96068527 o monografie a orasului victoria

O MONOGRAFIE A ORASULUI VICTORIA ( JUDETUL BRASOV )

Scrisa de Turlea Octavian ( GEOGRAF )

Turlea Octavian – Dezvoltarea turistica si problemele de mediu ale orasului Victoria

Dezvoltarea turistica si problemele de mediu ale orasului

Victoria ( Judetul Brasov)

Orasul Victoria – vedere din Google Maps

Turlea Octavian – Dezvoltarea turistica si problemele de mediu ale orasului Victoria

Vedere din Satelit asupra orasului

Victoria este un oras in judetul Brasov , situat la poalele muntilor Fagaras , la 30 de kilometri de municipiul Fagaras si la 100 de kilometri de municipiul resedinta de judet , Brasov . Coordonatele localitatii sunt : paralela 45 40’ latitudine Nordica si meridianul 25 latitudine estica . Orasul se invecineaza la Nord-Vest cu satul Ucea de sus , la Nord cu satul Corbi si la est cu satul Vistea de sus .

Suprafata totala a orasului este de 930 de Ha .

3 Orasul Victoria – Populatia urbana , dimensiuni geodemografice si corelatii cu extensiunea teritoriala

Populatia este de 10,082 de locuitori . Evolutia populatiei la recensaminte

Flora este cea caracteristica zonelor submontane si montane .

Relieful

Muntii- Relieful muntos ocupă aproximativ 35% din suprafaţa zonei, iar cel depresionar şi deluros aproximativ 65%. Juxtapunerea masivului muntos cu şesul depresoinar al Făgăraşului creează contraste altimetrice şi clinometrice scoţând mult în relief acest masiv, afirmându-l spectaculos în peisaj, motiv pentru care geograful francez Emmanoil de Martone i-a pus denumirea de „Alpi ai Transilvaniei” (Les Alpes des Transylvanie).

Ansamblul morfostructural şi morfometric este difernţat în trei categorii de unităţi: munţi, depresiune şi dealuri.

Amplitudinea hipsometrică (diferenţa de nivel) este maximă -2544 m- Vârful Moldaveanu şi minimă 400 m în talvegul Oltului, în aval de Ucea de Jos.

Munţii Făgăraşului sunt cei mai înalţi munţi din ţară (2544 m Vârful Moldaveanu, 2553 Vârful Negoiu) şi fac parte din Carpaţii Meridionali. Aceşti munţi se evidenţiază printr-un peisaj alpestru, îndeosebi în lungul cerstei principale, care se întinde pe mai mult de 70 Km, între valea transversală a Oltului şi Culoarul Branului, cu un profil alpin zimţat. În ansamblu, Munţii Făgăraşului pezintă un profil transversal disimetric, cu povârnişul accentuat la nord şi plecare mai lentă spre sud. Deşi sunt alcătuiţi în întregime din şiruri cristaline, care dau forme greoaie, eroziunea galaciară din pleistocen a dăltuit circuri şi văi glaciare grandioase, care se ţin lanţ pe culmea principală între vîrful Suru –2282m şi Berivoiul Mare –2303m, atât pe povârnişul nordic cât şi pe cel sudic, apropierea lor creând creste crenelate, numite popular „custuri” (ale Călţunului, ale Caprei), la care se adaugă o mare varietate de microforme crionivale, actuale sub formă de turnuri, colţi, strungi (Strunga Dracului), câmpuri de pietre, potcoave nivale, nişe etc. Culmea Făgăraşului este unitară, nefragmentată de văi transversale, cu un puternic abrupt spre nord. Numeroase văi coboară vijelios pe versantul nordic, creând săritori, cascade (Bâlea), cursuri adâncite în formă de U (Valea glaciară a Bâlei) şi apoi, sub 2000 m altitudine, în formă de V, cu versanţi spre nord, nord-est, nord-vest, cu numeroase cotloane în care zăpezile iernii dăinuie până târziu în primăvară sau chiar până în vară şi unde se poate practica schiul (Valea Bâlei).

La mare altitudine, în circurile glaciare, se întâlnesc fecvent adevărate ochiuri de mare, lacuri glaciare, de un pitoresc unic (cele mai mari fiind: Bâlea şi Capra –de o parte şi de alta a Piscului Vânătoarea lui Buteanu, de 2506 m altitudine; Podragu Mare, sub Vârful Arpaşul de 2475 m altitudine; Avrig, sub Vârful Ciortea, de 2426 m).

Fragmente din platforma Borăscu, la 2000 m altitudine, constituie adevărate plaiuri cu păşuni alpine, folosite pentru păşunatul estival. Munţii Ţaga –Poiana Mărului, continuă la est, la o altitudine mai coborâtă (Ţaga 1640 m), culmea principală a Făgăraşului care se termină de fapt cu Vârful Comisului (1883 m) la obârşia Bârsei şi Sebeşului. Văile acestor două râuri învecinate prin obârşii constituie o limită clară spre vest, după care, Bârsa înconjoară pe la sud şi est această grupă de munţi, alcătuiţi ca şi Făgăraşul din şiruri cristaline cu migmatite cu gnaisuri. Spre nord, culoarul larg al Vlădenilor, o adevărată câmpie interioară şi valea Şinca separă ca o arie de discontinuitate ce o prelungeşte pe cea a marii Depresiuni a Braşovului, aceşti munţi de Munţii Perşani, aflaţi mai la nord, cu o structură geologică total diferită (cu predominarea conglomeratelor şi cu şiruri cristaline de epizonă, adică de slabă metamorfozare, fundamental deosebite de cele puternic metamofozate şi cu infuziuni granitice ale Munţilor Ţaga) şi cu alt tip de relif. O caracteristică a acestor munţi o dă etajarea culmilor: o parte mai înaltă în jur de 1400 m la vest de Bârsa Fierului, cu martori ce se apropie sau depăşesc 1600 m, nivel care ar putea fi asimilat cu suprafaţa de denudare Râul Şes şi partea estică, mai joasă, aproximativ de 900-1000m, cu numeroase poieni şi cu o amplă risipire de aşezări izolate, de înălţimi, care aparţin suprafeţei Poiana Mărului, asemănătoare cu cea de la Poiana Braşov, ori din partea de nord a Platformei Bran, cu aceeaşi risipire de aşezări omeneşti. Numai în latura estică se înalţă spre nivelul general al culmilor Măgura Codlei -1291m, cu relief mai variat datorită apariţiei conglomeratelor senoniene şi a calcalelor jurasice.


Depresiunea Făgăraşului, considerată în ansamblu o mare câmpie piemontană, etajată, este de fapt o depresiune de contact cu relief în trei trepte.

Prima din aceste trepte, cea mai înaltă, este formată din şirul dealurilor şi muscelelor submontane cu înălţimi de 650-950 m şi de o vârstă mai veche decât munţii, dar şi decât enormele depuneri ce alcătuiesc partea superioară a celei de-a doua trepte –câmpia de acumulare piemontană.

A doua treaptă, cea mai largă, a amfiteatrului Făgăraş este brăzdată de numeroşi afluenţi din stânga ai Oltului care au săpat văi largi în care depun o mare cantitate de pietrişuri, îndeosebi în timpul viiturilor. Între aceste văi, numite de localnici „şesuri”, coboară spre nord „poduri” late, interfluviale.

A treia treaptă a depresiunii, cea mai joasă, este lunca Oltului, care coboară la 450 m altitudine absolută la intrarea în depresiune, după defileul Racoşului până la circa 390 m în amonte de Turnul Roşu. În luncă unde Oltul este puternic mendrat, sunt evidente urmele schimbărilor de curs şi fenomenele de înmlăştinire. Mare râu, mereu împins spre nord de deasa reţea de afluenţi din stânga, este însoţit pe malul sudic de o terasă înaltă da circa 20 m, terasă care, după concluziile cercetărilor arheologice de până acum, a fost intens locuită în epocile vechi.

Cu o denivelare de peste 200m, pe dreapta Oltului, se ridică povârnişul abrupt al marginii de sud a Podişul Târnavelor (interfluviul Hârtibaciu-Olt) care coboară est-vest de la circa 700 m până la circa 600 m. Interfluviul amintit este delimitat în largi sectoare de văile râurilor Felmer, Cincşor şi Şomartin, afluenţi din partea dreaptă ai Oltului, care au creat culoare străbătute de drumuri ce leagă între ele satele înşirate de-a lungul văilor respective.

Culmile nordice (numite si contraforturi), mai numeroase, sunt scurte pana la circa lOkm lungime, accidentate, paralele între ele si se ramifica foarte puţin. Din cele 26 culmi nordice mai lungi de 4km, 17 ajung la marginea Depresiunii Făgăraşului, S se termina în apropierea depresiunii si doar 4 sunt mai scurte. Caracteristicile de mai sus sunt evidenţiate cel mai bine la culmile ascuţite din partea centrala, pe care localnicii le-au denumit muchii sau piscuri. între Valea Sâmbetei si Valea Serbotei se găsesc 12 culmi, dispuse în următoarea ordine de la est la vest: Muchia Dragusului, Muchia Zanoaga, Muchia Vistea Mare, Muchia Gârdomanu, Muchia Tarata, Piscul Podragului, Muchia Albotei, Muchia Buteanu, Piscul Bilei, Piscul Doamnei sau Piscul Laitii, Piscul Săraţii si Piscul Serbotei.

Culmea Făgăraşului este unitara, nefragmentata de vai transversale, puternic abrupta spre nord. Numeroase vai coboară vijelios pe versantul nordic, creând cascade (Bâlea), cursuri adâncite în forma de U (valea glaciara a Balei) si apoi, sub 2000m altitudine, în forma de V, cu numeroase cotloane în care zăpezile iernii dăinuie până târziu în primăvara sau chiar până în vara si unde se poate practica schiul (Valea Sâmbetei, Valea Balei). în jumătatea inferioara văile devin înguste si adânci, în schimb culmile se latesc.

Ridicările scoarţei au făcut ca la sfârşitul pleistocenului (cuaternar) partea înalta a Munţilor Făgăraşului sa se afle deasupra limitei zăpezilor permanente si ca urmare, aici sa se instaleze gheţari. Zona glaciara a cuprins ambii versanti. Pe versantul nordic ea s-a întins între Valea Groapelor, la est, si Valea Găvanului la vest.

Intre Vârful Lutele (2176m) la est si Vârful Lăcustele (Găvanul, 2153m) la vest, pe o lungime de circa SSkm - cu excepţia unei singure sei, Curmătura Zâmei (1923m) - creasta principala se menţine la o altitudine superioara limitei de 2100m.

Doar gheţarul din Valea Urlea - Pojorta a fost ceva mai lung. Gheţarul din Valea Arpaselului a coborât la altitudinea cea mai joasa din Carpati, atingând 1250m. în ultima faza glaciara au predominat gheţari de tip pirinean, care au lăsat în urma lor circuri glaciare suspendate. în urma gheţarilor au rămas stânci rotunjite si multe depozite morenice. Cele mai frumoase si mai impresionante urme ale gheţarilor sunt custurile dintre circuri - care imprima nota de măreţie a Munţilor Fagaras - si lacurile glaciare.

In cuprinsul Munţilor Fagaras se afla 8 din cele 14 vârfuri ale munţilor României care ating altitudinea de 250urn: Moldoveanu (2S44m), Negoiu (2S3Sm), Coltul Vistei Mari (2S27m), Lespezi (2517m), Vânătoarea lui Buteanu (2S07m), Hârtopu (2506), Cornu Caltunului (2S0Sm) si Dara (2S00m). Tot aici se găsesc peste 42 de vârfuri cu altitudini cuprinse între 240um si 2500m .

Din vremuri străvechi, potecile de acces la munte au evitat văile înguste si au urmat culmile, pe care le-au părăsit în zona glaciara -unde acestea au devenit custuri greu accesibile - si au coborât în circurile si văile glaciare alăturate, largi si uşor de străbătut cu piciorul.

Clima este temperat-continentala fiind influentata de prezenta muntilor Fagaras pe directia est-vest , motiv pentru care aceasta zona este mai racoroasa si cu precipitatii mai bogate decat in restul tarii .


Sub raport climatic territorial , judetul Brasov se supune unor legi generale , dar si locale , care genereaza o serie de caracteristici proprii : pozitia geografica ( aproximativ in central tarii ) , prezenta lanturilor muntoase cu anumite orientari si care inchid formele depresionare , fizionomia diferita a a treptelor morfologice ce se desfasoara gradat de la circa 450-500 m altitudine , pina la virfurile alpine ce depasesc 2 500 m , fragmentarea accentuate a reliefului , toate exercita o influenta sensibila asupra conditiilor climatice .

Altitudinea mai ales este unul din factorii care isi lasa evident amprenta asupra variatiei elementelor climatice , reflectandu-se prin zonalitatea vertical atat de bine exprimata in evolutia temperaturii si precipitatiilor , care , la randul lor se oglindesc in invelisul de sol si vegetatie . Aici se intalnesc variate nuante climatic , de la climatul muntilor inalti , pina la cel al cimpurilor depresionare , pe fondul caruia se suprapun o serie de diferentieri topoclimatice produse de conditiile locale , de expunere , adapost , vegetatie etc .

Depresiunea Fagarasului


Reprezentare grafica cu inaltimea terenului intravilan .

Inversiunile de temperatura sunt mult mai frecvente si mai accentuate in partea estica a judetului , in depresiunea Brasovului , care este inchisa de inaltimi muntoase de jur imprejur , ceea ce ingreuneaza aeratia , inlesnind acumularea aerului rece in zona cea mai joasa , decit in Depresiunea Fagarasului , care este larg deschisa spre vest si nord-vest . Producerea inversiunilor de temperature in depresiuni duce la scaderea accentuate a temperaturii aerului , la aparitia


ingheturilor tarzii de primavera si a celor timpurii de toamna , la cresterea frecventei cetii etc .

Un fenomen de mare frecventa in depresiuni , caracteristic inversiunilor termice , este ceata , care apare cu precadere in timpul primaverii si toamnei si se mentine mai mult in depresiunea inchisa a Barsei .

De semnalat este si faptul ca pe versantul Nordic al Fagarasului si estic al Persanilor apar , in timpul primaverii , miscari cu character fohnic , care implica si alte fenomene meteorologice .

In Depresiunea Fagarasului . aceste miscari fohnale , foarte frecvente pe versantul Nordic al Muntilor Fagaras , sunt cunoscute sub numele de Vintul Mare , frecvent in special primavera , cind , datorita temperaturii mai ridicate a masei de aer ce coboara , topeste zapada numai in citeva zile , incat localnicii l-au denumit ‘ mancator de zapada ‘ .

Hidrografia

În alcătuirea resurselor de apă ale Ţării Făgăraşului intră apele subterane-freatice şi de adâncime şi apele de suprafaţă, reprezentate prin reţeaua de râuri.

În repartiţia teritorială a apelor subterane se poate contura trei zone:

- zona montană: cu roci cristaline, calcare, conglomerate, gresii- unde stratul acvifer se află de regulă la adâncime;

- zona joasă, depresionară: cu depozite groase de pietrişuri, nisipuri, ce permit construirea unor orizonturi acvifere destul de bogate;

- zona Podişului Hârtibaciului: cu o structură tubulară înclinată sud-nord şi în adâncime, contrar abruptului de creastă dinspre Olt, ceea ce determină o fugă în adâncime a apelor vadoase şi inexistenţa aproape totală a stratelor acvifere. Aşa se explică raritatea izvoarelor în această zonă. Mineralizarea apelor poate ajunge până la 3 g/l în zona depresionară (mai ridicată şi mai complexă la Perşani şi Rodbav) şi foarte scăzută în zona montană.


Întreg teritoriul Ţării Făgăraşului se încadrează în bazinul hidrografic de ordin superior al Oltului, care străbate întregul ţinut de la est la vest prin zona mediană. Ţara Făgăraşului, din punct de vedere genetic, este opera acestui râu în lupta cu natura minerală a Terrei. Se justifică astfel, încă o dată, denumirea de Ţara Oltului. Dispoziţia reţelei hidrografice este asimetrică. Majoritatea afluenţilor Oltului sunt de pe malul stâng, coborând vijelios din Munţii Făgăraşului şi îndreptându-se aproape paralel spre nord.

Afluenţii de pe stânga: Bogata, Comăna, Veneţia, Părău, Şercaia, Mândra, Sebeş, Făgăşel, Hurez, Dridif, Breaza, Lisa, Sâmbăta, Viştea, Corbu-Ucei, Gârlăţel, Arpaş, Cârţişoara, Porumbacu, Avrig, Moaşa. Afluenţii de pe dreapta: Dăişoara, Ticuşu, Şoarş, Cincu, Nou.

Densitatea reţelei hidrografice este foarte mare pe versantul nordic al Munţilor Făgăraşului, 1,4 km/km², fiind una dintre cele mai mari din ţară. Pe măsură ce altitudinea scade, scad şi precipitaţiile, scade deci şi densitatea reţelei hidrografice, ajungând în depresiuni la 0,6-0,7 km/km². Alimentarea reţelei hidrografice este esenţialmente pluvionivală, cu predominarea celei nivale la apele care coboară de pe rama muntoasă înaltă din sud, în timp ce apele care vin dinspre nord, din Podişul Hârtibaciului, se alimentează mai mult din ploi.

Creşterile mai mari sunt în lunile aprilie-iunie, la topirea zăpezălor montane. Dacă în această perioadă au loc şi ploi abundente, se formează viituri cu mari aluvionări sau chiar schimbări de cursuri, inundându-se văile acestor râuri, precum şi lunca Oltului. Pentru prevenirea efectelor distructive ale revărsărilor râurilor s-au desfăşurat în zonă, în ultimii ani, ample amenajări, atăt de-a lungul Oltului cât şi a afluemţilor acestuia.

Tabloul apelor de suprafaţă se completează cu lacurile glaciare de creastă: Urlea, Podragul, Podrăgel, Capra, Bâlea, Avrig, Doamnei (surse de alimentare a unor râuri şi importante obiective turistice); cu lacurile artificiale : Viştea, Voila, Mândra şi cu păstrăvăriile: Dejani, Sâmbăta de Sus.De-a lungul râurilor de munte şi în lacurile de baraj se poate practica pescuitul sportiv sau agrementul lacustru.

Apele subterane . Depozitele care intra in alcatuirea geologica a teritoriului judetului Brasov permit in mare parte acumularea unor insemnate cantitati de ape subterane .

Dependent de natura depozitelor geologice se disting in arealul judetului doua zone : cea de munte , unde predomina rocile cristaline , marnele , calcarele , gresiile ( muntii Bucegi , Fagaras , Piatra Craiului etc . ) si unde stratul acvifer este la adincime , si cea depresionara , in care materialele detritice de virsta mai noua , Pliocene si cuaternare , au o grosime mare , determinand existenta unor orizonturi acvifere destul de bogate . In depresiunile Birsei si Fagaras , depozitele dominante sint constituite din nisipuri Pliocene si pietrisuri de virsta pleistocen inferior , care alcatuiesc sesurile aluvionare , terasele Oltului , Birsei , Timisului , Tarlungului , Homorodului etc .

Stratele acvifere cantonate in aceste depozite aluvionare sunt foarte bogate si calitativ corespunzatoare , constituind , in majoritatea lor , o resursa importanta pentru alimentarea cu apa a judetului .

In partea vestica a judetului , in Depresiunea Fagarasului stratele de nisip si pietris cuaternar ating grosimi de 35 – 40 m , stratul acvifer se gaseste la o adancime ce nu depaseste 60-70 m , iar debitul exploatabil din aceste depozite este de 1—5 l/s , local depaseste chiar 5l/s (in sudul orasului Fagaras) .

Apele subterane cantonate in stratele acvifere din Depresiunea Barsei au un debit specific de 0,2 – 5l/s .

Tot in acest sector al judetului , in est , depozitele calcaroase jurasice , care se dezvolta in sudul Brasovului , canotoneaza ape subterane cu debite de 1-5l/s . Pe teritoriul judetului Brasov o cantitate mare de apa apare sub forma de izvoare , in special in zona de munte , unde in clipele calcaroase din Bucegi , partial din Ciucas , debitul acestora este mare . Izvoarele care apar in zona conglomeratelor din Ciucas si Bucegi au un debit de 100 l/s si sunt captate pentru alimentarea cu apa a orasului Brasov . De asemenea , in zona calcaroasa a Pietrii Craiului se dezvolta numeroase izvoare carstice . mai cunoscute fiind izvorul Dornenilor si Prapastia , care au un debit maxim simultan de 615 l/s /

Foarte multe izvoare apar in judetul Brasov la contactul zonei piemontane cu sesul , a caror existent este conditionata atat de cantitatea de precipitatii , cat si de apele subterane de adancime . Se remarca astfel piemontul Sacele si zona de la baza Muntilor Fagaras , unde densitatea izvoarelor este mare .

Gradul de mineralizare a apelor freatice din judetul Brasov este in general redus. Cele din Depresiunea Birsei au o mineralizare de 0,5 gr/l si o duritate totala sub 20 ° , cu o larga scara de folosinta . In Depresiunea Fagaras , gradul de mineralizare a apelor poate ajunge pana la 3gr/l . In zona muntoasa , unde predomina sisturile cristaline , mineralizarea apelor este foarte slaba .


Din aceste date asupra apelor subterane de pe teritoriul judetului Brasov putem trage concluzia ca acestea sunt suficiente si satisfac , alaturi de reteaua de suprafata , necesarul de apa potabila si industriala .

