abilitare curriculara

21
Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară: 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie: 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesionalăContract de finanţare: POSDRU/87/1.3/S/62536 PORTOFOLIU DE EVALUARE Proiect POSDRU/87/1.3/62536 „Formarea continuă a profesorilor de limba română, engleză şi franceză în societatea cunoaşterii” Program : Abilitare curriculară Cursant : prof. TODERITA IULIANA Unitatea de învăţământ : G.S.A. Cezar Nicolau BRANESTI Formator: Prof. Camelia Muresanu Popesti Leordeni 2012 Formator: Prof. Camelia Muresan Septembrie 2012

Upload: ana-roman

Post on 16-Apr-2015

184 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

EVALUARE MODUL I-CURS

TRANSCRIPT

Page 1: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară: 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie: 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesională” Contract de finanţare: POSDRU/87/1.3/S/62536

PORTOFOLIU DE EVALUARE Proiect POSDRU/87/1.3/62536 „Formarea continuă a

profesorilor de limba română, engleză şi franceză în societatea cunoaşterii”

Program : Abilitare curriculară

Cursant : prof. TODERI[TA IULIANA Unitatea de învăţământ : G.S.A.'" "Cezar Nicolau BRANESTI

Formator: Prof. Camelia Muresanu

Popesti Leordeni 2012

Formator: Prof. Camelia Muresan

Septembrie 2012

Page 2: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

2

CUPRINS

Harta conceptuală a noţiunii de curriculum ......................................................... 3

Corelaţia obiectiv- cadru, competenţă generală, obiectiv de referinţă/ competenţă

specifică-obiectiv operaţional .............................................................................. 4

Grilă personală pentru evaluarea unui manual .................................................... 7

Currriculum centrat exclusiv pe elev sau curriculum centrat pe materia de

învăţat? Modele curriculare bazate pe sancţiune. Sancţiunea negativă -

argumente pro şi contra ..................................................................................... 11

Factorii care blochează creativitatea elevilor în mediul şcolar ......................... 14

Page 3: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

Harta conceptuală a noţiunii de curriculum

IPOSTAZE

WRITTEN CURRICULUM

OVERT CURRICULUM

FORMAL CURRICULUM

Bazate pesancţiunipozitive

TIPURI FUNDAMENTALE

DE CURRICULA

Bazate pesancţiuninegative

DEWEY

RALF TYLER

ETAPA PREMODERNA

ETAPA MODERNĂPROPRIU-ZISĂ

ETAPA POST MODERNĂ

ETAPA HIPER MODERNĂ

RALF TYLER

SMITH, STANLEY,SHORES

BLOOM, J.B. CARROL, GAGNE

Goals 2000: Educate America

Key competences for lifelong learning

Contribuţia lui John Dewey

educaţia şi şcoalasunt adevăratul

motor al progresului social şi al civilizaţiei

omeneşti

Teoria lui BobbittCurriculum centrat peobiective

Modelul lui Bobbitt şi ChartersObiectivele

trebuie să fie observabile şi

măsurabile

Modelul raţional al lui Tyler

Patruîntrebăriraţionale

Modelul interacţionist al Hildei TabaObiective-conţinuturi-metode-evaluare

ModelulNaturalistal lui WalkerPlatforma –deliberare -proiectare

Modelullui HawesPrincipii,

conţinuturi, instruire, evaluare

Modelecentrate pe competenţe

Richard VoorhesProduc profesii,

specializări, realizări de vocaţii

CURICULAMODERNE

CORECURRICULUM

(disciplinele fundamentale)

HIDDENCURRICULUM

(ce învaţă elevii în pauză)

NULLCURRICULUM

(esenţializarea conţinuturilor)

PHANTOMCURRICULUM

asimiliarea mesjelordin media

CONCOMITANTCURRICULUM

“cei şapte ani de acasă”

RHETORICAL CURRICULUM

produs de “oficiali”

C. SCRIS

ETAPE

Modeluldinamic al luiMcGeeDecizii privindintenţiile, scopurile, conţinuturile, învăţarea, evaluarea

PRODUSE CURRICULARE

MODERNE

Proiectele pedagogice

Planul de învăţământ

Programeleanalitice

Manualele şcolare

Planificările calendaristice

DEMERSURI ÎN OPTIMIZAREACURRICULARĂMODERNĂ

C. DEVELOPMENTdezvoltare a curriculumului

Etape de construire

C. IMPROVEMENTOPTIMIZARE CURRICULARĂ

5.ImplementareaC. Implementation

4.ValidareaEstablished Curriculum

3.ExperimentareaC. Testing

2.ProiectareaC. Design

1.Cercetarea C. Reasearch

Prognoza

Stabilirea misiunii

Definirea finalităților și a obiectivelor

Alegerea conținuturilor învățării

Evaluarea performanețelor

Stabilirea metodologiei şi a experiențelor de învățare

C. NONFORMALUnwritten curriculum

Diagnoza

CURRICULUM

G.R.Koopman: „ Curriculum-ul este un baston cultural”.

