REVISTA CADRELOR DIDACTICEEditată de Sindicatul din Învăţământ şi Cercetare Neamţ

SERIE NOUĂ, ANUL XVI, NR. 164http://apostolul.slineamt.ro

Martie2014

ü 80 de ani de la apariţia primului număr (noiembrie 1934)ü 15 ani de la reeditare (martie 1999)

APOSTOLULS\rb\toarea revistei Apostolul

uţini dintre cei care vor veni în luminoasaaulă a bibliotecii judeţene „Kirileanu”, spre asărbători o biruinţă culturală cu nume predes-tinat – „Apostolul” – au bucuria unei dublesărbători. Mă număr printre aceştia.

În depărtatul an 1934, când RomâniaMare se îndrepta către un moment culminantîn dezvoltarea sa economică, intelectualiinemţeni au simţit nevoia de a crea o revistă

care să-i reprezinte, ca breaslă a şcolii, minţii şi artei.Ţară bogată, învăţătorime strâmtorată, nu ca astăzi,dar pe aproape. Spre a susţine o asemenea întreprin-dere ambiţioasă, erau necesare cel puţin două condi-ţii indispensabile: condeie şi bani.

La chemarea inimoşilor întemeietori, alături deînvăţători s-au aliniat imediat profesori şi alţi intelec-tuali inimoşi din Piatra şi din alte colţuri ale ţării. Ammândria şi bucuria să număr cu respect şi admiraţie,între ctitori, doi fii ai Dobrenilor: Constantin Luchianşi Mihai Avădanei, amândoi foşti elevi ai buniculuimeu, institutorul Gheorghe Cojocaru, despre care, înmonumentala sa carte despre şcolile şi cultura dinNeamţ, Constantin Luchian scria cuvinte elogioase,de recunoştinţă şi mândrie. Ei nu doar s-au alăturat re-dacţiei, ci au avut un rol precumpănitor în rezistenţaîn timp şi a calităţii acestei publicaţii lunare.

Citind, cu o legitimă admiraţie, revista din aceiani, unii frumoşi, alţii dramatici, văd că Mihai Avă-

danei, viitorul profesor universitar din Iaşi şi Con-stantin Luchian au coagulat substanţa ştiinţifică şi li-terară a primei serii din „Apostolul”. Dascălii de azi,mai cu seamă iubitorii de reforme pozitive în şcoalaromânească, vor băga de samă că predecesorii lorerau nişte deschizători de drum.

Nici o anume literatură, defel provincială, însătimidă şi resemnată, nu lipsea, din paginile „Apos-tolului”. Plăcerea cititorului nu va fi dezminţită deversurile şi prozele scurte ale dăscălimii nemţene.

Scriind despre a doua condiţie, banii necesari,depun mărturie despre stăruinţa şi sacrificiile celor dincolegiul redacţional, adesea prezenţi în casa părinţilormei, alături de ei fiind totdeauna Mihai şi Constantin

P

Mihai Emilian MANCAŞ(continuare în pag. 21)

APOSTOLUL, O DUBLĂ SĂRBĂTOARE

Asociaţia Învăţătorilordin Judeţul Neamţşi revista Apostolul

rimul număr al revistei Apostolul aapărut la 1 noiembrie 1934. Revista sesubintitula „revistă didactică – literarăpentru învăţământul primar” iar maitârziu (1940) „revistă literară, ştiinţi-fică, educativă”.

Încă de la început ea a reflectat as-pecte ale activităţii Asociaţiei Învăţă-

torilor din România sau a AsociaţieiÎnvăţătorilor din Judeţul Neamţ. Din februarie1940 până la apariţia ultimului număr al serieivechi (10 dec. 1943) pe frontispiciul revisteiApostolul se făcea menţiunea: „apare lunarsub auspiciile Asociaţiei Învăţătorilor dinNeamţ”. Din comitetul de conducere fac parteIon Radu (cel care va deţine funcţia de preşe-dinte al Asociaţiei Învăţătorilor din JudeţulNeamţ până în 1944, când pentru o jumătatede secol, Asociaţia a fost obligată să-şi înce-teze activitatea), Gr. M. Vlad, V. Dobrescu,Cleopatra Dobre şi Neculai Volmer.

De-a lungul celor nouă ani ai existenţeisale Revista Apostolul va reflecta toate acti-vităţile acestei organizaţii, care a avut un roldeosebit în buna desfăşurare a procesului deînvăţământ. Revista a prezentat demersurileîntreprinse pe lângă Ministerul Instrucţiuniicare vizau îmbunătăţirea salariului învăţători-lor, creşterea sporurilor şi a gradaţiilor, numi-rea învăţătorilor, plata suplinitorilor în timpulconcediilor de boală etc.

Mulţumirile noastreadevărate tuturor celorcare, cu inima şi umărul,au fost alături de revistanoastră, pentru ca acum,după 15 ani de trudă co-mună, să putem rosti îm-preună:

La mulţi ani,APOSTOLUL!

Gabriel PLOSCĂ

Reţetă pentru o revistă perfectău ştiu alţii cum sunt, dar eu am fost întot-deauna îndrăgostit de titluri. Ştiţi cum sunăîn spaniolă „O sută de ani de singurătate”?Cien anos de soledad. Poţi să mori de plă-cere. Ce ziceţi de Pentru cine bat clopo-tele? Dar parcă nici Să ucizi o pasărecântătoare nu-i rău, ca să nu mai vorbescdespre De veghe în lanul de secară, o carte

despre puritate şi adolescenţă, de la al cărei titluvoiam să plec în comiterea acestui text. Ce a făcutrevista „Apostolul” de vreo optzeci de ani în-coace? (Pentru mine, şi pentru multă lume, ea n-amurit sub dictatura trecută, ci a continuat să apară,în ediţii personale, în sufletul tuturor celor dăruiţicatedrei.) A stat de veghe, cu pixul în mână, la ho-tarele limbii şi culturii române încercând să păs-treze ceea ce, pretenţios spus, se numeşte

demnitate naţională. Lucru nu-i simplu, pentru că,dacă în prima serie revista – prin apostolii săi – îşipropunea să lumineze analfabeţii, astăzi lucrurilesunt mai grave, lumina trebuind direcţionată asu-pra alfabetizaţilor. Proştii trec, prostia rămâne şinu trebuie să dau exemple de elogiere a ei; e deajuns să-l citez pe matrozul de la Cotroceni care aînvăţat prost şi a ajuns bine. Într-o ţară în care me-seria de profesor a devenit una ruşinoasă, în careîndoielile şi incertitudinile dascălilor se izbesc decertitudinile guvernanţilor, în care lumea râde citindperlele de la bacalaureat în loc să-şi plângă viito-rul, a te dedica necondiţionat şcolii devine ungest eroic. E un fapt care trebuie apărat cu toatăcerneala de pe lumea asta. „Cinste şi gramatică”,

Mircea ZAHARIA(continuare în pag. 2)

Prof. Liviu RUSUPreşedintele Asociaţiei Învăţătorilor

din Judeţul Neamţ(continuare în pag. 22)

P

N

La Aniversare

APOSTOLUL Martie 2014Pag. 2

O tradiţie onorată

Pe lângă faptul că este o publicaţie foarte interesantă din punct de vedere cultural (în primul rând, pentru căacest aspect mă interesează pe mine), revista „Apostolul” cred că este deopotrivă utilă „publicului ţintă”,

respectiv cadrelor didactice, dar si „publicului larg”, preocupat de ceea ce se întâmplă în interiorul domeniului învă-ţământului. In felul acesta, publicaţia de azi îşi onorează cu brio tradiţia din care provine. De aceea îi urez să existeşi să „lumineze” încă mulţi ani de aici înainte!

Emil NICOLAE, scriitor

Un bilanţ pentru viitor

Trei mi se par a fi direcţiile în care s-a manifestat cu vigoare revista APOSTOLUL: a găzduit multe, foartemulte materiale de specialitate, fiind un excelent îndrumar pentru cadrele didactice mai tinere, aflate la în-

ceputul carierei; a fost o tribună a luptei sindicale, de multe ori tăioasă, dar întotdeauna urbană; a publicat multe ma-teriale despre viaţa cultural-artistică a cetăţii, despre (bio)bibliografia creatorilor de frumos.

Acum la aniversară, sincere felicitări redacţiei şi colaboratorilor ei, urări de bine şi de sănătate, viaţă lungă!Şi mai e ceva: sincere invidii pentru titlul inspirat al publicaţiei care spune totul şi încă ceva pe deasupra!

Lucian STROCHIP.S. Am pus verbele la trecut pentru că aşa cer regulile „bilanţului”. De fapt ar trebui să le pun la viitor…!

Oglindă şi mesager...

N-am să obosesc să susţin că publicaţiile de orice natură şi în special revistele – cele de cultură, de largă res-piraţie intelectuală – care apar într-un ţinut, într-un spaţiu geografic bine conturat, îi conferă identitate aces-

tuia, devenindu-i oglindă şi mesager. Ele înştiinţează, în viaţa imediată, de lângă noi, dar şi mai departe, în ţară, înlume, faptul că în acest colţ de Românie trăiesc şi respiră sufleteşte oameni cu talent şi sensibilitate. Fără aceştia,fără tradiţia din spatele lor, fără starea de creativitate care îi animă, locul acesta ar fi arid şi searbăd, insipid şi tern –un pustiu ameninţat mereu de furtunile de nisip ale istoriei. Revista Apostolul este un asemenea mesager al cadrelordidactice din ţinutul Neamţ şi cei 15 ani de „rezistenţă” la intemperii (financiare, şi nu numai), plus tradiţia unui de-ceniu interbelic, îi aştern o aură de care trebuie să fie mândră.

Dragi colegi, primiţi din partea membrilor redacţiei Revistei Antiteze urările de bine şi de sănătate, să vă fie in-spirat cuvântul pe care îl trimiteţi spre mintea şi sufletele „apostolilor” noştri de la catedră.

