abilităţile consilierului

CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ CLUJ

INTRODUCERE ÎN CONSILIERE

I. Ce este consilierea ? Diferenţa între consilierea educaţională şi cea psihologică

În învăţământul modern rolul şcolii este nu doar de a transmite informaţii ci şi de a forma abilităţi, scopul final fiind acela al pregătirii elevului pentru viaţă, al dezvoltării sale armonioase.

Ca urmare rolul profesorului se extinde, crescând accentul pus pe comunicare, relaţionare atât cu elevul cât şi cu familia acestuia. În acest context devine necesară dezvoltarea la cadrele didactice a acestor abilităţi – de relaţionare eficientă, comunicare, consiliere etc., acestea având la rândul lor rolul de a sprijini dezvoltarea personală a elevilor. În sprijinul acestei afirmaţii vine şi noua programă a ariei curriculare Consiliere şi orientare, care cuprinde module referitoare la autocunoaştere, comunicare, managementul informaţiilor, planificarea carierei şi calitatea stilului de viaţă.

Pentru a putea discuta despre dezvoltarea abilităţilor de consiliere la cadrele didactice, se impun câteva precizări privitoare la acest aspect.

Termenul de consiliere descrie o relaţie interumană de ajutor dintre o persoană specializată, consilierul, şi o altă persoană care solicită asistenţă de specialitate, clientul (Egan, 1990). Relaţia dintre consilier şi persoana consiliată este una de alianţă, de participare şi colaborare reciprocă.

În primul rând, o diferenţiere trebuie făcută între consilierea psihologică, realizată de un specialist (psiholog, consilier şcolar) şi consilierea educaţională, cu elemente care pot fi realizate şi de către cadrele didactice abilitate în acest sens :

Consiliere educaţională Consiliere psihologică

CINE ? Profesorul abilitat pentru activităţile de consiliere educaţională

Psihologul sau consilierul şcolar

UNDE ? În cadrul orelor de consiliere şi orientare (dirigenţie)

În cabinetul de consiliere

GRUP ŢINTĂ

Clasa de elevi, părinţi Persoană (elev, părinte, profesor) sau grup

1


OBIECTIVE Dezvoltare personală

Promovarea sănătăţii şi stării de bine

Prevenţie

Dezvoltare personală

Promovarea sănătăţii şi stării de bine

Prevenţie

Remediere

TEMATICĂ Cunoaştere şi imagine de sine

Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi management al conflictelor

Dezvoltarea abilităţilor sociale, asertivitatea

Dezvoltarea abilităţilor de prevenire a consumului de droguri, alcool, tutun

Dezvoltarea unei psihosexualităţi sănătoase

Prevenirea HIV / SIDA, sarcini nedorite

Dezvoltarea abilităţilor de prevenire a afectivităţii negative : anxietate, depresie, agresivitate, suicid

Consiliere vocaţională

Controlul stresului

Responsabilitate socială

Rezolvarea de probleme

Decizii responsabile

Tehnici de învăţare eficientă

Managementul timpului

Dezvoltarea creativităţii

Informarea privind resursele de consiliere – cabinete şcolare, de consiliere privind cariera, ONG-uri etc.

Evaluare psihologică

Consilierea în probleme :

o Emoţionale (anxietate, depresie)

o Comportamentale (agresivitate, hiperactivitate)

o De învăţare (eşec şcolar, abandon şcolar)

Consiliere vocaţională

Dezvoltă proiecte de prevenţie (prevenţia suicidului)

Terapie individuală sau de grup

Cursuri de informare şi formare pentru profesori şi părinţi pe teme de psihologie educaţională şi promovarea sănătăţii

Realizează materiale informative pentru elevi, părinţi, profesori

Intervenţie în situaţii de criză (divorţ, boală, decesul părintelui)

Materiale informative pentru mass-media

Cercetare în domeniul consilierii

Elaborează metode de evaluare valide, standardizate şi etalonate

(V. Mih, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Curs de Consiliere şcolară)

2


Se disting mai multe forme de consiliere, care nu se exclud însă unele pe altele :

Consilierea informaţională – oferirea de informaţii pe domenii / teme specifice

Consilierea educaţională – repere psiho-educaţionale pentru sănătatea mentală, emoţională, fizică, socială şi spirituală a copiilor şi adolescenţilor

Consilierea de dezvoltare personală – formarea de abilităţi şi atitudini care permit o funcţionare personală şi socială flexibilă şi eficientă în scopul atingerii stării de bine

Consilierea suportivă – oferirea de suport emoţional, apreciativ şi material

Consilierea vocaţională – dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei

Consilierea de criză – asistarea psihologică a peroanelor în dificultate

Consilierea pastorală – consiliere din perspectivă religioasă.

II. ABILITĂŢILE ŞI ATITUDINILE CONSILIERULUI

Obiective operaţionale: prin parcurgerea acestei teme cadrele didactice vor putea :

Să identifice modalităţi concrete de manifestare a atitudinilor fundamentale ale consilierului în abordarea unor situaţii de consiliere

Să ilustreze şi să identifice principalele obstacole în dezvoltarea atitudinilor dezirabile ale consilierului

Să traducă în termeni comportamentali atitudinile şi abilităţile de bază ale consilierului Să identifice modalităţi de îmbunătăţire a comunicării empatice

1. ABILITĂŢILE CONSILIERULUI

Abilităţile de bază în consiliere permit desfăşurarea cu succes a activităţilor educative şi favorizează dezvoltarea elevilor.

1.1. ASCULTAREA ACTIVĂ “Nimeni nu stăpîneşte mai bine limbajul

de comunicare decît cel care îşi ţine gura închisă.” (Sam Rayburn)

Ascultarea activă este abilitatea de bază în consiliere ce oferă suportul unei bune comunicări între profesor şi elevi. Ascultarea activă este cea care încurajează elevii să vorbească deschis şi liber. Există o mulţime de obstacole psihice şi fizice în calea ascultării. Pentru a depăşi

3

Abilităţile de bază în consiliere

ascultarea activăobservarea adresarea întrebăriloroferirea de feed-backfurnizarea de informaţiiparafrazareasumarizareareflectarea

Abilităţile de bază în consiliere

ascultarea activăobservarea adresarea întrebăriloroferirea de feed-backfurnizarea de informaţiiparafrazareasumarizareareflectarea


aceste obstacole, trebuie să ne implicăm în ascultarea activă, adică să privim şi să ne arătăm interesaţi, să identificăm ideile principale, să nu-l judecăm pe vorbitor, să verificăm dacă am înţeles corect, să nu lăsăm emoţiile să ne influenţeze, să luăm notiţe, să încurajăm vorbitorul şi să fim atenţi la comunicarea non-verbală.

EXERCIŢIU : Cât de multe lucruri ştiţi despre ascultare? Verificaţi-vă cunoştinţele parcurgând chestionarul de mai jos. Următoarele enunţuri sunt adevărate sau false? Puneţi A sau F în dreptul fiecăruia:

1.Majoritatea oamenilor mai mult ascultă decât vorbesc.2.Cei mai buni ascultători nu spun nimic în timp ce ascultă.3.Cei mai buni ascultători îl privesc pe vorbitor.4.Oamenii ascultă cu atenţie atunci când subiectul îi pasionează în

mod deosebit.5.Ascultătorii sunt mai influenţaţi de ceea ce se spune, decât de cum se

spune.6.Oamenii ascultă criticile.

