abdomen acut diagnostic diferential

ABDOMENUL ACUT CHIRURGICAL

Diagnosticul diferential

• Chisinau 2016• Aftar V.Armanu chirurg emerit al RM

ABDOMENUL ACUT CHIRURGICAL

Definiţii:Termenul de "abdomen acut chirurgical"(sau simplu “abdomen acut” – prescurtat AA) desemnează un grup larg de afecţiuni abdominale care se manifestă clinic prin durere (Insoţită de semne locale şi generale) şi care necesită un tratament chirurgical de urgenţă; in absenţa tratamentului chirurgical survin alterǎri fiziopatologice progresive, care conduc intr-un timp variabil la decesul pacientului.

Prin "abdomen acut medical" se inţeleg afecţiunile abdominale care se manifesta prin durere abdominală acutǎ care beneficiază de tratament prin mijloace nechirurgicale (medicale); ex.: colicile biliară şi renală, ulcerul gastric şi duodenal in puseu acut, limfadenita mezenterică.

"Abdomenul acut medico-chirurgical" cuprinde afecţiunile abdominale care au ca primă indicaţie terapeutică tratamentul medical, dar care - in funcţie de evoluţie – pot necesita intervenţia chirurgicală (de exemplu pancreatita acută sau hemoragia digestivǎ superioarǎ de diferite cauze).Prin "fals abdomen acut" se desemnează afecţiunile extraabdominale care se manifesta prin durere abdominală şi deci pot simula un abdomen acut (de exemplu pleurezia bazală, infarctul feţei inferioare a miocardului, acidoza diabetică, porfiria, colica saturnină).

Diagnosticul de „abdomen acut” este incomplet şi insuficient, fiind un diagnostic de necesitate care arată caracterul suferinţei dar nu şi cauzele sale; este un diagnostic de moment, de primă etapă, care trebuie socotit un

semnal de alarmă şi de trecere la acţiune de urgenţă.

• ANATOMIA CAVITĂŢII PERITONEALE• Cavitatea peritoneală este împărţită în „marea cavitate” şi „mica cavitate”, ce comunică prin foramen

epiploicum (orificiul lui Winslow). În interiorul marii cavităţi peritoneale există anumite regiuni anatomice care reprezintă potenţiale localizări ale acumulărilor lichidiene ce duc la formare de abcese:

• - spaţiul subhepatic (delimitat superior de su prafaţa inferioară a fi catului, inferior de me zocolonul transvers, medial de duodenul II şi lig. hepatoduodenal, iar lateral de peretele abdominal): posterior se deschide în recesul Rex-Morrison hepato renal (sediu al acumu lării lichidiene îndeo sebi în clinostatism);

• - spaţiul subfrenic drept (delimitat superior şi lateral de diafragm, in ferior de ficat, medial de lig.falciform şi pos terior de lig.triunghiular drept şi lig.coronar ale ficatului);

• - spaţiul subfrenic stâng (delimitat superior şi lateral de diafragm, medial şi posterior de lig.falciform şi lig.triunghiular ale ficatului, anterior de splină, iar inferior de lobul stâng hepatic, pe care îl ocoleşte, insinuându-se între splină şi rinichi): prezintă o com ponentă subhepatică limitată superior şi anterior de suprafaţa inferioară a lobului stâng hepatic, iar posterior de peretele anterior gastric şi lig.gastrohepatic (omentul mic);

• - spaţiile paracolice (firide parietocolice): delimitate între peretele abdominal (lateral) şi colonul coalescent drept sau stâng (medial); spaţiul stâng prezintă comunicare limitată, atât superior cu spaţiul subfrenic (prin lig.frenocolic), cât şi inferior cu cavitatea pelvină (prin interpunerea colonului sigmoid); în schimb, comunicarea spaţiului drept cu spaţi ile subhepatic şi subfrenic drept, ca şi cu cavitatea pelvină, este nestânjenită;

• - bursa omentală („mica cavitate peritoneală”): delimitată anterior de stomac şi lig.gas trohepatic, inferior de mezocolonul transvers, iar posterior de pancreas, se întinde su perior până înapoia lobului caudat hepatic; deşi comunică liber cu marea cavitate peri toneală prin intermediul orificiului Winslow, infecţiile acesteia nu obişnuiesc să se ex tindă la nivelul bursei omentale (ea este interesată îndeosebi în cazul afecţiunilor gas trice sau pancreatice);

• - cavitatea pelvină (regiunea cel mai frecvent interesată de procesele inflamatorii perito neale în caz de ortostatism şi semiclinostatism - poziţie şezândă): delimitată anterior de vezica urinară (VU) şi peretele abdominal, iar posterior de rect, peretele pelvin osos şi retroperitoneu, este subîmpărţită la femeie într-un compartiment uterovezical (anterior) şi un compartiment rectouterin (posterior); spaţiul situat anterior de rect reprezintă lo calizarea cea mai frecventă a abceselor pelvine; vecinătatea acestor leziuni cu rectul şi vagina permit diagnosticul rapid prin palpare digitală (tact rectal, tact vaginal), ca şi re zolvarea lor prin drenaj.

• Incidenta / PrevalentaDin toate maladiile care formeaza abdomenul acut apendicita constituie 60%, colecistita acuta -14%, pancreatita acuta - 2%, ulcerul perforativ gastric sau duodenal - 10%, ocluzia intestinala -4%, tromboza mezenteriala - 0,3%. Herniile au morbiditate 10 la 10000 de populatie, dar din ele doar 7% sunt strangulate. Hemoragiile digestive superioare alcatuiesc - 3%.

Formele cliniceInitial sunt determinate de maladii de baza:- Apendicita acuta - Ulcer duodenal sau gastric perforat - Colecistita acuta - Pancreatita acuta - Ocluzie intestinala inclusiv herniile strangulate - Tromboza vaselor mezenteriale

Peste 72 ore, daca bolnavul nu se adreseaza pentru ajutor medical, procesul patologic evoluiaza cu peritonita generalizata, în cel mai bun caz peritonita limitata. În dependenta de cauza, peritonita are nuante clinice diferite.

