96267682 lucrare de licenta

Activitatea de aprovizionare la S.C. Recon Reparatii-Constructii S.R.L.

CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………………… 2Cap.1. Aspecte generale privind activitatea de aprovizionare ……………………. 4

1.1 Conceptul de aprovizionare……………………………………………….... 41.2 Organizarea structurală a activităţilor de aprovizionare …………………… 61.3 Sistemul de relaţii pentru aprovizionarea materială........................................ 71.4. Formele de aprovizionare materială şi cu echipamente tehnice .................... 91.5. Recepţia mărfurilor ........................................................................................ 111.6. Decizii strategice referitoare la sursele de aprovizionare…………………... 121.7. Caracterizarea furnizorilor prin facilităţile oferite consumatorilor………… 141.8. Evaluarea şi selecţia furnizorilor…………………………………………… 151.9. Negocierea in domeniul achiziţiilor………………………………………... 181.10. Concretizarea relaţiilor economice de aprovizionare- contractul comercial de aprovizionare………………………………………………………………… 19

Cap.2. Prezentarea societăţii comerciale Recon Reparaţii Construcţii ………… 212.1. Scurt istoric ………………………………………………………………… 212.2. Obiectul de activitate, forma juridică, structura organizatorica …………… 222.2.1. Structura organizatorică ………………………………………………….. 222.3. Analiza resurselor umane …………………………………………………. 232.4. Principalii furnizori, clienţi si concurenţi ………………………………….. 252.5. Patrimoniul societatii ………………………………………………………. 26

Cap.3. Activitatea de aprovizionare la societatea comerciala Recon Reparatii Construcţii ……………………………………………………………………………. 27

3.1. Generalităţi ………………………………………………………………… 273.2. Evaluarea şi alegerea furnizorilor ………………………………………….. 283.3. Căutarea şi selectarea furnizorilor noi ……………………………………... 283.4. Aprovizionarea …………………………………………………………….. 293.4.1. Stabilirea necesarului de aprovizionat …………………………………… 293.4.2. Elaborarea cererilor de ofertă şi analiza ofertelor ………………………... 313.4.3. Aprovizionarea pe bază de Comandă/Contract ………………………….. 313.4.4. Aprovizionarea din comerţ ………………………………………………. 323.5. Verificarea efectuată la furnizor …………………………………………… 323.6. Verificarea la primirea produselor şi serviciilor aprovizionate ……………. 323.6.1. Recepţia produselor aprovizionate ………………………………………. 323.6.2. Recepţia serviciilor ………………………………………………………. 333.6.3. Recepţia utilajelor şi echipamentelor ……………………………………. 33

Cap.4. Fundamentarea programului de aprovizionare la societatea comerciala Recon Reparatii Construcţii ………………………………………………………...

35

4.1. Nomenclatorul de materiale şi echipamente tehnice ………………………. 354.2. Structura materială a planului şi programelor de aprovizionare …………… 374.3. Indicatorii care definesc conţinutul planului de aprovizionare materială ….. 384.4. Elaborarea planului şi a programelor de aprovizionare materială …………. 404.4.1. Metode de calcul al necesităţilor de materiale şi echipamente tehnice ….. 40

Concluzii şi propuneri ………………………………………………………………. 48Anexe …………………………………………………………………………………. 50Bibliografie …………………………………………………………………………… 63

1


INTRODUCERE

Motivaţia înfiinţării, organizării şi funcţionării unei întreprinderi este data de cererea de produse si servicii care se manifestă pe piaţă ; aceasta îi determină profitul, cât şi condiţiile în care urmează a acţiona .Funcţionalitatea acesteia impune însă asigurarea ( alături de alţi factorii de producţie ) a resurselor materiale şi tehnice necesare în concordanţă cu volumul de activitate definit în raport cu cererile de consum care se manifestă pe piaţă .

Punerea în mişcare a întregului angrenaj specific unei firme ( industriale, de producţie, de transport, specializată în comercializarea de materiale şi produse, etc. ) presupune declanşarea sistemului general de relaţii dintre funcţiunile principale ale acesteia , cu deosebire pe fluxurile de informare-investigaţie a pieţei , de întocmire a portofoliului de comenzi, de comandare-contractare a bazei materiale si tehnice ( a funcţiunii comerciale ), de asigurare a resurselor financiare şi umane .

Resursele materiale, energetice, de echipamente tehnice, financiare etc, se asigura din exterior întreprinderii, printr-o acţiune corelată şi adaptată caracteristicilor acestuia şi mutaţiilor pe care le investighează de la o etapă la alta. Rezultatele activităţii firmelor se valorifică in cadrul aceluiaşi mediu extern în funcţie de evoluţia mărimii si structurii cererilor de consum , de elementele caracteristice sistemului concurenţial in care acţionează ( care le avantaja sau dezavantaja in anumite etape ale procesului de dezvoltare ) . De aici rezultă dependenţa strictă a destinului fiecărei întreprinderi de mediul economico-social intern şi internaţional care este de mare complexitate, ridicând probleme deosebite pentru desfăşurarea activităţilor de producţie şi comercializare, social-culturale etc. Natura acestui context îşi pune amprenta, într-o formă accentuată, asupra asigurării bazei materiale şi tehnice care prin nivel şi structură să permită desfăşurarea cu eficienţă a activităţilor menţionate în interesul societăţii, a unităţilor economice din cadrul ei.

Ca urmare, se pune tot mai mult accentul pe găsirea căilor şi metodelor, tehnicilor şi instrumentelor care, prin aplicare, să contribuie la susţinerea unei dezvoltării durabile a societăţii, sa pună în valoare, în măsură mai mare, valorosul potenţial uman orientat epre ridicarea nivelului de civilizaţie, de trai al omenirii în general . Preocupările în acest sens au căpătat forme noi de cooperare mai accentuată între naţiuni pe principii de egalitate, dar încadrabile în contextul unor politici globale care vizează interesele generale sau zonale. Această în condiţiile protecţiei intereselor fiecărei naţiuni şi susţinerii dezvoltării durabile proprii. Reducând dimensiunea abordării contextului economic intern şi internaţional la problematica specifică aprovizionării materiale şi tehnice a întreprinderilor şi valorificării rezultatelor activităţii lor, considerăm ca intre principalele caracteristici ale acestuia care influenţează întreprinderea , nuanţează gradul de complexitate a asigurării bazei materiale şi tehnice ca suport determinat al dezvoltării eficiente şi durabile sunt de reţinut :

• Conturarea şi extinderea noului cadru economic intern de desfăşurare a activităţilor de producţie şi de comercializare, a celor la comandă.

• Manifestarea unor politici perfecţioniste la nivelul anumitor tari privind exportul şi importul unor produse.

• Amplificarea costurilor de intrare şi menţinere pe unele pieţe, în special occidentale, cu repercusiuni asupra ţărilor cu potenţial economic mai redus care traversează o perioadă mai dificilă în dezvoltarea lor .

• Manifestarea pe plan intern, a penuriei la unele resurse materiale şi energetice care condiţionează determinant desfăşurarea normala a activităţii generale din economia naţionala .

2


• Acordarea, în această etapă, pe plan intern a unui interes mai scăzut activităţii de cercetare ştiinţifică, îndeosebi cu caracter, fundamental, cu repercusiuni negative asupra dezvoltării viitoare a economiei româneşti .Fiecare dintre aceste caracteristici, care definesc contextul economic intern şi

internaţional actual , prezintă importanţă specifică şi poate constitui subiect distinct de abordare extinsă. Semnificativă este preocuparea continuă a factorilor interesaţi pentru asigurarea climatului favorabil care permite punerea în valoare a ceea ce este bun pentru societatea umana si prevenirea stărilor perturbatoare, dereglatoare, de tensiune, nestimulatoare pentru o dezvoltare durabila .

În acţiunea lor, agenţii economici trebuie să aibă în vedere contextul economic intern şi internaţional de abordare a problemelor specifice proceselor de vânzare-cumpărare, a celor de aprovizionare materială şi de desfacere a producţiei. În acest context procesul aprovizionării materiale şi cu echipamente tehnice devine mai complex, mai dificil , iar desfăşurarea lui nu se poate asigura fără a lua în calcul efortul pe care-l antrenează ; aceasta dacă avem în vedere obiectivul oricărui agent economic ,, de a obţine profit maxim ,, din activitatea pe care o realizează . Atingerea acestui obiectiv presupune ca, încă din faza de aprovizionare materiala şi cu echipamente tehnice , să fie acţionate toate modalităţile care permit obţinerea lui. Avem îin vedere că, de cele mai multe ori , chiar din acesta fază , se creează premisele pentru realizarea de profit ; aceasta pentru că la cumpărare, orice reducere de preţ obţinută prin negocieri, bine pregătite şi desfăşurate, a condiţiilor de furnizare, înseamnă profit pentru cumpărător . Acţiunea în acest sens este limitată de o serie de factorii şi situaţii care pot condiţiona raporturile dintre vânzători si cumpărători în economia de piaţă aici amintim :

• Potenţialul pe structură a resurselor umane• Numărul de furnizori• Potenţialul financiar al furnizorilor , respectiv al consumatorilor • Costurile de intrare , de menţinere , de transfer sau de ieşire pe sau de pe o piaţă• Tentaţia pentru actiuni neloiale • Gradul de integrare a produselor • Preferintele clientilor • Necesitatea de modernizare

Pe acest fond se pune problema : ce trebuie avut in vedere pentru a se desfăşura o activitate de aprovizionare eficientă corelata cu interesele consumatorilor şi în consens cu principiile economiei de piaţă ? Opinia mea este că, în primul rând, se impune elaborarea şi fundamentarea , la nivelul fiecărei unităţi economice, a unei strategii eficiente în cumpărarea de resurse materiale şi echipamente tehnice în raport cu piaţa de furnizare . La elaborarea acesteia se vor avea în vedere factorii internii ai unităţii economice şi situaţiile de pe piaţă care pot influienţa strategia in sens favorabil sau nu .

Referitor la factorii internii specificii unitatii economice un rol important revine acţiunii de identificare şi evaluare a necesităţilor materiale si de echipamnte tehnice pe structura fizica şi dimensiunea corelate strict cererilor pentru consum .

In abordarea problematicii specifice aprovizionarii materiale si cu echipamente tehnice a întreprinderii şi ale desfacerii produselor finite s-a avut în vedere caracteristicile economiei de piaţă, dezvoltându-se elementele de esenţă

3


CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA DE APROVIZIONARE

1.1. Conceptul de aprovizionare

Aprovizionarea este una din actvităţile componente ale funcţiei comerciale prin intermediul căreia întreprinderea intră în relaţii economice cu alte societăţi comerciale.

Aprovizionarea resurselor materiale reprezintă activitatea prin care se asigură elementele necesare desfăşurării unei activităţi care să aducă un profit cât mai mare firmelor.

Aprovizionarea cuprinde procurarea şi aducerea la timp a bunurilor de echipament şi produselor intermediare de calitatea, tipurile, sorturile şi dimensiunile necesare pentru desfăşurarea activităţii de ansamblu a firmei, organizarea depozitării corespunzătoare a resurselor materiale şi a distribuirii acestora în cadrul organizaţiei, gestiunea raţională a stocurilor de materii prime, combustibili şi semifabricate.

Aprovizionarea, indispensabilă în orice organizaţie economică productivă, capătă o importanţă deosebită în cazul în care resursele materiale au o pondere ridicată în costul producţiei, când gama articolelor de aprovizionat aste foarte largă sau când piaţa acestor articole suferă fluctuaţii mari pe planul raportului cerere – ofertă.

Procesul de aprovizionare comportă ca o primă etapă stabilirea nevoilor ce trebuie satisfăcute şi a produselor ce urmează a fi achiziţionate. A doua etapă constă în căutarea şi selecţionarea furnizorilor care vor permite satisfacerea nevoilor exprimate. Etapa a treia, şi anume cumpărarea reprezintă rezultatul confruntării dintre furnizor şi cumpărător. Ultima etapă este cea care vizează perioada de după efectuarea acţiunii de cumpărare.

Principalul obiectiv al aprovizionării se concretizează în asigurarea completă, complexă şi la timp a unităţii economice cu resurse materiale şi echipamente tehnice corespunzătoare calitativ, la locul şi termenele stabilite. Pentru realizarea acestui obiectiv se efectuează mai multe activităţi specifice cum ar fi:

1. Identificarea şi stabilirea volumului şi structurii materiale şi energetice necesare desfăşurării la parametrii proiectaţi a activităţii întreprinderii; aceasta se realizează prin studierea şi culegerea de informaţii privind resursele materiale şi energetice necesare pentru toate destinaţiile de consum, pe toată gama sortotipodimensională, configurativă şi de calitate.2. Fundamentarea tehnico- economică a planului şi a programelor de aprovizionare materială şi energetică a unităţii; În acest scop se folosesc planul şi proramele de fabricaţie, normele de consum pentru întreaga structură de fabricaţie, necesităţile pentru alte destinaţii de folosire a resurselor materiale, structura şi nivelul stocurilor, resursele proprii existente în perioada pentru care se face fundamentarea.3. Dimensionarea pe bază de documentaţie tehnico – economică a consumurilor materiale şi de resurse energetice; acţiunea asigură elementele tehnice de calcul al necesităţilor materiale şi energetice şi se concretizează în eleborarea de norme de consumuri specifice analitice, fundamentate tehnic şi economic: prin utilizarea acestor norme tehnice de consum se previne consumul iraţional, risipa de materiale şi energie şi, deci, creşterea nejustificată economic, a costurilor.4. Elaborarea de bilanţuri materiale şi energetice care contribuie la evidenţierea modului de folosire a resurselor, ca şi a formei concrete de regăsire a acestora pe parcursul prelucrării. Baza de fundamentare a acestor instrumente o constituie

4


programele de fabricaţie şi normele de consumuri specifice estimate în cadrul documentaţiei tehnico-economice de execuţie a produselor, lucrărilor sau prestaţiilor.5. Dimensionarea pe criterii economice a stocurilor şi loturilor de resurse materiale pentru comandă şi aprovizionare; acţiunea este de natură complexă, fiind justificată de importanţa economică a acesteia, aspect care se evidenţiază nu numai prin valoarea resurselor materiale stocabile ci şi prin cheltuielile pe care le generează a căror pondere este de 25-30% faţă de valoarea medie a stocurilor. Acestei acţiuni i se ataşează şi cea de stabilire a nivelurilor cantitative sau momentelor calendaristice de comandă, de emitere a comenzilor de aprovizionare.6. Prospectarea pieţei interne şi externe de resurse materiale şi energetice în vederea depistării şi localizării surselor reale şi potenţiale de a fi utilizate; Acţiunea presupune emiterea de cereri de ofertă, investigaţii la târguri şi expoziţii interne şi internaţionale, la bursele de mărfuri, studierea de cataloage comerciale, prospecte, pliante, alte surse de informare şi publicitate, apelarea reprezentanţelor comerciale, a unităţilor specializate în comercializarea de materiale şi produse, a celor de colectare şi valorificare a materialelor refolosibile.7. Alegerea resurselor materiale şi echipamentelor tehnice care răspund cel mai bine caracteristicilor cererilor pentru consum, prezintă cele mai avantajoase condiţii de livrare etc.8. Alegerea furnizorilor a căror ofertă prezintă cele mai avantajoase condiţii economice şi asigură certitudine în livrările viitoare pe termen scurt sau lung. Alegerea surselor de furnizare se va face după mai multe criterii între care semnificative sunt cele care au în vedere calitatea resursei materiale, condiţiile de furnizare, distanţa de transport, forma de transport posibilă de utilizat, nivelul preţului, potenţialul furnizorilor, canalele de distribuţie folosite, etc.9. Elaborarea strategiilor în cumpărarea de resurse în raport cu piaţa de furnizare internă şi externă. Acţiunea se realizează după analiza prealabilă a caracteristicilor pieţei de furnizare, a furnizorilor, a situaţiilor care influenţează strategia în cumpărare.10. Testatrea credibilităţii furnizorilor selectaţi în scopul evidenţierii probităţii morale, garanţiilor de care se bucură, seriozităţii în afaceri, reponsabilităţii în respectarea obligaţiilor asumate şi a solvabilităţii.11. Concretizarea relaţiilor cu furnizorii aleşi, acţiune care implică stabilirea, prin acord de voinţă, a tuturor condiţiilor de livrare între parteneri. Finalizarea relaţiilor de vânzare- cumpărare se realizează prin emiterea comenzilor şi încheierea de contracte comerciale.12. Urmărirea operativă a derulării contractelor de asigurare materială, întocmirea fişelor de urmărire operativă a aprovizionării pe furnizori şi resurse.13. Asigurarea condiţiilor normale de primire recepţie a partizilor de materiale sosite de la furnizori; aceasta presupune amenajarea de spaţii speciale de descărcare – recepţie, dotate cu mijloace tehnice adecvate, constituirea comisiilor de primire – recepţie şi organizarea activităţii acetora, a formaţiilor de lucrători specializaţi în efectuarea operaţiilor respective.14. Asigurarea spaţiilor de depozitare, dotarea lor cu mobilier adecvat, organizarea internă a fluxurilor de circulaţie, alegerea sistemelor eficiente de depozitare, efectuarea operaţiunilor de depozitare – aranjare a resurselor materiale în magazii şi depozite; în acelaşi sens se are în vedere înscrierea în evidenţă a intrărilor de resurse recepţionate şi acceptate, asigurarea condiţiilor de păstrare – conservare cerute de natura resurselor materiale depozitate ca şi a celor de prevenire a sustragerilor, de securitate contra incendiilor.

5


15. Organizarea sistemului de servire ritmică cu resurse materiale a subunităţilor de consum ale întreprinderii în concordanţă cu programele de fabricaţie;în acest cadru se asigură elaborarea unor programe optime de circulaţie consum, de corelare a momentelor de eliberare sau transmitere a materialelor de la depozite la subunităţile de consum cu cele la care sunt efectiv necesare, eşalonarea judicioasă în timp a servirilor pentru prevenirea aşteptărilor nejustivicate la depozite, a supraaglomerării punctelor de servire, a blocării mijloacelor de transport intern, a încărcării neuniforme a lucrătorilor din depozite.16. Controlul sistematic al evoluţiei stocurilor efective în raport cu limitele stabilite pentru a se evita consecinţele economice nefavorabile pe care le poate genera suprastocarea sau lipsa de materiale în stoc asupra activităţii economice a întreprinderii, a situaţiei financiare a acesteia.17. Urmărirea şi controlul utilizării resurselor materiale şi energetice pe destinaţiile de consum. Desfăşurarea acestei activităţi are ca scop prevenirea consumurilor peste limitele stabilite prin calcule, a risipei pe timpul transportului şi depozitării, a nerespectării disciplinei tehnologice sau destinaţiei iniţiale de folosire a resurselor materiale.

Structura activităţilor componente evidenţiază faptul că managementul aprovizionării materiale integrează într-un tot unitar fluxul şi controlul resurselor materiale de la momentul iniţierii procesului de asigurare a lor şi până la transformarea acestora în produse vandabile.

Planificarea necesarului de aprovizionat se face în funcţie de cererile celorlaltor activităţi ale organizaţiei, şi în primul rând, ale celei de producţie, luându-se în considerare şi alte elemente cum ar fi fluctuaţiile preţurilor pe piaţă, rata inflaţiei, costul imobilizărilor determinate de stocarea materialelor, disponibilitatea materialelor pe piaţă.

Termenele de achiziţionare se corelează cu cele de lansare în fabricaţie a diferitelor comenzi care sunt stabilite de compartimentul de programare şi lansare în producţie, tinându-se seama şi de frecvenţa apariţiei cererilor.

1.2. Organizarea structurală a activităţilor de aprovizionare

Pentru desfăşurarea normală a proceselor de aprovizionare sunt constituite compartimente de specialitate sub formă de divizii, departamente, servicii, birouri în funcţie de volumul şi profilul de activitate, forma de organizare şi mărimea firmei.