Riurile . Teritoriul judetului Brasov dispune de asemenea de o retea hidrografica de suprafata bine organizata , cu debite ridicate in toate anotimpurile anului . Caracteristicile formelor majore de relief ce se individualizeaza in cadrul judetului se reflecta si asupra regimului retelei de suprafata . In general , reteaua hidrografica are un character convergent . Toate raurile ce izvorasc de pe inaltimile muntoase ale acestui teritoriu sunt orientate catre depresiuni , adevarate zone de apel , si colectate de Olt .

Unele din raurile care strabat partea de nord a judetului sunt tributare Tarnavei Mari si destul de putine Buzaului , care brazdeaza sectorul sud-estic .

Apar astfel pe axa Oltului o serie de ‘ piete de adunare a apelor ‘ in zonele de cea mai joasa altitudine , cum sunt cele la Prejmer , Feldioara , unde-si dau ‘intalnire’ cei mai multi afluenti ai Oltului din partea estica a judetului (Tarlung , Ghimbasel , Birsa etc.) , sau cea de la Racos , unde se aduna toate raurile din nordul Bazinului Baraolt si din colinele estice ale Tarnavelor .

In aceste conditii , campul depresionar joaca rolul de centru de colectare al tuturor raurilor din jur .

Relieful si natura litologica a terenului se rasfrange evident asupra profilului longitudinal al raurilor . Raurile ce brazdeaza zona muntoasa a judetului au un profil longitudinal in trepte si o panta accentuate , fapt ce determina o mare putere de eroziune si transport . Caracterul de eroziune si transport torrential al acestora este materializat prin marea cantitate de bolovanisuri carate de cele mai mari dintre ele .

O data ajunse pe sesul depresionar , raurile isi domolesc cursul , profilul longitudinal se uniformizeaza , panta se reduce considerabil si devin linistite , curgand in vai largi printer maluri joase cu multe coturi .

Conditiile climatic locale ( cantitatea de precipitatii evapotranspiratia etc. ) si cele litologice influenteaza in mod deosebit caracteristicile hidrometrice si hidrologice ale scurgerii de suprafata .

Astfel , cantitatea mare de precipitatii ( 1000 – 1300 mm ) repartizata aproape uniform in toate lunile , coeficientul scazut al evapo-transpiratiei ( 250 – 300 mm ) fac ca densitatea retelei hidrografice in zona de munte sa fie ridicata si foarte ridicata .

Cea mai mare densitate apare pe versantul nordic al Fagarasului , ajungand la 1,4 km/km2 , aceasta fiind de altfel dintre cele mai ridicate din tara . In muntii cu altitudini mijlocii (Persani , Barsei) , densitatea retelei hidrografice scade la 0,5 – 0,6 km/km2 , la aceasta contribuind in primul rand litologia . Pe masura ce altitudinea scade , odata cu micsorarea cantitatii de precipitatii ( sub 600 mm ) are loc si reducerea densitatii retelei hidrografice , incat pe sesul depresionar ajunge la 0,6 – 0,7 km2 .

Scurgerea medie , influentata in aceeasi masura de conditiile climatic , cat si de cele litologice de panta , de grad de acoperire cu vegetatie , difera foarte mult de la munte la depresiune . Daca in zona muntoasa scurgerea medie anuala poate depasi 25 l/s/km2 , in depresiune ea scade sub 6l/s/km2 .

Aceste diferentieri sunt o consecinta directa a cantitatii de precipitatii ce se inregistreaza pe inaltimile de peste 1800 – 2000 m . La aceasta scadere contribuie , de asemenea , si natura litologica a bordurii piemontane , dezvoltata cu precadere in sudul judetului , pe care se produce o infiltrare puternica .

O mare cantitate de apa din raurile ce coboara din munte se infiltreaza in depozitele foarte permeabile ale acestei trepte de relief , unde densitatea este foarte redusa ( sub 0,5 km/km2) .

La contactul piemontului cu sesul depresionar incepe sa apara apa infiltrate sub forma de izvoare , care se insiruie pe linii de cativa km ( linia Prejmer – Harman – Stupini ) , alimentand raurile sau intretinand mlastinile .

Variabilitatea cantitatilor de precipitatii imprima scurgerii medii oscilatii pregnant . Astfel , cea mai mare scurgere se produce primavera ( 40 – 60% ) , si in special in luna aprilie ( volumul scurs este de 15% din cel annual ) , cand , alaturi de precipitatiile abundente caracteristice acestui sezon , incepe procesul de topire a zapezii . Cea mai mica scurgere se produce toamna , in septembrie-octombrie ( 10 – 20% ) si iarna , in luna februarie , cand precipitatiile sunt scazute si raurile inghetate .

Alimentarea retelei hidrografice este destul de variata de la un anotimp la altul si de la o zona la alta . In general, domina alimentarea pluvio-nivala . Raurile de pe versantul nordic si vestic al Bucegilor , Pietrii Mari , Fagarasilor ( Timis , Ghimbasel , Barsa , Sinca , Sercaia , Sambata etc. ) , unde iarna dureaza 7 – 8 luni si unde stratul de zapada se mentine peste 200 de zile annual , atingand grosimi medii de 2 – 3 m , alimentarea dominant este cea nivala ( 60 % din cea superficial ) . Raurile care vin din nord , dinspre Podisul Transilvaniei ( Homorod , Felmer , Rodbav etc. ) , sunt alimentate mai mult din ploi .


Pe sesul depresionar , un aport mare in alimentarea retelei hidrografice il au si apele subterane , in special in perioada apelor mici . Daca urmarim perioadele caracteristice ale scurgerii , vom observa ca cele mai mari cresteri au loc in aprilie-iunie , cand se suprapune maximul annual de precipitatii cu perioada de topire a zapezilor . Primavara , cand debitul raurilor creste mult , ca urmare a conditiilor climatic aratate mai sus , se produc intense viituri , in timpul carora cursul inferior al afluentilor Oltului si lunca acestuia sunt frecvent inundate . Scurgerea minima se produce la sfarsitul verii si toamna , cand cantitatea de precipitatii este redusa si evaporatia ridicata , cat si iarna , datorita cantitatilor mici de precipitatii ce cad sub forma solida .

Fenomenele de iarna ( gheata la mal , pod de gheata , scurgeri de sloiuri etc. ) apar pe raurile din judet la inceputul lunii noiembrie in est , respectiv in Depresiunea Barsei , si cu circa 25 de zile mai tarziu in vest si dispar la inceputul lunii martie .

Reteaua hidrografica a judetului Brasov are un rol deosebit pentru economia judetului , in alimentarea cu apa a zonei Brasov o contributie deosebita o aduc raurile de pe versantul nordic al Muntilor Barsei , Bucegi si Ciucas ( Timis , Tarlung , Ghimbasel , Barsa etc . ) , iar pentru zona Fagaras – Victoria necesarul de apa este asigurat de raurile cu un bogat debit de pe versantul nordic al Muntilor Fagaras .

Solurile . Pretutindeni , in munti si depresiuni , in piemonturi si lunci consolidate , invelisul de soluri de grosimi si varste diferite , format si evoluat sub o bogata vegetatie forestiera sau ierboasa , prezinta calitati care explica caracterele unor aspecte locale .

Conditiile orohidrografice , litologice , bioclimatice ale teritoriului acestei unitati administrative au favorizat existent unor variate tipuri genetice de soluri , de la cele cu caractere alpine , pana la cele proprii zonelor joase , mlastinoase . Exceptie fac numai tancurile golase , strident de ascutite , ale marilor inaltimi , cat si unele mase de grohotisuri mobile de data recenta pe care inca nu s-a putut infiripa nici cea mai slaba pojghita de sol ; raportate insa la intinderea judetului , acestea prezinta o suprafata restransa , care nu poate fi luata in consideratie .

Criteriile de separare in complicate gama a solurilor sunt dictate mai ales de formele majore de relief ; acestea au un rol hotarator in procesul de solificare , asa ca si aici se impune in repartitia lor o dispozitie zonala , pe vertical : solurile de pe muntii inalti , solurile de pe muntii de altitudine mijlocie si solurile din depresiuni si dealuri de podis .

Pe marile inaltimi ale Fagarasului si ale Bucegilor apar soluri humicosilicatice de pajisti alpine , dupa care mai jos , invelisul de soluri este reprezentat prin podzoluri humicoferiluviale si soluri brune acide pe roci cristaline . Pe pantele fagarasene impadurite s-au dezvoltat soluri podzolice brune si soluri Silvestre brune-galbui , ca si in Persani si Ciucas .

Vegetatia - Flora

Particularitatile reliefului , climei si solului imprima vegetatiei de pe teritoriul judetului Brasov , o serie de caracteristici locale . Formele de relief caracteristice , muntele si depresiunea , maresc contrastele de vegetatie , tot atat de evidente ca si in cazul climei , solului si retelei hidrografice .


In zona Tarii Făgăraşului se disting mai multe zone floristice condiţionate de diversitatea geomorfologica si climatica; formele de relief caracteristice - muntele si depresiunea - accentuează contrastele de vegetaţie.

Pe culmile muntoase predomina flora alpina si subalpina, dezvoltându-se mai ales o vegetaţie ierboasa si, într-o mica măsura, cea lemnoasa (conifere pitice). La altitudini de peste 1600-1700 m, în tara stâncilor golaşe, se poate observa cum o mare varietate de plante a izbutit sa se adapteze condiţiilor vitrege dictate de natura. Din gama floristica deosebit de variata se impun atenţiei nemtisorul, bujorii de munte, campanule, gentiane, viorele alpine sau gingaşa floare de colt; pot fi întâlnite tufişuri de afini (Vaccinum Myrtillus), jnepeni (Pinus Montana), anini de munte (Alnus Viridis). Tufărişurile de sălcii pitice sunt specifice zonelor înalte; dintre acestea, Salix Herbaceea constituie ultimul reprezentant al vegetaţiei lemnoase pe piscuri. Din primăvara, pana toamna târziu, pajiştile alpine sunt acoperite de covorul smălţuit al florilor ce se ridica dintre ierburi (rogoz, parusca, teposica), impresionând prin varietatea lor cromatica.

Pe măsura ce coborâm, încep uriaşele păduri de rasinoase, predominate de molid (Picea Excelsa) si larice (Laris Europea); mai rar apare tisa, paltinul (Acer Pseudoplatanus) sau sorbul de munte (Sorbus Aucuparia). Monotonia pădurilor de molid este punctata din loc în loc de poieni destinate exclusiv pasunatului. Vine rândul pădurilor de brad (Abies Alba) si a celor în care se amesteca molidul cu fagul .

Odată cu schimbarea altitudinii, pădurile de foioase iau locul celor de conifere, elementul cel mai întâlnit fiind fagul (Fagus Silvatica); dintre arbuşti, mai răspândit este alunul (Coryllus Avellana). Trecerile de la o zona la alta nu pot fi riguros marcate, ele variază foarte mult în funcţie de condiţiile microclimatice si geomorfologice ale teritoriilor respective. Inversiunile de vegetaţie, datorate solului, reliefului si climei, constituie fenomene interesante.Fata de bogatia arborescenta a înălţimilor, şesul depresionar pare sărac, aproape total lipsit de păduri. în trecutul îndepărtat stejarul (Quercus Robur) si gorunul formau codrii compacţi din care astăzi mai exista doar pâlcuri, pe malul drept al Oltului sau pe versantii însoriţi ai Munţilor Persani. Trebuie amintita pădurea de lunca întinsa de-a lungul Oltului si formata din arin negru, specii de salcie si plop, pajişti umede.

Schimbările climatice din trecut au lăsat presărate interesante insule de vegetaţii supravieţuitoare. S-au individualizat astfel rezervaţii floristice si faunistice ce au fost puse sub ocrotire. Rezervaţia cea mai cunoscuta din zona este rezervaţia botanica „Poiana narciselor" din Dumbrava Vadului, cu o suprafaţa de 400 ha si considerata printre cele mai înalte rezervaţii de acest fel din Europa. Situata la poalele Munţilor Fagaras, în apropierea localităţii Sercaia, aceasta rezervaţie peisagistica din perimetrul unei foste păduri de stejar (veche de peste 100 de ani), cu poieni mari, se caracterizează prin neobişnuita abundenta a narciselor (Narcissus Stelaris) în lunile mai - iunie. Prezenta narciselor în Pădurea Vadului în număr foarte mare este determinata de slaba umbrire si de solul podzolic ce a favorizat înmlastinarea terenului. Pe lângă narcise, rezervaţia protejează si alte specii rare - bulbucii de munte (Trolius Europaeus), tamâioara (Viola Elatior), stânjenelul siberian.


O alta importanta rezervaţie este „Lacul si golul alpin Bâlea",cu o suprafaţa de 120 ha, care ocroteşte peisajul glaciar, lacul, stâncariile, flora si fauna specific alpina. Relieful rezervaţiei este accidentat, cea mai mare parte din suprafaţa sa fiind alcătuita din pante abrupte, orientate nord-sud.

Configuraţia reliefului şi diferenţele de alritudine imprimă etajarea clară a vegetaţiei în partea de sud, pe când partea centrală şi nordică se încadrează în zonarea latitudinală, etajul pădurilor de foioase intercalându-se insular pe interfluviile mai înalte.Vegetaţia actuală reprezintă, în bună parte, aspectul vegetaţiei naturale, precum şi ecosisteme fragmentare sau integrale secundare, instalate în urma intervenţiei omului în decursul timpului.Se poate aprecia că întreaga Ţară a Făgăraşului a fost acoperită în trecut cu păduri şi a aparţinut atât zonei forestiere cât şi zonei alpine, mai puţin extinsă în comparaţie cu prima.

Începînd cu vegetaţia depresionară şi încheind cu cea montană, se poate aprecia că zona forestieră este reprezentată de: subzona stejarului, subzona gorunului, subzona fagului şi subzona molidului.

Subzona stejarului este restrânsă, ocupă depresiunea până în luncă, piemonturile şi versanţii însoriţi ai podişului Hârtibaciului la altitudini variabile între 500 şi 700 m. Alături de stejar (Quercus robur), sunt prezente şi alte plante lemnoase ca: jugastrul (Acer campestre), carpenul (Carpinus betulus), frasinul, ulmul, precum şi diverse specii de arbuşti şi ierburi.

Subzona gorunului (quercus petraea) se localizează pe versanţii însoriţi ai Munţiilor Perşani şi pe dealurile Hârtibaciului.

Subzona fagului (Fagus silvatica) este, poate, cea mai extinsă sub aspectul făgetelor pure în Munţii Perşani şi în amestec cu molidul sau pe alocuri cu brazi în Munţii Făgăraşului. Altitudinea făgetelor prezintă o amplitudine largă, găsindu-se de la 500-600 m pe versanţii nordici, până la 100 m pe versanţii însoriţi.

Subdoza molidului (Picea abies) ocupă, în general, staţiunile de deasupra făgetelor din zona alpină. Aceste subzone sunt etajate pe alititudine în ordinea descrisă.

Mai sus de etajul molidului se întinde etajul subalin, între 1800-200 m, alcătuit din tufişuri de smârdar, jneapăn, ienupăr, afin, merişor, pajişti. Pe crestele cele mai înalte, unde este sol şi loc de fixare, se întind pajişti alpine la peste 2000 m altitudine.

În lunca Oltului întălnim şi vegetaţie azonală, formată din pajişti de iarbă moale şi zăvoaie de arini şi salcie.

Pe această zonă vegetează un număr mare de plante cu utilizări medicinale majoritatea în fond forestier. Se utilizează plante întregi sau părţi din plante. Mai importante sunt: coada şoricelului (flori), per (rizomi), creţişoară (planta fără rădăcină), leurdă (planta fără rădăcină, nalbă mare (flori), angelică (rădăcină), brusture (rădăcină), vinariţă (planta fără rădăcină), ferigă (rizomi), mătrăgună (frunză fără peţiol), mesteacăn (frunză fără peţiol), chimen (fructe), brânduşe (seminţe), păducel (flori şi frunze fără peţiol), coada calului (tulpini sterile), fragi (frunză fără peţiol), ienupăr (frunze mature), urzică moartă (planta fără rădăcină), muşeţel (flori), izmă (frunze), ciuboţica cucului (flori), salcâm (flori), măceş (fructe), sunătoare (flori), zmeur (fructe), soc (flori), păpădie (rădăcină), cimbrişor (flori), afine (fructe), vâsc (fructe).

Distributia altitudinala a climei si solului se reflecta in zonalitatea vertical a vegetatiei . Daca muntii inalti si mijlocii sunt imbracati cu masive paduri de rasinoase , pe cei josi dominante sunt foioasele . Pe teritoriul judetului padurile acopera azi o suprafata destul de mare , circa 183 700 ha . In trecut , suprafata impadurita era mult mai extinsa decat astazi ; solurile de padure de pe intinsul depresiunilor si cele cateva palcuri de paduri ce au mai ‘supravietuit’ in aceste zone sunt o marturie a existentei vegetatiei forestiere in trecut . Cu exceptia celor mai inalte varfuri de munti , unde dominante sunt stancile goale si pajistile alpine , padurea acoperea in trecutul indepartat aproape intreg teritoriul judetului Brasov . Comparativ cu alte judete ale tarii , de pilda cu judetul Vrancea , distrugerea padurii in judetul Brasov s-a facut mult mai restrains si numai in zona cea mai joasa , in depresiuni , pentru extinderea terenurilor cultivate sau pentru a fi transformate in locuri de pasunat .


Imagine satelitara (ESRI) cu gradul de vegetatie .

Crestele cele mai inalte ale muntilor Fagaras , Piatra Craiului , Leaota , Bucegi , Piatra Mare si Ciucas , cu peste 1 700 – 1 800 m altitudine , sunt acoperite de vegetatie alpine si subalpina , formata din ierburi scunde , in care predomina rogozul alpin ( Carex curtula ) , parusca , teposica si tufisuri de arbusti , ca : afin , smirdarul , jneapan etc .

De la 1 700 – 1 800 m in jos incepe domeniul forestier , al padurilor de rasinoase si foioase . Datorita interventiei omului , limita superioara a padurii este foarte neuniforma , coborand in unele locuri pana la 1 600 m ( Fagaras ) .

Padurea de molid ocupa partea superioara a etajului forestier , coborand pana la 1 500 m , local chiar pana la 1 300 m ( versantul nordic al Fagarasului ) . Alaturi de molid , in aceste paduri mai apare paltinul de munte , sorbul de munte si foarte rar , mai ales in Fagaras si Bucegi zada in exemplare razlete . Monotonia padurilor de molid este intrerupta din loc in loc de poieni folosite in exclusivitate pentru pasunat .

In partea inferioara a padurilor de molid , sub 1 500 – 1 300 m , incepe sa – si faca aparitia exemplare rare sau palcuri de fag , care reduce intunecimea si uniformitatea molidisurilor . Aceasta zona de amestecate – rasinoase cu fag – are o dezvoltare mare in Ciucas , Bucegi , Piatra Craiului , Fagaras si coboara pana la 1 000 – 7 00 m .

Mlastinile eutrofe au pastrat in perimetrul lor specii relicte , care s-au retras in locurile cele mai umede , in apropierea izvoarelor . Aceste locuri cu o umiditate maxima sunt cunoscute sub denumirea locala de ‘ Rogoze ‘ , ‘ La tauri ‘ , ‘ Stupini ‘ , ‘ Belti ‘ . Cea mai tipica zona mlastinoasa este cea de la Harman , plina de izvoare reci , unde apar o serie de plante relicte , ca : Claudium mariscus , un relict glaciar ; Pedicularis sceptrum-carolinium , relict glaciar dezvoltat in Arctica si care la Harman atinge punctul cel mai sudic din lume .

Data fiind importanta stiintifica pe care o prezinta aceste mlastini ( aici fiind singurul loc din tara noastra care are unele plante turbicole ) , este necesar ca o parte din ele sa fie ocrotite si amenenajate in acest scop .


Fauna

Rezultat al unei intreite intalniri de areale (teritoriul judetului Brasov prezinta diferite medii de viata) , fauna este si ea imbelsugata , cu diferite specii de animale , extinsa pe variatele forme de relief , din crestetul muntilor si pana in lunca joasa a Oltului . In linii mari , fauna se repartizeaza dupa formele majore de relief si dupa mediu – terestru sau acvatic - , dar datorita posibilitatilor de mobilitate , arealele diferitelor specii au o larga intrepatrundere . Exemplare rare sau de mare importanta cinegetica populeaza in special formele impadurite ale reliefului inalt ale judetului , pe uscat si in ape . Dintre toate , fauna de mamifere este cea mai reprezentativa si de cel mai mare interes nu numai peisagistic , dar si economic .

Fauna zonei este cea mai reprezentativă din ţara noastră, mai ales în ceea ce priveşte fauna Munţiilor Făgăraş. Din timpuri străvechi, vânătorii din partea locului au umanizat natura dură a munţilor, au domesticit izolarea mitică în realităţi accesibile oamenilor. Acestea, prelungite în timp, nu sunt altceva decât înseşi capetele turismului din zilele noastre. Dacă începem să urcăm din lunca Oltului spre înălţimile munţilor şi vom observa atent unde călcăm, viaţa pulsează în toate zonele pe care le depăşim până la creastă.

