abstractia liricĂ

10
Modalități de reprezentare expresiv-abstracte - Opusă abstracțiunii geometrice, expresionismul abstract dezvoltă o pictură liberă ce valorifică noi cerințe într-un domeniu autonom inundat de semne ale unei descrieri subiective a sentimentelor, senzațiilor și a reflecțiilor mentale auctoriale; o pictură liberă, dezlănțuită din reguli, formalism, conformism, în căutarea expresivității cromatice și a materiei - prin impulsivitate liniară, gesturi spontane și brute și adoptarea unor materiale inestetice și neconvenționale; o pictură nonfigurativă sub titlul generic expresionist abstractă dezvoltată pe două fronturi - în Europa, sub numele de Arta informală 1 și în America - Action Painting. - Câteva repere/ origini: - desenele topografice ale lui Leonardo da Vinci - acuarelele lui William Turner - caligrafia asiatică - Claude Monet (Căpițe de fân și Nuferi) - pictura liberă impresionistă (prin divizarea tușei) și postimpresionistă (Paul Gaugain, Georges Seurat, Henri de Toulouse-Lautrec, Vincent van Gogh) - pictura revoluționară a stării de spirit fovist-expresionistă- caracterul acesteia se regăsește în expresia culorii pure (fauve) și strălucitoare pe suprafețe largi din opera lui Matisse și în special în lucrări spontane și energice, 1 Termenul de Expresionism Abstract a fost folosit prima oară în 1919 (în revista Der Sturm) în relație cu reprezentările expresioniste germane, ce combinau intensitatea emoțională cu antifigurativul școlilor abstracte europene (Futurism, Bauhaus și Cubismul sintetic). Alfred Barr (1929, America) asociază termenul cu arta lui Wasilly Kandinsky, aplicat artei americane (de către crtiticul Robert Coates) după 1945. Alți termeni - Artă Informală (Michel Tapié ,1952), Abstracție Lirică (Georges Mathieu) și Tașism (Michel Seuphor, 1940- 50) . 1

Upload: tudor-titoiu

Post on 29-Nov-2015

178 views

Category:

Documents


7 download

DESCRIPTION

lirica

TRANSCRIPT

Page 1: ABSTRACTIA LIRICĂ

Modalități de reprezentare expresiv-abstracte

- Opusă abstracțiunii geometrice, expresionismul abstract dezvoltă o pictură liberă ce valorifică

noi cerințe într-un domeniu autonom inundat de semne ale unei descrieri subiective a sentimentelor,

senzațiilor și a reflecțiilor mentale auctoriale; o pictură liberă, dezlănțuită din reguli, formalism,

conformism, în căutarea expresivității cromatice și a materiei - prin impulsivitate liniară, gesturi spontane

și brute și adoptarea unor materiale inestetice și neconvenționale; o pictură nonfigurativă sub titlul generic

expresionist abstractă dezvoltată pe două fronturi - în Europa, sub numele de Arta informală1 și în

America - Action Painting.

- Câteva repere/ origini:

- desenele topografice ale lui Leonardo da Vinci

- acuarelele lui William Turner

- caligrafia asiatică

- Claude Monet (Căpițe de fân și Nuferi)

- pictura liberă impresionistă (prin divizarea tușei) și postimpresionistă (Paul Gaugain, Georges

Seurat, Henri de Toulouse-Lautrec, Vincent van Gogh)

- pictura revoluționară a stării de spirit fovist-expresionistă-caracterul acesteia se regăsește în

expresia culorii pure (fauve) și strălucitoare pe suprafețe largi din opera lui Matisse și în

special în lucrări spontane și energice, dinamizate de gestul pictural2 semnate de Wasilly

Kandinsky - Untitled (First Abstract Watercolor) - 1910, seriile Impression, Improvisation și

Composition (1910- 1911).

