliului Naþional Român Central, am plecat dinBudapesta pe ruta Budapesta-Bocºa-Reºiþa. Aici, înfamilie, am fost primiþi cu bucurie, de asemeneaºi pe stradã, dupã o lungã absenþã din Bocºa, am

fost primiþi cu bucurie, atât eu cât ºi tov. Surdu,de consãtenii mei cãrora le-am anunþat intenþia cãîn duminica aceea, în jurul orelor 11, dorim a þineo adunare popularã cu toþi locuitorii pentru a leaduce la cunoºtinþã evenimentele petrecute,convocarea Adunãrii de la Alba-Iulia, precum ºialegerea delegaþilor pentru aceastã Adunare. Laorele 11, în sala numitã Berãrie lumea era larefuz. Am fost ascultaþi ºi apoi aplaudatecomunicãrile noastre. Subsemnatul am arãtatconstituirea Consiliului Naþional Român, sarcinilelui imediate, precum ºi marea veste: Adunarea dela Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918, pentru care înovaþiuni îndelungate s-au ales delegaþii. S-au maifãcut cu acest prilej foarte multe abonamente laAdevãrul (oficiosul în limba românã al PartiduluiSocial Democrat din Ardeal, n. ns) ºi altele”. Ceidoi delegaþi ai CNRC Arad au participat ºi laorganizarea alegerilor de deputaþi cu credenþialdin comunele Ocna de Fier ºi Dognecea, adunãridesfãºurate în ziua de luni, 15 noiembrie 1918.Dupã alegerea delegaþilor, s-a procedat la redactareaatentã a protocoalelor ºi proceselor-verbale pentrua se dovedi legitimitatea alegerilor, apoi s-a eliberatdelegaþilor credenþionale ºi mandate, întãrite cusigiliul comunei, dar mai ales cu semnãtura a zeciºi zeci de oameni. Membrii delegaþiei bocºene(delegaþi deplini ºi supleanþi) care au participat în1 Decembrie 1918 la Marea Unire de la Alba-Iulia,au fost: ,,Bocºa Montanã: Mihail Gaºpar, IosifRenoiu, Iosif Popa, Aurel Dolorean, Iosif Miclãu,Ioachim Perian, Nicolae Sãbãu; Bocºa Românã: N.Bireescu, Gheorghe Roºcoban, Virgil Spinean, IuliuCrina, Iancu Ciuta, Constantin Mureºan-Pirca, IonGuþiu, Aurel Novac, George Vuc (…) Vasiova:Nicolae Vasiu, Coriolan Zuiac, Petru Avram.”

Analiza obiectivã a evenimentelor din toamnaanului 1918 evidenþiazã faptul cã la 1 Decembrie, lamanifestarea popularã de la Alba-Iulia, participanþiidelegaþi ºi voluntarii-patrioþi prezenþi acolo aureprezentat întreaga populaþie românã-bãnãþeanã,toate categoriile socio-profesionale, principaleleorganizaþii politice, sociale ºi culturale. Pe lângã cei270 delegaþi oficiali, 182 din comitatul Timiº ºi 88din Caraº, un numãr semnificativ de români-bãnãþeniau þinut sã fie prezenþi la plebiscitul naþional, ceurma a fi sãvârºit pe Câmpul lui Horia de la Alba-Iulia. Încã din 27 noiembrie 1918, depãºindnumeroasele obstrucþii ºi impedimente sãvârºite deautoritãþile militare sârbe ºi maghiare, delegaþiibãnãþeni, dar ºi alte mii de voluntari ai satelor ºioraºelor s-au îndreptat spre Alba-Iulia. O telegramãtrimisã agenþiilor de presã consemna: ,,Trenurilesosesc din toate pãrþile…Bãnãþenii în special auvenit foarte mulþi”. Memoria oralã povesteºte cã,alãturi de delegaþii aleºi ai Bocºei, la Unirea din1918 au plecat pe cont propriu numeroºi români dincomunele bocºene. Participarea bãnãþenilor ar fi fostmult mai numeroasã dacã trupele sârbe de ocupaþie

La Centenarul Marii UniriLa Centenarul Marii UniriLa Centenarul Marii UniriLa Centenarul Marii UniriLa Centenarul Marii Uniri


ale Antantei nu arfi impus restricþiide circulaþieferoviarã ºi n-ar fiîmpiedicat o seriede delegaþi saupopulaþie civilã sãse îndrepte sprelocul marelui eve-niment naþional.Cu toate mãsurilede intimidareimpuse populaþieibocºene de cãtreautoritãþile sârbe,delegaþii cercurilorelectorale aleBocºei au reuºit sãse deplaseze la Alba-Iulia cu un tren,pe ruta Lugoj, împodobit cu drapele naþionale.Concomitent cu manifestaþiile de la Alba-Iulia, înduminica plebiscitarã cei ,,rãmaºi acasã” au organizatmanifestaþii publice locale de solidaritate ºi susþinerea hotãrârilor Consiliului Dirigent ºi ale CNR laAlba-Iulia. Astfel, în numeroase localitãþi cãrãºenes-au produs asemenea manifestaþii publice, fapt istoricconsemnat ºi în comunitãþile bocºene. În esenþã,mase semnificative de populaþie civilã din BocºaRomânã, Vasiova ºi Bocºa Montanã s-au adunat subcerul liber în curtea bisericilor ortodoxe din acestecomunitãþi, arborând steagul românesc ºi intonândcântece patriotice (,,Tricolorul”, ,,Pe-al nostru steag”etc.), prin care îºi exprimau dorinþa unificãrii cuRomânia-mamã. Unul dintre publiciºtii interbelici aiBocºei, Tata Oancea, avea sã relateze peste timpatmosfera înãlþãtoare a manifestaþiilor publice ad-hoc, desfãºurate la Vasiova ºi Bocºa Montanã înduminica zilei de 1 Decembrie 1918: ,,Ora 10, mergla bisericã la noi, trist, trist ºi cu capul în pãmânt.Lângã finul Aurel ridic capul în sus ºi o, Dumnezeule!Ce vãd? un steag tricolor românesc lung de vreocinci metrii, înfipt în turnul bisericii, partea de cãtrãdrumul mare ºi fîlfãind maiestos ºi impunãtor înaierul rece al zilei de 1 Decembrie. O clipã, osecundã, stau pe loc înmãrmurit, înlemnit, îngheþat.Nu mai rãsuflu. Apoi ca apucat de furii, de duhurinecurate, rãcnesc odatã ca un smintit, ºi o iau lafugã. În avlia bisericii întâlnesc pe Petru Barbu-Lincea, îl apuc de umeri, îl zgudui, îl strâng în braþeºi rãcnind la el îl întreb: dar vezi tu, mã! Vezi tusteagul sfînt ºi Dumnezeesc cum fîlfãie în aer, ºicum anunþã alipirea noastrã la Þara mamã! Vezi tuasta, mã! Vãd, vãd, rãspunde el, am fost ºi la sfântaslujbã unde s-a rugat pãrintele Zuiac pentru reuºitacelor de la Alba-Iulia. Plângeam amîndoi ºi mergeamla biserica din þãreni (Biserica ortodoxã din BocºaMontanã, n. ns.), unde cicã se þin vorbiri în legãturãcu însemnãtatea astei zile istorice. Ajungem preatîrziu, dar totuºi ajungem la momentul cel mai

mare. Niºte sute de inºi, domni ºi doamne, auumplut strada dinaintea bisericii ºi privesc tremurândîn sus. Ne oprim în loc ºi privim ºi noi. Peste niºtesecunde se deschide o fereastrã sus în turnul bisericiiºi un steag tricolor românesc ca cel de la noi delung se iveºte pe fereastrã ºi dupã alte secundeprinde a fîlfãi îngrozitor ºi sfidãtor, deasupra noastrã,în vãzduh (…). Se cutremurã biserica ºi împrejurimile,la rãcnetele noastre de ura!!!! Vãzându-i sfinteleculori cum se îndoiesc ºi se înmlãdie de suflulvîntului. ªi ca electrizaþi, ca unificaþi, în cuget ºi-nsimþiri, ne descoperim ºi cîntãm cu glas de tunet: P-al nostru steag e scris unire. Sântem cam 500 de inºi,ºi credem orbeºte, cã accentele imnului divin serãspîndesc ºi vibreazã ºi se aud peste întreg Banatulºi Ardealul ºi Bucovina ºi Basarabia ºi peste întreagaromâneascã Þarã.”

Conform normelor fixate de Marele Sfat alNaþiunii Române, din partea celor trei comitateromâneºti bãnãþene (Caraº-Severin, Timiº ºiTorontal), la care se adaugã Voivodina, din Banatulsârbesc actual, au fost trimiºi la Alba Iulia 326 dedelegaþi, ca reprezentanþi ai cercurilor electorale,ca deputaþi de drept ai bisericii, ai unor societãþiromâne de lecturã ºi muzicã, ai gãrzii naþionale,ai corporaþiilor meºteºugãreºti, asociaþiilor de femeiºi ai altor instituþii cu personalitate juridicã. Dintreoraºele bãnãþene, cei mai mulþi delegaþi a avut laAlba Iulia Lugojul (49), urmat în ordine deCaransebeº (23), cercul Bocºa (19), Reºiþa (17) ºiTimiºoara (11 delegaþi), cu precizarea cã avem învedere doar metropola Banatului, nu ºi comunelerurale subordonate. Din Voivodina, cei mai mulþidelegaþi la Alba Iulia au provenit din rândulprotopopilor, preoþilor, învãþãtorilor, profesorilor ºimilitarilor, majoritatea dintre aceºtia proveninddin Vârºeþ, Coºtei ºi Sãrcia. Odatã ajunºi la AlbaIulia, aceºti delegaþi au votat încã din seara zileide 30 noiembrie 1918 Rezoluþia de unirenecondiþionatã cu Þara.



100 de ani de la Unirea Bucovinei cuRomânia

-Contribuþia Bisericii-Preot dr. Valentin Bugariu

Pe 28 noiembrie românii aniverseazã 100de ani de la Unirea cu România. Provinciaistoricã a Bucovinei este situatã în nordul Moldovei.Încã din veacul al XIV-lea, Bucovina a fãcut partedin Principatul Moldovei fiind împãrþitã administrativîn Þinutul Cernãuþilor ºi Þinutul Sucevei. Caurmare a atitudinii pe care Imperiul Habsburgic aavut-o în conflictul dintre Imperiul Otoman ºi celÞarist (1668-1774) a primit în 1775 Bucovina. Noiistãpâni s-au folosit de vechiul principiul divide etimpera prin care Curtea vienezã a stimulatanimozitãþile religioase ºi naþionale în afirmare,pentru a le arbitra în avantajul ei.1

Acest tip de politicã a prins ºi în Bucovinaunde rutenii (ucrainenii) s-au aºezat între Nistruºi Prut tocmai în perioada când Bucovina a fostadministratã de austrieci. Aceastã pãtrundere masivãa modificat raportul demografic între autohtoniiromâni ºi nou-veniþii slavi, în nordul provinciei îndefavoarea pãmântenilor2.

Imperiul Habsburgic a organizat Bucovinasub forma unui ducat. În interior au existat presiuniale ucrainenilor care s-au organizat în formaþiuniparamilitare, în rândul cãrora au intrat ºi militariucraineni proveniþi din armata austro-ungarã3.Rutenii au militat pentru înfiinþarea unei episcopiiproprii în nord apoi au revendicat Mitropolia Greco-Ortodoxã de la Cernãuþi pãstoritã de ierarhi români.Au existat lupte pentru numirea de consilieribisericeºti ruteni ajungându-se pânã la cerinþaalegerii unui arhiereu slav.

Istoricul Ion Nistor atribuie vina, pentruînfrângerile de pe teren bisericesc ale românilor,deputaþilor ºi politicienilor români – fãrã deosebirede partid – care luptau între ei în loc sã segrupeze în jurul mitropolitului ºi sã-ºi întoarcãarma contra nãvãlitorilor ruteni4.

Curentul vienez l-a cuprins ºi pe AurelOnciul, fiul profesorului cernãuþean de teologieIsidor Onciul. Dupã un doctorat în Drept ºi Economiepoliticã, Aurel Onciul a fost directorul unei bãncidin Brno, Cehia apoi a revenit în Bucovina. Deºitânãr ºi energic a fost ,,lipsit de scrupule ºi strãinde oriºice sentiment naþional. El a fost partizanulîmpãrþirii Bucovinei între români ºi ucraineni5.

Pentru a-ºi împlini scopul politic a creat rând perând mai multe partide care nu au cunoscutconsacrarea, unele cu viaþã efemerã de câtevaluni. Primul a fost Partidul Þãrãnesc (1903), PartidulNaþional (1912), apoi Partidul Þãrãnesc Român(1914). În viaþa politicã au activat alte partide,unele care luptau pentru drepturile românilor. Secereau printre altele: dezvoltarea învãþãmântuluinaþional prin completarea claselor româneºti de lagimnaziul Superior de la Suceava, crearea unuiainferior la Câmpulung, înfiinþarea unei bãnciipotecare a Bucovinei, a Cãilor Ferate din Bucovina,sprijinirea progresului românilor bucovineni petemeiul legii, limbii ºi obiceiurilor, sprijin pe terennaþional ºi cultural.

Între partidele care susþineau obþinereade drepturi pentru români se numãrau PartidulNaþional Român care însã a pierdut alegereilepentru Dieta Bucovinei în 1904. Între cei 3vicepreºendinþi era ºi preotul Vasile Gãinã.Iancu Flondor a creat ºi condus PartidulCreºtin Social Român, în conducerea cãruia s-aaflat ºi pr. prof. Teodor Tarnavschi de laFacultatea de Teologie din Cernãuþi. Tot IancuFlondor a reactivat Partidul Naþional Românîn 1909.

Datoritã patriotismului arãtat, românii aufost socotiþi iredentiºti. Cercurile imperiale audezlãnþuit noi persecuþii ºi represalii asupraromânilor care au fost urmãriþi pentru portultricolorului6. Tot un bucovinean (n. 14 oct. 1853la ªipotele Sucevei) Ciprian Porumbescu este autorulmuzicii pentru cântecele: ,,Trei culori” ºi ,,Pe-alnostru steag e scris unire”. Celebrul compozitor aurmat Facultatea de Teologie din Cernãuþi (1873-1877) dar a fost ºi preºedinte al Societãþii Culturale,,Arboroasa” care a militat în rândurile studenþilorromâni de la Universitatea din Cernãuþi pentrupãstrarea unitãþii culturale cu confraþii români dinTransilvania ºi Regat. Porumbescu a militat prinmuzicã pentru unitatea românilor din toateprovinciile româneºti. Profesor de muzicã laGimnaziul românesc din Braºov (1881-1883) aîntreprins în 1882 un turneu în Banat. Ocaziavenirii în Banat a celebrului compozitor bucovinean



a reprezentat-o jubileul de 25 de ani al Corului dela Chizãtãu, cea mai veche coralã româneascã dinmediul rural. Cu acest prilej au fost realizateconcerte la Lugoj, Chizãtãu, Timiºoara, Arad, Radna-Lipova ºi Caransebeº. Românii bãnãþeni îl cunoºteauºi îl iubeau: ,,Am observat cã pe la Chizãtãu,adicã prin Lugoj, Timiºoara, Caransebeº etc., oameniimã cunosc mai bine decât la noi în Bucovina. ªicu respect se purtau faþã de mine…”7. Tot înBanat, de asta datã la Oraviþa a fost realizatã oreprezentanþie a operetei ,,Crai nou” pe muzicalui Ciprian Porumbescu ºi versurile lui VasileAlecsandri. Aceastã reprezentare a fost prima aoperetei într-un teatru zidit (7 ianuarie 1889).

În alegerile din 1904 au fost aleºi 29 dedeputaþi cãrora li s-au adãugat 2 viriliºti(membri de drept): Mitropolitul VladimirRepta ºi rectorul Teodor Tarnavschi. Laalegerile din 1907 românii au obþinut 5 mandatedin cele 14 atribuite Bucovinei în Parlamentul dela Viena.

Biserica Greco-Orientalã a fost lipsitã deautonomie de care însã se bucurau ºi BisericaRomano-Catolicã ºi cea Evanghelicã. Încondiþii grele la cârma Mitropoliei s-a aflatVladimir Repta (1841-1926) cunoscut pentrumanifestãrile româneºti încã din copilãrie ºitinereþe. În timpul studiilor gimnaziale de laliceul din Cernãuþi (1856-1864) ,,umbla îmbrãcatîn costum popular românesc, fiind mândru deobârºia sa”. Profesor de Noul Testament laTeologia din Cernãuþi ºi decan în 4 rânduri apromovat literatura românã. A fãcut parte dincomitetul de conducere al Societãþii pentru Culturaºi Literatura Românã în Bucovina, fiind alesvicepreºedinte al acestei asociaþii8. În anul 1902 afost ales mitropolit al Bucovinei ºi Dalmaþieipãstorind pânã în 1918, apoi recunoscut de RegeleRomâniei pãstorind pânã în 1926 când a cerutretragerea de la conducerea Mitropoliei.

În timpul Rãzboiului a fost deportat la Pragade unde a revenit la Cernãuþi în 25 noiembrie1918. De acum a militat prin presã pentru Unireacu România: ,,Ca în ajunul praznicelormântuitoare ale creºtinãtãþii sã ne înfrânãmpatimile ºi ambiþiunile deºarte, sã puneminteresul naþional mai presus de intereselenoastre personale, cu un cuvânt sã ne primenimsufletele dupã cuviinþã pentru a ne puteaîmpãrtãºi ºi de mãreþia celei mai fericite clipedin întreg trecutul nostru: Unirea Bucovinei cuRomânia”9.

Între clericii care au luptat pentru Uniresunt amintiþi: Iraclie Porumbescu, Juvenalªtefanelli, Simion Florea Marian, Dimitrie Dan,Isidor Onciul, Eusebiu Popovici, Teodor

Tarnavschi ºi mulþi alþii.Tribunalele erau pline de preoþi acuzaþi

pentru militantism unionist. Unul din acestecazuri a fost cel al pãrintelui Brãileanu dinFrumosu, care a fost acuzat cã ar fi spusparohienilor sãi cã austriecii nu au niciun dreptasupra Bucovinei pe care au rãpit-o Moldovei.Românismul pãrintelui Brãileanu era cunoscut înBucovina. Lui i se conferise decoraþia ,,SteauaRomâniei”, ordinul fiindu-i înmânat chiar de regeleCarol I10.

În Rãzboiul din 1914-1918 au participatalãturi de trupe, preoþii militari Virgil Nistor,Ludu ºi Dionis Nistor în Bucovina, iar pe frontulde vest de Gavril Boca ºi Bolohan.

Pe urmele ,,Arboroasei” conduse dePorumbescu au fiinþat ºi alte societãþi studenþeºticare au desfãºurat activitãþi culturale ºinaþionale. Ele organizau conferinþe, festivaluri,baluri ºi excursii. Societatea studenþeascã ,,Junimea”,de pildã, organiza baluri la care se aducea muzicãromâneascã militarã ºi era locul în care se întâlneatoatã elita româneascã. În 1903 a luat naºtereSocietatea studenþeascã ,,Bucovina” care a editatun ,,Almanah literar”. Ion Nistor ºi Sextil Puºcariuau iniþiat Societatea ,,Mazililor ºi Rãzeºilorbucovineni” care edita ºi un ziar11.

,,Gazeta Bocovinei” condusã de SextilPuºcariu ºi-a început activitatea publicisticã pe22 octombrie 1918 la Cernãuþi. În primul numãrau fost fixate obiectivele miºcãrii naþionale aromânilor bucovineni: ,,Vrem sã rãmânem românipe pãmântul nostru strãmoºesc ºi sã neocârmuim singuri, precum o cer intereselenoastre româneºti”12.



La 14/ 27octombrie 1918 aavut loc la CernãuþiAdunarea Consti-tuantei din Bucovinacompusã din repre-zentanþ i i tuturorpartidelor politice.Consiliul a fostcondus de IancuFlondor ºi preotulDionisie Bejan încalitate de secretar.Aceastã Consti-tuantã a hotãrât,,unirea Bucovineiintegrale cu celelalteÞãri româneºti într-un stat naþional,independent”, în carescop va acþiona ,,îndeplinã solidaritatecu românii dinTransilvania ºiUngaria”13.

Venirea armatei române a fost primitã cubucurie. Populaþia româneascã aºtepta entuziamatãpe strãzi ºi în pieþele din Cernãuþi, precum ºi încelelalte oraºe intrarea armatei române. Îi aºteptaupe militarii români cu tricolorul în mânã14.

În ziua de 28 noiembrie 1918 în sala demarmurã a Palatului Mitropolitan dinCernãuþi s-a întrunit Congresul repre-zentanþilor populaþiei din Bucovina, la care auluat parte 74 de români, 7 germani, 6 poloneziºi 13 ruteni. Preºedintele Consiliului Naþionala fost preotul Dimitrie Bejan care a deschisºedinþa folosind cuvintele ,,Dreptului Simeon”la Întâmpinarea Domnului Iisus Hristos:,,Acum slobozeºte pe robul Tãu Stãpâne dupãcuvântul Tãu în pace, cã vãzurã ochii meimântuirea neamului!”.

Iancu Flondor a dat citire moþiuniiCongresului: Se declara cã ,,Bucovina încuprinsul graniþelor sale istorice, este ºirãmâne de-a pururea unitã cu RegatulRomâniei”15.

Societatea româneascã din Bucovina a pãstratcu sfinþenie sentimentul unitãþii de neam ºi þarãprin limbã, credinþã, obiceiuri ºi tradiþii. Biserica,societãþile culturale ºi presa româneascã au fosttot atâtea instituþii care au promovat UnireaBucovinei cu România.

Bucovina de Nord cu Þinutul Herþa au fostanexate de Uniunea Sovieticã la 28 iunie 1940, iar

din 2 august ele au fost integrate Ucrainei situaþieîn care se aflã ºi astãzi.

Note1 Mihai Bãrbulescu, Dennis Deletant, Keith

Hitchins, ªerban Papacostea, Pompiliu Teodor, IstoriaRomâniei, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1998, p.291.

2 Florin Constantiniu, O istorie sincerã a poporuluiromân, Editura Enciclopedic Gold, Bucureºti, 2011, p.285. (Se va prescurta în continuare O istorie sincerã…).

3 Florin Constantiniu, O istorie sincerã…. p. 286.4 Alexandrina Cuþui, Clerul ortodox bucovinean ºi

Marea Unire din 1918, Editura Militarã, Bucureºti, 2018,p. 217. (Se va prescurta în continare Clerul ortodoxbucovinean…).

5 Alexandrina Cuþui, Clerul ortodox bucovinean…,p. 218; Florin Constantiniu, O istorie sincerã…, p. 287.

6 Alexandrina Cuþui, Clerul ortodox bucovinean…,p. 219.

7 Constantin-Tufan Stan, Ioan Vidu. Doinitorul MariiUniri, Editura Eurostampa, Timiºoara, 2017, p. 44.

8 Alexandrina Cuþui, Clerul ortodox bucovinean…,p. 227.

9 Alexandrina Cuþui, op. cit., p. 247.10 Ibidem, p. 274.11 Ibid., p. 251; 253.12 Florin Constantiniu, O istorie sincerã…. p. 286.13 Florin Constantiniu, op. cit., p. 286.14 Alexandrina Cuþui, Clerul ortodox bucovinean…,

p. 287.15 Alexandrina Cuþui, op. cit., p. 290-291.



Ziua Naþionalã a României sãrbãtoritã la BocºaComplex de evenimente dedicate sãrbãtorii centenarului

Marii Uniri

Sãrbãtoarea Centenarului Marii Uniri a fost marcatã ºi în oraºul nostru printr-un complexde evenimente cultural-artistice derulate pe parcursul a douã zile.

Pentru ziua de vineri, 30 nov. 2018,organizatorii au gândit o Expoziþie foto-documentarãdedicatã Primului Rãzboi Mondial ºi CentenarulSpiritualitãþii Bocºene, expoziþie gânditã ºi realizatãde prof.dr. istoric Mihai Viºan. Pentru acesteveniment au fost folosite materiale provenite dinpublicaþii bocºene (revistele „Vasiova” sau „Bocºaculturalã”), dar ºi importante documente provenitedin colecþiile personale ale unor pasionaþicolecþionari precum mineralogul Constantin Gruiescuºi publicistul Tiberiu Popovici. Expoziþiile cuprindinedite cãrþi poºtale din perioada 1900, fragmentede corespondenþã din acea perioadã, precum ºimedalioane ale unor personalitãþi bocºene de ieriºi de azi.

În par-tea a doua eevenimentu-lui, cu binecu-vântarea PSL u c i a n ,e p i s c o p u lCaransebe -ºului, a fostvizionat unf i lm docu-m e n t a rd e d i c a tCentenaruluiMarii Uniri,proiecþie lacare au luatparte toþ ipreoþi i dinzona Bocºa,sub în -d r u m a r e ap ã r i n t e l u icoordonatorP e t r i c ãGhimboaºã.

Cea de-a doua z id e d i c a t ãCentenaruluiMarii Uniri,z iua de 1decembrie –

Ziua Naþionalã a României – a debutat cu intonareaImnului naþional al României de cãtre fanfaraoraºului Bocºa ºi Corul Liceului Teoretic „TataOancea” (îndrumãtor înv. Mariana Petruþ), urmândoficierea unei slujbe religioase de cãtre un soborde preoþi, depunere de coroane în memoria eroilorneamului ºi alocuþiuni din partea autoritãþilorlocale, precum ºi dezvelirea ºi sfinþirea unei plãcicomemorative consemnând reprezentaþii bocºeni(cei cu credenþionale) la Alba Iulia la 1 Decembrie1918.

Un moment deosebit de frumos a fost recitalulsolo a capella al tinerei Olivia Melcescu.

Cea de-a doua parte a zilei naþionale a fostdedicatã cântecului ºi jocului fiind prezenteansambluri locale ºi internaþionale. Spectacolulartistic dedicat centenarului Marii Uniri a fostsusþinut de copii de la ºcolile ºi grãdiniþele bocºene,ansamblurile „Bocºana” (Bocºa) ºi „Bârzava” (Reºiþa),precum ºi ansamblurile „Romaniþa (Chiºinãu), „SvetiTadei” (Serbia) ºi „Gheorghe Nistor” (Ungaria).

Aºa cum se obiºnuieºte la români, sãrbãtoareaZilei Naþionale s-a încheiat cu tradiþionala fasolecu ciolan.

Evenimentul a fost organizat de Primãria,Consiliul Local ºi Casa de Culturã Bocºa, princoordonarea inimosului Dan Liuþ.

Gabriela ªerban



Gabriela ªerban

„Bocºa – istorie ºi culturã”: 65de ani de bibliotecã publicã ºio nouã carte dedicatã Bocºei

În acest important an 2018, anul centenaruluiMarii Uniri, anul omagial al unitãþii de credinþã ºineam, anul fãuritorilor Marii Uniri de la 1918,biblioteca publicã bocºanã ºi-a marcat existenþasãrbãtorindu-ºi cei 65 de ani de lecturã publicã.

ªi nici nu se putea o altfel de sãrbãtoriredecât prin realizarea ºi editarea unei cãrþi, a uneicãrþi dedicatã Bocºei, o carte care sã aducã înatenþie tocmai sãrbãtoarea Marii Uniri.