Soluţii propuse1.Adevărat. Ascultarea reprezintă circa două treimi din timpul de

comunicare directă, în timp ce doar o treime se consumă pentru a vorbi – dar cât de eficace este ascultarea?

2.Fals. Ascultarea este un proces activ. Bunii ascultători arată că sunt atenţi, prin mici încurajări şi prin verificarea a ceea ce au înţeles.

3.Adevărat. Cea mai importantă încurajare adresată vorbitorului se face prin privire (- iar evitarea privirii este o metodă excelentă de reducere la tăcere a unui ‘guraliv’!).

4.Fals. Tăria propriilor convingeri îi împiedică de fapt să asculte ceea ce se spune, din moment ce capul le este plin de gândurile lor (pe care plănuiesc să le comunice imediat ce vor putea interveni în discuţie).

5.Fals. Rezultatele cercetărilor au indicat că oamenii sunt influenţaţi astfel:

7% - de ceea ce se spune; 38% - de modul în care se spune; 55% - de modul în care arată vorbitorul.Dacă ceea ce se spune intră în contradicţie cu mesajul non-verbal transmis de vorbitor (prin voce sau prin modul de articulare al cuvintelor), atunci ascultătorii reacţionează, aproape invariabil, în funcţie de mesajul non-verbal.

4


6.Fals. De obicei, oamenii nu ascultă cu atenţie criticile – apar reacţii de supărare, de apărare sau de furie, cu excepţia situaţiei în care cel care critică este deosebit de abil în transmiterea mesajului.

Ascultarea activă, practicată în mediul educaţional,

este o tehnică de comunicare al cărei obiectiv este:

-să arate că respecţi cealaltă persoană

-să arate că înţelegi sentimentele elevilor faţă de subiectul discutat

-să comunice elevilor că ai înţeles cu adevărat ceea ce îţi spune aceasta

PRIVIREA ŞI LIMBAJUL TRUPULUI

Elevul trebuie să se simtă privit, altfel îşi pierde rapid entuziasmul. De asemenea, privindu-l pe cel ce vorbeşte, se poate ‘citi’ limbajul trupului acestuia. Atenţia noastră îl va stimula pe vorbitor, provocându-l astfel să devină mai interesant. Este bine să daţi din când în când afirmativ din cap, să menţineţi contactul vizual cu vorbitorul şi să aveţi o atitudine deschisă.

Încurajările mărunte adresate vorbitorului constituie unul dintre instrumentele cele mai importante ale ascultătorului. ‘Mm … ‘, ‘A, da!’, ‘Înţeleg’ sunt cuvinte care nu au un sens de sine stătător, dar care au rolul de a transmite mesajul cel mai important – acela că vorbitorul este ascultat cu atenţie.

REFORMULAREA CONŢINUTULUI

Exprimaţi cu propriile cuvinte ceea ce a spus cealaltă persoană, adică îi înapoiaţi emiţătorului mesajul pentru a afla dacă l-aţi înţeles corect.

De exemplu:

“Vrei să spui că...?”“Înţeleg punctul tău de vedere. Crezi că...?”

“ Aşadar, crezi că...?”„Asta înseamnă că … ?”

„Deci, ceea ce spui este că … „

Vă rog să notaţi că în acest stadiu nu trebuie să arătaţi decât că aţi înţeles mesajul celeilalte persoane, şi nu să vă exprimaţi propria opinie.

5

Obstacole în calea ascultării

Puncte de vedere diferiteEmoţii puternicePrejudecăţiInactivitate mentalăOboseală fizică sau disconfortDorinţa de a vorbi, de a interveniDistragerea atenţiei şi rătăcirea gîndurilorReacţii faţă de vorbitor (simpatie, antipatie la prima vedere)

Obstacole în calea ascultării

Puncte de vedere diferiteEmoţii puternicePrejudecăţiInactivitate mentalăOboseală fizică sau disconfortDorinţa de a vorbi, de a interveniDistragerea atenţiei şi rătăcirea gîndurilorReacţii faţă de vorbitor (simpatie, antipatie la prima vedere)


REFLECTAREA ASUPRA SENTIMENTELOR

Trebuie să vă arătaţi empatia prin exprimarea înţelegerii pentru sentimentele aflate în spatele cuvintelor elevului. Astfel vă demonstraţi capacitatea de a vă pune în locul celeilalte persoane şi de a vedea situaţia din punctul ei de vedere.

Reflecţia poate fi exprimată în fraze ca:

1.“ Se pare că eşti mulţumit de...”

2.“ Şi eu m-aş fi supărat dacă mi s-ar fi întâmplat mie....”

3. “ Îmi imaginez cât de greu ţi-a fost....”

CEREREA DE DEZVOLTARE

Un element al ascultării active este să se pună întrebări pentru ca cealaltă persoană să dezvolte ceea ce a spus deja. Aceasta trebuie să se facă dacă doriţi să mai aveţi şi alte informaţii despre subiect. Întrebările de acest fel pot ajuta cealaltă persoană să exprime ceva ce este dificil. Întrebările justificative de felul „de ce” nu fac parte din ascultarea activă. În schimb, puteţi întreba:

“Spuneai că… Poţi să-mi vorbeşti mai mult despre aceasta?”“Ai putea te rog să mă ajuţi să înţeleg…”“Cum ai reacţionat la aceasta?”

UNDE VĂ FOCALIZAŢI ATENŢIA ?

Reţineţi: Elevul vorbeşte despre ceea ce profesorul –consilier ascultă.

EXERCIŢIU.

Un elev poate spune: „Am rezultate slabe la şcoală în acest semestru. Sunt supărat. Lucrurile merg rău acasă - părinţii mei divorţează.

Înainte de a merge mai departe , gândiţi-vă ce i-aţi putea spune acestui elev.

6


I-aş spune:____________________________________________________

_____________________________________________________________

Comparaţi răspunsurile dumneavoastră cu cele cinci posibilităţi de mai jos care toate vizează într-un fel comportamentul elevului:

1. La ce materie ai cele mai multe probleme?2. Eşti tensionat acum.3. Eşti foarte îngrijorat de ceea ce neînţelegerea dintre părinţii tăi ar

putea însemna pentru tine?4. Ce se întâmplă de fapt acasă?5. Ce lucrează tatăl tău?

Notă: Această deprindere de asistare- ascultarea activă - nu se poate practica singur. Pentru exersarea acestei abilităţi se pot desemna diferite roluri în cadrul unui joc de rol.

