UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I” NESECRET Departamentul operaţii întrunite, studii strategice Exemplarul nr.1 şi de securitate Master Managementul crizelor și prevenirea conflictelor Nr............din....................

POLITICI ȘI STRATEGII NATO

TEMA: ANALIZA UNOR ASPECTE PRIVIND REFLECTAREA CONCEPTELOR DIN NOUL CONCEPT STRATEGIC LISABONA

2010 ÎN CADRUL DECLARAȚIEI ȘEFILOR DE STAT ȘI DE GUVERN LA SUMMITUL NATO DE LA CHICAGO 2012

CONTINUITATE CONCEPTUALA ȘI STRATEGIGĂ

Masterand: Ion-Alexandru GROȘEANU

BUCUREŞTI, 2012

NESECRET

NESECRET 2 din 23

Pagină albă

NESECRET

NESECRET 3 din 23

C U P R I N S

INTRODUCERE …………………………………………………………………………. 5 CAPITOLUL I: CONCEPTUL STRATEGIC NATO EVOLUTIA ISTORICĂ

7 1.1. Conceptul Strategic NATO ............................................………... 7 1.2. Primele 4 Concepte Strategice NATO 1949-1968 ...…................. 7 1.3. Conceptul Startegic NATO 1991................…………………....... 11 1.4. Conceptul Strategic NATO 1999 ..………………………………. 12 1.5. Noul Conceptul Strategic NATO Lisabona 2010 .......................... 13

CAPITOLUL II: SUMMIT-UL DE LA CHICAGO 2012 ................................. 15 2.1. Analiza Declarației de la Chicago 2012 15

CONCLUZII ............................................................................................................................. 21 BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... 23

NESECRET

NESECRET 4 din 23

Pagină albă

NESECRET

NESECRET 5 din 23

INTRODUCERE

Prezenta lucrare și-a propus să analizeze modul în care sunt reflectate

principiile din Noul Concept Strategic adoptat la Lisabona în 2010 în Declarația

Sefilor de Stat și de Guvern adoptată la Summit-ul de la Cicago in mai 2012.

Doresc sa reliefez astfel modul în care NATO înțelege să își mențină

obiectivele și să implementeze astfel Noul Concept Strategic Lisabona 2010.

Stabilirea Obiectivelor politico-militare strategice ale Alianței și menținerea

acestora sunt doua dintre principiile doctrinare fundamentale ale Alianței Nord

Atlantice. În acest context consider că este necesar să subliniem și modul în care

NATO, la cel mai înalt nivel, respectă aceste doua principii doctrinare fundamentale.

NESECRET

NESECRET 6 din 23

NESECRET

NESECRET 7 din 23

CAPITOLUL I CONCEPTUL STRATEGIC NATO - REPERE ISTORICE

Orice organizație, cu atât mai mult o organizație politico-militară cum este

NATO, își fundamentează întreaga activitate pe o serie de idei doctrinare, își

definește scopurile și modalitățile de realizare a acestora pentru perioade definite de

timp. Toate acestea constituie un concept strategic.

De la înființarea NATO până în prezent se pot distinge trei perioade, sau mai

bine zis trei etape ale evoluției gândirii strategice a Alinaței.

- Perioada Războiului Rece (1949-1991)

- Perioada de imediat după ridicarea Cortinei de Fier 1991 până în 9/11 2001

- Perioada de după 9/11 până în prezent.1

1.1. Conceptul Strategic NATO Conceptul Strategic NATO este un document oficial al Alianței care prezintă

scopurile pe termen mediu și lung ale NATO precum și sarcinile fundamentale ale

NATO privind securitatea.

