Restaurare 3

USH Facultatea ARHITECTUR Note de curs Restaurare 3, conf dr arh I.Kisilewicz

Metode si tehnici contemporane de conservareConf. dr. arh Ileana KISILEWICZ

Coninutul tematic al disciplinei

1. Managementul proiectului de conservare. Definirea cadrului juridic care reglementeaz interveniile asupra monumentelor istorice i a imobilelor din zone construite protejate, precum i reglementri privind patrimoniul mobil n Romnia.2. Etapele programului de conservare. Fazele proiectului de conservare de la cercatrile analitice, fixarea primelor concluzii pn la stabilirea ordinii operaiilor de intervenie. Proiectul de conservare si releveul de degradare: definiii i metode grafice. Definirea altor instrumente de nregistrare a strii de degradare i adaptarea lor la scara i tipologia obiectului avut n observaie.

3. Morfologia suprafeelor de arhitectur. Recunoaterea materialelor naturale i compozite utilizate n structurile i pe suprafeele de arhitectur; caracteristici fizice specifice i modul de valorificare a calitilor estetice n istoria arhitecturii.

4. Anamneza cauzelor de degradare i evaluarea efectelor. Metoda Rolf Snethlage i ierarhizarea formelor de degradare specifice n funcie de amploarea i gravitatea lor. 5. Rolul cercetrilor interdisciplinare n definirea strii de conservare a monumentelor istorice. Colaborarea interdisciplinar dintre arhitect i specialiti. Experiena arhitecilor interbelici.6. Metode distructive si nedistructive de nregistrare a formelor de degradare. Observaii vizuale, instrumente de msurare specifice, msurtori pe baza unor eantioane. nregistrarea formelor de degradare i detalierea reprezentrii n funcie de exigenele proiectului.7. Metode de restaurare. Soluii de restaurare, conservare, reabilitare i punere n siguran mpotriva prbuirilor accidentale studii de caz

8. Monitorizarea i ntreinerea curent. Metode de monitorizare a operaiilor de restaurare pe antier. Monitorizarea strii de consevare, msuri de protecie, msuri depunere n siguran, metode de ntreinere curent i extraordinar dup ncheierea lucrrilor.Bibliografie recomandata studentilor

Reviste de specialitate

Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice

Revista Monumentelor Istorice

Cri

ALESSANDRINI, G., BELTRAMI, C., CORDARO, M., TORRACA, G., - Pattine, pellicole, patinature, In: Diagnosi e progetto per la conservazione dei materiali dell'architettura, Edizioni de Luca, Roma, 1998, p.259-268 ARCOLAO, Carla - Le ricette del restauro. Malte, intonaci, stucchi dal XV al XIX secolo, Marsilio, Venezia, 1998

Ashurst, John Conservation of ruins, Butterworth Heinemann Editor, London, 2007

ASHURST, John si ASHURST, Nicola Practical buiding conservation, vol.I stone masonry, vol.II brick, terracota earth, Gower Technical Press, 1990.

BAER, N.S., SNETHLAGE, R.(editori) - Saving our architectural heritage: The conservation of historic stone structures, London, 1997

BRANDI, Cesare Teoria restaurarii, Editura Meridiane, Bucuresti, 1996

CAMUFO, Dario, BERNARDI, Adriana - Microclimatic factors affecting the Trajan Column, In: The science of the total environment, 128, p.227-255, 1993.

CARBONARA, Giovanni Restauro architettonico, UTET Editore, Milano, 2007

CARBONARA, Giovanni Restauro dei monumenti. Guida agli elaborati grafici, Liguori Editore, Napoli, 1997.

CRIan, Rodica Reabilitarea locuirii urbane tradiionale, Editura Paideia, Bucureti, 2004

CURINSCHI VORONA, Gheorghe Arhitectur. Urbanism. Restaurare., Editura Tehnic, Bucureti, 2006

DEL MONTE, Marco, VITTORI, Ottavio - Air pollution and stone decay: the case of Venice, In: Endeavour. New series, vol.9, no.3, pp. 117-121, 1985

DIMES, Francis G. Sedimentary rocks, Conservation of building and decorative stone, Butterworth-Heinemann, Reed Book Services Ltd., 1990, p.61-134.