Exemplu: consilier- profesorul practică ascultarea activă într-un joc de rol

scurt elev/ părinte/coleg- această persoană discută sau realizează un joc

de rol în legătură cu anumite plângeri pe care le are observatorul- observă şi oferă feedback scris sau verbal

consilieruluiElevul/ părintele va decide despre ce se va vorbi în scurta sesiune de joc de rol. Puteţi folosi, de exemplu, interesele trecute sau prezente ale participanţilor. Sarcina consilierului este să facă elevul, respectiv părintele să vorbească liber. Pe măsură ce veţi câştiga experienţă cu această deprindere , veţi selecta topici mult mai provocatoare. De exemplu, violenţa, consumul de alcool sunt subiecte cu care profesorii se pot întâlni.

Factori care susţin procesul de ascultare activă:

comunicarea nonverbală (tonul şi intensitatea vocii, mimica, gestica) să fie adecvată conţinutului şi stării afective a interlocutorului;

contact vizual cu interlocutorul, fără însă a-l fixa cu privirea;

7


asiguraţi-vă că aţi înţeles corect ceea ce v-a comunicat interlocutorul prin formule de genul “Ceea ce vrei tu să îmi spui este că …”;

ascultaţi interlocutorul fără a fi preocupat de răspunsurile pe care doriţi să le daţi;

puteţi apela la afirmaţii de genul “hmm”, “da”, “înţeleg”; nu vorbiţi continuu, daţi interlocutorului ocazia să vorbească şi să

pună întrebări; ascultarea să fie autentică – consilierul să fie sincer interesat de

problema/subiectul abordat; ascultarea să nu fie evaluativă – nu faceţi judecăţi de valoare în

funcţie de propriile atitudini şi convingeri, în termeni de “bine” sau “rău”, “acceptabil” sau “neacceptabil”, “potrivit” sau “nepotrivit”, “interesant” sau “neinteresant”;

nu filtraţi informaţiile în funcţie de interesele şi convingerile dvs. personale;

nu utilizaţi etichete din dorinţa de a integra interlocutorul într-o categorie;

ascultarea să nu se centreze numai pe mesajul verbal - cele mai multe informaţii le obţinem din mesajele non-verbale pe care le transmite persoana: reacţii vegetative (paloarea sau roşeaţa feţei), tonul vocii, gestica etc.

Deprinderi care trebuie evitate în procesul de ascultare activă:

a fi neatent, a nu urmări ceea ce spune elevul; ascultarea “de suprafaţă”, superficială, când profesorul consilier

pare doar că urmăreşte conversaţia, fără să fie însă atent la ceea ce se spune;

a asculta fără a înţelege mesajul şi a nu cere precizări suplimentare; a repeta în minte care va fi următoarea întrebare; a întrerupe elevul în mijlocul frazei; a asculta din conversaţie doar ceea ce aşteaptă profesorul consilier

să audă; a se simţi ameninţat, jignit pentru faptul că elevii au valori diferite

de cele ale profesorului; a reacţiona la subiectele care contravin opiniei proprii a

profesorului.

Reţineţi:

8


Un comportament verbal şi nonverbal potrivit din punct de vedere cultural şi individual este central în procesul acordării de sprijin. Acest lucru demonstrează că ascultaţi şi că încurajaţi elevul să vorbească liber.

Întrebările deschise ajută elevul să exploreze problemele şi să vorbească mai mult. Întrebările închise conduc la răspunsuri focalizate, de obicei scurte.

1.2. OBSERVAREA

Observarea comportamentului permite o înţelegere mai reală a mesajului transmis, a stării afective a interlocutorului. Observarea are doi indicatori importanţi:

Comportamentul nonverbal, ce reprezintă aproximativ 85% din comunicarea elevului, şi care este oferit printr-o diversitate de semne legate de postură, mişcare, gesturi, mimică;

Comportamentul verbal reprezentat prin elemente semnificative: cuvinte-cheie, construcţii-cheie, particularităţi ale modului de gândire (optimist, pesimist), stil verbal de a percepe lumea (“simt că se întâmplă ceva…”).

Discrepanţele dintre cele două conduite menţionate, dificultăţile în procesul de observare apar atunci când se trece de la simpla observare a unor comportamente la interpretări personale ale acestora.

Sugestie : Pentru a conştientiza mai des calităţile elevilor d-voastră vă propunem un mic exerciţiu. Realizaţi un calendar sau o agendă în care pe o perioadă pe 10 zile notaţi calităţile, comportamentele, aspectele pozitive sau lucrurile pe care le le observaţi la elevii din clasa d-voastră! Acest exerciţiu vă va ajuta să observaţi acele comportamente pozitive pe care uneori le ignorăm sau le uităm. Veţi constata după acest exerciţiu cât de multe lucruri grozave pot face elevii d-voastră !

Procesul de observaţie dă profesorului o perspectivă integrată asupra: (a) propriei persoane, (b) elevului, (c) mediului de învăţare şi (d) interacţiunilor complexe dintre cele trei dimensiuni.

Câteva din aspectele de care trebuie să ţină cont profesorul în observaţiile care le face:

A. în primul rând factorii personali pot afecta comportamentul. Aceştia ar putea include: (a) condiţii genetice, precum sindromul Down, (b) factori psihologici precum oboseala, (c) aspecte ale personalităţii cum ar fi un nivel ridicat de anxietate şi (d) factori legaţi de stima de sine,

9


precum incapacitatea de a te percepe ca persoană, care poate să înveţe şi să reuşească.

B. Factorii cei mai reprezentativi în acest context sunt cei sociali. Dintre ei menţionăm: calitatea relaţiilor, efectul dinamicii grupului-clasă asupra abilităţii elevului de a-şi exprima preferinţele şi de a face alegeri.

C. Mediul fizic este de asemenea relevant. Aici observatorul poate lua în calcul nivelul de stimulare şi efectele sale asupra comportamentului elevului. Frecvent suprastimularea sau substimularea pot deveni factori de iniţiere a comportamentelor problematice în cazul majorităţii elevilor.

D. Mediul psihologic deţine un rol important prin impactul pe care îl are asupra comportamentului. Ceea ce spune sau ceea ce face, precum şi remarcile profesorului în situaţii de stres pot induce sau spori nivelul de stres al elevului şi implicit comportamentul dezadaptativ al acestuia.

1.3. ADRESAREA ÎNTREBĂRILOR

Interogarea este o metodă invazivă şi, ca urmare, trebuie utilizată cu precauţie în cadrul orelor de consiliere. Profesorul-consilier adresează întrebări elevului sau elevilor pentru a-i ajuta pe aceştia în clarificarea sentimentelor, convingerilor, atitudinilor şi valorilor personale.

TIPURI DE ÎNTREBĂRI

Întrebările închise

întrebări care generează răspunsuri în termeni de “da” sau “nu”. Aceste întrebări duc de cele mai multe ori la întreruperea comunicării. Există însă şi circumstanţe în care putem utiliza aceste întrebări – pentru clarificarea unei informaţii concrete. De exemplu: “Locuieşti cu părinţii?” sau “Care este sportul tău preferat?”.

