a deschide nucleul interior

8/8/2019 A Deschide Nucleul Interior

http://slidepdf.com/reader/full/a-deschide-nucleul-interior 1/5

A deschide nucleul interior

Discuţie cu Annick de Souzenelle, consemnată de Claudine Della Libera

În lumina căii sale interioare, Annick de Souzenelle ne invită să redescoperimnatura noastră divină. Textele biblice şi alfabetul ebraic sunt privite dintr-o perspectivănouă care descifrează tainele devenirii noastre. Chiar dacă s-a convertit la creştinismulortodox, ea este, de asemenea, o femeie a timpului său, cultivând, în egală măsură,tradiţia şi arta psihoterapiei – căci, din punctul său de vedere, aportul psihanalizei este denetăgăduit. Învăţăturile sale au un puternic suflu regenerator şi declanşează o dinamicăextraordinară pentru a ne ajuta să înţelegem şi să creştem în bucuria mirabilei sarcini pecare o avem de împlinit.

Nouvelles Cles: Cum putem defini omul de azi? În ce etapă trăieşte el?Annick de Souzenelle: Omul este încă prizonier al psihicului. El este Omul celei de-a

şasea zi a Genezei, un om în gestaţie, care nu a lăsat să germineze conştiinţa în el, dar care este pe cale de a o face. Confruntat cu problemele care îl ameninţă, el nu poate sărămână într-o logică „animală”; pentru a ieşi din labirintul pe care l-a creat el însuşi, vatrebui să acceadă la un alt nivel de conştiinţă. Trebuie să fii orb pentru a nu vedea căacest proces s-a declanşat deja. Noi suntem martorii acestei erupţii a noului om, careîncetează de a fi „făurarul lumii exterioare”, pentru a se deschide forjei interioare.N. C.: Nu putem vorbi despre lumea contemporană fără a aminti pericolul nuclear, poluarea de diverse feluri şi violenţa pe care o întâlnim în forme diverse pretutindeni pe planetă. Oare, omul va fi suficient de nebun pentru a se auto-distruge?A. de S. : Omul de azi se află încă sub imperiul pasiunilor de ordin psihic. El a banalizatşi normalizat starea de cădere; el a împlinit în exterior ceea ce nu a împlinit în cosmosul

său interior şi se găseşte neputincios în faţa forţelor eliberate astfel, printre care şi forţanucleară. El nu poate să dăruiască o viaţă care îi scapă; de aici provin fricile care îl bântuie şi care generează războaie şi alte violenţe. Doar cu preţul acestei întoarceridinspre exterior spre interior, către lumina unei conştientizări urgente, omul va fi capabilsă-şi deschidă nucleul interior şi să-l desăvârşească pe Dumnezeu care se află în el.N. C. : Şi dacă această întoarcere nu se va produce?A. de S. Nu pot să cred aşa ceva. Potrivit scripturilor, omul este deja mântuit, împlinit îndemnitatea sa originară. Învierea lui Hristos este cea a fiecăruia dintre noi, ca punct finalal împlinirii noastre. Doar în inconştienţa noastră nu suntem înviaţi.N.C. : De ce aţi ales tradiţia iudeo-creştină pentru a înţelege aventura umană?A. de S. : Mai întâi, pentru că ea constituie rădăcina noastră culturală. Ca în cazul multor altora, a existat un moment în viaţa mea când am simţit nevoia de de mă îndrepta cătreIndia şi religiile orientale. Întălnirea mea cu Biserica Ortodoxă din Franţa a fost decisivă pentru întoarcerea la Evanghelii şi la textele biblice; bogăţia lor este imensă. După 30 deani de experienţă în această tradiţie, o văd ca fiind din ce în ce mai mirabilă. În aceastăstare am descoperit istoria lui Adam, a poporului evreu şi cea a femeilor din Biblie. În privinţa limbii ebraice, ea este susţinută chiar de verbul divin!N.C. Prin urmare, spuneţi că trădiţia ar fi vie şi ne-ar vorbi la diverse nivele, accesibileîn funcţie de propriul nostru nivel de conştiinţă?