Semne si simptomePerioadele clinice ale peritonitei:- reactiva (6-24 ore) - toxica (24-72 ore)- terminala (dupa trei zile de la debut)

In faţa unui pacient cu durere abdominală acutǎ stabilirea diagnosticului trece prin 2 etape:-afirmarea sau excluderea abdomenului acut (urgenţă abdominală) - etapă decisivă pentru formularea indicaţiei operatorii. ân această etapă se exclud afecţiunile care se manifestă prin durereabdominală, dar se rezolvă prin mijloace terapeutice nechirurgicale (abdomenul acut medical şi falsul abdomen acut)-stabilirea diagnosticului pozitiv de sindrom sau afecţiune - această etapă nu este insă decisivă, odatǎ stabilit diagnosticul de AAC şi implicit indicaţia operatorie

Diagnosticul de abdomen acut este deci unul provizoriu care atrage Ünsă atenţia asupra necesităţii intervenţiei terapeutice imediate, Ün cadrul căreia tratamentul chirurgical are un rol esenţial. Uneori diagnosticul etiologic nici nu poate fi stability preoperator cu exactitate (putàndu-se preciza numai tipul de abdomen acut); important Ün aceste cazuri este stabilirea indicaţiei operatorii: intervenţia chirurgicală trebuie să aibă loc Ün timp util, de obicei càteva ore (de aceasta depinzànd viaţa bolnavului).Referitor la momentul intervenţiei chirurgicale Ün abdomenul acut chirurgical e de reţinut cǎ existǎ trei tipuri de indicaţie operatorie de urgenţǎ:-extremǎ urgenţǎ, Ün care operaţia trebuie fǎcutǎ Ün interval de càteva minute-ore (este cazul hemoragiei importante – de ex. o rupturǎ de splinǎ, ficat)-urgenţǎ imediatǎ, Ün care operaţia se va face dupǎ o pregǎtire scurtǎ - pànǎ la 6 ore (estecazul peritonitei)-urgenţǎ amànatǎ, Ün care operaţia se va face dupǎ un interval mai lung de pregǎtire ( deobicei 12-24 de ore) (de ex. ocluzia intestinalǎ)Simptomul central al abdomenului acut este durerea.Caracterele durerii şi celelalte simptome şi semne clinice contureazǎ patru tablouri clinice principale de abdomen acut:-durere abdominalǎ + şoc-peritonita generalizatǎ(durere abdominalǎ + iritaţie peritonealǎ generalizatǎ)-peritonita localizatǎ(durere abdominalǎ + iritaţie peritonealǎ localizatǎ)-ocluzia intestinalǎ(durere abdominalǎ + oprirea tranzitului intestinal +distensie abdominalǎ + vǎrsǎturi)

• Afecţiuni medicale grave care pot mima un abdomen acut in stabilirea diagnosticului la un pacient cu durere abdominalǎ acutǎ trebuie sǎ ţinem seama de faptul cǎ o serie de afecţiuni medicale (non-chirurgicale) – abdominale sau extraabdominale – pot mima un abdomen acut!Douǎ dintre acestea trebuie avute Üntotdeauna Ün minte datoritǎ riscului vital pe care il au:infarctul miocardic inferior şi ceto-acidoza diabeticǎ. O eroare diagnosticǎ care ar ducela o laparotomie inutilǎ la un astfel de pacient poate fi catastrofalǎ. O anamnezǎ şi examinare atentǎ şi càteva investigaţii rapide şi simple (electrocardiograma, glicemia) evitǎ o asemenea eroare.

Simptomele subiective- durerile abdominale încep brusc, sub forma loviturii de pumnal, în perforatia unui organ cavitar, iar în maladiile inflamatorii intensitatea bolii creste treptat (cele mai intense dureri sunt cele ischemice); - bolnavul cu apendicita acuta, de obicei, nu se vaicara, nu striga (simptomul propus de Z. Gorbusina); - poza bolnavului: în decubit lateral drept, picioarele retrase spre abdomen (apendicita acuta, ulcer gastroduodenal perofrativ), în decubit lateral stâng în leziunile splinei (daca bolnavul este întors cu fata în sus, el se întoarce în pozitia initiala (simptom „hop-Mitica"); - localizarea topografica depinde de organul afectat (în apendicita acuta în 70-80% debuteaza în regiunea epigastrala); - iradierea în colecistita acuta - în mâna dreapta, în omoplatul drept, la nivelul insertiei sternale a muschiului sternocleidomastoidian (frenicus simptom); în pancreatita acuta durerile sunt centurate; - caracterul durerilor: sub forma de crampe - în colica renala, hepatica; spastice, cu perioade de ameliorare si intensificare - în ocluzie intestinala; continua, crescânda - în apendicita, peritonita (primele faze); - voma unica este în apendicite, colecistita acuta; multipla - în ocluzie intestinala, incoercibila si istovitoare în pancreatita acuta; - continutul vomei: de staza, amestec fecaloid - în ocluzie intestinala; lichidic - în pancreatita; cu alimentare, mai ales consumate ieri - în stenoza pilorica; sânge rosu aprins - în varice esofagiene, zat de cafea - în hemoragie din ulcer gastric sau duodenal, cancer gastric; - balonari, retinerea emisiei de gaze si fecaliilor se datorestc ocluziei intestinale, ischemici mezenterialc sau sunt semnele peritonitei, în faza terminala (paraliza intestinala); - semnele generale: pulsul rapid, concordat cu febra înalta (39-40°C la peritonita dezvoltata (initial 37,1°C), subfebrila în apendicita; TA scade în pancreatite, în peritonita terminala.

Simptomele obiective- e importanta aprecierea starii generale a bolnavului (trasaturile fetei, culoarea tegumentelor (paloare, icter); - la inspectia abdomenului se atrage atentia la participarea peretelui abdominal în actul de respiratie pasiv si activ, simetria abdomenului, prezenta balonarii, cicatricelor s.a.; - la palpatia crutatoare putem determina locul cel mai sensibil, simptomele de excitatie a peritoneului (Sceotkin-Blumberg si altele, care caracterizeaza maladiile abdominale acute), clopotajul, defansul muscular; - percutia permite determinarea lichidului si aerului liber în abdomen (matitatc sau timpanit); - la auscultatie în peritonita avansata este „o liniste mortala" (semnul Mondor); în ocluzie intestinala - zgomote patologice a peristaltismului intestinal; - tuseul rectal si examenul vaginal sunt obligatorii si permit determinarea unor procese inflamatorii în bazinul mic sau a unor simptome de diagnostic informativ.