Nu se poate trece fără a se vedea o lume de nevertebrate, nu mai puţin de peste 1500 specii de gândaci, iar ca exemplu sunt: croitorul, cărăbuşul, fluturii, apoi peste 800 specii din care unele sunt specifice Făgăraşului. Sunt bine reprezentate şi amfibienii, tritonii, salamandra, broasca brună. Dintre şopârle amintim şopârla fără picioare care în această zonă este greşit denumit popular napârca. Dintre târâtoare se remarcă vipera neagră, care atât vara cât şi toamna, în zilele frumoase poate fi văzută, mai ales pe versanţii însoriţi. În apele repezi şi cristaline se zbenguiesc păstrăvii, scobarul, mreana, lipan, boisteanul. Ihtiofauna este reprezentata prin păstrăvii, lostritele si lipanii care populează apele repezi de munte; în râul Olt si în celelalte ape de ses sunt prezenţi somnul, crapul, stiuca, cega; în zonele repezi ale Oltului putem întâlni frecvent mreana, scobarul si lipanul.

Nedespartita de abruptele povarnisuri alpine traieste si o bogata fauna ornitologica : vulturul plesuv (Gyps fulvus fulvus ) , acvila de piatra (Acvila heliacal heliacal) , mierla de piatra (Monticola sexatilis)

, cinteza alpina (Montifringella nivalis) , fasa alpina (Anthus spinoleta) etc .

Fluturasul de piatra (Tichodroma muraria) este o pasare eratica , locuitor al muntilor inalti de natura calcaroasa , care in timpul iernii coboara pana in apropiere de orasul Brasov .


In zona alpine , mai ales in Bucegi , se intalnesc in timpul verii o serie de gasteropode , coleoptere si numeroase specii de fluturi .

In desisurile padurilor de munte se afla mult mai multe effective de animale decat in zona alpine : cerbul , capriorul , ursul , mistretul , rasul , lupul , vulpea , veverita , apoi numeroase pasari

Cerbul , nu numai in padurile de munte , dar ajungand si pana in tinutul dealurilor , este cel mai decorativ animal al tinuturilor noastre ; fiind pe locul intai sub raport cinegetic , cu trofee mult cautate .

Capriorul , in termen popular caprioara , cu mare areal ecologic , populeaza toate padurile de pe teritoriul judetului , insa in numar mai mare in Fagaras , Bucegi , Ciucas si Persani , unde ajunge la o densitate de opt exemplare la suta de hectare de padure . Ursul traieste in efective mari in Ciucas , Bucegi , Piatra Craiului si Fagaras ; este un element faunistic valoros ...

Turistii trebuie sa ia in considerare problema viperei comune ( Vipera berus ) , soparla de munte , etc .

Populatia si asezarile

Consideratii de geografie istorica


Rezultatele cercetatorilor , arheologice , precum si numeroase alte dovezi ne dau certitudinea locuirii din cele mai vechi timpuri a teritoriului actualului judet Brasov , care oferea posibilitati multiple de existent si de habitat . Descoperirile arheologice atesta locuirea inca din neoliticul inferior , adesea pe aceleasi vetre pe care asezarile si-au continuat existent pana in zilele noastre . Manifestarile de viata economica si cultural din neoliticul inferior sunt puse in evident pe teritoriul a numeroase localitati , printer care Pestera , Rasnov , Cristian , Vulcan , Feldioara , Harman , Halchiu , Bod , Sacele , Codlea , in unele dintre ele fiind de asemenea prezente urme din epoca bronzului .

Conditiile mediului natural au favorizat o indelungata locuire a unor fauritori de vechi si suprapuse civilizatii . Dintre acestea , civilizatia daco-romana este mai bine reprezentata la Cumidava ( sud de Rasnov ) , unde au fost descoperite urmele unui castru roman , pe vatra unei vechi asezari dacice , iar in zona Cuciulata , Ungra si la Cincsor , in Tara Oltului , sunt mentionate alte doua castre romane . Traditia locala vorbeste , de asemenea , de un vechi edificiu intarit , poate tot un castru roman , la vest de orasul Fagaras .

Descoperirile de tezaure monetare , datand inca din perioada daco-romana , atesta existent unor inseminate legaturi de schimb , deci si a unei populatii autohtone , cu anumite ocupatii si cu un anumit nivel de trai . Ele se continua in perioada pre-feudala si feudal , asa cum dovedesc tezaurele monetare de la Zarnesti , Sanpetru , Bran , Cincsor , Comana de Sus , Fagaras etc .

Maghiarii , sasii si secuii sositi pe aceste meleaguri au gasit aici asezari romanesti bine constituite , pe care incepand cu secolul al XIII-lea le intalnim mentionate in documentele istorice referitoare la Tara Barsei , Tara Oltului si celelalte tinuturi , fapt dovedit si de insasi organizarea teritoriala in ‘tari’ .

Aceste tinuturi de veche populare romaneasca se bucurau , in perioada feudal , de o autonomie locala si aveau legaturi permanente cu cele de peste munti . Mentionarea documentara tarzie a asezarilor omenesti de pe actualul teritoriu al judetului Brasov marcheaza numai momentele cand ele au intrat in atentia feudalilor straini , sau cand au constituit obiectul unor danii din partea domnitorilor Tarii Romanesti care stapaneau Tara Oltului . Oricum , asezarile omenesti aveau o existenta indelungata , inainte de mentionarile documentare . Economia lor Agricola si pastoral au creat o baza , dupa care s-au dezvoltat o serie de mestesuguri , incepand cu ultimele decenii ale secolului al XII si primele din cel de-al XIII –lea , printer mestesuguri trebuind mentionate , in primul rand , prelucrarea pieilor , a lanii , a metalelor etc.

Potrivit mentrionarilor documentare , majoritatea asezarilor omenesti care formeaza reteaua actual a judetului existau in secolul al XVI-lea . Situate de-a lungul cailor de comunicatie , vechile drumuri comerciale care se orientau spre pasurile carpatice si spre interiorul Transilvaniei , iar de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea pe traseele feroviare si rutiere modernizate s-au dezvoltat in mod diferit , in functie de etapele istorice parcurse .

Toti acesti factori au contribuit la o anumita evolutie a numarului de locuitori , afectata insa de migratiile de populatie , mai ales peste Carpati , in secolele XVIII si XIX , in Muntenia si Moldova , ca si de razboaie . O urmarire mai precisa a evolutiei populatiei este posibila mai cu seama de cand s-au instituit primele recensaminte , organizate pe baze metodologice stiintifice , care ne ofera date comparabile .

Populatia . Numar , repartitie , structura

Evolutia numerica a populatiei din cuprinsul actualului judet Brasov , urmarita pe baza datelor recensamintelor din ultimele sase decenii ale secolului nostru , a avut un mers ascendant . Daca in anul 1910 populatia se cifra la 219 045 de locuitori , numarul lor a crescut progresiv la 265 414 in anul 1930 , apoi la 300 836 in anul 1948 ; cresterea se continua mai accentuat in anii economiei planificate , ajungandu-se la 373 941 de locuitori in 1956 , iar cu zece ani mai tarziu , la 442 693 de locuitori . La 1 ianuarie 1970 atinsese 470 974 de locuitori .

Aceasta inseamna mai mult decat dublarea numarului de locuitori in decursul celor sase decenii analizate .

Pentru perioada 1910 – 1970 , ritmul mediu de crestere a atins aproape 4,2% . Pe intervale de timp mai scurte , intre doua recensaminte , evolutia populatiei a fost influentata de cele doua razboaie mondiale , de ritmul de dezvoltare a economiei si de politica demografica oglindita in legislatie . Astfel , intre 1910 si 1930 , perioada in care se include primul razboi mondial , ritmul mediu de crestere a fost de 2,3% . In perioada urmatoare , 1930 – 1948 , care a cuprins al doilea razboi mondial , ritmul mediu de crestere este si mai scazut , reprezentand 1,9%. O data cu trecerea la economia planificata si cu imbunatatirea conditiilor de viata , ritmul de crestere atinge 9,1% intre 1948 si 1966 , scazand apoi la 6,8 intre anii 1956 si 1966 .

Prin corectarea legislatiei referitoare la problemele demografice , dupa ultimul recensamant s-a obtinut o crestere medie de 9,4% . In acesti indicatori de crestere medie a populatiei pe an la 1000 de locuitori se cuprinde atat sporul natural , cat si cel migratoriu . Dezvoltarea in ansamblu a economiei si mai ales a industriei , ca factorul cel mai dinamic , a influentat ritmul de crestere numerica a populatiei , atat prin spor natural , cat si prin stabilirea definitive a persoanelor atrase din alte judete ale tarii catre noile si puternicele unitati economice din orase , cat si de alte ‘ centre de apel ‘ de importanta mai mica .


In anul 1969 , indicele natalitatii pentru judetul Brasov (22,3%) era cu putin mai mic decat valoarea medie pe tara (23,5%) .

Cresterea numerica a populatiei urbane in perioada de 60 de ani analizata a fost conditionata de functionalitatea fiecarui oras , realizandu-se sporuri inseminate in majoritatea cazurilor . Nu trebuie insa pierdut din vedere faptul ca cele mai multe orase din judetul Brasov au aparut in aceasta forma administrativa mai tarziu ( Predealul in 1948 ) , iar altele abia in ultimele doua decenii .

Ponderea populatiei urbane in anul 1910 era de numai 21,0% din total . In perioada dintre cele doua razboaie mondiale , careia ii corespunde si o relative dezvoltare functional a Brasovului si Fagarasului , populatia urbana a crescut putin , astfel ca in anul 1930 ea reprezenta 25,1% din total.

Ritmul de crestere a populatiei urbane se intensifica o data cu transformarile produse in anii cu economie planificata , prin aparitia a numeroase orase , atat ca urmare a schimbarii functiilor unor localitati rurale ( Codlea , Rasnov , Sacele , Zarnesti , Rupea ) sau a dezvoltarii statiunii climaterice Predeal , cat si prin construirea noului oras Victoria . Astfel , la recensamantul din anul 1956 , ponderea populatiei urbane era de 54,2% , iar dupa un deceniu ajunsese la 61,4% . Dezvoltarea functional a oraselor a schimbat progesiv raportul in favoarea acestora , atingand 68,0%(1970) fapt care situeaza judetul Brasov pe unul dintre primele locuri pe tara , din acest punct de vedere .

Cresteri inseminate ale numarului de locuitori s-au produs si intr-o serie de asezari rurale , care prin avtivitati industriale proprii sau prin participarea fortei de munca in alte centre au cunoscut o schimbare a structurii populatiei active , deci si o transformare functional . Dintre acestea mentionam in primul rand pe cele din imprejurimile Brasovului : Bod , Cristian , Prejmer , Sanpetru , Vulcan , Harman , etc. In acelasi timp trebuie mentionata descresterea numarului de locuitori in 17 comune , dintre care 11 sunt situate in Depresiunea Fagarasului , majoritatea fiind la distante mai mari de oras . Aceasta stare de lucruri se explica prin migrarea definitive a unor locuitori spre orase .

Conditionata de factori istorici , sociali , economici si naturali , repartitia populatiei pe teritoriul actual al judetului Brasov s-a schimbat de la o etapa la alta . De asemenea , hotarele satelor se intalnesc pe cumpenele de apa ale muntilor , pe care-I cuprind ca teritoriu cu utilizari economice complimentare in raport cu terenurile agricole . Cea mai mare densitate de populatie revine arealelor de asezari din zonele depresionare grupate in jurul centrelor industrial si pe traseele principalelor cai de comunicatie .

In urma recensamantului din anul 1910 , majoritatea asezarilor din actualul judet Brasov se incadrau in categorii de densitate mica ( sub 40 loc/km2) si mijlocie ( 40-60 loc/km2) . Exceptie faceau doar comunele Prejmer , Bod , Cristian si orasele Brasov si Fagaras .

O data cu dezvoltarea functiilor celor doua orase existente , in 1930 , are loc trecerea Brasovului , Fagarasului , ca si a comunelor de atunci Rasnov , Sanpetru si Teliu , in categorii superioare de densitate . Schimbari si mai sensibile se produc in anii economiei planificate .

Elementul caracteristic care apare din aceasta perioada il constituie concentrarea populatiei in orase , ca urmare a migratiei definitive a unei parti din populatia sateasca spre centrele industrial ‘de apel ‘ , ca si pendularea zilnica a fortei de munca spre centrele industrial , cu tendinta de stabilire treptata in apropierea locului de munca . Urmarind evolutia densitatii populatiei in ultimii ani , se constata o crestere substantial a valorilor atat in orase , cat si in comunele situate in arealul lor de influenta ( Feldioara , Harman , Prejmer , Cristian , etc. )

Ca urmare a dezvoltarii de ansamblu a economiei si in mod deosebit a industriei , fenomenul de concentrare a populatiei in orase a luat forme foarte caracteristice , differentiate intre ele . Astfel , orasul Victoria , nou construit , a avut in perioada 1956 – 1970 cel mai intens ritm de crestere a densitatii generale a populatiei , crestere care a atins 522 loc./km2 . In ordinea marimii sporului de densitate , pentru aceeasi perioada , urmeaza Brasovul cu 202 loc./km2 , Fagarasul cu 200 loc./km2 , Zarnesti cu 56 , Codlea cu 43 , Predeal cu 31 , Rupea cu 24 , Sacele cu 22 si Rasnov cu 13


loc. / km2 .

0

100

200

300

400

500

600

Victoria BrasovulFagarasulZarnestiCodleaPredealRupea

Aceasta diferentiere a fost conditionata de mai multi factori , intre care functiile indeplinite de fiecare centru si particularitatile formarii si evolutiei lor ca asezari urbane au avut unul din cele mai importante roluri . Faptul ca Brasovul a fost depasit de catre orasul Victoria in ceea ce priveste ritmul de crestere a densitatii generale isi gaseste explicatia in existent unei ‘aureole’ formata din alte orase mai mici si din comune mari cu functie rezidentiala , din care foarte multi salariati se deplaseaza zilnic pentru lucru in ‘centrul de apel’ . La randul sau , acest fenomen sta in stransa legatura cu cresterea densitatii generale in zona din jurul Brasovului .lucru care se repeat in proportii mai reduse si in jurul Fagarasului . Aria de maxima densitate a populatiei din orasul Victoria contrasteaza puternic cu cea de valoare redusa ( 20 – 40 loc./km2 ) din partea central a Tarii Oltului .

Pe ansamblul judetului se remarca un fenomen de scadere a densitatii in satele situate la distante mai mari fata de centrele de apel si indeosebi fata de orasele Brasov si Fagaras .

Asezarile

Reteaua asezarilor urbane din judetul Brasov este formata dintr-un municipiu puternic dezvoltat – Brasov – cu o comuna suburban ( Ghimbav ) si opt orase cu cinci localitati component ( Paraul Rece , Timisul de Jos , Timisul de Sus , Tohanul Nou , Fiser ) .

Orasul Brasov , impreuna cu asezarile urbane din zona sa imediata – Sacele , Zarnesti , Codlea , Rasnov , Predeal – formeaza una din cele mai evaluate aglomeratii urbane din tara , cu o serie de particularitati care rezida in modul de formare , in caracterele functionale si raporturile dintre cetrele component , precum si in caracterele lor demografice . Trasatura de baza a ‘gruparii urbane ‘ Brasov , din punct de vedere functional , o constituie activitatea industrial de mari proportii , nucleul polarizator fiind orasul Brasov . Analiza particularitatilor geografice-economice ale aglomeratiei urbane Brasov duce la definirea sa ca o ‘grupare urbana’ cu o structura complexa .

In partea de vest a judetului , situate in Tara Oltului , sunt alte doua orase , Fagaras si Victoria , care s-au afirmat in ultimele decenii ca inseminate centre polarizatoare ale unor teritorii din ce in ce mai largi. Rupea , localitate amplasata pe latura nordica a acestei unitati administrative , se situeaza pe ultimul loc in reteaua urbana , atat sub raportul numarului de locuitori , cat si sub cel functional . In cadrul retelei de asezari , orasul Brasov s-a integrat intr-o serie de relatii reciproce , arie care s-a extins continuu , evidentiind rolul central al acestuia .

Municipiul Brasov , principalul centru coordinator al vietii social-economice si cultural a judetului , la 1 iulie 1970 insuma 185 571 de locuitori ( impreuna cu comuna suburban Ghimbav ) revenindu-I locul al cincilea intre orasele tarii . Brasovul , avind industria drept nucleu , este , prin marimea si functiile urbane pe care le cumuleaza , unul dintre cele mai mari orase ale tarii . Format in primele decenii ale secolului al XIII-lea , pe baza evolutiei unor vechi asezari romanesti existente pe teritoriul vetrei urbane actuale , Brasovul a devenit oras inaintea marii navaliri tatare din 1241 . El este mentionat documentar pentru prima oara in 1234 in ‘Catalogus Ninivensis’ , unde este inscris sub numele de ‘Corona’ .


Pozitia geografica constituie unul din factorii insemnati care au influentat dezvoltarea orasului Brasov . Situarea sa la interferenta unor regiuni geografice , fiecare cu resurse naturale specific , complimentare , Depresiunea Barsei si rama muntoasa care o incadreaza in partea ei de sud : Ciucas , Piatra Mare , Postavaru , Bucegi , Piatra Craiului , a impus un puternic schimb de produse .

Fagarasul , oras vechi , este al doilea ca numar de locuitori si ca importanta dupa Brasov , indeplinind inseminate functii economice ( industriale , de schimb , de transport etc. ) , cultural si politico-administrative , avand perspective de dezvoltare si modernizare .

Situat la confluent Beriovoiului cu Oltul si vadul de trecere peste colectorul principal , a luat fiinta ca asezare intr-un loc de convergenta a drumurilor vechi . Conditiile favorabile ale locului au fost folosite pentru amplasarea cetatii la inceputul secolului al XIV-lea ( 1310 ) , fapt care a asigurat si asezarii . intrucatva , posibilitati de dezvoltare , dar destul de lenta . In anul 1869 , Fagarasul abia depasea 4 700 de locuitori , in 1930 ajunsese la numai 7 850 , iar in 1948 la 9 296 de locuitori , mentinandu-se in categoria oraselor mici , putin diferentiat din punct de vedere functional .

0

2000

4000

6000

8000

10000

Anul 1869

Anul 1930

Anul 1948

Orasul Zarnesti la 1 ianuarie 1970 avea 16 690 de locuitori , fiind al patrulea centru urban , dupa marime , din judetul Brasov . Spatiul urban are , in mare parte , o utilizare rezidentiala . In sectorul oarecum central al orasului Zarnesti se grupeaza unitatile comerciale , cultural , iar in jurul garii feroviare Fabrica de celuloza si hartie , introducand astfel elemente aparte fata de nota predominant a utilizarii spatiului sau urban .

Orasul Rasnov , ca si celelalte centre urbane din zona de influenta a orasului Brasov , a cunoscut in cele doua decenii o crestere semnificativa ( 1960 , 1970 ) . Intensificarea functiilor urbane a dus la cresterea numarului de locuitori , de la 7 971 cat era in 1956 , la 9 580 in anul 1966 . La recensamantul din 1966 , sub raportul structurii populatiei active , 64,3% era cuprinsa in industrie , din care o parte se deplaseaza zilnic pentru munca in orasul Brasov , si 15,2% in agricultura .

Orasul Victoria , spre deosebire de celelalte centre urbane din judetul Brasov , este nou construit , el s-a dezvoltat in ultimii 20 de ani (1960,1970) , cu industria sa chimica si in stransa legatura cu aceasta . Desi constructia a inceput in noiembrie 1949 , abia dupa cinci ani a primit numele de oras Victoria .

Inregistrata pentru prima data la recensamantul din 1956 , populatia se ridica la 2762 de locuitori . Dupa zece ani , la recensamantul urmator , ajunsese la 6 717 locuitori , iar in 1969 la circa 8 000 de locuitori . Cresterea populatiei se datoreste mai ales sporului natural , de peste 30% , care impreuna cu sporul migratoriu au asigurat un spor total de 47,6% . Ca urmare a miscarii migratorii pentru industria chimica si constructii se observa o crestere insemnata a grupelor de 15-20 si 25-45 ani , mai ales la locuitorii se sex masculine . Populatia active cuprinde aproape 45% din numarul total al locuitorilor . In anul 1966 , ponderea activilor din industrie si constructii era de 76,1 , din care industriei ii reveneau 62%.

Principala functie a orasului Victoria este cea industrial , specializata in ramura chimica , datorita careia exercita o insemnata atractie a fortei de munca din satele inconjuratoare , avand si rolul de centru de convergenta local intr-o serie de domenii : schimburi , invatamant liceal si professional , ocrotirea sanatatii etc.

Zona industriala este situate in parallel fata de zona rezidentiala a orasului , la o distanta de peste 2 km.

Fenomene geografice de risc in zona turistica din proximitatea orasului Victoria

Fenomenele geografice de risc reprezinta o notiune complexa , in definirea careia trebuie avute in vedere cele doua coordinate-atribut ale oricarui fenomen geographic , timpul si spatiul , dar si alte notiuni ca hazardul , dezastrul ,


catastrofa , cataclismul , vulnerabilitatea , accidental , recordul sau evenimentul care pe alocuri prezinta unele sinonimii , dar si diferentieri de interpretare .

Datorita terenului muntos pot avea loc avalanse pudroase , avalanse in placi , avalanse umede , de primavera . Pentru turisti , cele mai periculoase sunt avalansele care se incadreaza in faza de iarna .

Ca factor genetic al climei , suprafata activa joaca un rol deosebit de important in Masivul Fagaras , prin structura si prin caracteristicile componentelor sale : relief , retea hidrografica , vegetatie si tipuri de soluri . Relieful , prin elementele sale : altitudine , orientarea crestelor , expozitia versantilor , gradul de inclinare a pantelor si formele de relief , determina dezvoltarea si ponderea in timp si spatiu , a proceselor meteorologice cu potential de risc .