STRUCTURI TIPICE DE

ORGANIZARE

Curricula „extreme”

Curricula „intermediare”

C.centrat pe disciplină

C. centrat pe elev

C. corelat C. fuzionat

C. nucleu

APARIŢIE

în Europa:jumatatea sec. XX

în România:1997-1998

Page 4: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

Corelaţia obiectiv- cadru, competenţă generală,

obiectiv de referinţă/ competenţă specifică-obiectiv operaţional

Prin obiectiv pedagogic se înţelege un rezultat al instruirii exprimat în termeni de

comportament sau capacităţi de învăţare ale elevului.

Competenţa este o summa articulată de capacităţi de a face un anumit lucru „în

mod măiestrit”; la rândul lor capacitaţile sunt compositio elementorum, adică articulări de

abilităţi, skills-uri, abilităţi, priceperi şi cunoştinţe strict specializate pentru realizarea unui

job, a unei profesii utile, a unei profesii artistice etc.

Prin urmare, competenţele, şi mai ales componentele lor, capacităţile şi abilităţile,

pot fi convertite cu uşurinţă în obiective operaţionale şi invers.

Obiectivele cadru sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate şi de

complexitate. Ele vizează formarea unor capacităţi şi atitudini generate de specificul

disciplinei şi sunt urmărite de-a lungul mai multor ani de studiu.

Noul Curriculum Naţional accentuează faptul că documentele de proiectare

didactică sunt documente administrative care asociază într-un mod personalizat elementele

programei – obiective de referinţă –competenţe specifice, conţinuturi, activităţi de învăţare –

cu alocarea de resurse (metodologice, temporale şi materiale) considerată optimă de către

profesor pe parcursul unui an şcolar. În acest sens, programa şcolară reprezintă un document

reglator în sensul că stabileşte obiective –ţintele ce urmează a fi atinse prin intermediul

activităţilor didactice.

În programa şcolară a claselor I-VIII, fiecărui obiectiv cadru îi sunt asociate

obiective de referinţă. Atingerea obiectivelor de referinţă se realizează cu ajutorul

conţinuturilor care se regăsesc în ultima parte a programei.

Obiectivele de referinţă vizează progresul în formarea de capacităţi şi achiziţia de

cunoştinţe specifice unei discipline pe parcursul unui an de studiu. În legătură cu obiectivele

specifice diverselor tipuri de profiluri de şcoli se poate afirma că prin intermediul acestora se

face referire la tipurile de competenţe pe care şi le vor forma elevii în cazul accederii şi

parcurgerii unui anumit tip de şcoală. De exemplu, în cazul sistemului nostru de învăţământ,

există diferite tipuri de licee: teoretice, industriale, agricole, pedagogice şi toate partajează o

serie de obiective educaţioale care le sunt comune dar în acelaşi timp au obiective care le

particularizează şi le diferenţiază deoarece prin intermediul lor elevii îşi formează competenţe

Page 5: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

5

şi abilităţi vizate de fiecare profil în parte.

În ceea ce priveste obiectivele educaţionale specifice diverselor discipline care

intră în structura curriculumului şcolar, trebuie făcută menţiunea că prin intermediul acestora

se face referire la tipurile de competenţe şi abilităţi pe care şi le vor forma elevii ca urmare a

parcurgerii fiecărei discipline inclusă în planul de învăţământ.

Noua proiectare curriculară nu mai presupune elaborarea “programelor analitice”,în

termeni de inventare ale diferitelor segmente/unităţi de conţinut capitole, teme, subiecte

punctuale, cărora le era repartizat un anumit număr de ore fix, rigid, fără o precizare clară a

finalităţilor educaţionale. Dimpotrivă, conţinuturile sunt considerate mijloace prin care se

vizează atingerea obiectivelor curriculare: cadru, de referinţă şi operaţionale propuse drept

intermediari în procesul de formare şi dezvoltare la copii a unui sistem de competenţe

educaţionale; intelectuale/cognitive, psihomotorii, afectiv-atitudinale, de comunicare şi

relaţionare socială, de luare a deciziilor, de asumare a riscurilor, de adoptare a unor soluţii

personale, a atitudinilor şi comportamentelor celor care se educă . Competenţa este realizabilă

în intervale mai lungi de timp; specificarea unei competenţe presupune precizarea

capacităţilor vizate, care se bazează, la rândul lor, pe anumite operaţii mentale. Avantajul

major al obiectivelor axate pe competenţe este că accentuează caracterul formativ al

învăţământului. O competnţă dezirabilă, care se doreşte a fi atinsă în cadrul procesului

educaţional, determină apariţia unor obiective educaţionale. Dacă acestea sunt corect

formulate, în manieră operaţională, urmărite, atinse şi evaluate, asigură, la sfârşitul perioadei

de instruire, realizarea competenţei educaţionale vizate.

Între competenţele educaţionale şi obiectivele operaţionale se stabileşte o legătură

biunivocă, ce poate fi valorificată, chiar ca element de referinţă în activităţile de proiectare

didactică, organizare, realizare, evaluare, autoevaluare (formativă şi sumativă), interevaluare

şi reglare a instruirii interactive.

Modelul educaţional promovat în contextul actualei reforme a învăţământului

corespunde unei pedagogii active şi interactive, unor practici pedagogice centrate pe elev şi pe

activitatea de învăţare individuală sau colaborativă a acestuia. În contextul reformei

educaţionale care se desfăşoară în ţara noastră, cunoştinţele, mai exact conţinuturile instructiv-

educative nu mai constituie elementul central al activităţilor de proiectare didactică la. macro

şi micro nivel. Noua viziune curriculară nu mai centrează acţiunea educaţională pe

conţinuturi, ci pe formarea de competenţe educaţionale .