FERRONI, A.M., MARIOTTINI, M., - Lessico dei materiali lapidei, In: Diagnosi e progetto per la conservazione dei materiali dell'architettura, Edizioni de Luca, Roma, 1998, p.191-202

FITZNER, B., HEINRICHS, K., KOWNATZKI, R. - Weathering forms - classification and mapping, In: Natursteinkonservierung in der Denkmalpflege, Band 80, Munchen, 1995.

FORTINI, Patrizia -Tecnica edilizia romana, Antiquarium di Monte Romano, 1992

GINOUVES, Rene, MARTIN, Roland (ed.), - Dictionnaire methodique de l'architecture greque et romaine, vol.1, Ecole Francaise de Rome, 1985.

GIUFREDI, Augusto Il cantiere di restauro. Materiali . tecniche. Applicazioni., Alinea Editore, Firenze, 1998

JOKILEHTO, JUKKA - A history of architectural conservation, Oxford, 1999

LAZZARINI, Lorenzo, Laurenzi Tabasso Marisa - Il restauro della pietra, CEDAM, Padova, 1986.

MAMILLAN, Marc Pathologie et restauration des constructions en pierre, Centre International detudes pour la conservation des biens culturels, Rome, 1970.

MINGARRO MARTIN, Francisco (ed.)- Degradacion y conservacion del patrimonio arquitectonico, Editorial Complutense, Madrid, 1996

OPRI, Ioan Monumentele istorice din Romnia (1850 1950), Editura Vremea, Bucureti, 2001

PIGNATI, Terisio - Le scuole di Venezia, Electa, Milano, 1981

POLIZU, Virgil Memoria arhitecturii. Contribuii privind restaurarea monumentelor istorice, Editura Universitar Ion Mincu, Bucureti, 2006

POPESCU, Paul Degradarea constructiilor, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 2002

ROCCHI, Giuseppe Istituzioni di restauro dei beni architettonici. Cause accertamenti, diagnosi, prevenzioni, collaudi, Hoepli, Milano.

VALADIER, Giuseppe - L'architettura pratica, vol IV, Roma, 1833

ZBIRNEA, Ileana - Rasegna veneziana. I tagliapietra e la loro arte, Annuario del Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica, Venezia, 2001.

Conservarea

Definitia conservarii (cfr. R.Crisan)Conservarea. In sens larg, se refera la ansamblul actiunilor menite sa prelungeasca viata mostenirii culturale si naturale; conceptul general implica diverse masuri si tipuri de tratament (v.prezervare, consolidare, restaurare, reabilitare). In sens restrans, cu referire directa la obiectul depatrimoniu, c. are ca obiectiv mentinerea sub control (stoparea) proceselor de degradare a materiei, scopul primordial al interventiei astfel denumite fiind cel de a pastra autenticitatea si integritatea resursei culturale; tratamentul conservativ se limiteaza la eliminarea cauzelor degradarii (in masura in care este posibil), curatarea, consolidarea si protectia materialului originar.In sensul definit pot face obiectul unei operatii de conservare atat obiectele sau imobilele cu valoare de patrimoniu cat si cele cu o valoare artistica minora si care nu sunt protejate din punct de vedere al legii.Motivatia conservarii

Ce factori ne obliga sa abordam conservarea? degradari provocate de: catastrofele, cataclismele, starea de degradare avansata sau de colaps,

In Romania exista programe de punere in siguranta si in valoare a monumentelor istorice. (Programul National de Restaurare unde sunt propuse lucrari de salvare, conservare si restaurare pentru: situri arheologice, monumente istorice, componente artistice, etc.)Cine declanseaza procesul de conservare?

entitati publice: administratia locala sau centrala, entitati private: fundatii culturale, corporatii industriale, bancare,... , persoane fizice proprietari, chiriasi, ...

Cine plateste operatiile de conservare? se constituie parteneriate pentru marile obiective de interes public intre proprietarii m.i. parteneriate intre autoritatile locale/centrale, fundatii, corporatii si persoane fiizice.

Cum se reglementeaza juridic operatiile de conservare/protejare?