A. de S. : Forţa cu care ea ni se comunică este egală cu forţa dorinţei noastre; aceastăforţă fi alături pe cale, din clipa când inima noastră se deschide, până când „fiul” va murişi va învia în noi.N. C. : Ce semnificaţie are acest „fiu”?A. de S. : În ebraică, cuvântul „fiu”,” Bar ”, desemnează, de asemenea, „bobul de grâu”:

aceeaşi lege guvernează viaţa celor două fiinţe: bobul de grâu trebuie să moară în ţărânaexterioară pentru a creşte şi a da spic din nou. „Fiul”, acest grâu necreat din noi, ne obligăsă murim în pământurile noastre interioare pentru ne transforma în rodul ArboreluiCunoştinţei: „dacă bobul de grâu nu moare....” spune Hristos. Iar El, fiu al Omului total(umanitatea) moare şi învie pentru a rodi!N.C. :În ce constă „efortul” dumneavoastră de „transmiţătoare” a mesajului biblic?A. de S. :Când omul îl caută pe Dumnezeu, nu există efort. Este o lucrare a dragostei, iar a împărtăşi ceea ce trăim este o bucurie. Ceea ce am făcut aplecându-mă asupra Genezeinu este decât un nivel care va fi depăşit într-o bună zi de o cunoaştere şi maicuprinzătoare a textelor. Ele sunt o coloană vertebrală vie, care hrăneşte şi contribuie laverticalizarea omului.

N. C.: În calitatea dumneavoastră de femeie, cum resimţiţi păcatul care este atribuit Eveişi care a constituit, indubitabil, punctul de pornire al atitudinii de netă ostracizare faţă defemei?A. de S.: Acea Evă care s-a lăsat ispitită de şarpe nu este femeia; ea este primul elementfeminin al Bibliei, partea de umbră pe care Adam a primit-o pentru a o păstra şi cultiva;de fapt, inconştientul nostru. El este cel care, zilnic, cade pradă şarpelui, înainte chiar canoi să ne dăm seama şi, deseori, fără ca noi să ştim vreodată! Alungat din Edenul săuinterior şi întors spre exterior, Adam nu mai cunoaşte decât femeia biologică numită Eva.Căsătoria dintre bărbat şi femeie reprezintă împlinirea unei vieţi care ne trimite din nou lanecesitatea căsătoriilor interioare ale fiecăruia. Viaţa monahală este o altă cale, însărespingerea femeii într-un anume tip de monahism îmi pare a fi o deviere. În orice caz, nu

se poate exclude femininul interior, fără de care nu există mântuire.N. C.: Ce semnifică imaginea femeii sterpe, întâlnită atât de adesea în Biblie?A. de S.: Sterilitatea care loveşte, într-un prim moment, majoritatea femeilor din Biblie,este una de ordin interior. Pentru evrei, a face un fiu, înseamnă a-l făuri înlauntrul nostru.În cuvântul ebraic care înseamnă „steril”, regăsim noţiunea de „esenţial”. Aceastăsterilitate apare pentru a ne face să luăm cunoştinţă că adevărata fecunditate nu serealizează în copilul exterior. Drama umanităţii este că se mulţumeşte cu fiii săi biologici.N. C. : Dar circumstanţele sociale şi religiose nu au făcut din procreaţie şi căsătoriescopul suprem al vieţii?A. de S.: Acest dat socio-religios are consecinţe dramatice, făcând omul să uite tocmaiceea ce îl face să fie cu adevărat „religios”; ceea ce reface legătura (relie) cu fiul interior.Căci acolo se afla adevărata maternitate. Lumea slugilor şi sclavilor din Biblie estefecundă în imediat, căci fecundă din punct de vedere biologic, ca orice animal.N.C.: În Biblie se spune şi că „femeia stearpă este frumoasă”, ceea ce poate surprinde..A. de S.: Femeia sterilă este umanitatea, este Omul celei de a şasea zi care suntem. Omulcelei de a şasea zi corespunde arborelui care se află încă sub pământ. El confundă beznade sub pământ cu lumina. În acest moment, el trebuie să prindă rădăcini. Acum el nu poate rodi. Însă această etapă a sterilităţii sale este esenţială, reprezentând opera degerminaţie din adâncuri. Prin urmare, sterilitatea este necesară pentru a ajunge la