Întrebările justificative

(“de ce”) sunt asociate cu sentimentul de vină. Întrebarea “De ce ai făcut aşa ?” este asociată în mintea unui elev cu “De ce ai făcut un lucru aşa de prostesc?”. Întrebările “de ce?” îi fac pe cei interogaţi să fie defensivi şi să nu mai comunice. În loc de a folosi întrebarea “de ce?” se recomandă folosirea întrebărilor deschise de genul “Ai putea să-mi spui mai multe despre acest lucru?”. Întrebarea “Ce s-a întâmplat?”se focalizează pe comportamentul prezent şi permite elevului şi consilierului să analizeze ceea ce se întâmplă în momentul de faţă.

Întrebările ipotetice

utile pentru vizualizarea consecinţelor pozitive sau negative ale unor acţiuni şi pentru luarea în considerare a unor alternative diferite de acţiune (ex. în planificarea vieţii şi a carierei). Întrebări de genul “Cum ai vrea să fii peste 10 ani?”, “Dacă ai fi un animal, ce ai fi?”, sunt utile în abordarea de început a unor teme ca stima de sine, conflictul, luarea

10


deciziilor.

Întrebările deschise

întrebări care comunică elevului că este ascultat şi profesorul este interesat de informaţiile pe care le aude. Prin urmare, este indicat să se utilizeze în cea mai mare măsură întrebările deschise. Întrebările deschise facilitează procesul de comunicare prin invitaţia de a descriere situaţia: “Ai putea să-mi spui mai multe despre …?”, “Poţi să descrii această situaţie ?”.

INVITAŢIA DESCHISĂ DE A VORBI

Elevul care participă la activităţile de consiliere are o grijă, o preocupare, o problemă. Cea mai folositoare tehnică în această privinşă este invitaţia deschisă de a vorbi.

Comparaţi următoarele exemple:Deschisă: Mi-ai putea povesti un pic despre colegii tăi? Cum stau lucrurile cu colegul de banca?Închisă: Te înţelegi cu colegul de bancă?

Dorim în mod special să încercaţi întrebări care încep cu : „Cum”, „Ai putea”, „Ce” care ajută explorarea mult mai mult decât întrebarea „De ce?”. De exemplu, luaţi în considerare diferite posibilităţi de a întreba elevul despre comportamentul din şcoală:

1.Mi-ai putea spune cum merg lucrurile la şcoală?

2.Care sunt câteva lucruri care îţi creează probleme la şcoală?

3.Ce simţi în legătură cu şcoala?

4.De ce nu îţi place la şcoală?

5.Mi-ai putea da un exemplu de o ceartă cu colegii?

6.Ce-ai făcut când te-a lovit?

7.Cum te simţi când ea/el plânge?

Sugestii pentru folosirea corectă a întrebărilor adresate elevilor:

Folosiţi întrebări care nu conţin fraze lungi.

Folosiţi cuvintele pe care le preferă elevul.

11


Nu repetaţi întrebările pe care copiii nu le-au înţeles pentru că pot induce sentimentul că au făcut o greşeală; reformulaţi întrebarea.

Nu reacţionaţi la fiecare răspuns cu o nouă întrebare

12

1.4. OFERIREA DE FEED-BACK

Oferirea unui feed-back eficient este o abilitate care susţine comunicarea dintre profesor şi elev. Această abilitate se referă la:

abilitatea dumneavostră de a contura fapte, emoţii şi organizarea problemei elevului;

abilitatea de a împărtăşi elevului la timpul potrivit o destăinuire relevantă, ajutându-l să-şi exploreze problema mai în profunzime.

Feed-back-ul poate fi definit ca fiind deprinderea ce comunică elevului modul în care el şi acţiunile sale sunt văzute de ceilalţi. Feed-back-ul este definit prin oferirea de date corecte privind modul în care profesorul consilier sau alte persoane văd elevul. Acest lucru facilitează explorarea şi examinarea proprie. Poate schimba comportamentul. Dacă este folosit în exces, într-o modalitate distructivă, poate afecta negativ conceptul de sine şi sentimentul de valoare al elevului. Este o deprindere importantă şi puternică.

Cum puteţi da un feed-back eficient?

Veţi găsi mai jos câteva principii folositoare:1. Fiţi concret şi specific, nu vag şi general.

Exemplu: ”Te comporţi urâcios” (vag şi general) ”Eşti furios pentru că văd că ai sprâncenele încruntate şi corpul tensionat. Vorbeşti repede.” (concret şi specific)

2. Nu judecaţi elevul.

Exemplu: ”Să fii aşa nervos nu este bine.” ( De obicei feed-back-ul ce judecă include dimensiunea bun/rău) ”Faţa ta tensionată îmi spune că eşti furios. Este adevărat?” (Judecata nu este prezentă. Observaţi că i se dă elevului posibilitatea de expresie).

3.Focalizarea pe competenţe, nu pe slăbiciuni.

Exemplu:”Arătând aşa, trebuie să te simţi mizerabil.” (Slăbiciune) ”Tensiunea şi impresia de furie pe care o laşi să se vadă indică faptul că încerci din greu să faci acest lucru.” (Căutarea evaluărilor pozitive este importantă)

13

4. Subliniaţi faptele şi nu impresiile, evitaţi etichetele. Impresiile pot fi folosite, dar oferiţi timp reacţiei elevului.

Exemplu: ”Testul tău este mizerabil.” (Impresie) ”Proiectul tău a întârziat două zile şi conţine şi multe greşeli de ortografie. (Fapte)

”Testul tău este greşit. Mi-ai putea spune ce s-a întâmplat? Care este părerea ta despre această lucrare? (Impresie cu timp de răspuns pentru elev).

5.Verificaţi cum feed-back-ul a fost recepţionat.

Exemplu:”Pari agitat şi nervos. Aşa te simţi?” ”Dai impresia că munceşti foarte mult. Este corect?” ”Proiectul tău a întârziat, conţine unele greşeli şi dă impresia unui lucru făcut în grabă. Ce ai de spus în legătură cu asta? Mi-ar plăcea să aud punctul tău de vedere.”

În sumar, reţineţi:

1. Observaţi elevul folosind deprinderile de observare şi cele de ascultare.2.Oferiţi feed-back specific, corect şi clar.3.Verificaţi impactul a ceea ce aţi comunicat. Pentru a vedea cât de util este feed-back-ul şi dacă sau nu elevul l-a recepţionat.

Fişa de observaţie pentru feed-back

1. A fost profesorul capabil să contureze faptele, sentimentele şi

organizarea problemei elevului? Care au fost părţile pozitive pe care le-a

evidenţiat?

___________________________________________________________

________________2. Cât de eficient a fost feed-back-ul?

Concret şi specific?

_________________________________________________________

14

Nu judecă?

___________________________________________________________

____

Focalizat pe aspectele pozitive?

______________________________________________

Subliniază faptele mai degrabă decât impresiile profesorului?

_____________________

Include verificarea?

________________________________________________________

3. Care a fost impactul oferirii de feed-back asupra elevului?

_______________________

* Notaţi planurile dumneavoastră specifice de a aplica această abilitate- oferirea de feed-back -adaptându-le stilului dumneavoastră propriu.

Recomandări pentru oferirea de feed-back:

Feed-back-ul se va focaliza pe aspectele pozitive; el trebuie să fie constructiv şi nu distructiv. Scopul este de a-l susţine şi ajuta pe elev şi nu de a-l evalua sau judeca.