Investigaţii complementareInvestigaţiile cmplementare sunt utile pentru stabilirea diagnosticului şi pentru evaluarea statusului biologic al bolnavului. ân momentul diagnosticului e necesarǎ o selecţie rapidǎ a acelor investigaţii care pot fi relevante pentru diagnostic; nu e momentul unor investigaţii sofisticate. In practicǎ ne folosim de urmǎtoarele:-examinǎri citologice sanguine : H,Hb,Hct, L, VSH-amilazemia-parametrii acido-bazici-gonadotrofina corionicǎ umanǎ-examenul sumar de urinǎ-electrocardiograma-radioscopia abdominală simplă; radioscopia toracică-ecografia abdominală-computer-tomografia abdominalǎExaminǎrile hematologice sunt utile pentru evidenţierea anemiei (posthemoragicǎ,in contextul unei neoplazii oculte) sau a unui proces inflamator.Amilazemia este utilă pentru diagnosticul pancreatitei acute şi diagnosticul diferenţial cu alte forme de abdomen acut (Ün primul rànd peritonita).Parametrii acido-bazici sunt necesari in toate formele de abdomen acut care evolueazǎ cu şoc (peritonitǎ, pancreatitǎ, ocluzie intestinalǎ, infarct enter-mezenteric) pentru evaluarea dezechilibrului metabolic acido-bazic; urmǎrirea lor Ün dinamicǎ e necesarǎ pentru ajustarea tratamentului.Gonadotrofina corionicǎ umanǎ (β-HCG seric) se foloseşte pentru diagnosticul de laborator al sarcinii. La o pacientǎ cu amenoree secundarǎ, cu durere abdominalǎ ar putea intra in discuţie o sarcinǎ extrauterinǎ. Reaminitim insǎ cǎ tabloul clinic al sarcinii extrauterine rupte e dominat de hemoragia acutǎ severǎ, care impune laparotomia de urgenţǎ pentru hemostazǎ; ca urmare rezultatul unei astfel de determinǎri nu poate fi aşteptat dacǎ starea pacientei impune intervenţia chirurgicalǎ de urgenţǎ.

Examenul sumar de urinǎ poate evidenţia proteinurie, hematurie, leucociturie; constatarea e utilǎ pentru diagnosticul diferenţial (colica renalǎ litiazicǎ, cistopielita produc durere, care poate fi interpretatǎ eronat ca semn al unui abdomen acut).Electrocardiograma (ECG) se face pentru diagnosticarea sau excluderea unu infarct miocardic inferior.Radioscopia toracicǎ poate descoperi semnele radiologice ale unei afecţiuni pleuro-pulmonare bazale, care ar putea mima un abdomen acut.

Radioscopia abdominală simplă este importantă pentru diagnosticul peritonitei şi al ocluziei intestinale prin constatarea pneumoperitoneului (specific pentru peritonita generalizată prin perforaţia unui organ cavitar) şi nivelelor hidroaerice (specifice pentru ocluzia intestinală). Tipul nivelelor aerice (mici, centroabdominale, in cuiburi de ràndunică sau mari, dispuse de-a lungul cadrului colic) este un argument in diferenţierea ocluziei inalte de ocluzia joasă. Prezenţa nivelelor hidro-aerice nu e insǎ atognomonicǎ pentru ocluzia intestinalǎ; pot apǎrea şi la bolnavi cu colici renale, biliare, pancreatitǎacutǎ, hematom retroperitoneal ş.a. ân pancreatita acută poate fi obiectivată la radioscopie dilataţia primei anse jejunale (ansa santinelă), dar acest semn e inconstant.Ecografia este cea mai comunǎ investigaţie imagisticǎ. Aduce informaţii utile Ün o serie de afecţiuni abdominale acute:-abcese intraabdominale (diverticular, apendicular, pelvin)-semne de peritonitǎ (pneumoperitoneu; anse intestinale dilatate, cu peristalticǎ scǎzutǎ sau absentǎ şi conţinut hidroaeric; lichid liber Ün cavitatea peritonealǎ; durere la compresiunea cu traductorul)-distensia anselor instestinale sau colice, pline cu aer şi lichid – in ocluzia intestinalǎ; eventuale cauze (tumorǎ colicǎ sau intestinalǎ) pot fi obiectivate-semne de colecistitǎ acutǎ (litiazǎ vezicularǎ, ingroşarea peretelui colecistului, microabcese in perete, peretele colecistului cu dublu contur, bloc subhepatic)-hematom hepatic sau splenic – in caz de traumatism abdominal-afecţiuni ale sferei genitale (chist ovarian, abces tubo-ovarian, sarcinǎ ectopicǎ etc.)-litiazǎ renalǎ – semne directe (calcul) sau indirecte (hipotonie pielo-calicealǎ, hidronefrozǎ)Computer-tomografia abdominalǎ poate evidenţia:-leziunile pancreatice intr-o pancreatitǎ acutǎ-leziuni traumatice ale ficatului, splinei sau rinichilor-prezenţa, natura şi raporturile unor formaţiuni tumorale sau pseudotumorale (tumori abdominale, bloc subhepatic, apendicular, diverticulitǎ sigmoidianǎ pseutumoralǎ etc.)-abcese intraabdominale-anevrismul aortei abdominale etc.Evident cǎ nu toate aceste investigaţii sunt disponibile in orice serviciu de urgenţǎ sau in orice moment. Datele paraclinice vor fi interpretate intotdeauna in context clinic.

Nu risipiţi timpul cu investigaţii inutile!

• Momentul operator în abdomenul acutAbdomenul acut chirurgical implicǎ prin definiţie necesitatea intervenţiei chirurgicale. Atàt boala chirurgicalǎ, càt şi bolile asociate produc insǎ o serie de dezechilibre fiziopatologice, care altereazǎ capacitatea organismului de a suporta stress-ul operator şi de recuperare postoperatorie. E de dorit ca pacientul ce urmeazǎ sǎ fie operat sǎ fie intr-o condiţie biologicǎ càt mai bunǎ. Stabilirea momentului operaţiei rezultǎ pe de o parte din necesitatea unei intervenţii càt mai rapide şi pe de altǎ parte din necesitatea corectǎrii parţiale de deficitelor biologice şi metabolice.Pacienţii cu semnele şocului hemoragic (sarcinǎ extrauterinǎ ruptǎ, anevrism rupt al aortei abdominale, traumatism cu ruptura unui viscer parenchimatos) se opereazǎ in urgenţǎ imediatǎ. Pregǎtirea preoperatorie constǎ in accesul venos, recoltarea unor probe biologice (pentru determinarea grupului sanguin, probelor hematologice şi biochimice) şi inceperea tratamentului volemic (eventual transfuzia de sànge).

La pacienţii cu peritonitǎ generalizatǎ intervalul pànǎ la operaţie e folosit pentru càteva mǎsuri terapeutice (acces venos, recoltarea unei probe de sànge pentru ex. hematologice şi biochimice, iniţierea tratamentului

volemic, electrolitic, acido-bazic, tratament antibiotic, aspiraţie gastricǎ). Intervenţia chirurgicalǎ se face intr-un interval de càteva ore (pànǎ la 6 ore) (vezi peritonita genenalizatǎ).