frumuseţea care se naşte din transformarea interioară. În acest sens, femeile sterile,chemate să devină fecunde prin suflarea divină, sunt frumoase. Frumuseţea, armonialumii depind de aceste căsătorii cu feminimul.N. C.: Şi bărbatul, ce rol are el în toate astea?A. de S.: El este indispensabil. Nu se poate zămisli un copil fără el. Indiferent de sexul

biologic, bărbat este cel care îşi aminteşte de neîmplinitul său, fiind, deci, conştient deslăbiciunea sa! El trebuie să-şi amintească de această realitate interioară care este, înacelaşi timp, viitorul şi trecutul său: Adamah, mama interioară care există înainte deAdam, şi conţine nucleul tainic al fiinţei sale. Tocmai pe această mamă trebuie să o luămîn căsătorie pentru a împlini omul din noi. Toate miturile o spun.N. C.: Cele spuse nu crează noi exigenţe pentru om?A. de S.: Noi exigenţe apar, aşa cum se întâmplă când studiem textele ebraice. Pentru aavea puterea de a le cerceta, dacă ajungem la un alt nivel de lectură – evreii spun căThora se poate citi pe 70 de nivele de lectură – textul ne obligă să trăim ceea cerevelează, altfel se închide. În clipa când se deschide, dobândim o nouă inteligenţă ainimii, ceea ce pretinde mereu mai mult din partea noastră.

N. C. : „Nunţile” sau „căsătoriile” despre care vorbiţi ne duc cu gândul la dragoste, dar,în acelaşi timp, au o conotaţie carnală....A. de S.: Da, însă există două tipuri de căsătorii. Unul se referă la nunţile omului cu sineînsuşi ( la nivelul esenţial despre care vorbim omul este bărbat şi femeie); Altul se referăla nunţie omului cu Dumnezeu. În măsura în care omul s-a împlinit în primul tip de nunţi,se construieşte pe sine ca soţie a lui Dumnezeu, pentru a ajunge la al doilea tip de nunţi.Adam este feminin în raport cu Dumnezeu, dar masculin faţă de femininul său interior,„Ish” (soţ) faţă de „Ishah”(soţie), dar el este de asemenea „Ishah” faţă de Dumnezeu,soţul arhetipal. Căsătoriile se petrec, aşadar, pe două nivele şi interferează într-oadmirabilă îmbrăţişare. Tocmai în acest sens îndrăznim a spune că Adam este „latura deumbră” a lui Dumnezeu, femininul lui Dumnezeu. Această dublă întâlnire nu se poate

