98687639 determinarea grupelor sanguine si a rh ului

8/10/2019 98687639 Determinarea Grupelor Sanguine Si a Rh Ului

http://slidepdf.com/reader/full/98687639-determinarea-grupelor-sanguine-si-a-rh-ului 1/16

Determinarea grupelor

sanguine si a Rh-ului



Antigenii din sange

La nivelul celulelor sangvine, in special pe suprafetele

membranelor, exista cel putin 30 de antigeni comuni

si sute de alti antigeni mai rari, fiecare dintre ei putand

determina reactii antigen-anticorp.

Majoritatea antigenilor sunt slabi si de aceea prezinta

importanta in special pentru studierea transmiterii

genelor, in vederea stabilirii paternitatii.

Exista 2 tipuri particulare de antigeni care determina

aparitia unor reactii transfuzionale. Acestea sunt

sistemul de antigeni ABO si sistemul Rh.



Antigenii – aglutinogenii A si B

Exista 2 antigeni exprimati pe suprafetele

hematiilor unui numar mare de

persoane(denumiti si aglutinogeni deoarece

induc adesea aglutinarea celulelor sangvine).

Datorita modalitatii in care acesti antigeni sunt

mosteniti, o persoana poata sa nu exprime pe

celulele sale niciunul din antigeni, poate exprima

unul, sau poate chiar pe amandoi.



Grupele de sange cu genotipurile lor



Aglutinine

La persoanele la care aglutinogenul A nu este prezent, pe

suprafata hematiilor, se formeaza in plasma anticorpi ce poarta

numele de aglutinine anti-A.

Acestea sunt gamaglobuline si sunt produse de aceleasi celule

din maduva osoasa si din organele limfatice care produc

anticorpii.

Cand aglutininele plasmatice anti-A sau anti-B vin in contact

cu hematii care contin aglutinogeni A sau B, hematiile

aglutineaza ca urmare a atasarii pe suprafata lor a aglutininelor.

Ca urmare, celulele se aduna intr-un conglomerat, ce va

determina ocluzia vaselor sangvine mici din intregul sistem

circulator.



Determinarea grupelor sangvine

Exista mai multe metode de determinare a grupelor sangvine:

(A) Metoda Beth-Vincent-Tzank

(B) Metoda Simonin

Sistemul ABO a fost descoperit de Landsteiner în 1901 care a

constatat ca eritrocitele unei persoane amestecate cu plasma

unei alte persoane pot aglutina.

Hemaglutinarea reprezinta adunarea eritrocitelor in gramezi

vizibile cu ochiul liber pe lama, prin formare de complexe Ag-

Ac.

Hemoliza reprezinta reactia de distrugere a eritrocitelor si se

produce extravascular ca si consecinta a formarii complexelor

antigen-anticorp, sau intravascular prin formarea complexelor

antigen-anticorp si activarea complementului.



Metoda Beth-Vincent-Tzank

Principiu: Se pune în contact pe lama ser hemotest, care contine anticorpi

ABO cunoscuti, cu sange de grup necunoscut. Aparitia hemaglutinarii

indica prezena Ag corespunzator si formarea complexelor Ag-Ac.

Tehnica: Se pot face determinari din sange capilar, recoltat prin punctia

pulpei degetului sau din sange venos recoltat fara anticoagulant.

Pe placa curata si uscata se pipeteaza in ordine o picatura ser hemotest

anti-AB, o picatura ser hemotest anti-B si o picatura ser hemotest anti-

A.

Se dezinfecteaza pulpa degetului cu alcool, se punctioneaza cu acul steril,

sangele care apare se recolteaza cu colul unei lame (cu un col se

recolteaza sânge si se omogenizeaza cu ser anti-AB, cu un alt col se

recolteaza si se omogenizeaza cu serul anti-B, al treilea cu ser anti-A, iar

al patrulea cu ser anti-Rh). Raportul volumetric sange/ser test sa fie 1/10

- 1/20, pentru a evita pseudoaglutinarea data de fibrinogen. Lamele se

inclina pentru a se amesteca serul test cu sangele, rezultatul se citeste

dupa maxim 3 minute pe o suprafata alba (faianta). Se observa aparitia sau

absenta hemaglutinarii.



Rezultatele



Sistemul Rh (RHESUS)

Ca si sistemul AB0, sistemul Rh joaca un rol important atunci

cand sunt necesare transfuziile de sange. Daca in cazul

sistemului AB0, aglutininele plasmatice se dezvolta spontan, in

sistemul Rh aglutininele nu apar niciodata spontan. Pentru a

aparea o reactie transfuzionala semnificativa, persoana trebuie

sa sufere mai intai o expunere masiva la un antigen Rh (ex.

transfuzie de sange ce contine antigenul Rh).

Exista 6 tipuri comune de antigeni Rh. Ele sunt numite C, D, E,

c, d, e. O persoana care are antigenul C, nu prezinta antigenul c,

si invers; la fel se intampla si cu antigenele D-d, E-e. Totodata,

fiecare persoana prezinta doar unul din fiecare 3 perechi de

antigeni.

Antigenii de tip D sunt cei mai raspanditi in populatie si au o

antigenitate considerabil mai mare decat alti antigeni Rh.



Sistemul Rh (RHESUS)

Orice persoana ce prezinta antigenul de tip D este considerat a avea

Rh-pozitiv, deci cei carora le lipseste acest antigen au Rh-negativ.