Ocluzia intestinalǎ se trateazǎ de obicei ca o urgenţǎ amànatǎ (operaţie dupǎ 6-24 de ore); excepţie de la aceastǎ regulǎ face ocluzia intestinalǎ prin strangulare herniarǎ, situaţie Ün care se recomandǎ operaţia dupǎ o minimǎ echilibrare volemicǎ şi electroliticǎ pentru a preveni necroza ansei strangulate. Pregǎtirea preoperatorie constǎ

in tratamentul volemic, electrolitic şi acidobazic, aspiraţia gastricǎ, tratament antibiotic şi antialgic, oxigenoterapie (vezi ocluzia intestinalǎ).

Apendicita acutǎ se opereazǎ in càteva ore de la momentul diagnosticǎrii. Formacu bloc apendicular se va trata conservativ sau operator in funcţie de evoluţia blocului (vezi apendicita acutǎ). ân privinţa colecistitei acute

existǎ 2 atitudini : operaţia in primele 24 de ore de la debut sau operaţia “la rece”, dupǎ o sǎptǎmànǎ de tratament antibiotic pentru stingerea procesului inflamator acut. (vezi colecistita acutǎ).

Pancreatita acutǎ beneficiazǎ de tratament conservator. ân evoluţie pot surveni complicaţii (necroze, abcese, secheste) care impun intervenţia chirurgicalǎ. Dupǎ remisiune, la pacienţii cu pancreatitǎ de cauzǎ biliarǎ este

necesarǎ intervenţia chirurgicalǎ biliarǎ (colecistectomie, coledocotomie) (vezi pancreatita acutǎ). ân cazul infarctului enteromezenteric e recomandat ca intervenţia sǎ fie càt mai precoce (vezi infarctul

enteromezenteric).La un pacient cu durere abdominalǎ se recomandǎ de principiu sǎ se evite administrarea antialgicelor pànǎ la stabilirea diagnosticului intrucàt administrarea antialgicelor ar putea sǎ mascheze evoluţia unui proces acut.

Odatǎ stabilit insǎ diagnosticul de abdomen acut şi indicaţia terapeuticǎ tratamentulantialgic trebuie administrat neintàrziat.

Esential pentru stabilirea unui diagnostic corect este cunoasterea existentei unei astfel de maladii

Afecţiunile chirurgicale, ce determină Afecţiunile chirurgicale, ce determină abdomenul acut chirurgical, sunt grupate, abdomenul acut chirurgical, sunt grupate, în mai multe sindroameîn mai multe sindroame : :

• Sindromul de iritatie peritonealaSindromul de iritatie peritoneala• Sindromul ocluzivSindromul ocluziv• Sindromul torsiunii de organSindromul torsiunii de organ• Sindromul de hemoragie intraperitonealaSindromul de hemoragie intraperitoneala1.

SINDROMUL DE IRITAŢIE SINDROMUL DE IRITAŢIE PERITONEALĂPERITONEALĂ

• Prin sindrom de iritaţie peritoneală înţelegem un proces de inflamare a seroasei peritoneale, difuză sau Prin sindrom de iritaţie peritoneală înţelegem un proces de inflamare a seroasei peritoneale, difuză sau localizată, care nu se datorează în mod obligatoriu infecţiei localizată, care nu se datorează în mod obligatoriu infecţiei

• Există în prezent mai multe clasificări ale acestui sindrom. Cea mai uzitată este clasificarea Hamburg, Există în prezent mai multe clasificări ale acestui sindrom. Cea mai uzitată este clasificarea Hamburg, din 1987 (145). Aceasta împarte sindroamele de iritaţie peritoneală în patru categorii:din 1987 (145). Aceasta împarte sindroamele de iritaţie peritoneală în patru categorii:

• peritonite primareperitonite primare• peritonite secundare peritonite secundare • peritonite terţiareperitonite terţiare• abcese intraabdominaleabcese intraabdominale• peritonitele secundare ale adultului sunt cele mai frecvente, ele constituind principalele cauze de peritonitele secundare ale adultului sunt cele mai frecvente, ele constituind principalele cauze de

abdomen acut chirurgical întâlnite în practica de zi cu ziabdomen acut chirurgical întâlnite în practica de zi cu zi • Diagnosticul clinicDiagnosticul clinic• DUREREA este primul semn care apare de obicei, iar locul unde debutează poate orienta asupra DUREREA este primul semn care apare de obicei, iar locul unde debutează poate orienta asupra

diagnosticuluidiagnosticului • APĂRAREA ŞI CONTRACTURA MUSCULARĂ sunt semnele patognomonice în iritaţia peritoneală. APĂRAREA ŞI CONTRACTURA MUSCULARĂ sunt semnele patognomonice în iritaţia peritoneală.

Durerea la decompresiunea bruscă (semnul Blumberg), durere vie la percuţia cu degetul a peretelui Durerea la decompresiunea bruscă (semnul Blumberg), durere vie la percuţia cu degetul a peretelui abdominal (semnul Mandel), sau testul tusei constituie semne clasice ale iritaţiei peritonealeabdominal (semnul Mandel), sau testul tusei constituie semne clasice ale iritaţiei peritoneale

• Tuşeul rectal şi vaginal completează examenul clinicTuşeul rectal şi vaginal completează examenul clinic • O dată cu evoluţia procesului se instalează pareza digestivă (conform legii lui Stokes), ce are ca rezultat O dată cu evoluţia procesului se instalează pareza digestivă (conform legii lui Stokes), ce are ca rezultat

distensia abdominală, întreruperea tranzitului pentru materii fecale şi gaze urmate de stază gastrică şi distensia abdominală, întreruperea tranzitului pentru materii fecale şi gaze urmate de stază gastrică şi apariţia vărsăturilorapariţia vărsăturilor


• Examene de laborator• în peritonita acută recentă, leucocitoza are valoarea cea mai mare pentru diagnosticîn peritonita acută recentă, leucocitoza are valoarea cea mai mare pentru diagnostic • ureea, creatinina, transaminazele, bilirubina, cu valori crescute, sugerează disfuncţii ureea, creatinina, transaminazele, bilirubina, cu valori crescute, sugerează disfuncţii

organice sistemice în cadrul sepsei organice sistemice în cadrul sepsei • Explorări imagistice• Radiografia abdominală simplă • EcografiaEcografia• Tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară sunt rar utilizateTomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară sunt rar utilizate• Puncţia-lavaj a cavităţii peritoneale utilizată în cazurile în care există un dubiu de

diagnostic


• Diagnosticul diferential:Diagnosticul diferential:• Infarctul miocardic: • antecedente coronariene;• caracterul şi iradierea durerii;• EKG şi enzimele CK-MB, LDH, GOT.• Porfiria acută:• anamneză;• testul Watson-Schwartz.• Crizele saturnine:• anamneză;• lizereu gingival specific;• absenţa durerii la decompresiune (blumberg negativ) • Crizele tabetice:Crizele tabetice:• anamneză;anamneză;• stigmate luetice la examenul clinic;stigmate luetice la examenul clinic;• reacţia Bordet-Wasserman pozitivă.reacţia Bordet-Wasserman pozitivă.• Crizele hiperlipidemice:Crizele hiperlipidemice:• anamneză;anamneză;• lipidogramălipidogramă