-

Wassily Kandinsky : Untitled (First Abstract Watercolor) – 1910; Impression III (Concert) – 1911

- Suprarealismul inspiră prin spontaneitatea scriiturii automatice (desenele automate ale

lui André Masson), bazată pe impulsuri ale subconștientului, exploatarea principiului

hazardului obiectiv (în proces și tehnică, conținut și substanță. Automatismul suprarealist

1 Termenul de Expresionism Abstract a fost folosit prima oară în 1919 (în revista Der Sturm) în relație cu reprezentările expresioniste germane, ce combinau intensitatea emoțională cu antifigurativul școlilor abstracte europene (Futurism, Bauhaus și Cubismul sintetic). Alfred Barr (1929, America) asociază termenul cu arta lui Wasilly Kandinsky, aplicat artei americane (de către crtiticul Robert Coates) după 1945. Alți termeni - Artă Informală (Michel Tapié ,1952), Abstracție Lirică (Georges Mathieu) și Tașism (Michel Seuphor, 1940-50) .2 Pentru acest gest a fost considerat fondatorul Expresionismului Abstract (abstracțiunii lirice), din anii ’20 îndreptându-se către abstracția geometrică.

1

Page 2: ABSTRACTIA LIRICĂ

este foarte vizibil în Action Painting, derulat într-o perioadă în care dezvoltarea psihanalizei

(Jung și Freud) a schimbat percepția oamenilor despre lumea fizică și cea psihologică.

Această pictură trimitea privitorul în profunzimea subconștientului, evocând un sens primar,

prin alegerea unui limbaj vizual arhetipal.

- Arta Informală : Karl Otto Götz3, Kurt Rudolf Hofmann, Peter Brüning, Serge Poliakoff, Pierre

Soulages, Hans Hartung, Georges Mathieu

Brou de noix sur papier (1946), Pierre Soulages Karl Otto Götz (1945) Kurt Rudolf Hofmann

- Psihografia energică a picturii lui Hans Hartung a reflectat starea sa mentală și emoțională, dintre depresie și

euforie, de transă aproape suprarealistă, motivând astfel: ”(...) cu cât ne afundăm mai mult în personalitatea proprie

(noi înșine), mai clară și mai convingătoare va fi imaginea expusă despre noi, și o mai bună înțelegere a expresiei

noastre (...)”4

- Pictura caligrafică și procesuală a lui Georges Mathieu mima o performanță de circ (artistul se costuma), dramatică

și teatrală în esență, derulată public; un action painting în formă pură, în care culoarea devine subiect al picturii,

iar pensulația și scurgerile culorii devin conținutul lui.

Wasilly Kandinsky , fondatorul Expresionismului Abstract (anii 20) → Arta Informală/

Action Painting

- o altă direcție informală - între abstract și obiectivitate, un imaginar figurat al unei realități

superficiale, ”dincolo de lucruri” : Karel Appel (figuri hibride - folk-art), Asger Jorn (realitate/ vis -

căutări suprarealiste), Antonio Saura, Giuseppe Capogrossi, Friedensreich Hundertwasser,

americanul Philip Guston → direcție dezvoltată după anii ’80 în imagini neoexpresioniste prin Jean

Michel Basquiat, George Baselitz, A.R. Penck, André Butzer sau Jonathan Meese.

abstract + obiectivitate (anii 50) → neoexpresionism (anii 80- prezent)

3 Finalizează o lucrare în câteva minute.4 Cit. Hans Hartung în Art of the XXth century - Vol I, Ed Taschen GMBH, Koln, 2005, p. 232.

2

Page 3: ABSTRACTIA LIRICĂ

Birds and Sun (1952), Karel Appel People (1981), Jean Michel Basquiat EZ (2002), Jonathan Meese

- o altă direcție informală se realizează prin completarea gestului și a planeității picturii prin

structurarea suprafeței cu materiale neconvenționale, reliefuri, texturări ce amintesc de începuturile

colajului (Braque, Picasso și Kurt Schwitters) și de obiectul suprarealist:

- Wols - reliefuri picturale ce mixau suprafețe zgâriate cu dripping

- Jean Fautrier - reliefurile sale (Les Otages, ’43-’45) au influențat pictura lui Jackson

Pollock și Wilhelm De Kooning

- Jean Dubuffet - pictură materială cu texturi neobișnuite, între abstracție și obiectivitate

- Emil Schumacher - aluzii directe la lumea percepută vizual

- Alberto Burri - după 1948, inspirat de Kurt Schwitters, combină plastic, pânză de sac,

bucăți de lemn și materiale brute, mototolite, îndoite, arse, rupte, găurite sau cusute, în

compoziții rustice sensibile și de impact vizual puternic.