Viscolul poate aparea si la inceputul primaverii , cand viteza maxima a vantului se manifesta pe directiile sud-estica cu o valoare de 54,8% , nord vestica si sud , sud-estica , cu o pondere de cate 15,3% fiecare.

Ploile torentiale , apar in Masivul Fagaras si se remarca prin cantitatea mare de apa si durata lor scurta de manifestare.

Zona de acoperire a Salvamontului Victoria este cuprinsa in sectorul de creasta intre Vf.Comisu la est si Saua Podragu la vest . Cuprinde de asemenea toate muchiile si vaile nordice dintre Valea Sebesului la est , si Muchia Tarata la vest . Aceasta zona este depasita in caz de accident grav , cel mai adesea spre zona sudica a masivului , dar si spre vest . Intreaga zona se caracterizeaza prin circuri glaciare , accidentele rezolvate de Salvamont Victoria au fost inregistrate pe o perioada de 33 de ani , in intervalul 1968-2000 deci cu un an inainte de infiintarea salvamontului in Romania .

Evolutia Geodemografica a orasului Victoria

Populatia orasului Victoria s-a asezat in imediata proximitate a combinatului chimic , aprox.(400-500 m). Constructia oraselor in acele vremuri a fost una destul de haotica , nu s-a pus problema de comfort pentru muncitori , problema biourbanismului , de aici si numeroasele probleme de mediu care au afectat populatia .


F 1

Pana in anul 1989 industria orasului era condusa de stat iar lipsa de concurenta din regimul comunist si lipsa de interes pentru nivelul de trai al angajatilor erau probleme ignorate de managementul combinatului chimic .

Lipsa locurilor de munca a marcat puternic orasul , dar ea nu e singura cauza a depopularii . In special pentru tineri , oportunitatile de viata sociala dupa slujba , sunt la fel de importante ca existenta acesteia . Ridicarea restrictiilor de mutare in alte parti si explozia de oportunitati alternative au dus la depopulare – si mai ales la alterarea structurii pe varste , prin imbatranire accelerate , dupa cum arata figura 1 .

Locuitorii s-au imputinat intre 1995-2010 cu 20% . Migratia tinerilor catre alte orase , dar mai ales catre alte tari (Italia , Spania , Germania) a fost evidenta si se reflecta in structura pe varste a populatiei. Comunitatea imbatraneste , se nasc din ce in ce mai putini copii : rata natalitatii e mult sub media nationala , fiind chiar mai scazute decat in alte zone cu probleme similar .

Ingrijorator este ca aceste fenomene au aparut in conditiile in care forta de munca din Romania este considerata inca rigida teritorial comparativ cu alte tari .

Impactul restructurarii asupra zonelor monoindustriale a fost imens in plan socio-economic , uman si afectiv .

In ultima perioada , odata cu recesiunea orasul a beneficiat de reduceri mai mari pentru gaze . ‘Industria chimica in Victoria si Fagaras , de pilda , a beneficiat de aceasta politica a gazului ieftin , iar ca atare imediat ce facilitatea a disparut , la sfarsitul anului 2010 , a fost anuntata si inchiderea combinatului Viromet , din a carui angajati cca. 70% vor intra in somaj definitiv . La fel se intampla si la NitroPoros Fagaras din vecinatate , in cazul caruia 90% din angajati intra in somaj definitive , in total urmand a fi disponibilizati in aceasta micro-regiune cca 10.000 de oameni dintr-o industrie ce miza exclusiv pe un factor : gazul natural ieftin ‘. O solutie viabila ar fi sprijinirea prin acordarea de microcredite pentru activitati cum ar fi prelucrarea lemnului si deosebit de importanta este solutia turismului si ecologizarii arealelor .

In problema urbanismului ecologic , trebuie mentionat faptul ca orasul Victoria a fost ridicat in perioada comunista , perioada in care a inceput sistematizarea si implicit , dezradacinarea taranilor si alte efecte negative .

Aceasta sistematizare paguboasa si lipsita de orice simt ecologic se ghida dupa urmatoarele idei : ‘interesele locuitorilor , conditiile lor de trai si nevoile lor culturale trebuie puse de accord cu interesele productiei’


Din aceasta idee tragem concluzia ca viata in armonie cu natura nu era un principiu respectat de catre constructorii orasului , doar viata productiva avea o importanta mai semnificativa

‘Elementele arhitecturale si constructive ale orasului sunt totdeauna in corespondenta cu acelea ale industriei . Drumul pe care il parcurg muncitorii de la locuinte pana la locul de munca , are caracterul unei magistrale sau al unui bulevard plantat’

Conform principiilor constructiei oraselor socialiste (Victoria) – Factorul de baza al construirii oraselor este constituit de dezvoltarea industriei .

Principiul care a stat la baza formarii orasului Victoria se regaseste in ideile acelor vremuri :’Este necesar sa se arate ca , in toate cazurile care apar in proiectare , este de preferat , in locul creeari de orase noi , dezvoltarea prin marire si sistematizare a oraselor existente . Numai acolo unde se creeaza o industrie noua , intr-un teritoriu lipsit de centre populate cu caracter de oras , se recurge la construirea de orase noi (Victoria) .

Tara Fagarasului

Etnografie

Tara Făgăraşului sau Tara Oltului este una dintre cele mai mari si mai bine individualizate depresiuni de contact ale Transilvaniei, mărginită la sud de Munţii Fagaras si Persani si la nord, nord-est de limitele sudice ale platoului Târnavelor; cursul viguros al Oltului o străbate de la est spre vest.

Peisaj străjuit de vârfuri mai înalte de 2500 m (Munţii Fagaras) sau unele în jur de 1600 m (Munţii Breaza si Persani), dar si de coline ce se pierd în matca afluenţilor Oltului, depresiunea Făgăraşului se releva ca o câmpie piemontana etajată terminata la miazănoapte în lunca Oltului; un adevărat amfiteatru care desfăşoară trei trepte de relief sub monumentalul versant nordic al Munţilor Fagaras.

Trebuie precizat ca acest spaţiu geografic-istoric se subdivide în doua parti: o prima zona răsăriteană mai mica, începând de la Mateias din vecinătatea defileului de la Racos si până la valea Sercaiei; si o a doua zona apuseana, mai mare, cuprinsa între Olt si Munţii Făgăraşului. Prin drumurile ce o legau de Valea Hârtibaciului, Tara Bârsei si depresiunea Homorodului, "Tara Făgăraşului a fost mereu o punte de legătura între doua tari, o poarta mereu deschisa pentru circulaţia dintr-o tara în alta" (Ştefan Metes).

Tara Oltului, regionim folosit si azi de localnici, derivat din hidronimul antic omonim pare sa fie cea mai veche denumire a acestui "ţinut" sau "pământ" sau "tara" cum apare consemnata succesiv în documentele din prima jumătate a secolului al XlII-lea. începând cu a doua jumătate a secolului al XlII-lea numele generic al Tarii Oltului apare în documente sub denumirea de "tara românilor de Carta", ce localizează centrul politic administrativ al zonei. Denumirea de Tara Făgăraşului este mai târzie, precizându-se în a doua jumătate a secolului al XlV-lea.

Investigaţiile arheologice au scos la lumina bogate urme de cultura materiala, expresie a unei străvechi civilizaţii autohtone în zona.Acestea sunt vestigiile dacice de la Arpasu de Sus, Breaza, Cuciulata, Comana de Jos, Copăcel, Sercaia si Sinea Veche; cast rele romane de la Hoghiz, Cincsor si Feldioara; necropola de colonişti romani de la Calbor si aşezările rurale de epoca romana de la Felmer si Halmeag.

După părăsirea provinciei Dacia de către autorităţile militare si administrative, populaţia autohtona si-a continuat existenta si pe un mal si pe celalat al Oltului, dovada elocventa fiind aşezările din secolul al IV-lea de la Sercaia si Râşnov, descoperirile monetare de la Cornana de Sus si Hoghiz. Urme de cultura materiala au fost identificate la Felmer, Tlcus si Ungra, dovezi care se adaugă pieselor numismatice de la Cincsor (secolul IV) si Voila (secolul VII)

Aceste descoperiri arheologice reprezintă mărturii grăitoare ale continuităţii daco-romane si mai apoi proto-românesti în aceasta arie geografica. Pentru problematica etnogenezei româneşti un rol de seama îl reprezintă descoperirile arheologice de la Cornana de Jos (Gruiul Văcarului), unde a fost pusa în evidenta o staţiune din secolele VIII-IX, aşezările de la Rotbav (Caldarusa), Mateias, Harman si Felmer, apoi punctul de apărare din secolele IX-X, de la Breaza, de pe locul vechii fortificaţii dacice, care precede cetatea feudala timpurie.

Argumentele lingvistice si cele de istorie politica si religioasa reprezintă factori care pun în lumina realitatea contactelor sporadice dintre populaţia romanizata si slavi în secolele VI-VII, apoi acela al convieţuirii slavo-române în secolele IX-XI si a constituirii unor forme de organizare sociala bine definite. Evoluţia societăţii din Tara Oltului trebuie sa fi fost asemănătoare cu aceea din alte zone de convieţuire slavo-româna din zona carpatina, fiinţarea unor instituţii precum voievodatul si cnezatul nu poate fi pusa la îndoiala.

Incă din perioada organizării românilor pe principiul comunităţii populaţiei locale (obştile săteşti), orientarea economica, politica si religioasa a conducătorilor acestei noi formaţiuni se face spre lumea Bizanţului, dar si spre zona ocupata de formaţiunile româneşti de la sud de Carpati. Aceasta convergenta este pusa în evidenta de tezaurele monetare bizantine de la Fagaras si Streza-Cârtisoara (sec. XII), comori puse la adăpost în fata pătrunderii forţate a


regalităţii maghiare în zonele sudice ale Transilvaniei. Comuniunea de interese economice, etnice si culturale explica eşecurile repetate ale regalităţii maghiare în politica iniţiata pentru separarea pârtii răsăritene a Tarii Făgăraşului - prin alipirea ei de Tara Bârsei dăruita cavalerilor teutoni - sau în stăpânirea, prin intermediul puterii ecleziastice (mănăstirea cisterciana de la Carta) asupra păşunilor montane aparţinând românilor.

Populaţia româneasca din Tara Oltului era organizata într-un voievodat, o adevărata "tara a românilor" (Terra blachorurn), după cum este atestat mai întâi în acea diploma din anul 1222 prin care se acordau privilegii cavalerilor teutoni aşezaţi de regalitatea maghiara în Tara Bârsei. Prezenta românilor în însasi inima Tarii Făgăraşului este sprijinita de o importanta descoperire arheologica în cadrul Cetăţii Făgăraşului: fragmente ale unei fortificaţii de lemn si pământ datata în secolele XII-XIII.

Apariţia pericolului maghiar pe linia Oltului, punctat de ridicarea în aceasta zona si a unor fortificaţii arpadiene după mijlocul secolului al XH-lea, punerea în posesie a lui Ugrinus asupra moşiilor Fagaras si Sâmbăta ar putea sugera momentul istoric (din preajma anului 1290) în care tradiţia populara din Tara Oltului proiectează în timp figura acelui voievod fagarasean, care, trecând munţii cu slujitorii sai, a "descălecat" la Câmpulung, Râmnicu Vâlcea, Târgoviste sau Argeş. Acest voievod numit Negru Vodă sau Radu Negru îsi va fi avut reşedinţa dintr-un început în Fagaras. Tradiţiei si epocii sale îi sunt consacrate doua cetati din Tara Făgăraşului: prima este cetatea de Ia Breaza, construita în jurul anului 1300, pe locul unei fortificaţii de parnânt dacice, cu un bogat material ceramic de factura asemănătoare cu cel de la sudul Carpatilor; cea de a doua este fortificaţia de la Cornana de Sus, mai veche si mai ampla ca planirnetrie, dar zidita cu multa dibăcie funcţie de configuraţia naturala a terenului. Aceste cetati atesta existenta în Tara Făgăraşului a unei feudalităţi româneşti cunoscuta sub numele de boieri.

Autonomia pronunţata a Tarii Făgăraşului este evidenţiata si prin faptul ca numeroase sate fagarasene sunt menţionate pentru întâia oara în actele domnilor munteni din secolele XIV-XV. Cea dintâi informaţie documentara care atesta stăpânirea efectiva a Tarii Româneşti pe acest pământ dintre munţi si Olt, datează din anul 1368 si este inclusa în pecetea privilegiului comercial acordat negustorilor braşoveni de voievodul Vladislav Vlaicu, "duce al Făgăraşului". De asemenea, perioada domniei lui Mircea cel Bătrân este oglindita de numeroase acte de înzestrare sau întărire de moşii din aceasta zona geografica.

Alterarea raporturilor dintre Tara Româneasca si regatul maghiar a avut drept consecinţa pierderea controlului voievodal asupra acestui ţinut, care a fost revendicat de domnii munteni si în secolul al XVI-lea, sub Radu cel Mare (1502) si Mihnea Vodă (1509). Stăpânită o vreme de Universitatea săseasca, Tara Oftului va trece mai apoi în posesia voievozilor si apoi a principilor Transilvaniei care însă vor fi siliţi sa tina mereu seama de situaţia specifica existenta aici (conservarea vechilor rânduieli ale ţinutului, între care si folosirea pe mai departe a "legii românilor").

Făgăraşul a reprezentat cel mai mare domeniu feudal al principilor Transilvaniei si, implicit, baza puterii lor militare si economice pe eşichierul disputelor politice din secolele XVI-XVII. Astfel, a fost un adevărat fief pentru Ştefan Mailat, nobil de origine româna, înălţat pana la scaunul voievodal al Transilvaniei (1534-1540) si pentru Ştefan Bâthory, a cărui ascensiune a continuat dincolo de scaunul princiar până la tronul regatului Poloniei.

Cumpăna dintre secolul al XVl-lea si secolul al XVII-lea înregistra în acest ţinut românesc prezenta activa a lui Mihai Viteazul, înstăpânit prin pârcălabii sai Badea Stolnicul si Iani Comisul asupra "cetăţii tari a Făgăraşului". Marele strateg a văzut limpede rolul pe care îl putea juca Făgăraşul în planurile sale militare si politice; forţa umana si materiala a domeniului, puternica cetate si situarea sa geografica au determinat hotărârea rosturilor Făgăraşului.Domeniul feudal este trecut în stăpânirea soţiei sale, Doamna Stanca si i-a servit lui Mihai Vodă si familiei sale, o vreme, drept cartier general, curte rezidenţiala dar si loc de surghiun în zilele de restrişte. Mihai Viteazul a dat o mare atenţie Tarii Făgăraşului, pe care o considera ca pe un "jus antiquurn voivodarum Valachiae Transalpinae".

In secolul al XVII-lea, acest ţinut aflat în posesia principilor Transilvaniei - Gavril Bethlen, 1613-1629; Gheorghe Râkoczi I, 1630-1648; Mihail Apaffi, 1660-1690 - era înscris sub forma de contrazestre a soţiilor acestor domnitori. Pentru mai buna administrare a domeniului, acesta a fost împărţit în trei curţi economice - Fagaras, Comana si Porumbacu, dar nu a încetat sa fie punte a legaturilor tarilor române si un factor al unităţii românilor de pe ambii versanti ai Carpatilor.

Instaurarea stăpânirii austriece asupra Trasilvaniei marchează o înăsprire a condiţiilor de viata ale supuşilor si micilor boieri români din Tara Făgăraşului.

O noua secvenţa a legaturilor acestui ţinut cu Tara Româneasca este marcata de epoca lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), domn care împreuna cu o serie de boieri munteni au desfăşurat o larga si constanta acţiune de sprijin a ortodoxiei, grav ameninţata de intoleranta principilor calvini sau de prozelitismul bisericii catolice sprijinita de autorităţile imperiale. Principele muntean avea o puternica baza materiala în partea de sud a Transilvaniei, stăpânind sate întregi, proprietăţi si case în Berivoi, Braşov, Cincu Mic, Poiana Mărului, Sâmbăta de Jos Sâmbăta de Sus si Somartin.

In secolele XVIII-XIX ocupaţiile de baza ale ţinutului au continuat sa fie agricultura si creşterea animalelor, meşteşugurile si comerţul. Importante erau manufacturile de sticla si de hârtie bazate atât pe munca iobageasca cât si


pe salariaţi. Regimul iobagiei s-a agravat mult după trecerea Transilvaniei sub stăpânire austriaca, astfel încât în timpul marii răscoale condusa de Horea, Cloşca si Crisan, agitaţiile ţărăneşti au cuprins si Tara Făgăraşului.

în anii războiului de independenta a României, Făgăraşul avea sa se înscrie din nou la loc de frunte în cronica permanentelor legaturi cu "Tara", prin participarea masiva a voluntarilor si prin amplele acţiuni organizate pentru sprijinirea materiala a frontului. Cucerirea independentei avea sa aibă consecinţe importante pentru lupta naţionala a românilor fagaraseni care, sub conducerea unor fruntaşi ai vieţii politice - vicarul Bazil Ratiu, avocatul Ioan Roman, avocatul Ioan Senchea, pregăteau momentul desăvârşirii unităţii statale.

O alta pagina strălucita a istoriei Tarii Făgăraşului au înscris-o miile de luptători de aici pe câmpurile de lupta ale primului război mondial. La 1 Decembrie 1918, la Marea Adunare Naţionala de la Alba Iulia avea sa participe si delegaţia Făgăraşului.

Gospodaria Taraneasca

Satul este una dintre cele mai vechi forme de organizare a vieţii colective si s-a dezvoltat pe teritoriul Tarii Făgăraşului din grupări de gospodarii judicios amplasate ca urmare a experienţei multiseculare de locuire si munca. Tendinţa generala era ca vatra satului sa fie cât rnai compacta. în cadrul fiecărui sat exista un loc de maxima concentrare, unde se găsesc: biserica (considerata cea mai veche construcţie), scoală, primăria, cârciuma, băncile,

căminul cultural.Este spaţiul unde se percepe cel mai bine pulsul fiecărui sat.

Se ştie ca structura unei gospodarii este determinata de anumiţi factori: condiţiile de relief, ocupaţiile, starea sociala, gustul estetic si experienţa constructorului. Tipul de gospodărie întâlnit în Tara Oltului este cel denumit "curte închisa si întărită". Apăruta din necesitatea de a proteja oamenii si avutul de eventualii duşmani, aceasta gospodărie a fost favorizata de anumiţi factori economico-sociali (abundenta materialului lemnos, creşterea avutului), existenta unor construcţii fortificate în zona (fie nobiliare, fie ecleziastice), experienţa acumulata de constructorii de case. în Tara Oltului, curtea închisa si întărită are forma unui patrulater, rernarcandu-se strânsa înlănţuire casa cu casa; laturile patrulaterului sunt astfel constituite din garduri, casa si acareturi.

La început, locuinţa ţăranului din Tara Făgăraşului era rudimentara: case mici, făcute din bârne de lemn de stejar, lipite cu pământ galben, văruite si acoperite cu paie; pe jos - pământ galben bătătorit. Casele erau compuse dintr-o camera si tinda în care se intra din pridvor. în tinda existau cuptorul pentru copt pâinea si vatra; mobilierul era sărac: scaunele mici, un blidar pentru vase, „tronece" cu faina de mămăliga, „vredite" cu mâncarea animalelor. Camera de locuit avea pe peretele median cuptorul cu cahle. Ca mobilier, totul era simplu: masa, blidar, scaune, pat, lada de zestre pentru haine, laita. De tavanul din grinzi de lemn se agatau leagănul, lampa, farfurii si ulcioare din lut ars, frumos ornamentate cu motive populare. Pe pereţi se aflau icoane pe sticla, iar pe pat cuverturi ţesute în război si perine. Tot mobilierul era din scândura nevopsita; abia în a doua jumătate a secolului al XlX-lea va patrude în lumea satului, sub influenta săseasca, mobilierul pictat.

Gospodăria ţărăneasca mai cuprindea şopronul din stâlpi de lemn, acoperit cu ţigla, sura din lemn (aici se depozitau nutreţurile si se ţineau carul si plugul), grajdul pentru vite, coteţul pentru porci si cel pentru pasări, cuptorul. Vis- â -vis de


casa, la nivelul solului, se construia o casuta, locul unde se făceau cele mai multe treburi gospodăreşti. Nefiind pivniţe, multe produse se ţineau în tinda, în cămara sau în pod . Pe la mijlocul secolului al XlX-lea a existat fenomenul „emigrării" în America, dictat de considerente materiale. Prin întoarcerea celor plecaţi s-a înlesnit o prosperitate a vieţii. Casele de lemn s-au înlocuit cu altele noi, cu fundaţie din piatra si acoperişuri din ţigla; la intrare apare un antreu deschis, iar pereţii sunt de cărămida arsa. Mai târziu apare si a treia camera, antreul se închide si peste grinzi se fac tavane tencuite; se fac pivniţe, se modernizează totul, inclusiv mobilierul.

Camera „de dinainte" este împodobita în funcţie de gust estetic si stare sociala. Ca o caracteristica esenţiala a interiorului din Tara Oltului este folosirea maxima a spaţiului. Organizarea se face în jurul pieselor de mobilier, confecţionate din brad sau fag, cu decor pictat, predominând motivele florale. în partea opusa intrării se găseşte patul, principal suport al ţesăturilor din casa; în fata patului se aşezau laitele si masa, iar pe perete între ferestre se punea armuroiul; în partea superioara a pereţilor sunt fixate cuiere unde se atârnau cancee, blide. Icoanele pe sticla, ce aduc sobrietatea generala a încăperii si o tensiune coloristica puternica, se fixau câte 2-4 pe perete. Accentul în organizarea interiorului cade însă pe textilele de casa: covoare, paretare, ştergare bogat ornamentate, cu o cromatica vie, ce îmbracă pereţii, patul, mobilele.