Conceptul Strategic identifică caracteristicile principale ale mediului de

securitate, specifică elementele de abordare ale Alianței privind securitatea și oferă

linii directoare pentru adaptarea forțelor sale la realitățile mediului de securitate. În

același timp Conceptul Strategic oferă cadrul conceptual al transformării NATO și al

adaptării Alianței în concordanță cu evoluția mediului strategic global.2

1.2. Primele 4 Concepte Strategice NATO 1949-1968

S-ar putea spune că în perioada Războiului Rece 1949-1991 strategia NATO

s-a axat în principal pe apărare și descurajare. În ultimele două decenii ale acestei

perioade NATO a manifestat o deschidere mare către dialog și destindere arătând

1 http://www.nato.int/cps/en/SID-A44074FE-A2A805A7/natolive/topics_56626.htm? 2 http://www.nato.int/cps/en/SID-A44074FE-A2A805A7/natolive/topics_56626.htm?

NESECRET

NESECRET 8 din 23

astfel că Alianța este capabilă să se adapteze dinamicii mediului de securitate. În

opinia mea a fost primul test pe care Alianța l-a trecut. Fac această afirmație datorită

faptului că NATO nu s-a manifestat în ultima deceniu ce a premers Ridicării

Cortinei de Fier ca fiind o organizație strict militară, cu vocație cazonă, ci mai

degrabă și-a confirmat vocația de organizație politico-militară capabilă să-și

adapteze strategiile și să-și reformuleze obiectivele pe termen lung fără ca aceasta să

aibă semnificația abandonării principiilor și valorilor fundamentale așa cum sunt ele

menționate în textul Tratatului de la Washington, fiind valabile și în ziua de azi.

Această capabilitate a Alianței de a-și menține intacte principiile și valorile

din Tratat și cu toate acestea să fie o organizație flexibilă în ceea ce privește

reformularea obiectivelor și adaptabilă în ceea ce privește strategiile proprii, se

dovedește a fi sursa de forță a Alianței generând încredere și credibilitate pentru

membri și parteneri. În următoarea etapă de evoluție a gândirii strategice NATO

observăm cum Alianța are capacitatea de a se transforma modificându-și misiunile

fundamnetale prin adăugarea la acestea a managementului crizelor, reaconstrucția

post-conflict, politica parteneriatelor, ca elemente esențiale pentru consolidarea

securității și stabilității în zona Nord Atlantică.

Primele 4 Concepte Strategice NATO au fost clasificate.

În plin Război Rece NATO elaborează pentru prima dată în octombrie 1949

primele documente strategice. Dar primul Concept Strategic a fost aprobat de

Consiliul Nord Atlantic (NAC) la data de 6 ianuarie 1950 denumindu-se "The

Strategic Concept for The Defence of The North Atlantic area (DC6/1) ".

În acest prim Concept Strategic se statuează că funcția principală a NATO

este descurajarea agresiunilor și că forțele NATO vor fi angajate numai dacă

funcția principala, respectiv descurajarea agresiunilor a eșuat iar un atac este lansat.

Un alt element deosebit de important a fost complementaritatea între membrii

NATO și standardizarea. Contribuția fiecărui membru la apărarea colectivă ar trebui

să fie proporțională cu capacitatea sa economică, militară, geografică, industrială,

urmând să se elaboreze măsuri de cooperare în vederea utilizării optime a resurselor.

NESECRET

NESECRET 9 din 23

Strategia NATO a fost cuprinsă în trei documente de bază:

DC6/1 care stabilește Conceptul Strategic general

MC14/1 care prevede mai multe orientări strategice specifice utilizate în planificarea

apărării

DC13 a inclus pe lângă aceste aspecte și planificarea detaliată regională.

Cel de-al doi-lea Concept Strategic

Invazia Coreei de Sud de către trupele Coreei de Nord la 25 iunie 1950 a determinat

un impact deosebit în cadrul NATO. Astfel că Alianța a înțeles că este necesară

abordarea urgentă a două aspecte fundamentale: eficiența structurilor NATO și

întărirea forțelor Alianței.

În septembrie 1950 NAC a aprobat înființarea unei forțe militare integrate

sub comandă centralizată iar în decembrie '50 NAC a solicitat nominalizarea Gen.

