RĂMAS BUN, DOAMNA ÎNVĂŢĂTOARE!

Dacă şi florile au vise, şi nu se poate să nu aibă, altfel de ce ar închide ochii spre seară şi de ce ar dormi?-dacă şi florile visează, atunci nu-i nici o îndoială că visul lor e să ajungă cununi pe tâmple de copii.

Dacă florile au vise, ele visează în luna iunie, când şcoala şi copilăria au bucurii şi sărbători, să treacă , drept recunoştinţă, cu-ntreaga lor mireasmă pură, din braţe de copii, în calde şi bune mâini de învăţători.

Mi-amintesc de prima zi de şcoalăCând în jur vedeam numai copiiToţi aveam ghiozdane şi caieteŞi în suflet numai bucurii.Liniştiţi, tăcuţi ca niciodatăÎmbrăcaţi în uniforme, toţi la felPriveam şcoala nouă şi frumoasăŞi-aşteptam cu-nfrigurare primul clopoţel.

Cântec: Iată-ne venind la şcoală...

Iată-ne venind la şcoală!Am intrat cu toţi voioşi.Cine ne priveşte oare ?

Cu ochi mari, prietenoşi.-bis

Este-a noastră-nvăţătoare,Care ne zâmbeşte-n prag

Ca o mamă iubitoare,Ea ne-ntâmpină cu drag.-bis

Când am venit la şcoală-n toamnăEram un ţânc sfios şi micM-aţi mângâiat pe creştet, doamnă,Şi prcă m-am simţit voinic.

Nu aţi văzut în ochi de stele

1

Bobiţe calde de mărgele.Sau le-aţi văzut, acum ştiu clarDar le-aţi închis într-un sertar.

Ce caldă mână mi-aţi întins!Şi-am scris şi am citit cu spor.Nimic în viaţă nu-i uşor!Să fim destoinici ne-aţi pretins.

Odată, poate aţi lipsit.Ce mult atunci ne-am necăjit!Că e uşoară truda noastrăDoar sub privirea dumneavoastră .

Acum , când patru ani s-au dusCa soarele către apusPe când ne înălţăm c-o treaptăVă sărutăm mâna cea dreaptă.Şi vă aducem, doamna noastră,Tot cerul într-o floare-albastră!

Eram copii când prima oară ne-am văzut.Atunci cu noi un drum aţi început.Timizi în clasă am intrat,Cu „bună ziua” am salutat.O, ce frumos, frumos a fost odat’.

Trecut-au anii, ca zilele unui copil,Trecut-au liliecii de april.Iar noi cu drag ne-om amintiŞi cu drag vom povestiDe învăţătoarea dragăPe care mereu, mereu o vom cinsti.

Trecut-au în zbor anii de şcoalăNoi clasa a patra terminămŞi -un „bun rămas” cu toţiiDin suflet vă urăm!

2

Cântec: Plâng salcâmi pe alei...

Plâng salcâmi pe alei de durere acumŞi se-alătură şi-al nostru glas.Bun rămas, bun rămas, ne aşteaptă alt drumBun rămas, bun rămas, bun rămas!

Până ieri, noi la şcoală cu toţii veneamCu paşi repezi, grăbiţi şi vioi,Uniforme purtam, cordeluţe aveamPână ieri, până ieri, până ieri.

Bun rămas banca mea, te-am iubit îndeajunsScârţâind când ieşeam la răspunsCu creionul te-am scris şi cu note de visTu nimic, banca mea, nu ai zis.

Bun rămas catalog, învechit, părăsit,Cât de mult pentru tine-am trudit.Câşi de 10 visam, câţi de 4 luamCatalog, catalog învechit.

Anii repezi s-au scurs, ca un zbor de cocoriCa un fulg ce se pierde în zăriAm avut bucurii, am legat prieteniiPrietenii, prietenii, prietenii.

A sosit timpul trist ca să ne despărţim

3

În curând noi aici nu vom fiIară cei ce rămân, ne urează „drum bun”Ne urează, urează drum bun.

Tu rămâi, clasa mea, alţi elevi vei aveaCe pe scări şi pe bănci vor săriCă şi noi am sărit, că şi noi te-am iubitTe-am iubit, te-am iubit, clasa mea.

Învăţătoarei noastre, cu chip blând şi luminosDin suflet îi aduc un cald şi meritat prinos.Căci mi-a-nsoţit cu drag copilăriaM-a învăţat ce-i munca, omenia.

Vor trece anii peste pleoapeŞi peste noi ...şi-o să-mbătrânimOriunde-om fi, o să simţim:Căci oameni ne-a-nvăţat să fim.

Cântec : Ce frumos e omul

Dintre câte sunt pe lume R: Ce frumos e omul!Doar el merit-acest nume R:Munţi şi văi se mai pot naşte R:Dar ca el nu vom cunoaşte. R:Şi în gânduri când se zbate R:El nu are drept la moarte. R:Dintre câte-s pe planetă R:Numai el nu se repetă.

4

Şi privind în amintireColo la-nceput de drum,Pe învăţătoarea noastră Vom zări-o ca şi-acum.Petrecându-ne cu ochiiDin fereastră, mai departe,Urmărind, în gând, potecaFiecăruia în parte.Alte degete micuţe, Nedeprinse cu condei,Peste zeci de file albeVa purta cu mâna ei.Şi cu inimile plineDe aducerile-aminte,Vom şopti prin tot ce facem:NOI VĂ MULŢUMIM FIERBINTE!

Dăscăliţă, dăscăliţă,Ne-ai luat de pe uliţăŞi ne-ai dat la fiecareAur şi mărgăritare, Dăscăliţa mea!