Principalele atribuţii ale compartimentului de aprovizionare constau în:• culegera, prelucrarea şi analiza informaţiilor privind situaţia activităţii economice, în general, şi ale pieţei, îndeosebi, accentul fiind pus pe disponibilităţile de materiale pe piaţă, condiţiile de procurare ale acestora, tendinţele preţurilor, etc;• colaborarea cu compartimentele de cercetare – dezvoltare şi de producţie pentru stabilirea specificaţiilor de materiale, a normelor de consum, a planurilor şi programelor de aprovizionare;• determinarea celor mai adecvate sorturi de materii prime, materiale, surse de aprovizionare, preţuri de cumpărare şi planificarea în funcţie de necesităţile firmei a cantităţilor de aprovizionat;

• procurarea propriu-zisă a tuturor materialelor necesare potrivit planurilor şi programelor stabilite;• urmărirea aprovizionării efectuate şi ţinerea evidenţei materialelor aprovizionate.

6


Prin organizarea internă se stabilesc domeniile de acţiune, atribuţiile şi responsabilităţile fiecărui subcolectiv de salariaţi din cadrul compartimentului de aprovizionare.

Oricare ar fi forma sau sistemul de organizare, se impune derularea activităţilor de aprovizionare şi desfacere în concordanţă cu necesitatea realizării obiectivelor stabilite, respectiv funcţionarea în condiţii de eficienţă maximă şi obţinerea de profituri cât mai mari.

În organizarea conducerii aprovizionării se impune constituirea unor sisteme deschise, adaptabile la noile condiţii care apar în relaţiile de vânzare – cumpărare. După alegerea sistemului de organizare se trece la repartizarea pe posturi şi funcţii a atribuţiilor şi responsabilităţilor specifice, având în vedere încărcarea raţională cu sarcini şi atribuţii a fiecărui post din structura organizatorică a compartimentelor. Selecţia personalului trebuie să se facă pe baza examenului profesional şi psihologic al candidaţilor la diferite posturi şi funcţii.

Structura personalului include şeful de compartiment care se mai numeşte şi director cu aprovizionarea. În subordinea acestuia se află grupele de agenţi şi /sau achizitori. În cadrul departamentelor mari structura de personal cuprinde şi analişti cu aprovizionarea, dispeceri şi experţi în transporturi.

Agenţii de aprovizionare se ocupă în general cu : studierea pieţelor de materii prime şi produse, depistarea surselor de furnizare, negocierea preliminară a condiţiilor de furnizare ( inclusiv a preţurilor de vânuare, de acordare a rabaturilor, a creditelor ), participarea la încheierea de convenţii speciale, de contracte economice de livrare, achiziţioanrea – cumpărarea de materiale, produse sau echipamente tehnice, urmărirea derulării operative a procesului de aprovizionare în raport cu prevederile contractuale, contractarea unităţilor de transport specializate şi stabilirea condiţiilor de deplasare a resurselor materiale de la sursele de furnizare la punctele de destinaţie, participarea la bursele de materii prime şi studierea evoluţiei potenţialului de furnizare, a tendinţelor de preţ, informarea factorilor de conducere a asigurării materiale, a colaboratorilor din celelalte compartimente asupra diferitelor situaţii care presupun analize, evaluări, interpretări, decizii. Agenţii de aprovizionare pot fi repartizaţi pe zone teritorial- geografice de furnizare sau cu rază nelimitată de acţiune.

Experţii şi dispecerii în transporturi se ocupă cu: elaborarea programelor optime de transport între punctele de consum ale întreprinderii, asigurarea traficului privind mişcarea materialelor în interiorul şi în afara unităţii economice; asigurarea necesarului de mijloace de transport din parcul propriu al firmei sau prin închiriere; asigurarea condiţiilor pentru realizarea, în timp util şi cu eficienţă a operaţiilor de încărcare, descărcare, manipulare a resurselor materiale; stabilirae măsurilor pentru folosirea eficientă a mijloacelor de transport proprii sau închiriate şi reducerea cheltuielilor cu mişcarea materialelor.

1.3. Sistemul de relaţii pentru aprovizionarea materială

Desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor de aprovizionare în concordanţă cu cerinţele de consum ale unităţii economice, cu necesitatea realizării contractelor încheiate cu furnizorii de materiale impune organizarea sistemelor complexe de relaţii atât în interiorul fiecărei firme, cât şi în afara acesteia. Pe plan intern relaţiile se organizează între compartimentele de aprovizionare materială şi celelate compartimente sau subunităţi din cadrul structurii organizatorice a firmelor de producţie.

Principalele relaţii interne ale compartimentului de aprovizionare materială se stabilesc cu::

1. Compartimentele de planificare dezvoltare şi programare operativă a producţiei care furnizează date şi informaţii privind volumul şi structura producţiei prevăzute

7


pentru execuţie, eşalonarea fabricării acesteia . Conlucrarea dintre aceste compartimente trebuie să se desfăşoare continuu pentru a asigura corelarea permanentă a planului şi a programelor de aprovizionare cu cele de producţie.2. Compartimentul de desfacere a produselor care pune la dispoziţie date şi informaţii pentru fundamentarea necesarului de ambalaje şi materiale de ambalat.3. Compartimentele financiare şi de contabilitate, pentru evidenţierea intrărilor de materiale, acoperirea financiară a resurselor contractate sau achiziţionate, asigurarea controlului existenţei şi mişcării stocurilor, stabilirea volumului de mijloace circulante aferent materiilor prime şi materialelor, evidenţierea şi înregistrarea cheltuielilor de transport depozitare a materiilor prime. 4. Compartimentul de transport pentru asigurarea şi menţinerea în stare de funcţionare normală a mijloacelor de transport proprii sau închiriate destinate aducerii materialelor de la furnizori, a celor pentru transport intern, aprovizionarea cu combustibili şi lubrifianţi necesari funcţionării acestora, a pieselor de schimb pentru întreţinere şi reparare.5. Compartimentul tehnic care pune la dispoziţie listele cu normele de consum de resurse materiale specifice produselor, lucrărilor, prestaţiilor prevăzute pentru execuţie.6. Depozitele de materiale pentru asigurarea primirii şi recepţiei loturilor de materiale sosite de la furnizori, depozitării şi păstrării raţionale a acestora, evidenţei şi securităţii, urmăririi dinamicii stocurilor efective, a nivelurilor de comandă, eliberării pentru consum a materialelor.7. Cu secţiile şi atelierele de producţie, cu subunităţile auxiliare şi de servire pentru informarea directă asupra necesităţilor de materiale auxiliare, corelarea operativă a programelor de aprovizionare cu cele de fabricaţie, controlul utilizării resurselor materiale, promovarea folosirii de noi resurse ca substituienţi eficienţi.8. Compartimentul de cercetare dezvoltare căruia îi pune la dispoziţie informaţii privind materiale, componente, echipamente tehnice noi, apărute pe piaţa în amonte care pot fi avute în vedere pentru modernizarea produselor din fabricaţia curentă sau la cele noi prevăzute pentru asimilare.9. Compartimentul de control tehnic de calitate pentru efectuarea recepţiei cantitative şi calitative a materialelor sosite de la furnizori.În afară, unitatea economică stabileşte relaţii cu:

Furnizorii de materiale de pe piaţa internă şi internaţională ( unităţi producătoare şi firme specializate în cumpărarea – vânzarea de resurse materiale) pentru achiziţionarea de resurse materiale, stabilirea condiţiilor de furnizare, încheierea de contracte de livrare, derularea livrărilor, acoperirea contravalorii resurselor cumpărate.

Unităţile de transport pentru stabilirea condiţiilor de aducere a resurselor de la furnizori.

Unităţi specializate în importul de materiale pentru achiziţionarea şi aducerea de resurse de la furnizorii externi.

Unităţi şi instituţii de cercetare specializate pentru eleborarea de studii de prognoză privind: conjunctura mondială a furnizărilor de resurse materiale; evoluţia pieţei de materii prime, a preţurilor, scadenţa potenţialului de resurse clasice; mutaţii în structura consumului, în structura ofertei de materiale.

Unităţi bancare pentru efectuarea operaţiilor de plată a cumpărărilor de resurse materiale, acordarea de credite bancare în scopul achiziţionării şi stocării resurselor materiale, reglementarea raporturilor cu furnizorii.

Burse de mărfuri pentru informare privind resursele materiale şi produsele oferite pentru vânzare, tendinţe în evoluţia preţurilor.

8


Toate aceste relaţii sunt orientate în sensul asigurării integrale, la termenele, locul şi momentele prevăzute, cu cost minim, a bazei materiale, în volumul şi structura strict corelate cu cea a consumului productiv şi neproductiv , folosirii cu maximă eficienţă a resurselor aprovizionate, încadrării în consumurile specifice din documentaţiile tehnico- economice şi stocurile prestabilite, valorificării complete şi eficiente a materiilor prime.

1.4. Formele de aprovizionare materială şi cu echipamente tehnice

Formele de aprovizionare care pot fi folosite de unităţile consumatoare de resurse materiale sunt:

• Aprovizionarea directă de la producători – furnizori• Aprovizionarea prin unităţi specializate în comercializarea de materiale şi produse în sistem en gros, care îmbracă trei variante:

• Aprovizionarea prin tranzit organizat;• Aprovizionarea prin tranzit achitat;• Aprovizionarea de la depozitul angrosistului.

Diferenţierea unei forme faţă de alta se face în funcţie de modul cum se realizează următoarele trei activităţi:

• Modul de organizare şi concretizare a relaţiilor de vânzare – cumpărare dintre factorii participanţi la acest prodes;• Modul de livrare a produselor;• Sistemul de achitare a contravalorii produselor livrate consumatorilor.Aprovizionarea directă prevede ca toate cele trei activităţi să se realizeze prin relaţia

directă între unitatea consumatoare şi cea producătoare – furnizoare. Acestă formă este eficientă în cazul resurselor materiale, produselor care fac obiectul vânzării – cumpărării în cantităţi mari, vagonabile. În asemenea situaţii se pot obţine preţuri avantajoase la achiziţie, se pot acorda rabaturi comerciale sau bonificaţii, iar cheltuielile de transport sunt mai mici. Deci forma este avantajoasă pentru marii consumatori şi, frecvent, dezavantajoasă pentru micii consumatori care: nu pot beneficia de rabaturi comerciale sau de bonificaţii în cazul în care comanda se prezintă sub cantitatea minimă impusă de furnizori ca prag pentru a obţine asemenea înlesniri; sunt nevoiti să suporte cheltuileli de transport pentru deplasarea unor cantităţi mici în special pe distanţe mari; îşi pot forma stocuri mai mari decât cele nomale estimate anterior.

Aprovizionarea prin tranzit organizat presupune înlesnirea de către un intermediar comercial a activităţii de organizare şi concretizare a relaţiilor dintre consumatori şi producători – furnizori, urmând ca livrarea produselor şi decontarea facturilor aferente să se realizeze direct între ultimii doi factori. Rolul activ al intermediarului se manifestă în faza de contractare şi pe parcursul derulării contractului. Pentru serviciile prestate, specifice tranzitului organizat, intermediarul comercial primeşte, de regulă, din partea consumatorului, un comision de până 3% în raport cu valoarea afacerii pe care a facilitat-o.

Aprovizionarea prin tranzit achitat presupune ca atât contractarea, cât şi achitarea contravalorii produselor să se asigure prin intermediarul comercial, iar livrarea acestora să se realizeze direct între producător şi consumator. Această formă implică şi mai mult pe intermediarul comercial în derularea proceselor de vânzare- cumpărare, respectiv acesta devine mai cointeresat în urmărirea şi controlul derulării ritmice a livrărilor, a respectării de către producător şi consumator a obligaţiilor contractuale. Şi în acest caz consumatorii cedează întermediarului comercial un comision care poate ajunge până la 5% .

9


În ambele variante de aprovizionare, intermediarii comericli studiază piaţa de furnizare pentru a se informa asupra ofertelor de vânzare şi a cererilor de produse, în scopul depistării producătorilor şi consumatorilor potenţiali solicitanţi ai serviciilor lor.

Avantajele acestor forme de aprovizionare sunt:• Scurtează perioada de timp în care se realizează contactul dintre producătorii şi consumatorii anumitor produse;• Uşurează munca producătorilor şi consumatorilor pentru studierea pieţei;• Pot face negocierile mai uşoare, intermediarii comerciali fiind mai buni cunoscători ai caracteristicilor pieţei de furnizare;Aprovizionarea de la depozitele intermediarilor comerciali este o formă care

presupune ca toate cele trei activităţi ( organizarea şi concretizarea relaţiilor de vânzare – cumpărare, livrarea produselor şi achitarea contravalorii acestora ) să se realizeze integral prin unităţi specializate în comercializare ( angrosişti ). Varianta se practică în mare măsură în cazul cumpărărilor în cantităţi mici, specifice micilor consumatori care au acces limitat la aprovizionarea directă de la producători sau pentru care această formă nu le este avantajoasă. Această formă de aprovizionare integrează complet intermediarul comercial în activitatea de comercializare a produselor, în general, devenind în unele situaţii factorul determinant în înlesnirea activităţilor de desfacere şi de aprovizionare.

Aprovizionarea de la depozitele unităţilor specializate în comercializarea de materiale şi produse prezintă mai multe avantaje:

• Creşterea gradului de certitudine în asigurarea micilor consumatori cu o structură materială şi de produse extinsă, la intervale mici de timp, cu sau fără comenzi anticipate, la momente programate sau întâmplătoare, în cantităţi variate;• Asigurarea premiselor pentru reducerea substanţială a stocurilor la consumatori, implicit a fondurilor financiare antrenate la cumpărarea şi stocarea de resurse materiale la un moment dat;• Degajarea producătorilor de un număr prea mare de clienţi şi simplificarea astefel a activităţii de desfacere a produselor la nivelul lor;• Promovarea cu mai mare uşurinţă şi eficienţă a produselor noi realizate de anumiţi producători.O formă de aprovizionare care se impune tot mai mult datorită efectelor economice

favorabile pe care le generează pentru consumatori este aprovizionarea garantată care presupune preluarea de către o unitate specializată în comercializare a procesului de aprovizionare a structurii integrale sau parţiale de materiale necesare unei întreprinderi consumatoare într-o perioadă de gestiune. În acestă formă pot fi asiguraţi unul sau mai multi consumatori din raza de acţiune a unui intermediar comercial.

Aprovizionarea garantată prezintă următoarele avantaje:• Reducerea cheltuielilor de transport prin condiţiile pe care le creează pentru elaborarea unor planuri optime de distribuţie- transport a resurselor spre consumatorii serviţi în contextul formei;• Diminuarea stocurilor de materiale la consumatori, fiind posibilă servirea lor la intervale scurte de timp, chiar zilnic, de la depozitele angrosistului;• Disponibilizarea astfel a unor importante spaţii de depozitare la consumatori, cu posibilitatea folosirii mai eficiente a acestora ( ca spaţii de producţie, prin închiriere );• Degrevarea factorilor de conducere al unităţilor consumatoare de activitatea de aprovizionare şi concentrarea acestora în măsură mai mare asupra celei de producţie;• Accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului circulant aferent materiilor prime şi materialelor al consumatorilor şi sporirea astfel a eficienţei economice în folosirea acestuia.

10


1.5. Recepţia mărfurilor

Activitatea de aprovizionare cu materii prime, materiale, mărfuri a întreprinderilor se încheie cu recepţia acestora. Orice primire de valori în gestiune este însoţită de recepţie, operaţie de mare importanţă pentru satisfacerea cantitativă şi calitativă a nevoilor întreprinderii, de fapt ale clienţilor în cele din urmă.

Recepţia reprezintă operaţia de identificare şi verificare cantitativă şi calitativă a mărfurilor ce se primesc în depozit şi a celor ce se livrează din fabrică sau depozit.

Recepţia, are drept obiectiv, verificarea mai multor aspecte privind calitatea, cantitatea, îndeplinirea întocmai a contractului care reglementează relaţiile dintre furnizor şi beneficiar şi între aceştia şi întreprinderea de transport.

Decizia privind recepţia ocupă un loc central în cadrul politicii de aprovizionare a întreprinderii; obiectul deciziei în domeniul recepţiei se referă la locul recepţiei, cantitatea şi calitatea produselor.

Conducerea întreprinderii numeşte comisia de recepţie care are în componenţa sa de regulă, un reprezentant al producătorului, unul al beneficiarului, un merceolog de specialitate şi gestionarul valorilor ce formează obiectul recepţiei.

În ceea ce priveşte locul recepţiei, decizia poate avea în vedere recepţia la furnizor, sau la sediul beneficiarului şi se concretizează într-o clauză contractuală. Alegerea locului se face în funcţie de mărimea loturilor cu care urmează să se facă aprovizionarea, ritmicitatea aprovizionării, folosirea eficientă a mijlocului de transport şi a resurselor de muncă. Dacă prin contract se stabilişte clauza franco- furnizor, beneficiarul nu-şi trimite delegat petru recepţie, produsele se pot livra pe baza autorecepţiei, care constă în verificarea cantitativă şi calitativă a produselor de către furnizor la sediul acestuia întocmindu-se proces verbal de autorecepţie. Autorecepţia este un procedeu economic, eliminănd cheltuielile de recepţie, şi se foloseşte de regulă, la verificarea produselor perisabile sau cu o periodicitate foarte ridicată a livrărilor.

Indiferent unde are loc recepţia cantitativă a produselor se face verificându-se concordanţele dintre contract sau comandă şi cantitatea livrată. În documentele de livrare se menţionează nu numai cantitatea livrată, ci şi condiţiile de măsurare avute în vedere care pot influenţa cantitatea recepţionatî ( de ex.umiditatea, sistemul de cântărire).

Având în vedere că întreprinderea de transport răspunde de integritatea produselor transportate, la eliberarea lor către destinatar, se face o verificare cantitativă a acestora, în special în staţiile de cale ferată. Se verifică cu acest prilej, integritatea vagonului, a sigiliilor şi a numărului de colete. Această verificare nu se confruntă cu recepţia cantitativă, care odată executată, exonerează de răspundere cărăuşul. Dacă sunt constatate cu acest prilej, lipsuri cantitative imputabile întreprinderii de transport sau deteriorări de ambalaje, de sigiilii, se întocmeşte un proces verbal de constatare, folosit ulterior pentru a solicita daune.

La sediul beneficiarului, după ce s-a executat recepţia cantitativă finală, se întocmesc actele de încărcare a gestiunii.

Obiectul recepţiei calitative îl constituie verificarea şi determinarea calităţii produselor primite prin compararea lor cu standardele în viguoare, cu normele interne, caietele de sarcini, monstrele omologate, etc.. controlul calităţii, se execută nu numai pentru produse, ci şi pentru ambalaje şi vizează nu numai aspectele fizico-chimice ale produselor, ci şi elemente calitative privind structura sortimentală, marcarea, aspecte cuprinse în contract sau comandă.Recepţia cantitativă şi calitativă se poate realiză pentru întregul lot da marfă, numită şi bucată cu bucată sau prin sondaj.

11


1.6. Decizii strategice referitoare la sursele de aprovizionare

Înainte de a selecta firmele de la care va achiziţiona produsele necesare, orice organizaţie trebuie să stabilească strategia sa referitoare la sursele de aprovizionare, pe baza următoarelor criterii principale:

numărul surselor – unul, doi sau mai mulţi furnizori;

proximitatea surselor – furnizori locali sau furnizori aflaţi la distanţe mai mari;

mărimea surselor – furnizori de dimensiuni mici sau furnizori de mare anvergură;

piaţa de provenienţă – piaţa internă sau piaţa externă.Sub aspectul numărului surselor, firma poate alege pentru fiecare produs în parte, fie un

furnizor unic, fie furnizori multipli. Strategia de cumpărare dintr-o sursă unică este o alegere efectuată de firmă în mod deliberat şi nu trebuie confundată cu situaţia generată de poziţia de monopol a furnizorului pe piaţă..