Cristian LIVESCU, director editor al Revistei Antiteze

Omagiu şcolii nemţene

Se împlinesc 15 ani de existenţă neîntreruptă a revistei APOSTOLUL, serie nouă. Nu m-am întrebat dacă e multsau puţin. Pentru mine, copil de învăţători, revista aceasta are semnificaţii profunde pentru învăţământul nemţean

şi, în egală măsură, pentru cultura acestui ţinut. Istoria culturii noastre este o construcţie în care personalităţi, eroi saugenii ştiinţifice şi artistice, sunt blocurile cizelate de „apostolii” şcolii româneşti. Sunt mândru că am avut onoarea sătrăiesc în spaţiul în care s-a născut şi înfăptuit prima revistă purtând povara unei denumiri cu rezonanţe biblice. Şi suntconvins că seria nouă nu a vrut doar să continue o tradiţie ci, mai mult, sau poate în primul rând, să găsească un răspunsla întrebările pe care „tranziţia” noastră le ridică în spaţiul şcolii româneşti. Cu atât mai mult se cade să mulţumim iniţia-torilor şi realizatorilor şi să dorim revistei APOSTOLUL şi apostolilor şcolii nemţene LA MULŢI ANI!

Prof. C. H. ALUPULUI RUS

Competenţă şi valoare

Competenţa este o componentă esenţială a valorii umane şi în cele mai simple ipostaze de trăire, respectiv deexprimare concretă. Conexiunile directe sunt dialoguri responsabile, permanente. În această Divină alcătuire,

revista „Apostolul” fiinţează onorabil. Cei dinainte au fondat-o şi promovat-o, printr-o legitimă susţinere metodico-ştiinţifică, în învăţământ, ştiinţă, cultură, în lume. Şi iată că, la 15 ani după reapariţie, la aniversarea acestei performanţe,seria nouă a revistei confirmă rânduiala de-atunci, prin echipa de-acum.

Prof. univ. dr. Vasile POSTOLICĂ

La mulţi ani, Apostolul!

Mare mi-a fost bucuria când a apărut seria nouă a revistei cadrelor didactice, „Apostolul”, pentru că era unlucru necesar şi benefic. Am apreciat strădaniile sindicatului din învăţământ în abordarea unui act de cultură

(ce altceva este dacă nu aceasta), aşa cum am apreciat strădaniile directorului fondator.Nu sperasem că va ajunge, vreodată, la al cincisprezecelea ani de apariţie. Inimoşii redacţiei, îndrumaţi de cunoscătorul

Mircia Zaharia, au reuşit. Şi au reuşit, frumos şi foarte bine. Revista are sens, are rost, este necesară, sprijină, prezintă, oma-giază, critică şi răsplăteşte. Sperăm să vegheze, critic, încă mulţi ani, învăţământul nemţean.

La mulţi ani, Apostolul!Iosif-Francisc GILLE

Reţetă pentru o revistă perfectăicea Caragiale, ar fi cele dintâi condiţii aleunei prese bune, iar noi încercăm să le acope-rim pe ambele. Cu menţiunea că cinstea trebuiesusţinută de competenţă şi că ea nu trebuie să fieun determinativ ci o direcţie. Cu speranţa că ve-ghea noastră ar putea fi rodnică, şi cu precizareacă ne cunoaştem bine limitele. „Cine crede că sti-loul e mai tare decât sabia, spunea generalul

McArthur, înseamnă că n-a văzut niciodată cum aratăcu adevărat o bijuterie F16”. Iar noi vedem asta în fie-care zi. De la Cotroceni, la palatul Victoria. Şi retur, viaParlament.

N.B. Bineînţeles că nu ştiu care este reţeta uneireviste perfecte, şi nici nu cred că există aşa ceva, dartitlul e bun, aşa că nu renunţ la el. Citiţi spre compen-sare „Reţetă practică pentru a face o lucrare literară,în genere” de I. L. Caragiale şi veţi avea numai bucu-rii. (Nu transcriu din lipsă de spaţiu.)

z

MesajulPreşedintelui

FederaţieiSindicatelor Libere

din Învăţământ, Domnul

Simion Hancescu

n secolul XXI, când pentru multepersoane internetul a devenit osursă cotidiană de informare,Sindicatul Liber al Lucrătorilordin Învăţământ şi Cercetare Şti-inţifică Neamţ, afiliat la federaţianoastră, reuşeşte cu succes săediteze lunar revista Apostolul,

revistă a cadrelor didactice ajunsă la celde-al 164-lea număr în cei 15 ani carese împlinesc de la reeditare.

Efortul depus de colectivul de re-dacţie este cu atât mai mult de apreciatcu cât Sindicatul Liber al Lucrătorilordin Învăţământ şi Cercetare ŞtiinţificăNeamţ se numără printre puţinele orga-nizaţii sindicale afiliate la FederaţiaSindicatelor Libere din Învăţământ carereuşesc să transmită în mod constant in-formaţii utile membrilor de sindicat pecare îi reprezintă, asigurându-le astfelaccesul la noutăţile din domeniul edu-caţional şi sindical.

În aceste vremuri în care educaţiadin România şi, implicit, personalulcare lucrează în acest sector se con-fruntă zilnic cu probleme majore şicând sunt promovate doar părţile relecare străbat în spaţiul public, şi, maipuţin performanţele din învăţământ careîncă există, chiar şi în condiţiile craseisubfinaţări, o astfel de revistă vine sămai echilibreze balanţa cu „ştiri” pozi-tive şi negative din sistemul educaţionalromânesc.

Personal ştiu cât efort şi dăruiresunt necesare pentru a putea redacta,lunar, o revistă sindicală, întrucât şi fe-deraţia noastră a editat în ultimii ani re-vista „Catedra” şi ne dorim ca, înviitorul apropiat, să o readucem în aten-ţia membrilor noştri de sindicat!

Sincere felicitări tuturor persoane-lor care se implică în redactarea revisteiApostolul!

Cititorilor revistei Apostolul leadresez rugămintea de a avea încredereîn mişcarea sindicală din învăţământ şiîn liderii care îi reprezintă.

Asigur cititorii acestei reviste căFederaţia Sindicatelor Libere din Învă-ţământ nu va abdica niciodată de la unuldintre obiectivele principale pe care şile-a stabilit – îmbunătăţirea condiţieisociale şi materiale a personalului dinînvăţământ, grav afectate în ultimii ani.Însă membrii de sindicat trebuie să ştiecă reuşitele mişcării sindicale depind demodul în care se implică fiecare dintreei, dar şi de unitatea de acţiune de caredăm dovadă în cele mai grele momente!

Sindicatul suntem noi toţi!

LA MULŢI ANIREVISTEI APOSTOLUL!

Î

(urmare din pag. 1)

Oamenii Măriei Sale

APOSTOLULMartie 2014Pag. 3

Colectivul de redacţieMircea ZAHARIA (10. 05. 1947, Muncelul de

Sus, Iaşi). Membru al UNITER (Uniunea Oamenilorde Teatru din România) şi al Uniunii Ziariştilor Pro-fesionişti din România. Facultatea de Filologie aUniversităţii Alexandru Ioan Cuza (Iaşi,1970). Pro-fesor (1970-1972), apoi referent literar la TeatruluiTineretului din Piatra-Neamţ, secretar literar (1980-1989; 2001-2005), director (1989-1991), director ad-junct (1991-1994). Prezintă studioul ABC Teatral la

TT şi editează, singur sau împreună cu Paul Findrihan, caietele-programale TT, publicaţia de cultură teatrală Zig-zag (1984-1989), Heautontimo-rumenos, gazeta Festivalului de Teatru. Îngrijeşte şi editează câteva cărţidespre TT şi personalităţile care l-au marcat (Breviar, Remember, O istorieanecdotică a unui teatru serios, Teatrul Tineretului ’50). A deţinut şi func-ţia de secretar artistic la Facultatea de Muzică a Academiei Gheorghe Dimadin Cluj (2001-2008). Secretar general de redacţie la Ziarul Ceahlăul (1994– 2011), redactor responsabil al revistelor: Antiteze (nr. 1, oct. 1998), Me-ridianul Ozana (nr. 1-8, dec. 1997 – dec. 2000), redactor-şef al revisteiApostolul (din 1999 şi în prezent).

Constantin TOMŞA (n. 3 noiembrie 1939,Ghelăeşti, Neamţ). Facultatea de Limba şi Litera-tura Română a Universităţii Al. I Cuza, Iaşi (1970).Învăţător, institutor, profesor gradul I. Director alCasei de Cultură a Sindicatelor din Piatra-Neamţ(1969-1970). Ca inspector al Comitetului de Cul-tură şi Artă al Judeţului Neamţ (1970-1983), a con-tribuit direct la iniţierea şi organizarea primelorediţii ale unor manifestări care s-au perpetuat pânăastăzi, în Neamţ: Sadoveniana şi Salonul de carte

«Libris». Colaborează la ziarele Ceahlăul şi Realitatea media (nem-ţeană), Monitorul literar şi artistic, revistele de cultură Antiteze, Apos-tolul, Asachi, Conta, La Tazlău, Ţara Hangului ş.a Coordonator alrevistelor Anotimpuri şi Anuar, redactor-şef adjunct al revistei Apostolul.Volume publicate: Petrodava 2000, în colaborare, 1980; Împătimit delectură. Cărţi şi autori I-IV, 2002-2006; Lucian Strochi sau Ieşirea dincuvânt, 2003; Cristian Livescu sau Viaţa interioară secretă a imaginiiş.a. Premiul „Asociaţiei Teatrului Folcloric din România şi RepublicaMoldova” (2005) şi cel al Societăţii Scriitorilor din Judeţul Neamţ, pen-tru critică literară (2011).

Ştefan CORNEANU (n. la 30 august 1942, Şte-făneşti pe Prut, judeţul Botoşani). Şcoala medie mixtăBicaz (1956-1960), Facultatea de filologie, Univer-sitatea „Al. I. Cuza” – Iaşi (1960-1965). Profesor laşcolile generale din Cuejdi şi Stejaru, şef de catedrăşi director adjunct la Liceul Industrial Bicaz (1970-1980), inspector şcolar (1980-1990) – vicepreşedinteşi preşedinte al Filialei Neamţ a Societăţii de ŞtiinţeFilologice, membru al Comisiei Naţionale pentru

concursul de limba şi literatura Română „Mihai Eminescu”, profesor la Co-legiul Naţional „Calistrat Hogaş”, Piatra-Neamţ (1990 – 2005). Lucrări:„Lucia Demetrius – schiţă monografică” (licenţă), „Mihai Eminescu în pro-gramele şi manualele şcolare” (grad I). Înfiinţează Sindicatul Liber al In-spectoratului Şcolar (dec. 1989 – ian. 1990), fiind şi primul lider care aderăla Sindicatul Liber al Lucrătorilor din Învăţământ şi Cercetare Neamţ.Membru al Consiliului Judeţean Neamţ şi al Biroului Executiv, având şifuncţia de secretar executiv al SLLICS, până în 2008. Unul dintre membrifondatori ai seriei noi a revistei „Apostolul”, redactor – şef adjunct de laînfiinţare (martie 1999) şi până în prezent.

