$arpele Al iodor

A N u t, c R o z Av DE E c o N o lr in ploi, se sfirgise gi mai zgircit in zi-pezi.Eraiarni plini, dar numai cu ingheq. Vremuise la inceput un pospai de zi-padi, pe care vintul o micinase, zvirlind-o de colo-colo. $i oamenii seindreptau ingrijoraqi citre un Criciun negru gi uscat, semn riu pentru simini-turi, ca gi dinspre partea sinitigii.

Cei mai necijiqi erau copiii. ln loc si zburde cu sania pe derdelusuri, ei trebu-iau si care acasi, cu spinarea, crognii de crengi si vreascuri. Noroc ci in privinqalemnelor satul era linigtit. Nu avea nevoie si porneasci la pnduri indepirtate. Seincdlzea aproape numai cu usciturile ce-i dau petecuqele de cring rimase code-vilmigie din falnicul codru sub care odinioarl se cuibirise cel dintii strimog.

Copiii gospodarilor foloseau prilejul ci usciturile nu erau troienite de zdpezigi se intreceau si aduci acasi sarcini intregi, pe care le trinteau lingl vetrele du-duind incinse. Cind nu mai incipeau acolo, le ingrimideau, la indemini, printindele intunecoase.

lntr-o zi, copilagul cel mai mic al lui Padeg sta la vatri. gi se juca zvirlind infoc glteje, ca si le priveasci cum liuie si se zvircolesc, vii ca nigte gerpigori lumi-nogi. Umblind astfel cu mina prin vreascuri si le aleagd, dete de o ramuri. maimoale gi mai cirnoasi, pe care incerci.zadarnic si o rupi: vreascul, negru gi alu-necos, se mledia sub minuqele lui in toate pi4ile. Tocmai se pregitea si-l aruncein jar asa intreg, cind intrari pe ugi cei doi fragi ai lui mai mlrisori. Copilul learilti, creanga ciudati, pe care numaidecit cel mare i-o smulse.

- E o curea, strigi el bucuros, ia si vedeqi cum mi incing eu cu ea !$i-gi incolnci briul subqirel peste cimagi, cu mlediqa ce se supunea asculti-

toare ca o cordea, plimbindu-se aga, mindru, prin odaie. Mijlociul ceru si

236

PROZA EPICA

incerce gi el cureluga, ci 9i el cirase crengile unde fusese gisiti. Nu putea si sefaci numai unul singur stipin pe ea. Fratele mai mare se impotrivi cu hotlrire sii-o imprumute. Celilalt puse mina si i-o smulgi. De unde harqi ;i inciierare'Cel mic, nipistuit, se porni si plingi 9i si strige cL dacd e pe buni dreptate, cu-reaua e a lui, cd el a gisit-o intii.

ln toiul gilcevei, cind citegitrei trigeau de cureaua buclucagi, se ivi sora maimare, sirind si-i impace. $i, cu autoritatea palmei ridicate, lui vreascul dinmiinile celui mai argigos. Dar numaidecit il azvirli insplimintati, qipind caluati de iele:

- E garpe... $arpele ! Nu vi atingeqi !Cei doi copii mai mirigori se deteri ciqiva pagi indirit gi incremeniri. Mezi-

nul, negtiutor, prinse prilejul ;i-gi lui odorul inapoi, virinduJ repede in sin. Ni-meni nu mai indrizne a acum si se apropie de el. Era tabu.

La $petele invergunate ale fetei, alergi speriati mama' crezind ci s-a aprinscasa. La inceput nu pricepu nimic. Vorbele se imbulzeau qi se incilceau involbu-ratela gurile beieqilor, inci fierbintaqi de sfad;. Fata, ingilbeniti 9i ameqiti despaimi, tremura toati gi se freca de zor cu scuipat pe degetele cu care apucase ji-

gadina, filrit se poati desclegta gura. Numai Prislea sta linigtit, cu mina in sinstrinsi pe preluita curelugi.