Casele mai recent construite, în unghi, sunt mai înalte, mai voluminoase, mai bine aerisite si însorite. Sunt construite din cărămida si acoperite cu ţigla, iar structura lor este bucătăria si trei camere. Organizarea interiorului nu mai respecta aceleaşi reguli, suferind puternice influente urbane si renuntându-se la folosirea textilelor, cele care au individualizat interiorul specific Tarii Oltului .

Ocupatii si Mestesuguri

Locuitorii Tarii Făgăraşului au dus o lupta permanenta cu pământul, ocupându-se de agricultura din primăvara pana toamna târziu. Teritoriul satului este în general împărţit în „hotare, unde ţăranii cultiva porumb, grâu (dar si alte paioase), cartofi; o parte din terenul agricol este constituit din fânete si pasuni.

Inainte de însamântari, terenul era pregătit prin araturi si aplicarea îngrăşămintelor naturale. Semănatul paioaselor se făcea manual, prin împrastiere, fapt ce solicita o îndemânare speciala. Recoltatul se făcea tot manual, cu secera sau cu coasa. Urma treieratul grânelor, realizat în trecut prin călcat, cu ajutorul cailor; mai târziu se folosea o „batoza mecanica învârtită cu ajutorul cailor; apoi s-au adus batoze de treierat acţionate de motoare. Porumbul si cartoful se semănau tot manual, dar pe suprafeţe mai întinse (sa nu uitam ca Tara Oltuiui este recunoscuta ca fiind „tara cartofului). Astăzi aproape toate gospodăriile au tractoare si pluguri moderne, semănători, combine agricole pentru treierat cereale sau pentru recoltatul porumbului si cartofului.

Cultura cânepii pentru fuior era în trecut în atenţia femeilor. Fuiorul era materia prima pentru pânza pe care o teşeau în „război si din care făceau îmbrăcăminte. Semănatul se făcea mai des, pentru ca firul sa crească cât mai subţire. După ce se punea la uscat, cânepa era pregătita pentru „topit: era ţinuta în apa timp de 6-7 zile. Apoi se usca si se prelucra, obtinându-se „fuiorul de cânepa, ce era tors si transformat în firul folosit la împletit si la ţesut. Astăzi aproape nicăieri în Tara Făgăraşului nu se mai cultiva cânepa, iar „războaiele pentru ţesut au devenit în mare parte piese de muzeu.

In ciuda lucrărilor pretenţioase pe care le presupunea, cultura vitei de vie constituie o ocupaţie foarte veche în unele zone din Tara Oftului . Viile bătrâne au fost înlocuite treptat de viile cu hibrizi, paralel cu soiurile de vita nobila, în număr mic. Aproape fiecare gospodărie are astăzi câteva fire de vita de vie întinse peste curte sau peste casa si fiecare taran îsi prepara vinul singur. Pe vremuri, nefiind prea multe teascuri, acestea circulau pe rând la fiecare. Mustul se depozitează în butoaie de stejar, iar „trasulvinului dintr-un vas în altul se face prin ianuarie si mai.

Albinaritul era aproape absent în trecut, fiind practicat în stupi primitivi. Mai târziu au apărut stupii sistematici, astăzi existând un număr însemnat de apicultori în Tara Făgăraşului.


Creşterea animalelor a fost ocupaţia de baza a sătenilor. Cultura plantelor era astfel orientata încât surplusul sa fie folosit la hrana animalelor, rareori se comercializa. Animalele erau scoase la pasunat: ciurda de vaci, boi si bivoli, cai, turmele de oi sau cârduri de porci. Efectivele de animale s-au redus, dar sătenii au continuat sa crească câte 1-2 vaci, bivoliţe si porci. Pe drumuri de tara se întâlneşte si în prezent ciurda satului - vaci, bivoli, cai si capre. Creşterea oilor , tradiţionala în aceasta regiune, se practica după obiceiul transhumantei. Primăvara (la începutul lunii mai), turmele satului si cele particulare îsi stabileau stânile în zonele de pasunat ale satului. Produsele obţinute (brânza, lâna si pieile) erau transportate în sat, urmând a fi utilizate în gospodărie, iar surplusul comercializat. Oile rămâneau la stâna până la prima zăpada, când reveneau în sat. Ciobanii mai înstăriţi se asociau câte 2-3 si plecau cu turmele în Banat sau în

Baragan. unde petreceau iarna.

Industria casnica în Tara Făgăraşului are la baza originalitatea românului. Aproape toate lucrurile necesare gospodăriei si casei se realizau prin meşterii satului, care învăţau si practicau toate meşteşugurile necesare vieţii de zi cu zi.

Prelucrarea lemnului are o veche tradiţie în zona Făgăraşului , fiind atestata documentar în secolul al XVII-lea la Breaza, Vistea de Sus si Porumbacu de Jos. Meşteşugul prelucrării lemnului s-a practicat în continuare si în alte centre

ale regiunii, pentru satisfacerea multiplelor nevoi gospodăreşti, lemnul fiind uşor de prelucrat si decorat. Uneltele utilizate în prelucrarea diferitelor esenţe lemnoase (fag, stejar, brad, paltin) sunt tradiţionale: securea, barda, dalta, tesla, scaunul cu cutitoaie, sfredelul, ghelaul, compasul, etc. Absolut necesare construirii unui adăpost, aceste ustensile si-au găsit apoi utilitatea în realizarea carelor, a uneltelor necesare practicării agriculturii. Mai târziu sau poate în paralel cu acestea a început confecţionarea pieselor de mobilier ; pentru ca nu se putea ca acelaşi om sa le facă pe toate, meşterii au început sa se specializeze : dulgherii făceau partea grea, lemnoasa a caselor si a acareturilor, tâmplarii făceau prelucrări mai fine, butnarii făceau butoaie, rotarii se ocupau de care si de roti, etc.

Ornamentarea lemnului, obţinută prin tehnicile de crestare si incizie, este alcătuita dintr-un număr destul de redus de elemente geometrice, în compoziţia cărora se disting rozeta înscrisa în cerc, roata solara, cercul si semicercul (acestea reprezentând cele mai vechi motive legate de străvechiul cult al soarelui), apoi bradul, liniile încrucişate si frânte, romburile, funia împletită (torsada), dintele de lup si imaginile vegetale stilizate. Aceste compoziţii întrunesc toate trasaturile specifice artei populare româneşti, scoţând în relief frumuseţea si însuşirile naturale ale esenţei lemnoase.


Practicarea pastoritului si creşterea vitelor în Tara Oftului au contribuit la apariţia si dezvoltarea unor meşteşuguri casnice taranesti, fiecare sat avându-si cojocarii, pielării si tabacarii sai. Documentele vremii atesta practicarea acestor meşteşuguri încă din anii 1640-1680 (Lisa, Mândra, Beclean, Porumbacu de Jos). Aceste meşteşuguri au fost practicate ca o îndeletnicire complementara, meşteşugarii satelor fiind în paralel agricultori si crescători de animale. Cunoscând o dezvoltare deosebita la începutul secolului în curs, meşteşugul cojocaritului ajunge sa fie practicat în aproape toate aşezările Tarii Oltului , fiecare cojocar distingându-se printr-o maniera proprie în decorare si cromatica. Ocupându-se si de prelucrarea pieilor, cojocarii utilizau unelte si procedee tehnice experimentate de-a lungul generaţiilor, întregul proces fiind manual . Majoritatea uneltelor întrebuinţate prezintă un caracter tradiţional: gripca, cuţitul de carnuit, scaunul cu coasa pentru ras si întins piei. Reprezentativ pentru zona Tarii Oltului este pieptarul înfundat care cunoaşte trei variante cu sisteme ornamentale diferenţiate, raportate la specificul subzonal.

Meşteşugul olăritului are vechi tradiţii în zona ; este atestat documentar în perioada 1632-1648 la Bucium si Breaza, Arpas, Porumbac si Comana, iar după 1722 la Cuciulata, Toderita si Fagaras. Specializarea în olărit se produce prin secolele XVIII-XIX, când apar centrele de olari la sate - Carta, Sercaia, Noul Român. în oraşul Fagaras specializarea s-a produs mai devreme, deja în anul 1614 este atestata o breasla a meşterilor olari. Fiecare centru prezintă elemente specifice, ce vizează gama morfologica, ornamentala si mai puţin cea cromatica. Ornamentele sunt realizate cu mijloace tehnice simple - prin incizie, aplicare de material în relief si prin colorare cu pensula sau cu cornul; decorul este dominat de elemente abstracte, astrale si fitomorfe stilizate dispuse în frize, ghirlande sau pe sectoare verticale. De reţinut ca în centrele din Tara Oltului s-a practicat arderea oxidanta a lutului, de unde si culoarea roşie specifica ceramicii din zona. La finele secolului al XlX-lea meşteşugul olăritului si-a încetat activitatea în zona.

Meşteşugul prelucrării fibrelor vegetale si animale , cunoscut în Tara Oltului încă din epoca bronzului (după cum dovedesc fusaiolele descoperite la Cuciulata), a constituit una din cele mai intense activităţi casnice, unelte (frângatori de melita, piepteni pentru câlti, darac, furci de tors, depanator, raschitor, urzitoare sau război de ţesut) si procedee tehnice transmitându-se din generaţie în generaţie. Aceasta îndeletnicire a fost favorizata de posibilităţile de creştere a oilor si de cultivare a cânepii si inului, asigurând necesarul de ţesături pentru îmbrăcăminte sau uz gospodăresc.


Alte doua ocupaţii din zona - meşteşugul încondeierii oualor si pictura pe sticla - mai sunt practicate în zilele noastre doar de câteva persoane. Mărturii ale acestor îndeletniciri se găsesc în muzeele Tarii Fagarasuiui precum si în numeroase colecţii particulare. Pictura pe sticla este cel mai apreciat gen al artei populare din zona, apariţia ei în Tara Oituiui la sfârşitul secolului al XVIII-lea fiind determinata de condiţii social-istorice specifice si de tradiţii culturale bine închegate (influenta bizantina si brâncoveneasca). Pictura pe sticla a fost strâns legata si de apariţia si dezvoltarea în zona, în secolele XVI-XIX, a manufacturilor de sticla. Acest meşteşug a cunoscut în regiune doua curente distincte. Primul a aparţinut zugravilor profesionişti de pictura murala, care au zugrăvit si icoane pe lemn si sticla si care au făcut parte în general din familiile Pop din Fagaras si Grecu din Arpasul de Jos. Al doilea curent al artiştilor populari ridicaţi din rândul ţăranilor a activat din a doua jumătate a secolului al XlX-lea - Nicolae Catavei, Tamas (tata si fiul), Ana Deji, Savu Moga, Matei Purcariu activând în centrele Fagaras, Arpasul de Sus, Ludisor si Cârtisoara. Lucrările acestora, de dimensiuni mai mari (60cm / 70crn) se remarca prin originalitatea stilului si prin introducerea unor elemente noi: decor arhitectural de provenienţa bizantina, rezolvarea spatiilor goale prin soluţii ornamentale de mare efect decorativ (cer cu stele albe sau rozete albe pe fond ultramarin, flori mari cu patru petale, câmp cu linii ondulate, semicercuri), folosirea detaliilor împrumutate din lumea legendelor si a elementelor de arta populara luate din mediul sătesc si care devin instrument de critica sociala. Caracteristic este si coloritul intens, în special roşu si albastru, culori aparţinând specificului cromatic al Tarii Fagarasuiui .

Meşteşugul încondeierii oualor a constituit un document grăitor de cultura străveche. Păstrat prin tradiţie, se situează la nivelul celorlalte manifestări artistice din zona prin conţinutul tematic al motivelor decorative, prin regulile compoziţiei si prin colorit; predominanta este culoarea roşie, motivele detasându-se prin conture albe realizate prin închistrire cu condeiul si cu ceara de albine.

La început oamenii au realizat doar atât cat aveau nevoie pentru ei si pentru familia lor. Mai târziu, având la dispoziţie materie prima din belşug, ei au început sa dea din produsele lor si altora, de regula în schimbul unor altor bunuri pe care nu avea condiţii sa le realizeze în mica lor industrie casnica. Asa a apărut negoţul , practicat de-a lungul veacurilor. Cumpăraturi si vânzări mai mari se făceau în satele mai mari de pe Olt sau în târgurile săptămânale sau periodice, programate de administraţia vremii la Fagaras, Sibiu sau Braşov. Tradiţia acestor târguri a durat sute de ani ; în secolul al XlX-lea si până în preajma celui de-al doilea război mondial comerţul particular luase un avânt extraordinary . In unele sate din Tara Făgăraşului au funcţionat « pisaluge » (teascuri pentru sămânţa de dovleac) cu care se obţinea ulei comestibil ; aceste teascuri funcţionau la capacitate maxima mai ales în posturile Crăciunului si al Pastelui.La început oamenii obţineau faina din secara (mai târziu din porumb) cu ajutorul a doua pietre ferecate puse în mişcare cu efort propriu ; după o vreme omul a pus la lucru apele râului pentru a acţiona pietrele ce măcinau cerealele ; a apărut meşteşugul moraritului , bine dezvoltat mai ales pe văile din Tara Făgăraşului.


Instalatii traditionale

Apa este elementul fara de care viata nu ar putea exista. In Tara Făgăraşului, din inima munţilor, izvorăsc ape limpezi ce formează pe parcursul lor pâraie repezi si învolburate. Fagaraseanul, omul trăit de secole la munte, a ştiut dintotdeauna sa-si facă natura un prieten adevărat astfel ca a pus "la lucru" apele cristaline ale muntelui.

Un proverb local spune ca, daca apa trece peste şapte pietre, atunci ea este buna de băut. Preţuita si adorata, apa este folosita nu doar pentru efectele sale benefice asupra organismului uman, ci si ca forţa motrice în gospodărie. Pe fiecare dintre cele şapte vai ale Munţilor Fagaras exista un pârâu ce a fost folosit de localnici pentru a acţiona fie joagarele necesare la prelucrarea lemnului în cherestea, fie morile de apa ce măcinau grâul, porumbul si alte cereale, fie instalaţiile de împâslire (îngrosare), scarmanare si spălare a straielor de lâna.

Joagarele acţionate de apa s-au dezvoltat mai ales în partea de vest a Tarii Făgăraşului, apariţia lor fiind favorizata de zona bogata în păduri, precum si de prezenta cursurilor repezi ale râurilor de munte, cu debit mare si o cădere înalta. Clădirea ce adăposteşte ferăstrăul si mecanismele sale prezintă doua nivele: la etaj se afla instalaţia de tăiat lemnul si mecanismul de tracţiune (respectiv suportul mobil pentru ferastraul-banda si tălpica mobila ce cară buştenii); parterul este săpat în pământ si adăposteşte mecanismul de transmisie cu cele doua componente de baza - roata de apa si roata de transmisie. Apa este condusa printr-un jgheab de lemn la roata de apa; aceasta - printr-un sistem de transmisie simplu - generează si menţine o mişcare de rotaţie continua care serveşte la tăierea verticala a cherestelei. în prezent, aceste joagare au fost înlocuite de instalaţii moderne acţionate electric.

Calatorul are si azi posibilitatea sa vadă la lucru, aici, în Tara Făgăraşului (în satele Ohaba, Bucium, Cârtisoara), mori de apa din secolul trecut, concurând cu tehnologiile moderne. Rotile acţionate de forţa apei erau confecţionate din lemn, iar mai târziu au fost înlocuite cu roti de metal. Lagărul care susţine mişcarea de rotaţie a rămas tot din cremene alb, si este cea mai sigura soluţie, rulmenţii neputând rezista aici. Faina produsa are un gust inconfundabil. Bobul de porumb este măcinat de pietre cu o viteza mica, fata de cea a morilor moderne acţionate electric, iar localnicii spun ca este "cea mai buna faina din lume". Pietrele de moara sunt executate de meşteri pietrari si, datorita uzurii, ele trebuiesc periodic "ferecate", operaţie de fineţe pe care doar cunoscătorii sunt chemaţi sa o facă.


Constructia orasului Victoria

Constructia orasului de tip socialist ( Victoria ) si a industriei acestuia .

In general , crearea unui oras central sau utilizarea pentru cazare a unui oras existent , asezat central , apare rationala la o amplasare concentrate a industriilor sub forma de combinat sau nod industrial .

In cazul contrar , adica al intreprinderilor asezate la distante mai mari una de alta , cum este foarte des cazul industriilor extractive , sistemul centralizat de cazare va cere investitii suplimentare .

Amplasamentul local geografic este determinat , de asemenea , de existenta si amplasarea surselor de combustibil , de energie si alimentare cu apa , factori importanti in procesul de productie a majoritatii industriilor , in special a uzinelor siderurgice , industriilor chimice si a celor de materiale de constructive .

Combinatul chimic este situat la aprox. 2,6 km fata de zona rezidentiala a orasului , intr-o zona impadurita . Locatia combinatului a fost aleasa in interiorul padurii iar accesul vizitatorilor este blocat , perimetrul din imediata apropiere a combinatului este securizat .


Contextul politic al amplasarii combinatului chimic

Inca din timpul razboaielor daco-romane , muntii au jucat un rol fundamental in apararea tarii . Muntii , cu topografia lor , constituie adevarate provocari pentru orice tactica ofensiva si constituie terenul ideal pentru lupta de aparare , astfel se explica contributia muntilor la formarea poporului roman.

La baza formarii poporului roman au stat muntii si la baza culturii sufletului a stat biserica si morala crestin-ortodoxa . In zona din jurul orasului Victoria , in inima tarii , intalnim aceste doua componente care fac parte din esenta culturii poporului roman , iar in timp ce muntii nu se pot muta , padurile se pot defrisa si crestinii pot fi eliminati din peisaj . Istoria dramatica a acestor locuri este foarte putin cunoscuta de catre romani si chiar si de catre turisti , dar poate sta la baza formarii turismului cultural in regiune . Daca din punct de vedere economic putem explica amplasarea combinatului ( orasul Victoria fiind un pol de dezvoltare pentru aceasta regiune ) atunci nu putem ignora istoria dramatica a Romaniei din acea perioada . Insasi amplasarea combinatului in inima padurii constituie o ilegalitate , distrugerea spatiului verde , atat de vital pentru oicumena , constituie o drama atat din punct de vedere al dezvoltarii durabile iar aceasta amplasare atenteaza la cultura si traditiile locuitorilor din Tara Fagarasului .

Acest oras , nu doar ca isi indeplineste rolul asa zis economic , dar joaca si rolul de gaura neagra in cultura locului si in sufletul romanilor din acea regiune , nu putem astfel sa nu ne intrebam – De ce in mijlocul padurilor , al manastirilor a fost amplasat acest combinat ? Raspunsul este si unul politic , astfel in directivele NKVD putem afla despre tacticile de control asupra unor regiuni mai izolate precum tara Fagarasului

Mai jos avem cateva alineate extrase din directivele NKVD

1 Politica faţă de mica gospodărie ţărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După aceea, trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie repartizate lor, concomitent cu cre terea obligaţiilor deș


predare a cotelor. Dacă nici a a nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura să nu poată asiguraș aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit prin import.

2 Trebuie acordată o mare atenţie ca nu cumva în ora e să existe reţele de apă nelegate la reţeaua principală înș cartierele în curs de reconstrucţie sau nou construite. Canalizările vechi neracordate i fântânile trebuie lichidateș sistematic pe parcurs.

3 Reconstrucţia obiectivelor industriale i construcţia celor noi se va face având în vedere ca materialele reziduale să fieș dirijate în depozitele de apă ce ar putea folosi drept rezerve de apă potabilă.

4 Trebuie acordată o atenţie deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generală împotriva acestora. E necesar să fie puse sub observaţie tipografiile biserice ti,ș arhivele, conţinutul predicilor, cântecelor, al educaţiei religioase, dar i cel al ceremoniilor de înmormântare.ș

5 Se va da o atenţie deosebită construcţiei i reconstrucţiei drumurilor, podurilor, a căilor i reţelelor deș ș legătură, indiferent cât de îndepărtate sau inaccesibile ar fi, ca, in cazul în care este nevoie pe o intervenţie armată, locul rezistenţei sau al concentrării forţelor reacţionare să fie accesibil din toate părţile.

Este evident ca punctul 4 si 5 au fost aplicate in zona orasului Victoria , vom insista asupra acestor puncte deoarece nu trebuie ignorata lupta oamenilor din zona , acesti oameni nu au dorit altceva decat o viata mai buna pentru ei si pentru copiii lor . Demnitatea locuitorilor din tara Fagarasului si lupta neobosita care au duso pentru apararea religiei crestine si a culturii autentice ( care a stat la baza formarii comunitatii lor ) trebuie privita cu piosenie de catre turistii care vor avea sansa sa strabata aceste meleaguri .

La o distanta de aproximativ 4 km de orasul Victoria se afla statiunea climaterica Sambata cu manastirea Sambata de Sus si Izvorul Parintelui Arsenie Boca . Turistii care vor ajunge aici ar putea practica turismul cultural iar rolul educativ al acestei zone este unul deosebit de important . In linistea muntilor , in zidurile manastirii zac povestile unor oameni care si-au dat viata in cel mai cumplit mod , pentru crezul lor si pentru tara noastra . Sunt povesti care nu le putem ignora , deoarece spiritul acestor oameni , care si-au iubit tara , nu ne poate lasa in linistea ignorantei , acest spirit a stat la baza formarii Romaniei si el este spiritul cu care acesti oameni au servit Romania .