Eisenhower ca primul Comandant Suprem Aliat din Europa (SACEUR) iar în

ianuarie 1951, la Hotel Astoria din Paris Aliații decideau înființarea

Comandamentului Suprem al Forțelor Aliate din Europa (SHAPE) iar în 2 aprilie

1951 sediul SHAPE (HQ SHAPE) a fost activat. Au fost efectuate și alte modificări

structurale.

Toate aceste modificări structurale au determinat necesitatea de a fi reflectate

într-un nou Concept Strategic. Astfel că NAC a aprobat pe data de 3 decembrie

1952 al doi-lea Concept Strategic (MC3/5 (final)). Acest Concept Strategic respecta

principiile fundamentate în DC6/1.

Cel de al treilea Concept Strategic

În cadrul documentelor premergătoare celui de al treilea Concept Strategic se

vorbește pentru prima dată despre utilizarea armelor nucleare introducându-se și

termenul de "represalii masive" ca un element cheie al noii strategii NATO. La

data de 23 mai 1957 NAC adoptă MC 14/2 " Conceptul strategic general de apărare

a spațiului NATO" ("Overall Strategic Concept for The Defence of NATO

NESECRET

NESECRET 10 din 23

Area").

Cel de al patrulea Concept Strategic

De îndată ce NATO adoptă al Treilea Concept Strategic, o serie de evoluţii

internaţionale au avut loc, punând în discuţie strategia Alianţei de represalii masive.

Această strategie s-a bazat foarte mult pe capacitatea nucleară a Statelor

Unite şi pe voinţa sa de a apăra teritoriul european în cazul unui atac nuclear

sovietic. În primul rând, europenii au început să se îndoiască dacă un preşedinte al

SUA ar sacrifica un oraş american pentru un oraş european, în al doilea rând, URSS

a dezvoltat capacităţi intercontinentale, rachete balistice şi în general capacitățile

sale nucleare. Potenţialul nuclear al URSS crescuse iar avantajul competitiv al

NATO în descurajarea nucleară se diminuase. Termeni precum "distrugere reciproca

garantata (MAD)" au început să fie utilizați.

Cea de a doua criza Berlin (1958-1962), provocată de către Uniunea

Sovietică, au întărit aceste îndoieli: cum ar trebui să se reacţioneze la ameninţările la

adresa NATO, care au fost sub nivelul unui atac masiv? Descurajarea nucleară a

NATO nu i-a oprit pe sovietici de la ameninţarea poziţiilor Aliaţilor occidentali din

Berlin. Deci, ce ar trebui făcut?

În 1961, JF Kennedy a ajuns la Casa Albă. El a fost preocupat de problema

război limitat şi de ideea că un schimb nuclear ar putea fi pornit accidental sau dintr-

o eroare de calcul. Între timp, criza s-a intensificat la Berlin, conducând la

construirea Zidului Berlinului. În octombrie 1962 Războiul Rece a atins apogeul

odată cu criza rachetelor din Cuba.

Statele Unite ale Americii au început să pledeze pentru o mai puternica

poziție non-nucleară a NATO subliniind nevoia unei strategii de "răspuns flexibil".

Discuţiile iniţiale privind o schimbare de strategie au fost lansate în rândul ţărilor

membre NATO, dar nu a existat nici un consens.

Cel de al patrulea concept strategic NATO - Conceptul Strategic General

NESECRET

NESECRET 11 din 23

pentru Apărare a zonei NATO (MC 14/3) - a fost adoptat de către Comitetul de

Planificare Apărării (DPC), la 12 decembrie 1967 şi versiunea finală a emisă la 16

ianuarie 1968. Acesta a fost elaborat după retragerea Franţei din structura militară

integrată a NATO în 1966.

Au fost două caracteristici cheie pentru noua strategie: flexibilitate şi

escaladare. Acesta nouă strategie a identificat trei tipuri de raspunsuri militare

NATO împotriva agresiunii:

▪ Apărarea Directă: scopul a fost de a învinge agresiunea la același nivel la care

inamicul a ales să lupte.