- Mami, garpele, garpele ! giparl in sfirgit cei trei.- Ce garpe ? Unde ? intrebi femeia.- ln sin la Ionici... ariltard ei infiorati.

- Spune, ce e, Marioari ? Nu te mai face ! porunci mama.Fata se dezmetici si spuse intimplarea. Cum printre vreascuri copiii aduse-

seri din cring un garpe degerat, pe care acum il linea ascuns in sin Ionici.Mama nu credea.- Cum un ga{pe ? Ci am auzit ceartd...Totug| temitoare, porunci copilului si scoati gi si arate ce a pitit in sin'Ionici nu vru. Maici-sa cerci si-l sperie. Dar mina lui mingiia cu plicere

prada jinduiti de fragi. O simqea cum la cildura trupului siu dulce ca o zi deaprilie cureluga se dezmorqea incet.

Femeia nu gtia ce si faci. Nu cuteza si apuce pe copil gi si-l caute in sin cusila. Se temea de misterioasa jivini ascunsi acolo' Aga ci nimeni nu mai indriz-nea sI se apropie gi si brutalizeze copilul, care acum se afla sub protecqia gar-pelui. Ea trebui si iasl gi si cheme berbatul.

Gospodarul se hotiri cu greu si-gi lase treburile Pentru o cearti a copiilor.Numai la strigitele nefiregti ale nevestei gi fetei se induri si zvirle toporul 9i in-tri cu ele odati.

Asculti gi el intimplarea gi nu crezu.- Vi se ndzarevoui, fricoaselor. Ia si vedem, Ionici, ce ai tu acolo ?

V Votr r i l ' , ( r l

l)ru. lorrici i nu sc inclupleci nici la cererea tati lui.A ! Nu tc supui ? Stai tu, c\,-ti arat eu... si vru si-l prindd, ca si-l caute.

l):rr copilul zvicni in fundul sub-patului, unde se ghemui, cu nepreruita co-rr.rrrri la cl, irr cuibarul pisicilor. Nici ameninprile, nici rugiminlile nu l-au in-rlrrlr lccirt s:i iasi.

- Am si te las acolo nemincat, il procitea maici-sa. Si-1i dea migile si sugi !l)irinqii, dupi oarecari opinteli zadarnice si-l scoati, se linistiri. Copilului nu

i s ;r intimplat nici un riu. Ceilalqi fragi, pizmasi, il iscodeau, plecindu-se la ince-

lrut tcmitori, apoi tot maiindrazneti sub marginea patului. Cu ochii lor ageri,z.irrcau acolo ca intr-o taini pe Ionici infigurind gi desfigurind cureluga minu-rrirti, cu care le ficea in ciudi.

ln sfirsit, dupi multe ademeneli gi figiduieli, ci nu-i ia nimeni curelusa, carerrimine a lui, numai si le-o arate, copilul iegi din ascunzdtoare. insi, neincrezi-tor, virise iar odorul la loc, sub cimasi.

La urmi se invoi si-l scoati, penrru un bricegut... si intinse pe pat sub ochiisperiagi ai gospodinei un sarpe, lung ca de un cor, negru pe spate si ceva mai des-chis pe pintece, cu capul mic si rotunjor, pe laturile ciruia sclipeau doul mirge-luqe de sticli rosie, ochii fer; pleoape. Numai coada subqire si ascutiti tresireausor. lncolo, zdceainert dar se simtea cn pilpiie in el un firigor palid de viaqi.

Gospodarul cunoscu numaidecit ci e vorba de un sarpe neveninos, un bietsarpe nevinovat de pidure, care nu poate face nici un riu.

Femeia ceru totusi si stirui cu incipitinare si-l arunce in foc. Omul nu seinvoi. El se pregitea si-l ia cu doui beqigoare, si-l scoar; gi si-l zvirle undevadeparte, ce-o vrea Dumnezeu cu el, dar Ionici se repezi ca un uliu gi-l viri dinnou in sin.