„Reprezentanþi bocºeni la Alba Iulia la 1Decembrie 1918” se numeºte volumul realizat deGabriela ªerban ºi Valentin Costea, prefaþat deGheorghe Jurma ºi apãrut la editura TIM dinReºiþa, purtând nr. 44 în seria „Bocºa – istorie ºiculturã”, carte despre care editorul Gheorghe Jurmapreciza:

„În cazul cãrþii de faþã, doi autori bocºenioferã, prin mijlocirea tiparului, un tablou alreprezentãrii oraºului Bocºa la Marea AdunareNaþionalã de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie1918. E o contribuþie utilã, menitã sã detaliezeunele aspecte din aceastã zonã mult mai puþinremarcatã, faþã de Caransebeº sau Oraviþa, deexemplu. Autorii se bazeazã pe lucrãri publicatepânã acum, dar ºi pe surse inedite, reuºind sãevoce portrete ºi evenimente din perioadapremergãtoare Marii Uniri de la 1 Decembrie, darºi cea a ocupaþiei sârbeºti, pânã la sosirea înBanat a armatei române ºi preluarea Imperiuluide cãtre administraþia româneascã.”

Evenimentul s-a desfãºurat joi, 1 noiembrie2018, în sala de ºedinþe a Consiliului Local Bocºa,reuºind sã adune scriitori, istorici, prelaþi, oamenide culturã ºi prieteni ai bibliotecii din tot BanatulMontan.

Despre carte ºi bibliotecã, despre autori ºisãrbãtoarea Centenarului Marii Uniri au curs

cuvinte alese venite din partea unor invitaþi deseamã: din partea Episcopiei Caransebeºului,aducând ºi un cuvânt de felicitare ºi binecuvântaredin partea Prea Sfinþitului Pãrinte Lucian, episcopulCaransebeºului, a fost prezent pr. insp. PetricãTimiº-Popovici; de asemenea, P. On. pãrinteprotopop Gheorghe ªuveþi ºi pr. insp. Mihai Ciucur,iar din partea Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici”Caraº-Severin, scriitorul ºi publicistul Erwin JosefÞigla. Autoritatea localã a fost reprezentatã deviceprimarul oraºului Bocºa, Olimpiu Brie, iar ceajudeþeanã de consilier Anca Pascu, managerulCãminului pentru Persoane Vârstnice Bocºa.

Apropiaþi bibliotecii precum dr. Dana Bãlãnescu(Reºiþa), fam. dr. Ion Vela (Reºiþa), dr. Mihai Viºan(Bocºa), dr. Daniel Crecan (Bocºa), dr. Dorel ViorelCherciu (Bocºa), poeta Dorina Enuicã (Oraviþa),drd. Liana Ferciug (Bocºa), prof. Stela Boulescu(Bocºa) au rostit cuvinte de bucurie ºi apreciere laceas de importantã sãrbãtoare a cãrþii bocºene.

Elevi ºi cititori, utilizatori ai serviciilorbibliotecii, au beneficiat de veritabile prelegi petema Unirii de la 1 Decembrie 1918, cu precãderedespre istoriografia miºcãrii naþionale din Banat ºiMarea Unire.

Evenimentul a fost organizat de BibliotecaOrãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa cu sprijinulPrimãriei ºi Consiliului Local Bocºa, precum ºi alcelor doi remarcabili prieteni: vasioveanul IonelPau (director TransProtector) ºi scriitorul GheorgheJurma (directorul Editurii TIM din Reºiþa), ambiiprezenþi la aceastã fericitã întâmplare culturalã.

Cu acest prilej a fost lansat ºi nr. 3/ 2018 alrevistei „Bocºa culturalã”, publicaþie care are înprimplan sãrbãtoarea celor 65 de ani de lecturã ºibibliotecã publicã la Bocºa, dar ºi pe cea aCentenarului Marii Uniri.

Evenimentul s-a încheiat cu înmânãri dediplome ºi mape aniversare, dar ºi cu tortul festiv,specific unei astfel de sãrbãtoriri, mici bucuriipregãtite de organizatori alãturi de aceastã nouãcarte bine documentatã, utilã ºi frumoasã despreparticiparea bocºenilor la Alba Iulia, rezonând lamãreþia istoriei ºi cinstind Centenarul Marii Uniri.

EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimente


dar ºi dupã Marea Unire de la 1918.Volumul se bucurã de o importantã prefaþã

semnatã de scriitorul ºi editorul Gheorghe Jurma,cãreia îi urmeazã un fel de cuvânt explicativ, princare autorii îºi argumenteazã iniþiativa realizãriiunei astfel de lucrãri ºi, în acelaºi timp, mãrturisesccã au avut ca punct de plecare, ca imbold, volumul„Banatul ºi Marea Unire”, realizat de istoricii VasileMircea Zaberca, Ioan Munteanu ºi Mariana Sârbu,apãrut în 1992 la Editura Mitropoliei Banatului.

Gândit mai ales ca un „instrument de lucru”pentru tineri, pentru a le facilita acestoradocumentarea cu privire la acei câþiva bocºenicare chiar au fost prezenþi acolo, la Alba Iulia, la1 Decembrie 1918, precum ºi pentru a le prezentacâteva aspecte, mãrturii, ale unor oameni ai vremii,precum Tata Oancea, despre atmosfera din Bocºaacelei perioade, biblioteca bocºanã beneficiind deunele documente, manuscrise, pagini ale revistei„Vasiova” ºi altele, considerând astfel cã ar meritaca toate aceste materiale sã-ºi gãseascã loculîntr-o carte la care sã aibã acces publicul larg,cartea este consideratã a fi utilã ºi necesarã,intenþia autorilor fiind aceea de a deschide opoartã spre alte cercetãri, spre alte analize maitemeinice ºi, nu în ultimul rând, considerând cãîn acest fel Biblioteca bocºeanã ºi-a adus modestulprinos mãreþului eveniment al sãrbãtoriiCentenarului Marii Uniri.

Despre carte ºi autori s-au exprimat laudativP.On. pãrinte protopop Gheorghe ªuveþi, editorulGheorghe Jurma, istoricul dr. Mihai Viºan, prof.Dãnilã Obeºterescu, dr. Dana Bãlãnescu, dar ºialþi dragi prieteni – istorici, scriitori, artiºti plastici,profesori – prezenþi la eveniment.

Întâlnirea s-a încheiat prin înmânare de di-plome de excelenþã invita-þilor prezenþi la aceastãsãrbãtoare a hramuluiBisericii, prin înmânarede mape aniversare careconþin, printre altele ºiprimul pliant realizat deBiserica „Sf. Arh. Mihailºi Gavriil” Reºiþa.

ªi, pentru cã, înfinalul evenimentului pu-blicul prezent s-a bucuratde vizionarea interviuluicu academicianul IoanAurel Pop despre „Identi-tate româneascã”, am sãînchei parafrazându-l pe

rectorul Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj spunândcã, în aceastã frumoasã sãptãmânã dãruitã cugenerozitate de Biserica „Sf. Arh. Mihail ºi Gavriil”Reºiþa prin P.On. pãrinte protopop Gheorghe ªuveþi,dimpreunã cu pr. Cosmin Cosma ºi Cristian Manole,„Credinþa ºi biserica ne-au þinut împreunã”. ªicultura!

Gabriela ªerban

Biserica „Sf. Arhangheli Mihailºi Gavriil” Reºiþa, o mãrturie în

anul centenar

În perioada 5-10 noiembrie 2018, cubinecuvântarea Prea Sfinþitului Pãrinte Lucian,episcopul Caransebeºului, Biserica „Sfinþii ArhangheliMihail ºi Gavriil” din Reºiþa ºi-a cinstit hramulprin diverse activitãþi cu caracter spiritual, culturalºi educaþional.

Dupã amiaza zilei de 9 noiembrie, ziua încare Biserica Ortodoxã îl cinsteºte pe Sf. Ier.Nectarie Taumaturgul de la Eghina, a fost dedicatãcãrþii ºi sãrbãtorii Centenarului Marii Uniri.

„Am considerat cã sãptãmâna în caresãrbãtorim în acest an hramul bisericii trebuie sãfie mai deosebitã din mai multe puncte de vedere.Ne aflãm în anul omagial al unitãþii de credinþã ºide neam, în anul comemorativ al fãuritorilor MariiUniri din 1918, astfel cã multe evenimente derulateîn aceastã perioadã au fost puse sub semnulCentenarului Marii Uniri.

Aºadar, am avut o sãptãmânã plinã, în carecredincioºii au luat parte la seri duhovniceºti, laslujbe religioase ample ºi profunde, la sfinte liturghii,inclusiv liturghie arhiereascã, iatã, o lansare decarte ºi vizionarea interviului academicianului IoanAurel Pop pe tema «Identitate româneascã»,încheind aceastã frumoasã perioadã a hramuluibisericii noastre prin dialog ºi rugãciune.” PrecizaPrea Onoratul Pãrinte Protopop Gheorghe ªuveþiîn deschiderea evenimentului.

Onoarea de aprezenta o carte în aceastãminunatã Bisericã reºi-þeanã patronatã de SfinþiiArhangheli Mihail ºiGavriil a revenit, în acestan, Bocºei.

Volumul intitulat„Reprezentanþi bocºeni laAlba Iulia la 1 Decembrie1918” este cel de-al 44-lea volum apãrut în seria„Bocºa – istorie ºi culturã”sub egida BiblioteciiOrãºeneºti „Tata Oancea”Bocºa, la editura TIM dinReºiþa (dir. GheorgheJurma) ºi-i are ca autori pe Gabriela ªerban ºiValentin Costea.

Despre Marea Unire de la 1918 s-au scris ºise vor mai scrie tomuri întregi, însã, prin acestvolum autorii au încercat sã aducã ºi oraºul Bocºaîn atenþia cititorilor ºi, de ce nu, în atenþiaistoricilor, provocându-i pe aceºtia la o cercetaremai temeinicã a evenimentelor petrecute în preajma,



MIRCEA RUSNACMãrturii istorice despre

românii din Banat

Deºi Banatul reprezintã un mozaic etnic,lingvistic ºi confesional, au existat în timp, fireºte,ºi încercãri de analizã a istoriei uneia sau alteiadintre naþionalitãþile sale. Fiind etnia cea mainumeroasã, românii au avut parte atât de lucrãriproprii, cât ºi de o atenþie specialã acordatã denumeroºi observatori strãini. Un exemplu elocventîl reprezintã însuºi patriarhul istoriografiei bãnãþene,Francesco Griselini, care îi descria cu lux deamãnunte în 1780, cu calitãþile ºi defectele pecare le aveau.

Un pasaj meritã relevat din lucrarea luiGriselini: „Într-adevãr, românii sunt singurul neamdin Banat care se pricepe fãrã deosebire la orice felde muncã.” (1) Deºi aceasta frazã, des citatã, nepoate mãguli prin aprecierile fãcute, trebuie totuºisã înþelegem cã românii erau mai degrabã adaptabilila orice tip de activitate economicã promovatã înBanat de autoritãþile habsburgice ºi nu cã ei ar fiiniþiat în regiune industria sau meºteºugurile deînaltã calificare. Însã receptivitatea lor în a deprindenoi meserii, între care Griselini dãdea exemplulsticlãriei, este într-adevãr demnã de laudã.

În acest sens, trebuie amintit cã în timpBanatul a cunoscut o adevãratã competiþie, întrecereeconomicã, între aºezãrile locuite de cele mai diferiteetnii. Dacã în acest caz tonul îl dãdeau aproapeîntotdeauna germanii, nici celelalte etnii bãnãþene nuse lãsau mai prejos. Între acestea, românii nu erauîn niciun caz cei din urmã ºi putem aprecia cã ei aufãcut faþã cu cinste concurenþei impuse. În timp,localitãþile româneºti au ajuns sã semene perfect cucele ale altor etnii, care porniserã de pe poziþii maifavorabile. Cãtre sfârºitul secolului al XIX-lea, Banatulcunoºtea o dezvoltare economicã amplã ºi unitarã,spre folosul tuturor locuitorilor sãi.

În 1895, când a fost editat la Timiºoara uncuprinzãtor ghid turistic bãnãþean, colectivul deautori îi descria de pildã pe locuitorii din SascaRomânã în cel mai frumos mod: „Trebuie remarcatîn mod deosebit cã poporul român este foartemanierat ºi amabil ºi cele mai cunoscute trãsãturide caracter ale rasei romane sunt evidente ºiaici.” (2) Iar în 1914 o publicaþie maghiarã fãceaaprecieri la fel de favorabile românilor: „Banatule, într-adevãr, cel mai binecuvântat colþ din þaraungureascã (…) þinut unde poporul român e înmajoritate. (…) ªi pãmânt bun ºi rodnic, ºi oamenide ispravã, cu inima de aur.” (3)

Aceasta era ºi o urmare a cosmopolitismuluibãnãþean, a faptului cã în permanenþã etniile auputut învãþa unele de la altele ºi au reuºit sãdezvolte împreunã elementele pozitive comune.Conºtienþi de lucrurile bune învãþate, româniicontinuau sã rãmânã modeºti ºi sã aprecieze aspectelefavorabile înregistrate în imediata proximitate. Înanul 1814, Dimitrie Þichindeal scria în Fabulelesale: „Mai voesc în Becicherecul Mic sau în sat la

Patria mea

A mea patrie frumoasã,În sfârºit te vãd unitã.De mult lumea ticãloasã,A vrut sã nu fii stãpânitã.

Mai puþin se face suta,De când s-a-ncheiat Marele Rãzboiªi de când, ea, soarta, bãtutaA reunit un mare popor.

Rãzboaie grele tu ai dus,Lupte una dupã altaDar, prin urmare au adus,Plinã de jertfe þara.

ªi, nu a curs sânge degeaba,Doar pentru tine patrie mamã,S-au scurs sânge ºi vieþi multe,Ca tu sã arãþi, ca pusã-n ramã.

ªi-ai fost condusã ani la rând,Doar de oameni înþelepþi;Ca sã vezi acum, zburândPuterea în mâinile celor nedrepþi!

Anaïs Miulescu Clasa a IX-a C

Diriginte prof. drd. Liana Ferciug

Berecsou sã fiu preot sãrac, cu mintea luminatã ºicu cuget, decât în Bucureºti un mitropolit cumintea întunecatã ºi cu cuget fãrã de pace.” (4) Darîn aceeaºi lucrare, Þichindeal deplângea dezbinarearomânilor de pretutindeni, punând-o pe seamadiferenþierii religioase: „Sfânta pace ºi cea preadulcea dragoste de obºte ºi toatã dreptatea ºifacerea de bine întrã români, precum în Banat,Þara Ungureascã, Ardeal, Þara Româneascã,Moldavia ºi în Bucovina, pretutindenea se aflãoameni (…) cu cea de comun înþelegere dãruiþi (…)de se urãsc între sine în vecinãtate, pricina ceamai mare de acolo vine cã unii sunt de legeagreceascã unitã, iar alþii de legea greceascã neunitã(…) ce dulceaþã ºi fericire ar fi a vedea aºa marenumãr de români cã se iubesc ca fraþii ºi seomenesc.” (5)

Dezbinarea este, din pãcate, o boalã veche aromânilor. ªi, se pare, incurabilã…

Note:1 Francesco Griselini, Încercare de istorie politicã ºi

naturalã a Banatului Timiºoarei, Timiºoara, 1984, p. 175.2 Wegweiser des Südungarischen Karpatenvereins,

redactatã de Karl Erdélyi, Temesvár, 1895, p. 459.3 Ionel Bota, Mitteleuropa multiculturalismului ºi

un model: Banatul Montan, în Morisena, an. I, nr. 2/2016,Cenad, 2016, p. 42.

4 Nicolae Bocºan, Contribuþii la istoriailuminismului românesc, Timiºoara, 1986, p. 219.

5 Ibidem, p. 220.


Festivalul de creaþie ºi interpretare a poeziei în grai bãnãþean„Tata Oancea”,

ed. 42, 2018

Acum, dupã ce s-au stins ecourile celei de-a 42-a ediþii a Festivalului de creaþie ºi interpretarea poeziei în grai bãnãþean „TATA OANCEA”, socot cã trebuie sã mulþumesc tuturor pentru reuºitã.Cuvintele sunt prea sãrace, dar asta nu înseamnã cã nu trebuie sã ne strãduim.

„Sub lumina ha ºereascã,Prã largu‘ pãmântului,În bãtaia vântului,Graiu‘ blând ºî cumpãtat,Ca în dulºili Banat,Nu mai cred sã sã gãsascã!”Aºa spunea, dar ºi simþea, Victor Vlad

Delamarina, prin versurile domniei sale din poezia„Sînguru‘ pãcat”, iar noi bocºenii, nu putem decâtsã fim „fãloºi” ºi onoraþi cã ducem mai departeacest deziderat al bãnãþenilor.

La fel de onoraþi suntem cã DUMNEZEU aîngãduit ca TATA OANCEA, unul din ceireprezentativi oameni de culturã ai Banatului ºi aiRomâniei, sã se nãscã la Bocºa, iar noi, urmaºii,îl omagiem, îi ducem mai departe „crezul”, iarsp i r i tu l sãu va f i mereu pr intre noi !Cea de-a 42-a ediþie a Festivalului de creaþie ºiinterpretare a poeziei în grai bãnãþean „TATAOANCEA” ºi-a deschis porþile vineri 09.11.2018pentru cei tineri. La acest eveniment cultural, deanvergurã, ºi-au anunþat prezenþa peste 130 decopii din 23 de localitãþi, 37 de unitãþi deînvãþãmânt, 3 judeþe (Arad, Timiº ºi Caraº-Severin)ºi douã þãri – România ºi Serbia! Festivalul adebutat la ora 10,00 în sala de spectacole a CaseiOrãºeneºti de Culturã, urmat fiind la ora 15,00 deun spectacol folcloric susþinut de tinerii dansatoriai Ansamblului „Bocºana”.

Sâmbãtã, 10.11.2018, a fost ziua dedicatãcreatorilor ºi interpreþilor adulþi, cei care þin flacãraaprinsã a acestui fenomen specific Banatului –poezia în grai bãnãþean. Peste 25 de poeþi dinCaraº-Severin, Arad, Timiº, dar ºi din Serbia aufost prezenþi, începând cu ora 10,00 la CasaOrãºeneascã de Culturã din Bocºa la o masãrotundã cu tema „Literatura dialectalã bãnãþeanã- fenomen literar marginal?”, dar ºi lansãri decarte ºi revistã, urmate, mai apoi, de la ora 17,00de un spectacol care a cuprins poezie în graibãnãþean, muzicã popularã, pricensne, dar ºi altesurprize!

Organizatorii: Primãria oraºului Bocºa,Consiliul Local Bocºa, Casa Orãºeneascã de Culturã,Asociaþia Scriitorilor în Grai Bãnãþean ºi Asociaþia

„Pe urmele lui Tata Oancea” cu sprijinul EpiscopieiCaransebeºului, a S.C. Gradimex, S.C. Parabomir,S.C. Pau-Pan, S.C. Mona Lisa (toate din Reºiþa),Fundaþia Umanitarã „Triumful Inimii”, Asociaþiade caritate „Humanitas”, Piperiu Arte, S.C. CrisConsult ºi S.C. Banat Bun ( toate din Bocºa), darºi a elevilor voluntari de la Colegiul economic alBanatului Montan din Reºiþa, coordonaþi de doamneleprofesoare Moise Maria ºi Gruia Gina: ªutilãMaria-Mihaela, Vasilie Alexandra, Nicola Denisa, MaloºLetiþia Ionela, Trincã Alexandru ºi Pop Iacob, ºi-au dorit ca, prin acest festival, sã conserve ºi sãpromoveze graiul bãnãþean, dar ºi sã ofereposibilitatea tinerilor talentaþi de-a urca pe scenã,de a-ºi etala talentul, ºi de ce nu, sã devinãviitorii creatori dialectali cu care Banatul sã semândreascã!

Mulþumim tuturor celor care au fost pãrtaºila bucuria noastrã în cele douã zile închinategraiului bãnãþean, pentru a ne bucura de „graiulmumii” alãturi de cei care îl scriu ºi rostesc cuatâta drag ºi dor!

Laureaþii secþiunii interpretare copii:Ciclul preºcolar ºi Clasa pregãtitoare: Locul

I - Covaci Sonia (Caransebeº); Jigoria Dario Giorgian(Turnu Ruieni); Nicolicea Florin Gabriel (BorloveniiNoi); Locul II - Dragomir Ianis Avidan (Bocºa);Erceanu Darius Ioan (Biniº); Jurca Mariela (Oraviþa);Cãtãnescu Ariana (Bocºa); Moisã Antonia Cristina(Bocºa); Locul III: Dochia Elisabeta (Glimboca);Boc David (Caransebeº), Delicioiu Mario (Bocºa).

Ciclul primar – Clasa I.Locul I – Hideg Iulia (Sânandrei); Iovanov

Matei (Bocºa); Elgiu Denis-Petru (Biniº). Locul II– Gaºpar Ioan (Glimboca); Tãlãu Darius ªtefan(Bocºa), Buzori Octavia (Bocºa). Locul III – BureriDragoº Ionuþ ( Margina); Matho Jesica Sara (Bocºa);Bodnar Alexandru Constantin (Margina).

Ciclul primar clasa a II-a.Locul I – Vuc Elora Analeea (Ciclova Românã);

Jigoria ªtefan Delian (Turnu Ruieni); Stan Maria(Biniº). Locul II – Sporea Oana Dezire (Bocºa);Marcu Cristiana (Bocºa); Todor Leonard (Bocºa).

Ciclul primar clasa a III-a



Locul I – Szigeti Ioana Anastasia (Maºloc);Oneþ Iasmina Alisia (Margina); Stãnilã Alesia(Margina); Bunei Rareº (Glimboca). Locul II –Ursulescu Alexandru (Margina); Tiutiu Ana Giulia(Bocºa); Rusnac Maria Anesia (Caransebeº); MiloºValentina (Serbia). Locul III – Stancu Larisa Mirela(Bocºa); Udoviþã Aura (Tirol); Michiu Paula (Bocºa);

Ciclul primar clasa a IV-aLocul I – Popa Gherga ªtefania (Forotic);

Dobre Patricia (Rusca Montanã); Tofana Anamaria(Maºloc); Jivoin Fabian (Serbia). Locul II – SaviucElena (Rusca M); Pãdurean Mãdãlina (Rusca M.);Onica Andra Maria (Rusca M.); Locul III – MaricicaLarisa Teodora (Rusca M.); Cernea Marco (Reºiþa);Hota Dejana Marco (Reºiþa).

Ciclul Gimnazial clasa a V-a:Locul I – Simendroni Florin Nicolae (Mãru);

Toma Doris (Bocºa); Dragomir Maria Sidonia(Teregova). Locul II – Iacob Denisa (Bocºa); AbabeiNicoleta (Bocºa); Niþu-Pavel Alice (Bocºa); LoculIII – Kovacs Naomi (Bocºa); Calotã Mario (Bocºa);Rostek Flavia (Tirol).

Ciclul gimnazial clasa a VI-aLocul I – Drãgulescu Ioneta (Teregova); Costea

Ana Maria (Sînandrei); Azuþ Rodica Mihaela (Fizeº);Locul II – Cãrãmidaru Iasmina (Tirol); IacobescuGeorge (Glimboca); Todor Emanuel Viorel (Bocºa);Locul III – Murã Ioan Vlad (Bocºa); Mircea IleanaRaluca (Fizeº); Creiniceanu Fatima (Tirol); GheorgheAdrian (Bocºa); Stan Elena Valentina (Bocºa).

Ciclul gimnazial clasa a VII-aLocul I – Abid Alexandra Ioana (Ciclova

Românã); Nicolicea Cristina Florentina (Lãpuºnicel);ªarai Iboia (Reºiþa); Locul II – Budai Carina (Reºiþa);Nagy Luca (Sînandrei); Gîru Lorin Vasile Gh.(Ciclova R.); Locul III – Stanciu Noemi (Glimboca);Crainic Lãcrimioara (Bocºa); GrozoviciAdrian (Glimboca);

Ciclul gimnazial clasa a VIII-aLocul I – Murã Bianca (Bocºa);

Dumitrescu Dariana (Lugoj); LãzãrescuIoneta Mirela (Teregova); Locul II –Becheanu Crina (Glimboca); GrozaSorina (Fizeº); Stanciu Marisa(Glimboca); Locul III – MaticaGeorgiana (Teregova); Dana Ricardo(Bocºa); Novacovici Franþ Ilie (Bocºa);

Ciclul liceal clasa a IX-a:Locul I – Banda Andrei

(Timiºoara); Locul II – Tricã Delia(Bocºa); Locul III – Stoica MariaFernanda (Bocºa);

Ciclul liceal clasa a X-a:Locul I – Grozãvescu Voichiþa

Patricia (Teregova); Codilã Aniºoara(Teregova); Mariºescu Iasmina (Bocºa);

Locul II – Bocz Ricardo (Timiºoara); Asandei Adelina(Timiºoara);

Ciclul liceal clasa a XI-a:Locul I – Mironovici Mirabele (Bocºa); Verdeþ

Izabela (Bocºa);Premiile Asociaþiei „Pe urmele lui Tata

Oancea” Timiºoara: Dumitru Cristiana Maria (Bocºa);Gaºpar Maria (Glimboca); Dumitru Ioana Adriana(Dognecea); Colþi Maria Florina (Dognecea); CegaFlavius (Reºiþa); Ciocoi David (Bocºa); TodorGeorgiana (Bocºa).

Laureaþii ediþiei 42 a Festivalului de creaþieºi interpretare a poeziei în grai bãnãþean „TataOancea”:

Secþiunea creaþii adulþi:Marele premiu: Gheorghiþã Brebenar (Ocna

de Fier); Premiul I – Cornel Dragoescu (Vermeº);Elena Borchescu (Borlovenii Noi); Premiul II –Iancu Almãjan (Reºiþa); Ilie Dragalina (Cerna);Premiul III – Vasile Lihãt (Hodoni); Livia Ilcãu(Timiºoara);

Premiul revistei „Tãt Banatu-i Fruncea”: AlinaVelimirovici (Oraviþa); Premiul special al juriului:Camelia Liliana Pãian (Timiºoara); Premiul CaseiOrãºeneºti de culturã Bocºa: Ioan AlexandruArdelean (Macea); Menþiunea I – Ana Maria StoicaSecusigiu; Petru Gabriel (Timiºoara); MenþiuneaII – Venus Cãpãlnãºan (Arad); Ariana FlorinaColgia (Timiºoara); Gheorghe Þepeneu (Reºiþa).(sursa Dan Liuþ – director festival - de pe pagina:h t t p s : / / w w w . f a c e b o o k . c o m /permalink.php?story_fbid=1938813043094412&id=100008972058202)



Ediþia a II-a a Festivalului ºiconcursului naþional de

interpretare a romanþei ºiliedului „Nicolae Florei”

Un nou eveniment marca „Bocºa” desfãºuratîn 23 ºi 24 noiembrie la Casa Orãºeneascã deCulturã! Mulþumim celor prezenþi în salã,concurenþilor, juriului, echipei de organizare,partenerilor media, sponsorilor ºi prietenilor!

Nicolae Florei, unul dintre cei mai mariartiºti lirici ai României, dar ºi ai muzicii universale,cel care a interpretat ca nimeni altul romanþa ºipriceasna, a fost omagiat de cãtre cei din mijloculcãrora s-a ridicat, bocºenii.

Ediþia a II-a a Festivalului ºi concursuluinaþional de interpretare a romanþei ºi liedului„Nicolae Florei” ºi-a deschis în 23 noiembrie 2018,la casa Orãºeneascã de Culturã, cu începere de laorele 17,00, „porþile” pentru toþi iubitorii acestorgenuri muzicale. Prima zi a fost dedicatã concursuluipropriu zis, concurs la care s-au încris 12 concurenþidin 10 localitãþi, 6 judeþe ºi din douã þãri –România ºi Republica Serbia.

Sâmbãtã, 24 noiembrie, cu începere de laorele 16,00, în sala de spectacole a Casei orãºeneºtide Culturã a avut loc gala laureaþilor, urmatã derecitalurile câºtigãtorilor primei ediþii: Borda-EremiaDoina – romanþã cultã, Filipescu Mariana-Claudia– romanþã tradiþionalã ºi Voaideº Paula – lied.