• DIAGNOSTIC ETIOLOGICDIAGNOSTIC ETIOLOGIC – cauzele cele mai frecvente de AAC: – cauzele cele mai frecvente de AAC:• Apendicita acutaApendicita acuta• Ulcerul gastric si duodenal perforatUlcerul gastric si duodenal perforat• Afectiunile arborelui biliarAfectiunile arborelui biliar• Colecistita acutaColecistita acuta• Angiocolita acutaAngiocolita acuta• Peritonita biliaraPeritonita biliara• Perforatiile intestinului subtirePerforatiile intestinului subtire• Afectiunile intestinului grosAfectiunile intestinului gros• Sigmoidita, diverticulitaSigmoidita, diverticulita• Cancerul colorectal perforatCancerul colorectal perforat• Afectiuni acute ginecologiceAfectiuni acute ginecologice• BIPBIP• Abces tubo-ovarianAbces tubo-ovarian• Salpingita acutaSalpingita acuta• PiosalpinxPiosalpinx• Chist ovarian ruptChist ovarian rupt

cauzele cele mai frecvente de AAC:cauzele cele mai frecvente de AAC:

SINDROMUL OCLUZIVSINDROMUL OCLUZIV

• Reprezintă întreruperea tranzitului intestinal pentru materiile fecale şi gaze cu toate consecinţele sale Reprezintă întreruperea tranzitului intestinal pentru materiile fecale şi gaze cu toate consecinţele sale indiferent de cauză şi mecanism.indiferent de cauză şi mecanism.

• Clasificare Clasificare • din punct de vedere etiopatogenic:din punct de vedere etiopatogenic:• ocluziile dinamice (funcţionale)ocluziile dinamice (funcţionale) • ocluziile mecanice (organice) ocluziile mecanice (organice) • din punct de vedere topografic:din punct de vedere topografic:• înalte (caracterizează în special intestinul subţire);înalte (caracterizează în special intestinul subţire);• joase (cu afectarea colonului);joase (cu afectarea colonului);• din punct de vedere evolutiv:din punct de vedere evolutiv:• AcuteAcute• SubacuteSubacute• CroniceCronice• în raport cu existenţa tulburărilor vasculare intestinale, ocluziile pot fi:în raport cu existenţa tulburărilor vasculare intestinale, ocluziile pot fi:• IschemiantIschemiantee• NeischemianteNeischemiante• din punct de vedere chirurgical, se împart în: din punct de vedere chirurgical, se împart în: • primitive (la pacienţii neoperaţi) primitive (la pacienţii neoperaţi) • secundare (apar în postoperator).secundare (apar în postoperator).


• Diagnosticul clinicDiagnosticul clinic• Semnele funcţionaleSemnele funcţionale sunt în raport cu mecanismul ocluziei sunt în raport cu mecanismul ocluziei • DUREREA DUREREA • este cel mai precoce semneste cel mai precoce semn• bruscă, intensă, continuă (ocluziile prin strangulare şi spastice); bruscă, intensă, continuă (ocluziile prin strangulare şi spastice); • colicativă cu perioade de acalmie (ocluziile prin obstrucţie); colicativă cu perioade de acalmie (ocluziile prin obstrucţie); • surdă, continuă cu distensie progresivă (ocluziile paralitice); surdă, continuă cu distensie progresivă (ocluziile paralitice); • poate să dispară cu agravarea semnelor generale; poate să dispară cu agravarea semnelor generale; • VĂRSĂTURILE VĂRSĂTURILE • apar precoce în ocluziile înalte şi prin strangulare şi tardiv în ocluziile joase şi postoperatoriiapar precoce în ocluziile înalte şi prin strangulare şi tardiv în ocluziile joase şi postoperatorii• Iniţial, apar vărsături alimentare, gastrice sau biliare şi sunt reflexeIniţial, apar vărsături alimentare, gastrice sau biliare şi sunt reflexe• ulterior, apar vărsăturile de stază cu conţinut intestinal de culoare închisăulterior, apar vărsăturile de stază cu conţinut intestinal de culoare închisă• în formele avansate au caracter fecaloidîn formele avansate au caracter fecaloid• GREAŢA, SUGHIŢUL, ERUCTAŢIILGREAŢA, SUGHIŢUL, ERUCTAŢIIL • nu sunt constante, dar semnifică prezenţa stazeinu sunt constante, dar semnifică prezenţa stazei • ÎNTRERUPEREA TRANZITULUI ÎNTRERUPEREA TRANZITULUI • nu este semn constant de debutnu este semn constant de debut• Eliminarea materiilor fecale după constituirea ocluziei (materii fecale existente în segmentele subiacente ocluziei) nu este rară, mai ales în Eliminarea materiilor fecale după constituirea ocluziei (materii fecale existente în segmentele subiacente ocluziei) nu este rară, mai ales în

formele înalteformele înalte• în volvulus sau invaginaţie poate apărea diareeaîn volvulus sau invaginaţie poate apărea diareea• DISTENSIA ABDOMENULUI DISTENSIA ABDOMENULUI • poate fi generalizată iniţial (în ocluziile paralitice) sau ulterior (ocluziile joase) şi simetrică; poate fi generalizată iniţial (în ocluziile paralitice) sau ulterior (ocluziile joase) şi simetrică; • poate lipsi (ocluziile înalte); poate lipsi (ocluziile înalte); • în strangulări este asimetrică, se produce brusc, se prezintă în tensiune elastică şi cu timpanism la percuţie (semnul von Wahl).în strangulări este asimetrică, se produce brusc, se prezintă în tensiune elastică şi cu timpanism la percuţie (semnul von Wahl).