Acum toqi copiii slrira si luari intr-un suflet apirarea sirmanei jivine.Plinseri, se rugari, gipard ca au si vadi de el gi au si-l ingrijeasci numai si lillase tovaris de joaci. $i gospodarul, milos, se invoi si-l opreasca in casa lui. Nu-mai femeia, ?nvergunati, cerea alungarea sarpelui, certindu-i qi ocirindu-i cu ce-ivenea la guri. Dupi multi tirguiala, pacea s-a ficut. $arpele ri.mase intre copii.Aveau voie si se joace fiecare pe rind cu el, firi si se certe. La cel mai mic semnde neinlelegere, lighioana are sa fie zvirlitape api... Raminea insi statornicit ciera al lui lonici, singurul lui stipin, care se indarora sal imprumure si fraqilor sii.

Ziua,fiara se dezmortea lingi vatri gi blindi se incolicea fie de bra6 fie, ca uncolan, de gitul frn,tinilor de joc. Dar ?i plicea mai ales in sin, pe pielea caldi, cin-gdtoare in jurul mijlocului ori covrig in fundul cimigii la spate.

Incepuse si-si cunoasci prietenii, care nu se mai dezlipeau de el, era bun ;idrigistos indeosebi cu Ionici, pe pieptul ciruia dormea invirtit ca un colac. Co-piii il ficeau sau braqari cu spiralele urcind de la cot pini la git, unde cipgorul luicu limbi ascuqite juca ager sub berbia biiatului. Ori gi-l implereau cununi pe

218

Pnozn rprcA

cap, lan! de picior, sau ce li se nizdrea lor, si sarpele se supunea la toate jocurile.

Se domesticise de-a binelea.Copiii ilbotezardAliodor, dupi numele unui viteaz din basme, si se parea ci

garpele rispundea cind era chemat pe nume. Venea mai ales cind era suierat usorpe limba lui cum numai Ionici stia s-o faci.

ii puneau regulat sub pat un blid cu lapte dulce, pe care-l giseau totdeaunagolit, nu se gtie, de garpe sau de miqe.

La inceput a fost foarte greu cu el in odaie... indati ce-l lisau jos, unde erafrig, amorgea. Atunci il putea cilca gi strivi oricine intra. Trebuia sd-l pdzeascitoli ca pe ochii din cap... Ionici il culca totdeauna seara cu el. Iar noaptea, cindadormea el, i-l luau de pe piept gi il aruncau sub pat, unde sta ingepenit pini adoua zi, cind iar il scoteau la 1oacd.

Numai femeia nu se deprindea cu el. il privea mereu cu spaimi si nu sufereacu nici un chip si se atingi de ea.

Au trecut aga iarna si primavara, ca in basmele cu gerpi vrijili, in pielea ci-rora se ascund geniile binelui sau ale riului. Ajunsesera si creadi ci poate era unpui riticit de-al impiratului gerpilor, care, cind o afla unde se giseqte feciorul,are si vie ;i si-l riscumpere de la cei ce l-au primit gi ingrijit, cu o baniqi de aurqi de nestemate.

Cind a dat cildura ;arpele a inceput si se migte mai slobod prin casi. Nu maista cuminte sub pat sau unde il puneau. Umbla mereu, se strecura, nesimlit, decolo pini colo. Era foarte curios si stie tot. ii pl;cea si cerceteze si si se vire inlocurile cele mai ascunse. ll giseau cind in colqarul cu blide, cind in dulapul cuhaine, mai des dupi cotlon. Altidati, la cald, in cuibarul clo;telor, care sireauspiimintate de pe oua. De citeva ori l-au descoperit in vatra cu cenusi, unde fu-sese gata sa-l coaci de-a binelea. Odati s-a plimbat citava vreme in buzunarul luiPadeg. Noaptea pirisea copiii gi vizitape ceilalgi membri ai familiei. Gospodarulnu spunea nimic, doar punea mina pe el 9i-l zvidea cit colo. Dar gospodina, iesitadin minqi, cum il simlea, gipa de scula toati casa. Trebuia si sari altcineva, de obi-cei Ionici, gi si i-l culeagi. Femeia ocira gi blestema pini ce adormea iar,tirziu.

