A NUT XX X V» 20 jp 1090

UNIVERSUL J^Uerar

Director: STELIAN POPESCU.

REDACŢIA ŞI HDJYlINlSTR^ŢIfl REVISTA PREŢUL 50 BANI 11, STRADA BREZOIBHU, 11 SĂPTĂMÂNALA Abonament 2 6 Lei pe an

S U M A R : George 1. Stratuîat, ln aşteptarea danţului Victor Eftimiu

. Domnia Păcatutui

Popic

Lizi Panta . . . .

Niklta Macedonskl . Salonul M. Zamfirescu. . . . Balada nebunilor

Petre Vâlcoveanu

. Drag mi'e doamne

Mişcarea l i terară : Lizys . . . . Adrian Maniu, Din paha-

rul de otravă. Ecouri.

Rugăm pe abonaţi şi cetitorii noştri să binevoiască a iua act de următoarele dis-poziţiuni :

1. Abonamentul să ne fie expediat cu 10—15 zile înainte de data expirării, Iipin-du-se neapărat banda cu care primesc ziarul.

2. Cupoanele de mandate să aibă men­ţionat scopul pentru care ni se trimit bani.

3 . Orice reclamaţiune şi schimbare de adresă să fie însoţită de banda cu care se primeşte ziarul.

4. Adresele să fie cât se poate de clare. 5. Abonamentele la publicaţiunile: „Uni­

versul Literar" şi „Ziarul Călătoriilor" costă 26 lei anual fiecare, iar „Vesel ia" 40 lei anual, şi nu se fac decât pe un an.

Abonamentele se fac la 1 şi 15 ale fie­cărei luni.

6. Orice néconformare de la aceste dis-pozîţîuni va fi spre nemulţumirea d*lor abo­naţi şi cetitori.

UNIVERSUL LITER IN A Ş T E P T A R E A D A N T U L U I

Prietenului Wieder — — — — d e GEORGE !. STRATULAT

Simţi lu cum trandafirul parfumu-şi împraşîie Acum când luna-i gata s'apuic in curând, Iar rozele zambile sä moară rând pe rând '? Eu voi danţa cu moarlca o hora timpurie.

in scumpele-i vestminte şi cu marame albe, In seara-aceasla tristă, năluca mea din vis Se va 'nlrupa s'aducă cu n zâmbet indecis Crini albi culeşi pe buza fecioarelor rozalbe.

ii voi sim|i vibrarea şi nlr'un suprem delir — Când firava ei mână voi (inc n mâna mea —, Oscioarele-i lucioase uşor voi mângâia Desmoştenindu-mi trupul de-al sufletului mir.

Vor răsări voioase, învesmântate 'n roz Mulţimile din aştri dc inimi nenäscutc. •• Că 'n pas uşor, cu moartea pământul să-1 sărute Şi vom danja Sabbatul cântat de Berlioz.

1920 - • - George ï. Stratulat

TREI HAIDUCI Var* trecută, un prieten din

copilărie, pe care nu-1 văzusem de vre-o zece ani, m ă întrebă de sănătate la cafeneaua din Calea Victoriei.

— De bine, sunt bine, i-am ras puns.

„Dar mi s'a urât cu viata asia de. Bucureşti.. . veşnric sreaşi... aceleaşi griji.... aceleaşi ener­vări, în fiecare zi,., de dimineaţă până seara.

— Stii ce ? Uni răspunse San­di Mariucu, vino la mine. la ţa­ră. Stai acolo cât vrei : o stîpia-mână, două, o lună, toată vara, dacă nu ti s'o ura...

,St.ii r.'am o moşie snlpndarlfi.

Cu băltii, cu pădure... Vânat cât pofteşti !... m â n c ă m Inn«, bem, călărim, ne pl imbăm, citim... şi d^eă vrei să rămâi singur, poţi să' scrii până s o isptlăvi toată bărt ia lăsată de raposatu socru-iiieu !..

Am primit cu mare plăcere propunerea lui Sandi Marinett şi, peste două zile, crtam insta­lat la conacul său din Vălenii-de-jos.

Urmam cu punctualitate, pro­gramul prietenului meu şi mă s imţeam renăscând, în mijlocul naturei bhie-cuvântate de soa­rele ]ui August.

Tovarăşul nostru de vânat, e-

de VICTOR EFTIMIU.

ra un târan cărunt, cu sprânce­nele stufoase, cu privirea viclea­nă, căruia îi ziceau Stoian Hai­ducul.

Era nn om rău. lenes şi beţiv, care. m'a indispus clin primele clipe nie tntuhbrci noastre.

— In definitiv. întrebai eu pe Marincu, de ce-1 ţii pe lansă tine pe omul fcsta ? Nu-mi ins­piră nici o încredere...

— Un fel dc dsterie, dragă, c datorio de rectum;!inia.. .

,-Acum opt, ani, câr.d m a m însurat eu, Sloian Haiducul era spaima satului,

„Se ţinea numai do bătăi î i de mrtisaKuri, împreună cu un alt

UNIVERSUL LITERAR

^haiduc" Mitaehe, pe care Vani împuţeai, eu... fi'm să-vi spun al­tă df tă pove . t va lui Mitaehe.

. .Primăvara ne care am .ictre-eut-o cu nevasM-mea nici, o să He neu.ii.ala pentru mine. N Ű lu­asem din dragoste Şi trăiam cele maj frumoase zile ale iubi-rei noastre. ' ,,Inlr'o zi. pe când eu lipseam deja conac. dân-,a aţipise în casă.

,.Inxiiipueste-ti, dragă, conacul & luat foc. O marc nenorocire era sû mi se întâmple : Lclia mea, nevestica mea scumpă ar ii ars de vir-, dacă n'ar fi trecut p'acolo liaidurul Stoian, care a intrat în flăcări, í i-a expus via­ta si-a scăpat-o.

„De atunci. Stoian e omul nostru... Or ce-ar face, ticălosul, ştie că zilele lui sunt asigurate în casa mea.. .

„Poate să m ă fure, să Se îm­bete, să se bată cu toată lumea, lă-mi focă ori-ce pagubă, n'am eă-l gonesc, căci îi sunt dator viaţa scumei mele Lelia"...

Lelia Marincu, pe care am cu­noscutei câteva zilp ma; târziu, căci fusese la o altă moşie, a li­nei mătuşe bătrâne, era o fiin­ţă plăpândă, cu ocini plini de melancolie- un viu contrast al a-micului meu Sandi, tipul băia­tului sănătos, bine brănit. ridi­cat de .ies- dornic dc-o viaţă cât m a i intensă.

Se îndrăgostise de prietenul meu cu nouă ani înainte şi-i fu-eese foarte greu sf.,4 ia de băr­bat, căci tatăl ei. un boer bătrân şi zgârcit voia un ginere tot aşa de bogat ca si fata lui.

In sfârşit, cu mare caznă con-• îmţi l a nuntă', dar n u dote fetei nici un ban zestre.

Veniţi la moşie şi dacă bărba­tul t ă u » om cinstit, căruia-'.

place să muncească, n'are decât să-şi facă aici o situaţie, ca ad-niinistrator.

Ceeacc Sandi Matineu primi cu dragă jnimă.

Lelia, Îmi povesti şi dânsa in­cidentul cu focii] si j.-ii apariţia minunată a salvatorului ci, Sto­ian Haiducul.

Dar nu ştiu cum, deşi povesti­rea ei era identica', deşi mi.-rni dădea un amănunt mai mult ca bărbatul ei. avui senzaţia netă că Lelia nu credea în devotar meniul lui Stoian. Mai mult . J'ăiâ ca ca să-mi facă cea mai mică aluzii 1, avui impre.-ia. că Lelia era convin-'ă de ticăloşia haiducului : Sloian dăduse sin­gur foc conacului, ca să oblige tânăra pereche la o veşnică' re­cunoştinţă.

Câteva zile după aceea, Sandi şi cu mine- cu puştile pe umăr. mergeam pe drumul ce tăia X>ădurca.

La o cotitură. Sandi se opri. — Лісі am omorât eu pe Mita­

ehe haiducul !... îmi spuse el. ,,Să. vezi cum a f o s t . -,Mă duceam cu răposatul so-

cru-meu spre Piteşti , in gabrio-lcfă.

..Ajunşi în locul ăsta, ce să vezi '?

,,Nc esc in ca.Je Mitacbe, cu puşca I A ochi şi fără să zică' măcar „stai", trage în noi. Glon tele nimeri pe bietul bătrân, ca.-re se rostogoli din brişcă şi că­zu mort. Tână să tragă tâlharul al doilea f o c , eu şi scosesem re­volverul. Drept în frunte Vam nimerit ! S'a prăvălit in pulbe­rea drumului şi nici c'a mai mişcat !...