Nu este vorba numai de competenţe intelectuale/cognitive, ci şi de competenţe

psihomotorii şi afectiv-atitudinale, toate aceste categorii asigurând caracterul funcţional al

Page 6: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

6

cunoştinţelor şi achiziţiilor copiilor, care vor putea fi aplicate în contexte situaţionale noi,

chiar problematice. În contextul educaţional actual, “a şti” nu mai este scop în sine, ci un

intermediar care asigură premisele lui “ a şti să faci”, “ a şti să fii”, “ a şti să convieţuieşti” şi “

a şti să devii”. Principiul de bază în contextul educaţional actual susţine necesitatea situării

copilului şi a activităţii de învăţare şi formare a acestuia în centrul procesului educaţional.

Noua proiectare vizează atingerea obiectivelor curriculare: cadru, de referinţă şi

operaţionale propuse drept intermediari în procesul de formare şi dezvoltare la copii a unui

sistem de competenţe educaţionale; intelectuale/cognitive, psihomotorii, afectiv-atitudinale,

de comunicare şi relaţionare socială, de luare a deciziilor, de asumare a riscurilor, de adoptare

a unor soluţii personale, a atitudinilor şi comportamentelor celor care se educă.

Rezultă că între obiectivele educaţionale şi competenţele educaţionale se stabileşte

o relaţie de interdependenţă funcţională. O competenţă dezirabilă, care se doreşte a fi atinsă în

cadrul procesului educaţional, determină apariţia unor obiective educaţionale. Dacă acestea

sunt corect formulate, în manieră operaţională, urmărite, atinse şi evaluate, asigură, la sfârşitul

perioadei de instruire, realizarea competenţei educaţionale vizate.

Page 7: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

7

Grilă personală pentru evaluarea unui manual

Selectarea unui manual este necesară în sistemul educaţional în contextul în care apar

manuale alternative şi această selecţie trebuie să se facă ţinând cont de următoarea definiţie:

„Manualul trebuie astfel elaborat încât să poată fi folosit ca instrument de autodidaxie,

fiind exclusiv o carte pentru studiul independent; la limită, manualul trebuie să poate fi folosit

de elev pentru a-l „înlocui”, parţial sau total, în procesul propriei formări.”

În accepţia acestei definiţii, manualul trebuie ales având în vedere următoarele criterii

de selecţie:

1. Adecvarea la programă

Trebuie să fie valorificate în conţinutul manualului competenţe specifice prevăzute de

programa şcolară. Manualul trebuie să corespundă programei şcolare în vigoare, toate

conţinuturile acesteia să se regăsească în manual şi nu altele în plus, nu alte informaţii de

prisos. De pildă nu are ce căuta capitolul Arhaisme în manualul de limba română de clasa a V-

a când această categorie se studiază abia în clasa a VI-a. Informaţia cuprinsă în manual trebuie

să fie cea din programă. Manualul trebuie să fie o reflecţie a programei şcolare. Titlurile

capitolelor din manual trebuie să corespundă celor din programa şcolară, iar manualul trebuie

să se concentreze pe competenţele specifice şi pe competenţele generale din programa şcolară.

2. Corectitudine şi rigoare ştiinţifică

Manualul trebuie să fie riguros conceput, structurat corespunzător, iar corectitudinea

ştiinţifică să fie asigurată. Conţinutul trebuie să fie explicat în limbaj natural, folosindu-se

exemple particulare şi detaliindu-se pentru a uşura înţelegerea elevilor. Conceptele noi

trebuie să fie integrate firesc conţinuturilor, iar ponderea acestora să nu fie excesivă.

3. Accesibilitatea limbajului

Elevul trebuie să înţeleagă ceea ce citeşte din manual, nu trebuie să fie nevoit să stea

cu dicţionarul lângă el, chinuindu-se să descifreze ceea ce vrea să spuna un enunţ, o cerinţă a

unui exerciţiu etc. Limbajul trebuie să fie accesibil elevului, să nu facă apel la neologisme, să

nu aibe fraze lungi, stufoase care să îngreuneze înţelegerea lor. Limbajul trebuie să fie adaptat

Page 8: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

8

la nivelul de înţelegere al elevilor, cuvintele noi să fie explicate, semnificaţia titlului să fie

clară.

4. Aspect atractiv

Ilustraţiile trebuie să fie adecvate la conţinut, să fie atractive şi să aibe calitatea de a

atrage cititorul, de a-l stimula să citească, să afle mai multe pornind de la reprezentările

grafice. Ilsutraţiile trebuie să aibe un impact pozitiv asupra elevului, să nu fie ignorate, să nu

treacă neobservate. De asemenea, trebuie să existe un echilibru text-ilustraţie. Ilustraţiile să

transmită informaţii, să fie sugestive, estetice, corect plasate în pagină.

5. Autori reprezentativi

E necesar ca elevii să studieze şi să aprofundeze texte ale unor autori reprezentativi.

Aceasta contribuie în acelaş timp şi la cultura lor generală. Nu se poate de pildă, ca un elev ce

tremină ciclul gimnazial, să nu fi auzit de autori români reprezentativi ai literaturii române,

precum Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri Ion Creangă, , Ion Luca Caragiale, Mihail

Sadoveanu etc.