Evenimentul, organizat de cãtre Primãria

oraºului Bocºa, Consiliul local Bocºa ºi CasaOrãºeneascã de Culturã, cu sprijinul croitoriei„Tea & Daria” din Câlnic, S.C. Gradimex dinReºiþa, Piperiu Arte ºi Biserica romano-catolicã„Sfânta Treime” din Reºiþa (preot Simon Ciubotaruºi prof. drd. Cristian Roºoga), familiei Lazãr dinCâlnic ºi domnilor Daniel Berenyi ºi ClaudiuMureºan din Bocºa, ºi-au propus ca prin aceastãmanifestare sã aducã un omagiu marelui artist,dar ºi sã ofere posibilitatea celor care interpreteazãaceste genuri muzicale, romanþa ºi liedul sã seafirme sau sã confirme valoarea. De asemeneaprin acest festival ne dorim sã fim pãrtaºi laincluderea romanþei româneºti în patrimoniulimaterial UNESCO, aducând-o acolo unde îi estelocul. (sursa director festival Ioan Liuþ de pepagina: https: / /www.facebook.com/groups/833331146682281/permalink/2574225572592821/)



Gabriela ªerban

„Educaþia este ceea ce supravieþuieºtedupã ce tot ce a fost învãþat a fost uitat.” Burrhus Frederic Skinner

Ioan Cãrmãzan ºi, întotdeauna,Bocºa!

„Ioan Cãrmãzan este o personalitate înpermanentã miºcare.” ne avertizeazã scriitorul VasileBogdan în cel mai recent volum dedicat personalitãþiilui Ioan Cãrmãzan cu prilejul aniversãrii celor 70de ani de viaþã ai regizorului, volum intitulat„Descifrând Codul Cãrmãzan”(Timiºoara: Eubeea,2018).

Dar noi,bocºenii, dejac u n o a º t e mfaptu l cãreg izoru l º iscriitorul IoanCãrmãzan nupoate sta multãvreme departede Bocºa; cã, deor iunde l -arpurta paºii îna c e a s t ãp e r m a n e n t ãmiºcare , seîntoarce laBocºa.

Aºa s -aîntâmplat ºi în4 octombr ie2018 când, dupão aniversare aDoamnei Doina Moþ la Timiºoara ºi o prezentarede carte la Casa Sârbeascã timiºoreanã, în drumspre Caransebeº, pentru încã o prezentare, Slaviþaºi Ioan Cãrmãzan au poposit în Bocºa copilãrieipentru o întâlnire cu prietenii.

ªi, dacã tot era în prag de importantãsãrbãtoare a educaþiei, la invitaþia directoruluiLiceului Teoretic „Tata Oancea” Bocºa, prof.Florentin Lupulescu ºi a Doamnei prof. StelaBoulescu, profesorul ºi scriitorul Ioan Cãrmãzan,doctor în regie de film, ºi-a drãmuit timpul petrecutla Bocºa astfel încât sã se poatã întâlni ºi cu eleviiLiceului Teoretic.

A fost o întâlnire… interesantã. Mai întâi, afost o surprizã pentru elevi. Apoi, a fost o discuþieliberã. Un dialog între aceºti tineri frumoºi,

inteligenþi ºi mãcinaþi de curiozitate ºi mareleregizor. Aceºti tineri aflaþi la început de drum,când încã nu sunt foarte hotãrâþi încotro o vorapuca ºi spre ce carierã s-ar îndrepta ºi acest Omrealizat, absolvent al unei facultãþi de matematicãºi a unor studii superioare de regie ºi film, cunoscutca una dintre personalitãþile culturale care a adusconstribuþii importante la cultura ºi arta româneascã,deþinãtor a numeroase ºi importante funcþii ºititluri, un Om pentru care, scria Vasile Bogdan„viaþa se construieºte din bucãþele de diferitemãrimi ºi profunzimi, deloc la întâmplare, deºitotul pare sã se fi petrecut aleatoriu, cu unanume destin care-i urmãreºte paºii, aºazã alãturifaptele, învãþãmintele; e greu de urmãrit, de þintuit

în eventualetipare. Este atâtde el însuºiîncât îºi estesuficient aºacum este. Adicãpretutindeni,alãturi de toþi,(ne)îngãduitorcu sine însuºi.”

Oîntâlnire întregeneraþii, IoanCãrmãzan fiindunul d intrea b s o l v e n þ i iacestui liceu, oîntâlnire întreelevi ºi un altfelde profesor, lao altfel de lecþiedespre educaþieºi importanþa ei,

despre importanþa cãrþii ºi lecturii, despre cât estede frumos ºi necesar sã-þi laºi imaginaþia sã zburde,despre benficiile creativitãþii ºi importanþadezvoltãrii acesteia.

Fiind o întâlnire intermediatã de BibliotecaOrãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa, evident cã s-afinalizat prin prezentãri de cãrþi ale lui IoanCãrmãzan, cãrþi pe care acesta le-a dãruit celormai curioºi ºi vorbãreþi dintre interlocutori.

Sesiunea de autografe ºi cea de fotografii auîncheiat o frumoasã ºi interesantã întâlnire, precumºi promisiunea regizorului Ioan Cãrmãzan de areveni la Liceul Teoretic bocºean cu noi cãrþi ºinoi proiecte de colaborare, mai ales în beneficiulacestor elevi care l-au cucerit.



„Nu existã plãcere mai maredecât confecþionarea unui

ambalaj adecvat pentrudurere”

¬ Interviu cu scriitoarea Nora Iugade Robert ªerban

Nora Iuga (n. 4 ianuarie 1931, Bucureºti)este poetã, romancierã ºi traducãtoare din germanãºi suedezã. A debutat cu volumul de poezie Vinanu e a mea, în 1968. A publicat peste 20 de volumede poezie ºi prozã ºi este prezentã cu texte înantologii de poezie româneascã. I s-au tradus cãrþiîn germanã, slovenã, bulgarã ºi francezã ºi atradus din Elfriede Jelinek, Ernst Jünger, GünterGrass, Herta Müller, Knut Hamsun ºi Paul Celan,între alþii. A obþinut numeroase premii importante,româneºti ºi internaþionale, între care amintim:Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul pentru OperaOmnia al revistei Observator cultural, Premiul„Friedrich-Gundolf”, oferit de Deutsche Akademiefür Sprache und Dichtung (2007), Ordinul Naþional„Pentru Merit”, în grad de Comandor (2017). Aufost înfiinþate concursuri de poezie ºi premii literarecare îi poartã numele.

Robert ªerban: Care-i rostul artei pe careo faceþi? De ce ºi pentru cine? Pânã când?

Nora Iuga : Scrisul îmi hrãneºte foamea debucurie. Fiindcã ºi plânsul, ºi singurãtatea, ºi fricasunt marfã de consum, nu existã plãcere maimare decât confecþionarea unui ambalaj adecvatpentru durere. Hei, tinere, ascultã la mine: bucuriee ºi umplerea ulciorului, ºi deºertarea lui!

R.ª.: Un artist trebuie sã-ºi gãseascã o calea sa pe care, apoi, sã o urmeze, sau, dimpotrivã,trebuie sã pãrãseascã imediat drumul gãsit ºi sãporneascã în cãutarea altuia, ce oferã alteperspective, provocãri diferite, un nou… drum?Artistul e în acord cu sine ori în rãspãr cu sine?Dumneavoastrã cum credeþi cã sunteþi?

N.I.: Dacã artistul e ca împletitul ciorapilorde lânã (un ochi pe faþã, unul pe dos), paºii lui,asemenea degetelor, vor schimba traseul iniþial.Artistul ºtie cã nu el are intenþia, ci drumul,întotdeauna drumul.

R.ª.: Dacã propriul copil v-ar întreba artistsau IT-ist?, ce rãspuns i-aþi da? Cum aþi argumentarãspunsul?

N.I.: Eu chiar m-am aflat într-o situaþie

similarã. Instinctul este o mamã mult mai bãtrânãdecât mama care ne-a nãscut. N-o sã înþelegniciodatã de ce mi-am dorit dintotdeauna sã trãiescîn Egipt, în dinastia lui Akhenaton, ºi pentrunimic în lume, niciodatã, la New York.

R.ª.: „Omul a câºtigat realitatea ºi a pierdutvisul”, spunea scriitorul Robert Musil. Ce raporturiaveþi cu lumea în care trãiþi ºi cum îmblânziþi —dacã e cazul — realitatea? La ce visaþi? Ce vis aþidori sã vi se împlineascã?

N.I.: Omul nu a câºtigat realitatea, cum îiplace sã creadã, fiindcã încã se teme de ravagiilenaturii! ªi nici visul nu ºi l-a pierdut, fiindcã ºidorinþa rapace de a face amor cu o splendidãcurtezanã-robot, tot vis e. Omul nu-ºi mai gãseºtebusola, nu mai ºtie unde e nordul ºi sudul. S-arãtãcit fiindcã ºi-a pierdut destinaþia. ªi nici axulpãmântului nu mai are verticalitatea iniþialã. Suntbãtãi în uºã. Ne intoxicãm cu fum.

R.ª.: Cât de des vã priviþi în oglindã? Vãplace ce vedeþi?

N.I.: Din cinci în cinci minute. De asta mise arde mâncarea. Cred cã ºi scheletul meu fãrãcarne o sã mi se parã frumos. Oricum, nu ºtim ceînseamnã frumos ºi urât, cum nu ºtim ce enormal ºi ce e anormal!

( Interv iu l face parte d inproiectul In.Fuzion#1, realizat de Montage ºisusþinut de Primãria Bucureºti. Parteneri: MuzeulNaþional al Literaturii Române ºi Centrul CulturalPalatele Brâncoveneºti)

Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorile


ION MARIN ALMÃJAN

Ion Florian Panduru,povestitorul Banatului

ªi astãzi, deºi, iatã, au trecut 25 de ani –când ºi cum au trecut? - mi-e greu sã admit cãIon Florian Panduru a plecat dintre noi. În fiecarevarã, când suntem poftiþi la Colocviile „Reflex” depoetul ºi fratele mezin Octavian Doclin, ne facemdrum, soþia ºi cu mine, sã ducem o lumânare lamormântul lui ºi al soþiei sale Virginia.

Vara aceea nãpraznicã, când am urmat convoiulfunerar, nu mi s-a ºters din minte ºi nici din suflet.A rãmas ca o spaimã, ca un coºmar, ca un sfârºitde lume. Aerul clocotea, Cerna bolborosea ca într-unblestem, pãdurea mi se pãrea cã cernise. Mi s-afãcut rãu ºi am fost adãpostit în casa fostului ºef deocol silvic, Micºa, Dumnezeu sã-l ierte ºi pe el.

Ion Florian Panduru mi-a fost coleg defacultate la Filologia timiºoreanã. Era vestit, el ºiprietenul sãu Cuþãr, între profesori ºi colegi pentrusnoavele ºi ghiduºiile lor. Panduru povestea fabulosistorii ce ar fi depãºit, cred eu, pe cele ale bravuluisoldat ªveik, istorii având ca personaj pe TisaPiºta, fost prim-ministru al Ungariei ºi pe Ion,soldat k.u.k., bãnãþean din pãrþile muntoase. Îlpãcãlea, îºi bãtea joc de Tisa Piºta, punându-l întot felul de situaþii imaginate. Ascultam robit defarmecul povestirii. La câþiva ani, l-am poftit sãscrie acele povestiri. Din pãcate le uitase sau letrecuse rândul. Cum le trec la toate, pe lumeaasta.

Ajungând director la Editura Facla, l-am invitat,pe fostul meu coleg, sã ne ofere o carte. ªi astfels-a nãscut volumul de povestiri „Sãrbãtoare târzie”,apãrutã în 1981, o carte care povesteºte despre olume fabuloasã, cea a Banatului de munte din altevremuri, cu umorul ºi spiritul critic excepþionaleale celui ce se anunþa un mare povestitor. Cu acestprilej se lansa în lumea literarã a Banatului, dar ºia þãrii – cãci în acele vremuri cartea circula peîntreg teritoriul României, iar critica literarã, chiarºi cea bucureºteanã, nu ignora cãrþile din provincie– un personaj, care a devenit un alter ego alautorului însuºi – FINFÃRU. În 1983 am editatcartea cu un titlu care vorbeºte de la sine : „Aumurit poveºtile, Siminico”, ce continua lumea dinvolumul de debut cu dramele, tristeþile, înfruntãrileºi bucuriile ei. În dedicaþia de pe carte, Ion mãnumea : …prieten ºi frate cu Domogledul (..) faþãde care mã simt dator atât eu cât ºi toþi cei carevor purta numele de pe copertã”. În 1985 apãreasub egida „Faclei” alt volum de povestiri „Calul de

lângã nouri”, o carte dedicatã lumii „stricate” asatului bãnãþean, noilor stãpâni care au luptat dinrãsputeri ºi, în parte, au reuºit sã distrugã vechiletradiþii, sã loveascã în temeliile satului, luîndu-iþãranului (cei din zona Caransebeºului-Herculanelorau fost scutiþi de aceastã cumplitã tragedie) pãmântul,raþiunea de a fi a þãranului, iubirea ºi rostulexistenþei sale.

Între timp devenisem cu adevãrat, aºa cumscria în dedicaþie, „prieteni ºi fraþi”, ne vizitamreciproc, în familie, iar tratamentul meu de la bãise transforma în agape prelungite cu rãchie dePlugova, satul în care s-a nãscut Panduru ºi undemai trãia încã Mumiþa, bãtrâna lui mamã ºi cuprieteni buni ºi dragi, precum Octavian Doclin,sicilianul Rolando Certa, Eugen Dorcescu, SabinOpreanu ºi alþii.

La manuscrisul pe care l-a adus la editurãcu titlul „Sub merii sãlbatici” am avut o primã ºisingurã punte de încercare, sã zic aºa, a colaborãriinoastre. Cartea ambiþiona sã înfãþiºeze lumeamuribundã, halucinant descrisã, a satului bãtrân,cu personaje venite de dincolo de mormânt, trãindîn imperiul descântecelor, al bocetelor, al spiritelorcelor duºi în lumea fãrã dor ºi întristare. Imagineasatului bãtrân era propusã în contrast cu cea asatului nou, din vremea regimului comunist, cutoate pãcatele celor ce-l conduceau ºi administrau,demagogi, obiºnuiþi sã-ºi ia bunã parte din avutulobºtesc, cum se spunea atunci.

Sã reamintesc cititorului cã, deºi oficial cenzurafusese desfiinþatã, Consiliul Culturii ºi EducaþieiSocialiste, un fel de minister al culturii, aveapentru fiecare editurã lectori anume angajaþi, caretransmiteau toate poruncile partidului ºi bineînþelesale celor ce conduceau acest Consiliu, adicã SuzanaGâdea, inginer metalurg ºi Mihai Dulea, sinistrulpersonaj numit de cabinetul nr. 2, deci de ElenaCeauºescu, care introdusese teroare în edituri,cinematografie, publicaþii etc. Cum lectorii Consiliuluiciteau toate cãrþile ce urmau sã fie trimisetipografiilor, fãcând referate de respingere sau deacceptare, am fost convins cã romanul lui Pandurunu doar cã va fi respins, ci ºi discutat, cum seobiºnuia sã se facã, în plenul Consiliului, adicã cuprezenþa directorilor de edituri, preºedinþi de comitetede culturã judeþene ºi alþi „ideologi”. I-am explicatacest lucru lui Panduru cerându-i sã echilibrezepuþin raportul dintre satul nou ºi cel bãtrân, sãatenueze nuanþele de caricaturã în cazul primului.A refuzat ºi am simþit cã între noi s-a lãsat oumbrã. S-a dus la Editura Cartea Româneascã,editurã a Uniunii Scriitorilor, care avea un statutmai lejer (fusese condusã de Marin Preda!!!) ºicartea a apãrut acolo. Dar umbra a fost de momentºi prietenia noastrã a continuat fãrã rezerve.



La instalarea în funcþia de prim-secretar alComitetului judeþean de partid Caraº –Severin acelebrului Ilie Matei, în locul lui Trandafir Cocârlã,iubit fiu al Banatului, s-a organizat la Reºiþa,prima ºi, mi se pare, singura întâlnire cu fiiiCaraº-Severinului. La masa de searã, festivã,Panduru ºi alþi scriitori cãrãºeni nu au fost invitaþi.Dintr-un gest de fireascã loialitate ºi colegialitate,am refuzat sã particip la respectiva sindrofie,rãmânând la hotel, alãturi de Panduru ºi ceilalþi,afront pe care Ilie Matei nu l-a uitat ºi pe care mil-a plãtit, atunci când a fost mutat la Timiº.

De ce a scris atât de puþin Ion FlorianPanduru? Aº îndrãzni sã afirm cã în fiinþa luitrãiau doi oameni, intelectualul, profesorul, scriitorulºi, adânc moºtenit, þãranul, cel care îl trãgea sprecoasã, spre lucrarea pãmântului moºtenit la Plugova.În aceastã cumpãnã stã, cred eu, explicaþiapuþinãtãþii cãrþilor sale, la care aº adãuga faptulcã scria greu, cu trudã, pe manuscris. Sunt sigurcã în alte condiþii umane ºi sociale, Ion FlorianPanduru ar fi devenit un mare povestitor, nu doaral Banatului, ci ºi al literaturii române în întregulei. Din pãcate, s-a prãvãlit peste el, neaºteptat,clipa trecerii. ªi astfel literatura Banatului ºi aRomâniei a pierdut un mare talent, iar eu unprieten drag ºi un frate de suflet, a cãrui plecareneaºteptatã ºi nedreaptã o resimt la fel de grea ºiacum dupã 25 de ani.

Timiºoara 14 iulie 2018

Profesorul ºi poetulMIHAI NOVAC

Îl vãd aevea pe profesorul nostru drag MihaiNovac cu statura sa impozantã, cu fruntea înaltã,cu pãrul alb-colilie dat pe spate, cu ochi vultureºtide un albastru-cenuºiu, nas acvilin, cu glasul sãuputernic ºi grav care fãcea uneori sã tresarã pecei mai mici elevi din clasele începãtoare de laliceul „General Ion Dragalina” din Oraviþa. Era înperioada de apus a carierei sale de profesor eminental acestui liceu – dar ce apus: un „Apus de Soare!”

Generaþia mea: 1969 – 1973 l-a mai prinsdoar ca profesor de limba latinã, catedra de limbaºi literatura românã o lãsase altora mai tineri cavârstã, el eruditul profesor, cunoscãtor al limbilorclasice: latina ºi greaca veche, dar ºi a altoramoderne ca: franceza, germana ºi italiana. Lecþiade limbã latinã ce o desfãºura într-o orã înþeleptulnostru dascãl era o adevãratã încântare ºi înãlþarea spiritului. Nici nu simþeai cât de repede a trecutora ºi ce frumuseþe de imagini, idei ºi sentimenteerau înfãþiºate în faþa sufletului ºi a minþii copiilorce eram atunci! Strãdania de învãþare a limbiilatine se împletea cu bogãþia de informaþii primiteîn toatã frumuseþea ºi splendoarea lor! Aºa l-amcunoscut ºi iubit pe profesorul nostru drag, MihaiNovac.

S-a nãscut în anul 1906 în localitatea SascaMontanã, zona Vârâþi, comunã aºezatã la poalelemunþilor cu vârfuri tocite, munþii Locva, parteade sud a munþilor Banatului sau a munceilorBanatului cum mai sunt deseori amintiþi. Se trãgeadintr-o familie de bufeni, ei fiindla originea lorolteni din þinutul Novacilor, zona de nord a Olteniei,veniþi ºi aºezaþi în sudul Banatului, undeva pe laînceputul secolului al XVIII-lea. ªcoala primarã oface în comuna natalã. Provenind dintr-o familiesãracã, dupã terminarea studiilor primare se vedenevoit sã-ºi întrerupã ºcolarizarea pe câtva timp,când lucreazã ca vagonetar la una din minele decãrbuni de la Anina. Aici îl întâlneºte o rudã a sa,Nicolae Supercean care era maistru minier. Acestaîºi dã seama de capacitãþile sale intelectuale, îlsprijinã ºi îl ajutã sã termine studiile liceale laliceul din oraºul Oraviþa. La Univeritatea dinBucureºti îºi face studiile superioare urmândFacultatea de litere ºi Filozofie. Aici îl are caprofesor, printre oameni renumiþi de culturã dinperioada interbelicã, pe marele istoric al românilor,Nicolae Iorga, la care susþine ºi reuºeºte sã iaexamenul de bursã, cãmin studenþesc ºi cantinã.

Odatã cu terminarea facultãþii, Mihai Novacse întoarce în oraºul Oraviþa unde timp de aproape

1 În data de 28 septembrie 2018 la Primãria OraºuluiBãile Herculane a avut loc un eveniment extraordinar dedicat„povestitorului Banatului” (dupã cum îl numeºte scriitorul IonMarin Almãjan) ºi anume un simpozion omagial „Ion FlorianPanduru”. Organizatorii evenimentului au fost: Primãria BãileHerculane (gazda întâlnirii) în parteneriat cu Primãria Mehadiai Societatea Literar-Artisticã „Sorin Titel” din Banat. Invitaþiiau fost întâmpinaþi cu bucurie ºi emoþie de oamenii locului,gazde generoase: ing. deputat Ion Tabugan (fiind ºi unul dintreiniþiatori ºi organizatori), ing. Dorin Bãlteanu, scriitorul NicolaeDanciu Petniceanu ºi primarul Mehadiei, Iancu Panduru, ceicare i-au avut alãturi pe copiii omagiatului, Doina ºi FlorianPanduru. Cu toþii ºi-au dat mâna pentru a-l readuce în minteaºi sufletul celor care l-au cunoscut ºi al celor care i-au cititcãrþile pe prozatorul ºi dramaturgul Ion Florian Panduru înacest an în care se împlinesc 80 de ani de la naºtere ºi 25 deani de la moarte. Despre scriitorul ºi Omul Ion Florian Panduruau vorbit: prozatorul Ion Marin Almãjan, deputatul Ion Tabugan,prof. dr. Aniºoara Zimbran, prozatorului Nicolae DanciuPetniceanu, primarul Iancu Panduru. Despre cãrþile prozatoruluiomagiat au vorbit: Ion Ionescu (Timiºoara), Nicolae Sârbu (Reºiþa),Silvia Hârceagã (Timiºoara), Dorin Bãlteanu (Bãile Herculane),Gabriela ªerban (Bocºa), Mihail Corneanu, Gheorghe Mirulescu,Dãnilã Surulescu, Mihai Beltechi ºi Ioan Sincu, preºedinteleCenaclului „Domogled” Bãile Herculane. Simpozionul s-a încheiat,firesc, cu deplasarea participanilor la cimitirul în care îºi doarmesomnul de veci prozatorul.



40 de ani, predã cu mici întreruperi, limba ºiliteratura românã ºi limba latinã la liceul „generalIon Dragalina”. În acest oraº unde se stabileºte,se cãsãtoreºte în anul 1934 cu doamna inimii saleªtefania Mady Novac, sufletul sãu pereche, ofemeie sensibilã, generoasã, iubitoare de frumos ºipoezie. Cu dânsa are doi copii: pe Gruia ºi peConstantin (Titi) Novac.

Omul Mihai Novac are însã ºi o prodigioasãactivitate culturalã ºi în afara liceului. Timp depeste 10 ani este preºedintele „Asociaþiei de Teatruºi Cazinou din Oraviþa”. Fiind în aceastã onorantãfuncþie, þine o serie întreagã de conferinþe ºiprelegeri, pe teme culturale, despre oameniimportanþi ai României interbelice ºi postbelice:scriitori, poeþi, artiºti, pictori,etc., la Teatrul MihaiEminescu din Oraviþa, cel mai vechi teatru dinþarã, fondat în anul 1817.

În anul 1936, împreunã cu prietenul sãuVasile Vãrãdeanu, profesor ºi el la accelaºi liceu,scot revista umoristicã sãptãmânalã „Urzica”, revistãce avea un ascuþit spirit critic , orientat împotrivafardului de sentimente ºi culturã.

Tot în domeniul fondãrii de publicaþii, înanii 1936 – 1938 îndrumã ºi susþine un grup deelevi sã scoatã o revistã numitã: „Generaþia demâine”, scrisã de elevi pentru elevi ºi care aapãrut lunar în cadrul liceului din Oraviþa. Aici seremarcã un grup de tineri viitori poeþi ca: PavelBellu (poetul Candelabrelor Albastre – 1936), IonI. Mioc, Aurel D. Bugariu, Gheorghe Croitoru,Pavel Miclãu, grupaþi în cadrul societãþii de lecturã„Simion Mangiuca”.

Ca ziarist, Mihai Novac a colaborat atâtînainte cât ºi dupã al doilea rãzboi mondial, la oserie de ziare ºi reviste: „Junimea”, „Banatul”,„Primãvara Banatului”, „Semenicul”, „Luceafãrul”,„Þara Noastrã”, „Vrerea”, „Duminica Universului”,„Progresul”, „Reºiþa”,„Flamura”, „Orizont”.

Pentru o scurtã perioadã de tristã amintire,în anii 1945 – 1948 când în Oraviþa ºi-au fãcutapariþia „trupele eliberatoare” ale Armatei Roºii, afost prefectul judeþului Caraº. Peste toatã aceastãperioadã nefastã ºi tulbure, s-a trecut relativ binedatoritã prezenþei personalitãþii sale ºi a calmuluisãu de om ºi patriot român.

Dar, Mihai Novac a fost ºi un mare poet.Deºi o fire boemã ca de altfel majoritatea poeþilor,era recunoscut ca o realã valoare literarã pe careo impunea talentul sãu robust, unic în peisajulliterelor bãnãþene din acea vreme ºi chiar al literaturiiromâne în general, talent cu care autorul eraînzestrat. Însuºi marele critic ºi istoric literar GeorgeCãlinescu în a sa monumentalã operã: „Istorialiteraturii române de la origini pânã în prezent”,apãrutã în anul 1941, îl prezintã ca un poet talentat,demn de apreciere. A publicat pe tot parcursul

vieþii sale un singur volum, un buchet de 131depoezii, intitulat: „An din patru primãveri”în care cântãfrumuseþea tinereþii, dorul de locurile dragi alecopilãriei, dragostea de þarã ºi de naturã. Ediþiaprinceps, apãrutã la editura „Pavel Suru” dinBucureºti în 1932, s-a epuizat cu rapiditate. Acestfapt a determinat editura sã publice o a doua ediþiea volumului înanul imediat urmãtor, 1933, cu ocopertã creatã de aceastã datã de nimeni altuldecât Mircea ªeptilici, marele actor de mai târziu,pe atunci elev la liceul „Matei Basarab” din Bucureºti.Este posibil ca în intenþia autorului sã fii existatgândul reeditãrii volumului lãrgit tematic ºi întregitcu poezii rãmase în manuscris. Dar vremurilepotrivnice intenþiei lui, l-au împiedecat ºi l-au fãcutsã amâne mereu reeditarea volumului.

Iar omul atât de drag sufletelor noastre deadolescenþi, n-a mai apucat sã vadã evenimenteledin decembrie 1989, începutul prãbuºirii ideologieicomuniste care, din pãcate, nici pânã astãzi nu s-afinalizat, a trecut la cele veºnice în toamna anului1977, în septembrie. Ne plecãm smeriþi capetele,noi cei care l-am cunoscut pe omul, profesorul ºipoetul Mihai Novac, exclamând în gândurile noastre:

„Onorate l’altissimo poeta !”.