Dumitriţa (Dida) VASILCA. Profesor de Dis-cipline socio-umane, titular la Liceul de Arte „VictorBrauner” şi la Colegiul Tehnic „Gheorghe Car-tianu”. Absolventă a Liceului Pedagogic „GheorgheAsachi” (1981) şi a Facultăţii de Istorie – FilozofieIaşi (1985). Referent literar la Teatrul TineretuluiPiatra-Neamţ (1989-1991). Director al Casei Cor-pului Didactic (1996-2000). Absolventă a Masteru-lui în Filosofie Creştină şi Dialog Cultural (2007).

Director adjunct la Colegiul Tehnic Forestier (2010-2011) şi la ColegiulTehnic „Gheorghe Cartianu” (2011-2012), formator judeţean, mentor,metodist şi membru al Consiliului Consultativ al I.S.J. Neamţ, membruîn Corpul de Experţi ai MEN. Membru al Consiliului Director al Aso-ciaţiei Învăţătorilor Neamţ (din 2007, în prezent). A debutat cu versuriîn revista „Ateneu” (1991) şi, editorial, cu volumul de versuri „Aproapeamintiri” (1997), urmat de „Ducatul inocenţei” (2003). Colaborări frec-vente cu versuri, proză, publicistică la „Ceahlăul”, „Apostolul”,„Asachi”, „Ateneu” ş. a. Membru fondator al Editurii „Alfa” a CCD şial Revistei cadrelor didactice din judeţul Neamţ „Apostolul” (serie nouă– martie 1999).

Mihai FLOROAIA (n. 22 sept. 1974), licen-ţiat al Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi (1997). Doc-torat în Teologie (2010), cu distincţia Magna cumLaude, la Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Na-poca cu teza Inchiziţia între mit şi realitate. Profe-sor titular la Liceul Tehnologic „Spiru Haret”, înprezent şi director al Şcolii Postliceale Sanitare Pia-tra-Neamţ. În perioada 2007 - 2012, a fost inspectorşcolar în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean

Neamţ. Publică: Inchiziţia în Europa, Editura Crigarux, 2001 şi Rolulmetodei didactice în învăţământul religios, Editura Alfa, 2004, diversestudii şi articole de specialitate. Stagii de cercetare doctorală şi postdoc-torală: la Universitatea Catolică din Louvain-la-Neuve (Belgia), la Uni-versitatea Miséricorde din Fribourg (Elveţia) şi la Institut de RechercheReligions, Spiritualités, Cultures, Sociétés al Universităţii din Louvain-la-Neuve. Este formator – consilier ARACIP, profesor – metodist al ISJNeamţ şi membru al Corpului naţional de experţi în management edu-caţional. Colaborator al revistei Apostolul din nov. 2004 şi, din oct. 2010,redactor în Consiliul de redacţie al acesteia.

Vasile Danci MOROŞANU (pseudonim – A.Opriş), ziarist, poet, n. la 27 martie 1962, la Moisei,Maramureş. Absolvent al Facultăţii de Jurnalisticăşi Ştiinţe ale Comunicării din cadrul UniversităţiiBucureşti. Reporter la revista Zig-zag, iar după ab-solvirea studiilor, la Roman, semnează articole înpresa locală în săptămânalele Romanul Liber, Săp-tămâna municipiului Roman şi Gazeta de Roman,hebdomadar la care a fost şi redactor şef. Colabo-

rează la Tineretul Liber, Ora, Oameni în Top şi Formula AS, „specialita-tea” sa fiind reportajul. Realizator la emisiunea Reporter Tele 7,Bucureşti (1999 – 2001). Reîntors la Roman revine în presa locală, fiindredactor la Monitorul de Roman, unde semnează A. Opriş. În prezent Va-sile Danci, este realizator de emisiuni şi reportaje la TopAll TV Roman.Publică poezie în Familia, Orizont şi Tribuna şi obţine mai multe premiiliterare. În 1986, este remarcat de regretatul Laurenţiu Ulici, care-i răs-plăteşte talentul prin acordarea Marelui Premiu al revistei Contempora-nul, pentru creaţie lirică. Apreciat elogios de Cris tian Livescu în revistaAsachi nr. 163 / sept. 2002. Din 2009, redactor la Apostolul, răspunzândde zona Roman.

Dorian RADU (n. 6 dec. 1955, Piatra Neamţ).Facultatea de Tehnologia Construcţiilor de Maşinidin cadrul Institutului de Învăţământ Superior Su-ceava (1979). Subinginer la Întreprinderea Meca-nică „Ceahlău” Piatra Neamţ (1979-1989).Corector, fotoreporter, tehnoredactor la ZiarulCeahlăul (nov. 1989 – mar. 2012). Colaborator(tehnoredactare) la reviste: Credinţa Neamului, Me-ridianul Ozana (1997 – 2000), Creangă, azi (1999),

Răcnetul Carpaţilor, Modus Vivendi (1998 – 2000), Apostolul (din 1999şi în prezent), Piatra Corbului (2009), Valea Muntelui (din 2010 şi înprezent). Colaborator (tehnoredactare) ziare: Impact, Poliţia nemţeanăîn acţiune, Viaţa Nemţeană (iunie 2013 şi în prezent). Concepţie şi rea-lizare reclame publicitare (parţial) pentru Anuar telefonic, judeţul Neamţ(1996 şi 1998).

La Aniversare

APOSTOLULPag. 4Martie 2014

Veronica Mihăilescuând încercam să creionez portretul profe-sorului Vasile Mihăilescu, unul dintre das-călii nemţeni care au înţeles că menirea loreste să construiască nu numai competenţe,ci şi şcoli şi, prin urmare, a lăsat oraşuluiBicaz şi municipiului Piatra-Neamţ treiimpunătoare clădiri şcolare, mă gândeamla aserţiunea bine cunoscută şi anume că în

spatele fiecărui bărbat de succes a stat o femeieputernică.

Acesta părea să fie la un moment dat destinulVeronicăi Chiribău, copil de dragoman de plutedin Bicaz, premiantă a „Tinerimii române”, elevăstrălucită a Şcolii Normale din Piatra, tânără în-văţătoare, căsătorită cu colegul ei de profesie, Va-sile Mihăilescu.

Au venit împreună la Bicaz, locul său de baş-tină, trimişi acolo spre a pregăti transformareaşcolii primare în gimnaziu şi, mai apoi, în liceu.I-am cunoscut pe soţii Mihăilescu în toamna anu-lui 1953 şi am avut bucuria să muncim cot la cotvreo cincisprezece ani, de fapt anii construcţiei bi-căzene, când şcoala noastră se afla mereu în eşa-lonul de frunte al învăţământului în regiuneaBacău, din care judeţul nostru făcea parte peatunci.

Tânără, cu figura marcată de o spiritualitatecare nu a părăsit-o, iată, nici până la nonagenat,modestă şi în permanentă ofensivă faţă cu relelevremii şi ale oamenilor, părea că a ales definitivşi irevocabil rolul de secund al „eternului direc-tor”, soţul său, şi de mamă grijulie a celor doi bă-ieţi, Radu şi Dan, asupra cărora veghea cu aceacunoscută rigoare muntenească, scoasă la luminăde Sadoveanu în chipul Vitoriei Lipan.

Ani la rând, a funcţionat ca profesor suplini-tor de literatură şi limbă română. Fără să fi tocitcoridoarele vreunei universităţi, se situa deasupracompetenţelor unora trecuţi prin şcoli înalte. Ostudiam pe ascuns şi observam cu delectare mi-mica discretă afişată când era faţă în faţă cu in-competenţii. În ce spunea cu acele ocazii se zăreao ironie fină, amestecată cu amuzament.

Şi, când nimeni nu se mai aştepta, VeronicaMihăilescu a intrat cu paşi hotărâţi pe uşa Univer-sităţii ieşene, amintindu-mi de soarta oarecum si-milară a lui Mihai Avădanei, decisă probabil săpărăsească rolul de „om din umbră”.

Apreciindu-i calităţile de dascăl şi de condu-cător, către sfârşitul carierei sale la catedră, maimarii şcolilor i-au încredinţat (Şi bine au făcut!)funcţia de inspector şcolar, prin care, ani la rând,a călăuzit cu sfatul şi uneori cu critica severă,dreaptă, colegială, personalul de specialitate dinşcolile nemţene.

Având privilegiul să lucrez o vreme în acelaşicolectiv şi în aceeaşi localitate cu doamna Vero-nica, nu pot să nu-mi amintesc de serile fantasticeale reuniunilor noastre bicăzene, pe care le umpleacu hazul unui depozit imens de anecdote, nicio-dată repetate, spuse cu talent actoricesc de bunăclasă.

Premianta şcolii primare din Bicaz a străbă-tut, cu modestie şi fermitate, o carieră didactică deinvidiat, ca profesor şi inspector şcolar. Sunt sigurcă nu tocmai asta dorise să facă. Sunt convins căvisase, în anii adolescenţei, un viitor in inima cul-turii şi literaturii. Dar Veronica Mihăilescu, pre-cum mulţi alţii din generaţia sa, a ştiut să treacă şipeste regrete, şi peste nostalgii, şi peste dureri înă -buşite, şi să fie un dascăl model, un intelectual au-tentic, o făuritoare de competenţe, în faţa căreiamă înclin cu vie admiraţie şi adânc respect!

Mihai Emilian MANCAŞ

„Apostolul”, tânăr la optzeci de ani! adrele didactice din judeţul Neamţ sărbăto-resc, în prag de primăvară, împlinirea a opt-zeci de ani de la apariţia revistei „Apostolul”,al cărei prim număr a fost lansat la Piatra-Neamţ în noiembrie 1934 şi cincisprezece anide la reluarea, într-o serie nouă – martie 1999.

Dacă unele calcule ale mele sunt corecte,la această aniversare, mă prezint ca cea mai

veche colaboratoare, în viaţă, a revistei „Apostolul”.

Faptul se datorează unei întâmplări din copilărieşi mă voi referi la aceasta, fără mândrie dar şi fărăfalsă modestie, ci doar cu mirarea şi detaşarea per-soanei care sunt în prezent, faţă de acea fetiţă deacum aproape optzeci de ani, care purta numele meude familie, părăsit prin căsătorie. Am fost, aşadar,timp de douăzeci de ani, Veronica Chiribău.