Trebuia si se faci insi la un fel. Nu se indurau si-l ucidi. Nu atit de mili saude hatirul copiilor, cit de teami. S-ar putea ca un sarpe, venit aga din senin la casaIor, sa fie un semn trimis de pricopseali. Ar fi fost si-gi ucidi norocul.

Acum inadins ii lisau mereu uga deschisi si-l inlesneau sa plece. $arpele ie-sea, se plimba pe unde-i plicea 9i se intorcea iar statornic la ciminul lui. IJneori,cind copiii zburdau pe a{ari, se lua gi se tinea, tiptil, dupi ei, alunecind voiosprin iarba umedi sub prunii incircaqi de rod.

Caci fapd vrednic de luat aminte, dinffe toate, numai livada lui Padeg nu fu-sese atinsi de un ingheg venit fari veste peste flori si isi pistrase roadele toate. $iinci un lucru bagaseri de seami. De cind garpele intrase in casi, se stirpiseri toqi

239

V. Vtr t i tJ l l ' , ( tJ

i;oarccii ;i gindacii stricitori. E drept ci din cind in cind pierea si cite un puisorrlt' ckr;ci. Iie rneia invinuia invergunati garpele. Dar nimeni nu-l prinsese. $i pin;,rtrrrrci rirr.rinea doar un ponos pe capul blindului tovari;.

lntimplarea ficuse inconjurul satului, care lua parte cu insufletire la peripegi-ilc crrsci unde se aciuase lighioana. Cei mai mulli erau de partea garpelui gi-l so-c()tcau piazabuna. Alqii, dimpotrivi, il fneau drept un semn riu gi sfdtuiau sa seilrLlnce din casa spurciciunea, care nu putea fi decit unealta diavolului. Daci-lrrrai qin, are si le aduci nenorocire. O si mugte vitele, are sa apuce vaca de uger.( ) si sugrume copiii, stringindu-se ca o fringhie de gitul lor.

Mai ales vecina Dobra era dusmana neinduplecati a bietei tiritoare.- Nu-l mai qine, surata, pe lingi casi. Asta i1i intri o data pe git gi nu-l mai

poqi scoate cu nici un chip din pintece. Nu gtii ce-a pigit Maranda ?

$i-i biga a zecea oari in cap femeii povestea Marandei, care dormise in cimpsi un sarpe ii pitrunsese prin guri in burti. A chinuit-o mulgi ani. Numai cufum de argint viu l-a scos afara.L-avdrsat buciqi-bucili, amestecat cu cheaguride singe.

$i povegti de-astea cu gerpi oplogiqi in pintecele oamenilor impuiau zilnicminqile bietei gospodine, care incepuse si intre la griji si sa slabeascdvdzindcu ochii.

intr-o zi a gdsit garpele in putineiul cu pulin lapte pe fund, din care min-caseri toqi. Din acel ceas femeia a inceput si bage de seami ci o doare gi o ardein capul pieptului, la lingurici, acolo unde ajunsese mincarea spurcati de li-ghioani. igi simlise stomacul intors, rdzvrdtit ca de o bube. $i sinitatea ei pornisi mearga la vale, din riu in mai rau.

lnt.-o r,o"pte, era acum vari, dormeau toli afara, pe prispi. Deodati, femeiaincepu si geami 9i si se zbati. $arpele se urcase pe pieptul ei si se tirise pini lagur;. ii mirosise alaptedulce. Ea se lupta, dar cu toate opintelile nu-l putea dez-lipi. $arpele se furigi ca pe o gauri pe gitlejul ei in spasme, pini la pintece, undese intinse, coardd, si rimase cu dingii infipli in rinza ei.