• Diagnosticul clinicDiagnosticul clinic• Semnele obiectiveSemnele obiective se instalează treptat se instalează treptat • INSPECŢIA, distensia abdominală, poate fi localizată sau difuză, simetrică sau asimetrică;INSPECŢIA, distensia abdominală, poate fi localizată sau difuză, simetrică sau asimetrică;• PALPAREAPALPAREA• abdomenul destins, nu prezintă contractură şi este de obicei nedurerosabdomenul destins, nu prezintă contractură şi este de obicei nedureros• Durerea la palpare este semnificativă pentru locul şi mecanismul ocluzieiDurerea la palpare este semnificativă pentru locul şi mecanismul ocluziei• În ocluziile prin strangulare sau în cele paralitice pot fi prezente uneori apărarea, contractura şi În ocluziile prin strangulare sau în cele paralitice pot fi prezente uneori apărarea, contractura şi

semnul Blumbergsemnul Blumberg• Se palpează orificiile herniare, pentru evidenţierea unei hernii strangulateSe palpează orificiile herniare, pentru evidenţierea unei hernii strangulate• Se pot palpa unele tumori benigne sau maligne;Se pot palpa unele tumori benigne sau maligne;• PERCUŢIA PERCUŢIA • evidenţiază timpanism, localizat sau generalizat, uneori cu dispariţia matităţii hepaticeevidenţiază timpanism, localizat sau generalizat, uneori cu dispariţia matităţii hepatice,, alternând alternând

alteori cu zone mate (anse pline cu lichid). alteori cu zone mate (anse pline cu lichid). • Timpanismul juxtaombilical (semnul Laugier) indică ocluzia jejunoileonuluiTimpanismul juxtaombilical (semnul Laugier) indică ocluzia jejunoileonului• Matitate deplasabilă (semnul Gangolphe) evidenţiat în caz de ascită;Matitate deplasabilă (semnul Gangolphe) evidenţiat în caz de ascită;• ASCULTAŢIA ASCULTAŢIA • zgomote hidroaerice (colici de luptă) zgomote hidroaerice (colici de luptă) • silentium abdominalsilentium abdominal• TUŞEUL RECTAL ŞI VAGINAL sunt obligatorii şi completează examenul clinicTUŞEUL RECTAL ŞI VAGINAL sunt obligatorii şi completează examenul clinic

SINDROMUL OCLUZIVSINDROMUL OCLUZIV• Semnele generaleSemnele generale sunt diferite în funcţie de momentul examinării şi etiopatogenia ocluziei: sunt diferite în funcţie de momentul examinării şi etiopatogenia ocluziei:• la debut, pot exista: anxietate, paloare, tahicardie, hipotensiune arterială până la şoc, febră, frison la debut, pot exista: anxietate, paloare, tahicardie, hipotensiune arterială până la şoc, febră, frison

(ocluzie prin strangulare); sau poate exista doar scădere ponderală asociată sau nu cu tulburări de (ocluzie prin strangulare); sau poate exista doar scădere ponderală asociată sau nu cu tulburări de tranzit (ocluzii prin obstrucţie - neoplasme);tranzit (ocluzii prin obstrucţie - neoplasme);

• în evoluţie, o dată cu apariţia vărsăturilor, starea generală se alterează: scăderea tensiunii arteriale; în evoluţie, o dată cu apariţia vărsăturilor, starea generală se alterează: scăderea tensiunii arteriale; oliguria care se agravează spre oligoanurie; tegumente şi mucoase uscate; senzaţia de sete; astenie cu oliguria care se agravează spre oligoanurie; tegumente şi mucoase uscate; senzaţia de sete; astenie cu hipotonie musculară; febră însoţită de frisoanehipotonie musculară; febră însoţită de frisoane

• Semnele generaleSemnele generale sunt diferite în funcţie de momentul examinării şi etiopatogenia ocluziei: sunt diferite în funcţie de momentul examinării şi etiopatogenia ocluziei:• la debut, pot exista: anxietate, paloare, tahicardie, hipotensiune arterială până la şoc, febră, frison la debut, pot exista: anxietate, paloare, tahicardie, hipotensiune arterială până la şoc, febră, frison

(ocluzie prin strangulare); sau poate exista doar scădere ponderală asociată sau nu cu tulburări de (ocluzie prin strangulare); sau poate exista doar scădere ponderală asociată sau nu cu tulburări de tranzit (ocluzii prin obstrucţie - neoplasme);tranzit (ocluzii prin obstrucţie - neoplasme);

• în evoluţie, o dată cu apariţia vărsăturilor, starea generală se alterează: scăderea tensiunii arteriale; în evoluţie, o dată cu apariţia vărsăturilor, starea generală se alterează: scăderea tensiunii arteriale; oliguria care se agravează spre oligoanurie; tegumente şi mucoase uscate; senzaţia de sete; astenie cu oliguria care se agravează spre oligoanurie; tegumente şi mucoase uscate; senzaţia de sete; astenie cu hipotonie musculară; febră însoţită de frisoanehipotonie musculară; febră însoţită de frisoane

SINDROMUL OCLUZIVSINDROMUL OCLUZIV• DIAGNOSTIC DIFERENŢIALDIAGNOSTIC DIFERENŢIAL • dilataţia acută gastrică: dilataţia acută gastrică: • aspect radiologic normal;aspect radiologic normal;• distensie şi clapotaj epigastric;distensie şi clapotaj epigastric; • anamnestic ingestie mare lichide şi alimente;anamnestic ingestie mare lichide şi alimente;• colecistita acută: colecistita acută: • febră, frison şi uneori icter;febră, frison şi uneori icter;• semnele clinice şi radiologice de ocluzie nu sunt net evidente şi pot diminua pe parcurs:semnele clinice şi radiologice de ocluzie nu sunt net evidente şi pot diminua pe parcurs:• apendicita acutăapendicita acută• durere în FID;durere în FID;• pancreatita acută: pancreatita acută: • durere „în bara”;durere „în bara”;• prezenţa şocului „roşu”;prezenţa şocului „roşu”;• ansa „santinelă” la examenul radiologic;ansa „santinelă” la examenul radiologic;• amilazemie şi lipazemie crescute;amilazemie şi lipazemie crescute;• infarct intestinal: infarct intestinal: • debutează cu durere intensă şi tenace spre şoc;debutează cu durere intensă şi tenace spre şoc;• antecedente cardiace;antecedente cardiace;• peritonita prin perforaţie de organ caviar:peritonita prin perforaţie de organ caviar:• contractură abdominală; contractură abdominală; • pneumoperitoneu;pneumoperitoneu;• semne de ocluzie funcţională;semne de ocluzie funcţională;