Miezul întâmplării ce vreau s-o povestesc, seaflă relatat, cu date statistice, motivări, rezultate şiconcluzii pedagogice, în nr. 8 din iunie 1935 al re-vistei „Apostolul”.

Astfel, în 1935, revista pedagogică „Şcoala şifamilia de mâine” sugera – printre alte mijloace deevaluare a dezvoltării intelectuale a copiilor la sfâr-şitul ciclului primar – şi compunerile ilustrate.„Apostolul”, revista Cercului Didactic Piatra-Neamţ,însuşindu-şi sugestia, îşi propune şi un alt scop: „rea-lizarea unei legături sufleteşti între copilul de la oraşşi cel de la ţară, pentru a nu vedea unul în celălaltun străin de neam, un sălbatec ori un parvenit”.

Aşa a fost organizat, la 26 mai 1935, la Piatra-Neamţ, un concurs de compunere ilustrată prindesen, pentru elevii talentaţi, ai clasei a IV-a, din în-tregul judeţ Neamţ.

Eu eram atunci în ultima clasă obligatorie a şco-lii primare.

Fără nici o pregătire, într-o sâmbătă, în ajunulconcursului, directorul şcolii primare din Bicaz, m-aanunţat că, a doua zi, dimineaţa, să fiu la Piatra-Neamţ, în faţa gării, de unde, la orele 800, mă va luacu el să mă conducă la concurs.

Ajunşi la destinaţie, am fost conduşi la salaunde avea loc concursul, doar cu câteva minute deanunţarea subiectelor.

La compunere, s-au dat trei teme, din care să setrateze doar una. Eu am ales-o pe prima: „De ce po-menim în fiecare an pe eroii neamului”.

La desen, trebuia să se ilustreze un aspect înru-dit cu tema tratată.

Citisem istoria patriei din mai multe cărţi,trăind-o ardent la lectură. Dar istoria era un subiectzilnic şi în familia mea: bunicul de pe tată fuseseşeful trâmbiţaşilor la regimentul său, sunase atacurilela Griviţa (1877) şi fusese ciuruit de schije şi şrap-nele; tata, combatant în războiul din 1913 şi în pri-mul război mondial (rănit în Valea Jiului şi decorat,avansat în grad şi decorat, din nou, la Mărăşeşti, par-

ticipant şi în campania din 1919 în Ungaria), era unneîntrecut povestit al inimaginabilelor întâmplări alerăzboiului.

Subiectul ales mi-a adus uitarea oboselii şi, sim-ţind – cum poate simţi un copil – fiorul înălţimii şi aldurerii neamului său, sufletul îmi fu inundat de o căl-dură dumnezeiască. Peniţa îmi alerga sprintenă, po-vestind despre marile dovezi de rezistenţă, decapacitatea de jertfă a poporului nostru.

Nu-mi spusese nimeni că va trebui să fac şi undesen şi n-aveam la mine nici măcar un creion. Deaceea, tot cu peniţa, mi-am făcut şi desenul. Am dese -nat un mormânt, am schiţat o siluetă de fată, cu înfă-ţişare de zână, în rochie lungă, purtând o eşarfă pestepiept, înnodată la şold. Pe eşarfă am scris: PACEA,iar sub mâna dreaptă a zânei, am pus propoziţia, ima -ginată ca o adresare a păcii, pentru ostaşul căzut înluptă: „EU MĂ RIDIC PRIN JERTFA TA! ”.

Revizorul şcolar C. Luchian, în revista „Aposto-lul”, nr. 8 iunie din 1935, a comunicat rezultatele con-cursului, publicând şi comentând elogios, atâtcompunerea mea cât şi desenul, precizând că a fostun singur premiu I cu medalie, care a revenit candi-datei Chiribău Veronica, de la şcoala primară dinBicaz.

La pagina a VI-a a revistei, este redată compu-nerea mea, din care voi cita câteva fragmente de în-ceput şi sfârşit.

Începutul: „Între marile sărbători ale românilor,care ştiu să serbeze atât de frumos zile însemnate aleneamului, la patruzeci de zile după Paşti, mai este osărbătoare, numită –Ziua Eroilor–. În această zi,steagul românesc flutură deasupra tuturor caselor”.

(Cuprinsul sintetizează lupta poporului nostru,mai ales cu popoarele migratoare, subliniind pierde-rile teritoriale şi se ajunge la participarea Românieila Primul război mondial).

Sfârşitul: …„În anul 1918, adică după doi anide luptă, viteaza noastră armată învingătoare, ia îna -poi ţinuturile cotropite. Dar 800.000 de soldaţi eroiau adormit întru fericire, privind în fiecare oră moar-tea… rânjind a pradă. Zeci de mii de invalizi, văduveşi orfani au rămas de pe urma acestui război. Cums-ar putea ca cele 800.000 de piepturi, ce au luptatpentru libertatea şi întregirea noastră, să nu fie po-menite? Cum s-ar putea să aibă mormânt neumbritde flori şi neudat de lacrimi?

Nu! Cât timp România va trăi sub soare, eroii vor fi

pomeniţi!Eroi, dormiţi în pace!”Poate că n-o să vă vină să credeţi că eu n-am

ştiut, zeci de ani, de existenţa acestui număr de revistăşi nici că, undeva, s-ar fi scris atât de emoţionant des-pre mine.

Mai târziu, am primit-o în dar, când eram inspec-tor şcolar, de la o învăţătoare din comuna Borca, AnaŞtefan, care era abonată şi a primit-o prin poştă. N-amavut niciodată prilejul să o cunosc pe această gene-roasă doamnă.

Ce gânduri şi simţiri îmi prilejuieşte această re-memorare? Iată câteva:

– Să nu uiţi copilăria, s-ar putea să te regăseştiîn ea mai bun…

– Să crezi în copii, în forţa sufletului lor şi să-ţifaci, din plin, datoria faţă de ei.

– Să nu precupeţim nimic pentru buna lor dez-voltare fizică, intelectuală şi, mai ales, morală, alcărei miez puternic este dragostea faţă de ţară şi deneam, faţă de „iarba verde de acasă”, crescută din ţă-râna moşilor şi strămoşilor eroi.

Acum, când am trecut de 90 de ani, consider cămi-am îndeplinit misiunea de „apostol”, într-o pe-rioadă grea, atât cât mi-a fost cu putinţă, fiind spriji-nită de români harnici şi patrioţi!

Prof. Veronica MIHĂILESCU

C

C

Moara lui TudoranMoara lui Tudoran

La Aniversare

APOSTOLUL Pag. 5Martie 2014

estinul românilor a fost marcat de-a lun-gul istoriei de evenimente imprevizibile,ultimul dintre ele fiind cel din decembrie1989. O lovitură de stat, o răbufnire derevoltă spontană a poporului împotrivaunei dictaturi tiranice, o revoluţie chiar,cum spun unii?

Probabil timpul ne va spune ce s-a întâm-plat, dar consecinţele evenimentului se văd şisunt catastrofale: au murit oameni nevinovaţi,s-au distrus sistematic o industrie şi o agricul-tură a unei ţări în plină dezvoltare, s-a instalatun haos moral şi spiritual, iar într-o lume carestă sub semnul marasmului politic şi al arbitra-riului, criteriul valorilor nu mai are nici o în-semnătate.

Într-un cuvânt s-a ales praful de tot şi detoate. Şi totul s-a desfăşurat şi se desfăşoarăfără întrerupere, zi de zi, an după an. Va maiavea oare România puterea să se ridice din pro-pria cenuşă? În cât timp şi cu ce sacrificii?

Acum când rememorez acele întâmplări, aşputea începe cu: A fost odată un decembrie ’89 ...Şi totul ar fi ca într-o poveste, căci ceea ce s-aîntâmplat e chiar la graniţa realităţii cu fantasti-cul. Ar putea fi o poveste, căci e spusă de un om,dar ar putea fi şi istorie, căci încearcă să respectenecondiţionat adevărul-adevărat, narat de unmartor implicat şi aflat chiar în miezul eveni-mentelor.

Şi la Piatra-Neamţ şi la Roman, ca peste tot,a fost „un Decembrie ’89”. Şi la noi au ieşit oa-menii pe stradă (unii fără să ştie de ce, niciatunci, nici acum), şi la noi au fost acte de van-dalism, de distrugere (regretate mai târziu).

Nici dascălii nu au stat cu mâinile în sân înfocul evenimentelor. Fiecare încerca să reacţio-neze în felul său, iar cei mai mulţi aşteptau să seîntâmple ceva. Evenimentele se precipitau. Zi-lele treceau. A venit şi Crăciunul din ’89 şi avenit şi execuţia ceauşeştilor. Oamenii căutau vi-novaţi şi în acelaşi timp căutau soluţii, ieşirea dinbulversarea instaurată.

În acea stare de necesitate a luat naştereFSN –ul, iar instituţiile statului au intrat în di-soluţie. Nimeni nu mai asculta de nimeni. In-spectoratul Şcolar şi-a retras ambasadorii dinteren, şcolile şi-au încetat activitatea didacticăpropriu-zisă, iar elevii au fost scăpaţi total desub control.

În tot acest haos generalizat trăiau totuşi şipeste 8.000 de cadre didactice (educatoare, în-văţători, profesori, personal didactic ajutătoretc.), oameni care şi-au dat seama că primareacţie normală este aceea de a apăra şcoala cainstituţie: cu actele oficiale, cu arhiva şi tot ceţine de statutul şi buna ei funcţionare.

Şi iată cum, în jurul acestor idei, din vorbăîn vorbă, din om în om, au început să ia naştereşi să acţioneze grupuri sau grupe sindicale, îndiversele localităţi şi şcoli din rural sau urban.Nimeni nu mai vroia să audă de partid şi, într-oasemenea situaţie critică, apariţia sindicatelor afost o soluţie salvatoare.

La Piatra-Neamţ, câţiva colegi mai cura-joşi, sau poate mai neliniştiţi şi cu mai multăiniţiativă, (Florin Florescu, Radu Zaharescu,Constantin Gherghelescu, Gheorghe Vadana,Eugen Olaru, Octavian Barna) şi la Roman(Radu Aramă, Gabriel Ploscă, Petrică Giurgică,Vicenţiu Ciocan, Constantin Ploşniţă), cărora lis-au alăturat şi cei de pe Valea Muntelui şi dela Tg. Neamţ, au format comitete de iniţiativă,au discutat cu oamenii în şcoli şi au hotărât con-vocarea la Piatra-Neamţ, la Casa de Cultură aSindicatelor, în primele zile din aprilie 1990, aAdunării Generale de constituire a SindicatuluiLiber al Lucrătorilor din Învăţământ şi Cerce-tare Ştiinţifică Neamţ.