Aproximativ 85 din populatia caucaziana este Rh-pozitiva. In cazul

populatiei americane avem 95 , pe cand populatia africana procentul

este practic de 100 Rh-pozitivi.

Daca o persoana Rh-negativa nu a intrat niciodata in contact cu

sange Rh-pozitiv, la o prima transfuzie cu sange Rh-pozitiv nu se va

produce o reactie imediata. Aglutininele se dezvolta pe parcursul a

2-4 saptamani, dar nu intr-o cantitate suficienta incat sa produca

aglutinarea. Astfel aceste celule transfuzate sunt hemolizate de catre

sistemul macrofagic tisular (reactie transfuzionala intarziata).

La urmatoarele transfuzii cu sange Rh-pozitiv, reactia transfuzionala

este mai amplificata si poate fi imediata si la fel de severa ca si reactia

transfuzionala produsa de incompatibilitatea grupelor A sau B de

sange.



Determinarea grupelor sanguine în

sistemul Rh

Principiu: Se pun în contact Ac monoclonali anti-Rh (impotriva antigenului D) sau

policlonali (anticorpi impotriva mai multor antigene Rh) cu sangele de cercetat.

Materiale necesare:

• ser anti-Rh (D);

• hematii martor Rh D)+;

• hematii martor Rh D)-;

• placa de sticla sau lame, pipete;

• material necesar pentru recoltarea sangelui prin intepare;

• termostat.

Tehnica: Sangele se obtine prin punctionarea pulpei degetului sau prin punctie

venoasa fara anticoagulant, caz in care, dupa coagulare, cheagul se sparge si se

obtine o suspensie de hematii in serul propriu.

Pe placa de sticla se pun 3 picaturi de ser antiRh in care se pipeteaza succesiv

hematiile de grup necunoscut, hematii martor D+ si hematii martor D-. Raportul

volumetric intre picatura de sange si picatura de ser test trebuie sa fie 1/10 - 1/20.

Placa se aseaza in cutie tapetata cu hartie de filtru umezita si se introduce la

termostat (37oC). Rezultatul se citeste dupa 6 min.



• Rezultate:

• daca hematiile sunt aglutinate, exista antigen D

grupa Rh(D)+;

• daca hematiile n-au aglutinat, nu exista antigen D

grupa Rh(D)-.

Aprecierea rezultatelor se face comparativ cu lama martor.

Factori de eroare in determinarea grupelor sanguine:

• ser hemotest cu data expirata, infectat, prezena de aglutininenespecifice la rece (anticorpi inactivi la 37oC dar activi la

temperatura camerei);

• eritrocite test hemolizate, cu antigene slabe-A2 (nu aglutineaza),

infectate (aglutinare in toate probele);

• sange infectat, anexine in serul de cercetat proteine membranare

care pot determina hemoliza sau absenta aglutinarii), aglutinine

nespecifice, antigene slabe;

• temperatura si durata incubarii necorespunzatoare Rh fals negativ).



Importanta determinarii grupelor sangvine in

sistemul AB0 si Rh

Complicatii posttransfuzionale:

• hemoliza acuta apare in cazul transfuziei de hematii

incompatibile ABO sau plasma cu o concentratie mare de

anticorpi si este intravasculara, secundar activarii

complementului prin anticorpi IgM. Clinic pacientul prezintafebra, frison, hipotensiune, tahicardie, dispnee,

hemoglobinurie si evolutia poate fi severa prin coagulare

intravasculara diseminata si insuficienta renala.

• hemoliza intarziata, dupa 5-7 zile se datoreaza unui raspuns

imun secundar reexpunerii la un antigen eritrocitar, dupa oprima expunere prin sarcina sau transfuzie. Este

extravasculara, fara activarea complementului, prin anticorpi

IgG anti-Rh. Clinic pacientul prezinta febra si scaderea

hemoglobinei, foarte rar cu evolutie severa.



In transplantul de organe si maduva hematogena compatibile HLA.

Deoarece antigenele ABO sunt prezente si pe majoritatea epiteliilor si

endoteliilor, transplantul de organe solide incompatibil ABO poate evolua

cu rejet acut de grefa. Majoritatea transplantelor de celule STEM cu

incompatibilitate majora ABO vor determina hemoliza daca nu se separa

hematiile. Impiedicarea respingerii grefei se poate face prin supresia

sistemului imunitar(hormoni glucocorticoizi, ciclosporina). Dar aceste

imunosupresoare lasa organismul expus la infectiile virale si bacteriene, sau

chiar la cancer.

Eritroblastoza fetala (Boala hemolitica a nou-nascutului): este caracterizata

prin aglutinarea si fagocitoza hematiilor fetale. In majoritatea cazurilor,

mama are Rh-negativ, iar tatal Rh-pozitiv. Copilul mosteneste antigenul

Rh-pozitiv de la tata, iar mama dezvolta aglutinine anti-Rh prin expunerea

la antigenii Rh ai fatului. Aglutininele materne traverseaza apoi placenta,

ajung la fat, determinand aglutinarea hematiilor acestuia. O mama cu Rh-

negativ nu dezvolta o cantitate suficient de mare de aglutinine anti-Rh

pentru a produce daune nefaste. De obicei, cel de-al doilea copil este mult

mai afectat.

98687639 determinarea grupelor sanguine si a rh ului

Documents