- Antoni Tapies – creează un fel de ”peisaje telurice”, un ”realismului magic” bazate pe

contraste de pozitiv/negativ, gol/plin, plat/modulat, șansă/ordine, libertate/control, aparent

monocrome; folosește materiale necvonvenționale - ghips, ciment, nisip, pământ, pigment,

culoare; influențează Minimal Art, Arte Povera și apropierea de material și Process Art.

- Emilio Vedova - lucrările de după anii ’50, constituie obiecte de mari dimensiuni pe

suporturi din lemn, nepreparate și rugoase - Plurimi di Berlino (1964); creează suprafețe

picturale gestuale, energice, texturate/structurate, care transgresează limitele picturii; seria

Rilievo Berlin (1963-64) completează pictura cu inserarea de obiecte.

gest expresiv + texturare → Minimal Art , Arte Povera , Process Art - Conceptual Art

- După anii ’40 America devine liderul artei (până în anii ’70) prin direcții artistice

expresionist abstracte variate (trasate de artiștii europeni emigranți). Action painting - mai agresiv

decât informalul european - a fost atribuit lui Jackson Pollock, care:

- după 1946 a extins ideea de ”walkable” (mișcătoare), prin propria tehnică ”dripping”-

manieră de a picta foarte personală și liberă, prin picurare, dribbling și vărsarea culorii pe

pânză (”șansa controlată”- Max Ernst);

3

Page 4: ABSTRACTIA LIRICĂ

- a atins lecția automatismului suprarealist experimentat de André Masson în desenele

automatice, dar și simbolurile arhetipale din psihoanaliza lui C.G. Jung.

- a combinat spontaneitatea semnelor cu simțul formei pe suprafețe imense – ”all over” (peste

tot) - de inspirație Mark Tobey, atras la rându-i de monumentalitatea lucrărilor mexicanilor

David Alfaro Siqueiros (pictarea la orizontală, pe podea), Gabriel Orozco și Diego Rivera.

- a exprimat sentimente în mod spontan și imediat, fără complicații tehnice, făcând vizibile

direct și fără intermediari exprimarea gestului în sine, caracterul și temperamentul, plăcerea

și disperarea artistului.

Untitled (1970), Cy Twombly Convergence (1952), Jackson Pollock

- artiști action painting : Wilhelm de Kooning, Sam Francis, Arshile Gorky, Franz Klein,

Clifford Still, Robert Motherwell (și în zona colajului), Cy Twombly, Hans Hofmann, Lee

Krasner sau William Baziotes; artiști actuali care îmbrățișează acestă direcție- Cristopher Wool

sau Gunther Forg.

Black and White Abstraction (1950), Wilhelm De Kooning Two figures (1958), Robert Motherwell

Mahoning (1956), Franz Kline Günther Förg (2006) Untitled (2007), Christopher Wool

- Robert Rauschenberg, Jasper Jones, Jim Dine sau James Rosenquist au renunțat pictura

expresionistă în schimbul unor noi imagini care anticipau Pop Art - combinarea petelor energice și

spontane cu imagini fotorealiste (James Rosenquist) sau obiecte (ready-made/objet trouveé), sub

aspecte ce împletesc viața cu arta, ca în cazul primilor trei amintiți.

- Expresionismul Abstract în sculptură : Norbert Kricke ( inspirat de sculptura în sârmă și mobilele

lui Calder, anii ’30), David Smith sau Hans Uhlmann → Gavin Worth.