6. Aplicaţii/exerciţii cu grad diferit de dificultate

Manualul nu se adresează numai unei anumite categorii de elevi. Există elevi cu

ritmuri de instruire diferite: elevi cu ritm lent de învăţare, elevi cu ritm mediu de învăţare,

elevi cu ritm rapid de învăţare. Ori dacă există elevi diferiţi, cu ritmuri diferite de învăţare,

atunci şi exerciţiile propuse în manual, aplicaţiile, trebuie să aibe grade diferite de dificultate,

pentru fiecare categorie de elevi în parte. Nu pot fi într-un manual numai exerciţii/aplicaţii cu

grad de dificultate maxim, pentru că acestea nu vor putea fi rezolvate de un elev cu un ritm

lent de învăţare. Sau, dimpotrivă, elevii cu ritm rapid de învăţare se vor plictisi dacă vor

efectua numai exerciţii cu grad scăzut de dificultate.

7. Stimularea elevului de a se informa

Manualul trebuie să fie cel care să-i trezească elevului interesul, să se informeze şi să-i

formeze acestuia o sensibilitate aparte faţă de textul literar. Manualul de limba română îşi

atinge acest obiectiv de stimulare spre informare prin selectarea textelor propuse spre

analiză, aprofundare. Textele propuse trebuie să emoţinoneze, să sensibilizeze; e necesară

evitarea prezentării unor texte prea voluminoase, în favoarea unei varietăţi de texte capabile să

provoace maximum de emoţii.

Page 9: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

9

8. Prezentarea schematizată a conţinutului unităţii de învăţare

Schemele sunt mai uşor de reţinut de către elevi. Ele sintetizeaza conţinutul de

învăţare, ajutând elevul să înveţe mult mai repede şi eficient. Schemele, rezumatele, sintezele

prezente trebuie să aibe calitatea de a consolida şi sistematiza achiziţiile învăţării .

9. Unele cerinţe sau ietmi să cuprindă jocuri didactice, teme originale, interesante

Prin efectuarea jocurilor didactice învăţarea capăta aspecte atractive, distractice, elevul

reţinând mult mai uşor conţinuturile, implicandu-se concret într-o activitate plăcută. Exemple

de jocuri didactice la limba română, clasa a V-a:

Interjectia: Execută următoarele comenzi, fii atent la sunetul care se aude şi scrie-l

apoi pe caiet:

Aruncă un creion pe podea.

Întoarce cât mai repede 4 foi ale manualului.

Pune un ceas să sune.

Toarnă apă din cană în chiuvetă.

Ciocăne în masă.

Loveşte cu degetul un pahar gol.

Substantivul: Priveste cele douăzeci de imagini timp de 1 minut. Închide apoi

manualul şi încercă să scrii din memorie cel putin 12 cuvinte care desemnează

substantive, cuvinte reprezentate de imaginile pe care le-ai privit în manual.

Un exemplu de temă interesantă la limba română ar putea fi următorul – Rescrie lista

următoare de cuvinte. În dreptul fiecărui cuvânt care reprezintă un verb desenează un smiley

fericit, în dreptul cuvintelor care nu sunt verbe, desenează un smily trist.

10. Teme care favorizează demersul interdisciplinar/transdisciplinaritatea

În contextul noii educaţii se vorbeşte tot mai mult despre interdisciplinaritate şi

transdisciplinaritate. Inserarea în manual a unor teme care să favorizeze demersul

interdisciplinar/transdisciplinar se impune. Exemple de astfel de teme pentru limba romana ar

fi:

• clasa a VIII-a – Baltagul de Mihail Sadoveanu: Urmăriţi pe harta geografică a României traseul

parcurs de Vitoia Lipan în căutarea soţului său dispărut. Căutaţi imagini reprezentative din acele

locuri.

• clasa a V-a: Furnica de Tudor Arghezi – aflaţi cât mai multe lucruri despre furnică – media de viaţă,

hrănirea, curiozităţi etc.

Page 10: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

10

• clasa a V-a: Cărţile cu Apolodor de Gellu Naum – Aflaţi cât mai multe lucruri despre pinguini –

mediul de viaţă, hrănirea, înmulţire, curiozităţi etc.

Sigur că există şi alte criterii de selcţie a unui manual. Selecţia uni manual nu este

deloc uşoară, însă ea se impune având în vedere că multe dintre manualele alternative nu

corespund nevoilor de învăţare a elevilor. Profesorul nu trebuie să aleagă aleator un manual,

ci trebuie să ţină cont de o grilă de selectare care să aibe în vedere mai multe aspecte:

corectitudine şi rigoarea ştiinţifică, conformitatea cu programa şcolară, accesibilitatea

limbajului etc.

Page 11: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

11

Currriculum centrat exclusiv pe elev

sau curriculum centrat pe materia de învăţat?

Modele curriculare bazate pe sancţiune

Sancţiunea negativă - argumente pro şi contra

Aplicarea de sancţiuni în procesul instructiv-educativ reprezintă o modalitate eficientă

de prevenire, reducere şi combatere a unor comportamente inadecvate ale elevilor.

Sancţiunea poate fi atât negativă, cât şi pozitivă. Trebuie să existe un echilibru între

cele două şi e necesară valorificarea valenţelor pozitive ale sancţiunii, fie ea şi negativă.

