Echipa: Georgescu EduardGeorgescu Eduard

Pâslaru MădălinPâslaru Mădălin

Clasa a XI-a IClasa a XI-a I

Sistemul digestiv

Este alcatuit din:1) tub digestiv: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subţire, intestin gros (organe tubulare de calibru diferit, care constituie traiectul alimentelor ingerate, pe parcursul căruia acestea suferă transformări necesare preparării hranei pentru celulele corpului, prin mijloace digestive fizice şi chimice);

2) glande anexe: glande salivare, ficat, pancreas (contribuie la digestie prin intermediul secreţiilor).

Intestin subţire Este segmentul cel mai lung

al tractului digestiv, cu un

diametru de 2,5 cm si o

lungime de aprox. 6 m, de la

orificiul pilor până la valvula

ileo-cecală. Este compus din: duoden, porţiunea fixă in

care se secreta sucul hepatic si

pancreatic. Are loc cea mai mare

parte a digestiei, când chimul

gastric pătrunde în duoden. jejun, porţiunea mijlocie,mobilă,

spiralată; ileon, porţiunea finală.

Intestin subţire - duoden

Intestin gros

Are un calibru ce se

diminuează treptat, iniţial

de la 7 - 8 cm, la 2,5 – 3 cm

către portiunea terminală si

o lungime de aprox. 1,6 m,

cuprins intre valvula ileo-

cecală şi anus.

Nutrienţii rămaşi neabsorbiti

din chilul intestinal sunt

transformaţi şi eliminati

ulterior sub formă de

materii fecale.

Intestin gros

Este compus din: cec cu apendicele piloric; colon, dispus sub forma unui cadru in jurul intestinului subtire şi

cuprinde porţiunea ascendentă, transversă, descendentă şi sigmoidă;

rect, ce stochează materiile fecale şi care descinde la ext. prin orificiul anal (materiile fecale sunt eliminate prin defecaţie).

ABSORBŢIA INTESTINALĂEste procesul prin care produşii rezultaţi în urma digestiei

chimice (aminoacizii, monozaharidele, glicerina şi acizii graşi), străbat mucoasele digestive şi trec in circulaţia sangvină şi limfatică.

Absorbtia mai poate avea loc şi la nivelul stomacului (apa, cloruri, alcool), in colon (apa şi electroliţi).

Transportul diferitilor constituenti din lumenul intestinal prin celulele epiteliului intestinal se realizeaza prin 3 căi:

transferul pasiv - fără consum de energie - pe baza unor fenomene fizice - gradiente osmotice, de concentratie sau electrolitice, prin porii membranelor celulare;

transferul activ - cu consum de energie - prin combinarea substanţei de absorbit cu un sistem membranar de transport;

transportul prin vezicule de pinocitoză la nivelul membranei celulare.

Formaţiuni intestinale adaptate absorbţieiValvulele conivente: reprezintă pliuri de formă semilunară, ocupând 1/2 -

2/3 din lumenul intestinal. Apar în duodenul descendent, au densitate maximă în jejun, diminuează spre ileonul terminal. Sunt în număr de aprox. 800 şi triplează suprafaţa mucoasei intestinale.

Vilozităţile intestinale: de-a lungul intestinului subţire, membrana mucoasei este acoperită de vilozităţile intestinale - formaţiuni în deget de mănuşă, cu lungimea de 0,5 - 1mm, acoperite de un singur strat de epiteliu şi conţinând o reţea de capilare şi vase limfatice. Deţin funcţiile de bază ale intestinului: digestia şi absorbţia. Măresc suprafaţa intestinală de 30 de ori.

Microvilozităţile enterocitare: se găsesc în zona apicală a enterocitului sub forma unor prelungiri ale citoplasmei şi membranei, constituind marginea în "perie" sau platoul striat. Sunt în număr de 650÷ 3000 pe celulă, având o lungime de 1m şi măresc suprafaţa intestinală de 70 ÷ 600 ori. Între microvilozităţi şi deasupra lor se află glicocalix - filamente de glicoproteine generate de enterocit, implicate în digestia unor constituenţi alimentari.

Formaţiuni intestinale adaptate absorbţiei

Absorbţia este favorizata la nivelul intestinului subţire

Exista o suprafata mare de contact, datorita vilozitatilor intestinale;

Distanta pe care moleculele o strabat este mica, grosimea peretelui fiind minima la acest nivel.

Reteaua vasculara la nivelul vilozitatilor este foarte bogata, iar, printr-un mecanism reflex, cantitatea de sange de la acest nivel poate creste in timpul perioadelor de digestie;

Miscarile contractile ale vilozitatilor inlesnesc tranzitul substantelor absorbite.

Absorbţia glucidelorGlucidele majore ale dietei sunt dizaharidele, sucroza şi lactoza, şi

polizaharidul amidon. Celuloza, polizaharid vegetal, nu poate fi digerată deoarece in tractul gastrointestinal uman nu există enzime specifice.

Absorbţia produşilor finali, monozaharidele glucoza, galactoza şi fructoza, precum şi unele pentoze implică două mecanisme: transportul activ contragradient şi transportul facilitat. Duodenul şi jejunul superior au cea mai mare capacite de absorbţie şi scade progresiv în jejunul inferior şi ileon.