„Ui închipui durerea! bietei mele neveste, aflând de moartea sărmanului bătrân şi spa ima care-a tras-o la gândul că şi eu

puteam să fiu pe lumea cea la l tă ,,De atunci Insă, Lelia a ră»

m a s cu o tristeţă care nu-i mai trece, !

„E veşnic dusă pe gânduri., . Nu vrea să mai stea aici, pe mo­şie... ea. să-şi amintească de ne­norocirea întâmplată, şi de fri­ca ce a tras-o când era să ardă iu conac... Când o cauţi , tot pe la rude o găseşti... Par'că nici n'ar avea bărbat !..

-.Si eu mă ocup singur de a-vejca ei, şi m ă distrez, cum vezi poftind câte un prieten la mine, sau ducându-mfi Ia vânătoare, că ticălosul de Stoian Haiducul!'

Seara la masă, am r ă m a s sin» g u r cu Lelia; câteva clipe...

Cu o indiscreţie de femeie, cu o curiozitate condamnabilă, am rugat-o să-mi povestească moar» tea tatălui ei. Aceeaşi poveste... Exact c u m mi-o spusese SandL

Cu toate acestea, felul c u m 'mi istorisi Lelia Marincu scena dini pădure m ă zgudui adune. N'am. putut dormi toată n o a p t e a A doua zi. chiar. . . dis de diminea­ţă, am pjecat spre Buicureşti.

Căci impresia mea — ceea cé vă spun. іаіг putea fi o calomnie — era că Mitaehe fusese pus de Sandi Marincu să pândească) şi să-i ucidă socrul.

Da ; Sandi îl cumpărase p§ haiduc, îi făgăduise o răsplată mare, iar după ce cr ima se con­sumase, îi trânti un glonte în créer, ca să scape de el...

Făcuse şi cl ca Stoian, care s imulase un foc, care era poate complicele lui, cu al cărui su­flet sufletul său se asemăna.. .

Am plecat spre Bucureşti, du­când în i n i m ă icoana îndurera­tă a paKdei Lelia, în in ima co-reiat poate, se petrecea tragedia cea m a i cumplită.

Victor Eftlnti«.

s

D O W N I A P Ă C A T U L U I de N. PORA.

Oe la o v r e m e se înrnn'U-sera f&rdelegile p P pământ de sç luase de g â n d u r i p â n ă ii Ziditorul himii de a t ^ e a boro­boaţe şi näs t ru jn ie i i , făptu i te de cei croiţi după chipul şi a e<?mán area

B a încă. pecinginea diavo­lească pusese s i ă p â n i i e mi n u m a i pe prăsilele pornit*; pe păcate- ci p â n ă şi j>e fetele a-lese, meni te să s t ră ju iască ! a poalele t ronulu i t ronuri lor .

Şi nu arai"e«ri î ' ven^a *n auzul a to tputern icu lu i euţe ° năzbâ t i e fără păreehe . sau vreo fapta stăpânită, de pof­te le hu lpave cu care sufletele т ц е г п і с е picau în l e a s i тпоші. •fi'lor diavolului-

In cele de pe u r m ă însuşi păs t ră toru l cheilor Raiului B&eriat de p u t e r e a îngerulu i în tuner icu lu i a s u p r a t mur i to­ri lor, a îndrăsni t . î n t r ' un i'itPt do seară să adulmece la vorba pe P r e a îna l tu l :

— Doamne- ce să ne mai fa" "cern. că omul a ajuns c iuea re-Je ! or pe p ă m â n t !

— D e Pe t re — g ră i Zidito­ru l . duPă ce stete câteva c ' l 'Pe p e i â n d n r i — par ' eă m ' a r ba te gândul să trţrrtit he ruv imi i şi Se ra f imi i eă ецпе sfârşiţi i! , (iar A r h a n g h e l i i să îşi facă da­tor ia '

Sfântul P e t r e Ui aplecă f ranteg sp re toar te le cerului Si înduioşat :

— D a r sânt . Doamne, şi făp­tur i îueli inaţp cu t r u p şi su­flet binelui şi credinţei , c a

hna ioară biet omul acela care e răzbit pân ' 'a m ' n e vrând e^-şi seaPe de moar te muie­r ea . .

— Şi e e ai făcut P e t r e ? — L a n l u a { în bolta ce rn im

şi i-aöi arăta* candelj ie nea­mului 'ui . ş, e ] , unde a văzut că în candela nevesti-Şi de-a-bia de mai s fârâ ia un pic de oloiu. ia r că di'n a lui яц ar-e*sí» ü''ci dp tip desef. a d a t in cennnehi rugându-se cu faţa eauldată de. lacrămi i

— Prea sfipte. i?n am Prea ui-.jit şi ea prea ріціп...

Şi ţ - i i e le p lâns Ka. (••• >ă lac í Am chemat

impristan pe i.-m.'l din Arbau-gheli în tâuip lân ' iu-se *ă fie <гцѵгі)1 car Î t ocma i se întor­sese elfi Pe p ă m â n t , o b o s i t rupt . ca s,-. r-auontíe eu nn su­flet PaCă tOi .

Si enn i n " î'1 e rau M i b o i i a c a " ă . c ă t t pou icos 1ц m ' u e r: isi i ï j i lu->e :

— C> fe-rime'Meci Petre , unde nu (i fierbe o a l a •' D u t c mai b i n e dc- t i ve'/.i iie slujba ta I

— Eu nu m'arne^tee — îi zic — că tle-ain te-am chemat ; altfel !..-

Arîi aiig'he]u! s e porni : — Pui crezj că n ' a v e a m eu

ac de co jocu l tău ? Iar eu văzând c i se întă­

râta : - - E r a m su-1 duc la P r e a

sfântul Pe biciul om, căru ia îi e mi lă de юѵцгаса lui de viată-.. Şi vezi b ine că ceea ce Ml e r a în căderea щеа- f-u'ea Lumina 'urnjnilor-

Gavi'iil a tunci , ma i îmbu­na t , căla pieziş la bietul i"-Äenunchiat şi ia cele două candele, spupându-i :

— Ce vrei -' '-ti fa'-'. or|-|u'e ? — Si'inl,» Лг)іап^!н'і(» — hr

s tână e i e ş t i n , i l ja mă­tănii, »\ dă râme ce ru l şi "ii ЦІ1 a •ă mai Picurj e e v a d m candela im a în aceea a no-vestii, că 'a niiite-i oloiu I n l ­i ne iar !a <-a, ii"ain

1-a p l ă c u t .şi Ini CJÎIvr i i l dra­gostea otnnlui Şi Ia->â:idu — puică, j o v ş i - a iiirmiiat dege­tul a r ă t ă t o r în еацНеіа omu­lui. tre f 'âri(]u-I apoj ' le-asupra candelei d 'a 'ăt t ir i , şi oloiul pr ins p,. desvt . p i c ! 'n cande ­la femeii, tot asa ia de c r , !° . pune dincolo, pic 1 pic ! până ce i-a î n j u m ă t ă ţ i ' oloipl din cande 'a creşt inului c a r e o cam băgase pe tnâtu^'a Şi căs­case nisţe ochi. unde vedea c j

p j e r e văzând cu ochij oloiul din candela Iui-

Şi văzând că Arhanghe lu l îj măt răşeş te t ° t un tde lemnul , îşi eşi din r ă b d ă r i :

— Oho'. Sfinte A r l i aDgh e I e í Destul! Сѳ v r e i să-mi 'ei zi-le le!

— Puşehei p e limbă_ti! TJite cum s'a porni t ! ~~ făcu Ar­hanghe lu l .

Apoi, r idicându-se zâmbind şi ş te rgându-ş i dege tu l p e badina Gavrii l sPucc-'

— Vezi P e t r e de ce p r a m a ­tie ti-e milă?

I a r către bietul ощ care sta­te:, smer i t :

— Acu c ă n u te ma; văd, eä de unde nu!...

Cu mul tă caznă îl ţ inui să nti-şi î nmoa ' e joa rd iea de foc în caiide'a crptşinulni, Pe care îl cobora în coliba lui, unde nevasta-sa s e scu lase din m ° r t L . -

— E i vezi că am d r e p t a t e s'o închei cu omenji'ea"' r °s t i Ziditorul.

— .Nu Doamne. — îndrăzni paz incu ' Ra iu lu i . — că omul., de, ca omul, e robul învăţu lu i Şi ce-a pomenit d e la A d a m Ba ba dani aşa face. ia r când e «a rfcaPe din c^reote mar; , tot spre cer l.şi î nd reap tă euo-etul.

— Atunci? — S ă ] 'a^i. Doamne , mai bi­

ne în apele l"r !