O istorie locala care nu se invata in manuale cuprinde si o scurta poveste a unei tinere care si-a dedicat viata monahismului , ea se numea Ecaterina Titi Gata . Ecaterina Titi Gata s-a născut Sibiu, în jurul anului 1924. Avea un corp cu inută atletică, o inută dreaptă, părul blond, fa ă ovală, ochi mari i verzi. Îi plăcea să îmbrace o bluză albă cuț ț ț ș model na ional pe piept. Urmează clasele primare i secundare la Sibiu, apoi se mută în Bucure ti împreună cu mamaț ș ș sa i cu fratele . In anul 1938 Carol al – II lea instaureaza dictatura regala i porne te o adevărată vînătoare deș ș ș legionari, intemni înd i asasinînd zeci de lideri ai mi cării amintite dar i al i opozan i ai regimului.ț ș ș ș ț ț În acest context se deschid o serie de lagăre în cadrul unor mănăstiri: Tismana, Dragomirna, Suzana, Sadaclia, fie în foste unită i militareț sau institu ii ale statului – Vaslui, Miercurea Ciuc. Un rol important l-a avut Patriarhul Miron Cristea, la acea data iț ș Prim-ministru, care desfiin ează astfel vie uirea respectivelor mănăstiri i opre te totodată activitatea liturgică. Astfel,ț ț ș ș părintele BOR (acela i care înainte de 1918 spunea că va crăpa capul cu cîrja episcopală primului soldat regă ean careș ț va trece Carpa ii pentru eliberarea Ardealului) le-a luat-o cu mult înainte comuni tilor i lui Nicolae Ceau escu înț ș ș ș desfiin area de mănăstiri i prigonirea călugărilor.ț ș Ecaterina Gata este arestată în decembrie 1938 i ajunge în lagărulș de femei de la Sadaclia, din Basarabia, împreună cu alte femei printre care i prin esa Ioana Cantacuzino. Lagărul eraș ț amenajat în incinta Schitului Sadaclia; locul călugărilor fiind luat a adar de de inu i.ș ț ț O data cu instaurarea Statului Na ional Legionar, revine la Bucure ti; se înscrie la facultate începe organizareaț ș cetă uilor, din a căror conducere făcea parte. După lovitura de stat a generalului Antonescu urmează o nouă prigoană.ț A trecut grani a clandestin de 2 ori, mergînd la camarazii afla i în exil, dar a treia tentativă avea să însemne iț ț ș arestarea. Atacată chiar de călăuza pe care o plătise să o treacă grani a i care a încercat să o violeze, Titi s-a apăratț ș luptîndu-se cu călăuza, pînă cînd acesta a scos un cu it i a tăiat-o la bra . ipătul ei a alertat paza de frontieră i atîtț ș ț Ț ș ea, cît i agresorul, au ajuns în arestul politiei.ș Ecaterina Gata era pasionată de istorie, motiv pentru care mergea zilnic la Biblioteca Central Universitară unde se adîncea ore întregi în studiu. În 1944, în bombardamentele germane din 24-27 august, biblioteca a suferit grave avarii, iar incendiul a desăvîr it distrugerile , in acel moment Titi a organizatș ac iunea de salvare a căr ilor din Biblioteca Universită ii care era în flăcări . ț ț ț

Sfătuitorul i duhovnicul Ecaterinei era părintele Arsenie Boca, care în acea perioada se afla la șSîmbăta de Sus, în mănăstirea Brîncoveanu. Titi mergea foarte des la el consultîndu-l asupra deciziilor pe care le lua în coordonarea activită ilor sale. ț

De i avea mul i pretenden i pentru căsătorie, Titi îi refuză pentru că alesese încă din copilărie o altă cale: monahismul,ș ț ț pentru care î i păstrase sufletul i trupul neîntinate. Părintele Arsenie îi dăduse binecuvîntare pentru intrarea înș ș monahism de îndată ce lucrurile aveau să se limpezească.

Parintele Arsenie Boca la Manastirea Sambata de Sus

Parintele Arsenie Boca la Manastirea Sambata

În ciuda opresiunii comuniste, Titi reu e te să organizeze cu fetele ei la mănăstirea Vladimire ti o tabără de muncăș ș ș pentru ridicarea chiliilor mănăstirii. În Mănăstirea Vladimire ti se află Marieta Iordache – Maica Mihaela, cea care iiș predase în 1942 Ecaterinei conducerea Cetă uilor . În anul 1948 se pregătea să treacă iară i grani a spre a merge înț ș ț


exil. De data asta a fost arestată de agen i din sala de lectura a Bibliotecii Academiei. Avea în po etă pa aportul iț ș ș ș toate cele necesare plecării, dar nu i-a luat po eta din sala de lectură cînd a plecat. Un biet student, crezînd că a uitat-ș șo, a fugit după ea i i-a dat-o. Astfel, dovada a căzut în mîna Siguran ei. Titi a fost dusă la închisoarea Malmaison de peș ț Calea Plevnei. Fiind vorba de comandanta Cetă uilor, în ancheta s-a implicat direct Ana Pauker care a încercat să oț facă pe Titi să- i trădeze cauza, promi îndu-i libertatea. Ecaterina Gata a încheiat discu ia cu Pauker, scuipînd-o.ș ț ț Cu acest gest i-a grăbit sfîr itul. În 8 zile au omorît-o. Ingrata sarcină a fost dusă la sfîr it de către Vasile Bulz.ș ș ș Pe data de 9 Aprilie 1949 a fost chemat fratele ei (venit de pe front), dus într-o celulă unde se afla spînzurată Titi cu propriul ei cordon. Fratele a văzut în jurul gîtului urme de degete. ocul asupra lui a fost atît de puternic, încît a luat-o la fugă i nuȘ ș s-a mai tiut nimic de el. Mama Ecaterinei a căutat-o zile în sir fără succes. Într-un final a aflat adevărul i a încercat să-iș ș găsească trupul, mormîntul. A fost inutil: Ecaterina (Titi) Gata a fost aruncată probabil într-o groapă comună, fie a sfîr itș la crematoriu…

O alta drama demna de mentionat este cea a luptatorilor anticomunisti si a centrului lor de rezistenta din muntii Fagaras . Rezisten a armată anticomunistă din România a avut loc în perioada 1944 - 1962. Formele de rezisten ăț ț anti-comuniste au luat na tere odată cu instaurarea regimului, ele manifestându-se sub formă de rebeliune armată (înș general aceste grupuri erau reperate în mun i). Membrii acestor grupuri au fost fo ti membri ai guvernelor anterioare,ț ș fo ti militari i ărani, care se opuneau cu înver unare colectivizării. Unii din reprezentan ii de marcă ai acestui curentș ș șț ț sunt: fra ii Arnău oiu, colonelul Gheorghe Arsenescu, Ion Gavrilă Ogoranu, Iosif Capotă, Teodor u man, Gheorgheț ț Ș ș Ionescu, Spiru Blănaru, Ion U ă, Dumitru I fănu , Gavril Vatamaniuc, generalul Aldea. Trupele de Securitate au hăr uitț ș ț ț în permanen ă aceste mi cări. Ele s-au stins după 1949, iar ultimele s-au autodizolvat în 1956, fiind descurajate i deț ș ș pasivitatea statelor occidentale la mi carea maghiară din acel an, sau au fost lichidate până în 1958.ș

Harta mişcărilor armate anticomuniste din România 1948–1969

In muntii Fagaras a actionat grupul lui I.G. Ogoranu . Ion Gavrilă Ogoranu (n. 1 ianuarie 1923, Gura Văii, comuna Recea, jude ul Făgăra ; d. 1 mai 2006, comuna Sântimbru, sat Galtiu, jude ul Alba) a fost un celebru luptător în mun i,ț ș ț ț împotriva comunismului. În memoriile sale, mărturise te că aflat în anul 1976, pe când era anchetat la Securitate, laș Rahova, că în acte, localitatea sa de na tere era Ia i, jude ul Făgăra (a a i-a spus anchetatorului i securistului Nagy).ș ș ș ș șț A ac ionat pe versantul nordic al Mun ilor Făgăra . ț ț ș


S-a angajat ca luptător anticomunist i în facultate, la Cluj i la Bra ov. S-a încadrat cu întreaga via ă deplin i pentruș ș ș șț totdeauna în Rezisten a armată anticomunistă din România, conducând apte ani Grupul Carpatin Făgără an. Înț ș ș această calitate a desfă urat un parteneriat militar cu NATO anticomunist în anii 1951-1954. Pentru lupta sa a fostș condamnat de instan ele comuniste în contumacie la zeci de ani închisoare i, la urmă, de două ori la moarte. Timp deț ș 29 de ani, organele securită ii nu au putut să-l captureze. Prins în 1976, a fost salvat de la execu ie la interven iaț ț ț directă a pre edintelui american, Nixon.ș

Oamenii politici i de cultură, fără coloană vertebrală, au dezertat repede, milogindu-se în fa a noilor stăpânitori,ș ț devenindu-le tovară i de drum, lăsând descoperi i pe cei ce nu i-au aplecat capul i care au fost trimi i în temni ă sauș ș ș șț ț la moarte. Pustiul, deznădejdea i la itatea s-au întins peste tot cuprinsul ării.ș ș ț

i totu i în această mla tină a disperării s-a închegat o rezisten ă armată anticomunistă. Ea a început în Bucovina, înȘ ș ș ț martie 1944, când trupele sovietice au pă it pe pământul ării noastre. Ac iunea a fost organizată de Armata Română,ș ț ț de ofi eri, cum a fost locotenentul Motrescu, i a continuat în acest col de ară prin Cenu e, Macoveiciuc, Vatamaniuc,ț ș ț ț ș când mocnit, când în flăcări, până în 1962, cu Vasile Motrescu.

Rezisten a armată s-a întins apoi în to i mun ii României. În toamna anului 1944 i iarna ce a urmat, au fost lansateț ț ț ș în ară, de germani, grupuri de para uti ti cu misiunea de a ac iona la un moment favorabil împotriva armatei sovietice,ț ș ș ț moment care nu a mai venit. Unele grupuri, cunoscute de regimul comunist, s-au autodesfiin at intrând în legalitate,ț altele, necunoscute regimului, au rămas în mun i, până în 1948, când au devenit active. A a a fost grupul de laț ș Sâmbăta de Sus -Făgăra , din care făceau parte scriitorul Constantin Gane i Gheorghe Pele, grup care s-a mutat laș ș Arnota.

Însu i fostul ministru de interne din guvernul Sănătescu, generalul Aldea, a ini iat o rezisten ă armată, imediat ce i-aș șț ț dat seama că altă cale spre salvarea României nu mai era.

În 1946, evenimentele s-au potolit oarecum. Se mai spera în alegeri libere i în ajutor apusean, speran e zadarnice.ș ț Începând de la această dată s-a accelerat organizarea rezisten ei militare anticomuniste, implicându-se în ea ofi eriț ț superiori, ca generalii Coroamă, Mitrea, Carlaon , amiralul Horea Măcelaru, colonelul Arsenescu.ț

În 1947, exista o în elegere între toate for ele anticomuniste, din care făceau parte Partidul Na ional- ărănesc (ing.ț ț ț Ț Pop), Partidul Na ional Liberal (ing. Bujoi), Mi carea Legionară (prof. Nicolae Petra cu, Nistor Chioreanu, Georgeț ș ș Manu), grupurile din armata română, organiza iile studen e ti i alte for e. - - S-a format i un Comandament Unic alț ț ș ș ț ș Rezisten ei. În toată ara s-au alcătuit grupuri înarmate cu scopul de a ac iona la momentul potrivit. A fost anun atț ț ț ț Consiliul Na ional Român de la Paris (condus de generalul Nicolae Rădescu) despre această realizare. El a anun atț ț guvernele apusene despre ce s-a ini iat în România.ț

Din cauza defec iunilor din serviciile secrete apusene, (în care erau infiltrate de agen i sovietici cu func ii înalte, caț ț ț Harold “Kim” Philby, Anthony Blunt i al ii), regimul comunist din România a fost informat de ce s-a realizat i, în 1948,ș șț primăvara, în urma unor masive arestări, comandamentul a fost pierdut. În toamna anului 1948, în noiembrie, a avut loc


un proces mamut al „Marii Trădări”, finalizându-se cu sute de ani de închisoare pentru cei aresta i (autorul acestorț rânduri fiind inclus printre cei acuza i).ț

În mai 1948, s-au făcut arestări masive în rândurile oamenilor politici, studen i, elevi, militari, muncitori, cu scopul deț a preveni orice rezisten ă. Au rămas doar un număr mic de nearesta i, poate 20%, dintre cei deci i să se încadreze înț ț ș rândurile rezisten ei armate, care, fie că nu erau cunoscu i de regim, fie că au reu it să se eschiveze de la arestare.ț ț ș Din ace ti pu ini răma i, s-a format rezisten a armată din România, atâta câtă a fost.ș șț ț

Fără un comandament unic pe ară, care să coordoneze ac iunile, fără o legătură externă permanentă, cu tactici iț ț ș strategii diferite, rezultatele nu au putut fi de amploare. Se poate vorbi de o rezisten ă anticomunistă pe întreaga arăț ț până în anii 1962, când a fost distrusă. A fost încă o înfrângere în istoria României, istorie care pare că este alcătuită mai mult din înfrângeri i doar din pu ine victorii. Învin i au fost: Ioan Vodă, Mihai, Horea, Tudor, învinse revolu iile de laș șț ț 1848, învin i în cele două războaie mondiale. Numai că aceste înfrângeri ne-au inut con tiin a na ională trează, prinș șț ț ț ele am supravie uit prin veacuri i stăm astăzi pe pământul ării.ț ș ț

Prin lupta de rezisten ă armată i jertfele acestor grupuri (bande, cum ne-a numit regimul comunist), alături deț ș rezisten a cre tină, a celor din închisori i a emigra iei române ti, poporul român i-a spălat onoarea, murdărită deț ș ș ț ș ș atâtea la ită i i trădări.Numărul exact al grupărilor de rezisten ă armată anticomunistă nu se cunoa te exact. Înș ș șț ț arhivele Securită ii nu există un inventar complet, ci doar tabele par iale, tot altele de la an la an. Un studiu istoric peț ț această temă nu s-a făcut. Funda ia Luptătorii din Rezisten a Armată Anticomunistă a numărat peste 200 de grupuri.ț ț

Grupul Carpatin Fagarasan - era prin 1947. Câteva sute de făgără eni gata de a se opune cu arma stăpâniriiș comuniste impusă de Armata Ro ie. Era vremea când Bra ovul urma să se numească Ora ul Stalin, din raionul Stalin,ș ș ș din regiunea Stalin, unde era instalat la Securitate (care încă mai avu scurt timp denumirea de Siguran a statului)ț consilierul sovietic Alexandru Filipov, ajutat de colonelul de securitate Coloman Ambru , căpitanii Ernest Deitel, Izuș Averbuch (Auerbach), Moritz, Francisc Gergely, Alexandru Nagy i al ii cu nume de aceea i rezonan ă, dar i deș ș șț ț colonelul Gheorghe Crăciun, căpitanul Ion Cârnu, Stelian Alexandrescu i Stoica. Cei dintâi comandau, iar ceilal iș ț executau treburile murdare.Ion Gavrilă Ogoranu era încadrat într-o organiza ie condusă de tânărul inginer Gheorgheț Toader, ef de promo ie a Politehnicii din Bucure ti. Se aflau în legătură cu rezisten a militară din garnizoana Făgăra ,ș ș șț ț prin cpt. Sabin Mare, precum i cu organiza ia studen ilor i muncitorilor din Bra ov, prin Gheorghe Jimboi i fra iiș ș ș șț ț ț Alexandru i Ion Fulicea. Se cuno tea existen a la vremea aceea a unui comandament unic pe ară al tuturor for elorș ș ț ț ț anticomuniste. La Sâmbăta de Sus se afla, cu domiciliu obligatoriu, prof. Nicolae Petra cu, secretar al Mi căriiș ș Legionare, iar în Recea se afla generalul în rezervă Vasile Mitrea.

La arestările din 1948, au fost închi i cei mai mul i dintre studen ii făgără eni activi în mi care, între care Iancuș ș șț ț Morar, Moise Bărcu ean, Ion Ivan, Gheorghe Peptea, Gheorghe Bulgăr, Octavian Tomu a, Octavian Cri an, Octavianț ț ș Popa, Aurel Nu iu, Nelu Muntean. Dintre cei aresta i atunci urmau să fie uci i în închisoare: ing. Gheorghe Toader, dr.ț ț ș Petru Săbădu , Gheorghe Jimboi i muncitorul Ion Fulicea. De asemenea au fost aresta i majoritatea fra ilor de cruceș ș ț ț de la Liceul Radu Negru, în frunte cu Victor Ro ca. În timpul arestărilor de la Bra ov a fost împu cat i ucis în stradă, înș ș ș ș plin ora , studentul Isac.ș

Trebuie amintit că arestările din 1948 au fost făcute de comisari ai Siguran ei, Poli iei, i ofi eri ai Jandarmeriei, careț ț ș ț la mai pu in de un an urmau să fie la rândul lor aresta i i condamna i.ț ț ș ț

Pu inii studen i i elevi scăpa i de arestare au pus bazele grupului de rezisten ă de pe versantul nordic al mun ilorț ț ș ț ț ț Făgăra .ș

În partea răsăriteană a jude ului Făgăra , s-a organizat grupul „Vultanul”, sub conducerea învă ătorului Pridon, dinț ș ț Părău, căpitan în rezervă, fost voluntar în armata română în primul război mondial. Alături de el se afla studentul Marcel Cornea, învă ătorul Ioan Boamfă i tânărul Ioan Buta. Fra ii de cruce Ion Mogo i Niculae Mazilu, ie i i din închisoare,ț ș ț ș ș ș ț au adunat într-o organiza ie tinerii din satele din jurul Făgăra ului i, prin Victor Ioan Pică, au reînfiin at fră ia de laț ș ș ț ț Liceul Radu Negru.

Au urmat apoi ani lungi de înfruntări cu for ele regimului: Mili ie, Securitate sau chiar cu armata activă. În cele 146ț ț dosare de urmărire ale Securită ii apar men ionate 108 ac iuni întreprinse împotriva grupării, iar dintre membrii ei auț ț ț căzut pe rând, după cum urmează: primul ucis în luptă în noiembrie 1950, a fost studentul Marcel Cornea, în satul Părău, i a fost prins rănit studentul Gilu Rade . A urmat în decembrie, feciorul Toma Pirău (Porâmbu), căzut în luptă înș ș satul Ileni, în ura lui Dumitru Cornea.ș

În Sărata, a fost împu cat învă ătorul Ion Cândea. În ajunul Crăciunului, mor vându i, luptând, elevii: Ion Mogo iș ș șț ț Niculae Mazilu în satul Pădureni, jude ul Timi , în casa lui Traian Muraru. Sunt prin i răni i într-o ciocnire în Râu orț ș ș ț ș elevul Silviu Socol, ăranul Gheorghe Arsu, studen ii Gheorghe Duminecă i Nicolae Stanciu din Aluni , Olt. To iț ț ș ș ț ace tia, împreună cu plutonierii Partenie Cosma, Dumitru Cornea, Traian Muraru, învă ător Pridon, căpitan activ Traianș ț Monea au fost condamna i la moarte anul 1951. Sute de oameni au foist aresta i i condamna i la mul i ani deț ț ș ț ț închisoare. A fost arestat i studentul Mihai Maga, a pierit fără urmă sublocotenentul Frâncu.ș


Pleacă dintre noi în străinătate căpitanul Sabin Mare, cu angajamentul că se va întoarce para utat. Sunt uci i înș ș condi ii necunoscute, membrii grupului de para uta i, lansat la Sărata, Făgăra : Constantin Săplăcan, Ilie Puiu,ț ș ț ș Wilhelm Spiendler, Mathias Bohn i Gheorghe Bârsan. În legătură cu ei sunt condamna i la moarte i executa i fra ii deș șț ț ț cruce Mircea Coman i Serafim Ilisie.ș

În 1951, în decembrie, este rănit grav, căzând în mâinile Securită ii, luptătorul Dumitru Moldovan din Lisa, Făgăra , iț ș ș este prins tatăl său, Vasile Moldovan. Este prins Petru Novac, tatăl lui Nelu Novac.

În februarie 1952, în satul Voievodeni, este vândut i ucis Andrei Ha u (Baciu), conducătorul de fapt al grupului. Spreș ș finele anului 1952, în Poiana Sibiului, este ucis în luptă, lt. „Dumitriu”, pe numele real Gheorghe Ionele din Arie eni,ș Alba. Este prinsă în Avrig, a doua zi de Crăciun, Lenu a Făină.ț

Timp de doi ani n-a mai murit nimeni din grup. Au rămas 11 persoane, venind i Ioan Pop din Lisa în rândurileș grupării. În 1953, a murit sau a fost prins căpitanul Sabin Mare, alături de Gavrilă Pop.