Ing. Ion Grecu Muzeul Banatului Montan Reºiþa SINGUR

Mihai Novac

Am plecat de mult de-acasã, mamã,ªi de-atunci mã simt tot cãlãtor,Nici un glas pe nume nu mã cheamã;Ei, streinii, pe strein nu-l vor.

N-am sãlaº la sfat sã stau cu mineªi mai singur sunt când sunt cu mulþi,Nu-ndrãznesc sã cuget la vre-un bine,Mângãierea mea e cã m-asculþi.

ªi, aºa, îþi mai aduci aminteDe pe când þi-era meu cel mai drag?Eu ºi-acum mã vãd copil cuminteCum te-ascult, din ochi, la noi în prag.

Dar tuazi, sãrmano, eºtibãtrânã,Nu mai sunt copilul cel de ieri,De m-ar duce cineva de mânãPrin cea lume-aº prinde iar puteri . . .

Flacãra nãdejdii mi se stânge,Lacrimi n-am de unde sã mai storc,Împietreºte-þi inima, nu plânge,Nicicând, mamã, nu mã mai întorc.



ADA D. CRUCEANU

Peter Kneipp – cu un gândarmonios

Chiar dacã plecat de ani buni din România,Peter Kneipp rãmâne un „bãnãþean” sadea, cubunele maniere de altãdatã ºi umorul savuros dardiscret al celui pentru care, bonom fiind, oameniºi fapte vin ºi trec, trec ºi vin, iar „trecerea”trebuie tratatã cu bunãvoinþã ºi înþelepciune, cu ovorbã bunã ºi un gând armonios, binefãcãtor.

Când peniþa, creionul, cãrbunele îi sunt„armele” de bãtãlie, graficianul Peter Kneipp faceadevãrate radiografii – de regulã, ale unei lumiastãzi din ce în ce mai uitate, mai necunoscute –ale locurilor în care l-a (a)dus viaþa, cu graþiadetaliului ºi þesãtura plinã, densã a întregului, asintezei. Imagine ºi imaginar plastic deopotrivã,grafica sa are supleþe ºi gravitate, pãstrându-se înparadigma privirii frontale, focalizatã asupra„obiectivului” de maximã semnificaþie ºi tratândplanurile secundare ca rezonanþe ale acestuia, fãrãa neglija câtuºi de puþin însã particularitãþile acestora,„cadrul” pe care ele îl creeazã în întregul desenului.Un „realism” bine însuºit ºi exprimat, am spune –evident acum, ca ºi în anii ’80 ai trecutului secol,când „dãscãlea” în Bocºa Banatului montan ºiexpunea adesea ºi în galeriile reºiþene, apreciat decolegi ºi de iubitorii de artã deopotrivã -, cu atâtmai de interes astãzi, cu cât (mai) noile tehnici (detip 3D!) duc pânã la extrem „iluzia” realului/realitãþiipe hârtie, pe pânzã ori pe ...stradã! Semn cã ºicurentele plastice „vin ºi trec, trec ºi vin...”, ori cãun „clasicism” asumat de la bun început echivaleazã(în cazul lui Peter Kneipp, graficianul) cu o „artãpoeticã” perenã, cu un „semn” distinctiv – ºi dedistincþie – în tumultoasa viaþã artisticã a lumii deazi ºi, mai ales, de mâine.

Când armele de bãtãlie sunt cele alepictorului, Peter Kneipp ne propune (cel puþin înexpoziþia reºiþeanã din 2016), o viziune mult detaºatãde „realitatea imediatã”, tentând o simbolisticãmereu actualã, a ogivei de pildã (dupã mine, temade fond a „personalei” în cauzã), fie tratând-o ca„boltã”, fie ca „intrare/ieºire”, într-o cromaticã„optimistã” ºi o geometrie (intrinsecã, desigur), pecare o fluidizeazã însã „complexul” de lucrãri dinaceastã temã; aºezatã pe simeze, seria (goticã?) aogivelor genereazã ºi întreþine o dinamicã subtilã,potenþând, de altfel, dinamica pe care fiecare lucrareîn parte o conºine, cu discreþie, graþie joculuiproporþiilor ºi ierarhiei componentelor (similaredar nu identice). Probabil, expresie a unei teme„obsedante”, figuraþia „arcului frânt” ºi a inter-

sectãrilor acestuia în varii interpretãri, uneorichiar pãrând a fi amplasate „în oglindã/în multipleoglinzi”, subliniazã ºi sublimeazã o gândire plasticãataºatã conceptului ºi securitãþii pe care „desenul”o poate oferi acestuia, fãrã divagaþii sau elementecomplementare, de „încãrcã-turã”.

Cu eleganþa sim-plitãþii, calmul cromatic ºirigoarea tuºei, ori cudetalierea pânã la limitãîn peisajul grafic (peste caresuprapune, adesea, un„efluviu” din gama galben-patinat), Peter Kneippuneºte, în fapt, contrariile(de intenþie a comunicãrii,de abordare, de tehnicã/limbaj plastic) ºi aceastaîmi pare a fi o „rara avis”a vremurilor noastre, cãreia i se cuvin înþelegereaºi deplina apreciere a noastrã.

(2017)

(din volumul Grafeme (lecturi din provincie).Timiºoara: Gordian, 2017)



Gabriela ªerban

Festivalul de literaturã„Ioan Nicolae Cenda”,ediþia a II-a, Oraviþa

„Lectura este o formã a fericirii. Ultima lacare vom renunþa.”Fernando Savater

„Dã, Doamne, ca verbul a citi ºi substantivulcarte sã nu devinã cuvinte arhaice!”este unadintre dorinþele regretatului profesor Ioan NicolaeCenda, dorinþã notatã într-una dintre cãrþile sale.

Iar de aceastã dorinþã au þinut cont ºicopiii scriitorului, Dan ºi Adela Cenda, acum unan, când au hotãrât ca, în memoria pãrinþilor lor,sã organizeze la Oraviþa un Festival concurs deliteraturã „Ioan Nicolae Cenda”.

Sâmbãtã 13 octombrie 2018, la ªcoalaGimnazialã „Romul Ladea” din Oraviþa a avut loccea de-a doua ediþie a Festivalului concurs deliteraturã „Ioan Nicolae Cenda”, o ediþie puþindiferitã de cea dintâi. „În acest an festivalul seadreseazã exclusiv elevilor, ºcolarilor mai mici saumai mari.” preciza Dan Cenda în cuvântul dedeschidere. „ Festivalul dedicat memoriei pãrinþilornoºtri vrea sã creeze un cadru ºi sã ajute pe aceitineri care vor sã scrie. Dragostea pe care o aveaupãrinþii noºtri pentru carte, acel har de a fidascãli, ne-au marcat copilãria ºi nedorim sã facemceva pentru cei care debuteazã în ale scrisului.[...]Acest festival a împlinit vârsta de 2 ani, este unmic novice ºi are nevoie de pãrinþi ºi implicare.[...]Herta Muller definea un scriitor ca fiind rezultatulunei experienþe. Acest festival doreºte sã adunecât mai multe experienþe cãrãºene, iar noi abiaaºteptãm sã le vedem ºi sã le rãsplãtim!”

Evenimentul se desfãºoarã sub egida ªcoliiGimnaziale „Romul Ladea” din Oraviþa la iniþiativaºi cu sprijinul tinerilor Dan ºi Adela Cenda.Coordonatorii festivalului sunt prof. Lepa Marþian,directorul instituþiei, ºi prof. Cornelia Ediþoiu.

Festivalul concurs de literaturã „Ioan NicolaeCenda” are trei secþiuni: teatru scurt ºcolar destinatelevilor care compun scenete ºi trupelor de teatrudin ºcolile cãrãºene, o secþiune de poezie ºi una deprozã. Concursul se adreseazã tuturor tinerilor dininstituþiile gimnaziale ºi liceale din Caraº-Severin.Iar premiile constã în diplome ºi bani.

„Acest festival înseamnã încercarea noastrãde a încuraja în special elevii în a scrie ºi a citi,dar eu m-aº opri ºi asupra altui verb, ºi acela nueste acãlãtori, ci a juca.[...] Cortina se ridicã din

nou astãzi, când începem sã scriem un nou act, încare suntem implicaþi cu toþii, dar, în special, unact legat de o trupã localã, o trupã tânãrã, formatãdin elevi cu vârste de pânã la 18 ani, eleviconcurenþi care pot fi model pentru colegii lor maimici sau mai mari, dar care n-au îndrãznit sãjoace acest rol. În distribuþia din acest an nebucurãm sã avem alãturi de noi oameni de seamãai Caraºului, profesori de excepþie din Oraviþa, odistribuþie pe care noi nu putem decât sã oapreciem ºi, în acelaºi timp, sã o încurajãm. [...]Dragi elevi, dragi dascãli, stimaþi slujitori aicuvântului scris, haideþi sã ne propunem sã jucãmcu toþii un rol în anii ce vor urma, un rol care sãspunã o poveste, o poveste cu ºi despre oameni!”acesta fiind îndemnul Adelei Cenda Cotruþ înpreambulul care a precedat festivitatea de premiere.

La cea de-a II-a ediþie a Festivalului deliteraturã „Ioan Nicolae Cenda” s-au înscris lasecþiunile de poezie ºi prozã 63 de elevi ( 32 lasecþiunea poezie vârsta 10 – 15 ani ºi 6 pentruvârsta 15 – 18 ani, iar la secþiunea prozã 19 elevicu vârste între 10 ºi 15 ani ºi 6 elevi cu vârsteîntre 15 ºi 18 ani). La secþiunea teatru s-auprezentat 3 trupe excepþionale de „fete de fete”,„bãieþi de bãieþi” ºi „actori de actori”, atât lacategoria 10 – 15 ani, cât ºi la cea de 15 – 18 ani.

Juriul, obiectiv ºi competent – dupã cumafirma dna.prof. Cornelia Ediþoiu, coordonatorulconcursului - , a fost constituit din cadre didacticeºi scriitori cãrãºeni, fiind prezidat de poetul ºieditorul Iosif Bãcilã.

Iar, între fericiþii câºtigãtori ai acestei ediþii,putem aminti elevi precum: Hanos Giorgiana, ÞuþuAlexandra, Cârovãþ Alexandra, Colojoarã Iulia, IoviþãMiruna, Cocora Anamaria, Pornealã Denisa, BãlanAnamaria, Buriman Bianca, Ogrin Bogdan, SuciuSilvana, Milotin Mathias, Bobic Diana, DumitraºcuRãzvan, Cãlin Lavinia, Gherman Oana ºi PopaGordana, aceºtia bucurându-se de premiile I, II ºiIII, dar ºi de premii speciale în cele douã secþiunide concurs ºi în cele douã categorii de vârstã.

„Cartea tinereþii mele mirosea a cãlãtorie,a dragoste ºi poezie, cu un parfum de descriere,naraþiune ºi dialog,...” spunea Ioan Nicolae Cenda.Cu siguranþã aºa va mirosi ºi Caietul festivaluluipe care organizatorii ºi-au propus sã-l realizeze ºisã-l editeze, tocmai pentru a rãmâne mãrturiepeste vremuri aceste minunate clipe, aceºti minunaþicopii ºi scrierile lor atât de apreciate. Truda ºitalentul adunate într-o carte, deoarece „carteaeste un dar pe care-l poþi deschide iar ºi iar”!

Evenimentul s-a încheiat maiestuos: cu olansare de carte a unei profesoare! ªi nu orice felde carte, ci o carte a ºcolii. Nici nu se putea maifrumos!



„Monografia ªcolii Gimnaziale Romul Ladeadin Oraviþa”(Tipo-Art, 2018)realizatã de prof. MariaIancu, a fost prezentatã de cadre didactice aleinstituþiei gazdã. Volumul, bine structurat, rezultatal unei meticuloase documentãri, este prefaþat deprof.Tudor Deaconu. „Aceastã monografie se doreºtea fi un elogiu adus celor care au fãcut din ªcoalaGimnazialã „Romul Ladea” din Oraviþa „o pasãremãiastrã”, precum Pasãrea Mãiastrã a lui ConstantinBrâncuºi: „Coloana cãtre infinit/ Doresc s-o vãdºi-n curtea voastrã/ Simbol al geniului român/ Iarªcoala...Pasãre Mãiastrã” conchide prefaþatorulmonografiei.

În cuvântul sãu, cu emoþie, autoarea aadus un omagiu regretaþilor dascãli Mariana ºiIoan Nicolae Cenda, precum ºi recunoºtinþa pentrutoþi ceilalþi colegi ºi colaboratori, afirmând cã„aceastã monografie este o încercare de pãstrare amemoriei unei instituþii de învãþãmânt care ºi-adovedit eficienþa, valoarea ºi calitatea prin profesoriiºi absolvenþii ei.” ºi manifestându-ºi dorinþa ºisperanþa ca cei care vor rãsfoi paginile acesteimonografii „sã gãseascã îndemnul de a-i egala saua-i întrece pe cei care au fost înaintea lor”.

De asemenea, a fost prezentat cel mairecent numãr al revistei „Þarã de dor”, revistãeditatã de ªcoala Gimnazialã „Romul Ladea” Oraviþa,o revistã care, nu întâmplãtor, se deschide cu unomagiu In memoriam Ioan Nicolae Cenda (1951 –2017) semnat de dr. Constantin Falcã, cuprindecreaþii literare ale elevilor orãviþeni ºi se încheiecu un material Cãlãtorii. ªcoala altfel, 26 – 30 martie2018. Cutreierând Bucureºtiul în lung ºi-n lat”semnat de prof. Iancu Maria. Exact modul în carea decurs ºi aceastã cea de-a II-a ediþie a Festivalului.

Aºadar, putem afirma cu bucurie cã ceade-a II-a ediþie a Festivalului concurs „Ioan NicolaeCenda” a fost un eveniment de excepþie, reuºindsã adune oameni de seamã din tot judeþul ºi sãstimuleze creativitatea celor tineri, promovând astfelexcelenþa unor instituþii ºcolare.

ªi aº încheia tot cu vorbele unei doamneprofesoare, Anoca Adelita, cuvinte pe care le-aºadresa nu doar elevilor ºcolii „Romul Ladea”, ci ºitinerilor Dan ºi Adela Cenda: „Felicitãri, copiiminunaþi! Sunteþi modele de urmat pentru colegiivoºtri mai mici ºi nu numai! Vã dorim succes încontinuare ºi vã mulþumim!...”

Oare frumuseþea tade Florin Pãun

Oare frumuseþea ta e din altã seminþie,Din altã plãmãdealã de apã ºi pãmânt?

Glasul tãu îi poartã un rest de modestie,Dar inimile-s surde ºi fãrã de veºmânt.

Oare frumuseþea ta e din altã cununieDe mãreþii ce nu se mai restrâng?

Cu geniul eleganþei cuprins de nebunie,Anii ofilirii nicicând nu te constrâng.

Oare frumuseþea ta e doar una de zvonitÎn felul limbii, ce cuvânta nu ºtie-altcum?De raza-þi sfâºietoare, stã soarele umbrit,ªi de-a lui grandoare, n-ar aminti acum.

Oare frumuseþea ta e doar una de iubitCu-aºa nesaþ, ce viaþa mea o-ntrece?

Dreptele priviri înclini cu zâmbetul subit,Femeie cum n-a fi din câte s-or petrece.

Prologul nopþiide Florin Pãun

Când întunericul consumã culorile arzânde,Ochii cei strigaþi îºi cautã stãpânele râzânde.Cum felinarele iuþite, ºlefuind poteci vãrgate,Tremure surprind în bãnci ºi umbre ocupate.

ªi când luna dã de ºtire firii cã e treazã,Gâturi lungi pe la ferestre trec ºi se aºazã.Nãluci de verdeaþã uºor cuvintelor se-nclinã,Iar grabnica naturã încolþeºte ºi suspinã.

ªi când a stelelor mãreþie ia ºi se cupleazãCu-ale verii mirodenii, ce fiorii-i subþiazã,Însãrcinata pasiune se descinde pe þinut,

Înfocând sufletul dornic ºi gândul cel bãtut.

Când mutaþia vrãjii dezbumbã sutienul nopþii,Dup-al veºniciei voal s-a furiºa ºi faþa sorþii.

Printre culegeri de amor, în papioane potriviþi,Zburãtori ºi-or face locul, de aripile lor trântiþi.

DEBUTPropus de prof. Cristina Sãrãþeanu

Toma


HELEN TOIA

Mã plimb cu Dumnezeu prinviaþã

... Doamne, zbor cu gândul pânã la cer...Gãsesc lângã Tine odihnã sufletului meu... Îmiplace sã mã plimb cu Dumnezeu prin viaþã! Stãmîmpreunã ºi vorbim! Ce bucurie! Cu luminã divinãmã însenineazã!

Tu, Doamne, mã aºtepþi mereu, cu drag, sãvin la tine... Sufletul meu gãseºte oaza de paceprin Tine! Îmi place sã te ascult când îmi povesteºti!Tu îmi spui cã miracolele nu trebuie aºteptatepentru cã miracol este fiecare clipã, cu simplitateaei, cu darul ei, cu zâmbetul ei sau cu lacrima ei...Tu, Doamne, îmi aminteºti mereu de lumina dinsuflet ºi a ei cãlãuzire! Lumina aceea vine de laTine prin fiecare rãsãrit, lumina aceea deseneazãsurâsul ºi lasã ochii sã vadã binecuvântãrile taleºi sufletul sã se umple de bucurie ºi recunoºtinþã!O undã de tristeþe vãd pe chipul Tãu ºi Te privescmiratã... Tu oftezi ºi îmi ºopteºti:

- Câþi oameni mai au ochii ºi sufletul deschiseca sã vadã toate acestea?... Atât de mulþi rãmânorbi faþã de darurile mele...

E atât de bine când te plimbi cu Dumnezeuprin viaþã! Îmi place când îmi povesteºti, Doamne,despre sublimul ce ne leagã pe unii de ceilalþi...Suntem picãturi divine dintr-un ocean de iubire...Surâzi cu atâta iubire ºi-mi spui cu cât drag aicreat firul de iarbã, chiar dacã talpa îl striveºte...Tu îmi arãþi cât de special e zborul unei pãsãri...ºi privindu-l sã înþeleg cã mereu trebuie sã mãînalþ cu gândul, cu fapta spre înãlþimi, aruncândde pe aripi orice teamã... Te-am privit cu cât dragai privit o floare... Tãceai... ºi din acea liniºte amînþeles ce înseamnã dãruirea frumosului ce-l avemîn noi, cu gingãºie, cu candoare... Ne plimbãmprin viaþã amândoi... Îmi place atât de mult sã mãplimb cu Tine, Doamne... Ne-am oprit lângã niºtecopaci falnici... Eu am îmbrãþiºat unul... Tu aiîmbrãþiºat altul... Crengile s-au aplecat curecunoºtinþã ºi fiecare frunzã zâmbea... Doamne,toate câte sunt au nevoie de iubire... Pãºesc prinviaþã de mânã cu Dumnezeu... E Tatãl meu... Mi-e drag sã-i ascult tãcerea prin care spune maimulte decât pot spune cuvintele... Tu, Doamne,îmi arãþi munþii ºi-mi spui sã port mereu în sufletmãreþia lor ºi sã am mereu curajul de a urcafiecare creastã a vieþii, oricât de greu mi s-arpãrea... M-ai întrebat dacã ºtiu de ce ai creatfluturii... Am ridicat din umeri ºi am zâmbitcopilãreºte... Mi-ai explicat apoi cã asemeni fluturilortrebuie sã fie gândurile noastre, adicã sã fie simple,delicate, gingaºe, într-un zbor mereu lin ºi plin deculoare... Aºa cum fluturii se întâlnesc cu florile,ca într-o sãrbãtoare, aºa trebuie sã fie întâlnirea

ION VÃCARU

Mi-e dor de voi ….

„Oricâte calitãþi am avea, lumea se uitã ladefecte” (Molière)

V-am iubit prieteni, ar trebui s-o ºtiþi,ªi-atunci când mã scoteaþi din minþiRãstãlmãcindu-mi vorba, fapta, gestu‘…O spun acum sub nucul lui Georgescu.

Mã necãjeau limbuþii, vorba gãunoasã,Invidia perversã, gândirea ticãloasã…ªi-atunci, calm, respingeam grotescu‘ªi meditam sub nucul lui Georgescu.

Vã port respect cu fiinþa mea întreagã,Chiar dacã mulþi nu pot sã înþeleagãªi-mi judecã nedrept, cu rãutate gestu‘Cã revin sub nucul lui Georgescu.

Privesc nostalgic de sub frunza-i deasãLa anii când munceam la noi, acasã,Vã recitam din Coºbuc, din Eminescuªi chefuiam sub nucul lui Georgescu!.

Mi-e dor de voi, de forfota din Minã,De ritmul muzicii ce izvora luminã…ªi de-aceea, azi, recit din EminescuOrtac uitat, sub nucul lui Georgescu.

V-am iubit prieteni, ortaci în biruinþã,Cãci mi-aþi fost ºi spadã ºi credinþã…Cu voi prin voi gãsi-voi rostul nostru,Strânºi uniþi sub nucul lui Georgescu.

Anina,12.01.2016

dintre gândurile noastre ºi oameni!... Ne plimbãm,Doamne, prin viaþã împreunã ºi în fiecare zidescopãr minunile tale... Am simþit o adiere devânt ºi te-am întrebat de ce ai creat vântul... M-aiprivit cu drag ºi mi-ai explicat cã pe aripa vântuluipot sã-mi pun tristeþea pentru a fi dusã departe,în zãri, acolo de unde Tu o culegi ºi o topeºti cuiubirea Ta!

Eram printre noriºori... Am primit cu dragîmbrãþiºarea Ta, Doamne... M-am culcat pe unnor... m-am învelit cu el... Am închis pleoapeleuºor ºi am ºoptit plinã de împãcare:

- Doamne, pentru toate... MULÞUMESC!


Viaþa cãrþilor

Amintiri la„Amintirile dr. FlorinGâldãu” (1938-2013)

Recent, Vasile Bogdan,prolific scriitor ºi jurnalistbãnãþean, a publicat lucrarea:„În primãvara democraþieipostrevoluþionare. Amintiri aledr.Florin Gâldãu”, Timiºoara, Ed.Memorialul Revoluþiei 1989, 2017,156 p. „Omul din vâltoarea zorilordemocraþiei româneºti, dr. FlorinGâldãu” acceptã, dupã insistenþeleprietenului ºi vecinului sãu,Vasile Bogdan, sã-i „încredinþezeamintirile unor crâmpeie dinexistenþa sa” ºi anume implicareasa în primãvara democraþieipostrevolutionare din Timiºoara.

Cartea lui Vasile Bogdan,amintirile dr. Florin Gâldãudespre anii postrevoluþionari ºiimplicarea acestuia în reformarea,reconstrucþ ia ins t i tuþ i i lordemocratice din Timiºoara ºijudeþul Timiº, îl scot la ivealãpe omul Gâldãu. Entuziasm,implicare, spirit de sacrificiu,disponibilitate în a ajuta, hotãrâreîn a schimba ce era de schimbat.Cartea trebuie cititã ºi printrerânduri, fiindcã Florin Gâldãu nuse bate cu cãrãmida în piept,nu-ºi arogã merite, îºi face doardatoria pe care colegii lui, carei-au cunoscut bine firea, talentele,sufletul, i-au încredinþat-o,convinºi fiind cã avea puterea sãfacã ceea ce era nevoie atunci,în febra postrevoluþionarã. Omare responsabilitate, de care

In memoriamNicolae Bocºan:Nicolae Bocºan –

istoria sub semnulgenerozitãþii ºi

umanitãþii

La doi ani de la plecareala cele veºnice a istoriculuiNicolae Bocºan, colegii de laUniversitatea clujeanã au realizatun elegant volum omagial dedicatmemoriei prof.dr. Nicolae Bocºan,volum coordonat de Ioan–AurelPop, Ioan Bolovan ºi MihaelaBedecean.

Sub titlul Nicolae Bocºan –istoria sub semnul generozitãþii ºiumanitãþii, cartea cuprinde studiiºi cercetãri ºtiinþifice, dar ºimesaje de condoleanþe din parteaunor apropiaþi colaboratori aiistoricului.

Volumul a apãrut laEditura „Presa UniversitarãClujeanã”, 2018 ºi se înscrie cucinste în colecþia „Personalitãþiale Universitãþii Babeº-Bolyai”,la nr. 6, o colecþie publicatã încadrul Direcþiei PatrimoniuCultural Universitar, de Muzeulde Istorie a Universitãþii,redactor-ºef: Ana-Maria Stan.

„Ar fi dificil sã rezumãmîn câteva cuvinte impresionantaactivitate ºtiinþificã desfãºuratãde Nicolae Bocºan de-a lungulvieþii. Bibliografia istoricului,inclusã în acest volum, relevãpe deplin temeinicia cercetãrilorefectuate de decenii ºi care s-aconcentrat pe istoria Transilvanieiîn secolele XVIII - XX [...] Dincolode toate, aceste împliniriprofesionale de înaltã valoare,rãmâne Omul dãruit oamenilor,Omul înconjurat de oameni,Omul constructor de cariere ºide suflete, Omul care-i puneamai presus de toate pe ceilalþi.”afirmã coordonatorii lucrãrii în

prefaþa volumului.În 24 septembrie 2018, când

istoricul Nicolae Bocºan ar fitrebuit sã-ºi serbeze ziua denaºtere, la Casa Universitarilordin Cluj Napoca a fost lansatvolumul omagial Nicolae Bocºan:istoria sub semnul generozitãþii ºiumanitãþii.

Precizãm cã, de la plecareaistoricului la cele veºnice, auapãrut câteva volume în memoriaacestuia: cele douã volume aleBocºei apãrute sub egidaBibliotecii „Tata Oancea” în seria„Bocºa – istorie ºi culturã”: „Inmemoriam Nicolae Bocºan”, volumîngrijit de Gabriela ªerban ºi pr.Silviu Ferciug (Reºiþa: TIM, 2016);„Supremum vale Nicolae Bocºan(1947 – 2016), volum îngrijit deGabriela ªerban ºi Silviu Ferciug(Timiºoara: Nepsis, 2017) ºivolumul apãrut sub egidaMuzeului Banatului MontanReºiþa: „Vocaþia istoriei: studiiîn memoria profesorului NicolaeBocºan”, îngrijit de Ligia Boldeaºi Rudolf Gräf (Cluj-Napoca: Mega,2017).Apariþia acestui nou volum- Nicolae Bocºan – istoria subsemnul generozitãþii ºi umanitãþii- coordonat de Ioan-Aurel Pop,Ioan Bolovan ºi MihaelaBedecean (Cluj-Napoca: Presa

Universitarã Clujeanã, 2018)demonstreazã încã o datã cã prof.Nicolae Bocºan, personalitatemarcantã a istor iograf ie icontemporane ºi a învãþãmântuluiromânesc, este încã viu înmemoria celor care l-au cunoscut,l-au iubit ºi l-au stimat.

Sit tibi terra levis etmemoria aeterna!

Gabriela ªerban


Dorziana, o aplecareasupra stihuitorului

de frumosFlorina-Maria Bãcilã despre

poezia lui Traian Dorz

Florina-Maria Bãcilã, unnume care nu mai are nevoie denici o prezentare, preocupãrilesale culturale construind de lasine o definiþie în ceea ce îipriveºte un portret cultural ºinu numai: sub titulatura dedoctor în filologie obþinut cudistincþia magna cum laude, pelângã numeroase art icole ,recenzii, cronici, eseuri ºi studiiîn ceea ce priveºte limba românãsub aspect lexicologic, morfologicºi al sintaxei, cultivarea limbiiºi exprimarea scrisã, studii ce i-au fost publicate în volume deautor, volume colective ºi revistedin þarã ºi de peste hotare,Florina Bãcilã a publicat,individual ori în colaborare, oserie de volume ce consolideazãlimba ºi cultura românã înîntregul ei spectru: Cultivarealimbii române I. Probleme demorfologie (Editura Excelsior Art,Timiºoara, 2012), Cultivarea limbii

s-a achitat. Cartea este undocument de la sursã. Undocument valoros pentru cã redãefortul comun al celor angajaþiîn schimbarea lumii noastrecontra cronometru.