Aplicarea sancţiunilor reprezintă o măsură eficientă în procesul instructiv educativ.

Fără sancţiuni nu ar exista ordine şi respectarea unor regulamente.

Există mai multe tipuri de sancţiuni negative: notarea, tema suplimentară, critica

distructivă, mustrare în faţa clasei etc.

Excesul de sancţiuni negative poate duce la instaurarea unui mediu dictatorial bazat pe

frică. În elaborarea şi stabilirea sancţiunilor trebuie să existe empatie şi un grad de

flexibilitate.

Argumente

Elevul care a greşit şi a fost sancţionat învaţă să fie responsabil de modul în care se

comportă, să conştientizeze gravitatea faptelor săvârşite şi urmările nefaste ale actelor sale,

să-şi asume propriul comportament şi consecinţele faptelor sale. Elevul învaţă să nu mai

repete greşeala pentru care a fost sancţionat. Dacă ştie că este pedepsit de fiecare dată când

greşeşte, va încerca să evite sancţiunea prin stoparea comportamentului care duce la

sancţiune. Elevul sancţionat o dată se gândeşte de două ori înainte să recidiveze. Elevul

sancţionat înţelege că trebuie să respecte un set de norme pentru buna desfăşurare a lecţiei.

Lipsa unei sancţiuni îi va crea elevului un mediu propice pentru a repeta greşeala.

Aplicarea corectă şi consecventă a sancţiunii poate fi un model pentru ceilalţi elevi,

pentru a nu repeta abateri similare, având un rol preventiv, descurajând comportamentele

inadecvate; colegii se vor autocenzura, realizând că pot fi şi ei sancţionaţi pentru abateri

similare. Elevii vor învăţa din greşelile altora. Neaplicarea de sancţiuni poate crea un mediu

propice pentru alte comportamente necorespunzatoare.

Page 12: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

12

Sancţiunea are un rol reglator în aşa fel încât elevii şi profesorul să-şi desfăşoare în

condiţii normale lecţia. Asigură disciplina şi liniştea la oră.

Sancţiunea are rol de constrângere socială, de a determina elevul să se abţină de la

încălcarea unei norme. Frica de sancţiune creşte gradul de responsabilizare şi induce

respectarea regulilor, determinand astfel schimbarea comportamentului inadecvat al elevului.

Aplicarea corectă a sancţiunilor poate să creeze sentimentul de siguranţă elevilor care

au interiorizat regulile şcolii şi care şi-au format un sistem de valori după care îşi ghidează

comportamentul. Aplicând sancţiuni, se asigură confortul psihologic pentru elevii disciplinaţi.

Sancţiunea aplicată corect şi consecvent determină formarea unui caracter bazat pe

corectitudine şi dreptate. Aplicarea sancţiunii meritate şi promise demonstrează în acelaşi

timp consecvenţa profesorului.

Contraargumente

Aplicarea de sancţiuni poate duce la frustrare şi izolare a elevului sancţionat, în special

dacă aceasta se produce repetat şi incorect sau dimpotrivă, elevul sancţionat îşi va căuta

prieteni printre cei care în mod frecvent sunt sancţionaţi.

Sancţiunile repetate pot duce la repetarea comportamentului inadecvat, la recidive.

Aplicarea de sancţiuni poate duce la apariţia altor forme sau comportamente

inadecvate; de pildă elevul sancţionat pentru tema nefăcută va deranja ora sau data viitoare va

intra în clasă după profesor.

Uneori sancţiunea este arbitrară, abuzivă, este aplicată fără să aibă o legătură logică cu

comportamentul inadecvat; de pildă un elev poate fi sancţionat cu notă mică pentru deranjarea

orei şi nu pentru cunoştinţele pe care le deţine. Poate apărea astfel şi o necorelare între

gravitatea faptelor şi severitatea sancţiunii prin lipsa unui etalon universal.

Page 13: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

13

Sancţiunea poate fi percepută de elev ca o formă de agresiune asupra lui, ca o antipatie

faţă de el, ca o aversiune şi va dezvolta o repulsie atât faţă de profesor cât şi faţă de disciplina

predată.

Folosirea frecventă a sancţiunii duce la un climat tensionat şi are de cele mai multe ori

efecte nefaste, înstrucât duce la iritare, tensiune, nemulţumire, antipatie, repulsie, frustrare,

inhibniţie, teamă etc. Frica de sancţiune poate duce chiar la abandon şcolar.

Elevii sancţionaţi pot trăi sentimente negative de furie şi mânie, situaţie care nu va

shimba în bine comportamentul lor, ci vor avea tendinţa să recidiveze sfidând orice normă sau

regulă.

Aplicarea sancţiunii duce la scăderea încrederii şi a stimei de sine a elevului. Elevul

sancţionat cu notă mică pentru tema greşit efectuată îşi va pierde încrederea în el, în propriile

puteri, va fi demoralizat dacă el a acordat o mare atenţie efectuării acelei teme.

Sunt elevi care pot fi indiferenţi în faţa sancţiunilor datorită unor carenţe educative din

familie (în propria familie nu au fost obişnuiţi cu un sistem de reguli, recompense şi pedepse).

Aplicarea unor sancţiuni în mod nejustificat poate duce la etichetarea şi marginalizarea

unor elevi de către colegii lor.