SINDROMUL OCLUZIVSINDROMUL OCLUZIV• DIAGNOSTIC DIFERENŢIALDIAGNOSTIC DIFERENŢIAL• sigmoidita acută:sigmoidita acută:• irigografie;irigografie;• colici diverse (renală, biliară, salpingiană);colici diverse (renală, biliară, salpingiană);• se asociază cu semne din partea organului afectat; se asociază cu semne din partea organului afectat; • hernia strangulată:hernia strangulată:• semne clinice de hernie şi ocluzie;semne clinice de hernie şi ocluzie;• infarctul miocardic:infarctul miocardic:• antecedente coronariene;antecedente coronariene;• caracterul şi iradierea durerii;caracterul şi iradierea durerii;• EKG şi enzimele CK-MB, LDH, GOT;EKG şi enzimele CK-MB, LDH, GOT;• -boala gelatinoasă a peritoneului (peritonita gelatinoasă):-boala gelatinoasă a peritoneului (peritonita gelatinoasă):• abdomen destins şi elastic;abdomen destins şi elastic;• subocluzie şi uneori vărsături; subocluzie şi uneori vărsături; • ascita acută: ascita acută: • dureri abdominale, distensie rapidă, constipaţie şi vărsături;dureri abdominale, distensie rapidă, constipaţie şi vărsături;• ecografia;ecografia;• puncţie pritoneală;puncţie pritoneală;• anamneza;anamneza;• tumori gigante intraabdominale sau pneumatoze chistice:tumori gigante intraabdominale sau pneumatoze chistice:• distensie abdominală şi subocluzie;distensie abdominală şi subocluzie;• manifestări isterice şi psihogene (simulare de sarcină fantomă);manifestări isterice şi psihogene (simulare de sarcină fantomă);• distensii abdominale care dispar la distragerea atenţiei.distensii abdominale care dispar la distragerea atenţiei.

SINDROMUL TORSIUNII SINDROMUL TORSIUNII DE ORGANDE ORGAN

• Reprezintă un complex de simptome consecutive actului mecanic de rotire axială a unor organe, cavitare sau Reprezintă un complex de simptome consecutive actului mecanic de rotire axială a unor organe, cavitare sau parenchimatoaseparenchimatoase

• Există o serie de factori favorizanţi în producerea torsiunii de organ: Există o serie de factori favorizanţi în producerea torsiunii de organ: • existenţa unui pedicul vascular lungexistenţa unui pedicul vascular lung• bride aderenţialebride aderenţiale• laxitate ligamentarălaxitate ligamentară• procese tumorale excentrice procese tumorale excentrice • Factorii declanşatori sunt cei care modifică brusc presiunea în cavitatea peritoneală.Factorii declanşatori sunt cei care modifică brusc presiunea în cavitatea peritoneală.• Iniţial, torsiunea pediculului vascular determină suprimarea întoarcerii venoaseulterior fiind afectată şi circulaţia arterialăIniţial, torsiunea pediculului vascular determină suprimarea întoarcerii venoaseulterior fiind afectată şi circulaţia arterială• În cazul torsiunii de organ cavitar se suprapune suplimentar şi o componentă ocluzivă, cu simptomatologia specifică.În cazul torsiunii de organ cavitar se suprapune suplimentar şi o componentă ocluzivă, cu simptomatologia specifică.• DIAGNOSTIC CLINIC DIAGNOSTIC CLINIC • Debutul este brusc, cu durere violentă ce determină greţuri şi vărsături reflexeDebutul este brusc, cu durere violentă ce determină greţuri şi vărsături reflexe• Pacientul este anxios, palid, în poziţie antalgicăPacientul este anxios, palid, în poziţie antalgică• La palpare se poate decela o formaţiune tumorală dureroasă cu localizare, dimensiuni şi consistenţă specifice organului La palpare se poate decela o formaţiune tumorală dureroasă cu localizare, dimensiuni şi consistenţă specifice organului

torsionattorsionat• Tuşeul rectal şi/sau vaginal prezintă o mare valoare diagnostică în torsiunea organelor pelvineTuşeul rectal şi/sau vaginal prezintă o mare valoare diagnostică în torsiunea organelor pelvine • EXPLORĂRI IMAGISTICEEXPLORĂRI IMAGISTICE• Radiografia abdominală fără substanţă de contrast este de un real folos în torsiunile de organ cavitarRadiografia abdominală fără substanţă de contrast este de un real folos în torsiunile de organ cavitar• Examenul radiologic baritat poate preciza locul obstrucţiei organelor cavitareExamenul radiologic baritat poate preciza locul obstrucţiei organelor cavitare, , însă necesită pregătireînsă necesită pregătire• Examenul ecografic şi computer tomografic pot aduce lămuriri suplimentare, mai ales în torsiunile viscerelor Examenul ecografic şi computer tomografic pot aduce lămuriri suplimentare, mai ales în torsiunile viscerelor

parenchimatoaseparenchimatoase• diagnosticul este greu de stabilit preoperator• Esenţială este însă stabilirea indicaţiei intervenţiei chirurgicale, care are atât valoare diagnostică, cât şi terapeutică• DIAGNOSTIC ETIOLOGICDIAGNOSTIC ETIOLOGIC• Torsiunea de ovar• Volvulusul de intestin subţire• Volvulusul de sigmoid• Torsiunea epiplonului

SINDROMUL HEMORAGIC SINDROMUL HEMORAGIC INTRAPERITONEALINTRAPERITONEAL

• Sindromul de hemoragie internă intraperitoneală apare mai frecvent în contextul traumatismelor abdominale, cu leziuni Sindromul de hemoragie internă intraperitoneală apare mai frecvent în contextul traumatismelor abdominale, cu leziuni ale viscerelor parenchimatoaseale viscerelor parenchimatoase

• există şi alte cauze, mai rare, care duc la formarea hemoperitoneului, nelegate de existenţa unui traumatism: există şi alte cauze, mai rare, care duc la formarea hemoperitoneului, nelegate de existenţa unui traumatism: • sarcina ectopică ruptăsarcina ectopică ruptă• ruptura spontană de splină normală sau patologicăruptura spontană de splină normală sau patologică• ruptura spontană a ficatului ruptura spontană a ficatului • ruptura anevrismului de aortă abdominală etc.ruptura anevrismului de aortă abdominală etc.• Hemoragia internă intraperitoneală se caracterizează prinHemoragia internă intraperitoneală se caracterizează prin: : • hipovolemie hipovolemie • anemie acutăanemie acută• Pacientul este adinamic, astenic, sau dimpotrivă agitat, anxiosPacientul este adinamic, astenic, sau dimpotrivă agitat, anxios• Paloarea accentuată, transpiraţiile reci, tendinţa la lipotimie, pulsul slab şi rapid, tensiunea arterială cu tendinţa Paloarea accentuată, transpiraţiile reci, tendinţa la lipotimie, pulsul slab şi rapid, tensiunea arterială cu tendinţa