Gospodarul, tezitde qipetele gi zvircolirile nevestei, o zgilgii gi o degtepti.- Ce visezi. femeie ? o intrebi el.- Nici un vis, striga innebuniti femeia. A intrat ;arpele in mine. De acuma mor.

$i, cu miinile inclestate pe pintece, se framinta in dureri grozave. De atunci afost cu neputingi s-o mai linisteasca cineva.

$i lucru ciudat, care ii intirea spusele. Chiar din noaptea aceea garpele a pie-rit;i nu s-a mai gisit. L-au ciutat pretutindeni, l-au chemat, l-au suierat copiii.

- Parci a intrat in pimint ! spunea Padeg.- Nu in pdmint, ci in pintecele meu ! tinea una, viicirindu-se, femeia. $i se

apasa cu pumnul sub furca pieptului, unde o virii incordatd se zbdtea, neastim-parata si dureroasa, gata sa crape parca.

240

Pnozn t Pt t A

Satul acum era, tot, impotriva garpelui gi oliciia pe biata femeie: ca intotdea-

una, lighioanei ii mirosise a lapte si se strecurase pe guri, ca de acolo si alunece

mai departe in stomac, ca intr-o scorburi, unde coada i se zbltea fard de tigaz.

I s-au f;cut bolnavei descintece. A dormit nopli multe cu o strachini de lapte

dulce la guri, ca si ademeneascl jivina sdiasd afara. $arpele venea pini la inghi-

titoare qiru rr.." si urce mai departe. Sta pindind acolo. Bolnavabaga degetele

pe git si-l apuce gi nuJ ajungea. Spurciciunea se cobora iar repede in frnza rds-

coliti de virsaturi acre gi galbene ca veninul.

Au afumat-o iar, au otrivit-o cu buruieni, pini ce, in sfirgit, Padeg a chemat

doctorul phgii in rreacdt pe la primirie.

A"esta a asculat, a intrebat, a pipnit gi a spus ci e o boali de stomac pricinuiti

de prea mult rachiu b;ut pe inima goali gi de prea multa mincare de ceapi gi o1et.

- Dar drugul care se zbate aici? spunea femeia pierduti. $i plimba mina us-

cate pe umflitura dureroasi de deasupra buricului.

-- E o vini mare, plini cu singe, o lamuri doctorul. Aga zvicnegte la oamenii

slabi 9i nervogi.

$i pleci, lisind o hirtie cu citeva slove incilcite, Pe care nu le putu citi nimeni.

b". "ir.

s-a potrivit doctorului ? Aici, igi dideau seama to!i, trebuiau descin-

tece tari, de vraci dibaci gi puternici.

$i s-au perindat fel gi chip de babe si mosi, de qiginci vrijitoare si preoli

b.rrri l" Du-nezer.r, fAl s;-i brodeasca unul leacul. $arpele crestea 9i se umfla,

cici tot ce inghilea bolnava ii pria numai lui.

Vilva cu femeia care a inghilit un garpe a ficut astfel ocolul satului, al phgii,

al judeplui 9i a ajuns infloriti de atitea guri in origelul de regedinqi. O gazerdlo-

caia a gasitbun prilej pentru un articol senzalional in care gfichiuia autoritlqile

vitrege cu sinitatea gi igiena satenilor de sub obliduirea lor.

Piefectul, supirat, a dat ordin pretorului si faci numaidecit o cercetare si

sdraportezede uigengi. Pretod a ordonat la r?ndul lui primarului, care, negtiind

". sA f"ci gi ce sd ,;sp,rndi, aufcatcu sila pe bolnavi in ciru1i 9i impreuni cu bar-

barul i-ainaintat pegcheg spitalului din orag, cum ficea cu mugcalii de ciini turbaqi.