* •Era tocmai Pe la apr insu l

înanini'or. când boita e''a stă-рГіцЧа de luni 'na l ' î i iştită. 1i'e-înni'ată în văzduh dp щі і ' е ^е mii d,, candele, unele î a t in-y.ând ne l'irinanictiţ câ te 0

d â r ă d e j u i n i n ă v ie : altele de-a 1 ' ' a niai c]i|joein,] şovue'nie. în cele d[n ur ină pâ lpâ i r i a le v i e i H . ca ni '^e ochi peste care «unt ga ta să «o lasp nieoapelo « r e l e : j a r ni ţele ab ia ma i dând (-5te 0 r.izá firavă, stin-gându-sp apoi de -od a ţ ă . puf!, ahătufe de boarea unor arjpi nevăzute.- .

Tocmai e r a ceasul с щ е і ?I

310

efint ' r i i şj s f i n ţ i e se fişezase la masă , s t rânşi la sfat d i Sfântul Ion Gurii (Ir- aur-

Toţ i şi toaio. îmlililiati de rugi le bjeţilor robi a' păs-,?, tu. lui. a ş t ep tau i'a înţc'Pptii: eă-i câlănzeasc-й ia «reaua »areind ce şi o luaserfl. spre bin^e ощепігеі.

I n a i n t e de a se adure buca­tele la masă. sfatn! îşi dote '-l' p ă r e r e a . în i'el Şi ebjpuri. ciin: să izbăvească ]timca dp Păcat.

Si u n n ' , u n a ; altul, alta- du­p ă destulă ciorovăiala. p j e a r -la în telçi ïe 1 - e hotăr înd anume că. de a t«nei încolo, să p'nva päea tu l de Pe pămân t , i a r ro­d i r ea sä se î i i faptuiasră ціѵ Шаі din privjre. scăpând »-m e n i r e a de canonul <"el mis­tu i tor «i t rupu lu i .

§ i cum a b u r e a u bucatele, 'n bljdnri, feţelp sfjnte. după ce ee închinară , p r inse ră sa soar Ъа din f ier tură . Dar carp eunt so rbea odată, rămânea eu li li­

e r ra în mână. c ă ^ n d unii la RltH Şi în t r ebă to r spre кЯ/.doi ецге. in capul mesei, 1111 sn-i'iase niei o vorba până atiiniă--Ч-ulăndn-se d(> pe seauu спщі auzi pe o sfântă râzând:

- - Bucatele-s nesăra te ! Liniştit , siântul — cel eu a-

d ă n c rost la vorbă- îşj apropie ( l e s e tne de solniţă şi eu ele s t r ânse , trecu de la oaspe ia or-.spg. frecând dege te le deasu­pra fiecărui lil.id.

Sfânta eu râsul de mai îna-inte so grăbi să gusţp. u . i . fáind îmbucă tu ra şj îii.uf!n'Ţ"WI cn siiă:

— Tot nesărută- i ! Musafiri i r ămaseră сц ochii

pironiţi Pe lata sfântului Kăz-doi. r a re . t o t a t â t de l i n z i t se aprop ie i.ii'ăs de solniţă. luă sare î n t r e dpjrete Şi pre*iăran<l fiecăruia în Wid spuse, văzân-dii-i eu c a ţ ă poftă au pr ins să îiifiilicp şi anzind-o pe sfânta c&a vorbăreaţă s p u n â n d :

— Ei . aşa zjc şi eu! щ і sea­mănă a märieare 1

— Seamănă — cuvântă în telepiül găzdoj şezând la m a s ă — fiindcă am s e m ă n a t sa re in fiecare blid; i a r mai dinjoa-rea . când m 'am pre făcu t ai­doma că presar . u i tându-mă numai 'n f ' e r tură . nu a se­măna t a mâncare. Tot a ş a 9? cu toa te ale lumii : dacă n u pune omul nimic, nu pune nie; Dumnezgu mila- Nu iese n i ­mica din nimic şi de-a su rda s c p l e a e ă u i t ă t u r a f 'ărnandu-lni p,-» ţ a r ina fără rod, că dacă n'a ara t . n ' a s e m ă n a t şi n ' a prăsit , de u n d e să secere? Ţă­r â n a e ţ ă r â n ă : ca să_ţj dea-t r ebu i se să-j d a i . Şi tof a ţ a şi f ăp tu ra omenească, robjtă de veci. ca ţ ă r ână ce es te . de pă­catul rodniciei!

J a r d 'a tunei păca tu l stăpâ­neşte lumea în voie.

N. Por a

î A S T Ä - Z I de V. DEMETRIUS.

Plouai-a afară; tăcerea, Ca apa ce turbare-a fost, S'aşează. in mine, vegherea Jşi caută 'n irecut adăpost.

Pustie în jurul meu creşte. Mi-e gândul de lacrimi jilav. Pe cine veghez bătrâneşte ? E sufletul meu un bolnav ?

Şi picură straşina, pică Şi scormone 'n piatră ticnii; O, dulce, iubită amică, Mi-e dorul spre tine pornit-

Pică, şi gândul se toarnă In stihuri pioase mereu; Şi stări peste stări se răstoarnă Cu plugul din sufletul meu.

Ca 'n vis, mi te-aduce-amintirea., Tu taci, şi 'nţeleg al tău graif In tine 'ntrupasem iubirea, Şi cât de frumoasă eraif

Acolo 'n mansarda săracă, Clătită la fte-ce pas, Am spus sărăciei să tacă, Cu dulcele dragostei glas.

Şi astă-zi ...ce doamnă bogată Priveşte de sus la trotuar ? Sbâicită cucoană, fardată

•Şi tristă in haina-'i de moar! V. Demetrius.

UNIVERSUL LITERAR SIT

P R I M Ă V A R A CF1LE D I N T R ' U N С А Е Т Э

de LIA HÂRSU,

Cirinesc păsărelele de o vo­ioşie nebună. E soa r e , cald. copacii înverziţi .

Oamenii trec m a i veseli загса-

Fi rea întreaga e un iran de filava adusu Celui nevăzut c a ' e Ie înfăotueite pe toate-

Trec pe s t r ă z i l e eu»'ate, pr i ­vesc printre grati i la grădi­nile înverz i te ; copiii sbui'dă la soa r e-

F ă r ă să vreau mă bucur de tot ce văd- Mă bucur cu a tâ t mai mult- cu cât c cea din u rmă p r i m ă v a r ă pe c a r e ° mai t răesc .

Cea din u r m ă ! De mul te ori am impres ia

că în u r m a mea. în aceiaşi ca­denţă я pasului mou, c cineva c a r e mă urmăreşte^ si c a r e deodată îmi pune mâtia-i ne­văzută pe umer i ca să-mi snuie: -.opi'este-te. Calea fa s 'a închis ' ' .

Moartea-Boala de inimă nu ia r tă-„Cu mar ; îngrijiri , ferit de

ftmotM. v ia tă liniştită--, ai pu­tea s'o mai duci încă mult'"', a epus doc to r ul .

Dar ochii lui rari se fereau de a' mei , vorbele lui tărăgâ-na<e-.- spuneau că minte .

Si apoi. simt zi cu zi cum mă duc

Fără păre re de rău-Viaţa. Un lant de dureri fi

bucurii . Tot am simţi t . Inien-sitate-, durerilor ?i efemerele bucur'i-

Du r prpa lasă urme- bucurii le se uită repede.-.

Uneori, mă întreb dacă gân­dul morţii a ucis dinainte bu­curia de a trăi-

,înaintea m o t t t mele, moar­tea dragostei de viată", zice poetul.

Nu c red- Totuşi privesc o a-.

meni i cu aiti ochi. Nu-i văd nici buni, nici răi- faptele Ie-'1' n" le mai judec-

Să fie o s tare de blazare, dcsgust sau m a i degrabă de nepăsare?

Şi totuşi... o pasăre ciri­pind pe un ram, o f]o;i rc mi­cuţă răsărind din iarbă, un mieluşel sbu'Ylând în soare, tot ce creează natura i'n_fie­care pr imăvară . îmi încântă o c b i u l şi-mi iace suîiet»] să vibreze.

Un schilod care întinde mâ­na .'a un coli de ?f r a»% ma d°are adânc.

Privesc 'n urma mea ?i mă 'ntreb dacă nu-mi p a r e rău.

Aproape asi zice nu. Doar bătrâna — mama — cn r o mă priveşte t remurând- cu spaima în pr ivire la fiecare gemăt aj meu fir putea face si! mă mai agat de viată.

uneori îmi î'etvă'esc aminti­rile ca un fc! de bUant al vie-tei pe care o închei.