În mod tradiţional, abordarea recomandată a fost cumpărarea din surse multiple, în cazul în care cantitatea necesară este suficient de mare. Noua orientare spre dezvoltarea unor relaţii de parteneriat cu furnizorii, apelarea la metoda JIT, precum şi managementul calităţii totale sunt factori care au sporit importanţa aprovizionării din sursă unică. Pe termen lung, sursa unică oferă numeroase avantaje:

gradul redus de variaţie a caracteristicilor produsului; îmbunătăţirea planificării şi controlului, ca urmare a unei comunicări mai bune, ceea ce permite perfecţionarea activităţilor logistice şi reducerea costurilor;

generarea de inovaţii de produs şi de proces şi crearea unui climat în care furnizorii sunt pregătiţi să efectueze investiţiile necesare în active fixe şi resurse umane, ca rezultat al colaborării dintre cumpărător şi furnizor: reducerea costurilor administrative şi mai buna înţelegere a afacerii furnizorului, prin colaborarea cu acesta pe termen lung.

Pe termen lung, sursa unica prezintă următoarele dezavantaje: pierderea potenţială a accesului la informaţii privind tendinţele pieţei, lansarea pe piaţă a unor noi produse, datorită absenţei unor contacte periodice cu furnizori multipli;

costurile mai mari decât cele specifice aprovizionării din surse multiple, ca urmare a lipsei unei presiuni concurenţiale asupra furnizorului unic; expunerea la problemele furnizorului, de exemplu la situaţiile de forţă majoră;

vulnerabilitatea faţă de deteriorarea performanţelor furnizorului, de exemplu, faţă de întârzierea livrărilor, deficieţele calitative, creşterile de preţ şi neonorarea contractelor.Cumpărarea din mai multe surse prezintă următoarele avantaje: creşterea siguranţei aprovizionării;

posibilitatea de modificare a presiunii competitive asupra unui anumit furnizor, prin modificarea volumului mărfurilor contractate cu acel furnizor;Aprovizionarea din surse multiple pe termen lung poate să conducă la apariţia

nemulţumirilor unor furnizori care nu doresc să livreze acelaşi produs ca şi concurenţii lor.În funcţie de proximitatea surselor, firmele cumpărătoare pot alege furnizori locali şi sau

furnizori aflaţi la distanţe mai mari. Caracterul local al unei surse este determinat de uşurinţa transportului şi comunicării. Avantaje:

12


cooperarea mai strânsă între cumpărător şi vânzător, în condiţiile dezvoltării unor relaţii personale; costurile de transport mai mici; posibilitatea obţinerii mai rapide a comenzilor urgente sau suplimentare.Prin achiziţionarea din surse locale, firmele cumpărătoare pot contribui la dezvoltarea

economică a regiunilor în care îşi desfăşoară activitatea. Alegerea surselor în funcţie de proximitatea lor trebuie să îndeplinească cerinţele de profitabilitate ale organizaţiei.

Mărimea furnizorilor este un alt criteriu care stă la baza elaborării strategiei referitoare la sursele de aprovizionare. Firma se poate orienta spre surse mici sau spre surse de dimensiuni mari.

Punctele forte ale cumpărării din surse mici, comparativ cu sursele mari sunt următoarele:

atenţia acordată de furnizor cerinţelor firmei cliente;

caracterul mai personal al relaţiilor cu furnizorul, la nivel executiv; onorarea mai rapidă, de furnizor, a cererilor de asistenţă specială, ale cumpărătorului.Adesea, furnizorii mici devin dependenţi de firma cumpărătoare.Pentru cumpărător, sursele mari prezintă o serie de avantaje specifice: disponibilitatea potenţială a unor capacităţi de producţie pentru onorarea comenzilor suplimentare sau urgente ale cumpărătorului; posibilitatea ca furnizorul să pună la dispoziţia clientului echipamente şi cunoştinţe speciale;

riscul scăzut al dependenţei furnizorului de client.Aprovizionarea din surse de dimensiuni mult mai mari decât firma proprie poate avea

inconveniente pentru cumpărător în privinţa puterii de negociere.Piaţa de provenienţă- avantaje: inexistenţa pe piaţa internă a produselor necesare sau disponibilitatea lor în cantităţi insuficiente; accesul la produse noi ca rezultat al procesului de inovare; nivelul scăzut al calităţii produselor oferite de furnizorii interni; preţuri mai avantajoase oferite de sursele externe; necesitatea de a dezvolta aranjamente de cumpărare regională sau globală; obţinerea de părţi componente din ţările în care vor fi exportate produsele finite.Aprovizionarea din surse externe are un grad de dificultate mai mare comparativ cu

aprovizionarea din surse interne datorită: comunicarea dintre părţi: diferenţele de limbă, distanţele mari faţă de furnizori, care diminuează posibilitatea contactelor directe, diferenţele de fus orar, care afectează programarea contactelor telefonice, stilurile de comunicare diferite.

Negocierea contractelor:

Logistica. Fluxul mărfurilor şi informaţiilor conexe este afectat de: complexitatea aranjamentelor de transport internaţional; costurile mari, incertitudinea livrărilor la termenele stabilite, procedurile de returnare a produselor defecte. Reglementările în vigoare. Firma cumpărătoare trebuie să aplice procedurile de import, să obţină licenţele de import necesare, să respecte reglementările referitoare la taxele vamale, tva si alte taxe. Cursul de schimb. Costul mărfurilor cumpărate poate varia în condiţiile fluctuaţiilor cursului de schimb. Este necesară alegerea valutei adecvate în care este

13


exprimat preţul şi va fi realizată plata, precum şi adoptarea unei politici de evitare sau împărţire a riscurilor determinate de astfel de fluctuaţii. Documentaţiile necesare. În comparaţie cu achiziţionarea produselor de pe piaţa internă, în cazul importurilor se impune utilizarea unor documente speciale: certificatele de origine, formularele de intrare in vamă.

1.7. Caracterizarea furnizorilor prin facilităţile oferite consumatorilor

Un rol important în aprecierea furnizorilor revine, asociat capacităţii acestora de a oferi o anumită resursă cu un anumit grad de siguranţă, facilităţilor pe care le acordă în comercializare, a serviciilor care însoţesc produsul.

Astfel, furnizorul poate acorda:- facilităţi în politica de distribuţie- facilităţi în politica de service după vânzare- facilităţi prin politica de preţ- facilităţi la decontare.

În general aceste facilităţi au rolul de a stimula vânzarea produsului oferit de un furnizor în raport cu ceilalţi furnizori, în condiţiile în care resursele sunt asemănătoare calitativ şi ca utilitate.

Politicile în domeniul preţului sunt în funcţie de concurenţă, ca şi de dorinţa pentru obţinerea unui anumit profit pe termen scurt, mediu sau lung.

Cunoaşterea sistemului de preţ practicat de către furnizor creează condiţii pentru elaborarea unor acţiuni specifice de contracarare pe piaţă a anumitor efecte nefavorabile pentru cumpărător. În general se practică următoarele sisteme de preţ:

Sistemul cu preţ fix – constă în aceea că preţul rămâne nemodificat pe o anumită perioadă de timp stabilită de părţile contractante, modificarea preţului se poate face numai pe baza unei notificări anterioare şi cu acordul partenerilor de contract. Lipsa acordului de voinţă al ambilor parteneri conduce la întreruperea contractului. În general acest sistem de preţ se practică în condiţii de stabilitate pentru perioade scurte de timp.

Sistemul cu preţ renegociabil la fiecare comandă – se practică în situaţiile în care condiţiile de producţie, ce determină nivelul preţului, sunt foarte greu de anticipat sau există riscul unor fluctuaţii importante în evoluţia acestuia pe piaţa de furnizare. Un asemenea sistem de preţ poate fi avantajos pentru consumator în condiţii de creştere a ofertei, dar poate să aibă influenţe negative în situaţia inversă.

Sistemul cu preţ indexat – este apreciat ca fiind cel mai eficient atât pentru furnizor cât şi pentru consumator. Se practică de obicei în cadrul unor relaţii contractuale stabile, de durată, devenite tradiţionale. Acest sistem constă în faptul că preţul cerut la un moment dat va fi rezultatul unor calcule de fundamentare bazate pe un algoritm asupra căruia s-a convenit anterior.Decizia în politica de preţ trebuie să fie foarte bine fundamentată având în vedere

implicaţiile pe termen lung care pot să apară. Analiza trebuie să se bazeze pe analiza statistică a dinamicii preţurilor şi a costurilor de producţie ale furnizorilor.

Analiza şi caracterizarea furnizorului pe linia politicilor de preţ trebuie să aibă în vedere şi eventualele reduceri de preţ şi condiţiile în care acestea se acordă. Reducerile de preţ practicate de furnizor pot lua forma :

Rabatului de preţ pe cantitate

Escomtului – bonificaţiei.

14


Rabatul de preţ pe cantitate – se acordă de către furnizor pentru cumpărarea la fiecare comandă a unei cantităţi mai mari, peste o limită minimă stabilită de acesta. Se poate acorda în două variante:

• rabatul de preţ pentru întreaga cantitate cumpărată la o comandă – constă în faptul că, pentru cumpărarea la o comandă a unei cantităţi mai mari în raport cu limita minimă stabilită de furnizor, aceasta va fi evaluată integral cu un preţ de vânzare mai mic;

• rabatul progresiv – are în vedere reducerea de preţ numai pentru cantitatea suplimentară cumpărată peste nivelul minim stabilit. Se pot acorda niveluri diferite, progresive de rabat la preţ pentru cantităţile suplimentare cumpărate peste anumite limite succesive prestabilite de furnizor.

Escomtul ( bonificaţia ) – constă în reducerile de plată acordate de furnizor pentru plăţi rapide sau anticipate.

Lupta de concurenţă se duce în general în domeniul preţurilor, aceasta justificând atenţia deosebită care trebuie acordată în aprecierea politicilor de preţ ale furnizorilor, când se elaborează strategii pe piaţa acestora.

1.8. Evaluarea şi selecţia furnizorilor

În aprovizionarea materialelor şi echipamentelor tehnice o importanţă deosebită revine deciziei de selecţie a surselor de furnizare şi a furnizorilor.

Alegerea furnizorului a devenit o adevărată "artă"; acţiunea are la bază studiul prealabil al datelor şi informaţiilor principale prin care se poate face caracterizarea fiecărui furnizor .

Pe baza datelor şi informaţiilor culese se asigură o apreciere comparativă care clasifică fiecare furnizor după un procentaj (sau o notare) atribuit în funcţie de importanţa criteriilor de caracterizare stabilite. S-au conceput mai multe sisteme de notare a furnizorului. În calcul sunt luate criteriile obiective şi cele subiective. Aprecierea se face atât pentru furnizorii reali, (curenţi sau cu care s-a mai conlucrat), cât şi a celor potenţiali (noi sau deja existenţi).

Criterii obiective de apreciere a furnizorilor reali (curenţi, existenţi) se consideră:1. Modul de derulare a livrărilor anterioare; se analizează, de fapt, dacă s-au înregistrat

abateri faţă de termenele de livrare precizate în contractul comercial sau stabilite de comun acord cu furnizorul. Se determină astfel procentul de respectare a livrărilor programate (Kln), cu ajutorul relaţiei:

Kln = Ln/Lt x100 în care:Ln = numărul de livrări normale (care s-au derulat la termenele prevăzute);Lt = numărul total de livrări programate.Pentru calculul unor asemenea indici se impune o strictă evidenţă a livrărilor pe

fiecare furnizor. Respectarea frecvenţei livrărilor de către furnizori este vitală pentru clienţii lor; un furnizor care întârzie livrările poate crea lipsă de resurse în stocurile consumatorilor, provocând stagnări în activitatea de producţie a acestora.

2. Modul de respectare a condiţiilor referitoare la cantitatea comandată , sortimentaţia prevăzută, calitatea solicitată. În funcţie de aceste elemente se stabileşte( potenţialul de livrare al furnizorului). Acesta se calculează în funcţie de rezultatele operaţiei de recepţie în urma căreia se verifică cantitatea, calitatea şi sortimentaţia lotului sosit, partea care nu corespunde şi se respinge, sau cea care lipseşte. În acelaşi timp, se determină şi procentul de respingere a cantităţilor materiale necorespunzătoare calitativ sau a celor lipsă, în funcţie de care se apreciază nivelul de serviciu asigurat de un furnizor, în perioada de până la momentul analizei.

15


3. Evoluţia în timp a preţurilor de vânzare, un furnizor ale căror preţuri au o evoluţie neregulată, poate să aibă realizări inconstante şi din alte puncte de vedere.

Alături de aceste criterii se mai analizează şi altele. Astfel, un furnizor care oferă şi asistenţă tehnică asigură cumpărătorului un element stimulator suplimentar valoros. Dinamismul care îl manifestă în raporturile cu clienţii constituie o garanţie în plus că produsele sale sunt la nivelul zilei.

Alte criterii de apreciere: - ce servicii oferă?

- cum procedează în cazul materialelor şi produselor respinse?- informează clienţii despre modernizările pe care le are în vedere pentru a le concretiza

sau produsele noi prevăzute pentru fabricaţie?Evaluarea criteriilor subiective se asigură , de regulă , pe baza informaţiilor primite

prin chestionare adresate periodic, de către agenţii de cumpărare, factorilor de decizie sau altor persoane din întreprinderea furnizoare. Informaţia are în vedere nivelul şi calitatea asistenţei tehnice, ca şi a serviciilor pe care le asigură furnizorul.

Furnizorii care se situează sub standarde (limite) acceptabile trebuie înştiinţaţi pentru luarea de măsuri în consecinţă; dacă în perioada următoare nu se constată nici o îmbunătăţire, furnizorii respectivi trebuie eliminaţi de pe lista partenerilor de afaceri.

În ceea ce priveşte furnizorii potenţiali, evaluarea este mai puţin obiectivă, acţiunea fiind orientată, de regulă, pe următoarele laturi: capacitatea tehnică de proiectare şi de producţie, potenţialul financiar, experienţă în conducere (managerială). Fiecare dintre aceste laturi poate fi evaluată prin informaţii generale utile şi prin întâlniri cu furnizorii potenţiali.

Capacitatea tehnică de producţie şi de proiectare a viitorului furnizor poate fi apreciată prin:

- discuţii cu personalul tehnic şi cel direct productiv- folosirea comenzilor de testare - evaluarea ofertelor- vizitarea întreprinderii

Potenţialul financiar are o semnificaţie deosebită, pentru că insuficienţa resurselor financiare limitează posibilităţile furnizorului în: asigurarea bazei materiale necesare, desfăşurarea activităţii proprii şi, ca urmare, în respectarea termenelor de livrare; aceasta chiar dacă este competent din punct de vedere tehnic. Se iau în calcul: rapoartele financiare ale furnizorilor potenţiali, abilitatea de a plăti debite pe termen lung şi scurt, gradul de profitabilitate a activităţii lor, forma de proprietate .

Experienţa managerială îşi găseşte corespondentul în calitatea deciziilor pe care le adoptă în încheierea contractelor pe termen lung şi de valoare mare. Capacitatea tehnică poate exista, dar talentul, experienţa managerială şi organizarea pot să nu fie suficiente în realizarea unui contract economic, chiar şi pe termen scurt. Abilitatea în conducere a furnizorului, în a-şi controla şi coordona propria activitate, conduce la realizarea produselor la timp, de calitate, la preţuri stimulatoare .

Momentul de evaluare şi selecţie a furnizorilor este esenţial, reprezentând practic "definirea pieţei" pe care urmează să se desfăşoare activitatea viitoare de aprovizionare a resurselor materiale necesare întreprinderii consumatoare. Pe baza evaluării se face o selecţie efectivă, dar nu finală, pentru că aceasta se va contura numai după testarea credibilităţii.

Pentru o evaluare reală şi complexă este necesară luarea în calcul a unui număr cât mai mare de criterii care să permită caracterizarea furnizorilor pe multiple laturi.

De regulă, criteriile se grupează pe grade de importanţă ca, de exemplu:1. foarte importante:

• calitatea;

16


• preţul.2. de importanţă mare:

• timpul de satisfacere a comenzilor;• potenţialul de livrare;• poziţia financiară.

3. importanţă medie:• flexibilitatea;• adaptabilitatea;• reputaţia;• competenţa managerială;• importanţa afacerilor trecute.

4. importanţă scăzută:• posibilitatea unor acorduri de reciprocitate.

În departajarea pe grade de importanţă se acordă mai mare interes criteriilor prin care se exprimă atuurile concurenţiale în defavoarea unora ce asigură facilităţi. De altfel, unele criterii pot fi considerate "decisive" (calitatea resurselor oferite, respectarea condiţiilor de livrare, preţul), iar altele "stimulatoare" de completare a imaginii asupra furnizorilor (capacitatea tehnică de proiectare şi de producţie, serviciile de după vânzare, capacitatea managerială, capacitatea de adaptare, potenţialul financiar).

Folosirea practică a criteriilor se face în contextul diferitelor metode de evaluare şi selecţie a furnizorilor din care :

a. Metoda acordării de puncte în funcţie de importanţa şi gradul de manifestare a criteriului. În contextul metodei pentru evaluarea şi selecţia furnizorilor, primul aspect de rezolvat se referă la stabilirea criteriilor de apreciere şi acordarea pentru fiecare a unui număr de puncte în funcţie de importanţa specifică. În continuare se calculează gradul de manifestare, de exprimare a fiecărui criteriu. Pe baza acestor elemente, printr-un model de calcul simplu, se poate stabili punctajul (notaţia) pentru fiecare furnizor.

criterii de apreciere:1. gradul de respectare a preţului de livrare;2. gradul de respectare a termenelor de livrare;3. gradul de respectare a specificaţiilor de calitate;4. Gradul de respectare a cantităţii comandate.

notele pentru importanţă sunt, în ordinea criteriilor, următoarele: 10, 8, 9, 8.În cazul criteriilor a căror valoare reală este incertă, se pot accepta valori presupuse. Se

are în vedere existenţa unui număr mult mai mare de criterii, care se pot lua în calcul pentru evaluarea şi selecţia furnizorilor. conştienţi de necesitatea realizării în condiţii cât mai bune a angajamentelor de furnizare pe care şi le-au asumat.

b. Metoda acordării de puncte pe grade de importanţă a criteriilor, cu detaliere pe subcriterii specifice. Marja de notare este în general aleasă între 1 şi 100. Metoda presupune:

stabilirea scării de importanţă a criteriilor alese pentru evaluare; stabilirea sistemului de evaluare (notare) a furnizorilor în funcţie de criteriile luate în

calcul general în două faze:1. Caracterizarea fiecărui furnizor selectat evidenţiindu-se elementele pozitive şi eventualele limite (acţiunea se realizează de o echipă de evaluare);2. Adoptarea deciziei de selecţie de către un decident sau un centru de decizie (care nu a participat la analizele anterioare).Astfel se asigură un grad mai mare de obiectivitate în selecţia finală a furnizorilor.Exigenţa maximă în selecţia furnizorilor (care implică şi un volum de muncă mai extins)

este necesară pentru resursele foarte importante (din punct de vedere economic sau strategic). În cazul celorlalte resurse, selecţia se poate face după analize simplificate dar

17


obiective. Obţinerea unor rezultate bune se asigură prin participarea la acţiune a unui personal cu pregătire complexă, care are o experienţă bogată în activitatea de evaluare şi analiză a pieţei.

1.9. Negocierea in domeniul achiziţiilor

Este unanim faptul că una din principalele competenţe ale unui responsabil de achiziţii se refera la capacitatea sa de a negocia. Negocierile ar putea presupune abordarea unui singur subiect sau a unui număr mare de subiecte .Ele pot fi purtate intre două persoane sau intre echipe de negociatori reprezentând diferite interese . Ele pot fi purtate telefonic si terminate in câteva minute sau pot dura mai multe luni , negocierile nu sunt caracteristice exclusiv relaţiei cumpărător – vânzător.

După modalităţile de desfăşurare , negocierile in procesele de vânzare-cumpărare se prezintă în mai multe forme :

- prin corespondenţă ( in scris )- telefonice- prin întâlniri directe între negociatori

- mixtă – combinând formele anterioareOricum ar fi definită negocierea este percepută ca un proces in care se caută un acord , o

înţelegere . Nu ar trebui sa uităm ca există si modalităţi alternative de ajungere la un acord , modalităţi care nu presupun negocieri şi care pot fi potrivite si eficace in anumite circumstanţe

Printre alternativele care ar putea înlocui negocierea se numără :1. A convinge – când încurajezi partea adversă să accepte avantajele unei anumite situaţii

fără a face tu însuţi vreo concesie .2. A ceda - când accepţi in integralitate ceea ce iţi oferă partea adversă.3. A constrânge – când insişti ca partea adversă sa-ţi accepte cerinţele .4. A rezolva problema – când elimini divergenţa , astfel încât nu mai este nevoie să

negociezi .Este util să considerăm conceptual negocierea ca pe un proces care se derulează in trei faze :

Principalele faze ale negocierii simple

Prima din cele trei faze este etapa pregătitoare , când se analizează informaţiile , se fixează obiectivele şi se elaborează strategiile.