La 6 august 1954, cad în luptă cu for ele Securită ii la Obreja, Alba: Gheorghe ovăială i Gelu Novac. La 20 august,ț ț Ș ș cade în mâinile Securită ii la Avrig, grav rănit, elevul Ion Ilioi. Este prins rănit în Porumbacu de Jos, preotul greco-catolicț Ioan David i cumnatul său Candid Bărda . În Porumbacul de Sus, este prins dr. Consantin Cisma .ș ș ș

În iunie 1955, Remus Sofonea, rănit grav, i Laurean Ha u hotărăsc să se sinucidă pentru a nu cădea vii în mâinileș ș Securită ii. Laurean Ha u nu moare, ci e salvat i vindecat de prof. Olimpiu Borzea.ț ș ș

Sunt prin i prin vânzare, pe rând, în anul 1955, studen ii Ion Chiujdea i Laurean Ha u, elevii Ioan Novac i Victorș ș ș șț Metea, iar în primăvara anului 1956 Ioan Pop. Ace tia, împreună cu prof. Olimpiu Borzea i dr. Nicolae Burlacu, suntș ș condamna i la moarte i executa i la Jilava în noiembrie 1957, mai pu in ultimii doi, cărora li s-a comutat pedeapsa înț ș ț ț muncă silnică pe via ă. Victor Metea, care a refuzat să facă cerere de recurs i gra iere, drept pedeapsă, a mai fostț ș ț inut viu în lan uri, până în aprilie 1958. Dr. Pompiliu Stanciu a murit în arestul Securită ii, în condi ii suspecte.ț ț ț ț

Niciunul dintre ei nu a căzut mort în luptă în mun i. Răni i au fost, dar mor i, nu. În spatele fiecărui mort a fost oț ț ț vânzare. N-au fost singuri în această luptă. Alături de noi a fost popula ia din regiune, care i-a ajutat i ocrotit. Pesteț ș 1.000 de familii au avut de suferit în urma răzbunării Securită ii. Dintre acestea amintesc: fam. Borzea din Vi tea deț ș Jos, Bucelea din Vi tea de Sus, fra ii Elisabeta Malene i Remus Budac din Câr a, fam. Vasile Mure an din Dăi oara,ș ș ș șț ț Bârsan din Reti , Aroneasa, Com a, Gavrilă, Iftim din Cincu, Aurel Dăi orean din Merghindeal, Ieronim Mihai dinș ș ș Bărcut, Ieronim Albu din Crihalma, Gheorghe i Ion Buta din Jibert, medicii Gheorghe Brescan i Vasile Munteanu, Ionș ș i Nicolae Grecu din oar , sute de familii din toate satele din ara Oltului, care se găseau ca bănui i în arhiveleș Ș ș Ț ț

Securită ii. Nu trebuiesc uita i sutele de ciobani din Arge i Muscel, nici pădurarii din zona Făgăra .ț ț ș ș ș

Caracteristic pentru to i ace ti oameni e declara ia preotesei Valeria Raita, dată la Securitate: "Declar că niciodatăț ș ț nu voi fi în stare să-i vând pe Metea i pe Gavrilă, care-mi sunt dragi ca i copiii mei".ș ș

Nu doar ei au făcut rezisten a anticomunistă. Înaintea lor au fost preo ii ortodoc i sau uni i cu Roma, în frunte cuț ț ș ț Arsenie Boca, stare ul Mănăstirii Sâmbăta, preot David Ion din Scorei, Stanislav Axente din Lisa, Dascălu din Arpa ,ț ș Bălescu din Ucea de Sus, Moldovan din Recea, Raita i Motoc din Săsciori, Coriolan Buracu din Făgăra , i al ii careș ș ș ț au luat calea închisorilor sau a Canalului.

Aceea i atitudine demnă au avut-o intelectualii din regiune, în special profesorii i învă ătorii. Lista lor începe cu prof.ș ș ț Nicolae Petra cu, Virgil Mateia , Romulus Ursu, Valer Literat, Mihai Novac, Săbădu , notarul Moise Câl ea. Ei au fostș ș ș ț în acel col de ară un dram de demnitate cre tină i na ională, un picur de speran ă în viitor. "I-am întrebat", scrie unulț ț ș ș ț ț din martori, într-o declara ie în arhiva Securită ii, "dacă ei mai cred într-o cădere a regimului comunist din ară. Mi-auț ț ț răspuns: ce nu e cu putin ă la oameni, e cu putin ă la Dumnezeu".ț ț

Rezisten a făgără ană, ca de altfel întreaga rezisten ă anticomunistă pe ară, lucru ce reiese din documentele deț ș ț ț atunci, a avut trei caracteristici:Caracter na ional, indiferent de cine a fost ini iată i constituită, militari, legionari,ț ț ș ărăni ti, intelectuali, studen i, elevi, ărani, muncitori, preo i, scopul rezisten ei era SALVAREA ROMÂNIEI DEț ș ț ț ț ț

REGIMUL COMUNIST, sau măcar salvarea demnită ii poporului român. Drapelul sub care se lupta era tricolorul. To iț ț aveau con tiin a că reprezintă adevăratul stat român, i nu cel impus cu for a de Armata Ro ie i consilierii sovietici. Înș ș ș șț ț acuza iile ce li s-au adus i pentru care au fost condamna i era i aceea că i-au însu it atribute ale statului român.ț ș ț ș ș ș Adevărat, a a a fost. Cu această con tiin ă s-a luptat i s-a murit! De asemenea aveau con tiin a că reprezintăș ș ș șț ț adevărata armată română, i nu cea silită să cânte pe străzi, „O, Moscova, patria mea”.ș

Al doilea caracter a fost cel cre tin. Luptând pentru neamul românesc, au luptat cu credin a că luptă pentru prezen aș ț ț lui Hristos în sufletul neamului nostru, pentru valorile cre tine, pentru adevăr i dreptate, pentru ca neamul nostru săș ș rămână cre tin a a cum a fost în cei 2000 de ani.Caracter monarhic, luptam pentru o Românie regală, cu o constitu ieș ș ț democratică, în care să se prevadă: drepturi, obliga ii i libertă i pentru to i cetă enii ării, de orice neam i de oriceț ș ț ț ț ț ș stare socială.Tactica i strategia Grupului Carpatin Făgără an- Aveam la dispozi ie cel mai compact masiv muntos dinș ș ț România, lung de 100 Km. i lat de 60 Km. fără căi de comunica ie, împădurit.ș ț


După Revolu ie, am rescris istoria acelor ani din memorie, în trei volume, sub titlul „Brazii se frâng, dar nu seț îndoiesc”, ultimul volum în colaborare cu Lucia Baki-Nicoară.

În prefa a volumului al treilea, am spus că, pentru a scrie o istorie a grupului, pe lângă amintiri, e nevoie deț documentele Securită ii.ț

Astăzi le avem. Nu toate. La C.N.S.A.S a sosit de la Securitate dosarul operativ 846.873, înregistrat aici sub nr. 770. Sunt în total 124 de volume, ce cuprind 49.890. file. Din acest număr 30 volume au fost alcătuite de Mili ie, restul deț Securitate. Tot aici se mai află un dosar penal, format din 16 volume, cuprinzând procesul din 1957 i condamnareaș luptătorilor la Sibiu. Se mai găsesc câteva dosare provenite de la regionalele Securită ii, altele decât cea din regiuneaț Stalin. Nu se află dosarul cu evenimentele din 1950 i cu procesul din ora ul Stalin din iulie 1951, cu pronun area a 17ș ș ț condamnări la moarte. Nu se află informa ii despre para uta ii de către puterile apusene în anii 1950-1953, decât înț ș ț măsura în care a fost nevoie, pentru condamnarea grupului nostru ca spioni ai imperiali tilor americani, englezi iș ș francezi. Nu se află nici o referire la modul cum a fost arestat i anchetat autorul acestor rânduri, i nici despreș ș urmărirea sa, ulterioară. Nu se află dosarele cu legăturile noastre externe, despre avionul american venit să ne ajute în 1951, ci doar informa ii în urma cărora am fost acuza i de legături cu imperiali tii, pentru a fi condamna i pentru spionajț ț ș ț i trădare. Cândva, când dosarele nu vor mai fi în mâna celor ce le-au alcătuit, se va face lumină completă în istoriaș

rezisten ei anticomuniste.ț

Asadar , motivele amplasarii combinatului si implicit a orasului au fost si politice , Istoria ne-a invatat ca nu putem trece peste aceste probleme cu indiferenta si trebuie aflat adevarul care a stat la baza constructiei orasului Victoria , acest lucru ne va ajuta mai tarziu in intelegerea mai bine a locului , a frumusetii lui si a dezvoltarii unui turism cultural , ecumenic dar si feroviar ( Axa – Sibiu – Tara Fagarasului – Brasov ) poate fi integrata intr-un circuit turistic .

Motivele economice care au stat la baza constructiei orasului Victoria

Orice tara , indiferent de regimul politic ( comunist , national-socialist , democrat , etc ) , are nevoie de o economie solida si implicit de o industrie . In secolul 21 nu se poate forma e economie solida fara ajutorul industriei bazate pe productie . Cu toate aceste motive economice , tindem sa credem ca motivele care au stat la baza constructiei orasului Victoria au fost unele politice ( El fiind amplasat in inima muntilor Fagaras , in locuri sacre pentru romanii de la acea vreme ) . Planuri de constructie au existat inainte de inceperea celui de-al doilea razboi mondial , dar la fel ca multe alte proiecte extreme de importante pentru Romania , planul a fost anulat si inceput de comunisti ( cu muzica aferenta ) .

“ Victoria este primul oraş nou care a aparut pe harta Republicii Populare Române . Tot ce se întâmplă aici , în aşezarea de la poalele Făgăraşilor, este direct raportat la viata combinatului chimic . Nu exista casă , apartament , în care să nu locuiască un muncitor, un inginer sau un tehnician din sfera chimiei .Te surprinde de la început liniştea care stăpâneşte locul. De fapt , localnicii sunt la lucru.” – Ziarul Scanteia – 27 aprilie 1965 .

Pentru a intelege mai bine constructia si amplasarea geografica a orasului Victoria trebuie sa analizam constructia combinatului chimic de la Fagaras intrucat aceste doua zone industriale se pot dezvolta mai eficient datorita proximitatii fortei de munca cu o calificare tehnica medie si superioara .


Municipiul Fagaras ( Judetul Brasov )

Zona industriala a orasului Victoria .

Reteaua de transport a orasului

Orasul Victoria are o functie industriala semnificativa , astfel , buna functionare si amenajare a drumurilor si mentinerea calitatea lor la un nivel ridicat au avut prioritate .

Transportul rutier beneficiaza de o calitate buna a drumurilor , reteaua stradala este relative bine intretinuta deoarece s-a constientizat importanta economica a orasului si astfel , amenajarea si intretinerea drumurilor a avut o oarecare prioritate , spre deosebire de alte orase monoindustriale falimentare . Combinatul chimic asigura peste 80 la suta din locurile de munca ale locuitorilor .


Harta drumurilor judetene din proximiatea orasului Victoria .


Harta drumurilor nationale din proximitatea orasului .


Economia orasului

În oraşul Victoria, funcţionează un combinat chimic. Iniţial, acesta a fost o uzină cehoslovacă(funcţiona de prin

anul 1937), apoi, după ocuparea Cehoslovaciei de către Germania nazista , această uzină a trecut în proprietatea

statului german. După razboi , combinatul a avut pe rând numele SovromChim (era o intreprindere mixtă, sovieto-

română, directorii fiind sovietici), Combinatul Chimic „I.V.Stalin”, iar odata cu schimbarile politice si aparitia

comunismului cu un accent ‘nationalist‘ , a purtat numele de „Combinatul Chimic Victoria”. După Caderea comunismului

şi începerea privatizării, combinatul s-a dezmembrat în S.C. ‘Viromet’ S.A. şi S. C. Uzina Chimică R.A. În 1995 , s-au

pus bazele unei noi uzine chimice: S.C. „Virolite” S.A., cu capital american proprietatea unor frati de origine evrei stabiliti

in Statele Unite ale Americii. În prezent, această nouă uzină poartă numele de S.C. Purolite" S.A.

În oraşul Victoria funcţionează şi alte întreprinderi şi instituţii (chimice, de construcţii, de comerţ, de proiecţări, de IT,

poştă, televiziune prin cablu şi altele).

La Victoria există o sucursală a Bancii Comerciale Romane (B.C.R.), precum şi una a Casei de Economii si

Consemnatiuni (C.E.C.), sunt montate ATM -uri ale băncilor B.C.R. , Raiffeisen Bank, C.E.C. .

Infrastructura : În oraş există reţele de apă curentă, canalizare, gaz metan, reţele de telefonie fixă, de televiziune prin cablu, şosele, cale ferată, internet broadband.


PREZENTAREA TURISTICA

Cabane si refugii – Problema majora , care sta alaturi de cea a drumurilor , construirea de adaposturi turistice a fost abordata de asociatiile turistice mai importante inca din primii ani ai existentei lor . Prima cabana din Muntii Fagarasului , cabana Negoiu – una din cele dintai cabane turistice din Carpatii sud-estici – a fost construita pe Piscul Serbotei , de catre Societatea Carpatina Transilvaneana din Sibiu , in anul 1881 , si a fost inaugurate la 10 septembrie a aceluiasi an . Ea a fost numita ‘cabana Negoiu’ – cu toate ca este situate pe Piscul Serbotei si ca atare , ar fi trebuit sa i se spuna cabana Serbota – deoarece de la inceput a fost considerate baza ascensiunilor pe virful Negoiu . In anul urmator a fost construita cabana Breaza , pe muntele Smida , iar in anul 1883 – prima cabana de la cascada Balea . Construirea de cabane a continuat in ritm alert , astfel ca spre sfarsitul deceniului al noualea al secolului trecut in Muntii Fagarasului existau sase cabane , toate situate pe versantul nordic ( pe muntele Smida , la cascada Balea , la lacul Podragu , pe culmea Tarata sub Boldanu , in Valea Vistei Mari si Piscul Serbotei unde prima cabana a fost inlocuita cu una mult mai spatioasa ) . In deceniul urmator , nu s-a mai construit nici o cabana , dimpotriva , cea de pe muntele Smida a ars .

In primul deceniu al secolului trecut a fost recladita cabana de la cascada Balea , care arsese in anul 1902 , si au fost construite inca doua cabane , una la lacul Balea si alta pe muntele Cataveiu . In acest deceniu a aparut si cea dintai cabana pe versantul sudic , pe muntele Podeanu , in apropierea Negoiului , construita de Societatea Turistilor din Romania in anul 1907 si inaugurata la 18 august 1908 .


Complexul turistic Sambata . Cele sase cabane – destinate initial a fi case de odihna particulare – au fost construite in perioada anilor 1938 – 1939 . Dupa 1948 , ele au devenit case de odihna pentru salariatii intreprinderilor din Fagaras . Prin anul 1960 au fost preluate de Intreprinderea de Exploatarea


Bazelor Climatice ‘ Paltinis’ din Sibiu si folosite in scopuri turistice .


Peisaj montan din muntii Fagaras .

Restaurantul a fost construit in anul 1965 . Obiectivul turistic cel mai important este manastirea Sambata , situata in Poiana Branistei , la vest , in apropierea complexului turistic . Manastirea – monument de arhitectura – a fost construita de voievodul Constantin Brancoveanu in anul 1696 pe locul unei biserici din lemn ridicata de unchiul sau Preda din Brincoveni in anul 1656 . Cladirea manastirii a fost avariata in anul 1785 si a fost refacuta in anii 1926-1936 . In naos se pastreaza , in mare parte , picture originala . Peisajul se aseamana prin spectaculozitate cu cel din imprejurimile Negoiului , avand caldari pietroase , numeroase cascade si repezisuri .

La aceasta manastire au functionat , sprijinite de voievodul muntean , scoli de zugravi si gramatici .

Cabana Popasul Sambetei – Cabana Popasul Sambetei a fost construita in perioada 1936 – 1937 drept casa de odihna particulara . Incepand cu anul 1948 ea a intrat in grupul caselor de la complexul turistic si dupa 1970 a devenit cabana independent .

Poza ne prezinta drumul spre muntii Fagaras

Cabana Turnuri – Destinatia cabanei este aceea de adapost intermediary pe traseul dintre cabanele Arpas si Podragu , care , in timpul iernii nu poate fi parcurs , in mod obisnuit , intr-o singura zi . Ca atare , accesul la cabana se face de la cabana Arpas si de la cabana Podragu . Vara , cabana este accesibila si direct din Orasul Victoria pe traseul Orasul Victoria – La Sipot – Cabana Turnuri .

Cabana a fost construita in anul 1964 de catre Intreprinderea de Exploatare a Bazelor Climatice ‘Paltinis ‘ din Sibiu .

Rezervatia Podragu , ar putea cuprinde caldarea si valea glaciara cu aceleasi nume , inclusiv sectorul ‘ ‘Turnurilor Podragului’ . Protejarea acestuia se justifica prin varietatea deosebita a formelor de eroziune glaciara : prezenta unei caldari simetrice si in trepte cu o morfologie bazala complexa (monticoli , microexcavatii , berbeci glaciari de dimensiuni si forme foarte diferite , striatii pe mici suprafete structurale) , praguri de racord intre prispele glaciare , pe care s-au format cascade . Se adauga cel mai adanc lac si al doilea ca suprafata din acesti munti , cu forma aproape circular , care este delimitat de un alt lac de mici dimensiuni , printr-o potcoava nivala . La nivelul aceleiasi caldari , sunt cantonate numeroase alte lacuri de dimensiuni variabile , suprafete de mlastini cu vegetatia lor caracteristica de

Sphagnum . Valea glaciara derivate spre nord din Caldarea Podragului are trepte peste care raul formeaza cascade , cea mai cunoscuta si pitoreasca fiind la ‘Turnuri’ . Aici , Muchia Podragului se termina printr-o creasta crenelata , ceea ce a dus astfel la denumirea ei .


Pentru conservarea peisajului se impune limitarea pasunatului , care prin turmele numeorase de oi a dus la formarea ‘potecilor de animale’ sau a unor solifluxiuni ce au derivate in mici alunecari de teren . S-ar pastra astfel si numeroasele specii floristice rare .

Cabana Podragu – Cabana este formata dintr-un corp principal si o anexa . Cladirea principal , cu parter si etaj , este construita din zid de piatra . La parter se afla doua dormitoare , sufrageria , bucataria , camera cabanierului si grupurile sanitare . Etajul cuprinde trei dormitoare , o camera pentru cabanier si grupurile sanitare . Pivnita cabanei este folosita ca magazine . Anexa , avand numai parter , este construita din lemn si cuprinde trei dormitoare cu priciuri , un cuptor pentru paine si o magazine . Capacitatea de cazare : iarna 70 de locuri , vara 120 de locuri . Incalzirea se face cu lemne in sobe de teracota . Cabana dispune de instalatie electrica pentru iluminat

Refugii alpine : Refugiul Berevoescu – Refugiul a fost construit de Salvamont Brasov , fiind montat intre 18 – 25 octombrie 1975 si dat in folosinta la 26 octombrie acelasi an . Materialele au fost transportate cu elicopterul . Refugiul a fost prevazut sa fie amplasat in Curmatura Bratilei , care ar fi fost un loc mai potrivit , dar conditiile neprevazute au facut ca materialele sa ajunga pe Sleaul Vladului , ceea ce a determinat ca refugiul sa fie montat in acel loc . Vanturile naprasnice de pe crestele fagarasene au deteriorate in iarna 1975 – 1976 invelisul exterior al refugiului , smulgand mai multe panouri de table . Cu material carate in spinare , salvamontistii brasoveni au reparat refugiul in zilele de 13- 14 august 1976 .

Refugiul Valea Rea – este format dintr-o singura incapere de forma semicilindrica , avand pereti dubli , din table , cu izolatie de vata mineral intre ei . Capacitatea de cazare – 24 de locuri . Refugiul Caltun – este o constructive metalica semicilindrica cu doua invelisuri , avand intre ele izolatie din vata mineral . Usa este plasata la capatul nord-estic . Capacitatea de cazare este de 14 locuri .

Trasee turistice – Traseul Victoria-Valea Vistei Mari – Portita Vistei .

Accesul la Orasul Victoria se face in mod obisnuit cu autobeze din autogara Ucea . De la cabana Arpas pornim pe drumul forestier spre sud si dupa 200 cotim la stanga , in timp ce lasam in dreapta ramificatia drumului forestier spre ursoaia si traseul marcat cu triunghi rosu , care trec pe langa o cladire . Urcam pe drumul din stanga pana sus , pe terasa vaii , unde cotim la dreapta si , dupa aproape 1 km de la cabana , ajungem la o raspantie . Spre stanga continuam drumul spre orasul Victoria

Victoria poate fi considerata o baza importanta pentru doritorii de ascensiuni montane , intrucat unele din cele mai inalte varfuri ale Muntilor Fagaras sunt la distante destul de apropiate de oras ( varfurile Moldoveanu – 2543 de metri , Negoiu – 2535 de metri.) . Exista multi tour operatori care includ Orasul Victoria in portofoliul lor , iar numarul de turisti externi care viziteaza muntii este in continua crestere . Agroturismul este cea mai raspandita forma de turism in oras si imprejurimi . Cabanele montane aflate in apropiere orasului Victoria sunt Turnuri , Podragu , Valea Sambetei . Complexul turistic Sambata este , de asemenea , situat in apropierea orasului ( la 20 de kilometri ) . Serviciul salvamont


victoria este de foarte buna calitate , fiind recunoscut ca atare , atat in tara , cat si in strainatate .

Traseul pe Valea Sambetei .


Harta traseului Vistea Mare .