Copilăria ca a multo''a- Bă­iat, săra/'. çeoaJa. visít ri ie - с ц ' ' un v : 'îin stufos ca.re nu lega ; roade niciodată, căsuţa mică. | І І П Р І І Г І de t° t felul. j

Mai lârziu lupta, apriga lup­ta pentru pâine- dorinţa de a m ă ridica, munca, munca neo­bosită ca r e-mi punea plumb în a r i n i . s t răin. să r ne . necunoscut.

Dar am biruit . M'am п (іі_ caf. M'am făcut m a r e . Pân­zele mele- ..de o originalitate remarcabilă", zice c T i t ica . se vând-

Cei porniţi cu mine, au ra­mas tn u r mă- Eu, eu singur sunt cineva-

Sărman nebun, pe ca'"e-l pândeşle moartea pas cu pas! . . c e se va alege de toată st-ră- ;

cîiMita ta? Un nume uitat şi el în curând.

Se zice că cei hărăzi ţ i cu­rând morţ i i a" ceva macabru în ei.

Inii privesc chipul 'n oglin­da, li acela?i, doar ceva mai. pal'J- Nimic din melancolia părerilor de rău- Mi-c d o r de pet 'oceri , de femei frumoase, de cântece ?i veselie- Dar nu dorinţa ceia a disperăr i i , a elipeie.r din urmă- a naufragia­tului care să agată Je "n fii dc r.ai.

•VvoaHea pici pu mă 'nspă i -mânfă. nici nu mă bucu r ă. E inevitabilul, c încheierea, e sfârifii-til durer i lor şi încetarea bucuriilor.

• • • • •

l e ' i am văzut un conv°i fu­nebru. M ' am oprit in loc, a m n'ivU cosciugul care se legăna pe pa vagin! s tr icat şi-mi venia să râd.

O cutie lungă do lemn, le­gănată caraghios incoa si în-(°)r>. a t â t _ei"a tot ce vedeam-Pe când cei ce ven iau In urmă, 'si ' n c h i ^ s e r ă în cutia ceia caraghioasă speranţele, bucu­riile ?i fericirea vietei lo~ P°a te un fi", o m a m ă t â n ă r ă ;nçS. un tată carp ] c pur ta de grijă-...

In urma mea. nimic. Doa* mama. Lac rimii.e ocîiilo1" ei stprsi- vor uda un mormân t necunoscut, ui tat 'n cu r and de r-ei ce până mai ieri găseau în mine „un art ist de viitor",

D a r nu va t r e c e mult şj o-chii ei se vor închide ca şi ai mei şi ne vom odihni amândoi in acej^-s bun şi p r i m i t o r p a ' mân t • • •

Lia Hârsu

ÜNIVFRSW. urm M I

CRONICA VREMII Doamnei isbucnesc adesea ca Vlahuţa 'n «Dormi Iubito», De eşti drept, — precum se spune —, lumea când ai făurit-o Pentru ce ai pus într'ânsa patimi negre de iniern? Pentru ce decapitării l'ai sortit pe Holofern, Şi de ce lăsaşi iubirea să se 'npreune cu crima Tolerând să cadă fulger pe o inimă de sfânt Sau o spadă 'nveninată să trimeată în mormânt Pe acel ce plin de visuri a uitat să 'nveţe scrima ? Pentru ce pe-arşiţa asta care bântue sub soare, Tu in loc să laşi să cadă în spre noi răcoritoare, Amărăşti sinteza vieţii printr'o glumă de prost gust, Transformând argintul nostru într'o sdreanţă imprimată Parlamentul în monedă cu un curs foarte îngust Iar pe mine în răsboinic l a . . . vre-o cronică rimată ? O, desigur nu eşti tată cum se spune prin biserici Căci altminteri {'-ar fi groază de aţâţi copii isterici Şi de turma asta stearpă fără sens şi ideal; Ai roşi de contrabanda ce se face în Ardeal, Ai păli de-atâta lipsă de pudoare şi de zahăr, Ai muri văzând cât costă un ciorap sau un surtuc Şi din trista constatare că Românu-i mare mahăr într'o bună dimineaţă. . . ai întră la balamuc.

* * Iărtă-i doamne pe aceia care 'ncep să te înjure Sunt mizerii ce răbdarea nu mai poate sa îndure, Slab cum sunt în faţa vieţii mă cam trec cu firea des Luând-o razna peste câmpuri ca un simplu Mercedes. Dar acuma pocăinţa cu cerească ei lumină A pătruns în al meu suflet ca cerneală 'n sugători, Ochii mei udaţi în lacrimi către tine rugători, Se înalţă, şi admiră bunătatea Ta divină. Bun eşti Doamne fiindcă traiul dacă-i scump la noi în schimb, E mai vesel ca speranţa şi mai tainic ca un nimb; La Constanţa, la Sinaia, la Slănic sau la Govora Milioanele pe «masa fericirii» joacă hora, Şi deşi un prânz te costă trei napoleoni la birt, Sau o zi de pensiune îţi ia leafă pe o lună. Ce-are aface ? Ţara noastră cochetează 'n dulce flirt, Ca sirenele nebune când e marea sub furtună. Bun de-asemenea eşti Doamne fiindcă 'n Marea Românie Tuturor le dai poruncă să muncească ne'ncetat, Cine oare nu te-ascultă prea smerit, — fără mânie; Dând şi braţul dând şi banul la Refacerea în Stat ? Bolşevicii ne dau greve, Domnul Iorga anarchia, Averescu deziluzii, Liberalii. . . «Viitor»,

Tache jertfă şi — ajutor, Progresiştii izolarea, şi —Ardelenii lăcomia.

M O R A L A : Doamne iartă-mi rătăcirea Căci în ţara mea, cu-atât$ Şi mânia mea de-acum, Interes se-ajută toţi, Voi păşi spre nălucirea In cât simbolul e . . . bâta Unui alt himeric drum. Si un codru olin de hoti 1

SPRE: POCĂINŢA

ÍTNTYFTÍSUT. I РТТПАЯ Mi

V E N E Ţ I A ... de UZ) PANTA.

O p a t ă rubinie se p i e r d e u ş o r în zare In c o l o r i t u l s t r a n i u av.-albastru ş i - ame t i s t , O pată care pare d e j o s , d i n d e p ă r t a r e . O lacrima d e s â n g e p e - o b r a z u l unui C h r i s t .

O rază m a i s t r ă b a t e p e r d e a u a c o l o r a t ă , C u p o l e i lui S a n - M a r c o i - a runcă -o s t r ă l u c i r e , î n v i e ca p r i n f a r m e r c l ă d i r e a m i n u n a t ă Şi p l e a c ă m a i d e p a r t e l ă s â n d - o ' n p ă r ă s i r e

Se'ntunecă o r a ş u l . L u m i n i s e - a p r i n d d e - o d a t ă , S e ' n v i o r e a z ă i a ră ş i c a n a l e l e t ă c u t e . Şi-ţi p a r e că d in u m b r ă r ă s a r ca a l t ă d a t ă , C o r t e g i i l e b i z a r e cu g l a s u r i l e mute.

Se r e f l e c t ează l u n a cu ' n c o l â c i r i de ş a r p e S v â r l i n d l u m i n i d i s c r e t e p e - a l b a s t r e l e l a g u n e , Se f u r i ş ează t a i n i c g o n d o l e l e p e a p e , Ş i - a c o r d u r i d e g u i t a r e î n c e p ca s ă r ă s u n e .

In faţă-ţi de f i l ează f an t a s t i c e l e umbre D e dogi şi d e c o n t e s e în a l b e l e m a n t a l e ,

Iar c a v a l e r i i a p r i g i în h a i n e l e lor s u m b r e . Ascund luc i r i s i n i s t r e de s p a d e şi p u m n a l e .

învie iar t r e c u t u l cu v ia ţa - i de a l t ă d a t ă D e cântec, d e l u m i n ă , d e s g o m o t e , d e b a l u r i , Aruncă v a g în n o a p t e su f la rea - i p a r f u m a t a Şi-o ' n t r e a g ă a r m o n i e r ă s a r e d i n t r e v a l u r i

Se 'nalţă ca p r i n v i s e p a l a t e d i n ruine, Se ' n f i r i p e a z ă i a r ă ş i p e r e c h i î n d r ă g o s t i t e S e - a u d e c l a r în n o a p t e c iocn i r i d e c u p e p l i n e Şi râsete şi j o c u r i şi c â n t u r i n e s f â r ş i t e . • » • • • • • • • • • - . . « •

D a r s g o m o t e l e t o a t e s e p i e r d u ş o r p e m a r e , Se s t i n g î n c e t a c o r d u r i în u n d e l e d i s c r e t e , S e ' n t u n e c ă în u m b r ă c o r t e g i i l e b i / a r e , Şi numai luna c e r n e re f l exe v i o l e t e .