▪ Escaladarea intenţionată: Aceasta a adăugat o serie de măsuri posibile pentru a

învinge agresiunea prin creşterea progresivă a ameninţării privind folosirea

energiei nucleare pe măsură ce criza escaladează.

▪ Răspuns general nuclear, văzut ca factor de descurajare final.

Remarcăm și faptul că în aceeași perioadă, reflectând aceeași politică a

flexibilității și a dialogului, au demarat negocierile privind prima Conferință

pentru Securitate si Cooperare în Europa (CSCE), având vocație euro-atlantică,

negocieri care vor conduce la semnarea Actului Final de la Helsinki în august

1975.

1.3. Conceptul Strategic NATO 1991

Conceptul Strategic 1991 diferă în mod dramatic față de precedentle documente

strategice. În primul rând, a fost un document non-conflictual, care a fost lansat

pentru public, şi în al doilea rând a căutat să îmbunătăţească şi să extindă securitatea

pentru Europa în ansamblu, prin parteneriat şi cooperare cu foştii adversari,

menţinând în acelaşi timp securitatea membrilor săi ca fiind scopul său fundamental

(de exemplu, de apărare colectivă). Acesta a redus, de asemenea, utilizarea forţelor

nucleare la un nivel minim, suficient pentru a menţine pacea şi stabilitatea:

"Acest concept strategic reafirmă caracterul defensiv al Alianţei şi hotărârea

membrilor săi de a proteja securitatea, integritatea şi suveranitatea lor teritorială.

NESECRET

NESECRET 12 din 23

Politica de securitate a Alianţei se bazează pe dialog, cooperare şi de apărare

colectivă eficientă. Utilizând pe deplin a noilor oportunităţi disponibile, Alianţa va

menţine securitatea menținând forțele la cel mai mic nivel posibil în concordanţă cu

nevoile de apărare."

Documentul de însoțire a Conceptului Strategic din 1991 a fost - şi încă mai

este - clasificat. Acesta este intitulat: "Directiva MC (Comitetului Militar) pentru

punerea în aplicare militară a Conceptului Strategic al Alianţei (MC 400) "12

decembrie 1991.

1.4. Conceptul Strategic NATO 1999

În anul 1999, la a 50-a aniversare a NATO, liderii aliaţi au adoptat un nou

Concept Strategic, prin care membrii Alianței se angajau în apărarea comună,

promovării păcii şi a stabilității într-un spaţiu euro-atlantic lărgit. C.S NATO 1999 s-

a bazat pe o definiţie mai largă a securității prin recunoașterea importanţei factorilor

politici, economici, sociali şi de mediu, în plus faţă de dimensiunea militară. În CS

NATO 1999 s-au identificat noile riscuri care au apărut de la sfârşitul Războiului

Rece, care au inclus terorismul, conflictele etnice, abuzuri ale drepturilor omului,

instabilitatea politică, fragilitatea economică şi răspândirea armelor nucleare,

biologice şi chimice şi a mijloacelor lor de livrare.

Documentul a declarat că sarcinile fundamentale ale Alianţei erau de

securitate, consultare, precum şi de descurajarea şi apărare, adăugând că gestionarea

crizelor şi politica parteneriatelor au fost, de asemenea, esenţiale pentru consolidarea

securităţii şi stabilităţii în zona euro-atlantică. Documentul remarca faptul că NATO

a reuşit să se adapteze şi să joace un rol important în mediul de securitate post-

război rece, şi a stabilit liniile directoare pentru forţele Alianţei. Strategia a solicitat

dezvoltarea în continuare a capacităţilor militare necesare pentru întreaga gamă de

misiuni ale Alianţei, de la apărarea colectivă, la operații în sprijinul păcii, la alte

operații de răspuns la crize. De asemenea prevedea că Alianţa va menţine în viitorul

apropiat o combinaţie adecvată de forţe nucleare şi convenţionale.

NESECRET

NESECRET 13 din 23

Conceptul Strategic 1999 a fost completat de un document de orientare strategică,

care rămâne clasificat: "Ghidul MC (Comitetului Militar) pentru punerea în aplicare

a Strategiei Militare Alianţei" (MC 400/2), 12 februarie 2003.