Faza de întâlnire se referă la procesul de distribuţie , de colectare , de analiză a informaţiilor suplimentare si de ajungere la un acord intre părţile implicate .

18

Faza de antenegociere

Faza depostnegociere

Faza de întâlnire

Etapa introductiva

Etapa discuţiilor

Etapa acordului


În etapa introductivă negociatorii de succes tind să dedice eforturi considerabile pentru :

- crearea unei atmosfere propice pentru găsirea uni acord- validarea ipotezelor si supoziţiilor - testarea poziţiei adverse , a predispoziţiei sale spre colaborare si a înclinaţiei sale spre a

se opune

- clarificarea problemelor si a importantei pe care le-o acorda partea opusa - încercarea de a determina dacă partea opusa va introduce vreo informaţie noua

În etapa discuţiilor se încearcă printre altele să testăm supoziţiile noastre si apoi sa descoperim ce urmăreşte partea adversă. In cursul etapei de dezbatere vor exista discuţii şi contraziceri . Exista mai multe considerente importante care trebuie reţinute :

- deşi favorizează procesul de negociere , dacă nu este corect gestionata , dezbaterea poate sa frâneze sau chiar sa blocheze complet acordul.

- nu poti negocia contradicţii- evitarea dezbaterilor distructive , atacurile sau acuzaţiile la adresa părţii adverse- rezumarea regulata a celor spuse poate permite evitarea unor confuzii ulterioare

- dacă partea opusa nu are un program de discuţii îi putem sugera noi unul- trebuie urmărite semnele limbajului corporal care indica modul in care simte şi vrea să

acţioneze partea opusăÎn etapa acordului se recomandă inregistrarea tuturor detaliilor convenite si transmiterea

acestor detalii tuturor părţilor interesate. Faza finala presupune punerea in aplicare a acordului incheiat atât in interiorul

organizaţiilor reprezentate in faza precedenta cât şi relaţiile dintre ele .

1.10. Concretizarea relaţiilor economice de aprovizionare- contractul comercial de aprovizionare

În cele mai frecvente cazuri, instrumentul principal folosit în concretizarea viitoarelor relaţii de vânzare – cumpărare este contractul economic. Acesta este instrumentul juridic cel mai eficient în asigurarea conduitei fiecărui partener, în respectarea obligaţiilor care şi le-a asumat în urma negocierilor prin acordul deplin al participanţilor. modul de concretizare a relaţiilor economice dintre agenţii economici, în general, ca şi instrumentele folosibile sunt reglementate de Codul Comercial şi Codul Civil.

Contractul economic de vânzare –cumpărare este un acord de voinţă între două părţi, în virtutea căruia, cel care vinde se obligă să transmită celui care cumpără dreptul de proprietate asupra unui obiect în schimbul unui preţ pe care-l plăteşte cel din urmă. Prin definiţie, contractul de vânzare- cumpărare exprimă:

- un acord bilateral, care dă naştere la obligaţii pentru ambele părţi;- un acord cu titlu oneros, ceea ce înseamnă că fiecare dintre părţi urmăreşte realizarea

unui folos patrimonial în schimbul prestaţiei la care se obligă;- un acord de voinţă, adică se încheie numai în momentul în care s-a realizat acordul între

vânzător şi cumpărător cu privire la bunul care se vinde şi preţul care se plăteşte în schimb – fără alte formalităţi necesare.

19


Contractele economice se diferenţiază între ele în funcţie de mai multe criterii, între care:

• după obiect: contract de vânzare –cumpărare de bunuri materiale, pentru executarea de lucrări; pentru prestarea de servicii; de cercetare ştiinţifică.• După orizontul de timp la care se referă: contracte pe termen scurt, mediu şi lung.• După forma în care se concretizează: contract scris şi contract verbal.În forma sa generală, contractul de vânzare –cumpărare cuprinde: denumirea şi

domiciliul unităţilor contractante; persoanele împuternicite să semneze contractul; produsul care constituie obiectul contractului; cantitatea ce urmează a fi fabricată şi livrată; lotul de livrare; condiţiile de calitate; tipurile şi sortimentele; adaptările şi îmbunătăţirile care trebuie aduse acestuia; durata de executare în natură a obiectului contractului economic; termenele calendaristice de executare a cantităţii prevăzute; condiţiile de recepţie a cantităţii şi calităţii produsului contractat; modalităţile de efectuare a probelor tehnologice; formele de asistenţă tehnică şi regimul de garanţii; preţurile de vânzare la care urmează a fi livrate produsele şi forma de decontare; condiţiile de ambalare, marcare, etichetare, livrare şi transport, alte clauze menite să asigure un conţinut cât mai complet, mai clar şi mai precis şi care îi asigură contractului rolul de instrument juridic în executarea obligaţiilor asumate de către părţi în concordanţă cu acordul la care au ajuns după negociere. În contracte trebuie să se includă, în final, şi precizări în legătură cu răspunderile părţilor contractuale pentru cazul executării parţiale, cu întârziere sau neexecutării obligaţiilor ce le revin. Acestea se stabilesc numai prin acordul de voinţă al partenerilor de contract, care pot specifica o sumă de bani pe care o parte o datorează celeilalte, cu titlu de penalităţi pentru executarea parţială sau cu întârziere a obligaţiilor asumate prin contract sau neexecutarea integrală a acestuia. Penalizarea se poate stabili şi procentual faţă de valoarea produsului nelivrat sau pe zi de întârziere. În cazul în care părţile n-au convenit şi nu au stipulat în contract clauze privind plata de penalităţi, atunci ele nu se datorează. Acest aspect nu exonerează de răspundere pentru nerespectarea obligaţiilor asumate de către părţile contractante. În aceste condiţii va acţiona forma despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat, în limita nivelului acestuia. Prejudiciul trebuie dovedit ca fiind urmarea nerespectării contractului de una din părţi, care, vinovată fiind, îl va suporta. Acesta pentru că despăgubirile sunt consecinţe care se produc independent de voinţa părţilor, în timp ce penalităţile sunt sancţiuni stabilite anticipat de partenerii de contract.

Asigurarea certitudinii în aprovizionarea materială şi în desfacerea producţiei finite, crearea unor condiţii de colaborare şi conlucrare bune necesită orientarea agenţilor economici în organizarea de relaţii pe o durată de timp mai lungă. Asemenea relaţii asigură agenţilor economici producători condiţii pentru orientarea în perspectivă a activităţii de producţie, stabilirea măsurilor de înnoire a produselor, a structurii de fabricaţie.

20


CAPITOLUL 2

PREZENTAREA SOCIETĂŢII COMERCIALE RECON REPARAŢII CONSTRUCŢII

2.1. Scurt istoric

Informaţii generale: Adresa: Str.Cpt Grigore Ignat , nr. 99-101, Cluj-Napoca, jud. Cluj; Telefon: 0264-439440; Fax: 0264-439440; E-mail [email protected] Pagina web: www.recon.ro Nr. înregistrare Registrul Comerţului:J12/3526/1994; Cod Fiscal: RO 6524195

S.C. Recon Reparaţii Construcţii SRL este o societate comercială cu răspundere limitată, care a luat fiinţă în anul 1994, având ca obiect principal de activitate producţia de prefabricate din beton si beton armat şi execuţia lucrărilor de izolaţii hidro-termice precum si eliminarea umidităţii capilare din zidurile clăirilor pentru construcţii civile şi industriale, reuşind să execute un număr mare de lucrări în acest domeniu, axându-se în principal pe utilizarea tehnologiilor noi din acest domeniu.

Angajamentele pe care şi le-a asumat, de a furniza produse şi servicii la cel mai înalt nivel calitativ, răspunzând cu rigurozitate cerinţelor clienţilor, precum şi cerinţelor standardelor profesionale şi etice în domeniu au reprezentat elementele definitorii ale dezvoltării firmei.

Dintre lucrările mai importante executate de-a lungul anilor, considerate ca lucrări de referinţă, menţionăm lucrările de eliminarea umiditatii capilare executate la :Catedrale si biserici din cadrul Episcopiei Române Unita Cu Roma, Biserici Ortodoxe din Oradea ,Borod,Vadu Crisului, Ineu de Cris, Santaul Mare ,Jina ,Castelul de la Arcalia Bistrita Năsăud Cladiri diverse din Cluj Napoca .În paralel cu această activitate societatea a dezvoltat şi activitatea de producţie şi comercializare a prefabricatelor din beton şi beton armat

Societatea este angrenată în determinarea obiectivă, completă şi fără ambiguităţi a cerinţelor clienţilor şi în creşterea satisfacţiei acestora, prin dezvoltarea, implementarea şi îmbogăţirea continuă a eficacităţii sistemului de management al calităţii în conformitate cu standardul internaţional ISO 9001/2000 din 2006 .

Orientarea către client, tradiţia solidă în ceea ce priveşte relaţia cu aceştia, adaptarea rapidă şi flexibilitatea în asimilarea de noi produse, buna colaborare între management şi personalul firmei, logistica, precum şi calitatea serviciilor prestate a adus firmei o bună reputaţie.

Experienţa de 14 ani, echipa de profesionişti care formează personalul firmei, respectarea standardelor internaţionale de calitate şi promptitudinea în oferirea soluţiilor fiecărui client ne recomandă.

Pentru a fi mereu la înălţimea cerinţelor unor clienţi cu aspiraţii calitative din ce în ce mai ridicate, firma a investit în dotări cu echipamente performante, logistică necesară pentru a se menţine in topul firmelor de profil.

Prin monitorizarea informaţiilor referitoare la percepţia clientului asupra satisfacerii

21

http://www.recon.ro/


cerinţelor sale de către organizaţia ,,S.C Recon Reparaţii Construcţii S.R.L urmăreşte mărirea performanţelor sistemului managementului calităţii adoptat.

Managementul firmei este asigurat de către doi asociaţi, care au preocuparea de a dezvolta firma şi de a-i asigura profitabilitatea prin intermediul unui management performant .

S.C. Recon Reparaţii Construcţii S.R.L dispune de logistica necesară elaborării în bune condiţii a obiectivelor propuse prin parcul auto propriu, compus din 4 autoturisme, 2 autoutilitare,1 pod rulant , 3 stivuitoare si un încărcător frontal precum si de utilaje performante .

2.2. Obiectul de activitate, forma juridică, structura organizatorica

Principalul obiect de activitate al S.C. Recon Reparaţii Construcţii SRL este producţia de prefabricate din beton si beton armat şi execuţia lucrărilor de izolaţii hidro-termice precum si eliminarea umidităţii capilare din zidurile clădirilor pentru construcţii civile şi industriale

Fazele parcurse în vederea realizării unei lucrări sunt:- ofertare-contractare;- verificare documentaţie-pregătire;- elaborare Planul Calităţii;- planificare, aprovizionare cu resurse materiale, utilaje, forţă de muncă, servicii;- execuţia lucrărilor de instalaţii conform graficelor de execuţie;- urmărirea execuţiei pe baza graficelor de execuţie şi planurilor operative;- controlul şi recepţia intrărilor;- punere în funcţiune;- recepţia la terminarea lucrărilor;- service şi lucrări de reparaţii în garanţie şi post-garanţie.

S.C. Recon Reparaţii Construcţii SRL este constituită şi funcţionează după legea 31 din noiembrie 1990 republicată, privind societăţile comerciale publicată în Monitorul Oficial al României .

Este o societate cu răspundere limitată, cu capital integral privat fiind înregistrată la registrul comerţului sub numărul J12-3526-1994, având un capital social de 3700 RON.

Societatea are doi acţionari.În anexa 1 prezentăm Organigrama S.C. Recon Reparaţii Construcţii S.R.L.

2.2.1. Structura organizatorică.

Societatea este organizată în ansamblu corespunzător obiectului său de activitate .Structura organizatorică a societăţii cuprinde :

structura operativă structura funcţională.

Societatea este organizată pe secţii, servicii, ateliere şi compartimente, conform structurii organizatorice aprobate de Adunarea Generala a Acţionarilor în Martie 1995 (Anexa 1).

Structura operativă este reprezentată de ansamblul unităţilor operative prin care se realizează nemijlocit activitatea de bază, auxiliară şi anexa, şi cuprinde : secţia prestări servicii pentru eliminarea umidităţii capilare din zidurile clădirilor, secţia pentru producerea prefabricatelor din beton, sectorul depozite-magazii , o secţie de exploatare, întreţinere şi reparaţii utilaje tehnologice , un atelier de reparaţii utilaje .

22


Structura funcţională a societăţii este formată din organismele de conducere şi ansamblul compartimentelor funcţionale ce concură la conducerea şi administrarea societăţii. Coordonarea activităţilor ce se desfăşoară în cadrul societăţii se face de către Adunarea Generala a Acţionarilor prin Directorul General al societăţii care este şi preşedintele Consiliului de Administraţie.

Societatea practică un management pe obiective. Obiectivul principal al acestui tip de management este creşterea profitului, cu derivatele sale componente, şi anume : creşterea cifrei de afaceri şi scăderea costului producţiei . Deciziile sunt luate de către directorul general, în baza propunerilor făcute de directorul executiv şi şefii locurilor de muncă. Ele sunt transmise prin secretariatul societăţii.

Compartimentele funcţionale ale societăţii sunt următoarele :1). Compartimentul personal, salarizare, protecţia muncii, control financiar intern, apărarea civilă, care cuprinde: serviciul organizare – personal – perfecţionare – salarizare - protecţia muncii, oficiul juridic, biroul secretariat-registratură, serviciul apărare civilă, administrativ - P.S.I ;2). Compartimentul comercial-marketing, aprovizionare, format din: serviciul vânzări , biroul transporturi şi biroul aprovizionare;3). Compartimentul tehnic, dezvoltare, cuprinzând serviciul mecano – energetic – dezvoltare;4). Compartimentul financiar – contabil .5). Comportamentul producţie

2.3. Analiza resurselor umane

În cadrul S.C. Recon Reparaţii Construcţii SRL îşi desfăşoară activitatea un număr de 15 de angajaţi.

Structura resurselor umane pe categorii în anul 2008 este prezentată în tabelul nr. 2.1.

Tabelul nr.2.1.

Structura resurselor umane pe categorii

Categoria de resurse umane Număr resurse umane

Personal TESA 5Muncitori calificaţi 10Total resurse umane 15

În funcţie de nivelul de pregătire personalul societăţii este structurat astfel: Total angajaţi: 15 din care:

cu studii superioare: 5;

cu studii medii: 2; calificaţi: 10;

Am analizat structura resurselor umane după următoarele criterii:

23


Pregătirea profesională; Sex; Vechimea în unitate.

1. După pregătirea profesională structura resurselor umane este prezentată în tabelul nr. 2.2.

Tabelul nr.2.2.

Structura resurselor umane după pregătirea profesională

Studii resurse umane

Studii superioare

Liceu Şcoală profesională

Gimnaziu

Număr 5 2 7 1

Pondere 33% 13% 47% 7%

După cum se poate observa personalul cu studii superioare reprezintă 33% din totalul angajaţilor, aceştia ocupând funcţii importante în firmă cum ar fi: directori, şefii de şantier, ingineri proiectanţi, juristă, economişti. Un procent de 13% din personal are o pregătire medie, terminând doar învăţământul liceal şi care ocupă funcţii în administraţie, operare acte primare.

Un procent de 47% reprezintă personalul care lucrează efectiv pe şantier si in baza de producţie, ei având la baza meseriei lor o şcoală profesională şi ocupând posturi de electricieni ,izolatori ,lăcătuşi ,sudori, şoferi. Pentru muncile grele în depozit se foloseste personal necalificat şi există un procent de 7% din personal, care are doar 8 clase (aşa numiţii manipulanţi).

2. După sex structura resurselor umane este prezentată în tabelul nr. 2.3.

Tabelul nr. 2.3.

Structura resurselor umane în funcţie de sex

Categoria de resurse umane

Sex

M F

Personal TESA 3 2Muncitori calificaţi 9 -Muncitori necalificaţi 1 -Total resurse umane 13 2

24


Analizând structura personalului pe sexe se observă că ponderea mare în totalul angajaţilor este ocupată de bărbaţi, datorită specificului activităţii societăţii.

3. Structura resurselor umane în funcţie de vechimea în unitate este prezentată în tabelul nr. 2.4.

Tabelul nr. 2. 4.

Structura resurselor umane în funcţie de vechimea în unitate

Categoria de resurse umane

Sub 6 luni Între 6 si 12 luni

Între 1 şi 2 ani

Între 3 şi 5 ani

Peste 6 ani

Personal TESA 1 - 1 - 3

Muncitori Calificaţi

- - 2 1 6

Muncitori Necalificaţi

- 1 - - -

Total resurse umane

1 1 3 1 9

Analizând structura resurselor umane după vechimea în unitate observăm că ponderea cea mai mare o au angajaţii cu o vechime în unitate de peste 6 ani, adică 9 de angajaţi din numărul total de angajaţi (adică 15). În concluzie putem spune că în cadrul unităţii îşi desfăşoară activitatea un personal matur cu experienţă în muncă.

2.4. Principalii furnizori ,clienţi si concurenţi

Principalii furnizori sunt :

Furnizori de materii prime si materiale auxiliare :- SC Holcim SA- SC Mallony Prod Com SRL- SC Madeco SRL- SC Clar SRL- SC Rompetrol SA- SC Direct SRL - SC Electrovest SRL- SC Ambient SA - SC Praktiker SA - SC Laust SRL - Sc Metalicplas SRL- SC Aversrom SRL

Furnizorii de utilităţi :- SC FFEE Electrica Furnizare Transilvania Nord SA- SC Eon Gaz Romania SA

25


- SC Compania de Apa Somes SA Furnizorii de servicii :

- SC Autodoc SRL- SC Agromec SA- SC Plaur Serv SRL- SC Romtelecom SA - SC Vodafone Romania SA - INCERC CLUJ - SC MTR Service SRL - Compania de salubritate Brantner-Veres SA

Furnizorii de imobilizari:- Pedershaab Danemarca- Immer Italia- SC Prakt SRL- SC Divio SRL

Principalii clienţi :- Compania de Apa Somes SA- SC TIM SA- SC ACI SA- SC IMI SA Baia Mare- SC Miniprofit SRL - SC Ch Transbeton SRL- SC 2 Invest SRL- SC Tirrena Scavi SPA Italia Suc Cluj- SC Bocardo Entreprise SRL- SC Connexion Group SRL

Principalii concurenţi :- Unwelltechnik Austria- Leier- Macon Deva- Elpreco Craiova - Pomponio

2.5. Patrimoniul societatii

Societatea a achiziţionat in 1995 un teren de cca 3000 mp pe care s-a construit baza de producţie compusa din:

- Hala de producţie + anexe- Platforme de lucru si depozitare- Staţie automata de betoane IMER 480 BTK Italia cu o producţie 50 mc

beton/schimb pentru consum propriu la prefabricate- Staţie automata prefabricate din beton ( tuburi , inele ) VIHY MULTICAST

SC 200 Danemarca cu o producţie de 50-80 buc prefabricate / schimb, tipare metalice de diferite tipuri si dimensiuni

- Anexa sociala P+1, magazii etc.Societatea dispune de:

- 2 autoutilitare - 4 autoturisme - 3 stivuitoare

26


- 1 autoplatforma –2tone- masa vibranta- auto incarcator pentru prefabricate- pod rulant 2 tone- masina fierastrau automata fixa si portabila de taiat ziduri Comer Italia- utilaj pentru tipare metalice etc.- scule si accesorii diverse Hilti , Bosch, Dewalt

CAPITOLUL 3

ACTIVITATEA DE APROVIZIONARE LA SOCIETATEA COMERCIALĂ RECON REPARATII CONSTRUCŢII

3.1. Generalităţi

În cadrul S.C. Recon Reparaţii Construcţii S.R.L., activitatea de aprovizionare este efectuată pentru asigurarea bazei materiale şi a serviciilor suport necesare realizării lucrărilor de construcţii contractate. Competitivitatea S.C. Recon Reparaţii Construcţii S.R.L. depinde de dinamismul activităţii de negociere şi desfacere, adică de capacitatea de a explora pieţele care îi sunt deschise, de a se adapta la evoluţia lor şi de a favoriza şi apariţia altor pieţe.