ГІ4 UNIVERSUL LITEiTAW

S O R A Lui tul. Predescu-Cerna. . de VINTILA PANTA

Areeaşi pribegie în fie rara an. Măcar 1Û zile de umblet, pe că­rări necunoscute, in créer rte nuniţi, cu hărţi şi planuri în bu­zunarele doldora. Rătăcim ici, пн întoarcem colea. întrebam vre-un mocan, dăm de-o stână, nu odihnim, iar& plecăm si ne tinom să ajungem toidenuna seara, acolo unde ne-rm pus î n n.'md do cu dimineaţă. De data asta in Moldova. De patru zile toceaţi, prin munţi i Neamţului îi ai Sucevei, pe valea Bistriţei, la Chei şi de ctolo la Dorna nem t?aseií.

St azi am rătăcit o leacă dru­m u l : O cărare la stânga, «lta la dreapta, deoparte şi do r.lta prăpastie întunecoasă de nu-i vezi fundul, cu brazi trunchiaţi şi svârliţi de-a curmezişul, cu slanei colţuroase eşit-e in afară ca djnţii unei guri ce te i ^ p ă i -mAntă.

O luăm într'un noroc la drcap l.a, începem să coborâm de. undo pană acum u n u s e m ; pădurea sc lăţeşte spre s tânga şi nu mult apoj ne pomenim într'un lumi­niş verde, smălţuit cu brebenei vi panieluţ'- de câmp. Cât. cu­prinzi cu ochiul vale mărginită într'un sfârşit, cu deal, 'acoperit re, alocuri de brazi verzi, sau pătat in o culoare mohorâta, păduri tăiate, pete do vărsat pe corpul ver'le si curct, al dealului.

No. oprim o leacă. Unul se .iau ieste într'o rână c ă mai ră­sufle, altul pune mâna streaşi­nă la ochi :

— O mănăstire! Ce.alt o cunoaşte: — Hora iţa. ^ A ş . Almaşiu ! — Când iţi spun că-i Horatia. — Nu cunosc eu Almaşiu ? Şi

cel doi cari au mai călătorit prin părţile aste'a. prind a sc ciorovăi intre ei. Vorbă-i. pe unde o lu-5m? Şi arătai cărarea ce se in­u n d a în pajiştea întinsă.

— Mergem drept. — Crezi ? Uite o 'apă. Cum o

freci de-o fi mare î Şi In stânga, tocmai între ;ioi

Si mâuăstire, pangl ica argintie si tremurătoare a râului se ră­

surei pierzându-se într'un nod încâlcit la picioarele dealului djn faţă. Totuşi pornim şi o lu­ăm mai repede căci n'avéra, înco­tro.

Coboraşul ne sileşte, mănăsti­rea ne face cu ochiul şi la toţi n° e o foame de lup. Suntem Î I -proape de nămiezo şl soarele-cald priveşte drept do-asupra noastră. Ifir intrăm într'o pădu­rice şi aici dăm peste călăuză : pe un truncliiu răsturnat, o mo-(.':';Ideaţă de abia mai răsufla. O mătuşă odihneşte, căci i-a o-sit sufletul de cûnd coboară- In­trăm în vorbă.

— Hor."ţ ;a-i mănăstirea asta mătuşe ?

— Mu ! — Almaţin ? — Păi! Paj, înseamnă da şi

4-ov: ră.şu] V mulţumit cu a esit precum gândise el.

— Jntr'acolo mergeţi ? — Am vrea. dar un Pi'ea şt im

pc unde o lufrm... — Amu, merg şi pi. olo. Am o

Uaca di nivoe cu maica stariţa. Kunt maici ? Asa... măi-

«uţp : ~- Maici-., şi Îşi ridiră vojasft

dăsaga. Acum băgăm de seomu că mătuşa e văduva d'un or-hhi, deci călăuza ii... chioară. Ne ţi-ö e m după ea.

— Sunt multe maici Í — Da maică, vre-o zece. — Numai atât ? — Mane-ti acolo 9 — Nu. Am vrea să trecem la

Horaţia. Mai e multf *— Mai e o leacă. O luaţi pe

dupâ diai, pa la piatra lui Aron >i la asfinţit aţi ajune.

— Dar, de mâncare o fi ceva. mătuşe ?

— Amu. tribui să fie ; pentru oameni călători face maica sta­riţa. Ii fimee tare di treabă.

Şj mătuşa merge- nu se'ncur-că... n e a lăsat o bucată bunii ta urmă şi la poarta mănăstiri i ne silim s o ajungem...

Peste puţin • plecăm. Maica stariţa lin-a )>i imit bine, si mer­ge să ne arate iesătoria şi biso-riea.

Nu mi-a trecut oboseala, răi man pe loc şi mă lipsesc.

Inii iau sacul pe un umăr. es din oda'a undo mă trântisem, fa să. rămân în pridvorul arhondà-rieî. Miroase a brad, un par'uin tare, pătrunzător şi e r?.:.oare. 0 privighetoare se sfădeşte ctin micrloi şi şe iau la întrecere; mă reazăm de un stâlp, cerc si Închid ochii..-.

— Mă. rog. pahărelui aista... — Ilid ic capul : Paharul ?...,

da, c a] meu. — I.'am găsia pe sofa. — Mulţumesc ! aş vrea ii

msi spun ceva şi nu mă dumi­resc de re m'-e greu. In fata-mi <i fetică îmbrăcată in negru, cu părul scârlionţat, mă' priveşte curioasă. O faţă albă în cadrul părului negru corb. o gură mi­că cu buzo roşii ca şofranul bine pârguit. cu un şirag de dinţi mi­cuţi, albi din cale afară şi nişte ochi mari, negri, în cercul sprin-cenilor îmbinate şi pline. Un su­râs de tristeţe abia. cunoscut. Voia sg. plece... Nu ştiam ce sí spun. Mai îndrug încă un mul­ţumesc. So întoarce. încreţeşte fruntea-i lată. deschide ochii mari şi sperioasă se apropie:

— Dacă nu-1 gă-scam eu ? Are in glais multă dulceaţă, multă gingăşie copilărească.

— Rămânea păhărelu pi'ici. ţl ce frumos ii !

— Iţi place, maică '? Râse vo­ios, ştrengăreau- :

— Nu is maică... soră. — Soră ? şi mă joc în neştire

cu păhărelul lătăreţ, privind-o aiurit.

— Cum adică. ? de ebia în­treb nedumerit. Sora?...

— Si rni ştii ce-i soră... mai am până la călugărie.

— Vrei să. te călugăreşti? — Amu, vreau, şi ridică nepä«

sător din umeri, larăs tăceam. Prind njţe| suflet :

— Eşti d'aici '? — Sigur. Din Piatra. Da matA?

— Eu ? de departe... din Bu­cureşti.

— Am şi eu un frate acolftj la Agricultură.

— Ai un frate Ï

GN.m l i . - I l . . ГІЛі~ГГ _ '_•

— Ei da... şe te miri '? şi prin-іе a surâde mirată, cu înţeles. O privii lung. Obrajii îi erau purpurii, iar ochii parca voiau tó-mi pătrundă gândul aşa ma Ifredeteau. Nu putui să su fer privirea.

Plecai capul făcând UD pas tMinte. Nu se clinti.

— Vrei să ta călugăreşti ? De M?

— Amu, vreau; dacă-mi pla-ц.„ di ce mă 'n tnbi?

— Aţa tânără... — Dacul privii In vag. clipi

i t i din ochi, oftă. — Eşti obosit.... vii de m lût

pi drum ? — D« trei zile. Se apropie mai

mult Lăsaj paharul pe scânduriea

pirâmacului şi pe negândin. Яг8 Să ştiu ce fac îi luai mâna. Se sfii dar nu si-c- trase,

UNIVERSAL UTKRAR

— Ce frumoasă eşti ! Râse cu hohot, apoi serios :

— Nu se. cade. lasă-mă ! O privii în adâncul ochilor în­

trebând-o repede : „Cum te chea­mă ?".

— Pi mine?.. Natália 1 FăTă să vreau i-am lăsat mâ­

na. Numele ăsta îmi spunea multa... numele ăsta îmi fusese drag odată !... Natália !

i^ar'eă vrea să plece. Ii pr'n-sei amândouă mâinele.

— Asa sunteţi dumneavoastră orăşenii...

Nu-i răspunsei, dar fără s'o las să prindă de vesíe i le săru­tai. Le trase repede, aeoperin-du-şi faţa.

Plecă doi paşi şi se opri U prag. O voce mii strigă :

— ,,Vino... noi am plecat !". Ridicai sacul privind-o : Faţa

ti era roşie ; asemenea ochii.

In coltul genelor o lacrima par'că sta să izvorască.