Glucoza şi galactoza sunt transportate activ prin celula epitelială cu microvili de o proteină transportoare numită SGLT1.Proteina transportoare pentru efluxul glucozei şi galactozei este GLUT2 (prezentă şi în ficat, rinichi şi celulele pancreatice).

Transportul fructozei este facilitat de o proteină transportoare numită GLUT5 (nu este inhibat de glucoză, galactoză sau alte zaharuri). Fructoza traversează membrana bazolaterală a celulelor epiteliale intestinale cu ajutorul proteinei transportoare GLUT2.

Absorbţia glucidelor

SGLT1 foloseşte energia gradientului de Na+ la transportul activ al glucozei şi galactozei. SGLT1 transportă 2 Na+ şi o moleculă de glucoză saugalactoză ce sunt competitoare la traversarea marginii în perie. Diferenţa depotenţial a ionilor de Na este reglată de pompa de Na+/K+/ATP-dependentăprezentă în membrana bazolaterală a celulelor epiteliului intestinal.

Absorbţia proteinelorSe face prin mecanisme:

active - sub forma aminoacizilor (AA) la polul apical al celulelor mucoasei intestinale, apoi

pasive, când AA trec in sânge prin difuziune pasivă.

Formarea produşilor finali de digestie are loc la 3 niveluri:În lumenul intestinal, sub acţiunea carboxipeptidazei pancreatice;La nivelul microvililor, sub acţiunea peptidazelor din sucul

intestinal;În enterocite, sub acţiunea peptidazelor intracelulare

Absorbţia aminoacizilor din lumenul intestinal în enterocit se realizează prin cel puţin 7 sisteme de transport diferite.

Absorbţia di- şi tripeptidelor prin transportarea din lumen în enterocit se face printr-un sistem H+ dependent. În enterocit, prin hidroliză enzimatică, rezultă aminoacizi, care sunt transportaţi în sângele portal, alături de AA absorbiţi din lumenul intestinal. 

Absorbţia proteinelor

Absorbţia lipidelor Absobtia lipidelor se face sub forma de glicerina si acizi

grasi. Glicerina se absoarbe pasiv fara consum energetic usor in sange

fiind o substanta hidrosolubila.Acizii graşi se absorb numai după ce se combină cu sărurile

biliare, formând micelii hidrosolubile. In contact cu celulele mucoasei, se elibereaza sărurile biliare, care trec în ileon unde vor fi reabsorbite (circuitul hepato-entero-hepatic), iar acizii graşi sunt transportati in celulele mucoasei intestinale.

Absorbţia acizilor graşi se face diferit, in funcţie de lungimea lanţului de carbon:

acizii graşi ≤ 10÷12 atomi de C (cu lant scurt) trec direct in sângele portal, unde sunt transportati in stare liberă;

acizii graşi cu un nr. mare de atomi de C se combină cu glicerina in celulele mucoasei intestinale, resintetizand trigliceridele care trec in circulatia limfatica si intra in constitutia chilomicronilor (complexe formate din trigliceride, fosfolipide, colesterol si o parte proteică).

Absorbţia lipidelor

Absorbţia apei, mineralelor şi vitaminelorABSORBŢIA APEIABSORBŢIA APEIAportul zilnic al apei în tractul gastrointestinal este reprezentat de aportul lichidian de aprox. 9l/zi (2l din lichidele ingerate şi 7l din secreţiile digestive) şi eliminarea amai putin de 200ml/zi prin fecale. Deci, apa este absorbită 98%. Apa este transportată conform Legilor osmozei, pentru a realizazoosmolaritatea chimului cu plasma.Se realizează prin porii paracelulari de la nivelul joncţiunilor intercelulare.

Absorbţia apei, mineralelor şi vitaminelor ABSORBŢIA SODIULUIABSORBŢIA SODIULUITrece din lumen în enterocit pe baza

gradientului electrochimic, iar apoi este pompat activ în spaţiile în sânge prin zona bazo-laterală a enterocitului.

Este absorbit şi în alte procese de transport activ, asociat cu glucide, AA, ioni de hidrogen. Aldosteronul stimulează absorbţia intestinală a sodiului, mai ales la nivelul colonului.

ABSORBŢIA CLORULUIABSORBŢIA CLORULUI

Este absorbit pasiv, secundar absorbţiei sodiului.

ABSORBŢIA CALCIULUIABSORBŢIA CALCIULUIEste absorbit activ prin intermediul unui

carrier de la nivelul polului apical CBP (proteina fixatoare de calciu). Sinteza acestei proteine se realizează în enterocit şi reglează rata absorbţiei intestinale în funcţie de controlul exercitat de vitamina D şi de parathormon.

Absorbţia apei, mineralelor şi vitaminelor ABSORBŢIA VITAMINELOR

Absorbtia vitaminelor se face diferit, in functie de solubilitatea lor. Cele mai multe se absorb in segmentele superioare ale intestinului subtire.