întâmpla decât în acceptare şi în dragoste, ea implică dimensiunea noastră carnală.Cerurile sunt aici şi acum, ele permează realitatea cea mai concretă. Nunţile divine sunttrăite de fiecare dintre celulele noastre. Din această perspectivă, se cuvine săreconsiderăm, de asemenea, raportul bărbat-femeie.N.C.: Care este acest nou raport dintre bărbat şi femeie? Ce mutaţie va fi necesară?A.de S.: În prezent, multe femei trăiesc premizele acestei mutaţii interioare şi aurecunoscut această dualitate interioară care poartă în ea însăşi dinamica împlinirii. Ele s-au trezit mai repede decât bărbaţii. Multe dintre ele suferă deoarece partenerii lor de viaţănu le urmează în efortul de a accede la un nou nivel de conştiinţă. Ele vor porni pe undrum anevoios, adesea cu preţul unei mari singurătăţi. În acest sens, putem spune că deele depinde salvarea lumii .N. C.: Cum se explică decalajul care există pe acest plan între femeie şi bărbat?A. de S.: Cele două dimensiuni, cea biologică şi cea ontologică, nu sunt separate, iar femeia are o mai mare aplecare către sacru, fiind mult mai sensibilă la misterul care seaflă în ea. Fiecare femeie care poartă un copil în pântece trăieşte în rezonanţă cu acestmister. Ea trăieste firesc o funcţie „sacerdotală” care depăşeşte cu mult realitatea sa biologică. Ea pare să-şi fi găsit înaintea bărbatului acea latură masculină, cea care „îşiaminteşte”.N.C.: A te trezi înseamnă, de asemenea, a suferi, a te confrunta cu răul?



A. de S.: A dori să stai faţă către faţă cu divinitatea înseamnă a accepta să fii confruntatcu „animalele” care te locuiesc şi care, având o viaţă autonomă, te devorează. Răul„căderii” constă tocmai în faptul că noi îi retrăim zilnic drama, retrăindu-i, în acelaşitimp, suferinţa.În consecinţă, noi generăm evenimente care nu sunt o pedeapsă divină, ciefectul legilor fundamentale pe care infantilismul nostru ne face să le ignorăm, preferând

conceptul facil şi deresponsabilizant al unui „tată sever” ( pere fouettard )! Întoarcereacătre noi înşine este, însă, posibilă în chiar miezul acestor evenimente, oricât de dureroasear fi ele. Fiecare încercare ne oferă posibilitatea de a pătrunde în tenebrele femininuluinostru şi a face lumină. Astfel, apare o nouă înţelegere a suferinţei, ea este lumina care nearată calea împlinirii. Suntem într-o stare de robie atâta vreme cât n-am înţeles acestlucru. Totul vine din acceptarea evenimentelor, aici începe adevărata eliberare, doar astfel vom reuşi să percepem, subit, frumuseţea profundă a vieţii.N.C. : Aşadar, nu există „bine” şi „rău”, ci doar „împlinit” şi „neîmplinit”?A. de S.: Din punct de vedere ontologic, răul nu există în Geneză, iar cuvântul „păcat”înseamnă în ebraică „a rata ţinta”. De fapt, Arborele Cunoştinţei binelui şi răului este celal împlinitului şi al neîmplinitului. Pe cruce, Hristos spune: „Totul s-a împlinit.” Este

trecerea de la tenebre la lumină. Învierea este deja prezentă. Ea este adevăratul fruct alArborelui Cunoştinţei. Suntem pe cale de a deveni acest fruct, motiv pentru care îl putemmânca. În Sfânta Euharistie, creştinul se hrăneşte cu El pentru a deveni El.N. C.: Cum este privită maladia din perspectiva acestei noi inteligenţe a inimii?A. de S. : Ea este somatizarea unei neîmpliniri interioare (non-faire). Rolul psihologic alfiecărui organ şi al fiecărui membru este parte implicită a funcţiei esenţiale a fiecăruiadintre ele: aceasta din urmă conduce omul, „chip al lui Dumnezeu”, către „asemănare”,către îndumnezeire. A deveni oameni – ceea ce nu suntem încă – apoi dumnezei, aceastaeste vocaţia înscrisă în programul celei mai mici dintre celulele noastre. Iată de cemaladia este unul dintre limbajele corpului. Ţine de noi să îl descifrăm şi să devenimresponsabili. Fără a înţelege cu adevărat boala, medicul nu poate decât să şteargă aceste

semne, cu alte cuvinte să deplaseze problema, dar nu să o vindece.N. C.: Cum vedeţi viitorul omului?A. de S. : Sunt plină de speranţă, căci, în învierea lui Hristos umanitatea este dejaîmplinită. În prezent, fiind mai avansată pe cale, femeia este cea chemată a săvârşilucrarea, dar, în clipa când bărbatul i se va alătura, totul va merge foarte rapid. El vatrebui să renunţe la cucerirea lumii exterioare, în favoarea unei cuceriri lăuntrice. Îi va figreu, dar, în acel moment, ne va dărui o frumuseţe fără egal!