Feed-back-ul trebuie să fie specific şi concret, focalizat pe un comportament specific şi nu pe unul general. Exprimările vagi sau referirile indirecte la comportamentul în general sau la persoană nu îl ajută pe elev.

Feed-back-ul trebuie să fie descriptiv, şi nu evaluativ sau critic. Se recomandă evitarea cuvintelor “bun” sau “rău” şi a cuvintelor care derivă din ele pentru că nu spun nimic de comportamentul specific pe care trebuie să şi-l dezvolte.

Feed-back-ul trebuie oferit pentru acele comportamente şi atitudini care pot fi schimbate.

Feed-back-ul trebuie să ofere alternative comportamentale; dacă se oferă feed-back pentru acele aspecte care nu pot fi schimbate, consecinţa imediată va fi o stare de conflict şi tensiune emoţională trăite de elev.

15

Feed-back-ul trebuie oferit imediat pentru întărirea comportamentului şi nu după o perioadă de timp.

Feed-back-ul trebuie să se adrese comportamentului persoanei şi nu persoanei în general.

1.5. FURNIZAREA DE INFORMAŢII

Pe parcursul desfăşurării activităţilor cu elevii, profesorii identifică acele cunoştinţe, atitudini şi abilităţi pe care le au elevii. În funcţie de acurateţea informaţiilor dobândite, profesorul oferă informaţii noi, corecte (de exemplu, informaţii despre droguri, boli cu transmitere sexuală). Informaţiile trebuie transmise într-o manieră care duce la înţelegerea acestora.

Atunci când se constată lacune informaţionale este important ca profesorul să nu ofere un feed-back negativ elevilor în legătură cu aceste omisiuni sau distorsiuni, să nu critice persoana care le-a exprimat. Acest comportament duce la blocarea comunicării şi astfel profesorul nu mai are posibilitatea de a încuraja atitudinea de curiozitate şi nevoia de cunoaştere din partea elevilor.

Nu procesul de evaluare a cunoştinţelor este important în consiliere. Important este cadrul şi maniera interactivă de a furniza informaţiile necesare, astfel ca elevul să poată lua decizii responsabile.

Recomandări cu privire la furnizarea informaţiilor:

Folosiţi un limbaj comun cu cel al elevului. Transmiteţi informaţii care sunt corecte. Exploraţi împreună alternativele unei teme, fără a le oferi ca fiind

singurele soluţii pentru acea problemă; Învăţaţi elevul să caute singur informaţii şi să le evalueze critic. Analizaţi şi modificaţi împreună cu elevii informaţiile incorecte pe

care aceştia le deţin, oferind argumente pe care le înţeleg şi le acceptă.

Oferiţi informaţii suficiente pentru decizii responsabile.

1.6. PARAFRAZAREA

Una dintre sarcinile profesorului implicat într-un proces de consiliere educaţională este să asculte elevul, dar în acelaşi timp să îi dea de înţeles că este auzit. Parafrazarea este un tip special de a acorda atenţie care ne cere să demonstrăm că suntem capabili de a-i recomunica persoanei ceea ce ea ne-a relatat anterior. O parafrazare eficientă implică o oglindire a

16

sinelui celeilalte persoane pentru ca aceasta să câştige claritate în prezentarea şi înţelegerea propriei probleme.

De asemenea, este indicat să utilizăm şi încurajări minimale care sunt indicatori mărunţi prin care îî comunicăm celeilate persoane că suntem cu ea. Odată ce am pus o întrebare, vom dori să încurajăm elevul să răspundă.

Încurajări minimale nonverbale: contact vizual , corpul înclinat inainte, gestică deschisă, încuvinţări (mişcări ale capului)

Încurajări minimale verbale:”oh?”, ”Deci?”, ”Apoi?”,”Şi?”, ”Îhîmm”, ”spune-mi mai mult” , repetarea a unu, două cuvinte cheie etc.

Exemplu: Practica încurajării minimale şi a parafrazării

Elevul: Am rezultate slabe la şcoală. Cred că profesorii nu sunt corecţi cu mine. De fapt, ieri mi-au spus că dacă nu învăţ, voi rămâne repetent.

Profesorul: Încurajarea minimală: Să rămâi repetent? sau Profesorii nu

sunt corecţi? Parafrazarea: Alexandru, spui că profesorii îţi ingreunează

situaţia şi eşti îngrijorat că poţi rămane repetent.Cea mai eficientă parafrazare constă în:

1. Numele elevului şi/ sau prenumele. Există o evidenţă clară că personalizarea parafrazării o face mai eficientă.

2. Cuvintele cele mai importante spuse de către elev.3. O propoziţie simplă, scurtă şi clară ce cuprinde esenţa a

celor comunicate de elev.Să urmărim următoarea situaţie , în care scopul este să determinăm

elevul să-şi spună povestea cu o minimă influenţă din partea noastră.

Elevul: Viaţa mea este groaznică. Tatăl meu bea foarte mult şi uneori o bate pe mama. Este greu acasă. Îmi este greu să învăţ acasă şi chiar să fac orice altceva.

(Încurajarea minimală): Te simţi groaznic sau Greu să faci ceva.

(Parafrazarea):Te simţi groaznic deoarece este foarte greu acasă şi nu poţi face nimic. (utilizăm cuvintele cheie ale elevului)

Prin parafrazare vom încerca să reformulăm ceea ce ni se pare esenţial în mesaj. Are ca obiectiv clarificarea aspectelor legate de subiectul sau tema în discuţie. Parafrazarea se realizează prin utilizarea

17

unor fraze care comunică elevilor că mesajul a fost înţeles: “Ceea ce spui tu se referă la …”, “Cu alte cuvinte …”. Parafrazarea permite totodată şi profesorului să îşi clarifice dacă a înţeles corect mesajul transmis de elevi. Este important ca profesorul să nu utilizeze alte cuvinte sau informaţii, pe care elevii nu le-au transmis în mesaj, pentru a nu da o interpretare personală a mesajului şi pentru a nu influenţa direcţia comunicării.

Recomandări pentru utilizarea parafrazării:

Evitaţi să definiţi problemele în locul elevilor. Nu judecaţi şi nu minimalizaţi ceea ce vă comunică elevii. Nu utilizaţi sarcasmul sau ironia în feed-back-ul pe care îl oferiţi. Nu evaluaţi sau interpretaţi ceea ce au spus elevii. Fiţi sinceri şi nu pretindeţi că aţi înţeles ceva, dacă de fapt nu aţi

înţeles sau nu sunteţi sigur că ceea ce aţi înţeles este ceea ce vroiau elevii să vă comunice.

Utilizaţi şi comportamentul nonverbal pentru a comunica acceptarea.