Adunarea Generală a ales în funcţia delider pe prof. Radu Zaharescu, iar ca viceliderpe prof. Florin Florescu. Au urmat zile şi lunide muncă susţinută pentru consolidarea şi or-ganizarea mişcării sindicale din învăţământ lanivelul şcolilor, localităţilor, pe zone, alegereastructurilor sindicale, clarificarea evidenţei

membrilor de sindicat şi mai ales limpezirea şistabilirea unor obiective concrete ale activităţiisindicale.

De asemenea s-a luat legătura cu judeţeledin ţară, pentru organizarea sindicatelor din în-văţământ la nivel naţional. Un lucru e sigur: laPiatra-Neamţ a fost organizată prima Confe-rinţă Naţională de constituire a F.S.L.I.C. lanivel naţional.

S-au organizat apoi şi confederaţiile sindi-cale la nivel naţional, F.S.L.I.C. afiliindu-se laC.N.S.L.R., iar Florin Florescu fiind ales secre-tar general al Confederaţiei.

Mai trebuie precizat că, la Piatra-Neamţ,prin munca deosebită a Consiliului Judeţean şia unui grup de susţinători, s-a reuşit un lucrudeosebit, de o mare importanţă pentru învăţă-mântul nemţean, dar şi pentru învăţământ în ge-neral: reeditarea revistei Apostolul. Fărăactivitatea S.L.L.Î.C. Neamţ, fără coordonareaşi finanţarea revistei, aceasta n-ar fi putut săapară deşi, reeditarea ei era şi în atenţia C.C.D.şi a Asociaţiei Învăţătorilor, reînfiinţată şi eadupă decembrie 1989.

Astfel încât acum, la aniversarea a 15 anide la reeditarea revistei Apostolul, nu greşimdacă spunem că această revistă este cu adevăratrevista apostolilor din judeţul Neamţ, la a căreiapariţie şi îndelungă fiinţare Sindicatul Învăţă-mânt Neamţ a contribuit decisiv, fiecare dintrenoi slujind-o cu dragoste şi dăruire după pro-priile puteri.

Revista încununează munca plină de dă-ruire, rezultatele în activitatea din învăţământuljudeţului nostru. Ea pătrunde în toate şcolile ju-deţului şi are paginile deschise tuturor colegilor

noştri care au ceva de zis şi pot să ofacă.

Calitatea revistei este dată de ca-litatea muncii noastre, a celor de lacatedră. Ne mândrim cu această tri-bună liberă şi, sub aceeaşi conducereadministrativă a S.L.L.I.C.S. Neamţ,ne vom strădui ca ea să străluceascăîn continuare, şi să adune şi alţi co-laboratori valoroşi care să onorezeînaintaşii şi numele înscris pe fron-tispiciu.

La aniversare, urăm ani mulţi şirodnici Apostolului nemţean.

Prof. Ştefan CORNEANU

,,Apostolul”, o revistă a apostolilor nemţeni

D

u ştiu dacă peste alţi 15 aniva mai şti cineva ceva desprenoi, cei care am trudit la fa-cerea acestei reviste şi deaceea cred că merită toţi ceicare s-au implicat, să-şi vadămăcar numele scris în pagi-

nile numărului aniversar, alături demulţumirile noastre cordiale şi defelicitările adresate din toată inima.

Martie 1999 – Martie 2014, omulţime de zile, luni şi ani, care aufăcut din revista noastră una dintrecele mai bune din ţară. Ce este deţinut minte şi de apreciat este faptulcă ea a fost sponsorizată în perma-nenţă de către Sindicatul Liber alLucrătorilor din Învăţământ-Neamţ

şi că a ajuns distribuită în şcoli gra-tuit.

Am încercat o grupare crono-logică a cadrelor didactice şi a prie-tenilor şcolii, care au fost acolo laînfiinţare, care ni s-au alăturat apoipe parcurs şi care mai scriu şi astăzi

despre ce se întâmplă cu viaţanoastră cea de toate zilele.

Grupa I – membrii fondatoriDida Vasilca, Florin Florescu,

Lucian Corneanu, Puica Vulcă-nescu, Gheorghe Amaicei, EduardCovali, Costică Gherghelescu, Iosif

Covasan, Mitică Bezem, AlinaPamfil şi Mircea Zaharia.

Grupa II – colaboratoripermanenţi

Vasile Postolică, Mihai Obreja,Dan Dumitru Ursache, Steluţa

Călin, Mariana Costrăş, DumitruRusu, Constantin Tomşa, NiculinaNiţă, Dan Agrigoroaei, ValerianPercă, Gabriel Ploscă, Emil Bucu-reşteanu, Traian Cicoare, MonicaCristea, Gheorghe Ţigău, Gheor-ghe Radu şi Adrian G. Romila.

Grupa III – stăruitoriîn simpatie până astăzi

Mihai Floroaia, Cristina Popa,Mihăiţă Albu, Ada Popovici,A.Opriş, Luminiţa Moscalu, Ga-briela Grigore, Elena Vasiloaei şiLiviu Rusu.

Apostolilor din vechime totrespectul nostru, apostolilor con-temporani, recunoştinţă şi dra-goste, iar apostolilor viitori – curajs-o duceţi mai departe!

LA MULŢI ANI TUTUROR!

Martie 2014Prof. Dumitriţa VASILCA

N

Aşa cum a fost

La Aniversare

APOSTOLULPag. 6

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r

Martie 2014

„Apostolul” –o revistă riguroasă

şi eficientăunt printre aceia care au colaborat – ce-idrept – cu discontinuităţi la revista„Apostolul”, încă de la apariţia primuluinumăr al acesteia, eveniment publicisticpetrecut, în chip fericit, în urmă cu 15ani. Nu am pregătire şi cine ştie ce în-clinaţii jurnalistice. Am încercat să su-plinesc aceste esenţiale şi necesare

condiţii cu ceea ce aş numi preţuirea mea pen-tru învăţământul naţional şi al celui nemţean,al cărui „produs” sunt.

De la absolvirea Facultăţii de Filologie aUniversităţii din Bucureşti, începând cu 1 sep-tembrie 1967, mai întâi, ca profesor şi directorde liceu, iar, mai apoi, vreme îndelungată, cainspector şcolar, am cunoscut, în întregul spa-ţiu pedagogic nemţean şi nu numai, educa-toare, învăţători şi profesori de cel maiautentic prestigiu, adevăraţi apostoli ai neamu-lui acestuia vrednic, dar fără noroc, fiinţe demirare care au construit cu migală şi dăruirenu doar specialişti şi oameni de cultură careau înălţat ţara, ci, mai ales, caractere.

Anterior colaborării mele la „Apostolul”,căpătasem ceva experienţă într-ale scrisului înpaginile unor publicaţii naţionale („Tribunaşcolii” şi „Sportul”), regionale („Ateneu”) şijudeţene („Ceahlăul” şi „Preocupări didac-tice”).

Încă din primul număr al noii serii a„Apostolului”, am fost primit cu generozitateşi căldură de redactorul-şef al revistei, MirceaZaharia, pe care îl cunoşteam de pe vremeacând Domnia Sa era secretar literar al Teatru-lui Tineretului din urbea noastră. Fizionomiasa, cuvântul şi fapta ilustrau nobleţe sufle-tească, instrucţie sigură şi cuprinzătoare, ver-ticalitate morală, modestie, umor, ironie,fermitate şi, nu mai puţin, o inteligenţă puter-nică.

Cât priveşte prezenţa numelui meu în pa-ginile „Apostolului”, este de spus că nu mi-amîngăduit nicicum să încropesc articolele, no-tele şi comentariile care mi-au fost publicateaici. Nu mi-am îngăduit, aşadar, să aglomerezpaginile publicaţiei cu idei, prepoziţii şi frazeanoste sau prelucrând cine ştie ce lecturi per-sonale, pentru că ştiam exigenţele redactoru-lui-şef, gazetar redutabil, adevărat.

Colaborarea mea la revista „Apostolul” afost o perioadă fertilă pentru mine, pentru căam putut să mă exprim liber, neîngrădit de pre-judecăţi şi invidii dăunătoare, simţind că tre-buie să pun umărul la consolidarea valorilorşcolii naţionale şi la modernizarea cu adevărata acesteia, luptând şi prin cuvânt, după puterilemele, împotriva imitaţiei cu orice preţ a mo-delelor străine, atât de nepotrivite spiritului ro-mânesc.

Scrisă cu pricepere, bun-simţ, bun-gust,echilibru, rigoare şi eficienţă, „Apostolul” dăvădite semne şi garanţii că nu-şi va pierde nă-zuinţa, puterea şi responsabilitatea de a-şi îm-plini nobila menire, aceea de a susţineaşezarea şcolii nemţene pe coordonate fireşti,pe corectitudine şi seriozitate, pe demnitate şionoare.

Prof. Gh. ŢIGĂU

Cu credinţă şi răspundere...a puţină vreme după apariţia revistei Asachi,într-o întâlnire amicală cu pretenţie de ...şe-dinţă de colegiu, unul dintre convivi, dascălprestigios, din păcate trecut de mult în lumeaumbrelor, atrăgea atenţia asupra preocupăriişubrede a tinerei publicaţii faţă de problemeleşcolii. Modul în care cotidianele, în mare partetabloidizate, se apropie de învăţământ este nu

numai nesatisfăcător, ci şi în bună parte dăunător,afirma dânsul pe bună dreptate, condeierii atraşi deacest domeniu fiind oameni cu pregătire didacticăprecară sau tangenţială, interesaţi mai degrabă deevenimentele senzaţionale din şcoli (bătăi, chiul,prostituţie etc.) şi mai puţin de preocupările slujito-rilor şcolii pentru racordarea acestei instituţii la noiledirecţii ale vieţii sociale. Au curs propuneri dintr-o

parte şi din alta, Marcel Drăgotescu a scos chiar unpetec de hârtie şi a început să noteze gânduri de mareîndrăzneală, în atmosfera aprinsă acestea curgând învaluri, pentru ca, atunci când se credea că, în sfârşit,publicistic şcoala a încăput pe mâini brave, să ne dămseama că Asachi are un bicisnic format A4, aparelunar şi în numai douăsprezece pagini. Era tot ceputea face Bibliopolis atunci, deloc puţin în atmos-fera destul de tulbure de la început de ani’90 în carefilantropia era de toţi fugărită din dicţionare. Asta nuînseamnă că nobilele intenţii au fost integral abando-nate. Graţie unor colaboratori luminaţi, între careprofesorii Cristea Monica, Gheorghe Ţigău, MihaiMerticaru, Constantin Prangati, problemele învăţă-mântului au fost abordate în fiecare număr, pe de oparte prin promovarea unor împliniri din învăţământul

L

S

Recuperarea patrimoniului învăţătorilorncepând cu anul 1912, odată cu înfiinţareala Piatra-Neamţ a Asociaţiei Învăţătorilordin Judeţul Neamţ, preocupările acesteisecţii a Asociaţiei Generale a Învăţătorilordin România, au vizat, dincolo de cele strictprofesionale privind starea învăţământuluisau statutul dăscălimii din România, grija

pentru asigurarea unor condiţii cât mai decentedesfăşurării activităţilor specifice. Leon Mrejeriu,în calitatea sa de preşedinte al Asociaţiei, a obţinutde la Ministerul Educaţiei Naţionale (ministru dr.C. Angelescu) suma de patru sute de mii lei(400.000) cu care s-a cumpărat clădirea de laBanca Naţională (Casa Învăţătorilor).