Aici au rr.nitln pelerinaj la patul femeii si se intereseze prefectul judelului,

primarul urbei, proiurorul, directo rul gazetei gi alf mulqi. Toli au.cules chiar

ii., gur" pacient;i, al cirei chip impodobea cu urilenia lui pagina intfia a gazetei,

istoiia ".,

ga.p.le cuibirit in miruntaiele ei. $i arita la togi, firi nici o stinjenire,

pintecele galben, umflat ;i zvicnitor.^

1.r ."rrcelaria spitalului medicul le-a explicat ci nu poate fi vorba de garpe.

E probabil un ulcer stomacal sau mai degrabi un cancer foarte repede crescut

gi inoperabil.' Dit la insistenqele prefectului, fiu al poporului, care auzise si el acolo in

satul copiliriei multe asemenea povesti, medicul se invoi si faci o operalie de

24'1

V. Votr l I t ' , ( r l

cxPlor',r lc. $i culn cru un tinir nu numai cu sti inla, dar si cu suflet, se hotiri saltrrrccrrrLi la o irrrlriti operatie: una asupra stomacului gi in acelagi timp alta asu-lrl ir irrchipuiri i , asupra moralului bolnavei, obsedata de gindul garpelui. Era elirtstrsi loartc curios de rezultat.

A ciutat, dcci, si a procurar de la farmacist un $arpe din aceia ginuli in bor-(',ur(' cu spirt la ferestrele spigiriilor, pe care l-a pistrat la indemini.

Lrr opcragie, a gisit, cum era de asteptat, un cancer.firsri, un lucru straniu. Tumora nu avea forma obisnuiti de ciuperci infloriti

siru clc rac. Ci inchipuia aidoma un sarpe. o cordea crunti, care, dupi ce i9i infip-sesc r::rl'ritul mai rotund in stomac, se risucea peste el gi, incolicindu-I, isi aduceacrr:rrla subgire pini la ficatul luat in pleasni. Sub el aorra se zbiteadeznidijduiti.

Medicul, infiorat de infricogitoarele puteri ale inchipuirii, a cusut f;ri si seatingi de miruntaie pinrecele la loc. Dar cind femeia s-a desteptat ei i-a ardtattriumfator garpele din borcan.

- Iatd! L-am gisit si 9i l-am scos ! ii strigi el. De acum trebuie si te faci re-pcde bine.

$i ciuta si-i altoiasci adinc gindul insinitogirii pe amigirea cu sarpele striin.I'lra o incercare care merita osteneala. Ya avea spiritul, imaginaqia, din nou pu-tcre asupra materiei, care micar si usureze, daca nu mai putea si vindece, rava-giile cumplite ale bolii pe care o stirnise ?

Femeia, dupi ce iegi din amorleali, lui de data astafilrdnici o sili sarpele inmini si-l privi cu luare-aminte. Dar in loc si se bucure intoarse cu amiriciunecapul, care se bllinginea de gitul subgire ca o r;rticuti pe vrej.

- Nu mi minqi dumneara pe mine, facu ea semn cu privirile. Arta rrr, . gu.-pele meu !

- Cum nu e garpele tiu ? Dar al cui e ?- Al meu e negru, mai mic 9i mai sublire. Art" e pestritat cu galben.- Este el ! spuse medicul incurcat. A mai crescut, gi, stind acolo in zemurile

acre ale pintecelui, gi-a schimbat culoarea. s-a ingrlbenit de fierea pe care a supr-o.Femeia da cu indiritnicie din cap in semn ci nu e asa. $i nu vrea si iasi

din ale ei.* $-apoi ista miroase a spirt. Si eu n-ampus in guri de-o luna micar o picituri.Planul si viclenia medicului erau asdel date peste cap. lnchipuirea puruse si

inlesneasci zbucnrreacancerului gi si-i inteqeasci cresterea. Dar putere ca si lu-creze acum de-a-ndoaselea nu mai avea.