1.5. Noul Concept Strategic NATO Lisabona 2010

Atacurile teroriste împotriva Statelor Unite au adus ameninţarea terorismului

şi a armelor de distrugere în masă în prim-plan. NATO a resimțit necesitatea de a

proteja populaţia, atât acasă, cât şi în străinătate. Prin urmare, NATO a suferit

reforme interne majore pentru adaptarea structurilor militare şi a capacităţilor de a

dota membri pentru noi sarcini, cum ar fi conducerea, sub mandatat ONU a misiunii

ISAF din Afganistan.

NATO a procedat, de asemenea, la aprofundarea şi extinderea parteneriatele

sale şi, în esenţă, la accelerarea transformării sale în vederea dezvoltării de noi relaţii

politice şi capabilităţi puternice operaţionale pentru a răspunde la provocările

mediului de securitate din ce în ce mai complex.

Aceste schimbări radicale trebuiau să fie reflectate în documentele strategice

ale NATO.

Un prim pas în această direcţie s-a produs în noiembrie 2006, când liderii

NATO au aprobat "Ghidul politic global". Acesta este un document de politică

majoră, care stabileşte cadrul şi priorităţile pentru toate problemele privind

capabilităţile Alianţei, privind planificarea şi activitatea de intelligence pentru

următorii 10 până la 15 ani. Acest document analizează evoluția viitoare a mediului

de securitate şi recunoaşte posibilitatea producerii unor evenimente imprevizibile. În

această analiză, se stabileşte tipurile de operaţii pe care Alianţa trebuie să fie în

măsură să îndeplinească, în lumina conceptului strategic al Alianţei, precum şi

tipurile de capabilităţi de care Alianţa va avea nevoie.

Mai târziu, la Summitul de la Strasbourg-Kehl din aprilie 2009, liderii NATO

au aprobat "Declaraţia privind securitatea Alianţei", care, printre altele, solicta

NESECRET

NESECRET 14 din 23

dezvoltarea unui nou Concept Strategic. Acest lucru a provocat o dezbatere

aprofundată şi de analiză a problemelor și a mediului de securitate. De asemenea a

prezentat o oportunitate pentru regândirea, reprioritizarea şi reformarea NATO.

Conceptul Strategic 2010 a fost emis la Lisabona.

După ce a reiterat scopul de durată al NATO şi principalele valori şi principii,

Conceptul Strategic evidenţiază sarcinile de bază ale organizaţiei:

▪ Apărarea colectivă. Membrii NATO se vor ajuta permanent unul pe celălalt

împotriva unor posibile agresiuni, în conformitate cu articolul 5 al Tratatului

de la Washington. Acest angajament rămâne ferm şi obligatoriu. NATO va

descuraja şi apăra împotriva oricărei ameninţări de agresiune, şi împotriva

noilor provocări de securitate în cazul în care este ameninţă securitatea

fundamentală a aliaţilor individual sau a Alianţei ca un întreg.

▪ Gestionarea crizelor. NATO are un set unic şi robust de capacităţi politice şi

militare pentru a aborda întregul spectru al crizelor - înainte, în timpul şi post

conflict. NATO va angaja în mod activ o combinaţie adecvată a acestor

instrumente politice şi militare pentru a ajuta la gestionarea crizelor în curs de

dezvoltare care au potenţialul de a afecta securitatea Alianţei, înainte ca

acestea să degenereze în conflicte, pentru a opri conflictele în curs de

desfăşurare în cazul în care acestea afectează securitatea Alianţei, precum şi

pentru a ajuta la consolidarea stabilităţii în faza post -conflict în cazul în care

contribuie la securitatea zonei euro-atlantice.