Florin Gâldãu s-a nãscutla Cerneteaz, la 3 iunie 1938. Aabsolvit Liceul C. D. Loga dinTimiºoara , a urmat apo iFacultatea de medicinã dinTimiºoara (1955-1961). Dupãabsolvire a fost repartizat încomuna Valeapai, raionul Lugoj,medic de circumscripþie. Întreanii 1967 ºi 1972 a urmatcursurile Universitãþii Babeº-Bolyai, Facultatea de Drept, dinCluj-Napoca. În 1983 a devenitdoctor în ºtiinþe medicale, subîndrumarea cunoscutului profesorEduard Pamfil. S-a specializat înpsihiatrie, profesând la ClinicaPsihiatricã din Timiºoara, Spitalulde psihiatrie Gãtaia ºi din Jebel,mai apoi la Institutul de MedicinãLegalã Timiºoara. (Vasile Bogdan,p.5)

O ipostazã mai puþincunoscutã, dar care întregeºteportretul dr. Florin Gâldãu, prins,dupã 1989 , în vâ l toareaschimbãrilor necesare uneiRomânii noi, aºteptatã, doritã demult timp, este cea de medic decircumscripþie, de tânãr medicla þarã.

Anii petrecuþi la Valeapai,pentru tânãrul medic obiºnuitdeja cu facilitãþile oraºului, nucred cã au fost uºori, dar credcã l-au apropiat de oamenii simplide la þarã ºi de problemele lor.A locuit la Castelul Riesz, undeera ºi Casa de naºteri a conunei.Castelul era încã în bunã stare,parcul dendrologic din jur îºipãstra frumuseþea ºi unicitatea,curtea interioarã avea încã unaer aristocrat, iar familia Riesz,proprietarii de drept ai clãdiriicastelului, locuiau în casaadministratorului. Erau ºi eidornici sã aibã cu cine comunica.ªi satul se înviora prin prezenþacolectivului de profesori tineri, amedicului, a inginerului.

Medicul circumscripþiei afost secundat de Bella Cîrîc,asistentã-moaºã, ºi de infirmieraºi mama doctorilor de la þarã,

Roza Budaº, cunoscutã în sat camama Roza. Spun „mama” fiindcãs-a îngrijit, pe cât era atunciposibil, sã nu-i lipseascã doctoruluilucrurile esenþiale, curãþenia însãlile de tratament ºi în cea denaºtere, o cãmaºã sau un halatcurat, o prãjiturã, o mâncarecaldã. Tot în castel era ºiinternatul ºcolar, unde profesorii,medicul, inginerul serveau masa,de luni pânã sâmbãtã, contra-cost.

Medicul Florin Gâldau afost îndrãgit de oamenii din satnu numai pentru cã le îngrijeasãnãtatea, le aducea pe lumecopiii, ci ºi pentru firea luidesch i sã , jov ia lã , pentruimplicarea în viaþa comunitãþii.A fost considerat un foarte bundiagnostician, fapt care i-a câºtigatîncrederea, preþuirea oamenilordin Valeapai, care l-au cãutatmult timp dupã ce el a plecatdin sat.

A jucat volei în echipa„Pãiana”, nu numai pentruplãcerea de a face sport, ci ºipentru a câºtiga prestigiu pentrulocalitate. Terenul de volei eraamenajat în parcul castelului, iarmeciurile de duminicã dimineaþa,cu echipe bine cotate din regiune,erau urmãrite cu sufletul la gurãde sãteni ºi mai ales de copii.Aceste meciuri erau voit, saunevoit, o concurenþã serioasã laslujba de la bisericã, unde le erainterzis sã meargã ºcolarilor.Ochiul vigilent al directoruluiºcolii, Dorel Teodorescu, membruºi el în echipa de volei, urmãrearespectarea consemnului.

Satul avea luminã electricãºi doar câteva aparate de radio,serile erau lungi la þarã, maiales iarna. La începutul anilor‘60, au început ºi proiecþiile defilm la Cãminul cultural,clãdireaºcolii celei vechi, de douã ori pesãptãmânã, dar era prea puþinpentru un tânãr medic cultivatºi dornic sã trãiascã într-oatmosferã de emulaþie culturalã.Împreunã cu echipa de tineriprofesori de la ªcoala generalãau înjghebat o trupã de teatrude amatori. Era poate ºi omodalitate de a se întâlni, de ase cunoaºte mai bine, de a

petrece plãcut timpul. Erau tineriºi tinere. Regizorul ºi sufletultrupei a fost medicul FlorinGâldãu . Au a les o p iesãpretenþioasã, „Vlaicu Vodã” deAl Davila. Repetau, repetau ºifiecare încerca sã se ridice lapre tenþ i i l e reg izoru lu i .Spectacolele au uimit si animatsala Cãminului cultural. Doctorulzâmbea pe sub mustaþã: s-au datîn spectacol.

Dr. Florin Gâldãu a fostun deschizãtor de drumuri. ªi-apus amprenta, a pus umãrul, adat curaj oamenilor sã îl urmeze,a luptat pentru cauze nobile,punându-l pe om în prim plan.Auzi ºi acum în sat, din guracelor care l-au cunoscut:” O, da,Gâldãu, ãla doctor! Mi-l amintescbine pentru cã”…ºi omul îºispune povestea care îl legã dedoctor.

Ian. 2018Ana Kremm


române II. Probleme de sintaxã ºide vocabular (Editura ExcelsiorArt, Timiºoara, 2012), Dorziana.O (re)construcþie a textului prinlimbaj (Editura Excelsior Art,Timiºoara, 2016), Întâlnire cuAlmãjana. Lexicologie, gramaticã,stilisticã, recenzii, eseuri (EdituraExcelsior Art, Timiºoara, 2009),Omonimia în limba românã.Privire monograficã (EdituraExcelsior Art, Timiºoara, 2007 /lucrare de doctorat), ValeaAlmãjului. Oameni ºi fapte: limbã,istorie, credinþã ºi culturãromâneascã I (Editura ExcelsiorArt , T imiºoara , 2016 /coordonator în colaborare cu IosifBãcilã), Valea Almãjului. Oameniºi fapte: limbã, istorie, credinþã ºiculturã româneascã II (EdituraExcelsior Art, Timiºoara, 2017 /coordonator în colaborare cu IosifBãcilã), Valea Almãjului. Oameniºi fapte: limbã, istorie, credinþã ºiculturã româneascã III (EdituraArtPress, Timiºoara, 2018 /coordonator în colaborare cu IosifBãcilã). Florina Bãcilã s-a ocupatºi de îngrijirea unor volumeprecum: Drumul unei sãrbãtori(Editura TIM, Reºiþa, 2007), Dormãrturisit. 99 poeme de dragoste(Editura Excelsior Art, Timiºoara,2010), ambele purtând semnãturascriitorului Iosif Bãcilã. Dupã cumse poate observa, o activitateculturalã însemnatã, o activitateculturalã alertã ºi consistentã,dar mai ales cu o arie deacoperire deloc neglijabilã.

Volumul Dorziana. O(re)construcþie a textului prinlimbaj (Editura Excelsior Art,Timiºoara, 2016) este acel tip demonografie atipicã, acel tip demonografie care iese ºi trece multdincolo de graniþele clasice a ceeace se numeºte monografie.Autoarea porneºte de laobservarea lexicului, a termenilorîn parte, a modului de exprimareal autorului, mai mult de atât,de la atenþia ºi exactitatea cucare acesta îºi alege cuvintelerezultând o scriiturã autenticãce impune o amprentãinconfundabilã; continuã prin aanaliza o parte din aceºtitermeni , termeni precum„nemaispus”, „nãier”, „harfã”

Dorz nu este „poezie de dragulpoeziei sau literaturã fãrã sens”(1), iar autorul „nu a cãutat sãepateze prin limbaj, nu a cãutatspectaculozitatea lingvisticã sauculoarea care sã estompezemesajul religios” (2) ºi cã «liricadorzianã poate fi definitã, aºadar,ca artã poeticã profundã a unuispirit aflat în cãutarea absolutuluireligios, „orbit” de luminaDivinitãþii (pe care ºi-a dorit-oîncontinuu), captivat plenar deputerea Sa. Poate de aceea TraianDorz nu este deloc exploziv înlimbaj – ºi aceasta, în strânsãlegãturã cu atitudinea de umilinþãasumatã conºt ient , înintegralitatea ei, de simplitateînaltã, de prosternare în faþaCreatorului, ...» (3)

Deºi scrisã sub imperiullimbajului de specialitate, cutermeni riguroºi, cu trimiteri las tud i i de îna l tã re f l ec þ i eintelectualã ºi conduitã culturalã,cartea se recomandã de la sinemai multor categorii de iubitoride lecturã ºi cunoaºtere: celorcare doresc sã pãºeascã ºi sãaprofundeze opera lui TraianDorz, celor ce doresc sã gãseascãdiferite semnificaþii în legãturãcu o parte din aspectele religiei– sau, mai bine spus, modul încare Traian Dorz a reuºit sã leintegreze scrierilor proprii – ,dar ºi celor care se regãsesc înexerciþiul cãutãrii unei lecturice îndrumã cu pricepere sprescriere religioasã ori poezie,fiindcã – nu trebuie omis acestaspect – Traian Dorz, pe lângãfaptul de a fi fost poet ºi jurnalista fost ºi misionar, aceastã laturãregãsindu-se în opera sa cecuprinde ºi eseisticã religioasã,meditaþii creºtine, pledoariipentru pãstrarea credinþei, etc.,toate acestea fãcând din FlorinaBãcilã o finã ºi larg-cuprinzãtoarede poezie, iar din Traian Dorzun autor profund ºi, mai ales,complex aºa cum, de-altfel,susþine ºi Simona Constantinovici:„Florina Bãcilã atrage atenþia, înmai multe locuri din carte, asuprafaptului cã Traian Dorz nu este unpoet interesat de cuvânt capodoabã, ca simplu fapt stilistic.

(forma veche fiind cea preferatãde autor), „dor”, ca mai apoi,analiza sã fie extinsã ºi asuprapoemelor ºi volumelor lui TraianDorz tot din punct de vedere all imba ju lu i º i nu numai ,adãugându-le o întreagã suitã detrimiteri la morala ºi tradiþiacreºtinã, la scrierile sfinte, toatãaceastã construcþie sprijinindu-se pe un consistent aparat denote de subsol ºi o cuprinzãtoareºi diversificatã bibliografie. Dinacest punct de vedere, metodaconstrucþiei acestei cãrþi îmi apareidenticã cu cea folositã în volumeprecum Dicþionar de termeniarghezieni I-III (Edi turaUniversitãþii de Vest, Timiºoara,2004-2014) de S imonaConstantinovici sau Dicþionarulpersonajelor lui Dostoievski(Editura Polirom, Iaºi, 2007) deValeriu Cristea.

Un alt aspect al analizeipropuse de Florina Bãcilã asupracãruia ar trebui cu siguranþãinsistat este adãugirea prinnegare/modificare/transformare/utilizare a termenilor prinpre f ixu l „ne” – cum este„nerãspuns” –, la fel cum laNich i ta Stãnescu apare„necuvintele”, termen care, într-un interviu, Nichita Stãnescu îlexpl icã /descr ie lui D • evadSabljakoviæ, Adam Puslojiæ ºiSrba Ignjatoviæ, spunând cã ar fi„tãcerea barbarã dintre douã ideisimple”.

Autoarea avertizeazã, amputea spune, cã poezia lui Traian


ÎnvãþãtorulGheorghe Bãltean –personaj de cinste

al poetei MiaRogobete1

„Cinstea, spiritul nobil,iubirea pentru þarã, modestia ºicorectitudinea acestui om deosebit,acestui toplicean curajos au fãcutca Omul Gheorghe Bãltean sãrãmânã în istoria comunei Topleþ,volumele sale de poezie, curajul dea spune oamenilor ce înseamnãomenia, nobilul þel de culturalizareal maselor au fãcut sã respectãmamintirea acestui brav cetãþean.”(Mia Rogobete)2

1. Gheorghe Bãltean înfondurile de documente aleBibliotecii Orãºeneºti „TataOancea” Bocºa.

Pe la începtul anilor 2000,am primit un dosar aparþinândînvãþãtorului ªtefan Pavel Popa,un dosar care cuprinde o lucrarea acestuia despre învãþãtorul ºipoetul Gheorghe Bãltean de laTopleþ. De fapt, este un materialcare se dorea a fi o viitoarecarte, avându-i ca autori pe ªtefanPavel Popa ºi fiica acestuia, OfeliaPopa, o carte intitulatã „Gheorghe Bãltean – poet alBanatului în prima jumãtate asecolului al XX-lea”, datatã 1977– 1995.

Învãþãtorul Popa ªtefanPavel3 s-a nãscut în 28 ianuarie1912 în comuna Jdioara, jud.Timiº. A murit în 22 decembrie1998 la Bocºa, jud. Caraº-Severin.Aici a fost învãþãtor pânã lapensionare. A fost nepot alcompozitorului Timotei Popovici.A participat la toate ediþiileFestivalului Corurilor de Copiiºi Tineret ”Timotei Popovici” ºia între þ inut o bogatãcorespondenþã cu muzicologulDumitru Jompan4. A fost undascãl harnic, a adunat materialede cercetare a trecutului muzicalbãnãþean, dar ºi cercetãri îndiverse domenii: istoric al ºcolilorbocºene, portrete ale unor scriitori

Altfel spus, e susceptibil de a seintegra în canon, într-o categoriede autori pentru care religia setransmite prin cuvânt, indiferentde nivelul de poeticitate indus prinpracticã ºi talent nativ. Nu ºtiudacã, pe alocuri, poate fi citit caun atipic al canonului creºtin, darrugãciunile în lanþ pe care letransmite ºi celorlalþi muritoridevin adevãrate manuale deisihasm, de permanenþã, des-cãtuºatã, însetatã dincolo decanon, adesea, cãutare a luiHristos.” (4) ªi, mai departe,susþine aceeaºi Simona Constan-tinovici, „Cuvântul poetic, extrasdin textul dorzian – ne învaþãautoarea – ºi desfãcut în straturide semnificaþie neexplorate pânãatunci, poate sã fie, mai apoi,recompus, în chip facil, de cititoruldornic a se angaja într-un act nobil,de aflare a sensurilor profunde.Limbajul poetic ne dã aceastãlibertate, iar ºtiinþele limbajuluireunesc, la ora actualã,instrumente din cele maisofisticate, în stare a decripta toatãforþa semanticã a cuvintelor.” (5)

Poetul ºi scriitorul TraianDorz ocupã de drept un loc lângãalþi „scriitori de carcerã”, cumsunt Constantin Noica, MirceaVulcãnescu, Petre Þuþea, RaduGyr, Vasile Voiculescu, NichiforCra in ic , Valer iu Anania ,Constantin Opriºan ºi mulþi alþii,opera acestuia cuprinzândnumeroase volume. Din pãcateopera, activitatea ºi viaþaautorului se aflã într-un oarecarecon de umbrã, într-un colþ delume peste care stã aºternutãliniºtea. Dintre volumele ce îlvizeazã pe Traian Dorz ar puteaf i amintite : Traian Dorz îndosarele Securitãþii (CorneliuClop), In memoriam Traian Dorz.Mãrturii la 20 de ani de la trecereaîn veºnicie (Corneliu Clop), TraianDorz în anul jubiliar 1988 (OvidiuRus), etc. În consecinþã, tomulFlorinei Bãcilã, un amplu ºi adâncstudiu ce numãrã nu mai puþinde 500 pagini cu o bibliografiece însumeazã peste 200 de poziþiidoar în categoria volumelor ºicu o arie bibliograficã ce cuprindeatât lucrãri de specialitate îndomeniul gramaticii cât ºi istorii

literare, dar ºi lucrãri ce vizeazãdomeniul filosofiei, poeziei,religiei, etc., este o iniþiativãbinevenitã, obligatorie, ce trebuieîntâmpinatã ca atare ºi caresper(ã)(m) cã va readuce imagineaautorului, dar ºi opera acestuia,pe podiumul literaturii româneºi creºtine totodatã.

1) Bãcilã, Florina-Maria -Dorziana. O (re)construcþie a textuluiprin limbaj - Editura Excelsior Art,Timiºoara, 2016, pp. 109

2) Bãcilã, Florina-Maria- op.cit., p. 109

3) Chirilã, Adina - Poeziareligioasã: consideraþii despre autor ºiinterpretare, în Gafton, Alexandru /Guia, Sorin / Milicã, Ioan (editori)- Text ºi discurs religios, nr. 2 / 2010.

Lucrãr i l e Confer in þe iNaþionale „Text ºi discurs religios”,ediþia a II-a, Iaºi, 13-14 noiembrie2009 - Editura Universitãþ i i„Alexandru Ioan Cuza”, Iaºi, 2010,p. 376, cf. Bãcilã, Florina-Maria - op. cit., p. 111

4) Constantinovici, Simona- în Stilistica sufletului creºtin; înBãcilã, Florina-Maria - op. cit., pp.496-497

5) Constantinovici, Simona- idem.; în Bãcilã, Florina-Maria -op. cit., p. 497

Cristian-Paul MOZORU

Volumul istoricului reºiþeanVasile Mircea Zaberca

sintetizeazã tot ce a scris autorulpe tema Unirii din 1918, într-o

lucrare binevenitã, apãrutã subegida Bibliotecii Judeþene „Paul

Iorgovici“.


bãnãþeni5, pagini de istorieculturalã a Banatului. Din pãcate,f i ind un bãtrânel sceptic,neîncrezãtor ºi suficient de zgârcitîn a oferi documente sprepublicare sau valorificare într-unfel sau altul, multe dintrematerialele sale s-au pierdut saus-au „rãtãcit” pe la fel ºi fel deoameni.

În fine. Cert este cã ºi-arfi dorit publicarea acestui volumdespre învãþãtorul sãu GheorgheBãlteanu, acesta fiind motivulpentru care a depus dosarul înmâinile secretarului oraºuluiBocºa de la acea vreme. De altfel,materialul ºi este conceput, arestructura unei cãrþi: un cuvântînainte în care învãþãtorul Popaîºi argumenteazã intenþia tipãririi„acestei modeste lucrãri” ºimenþioneazã cã „întreaga operãa lui G.B. poate fi consultatãnumai la biblioteca Mitropolieidin Timiºoara, unde, în anul 1989,a depus tot materialul ce l-aadunat”. Urmeazã o „Introducere”prin care plaseazã poezia luiGheorghe Bãltean în literaturaBanatului de dupã 1918. Apoidedicã un capitol celor „Patrudecenii de poezie” ale luiGheorghe Bãltean ºi încheieredând multe dintre poeziileacestuia adunate din diverse surse.Sunt reproduse ºi imagini, ultimafiind cea din cimitir, menþionândcã „crucea din stânga este apãrinþilor lui G.B. fãcutã dingranitul din Jdioara de maestrul

Caracal ºi se deschide cu unveritabil „Cuvânt înainte” alscriitorului Nicolae DanciuPetniceanu, încheierea apar-þinându-i profesorului GheorgheRancu Bodrog (coperta IV).

Datele despre viaþa ºi operadascãlului Gheorghe Bãltean suntînvãluite cu delicateþe între celedouã „Mãrturisiri” ale autoarei,aceasta mãrturisindu-ºi crezul cã„trecutul nu poate sã disparã,prezentul îl hrãneºte atât cât îistã în putinþã, iar viitorul se vabucura ºi va culege roadele.” ºi,în acelaºi timp, admiraþia pentruacest „iubit dascãl”, dedicându-iversuri omagiale.

Volumul es te atentconstruit surprinzând aspecte dinviaþa ºi activitatea dascãluluiGheorghe Bãltean, referinþe cuprivire la personalitatea ºi poeziaacestuia semnate de prof. DimitrieCioloca, înv. ªtefan Pavel Popa,Nicu Dumitrescu, prof. IonelFurdui, Nicolae Þirioi, DanFloriþa Seracin, Gabriela Hajdu,pr. Gheorghe Bubã, NicolaeDanciu Petniceanu, MioaraGheleºan, Veronica Seracovan ºialþii.

De altfel, autoarea facecâteva precizãri cu privire laimportantele acþiuni iniþiate ºisusþinute de cãtre dascãlulGheorghe Bãltean, la meriteleacestuia, multe ºi semnificative,precum ºi la faptul cã acest„toplicean curajos ºi înþelept aparticipat la înfãptuirea mareluiAct al Unirii românilor la 1Decembrie 1918 la Alba Iulia încalitate de corespondent, trimisspecial al ziarului „Drapelul” dinLugoj.”

Pe tot parcursul cãrþii sunt

Referinþe despre G. Bãlteanu

sculptor pietrar ªtefan Popa, tatãlautorului acestei lucrãri.” Nuam reuºit, din varii motiveobiective, sã împlinim aceastãdorinþã a învãþãtorului Popa ºisã realizãm o carte.6

În schimb eu m-am bucuratcã, în sfârºit, aflasem informaþiidespre acest „G.B.” ale cãruipoezii le gãsisem în multe reviste„Vasiova” ale lui Tata Oancea, în„Calendarul românului” pe anul1945 (Caransebeº, TiparulTipografiei Diecezane, 1944), în„Calendarul românului” pe anul1946 (Caransebeº, TiparulTipografiei Diecezane, 1945),revista „Luceafãrul” din Timiºoara( Anul I nr. 4 ºi 5, 1935 ºi AnulII, nr. 1, 2 ºi Numãr de Crãciundin 1936) documente aflate înfondurile bibliotecii bocºene.

Odatã cu acest materialdactilografiat, am primit ºi unexemplar din revista „Vasiova” (Anul X, nr. 6-8, Oraviþa 1 aprilie– 1 mai 1938) pe care PavelPopa scrisese „Vezi la pagina 9-a poezia Pãcãtoasa scrisã deînvãþãtorul poiet GheorgheBãltean fostul meu învãþãtor.”

Primind volumul MieiRogobete – „Sfinxul Banatului– George Bãlteanu. Viaþa ºiopera” – m-am bucurat sã-lregãsesc între paginile acestuiaºi pe învãþãtorul bocºean PavelPopa.

2. Gheorghe Bãltean ºi ocarte de referinþã marca MiaRogobete

Cel mai recent volumsemnat Mia Rogobete ºi dedicatdascãlului poet Gheorghe Bãlteana apãrut la editura Hoffman din


inserate poezii ºi fragmente dinscrierile lui Gheorghe Bãltean,precum ºi imagini reprezentative,menite a contura un cât maireal ºi clar portret al acestuidascãl poet nãscut ºi mort laTopleþ (1881 – 1961), învãþãtorla Jdioara ( 1900 – 1925).

De asemenea, o notã aparteo dau interviurile realizate deautoarea Mia Rogobete cu oameniai Topleþului, preþioase informaþiiºi mãrturii.

De exemplu, Maria Dam-ºescu, fostã elevã a dascãlului,mãrturiseºte: „Nu puteai sã nu-liubeºti pe Dascãlul Bãlteanu, aveaîn el acea luminã care se totmãrea, copiii îl venerau, prieteniiîl apreciau, oamenii din Topleþ îlrespectau, oamenii de seamã aiRomâniei noastre frumoase îliubeau ºi îl considerau unul dintrecei mai adevãraþi români.Dascãlul Bãlteanu pentru noi,copiii de la ºcoalã, a fost ºi mamã,ºi tatã, încrederea pe care ne-odãdea acest om ne fãcea sã trecemfoarte uºor peste greutãþile vieþiide atunci ºi chiar au fost vremurigrele pentru þara noastrã.”

Din astfel de mãrturii s-anãscut ideea Miei Rogobete de adedica acestui om al Topleþului– dascãl ºi poet – un întregvolum, deoarece, spune autoarea:„Toþi cei care l-au cunoscut peînvãþãtorul Gheorghe Bãltean cusiguranþã cã au spus mai departece fel de om a fost, ce merite aavut, cum s-a comportat ºi ce arealizat pentru comunitatea încare a trãit. Eu, auzind primadatã aceste poveºti adevãrate ºiinteresante de la bunica mea ºi,mai târziu, de la vecini, neamuri,prieteni, profesori, în minte ºiîn suflet a încolþit ideea de ascrie o carte despre acestînvãþãtor, acest poet, acest omcurajos, acest Sfinx al Banatului:George Bãlteanu”.

Într-un articol din 1936despre miºcarea literarã dinBanat, Grigore Bugãrin trasacâteva caracteristici specificebãnãþeanului veritabil, caracteris-tici care dascãlului Bãltean îi erauspecifice. Spunea Grigore Bugãrincã: „Bãnãþeanul e conservativ,iubitor de glie, de obicei, e plinde omenie. Nu-ºi pãrãseºte locul

naºterii decât cu mare greutate.Dacã l-a pãrãsit, trãieºte cunostalgia aducerii aminte ºi cântãîn doine de adâncã tristeþe.”

Ei, toate aceste trãsãturi îisunt caracteristice ºi lui GheorgheBãltean, iar Mia Rogobete leevidenþiazã cu mãiestrie în acestfrumos volum care, în acest anatât de important pentru românidatoritã sãrbãtorii CentenaruluiMarii Uniri, ar trebui sã trezeascãîn inimile cititorilor puternicesentimente de dragoste pentrutot ce înseamnã „românesc”, maimult, sentimente de aleasãpreþuire pentru românii de ieri,care au pus picãtura lor de trudãºi curaj pentru înfãptuirea MariiUniri. Iar Gheorghe Bãltean afost unul dintre aceºtia.

Gabriela ªerban

1 Rogobete, Mia. SfinxulBanatului. George Bãlteanu. Viaþa ºiopera. Caracal: Hoffman, 2018, p.203;

2 Astfel ºi-a început MiaRogobete discursul în data de 17nov. 2018 la prezentarea volumuluisãu „Sfinxul Banatului. GeorgeBãlteanu. Viaþa ºi opera” în comunanatalã Topleþ, Caraº-Severin,eveniment ce s-a desfãºurat înCãminul Cultural „GheorgheBãltean” Topleþ. Despre carte ºiautoare au vorbit: Ilie Haºcã (primarcomuna Topleþ), Ioan Horescu(director ªcoala Gimnazialã Topleþ),Ion Raþiu (director Cãmin CulturalTopleþ), Bogdan Belu (preot satBârza), Vasile Barbu (Uzdin),Gheorghe Rancu Bodrog (ªopotulNou), Gabriela ªerban (Bocºa),Nico lae Danc iu Petn i ceanu(Mehadia), Ioan Teca (Lugoj), Simion

Dãnilã (Belinþ), Maria Voronca(Lugoj) ºi Mioara Gheleºan (Topleþ).Evenimentul a mai cuprins odemonstraþie de arte marþiale AikidoAikikai a Clubului Sportiv Wago-Kan Lugoj condus de sensei DanielRogobete ºi un spectacol folclorical elevilor ªcolii Gimnaziale Topleþ,alãturi de îndrãgitele soliste demuzicã popularã: Maria Petchescu(Topleþ) ºi Ramona Ilieº (formaþiaDrãgan din Lugoj).