La această sumă s-a adăugat şi una asemănă-toare adunată din contribuţia învăţătorilor care aucotizat cu câte 50 de lei/lună timp de doi ani, şi s-aînceput construirea Căminului Învăţătorilor.

Terenul pentru construcţia căminului a fostcumpărat de la Primăria oraşului Piatra-Neamţ îndata de 11 ianuarie 1936, plătindu-se suma de do-uăzeci şi cinci de mii lei (25.000).

Astfel, în Piatra-Neamţ, Asociaţia a realizatşi a avut în proprietate: Casa Învăţătorilor (str.

Petru Rareş, nr. 24) şi Căminul Învăţătorilor (str.Mihail Sadoveanu, nr. 21).

Schimbarea regimului politic a adus şi modi-ficări asupra statutului acestor bunuri: din anul1953 atât Casa Învăţătorilor cât şi Căminul Învă-ţătorilor au fost folosite abuziv de diverse între-prinderi cu aprobarea PCR aflat la putere.

Clădirile nu au putut fi naţionalizate fiindproprietăţi ale asociaţiei (de grup). Dar, după re-voluţia din 1989 acestea au fost recâştigate (recu-perate) prin Hotărâri Judecătoreşti definitive şiirevocabile, cu mari sacrificii şi lungi procese careau durat peste cincisprezece ani de zile, unul din-tre ele aflându-se şi astăzi pe rol.

l Prin Sentinţa Civilă Nr. 59 a JudecătorieiPiatra-Neamţ, în dosarul nr. 5597/1990 din datade 18.02.1991 a fost redobândită Casa Învăţă-torilor cu drept de recurs.

Prin decizia civilă nr. 476 dată în şedinţa pu-blică din 10 mai 1991-Tribunalul Judeţean Neamţîn dosarul nr. 685/1991 – revendicare – respingerecursul, iar sentinţa civilă nr.759 a JudecătorieiPiatra-Neamţ devine definitivă. În urma acesteidecizii Casa Învăţătorilor revine fostului pro-prietar: Asociaţiei Învăţătorilor din JudeţulNeamţ.

Mai grea a fost recuperarea Căminului Învă-ţătorilor şi a terenului aferent.

l În urma a şaptesprezece procese terminatecu şaptesprezece hotărâri judecătoreşti prin in-stanţe: Judecătorii,Tribunale, Curte de Apel şiCurtea Supremă de Justiţie – secţia civilă – aso-ciaţia devine din nou proprietară pe Căminul În-văţătorilor şi pe suprafaţa de 491 metri pătraţiteren. Pentru restul de teren în suprafaţă de 293,33metri pătraţi din totalul suprafeţei de 694,33 metripătraţi suntem încă în proces cu S.C. TLSIT S.A.Piatra-Neamţ. Procesul se află pe rol la Judecăto-ria Piatra-Neamţ în dosarul nr. 5086/279/2008.

l Am avut 23 termene de judecată, iar urmă-torul termen este pe 27 martie 2014.

l În procesul purtat cu Compania Apele Ro-mâne S.A. filiala Bacău, am obţinut soluţionări înfavoarea noastră de la instanţele judecătoreşti ul-tima fiind la Curtea Supremă de Justiţie.

l Decizia nr. 4237 în dosarul nr. 327/2002Curtea Supremă de justiţie-secţia Civilă – dă so-luţia finală – irevocabilă, decizie pronunţată înşedinţa publică, azi, 24 octombrie 2002, CăminulÎnvăţătorilor şi terenul aferent revin foştilorproprietari: Asociaţiei Învăţătorilor din Jude-ţul Neamţ.

Urmează o altă serie de 7 procese de punereîn posesie.

În sprijinul redobândirii celor două proprie-tăţi, am fost ajutaţi de Sindicatul ÎnvăţământNeamţ, presa locală şi centrală, cărora le adresămcalde mulţumiri. Recunoştinţa noastră se în-dreaptă şi către Colectivul de redacţie al revisteiAPOSTOLUL, care ne-a fost aproape şi pe care îlfelicităm cu ocazia celor 15 ani de apariţie a re-vistei noastre. LA MULŢI ANI!

Prof. Gheorghe AMAICEI

Î

Arte şi meserii

APOSTOLUL Pag. 7

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

Martie 2014

emţean datorat devotaţilor săi dascăli, pe dealtă parte prin stimularea tinerilor creatori dinşcoli, pentru care, la iniţiativa directorului re-vistei, profesorul Gheorghe Bunghez, a fostcreat suplimentul literar Asachi junior. A fostceva, dar nu îndeajuns în condiţiile în careşcoala, înscrisă într-un amplu proces de în-noire şi modernizare, cerea un suport mediatic

mai activ şi mai aplicat. În acest context efervescent,apariţia cu cincisprezece ani în urmă a Revistei ca-drelor didactice Apostolul (serie nouă), editată deSindicatul din Învăţământ şi Cercetare Neamţ, a în-semnat aşezarea pe baze temeinice a publicisticii di-dactice locale, încă de la primul număr Apostolulabordând o vastă tematică la înfăptuirea căreia suntantrenaţi sute de slujitori ai catedrei din această partede ţară. Truda întemeietorilor C. Luchian, V. Scrip-caru, M.D. Stamate, V. Gaboreanu, M. Avadadnei, I.Rafael, care au dat viaţă, cu optzeci de ani în urmă,

primei serii a revistei, şi despre care Constantin Pran-gati scria cu pioşenie în Asachi tot descoperind noişi noi amănunte din viaţa şi activitatea lor, a fost pre-luată cu credinţă şi răspundere de profesorii Dumi-triţa Vasilca, Florin Florescu şi ziaristul Mircea

Zaharia, apariţia noii serii a revistei în martie 1999fiind nu doar un eveniment mult aşteptat, ci şi o des-chidere, competentă şi riguroasă, spre problemele,multe şi grele, ale învăţământului nemţean. I-am sa-lutat atunci apariţia şi ne-am exprimat certitudinea,confirmată în timp, că revista Apostolul va fi un in-strument de perfecţionare a învăţământului local, darşi de apărare a dreptului la afirmare şi integrare înviaţa societăţii a uneia dintre cele mai nobile şi mai

oropsite profesiuni, cea de cadru didactic. Greu de cuprins în puţine cuvinte tot ceea ce în-

seamnă azi, la a cincisprezecea sa aniversare, revistaApostolul în presa de specialitate din judeţ şi din ţară.Să faci dintr-o publicaţie oarecum specializată o lec-tură nu doar agreabilă, ci şi utilă pentru cititori dinvarii domenii de activitate şi nu numai din învăţă-mânt este un lucru deloc uşor, care implică profesio-nalism, dăruire şi multă credinţă în ceea ceînfăptuieşti. Cred că aceste virtuţi i-au şi asigurat re-vistei Apostolul longevitatea (pentru o publicaţie,cinci sprezece ani de viaţă este mai mult decât un veacîn condiţiile de azi!) şi interesul cu care este aşteptatăşi citită număr de număr. Asta se datoreşte atât reali-zatorilor revistei, colaboratorilor săi, dar şi editoruluicare, cu certitudine, va fi la fel de perseverent în ocro-tirea acestei publicaţii încă multe decenii de acumîna inte.

Constantin CUCU

Cu credinţăşi răspundere...

n

Remember IULIA HĂLĂUCESCUontând pe respectul conducerii revistei Apostolul pentru înaintaşii de va-loare şi făuritorii de frumos, îndrăznesc, în acest număr jubiliar, să aduciarăşi în atenţia cititorilor o personalitate artistică de primă mărime, ple-cată dintre noi,dar care a făcutcunoscut în ţarăşi în lume, ora-şul Piatra-

Neamţ şi ţinuturilenoastre. E vorba deMarea Doamnă aacuarelei româneşti,IULIA HĂLĂU-CESCU, născută la 31martie 1924, la Tarcăuşi care acum ar fi îm-plinit 90 de ani.

Întorcându-mă cugândul la aniversărilesale, nu pot uita că Iulia avea casa plină cu flori. Prietenii apropiaţi dar şi ofi-cialităţile, admiratorii de aici, dar şi cei de departe îi trimeteau felicitări şi bu-chete de flori. Superbe şi ample buchete, savante aranjamente şi coşuri cu florise adunau la sfârşit de martie, casa devenind parcă neîncăpătoare, de la miculvestibul, continuând cu livingul şi până la atelierul artistei. Era omagiul bine-meritat pentru aceea care, în creaţiile sale făcuse ca florile – de la cele modeste,aflate în straturile din faţa caselor ţărăneşti, până la cele exotice – ieşite de subpenelul Iuliei, să palpite, să râdă, să cânte şi să exprime taine ale sufletului ome-nesc.