4

Page 5: ABSTRACTIA LIRICĂ

Portretul lui Miro (1930), Alexander Calder Hudson River Landscape (1951), David Smith Gavin Worth

- Color Field Painting anii ’40-’50 - variante expresiv abstracte, mix între suprafețe plate,

aproape geometrizate și cele spontane, dar care nu urmăresc gestul pictural și acțiunea; elimină

conținutul emoțional, mitic, îndreaptându-se în favoarea consistenței generale a formei - culoarea,

spiritualizată și conceptuală devine subiect în sine: Clifford Still, Robert Motherwell, Arshile

Gorky, Adolph

Gotlieb, James Brooks, Paul Jenkins, Jules Olitski, Joan Mitchell și Hellen Frankenthaler

Untitled D-No.1 (1957), Clyfford Still Untitled (Red Burst), 1969 - Adolph Gottlieb

- Color Field Painting anii ’50-’60 (Hard Edge) - tendință de opoziție față de gestualism,

prin întoarcerea treptată la forme pure (Malevich, Mondrian) : Mark Rothko, Barnett Newman,

Keneth Noland, Morris Louise și chiar Ad Reinhardt

- Helen Frankenthaler - tehnică neconvențională ”pată îmbibată” (soak stain)- utilizarea

pânzei nepreparate, impregnând culoarea în suport și creând în jurul ei un halou, tehnică

utilizată și de Pollock, Kenneth Noland și Morris Louise

- Morris Louise - realiza benzi neregulate prin scurgerea culorii de sus în jos sau pe

diagonală, pe suprafețe enorme, creând senzația de tridimensional (adâncime); principului

șansei controlate dă naștere la suprafețe ample neregulate create prin scurgerea/împrăștierea

culorii pe suprafața pânzei (dungi), cu accente de dripping

- Kenneth Noland, riguros și geometric, s-a concentrat pe configurații simetrice - cerc, cruce,

V, X -, a implicat subtile iregularități și gradații de nuanță, creând senzația de rotație, de

mișcare vertical/orizontal.

5

Page 6: ABSTRACTIA LIRICĂ

- Barnett Newman miza pe abstractul limbajului - subiectul e culoarea în sine, neutralitate

absolută; experiența imediată devine un target, pictura se transformă în experiență

perceptuală, prin culoare, prin câmpul întins, imens de culoare, în care privitorul trăiește o

experiență vizuală neconvențională (opusă celei tradiționale de percepere a operei de artă),

pierdut în planul coloristic luminos infinit, căruia abia îi percepe limitele.

- Mark Rothko - creează vizibilitate și dimensiuni indeterminabile spațiului; variații pe tema

”infinitului”; a refuzat suprafața picturală plată, figurând un spațiu nedeterminat prin

benzi/ecrane colorate cu margini neregulate - ”Oamenii trebuie să învețe să-și transceadă

realitatea. Ei trebuie să creeze un vehicul spiritual cu care să surprindă un punct de vedere

total diferit în univers”5,

gest spontan + forme geometrice → Color Field Painting / Hard edge → Minimal

Art → Conceptual Art

Orange Shapes in Frame (1964), Helen Frankenthaler 10 light a lantern on the water, Mark Rothko

First Station (1958), Barnett Newman Beginning (1958), Kenneth Noland Alpha-Pi (1962), Morris Louise

O opinie împărtășită de contemporani, atât ca reacție afectivă, cât și ca atitudine solidară cu arta

abstractă se regăsește în citatul lui Gerhardt Richter: ”Picturile abstracte sunt modele fictive, pentru că

ele vizualizează o realitate pe care noi nu o putem vizualiza sau descrie, dar care credem că există.

Numim negativ aceste realități: ne-cunoscutul, neînțelesul, in-finitul (nedefinit) și de o mie de ani le

descriem în termenii unei imagini substitut ca iad/rai, dumnezei/diavoli. Cu pictura abstractă creem

semnificații mai bune ale apropierii de ceea ce poate fi nici văzut nici înțeles, pentru că pictura

abstractă ilustrează cu cea mai mare claritate și cu toate semnificațiile pe care le dispune arta, NIMIC.

(...) Acesta nu e un joc al artei, este o necesitate; și de când tot ceea ce nu cunoaștem ne înfricoșează și

ne umple de speranță în același timp, luam aceste imagini ca posibile explicații ale inexplicabilului sau

cel puțin o direcție în acest sens.”6

5 Art of the XXth century, Vol I - Ed Taschen GMBH, Koln 2005, p. 292.6 Cit. Richter, Gerhardt în Art of the XXth century, Vol I - Ed Taschen GMBH, Koln, 2005, p. 342-343.

6

Page 7: ABSTRACTIA LIRICĂ

7