Dinamismul activităţii de negociere şi desfacere este strâns legat de sectoarele de aprovizionare şi producţie, care îi permit să satisfacă exigenţele clientului în materie de preţ, calitate, termen, cantitate exprimate prin însăşi metodele şi tehnicile de negociere eficientă..

Pentru eliminarea unor concurenţi şi cucerirea de noi pieţe S.C. Recon Reparaţii Construcţii S.R.L a fost nevoită sa implementeze in anul 2006 sistemul de management al calităţii ISO 9001/2000 fiind certificată de Germanischer Lloyd pentru producţia de prefabricate din beton si beton armat . Realizarea unor astfel de produse care să răspundă standardelor SREN 1916 şi SREN 1917 a impus marketingului şi managementului activităţii de aprovizionare-desfacere să aplice mai multe metode şi tehnici, printre care:

- elaborarea studiilor de marketing pentru asigurarea portofoliului de comenzi şi cunoaşterea cererii şi ofertei de pe piaţă, pentru cunoaşterea evoluţiei acestora în perioada următoare;

- primirea şi totalizarea comenzilor la clienţi, în scopul determinării volumului total al desfacerii şi al determinării gradului de ocupare (utilizare) a capacităţii de producţie a societăţii;

- elaborarea planului de aprovizionare şi fundamentare acestuia pe bazaprincipalilor indicatori: volumul desfacerii, stocul iniţial şi stocul de produse finite;

- urmărirea realizării producţiei finite cu scopul respectăriitehnologiilor de fabricaţie şi asigurarea parametrilor solicitaţi de clienţi;

- extinderea permanentă a vânzărilor în baza contractelor încheiate cu clienţii în scopul utilizării depline a capacităţii de producţie şi pentru a da posibilitatea modernizării procesului de fabricaţie;

- constituirea şi menţinerea unor stocuri optime de produse finite şi aplicarea unor măsuri de prevenire a formării stocurilor nevandabile sau greu vandabile;

27


- asigurarea condiţiilor de păstrare şi consemnare a produselorfinite pe durata existenţei lor în stoc;

- informatizarea sistemului de gestiune pentru asigurarea creşterii operativităţii în servirea consumatorilor;

- organizarea unui sistem informaţional capabil să ofere date exacte cu privire la modalităţile şi termenele de plată ale clienţilor.

3.2. Evaluarea şi alegerea furnizorilor

Furnizorii tradiţionali şi cei noi, cu excepţia magazinelor cu amănuntul şi en-gros, sunt evaluaţi şi aprobaţi de către Responsabilul aprovizionare mecanizare pe baza criteriilor de evaluare şi a punctajelor atribuite. Rezultatul evaluării şi al aprobării este înregistrat de către Responsabilul aprovizionare mecanizare în Fişa de evaluare a furnizorului (anexa 2 ).

Responsabilul aprovizionare mecanizare acordă punctajele pe baza colaborărilor anterioare, a informaţiilor primite de la utilizatorii produselor/serviciilor respective sau a vizitelor pe care le-a efectuat la aceştia. Condiţia de acceptare a furnizorilor este ca punctajul acordat să fie cel puţin 50% din punctajul maxim.

Responsabilul aprovizionare mecanizare ţine evidenţa furnizorilor aprobaţi în Lista furnizorilor .

Neconformităţile depistate la recepţia produselor/serviciilor aprovizionate sau în timpul utilizării acestora şi modul de soluţionare sunt comunicate Responsabilului aprovizionare mecanizare de către funcţiile care le-au depistat şi/sau de către funcţiile care au participat la stabilirea şi aplicarea acţiunilor aferente. Responsabilul aprovizionare mecanizare înregistrează aceste informaţii în Fişa de evaluare a furnizorului, care constituie date pentru analiza şi evaluarea anuală a furnizorilor.

Neconformităţile semnalate sunt inscrise in fisa de neconformitate ( anexa 4 ), şi vor fi analizate de către Responsabilul aprovizionare mecanizare împreună cu Directorul care decid menţinerea sau ştergerea furnizorului din Lista furnizorilor .

Pentru alte cazuri decât cele menţionate în Lista de evaluare, Directorul desemnează persoanele care efectuează evaluarea furnizorilor şi stabileşte criteriile de evaluare, punctajele şi condiţiile de acceptare. Persoanele desemnate procedează conform prezentei Proceduri şi menţin înregistrările stabilite referitoare la evaluarea efectuată.

Anual (la sfârşitul anului în curs pentru anul următor) Responsabilul aprovizionare mecanizare reevaluează furnizorii cuprinşi în Lista furnizorilor. În cazul în care furnizorii nu mai satisfac cerinţele criteriilor pe baza cărora au fost acceptaţi, Responsabilul aprovizionare mecanizare împreună cu Directorul decide menţinerea sau ştergerea acestora din listă. În cazul în care este decisă ştergerea furnizorului din Lista furnizorilor, Responsabilul aprovizionare mecanizare datează şi motivează acest lucru în listă. Documentarea evaluării anuale este efectuată de către Responsabilul aprovizionare mecanizare în Fişele de evaluare a furnizorului şi/sau prin menţinerea/ştergerea furnizorilor din Lista furnizorilor.

3.3. Căutarea şi selectarea furnizorilor noi

Criteriile de selectare a furnizorilor noi sunt: calitatea produsului/serviciului oferit, preţul, condiţiile de livrare şi de plată.

Pentru căutarea şi selectarea furnizorilor noi, Responsabilul aprovizionare mecanizare parcurge următoarele etape:

28


− căută furnizorilor pe baza specificaţiilor, pe care le are sau care sunt puse la dispoziţie de către persoanele care solicită produsul/serviciul pentru care sunt căutaţi şi evaluaţi furnizorii,

− solicită oferte de la furnizori,− în funcţie de natura şi importanţa produsului/serviciului, solicită furnizorilor:

mostre, efectuarea unei probe de lucru, − analizează împreună cu Directorul mostre/rezultatul probelor de lucru

efectuate/ofertele primite,− în cazul în care în urma analizei este decisă colaborarea cu furnizorul respectiv, îl

evaluează conform punctului 3.2. sau stabileşte număr de aprovizionări după care este realizată evaluarea,

− în cazul aprobării furnizorului îi trece pe Lista furnizorilor,− menţine înregistrări adecvate ale selectării şi aprobării furnizorilor noi pe baza

documentelor/înregistrărilor care au stat la baza colaborării cu aceştia.Pe baza acestui proces de organizare se trece la elaborarea strategiei propriu-zise pentru

fiecare negociere în parte, ce cuprinde:- obiectivele concrete în domeniul aprovizionării ce se doresc a fi

realizate;- analiza atuurilor de negociere ale furnizorilor, respectiv ale

consumatorului, în funcţie de care se vor avea în vedere strategiiofensive sau defensive etc.;

- identificarea aşteptărilor furnizorilor prin care să se urmărească osatisfacere a acestora fără periclitarea obiectivelor proprii sau ocontracarare a acestora;

- alegerea şi elaborarea unor scenarii de evoluţie a negocierilor; stabilirea poziţiilor faţă de anumite puncte discordante ce pot să apară;

- formarea echipei de negociere propriu-zisă şi instruirea acesteia. În contextul pregătirii strategiei de negociere, deoarece un aspect important între

obiectivele ce se urmăresc îl constituie preţul, rezultă că în activitatea de pregătire a negocierilor un aspect deosebit îl constituie identificarea costurilor cu care sunt obţinute resursele de către furnizor şi în funcţie de acestea luarea anumitor poziţii cu privire la preţul solicitat (caracterul logic al preţului).

În acest sens, sunt folosite diverse metode cum ar fi: simularea costurilor, analiza evoluţiei preţurilor oferite în diverse situaţii, în diferite condiţii şi la diferite volume de activitate (metoda costurilor parţiale - direct costing etc.).

În activitatea de negociere a contractelor privind aprovizionarea sunt folosite echipe formate dintre membri propriului personal şi nu se apelează la echipe specializate.

Principile de bază ale negocierii la S.C. Recon Reparaţii Construcţii S.R.L sunt: Să ştiţi şi să fiţi pregătit pentru a face compromisuri;

Să ştiţi şi să vă puneţi în valoare propria poziţie(poziţia firmei) Să nu subestimaţi adversarul; Să nu lăsaţi să se vadă nici o emoţie;

Asiguraţi-vă că aveţi timp suficient pentru a face alegeri corecte; Dovediţi bun simţ în impunerea anumitor condiţii; Orice manifestare de nervozitate este interpretată ca o slabiciune;

3.4. Aprovizionarea

29


3.4.1. Stabilirea necesarului de aprovizionat

Responsabilul aprovizionare mecanizare stabileşte necesarul de produse şi servicii pentru realizarea produselor solicitate de către client, a mentenanţei utilajelor şi a încercărilor de laborator pe baza solicitărilor Şefului bazei de producţie, respectiv a Responsabilului CTC.

Şeful bazei de producţie in urma analizei cererilor de produse şi a unor indicatori statistici cum ar fi :

- comenzile primite si contractele in curs de derulare (anexa 6) - planificarea producţiei ( anexa 10 )- volumul vânzărilor din anul 2008 ( anexa 6 )- consumuri specifice de materii prime din anul 2008 (anexa 8 )- realizarea stocurilor tampon de materii prime şi materiale - realizarea pe stoc a produselor cu o cerere ridicată in funcţie de anumite perioade ale

anului

STUDIU DE CAZ : necesar de materii prime si materiile pe luna februarie 2009

In luna ianuarie 2009 se primesc următoarele comenzi pentru produsele :

- inel beton armat DN 800 L 1000 – 400 buc cu livrare eşalonata din 05.02.2009- inel beton armat DN 800 L 600 – 260 buc cu livrare eşalonata din 16.02.2009- baza cămin DN 800 L 900 – 138 buc cu livrare eşalonata din 05.02.2009- inel beton DN 1000 L 1000 – 140 buc cu livrare din 01.02.2009- inel beton DN 1000 L 600 – 115 buc cu livrare din 01.02.2009- placa cămin carosabila 1120x1120x200 – 84 buc cu livrare din 23.02.2009

Calculul necesarului de materiale :

Vom aplica metoda de calcul direct pe produs adică ştiind volumul fiecărui tip de produs se trece la calcularea volumului total de beton astfel :

- inel beton armat DN 800 L 1000 – 400 buc x 0,28mc/buc = 112 mc - inel beton armat DN 800 L 600 – 260 buc x 0,15mc/buc = 39 mc- baza cămin DN 800 L 900 – 138 buc x 0,278mc/buc =38,36 mc- inel beton DN 1000 L 1000 – 140 buc x 0,35mc/buc = 49 mc - inel beton DN 1000 L 600 – 115 buc x 0,21mc/buc = 24,15 mc- placa cămin carosabila 1120x1120x200 – 84 buc x 0,20mc = 16,80

Pentru calcularea volumului total de beton trebuie luat in calcul coeficientul de afânare al betonului proaspăt care este de 1,17 .

In produsele realizate se foloseşte beton vibro-presat cu o densitate mai mare decât a betonului proaspăt deci vom înmulţi numărul total de metri cubi cu coeficientul de afânare , astfel avem :

Volum beton prefabricate 279,31 mc x 1,17 = 329,79 mc beton proaspăt .Consumul specific de materii prime / mc de beton C 20/25 este următoarea :- ciment = 0,41 kg- agregat sortat 0-4 = 975 kg- agregat sortat 4-7 = 707 kg- aditiv biber V7 = 3,1 kg- motorina = 0,24 l

30


- pastă sapun = 0,1 kg- apa = 140 l

Necesarul de materii prime pe luna februarie 2009 va fi următorul :- ciment = 0,41 to x 329,79mc = 135,21 to- agregat sortat 0-4 = 975 kg x 329,79 mc = 215 mc- agregat sortat 4-7 = 707 kg x 329,79mc = 180 mc- aditiv biber V7 = 3,10 kg x 329,79mc = 1022 kg- motorina = 0,34 l x 329,79mc = 112 l - pastă sapun = 0,1 kg x 329,79mc = 30 kg- apa = 140 l x 329,79mc = 46,20 mc- plasa sudata ø5 mm = 2000 mp- oţel beton ø 6 mm = 1200 kg- oţel beton ø 8 mm = 800 kg- oţel beton ø 10 mm = 1400 kg- dibluri plastic = 3000 buc

Capacitatea de producţie este de cca 7-8 mc beton /zi ,stocul de siguranţa trebuie sa asigure funcţionarea unităţii cel puţin 5 zile .

Necesarul zilnic de materii prime va fi dat de produsul dintre consumul specific al fiecărui material si cantitatea de prefabricate produsa zilnic .

3.4.2. Elaborarea cererilor de ofertă şi analiza ofertelor

Responsabilul aprovizionare mecanizare stabileşte necesitatea şi solicită Oferte furnizorilor, verbal/scris. Cererea de ofertă scrisă conţine cel puţin următoarele: date de identificare ale părţilor, denumirea şi datele minime de identificare a produselor/serviciilor. În cazul în care Oferta este solicitată verbal, Responsabilul aprovizionare mecanizare comunică furnizorului datele minime de identificare ale produselor/serviciilor solicitate.

Răspunsul clientului este analizat de către Responsabilul aprovizionare mecanizare, care se consultă după caz cu Director general, menţinând înregistrările aferente pe Ofertă/Cererea de ofertă.

3.4.3. Aprovizionarea pe bază de Comandă/Contract

Aprovizionarea pe bază de Comandă, telefonică/directă/scrisă (pe formular tipizat sau formulat liber) este realizată de către Responsabilul aprovizionare mecanizare sau de către o persoană desemnată de către acesta sau sunt livrate direct de către furnizor si sunt înscrise in formularul registru de aprovizionare ( anexa 5 ).

Comenzile scrise sunt întocmite de către Responsabilul aprovizionare mecanizare pe baza necesarului de produse şi servicii stabilit (vezi punctul 3.4.1.). Responsabilul aprovizionare mecanizare trimite Comanda ( anexa 11 ) furnizorului şi gestionează un exemplar al acesteia.

Conţinutul minim al Comenzii scrise de aprovizionare este:− datele de identificare ale părţilor,

31


− denumirea produsului/serviciului şi date minime de identificare, cantitatea, − modalităţi de plată şi termen de livrare,− data emiterii comenzii.

În cazul în care comandarea produselor este realizată verbal, Responsabilul aprovizionare mecanizare comunică furnizorului datele referitoare la produsele/serviciile solicitate şi locaţia de livrare.

În cazul în care aprovizionarea este efectuată pe bază de Contract, acesta este primit de la furnizor de către Director, care îl analizează din punct de vedere al conformităţii, după cum este cazul, cu Oferta primită de la acesta şi/sau cu Comanda, care au stat la baza elaborării acestuia. Directorul semnează pentru aprobarea Contractul.

Contractul este gestionat de către Directorul, care asigură restituirea la furnizor a unui exemplar.

Contractul se modifică prin Act adiţional, întocmit de către furnizor în conformitate cu prevederile acestuia. Actul adiţional este primit, analizat, semnat, gestionat şi are acelaşi traseu ca în cazul Contractului la care se referă.

La primirea Facturilor fiscale/Avizelor de însoţire a mărfii aferente produselor/serviciilor aprovizionate, Responsabilul aprovizionare mecanizare are responsabilitatea de a verifica conformitatea acestora cu Contractul/Comanda emisă, respectiv cu înţelegerile stabilite de comun acord cu furnizorul înaintea efectuării aprovizionării. În caz de conformitate semnează Factura fiscală. În cazul în care sunt depistate neconformităţi, Responsabilul aprovizionare mecanizare le rezolvă împreună cu furnizorul.

3.4.4. Aprovizionarea din comerţ

Pentru produse care sunt aprovizionate prin cumpărare direct din comerţ, Responsabilul aprovizionare mecanizare alege sursa şi realizează aprovizionarea sau desemnează persoana care realizează aprovizionarea comunicându-i informaţiile aferente.

3.5. Verificarea efectuată la furnizor

În cazul în care reprezentantul organizaţiei, clientul sau reprezentantul acestuia verifică produsul aprovizionat la furnizor, sunt stabilite, prin înţelegeri prealabile acceptate de comun acord cu părţile implicate, condiţiile de verificare şi eliberare a produsului.

Persoana care preia produsele de la furnizor şi efectuează transportul acestora verifică concordanţa între datele înscrise pe etichetele produselor, cele din documentele de însoţire şi produsele preluate, cantitatea produselor preluate, integritatea ambalajelor şi după caz a produselor şi răspunde de păstrarea integrităţii acestora de la preluare, pe perioada transportului până la predarea acestora la persoana care le recepţionează.

3.6. Verificarea la primirea produselor şi serviciilor aprovizionate

3.6.1. Recepţia produselor aprovizionate

La primirea produselor:

32


Responsabilul aprovizionare mecanizare verifică concordanţa între ceea ce este înregistrat în Factura fiscală/Avizul de însoţire a mărfii, cantitatea şi tipul produsului aprovizionat şi ceea ce a fost comandat. În caz de conformitate, Responsabilul aprovizionare mecanizare datează şi semnează Factura fiscală/Avizul de însoţire a mărfii. În caz de neconformitate asigură remedierea problemelor împreună cu furnizorul.

Responsabilul aprovizionare mecanizare verifică existenţa Certificatelor de calitate/ Declaraţiilor de conformitate/Certificatelor de garanţie pentru produsele aprovizionate, pe care le gestionează;

Gestionarul verifică: conformitatea produselor primite cu înregistrările din Factura fiscală/Avizul de însoţire a mărfii, cantitatea şi tipul produsului aproviziona, integritatea ambalajelor, a sigiliilor (după caz) şi a produselor primite. În caz de conformitate asigură depozitarea produselor primite şi comunică Responsabilului aprovizionare mecanizare posibilitatea întocmirii Notei de intrare recepţie. În cazul în care sunt depistate neconformităţi, asigură depozitarea separată şi identificarea produselor şi comunică acest lucru Responsabilului aprovizionare mecanizare care are responsabilitatea de a asigura remedierea problemelor.

Responsabilul aprovizionare mecanizare întocmeşte Nota de intrare recepţie ( anexa 12 ) , pe care o semnează împreună cu Gestionarul.

Periodic se complectează un chestionar de evaluare a satisfacţiei clientului ( anexa 3).

3.6.2. Recepţia serviciilor

Serviciile aprovizionate sunt verificate de către Responsabilul aprovizionare mecanizare care le-a comandat, prin verificarea corectitudinii prestării/funcţionarea utilajului/echipamentului.

În cazul în care serviciul este executat corespunzător, persoanele care îl verifică, îl acceptă prin semnarea documentelor de recepţie (furnizor).

Neconformităţile ( Anexa 4 ) referitoare la serviciile aprovizionate sunt analizate de către Responsabilul aprovizionare mecanizare, care după caz se consultă cu Directorul, stabileşte modul de rezolvare al acestora şi menţine înregistrările aferente în Fişa de evaluare a furnizorului ( Anexa 2 ).

3.6.3. Recepţia utilajelor şi echipamentelor

La primirea utilajelor şi echipamentelor de lucru Responsabilul aprovizionare mecanizare împeună cu Şeful bazei de producţie verifică:

− concordanţa între datele înregistrate pe Comandă/Contracte şi Factura fiscală (tip, cantitate şi preţ),

− concordanţa între ceea ce este înregistrat în Factura fiscală (copie)/Avizul de însoţire a mărfii (original), produsele primite (cantitate şi tip), integritatea ambalajelor, a sigiliilor şi a produselor primite,

− inventarul utilajului – pe baza Listei de componente/Cărţii tehnice şi funcţionarea corectă a utilajului/echipamentului/instalaţiei conform parametrilor înscrişi în Cartea tehnică.