În concluzie, sancţiunile trebuie aplicate corect, corespunzător, ca o consecinţă

logică a comportamentului inacceptabil, trebuie utilizate cu maximă responsabilitate şi

fără a se abuza de ele.

Este important să nu ne limităm doar la a sancţiona, ci să observăm şi acele

comportamente pe care dorim să le întărim la elev şi să le recompensăm.

Să uzăm de sancţiuni pe bună dreptate, însă trebuie să aplicăm atât sancţiuni

negative, cât şi pozitive. Aplicarea de sancţiuni reprezintă o măsură eficientă de

prevenire, reducere şi combatere a unor comportamnete inadecvate ale elevilor.

Page 14: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

14

Factorii care blochează creativitatea elevilor în mediul şcolar

Una din direcţiile cele mai importante de perfecţionare şi modernizare a procesului de

învatamânt, educaţiei şi instrucţiei în general o reprezintă depistarea şi stimularea creativităţii

la elevi. Dezvoltarea creativităţii la elevi reprezintă atât o cerinţă socială, cât şi o trebuinţă

individuală înnăscută. Indiferent de specialitate, profesorul trebuie să depună eforturi pentru a

forma şi dezvolta atitudini şi comportamente creative la elevii săi, atât prin activităţile

didactice (lecţii, lucrări de laborator, activităţile cu caracter practic), cât şi prin activităţile de

pregătire pentru concursurile profesionale, olimpiade, în cadrul cercurilor şcolare şi al altor

activităţi în afară de clasă şi extraşcolare. Predarea şi învăţarea ar trebui să fie realizate ca un

proces creativ, iar profesorii trebuie să aibe această capacitate, de a realiza predarea şi

învăţarea ca pe un proces creativ. Orice profesor trebuie să acorde atenţie creativităţii elevilor

săi, ar trebui să fie preocupat de căile şi de metodele de a stimula învăţarea creativă a elevilor

sai. Este important ca însuşirile gândirii creative să fie dezvoltate prin lecţiile predate la clasă,

este importantă conceperea învăţării ca proces creativ întrucât în ierarhia comportamentelor

de învăţare creativitatea reprezintă nivelul maxim al dezvoltării personalităţii. Creativitatea

reprezintă un potenţial propriu oricărui elev, nu o trăsătură doar a elevilor dotaţi.

Există însă o serie de factori, piedici care blochează creativitatea elevilor. Aceste

piedici şi prejudecăţi ce blochează posibilitatea de a realiza predarea şi învăţarea ca pe un

proces creativ sunt de genul: lipsa stimulării gândirii, a imaginaţiei, puterea obişnuinţei,

conformismul, sancţiunea pozitivă, competiţia între elevi, asumarea eşecului, constrângerea,

critica, lipsa încrederii din partea profesorului, învăţarea pe de rost, atitudinea profesorului.

Lipsa stimulării gândirii, a imaginaţiei

Uneori elevilor nu li se oferă ocazia de a gândi ei înşişi unele raţionamente, de a-şi

exprima părerea în legătură cu un anumit subiect; li se dau concepte deja formulate, elevii

sunt orientaţi să înveţe ceea ce alţii au spus, ceea ce cred alţii. E cazul de exemplu, al

profesorului de limba română care dictează comentarii stufoase, caracterizări de personaje,

eseuri, argumentări, când de fapt elevul ar trebui pus să gândească, să imagineze, să creeze, nu

să i se dea „mură-n gură”.

Predarea nu se face în direcţia formării gândirii independente, a punerii juste a

problemelor, a căutării unor răspunsuri interdisciplinare. Îndrăzneala fanteziei, a gândirii

originale, interesante, nu sunt stimulate. Se încurajează gândirea lipsită de fantezie, se

Page 15: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

15

favorizează acumularea de informaţii. Elevul poate induce ideea eronată că imaginaţia este

inutilă şi umilitoare pentru gândire. Învăţarea propriu-zisă (creativă) trebuie să fie un proces

care, plecând de la cunoaşterea iniţială, să conducă la noi cunoştinţe pe baza experienţei

proprii, a imaginaţiei active.

Puterea obişnuinţei

De cele mai multe ori, când sunt confruntaţi cu o situaţie nouă, elevii au tendinţa să

aleagă o activitate de rutină pentru a rezolva acea situaţie. Obişnuinţele şi experienţele

acumulate anterior pot deveni foarte uşor tendinţe folosite cu perseverenţă în orice situaţie

nouă. Elevul care şi-a dobândit un stil de lucru specific riscă să rămână închis în deprinderile

sale, riscă să devină stereotip în rezolvarea unor probleme noi, rigid în gândire.

Învăţarea creativă trebuie să facă apel la dezvoltarea sensibilităţii la probleme, trebuie

să îi ajute pe elevi să-şi însuşească utilizări neobişnuite şi alte moduri de abordare în situaţii

noi. Problemele noi trebuie să fie abordate creativ, elevii find receptivi la noi abordări, la noi

metode de rezolvare.

Elevii trebuie să fie deprinşi să jongleze spontan cu idei, relaţii, să fie obişnuiţi de

profesor să formuleze ipoteze noi şi îndrăzneţe, să evidenţieze aspectele problematice, să

dezvolte un stoc de informaţii, fără a-l delimita de dinainte.