permanentă la scădere sunt semne clinice importante, sugestive pentru o hemoragie internă permanentă la scădere sunt semne clinice importante, sugestive pentru o hemoragie internă • Starea generală se alterează rapid, pacientul devine agitat psihomotor datorită hipoxiei cerebraleStarea generală se alterează rapid, pacientul devine agitat psihomotor datorită hipoxiei cerebrale• constată dispnee cu polipnee, instabilitate hemodinamică cu tendinţă permanentă la colapsconstată dispnee cu polipnee, instabilitate hemodinamică cu tendinţă permanentă la colaps• Examenul clinic trebuie efectuat rapid, datorită gravităţii situaţiei, el împletindu-se cu gesturile de reanimare Examenul clinic trebuie efectuat rapid, datorită gravităţii situaţiei, el împletindu-se cu gesturile de reanimare • Anamneza, deşi poate oferi date importante, este de multe ori imposibil de efectuatAnamneza, deşi poate oferi date importante, este de multe ori imposibil de efectuat• Inspecţia, în cazul traumatismelor, prin evidenţierea leziunilor tegumentare poate informa asupra zonei anatomice care a Inspecţia, în cazul traumatismelor, prin evidenţierea leziunilor tegumentare poate informa asupra zonei anatomice care a

suferit impactulsuferit impactul• Semnele locale pot fi mai estompate datorită hemoperitoneuluiSemnele locale pot fi mai estompate datorită hemoperitoneului • durerea abdominală este spontană şi continuă, dar de mai mică intensitate decât în peritonită. durerea abdominală este spontană şi continuă, dar de mai mică intensitate decât în peritonită. • Abdomenul este cel mai adesea meteorizat, cu matitate deplasabilă pe flancuriAbdomenul este cel mai adesea meteorizat, cu matitate deplasabilă pe flancuri• contractura musculară poate lipsicontractura musculară poate lipsi• Tuşeul rectal şi/sau vaginal este obligatoriuTuşeul rectal şi/sau vaginal este obligatoriu

SINDROMUL HEMORAGIC SINDROMUL HEMORAGIC INTRAPERITONEALINTRAPERITONEAL

• Explorări imagisticeExplorări imagistice• UltrasonografiaUltrasonografia – – cea mai utilizată metodă adjuvantă primară de diagnostic în cea mai utilizată metodă adjuvantă primară de diagnostic în

Europa şi Japonia Europa şi Japonia • Explorările radiologice sunt utile în special în cazul traumatismelor abdominale şi Explorările radiologice sunt utile în special în cazul traumatismelor abdominale şi

vor fi individualizate în funcţie de statusul hemodinamic al pacientului şi de vor fi individualizate în funcţie de statusul hemodinamic al pacientului şi de complexul lezional suspicionatcomplexul lezional suspicionat

• Tomografia computerizată (CT) are o reală valoare în diagnosticarea cu acurateţe Tomografia computerizată (CT) are o reală valoare în diagnosticarea cu acurateţe a leziunilor organelor parenchimatoasea leziunilor organelor parenchimatoase

• CT cu substanţă de contrast are precizie mare în determinarea hemoragiilor CT cu substanţă de contrast are precizie mare în determinarea hemoragiilor intraperi-toneale intraperi-toneale

• Puncţia peritoneală Puncţia peritoneală • este o investigaţie simplă, utilă în traumatismele abdominaleeste o investigaţie simplă, utilă în traumatismele abdominale• Se practică în patru cadrane sau numai în cadranul inferior stâng, la unirea treimii Se practică în patru cadrane sau numai în cadranul inferior stâng, la unirea treimii

externe cu treimea medie a liniei bispinoaseexterne cu treimea medie a liniei bispinoase• Este indicată în contuziile abdominale, la bolnavii şocaţi cu semne locale incerte Este indicată în contuziile abdominale, la bolnavii şocaţi cu semne locale incerte

sau politraumatizaţi la care semnele abdominale sunt greu de interpretatsau politraumatizaţi la care semnele abdominale sunt greu de interpretat• Puncţia pozitivă are valoare absolută, în timp ce puncţia negativă nu exclude Puncţia pozitivă are valoare absolută, în timp ce puncţia negativă nu exclude

existenţa hemoperitoneuluiexistenţa hemoperitoneului• Performanţele puncţiei peritoneale simple pot fi îmbunătăţite prin utilizarea tehnicii Performanţele puncţiei peritoneale simple pot fi îmbunătăţite prin utilizarea tehnicii

lavajului peritoneallavajului peritoneal

Concluzii• 1. La un pacient cu durere acutǎ trebuie sǎ facem diferenţa intre unabdomen acut chirurgical, un

abdomen acut medical sau un fals abdomen acut. Conduita terapeuticǎ depinde de aceastǎ diferenţiere.2. Existǎ patru tablouri clinice principale de abdomen acut. Pe baza acestora şi a unui minim de investigaţii complementare se stabileşte indicaţia operatorie. Odatǎ stabilitǎ necesitatea operaţiei şi a gradului de urgenţǎ a acesteia e mai puţin important sǎ se stabileascǎ cu exactitate diagnosticul etiologic.3. Timpul e un excelent diagnostician. La un pacient cu un tablou clinic neclar o examinare fǎcutǎ la 1-2 ore poate releva “semnele lipsǎ”. ân acest interval se vor face càteva investigaţii minimale selectate in funcţie de suspiciunea diagnosticǎ clinicǎ .4. Se evitǎ administrarea de antialgice la un pacient cu durere abdominalǎ acutǎ pànǎ la stabilirea diagnosticului. Odatǎ stabilit diagnosticul şi strategia terapeuticǎ nici o intàziere a tratamentului antialgic nu se justificǎ.5. Pregătirea preoperatorie poate avea o durată mai scurtă sau mai lungă - in funcţie de gradul de urgenţǎ şi de gravitatea tulburărilor generale. Cuprinde corectarea hipovolemiei, corectarea tulburărilor hido-electrolitice şi acido-bazice, combaterea distensiei abdominale şi a stazei digestive prin aspiraţie gastrică, corectarea hipoxiei tisulare (oxigenoterapie), antibioticoterapie, combaterea durerii.6. Intervenţia chirurgicală este actul terapeutic esenţial (nu există alternativă la tratamentul chirurgical!)7. Prognosticul pacienţilor cu abdomen acut chirurgical depinde de precocitatea diagnosticului şi a tratamentului adecvat.

abdomen acut diagnostic diferential

Documents