33


În cazul în care utilajul/echipamentul corespunde calitativ, Responsabilul aprovizionare mecanizare întocmeşte Nota de intrare recepţie, pe care o semnează împreună cu Şeful bazei de producţie.

În cazul în care sunt depistate neconformităţi în urma verificărilor la primire a utilajului/echipamentului, Responsabilul aprovizionare mecanizare analizează neconformitatea, consultându-se cu funcţiile de decizie din organizaţie sau cu furnizorul şi înregistrează acţiunile stabilite în Fişa de evaluare a furnizorului.

4. GESTIONAREA ÎNREGISTRĂRILOR

Nr.Crt.

ÎnregistrarePăstrare

ObservaţiiFuncţia care gestionează

Perioada de păstrare

Mod de păstrare

1.Fişa de evaluare a furnizorului

Responsabil aprovizionare mecanizare

1 an Îndosariat Formular

2. Lista furnizorilor Responsabil aprovizionare mecanizare

1 an Îndosariat Formular

3. Cerere de ofertăResponsabil aprovizionare mecanizare

1 an Îndosariat -

4. ComandaResponsabil aprovizionare mecanizare

1 an Îndosariat -

5.Nota de intrare recepţie

Contabil 1 an ÎndosariatFormular tipizat

6.Contract, Act adiţional

Director 1 an Îndosariat -

7.Factura fiscală, Aviz de însoţire a mărfii

Contabil 1 an Îndosariat Formular tipizat

8.

Declaraţie de conformitate, Buletin de analiză, Certificat de garanţie

Responsabil aprovizionare mecanizare

1 an Îndosariat -

Lista de evaluare

Nr. crt.

Produs/serviciu Criterii de evaluarePunctaj maxim

1. Materiale Calitatea produselor. 4

Respectarea specificaţiilor produselor furnizate 4

Disponibilitatea în livrarea produselor solicitate 4

Preţ 2

Condiţii de plată 56. Servicii suport Calitatea serviciului prestat 3

34


Nr. crt.

Produs/serviciu Criterii de evaluarePunctaj maxim

Existenţa personalului calificat pentru realizarea serviciilor

3

Existenţa condiţiilor de realizare a serviciilor de mentenanţă

3

Existenţa condiţiilor de realizare 3Disponibilitatea în livrarea serviciilor solicitate 4Preţ 2Condiţii de plată 5

CAPITOLUL 4

FUNDAMENTAREA PROGRAMULUI DE APROVIZIONARE LA SOCIETATEA COMERCIALĂ RECON REPARATII CONSTRUCŢII

4.1. Nomenclatorul de materiale şi echipamente tehnice

În vederea realizării activităţii economice, a obiectivelor propuse, unităţile din industrie, construcţii şi transporturi trebuie să îşi asigure, în fiecare perioadă de gestiune, baza materială şi de echipamente tehnice a cărei structură este, de regulă, extrem de extinsă. Din această cauză, prelucrarea manuală a datelor pentru elaborarea programelor de aprovizionare, evidenţa exigentă a mişcării materialelor, a stocurilor etc., este greoaie, necesită un volum de muncă mare şi nu asigură operativitate la un grad de reacţie care să permită acţiune în "timp util" pentru luarea deciziilor şi măsurilor care se impun, după caz.

În sistemele computerizate de planificare a cererilor de materiale, un rol important revine "nomenclatorului de materiale şi echipamente tehnice". Acesta reprezintă o listă centralizatoare a tuturor resurselor materiale, pieselor de schimb, subansamble, alte repere necesare unităţii economice, ordonate după anumite criterii, definite prin toate caracteristicile fizico-chimice, dimensional-configurative şi de calitate, prin care se asigură individualizarea distinctă a fiecărui articol. Totodată, în cadrul nomenclatorului se mai precizează, pentru fiecare articol component, sursele de furnizare cunoscute, preţurile de ofertă, după caz, şi condiţiile de livrare-furnizare care sunt specificate în oferte. Pe baza acestui nomenclator se elaborează "fişierul de materiale şi de echipamente tehnice" care va fi actualizat ori de câte ori este nevoie pentru lucrările de prelucrare automată a datelor de genul: elaborare de planuri strategice şi programe de aprovizionare, stabilirea cantităţilor economice de comandat, studierea şi alegerea furnizorilor, alegerea substituenţilor etc.

În elaborarea nomenclatorului general de materiale, produse şi echipamente tehnice sunt antrenate toate compartimentele şi subunităţile întreprinderii în scopul identificării reale a tuturor resurselor necesare pentru fiecare perioadă de gestiune; totodată, se foloseşte o documentaţie largă de informare care să evidenţieze elementele şi caracteristicile care prezintă interes pentru a fi precizate în cadrul nomenclatorului: purtătorii de informaţii existenţi în unitatea economică care evidenţiază clar şi complet resursele folosite curent în cadrul acesteia (reţete de fabricaţie, listele cu cereri de materiale emise de secţii, ateliere etc., fişe de magazie ş.a.), cataloage de STAS-uri, cataloage comerciale, oferte ale furnizorilor, prospecte, pliante etc. Pe această bază se defineşte în detaliu, până la ultimul element de individualizare, fiecare "articol". De fapt, toate elementele de caracterizare permit întocmirea unei "cartele informative" ( tabelul 2.1.), sugestive pentru fiecare material, care să asigure informarea factorului de decizie

35


şi a celui de aprovizionare, în scopul identificării şi formulării cererilor de resurse materiale, ca şi în asigurarea acestora. Datele din nomenclator asigură vehicularea şi comunicarea informaţiei tehnico-economice într-un "limbaj comun" între utilizatorii din unitatea economică şi în relaţiile cu furnizorii resurselor prevăzute pentru aprovizionare. În elaborarea nomenclatorului se succed două etape:

Prima etapă este cea de pregătire a acţiunii şi constă în strângerea purtătorilor de informaţii (cataloage comerciale, STAS-uri, liste cu norme de consum, caiete de sarcini ş.a.) din care se vor colecta datele necesare definirii conţinutului viitorului nomenclator, ca şi în stabilirea formei de prezentare a acestui instrument.

A doua etapă are în vedere elaborarea propriu-zisă care presupune parcurgerea următoarelor momente de lucru:

1. Întocmirea listei centralizatoare a tuturor resurselor materiale şi produselor potenţial necesare întreprinderii, fiecărui articol precizându-i-se denumirea (tehnico-constructivă, dimensional-configurativă şi de calitate) oficială, nominalizată în cadrul purtătorilor de informaţii (documentaţiei) recunoscuţi atât pe planul intern al unităţii, cât şi în afara ei, după caz; denumirea reală, generală sau detaliată, a fiecărui articol prezintă importanţă deosebită atât pentru clasificarea şi codificarea ulterioară, cât şi pentru comunicarea în limbaj comun între utilizatorii interni şi externi.

2. Restructurarea şi rearanjarea articolelor (materii prime, materiale, piese de schimb etc.) pe grupe, subgrupe, feluri, tipuri şi alte subdiviziuni şi stabilirea astfel a locului real pe care trebuie să-l ocupe fiecare dintre ele în nomenclatorul de aprovizionat. Această acţiune estedeosebit de complexă, prezintă un apreciabil grad de tehnicitate şi de complexitate, necesită un volum de muncă important; se realizează prin mai multe "iteraţii succesive" de grupare şiregrupare. Operaţia prezintă mare importanţă întrucât ea intră într-un raport de condiţionare reciprocă cu sistemul de codificare ales; pe baza acestei stricte corelaţii se asigură premisele necesare utilizării tehnicii electronice de calcul în activitatea de culegere, prelucrare, transmitereşi înmagazinare-stocare a datelor şi informaţiilor referitoare la resursele materiale şi echipamentele tehnice aprovizionate de întreprindere şi care au format obiectul consumului.

Regulile şi criteriile folosite în clasificarea şi gruparea resurselor din nomenclator trebuie să asigure evidenţierea apartenenţei fiecărui articol la grupa, subgrupa din care face parte, stabilirea ierarhiei tehnologice în utilizare. De regulă, diferenţierea resurselor se prezintă pe grade diferite de detaliere, în funcţie de interesele utilizatorului, de nivelul ierarhic căruia i se adresează informaţia, de scopul şi destinaţia de utilizare a informaţiei (calculul costului de producţie, stabilirea normelor de consumuri specifice, fundamentarea cererilor de materiale, raportări statistice etc.). Principalul "criteriu de clasificare" este cel al naturii resurselor materiale, produselor sau echipamentelor tehnice .

3. Codificarea (indexarea) materialelor, pieselor de schimb, a altor repere incluse în cadrul nomenclatorului; "codificarea" reprezintă acţiunea prin care, folosind un anumit sistem de indexare, se atribuie fiecărui articol un simbol, în scopul substituirii denumirii acestuia; astfel se asigură fiecărei resurse o formă mai scurtă de prezentare, care permite identificarea operativă a poziţiei ce o ocupă în nomenclator. "Codurile", împreună cu denumirile stabilite pe fiecare articol, servesc la înregistrarea, colectarea şi prelucrarea, prezentarea şi analiza informaţiei economice; ele se înscriu pe documentele care circulă în cadrul relaţiilor ce se stabilesc între compartimentele şi subunităţile întreprinderii, sau cu furnizorii. Prin cod se asigură: denumirea într-o formă prescurtată a articolelor din nomenclator; creşterea operativităţii în

36


vehicularea informaţiei; simplificarea operaţiilor de completare a documentaţiei economice; prelucrarea în sistem computerizat a datelor, a informaţiei economice în general ş.a. Pentru a permite obţinerea unor asemenea avantaje, codul trebuie să fie rezultatul unui "sistem de indexare" eficient şi de utilitate practică; între sistemele utilizabile menţionăm: cel alfa-numeric şi numeric. "Sistemulnumeric"se prezintă în mai multe variante: zecimal, centisimal, milenar, combinat. Din aceste variante cel mai utilizat este sistemul numeric combinat; un exemplu de cod elaborat după această variantă se prezintă pe lungimea a cinci subdiviziuni, astfel:

0 1 00 03 001grupa subgrupa felul tipul sortimentul

4. Nominalizarea, în dreptul fiecărui articol din nomenclator, a tuturor furnizorilor cunoscuţi şi a preţurilor de ofertă specifice acestora. Aceasta permite ca, în orice moment, factorul interesat să se poată informa şi să cunoască toate sursele de furnizare pentru un anumit tip de resursă materială; în raport cu acestea şi condiţiile specifice de furnizare se pot face opţiuni pe criterii economice pentru asigurarea materială. Pentru o cunoaştere mai extinsă a furnizorilor şi condiţiilor lor specifice de satisfacere a unor comenzi, alături de cele două informaţii (furnizor-preţ), se pot include în nomenclator şi altele care sunt prezentate în purtătorii de informaţii investigaţi (proprii şi din afară) - de exemplu, condiţia franco, modalitatea de plată curent utilizată (anticipat sau după livrare), adresa furnizorului etc. Pe această bază se elaborează "fişierul furnizorilor", care va cuprinde "cartela informativă" pentru fiecare (un exemplu în tabelul 3.2.).

Pentru ca "nomenclatorul" de resurse materiale şi echipamente tehnice să fie de utilitate practică, să răspundă scopului esenţial pentru care se elaborează "informarea completă, la zi, a factorilor interesaţi asupra elementelor materiale necesare unităţii economice, ca şi a surselor potenţiale de furnizare etc.", acesta trebuie să răspundă următoarelor cerinţe: să fie complet, adică să cuprindă toate articolele de care are nevoie întreprinderea, pe toate subsistemele componente, pe întreaga perioadă de gestiune; să prevadă poziţii de rezervă pentru includerea ulterioară în cadrul acestuia a noi articole neprevăzute sau neidentificate iniţial; să cuprindă fiecare articol distinct la o singură poziţie şi să îi corespundă un singur cod; să fie completat la zi (actualizat) cu noile informaţii care impun acţiunea. Numai astfel acest catalog de informare îşi justifică utilitatea şi efortul antrenat în elaborarea şi adaptarea sistematică a lui.

4.2. Structura materială a planului şi programelor de aprovizionare

Desfăşurarea, la parametrii proiectaţi, a activităţii unităţilor economice presupune asigurarea în condiţii economice, în timp util, ritmic, în cantităţile, calitatea şi sortimentaţia prevăzute, a tuturor resurselor materiale şi energetice necesare pentru toate destinaţiile de consum, şi în primul rând pentru producţia de bază. Aceasta se realizează prin elaborarea, încă înaintea perioadei de gestiune la care se referă, a unei strategii, a unui plan şi a unor programe de aprovizionare judicioase. Prin planul şi programele de aprovizionare se nominalizează, de fapt, cererile de resurse materiale ale întreprinderii pe o anumită perioadă (de regulă, de până la un an), pe categorii de resurse (materii prime şi materiale diverse, echipamente tehnice, piese de schimb, diferite repere etc.), nivelul acestora şi sursele de acoperire. Datele şi informaţiile respective sunt "estimate" fie în funcţie de elementele certe cunoscute, fie în funcţie de previziunile referitoare la activitatea unităţii economice; datele certe sunt evaluate pe baza comenzilor ferme de producţie şi a contractelor economice încheiate şi prin care se creează un anumit "grad de certitudine" în asigurarea bazei materiale necesare.

Resursele materiale necesare societăţii se diferenţiază după mai multe "criterii", astfel:

37


• după importanţa pentru activitatea economică a întreprinderii : vitale, de importanţă mare, medie, mică;

• după aria (sfera) consumului: materiale de uz general şi materiale specifice

• după destinaţia de folosire-consum : materiale destinate producţiei de bază, care defineşte profilul unităţii economice, şi materiale pentru activitatea auxiliară sau de servire (respectiv pentru: efectuarea de lucrări de revizii tehnice şi de reparaţii; confecţionarea de ambalaje; asigurarea condiţiilor normale de muncă; asigurarea funcţionalităţii normale a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor; desfăşurarea producţiei de SDV-uri şi a activităţii de întreţinere şi recondiţionare a acestora ş.a.). Din acelaşi punct de vedere, combustibilul şi energia electrică se individualizează pe: consum în scopuri tehnologice, ca forţă motrice, pentru încălzit, pentru iluminat, după caz şi tip de resursă;

• după natura resursei se desprind: materiale metalurgice feroase şi neferoase, materialeşi produse plate din lemn, materiale şi produse chimice, combustibili şi lubrifianţi;

• după sursa de provenienţă: resurse materiale din ţar ă (indigene) şi din import

• după forma de aprovizionare: resurse materiale care se asigură direct de la producători, şi cele de la unităţi en gros specializate în comercializarea de produse;

• după forma şi stadiul tehnic de prezentare (prelucrare): resurse materiale aflate în fazele primare de prelucrare şi respectiv cu un grad avansat sau definitiv de prelucrare (aşa cum sunt piesele, reperele, subansamblele care se aprovizionează pentru a fi încorporate în produsul ce se fabrică);

• după efortul financiar antrenat la cumpărare şi stocare

• după gradul de certitudine (sau de risc) în asigurarea de pe piaţă

• după posibilităţile de substituire

Cunoaşterea unor asemenea diferenţieri ale resurselor materiale este necesară pentru a se realiza rolul şi importanţa diferită a lor pentru activitatea unităţii, atenţia şi gradul de exigenţă care trebuie manifestate în procesul aprovizionării şi gestionării lor, strategia care trebuie conturată în procesul asigurării materiilor prime şi materialelor, sistemele şi tipurile de gestiune cele mai eficiente ş.a.

Gama extrem de mare de resurse, ca şi condiţiile de asigurare şi de folosire foarte diferite, sugerează că procesului de aprovizionare, pe fazele lui - planificare, programare, organizare, derulare, evidenţă, urmărire, control, analiză, evaluare - îi este specific un volum amplu de muncă. Ca urmare, desfăşurarea acestuia cu operativitate şi eficienţă, în concordanţă cu cerinţele de consum din unitatea economică, necesită un "sistem informaţional" simplu, cuprinzător, aşezat pe baze informatice.

4.3. Indicatorii care definesc conţinutul planului de aprovizionare materială

Prin planul de aprovizionare se conturează politica globală în asigurarea bazei materiale şi cu echipamente tehnice necesare unei unităţi economice pentru o anumită perioadă de timp, de regulă un an; orizontul de timp poate fi şi mai mare, caz în care, datele de evaluare a strategiei în aprovizionarea materială au, de această dată, un caracter de previziune, de evoluţie probabilă. Acestea reprezintă baza orientativă pentru delimitarea cadrului în care conducerea unităţii economice îşi organizează întreaga activitate de aprovizionare.

38


În definirea conţinutului planului şi programelor de aprovizionare materială se au în vedere "obiectivele strategice" specifice acestui domeniu de activitate, ca şi modalităţile de acţiune care asigură îndeplinirea lor.

"Obiectivul de bază" al strategiei în aprovizionare este: "acoperirea (asigurarea) completă şi complexă a cererilor de consum ale întreprinderii, cu resurse materiale de calitate, ritmic şi la timp, în condiţiile unei stricte corelaţii a momentelor calendaristice de aducere a acestora cu cele la care se manifestă consumul lor, asigurate de la furnizori care practică preţuri de vânzare avantajoase, prezintă grad ridicat de certitudine în livrări, care antrenează pentru achiziţie, transport şi stocare un cost minim".

Acestui "obiectiv de bază" i se asociază o serie de obiective derivate între care reţinem:

• formarea unor stocuri minim - necesare, care asigură o viteză accelerată a mijloacelor circulante aferente;

• menţinerea stocurilor efective în limitele maxime şi minime estimate;

• protecţia şi conservarea raţională a resurselor materiale pe timpul depozitării-stocării;

• asigurarea unui grad de certitudine ridicat în aprovizionarea materială pe un orizont lung detimp.

Îndeplinirea unor asemenea "obiective" necesită punerea în valoare a următoarelor modalităţi de acţiune:

• asigurarea unor condiţii raţionale de protecţie-conservare a resurselor materiale pe timpul stocării;

• aplicarea în procesele de aprovizionare-stocare a unui sistem informaţional simplu, operativ, cu sferă extinsă de cuprindere, informatizat ş.a.

Pe această bază strategică se trece la elaborarea planului de aprovizionare materială .

Conţinutul final al planului de aprovizionare trebuie să evidenţieze o situaţie reală, judicios dimensionată în ceea ce priveşte volumul necesarului de consum, care se va corela ulterior cu strategia generală conturată de conducerea asigurării materiale în raport cu tendinţele şi mutaţiile ce se înregistrează pe piaţa internă şi internaţională de materii prime. Ca urmare, strategia în aprovizionare se va afla continuu sub influenţa modificărilor de ordin tehnic, tehnologic şi organizatoric care au loc în unităţile economice, a celor legate de volumul şi structura activităţilor specifice acestora, a rezultatelor cercetării ştiinţifice care contribuie la îmbunătăţirea structurii materiale necesare, la extinderea folosirii de înlocuitori, a materialelor refolosibile, la reducerea consumurilor specifice de resurse materiale şi energetice şi, nu în ultimul rând, a mutaţiilor de pe piaţa de furnizare.

Toate aceste elemente prezentate mai sus evidenţiază faptul că, prin strategia în aprovizionare, se urmăreşte ca permanent să se asigure o "strictă" corelare între necesităţile de consum ale unităţilor economice cu potenţialul, pe structură, de resurse materiale care poate fi asigurat; aceasta în scopul îndeplinirii "obiectivelor" de ansamblu ale activităţii unităţilor economice.