3 ªerban, Gabriela. Biblioteca,între datorie ºi pasiune. 60 de ani debibliotecã publicã la Bocºa. Reºiþa:TIM, 2013 (Bocºa – istorie ºiculturã; 30);

4 Bocºa culturalã. An XII, nr.1 (72), nr. 2 (73), nr. 3 (74), nr. 4(75), 2011; Bocºa culturalã. An XIII,nr. 2 (77), 2012. ( vezi ºi Bibliografiarevistei „Bocºa culturalã”, vol. I ºi II/Gabriela ªerban. Reºiþa TIM, 2009,2014);

5 În „Bocºa culturalã” aparmateriale semnate de Pavel Popaprimite de la cititori: ex. ÎnvãþãtorulIon Tina în: „Bocºa culturalã” AnIX, nr. 2 (61), 2008 (Dascãli defrunte); Profesorul dr. în ºtiinþeNicolae Florei în: „Bocºa culturalã”An XII, nr. 4 (75), 2011 (Sã nepreþuim valorile).

6 Fragmente d in aces tmaterial realizat de ªtefan PavelPopa ºi donat bibliotecii bocºenede cãtre Ioan Pãdurean, secretaruloraºului Bocºa, au fost publicateîn revistele „Bocºa culturalã” AnII, nr. 5 ºi nr. 7 din 2001

UNDELE CANDORII

a) Sub semnul uimirii.Uimitor! Timp de ºapte ani amfost colegi de muncã dar, trãindsub mâzga vremii, nu ne-amcunoscut! În timp ce alþii o fãceauurâtã pe a noastrã, noi încercamsã facem viaþa frumoasã unorcopii, dar, poeta... fiind „ascunsãîn cuvânt”, iar eu într-un cenuºiuanonimat, nu ne-am perceput înmod corect. Dar, iatã cã EdituraTIM, Reºiþa, 2017, îmi facesurpriza aparte, publicând volumulde versuri „Mã ascund în cuvânt”al autoarei, profesor ZaharaOnel Stanczel! Este drept cã eamai ieºea uneori din ascunziº,ca o rouã de veselie ºi seninãtate,cu „perle” culese din conferinþeleace lora ce ne dãdeau , cuinsistenþã, lecþii... Cred cã ºiastãzi, publicarea acelor „comoride înþelepciune” ar fi o revelaþie!


b) Poezia ca o utrenie ...Se întâmplã, iatã, cã totuºi cinevasã-i dibuiascã „ascunzãtoarea”. ªi... s-o punã între coperþi, cu totcu locatar!... Vorbim despre doiautori, ei înºiºi „îngropaþi” înmovile mari de cuvinte, prinsecu lipiciuri de suflet în operemonumentale ºi care, iatã, scotla ivealã o viaþã de sãlãºluire înpoem; poemul ca viaþa, când viaþarãmâne ca un poem! Editorul,istoricul ºi crit icul l i terarGheorghe Jurma, mentorul realal literelor sud-vestului (bãnãþeanal) României, consemneazã:„Zahara Onel Stanczel nepropune un volum de versuriconcentrând simbolic o biografiespiritualã”. (op.cit. Coperta 4). Iarscriitorul ºi cercetãtorul conf.Marcu-Mihail Deleanu scr ieconclusiv: „Poeziile din acest volumseamãnã cu o mãrturie solemnã deviaþã aºa cum preotul oficiazã laaltar slujba de dimineaþã. . . ”(Marcu-Mihail Deleanu, 2018,Editura TIM Reºiþa, În loc depostfaþã).

c) O carte - confesiune.Ca o axiomã de suflet, am decissã citesc mai degrabã o carteduioasã, de sincerã supunere, aunui spirit cu delicateþe „ascunsîn cuvânt”, care nu vizeazã gloriiliterare ºi publicã pe banii sãi,decât sã citesc scârboºeniile modeidadaist-neoconvenþionaliste ale...„noii orientãri ideologice” marxis-toide, proferatã pe maldãre debani de cãtre aceia care secãrtãresc între ei ºi apoi îºirevarsã, în manuale ºcolare,„umorile” uºor duhnitoare!...

Imagini din trecut apar / ªi-mipare c-aud iarãºi pasul / La careºi acum tresar.” (Mai tresar).

O nostalg ie di fuzã , acandorii, se revarsã, paginã cupaginã, într-un timp al tãcerii,timp al trãirii în care... „Deundeva ... un strigãt de cocoare /Ne taie drumu-n douã ºi ne doare.”(Ne cãutãm, pg. 78).

e) În fondul metaper-ceptiv. Acoperitã de cuvânt...poeta nu pretinde unicitateaspunerii, ci pe aceea a mãrtu-risirii, producând contrastul es-teziei ca marii artiºti ai penelului:pe un fond al sintezei, fie ºinumai al sincrezei, o notã dedestin rãzbate din adânc ºistrãbate întregul volum: Copilularuncat în lume de destin,brodeazã mitul alienãrii asumate,în expresii de mare actualitate.

Cu ochii mari spre lume,copilul se identificã în stãriterifiante: el este identic înamintire, ca atunci când ascultacum uruie în urmã sacadatul þipãtal unui rapid: „Trag fereastra, odeschid / ªi în vis strig tare, strig/ este greu, afarã-i ger / Vreauacasã, vreau, Cer, Cer!” (Poartadorului; vezi ºi Neputinþã, Mainumãr stelele, Seara de Crãciun,Acum, Acte de moºtenire).

„Atâtea taine” rãmân lângãpãrinþii – umbrã, care se retragîn vinovãþia de a se fi nãscutîntr-un þinut de þarã-n pãrãsire(Atâtea taine, Mirosea a doinã,Acasã, Dor de acasã, Eu cred º.a.);ei se retrag lãsând copiii sã plece-n lumea largã, conservând doar... „Un orizont atât de scurt / Încâte greu de þinut minte. ” (Poemdespre copilãrie).

O adolescentã spiritualãperpetuã acoperã ºi se absoarbedintr-o copilãrie de basm. Iarpãrinþii, pãrãsiþi se duc ºi ei, deºiei ºtiu cã paradisul pierdut esteþara pierdutã: „Atâtea taine ... ºialtele la fel / Acolo, într-o stea /Le-a dus tata cu el!” (Atâtea taine).

f) Pro domo. Iatã, grã-bite cititor, de ce îþi recomandeu spre lecturã poeme prea depuþini lãudate, de multe ori ...necunoscute ! „Ascunse subcuvânt” stau suflete prin careeul gãsi-va, în sinceritate, trãiricurate, absolute!

Ioan Murariu

În „Definitiva rupere”, ciclul„Poetica de... ars” (Ioan Kaleve,2015, Editura Mirton, Timiºoara),scria urmãtoarele: „E musai, /Mana vorbei de-a fi reinventatã /În dulce depãnare, / Cum seprelinge basmul, / În simplitateepicã, primarã, / Aºa cumsãnãtatea stã-n iarba cea amarã./ Prea mult ne-am tras cu raport/ putred, astmul!”...

ªi, iatã cã unii, deºi rãniþide Eros, de destin, cuteazã sãvinã cu un peisaj-pastel, decontroverse în... „Serile pustii ºitot mai reci”...

ªi, deºi apar... „Cuvinteledin ce în ce mai ºterse / Ca hoþipãrtaºi la gândurile seci” (Con-troverse), tot mai au curajulsimbolist ºi postbacovian sã pro-c lame „prin cuvinte zidesc” .Slãvind cuvântul ziditor, autoareane spune: „Noi credem cã ºi-ntoamnã / Mai înfloresc castanii.”(Atâta toamnã; vezi ºi O punte).

Ascunsã-n temeiul iubirii,o icoanã ca... „O liniºte cãruntã”dã lupta cu timpul în meandrelevremelniciei sale umane aducând,încã, prinos luminii iubirii: „Eum-am retras aºa, ca-ntr-o cetate /De unde-ncerc, aceluia ce bate, /Sã-i dau iubirea, i-o-ntind ca pe opunte / Din zbaterile liniºtiicãrunte.” (Liniºte).

Toamna nostalgiei meta-fizice se pasteleazã ca un cântec(S-a dus vara, Se duc cocorii,Seara de iarnã).

Însã Zahara foloseºtepastelul ca pretext ºi ca motivliterar, nu ca procedeu prosodic(Armonie, Iarna, Pastel detoamnã). Pastelul este pretextulde a aduce recristalizare în iubire,ca o aºteptare, iar nu o descriereadmirativã a naturii (Mai tresar,A rãmas amarã, Apun), iar toateacestea în t imp ce poeziacontemporanã, cãzutã în lucruriºi înceþoºatã în cuvinte, a pierduttocmai mãrturisirea sinelui!

d) Un eros, rãnit dedestin.În ciclul „Clipa târzie”,poeta ia culoarea abstractã, caaºteptare difuzã în transcendenþaiubirii. Ea nu blameazã ci doarîþi constatã condiþia umanã: „ªicad atâtea stele / În noaptea ceabuimacã, / Iar ochii mei învaþã /Sã plângã ºi sã tacã...” (Cad stele);„În universu-mi de gândire /


RADU THEODORU

CALEA ROBILOR– roman –

RODIªUL. DREPTÃÞILE DINVECHIME, ªTIUTE ªI MÂNTUITOARE. UNSFAT DE TAINÃ CU URMÃRI CRÂNCENE.CETATEA ªI TÂRGUL CHILIEI. OCHIULLUI IEHOVA

10

– Afurisita!... A pus ochii pe tãtarul ãstazburdat, care face pe motanul pocãit. Auzi-l cumpârâie din buze pre leºeºte. Am sã-i scot ochiisurioarã, ºopteºte Zamfira Bârlãdeanu la urecheaSmarandei Decusearã. Bate din palme… Mãicuþã!Mãicuþã! Uite ce mãicuþã frumoasã… ªi papagalulverde… ªana, scumpo, tãicuþule, drãguþule, cumpãrã-mi mãicuþã ºi papagalul verde…

– Taci împieliþato! Te aude lumea! Nu secuvine sã te alinþi de faþã cu strãinii.

– Las-o sã se alinte, cuscrã, spune cu glasgros boierul Ion Decusearã. Cum îþi place târgul,fata tatii, cã parcã eºti o pãuniþã ºi-þi râde soareleîn ochi.

– Scoate-i coarne, cuscre, cã nu i-a scostaicã-su ºi moºã-su destule… Piei diavole, strigãjupâneasa Maria Bârlãdeanu altoind cu dãsãguþadin mãtase, cusutã cu fir de aur tãtãraºul care seþine dupã ei pe uliþa marchitanilor, ducându-ºiroibul de frâu.

– Bre hatum, dau la tine tabun, ah, fatagiugiuk…

– Hai Mambet, urcã în ºa… Ai uitat? Îlîntreabã boier Ion Decusearã pe tãtãraºul subþirel,înalt, îmbrãcat în beniº albastru, pe capul raspurtând culpac din blanã de vulpe, cu ºalvari verziºi cizmuliþe roºii din safian, cu vârfurile întoarse.

– Pe Allah! Râde tãtãraºul, arãtându-ºi dinþiialbi… Smaranda, nu uitat! Sare în ºa. Îºi croieºteroibul cu biciuºca. Pleacã la galop stârnindblestemele, chirãielile ºi sudãlmile covrigãreselor,bragagiilor, simigiilor, marchitanilor ieºiþi în faþadughenelor.

– Covrigei cu susan, frumoaselor. Acu´ scoºidin cuptor.

– Plãcinþele voinicilor. Plãcinþele cu carnede iepure. Poate vreþi cu varzã. Are baba ºi cuvarzã… Haide, frumosule, vino la baba… Tii, iauite-l pe boier Decusearã… Ce mai alai de feþealbe… Hai la baba, boierule…

Plãcintãreasa e tânãrã, voinicã, ochioasã, cusprâncenele negre, încondeiate, bluza albã cu

mânecile pânã la cot lasã sã i se vadã braþelerotunde, arãmii…

– Mambet a pus ochii pe porumbiþã, râdeplãcintãreasa! Pãziþi-o vitejilor! Ãsta-i Satana…

– Cum o mai duci Vasilico, cum o mai duci,întreabã Decusearã tatãl, e rotofei, poartã cuºmeliþãdin miel brumãriu pe o ureche, voiniceºte, îºizãngãne pintenii – nu te-am vãzut de mult Vasilico.

– De boierule, ochii care nu se vãd se uitã…– Ia un zlot, sã nu ne uiþi…– Uite-l ºi pe tãtuþa, spune Smaranda,

fulgerându-l cu privirea pe Ion Decusearã care-ºituºineazã mustaþa, ocolind-o þanþoº pe cuscrã-sa.Nu-i este încã cuscrã, nici peþitori n-a trimes dupãdatinã, are cuscra asta încã necuscrã o guriþãrumeioarã care tocãie mãrunt, mãrunt, poate-igãseºte o vãduvioarã cã s-a cam sãturat de vãduvie,de muºtrul în care-l þine Smãrãnduþa lui, ºi ce-idacã ia dat un zlot Vasilicãi, i-ar da ºi doi. Secuvine sã se apropie de necuscru, custru, eh, cinese aºtepta ca sã-i fie cuscru Ilie, nu mai sã nu sesperie pãuniþa venitã de la Þarigrad când o vedeapustietatea de la Cotu Chitaiului, cã la o adicãmai poate sta ºi-aici, în târg, la malul Dunãrii, încasele cuscrului ãl bãtrân. Eh! Tinereþe!

Pania Gryzelda Konopiecka se aratã curioasãde tot ce vede în târg. Îl potopeºte pe cãpitanulMârzea cu o mie de întrebãri. ªi-a împletit cozileaurii în cununã, bate din palmele mici albe, ºi-icere jupânului Mikolaj Bodnarenko sã-i cumpereciuboþelele roºii de safian pe care le laudãneguþãtorul armean c-ar fi aduse de la Persida,Isabela ºi Eliza vor ºi ele ciuboþele de la Persida.Jupânul Mikolaj ofteazã, îºi scarmãnã punga,plãteºte ciuboþelele, un vârtej de praf se-nºurubeazãpe uliþã purtând fire gãlbioare de paie, vânturândbasmalele agãþate de prãjinile dughengiilor,ºiragurile de mãrgele, harapul cu maimuþa peumãr ºi papagalul cocoþat pe cap se þine dupãalaiul boieresc, râde cu gura pânã la urechiarãtându-ºi dinþii strãlucitori ºi-o tot îmbie peZamfira, ba chemând maimuþica pe mânã; bazãdãrând papagalul care cârâie vorbe neînþelese ºibate maimuþica, ciugulind-o în creºtet.

Zamfira se bucurã de puterea pe care-o areasupra celor apropiaþi. A vrut sã vadã târgul? Îlvede. Cât a bodogãnit mãicuþa asta dulce ºi cât s-a înverºunat ªana, i-au þinut parte moºul ºi tãicuþuºi Radu ºi socru-su, cam zburdat acest socru. Sevede pe el cã ºtie trãi. Nu este un iniþiat. Estedoar gazdã ºi tainic. I-a þinut partea Mârzea. Aucu toþi negoaþe aici. Mârzea cu stejarii lui. Socrul,cã-i va fi socru, se laudã cu oile lui chivirgic, cuboii moldoveneºti cu coarne lungi aduºi de laPârâul Sãrat. Asearã, pe corabie, a tãinuit cuMoºul. Minte luminatã. Stâlpul neamului: – AuziZamfirã, vãd cã te topeºti când te uiþi la Radu, lace sã-þi usuci inimioara la Venezia. Iacã, mâinecercetãm catul de sus al Casei; jos sunt dughenele,


canþelariile, magaziile; þi-l tocmeºti dupã poftã, îþiaduc zestrea de la Stambul, Chilia e plinã deforfotã, de lume venitã din patru zãri, nod detainã al nostru…

Tot asearã a picat la skelã jupân MikolajBodnarenko, neguþãtorul de la Liov. Rutean unitcu papistaºii, ca sã-ºi poatã acoperi lucrãrilepravoslavnice, i-a spus Moºul. L-au cunoscutpoleacele. S-au bucurat cu lacrimi ºi bãtãi dinpalme. Ea n-o poate suferi pe cnezina Gryzelda.Prea e albã. Prea e dulce. Prea e ademenitoare.De cum l-a vãzut pe jupân, a-ntors-o! Cã elepleacã cu jupân Mikolaj. Se tem sã urce peNistru. De tãtari. De cazaci. Jupân Mikolaj avenit în chervan cu trei harabale de Cracovia. Avãzut harabalele. Cât niºte corãbii. Trase de câtepatru cai. A vãzut ºi straja. Cu saneþe. Cu sãbii.Niºte mustãcioºi îmbrãcaþi leºeºte. Ce-o fi adus laChilia jupân Mikolaj în trei harabale cât niºtecorãbii? De ce-a tras harabalele la skela „CASEI“?De unde-au ieºit ca din pãmânt cei patru neguþãtorimoldoveni de la Balta, de peste Nistru?

– Sã þi se-nchine ºi þie vulturiþa moºului, cãpe boier Radu Decusearã îl cunosc de ani. Nu leuita chipurile. ªi nici numele.

I s-au închinat jupânii Daniil Buhai, DimitrieBosii, Alexandru Româniþã ºi Neculai Cobzei, cares-au alãturat ºi alaiului ºoltuzului ºi alaiului lor,zãngãnind din pinteni de spaimã ºi din sãbiileîncovoiate, prea puþin semãnând cu niºte neguþãtori,cisluind cu Radu al ei…

– Gata cu preumblarea. Am înghiþit prafdestul. Taica vrea ospãþ în disearã. Cu douãzeci detacâmuri. La târguialã… Care, cum vã împãrþiþi.Afurisitul de Pãstrugã s-a topit ca lumânarea!

– Auzit-aþi, auzit? Sunt la poruncã duducãMarie? ªi io ºi Ion ºi Petre ºi Vãsãlie. Uite-ne! Cupanere. Cu saci. Cu ce pofteºti!

– Smãrãndiþo maicã, povãþuieºte-ne tu, cã s-a schimbat târgul de când n-am mai fost la Chilia.Cuscre, dã-ne straje ºi nu uitaþi cã la DACHIAeste rânduialã ostãºascã. Nu întârziaþi, cã rãmâneþiflãmânzi.

– Aºchii din crucea lui Hristos, Mântuitorulse tânguie greceºte un cãlugãr rãpãnos, cu potcapîmbâcsit, rantie peticitã, încãlþat în opinci, cualbeaþã pe ochi, barba hirsutã, stã jos, în prafululiþei a întins un ºtergar unsuros pe care a pus înprivealã aºchii putrede… Uite cuiul care i-au þintuitsfintele picioare…

Întinde dreapta uscatã, cu unghii lungi ºinegre în care þine talgerul de cerºit.

– Venim de la Sfântul Mormânt, se tânguieun orb, sprijinit în bâtã, tot numai zdrenþe, culaþele cãzute pe umãr, ajutaþi-ne oameni buni,ajutaþi-neee…

… Zamfira o þine strâns de mânã peSmaranda cea tãcutã. Înaltã, cu pãrul negru grosºi lucios împletit într-o coadã care-i ajunge la

mijloc, sprâncene negre pornite de la rãdãcinanasului, gene lungi, ochii ºi ei negri, are o priviredreaptã, cercetãtoare, o sumeþie asprã, nu seboieºte, nu-ºi lãcuieºte unghiile tãiate rotund, încarne, þâþiºoarele stau sã-i spargã zileana dinborangic peste care poartã scurteicã de catifeaneagrã fãrã mâneci, cizmuliþe roºii cu toc înalt ºipotcoave de argint, nu tu inele, doar cercei lungicu peruzele, nãrile rãscroite, nãsucul în vânt,parcã e o sãlbãtãciune, deloc sfioasã, are-n ea cevaaspru ºi neînduplecat. Au dormit în acelaºi pat peDACHIA. A ispitit-o cu întrebãri. Ce viaþã duce laCotu Chitaiului? Frumoasã cum este, de ce nu s-a mãritat? Are vr-un jurãmânt de credinþã?...Smaranda asculta vântul ºuguind în catarge.Legãnatul corãbiei, susurul apei, fânarul cu þiplãalbastrã – toate sunt noi, necunoscute, de vis, aspus cu glasul ei adânc…

– Nu mi-au murit peþitorii, Zamfiro! N-amputut sã-l las sângar pe tãicuþu. Cã buna e asprã,moºul parc-ar fi de-nsurat, toatã ziua în ºa, pemãicuþa am îngropat-o acum patru ani, dacã te-ncãpãþânezi sã-i pui zãbalã lui Radu, ºtiu ºi eu? –Departe-i Smarandã pânã-n Hârtopul Tigheciului?...– Ce-ai tu Zamfirã cu Hârtopul Tigheciului, vicleanãîncondeiatã ce eºti, a zâmbit Smaranda. – Da cutãtãraºul din bazar? – L-am crestat cu sabia! –Uh, a oftat Zamfira, aþâþatã. A încercat sã tefure?... – A!... Hai sã dormim legãnate, Zamfirã!Smaranda a adormit pe loc. Zamfira a rãmas cugândurile. Cum va fiind la Venezia?

Vãzând alaiul de jupâniþe, slugi ºi strãjerineguþãtorii greci, armeni, turci, ovrei, ies de dupãtarabe, fac zeci de plecãciuni, îºi strigã marfa dinfundul bojocilor, este o învãlmãºalã de graiuri, deþipete, de peregele ºi caftane, de tichii ºi fesuri,de bãrbi ºi perciuni, de mustãþi ºi plete, de capeterase, sunt coºuri pline cu mãsline mari ºi mici,negre ºi verzi; sunt rodii aduse de cerkezi ºiportocale, curmale ºi smochine aduse de harapi înburnuzuri albe, sunt butoiaºe cu icre, saci cu orez,sãculeþi cu piper ºi scorþiºoarã, colivii cu sticleþi ºigrauri vorbitori, cu porumbei cãlãtori ºi pitpalaci,vase cu ulei de mãsline, grãmezi de pepenaºipentru murãturi, de mere ºi pere, de ceapã ºifunii de usturoi, miroase a mirodenii, a ciubotedate cu dohot, a fructe, bârcuitorii chiamã jupâniþelesã le guste mierea de aur topit, – saleeep –saleeep; – bragããã, braga; în medean stau osie înosie sacale tãtãreºti cu apã minunatã de la izvoareledin Tatar Bunar, chibitci cu hulubele în sus subcare lenevesc la umbrã tãtãroaice învelite în feregele,bâzâie roiuri de muºte mari ºi de tãuni de trestie,trece o caraulã de-a isnafurilor ºi dincolo deacoperiºurile din stuf, din ºiþã, din olane roºii alecaselor se ridicã zidurile semeþe ale cetãþii pedonjonul cãreia fluturã moale flamura verde cusemiluna azurie.

(va urma)


TITUS SUCIU

Iubirile ce nu se uitã(fragment)

Aºa cum stãtea pe pat, în capul oaselor, cuperna la spate, datoritã felului în care se uita înjur, a privirii oarecum oarbe, ce se însufleþea însãde la o clipã la alta, Ilie pãrea cã… revenea dintr-o cãlãtorie lungã, misterioasã, dar despre carelãsa impresia cã nu era în stare sã spunã nimic.Parcã vorbise cu cineva… dar cum sã ai o discuþieîn somn… parcã i se spusese ceva important… darcum sã þi se vorbeascã atât timp cât dormi…parcã… A, se înseninã brusc la un moment datamintindu-ºi, totuºi, ceva din… din discuþia aceea…mi-o zîs cã pot mere sã-l ieu fãrã sã mã tem c-osã mã ocãrascã cineva. ªi Ilie, ca orice copil, deºiauzise o mulþime de vorbe cumpãtate, bine alese,deºi îi fuseserã adresate fel ºi fel de sfaturiînþelepte, îºi aminti doar… promisiunea: du-te,Ilie, du-te, cautã-l ºi ia-l, cã între timp eu voiaranja…

De atunci n-ai mai fi zis cã era cel dinnoaptea ce trecuse, redevenise copilul intrepid,practic de totdeauna. Coborî din pat, se schimbã,ieºi, înaintã pe prispã, nu dãdu de nici unul dintrepãrinþi care, prinºi cu treburile gospodãreºti, segãseau pe cine ºtie unde. Situaþia îi conveni, nu-i cãutã sã spunã cã urma sã lipseascã câtevaminute, poate o jumãtate de orã, apucã sprepoartã, ieºi, o închise, dupã care pânã în poieniþão þinu tot într-o fugã.

Dãdu de el mai repede decât se aºteptase.Când îl vãzu se aplecã, îngenchie în iarbã privindu-ltot mai încântat momente bune, de parcã ar fiavut în faþã un brãduþ de Crãciun împodobit cutoate jucãriile pe care si le dorise. În fine, întinsemâna, îl luã. Era umed din cauza rouãi, îl trecupeste suman de mai multe ori, dupã care, avîndbraþele sprijinite pe genunchi, îl privi… Îl priveafericit, aºa cum privesc copiii – copleºiþi, în acelaºitimp copleºitori prin ceea ce le desluºeºti în priviri,în tremurul vocii, în îmbrãþiºãrile lor îngereºti! –jucãria pe care ºi-o doresc de cine ºtie cât timp ºi,în fine, într-o bunã pãrinþii i-o oferã.

Fixîndu-l mulþumit, în acelaºi timp încântatdar ºi, într-o oarecare mãsurã, depãºit de situaþie,pãrea cã nu ºtia ce sã facã în continuare. Eratentat sã-l ducã la buze, cu toate aste îl þinea pemai departe între degete, braþele fiindu-i sprijinitepe genunchi. La un moment dat, în sfârºit, gestulde împlini. Dar nu din cauza unui îndemn ori aunei iniþiative personale, ci a unei imprevizibileseducþii – reprezentaþia unui ansamblu de douãzeci,poate treizeci de vrãbiuþe. Pe unul din platanii

lângã care se gãsea, în ropotele propriilor aplauze…sau ce vor fi fost manifestãrile acelea seducãtoare,aterizase, mai mult decât sigur, cel mai celebruansamblu coral al micilor zburãtoare. Aterizase ºi,în clipa urmãtoare, de fapt dinainte de a-ºi fiocupat fiecare locul în formaþie, irumpse o adevãratãsãrbãtoare pentru auz – un concert fabulos! Triluri,intervenþii ale altistelor, sopranelor, mezzoso-pranelor, solistelor de coloraturã, toate acestea pefondul prestaþiilor întregii formaþii… ªi zbîrrr,dupã doar câteva clipe, simpaticele gureºe din nouîn aer, zburãtãcind spre locul în care trebuia,desigur, sã susþinã urmãtorul spectacol. Copleºitde prestaþia lor, cu toate cã avea în auz întreagapiesã, pãrea tot mai convins cã, atunci când seridicaserã în vãzduh, cinci-ºase vrãbiuþe, cerãmãseserã în urma celorlalte în mod intenþionat,mai înþelegãtoare, mai altruiste decât celelalte,îi…ciripiserã ceva ce trebuia sã ajungã doar laurechile lui, nu ºi la ale suratelor din faþã. Iarceea îi spuseserã în acel mod, Ilie, copilul dinUrisiu de Jos care nu împlinise, încã, nouã ani,înþelese uºor, repede ºi cât se poate de exact: vezi.Ilie, asta este ceea ce se cade sã dai celor din jurultau; har ai, bunulDumnezeu te-a binecuvântat cuaceastã aleasã deprindere, cu capacitatea de a ajungela inimile, labucuriile, la durerile oamenilor; iar casã-þi împlineºti menirea, nu ai altceva de fãcut decâtsã asculþi ºerpuirile zefirului printre frunze…bufniturile vîntului când îºi iese din minþi… sã pui însunete culoarea cerului, rãsãritul soarelui, tropotulstropilor de ploaie… ºi… dar sperând sã nu ne acuzide lipsã de modestie, sã ne asculþi pe noi, Sã ne asculþicând suntem în preajma ta, când nu ne vedem dar îþiaminteºti de noi, sã ne cauþi ori de câte ori eºtimulþumit, fericit ori trist… Oricând, Ilie. Oricând.Iar dacã vei þine cont de sfaturile pe care tocmai þi le-am dat… A, mai trebuie sã-þi spunem ceva. Cevaimportant… Foarte important deºi… fireºte… vorbeleacestea vor rãmâne în afara înþelegerii tale… Ilie,Iliuþã dragã, nu trebuie sã te frãmânþi, nu trebuie sãte grãbeºti sã deprinzi modul în care se rânduiescsunetele produse de acest instrument. Nu trebuie.Priceperea asta va veni de la sine. Va veni… din tine!ªi va veni când vei trãi… DUREREA!