Vitaminele hidrosolubile Vitaminele hidrosolubile se absorb prin transport pasiv, cu excepţia:

- Vitaminei B1: transport activ Na+ dependent

- Vitaminei C: transport pasiv + transport activ Na+ dependent

- Vitaminei B12: Complex cu factorul intrinsec –absorbţie mediată de receptor în ileonul terminal

• VVitaminele liposolubile itaminele liposolubile (A, D, E, K) - se absorb similar lipidelor - intra in constitutia miceliilor si este deficitara daca lipsesc sarurile biliare.

Aport zilnic de glucide, proteine, lipide

Aportul zilnic de Glucide - 250÷800 g

(50÷60% din dietă) Proteine-0,5÷ 0,7 g/kg corp Lipide - 25÷160 g

Cantitatea de proteine şi glucide din câteva alimente uzuale (la 100 g produs alimentar consumabil)

Aliment Proteine (g) Glucide (g)

Pâine integrală de grâu 9 48

Orez decorticat 12 75

Fulgi de ovăz 12 63

Mazăre boabe 22 53

Fasole boabe 23 47

Floarea soarelui, seminţe

20 17

Salată 1,4 2,8

Conopidă 2,4 4,7

Ciuperci 3 3

Lapte de vacă integral 3,5 4,5

Absorbţia intestinului grosFunctia de absorbtie a intestinului

gros este mai redusa si se exercită, mai ales, la nivelul cecului si al colonului ascendent; se absorb apa, sărurile minerale, vitaminele (din grupul B si K), glucoza, unele medicamente. La nivelul rectului se pot absorbi substante me dicamentoase si apa, acestea ajungând in vena cavă inferioara.

Mucoasa este mai groasa, are glandele lui Lieberkűhn mai numeroase si mai lungi, lipsesc vilozitatile intestinale. Fibrele musculare longitudinale (externe) din musculoasa sunt grupate formand cele trei tenii, iar seroasa lipseste in portiunea terminala a rectului, care poseda in schimb o tunica conjunctiva.

Absorbţia intestinului grosUn rol extrem de important in fiziologie si in patologie îl joaca flora intestinala nepatogena.

Procesele de fermentatie:Au loc in prima parte a intestinului gros, datorita bacteriilor aerobe (bacili coli si lactici), care actioneaza asupra glucidelor nedigerabile (celuloza), scindându-le pâna la monozaharide si apoi acid lactic. Flora de fermentatie sintetizeaza si vitamine indispensabile cum sunt cele din complexul B si vitamina K.

Procesele de putrefacţie:

Se desfasoara in partea a doua a colonului transvers si in colonul sigmoid, prin actiunea bacteriilor anaerobe asupra proteinelor nedigerate (procese de decarboxilare si dezaminare). Rezulta NH3 care se absoarbe in sânge şi este dus la ficat unde este neutralizat sub forma de uree. Mai rezulta amine (putresceina, cadaverina) si substante toxice (indol, scatol, crezoli, H2S), care dau mirosul caracteristic materiilor fecale.

Absorbţia intestinului grosPrelucrarea chimica a chilului alimentar in colon. In decurs de 24 ore aprox. 400 ÷ 1000 mL chil se transforma in materii fecale, eliminate zilnic in cantitate de aprox. 150 g. Din intestinul gros se elimina zilnic 1000 ml gaze formate din: CO2 , N2, H2S, mercaptan, NH3, O2 .Materiile fecale sunt alcatuite din flora microbiana (50%), resturi alimentare nedigerate sau neabsorbite, din produsi de excretie si secretie intestinala, biliara si pancreatica, din celule epiteliale descuamate, leucocite, apa etc. Culoarea materiilor fecale se datoreaza pigmentilor biliari transformati in intestinul gros sub actiunea florei bacteriene in urobilinogen si stercourobiligen, care prin oxidare se transforma in urobilina si, respectiv, stercobilina.Transportul fecalelor spre colonul sigmoid si rect se face prinmiscari propulsive (peristaltice) realizate prin contractia succesiva a fibrelor musculare circulare din musculoasa intestinului gros, incepand de la unghiul hepatic spre rect. Acestea se produc de 2-3ori pe zi si sunt influentate de reflexul gastrocolic si duodenocolic si de emotii puternice.

Absorbţia intestinului grosAbsorbţia şi secreţia la nivelul colonuluiApa Colonul nu poate absorbi mai mult de 2-3 L/zi.

Colonul absoarbe cea mai mare parte a sodiului şi clorului care nu au fost absorbite în intestinul subţire. Potasiul este secretat de către colon. Aceste procese sunt controlate de către aldosteron.

Defecaţia reprezintă actul complex prin care materiile fecale acumulate in rect, intre defecaţii, sunt evacuate prin orificiul anal. Sfincterele anale se relaxeaza, iar muschii rectali se contracta si expulzeaza fecalele. La defecatie contribuie si cresterea presiunii intraabdominale ca efect al contractiei muschilor abdominali si al coborarii diafragmului. Defecatia este un act reflex, coordonat de un centru situat in maduva sacrala (centrul este controlat de centrii superiori si de scoarta cerebrala, de unde posibilitatea unei defecatii voluntare sau posibilitatea opiririi voluntare a defecatiei).