Conţinutul planului şi programelor de aprovizionare a unităţilor economice se defineşte prin mai mulţi "indicatori specifici" care, în funcţie de natura lor economică, pot fi grupaţi pe două categorii:

"indicatori" care reflectă necesităţile (cererile) de consum de materii prime, materiale, combustibili, energie, lubrifianţi, piese de schimb ş.a., destinate realizării activităţii de ansamblu a unităţii economice, în primul rând a celei de bază (fabricaţia de produse,

39


executarea de lucrări sau prestaţia de servicii), în vederea îndeplinirii obiectivelor strategice finale;

"indicatori" care evidenţiază sursele şi potenţialul de acoperire cantitativă şi structurală cu resurse materiale a necesităţilor de consum (de la pct.a).Pentru ca activitatea generală a unităţilor economice să se desfăşoare în bune condiţii

este necesară asigurarea unui "echilibru perfect şi stabil" între necesităţi şi resurse pe întreaga perioadă de gestiune, situaţie care se exprimă prin următoarele relaţii:

Npf + Ssf = Spf + Ari +Na

SauNtpl = Spf + Ari + Na

In care :Ntpl = Npf + Ssf

- Npf – necesar pentru realizarea planului si programelor de producţie- Ssf - stocul de resurse materiale la începutul perioadei de gestiune - Spf - stocul de resurse materiale la sfârşitul perioadei de gestiune - Ari – alte resurse interne - Na – necesarul de aprovizionat - Ntpl – total necesar de materii prime si materiale

Orice abatere de la această "egalitate" determină fie imobilizări nejustificate de resurse materiale sub forma stocurilor peste limitele normale prestabilite, fie apariţia la un moment dat a lipsei de materiale - situaţie care perturbă desfăşurarea normală a activităţii generale a unităţilor economice, realizarea obiectivelor economico-financiare la dimensiunile proiectate. Ambele "stări de fapt" generează consecinţe economice nefavorabile importante, de regulă, mai accentuate pentru al doilea fenomen.

4.4. Elaborarea planului şi a programelor de aprovizionare materială

4.4.1. Metode de calcul al necesităţilor de materiale şi echipamente tehnice

În procesul de elaborare a strategiei în domeniul aprovizionării, o atenţie deosebită se acordă determinării "necesarului" de resurse materiale destinate realizării activităţii de bază (fabricaţiei de produse, executării de lucrări sau prestaţii de servicii) -Npl. Cu acest prilej, se dimensionează, pe structură, cantităţile de resurse materiale şi energetice de care trebuie să dispună sau care urmează să şi le asigure unitatea economică pentru realizarea, la parametrii stabiliţi, a producţiei fizice contractate sau destinate să onoreze comenzile clienţilor reali şi potenţial .

În calculele de fundamentare a necesităţilor (cererilor) de resurse materiale pentru consum (Npl) se folosesc mai multe metode, care, în practica economică de specialitate, îmbracă forme concrete specifice fiecărei ramuri, subramuri, sector de activitate, grupe de produse sau de lucrări şi prestaţii. Metodologia de calcul este influenţată şi de natura resurselor materiale şi energetice, de sursa de provenienţă şi forma de asigurare etc. Metodele cu caracter mai larg de aplicabilitate sunt:

• Metoda de calcul direct, care ia în calcul volumul fizic, pe structură, al producţiei prevăzute pentru fabricaţie (Qp) şi "consumul specific standard" stabilit prin proiect, reţetă de

40


fabricaţie etc. care, în practică, este cunoscut sub denumirea de normă de consum (Nc); calculul se realizează cu ajutorul relaţiei: Npl = Qp x Nc

În situaţia cea mai frecventă, când, pentru fabricaţia mai multor tipuri de produse sau sortimente, variante constructive ale unui produs, se foloseşte aceeaşi materie primă, relaţia de calcul va fi: Npl = Σ Qpi x Nci în care : volumul estimat al producţiei Q si norma de consum specific se referă la produsul i . Metoda de calcul direct se utilizează in două variante , in funcţie de modul de exprimare a volumului de producţie si a normei de consum specific astfel :a. metoda de calcul direct pe piesă , caz in care necesarul de consum se determina cu ajutorul relaţiei :

Npf= Qp x Ncp in care :

Qp = volumul estimat al producţiei pentru fiecare piesă i;

Ncp = norma de consum specific din documentaţia tehnico-economică de execuţie a piesei i;

b. metoda de calcul direct pe produs, care prevede stabilirea necesarului cu ajutorul metodei:

Npl = QprxNcprx(1±K) sau

Npl = Σ Qpri x Ncpri x (1 ± Ki) în care:

Qpri = volumul estimat al producţiei pentru produsul i;

Ncpri = norma de consum specific din documentaţia tehnico-economică de execuţie a produsului i;

K = coeficient care exprimă modificarea stocului de producţie neterminată la produsul i. "Coeficientul" K se utilizează atunci când, la momentul calculului, nu se cunosc "fizic" stocurile de producţie neterminată de la începutul şi sfârşitul perioadei de gestiune, sauaceastă formă de exprimare necesită un volum prea mare de muncă (aşa cum este cazul produselor care se fabrică într-o gamă sortimentală mare). Acest "coeficient" se determină pe baza metodei "indicatorilor valorici", care se prezintă în două variante, în funcţie de elementele de calcul de care se dispune la momentul stabilirii necesarului, astfel:

1. În cazul cunoaşterii stocurilor de producţie neterminată de la începutul (Spnî) şi sfârşitul perioadei de gestiune (Spns), "coeficientul de corecţie" a necesarului se calculează cuajutorul relaţiei:

mf

pnlpns

P

SSK

−= în care :

Pmf reprezintă valoarea producţiei-marfă contractate şi cea probabilă;

2. Dacă, la momentul determinării necesarului, nu sunt sau nu se pot preciza stocurile de producţie neterminată de la începutul şi sfârşitul perioadei de gestiune pentru care se face determinarea coeficientului de corecţie, se consideră stocul de producţie neterminată la început egal cu cel de la sfârşitul perioadei curente (Spnî = Spns0). Având în vedere că producţia neterminată se modifică, de regulă, proporţional cu variaţia volumului producţiei marfă în

41


perioada de gestiune următoare (Pmf) faţă de cea de bază (Pmf0), stocul la sfârşit se va stabili prin corectarea celui de la început cu procentul de modificare a producţiei marfă (K'), care se va calcula cu ajutorul relaţiei:

K = mf

mf

P

P iar:

Spns = Spnî + (K’ x Spnî)

Pe baza elementelor astfel stabilite se procedează apoi la determinarea coeficientului de corecţie K cu ajutorul relaţiei de la varianta 1 sau raportând (K' x Spnî) la Pmf; (K' x Spnî) reprezintă, de fapt, diferenţa (Spns - Spnî). Metoda de calcul a lui K, folosind "indicatorii valorici" în ambele variante, conduce la obţinerea unor rezultate aproximative, pentru că nu se ia în considerare volumul fizic pe structura reală a producţiei neterminate şi a stadiului concret de execuţie a produselor. Eliminarea acestui neajuns se asigură în practică prin folosirea unor modalităţi de calcul bazate pe "corelarea" volumului şi structurii fizice a producţiei neterminate cu volumul şi structura reală de materii prime necesare. Aşadar, când se cunoaşte nivelul fizic al stocurilor de producţie neterminată se apelează la metoda "indicatorilor naturali" de calcul al necesarului de resurse aferent modificării acestorstocuri (DN), sens în care se foloseşte relaţia:

DN = (Spns - Spnî) Ncpr

Relaţia de calcul al necesarului pentru realizarea productiei estimate Npl va fi :

Npl = Σ ( Qpri x Ncpri) ± DNi

Aplicarea acestor relaţii este condiţionată de stabilirea exactă a stadiului fabricaţiei fiecărui produs şi a normelor de consum specifice elaborate pe bază de documentaţie tehnică pe fiecare sortiment, reper, piesă - elemente absolut necesare, în special, în cazul produselor complexe cum sunt maşinile, utilajele, instalaţiile ş.a. De altfel, metoda de calcul direct, în variantele prezentate, are în vedere produsele complexe care, de obicei, au ciclul de fabricaţie mai lung, cu prevederea execuţiei în interiorul sau peste perioada de gestiune luată în calcul. De regulă, metoda de calcul direct se recomandă cu prioritate pentru folosire la fundamentarea necesităţilor (cererilor) de materiale; aceasta pentru că rezultatele determinărilor matematice se concretizează, în final, în stabilirea unor necesităţi precise, reale, corespunzătoare cerinţelor concrete de consum ale producţiei. Dar, aplicabilitatea acestei metode presupune ca, la momentul stabilirii necesităţilor de materiale, fiecare unitate economică să îşi asigure "nominalizarea în expresie fizică", pe structură, a întregului plan de producţie şi să aibă elaborate normele de consum specific pe bază de documentaţie tehnică pentru toate produsele din profilul de fabricaţie şi pentru toate materialele care participă la obţinerea lor- aspect care, în economia de piaţă, este mai dificil de realizat.

• Metoda de calcul pe bază de analogie se foloseşte pentru stabilirea necesarului demateriale pentru "produsele noi", care nu au mai fost fabricate, dar urmează să fie trecute în producţia de serie, iar normele de consum specific din documentaţie nu sunt încă definitivate. Calculul porneşte de la consumurile specifice din documentaţia produselor asemănătoare, fabricate anterior sau aflate în paralel în fabricaţie curentă (Nca) şi volumul estimat al producţiei pentru produsul nou (Qpn); rezultatul se corectează cu un coeficient (ε) care exprimă raportul (de greutate, mărime, complexitate etc.) dintre principalele caracteristici ale produselor noi şi ale celor analoage. Conform acestei metode, necesarul de materiale se calculează cu ajutorul relaţiei:

Npl = Qpn x Nca x ε i sau Npl = Σ Qpni x Ncai x ε i

42


Cu ajutorul acestei metode se estimează necesarul de materiale într-o primă etapă; ulterior, până la trecerea efectivă în fabricaţia de serie, trebuie să se elaboreze şi definitiveze normele de consum specifice proprii pentru fiecare tip, sortiment sau variantă constructivă de produs nou asimilat, pe baza documentaţiei tehnico-economice aferente.

Metoda de calcul pe bază de analogie conduce la determinarea unor necesităţi de materiale mai mari sau mai mici decât cele reale, în funcţie de relativitatea gradului de exprimare a diferenţelor între produse de către coeficientul de corecţie. Din această cauză, metoda respectivă se aplică foarte rar, în determinări globale ale necesarului de materiale sau în calculele de dinamică, de tendinţă, pentru aprecierea pe o perioadă mai lungă a evoluţiei consumului de materiale.

• Metoda indicelui global de consum la un milion de lei producţie nominalizată se foloseşte la stabilirea necesarului de materiale când unitatea economică nu are "nominalizată integral", la data elaborării planului, producţia marfă pe volumul şi structura fizică prevăzute pentru fabricaţie.

• Metoda de calcul pe baza sortimentului tip este utilizată atunci când se fabrică o gamă sortimentală de produse foarte largă. În această categorie se includ unităţile din industria textilă, a confecţiilor, a pielăriei, din industria alimentară etc., care înregistrează variaţii mari de structură a producţiei pentru fiecare produs, ca urmare a influenţelor determinate de modă, de anotimp, specific zonal, comenzi neprevăzute etc. Prin această metodă, necesarul de materiale se determină în funcţie de volumul total de producţie (Q) pentru o anumită grupă de produse luată în calcul (de exemplu: bocanci, pantofi, rochii, costume etc.) şi norma de consum estimată care corespunde sortimentului tip ales (Ncst); calculul se face cu ajutorul relaţiei:

Npl = Q x Ncst sau

Npl = Σ Qi x Ncsti

Această metodă conduce la determinarea unui volum de materii prime şi materiale, de regulă, mai mare decât cel strict necesar; aceasta pentru că sortimentul tip are, în general, ponderea de reprezentare cea mai importantă în volumul total al producţiei în raport cu celelalte. Din această cauză, sfera de aplicare s-a restrâns treptat, metoda respectivă fiind practicată în prezent, în unele situaţii, pentru determinarea necesarului de materiale la sculării, matriţerii ş.a. Aceasta şi ca urmare a faptului că stabilirea necesarului de materiale pentru fiecare sortiment în parte, folosind metoda directă pentru fiecare sortiment de produs, este înlesnită astăzi de folosirea, în calculele de fundamentare, a tehnicii electronice de calcul.

• Metoda de calcul al necesarului de materiale aferent producţiei, prevăzută, a se obţine pe bază de şarjă, se utilizează în industria siderurgică, cea chimică, a materialelor de construcţii etc., deci în procesele de producţie în care mai multe materiale participă "simultan" şi în proporţii diferite la fabricarea unui produs corespunzător reţetelor de fabricaţie specifice. Prin această metodă, necesarul de materiale se determină în trei etape:

1. se stabileşte "volumul de material bun turnat" (volumul de produs finit bun turnat) - Mbt, folosind relaţia:

Mbt = Σ Qi x gbi în care:

Qi = volumul de producţie pentru piesa (produsul) prevăzută pentru realizare, exprimat în unităţi fizice;

gbi = greutatea brută a unei piese, produs i.

43


2. se determină "necesarul global pe şarjă" (Ngş) cu ajutorul următoarei formule de calcul:

Ngs=K

M bt în care : k reprezintă proporţia în care se

obţine "produsul finit bun" din volumul şarjei; acest necesar mai cuprinde, alături de produsul finit bun, materialele refolosibile şi pierderile care se înregistrează în fabricaţie;

3. se calculează "necesarul" pentru fiecare materie primă ce intră, conform reţetei de fabricaţie, în volumul global al şarjei, folosind relaţia:

Npl = 100

'xKNsg

în care K' reprezintă proporţia în care participă fiecare material la formarea volumului global al şarjei. Acest calcul se poate face, după caz, fie la nivelul fiecărei "şarje" şi apoi pe numărul total al acestora, fie direct pe ansamblul "producţiei de şarje" estimate pentru obţinere pe întreaga perioadă de gestiune (cum, de altfel, s-a prezentat metoda mai sus).

O atenţie deosebită se acordă fundamentării "necesităţilor de combustibili şi energie electrică" pentru care se folosesc metode de calcul specifice, corespunzătoare naturii acestor resurse, diversităţii destinaţiilor de utilizare şi structurii consumurilor. În cele ce urmează prezentăm câteva modalităţi concrete de calcul al necesarului pentru asemenea resurse de maximă importanţă pentru orice unitate economică.

Necesarul de combustibil în scop tehnologic (Nplct) se determină pe baza metodei de calcul direct, folosind relaţia:

Nplct = Σ Qi x Ncct în care:

Qi = volumul de producţie pentru produsul "i" prevăzut a se obţine folosind combustibil (Kwh, Gcal, tone aburetc.);

Ncct = norma de consum de combustibil convenţional pe unitatea de produs finit i (kg/tonă), stabilită pe bază de documentaţie tehnico-economică.

Necesarul de combustibili şi ulei pentru funcţionarea mijloacelor de transport se determină în funcţie de tipul de utilaj prevăzut pentru folosire, de perioada de timp de exploatare estimată, de consumul normat pe or ă de funcţionare sau la 100 km echivalenţi, de cantitatea de resurse ce urmează a fi manipulată (Q) sau de parcursul planificat (în km echivalenţi) .

Pentru motostivuitoare, folosite în depozitele de materiale, necesarul de combustibil se calculează, în general, cu ajutorul relaţiei:

Nplc = O x Nch în care:

O = numărul estimat de ore de funcţionare;

Nch = norma de consum specific de combustibil pe ora de funcţionare normală (kg/oră), stabilit în documentaţie.

44


În cazul mijloacelor de transport auto, necesarul de combustibil şi ulei este influenţat de mai mulţi factori între care mai importanţi sunt: caracteristicile tehnice de consum ale automobilelor; mărimea parcursului prevăzut a se realiza şi condiţiile în care urmează a se efectua deplasarea (categoria de drum, tractare de remorci, circulaţie în localităţi urbane, utilizarea instalaţiilor speciale din dotarea automobilelor etc.); gradul de încărcare a automobilelor; condiţiile de climă; condiţiile de exploatare a automobilelor ş.a. Determinarea se face pe tipuri şi mărci de automobile, pornind de la consumurile medii de combustibil şi ulei pe suta de km echivalenţi (precizate pe bază de măsurători şi verificate în practica de exploatare - fiind menţionate, de regulă, şi în cartea maşinii de către producătorii autovehiculelor respective).

Pentru automobilele cu sarcina utilă normală de peste 1,5 tone destinate transporturilor de mărfuri, necesarul de combustibil (Nplc) se calculează cu ajutorul relaţiei:

Nplc = QxAxKxKxCP

cssse +

100litri în care:

Pe = parcursul echivalent al automobilului (km echivalenţi);

CS = consumul mediu de combustibil la 100 km echivalenţi pentru parcursul fără încărcătură (litri/100 km echivalenţi);

Ks = coeficient de corecţie a consumului de combustibil în raport cu sarcina transportabilă (se prezintă în tabele speciale pentru acţionare cu motoare sub sau peste 150 CP, cu precizarea încărcăturii şi a tractării sau nu de remorci);

A = coeficient de corecţie a consumului de combustibil în raport cu condiţiile climaterice nefavorabile (sunt în tabele special elaborate); pentru condiţii climaterice favorabile, acest coeficient este egal cu 1;

Kcs = coeficient de corecţie a consumului de combustibil pentru condiţii speciale de exploatare; pentru condiţii normale de exploatare, acest coeficient este egal cu 1;

Q = sporde consum de combustibil pentru anumite condiţii de exploatare.

Stocul de resurse materiale la sfârşitul perioadei de gestiune, reprezentând al doilea "indicator" care reflectă "necesităţi materiale" ale unităţii economice, are scopul de a asigura desfăşurarea normală a procesului de producţie pe parcursul derulării perioadei de gestiune; la sfârşit de perioadă, el urmează a se regăsi în dimensiunea şi structura prevăzute, şi va constitui "suportul material" principal de formare a stocului de la începutul perioadei următoare (care va reprezenta baza reluării procesului de alimentare a consumului în primele zile, săptămâni, luni ale acesteia).

Funcţionalitatea stocului la sfârşitul perioadei de gestiune

45

Perioada de

gestiune 0 – 1

Perioada de

gestiune 0 + 1

Perioada de gestiune ( 0 )

Necesar total = Npl + stoc de productie

Necesarul de consum - Npf Stoc de productie

Stoc la inceputul perioadeide gestiune 0 ( conţin e structura materiala a stocului de la sfârşitul perioadei 0 – 1 plus sau minus abaterea determinata de relativitatea elementelor de calcul )

Stoc la inceputul perioadeide gestiune 0 + 1 ( conţin e structura materiala a stocului de

la sfârşitul perioadei 0 plus sau minus abaterea determinata de relativitatea

elementelor de calcul )


Aşadar, prin natura sa, acest stoc se formează pe parcursul perioadei de gestiune sub forma "stocului de producţie" cu scopul îndeplinirii funcţiilor ce-i sunt stabilite acestuia, în raport de caracteristicile resurselor materiale, destinaţia de consum a acestora, profilul de activitate al unităţii economice etc.- aspecte care definesc şi elementele care îl compun. Relaţia care exprimă raportul dintre "stocul la sfârşitul perioadei de gestiune" (Ssf) şi stocul de producţie (Sp) este următoarea:

Ssf = Sp sau Sp => S

Această egalitate poate intra sub incidenţa unor abateri determinate de eşalonarea calendaristică a intrărilor de materiale de la furnizori, destinate să asigure reîntregirea stocului curent - element component de bază al stocului de producţie. Astfel, în condiţiile unui interval de 30 de zile între intrările succesive de la furnizori, eşalonate a se efectua la sfârşitul fiecărei luni, mărimea stocului curent fizic care urmează a se regăsi în cadrul stocului la sfârşitul anului va fi cea corespunzătoare dimensiunii maxime de constituire a acestuia, prevăzută iniţial, caz în care Ssf = Sp (vezi figura 4.a). Dacă eşalonarea are în vedere desfăşurarea intrărilor de materiale la data de 15 a fiecărei luni, atunci stocul curent fizic la sfârşitul anului va fi dimensionat numai pentru 15 zile; la acest nivel va fi luat în calcul pentru stabilirea stocului la sfârşitul anului caz în care Ssf < Sp (vezi figura 4.b) .