Dupã aceste cuvinte, poate auzite poate nu,poate doar… plãsmuite de naivitatea, imaginaþiaºi ingenuitatea sa de copil, Ilie nu mai percepunici un sunet, nici o vibraþie ce sã-l fi fãcut sãcreadã cã vrãbiuþele îi mai comunicau ceva, cãnãzdrãvanele zvârlugi continuau sã i se adreseze.Ca orice fiinþã în situaþia sa, întoarse capul într-o parte, în alta, îºi mobilizã auzul în toate direcþiile,dar eforturile sale se dãvedirã zadarnice. Nimic,nimic-nimic, nici mãcar atât, miºcãrile a douãfrunze ce sã-i lase impresia cã percepea un sunet.Când acceptã, în fine, cã lumea încremenise cutotul, îºi întoarse privirea spre fluier. Fluierul luidrag. De fapt… Sigur, pânã nu ajungea acasã,


pânã nu avea sã afle ce va spune tatãl sãu… Darpoate cã, totuºi, bunul Dumnezeu… ªi-atunci, pentruprima datã de când îl avea în mîini, îl apropieîncet de sine, îl strânse la piept ºi, dupã câtevaclipe, de parcã abia atunci îºi dãdu-se seama ce s-ar fi cuvenit sã facã, ridicã ochii spre cer, îi zîmbibunului Dumnezeu larg, cu toatã deschiderea sasufleteascã de copil, dupã care bîigui o rugãmintecu voce gîtuitã: Domane… Domne-Domne, faceþi vãrog azi o minune, înduplecaþi-i tatii inima ori… oriluaþi-i vederea… Da’ nu, nu-nu, nu de tãt, numa’ câtsã nu-l vadã. Cã io ºtiu, nu-i a’ meu, ºî de-ar fi altcevanu l-aº lua, da’ fluieru’ ãsta mi-i atât de drag cã…

ªi încã o datã cã… apoi ºi a treia oarã… cã…dupã care, brusc, pãrea, de fapt chiar se simþeaîntr-o cu totul altã dispoziþie, de parcã ar fi uitatce voise sã spunã ori s-ar fi rãzgîndit s-o mai facã.La urma urmei atitudinea sa nu putea ficondamnatã, deoarece la copii trecerile de la ostare la alta sunt fireºti. Adicã chiar dacã pânãatunci fusese terorizat de îndoieli, sîcîit de anumiteremuºcãri pentru situaþia în care se gãsea, dinmomentele acelea aºa, dintr-o datã… totul era înordine! Fluierul era al sãu, va merge cu el acasã,pentru tatãl lui – dacã va fi cazul, dar nu eraexclus ca dînsul, preocupat tot timpul cu cine ºtiece munci gospodãreºti, sã nu-i punã nici o întrebare– încropise, de fapt pur ºi simplu se trezise cu oexplicaþie, cu o justificare ce îi alungã toate temerile.Avea sã-i spunã cã-l gãsise la marginea pãdurii,ceea ce era adevãrul pur… cã intrând în sat seoprise la primele patru-cinci case întrebându-i pegospodari dacã pierduserã ceva în poianã ori pãdure,ceea ce, fireºte… admitea cã… nu prea era adevãratdar… Adicã, una peste alta, sentimentul de vinvãþie,ce-l agasase pânã în clipele acelea, nu-l mai tracasacâtuºi de puþin.

(va urma)

Poeme de Octavian Doclin

Cel fãrã nume

„Vrednic e...”se auzi o voceîn stânga nimeni în dreapta nimeniapoi din nou „...vrednic e”din faþã nimeni în spate la felnu privii nu ascultai unde trebuiese auzi o altã vocecineva a propus atuncisã se deschidã cartea în curs de scrieresurprinzãtor ea începea cu aceleaºicuvinteºi s-a înþeles atunci cã vocea venea dinoffa cui era însãnimeni nu putea spunedar toþi credeau mãcar pe momentcã acel fãrã de numenu e de negãsit.

30 nov. 2017, Sf. Andrei

La douã capete

Mai puternic devine poemulcând rãmâne singurpãrãsit de poetmai singurã este poemacând poetul furã din puterea poemuluidãruindu-i-o

ªi aºa se odihneºte poetulvisând ºi jucând la douã capete deodatã.

7 ianuarie 2018

(din volumul Poeme libere (Din CarteaSubteranei, Reºiþa, 2017 – 2018). Timiºoara:Gordian, 2018).

Bucuria întâlnirilor


CU TATA OANCEA LA RÃSPÂNTII DE VREMURI

VASILE BOGDAN19 Decemvre 1918

Mercuri, scol 5 ceasuri, obosit reu reu dor spatele.La Marasky cumpãr cafeauã drojde, salya galli (?), la Grecuþul aduc fãinã. Mãtur în lucrãtoare, fac focul, etare frig. Tuºa mere acasã.[19/579]Vine Moºul, ne spune cã ungurii or voit sã împusce pe generalul Berteloth la Arad. Prostii, nicinu ascult ce vorbesce.Cu voia lui Dumnedzeu încep sã fac nesce pusci copiilor, jucãrii de Crãciun.Prândzim, soare de primãvarã, imalã multã.La sora dupã lapte, vorbesc cu Aurel Jemu îm spune cã-i adevãr de Berteloth, sã mã duc laCeapã, ãla o fost la Arad ºi o vãdzut. Las oala la sora ºi dau fuga la Ceapã. Îm spune tot, chearaºa cum o vorbit Moºul.Cumpãr 2 calindare, eau doauã foi Românul, la sora eau laptele ºi vin cu Nicolaie acasã. Un câne la Dyeskaurlã de þi se rãdicã pãrul în cap, e înfiorãtor ca iadul. Uf!Acasã, cetesc foile, e îngrozitor Doamne apãrã! Ungurii ºi sârbii or puºcat în Români. Haram deBanatul nostru, e al Sârbilor.[20/580]Ce mai putem face, nimic, o sã emigrãm!Cetesc: Tainele Ceriului. Facem o împãrãchiere.

Oance Vasiova 19 Decemvre 1918

20 Decemvre 1918

Joi, scol 6 ceasuri. La Aurel îi duc foile dela Ceapã sã le ceteascã ºi iel. Acasã.Ceaþã groasã, brumã, negurã, întunerec, uf!Mut un bolovan lângã lemne. La Tuºa Lenca cer puþinã pitã. Acasã.Vine Veru Ion, îi ascut ferestreul, mutãm amândoi încã un bolovan ºi mai mare, mere.Lucru la jucãriile copiilorPrândzim. Soare frumos, cãlduþ, so dus ceaþa.Bâzâicu earã nui cum trebuie, e trist, se lasã dela mâncare, asta nui bine.La Ceapã duc foile, la sora capãt nuci, la Farkas cumpãr hârtie roºie verde galbinã.[21/581]Vorbesc cu Aurel Pemu, îm spune cã Misury (?) o chemat preoþii amândoi ºi unii advocaþi ºi le-ospus cã de mai vorbesc de România îi interneazã numai decât. Fain! Acasã.Cetesc: Tainele Ceriului.Pipica învãluie zaharicale în hârtie roºie pentru pomul copiilor. Cum om petrece Crãciunul?

Oance Vasiova 20 Decemvre 1918

Viaþa de fiecare zi a familiei are accente diferite, în funcþie de evenimentele care, altfel, în altepãrþi, ar pãrea obiºnuite. Numai cã acum, de acum, foaia Vasiova va începe sã dea tonul.

1 Mai 1929

Mercuri, scol 5 oare, nui frig nimica.Copii se gãtesc de mers la escursie. Îi ocãresc rãu rãu. Asearã m-or turbat ºi necajit.Pe Titus nu-l las sã meargã, îl pun sã frece cu glaspapier sculpturile lui Vasilescu.Oh! sã pot iaºi opri pe toþi patru acasã. Mie m face rãu, foarte rãu când în urma unei certe, trebuie o zi doauãsã mã despart de ei.Virgil se roagã plângând sã-l las sã meargã ºi Titus. Numai Virgil[6/201]scie sã se roage astfel, ceialalþi nu. Mã nduiºez mult mult, ºi-l las. Sã duc toþi patru.Sabin merge la ºcoalã.Soare, frumos, senin, plãcut cum nu se mai poate. Adevãratã zi de primul Mai.Lucru la rãpidele bisericii noaste. O Doamne ajutã-mã sã le pot gãta.Turburat rãu rãu ºi ngrijat ºi nspãimântat cum or veni copii.


Vine Sabin. Prânzim. Tai rozele rapidelor.Zi rarã de Primãvarã.Aºa zi de chin ºi de griji, demult nu[6/202]am avut, tremur tot. Pe searã se ntunecã ºi se noureazã. Doar nu o veni vreo ploaie.Lucru puþin lui Vasilescu.Vine Virgil cu Titus, oh! mã bucur grozav de mult. Spun, povestesc pe unde or umblat. Bazaicu ºi Duli cicã vinmai târziu.Scriu poiezii.La 10 oare vine ºi Bazaicu ºi Duli. Spun, povestesc ºi ei cum or umblat.Oh! ce zi de chin, de groazã, de spaimã am dus astãzi.Dau stropi de ploaie.

Oance Oraviþa 1 Mai 929[6/203]

Atitudinea sa faþã de excursiile copiilor devine aici vers.

La primul Mai.

La primul MaiO! Ce alai

ªi ce mai voie bunãCântã muziciªi harmonici

E’ntrecere nebunã!

ªcoli de copiiFac escursii

Cu profesorii’n frunteªi colind vãiBa unii hãi!

O iau d-adrept spremunte.

ªi-i cald, seninªi codrul plin

De armonioase versuriCã cânt mierloiªi piþigoi

ªi cinghiþe ºi presuri.

Pe pãrãiaºÎnspre ogaº

Unde ºopotitoareSã prãvãlescªi povestesc

Dorul unei fecioare.

Voinici plugariCu paºii rari

Pornesc la preumblareVorbind glumindO iau se ’ntind

P’a câmpului cãrare.

ªi pe’nseratSe’ntorc în sat

Spunând la câte hazuriVezi, îºi petrecª’astfel mai trec

Atâtea griji, necazuri.

Dar la oraºE alt cevaº

E lumea mai bogatãCã berãriiCofetãrii

Fac ºãft ca nici odatã.

Câþi scrietoriCâþi seniori

Câþi domni, doamne, cocoaneBeau fest la vinªi rostocin

ªi mânc colaci bomboane

ª’apoi s’apucDe chef, huzuc

ªi sãr, ºi joacã, saltãªi strig vivait!Un, doi, trei hait!

Sã prãpãdesc, nu altã

ª’apoi în zoriCu lãuþi, cu flori

În grupuri de cinci ºasãProptind pãreþiªti ca hãi beþi

Se trag mereu spre casã.

Orav i þa , 1 Mai 1929Tata Oance.

(Vasiova, anul I, nr. 9, Oraviþa 1mai 1929, pag. 10)

În aceeaºi zi va mai scrie ºio poezie „ºoadã”, aºa cum se doreadin când în când Tata Oance.

Prostii.

Cãutând cum întorcea pe dosUn pardiseu din modã scos

Sã’l renoiascã iar…Un croitor de vechituriCe din ori ce lãpãdãturi

Gãtea haine de varã.

Dintr’uo zdreanþã de mulþi aniP’un bagatel, pe niºte bani

Fãcea minuni! nu altaCu-astfel de haine îmbrãcaþiPãreau oamenii cã-s turnaþi

Cã sunt fãcuþi cu dalta.

Privind astfel m’am cugetatOri n’ar putea vreun învãþat

Sã ’ncerce ºi cu mineDin vechi, bãtrân, neputinciosSã mã întoarcã, vezi! pe dos

Cã doar o fi mai bine.

Poate-oi scãpa de chin, sbuciumN’oi mai fi prost cum sunt acum

Când mã leg de tot natulSã’i scot cu sila ºase lei.Pe încâlcitelem-i idei

Cum nu’s în tot Bãnatul.

ªi’n urmã sã mã’nvãþ ºi euSã ntorc pe dos, dar ºti dingreu

Sã nu se mai trezeascãPe mulþi ce „eau” aºa seninAstrânsul ban cu greu ºi chinDin þeara Româneascã.

Oraviþa, 1 Mai 1929

Moºu OANCE.

(Vasiova, anul I, nr. 9, Oraviþa1 mai 1929, pg. 9)(va urma)


MARIUS CÃRBUNESCU

Amanta sistemului3.

Faptul cã euforia momentului nu trebuiecãutatã în paharul cu vin, ci reprezintã zorii uneiviziuni, s-a confirmat în zilele urmãtoare. Plinã deîncredere mã urnesc spre ºcoalã, pentru o întâlnirecu directorul ºcolii, cu demisia mea scrijelitã stângacipe o coalã de hârtie. Nici pixul, nici hârtia, nicicuvintele sau expresiile oarbe nu voiau sã mãajute în a-mi motiva decizia. Directorul face ochiimari, din care zvâcnesc numai semne de întrebare,încât m-am simþit datoare cu o explicaþie: plec înmediul privat. ªtiu, este riscant, dar rutina,plafonarea începe sã-mi facã rãu. Necunoscutul, înloc sã mã sperie, mã atrage. Zâmbeºte uºor, caîntre prieteni. Probabil, a simþit ºi el acelaºi lucrula un moment dat, dar n-a avut puterea sã serupã. Acum, privirea lui pãrea sã transmitã unmesaj venit de departe, de înþelegere. O mãrturisirenerostitã. Totuºi, mã roagã sã mai rãmân pânã lasfârºitul trimestrului, în fond mai sunt ceva maipuþin de douã luni. Accept. Luca îºi terminã ºi elºcoala ºi l-aº evacua, fãrã mari dureri de cap, lamama.

Oricum, mai aveam câteva lucruri de pus lapunct ºi cu Hussein, înainte de a mã lansa înafaceri. Juridic, era de neînduplecat sã cedezeceva din business, de o zgârcenie feroce, ºiconsecvent ca o cãmilã. Pe parcursul mai multorsãptãmâni am încercat, cu marcaj om la om, toatetrucurile feminine de care eram în stare. Invariabil,se loveau de un zid. Totul pânã la asta. Credeamcã la arabi subiectele tabu sunt legate de religie,dar se pare cã mã înºelam. Între timp, un altaspect interesant îmi atrage atenþia, observ cãetichetele noastre au tot mai mult succes, concretizatîn cifre de vânzãri. Adicã, reuºesc sã vândã încârciumi ºi supermarketuri cantitãþi inpresionantedintr-un vin de o calitate îndoielnicã. De fapt, cezic eu calitate îndoielnicã, o poºircã ordinarã pecare, pentru a o putea consuma, trebuie sã teîmbeþi înainte cu altceva. M-am convins repede cãacesta este un amãnunt prea puþin important,într-o piaþã a mãrfurilor contrafãcute, atâta vremecât prezentarea este fãcutã în aºa fel, încât clienþilorîndobitociþi li se inoculeazã ideea cã acel produsreprezintã etalonul. Dacã producãtorul vrânceann-ar avea simþul mãsurii, probabil ar reuºi ºi-nzona de hoteluri ºi restaurante cu sticlele ºietichetele noastre, mã amuz singurã cã am pututgândi o asemenea enormitate, care avea totuºi unsâmbure de adevãr.

Într-o zi, mai spre începutul verii, mã aflamcu Hussein la Odobeºti pentru a discuta despre

lansarea unui nou sortiment de vin. De la onerozie a pornit toatã tevatura. Mi-am exprimatîn faþa directorului de la fosta întreprinderecomunistã de vinificaþie, îndoiala privind calitateavinului conþinut de sticlele noastre. Hussein faceo grimasã de deznãdejde, considerând cã-i periclitezbusinessul cu vorbele mele strãine de orice noimã.Dar directorul, fãrã resentimente, mã considerãdoar o naivã necunoscãtoare în materie de vinuri.Un motiv suficient de temeinic pentru a mãprezenta ceremonios degustãtorului oficial al crameisau ºefului de la compartimentul calitate, cummai este cunoscut în scripte. Chipurile, acestaavea meºteºugul de a mã introduce în taineleacelei ºtiinþe complexe care se cheamã oenologia.Tonul, dar mai ales denumirea pompoasã atribuitãbietului directoraº de þarã, bun la toate, mã facsã-mi înãbuº din faºã un râs isteric. Probabil cãrâsul ar fi rãzbit în cele din urmã, provocat deperlele directorului, debitate cu o cadenþã ce-ltransformaserã într-o sursã inepuizabilã deamuzament. Dar, spre norocul meu, am plecatchiar în clipa aceea alãturi de nea Mãrin Enache,cum am aflat cã i se spune oenologului, pentru amã lãsa târâtã în hrubele, beciurile ºi pivniþeleOdobeºtiului.

Marian Enache se prezintã ca un individîntre douã vârste, a cãrui culoare din obraji îitrãdeazã apetenþa pentru vinurile roºii, seci, carese potrivesc de minune cu friptura de fazan.Pentru cã, înainte de a îndruga despre vinuri, mãoripileazã cu metodele sofisticate de prins acelevietãþi gingaºe, ce se gãseau din abundenþã prinpãrþile locului. Dincolo de cuvinte, pe care nudãdeam doi bani, urmãresc mimica ºi gesturileinterlocutorului meu. Mã surprinde cu o anumitãprestanþã în privire ºi în glas, care se potriveau canuca în perete cu înfãþiºarea de refugiat evadatdintr-un lagãr de tranzit al emigranþilor. Dar omulse simþea bine în pielea lui ºi pentru nimic dinlume nu ºi-ar fi abandonat cãmaºa soioasã, de unalb aproximativ, ce-i cãdea neglijent peste umeri,þinându-se doar în doi nasturi, ºi-i ieºea pe treisferturi din pantalonii largi, strânºi cu o cureaplesnitã la brâu. Tabloul vestimentar este completatde o pereche de pantofi prãfuiþi ºi scâlciaþi, princare ieºiserã monturile proeminente. Cu o astfelde þinutã, inconºtient, Nea Mãrin se considera,probabil, mai apropiat de oamenii pe care-icoordoneazã, în mare parte tineri zilieri înfãºuraþiîn niºte halate mizere. Aceºtia miºunau printrestivele de lãzi sau butoaie ºi-ºi salutau ºeful lafiecare pas, mai mult pentru a se face remarcaþi.

Abia dupã ce intrãm în subteran se poatedesfãºura în voie, lansându-se într-o tiradã ce frizanebunia despre calitãþile curative ale vinului, dincare pricepeai cã cei care nu au darul consumuluiregulat sunt niºte bieþi nenorociþi atinºi de toate


bolile pãmântului. Prea puþin mã interesauelucubraþiile ilogice ale interlocutorului meu, dar,din plictisealã, îl las sã-ºi desãvârºeascã delirul.Apoi, o idee prinde aripi dintr-un fulger de gând:

Dacã v-aº invita în seara asta la cel mailuxos restaurant din Focºani ºi aº comanda ofripturã de vânat bine garnisitã, ce vin mi-aþirecomanda, din acela sau din celãlalt? Rostesc laîntâmplare douã din sortimentele pentru carecolaborarea noastrã trecuse de culmile succesului.

Nea Mãrin sau Marian, evit sã intru înjocul angajaþilor sãi ºi sã-i acord titlul de nobleþeal senectuþiei, îºi ia câteva clipe de gândire, timpîn care, din mãruntaiele burdihanului sãu expandat,pe care i se proptise o mânã, se stârneºte un valde vomã incandescentã care se opreºte abia îngâtlej. ªi am înþeles din expresia de pe figurã cãomul nu este pe deplin pierdut pentru societate.Apoi, fãrã nici un cuvânt, cu o anumitã teamã sãdeschidã buzele, mã duce lângã un butoi imens cudoagele mâncate de vreme. Dã drumul la robinet,iar lichidul maroniu, în lumina spectralã a galeriei,se scurge nestingherit în pahar.

Îmi întinde paharul înainte de a rosti, cu unefort remarcabil de a-ºi lua aer:

O sã iau vreo douã sticle din ãsta pentrudisearã. ªtiu un restaurant cum nici la Paris nugãsiþi, domniþã. Preparã cea mai bunã terinã defazan din regiune.

Duc paharul la gurã ºi instantaneu mi seface foame. Încuvinþez. Apoi, mã grãbesc sã mãîntorc la Hussein care, pesemne, încheiase ”deal-ul” cu conducerea unitãþii. M-am dus glonþ cãtreel, l-am extras din ultimele amabilitãþi cudirectorimea comunistoidã a întreprinderii ºi l-amluat deoparte pentru a-i ºopti la ureche:

În seara asta luãm cina la restaurant cuMarian Enache, oenologul. Sper sã-l convingem sãlucreze pentru noi.

Cum? Se pricepe la etichete? Nu, doar la vinuri, dar este suficient. Nici nu mã gândesc. Am întâlniri mult mai

importante în Bucureºti. Dragul meu, în imperiul tãu de carton

vreau ºi eu jucãria mea. Poate sã fie doar unmoft, sau poate nu. Creem o divizie specializatã înîmbutelierea vinurilor, am adãugat în timp ce-iîndepãrtam o scamã de pe reverul hainei.

Se pare cã argumentul final a fost decisiv.Hussein s-a mai înmuiat. În felul acesta rezolvauna din problemele care-i dadeau mari bãtãi decap în ultimul timp. Evita cooptarea mea înacþionariatul companiei, cu costuri relativ rezonabile.

Câteva ore mai târziu eram cu Hussein ºiMarian Enache la restaurant, încercând sã-mi ducplanul la bun sfârºit. Recapitulând lucrurileimportante din acea zi, Marian îmi fãcuse o bunãimpresie, cu excepþia aspectului sãu vestimentar.

La o primã vedere era iubit de oameni ºi, categoric,cunoºtea toate dedesubturile din întreprindereapentru care lucra încã din tinereþe. Începusem sãcred cã e omul potrivit sã-i disloce pe directorii ceimari, general ºi adjunct. Iar dacã n-ar fi avutdestul elan pentru aspiraþii de mãrire, nici oproblemã, i s-ar putea inocula. Era imperios necesarsã camuflez bine aceastã curajoasã perspectivã. Înlogica punerii omului potrivit la locul potrivit,gândurile îmi zboarã de la Marian la condiþiafemeii. Ce-ar fi dacã femeile ar trece prin lumedrept înzestrate cu viclenie ºi inteligenþã maleficã?O mare deziluzie pentru ambele tabere. Mai degrabã,femeile ar trebui sã facã pe proastele pentru a nu-i lãsa pe bãrbaþi sã se considere inferiori.

Nu mã edificasem dacã subminarea autoritãþiise putea construi mai bine din interior sau dintr-o poziþie externã. Chiar mã mãcina o asemeneadilemã. Hussein era total absent, aproape cã-ltârâsem pânã la local. Fuma ºi din când în cândbutona pagerul, care suna aproape neîntrerupt,pentru a afla cine ºtie ce mesaje dintr-o lume aafecerilor care-mi pãrea la fel de strãinã ca cea aextratereºtrilor. Dar, cu atât mai incitantã eraprovocarea s-o cunosc ºi s-o explorez. Aºa încâtmã puteam baza doar pe fler pentru a conducediscuþia. Un al ºaselea simþ, intuitiv, nu mã lãsasã-mi cumpãnesc gândurile ºi gesturile. Mã trimiteadirect în vâltoare.

Observ cã staþi pe o adevãratã comoarã,dar nu o scoateþi la suprafaþã, am încercat sãaprind o scânteie de conversaþie dupã ce amaºteptat ca ospãtarul sã ne ia comanda, iar vinul,de data asta de un roºu strãlucitor, sã se aºtearnãcuminte pe fundul paharului.

Ne orientãm ºi noi în funcþie de ce cerepiaþa, domniþã, cã tot am pãtruns în capitalism.Vinurile la români trebuie sã fie albe sau roze, sãmeargã ºpriþ cu sifon, dulci sã fie împreunate cuvodcã sau matrafox, ºi îndeajuns de slabe ca sã seasocieze cu vorbãrie multã ºi politicã de cârciumã.Nu ne trebuie cine ºtie ce calitate. ªi, evident,conteazã la buzunar, cu cât se vinde. Ce avem noiaici, în butelcã, se bea doar la ocazii speciale.

Da? Eu m-aº simþi mult mai atrasã de unbãrbat care bea un vin rubiniu.

Înþeleg, domniþã, numai cã chefliii noºtride pe plaiurile moldave, veneticii acestui þinutglorificat în vremea lui ªtefan cel Mare, au fiecarecâte patru-cinci copchii acasã, nu toþi ai lor, ce-idrept. Abia aºteaptã sã le moarã scârbavnica, casã se concentreze temeinic asupra paharului, fãrãa avea regrete cã le-au ieºit copiii oligofreni.

Am dat pe gât un strop de vin ºi m-amridicat de la masã, cu zâmbetul larg pe buze,fãcând, aparent, o constatare nevinovatã:

èèèèè


Limba fiecãrei naþiuni nu este doar un material cu funcþie practicã,un instrument prin care oamenii comunicã, ea este „întâiul mare poem alunui popor”, aºa cum afirma L. Blaga.

Limba românã se identificã cu neamul nostru, este forþa care ne uneºteindiferent în ce colþ al lumii trãim.

În anul Centenarului Marii Uniri, graiul românesc trebuie sã ne înalþepeste interese ºi orgolii ºi de aceea suntem obligaþi sã nu îi frângemfrumuseþea, vorbind-o greºit.

Din pãcate, din neatenþie sau din necunoaºtere, mulþi români îi ignorãregulile, folosind forme greºite. Auzim deseori exprimarea incorectã: „Suntun om care-mi iubesc patria”. Verbul din propoziþia subordonatã trebuie sã fiela persoana a III-a: „Sunt un om care-ºi iubeºte patria”. La fel vom spune: „Euºi Maria suntem persoane care iubesc cartea” (nu „iubim”) sau „suntem cititori

cãrora le place lectura” (nu „ne place”).Folosirea unor structuri latineºti trebuie sã þinã cont de forma originalã; vom spune, aºadar: „in

extremis”, „in vitro”, „in corpore”, etc. Formele „în extremis”, „în vitro”, „în corpore” sunt eronate.Din dorinþa de a scurta cuvintele, unii vorbitori folosesc termeni greºiþi cum ar fi: „orifici”,

„servici”, „artifici”, etc. Trebuie sã folosim formele corecte: „orificiu”, „serviciu”, „artificiu”.Într-un alt articol am amintit cazul cuvântului „datoritã”folosit uneori greºit cu valoare negativã.

Ex: „Datoritã neatenþiei lui, am pierdut meciul”. Corect: „Din cauza neatenþiei lui am pierdut meciul.”O situaþie asemãnãtoare se regãseºte ºi în cazul substantivului „ºansã”, în exprimãri de tipul: „L-auîntrebat dacã elevii au ºansa sã piardã examenul.” Cuvântul amintit trebuie folosit doar cu o conotaþiepozitivã în enunþuri cum ar fi: „El are ºansa sã promoveze examenul” sau „Echipa are ºansa sã câºtigeturneul”. În contextul amintit anterior formele corecte pot fi: „L-a întrebat dacã elevii riscã sã piardãexamenul/ sunt în pericol sã piardã examenul”.