1.7. SUMARIZAREA

Această abilitate oferă elevului un feed-back cuprinzând esenţa unor fraze lungi ce descriu comportamente, gânduri, emoţii. Deprinderea este utilă pentru a clarifica ceea ce s-a întâmplat în segmentele cheie ale discuţiei cu elevul. Una dintre dintre sarcinile majore ale persoanei care oferă sprijin este aceea de a-i ajuta pe elevi să se organizeze, să-şi clarifice gândurile şi sentimentele şi de a-i învăţa în cadrul procesului consilierii cum să se privească pe sine într-un mod mai clar. Când folosim sumarizarea, încercăm să recapitulăm, să condensăm şi să organizăm esenţa a ceea ce elevul ne-a relatat înainte.

Exemple de sumarizare:

Următoarea sumarizare acoperă atât conţinutul emoţional, cât şi cel obiectiv, faptic:

Unui părinte necăjit că fiul său consumă droguri:Pari să conştientizezi că , în general, controlul asupra fiului tău, mai

precis metoda ta de a-l cuminţi, nu mai are efect, lucru observat din faptul că fiul tău s-a alăturat scenei drogurilor, acest lucru contrastează cu sentimentele tale de furie când spui că doar şcoala e de vină. Pari să spui, de asemenea, că i-ai acordat libertate prea devreme şi acum ai vrea

18

să-l abordezi într-o modalitate nouă, mai echilibrată. Este adevărat? Mi-a scăpat ceva?

Sumarizarea este o modalitate de a concentra într-o manieră organizată cele mai importante aspecte ale discursului interlocutorului. Scopurile sumarizării sunt de a recapitula conţinutul unui discurs sau de încheiere a discuţiei. Sumarizarea se utilizează şi pentru stabilirea priorităţilor şi alternativelor de abordare a unei teme sau subiect sau pentru clarificarea perspectivelor elevilor asupra alternativelor de abordare a acelui subiect. Sumarizarea este utilă şi ca formă de deschidere a unei noi etape a discuţiei pe tema stabilită, reamintind astfel concluziile etapelor anterioare. Sumarizarea se realizează împreună cu elevii şi se clarifică în această fază subiectele care necesită o abordare ulterioară şi cele care au fost deja identificate şi clarificate.

1.8. REFLECTAREA

Cea mai importantă abilitate pentru dezvoltarea înţelegerii empatice este reflectarea sentimentelor - înţelegerea corectă a universului emoţional al celui pe care-l ajutăm.

Deşi mulţi dintre noi iau decizii în mod raţional, adevărul este că nu suntem pe deplin satisfăcuţi până când decizia respectivă oferă o senzaţie plăcută, ne face să ne simţim bine. Similar, putem vorbi despre problemele noastre într-un mod intelectual, dar până când nu ne confruntăm cu emoţiile implicate în aceste probleme, vom continua să ne comportăm ineficient.

De exemplu, puteţi lucra cu un copil dintr-o familie de alcoolici sau cu cineva care a fost abuzat. Faptele situaţiei pot fi foarte clare , dar emoţiile pot fi ascunse. În cazurile acestea, sarcina noastră principală este de a descoperi şi de a ajuta copilul să se confrunte cu emoţii complexe, uneori confuze şi tulburătoare.

Paşi esenţiali în reflectarea sentimentelor:

1.Sentimentele trebuie denumite. Acest lucru se poate face prin

cuvintele folosite de elev, prin metafore sau în urma comunicării

nonverbale.

19

2.Folosiţi o structură ca: ”Pari să simţi...”, ”Se pare că simţi...”,

”Înţeleg că te simţi....”, la care se adaugă eticheta emoţiei (nervos,

supărat, speriat, îngrijorat etc.)

3.Contextul poate fi reformulat pentru o clarificare adiţională: ”Se

pare că te simţi_____, când _________” sau ”te simţi _________

deoarece _________”. Aici avem o combinaţie a parafrazării cu

reflectarea sentimentelor.

4.Dacă nu sunteţi siguri în legătură cu emoţia observată, verificaţi:

”Este acesta felul în care te simţi?”, ”Este corect?”. Acest lucru dă

şanşa persoanei consiliate de a reflecta şi de a corecta sau a adăuga

informaţii.

Reflectarea este exprimarea înţelegerii de către consilier atât a conţinutului informaţional, cât şi a stării emoţionale transmise de elev. Uneori este mai relevantă reflectarea emoţiilor decât a conţinutului. Reflectarea dă elevului sentimentul că este ascultat şi că ceea ce exprimă sau trăieşte este important. Scopul fundamental al reflectării este mai ales cel de validare a trăirilor emoţionale ale elevilor.

Scopurile reflectării:

să verifice înţelegerea celor relatate de interlocutor; să îi comunice interlocutorului înţelegerea şi acceptarea

necondiţionată; să stabilească o relaţie bazată pe încredere.

2. ATITUDINILE CONSILIERULUI

Procesul de consiliere implică o relaţie specială între consilier şi elevi, relaţie bazată pe responsabilitate, confidenţialitate, încredere şi respect. Profesorul consilier are obligaţia de a proteja interesele elevului/elevilor. Orice proces de consiliere trebuie să înceapă prin asumarea de către consilier a responsabilităţii respectării unui sistem de valori şi coduri stabilite de asociaţiile de specialitate. Sistemul de valori al consilierului se fundamentează pe filozofia psihologiei umaniste şi a învăţământului centrat pe elev.

20

Filozofia relaţiei dintre consilier şi elevi se bazează pe două asumpţii fundamentale:

21

Atitudinile fundamentale ale consilierului, în absenţa cărora procesul de consiliere nu îşi atinge scopul formativ, sau chiar mai mult, poate avea consecinţe contrare.

2.1 Acceptarea necondiţionată

Acceptarea este atitudinea care are la bază următoarele principii: fiinţa umană este valoroasă şi pozitivă prin esenţa sa, are capacitatea sau potenţialul de a face alegeri responsabile, are dreptul să ia decizii asupra vieţii personale şi de a-şi asuma propria viaţă.

Acceptarea este atitudinea de recunoaştere a demnităţii şi valorii personale ale elevilor, cu punctele lor tari sau slabe, calităţi sau defecte, atitudini pozitive sau negative, interese constructive sau sterile, gânduri, trăiri sau comportamente, fără a critica, judeca, controla şi mai ales fără a condiţiona aprecierea - “Te voi aprecia, dacă …”. Valorizarea elevilor nu trebuie să fie condiţionată de grupul social de apartenenţă, de rasă, sex, religie, nivelul performanţelor şcolare, valori şi atitudini personale, comportamente.

Acceptarea necondiţionată nu este echivalentă cu aprobarea oricărei atitudini sau a oricărui comportament, cu neutralitate sau ignorare, cu simpatie şi toleranţă.

Acceptarea nu înseamnă să ai o atitudine de neutralitate sau indiferenţă faţă de modul în care gândeşte sau mai ales simte o persoană. “Nu este nici o problemă”, “lasă, nu te mai necăji” sunt forme verbale de minimalizare sau ignorare a tensiunilor elevului.

O altă interpretare eronată a acceptării este simpatia. Simpatia este diferită de acceptare prin implicarea emoţională mai intensă din partea profesorului faţă de un anumit elev. Simpatia poate conduce şi la atitudini discriminative faţă de ceilalţi elevi. Ea este mai degrabă consecinţa sentimentelor pe care le simte profesorul-consilier faţă de un elev (“Apreciez elevii care au valori personale pe care eu le apreciez”) şi mai puţin focalizarea pe sentimentele elevilor.