În găsirea soluţiilor la o situaţie nouă este recomandată folosirea brainstormigului.

Acesta generează idei noi şi originale. Elevii trebuie să fie conştienţi de posibilităţile pe care

le au de a se manifesta creativ şi de a-şi dezvolta creativitatea la orice disciplină.

Conformismul

Elevii au tendinţa de a se conforma, de a avea o atitudine de supunere oarbă faţă de

autoritatea profesorului, de a accepta fără a pune întrebări. Mulţi dintre elevi au teama de a fi

altfel decât colegii lor şi au tendinţa de a se orienta după colegi. Din conformism, mulţi elevi

nu vor să fie altfel decât ceilalţi, nu manifestă năzuinţa de a fi talentaţi. Elevii îşi pot submina

unul altuia creativitatea. Chiar şi profesorul are tendinţa de a îndruma elevii în spiritul

normelor de grup, de a limita ideile îndrăzneţe, tinde să accentueze armonia interindividuală

mai degraba decât progresul individual. Profesorul trebuie să întreţina în clasă o atmosferă de

gândire nonconformistă: o abordare deschisă a învăţării, într-un învăţământ deschis,

profesorul trebuie să promoveze originalitatea, experimentarea, iniţiativa, inventivitatea.

Elevilor trebuie să li se acorde libertate şi spontaneitate, să le se dea posibilitatea să se

Page 16: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

16

exprime fără să ţină seama de conformism. Activitatea lor creativă nu ar trebui să fie îngrădită

de interdicţii, limitări, critici.

Sancţiunea pozitivă

Aplicarea unei sancţiuni pozitive duce la ameliorarea unui comportament. Acest efect

este valabil în cazul sarcinilor simple (întrebare-răspuns), sancţiunea pozitivă ajutând la

creşterea calităţii şi a promptitudinii răspunsului. Dar în cazul sarcinilor complexe (cu soluţii

multiple, cu potenţial creativ), sancţiunea pozitivă are efect opus: stă în calea rezolvării

creative a problemelor, care presupun intuiţie. Dacă elevii sunt concentraţi asupra sancţiunilor

pozitive, când acestea devin punctaje, distincţii, privilegii, recunoaştere publică, atunci ele

tind să devină motivul principal pentru a învăţa, imboldul pentru a realiza ceva, iar motivaţia

intrinsecă şi creativitatea scad. Cele mai bune sancţiuni pozitive pentru rezultatele obţinute

sunt: un zâmbet, un cuvânt de încurajare, o ocazie de a prezenta rezultatele activităţii.

Competiţia între elevi

Competiţia între elevi raportează performanţele unui elev la performanţele grupului.

Ceea ce poate inhiba exprimarea liberă a elevilor este accentul exagerat pe raportarea la grup -

ca şi pe individualism. Unii elevi se blochează atunci când sunt ân competiţie, datorită

impresiei că nu se vor încadra în timp, nu vor fi la înălţimea aşteptărilor, alţii pentru că vor

pierde scopul activităţii, concentraţi pe întrecere etc. Mai degrabă elevii ar trebui să coopereze

la rezolvarea sacinilor, împărtăşindu-şi ideile şi satisfacţia de a contribui la rezolvarea lor. Vor

înţelege că fiecare are ritmul său, că au calităţi şi slăbiciuni.

Asumarea eşecului

Felul în care eşecul este interpretat poate avea impact semnificativ asupra motivaţiei

intrinseci şi a creativităţii fiecărui elev. Felul în care profesorul îşi ajută elevii să-şi

interpreteze eşecul poate conduce la diferenţe enorme: elevii care îşi atribuie eşecul unor

factori insurmontabili, de ex., capacităţilor proprii scăzute, vor avea realizări slabe şi vor fi

mai puţin perseverenţi pe când elevii ce îşi atribuie eşecul unor factori versatili (nu m-am

străduit destul) vor fi mai persverenţi şi vor reuşi mai bine.

Constrângerea

Albert Einstein afirma că învăţarea şi creativitatea nu pot fi cultivate cu forţa: „Este o

greşeală gravă să crezi că bucuria de a vedea şi de a cerceta poate fi încurajată prin mijloace

Page 17: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

17

de constrângere şi prin inocularea unui simţ al datoriei ... Această constrângere a avut un efect

atât de descurajant asupra mea, încât, după ce am trecut examenul final, orice problemă

ştiinţifică m-a umplut de dezgust un an întreg”.

Constrângerea nu înseamnă doar reguli stricte, pedepse ameninţătoare, dar şi folosirea

excesivă a recompenselor, folosirea fără limite a laudelor. Regulile trebuie comunicate astfel

încât elevii să considere că ei înşişi au optat pentru ele, altfel vor apărea efecte distructive

asupra creativităţii şi motivaţiei. Profesorul trebuie să invite elevii să colaboreze la stabilirea

regulilor, să discute variantele optime pentru bunul mers al clasei, să accepte consecinţele

nerespectării lor - pe baza unui contract acceptat de toţi, afişat la începutul semestrului în

clasă, într-un limbaj cât mai puţin coercitiv.