Termenul „raport” are la plural douã forme: rapoarte (cu sens de comunicate) ºi raporturi (relaþii,legãturi). Vom spune: „Raporturile dintre ei sunt tensionate” ºi „Au fost trimise ministerului rapoartelecerute”.

Atenþie când folosim unele cuvinte în locul altora; doar pentru cã seamãnã ca formã, nuînseamnã cã sunt corecte. Ex: „grizonant” (nu grizonat), „poprire” (nu proprire), „repercusiune” (nurepercursiune), etc.

Sã vorbim ºi sã scriem corect într-o limbã melodioasã ºi binecuvântatã aºa cum spunea poetulGr. Vieru: „Dumnezeu prima oarã/ Când a plâns printre astre/ El a plâns peste þarã/ Cu lacrima limbiinoastre.”

Observ cã dumitale îþi place vinul roºu, amrostit în timp ce l-am atins uºor cu mâna pespatele arcuit, singurul loc de care mã simþeamatrasã, de parcã acea masã diformã de carneîmpuþitã avea doar posteriorul viril.

Se înroºise ca un rac proaspãt dat în fiert.În acel moment am simþit cã e pierdut, e al meu.Restul au fost detalii contractuale. Marian Enacheprimea o sumã frumuºicã de bani pentru consultanþã,dublu cât salariul de la Odobeºti, care oricum erade mizerie, dar rãmânea ca un ghimpe în cadrulîntreprinderii de vinificaþie pentru a-mi selectavinurile vrac pe care doream sã le cumpãr. La

Rubricã de Prof. Stela BoulescuLiceul Teoretic „Tata Oancea”

Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim corect rect rect rect rect româneºte!omâneºte!omâneºte!omâneºte!omâneºte!

finalul discuþiei am sorbit, ca pentru prima datã,vinul primenit în pahar, pentru a mã convinge cãera un degustãtor priceput. Aºteptãrile erauconfirmate, iar colaborarea pecetluitã cu un clinchetca de coploþel, izvorât din ciocnirea paharelornoastre. Hussein aproape cã moþãia lângã mine,fusese un lest toatã seara. A trebuit sã rog unbãiat de prãvãlie sã mi-l care la hotel. Nu mãputeam lupta cu el.


Povestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbeiVASILE IONIÞÃ

Fragmente din corespondenþã

În sãptãmânalul Flacãra, nr. 32 (860)/ 2018, Andrei Pãunescu oferã cititorilor, consecvent, mostrede abateri ale unor mijloace de comunicare, în special provenite din emisiunile unor posturi deteleviziune. Printre exemplele din numãrul respectiv se aflã ºi fragmentul urmãtor, provenit de lapostul B1 TV, 18 iulie 2018. Îl reproducem ºi noi,odatã cu observaþia „pescuitorului” : „Un grup detineri încep sã facã scandal”. Andrei Pãunescu decreteazã:”Dezacord! Corect era un grup începe. Avemde a face cu efectul de acord greºit prin proximitatea cuvântului anterior, tineri, ºi cu efectul de acorddupã sensul de plural al substantivului grup. Dar tot greºealã este.”

În acelaºi numãr al publicaþiei, la p.16, ne-a ieºit în cale urmãtorul fragment: „Ar fi, în sfârºit,nedrept sã nu menþionez cã majoritatea celor care veneau la Adrian Pãunescu, a celor care îl cãutaula redacþie /…./ erau oameni simpli”. Cuvintele care fac obiectul observaþiilor noastre sunt grupul celorcare veneau ºi substantivul majoritatea. Grupul are, din punct de vedere sintactic, dimpreunã cu acelor care îl cãutau laredacþie , funcþie atributivã, determinând substantivul majoritate. Am mers pefirul exprimãrii,cãutând predicatul propoziþiei principale din fraza, stufoasã, drept care am contras-o,renunþând la alte grupuri atributive, drept care am recurs la paranteza /…./. Subiectul principalei,respectiv substantivul majoritatea, are drept predicat nominativul erau oameni. Dacã am aplicaobservaþia „pescuitorului” de erori Andrei Pãunescu, ar trebui sã decretãm:” Greºit! Corect fiind eraoameni, urmat de atributul lui oameni, respectiv adjectivul simpli”

Doamnã Stela,

Mã opresc aici, întrebând : „Cine are dreptate ? Andrei Pãunescu sau autorul articolului dinpagina 16, Nicolae Arsenie?” Fãrã a face investigaþii în lucrãrile de gramaticã pe care le aveþi laîndemânã, sau chiar folosindu-vã de acestea, aº vrea sã ºtiu dacã am dreptate eu, care mã bazez peurmãtorul concept analitico – gramatical. Cuvintele care exprimã o colectivitate de obiecte (în sensgeneral, adicã fiinþe sau lucruri) cedeazã dreptul de acord în favoarea pluralului elementelor constitutive.Dau douã exemple, unul cu elemente reprezentând fiinþe, celalt cu elemente obiecte neînsufleþite: „Unstol de cocori ºi-a luat zborul spre þãrile calde” ºi b) „O sumedenie de obiecte de îmbrãcãminte se gãseaîmprãºtiatã prin toatã casa”. Exemplele exprimã varianta Andrei Pãunescu. În varianta pe care eu osocotesc corectã socotesc cã e corect: „Un stol de cocori ºi-au luat zborul …” ºi, respectiv, „O sumedeniede obiecte de îmbrãcãminte se gãseau împrãºtiate”. Acestei judecãþi se supun, dupã pãrerea mea, toatesubstantivele care exprimã colectivitãþi de obiecte (obiecte propriu zis, sau finite), ca: grãmadã, grup,aglomerare, mulþime s.a.

Eu cred cã meritã clarificat acest mãrunt caz privind acordul gramatical în limba românã,în felul acesta aliniindu-ne altor limbi.

Vã doresc toate câte vi le doriþi, Moº Ioniþã de pe Nergãniþã,

alias Vasile Ioniþã

P.S. Mi-am amintit unde pot gãsi o confirmare a celor susþinute de mine.O dau mai jos.Al. Graur, Gramatica azi, Editura Academiei, Bucureºti, 1973, p.184, unde se referã la

cazul când substantivul subiect reprezintã o colectivitate….urmeazã exemple.


Iulian Barbu

Inima mea

inima meae adormitãîn flori de tei

inima meae adormitãîn frunze de tei

Ionel Bota

Eli, Eli, Lama Sabactani!

Aici e un spital sau poate viaþaCu doctorii îmbãlsãmându-mi aniiVoi ce mai faceþi când pe geamuri gheaþaMai scrie „Eli, Eli, Lama Sabactani”?

Din alt pocal acelaºi sânge bându-lAm aºezat icoana în fereastrãAm ars în felinarul clipei gândulDar n-am aflat ce face mama noastrã.

În Bethleem azi s-a nãscut MesiaFratele meu Iisus din NazarethEu îi arãt acum fotografiaAici de dorul vostru mor încet.

Edith Cobilanschi

ªi-a coborât Christos de pe cruce

ªi-a coborât Christos de pe cruceºi-a poposit la Mãnãstirea Ciclova,unde un clopot de vecernie bãtea undeva.Apoi a pornit la Bocºa, la vale,unde un pom fulgerat la Medreº stãtea sã se prãvale.Oamenii din drumul mare nu l-au vãzut.Domnul îºi vedea de drum singur, tãcut.Un moº smerit i-a ºoptit : „Doamne dã-mi sãnãtate”,Isus i-a rãspuns: „Dincolo vei avea de toate”.A plecat din acel oraº pustiu ºi s-a urcatpe dealul Crucii la Capela Sfânta Maria,drum nepietruit, dar pentru credincioºi însemnatde 200 de ani cu lacrimi ºi suferinþã,în speranþa cã vor veni vremuri cu credinþã.Când întunericul nopþii încet pe deal s-a lãsat,o lunã mãreaþã dinspre Caraºova s-a înãlþatºi umbra Domnului cu drag a îmbrãþiºatdealul, valea, pãdurea în sãptãmâna împãcãriica oamenii Banatului sã nu uite cã vine,Sfintele Paºti înspre noi, oamenii buni, înspre tine.

Scrisã în sãptãmâna Floriilor Ano Domini 2018

Daniela Marchetti

Concertul copilãriei în piaþa goticã

am vãzut oraºul în vechea gravurã a bijutieruluipe strada mare o fetiþã învãþa porumbeii sã zboaremama asculta acelaºi concert în catedralele toamneiorganistul acela e acum o statuieeu vãd acum o femeie hrãnind porumbeii în piaþa goticãîi este dor de mine de tine ºi de noi toþinumai ea ºtie sã audã copilãria pãºind pe dalele unde anii au lãsat dâre adânci

numai ea descifreazã misterul fetiþei din celãlalt veacºi scrie despre luna care valseazã cu stelele pânã cândînainte sã plece la culcare le sãrutã dimineaþa

Dimitrie Acea

VINE VREMEA.

Vine vremea, ºtiu cã vine,n-a fost ieri, nu-i azi, e mâinecând în mine-o suna ceasul,timpu-i sã-mi iau bun rãmasulde la visu-n care suntde-o viaþã pe pãmânt.Vine vremea ºi se ducealþi copii pe lume-aduce,alte mame-or legãnaºi la Domnul s-or rugasã le deie sãnãtateºi sã-i apere de moarte.Vine vremea când nu ºtiºi dispari, parcã n-ai fi.

Poeme de Cristian-Paul Mozoru

Pe linia apei, cãrãri în timpLãsam trasate spre definirile fiinþeiÎn vreme ce numai ochiulÎºi fãurea, sfios, locSpre marginea cuvântului mut

***

Ca valul, de stâncã,Spargã-se zorileÎn Dimineaþa-de–ApoiPânã ce râuri de cunoaºtereVor invada vãzduhulCa hoardele barbare,Vremuri timpurii

(din volumul La Porþile Timpului –Poemele Danei. Bucureºti: Mantaua luiGogol, 2014)


Doina Gârboni

LAS CUVÂNTUL

Poetul renaºteDin propria cenuºãSe ascunde-n cuvântCuvântulÎl þese-n lanþ de PenelopePe Marea neliniºtiiAºteptând în tãcereVerbe trecuteCurbeazã orizontulUnde e ascunsãPasãrea Phoenix

Visul Lucid

Una din practicile armatei române lainstruirea soldaþilor a fost frica, teroarea detribunalul militar. REGULAR erau aduse victimeale acelui tribunal, soldaþi consideraþi trãdãtoripentru încãlcarea jurãmântului militar, fiinþe firavecare fugiserã acasã, dezertaserã, numai piele ºios care dupã câþiva ani de puºcãrie, hrãniþi doarcu coji de lubeniþã ºi spãlat veceuri ºi podelekilometrice în genunchi cu periuþa de dinþi de levedeai oasele la încheieturi prin piele de parcãdeveniserã corp comun erau trecuþi prin faþanoastrã în timp ce el, soldatul trãdãtor se cãia.

Am fost grãnicer pe frontiera cu Iugoslaviaîn 1973, iar noaptea de pazã în câmp, la 9 km depichet, adormeam cu frica sã nu fiu prins decãpitan sau infractor, nu ºtiu de care mai tare,sã mã omoare au închidã aºa cã visam darauzeam atmosfera din jur, din jurul cuibuluisuprapusã cu cea din vis în vis, exemplu: Dacãeram la Timiºoara în vis mâncând ochiuri lacapac la restaurantul Lido de lângã operã ºi pela 4 dimineaþa se apropia patrula de noapte încontrol, o auzeam ºi începeam lupta sã mãtrezesc, concentrându-mã pe miºcarea mâinilorsau picioarelor, sã le miºc pânã intru în contactcu patul, care pentru mine întotdeauna duc latrezire tocmai la timp ca sã somez patrula. Darîntr-o noapte s-a apropiat de mine un infractorcare dorea sã treacã fraudulos frontiera, se rãtãcisechiar în direcþia mea. Era o noapte întunecatã,

Ion Grecu

Incantaþie

Dintr-o lume anostã, ia-mã ºi mã furãFatã dragã, aprinsã, în trup de scântei,Flacãra din tine nu cunoaºte urãOchii tãi-s luminã:focul dragostei!

Ia-mã ºi mã furã pe tãrâm de ºoapteFatã dragã, dulce izvor nesecat!Lumina din tine înveleºte-o-n noapteDe visãri trãite ce m-au fermecat!

Ia-mã dragã fatã, du-mã-n fericireaCe-i ascunsã tainic; vlãstar de prierDezleagã norocul, sã gustãm iubireaCe înalþã suflet pânã sus la cer!

ªi privind la tine sã-þi vãd mulþumireaCe-þi cuprinde chipul; dragostea furatãN-are preþ pe lume…ºi totuºi iubireaVeºniceste verde… ia-mã, dragã fatã!

cu lapoviþã ºi ploaie mocãneascã. În vis, eu îlauzeam ca peunul care pãºeºte în cisme decauciuc prin iarbã: zdup, zdup, zdup. AMDESCHIS OCHII, L-AM SOMAT ªI AM TRASPATRU FOCURI DE ARMÃ ÎN AER strigând“STAI CÃ TRAG!” NAMILA din intuneric S-ASPERIAT ªI A FUGIT. Nu se vedea la doi paºi.Paºii au dispãrut în sângele care îmi zvâcnea înurechi. La auzul focurilor de armã s-a trasalarma la Pichet ºi zona a fost înconjuratã. Aºaam aflat cã INFRACTORUL era mãgarul carefugise de la stâna din apropiere. Se fãcuse ziuãde-acuma ºi la descoperirea cauzei, maiorulcare era tocmai în inspecþie a concluzionat cãnu poate justifica intrarea mea în unitate fãrãcele patru cartuºe ale mele pe motivul unuimãgar ºi ca atare nu îmi permite sã intru înPichet fãrã tuburile trase. Am umblat îngheþatºi nemâncat pânã la ora prânzului prin iarbã casã le gãsesc ºi sã le recuperez. Altcum aº fi fostarestat sub suspiciunea cã le-am ascuns înscopul vreunui sabotaj (sã-l împuºc chiar pe el,poate). Dupã un an ºi jumate de pazã amînvãþat sã-mi aud hoþii noaptea când vin sã mãfure, þip la ei în somn acompaniat de câiniivecinilor, între conºtienþã ºi subconºtient. Dacãeºti lucid în vis se mai cheamã vis? Oare cumvor ieºi din vis cei trimiºi în Afganistan?

Ben Todicã


Înmormântarea la craºoveni. Ritualuri ºisuperstiþii

Prof. CRISTINA SÃRÃÞEANU

La fel ca ºi alte popoare ori etnii, ºi craºovenii, în cazul nefericit al decesului unei persoanedin familie, au tradiþii ºi obiceiuri, ritualuri ºi supersitiþii legate de înmormântare. Datoritã faptului cãsunt caracterizaþi de superstiþie, craºovenii respectã întotdeauna, cu stricteþe, obiceiurile ,,mariitreceri”, neabãtându-se niciodatã de la ele.

Prin urmare, pregãtirile de înmormântareasunt organizate cu grijã ºi smerenie, în scopultrecerii cu bine pe lumea cealaltã a mortului, iarsufletul acestuia sã nu îºi piardã drumul. Dupãdeces, trupul este aºezat într-o copaie (crº. copata)cu apã curatã ºi rece, timp de 3 ore, pentruultimul botez al mortului. Acest botez reprezintãnu doar spãlarea materialã, dar ºi spiritualã adecedatului, purificarea sufletului de celepãmânteºti, acesta fiind gãtit pentru drumul sprecele înalte. Apoi, dupã sãvârºirea acestui primobicei, mortul este înveºmântat în costum popularcraºovenesc, cusut în culori mai închise, pentruailustra sobrietatea momentului, costum un picdiferit faþã de cel purtat cu mândrie în timpulvieþii.

Sub coºciugul, în care se odihneºte rãposatul,se aºterne o þesãturã (crº.struka) craºoveneascã,dintre cele mai frumoase ºi mai alese, iar pestetrup se aºterne un giulgiu alb, ce semnificãpuritatea, dar, poate, ºi noul veºmânt care vaacoperi trupul în Ziua Judecãþii de Apoi. În coºciug,dar ºi în mâinile celui neînsufleþit, se pun diferiteobiecte, pe care, superstiþia spune, ar putea sã lefoloseascã pe lumea cealaltã: la bãrbaþi un prosop,o batistã, un pieptene, iar la femei un batic, unrozariu, chiar ºi bani, ce ar semnifica ,,plata”vameºului care pãzeºte porþile lumii de dincolo.

O altã superstiþie se referã la teama familiei,în ceea ce priveºte transformarea decedatului înstrigoi, moroi ( crº.muronji), în cazul în care nuse pune în coºciug, printreveºmintele acestuia, o mânãde boabe de mac ºi oramurã de spini mari ºigroºi, dintr-aceia din cares-a împletit coroana luiCristos, aflat pe cruce.Craºoveanul povesteºtemereu cã e absolut necesarsã se punã macul în coºciug,pentru cã , odatãînmormântat rãposatul,acesta trebuie sã aibã delucru, adicã sã numereboabele de mac pânã

oboseºte, astfel nemaigãsind calea de întoarcerespre casã. De asemenea, ºi creanga de spini trebuiebine ascunsã în coºciug, ca în cazul transformãriicelui îngropat în moroi, acesta sã se înþepe înspini, ceea ce-l poate împiedica sã se întoarcãacasã ºi sã tulbure liniºtea celor vii.

Timp de trei seri, la priveghi, se adunãneamurile, vecinii, oamenii satului, cantorul bisericii,bocitoarele, care încep sã jeleascã ºi sã boceascã,aºa cum cere tradiþia. În cântecele lor, rostescversuri despre patimile lui Cristos (crº.muka) întruiertarea pãcatelor celui decedat. În acest timp,lumânãrile ºi toate becurile din casã sunt aprinse,lumina acestora reprezentând cãlãuza sufletuluipe calea spre veºnicie, risipind întunericul morþiiºi apropiindu-se de Dumnezeu. De asemenea, suntacoperite toate oglinzile existente în casã, ca sufletulmortului sã nu îºi continue sãlãºluirea în oglindãºi sã nu rãtãceascã drumul spre cele chemateveºniciei.

A treia zi, înainte de a fi dus mortul înbiserica satului, pentru o ultimã liturghie ºipomenire a acestuia, ºi acasã preotul mai þine ocuvântare, în care acesta aminteºte despre viaþarãposatului, totodatã, în numele mortului, luându-ºirãmas bun de la familie, rude, prieteni, vecini,dupã cum tradiþia o cere. În acest rãstimp, întrupomenirea mortului, bãrbaþilor, care poartã sicriulîn spate pânã la groapã, li se prinde în spate câteo cãmaºã nouã, femeilor câte un prosop, iar copiilor

tradiþii


câte o batistã, ca fiecare sã se ºteargã de cele câteau fost grele ºi le-au lãsat în urmã.

Spre cimitir, convoiul, care însoþeºte mortulpe ultimul sãu drum, îºi are ordinealui, astfel: unbãrbat, din afara familiei, poartã crucea în faþã,urmat fiind de lãmpaº, care este o femeie, ce, înlampã, poartã lumânarea care lumineazã calearãposatului spre cele veºnice de acasã pânã lacimitir. Acestora, le urmeazã tinerii care poartãprapurii (steagurile), preotul ºi cantorul, familia,rudele, prietenii ºi naºul familiei. Naºul, dupãsãvârºirea actului de înmormântare, întâmpinã pecei prezenþi cu câte un pãhãrel de þuicã, iarlãmpaºul întâmpinã cu gogoºi dulci, toate acesteaîntru pomenirea celui plecat dintre cei vii, dupãcare se mulþumeºte, dupã datinã, cu crº.Bog da(ga) oprosti! (rom.Bogdaproste!).

Toþi cei care au fost prezenþi la înmormântare,dar ºi cei care au sprijinit familia ca totul sãdecurgã aºa, ca la carte, sunt aºteptaþi acasã, lapomana tradiþionalã, unde se mai înalþã o rugãciune,cãci, spune craºoveanul, viaþa omului nu se sfârºeºteodatã cu moartea trupului, de aceea, trebuie mereusã ne îngrijim de sufletul celui plecat dintre noi.

Familia craºoveneascã mai respectã ºi o altãtradiþie, care aratã grija pe care aceasta o poartãpentru sufletul celui pierdut. Astfel cã membriifamilieise adunã într-un loc ferit ºi curat, pentrua construi un mic altar, din pietre, iarbã, flori,bãnuþi ºi, timp de 40 de zile, se roagã ºi toarnãapã proaspãtã în mijlocul altarului din patru gãleþide apã ca sã purifice sufletul mortului, iar acestasã ajungã fãrã de pãcat în faþa Domnului. Dau apapãmântului ºi rugãciunile cerului, ca ofrandã pentrudivintate, întru îmbunarea cerurilor ºi ajungeriiîntr-un loc bun a sufletului celui plecat dintre aisãi.

Odatã dus la bun sfârºit întreg ceremonialul,craºoveanul este împãcat cu sine cã a dus spreîndeplinire, dupã tradiþie, toate câte le-a moºtenitde la strãbuni pentru marea trecere, convins fiindcã decedatul îºi poate gãsi odihna ºi somnul dulce,iar sufletul sãu va gãsi adevãrata luminã.

Vineri 16 noiembrie 2018, la vârsta de 67 de ani, s-a stins prietena noastrã

de la Anina, Maria Chiper. De o sensibilitate aleasã, Mia (dupã cum îi spuneau

prietenii), a fost unul dintre truditorii revistei „Arcadia”, alãturi de soþul ei,

Mihai Chiper, redactorul-ºef. A cochetat cu poezia, volumul sãu de versuri

aflându-se sub tipar. Suflet cald ºi frumos, Maria Chiper a fost condusã pe

ultimul drum în 18 noiembrie 2018 fiind înmormântatã în Cimitirul de sus din

Anina. Rãmas bun, Mia! Dumnezeu sã te aibã în paza sa!

Ion Rãºinaru

Varas-a dus pe apa sâmbetei,o datã cu ea cuvântul în care am locuit.Mã aºezîn spuza vremii cu palma deschisã.Miluieºte-mã cu o fãrâmãdin mireasma zâmbetului tãuºi am sã-þi rãcoresc tâmplacu ultima picãturã de rouã.

***Privat de luminãrostesc pentru întâia oarãultimul cuvânt.

***Refuzat de trunchiul durcariul devoreazã liniºteadin inima mea.

***Roua dimineþii -ecou al petelor din soare

***Trec pe lângã norocasemenea vântuluiprin frunzele toamnei

***Odatã cu migrarea lunii în altã noaptechipul tãu se oglindeºteîn sufletul meu.

***Captiv în ceaþa clipei reconstituicãrareace duce la inimã


În anul omagial alunitãþii de credinþã

ºi neam, bucurie

ºi recunoºtiinþãla Alibunar, SerbiaPentru românii din Comuna Alibunar (Serbia),

ziua de 8 decembrie 2018 a fost una de maresãrbãtoare culturalã.

În straiul tradiþional popular, tineri ºi vârstniciau umplut frumoasa bisericã din Seleuº (comunaAlibunar) pentru câteva ore de întâlnire frãþeascãºi de bun colind românesc.

Întâlnirea din 8 decembrie 2018 de la Seleuºa cuprins momente deosebit de importante aleSocietãþii literar-artistice „Tibiscus” din Uzdin (P.A.Voivodina, Serbia), precum ºi ale comunitãþii ºiautoritãþii locale Alibunar, cu sprijinul ºi pringrija Bisericii Ortodoxe Române din Seleuº, gazdaevenimentelor.

În cadrul celei de-a XXI-a ediþie a ZilelorPresei Bãnãþene, preºedintele Societãþii literar-artistice „Tibiscus”, scriitorul Vasile Barbu a înmânaturmãtoarele premii: Premiul de Excelenþã alJurnalismului Românesc din Banat „Aurel Turcuº”dnei. Laura Sgaverdea, director general RadioReºiþa, ºi dnei. Anicica Barbu, redactor RTVCovãciþa.

Premiul pentru contribuþii deosebite înpublicisticã„Silvius – Bata Miclea” a fost înmânat:dnei. Gabriela ªerban (Bocºa), dlui. Mircea Anghel(Lugoj), dlui. Erwin Jozef Tigla (Reºiþa), dnei.Mirela Ioana Dorcescu (Timiºoara), dlui. MirceaBoran (Arad), dlui.Nico lae Danc iuPetniceanu (Mehadia),dlui. Gheorghe Rancu(ªopotul Vechi), dnei.Mar ina Ancãi þan(Libertatea – Panciova),dnei. Elena MariaMurgu (Timiºoara),dlui. Ovidiu Lupºor (TVVoivodinei – Novi Sad),dlui. Iancu Murãrescu(Sãrcia), familiei Mariaºi Iaroslav Kralik(Covãciþa), Radio Reºiþaºi Radio Novi Sad,secþia românã.

Cea de-a doua

parte a evenimentului a fost dedicat Festivaluluide colinde ºi obiceiuri de iarnã la români intitulat„Deschide uºa, creºtine” aflat la prima ediþie pringrija preºedintelui comunei Alibunar (prezent laeveniment) ºi a preotului Bisericii Ortodoxe Românedin Seleuº, Cristian Bãbuþ.

„Prin cãldura sufleteascã ºi frumuseþea ei,colinda noastrã este o moºtenire de zile mari, esteun imn sfânt de aleasã preþuire a bogãþiei denetãgãduit a spiritualitãþii ºi a civilizaþiei româneºti.Colindele sunt adevãrate comori ale tezauruluinostru cultural ºi spiritual. Prin ele, prin melodialor, poporul nostru dreptcredincios ºi-a arãtat, ºi-ºiaratã ºi azi, învãþãtura de credinþã, adânca evlaviefaþã de întruparea Domnului nostru. Ieslea la careau venit pãstorii ºi cei trei crai cãlãuziþi de steauarãsãritului pun în aceste minunate daruriduhovniceºti puterea pe care poporul nostru adovedit-o în decursul a douã mii de ani de creºtinismfaþã de Praznicul Naºterii Domnului nostru IisusChristos.” precizeazã scriitorul Vasile Barbu încuvântul de deschidere. ºi conchide: „ De aceea,dragilor, ºi noi astãzi ºi în viitorime, vom umbla,vom colinda, obiceiul sã-l pãstrãm, obiceiul dinbãtrâni, pân’ om fi-n lume români!”

Fiind o întâlnire frãþeascã a românilor dinBanatul de Sud, provincia Voivodina, cu româniidin Banatul de munte ºi Banatul de pustã (cãrãºeniºi timiºeni), dar ºi fraþi arãdeni, în cadrulFestivalului de colinde ºi obiceiuri româneºti„Deschide uºa, creºtine” de la Seleuº au colindatºi au interpretat cântece patriotice româneºti cetede colindãtori veniþi din Arad, Buziaº, Sãcãlaz,Timiºoara, Voislova, alãturi de copii, tineri ºivârstnici ai locului.

O întâlnire de suflet pregãtitã cu multãcãldurã ºi dragoste frãþeascã de cãtre membriiSocietãþii literar-artistice „Tibiscus” din Uzdin (preº.Vasile Barbu), dimpreunã cu membrii comunitãþiiAlibunar ºi credincioºii Bisericii din Seleuº (pr.Cristian Bãbuþ), un remarcabil eveniment care

încheie un an dedicatCentenarului MariiUniri a românilor,unitãþii de credinþã ºineam, un evenimentcare a reuºit, ºi deaceastã datã, sã aduneromânii împreunã,prilej de bucurie ºib inecuvântare , deconsolidare a identitãþiiromâneºti ºi ortodoxe.

Felicitãri, românifrumoºi! La mulþi ani!

Gabriela ªerban

acÞiuni premergÃtoare ÎnfÃptuirii marii uniri din 1918 l … · atmosfera de mare sãrbãtoare...

Documents