Cu ajutorul instrumentelor juridice. Legile de protejare a monumentelor istorice 422/2001 si a bunurilor mobile 182/2000. Stabilesc: la m.i.

definitia m.i.,

categoriile de importanta si modul de dobandire al acestei calitati,

drepturile si obligatiile proprietarului m.i.

obligatiile autoritatilor publice si modul in care se pot implica in operatii de protectie,

modul de selectare a solutiilor de conservare dpdv legal si tehnic,

monitorizarea starii de conservare a m.i. si institutiile care se ocupa de monitorizare,

la bunuri mobile

definitia patrimoniului cultural national mobil, categoriile de bunuri - semnificatie: arheologice, istorico-documentare,

artistica,

etnografica,

stiintifica. Clasificare:

Tezaur

Fond

Cercetarea, inventarierea si clasarea Pastrarea, conservarea, copierea

Circulatia bunurilor clasificate in patrimoniu,

Stabilirea programelor de conservare

In Romania. Se stabilesc obiectivele de conservat/restaurat pentru un an fiscal in functie de: lista de propuneri, parteneri interesati, programe culturale locale sau centrale de reabilitare si punere in valoare.Etapele unui program de conservare

In domeniul conservarii monumentelor istorice multe lucrari care se realizeaza respecta normativele legale pentru executia lucrarilor publice. Bunurile conservate fiind la randul lor in proprietate publica (ex: edificii cu valente istorico-artistice aflate in proprietate publica si amplasate fie in zone centrale istorice fie in ansambluri istorice, etc.) pot fi atat laice cat si religioase sau militare.Apartenenta monumentelor la domeniul public beneficiaza de avantajul unei finantari din fonduri publice si/sau private.Lucrarile de conservare sunt supuse unor norme speciale care influenteaza direct toate fazele de realizare a lucrarii:

Faza I dupa selectarea obiectivului care va fi conservat in baza unei argumentari privind starea fizica, importanta si posibilitatile economice locale si regionale se realizeaza proiectul.

Faza II executia lucrarilor proiectate

Faza III inspectia si receptia finala a lucrarilor + eventuale completari si corectari de detaliu acolo unde studiile preliminare nu au anticipat necesitatea acestora.

Proiectul de conservare, realizat conform normelor in vigoare, pune la dispozitia antreprenorilor si conservatorilor:

cunostinte aprofundate asupra monumentului istoric, privind: cauzele si efectele degradarilor si capacitatea portanta, solutii de remediere a degradarilor si de stopare a cauzelor. Toate datele adunate avand scopul final de atingere a obiectivelor de conservare a monumentului istoric.Executia lucrarilor se face respectand urmatoarele principii:

a. realizarea proiectului,

b. respectarea graficului de lucrari. Toate in vederea garantarii calitatii lucrarilor, economia de mijloace.Proiectul de conservare parcurge 3 etape:

I. Proiectul preliminar este o faza necesara obtinerii resurselor financiare pentru realizarea si punerea in opera a proiectului. Acesta este compus din urmatoarele: raport complet (realizat de preferinta la fata locului) privind: observatiile inregistrate privind fenomene naturale: vanturi dominante, insolatie excesiva, inghet excesiv, efecte indirecte ale unor lucrari realizate in vecinatate, efectele unor accidente provocate intentionat sau nu de catre oameni, descrierea amplasamentului si a pozitiei cladirii intr-un ansamblu, schimbarea de functiune sau abandonul, descrierea cladirii indicand puncte cardinale si cote de nivel/etaje, descrieri detaliate privind: fundatiile, incarcarile si impingerile suplimentare, lipsa de consitenta a solului in zona fundatiilor, zonele prabusite, sprijinirile si structuri de protectie, exitenta vegetatiei si a animalelor/pasarilor, umiditatea, starea zidurilor si a acoperisului, straturi de finisaj, instalatii, amenajari ale terenului din imediata vecinatate, mobilierul fix. rezumatul cercetarilor si analizelor, dar si analiza metodelor si solutiilor alese pentru interventie.

releveul monumentului istoric in care sunt indicate materiale existente, tehnicile de executie.

releveul de degradare la care sunt marcate atat degradarile superficile cat si cele structurale.

schite si scheme desenate pentru interventiile propuse.

evaluarea sumara a costurilor globale.