Critica, lipsa încrederii din partea profesorului

Neacceptare elevului cu individualitatea sa, neacordarea încrederii din partea

profesorului în puterea creatoare, în forţele proprii elevului reprezintă un alt factor al

blocajului creativităţii. Observaţiile critice, restrictive, distructive, autocenzurarea pe care o

induc reprimă gândirea elevilor înainte de a prinde contur. Profesorul trebuie să asigure elevul

că este înţeles, acceptat, nu numai de el, dar şi de ceilalţi colegi. Aprecierea critică provoacă

nesiguranţă, o atitudine defensivă, lipsa de receptivitate. Într-un climat eliberat de critica

exterioară, elevii devin mai puţin rigizi, dispuşi să-şi dezvăluie personalitatea în relaţiile cu

grupul, mai spontani, mai cuviincioşi, îşi exercită mai lesne creativitatea. Profesorul trebuie să

acorde elevilor posibilitatea de a avea iniţiative dacă doreşte să încurajeze învăţarea creativă.

Elevii trebuie să aibă posibilitatea de a alege între alternative, materiale, metode, teme care îi

interesează, ori de câte ori se iveşte ocazia, să-şi manifeste gândirea independentă prin

curiozitate, întrebări, căutarea unor metode noi. Este esenţial să se clarifice elevilor că nu

există răspunsuri corecte sau incorecte, că opiniile lor diferite contează, stilurile proprii de

lucru sunt valabile în egală măsură.

Învăţarea pe de rost

Memorarea faptelor fără înţelegerea legăturilor dintre ele, punerea accentului pe

receptarea de către elevi a cunoştinţelor gata elaborate, duce la înăbuşirea creativităţii.

Memorarea cunoştinţelor este aproape inutilă în desfăşurarea unei activităţi creative.

Cum pot învinge elevii discrepanţa dintre teorie (modelele învăţate mecanic) şi configuraţiile

impuse de viaţă? Focalizarea învăţării pe volumul de cunoştinţe - prea puţine sau prea multe -

subminează creativitatea. O dezvoltare echilibrată a cunoştinţelor creşte şansele învăţării

Page 18: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

18

creative. Chiar dacă procesul creativ presupune în primele faze aprofundarea problemei de

rezolvat, trebuie asigurat elevilor un timp de reflexie, pentru ca ulterior să se producă surpriza,

elementul neprevăzut, miraculos.

Atitudinea profesorului

Factorul esenţial pentru stimularea spiritului creator este relaţia profesor-elev,

atitudinea profesorului în şcoală şi în exterior. Atitudinea profesorului faţă de elevii creativi,

faţă de creativitate este una dintre cauzele pentru care se înăbuşă cretivitatea. Totul depinde de

profesor. Nivelul de creativitate al elevilor este mai slab în clasele cu profesori care tind să

păstreze un control strict. Atitudinea profesorului care nu admite cel puţin o variantă diferită,

opacitatea la întrebări, provoacă la elevi nesiguranţă, neîncredere în sine, convingerea că vor

trebui să caute întotdeauna o singură variantă ca răspuns la problemele care li se pun.

Interdicţia ca elevii, stimulaţi de informaţia recepţionată, să pună întrebări, să-şi manifeste

nedumerirea, interesul, să exploreze tema pe noi direcţii sunt puse pe seama lipsei de timp, a

întreruperii lecţiei, a deranjării procesului de învăţământ. Elevii divergenţi, care adoptă o

atitudine ludică, de plăcere, devin supărători, fiind preferaţi elevii serioşi, inteligenţi. Apare

dichotomia muncă-joc: munca nu este o joacă, iar elevii creativi îşi vor înfrâna

comportamentul. Pe de altă parte, întreţinerea unei atmosfere permisive, deschise, este mai

dificil de practicat, disciplina elevilor constituind o problemă. Dar disciplina se instalează de

la sine, atunci când elevilor li se acordă posibilitatea unui comportament creativ, când

individualitatea şi unicitatea lor se pot manifesta în voie, în condiţiile activităţii pe grupe.

Este importantă cunoaşterea factorilor de blocaj ai creativităţii întrucât e necesară

preîntâmpinarea si înlăturarea acestora. Aceasta se poate realiza şi prin redefinirea periodică a

unor concepte, idei, obiecte şi fenomene, încurajarea rezolvării euristice a problemelor, pe

bază de imaginaţie şi fantezie, antrenarea elevilor la activităţi instructiv-educative care

stimulează dezvoltarea unei atitudini creatoare.

Page 19: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

19

BIBLIOGRAFIE

Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru clasele a V-a – a XII-a , Aria curriculară

Limbă şi comunicare

Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba şi literatura română. Învăţământ

primar şi gimnazial, M.E.E., C.N.C., Bucureşti, Editura Aramis Print, 2002

Gerard, F.-M. & Roegiers, X. (1993), A concepe şi a evalua manualele şcolare, De Boeck

Université.

Stoica, A., Creativitatea elevilor. Posibilităţi de cunoaştere şi educare, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti 1983

Prof. univ. dr. Ion Negreţ-Dobridor, Conf. univ. dr. Crenguţa Oprea, asist. univ. dr. Silvia Făt,

prof. dr. Cristina Elena Anton, prof. Diana Bratosin, prof. Ecaterina Bonciu, Curs I - Abilitare

curriculară

Page 20: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

20

Page 21: ABILITARE CURRICULARA

Portofoliu de evaluare- Modul I: Abilitare curriculara

21