▪ Cooperarea pentru securitate. Alianţa este afectată de evoluţiile politice şi de

securitate dincolo de graniţele sale. Alianţa se va implica activ pentru a spori

securitatea internaţională, prin parteneriat cu ţările relevante şi alte organizaţii

internaţionale, contribuind activ la controlul armelor, neproliferarea şi

dezarmare, precum şi prin menţinerea politicii uşilor deschise pentru toate

democraţiilor europene care îndeplinesc standardele NATO. "3

3 http://www.nato.int/cps/en/SID-A44074FE-A2A805A7/natolive/topics_56626.htm?

NESECRET

NESECRET 15 din 23

Capitolul II

SUMMITUL DE LA CHICAGO 2012

Summit-ul de la Chicago este cel de al 25-lea summit al sefilor de stat și guvern.

Summit-ul a avut trei obiective majore:

• Angajamentul Alianței în Afganistan

• Investițiile în apărare în perioada de criză - smart defence

• Consolidarea securității prin cooperare cu partenerii

La finalul Summit-ului Secretarul General al NATO Andreas Fogh Rasmussen

afirma că toate aceste obiective majore ale Summitului au fost atinse.

Prezenta lucrare își propune să analizele Declarația Sefilor de stat și de guvern

prezenți la Consiliul Nord Atlantic de la Chicago din 20 mai urmărind modul în care

deciziile luate în cadrul NAC sunt în convergență cu Noul Concept Strategic adoptat

la Lisabona în 2010.

2.1 Analiza Declarației de la Chicago

Încă din primul articol al Declarației se definesc cele trei obiective majore ale

Summitului enumerate mai sus, precum și reînoirea angajamentului transatlantic al

NATO.

Din punct de vedere al vocației euro-atlantice a NATO regăsim în articolul 20

definirea parteneriatului NATO-UE ca fiind un "parteneriat strategic", "unic și

esențial pentru NATO" . Aceeași definire a parteneriatului stategic NATO-UE o

regăsim și în Conceptul Strategic Lisabona 2010 la articolul 32 unde se definesc

NESECRET

NESECRET 16 din 23

patru direcții strategice ale parteneriatului strategic NATO-UE:

• consolidarea pe deplin a parteneriatului în spiritul deplinei deschidere,

transparenței și a complementarității

• consolidarea cooperării pe întregul spectru de management al crizelor

prin planificare coordonată și sprijin reciproc

• extinderea consultărilor politice prin includerea tuturor aspectelor de

interes comun

• cooperarea în vederea dezvoltării capabilităților pentru a maximiza

eficiența costurilor

La articolul 2 din Daclarația de la Chicago regăsim cele trei sarcini de bază

ale Alianței, așa cum au fost ele formulate în NCS 2010 la articolul 4:

• Apărarea colectivă

• Gestionarea crizelor

• Cooperare în domeniul securității

Observăm o deplină concordanță între formularea sarcinilor de bază din NCS NATO

2010 și reafirmarea acestora în cadrul Declarației de la Chicago.

În articolele 5-11 din Declarația de la Chicago regăsim problema

Afganistanului. Se reafirmă angajamentul NATO privind predarea responsabilității

securității Afganistanului către ANSF (Forțele Naționale Afgane de Securitate) până

în 2014. Cu toate acestea regăsim și angajamentul NATO privind o misiune non-

combat menită să acorde consiliere și asistență. Observăm că în articolele 20, 21 și

24 din NCS NATO 2010 sunt specificate misiunile menite a acorda asistență pntru

asigurarea unei stabilități durabile, ca parte din procesul de stabilizare și

reconstrucție. De altfel în cadrul Noului Concept Strategic NATO 2010 acestui

domeniu îi este acordată o deosebită importanță ffind una dintre misiunile

fundamentale ale NATO, reflectată în NCS prin capitolul Securitate prin

NESECRET

NESECRET 17 din 23

Managementul Crizelor (Security through Crisis Management).

Aceeași convergență conceptuală o regăsim și în articolele 12-14, articole ce se

referă la misiunea KFOR și operația sub mandat ONU Unified Protector (OUP).