Toleranţa este o altă dificultate în dezvoltarea acceptării necondiţionate A fi tolerant înseamnă a accepta diferenţele individuale. Toleranţa nu trebuie să se manifeste doar la nivel general şi declarativ - “sunt tolerant faţă de o persoană cu o altă apartenenţă religioasă, dar nu o înţeleg şi nu o respect”.

Obstacole în dezvoltarea acceptării necondiţionate

lipsa informaţiilor despre personalitatea copilului şi adolescentuluiprobleme emoţionale personale ale profesorului consilierproiectarea propriilor valori, convingeri sau trăiri asupra elevilorprejudecăţi sau informaţii eronate, incomplete despre un subiectconfuzia dintre acceptare şi aprobare, simpatie sau neutralitatepierderea respectului faţă de elevipierderea respectului faţă de sineidentificarea elevului cu propriul copil, cu propria persoană sau cu alte persoane din viaţa profesorului

Non-acceptarea înseamnă

A da sfaturi, soluţii: “Ar trebui să faci aşa..De ce nu faci aşa…”A evalua, a învinovăţi: “Aici greşeşti cu siguranţă…”A eticheta “Eşti prost pentru că ai făcut…”A fi de acord, a lăuda: “Ai dreptate în totalitate.”A moraliza: ”Trebuia să faci asta şi asta…”A pune întrebări de genul “De ce ai făcut …?”A simpatiza, a acorda suportul : “Cu siguranţă totul va fi bine…”A ameninţa, a avertiza: “Dacă se mai întâmplă să….”A evita: “Hai să uităm asta…”A condiţiona: “Te voi aprecia numai dacă vei lua note mari….”

2.2. Empatia

Empatia este abilitatea de a te transpune în locul unei alte persoane. Empatia este abilitatea de a înţelege modul în care gândeşte, simte şi se comportă o altă persoană. Empatia este atitudinea de a fi “cu” persoana şi nu “ca” persoana cealaltă. Un indicator al empatiei este sentimentul elevului că este înţeles şi acceptat.

Empatia nu trebuie confundată cu mila sau compasiunea faţă de o altă persoană în dificultate. Nimănui nu îi face plăcere să fie compătimit, chiar dacă sentimentul este sincer.

Empatia este favorizată de :

utilizarea foarte rară a întrebărilor închise care împiedică comunicarea: ex. “De ce ai făcut… ?”;utilizarea întrebărilor deschise care facilitează comunicarea: “Ai putea să-mi spui mai multe despre acel eveniment…?”;ascultarea interlocutorul sau interlocutorilor;evitarea moralizării interlocutorul: “Nu este bine ce ai făcut”;evitarea întreruperilor în timpul conversaţiei: “Părerea mea este că…”;etichetarea este o barieră în dezvoltarea unei relaţii empatice, distorsionează înţelegerea: “Eşti cam neserios/distrat/superficial….”;evitarea feed-back-urilor negative: “Rezultatul tău este nesatisfăcător”;utilizarea sugestiilor constructive: “Data viitoare va fi mai bine dacă vei face…”;evitarea criticii sarcastice: “Eşti ridicol….”.

Modalităţi de îmbunătăţire a comunicării empatice

oferirea de răspunsuri scurte, clare şi acurateacordarea unui timp de gândire înainte de a da un răspunsfocalizarea pe mesajele transmise de eleviutilizarea unei tonalităţi potrivite a vociievitarea în răspuns a clişeelor de genul “Mulţi au problema asta.”;prin această exprimare comunicăm de fapt elevilor că preocuparea lor pentru problemă nu este atât de importantăempatia nu este simpatie; într-o relaţie de simpatie ne place persoana şi avem tendinţa de a o favoriza, de a-i acorda o atenţie sporită

2.3. Congruenţa

Congruenţa se referă la concordanţa dintre comportamentul consilierului şi convingerile, emoţiile şi valorile sale personale. Congruenţa defineşte autenticitatea comportamentului persoanei. Congruenţa este generată de acordul dintre convingere, trăirea emoţională şi exprimarea verbală şi nonverbală. Lipsa de autenticitate duce la pierderea relaţiei de încredere cu elevii.

2.4. Colaborarea

Colaborarea este abilitatea consilierului de a implica elevul sau clasa de elevi în deciziile de dezvoltare personală. Rolul profesorului este să-l ajute pe elev să găsească cele mai relevante informaţii pentru ca acesta să poată lua decizii responsabile. Profesorul devine astfel un catalizator şi facilitator al procesului de dezvoltare personală a copilului şi adolescentului, abilitând astfel elevul să găsească soluţii proprii la problemele cu care se confruntă.

2.5. Gândirea pozitivă

Activităţile de consiliere educaţională trebuie să fie focalizate pe dezvoltarea imaginii şi respectului de sine ale elevului, a responsabilităţii personale. Activităţile de consiliere presupun o viziune pozitivă asupra lumii dată de încrederea în noi înşine şi în oameni.

2.6. Responsabilitatea

Profesorul ca partener în activitatea de consiliere educaţională îşi asumă responsabilitatea atitudinilor şi acţiunilor sale. Responsabilitatea se traduce prin respectarea principiilor fundamentale ale consilierii, prin prevenirea utilizării greşite a cunoştinţelor şi metodelor de consiliere, prin evitarea oricărei acţiuni care interferează cu starea de bine a elevilor.

III. PRINCIPII DEONTOLOGICE IN CONSILIERE

PRINCIPIUL I

RESPECTAREA DREPTURILOR ŞI DEMNITĂŢII ORICĂREI PERSOANE.

Consilierii vor avea permanent în atenţie faptul că orice persoană are dreptul să-i fie apreciată valoarea înnascută de fiinţă umană şi că această valoare nu este sporită sau diminuată de cultură, naţionalitate, etnie, culoare sau rasă, religie, sex sau orientare sexuală, statut marital, abilităţi fizice sau intelectuale, vârstă, statut socio-economic sau orice alta caracteristică personală, condiţie sau statut.

PRINCIPIUL II

RESPONSABILITATE PROFESIONALĂ ŞI SOCIALĂ

Consilierii manifestă o maximă responsabilitate pentru starea de bine a oricarui individ, familiei, grupului ori comunităţii faţă de care îşi exercită rolul profesional. Această preocupare include atât pe cei direct cât si pe cei indirect implicaţi în activităţile lor, prioritate având cei direct implicaţi.

PRINCIPIUL III

INTEGRITATE PROFESIONALĂ

Consilierii vor cauta să manifeste cel mai înalt grad de integritate morală şi profesională în toate relaţiile lor. Este de datoria psihologului să prezinte onest pregatirea şi calificarile sale oriunde se află în relaţii profesionale şi de asemenea să nu permită sau să tolereze practicile incorecte şi discriminatorii.