— Te duci '? şi un su.spin îi saltă pieptul frământat de por­nirea tinereţe'. Du-te 1 şi mă rivii lung cu ochii mici umezi. Plecai repede. In poarta ma o-pn'i întorcând capul. Ea era pe locul und e stătusem. Ţinea , n

mână paharul uitat, privindu-I. Tovarăşii erau departe. O pri­

vi; lung. mă privi şi «a. se apie-că peste pridvor ÎQ afară, vrând par'rft să-mi spună ceva... şu­viţele de păr îi jucau pa frunte... Se uită' ţinta şi deodată fugi pierzându-se îa coridorul văruit d e curând.

— Natália ! numele Ssta îrnj fusese drag odată !

Vintilă Pant».

S A L O N U L TATĂLUI MEU de N1KITA MACFDONSKJ

Nimic nu se schimbase 'n casa când m 'am întors, atunci, în ţară

Salonul era 'n sărbă toare şi'n fund, frumos şi inspirat

Poetul ce s'a stins, — Ores t e — cânta un vis de primăvară.

Din candelabrele aprinse lumina răspândea t repta t

Un praf de aur, şi cel cărui aţâţ i poeţi i-au zis, maest re .

Cu nesfârşita'i bună ta te zâmbea, iar luna prin ferestre

Zâmbea şi dânsa poeziei ce i se 'nchinâ 'ntot-deauna.

Ca iar 'şi-a regăsi t salonul iluminat, zâmbea şi luna, —

Că iar 'şi-a regăsi t poeţii perduţ i pe-al versului avânt —

îi corona pe fiecare cu razele ' i nemuri toare .

Şi versuri le : valuri, valur i ,—sunau, cuvânt după cuvânt;

In ritmul lor părea salonul, că părăseş te acest pământ

Răsună tor de armonie, în t r 'o lumină orbi toare, -—

Feerică, lumina lunei îl însoţea pe-al hunei val

Ca pe-o corabie din care răsună cânturi inspirat»

El se 'ndrepta cu cântăreţii către visatul ideal.

Trecea prin valurile vieţ i şi se ducea în e terni ta te .

Nikita AlaccüünsVii.

316 tWlVERSUL LITERAR

Z E N O B I A Câteva din însemnările lui Dra.

gomir Sbierea, judecător de in. *trucţie t mort acum câţiva BUnt C a m yre.o cincisprezece si«.t_ turi de coală, îngălbenite, scrise numai pe câte o peginâ cu ni;te litere mărunte şi Sneak-ite Ţ.« ѴЛГІ Se deapănă o poveste coulatâ. in cepul primei file stă scris cu ji. tere cursive îngroşate: ,.Depuy ţ'm (doamnei Zenobia Manoliu->; iar în coltul din dretpta două rfu:-'fLuti de însemnări particulare : У.. . .0 femeie potrivit de înalţii, «bine făcută, cu un păr castanei ^.foarte bogat; iar in privirea is-'^vorâtă djn ochii căprui sa <i-?,,teşte o energie şi o voinţă pulin „obişnuită" ,. După aceea urmează nartţui. fiea femeei :

„ТЖапі născut în Basarab'a. \fL sud, undeya la ţară. Tatăl m<ju era român dintr'o familje moldo, venească veche şi se însurase cu o rusoaică tot de neam maro, insă fără un dram de avere fi'ca u-bUi nob'l scăpătat. Se luaseră Ci a dragoste, şi asta în ochii nie; tot deauna a însemnat m a r e ln^ru. Şi dacă e nevoie să spvm ceva ş-i űespre mine, trebuie să erat că mi se urase, şi de firea aleasa »1 hotărâtă a tatei »i de torul im. pulsiv şi sălbatec al maniei, ba chiar a* putea jura că T-ivave moştenisem de la tata е г а P , 4 ' a

puţin". ,,De mică a m fost nebună şi ca­

pricioasă. Şi de ace ie uluite şt u - . meni nu.mi intra în vue. In faţa tatei însă, care avea o înfăţişare ce impunea ori cui, simţeam cum se topeşte neruşinarea-mi ea şu._ viţele de zăpadă in bătaia soa relui" . „Doamne ş! ce mai f a t ă cm fost ;i eu !

,.In fiecare dimineaţa ieşiam călare băieţeşte, hoinărind ore în­tregi şi nu mă întorceam a e a s ă de est când îmi sirnţeem oasele moi de oboseală. Tot gonind, nu mă puteam astâmpăra sa nu lovesc et) cravaşa Copiii ce-i întâlneam în eble, lucru ce provocase deseori miri supărări tatei. Bătrânul ar­c á t . a« m.ă întovărăşea iu tot.

гіеашіа ca u D căţel ascultător ulei nu îndrăznea să deschidă g u . 'a >pre а-ші spune ue „e cădea ?, ce mi se CII.L»-» sa tac, de tea. mii să ціі mă supăr ce în dini nea_ ţa a < ; e a, când, negăsuid calul BI. ne ŢE.-ălat, era să-i necinste*; o. bi'ajü cu spichiul craveşei mele nburdalniup.

..Aici, la ţara. MI sun еиио-чгпі ii \ CIURUL MEU Pmbat ! KI'a într 'o JUI seara, când so-i le curte u u băiat t â n ă i M a n a V . plin tot de praf. Kra ba 'atyl argatului n°s . tru cel bătrân, care jsi termina, su şcoc'a M-cumlava ţ\ veni.-e sa iyi vadă părintele înainte de a se apuca de alte treburi. II chema Fior a n . cum, t o t aşa de bine l-ar fi putut fliema Nicolae sau Alexandru. E i t nn om frumos şi robust îi avea in el ceva din acea prtere taiircă bărbătească ce n'o au mulţi. Când îl priveai pentru prima crră ţi se părea un vlăjan it os, dar apoi imediat simţeai cum de sub negura sprintenelor te arde o privire atotştiutoare.

,,După câteva zile devenise plă­cut tuturor, irr eu im; făcusem din el tovarăşul meu dc petreceri. J] ud miram ca o proasta, când îl vedeam plin de bărbăţie stând în­fipt şi mândru în şea, ca şi cum s'ar fi ştiut observat. Mei mult însă ini.era drag. fiindcă în faţa lui mă simţeam ш і с а şi turburată toată de Un fior de neţărmurită plăcere. Ş; de multe ori mi se în­tâmpla s 1rs calul in urma lu ;

şi să privesc агшоціа liniilor ce-i conturi mipifl puternic çi b'ne l e . gat.

„Şi cn să pricepi şi mai multe, trebuie să-ţi povestesc şi întâm­pin r e a eu înecul »au ce m aş-a ceva I'e când ne preumblaţii într'o zi, furaţi de farmecul vorbelor, ajun-serăm pe malul unei ape ce tre. cea prin mijlocul unui s t t vecjn cu al nostru. Prin apa turburată se încurau, în jumina caldă a soa. relui câţive cai. Xu p ă r e a să fie tocmai-tocniai adâncă. Fără să-mi niai întreb tovarăşul am dat pin. teni calului şi a m intrat nehu. neît« ca o sperietoare in mijlo­cul lor. Apoi o luai in goană u. îoară în susul rjlişorului. Fio-

de PETRU VÄLCOVEANU.

rian mă urma tăcut. Dar când vru sei sá-mi întorc capul spre el şi sâ.i svârl o vorba, ţesuta'. d* mintea mea posnaşă, n.u şt'u d« ce et Iui se scutură #i alunecai sub el . . Când rn-am de"smetecit eram pe I u a l . Tremuram toata. FfoiUu stătea lângă mine, numai în ci-masă şi mâ ţinea strâns lipitj it e|. iuvalu'tá et un cop'd în Ь»іді lui . ş i j,ê eând el imi povestea cum mă scăpase de la o œoartl sigură, e u îl J.: y u i u înciudată }t ruţ'inată ca... în sfârşit, ÎUŢELEJI. omul asta mă strânsese în brtţt *i mâ încălzise cu corpuj lui.

,.Din ziua eceea nu mal m'tffl cunoscut. 0 să mă crezi când ţi.oj spune că ini.era teamă de elţ Ei'am mult mai bucuroasă în zije. le când era ocupat şi trebuia si ies însoţită de bătrânul argat. Şt a-ta a m e r s până într'o гі, câiid şi.a alăturat ealul de al meu jd mi.a suerat iu ureche; ,,Deäeari in grădină !«' Apoi m i . a inţete. nit pe buze, orice cuvâu' cu o pri­vire ce era numai a iul, a d«t chiote şi am porn ! t cu оаЦ 1ц gcaná.

„Şi m_am dus, da, m-am dm(

tot cu atâta uşurinţă cu câtă eţrua acum.