Femeia a fost luata acasi, unde dupa citeva zile a murit.lnmormintarea, cu marea ei p"r.l...., a pus in fierbere toate satele dim-

prejur, adunate si insoteasci la groapivictima garpelui fabulos. Toati vina cadeape copiii care opriseri. dihania in casi, si mai ales pe bietul Ionici. Oropsiqi qihuiduigi, ei plingeau singuri si razleti, nemingiiaqi de nimeni.

242

Pnozn L t ' t< A

I)upi inmormintare lumea s-a intors la casa moartei, unde gospodarul, mig-

cat 9i mindru de atita cinste, a poftit pe toli la praznicul ritual, dezlanquit dupi

vechile datine cu belgug de biuturi si mincare, cu risete, glume 9i veselie de-a

lungul a cinci mese intinse in bitituri.

S-a cerur gi s-a biut mai ales multa pici, ficuti chiar de viduv din livezile

lui. incit repede balerca dinpivni$ se goli, aga ci trebui si o ristoarne cu vrana

in jos, ca s-o poat; stoarce de cele din urmi picdturi.

Cind cei trei oameni voinici, cirmuiqi de Padeg, o deteri peste cap' ceva

suni acolo iniuntrul gol al vasului.

il cHtinar; din nou cu putere. Se lovea incoace si incolo de pereqi un Iucru

tare. cizut iniuntru.Unul puse ochiul la preduf ;i privi in pintecul balercii. Nu se putea deosebi

nimic. tntoarseri din nou butoiul gi il potriviri cu gura in jos, smucindu-l ugor 9icu megtegug, a;a ca lucrul striin si ajungi gi si vie la gura vranei. $iJ traseri afari.

Iegi de acolo, geapin gi ugor zbircit de alcoolul in care se pistrase neatins,

Aliodor, puiul impiratului gerpilor, nevinovatul tovarig de joc al copiilor. Tot

aga de negru, de subqire gi nevitimitor cum era inainte de a-l duce la pieire

neastimpirata lui curiozitate si ndravul de a-;i viri cipqorul peste tot'

Oamenii incepuri sa strige gi scoaseri garpele mort in mijlocul curlii, unde

mullimea bea gi se inveselea, ocirind pomenirea lui spurcata. Dar acum se ade-

verea ci nu era el cel vinovat.Copiii siriri cei dintii gi se jeluiri dupi Aliodor mai abitir decit dupl maica lor.

O femeie care biuse cam multi quici din balerca unde se plamldise garpele,

privindu-I, simqi greaqi gi incepu si verse. Alta, citind si-i vie in ajutor, se porni

gi ea pe acelasi lucru. $i in urma lor alte zece. Care cum afla de ce e vorba nu mai

aqtepta, se punea pe icnit.Apoi se urniri la treaba asta birbagii cu duiumul'

O adevdratdmolimi dase in toqi cili gustaseri dingrozavaguicl, a cirei tirie,

sl-gi spargi gura, li se pirea cS.eraoperajigadinei.

$i nu azvirleau din ei numai ce mincaseri atunci la pomani, ci tot ce duseseri

in guri cu o ziinainte. Doar mlruntaiele din ei nu le-au dat afard-

Praznicde pomini. Asta a fost rdzbunarealui Aliodor, nipistuit pe nedrept

de oameni.Folosindu-se de viicirelile gi icniturile obqtegti, Ionica a ridicat garpele din

qirini gi, stringindu-l ca odinioari la piept, a fugit cu el in fundul ogrizii. Aco-

lo i-a sipat o groapi gi bocindu-l l-a inmormintat, asa cum vizuse ci au ficut cu

biata maici-sa.

1947, martie 7, Bwcwrepti