În martie 2007, când Iulia împlinea 83 de ani, dar când nimic nu mai puteafi ca înainte, căci starea sănătăţii lui Lucky, soţul care îi fusese alături pe drumulîmplinirii ei artistice, se înrăutăţise, sperând că le voi face o surpriză plăcută,m-am dus la ei cu vestea că va apărea curând cartea în care consemnasem po-vestea vieţii lor consacrate artei, dar bucuria nu mai putea să le fie întreagă. Ela văzut totuşi exemplarul-semnal şi a făcut efortul să se arate entuziast, însăvorbea greu, cu faţa crispată de durere. A înţeles regretul că nu s-au pus în cartecâteva reproduceri color după lucrări ale Iuliei, dar ne-a încurajat, spunând căla o reeditare a cărţii, se va realiza aceasta, căci Fundaţia Iulia Hălăucescu vaavea disponibilităţi financiare şi pentru burse oferite celor pasionaţi de pictura

în acuarelă (conformdorinţei Iuliei), dar şipentru a asigura o ree-ditare a cărţii, cu ilus-traţiile color dorite.Lucky a trăit ultimelezile ale vieţii cu iluziacă se va împliniaceastă dorinţă a Iu-liei, dar în luna urmă-toare, la 26 aprilie, els-a stins din viaţă.După această pier-dere, Iulia nu şi-a mairevenit, nu a mai găsitsens existenţei sale,

nu a mai avut casa deschisă ca altădatăşi nici nu mai accepta să plece de acasă.Copleşită de deprimare şi de mari de-cepţii, înţelesese zădărnicia eforturilorlui Lucky de a o lăsa cu o situaţie mate-rială excepţională, care nu-i mai foloseala nimic. Dezamăgită de toţi şi de toate,ea era stăpânită de temeri şi trăia într-ocontinuă încordare. A făcut totuşi, înacea vară, un gest de excepţie şi a parti-cipat la lansarea cărţii Pasiune şi cu-loare – Convorbiri cu Iulia Hălăucescu,la Muzeul de Artă din Piatra-Neamţ,muzeu căruia i-a donat cele mai multeşi mai valoroase lucrări ale sale.

Acasă, atelierul, în care făurise cu gând înaripat, măiestrie, dragoste de oa-meni şi de natură, atâtea lucrări de artă, rămânea acum mereu închis, încărcat cuteancuri de tablouri neînrămate, cu schiţe, studii şi proiecte nefinalizate, încărcatcu vrafuri de albume şi valoroase cărţi de artă, încărcat cu materiale procuratepentru noi creaţii (acuarele şi hârtie de import, palete, peneluri, uleiuri), dar spuneamereu că nu mai poate crea nimic şi aşa a şi fost. A încercat în zadar să facă o ul-timă floare îndoliată, după ce s-a pierdut din viaţă Lucky, însă era îndurerată cănu a reuşit. Ea, care pictase cândva Ultima frunză şi făcuse din aceea simbolulunui inexorabil şi tragic sfârşit, simţea că nu mai poate folosi penelul ca altădată.Rămăsese doar cu convingerea, când s-a stins din viaţă la 18 decembrie 2007, că

toate acele materiale din atelier vor fifolosite de un pictor legat prin obârşieşi preferinţe de Valea Tarcăului şiValea Bistriţei, dar se pare că nu s-aînfăptuit nici această dorinţă, precumnu s-a putut materializa nici speranţapietrenilor de a se organiza o casă me-morială Iulia Hălăucescu. Doar Tar-căul rămâne localitatea care îirespectă memoria aşa cum se cuvineşi aşa cum oamenii cinstiţi ai satuluiştiu să o facă, iar Iulia a lăsat comuneinatale valoroase opere, încât s-a înfi-inţat Muzeul de Artă ce-i poartă nu-mele şi Şcoala din această comună senumeşte, de asemenea, Iulia Hălău-cescu.Anual au loc aici concursuri depictură pentru elevii talentaţi din toateşcolile din zona Tarcău-Bicaz. De ase-menea, în memoria Iuliei, tot la Tar-cău, se organizează de două ori pe anadunări comemorative şi un adevărat

recviem, semn că oficialităţile şi locuitorii sunt conştienţi de valoarea inestimabilăa creaţiilor dăruite lor de marea artistă.

Evident, nouă pietrenilor nu ne-a rămas decât ca, în semn de omagiu, sătrecem uneori pe la mormântul Iuliei, aflat lângă biserica cimitirului Eternitateaşi să punem o floare lângă lespezile de marmură neagră, care străjuiesc mor-mintele familiei Hălăucescu.

21 februarie 2014 Coralia-Letiţia BUNGHEZ

C

Lecţia de istorie

APOSTOLULPag. 8

& {i ei au fost Apostoli & {i ei au fost Apostoli & {i ei au fost Apostoli & {i ei au fost Apostoli &

Martie 2014

G. T. Kirileanu – un ţărănist la Palatul Regalimportantă lucrare monografică a istori-

cului literar Gh. Bogdan-Duică (1866-1934), dedicată în 1922 vieţii şi activităţiiacademicianului de origine romaşcană IonIonescu de la Brad (1818-1891), fruntaşpaşoptist şi agronom de evidentă talie eu-ropeană, considerat de autor întâiul

ţărănist român1, îi prilejuia cărturarului G. T. Ki-rileanu, pe atunci bibliotecar al Palatului Regalşi funcţionar al Cancelariei Regale, un promptecou epistolar cu firească încărcătură emoţio-nală:

„Ca vechi cetitor al scrierilor lui Ion Ionescude la Brad, am sorbit pe nerăsuflate însemnatulstudiu ce i-ai închinat, numindu-l cu dreptate în-tâiul ţărănist român. Îţi spun drept că notele bio-grafice de la început m-au mişcat. Şi eu amrămas fără mamă de la 7 ani, crescând apoi subaripile bisericii şi părinţilor mamei mele: PreotulTodică şi Preoteasa Axinia din Holda [Broşteni].Şi eu m-am înstrăinat pe la şcoli de la 10 ani, în-treţinându-mă cum am putut cu muncuşoaramea. Iar statul aruncându-mă în două rânduri canetrebnic din slujba sa2, valul soartei m-a aduspe lângă Curtea lui Vodă. Te pomeneşti că odatăşi-odată s-o găsi cineva să mă treacă şi pe mineîn istoria ţărănismului român, ca ţărănist la Pa-latul Regal” (din scrisoarea adresată autorului la11 febr. 1922).

Că nostalgicul gând al lui Kirileanu nu eraunul gratuit o dovedesc cu prisosinţă multe as-pecte din propria biografie, dincolo de originilesale şi menţionatele similitudini.

A fost ţăran nu doar străbunul dinspre tată(un anume Ion Norocel, refugiat din Mălini-Su-ceava în satul Chiril-Broşteni, din cauza cătănieiaustro-ungare), ci şi bunicul dinspre mamă, carel-a înfiat după moartea prematură a mamei şicare „nu se deosebea în port şi în muncă de fiiilui sufleteşti... Ca şi sătenii, purta cămaşă albă,numai ceva mai lungă, dar fără pui, adică fărăflori, îmbrăca suman, ceva mai lung; şi în cappurta că ciulă neagră. În picioare avea ciubote;dar, când se ducea la coasă şi la tăiat lemne înpădure, încălţa ca tot munteanul opinci. Potcapşi anteriu nu îmbrăca decât când mergea la mă-rimile bisericeşti. Căci şi el, ca toţi ţăranii, îngri-jea de gospo dărie, cosea în livezi, pescuialostriţe pe Bistriţa şi păstrăvi pe Pinul [afluent al

Bistriţei]; şi la lucru – te încurcă anteriul”.3

La rândul său, copilăreşte şi se formează înmediul tipic ţărănesc al unui prăpădit sat demunte din Valea Bistriţei moldoveneşti, desprecare el însuşi notează, mai mult cu obidă decâtcu sarcasm, că era supranumit (din cauza rava-giilor endemice ale lipsei de iod şi plusului de

sifilis) „satul proştilorşi al guşaţilor”. Apoi,din anii studiilor laŞcoala Normală „Va-sile Lupu” din Iaşi,G. T. Kirileanu în-cepe să frecventezesocietăţile culturaleale tineretului pro-so-cialist mai degrabădin motive de eman-cipare socială decâtpur doctrinare şi searată interesat de dez-baterea tuturor pro-

blemelor ţărăneşti. „Luat de val”, înflăcăratul fiude ţărani – ajuns simpatizant al ideilor cupluluimilitant Ioan şi Sofia Nădejde, propovăduitor alluptei de clasă – are curajul de a-l înfrunta pânăşi pe binefăcătorul său, C. Meissner, eminentuldirector al şcolii şi îndrăgitul său părinte spiri-tual. Găsit cu pupitrul ticsit de tipărituri socia-liste, imberbul normalist replică: „– Sunt fiu deţăran şi trebuie să mă intereseze studiile asupracla sei din care fac parte”, de îndată ce „diferiteleclase sociale au interese deosebite şi ţărănimeatrebuie să înveţe a-şi apăra interesele sale...”!4

Dincolo de aceste fireşti elanuri adolescen-tine, G. T. Kirileanu a evoluat şi s-a manifestatconstant, pe parcursul întregii sale vieţi, ca unbun cunoscător al realităţilor din lumea satuluiromânesc, fiind un slujitor ba discret, ba frontal,al cauzei ţărăneşti.

De dragul locurilor natale, văzute ca parte auniversului rural românesc, şi-a dorit şi a cerutinsistent, ministrului de Justiţie, Titu Maiorescu,să fie mutat în 1901, de la Judecătoria din Iaşi lacea din Broşteni. Aici, potrivit aspiraţiilor salede factură iluministă, emanând viguros în învă-ţământul sfârşitului de veac XIX şi datorită po-liticilor unui memorabil reformator, precumministrul şi academicianul Spiru Haret (1851-

1912), tânărul magistrat-ţăran era convins căpoate contribui la propăşirea consătenilor şi –global vorbind – a concetăţenilor săi…

A venit apoi pentru G. T. Kirileanu răscru-cea toamnei lui 1905...