Figura 4.a

cantitati

31.12 an anterior Ssf = Scrmax+ Ss 31.12 an urmator zile

Figura 4.b

cantitati

46

Stoc la sfarsitul perioadei de gestiune 0 –1 Stoc la sfarsitul perioadei de gestiune 0 ( este dat de stocul de productie

Scr

Ss

Scr


31.12 an anterior Ssf = Scrmax+ Ss 31.12 an urmator zile

stoc la sfarsitul perioadei de gestiune ; _______ intrari de materiale

Includerea în stocul la sfârşitul anului a stocului curent la dimensiunea maximă în toate cazurile, indiferent de eşalonarea calendaristică prevăzută pentru reîntregirea acestuia, conduce la suprastocare de resurse materiale, deci la imobilizarea de fonduri financiar-valutare nejustificate economic şi implicit la scăderea eficienţei folosirii lor. O asemenea situaţie nu este compatibilă cu funcţionarea unităţilor în economia de piaţă, care impune gestionarea exigentă a resurselor de orice fel, evitarea blocărilor de fonduri, aşezarea pe criterii strict economice a activităţii generale a acestora. Întrucât este dificil să se ia în calcul pentru fiecare sortiment de material nivelul la care s-ar afla stocul curent la sfârşitul perioadei de gestiune (nivel condiţionat de eşalonările calendaristice ale livrărilor de materiale convenite cu furnizorii, care se pot sau nu cunoaşte la momentul determinării), într-o primă fază, se poate adopta ideea includerii integrale a stocului curent în cadrul celui la sfârşitul anului; în a doua fază, se va modela (reaşeza) dimensiunea acestuia în raport cu situaţiile care decurg din elementele stabilite cu furnizorii pe linia termenelor calendaristice de livrare. Această adaptare se încadrează în acţiunea generală de prevenire a suprastocărilor şi deci a imobilizărilor nejustificate economic. Alături de stocul curent, în cadrul stocului la sfârşitul perioadei de gestiune se vor mai cuprinde stocurile de siguranţă, de condiţionare şi pentru transport intern (numai după analize prealabile ale condiţiilor care să le justifice formarea şi existenţa concomitentă a acestora). Pentru resursele la care se are în vedere constituirea de stoc pentru sezonul de iarnă, în cadrul stocului la sfârşitul perioadei de gestiune se va cuprinde numai acea parte care se prevede a fi folosită pentru alimentarea cererilor de consum în perioada de iarnă care se estimează pentru anul următor, inclusiv stocul de siguranţă constituibil pentru protecţie în eventualitatea prelungirii acesteia. În consecinţă, "stocul la sfârşitul perioadei de gestiune" este dat de "stocul mediu de producţie", după caz, de "cel maxim".

Această modalitate de interpretare a conţinutului stocului la sfârşitul anului are un caracter asigurător în acoperirea cererilor pentru consum pe întreaga perioadă de gestiune; situaţia implică însă un efort investiţional mai mare în aprovizionare-stocare, care este însă amortizat de efectele generate prin îndeplinirea funcţiilor care le sunt specifice stocurilor curente şi de siguranţă. Ideea porneşte de la faptul că, prin includerea în "stocul de la sfârşitul perioadei" a celui curent se creează premisele amplificării necesarului total de resurse pentru consum; se face abstracţie de faptul că stocul curent se formează pe seama şi în cadrul necesarului propriu-zis de consum şi nu peste nivelul acestuia. Dacă luăm în considerare această subliniere, atunci în stocul la sfârşit de perioadă, teoretic, nu trebuie inclus stocul curent; deci, stocul la sfârşit de an va fi dat, în acest caz, numai de stocul de siguranţă. Dacă se are în vedere însă încetarea consumului unei resurse până la sfârşitul perioadei de gestiune, înseamnă că, la încheierea acesteia, în depozitul unităţii nu trebuie să rămână nici un stoc. În această nouă situaţie nu se justifică prevederea formării stocului la sfârşit de perioadă nici la nivelul stocului de siguranţă.

În concluzie, stocul la sfârşitul perioadei de gestiune se constituie numai la resursele pentru care se estimează extinderea consumului şi în perioada următoare, nivelul de formare intrând sub incidenţa interpretărilor de mai sus.

47

Ss


CONCLUZII ŞI PROPUNERI

În formularea concluziilor finale trebuie să se ţină seama de existenţa şi influenţa factorilor externi ai societăţii comerciale, a căror natură e diferită şi din care nu trebuiesc excluşi cei economici, sociali, politici şi naturali.

Principalele concluzii care pot fi evidenţiate în urma studiului se concretizează în:• unitatea produce şi comercializează prefabricate din beton, vânzările principale fiind

înregistrate la produsul ,, Inele din beton armat ,, ;• societatea apelează la credite bancare necesare pentru retehnologizare ;

având la bază o judicioasă organizare structurală şi procesuală societatea a desfăşurat o activitate eficientă pe perioada anilor 2002-2008;

• se observă o uşoară creştere a productivităţii muncii prin utilizarea intensivă şi extensivă a timpului de lucru, prin recepţia şi pregătirea mărfurilor pentru vânzare într-un timp mai scurt;

• în perioada analizată s-au luat măsuri pentru raţionalizarea şi reducerea cheltuielilor cu servicii prestate de terţi şi creşterea productivităţii muncii ,deşi a scăzut numărul de angajaţi cifra de afaceri s-a dublat;

• societatea nu acordă o atenţie suficientă mediului concurenţial ,deşi concurenţa ca element al pieţei trebuie nominalizată, ierarhizată în funcţie de potenţialul firmei, analizată şi comparată stabilindu-se poziţia pe care o ocupă societatea în cadrul pieţei;

• în ceea ce priveşte aprovizionarea se are în vedere o retehnologizare în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de păstrare, manipulare şi o modernizare a instalaţiilor de încărcare - descărcare din interiorul depozitului;

Toate aceste modernizări reprezintă un efort financiar din parte societăţii care este nevoită să deschidă o linie de creditare pentru realizarea obiectivelor propuse. O dată cu implementarea acestor sisteme se va micşora schema personalului activ din unităţile de desfacere-productie şi totodată se vor reduce şi cheltuielile de salarizare.

Prin simplificarea modului de lucru se va simţi în toate compartimentele o relaxare ce va trebui compensată cu un volum mare de muncă şi de studiu asupra pieţei de desfacere precum întocmirea unor planuri de viitor pentru dezvoltarea orizontului la nivel de marfă, tehnici de vânzare, tehnici de promovare, publicitate şi reclamă, perfecţionarea personalului activ cât şi TESA, motivarea personalului, etc.

Având în vedere ciclicitatea în activitatea societăţii se pot întocmi grafice de lucru şi planuri pentru fiecare ciclu în parte. Este foarte important să se ţină cont de faptul că sezoanele de activitate se întrepătrund.

De ceva vreme se au în vedere campaniile publicitare şi campaniile de promovare a mărfurilor. Până acum s-au cheltuit foarte puţi bani pe reclamă şi publicitate, neavând fonduri disponibile. În comerţ trebuie să te faci "auzit" şi "văzut", tradiţia şi obişnuinţa nu sunt de ajuns pentru a supravieţui, iar de a fi printre cei mai buni nici o şansă.

Am tot vorbit de implementarea programului informatic, prognoze şi tehnici de promovare, reclame dar nu am vorbit despre personalul activ direct implicat în procesul de promovare, de vânzare, cel care reprezintă firma în faţa clienţilor.

În vederea îmbunătăţirii activităţii societăţii se vor analiza câteva măsuri propuse pentru eficientizarea activităţii:

48


extinderea reţelei de distribuţie a prefabricatelor din beton ; închirierea altor spaţii de depozitare ; analiza structurii organizatorice şi de personal în vederea realizării unei structuri mai

flexibile, cu un potenţial mai ridicat , capabil de adaptare la condiţiile noi apărute în funcţionarea economiei de piaţă;

valorificarea mijloacelor fixe de natura mijloacelor de transport care nu mai sunt utilizabile;

se impune o mai bună informare asupra partenerilor cu care firma intră în relaţii de afaceri, pentru evitarea societăţilor care fac parte din blocajul financiar;

pentru reducerea termenului de lichidare a creanţelor, societatea trebuie să întreprindă acţiuni hotărâte în vederea încasării sub orice formă a facturilor emise în situaţiile deosebite acţionând în instanţă.

Având în vedere limitele obiective şi subiective ale studiului realizat, se poate aprecia că societatea are în vedere elaborarea unor planuri de activitate care ţin cont de conjunctura existentă pe piaţă în momentul de faţă, iar pe viitor succesul activităţii firmei depinde de modul în care va fi capabilă de a valorifica în timp util informaţiile privind modificările posibile în cadrul comerţului contemporan, în ceea ce priveşte activitatea de producţie si de comercializare a mărfurilor.

49


ANEXEAnexa 1

ORGANIGRAMA S.C. RECON REPARATII CONSTRUCTII S.R.L.

50

AGA

Director general

Director executiv

Sef baza producţie

Personal producţie

ResponsabilCTC

Responsabil RU

ResponsabilSSM-PSI

ResponsabilAprovizionare

Mecanizare

Medic medicina muncii

Compatiment financiar-contabil

Asistent Reprezentantul Managementului

Conducători auto

Gestionar

Compartiment Producţie

CompartimentComercial - Marketing

Compartiment personal

CompartimentTehnic – Dezvoltare


Anexa 2

Nume furnizor: Persoana de contact:

Adresa:

Nr. telefon: Nr. telefax: E-mail:

Denumirea produsului:

CRITERII DE EVALUARE

PUNCTAJUL ACORDAT

Calitatea produselor. Necorespunzătoare Medie Bună Foarte bună

1 � 2 � 3 � 4 �Respectarea specificaţiilor produselor furnizate

La fiecare livrare sunt probleme

Au existat puţine probleme majore

Au existat puţine probleme minore

Nu s-au înregistrat probleme

1 � 2 � 3 � 4 �Disponibilitatea în livrarea produselor solicitate

Nu au nici o dată disponibile produsele

Livrarea se realizează în mai mult de 14 zile

Livrarea se realizează în

maxim 14 zile

Livrarea se

realizează imediat

1 � 2 � 3 � 4 �Preţ Neavantajos Avantajos

1 � 2 �Condiţii de plată Plata în avans Plata la

livrarePlata la 7

zilePlata la 14 zile

Plata la peste 14 zile

1 � 2 � 3 � 4 � 5 �

Punctajul maxim: 19

Punctajul minim: 9

Punctajul total realizat:

Propunerea evaluatorului:ACCEPTARE: � NEACCEPTARE: � Data evaluării: Evaluator:

Decizie:SE APROBĂ: � NU SE APROBĂ: � Data: Semnătura:OBSERVAŢII:

FIŞA DE EVALUARE A FURNIZORULUI

51


Pe anul:2005 Pe anul:2006 Pe anul:2007 Pe anul:2008 Pe anul:2009Punctajul acordat:

Punctajul acordat:

Punctajulacordat:

Punctajulacordat:

Punctajulacordat:

Data:Evaluator:

Data:Evaluator:

Data:Evaluator:

Data:Evaluator:

Data:Evaluator:

Propunerea evaluatorului:





Acceptare:Neacceptare:

��


��


��


��


��

Se aprobă:Nu se aprobă:

��

Se aprobă: Nu se aprobă:

��


��


��


��

Data: Semnătura:

Data: Semnătura:

Data: Semnătura:

Data: Semnătura:

Data: Semnătura:

Data Probleme semnalate Mod de soluţionare

52


Anexa 3

CHESTIONAR de evaluare a satisfacţiei clientului

1. Cum aţi luat cunoştinţă de produsele şi serviciile oferite de către S.C. Recon Reparaţii Construcţii S.R.L.?

A fost recomandată � Altă sursă:

2. Care au fost motivele alegerii S.C. Recon Reparaţii Construcţii S.R.L.?Raport avantajos

calitate/preţSoluţiile tehnice propuse

Modul de prezentare al organizaţiei

Referinţele organizaţiei

� � � �3.Cum apreciaţi modul în care specialiştii noştri au tratat cererea dumneavoastră de ofertă ?

Au oferit variante şi soluţii tehnice aplicabile cererii dvs. şi v-au informat despre avantajele şi

dezavantajele fiecăreia

Au ales soluţiile simple şi comode de aplicat, fără a ţine

cont de solicitările dvs.

Au acceptat soluţia dvs. fără a vă informa de eventualele probleme

care pot să apară în aplicarea acesteia

� � �4.Cum apreciaţi Oferta prezentată de către specialiştii noştri?

Completă şi clară Completă dar cu părţi neclareA necesitat precizări

ulterioare� � �

5.Cum apreciaţi conţinutul Contractului de execuţie încheiat cu S.C. Recon Reparaţii Construcţii S.R.L.?

Complet şi clar Complet dar cu părţi neclareA necesitat precizări

ulterioare� � �

6.Cum apreciaţi modul în care specialiştii noştri au soluţionat solicitările dvs. din timpul execuţiei lucrării?

Solicitările au fost rezolvate cu operativitate

Nu în toate cazurile solicitările au fost

rezolvate

Solicitările au fost rezolvate cu mare

întârziere

Solicitările nu au fost rezolvate

� � � �7.În ce măsură planificarea şi realizarea produselor furnizate de noi a contribuit la realizarea obiectivului final în termenul stabilit?

53


Termenele de livrare stabilite au fost respectate

Termenele de livrare stabilite nu au fost respectate dar ne-am încadrat în termenul

final de predare a lucrării

Termenele de execuţie stabilite nu au fost respectate şi nu ne-am încadrat în termenul final de

predare a lucrării� � �

9. Apreciaţi calitatea produselor realizate de S.C. Recon Reparaţii Construcţii S.R.L.Foarte bună Bună Nesatisfăcătoare

� � �10.Aţi recomanda S.C. Recon Reparaţii Construcţii S.R.L. şi altor organizaţii?

Da � Nu � Din ce motiv:Va rugăm să formulaţi recomandările dvs. pentru îmbunătăţirea activităţii S.C. Recon Reparaţii Construcţii S.R.L.?

Chestionarul a fost completat de către:Numele organizaţiei:Data:

Anexa 4

FIŞA DE NECONFORMITATENr. …….. data: ………………

Corecţie: Acţiune corectivă: Acţiune preventivă:

Aprovizionare

Producţie

Comercializare

Reclamaţii

Altele:

Domeniul implicat:

Descrierea neconformităţii Cerinţă/referinţă.

Depistată de: Data:

Cauza neconformităţii

Stabilite de: Data:

Corecţia / Acţiune corectivă / Acţiune preventivă Termen, Responsabil

54


Data: Stabilite de: Semnătură:

Data: Acţiune efectuată: DA � NU � Semnătura:Observaţii:

Eficace: DA � NU � Data: Semnătura:

Anexa 5

REGISTRU DE APROVIZIONARE

DataProdus si date de

identificareCantitate Furnizor

Primire produs

Observatii

55


Anexa 6

539.

6 8900

.64

1042

7.5

357

2.21

2889

9.9

1513

5.49

5520

.68

2989

7.2

7

1217

3.36

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

I II III

Luna

Valoare oferte, vanzari, contracte 2008

Oferte

Vanzari stoc

Contracte

8380

.14

2125

2.66

2019

0.03

1151

7.6

8

4966

5.62

2356

8.09

8788

.4

6647

1.55

1458

3.09

010000200003000040000500006000070000

IV V VI

Luna

Valoare oferte,vanzari,contracte 2008

Oferte

Vanzari stoc

Contracte

1

56


2919

.36 15

763

.49

3713

8.19

1087

9.9

197

07.2

1308

7.2

4

2425

0.16

4561

7.9

9

1866

1.16

0

10000

20000

30000

40000

50000

VII VIII IX


Oferte

Vanzari stoc

Contracte

1

5112

8.09

367

63

1945

1.64

1548

6.06

752

27.4

4

1451

.28

4128

.62

2852

7.7

3404

.74

010000

20000300004000050000

600007000080000

X XI XII

Luna


Oferte

Vanzari stoc

Contracte

57


Anexa 7

Anexa 8

58

2 2

0

6 6

1

9

12

1

6 6

0

13

23

4

6

9

1

7

10

3

12

6

1

15

8

0

17

3

1

13

6

1

3

0 00

5

10

15

20

25

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Luna

Numar oferte,comenzi,contracte 2008

Oferte

Comenzi

Contracte


8,2

425

,51

4,2

45

,8

17

,15

631

,21

01

14

,94

8,9

27,2

87

,6

14

,94

8,9

27,2

87

,6

36,2

11

96

621

3

28,8

94

,55

2,6

16

9

41

,41

367

5,5

243

11

,738

,321

,36

8,7

31,6

61

03,

83

57

,83

18

6,2

4

29,2

49

95

,91

85

3,4

221

72,

05

28,2

99

2,7

74

51

,67

11

66

,41

16

,18

55

3,0

79

29,5

62

95

,20

9

0

50

100

150

200

250

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIILuna

Consum de materiale in anul 2008

Ciment[t]Nisip 0-3 [mc]Nisip 3-7 [mc]Aditiv [kg]

Anexa 9

59


22.8

76

50.2

57

49.6

84

43.8

25

10

6.3

32

84.

738

121

.653

34.3

3

93.

122

86

.025

83.

205

47.6

04

0

20

40

60

80

100

120

140

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIILuna

Productia realizata cantitativ pe anul 2008 [mc]

Productia realizata lunar

Anexa 10

60


61

22.8

7625

50.2

5750

49.6

8450 43

.825

4510

6.33

210

0

84.7

3818

9

121.

653

207

34.3

366

93.1

2213

2

86.0

2513

8

83.2

0512

6

47.6

0475

0

50

100

150

200

250

I II III IV V V I V II V III IX X X I X IILu n a

Produc tia planif ic ata/realiz ata c antitativ pe anul 2008 [mc ]

P roductia rea liza ta lunarP roductia p lanificata lunar


BIBLIOGRAFIE

1. Bărbulescu C., Bângu C.,- Managementul producţiei, vol I, Ad.Tribuna Economică, Bucureşti, 2002.

2. Bălan ,Carmen- Logistica,Editura Uranus,Bucureşti,20063. Băşanu Gheorghe, Pricop Mihai – Marketing, Aprovizionare, Desfacere, Tipo.ASE,

1988.4. Băşanu Gheorghe, Pricop Mihai – Managementul aprovizionării şi desfacerii, Ed.

Economică,1996.5. Demetrescu, Mihai – Analiza de sisteme în marketing, Editura Ştiiţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1992 .6. Fundătură Dumitru, Godoroja Mihai – Modele probabilistice utilizate in aprovizionarea

tehnico-materială, Oficiul de informare documentară pentru aprovizionarea tehnico-materială si controlul gospodăriri fondurilor fixe, Bucureşti, 1988.

7. Gattorna,John- Managementul logisticii şi distribuţiei,Editura Teora,Bucureşti,19998. Hagia, Romeo – “Manipularea, depozitarea, transportul, distribuţia mărfurilor”, Editura

Tehnică, Bcureşti,19739. Ilieş, Liviu – Distribuţia şi logistica produselor, Editura Biblioteca Revistei Familia,

Oradea, 199610. Ilieş, Liviu – Managementul transporturilor, Editua Risoprint, Cluj- Napoca, 200011. Ilieş,Liviu - Management logistic,Editura Dacia,Cluj-Napoca,200312. Jaradat Mohammad – Bazele managementului, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007.13. Janeta Sîrbu – Managementul firmei, note de curs, Cluj-Napoca, 200514. Kerekeş Ladislau – Managemenul calităţii, note de curs, Cluj-Napoca, 2000.15. Kotler, Philip ,s.a.- Principiile marketingului,Editura Teora,Bucuresti,199816. Patriche, Dumitru – Marketing Industrial, Editura Expert, Bucureşti, 199417. Purdea Dumitru , Vlad Daniel – Managementul muncii, Partea I Ergonomie, Cluj-

Napoca,2005.18. Purdea Dumitru , Vlad Daniel – Managementul muncii, Partea II Normarea si

managementul social al muncii, Cluj-Napoca,2005.19. Purdea Dumitru, Jaradat Mohammad – Managementul resurselor umane, vol.I

Formarea şi gestionarea resurselor umane, Ed.Risoprint, Cluj-Napoca, 2008.20. Simionescu Aurelian, Schvab Mihai, Bud Nicolae – Managementul aprovizionării, Ed.

Economică, 2008.21. Vlad Daniel – Management logistic, note de curs, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008.

62

96267682 lucrare de licenta

Documents