Orasul este dotat cu o piscina , de calitate , inclusiv cu saune . Vara , in incinta inchisa a piscinei , turistii , care practica campingul , pot monta corturi . In oras exista hoteluri , restaurante , etc .


Traseul turistic Victoria – cabana turnuri .

Arhitectura turismului si dezvoltarea durabila a orasului Victoria

Arhitectura este un instrument de marketing puternic in industria turismului . Arhitectura poate fi planificata pentru adaptare la diferite tipuri de turism iar astfel se pot economisi bani . Arhitectura contribuie substantial la experienta vizitatorului iar aici trebuie pus accentual pe traditia locala , pe inovatie , dar si pe forma cladirilor din regiune .

Arhitectura de inalta calitate pune in valoare resursele culturale , ecologia si mediul social iar astfel asigura o sustenabilitate ridicata a turismului .

Selectia teritoriului - Selecţia teritoriului destinat amenajării turistice utilizează o serie de criterii specifice care au învedere: a. condiţiile naturale ale teritoriului , b. bogăţia cultural istorică , c. condiţiile socio-economice, d. infrastructura;e.dotările existente pentru cultură şi odihnă , f. legislaţia şi reglementările în vigoare .

Conditiile naturale ale teritoriului - geologia şi morfologia teritoriului, clima, flora, fauna, hidrografia (elemente de atracţieturistică) , calitatea şi caracteristicile acestora permit determinarea valorii, forţei de atracţie şirespectiv a tipologiei amenajărilor . Bogatia cultural – istorica : vestigii arheologice, monumente istorice şi contemporane, elemente de folclor, tradiţii şiarhitectură locală, atracţii culturale (serbări, festivaluri), valori artistice etc. , în selecţia teritoriului se are în vedere prezenţa elementelor de cultură, originalitatea şivaloarea lor, starea de conservare, posibilităţile şi riscurile atragerii acestora în circuitulturistice


Statiune montana ( Norefjell – Norvegia )

Exemple de arhitectura moderna


Pozitia optima de localizare in amenajarea turistica .

Atractivitatea turistică a unei staţiuni nu scadeîntotdeauna invers proporţional cu distanţa, existând şisituaţii când în diferenţierea atractivităţii se include şi preţul sejurului, diversitatea ofertei turistice, calitatea peisajului şi a factorilor de mediu, valenţele terapeutice aleacestora, oboseala şi monotonia parcursului până la loculde destinaţie etc. Din această perspectivă se poate deducecă există o poziţie optimă a amplasamentului (d0) dată dedistanţa de acces de-a lungul unei singure zile cu momentede odihnă şi relaxare, cu mai multe alternative de mijloacede transport public sau cu autoturismul, pe durataîntregului an, la o distanţă cât mai mică de obiectiveleturistice ce urmează a fi vizitate pe cale pietonală, în apropierea utilităţilor publice care să permitărealizarea unor racorduri ieftine, în areale neexpuse fenomenelor de risc (poluare, inundaţii, alunecări etc.) .

Principiul integritatii armonioase a elementelor naturale cu suprafetele construite , structura serviciilor si infrastructura turistica . Dezvoltarea unei zone turistice se impune a se realize printr-o integrare armonioasa a elementelor cadrului natural in cadrul structurilor amenajate .

Aceasta duce la sporirea atractivitatii turistice si totodata la crearea unui mediu de locuire reconfortabil , in opozanta de cele mai multe ori cu cel de la locul de domiciliu

Principiul flexibilitatii sau al structurilor evolutive precizeaza ca , in amenajarea turistica structurile si infrastructurile turistice noi implementate trebuie sa permita integrarea in viitor a unor noi dotari ca urmare a modificarilor survenite in cererea turistica . Amenajarile turistice ‘rigide’ care nu prezerveaza teritorii pentru noi infrastructure si dotari , nu ia in calcul cresterea fluxului turistic si nu coreleaza cu acesta necesarul spatiilor de cazare , numarul , tipologia si dimensiunile infrastructurilor edilitare si de transport in cadrul zonei sau statiunii turistice , va intampina mari probleme de dezvoltare .

Principiul retelelor interdependente precizeaza ca , in amenajarea zonelor turistice si organizarea fluxurilor de turisti in cadrul acestora se impune statuarea unor relatii de interdependent in ceea ce priveste oferta de servicii , capacitatea de absorbtie a fluxului turistic , comportamentul populatiei autohtone fata de turisti . Astfel , in perioada de sezon , pentru ca intreaga zona turistica sa capteze la maxim fluxul turistic intre unitatile turistice trebuie sa existe un schimb permanent de informative cu privire la capacitatea de cazare disponibila . Fluxul nerecptionat , pentru a nu fi pierdut din circuitul turistic urmeaza a fi dirijat spre unitatile de cazare invecinate .

Principiul functionalitatii optime a intregului system de retele . Structurarea optima a unei zone turistice se poate realiza prin delimitarea in cadrul acesteia a urmatoarelor retele : reteaua de resurse turistice naturale si antropice , de care sunt legate noile forme ale suprastructurii si infrastructurii turistice , reteaua de cazare si receptie a turistilor .

In amplasarea statiunilor montane se pun in evident trei tipuri distinct de localizare

Localizare periferica : care se situeaza la periferia marilor orase , in apropierea masivelor muntoase


Perimentrul din jurul statiunii climaterice sambata este ideal pentru amenajarea unei statiuni turistice montane .

Localizarea lineara , care urmeaza culoarele naturale de penetratie in munte , rezultand statiuni dezvoltate de-a lungul axelor rutiere

Localizarea terminala care se dezvolta in zonele alpine . In cazul orasului Victoria statiunea va avea o localizare terminala .

In amenajarea statiunilor se urmareste asigurarea unor modalitati diferite de sejur turistic . Pentru acest motiv se realizeaza in statiuni o gama variata de mijloace de cazare , masa si agreement la nivele variate de altitudine .

Studiile efectuate cu privire la valorificarea potentialului turistic al unei zone de munte evidentiaza faptul ca statiunea poate fi conceputa ca o unitate centrala care are mai multe subunitati in sfera sa de actiune .

Statiunea propriu-zisa , cu pricipalul sau fond de cazare , alimentative publica si agreement , poate fi dispusa la poalele masivului , la o altitudine de 600 -700 m . Asezarea in acest fel a statiunii ii confera o serie de avantaje suplimentare .

• Posibilitatea de a asigura un caracter polivalent ofertei turistice si o exploatare continua a infrastructurii turistice , atat in sezonul hibernal cat si in cel estival

• Turistii pot stabili legaturi permanente cu alte zone turistice sau orase , (excursii , vizite) si organiza mai placut petrecerea timpului liber , chiar in perioadele cand in masivul muntos condtitiile climate sunt nefavorabile .

• Eficienta rapida a investitiilor

• Confera posibilitatea amenajarii unor unitati turistice satelit ai statiunii , ale caror dimensiune urmeaza sa se stabileasca in functie de posibilitatile de alimentare cu apa , de suprafata posibila a fi ocupata cu constructii si fara a afecta mediul inconjurator . Rolul acestor sateliti este de a amplifica circulatia turistica , de a asigura cazarea si servirea mesei turistilor care se afla in zona si a turistilor cazati in statiunea de baza .


Au existat si proiecte pentru amenajarea unei statiuni montane international de altitudine la Balea Lac , care ar fi pus in valoare peisajele pitoresti din regiunea central a Muntilor Fagarasului , iar Caldarea Balei dispune de un domeniu schiabil comparabil cu multe statiuni montane de renume . Studiul avea in vedere caracterul schiabil al peisajului , gradul de izolare fata de centrele urbane aglomerate , posibilitatile diverse pentru sporturi de vara : turismul sportiv si de promenada , vanatoarea si pescuitul sportiv . Se adauga existenta arealelor de interes istoric atat de pe versantul nordic ( Manastirea Constantin Brancoveanu ) , de pe valea Argesului din sud , legat de Curtea de Arges sau Cetatea Poenari din Cheile Argesului . Revigorarea turismului prin investitii in infrastructura bazei material din acesti munti se justifica prin gradul de atractivitate atat pentru turismul intern dar mai ales pentru turistii straini . Peisajele alpine cu relieful glaciar , periglaciar si crio-nival si apropierea fata de Bucuresti sau alte orase mari ale tarii , centre de radiere a fluxului turistic , ar duce si la descongestionarea vaii Prahovei sau a Masivului Bucegi .

DEZVOLTAREA DURABILA SI REGENERAREA ORASULUI VICTORIA

In prezent popularitatea orasului a crescut , a aparut un documentar pe HBO care ne prezinta viata orasenilor , a fost subiectul de discutie in multe emisiuni tv , in universitati , astfel a aparut si un concurs de regenerare urbana finantat de

Siemens .

Orasul Victoria este un important centru financiar si turistic pentru judetul Brasov . Un rol foarte important pentru protejarea si promovarea patrimoniului cultural , etnografic , il are , muzeul de etnografie din Brasov , prin proiectele si actiunile lor culturale , prin cercetarile pe care le fac in diferite zone , prin programele lor de salvare a patrimoniului etnologic . Prin intermediul centrului judetean , pentru conservarea si promovarea culturii traditionale Brasov , se vor desfasura evenimente cu caracter periodic , de obicei cu prilejul marilor sarbatori de peste an , cu mentiunea ca in acest an , cuantumul bugetului alocat va fi mult mai redus . In prezent exista un cadru de strategie si plan de implementare pentru un turism durabil in judetul Brasov. In acest plan

va fi inclus si orasul Victoria . Cele mai importante puncte ale planului tin de nivelul economic si social cum ar fi :

1) Cresterea ocupatiei care sa se concentreze , pe acele activitati si programe de turism care produc locuri de munca , cresterea nivelului de ocupatie la scara locala , precum si oportunitatile de pregatire profesionala .

2) Infiintarea de mici afaceri si consolidarea operatiunilor existente : pentru cresterea oportunitatilor de realizare a unor produse specializate , pentru noile companii , precum si identificarea posibilitatilor de crestere a veniturilor operatorilor actuali .

3) Dezvoltarea economica a comunitatii pentru incurajarea turismului , ca vehicul pentru dezvoltarea economica locala , in mod special in localitatile locale mici , prin accentul pus pe turismul rural si agro-turism

4) Cresterea veniturilor din turism : pentru identificarea de noi produse , modernizarea unitatilor existente , atragerea de noi turisti si prelungirea duratei sederii astfel incat sa se extinda timpul petrecut de turisti , in judet


5) Integrarea turismului cu alte sectoare industrial regionale : pentru a maximiza potentialul turistic si a contribui astfel direct si indirect , la alte sectoare economice , cum ar fi , agricultura , productia artistica si mestesugareasca , confectionarea de mobila , etc .

6) Dezvoltarea oportunitatilor de invatare : pentru identificarea produselor noi si a celor existente care pot fi folosite ca baza pentru dezvoltarea de noi deprinderi , in mod special in domeniile serviciilor de interpretare ghizi , operatiunilor de turism si gestiunii afacerilor , marketingul industriei turismului , pregatirea mancarurilor traditionale , a evenimentelor culturale cu specific traditional , etc .

7) Constientizarea importantei turismului : pentru identificarea oportunitatilor socio-economice si importantei turismului pentru mediul in care traiesc rezidentii judetului Brasov .

8) Distribuirea echitabila a beneficiilor pentru a se asigura ca beneficiile turismului sunt distribuite dincolo de zonele Problemele dezvoltarii ecologice

9) Imbunatatirea increderii investitorilor : pentru pregatirea strategiei de turism care creeaza o atmosfera de incredere si identifica oportunitati de investitii directionate .

Obiective : Elaborarea unor obiective masurabile si sustenabile s-a dovedit o provocare , in parte datorita lipsei informatiilor de baza pe baza carora sa se stabileasca teluri sanatoase . Cu toate acestea este important sa se aiba in vedere obiective generale care par realiste in conditiile de piata existente si potentiale .

1) Protectia resurselor de turism ale orasului Victoria : Stoparea declinului actual , ingrijorator , al calitatii bazei de resurse culturale si naturale pentru identificarea zonelor de protectie , precum si elaborarea de practici si linii directoare pentru mediu .

2) Constientizarea la nivel local a valorii protectiei mediului : pentru identificarea campaniilor si proiectelor care permit rezidentilor din regiune , sa aprecieze valoarea protectiei mediului pentru dezvoltarea economica durabila a judetului .

Predeal-Brasov-Rasnov-Bran-Poiana Brasov astfel incat sa ajunga in toate partile judetului Brasov


3) Promovarea conceptelor de dezvoltare durabila a turismului : pentru identificarea practicilor si procedurilor , care pot fi folosite pentru a se asigura ca turismul se dezvolta intr-un mediu protejat si ca resursele de turism pentru generatiile viitoare sunt si ele protejate .

4) Aprecierea protectiei resurselor naturale si culturale ale orasului si imprejurimilor

Cresterea turismului in judetul Brasov : se presupune ca volumul de vizitatori va creste pana in 2010 la aproximativ 692.000 de turisti cazati . Cresterea se va stabiliza apoi la 7% cresterii anuale intre 2011 si 2015 astfel incat va genera

aproape un million de turisti cazati in 9-10 ani . .

Privire generala asupra orasului


O strada din zona centrala a orasului .

Strandul din oras


PROBLEMELE MEDIULUI INCONJURATOR SI ALE POLUARII

Orasul Victoria a aparut in jurul uzinei chimice UCEA , ridicata de un grup de cehi la poalele muntilor Fagaras , in anul 1937 . Primul cartier de case a aparut in 1948 si a fost numit Ucea Fabricii . Abia in 1954 intreg ansamblul a fost botezat Victoria .

Dupa ocuparea Cehoslovaciei de catre nazisti , uzina trece in proprietatea statului German , iar dupa al Doilea Razboi Mondial devine o societate mixta , sovieto-romana , numita Combinatul Chimic “I.V. Stalin’ .

Dupa destalinizare , uzina s-a numit Combinatul Chimic Victoria .

Dupa 1990 , o parte a combinatului devine societate cu capital romano-american , Virolite S.A. , iar americanii cumpara apoi totul si schimba numele in ‘Purolite’ .

Imagine satelitara MODIS prelucrata pentru a pune in evidenta ariile protejate din jurul orasului Victoria

Este de la sine inteles , ca in perioada comunista , poluarea a scapat de sub control , nu doar in orasul Victoria , dar in tot blocul de est . Cel mai bun exemplu este dezastrul nuclear de la Cernobil . In prezent , compania Americana sustine ca activitatea desfasurata in zona nu polueaza , ci creeaza doar discomfort . Locurile de munca , pentru cei aproximativ 10.000 de locuitori ai orasului Victoria din judetul Brasov , sunt conditionate de activitatea uzinelor chimice din oras . Imediat dupa 1990 , odata cu privatizarea fostului combinat chimic , au inceput si problemele legate de ‘supravietuire’ . Dupa disponibilizarile masive din perioada postdecembrista , salvarea pentru locuitorii din Victoria precum si pentru cei din satele concentrate in jurul granitei dintre judetele Brasov si Sibiu , parea sa vina de la investitorii americani , care dupa asocierea cu Virometul , isi construiesc in 1995 , propria fabrica producatoare de rasini schimbatoare de ioni . Astfel multi dintre fostii angajati ai combinatului chimic aleg salariile mai atractive si conditiile ‘occidentale’ pe care le ofera un loc de munca ‘la americani’ .

In scurt timp , insa , reversul medaliei nu intarzie sa apara . O parte a celor care au muncit la Purolite renunta la slujbele de aici . ‘Au inceput sa apara transformarile – caderea parului , afectiuni cardiace , decese premature , intoxicatii , alergii sau boli cronice ‘ , spune un muncitor de la uzina vecina – Viromet.


Zona verde din proximitatea combinatului chimic .

Localnicii marturisesc ca problemelor legate de sanatate , li se adauga afectarea florei si a faunei , poluarea apelor de suprafata si a panzei freatice , precum si recoltele tot mai scazute pe care satenii din imprejurimi le pun pe seama activitatii derulate ‘de americani la Victoria’ . Cetatenii orasului tind sa isi piarda increderea in eforturile administratiei locale de a le asigura cele mai bune conditii de trai . ‘Ne-am plans in mai multe randuri in legatura cu poluarea de la americani , dar am ramas cu plangerile . Primarul a promis de atatea ori ca rezolva situatia , insa impresia noastra e ca face un joc dublu – una spune in fata noastra , si alta in fata lor’ , afirma un locuitor din oras .

0

200

400

600

800

1000

1200

SALARIATI

S.C.VIROMET.S.A.

S.C. PUROLITES.A.

S.C. PIROCHIMS.A.

S.C. POLLUXS.R.L.

S.C. SACOTERMS.A.

S.C. ARZ PRODS.R.L.

S.C. IATSA S.A. Acordul de mediu e valabil pana in 2014


Societatea Purolite a obţinut Autorizaţia Integrată de Mediu (AIM), emisă în anul 2006 de Agenţia Regională pentru

Protecţia Mediului Sibiu, pentru o instalaţie de obţinere a răşinilor schimbătoare de ioni, formată din instalaţii pentru

producerea de materiale plastice de bază - fibre sintetice polimerice şi fibre pe bază de celuloză.

Aceeaşi activitate a fost desfăşurată anterior şi de societatea Viromet, dar americanii susţin că tehnologia folosită în

prezent situează compania Purolite pe locul al doilea în Europa.

Instalaţia este unica de acest gen din România. Conform declaraţiilor făcute în cadrul dezbaterii publice pentru

obţinerea AIM, compania a făcut aici investiţii de peste 45 de milioane de dolari, din care trei milioane vizează protecţia

mediului.

Principalele două surse de emisii ale substanţelor puternic odorizante le reprezintă manevrele din fabrică şi staţia de

epurare. Potrivit autorităţilor, investiţiile pe care trebuie să le facă firma până în 2014 vizează modernizarea staţiei de

epurare a apei.

MAREA BRITANIE A DESFIINŢAT COMBINATUL PUROLITE

Purolite s-a stabilit în România ca urmare a relocării activităţii unei fabrici din Marea Britanie. Autorităţile britanice au

declarat că substanţele de la Purolite contaminează solul şi pânza freatică, unele emisii poluante depăşind de 5.000 de

ori limitele admise.

Potrivit poziţiei prezentate în cadrul dezbaterii publice pentru obţinerea Autorizaţiei Integrate de Mediu, compania

susţine, însă, că mutarea fabricii în România s-a făcut din raţiuni strict economice. Compania mai are o fabrică similară

în Statele Unite ale Americii şi una în China. In Philadelphia , Statele Unite , Agentia de Protectia Mediului a constatat

ca emisiile de gaze ale companiei distrug stratul de ozon . Pentru a rezolva problema , Purolite a platit , in august 2000 ,

daune de 400.000 de dolari si a fost obligata sa renunte la echipamentele care polueaza mediul .

Una din cele mai importante probleme semnalate cu privire la activitatea desfăşurată de investitorii americani la

Victoria este utilizarea unei substanţe cancerigene - bisclometileter.

Reprezentanţii companiei au declarat, în mai multe rânduri, că tehnologia folosită face ca bisclometileterul să nu

reprezinte un pericol pentru angajaţi, substanţa fiind monitorizată continuu. Localnicii sunt însă de altă părere: "E

îngrijorător faptul că, în ultimul timp, s-au înmulţit cazurile de cancer"

CONCLUZIE

Din aceasta prezentare putem sa tragem concluzia ca nu turismul este principalul distrugator de mediu , in schimb , poluarea adusa de o industrie scapata de sub control a adus problem societatii.

Vina o au cei care au permis companiilor sa isi deschida fabrici pe teritoriul Romaniei , fara sa se informeze cu privire

la problemele de mediu care au fost aduse in alte tari de aceste corporatii .

Aceste probleme pot fi rezolvate doar printr-o educatie mai buna , si prin masuri mai bune din partea statului Roman impotriva marilor poluatori . Este cunoscut faptul ca turismul are potentialul de a genera foarte multe locuri de munca , dar nu fara ajutorul legilor statului , care ar trebui sa se concentreze pe creearea de locuri de munca mai stabile si bine platite in turism , doar astfel tinerii vor avea sansa sa duca o viata decenta in Romania , invatamantul romanesc , chiar daca nu este cel mai bun din lume , are potentialul de a educa tinerii (dovada sunt statisticile efectuate de organizatiile specializate in domeniu , multe universitati din Romania , le depasesc pe cele din Japonia si S.U.A. in ciuda faptului ca nu avem inca o universitate in top 500 ), care la sfarsitul vietii de student vor trebui sa isi gaseasca un loc de munca , iar aici statul si agentiile lui trebuie sa se implice(folosind puterea legii) si sa ajute tinerii absolventi cu asigurarea unui loc de munca .

Astfel , problemele sociale si economice vor fi cu mult diminuate , tinerii nu vor fi nevoiti sa lucreze precum parintii si bunicii lor , pe un salariu mic , in fabrici care nu aduc nimic bun societatii decat poluare , lipsa de productivitate si distrugere a mediului iar in final a vietilor muncitorilor si a familiilor acestora .

O mare parte din problemele sociale si economice isi au radacinile in zecile de ani de comunism , ani in care istoria , educatia , respectiv in care arta si sportul care sunt esentiale in dezvoltarea creativitatii , productivitatii , incluziunii


sociale , au fost distruse sau folosite in numele unui partid condus de ‘oameni’ care impart aceeasi trasatura de caracter precum sefii companiei ‘Purolite’ .


96068527 o monografie a orasului victoria

Documents