Problema raului metafizicRaul metafizic este, parerea mea cel mai sensibil dintre cele 3 intrucat poate sa contina putin din fiecare. Problema ridicata de Hume este pertinenta din punct de vedere rational dar este falsa din punct de vedere metafizic. Atunci cind vorbim despre rau trebuie sa privim putin la modul in care "raul" a patruns in lume si felul in care acest rau s-a perpetuat. Responsabilitatea pentru existenta raului nu i se poate atribui unei fiinte anume, raul ca stare poate exista, existenta raului (ca stare) e perpetuata de om, fara om raul nu exista.Hume pleaca de la o idee falsa in analiza sa, Dumnezeu a permis omului sa decida asupra vietii sale si asupra relatiei sale cu El, Dumnezeu nu mai intervine in lume pentru a modifica cursul ales de om, D-zeu ii permite omului sa faca ceea ce doreste, de aceea ii ingaduie orice fapta si-l lasa sa continue pe drumul ales, chiar daca alegerea omului este una care o sa-l duca la pierire. D-zeu nu este neputincios, dar El nu doreste si nu se implica in actiuni care propaga raul, acest fapt nu ii limiteaza puterea, din contra arata lumii ca este un D-zeu maret. Una din manifestari este lucrarea Satanei de a ataca Cuvantul si de a-l perverti; sa atace autoritatea lui Dumnezeu etc. Asemeni lui Iov, i-as spune unei persoane care se confrunta cu o problema similara urmatoarele lucruri: Desi nu ne place suferinta, unele lucruri le putem invata numai si numai prin suferinta Asemeni lui Iov care ajunge sa-l vada pe Dumnezeu dintr-o noua perspectiva poate ajunge si persoana respectiva sa il vada diferit Suferinta NU e doar rezultatul pacatului (Ioan 9.2) Prin suferinta ajungem sa cunoastem pocainta la un alt nivel Desi cand trecem prin suferinta si sunt unii care se simt datori sa ne neindreptateasca, sa nu uitam ca avem sus un Aparator (Iov 16.19)

-

-

-

I-as mai spune (persoanei in cauza) sa se focalizeze pe relatia cu Dumnezeu si sunt convins ca va vedea progresie.

Pana nu cunoastem suferinta nu putem cunoaste speranta Luther