DESPRE FEMEIE ŞI VOCAŢIA SA ESENŢIALĂ

N. C. Annick de Souzenelle, nu putem să nu fim uimiţi de marele număr de femei carevin să vă asculte. Ce înseamnă acest fenomen?A. de S. : Societatea şi moravurile au evoluat astfel încât multe femei s-au eliberat dedominaţia exercitată de bărbat şi de constrângerile vieţii domestice. Astfel, a devenitdisponibilă o energie nebună, acea energie care constituie însăşi forţa femeii. În acelaşitimp, multe bariere au fost ridicate. Odinioară, forţa subconştientului era sugrumată deinterdicţii de ordin religios sau moral. Astăzi, această forţă nu mai este îngrădită. Femeile



–şi umanitatea în întregul ei – cred că se eliberează, dar ele riscă să cadă în robia altor „soţi” , dacă nu intră pe calea adevăratei eliberări.N.C. : În ce constă această eliberare?A. de S. : Trebuie să înţelegem că raportul dintre bărbat şi femeie este anolog celui dintreconştient şi inconştient: Adam din Geneză „creat parte barbătească şi parte femeiască”

este „chip al lui Dumnezeu”. La un prim nivel, animal, această dualitate desemnează bărbatul şi femeia; dar, în calitatea sa de „chip al lui Dumnezeu”, Adam este infinit maimult decât atât. La acest al doilea nivel, Adam (întreaga umanitate, bărbaţi şi femei,fiecare dintre noi) este constituită din doi poli: unul care „îşi aminteşte” (cuvânt care, înebraică este identic cu substantivul „bărbat”) şi celălalt care „conţine” un imens potenţialde energii, al cărui nucleu este germenele divin, sămânţă a oricărei fiinţe. Acest feminin,această rezervă de energii este un potenţial incredibil, pe care trebuie să-l cucerim – şiasta în fiecare om ca şi în întregul Adam (umanitatea). Desigur că cele două nivele delectură nu sunt străine unul altuia şi că bărbatul este preocupat de vocaţia sa de cuceritor într-o mai mare măsură decât femeia – dar, până azi, el şi-a investit-o exclusiv în lumeaexterioară- şi că femeia este mai sensibilă decât bărbatul faţă de taina divină ce se află în

fiecare dintre noi, dar care, până acum, este înecată într-o inconştienţă aproape totală.Adevărata eliberare este întoarcerea către normele ontologice care invită bărbatul şifemeia la cuceriri lăuntrice pentru a deveni conştienţi de potenţialul divin care sunt şicare, neîmplinit, poate deveni diabolic.N. C. : Femininul despre care vorbiţi nu are prea multe cu acela pe care îl vedem exhibatîn revistele pentru femei...A. de S. : Nu, evident. Femininul aflat în fiecare din noi este Adamah din Geneza biblică,„marea mamă a adâncurilor” despre care vorbeşte Jung, cea a realităţii noastre arhetipale.Ea este ţărâna noastră interioară, „latura de umbră” pe care Adam nu o cunoaşte înainteca Dumnezeu să i-o reveleze (Gen. II, 22) şi cu care trebuie să se „căsătorească”. Încalitate de Adam, fiecare dintre noi este chemat să o facă. Ea reprezintă totalitatea

cosmosului nostru interior, tot ceea ce psihologia modernă ne ajută să descoperim, acest„feminin” care aparţine în egală măsură bărbatului şi femeii.

Traducere de Marian Stan

a deschide nucleul interior

Documents