În articolul 18 din Declarație este reafirmat principiul abordării cuprinzătoare

a managementului crizelor ca find un angajament luat prin adoptarea NCS de la

Lisabona specificată în articolul 21 din NCS. Abordarea cuprinzătoare se referă la o

abordare a managementului crizelor din perspectivă, militară, civilă și politică. De

altfel în cadrul articolului 18 din Declarație se afirmă că deja s-a constituit o

capacitate civilă de gestionare a crizelor la HQ al NATO precum și la

Comandamentul Aliat pentru Operații aceasta find o măsură luată ca urmare a

implementării directiilor strategice trasate de Noul Concept Strategic 2010.

Articolul 19 din Declarație, respectiv intensificarea dialogului politic și

cooperarea practică cu ONU, este reflectarea articolului 31 din NCS 2010. Totodată

în articolul 19 din Declarație se afirmă că această instensificare a dialogului politic

și cooperarea cu ONU au condus la succesul operației Unified Protector.

Conceptul de Smart Defence promovat de NATO, ce este menționat în

articolul 20 al Declarației, se regăsește din punct de vedere conceptual în articolul 37

al NCS 2010, unde este menționată dezvoltarea și operarea în comun a unor

capabilități din motive de eficiență financiară pe de o parte dar și ca semn de

solidaritate între aliați. În cadrul aceluiași articol 20 din Declarație, ce face referire

așa cum am mai arătat la parteneriatul strategic NATO-UE, se afirmă că inițiativa

Smart Defence a NATO și Pooling and Sharing a UE sunt complementare și se

consolidează reciproc.

Deschiderea NATO către parteneriate cu un număr semnificativ de țări și

organizații, reflectată în articolele 21-24 din Declarație confirmă că liniile directoare

stabilite în Noul Concept Strategic 2010 sunt oglindite în realitatea acțională a

NESECRET

NESECRET 18 din 23

Alianței. În cadrul NCS NATO 2010 prin articolele 28-30 sunt stabilite principiile

dialogului și al cooperării cu partenerii ca fiind două elemente fundamentale ale

politicii de securitate prin cooperare și parteneriat.

În cadrul Noului Concept Strategic NATO 2010, la articolul 27 menționează

continuarea "politicii ușilor deschise" pentru toate democrațiile din Europa și care

impărtășesc aceleași valoricu ceilalți membri ai Alianței. Regăsim în Declarația de la

Chicago la articolul 25 decizia sefilor de stat și de guvern de a menține politica

ușilor deschise așa cum a fost ea formulată în articolul 10 din Tratatul de la

Washington și reafirmată la articolul 27 din NCS NATO 2010.

Importanța strategică pe care NATO o dă parteneriatului NATO-Rusia este

subliniată la articolul 36 al Declarației prin care se reafirmă voința de a "crea un

spațiu comun de pace, stabilitate și securitate". În cadrul Articolului 37 se

menționează aniversarea a 10 ani de la înființarea Consiliului NATO-Rusia și 15 ani

de la Actul Fondator al relației NATO-Rusia. Parteneriatul NATO-Rusia este

menționat și în articolele 33 și 34 ale Noului Concept Strategic 2010.

La articolul 49 din Declarație este menționată apărarea cibernetică precum și

progresele concrete înregistrate de la Summit-ul de la Lisabona 2010. Această

direcție strategică a fost menționată în cadrul Noului Concept Strategic Lisabona

2010 la articolul 19 unde sunt menționate toate tipurile de amenințări la care NATO

este determinat să facă față, precum și la articolul 12 din capitolul "Mediul de

securitate".

Articolele 50 și 51 din Declarație se referă la proliferarea AN (armelor

nucleare) și a ADM (arme de distrugere in masă), ambele regăsindu-se în NCS

NATO 2010 la articolul 9 din Noul Concept Strategic.

O altă preocupare ce se regăsește în Declarație este amenințarea teroristă

menționată în articolul 51 din Declaratia de la Chicago. În acest articol se reafirmă

NESECRET

NESECRET 19 din 23

angajamentul NATO de a lupta împotriva terorismului cu nestrămutată hotărâre, în

conformitate cu dreptul internaţional şi cu principiile Cartei ONU. Convergența cu

NCS NATO 2010 este dată de faptul că în NSC se regăsește preocuparea privind

problematica terorismului la articolul 10.