II. Proiectul definitiv aprofundeaza toate aspectele atinse in faza preliminara, accentuand aportul cercetarii stiintifice si a evaluarilor economice. Este compus din: toate cercetarile stiintifice necesare determinarii starii fizice in functie de complexitatea monumentului istoric (cercetari geologice, chimice, fizice, geodezice, termice, expertiza tehnica structurala, etc.)

toate calculele structurale,

toate calculele pentru instalatii si conectarea la utilitatile publice(apa, canal, gaze, electricitate, cablu),

calcule economice defalcate pe specialitati,

caiete de sarcini pentru antreprenori si conservatori,

programul de lucrari si coordonarea specialitatilor,

contractul cu antrepriza,

planul de siguranta privind prevenirea accidentelor si evacuarea lucratorilor.

III. Proiectul de executie contine toate piesele scrise si desenate necesare punerii in opera a lucrarilor. Scara pieselor poate varia de la 1/50 1/20 1/1, necesarul de materiale,

antemasuratoare pentru fiecare tip de lucrari, precum si costurile,

planul de intretinere al cladirii.

Releveul (cf. DEX)Masurarea, desenarea si reprezentarea la scara a elementelor unei constructii, ale unui ansamblu de constructii sau ale unui detaliu constructiv. Schita in care sunt reprezentate la scara aceste elemente.

Releveul este un instrument stiintific. Pe de o parte pentru rigoarea geometriei data de masurile precise,pe de alta parte pentru interpretarea critica data observatiilor obiective si pentru acea necesara intelegere a obiectului istoric pe care se bazeaza. Nu se diferentiaza total de releveul fotografic.Releveul este important pentru completitudinea datelor pe care le inregistreaza si la care apeleaza cei care il cerceteaza. Orice lucrare de restaurare va fi urmata in viitor de o alta lucrare de restaurare care va adopta alte metode si tehnici de operare. Ca o prima necesitate este necesar, inainte de deschiderea noii lucrari, saintelegem complet atat starea fizica a edificiului, lucrarile realizate anterior cat si releveele realizate cu ocazia acelei etape. Releveul insumeaza doua momente diferite si care se desfasoara succesiv:

masurarea sau relevarea,

reprezentarea grafica a tuturor informatiilor culese in situ.

Din cele doua operatii rezulta desene explicite si absolut clare prin intermediul unui desen de mana, a redarii fidele a imaginii si uneori poate fi abstract prin schematismul cu care sunt reprezentate zonele decorate.Exista numeroase conventii grafice raspandite, iar unele au capatat caracter de norma. Sunt necesare conditii speciale pentru realizarea releveului, in scopul obtinerii unui rezultat optim, util publicarii desenelor, fotografierii si arhivarii lor.Desenele se realizeaza doar in tus si creion tare: H si 2H, pe hartie alba groasa cu porozitate redusa. Desenul va fi realizat cu o linie nu prea subtire, lizibila. Diferentele in grosime ale liniilor vor viza doar diferentierea dintre liniile de sectiune si liniile marcand zonele nesectionate (bolti, arce, pavimente). Putand astfel sa reprezentam ipoteze constructive, finisaje si zone degradate. Desenele vor fi in permanenta insotite de indicatia asupra scarii grafice, un sistem de axe si cote de nivel. Plansele vor contine totdeauna date de referinta privind titlul lucrarii, desenatorul, proprietarul, (localitatea), anul si punctele cardinale.Activitatea de restaurare presupune atentie, concentrare si verificari sistematice; capacitate de cercetare istorice si o constiinta critica, familiarizarea cu problemele din domeniul protejarii monumentelor istorice.

Pe de o parte sunt de neinlocuit cunostintele generale de istoria arhitecturii si capacitatea de aprofundare cu ajutorul noilor mijloace de cercetare, sprijinirea pe rezultatele obtinute prin intermediul altor discipline cum sunt: chimia, fizia, biologia sau geologia. Evaluarea rezultatelor stiintifice vor capata o mai mare consistenta in momentul in care releveul este complet, demonstrand astfel ca releveul este un instrument de neinlocuit.

Releveul de degradare (cf.prof. Carbonara)Surprinde toate etapele de degradare existente in momentul observatiei. Este o metoda ne-distructiva aplicabila pentru orice tip de material. Suprapunerea mai multor tipuri de degradare se marcheaza simbolic si se explica in legenda.