„După o săptămână am f uf it împreună din Basarabia. Кв.ып căsătorit şi apoi сш început si ducem traiul greu de azi P* шаі. ne. Dacă n'aveum a ei de uneilţ Uite a ş a ne.am luat! Peste u n ii muri »i tata. 1ц lipsa mamei, car« se stinsese mat de mult. l-tm ш<>) tenit până la o para. M'a îndure, rat însă foarte mult ştirea afjiti dintr'o scriactre a lui eu паімі p u r t a r e f t mea fără de lege îl gri, bise moartea. :

,,Şi acum să trecem peste tot ce s<a mai întâmplat timp it vre-o câţiva epi de viaţă îmbelfu. Kata şi să ne oprim la ziua la care se ivi ceva neaşteptat ce it. du o nouă înfăţişare vieţii neM. tre 1 Stăteem atunci la Ploţşti, într-un c a r t e r mat retra». Ia di. mineaţa aceea, contrariu obiceiti. lui, Florian rămase mei mult timp în pat, respirând greu. Eu, cam am fost în totdeauna, nu.i'didHl

UNIVERSUL LITERAR

atenţie. Când se sculă însă ineepn să se vaete de durere în partea dreaptă a corpului. Şi timp de o săptămână continuă s>ă =e plângă din ce în ce mai tare de acest lu­cru, începui săd privesc şi eu cu oarecare seriositate. Mai muH o făceam însă ca să scap de văică­relile lui. In cele din urmă îl -fă. tuji să se erate unui doctor. Doc­torul i_a spus ceeace bănuiam şi «U: avea un început de paralizie. Vestea a3ta, ori c"m, stâv'-b orice bucurie în c«sà; iar lui ii inrău. táti şi mai mult boala.Toa*ă z'ua fe încearcă să iacă mişcări când cu mâna, când cu picioruţ drer.i, dar din с ѳ in ce mai greu. Dimi­neaţa, ceaşca cu cafea îi tremură li шаі-юаі «-o verse, şi de aceea o trecea repede în mana stângă. La, masă, l i prânz si seare, а іс!о. nia. Şi iată că Într'o zi imi fu äat să văz şi acest lucru. Eu gtam într'un fotei şi citeam u n romrn; iar el ca un copil, se încerca să umble, târându.şi piciorul prin odaie. De odată îl s'umlU cazând jos, ca. ţi cum cineva i-ar fi pus piedică. Am sărit să-i ajut iar e| îmi spuse lăcrămand că se po­menise, cşa din sen'n, oă.i trece Bn fior rece prin pic'oru! clrept si călcase cu el în gol. Chemai şi servitoarea, îl ridicarăm amân­

două de jos şLl trântirăm ca pe o şdreanţă în fotelul dc unde mă fid;câşem cu o c]ipă mai însinte.

,,De atunci s'a născut în miue pentru el un început de scârbă. »i din ziua aceea n'a mai pu._ tut sa facă un singur pas fiară ajutorul meu sau al servitoarei. Lg drept vorb''n d mi-era t e a m ă să nţai dorm cu el împreună. Şi sta, *zi. mâine a ş a , până oâ"d nu ціаі putui suferi şi-mi făcui pat aeparat-

,,Aş minţi , dac'aşi s-pune că mai duceam traiul nostru dina­inte. Nu, ca ne certam, n u ! In

suf]etul uost.ru i n i ă nu mai eram aceiaşi . O simţeam şi eu ci o simţea şi el, ma' ales, căci îl surprindeam privindu-mă câte odată atât de încruntat în cât înţelegeam că, de-ar fi putut, m'ar fi sdrobit. Şi, din cauza ciudăţeniei lui, aprorpo că nu mai era chip să primeşti un o m în casă. Odată mi-a şi .-pus-o : „Vreau să nu mai văd po nici li­nul din aceşti domni'" ! Bietul o m !

„Timp de trei ani 'aţa s'a scurs viaţa noastră

, ş i acum sfârşitul. , ,Sâmbătă îmi spusese : Dă

drumul servitoarei în seara as­ta. Avem să vorbim multe şi n u trebue săi le lauzim dc cât coi. Privirea lui aşa de rece m ă în­fiora totuşi, fiindcă nu mi-era teamă de el, m ă învoii. După masă spusei servitoarei că e li­beră, până a doua zi la prânz.. Şi ramaserăm singuri . Parcă văd. Eram îa salon şi şedeam faţă în faţă) po câte un fotei, la distanţă mică. Tăcerea, care ne învestmântase po (amândoi, mă înfiora. Mă uitai ]a el şi presim-ţii că trebuia să se întâmple ce­va neobişnuit. De odată îl văzui făcând o mişcare, ca şi cum ar fi vrut să se ridice, dmr neisbu-tind căzu la loc, scrâşnind din dinţi. Apoi îmi zise : „Vino lân­gă mine". -M'apiopiai de el, însă cu o oarecare teamă. Şi -atunci, pe neaşteptate, îmi apucă o mii. nă cu mâna lui cea sănătoasa »i mă strânse de credeam că vrea iă-mi rupă oasele.

— ..Spune-mi strigă el, privin­du-mă ţintă in ochi, spune-mi dacă mai m ă iubeşti ?

Isbucnii î n t e u n tas sproiuo-tos, isteric aproape, şi c â n t a i să mă scap din st ián.soarea lui. MS) sbătui, însă în zadar.

,, — Ce nebun eşti tu astăzi,

Florin îi spusei eu după câ 'va t imp, contenindu-mi r.îs; . \

„ — Nu, spune-mi, spune-mi, fiindcă eu ştiu că ai amanţi !

,..Şi apoi după o pauză : — Gabriel, uu-i aşa V ,,Simţii atunci o poftă nebu­

nă să-I chinuiesc. -, — Ei da, aşa ѳ ! zise; eu.

Gabriel mi-e amant şi toţi prie­tenii tăi. de s'ar putea, mi-ar fi amanţi , fiindcă s imt că i-aş iu­bi, din cauză că sunt tari, pu­ternici, oameni întregi, oameni care mi-ar da toată dragostea lor, pe când tu, tu eşti şters ca un ban vechi, trăieşti ca un gu-noiti, ca un...

..De.abia pe urmă îmi dădui scamă. '

,, — Taci. taci că te omor ! horeai el şi cont inuă să m ü strângă de braţ.

,-Eu râdeam de truda lui şi mă smucii ca s'o sfârşim odată. Dar, fiindcă se ţ inea de mine, îl trăsei şi pe el. l i văzui ridi­când u-se din fotei oa o umbră' şi căzând asupra mea. Mă spe-riai de acest lucru, c u m să nu t-э sperii, şi-mi pierdui compo­tul. II auzeam bolborosind cu ­vinte neînţelese şi-l s imţeam cum cată să mă trântească. Ioü revenii repede în fire, îl apuca i cu amândouă mâini le de piept, îl scuturai de vre-o câteva ori ca pe o cârpă murdară şi-i fă­cui vânt. II văzui cum se desli-peşte de lângă mine, şi cum c a i de ea un bolovan pe covor. După; câtva timp, când m'am uitat la; el, zăciea cu capul într'un lae de sânge şi gemea încet : că* zánd se isbise în tâmplă de ce-nu.şarul sobei. Am fugit speria­tă din odae. neşt i ind ce. să façj

.,Nici odată' n'aş fi crezut că un om poate să moară a ţ a de repede' 1. ... ^ ~ "

Petru Vâlcoveanu.

D I N T I M P U L O C U P A Ţ I E I G E R M A N E L* noi ea ţi aiurea administra,

ţia deraiază din când in când şi no: ba iran i ne amintim că: ina-iute ile unirea Moldovei cu Mun-t'-a :a >-»зmenii de spirit de atunci nemo|-,>».-ii(i de administraţia noa­stră s.r.inisOni următoarea exage­raţii *:/>Ш>яге:

,,La Dumnezeu ţi in Principate lóriié se poate".

Pr>eina acelor deraieri a fost »: ette încă azi formtlltăţile; iar următoarea faptă pe cât de m i c a ca formă pè atât de instructiva ca ioiul vine să confirme justeţe j ă . re: ei subsemnatului:

Ori cine a călătorit ina'mte de război, in trusurâ pe la graniţa dintre Austroungaria ţi România «u observtt cum birjarii d'ncolo trec la pas podurile lor, pe când pe (iodurile noestre las cal la t iap deţi la embeje poduri exista tab'e cu ordonanţa de amendare речігіі cei care circulă în t icp pe рг.Йип. Iar dacă întrebi pe b r -jarul austrouiigar de ce face o

deosebire in respectarea ordone n-ţe|or el. cu fiuâsul pe buze, răs-pende:: apoi ţa noi jandarmul adrriniftraţiei noastre când ne prinde ne şi amendează prin f a P -(»I <ă Imediat ne ţ i prezintă chi­tanţa amenzei care trebue incit ta •bat r-iaiMä. pe cfi.vi >nd a "n.i:i ..n'-1'!! n l F t i t ţ i e i d-voastră" nu ne l.'î'.eă tnànt iu buzunar c; ne dă :n judepată c-ai-e adepea ori * P uita ori se sfiir$eţte cu bine fünd că timpul toceşte toate...