Pentru că ne-ai dat luminăFie-ţi viaţa o grădină.Pentru că ne-aţi învăţatFie-ţi viaţa drum curat, Dăscăliţa mea!

Te cinstească-ntregul satCă mintea ne-ai luminat.Ai ştiut prunci să iubeştiNuma-nbine să trăieşti, Dăscăliţa mea!

Vor trece anii...dar în inimi

5

O vom păstra ca şi acum:Chip luminos ce ne vegheazăCu drag , la început de drum.

Lumina ei e şi lumina noastră,Dintr-un tărâm al cărţii şi-al minuniiCa într-un zbor de pasăre măiastrăNe poartă blând în lumea-nţelepciunii.

Oceanele de slove le parcurgem,Străbatem depărtări cu ochii minţii,Iar când la ţărm, biruitori ajungem,Sori mari se-aprind sub arcuirea frunţii.

Ea este-asemeni flăcării arzânde:Se mistuie, lumini ţesând în jurŞi de-o purtăm în amintiri, oriundeI se cuvine gândul cel mai pur.

E atât de cald Şi e atâta soare,Încât se scaldăRazele-n privireAcum când visul nostruVrea să zboareSpre ceru-nalt,Deschis spre împlinire.Şi clopoţelulSună azi mai tare,Anume,Să ne amintească, poate,De cea din urmă zi de curs,Ce are o-nsemnătateMai presus de toate.Şcoala întreagă e în sărbătoareŞi-ncearcă iunie

6

În frunze să respire.Primiţi, iubita noastră-nvăţătoareBuchetul de aleasă mulţumire.

Îmi amintesc cu drag şi-acumDe acea zi cu soareCând am păşit pe-al cărţii drumCu a mea învăţătoare

Anii au trecut, ne despărţimDar vom purta în minteAl dumneavoastră chip seninŞi glasul de părinte.

Dacă vreodată v-am greşitAcum vă cer iertareDar vocii ce-ndumări mi-a datEu nu-i voi da uitare.

Cu suflet bun m-aţi învăţatSă fac numai ce-i bineCum să iubesc tot ce e dreptÎn vremea care vine.

Ştiu, iubită-nvăţătoare,Că în minte-o să-mi rămâiCând eu trec în clasa a cinceaIar tu mergi la clasa-ntâi.

Am simţit în orice clipăMereu dragostea ta mareTe-am ştiut mereu aproapeCând m-ai pus la vreo-ncercare.

7

Iar acum la despărţire,Tuturor ţin să le spun:Cu căldură şi iubireM-ai dus tu pe drumul bun.

Cântec : O serenadă................

O serenadă noi cântăm azi împreunăAceleia ce drum în viaţă ne-a deschis.Şi luminaţi ca nişte brazi de mândra lunăO serenadă noi cântăm azi fericiţi.

O serenadă noi cântăm la despărţirePrin ea succese noi în muncă vă urămAcum plecăm, ne veţi rămâne-n amintireO serenadă noi din inimi vă cântăm.

Astăzi noi ne despărţimPe drum nou de-acum pornim.Nicio clipă n-am uitatCe pân-acum ne-aţi învăţat.

Pe drumul vieţii ne-aţi deshis Porţi de taină, porţi de vis.Şi-n al despărţirii ceasNoi vă spunem „Bun rămas!”

Cuvântul de rămas bun!!!!!!!!!!!!!!( se citeşte de către un elev)

8

Scumpă-nvăţătoare,Să nu te-ndoieşti:Ştim că-ţi suntem dragiŞi că ne iubeşti.Ştim că lăcrimeziCând ne este greuŞi ne eşti alături,Pas cu pas, mereu.Cu multă iubreAzi te-mbrăţişămSpor şi fericireNoi toţi îţi urăm!

Trecut-au şi aceşti ani pe nesimţite.La fel trecut-au clipele în zbor.Şi zile triste, sau mai fericiteS-au dus, lăsând doar amintirea lor.

Cu dragoste fierbinte, părintească,Ne-aţi ocrotit pe noi atât de mult!Făcut-aţi ca din inimă să crească:O viaţă, o speranţă, un cuvânt.

Acum, la despărţire, de-astă dată,O singură dorinţă mai avem:Să ne iertaţi, de v-am greşit vreodată!Din inimă, din suflet, vă rugăm.

Cântec: Emoţie răscolitoare.....

Emoţie răscolitoareSimt cum mă-nvăluie când spunIubitei mele-nvăţătoareVorbele triste: „Rămas bun!”-bis

9

Ne-aţi învăţat şi ne-aţi certatAsemeni bunilor părinţi.Şi cu iubire-ndemn ne-aţi datSă învăţăm, să fim cumnţi.- bis

„Noi ne luăm de-acuma zborul”Am spus cu glasul tremurând.Noi ştim că vă vom duce dorulŞi nu vă vom uita nicicând. –bis

Iubită doamnă-nvăţătoare,Am vrea să ştiţi că vă iubim.Şi despărţirea de ne doareVom învăţa s-o preţuim.- bis

În loc de „CUVÂNTARE”:

Mi i-aţi adus în prima zi de şcoală,Vi i-am primit cu dragoste şi dor.În ochii lor, emoţii şi sfială,În ochii mei, gând bun de viitor.

Mi-aţi dat în grijă brazdă nelucrată.Sămânţă bună-am pregătit în dar;Şi-am pus-o la-ncolţit, înveşmântată,În slova din poveşti şi-abecedar. ( Sămânţa de lumină )

10

11