STANDARDE ETICE GENERALE

IV. STANDARDE DE COMPETENŢĂ

Cunoaşterea competenţelor- consilierii au obligaţia să–şi cunoască foarte bine limitele de competenţă şi să se angajeze numai în acele activităţi profesionale pentru care au cunoştinţele, aptitudinile , experienţa şi atestarea necesară. În cazul în care se întâlnesc cu situaţii care le depăşesc limitele de competenţă vor consulta colegii sau vor delega cazul altui consilier care are competenţele necesare.

V. STANDARDE CU PRIVIRE LA RELAŢIILE UMANE

Respect şi preocupare faţă de client, evitarea producerii de suferinţe şi daune

Evitarea hartuirii sau abuzului- evitarea oricărei forme de hărţuire sexual, verbal, emoţională, nonverbal, a comportamentelor de defăimare sau de abuz

Evitarea conflictelor de roluri- situaţii în care consilierul îndeplineşte simultan mai multe roluri într-un context profesional, roluri care pot intra in conflict

Nonexploatarea- consilierii nu vor profita sub nici o formă de persoanele faţă de care, prin profesie sau poziţie, manifestă un ascendant de autoritate

Asigurarea consimţământului- înainte de începerea oricărui tip de serviciu consilerii vor obţine consimţământul informat al persoanei implicate sau a tutorilor acesteia

Dreptul la opoziţie al clientului- cu excepţia cazurilor de forţă majoră, de urgenţă (perturbări ale funcţionării psihice, pericol imminent etc.) clientul are dreptul de a refuza sau opri prestarea serciciilor de consiliere.

VI. STANDARDE DE CONFIDENŢIALITATE

Întreruperea serviciului din motive de confidentialitate- relaţia dintre consilieri şi beneficiarii serviciilor lor este adesea o relaţie foarte sensibilă ce necesită realizarea unei alianţe pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii profesionale, motiv pentru care confidenţialitatea este obligatorie. Atunci când din motive ce nu pot fi evitate, consilierul nu mai poate păstra confidenţialitatea, acesta va înceta să mai ofere serviciul respectiv.

Protejarea confidentialităţii- consilierii vor proteja confidenţialitatea tuturor informatiilor adunate în timpul activităţilor lor profesionale şi se vor abţine de la dezvaluirea informaţiilor pe care le deţin despre colegi, clienţii colegilor, studenţi şi membrii organizaţiilor, excepţie facând situaţiile: pentru protecţia sănătăţii publice, pentru prevenirea unui pericol iminent, pentru prevenirea săvârsirii unei fapte penale sau pentru împiedicarea producerii rezultatului unei asemenea fapte ori pentru înlăturarea urmărilor prejudiciabile ale unei asemenea fapte. Divulgarea, de către psihologi, a unor date care le-au fost încredinţate sau de care au luat cunostinţă în virtutea profesiei, dacă aceasta este de natură a încălca clauza de confidenţialitate, este interzisă.

Limitele confidentialităţii- consilierii clarifică ce măsuri se vor lua pentru protejarea confidentialităţii şi ce responsabilităţi familiale, de grup ori comunitare au pentru protejarea confidenţialităţi, atunci când desfaşoară activităţi de cercetare sau ofera servicii. Înainte de primirea

consimţământului consilierul va informa clientul cu privire la limitele confidentialităţii şi condiţiile în care acesta poate fi încălcat, precum şi asupra utilizării posibile a informaţiilor rezultate în urma activităţii sale.

Dezvaluirea de informaţii- consilierii pot împărtăşi informaţiile confidentiale cu alţii numai cu consimţământul celor vizaţi ori de o aşa maniera încât cei vizati să nu poată fi identificaţi, excepţie facând situaţiile justificate de lege sau în circumstanţe de iminentă sau posibilă vătămare fizică sau crimă.

Confidenţialitatea faţă de terţi- în cazul în care există terţi implicaţi în activitatea profesională a psihologului, acesta va clarifica cu părţile implicate limitele confidentialităţii, condiţiile de păstrare a confidentialităţii şi nu va da curs nici unei solicitări, venite de la o terţă parte în dezvaluirea de informaţii confidenţiale, decât în condiţiile respectării legii şi limitelor confidenţialităţii.

VIII. STANDARDE DE ÎNREGISTRARE, PRELUCRARE ŞI PĂSTRARE A DATELOR

Obţinerea permisiunii- consilierii trebuie sa obtina permisiunea clienţilor/subiectilor sau a reprezentanţilor lor legali înainte de a efectua înregistrari audio, video sau scrise în timpul furnizării serviciilor sau în cercetare.

Pastrarea datelor- consilierii vor colecta numai acele date care sunt relevante pentru serviciul oferit şi vor lua toate măsurile pentru a proteja aceste informaţii. Originalul şi eventualele copii ale acestor informaţii pot fi păstrate numai cu acordul clienţilor.

Protejarea datelor- consilierii se vor asigura ca înregistrarile asupra cărora au control ramân identificabile numai atât timp cât sunt necesare pentru scopul pentru care au fost realizate şi prezintă ca anonimă ori distruge orice înregistrare aflată sub controlul lor şi care nu mai e nevoie să fie identificabilă personal.

Transferul datelor- datele colectate, înregistrate pot fi transferate către consilierii care preiau clienţii, consultate şi utilizate de colegi de profesie indiferent de forma de atestare, dacă persoanele vizate si-au dat în mod neechivoc consimţământul, iar acest consimţământ nu a fost retras.

Distrugerea datelor- dacă consilierul renunţă la practica sa profesională prin intermediul căreia a realizat acele înregistrari sau dacă acesta se pensionează, va cauta să distrugă înregistrarile respective. Înregistrarile pot fi plasate către un alt consilier numai cu consimţământul celor implicaţi, obţinut în prealabil, pentru acele înregistrări.

Sugestii de activităţi

1.Solicitaţi participanţilor să propună câteva principii care ar trebui să ghideze activitatea de consiliere.

2.Prezentaţi principiile elaborate de Colegiul psihologilor

3. Invitaţi participanţii să găsescă situaţii care să ilustreze încălcarea principiilor din codul deontologic şi apoi modalităţi în care aceste situaţii ar fi putut fi evitate.

Bibliografie :

Băban, A. (2001). Consiliere educaţională – ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere. Ed. Psinet, Cluj-Napoca

Băban, A., Petrovai, D., Lemeni, G., (2002): Consiliere şi orientare. Ghidul profesorului, Humanitas Educaţional, Bucureşti.

Dryden, W., (1993): Key issues for counselling in action, Sage Publications.

Ivey, A.E., Gluckstern, N. & Ivey, M.B (1999). Abilităţile consilierului – abordare din perspectiva microconsilierii. Ed. RisoPrint, Cluj-Napoca.

Lemeni, G., Miclea, M., (coord.) (2004): Consiliere şi Orientare-ghid de educaţie pentru carieră. Editura ASCR, Cluj-Napoca.

Mih, V. (2005). Curs de Consiliere şcolară, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, UBB Cluj-Napoca.

Muro, J., Kottman, T., (1995): Guidance and Counselling in the Elementary and Middle Schools, WCB Brown & Benchmark Publ.

www.copsi.com

http://www.copsi.com/

abilităţile consilierului

Documents