Dar iata o deraiere din timpul r.euttliei a mult trâmbiţate; admi­nistraţi) germane care prohează că trebuie să încetăm de a ne cr«~ rie mai păcătoşi decât «U'i. mai C U seamă că pe cât. edministrati ' i fţermajiă este de bătrână pe atât a noa>.tră este tânără-

într'o Lunăclimineată adminifi-traţia gernitnă având necesitai* de un joeal pentru o popotă mi­litară a rechiziţionat între «Це saloane ş-i scla de consiliu a

funcţionarilor publici încăperi

de ALCA. din ceje mai luxoase din Bucu. 'eşti şi pe când direcţia Palatului s'nstepta la sosirea de oft*ri chiar superiori s*a trezit cu o droaie de conductori de autoiuobj. le camioane militare cu luleaua la gură »i potcoave la picionre... şi vă puteţi închipui ce a déviait parchetul şj juxul acelor Inc},-perl.-.

Dar pisemne pentru ilustrarea acestei deraieri administraţie ger. uianS s'a făcut şi mai mult de râs, soldaţilor, vechiului imperiu ger. шап. clienţi ai popotei iiutallta intr'un f-alon іц loc de şopron'1, au for ţu uşele bibliotecei, nu ci să specule cărţile prin vânzare* Jor ci pentru ca din foile cărţilor, să facă.,, hârtie pentru...

Inchej dar zicând că azi nu la Bucureşti Ci la Ber ln se pett* repeta o zicătoare î n felul c*lei de mai sus..

Alfa,

BALADA NEBUNILOR Cântaţi, nebunilor, cântau, Lăsaţi să plângă omenirea... A voastră aţe fericirea Sunt ale voasite ori ce măriri... Răpiţi mereu de 'nchlpuiri Spre alte sfere vă 'ndreptaţi; Cântaţi, nebunilor, cântaţi...

Cântaţi, nebunilor, cântaţi, Un hymn trecutei suferinţa Sfidaţi pe jalnicii cuminţi.. Cei mari ajuns-au la cuţite Şi lumea e pe asfinţde... Dar voi pământul îl uitaţi; Cântaţi, nebunilor, cântaţi...

Cântaţi, nebunilor, cântat', Voi sunteţi azi cei mai cuminp... Când geme lumea 'n suferinţe Şi greu se clatină pământul, Ttăznească, tune... voi, avântul Spre alle sfere vi 'l luaţi Cântaţi, nebunilor, cântaţi.

Gaara» JVUbaii-ZamfIrescu

Drag mi'e Doamne Drag mi'i Doamne a mă perde Pe cărări sub codrul verde Drag mi'i cerul plin de nori De nori veşnic călători Nori tunând şi fulgerând Şi pământul lăcrămând Vara ropotind plânsori Iarna presărând ninsori. Printre oomeni şi eu sini Nor pribeag bătut in vânt Când zăresc un nor in soare De dor Inima mă doate. Luminează-mi Doamnc-odaiă Fruntea veşnic intiistatâ Adà'mi Doamne ochii ei Să'i văd iarăs- intrai mei.

N. Ghindaru,

ÜNIVI-RSUT. I.lTr*r»AR lis

CRONICA L I T E R A R A Din paharul cu olravă de Adiian Maniu.

Mi-a atra» atenţia volumul Udus într'o vitrina de libră-tfe cu titlul atât de sugestiv : Din paharul cu otr a vă-

Сц atât mai mult cu cât au­torul volumului C a d- Ad'îan Maniu.

L'am răsfoit cu plăcere-Spun dreDt că deschizându-1 a ă înarmasem cu destulă răbdare pentru ciudăţeniile obişnuite ale d-sale, si totu-şi spre ma r ea mea surprindere, »Broape jumătate diu volum «Ontinea schite uşoare, întâm-rfări- povestite cu destulă u-iPrintă şi măestrie chia1'- Au­torul e nn talent, dar..

Dar cealaltă jumătate a vo­lumului m 'a deziluzionat!

Recunosc sp''e ruşinea mea. Ho citit unele proze de-ale dJui Maniu de 3—4 ori- şi to­

tuşi mi-a fost imposibil s ă prind înţelesul-

Si apoi comparaţ i i le : Com­para ţ i i le d-lui Maniu au gus­tul unor mere prea acre, De care le mănânci s t r ûmbûnd" -te. da 1' pe cari !e mănânrici to­tuş i :

„Pianul cântă sticluţe de spiţer. ." „Pianul cântă stiiltiţe de parfum"

O ti poate o idee frumoasă <n proza d-lui Maniu» Ja r eu. admi t ca pianu] să cânte me­lodii, arpegii, game, fot ce poftiţi, dar nu sticluţe de far­macie ?

•S'aii un alt exemplu de pro­ză s imbol ică :

J'âru ia pian pe geamul fere$1erei la pnere d'une vier­ge, ca să distrez un foetus cu

degetele mici împletite pc biu 'ic- Fuelus uscat тоѵіііісчі hi-ti"un borcan tïw care ani bă­ut alcoolul: іщ mi se parc tocmai dist insă această l i te­ra tu ră . , oricât dc n a t u r a l a r

caută să fie d- Maniu. Şi multe, mul te l uc r u r j ase­

mănă toa re ca forma şi cn i'ond cu cele mpnlionate ma i sus. Şi pierde mult volumul presăra t cu aceste ciudate ci-dătenii , c a r e obsedează pana sc r i i to ru lu i .

Câ teva bucăţi bune la înce­put, c'J 'nteles sc r i se , şi cu pr i­cepere- ne îndreptăţesc să cre­dem că frumos a 1 ' Putea sít sc ! ' ie d. Maniu c a r e are des­tul talent, dacă s ' a r lăsa put 'n de goana aceasta fef°ee după originalitate.

Llsys.

Marêa a f i s t ă franceză Re-kne a murit de curând-

Academia Română a acor-iat ?i anul aces ta premii le tale. • Pentru l i t e r a t u l au fost

Îremiaţi: poeţii Ion PHlat, M. oiculescu şi prozatorul /• Da-

Wabescu. Două premii nu au-fost distribuite... din lipsa boncurentilor serioşi- Trebue •8 ne dea de gândit aceasta lecetă. literară- Cazul e poate mic şi destul de" s imptomat ic .

* * *

A apărut >,Din larguri" po-

esH de distinsul nostru cola­borator ion Greculescn.

In lipsa J-lnî Peretz, la Tea­tru] National, se zice că a fost numi t prozatorul Brateseu-Voineşti.

Nu pr icepem; cum s'a pro­fitat de lipsa t i tularului s p r e a se numi al tcineva? Si ce se face cu cT. Peretz? A fost des­t i tui t? Nu a r f i tocmai onora­bil-- oricâte s'ar vo r bi *?i scrie, d- Pere tz a muncit la T e a t r u l National.

* * #

^Noua formaţie l i r ică ..Ely­sée" şi-a început stagiunea de

v a r ă în . arad ma Astoria. Din personalul art is t ic fac parte: Virginia Miciora ukt Chi-r iac , Jean Nicolest u . CaTussl Kanner, Qhimpetcatr.'. Blum etc., etc.

* * * începând cu No. viitor revi­

sta noastră va reîncepe publi­carea rtib?ieei: ..Posfa redac­ţiei"- D-n'i autori vor găsi săp tămâna l în această r i ib r i r ; răspunsuri le, ce doresc să ar bă- Reamint im tot deodată e;1 manuscr ise le nepublicate Níi SE înapoiază- D-nii autori s imţ r u g a ţ i să-ţi păstveze copi i .

UNIVFRSW I.fTFP AP

LA ADMINISTRAŢIA ZIARULUI

„UNIVERSUL" SE GĂSEŞTE DE YANZARE

URMĂTOARELE VOLUME :

Memoriile regelui Carol 17 volu­me, colecţia complectă 10.—

Carol I Regele României 2 .— Memoriile Principesei L u i s a a

Saxoniei „ 1.50 Păţaniile minunate ale lui Petre

Schiemil 1.— Conversaţiuiii moderne în 6 limbi „ 3.50 Călătoria în India 2 volume . . „ 3 . -Dragoste din alte timpuri 2 voi. „ 2 -Tragedie cerească , 1.50 Două nuvele de Carmen Sylva. . „ 1.50 Aventurile unui Călugăr L -Рфрідеи рг>озгіпоіе p o r t o 30 ban i