Rolf Snethlage a dezvoltat o tehnica de reprezentare a degradarilor pentru suptafetele din piatra, a propus si o clasificare a formelor de degradare, de la 1 la 5, in functie degravitatea degradarii.

Releveul fotografic (cf. prof. Carbonara)Este o metoda de inregistrare a datelor foarte complexa din punct de vedere al exigentelor tehnice pe care le impune pentru obtinerea unor rezultate de calitate. Presune instalarea urmatorului echipament: schela metalica de inaltimea si deschiderea obiectivului, sau o macara cu brat mobil, surse de lumina artificiale, camere foto macro, computer si programe specifice de prelucrarea imaginilor. Fotografiile realizate se realizeaza frontal la cote prestabilite atent conform unui plan prestabilit. Fotografiile sunt realizate de la o distanta egala fata de obiectiv, folosind o sursa de lumina laterala sau in penumbra totala.fotografiile vor avea arii de suprapunere utile montajului care se realizeaza dupa. Se utilizeaza in permanenta in zona vizata un martor de scara/scarar cu gradatii vizibile bicolore, amplasat in marginea zonei evitand acoperirea detaliilor. Un instrument omniprezent intr-o astfel de actiune este trepiedul. Se executa succesiv fotografii cu si fara flash in functie de profunzimea dedetaliilor si a gradului de reflexie a suprafetelor.ex. foita de aur. Fotografiile executate se fac din pozitii relevante pentru surprinderea imaginilor dorite. Fotografiile se realizeaza fie frontal fie in planuri razante in functie de scopul urmarit.

Un documentar fotografic nu va putea surprinde toate informatiile de ordin stilistic, structural sau functional al cladirii, deaceea acestui tip de releveu ii sunt rezervate valorile figurative: perspective spatiale, decorative, cromatice, tratamente de suprafata.

Morfologia suprafetelor de arhitectura

Suprafete din piatra. In clasificarea epocilor preistorice, epoca pietrei este prima epoca istorica.Calciul este o substanta constituenta atat pentru piatra cat si pentru scheletul uman, pe langa mici cantitati de siliciu, magneziu, si alte componente.

Tratatele antice si medievale trateaza cu multa atentie piatra si modurile de utilizare in arhitectura:

Vitruviu, antichitate, Grecia, De architettura

Filarete, 1461-4, Firenze, Trattato di architettura Giorgio Vasari, Firenze, 1568, Le vite dei piu celebri architetti, pittori et scultori italiani, da Cimabue insino a'tempi nostri

Francesco Griselini, 1771, Venezia, Dizionario delle arti e de'mestieri

Tommaso Temanza, 1778, Venezia, Vite dei piu celebri architetti e scultori veneziani

Ernesto Belavitis, 1886, Padova, Nozioni teoriche pratiche sul taglio delle pietre insegnate

Este deja cunoscuta clasificarea moderna a rocilor in 3 mari clase referinduse la modalitatea de formare si prezenta lor pe scoarta terestra:

magmatice,

sedimentare,

metamorfice.Rocile magmatice

Sunt acele roci formate prin consolidarea magmei la diverse niveluri ale crustei terestre. Rocile magmatice formate prin solidificarea i rcirea magmei la suprafaa pmntului se numesc vulcanice. Cele mai cunoscute sunt: bazaltul, andezitul i trahitul. Rocile formate din magm la adncimi mari, prin rcire lent se numesc plutonice. Granitul, dioritul i sienitul fac parte din aceast categorie.

Rocile magmatice contin o mare cantitate de dioxid de siliciu (SiO2) si pot fi clasificate in functie de cantitatea prezenta. Rocile magmatice se impart in: acide >65% SiO2, intermediare 55-65%, bazice 45-55%, ultra bazice 15% din volumul rocii. Se formeaza in depozite marine la presiuni mari. Se divid dup vechime: oligomictic, polimictic.

Paraconglomeratele. Granulele nu se ating unele pe celelalte dar sunt inconjurate de un ciment matricial fin, sunt sedimente depuse in timpul transportului de mase, unde matricea ocupa