Securitatea energetică a fost pentru prima dată definită ca o preocupare a

NATO la Summit-ul de la București pentru ca mai apoi să fie introdusă în cadrul

Noului Concept Strategic Lisabona 2010 când, în articolului 19 se afirma că NATO

trebuie să își dezvolte capacități de a contribui la ecuritaea energetică, inclusiv

protejarea infrastructurii criticem a zonelor și liniilor de tranzit energiei. În

Declarația de la Chicago NATO își menține preocuparea privind securitatea

energetică dar în opinia noastră fără a avea definite instrumentele și modalitățile

concrete de acțiune pe această dimensiune.

O preocupare majoră a NATO o reprezintă apărarea antirechetă ce este

reflectată în articolele 58-62 unde se reafirmă principiul indivizibilității securității și

al solidarității aliaților. De asemenea se menționează Capabilitatea NATO

Interimară de apărare împotriva rachetelor balistice, reafirmându-se că această

capabilitate este pur defensivă. Se reafirmă deschiderea și transparența față de Rusia

și chiar cooperarea cu aceasta. Apărarea anti rachetă se regăsește în Noul Concept

Strategic la articolul 8 în Analiza mediului de Securitate și la articolul 19 unde este

afirmat principiul indivizibilității securității precm și deschiderea privind cooperarea

privind apărarea antirachetă cu Rusia și alti parteneri.

NESECRET

NESECRET 20 din 23

Pagină albă

NESECRET

NESECRET 21 din 23

CONCLUZII

Din analiza efectuată constatăm că NATO își menține obiectivele strategice

așa cum au fost ele definite în Noul Concept Strategic Lisabona 2010 înregistrând

progrese în multe dintre direcțiile strategice adoptate la Lisabona.

Desigur că nu s-au scurs decât doi an de la adoptarea de către NAC a NCS

2010 iar implementarea noilor strategii se poate evidenția pe etrmen mediu și lung.

Noul Concept Strategic Lisabona 2010 face din Alianță unul dintre cei mai

importanți actori din mediul de securitate grlobal, aceasta atât prin faptul că NATO

și-a extins zona de interes strategic cât și prin politica de extindere a parteneriatelor

pentru pace și a disponibilității de cooperare în domeniul securității.

Ca punct de vedere propriu, consider că abordarea comprehensivă a

gestionării crizelor atăt pe dimensiune militară, civilă, politică și de mediu,

dezvoltarea de capabilități specifice precum și experiența pe care Alianța a dobândit-

o în Afganistan fac din NATO organizația de securitate cu cea mai mar eficiență în

acest domeniu. Dacă ar fi să comparăm capacitatea NATO de management a crizelor

cu cea a OSCE, vedem că OSCE și-a dezvoltat capabilități civile de reconstrucție și

dezvoltare post-conflict, dar ne beneficiind de capabilități militare nu acoperă întreg

spectrul de misiuni de gestionare a crizelor. NATO a început să-și dezvolte

capacități civile specifice ceea ce este de natură a conduce către o structură de

management a crizelor pe toate fazele desfășurării unei crize.

NESECRET

NESECRET 22 din 23

Pagină albă

NESECRET

NESECRET 23 din 23

BIBLIOGRAFIE

Legi, instrucţiuni, documente oficiale:

• Active Engagement, Modern Defence; Strategic Concept for the Defence and

security of the Memebers of The NATO adopted by the Head of state and

Government Lisbon 19 nov. 2010

• Chicago Summit Declaration issued by the Head of state and Government

participating in the Meeting of the Norh Atlantic Council in Chicago 20 may

2012

Lucrări de specialitate din literatura autohtonă şi literatura străină:

• Ghiba, Daniel (2011). Politici și Strategii NATO - note de curs. București:

Universitatea de Apărare "Carol I"

Pagini web:

*** www.nato.int

*** www.summitbucharest.ro