Aflat de 7 luni fără o slujbă aducătoare aunui oricât de modest venit, fiul de ţărani – el în-suşi doar un biet ţăran sărac – se vede nevoit, înmomentul acceptării variantei de a-şi căuta no-rocul şi recunoaşterea excepţionalelor calităţimorale şi intelectuale la Curtea Regală, să ape-leze iar la bunăvoinţa caritabilă a „părinteluisău”, strălucitul pedagog C. Meissner:

„În sfârşit, s-apropie funia de par şi mucul[lumânării] de deget. Până acum am dus-o cumam dus-o, am ajuns să rabd şi de foame uneori.Însă plecarea la Bucureşti îmi cade mai greudecât toate, prin lipsa în care mă găsesc la chel-tuielile de drum şi de îmbrăcăminte. Căci oricâtaş fi eu de moldovean nepăsător în privinţa celorde afară, a aparenţelor adică, totuş, intrând înCancelaria Regală, trebuie să-mi dau silinţa asalva aparenţele pe cât cu putinţă. [...] Îmi sân-geră inima şi mi se pune un nod în gât, văzându-mă la vârsta mea [33 de ani] şi după atâta muncăcinstită, întinzând mâna. Dar se vede că asta mi-ipedeapsa, tocmai pentru că mi-a fost inima prealargă, prea bună. Şi iată, în împrejurări ca acestaîn care mă găsesc, când împărăţeşte-n ţară ne-obrăzarea şi ştreangul moral al politicienilor cevor să prostitueze toate conştiinţele, mă văd nă-pădit de gânduri rele şi anarhice, ori de gândurinegre şi deznădăjduite”.5

Desigur, va fi fost şi invidiat apoi pentrupreţuirea de care s-a bucurat un sfert de veac laCurtea Regală, din partea a doi regi – Carol I şiFerdinand –, a Reginei Maria, precum şi a unorînalţi demnitari, de la Ion I. C. Brătianu şi PrinţulBarbu Ştirbey până la mulţi miniştri şi mari căr-turari, precum Titu Maiorescu, I. Bianu, N.Iorga, O. Goga, Vasile Pârvan, Iuliu Maniu, Si-mion Mehedinţi, Grigore Antipa, Ion Simio-nescu.

Despre ciudata (şi uneori chiar tragica)soartă a celor astfel „ajunşi”, dar rămaşi suspen-daţi între două lumi, el însuşi nota în februarie1911: „Noi [cei pripit consideraţi a fi ţărani cio-coiţi] suntem priviţi de sus de lumea unde ne-adus soarta, iar în lumea de unde ne tragem şi

O

Florin FLORESCU (1 aprilie 1944,Cândeşti, Buzău – 5 decembrie 2009, Piatra –Neamţ), lider sindical prin vocaţie, iniţiatorulşi sufletul seriei noi a revistei „Apostolul”.Născut într-o familie de învăţători, trebuie săsuporte consecinţele arestării politice a tatăluisău. Înfiat deun unchi, Jianu

Florescu, învăţător şiom de cultură dinPanciu, termină liceul„Ion Slavici” dinaceeaşi localitate. Ur-mează Institutul Pe-dagogic din Galaţi,devine apoi profesorla Săvineşti şi îşi de-finitivează studiile laUniversitatea „Al. I.Cuza” din Iaşi. Profe-

sor la Războieni aproximativ 15 ani, îşi dă toate gra-dele didactice şi se transferă la Şcoala nr. 28 Piatra –Neamţ. După 1990, devine Preşedintele fondator alSindicatului Liber al Lucrătorilor din Învăţământ şiCercetare Ştiinţifică Neamţ. Tot la Piatra-Neamţ seconstituie şi Confederaţia Sindicatelor din Învăţă-mânt din România, Florin Florescu ocupând impor-tante funcţii de conducere şi fiind mereu spiritul viual acestei organizaţii. Personaj pitoresc şi prieten denădejde, Florin Florescu rămâne în memoria colec-tivă un model de cinste, generozitate şi iubire necon-diţionată, faţă de toţi semenii noştri.

l Eduard COVALI (11 sept. 1930, Orhei – 02,nov. 2002, Piatra-Neamţ), membru al Uniunii Scrii-torilor, autorul statutului moral şi artistic al TeatruluiTineretului. În 1948, în ultima clasă de liceu, arestatşi condamnat la trei ani de temniţă pentru „uneltirecontra ordinii sociale”. Urmează apoi Facultatea deTeatrologie a IATC (1954-1958), lucrează ca mun-citor în construcţii şi, în 1961, Ion Coman îl anga-

jează ca pictor executant la TT. Este secretar literaral teatrului, până în1969, director până în1974, regizor artisticpână în 1989, apoi di-rector şi consilier ar-tistic, până în 1992.Debut publicistic în„Teatrul” (1957), unadintre prezenţele demarcă în paginile se-riei noi ale „Aposto-lului”. A dramatizatpoveşti celebre, înnume propriu (Inimărece, Albă ca Zăbavaşi cei şapte pitici, Cartea junglei etc.) şi în colaborare(Vrăjitorul din Oz, cu Paul Findrihan). Câteva pieseoriginale (Tinereţe fără bătrâneţe, Ano timpuri tea-trale, Mărazurile Amintirilor, Bellerofon) alcătuiesc

l

Lecţia de istorie

& {i ei au fost Apostoli & {i ei au fost Apostoli & {i ei au fost Apostoli & {i ei au fost Apostoli &

APOSTOLUL Pag. 9Martie 2014

G. T. Kirileanu – un ţărănist la Palatul Regalnde ni-i inima suntem priviţi ori cu pizmăori cu batjocuri, ca şi cele de sus. Şi cutoate acestea, noi avem o menire de împă-care şi apropiere a claselor sociale, spre bi-nele obştesc şi naţional, pentru care ammerita recu noştinţă şi din partea celor desus, şi din partea celor de jos... A preţui pe

oamenii aleşi şi cumsecade de pe orice treaptăso cială – asta ar trebui s-o înţeleagă oricine”.6

Luptătorul ţărănist G. T. Kirileanu şi-a trăit custoicism şi discreţie drama înstrăinării sale în„Palatul lui Vodă” şi în „Vavilonul bucureştean”,dar inerentele momente de suferinţă sufleteascăîl făceau să încredinţeze uneori hârtiei şi sfrede-litoare întrebări, în care vedem atât semnele dez-rădăcinării, cât şi nostalgia multor neîmpliniri,mai ale datorită presiunii cronofage a îndeletni-cirilor şi implicaţiilor sale curente: „Ce caut eu,cel mic, cu cei mari? Ce caut eu, cel sărac, cu ceibogaţi? [...] Ce caut eu, cel neînvăţat, cu cei în-văţaţi? Ce caut eu, ţăranul, cu boierii?”

Nu altfel, decât ca un autentic ţăran şi unautentic intelectual, i se va înfăţişa în ultimaparte a vieţii şi academicianului Iorgu Ior-dan, care, spre a-l consulta, îl vizitează în„sihăstria” din Piatra-Neamţ (str. Ştefancel Mare, nr. 25 – astăzi nr. 27), după ceprimise oferta de a îngriji şi el o ediţie cri-tică a scrierilor marelui povestitor humu-leştean:

„Cel dintâi gând a fost să mă duc laPiatra-Neamţ, unde se retrăsese Gh. T. Ki-rileanu [cel mai important editor al luiCreangă], după pensionare. Am fost câ-teva zile oaspetele lui, în sensul cel maistrict. Am putut astfel să-l cunosc deaproape ca om şi să constat, ceea ce auconstat toţi cei care au avut acelaşi norocca mine, că era Om cu iniţială mare, plinde modestie şi omenie, săritor, bine dispus dincauza unui optimism robust, caracteristic uneibune părţi a ţărănimii noastre de altădată.

La prima vedere, pare surprinzător faptul căun intelectual autentic, cum a fost el, rămăseseîn multe privinţe un ţăran la fel de autentic. Darintelectualitatea nu vine exclusiv de la cunoştinţeşi «condiţie» şi numeroşi ţărani, fără sau cu pu-ţină ştiinţă de carte, au fost intelectuali. Îmi vineîn minte, involuntar, Moromete al regretatului

Marin Preda”.7 Şi, desigur, chiar şi destinul aces-tui scriitor – am adăuga noi, gândind la autenti-citatea cu care autorul Moromeţilor a fost şiŢăran şi Scriitor.

Constantin BOSTAN__________________________________

1. Gh. Bogdan-Duică, Istoria ţărănismului.Volumul 1: Vieaţa şi opera întâiului ţărănistromân: Ion Ionescu de la Brad (1818-1891),Craiova, Ramuri, 1921

2. Jocuri politicianiste l-au îndepărtat dedouă ori (1901 şi 1905), pe licenţiatul „magnacum laudae” (1900) al Facultăţii de Drept dinIaşi, din posturile de ajutor de judecător, respec-tiv inspector comunal în comuna natală, unde setransferase la cererea sa

3 Niculae M. Popescu, Popa Todică de peValea Bistriţei: Un preot ţăran (1823-1887), ex-tras, 1942

4. G. T. Kirileanu, Martor la istoria Româ-niei: 1872-1960. Jurnal şi epistolar. Vol. I: 1872-1914. Bucureşti, RAO, 2013, p. 31

5. N. Scurtu, G. T. Kirileanu şi contempora-nii săi. Scrisori către Constantin Meissner. Pia-tra-Neamţ, Acţiunea, 2013, pp. 122-123)

6. G. T. Kirileanu, Martor la istoria Româ-niei: 1872-1960. Jurnal şi epistolar. Vol. I:1872-1914, p. 182)

7. Iorgu Iordan, Un intelectual autentic, înG. T. Kirileanu sau viaţa ca o carte, Ediţie în-grijită de Constantin Bostan, Bucureşti, Ed. Emi-nescu, 1985, p. 205-206

u

olumul de de but, „Teatru” (1995), urmat pos-tum de volumul de eseuri „Crochiuri contem-porane” (2003), „Reţetă pentru un teatruperfect” (2004) şi „Picătura de otravă” (2005).

l Valerian PERCĂ (18 iul. 1948, Să-boani – 6 dec. 2010, Roman). A răspuns dep r e z e n t a r e azonei Roman

în paginile Apostolu-lui în perioada de-cembrie 2002 –martie 2009. Licenţăîn filologie la Univer-sitatea „Al I. Cuza”din Iaşi. Profesor şidirector al Liceuluidin Săboani. Se im-plică în mişcarea sin-dicală, apoi în ceapolitică, devenind în2009, vicepreşedinte

al C. J. Neamţ şi răspunzând demn şi competent decultura acestui spaţiu. „Omul a fost o fiinţă supe-rioară, un bărbat destoinic, deschis şi onest, vred-nic şi modest, prietenos şi delicat, cumpătat,generos şi respectuos. Avea plăcerea de a nu trecepeste obiceiurile şi regulile de grup, un comporta-ment fără cusur, niciodată haotic şi arogant, în toateîmprejurările vieţii. (...) Autorităţii dobândite prinprestigiu îi asocia eficienţă şi calitate, prin relaţiiactive şi productive cu echipa pedagogică al căreilider era. A trăit cu bucurie, optimism şi cumpătare,aliniindu-se la valori spirituale înalte şi sigure, fă-cându-şi timp să-i asculte şi să-i ajute pe ceilalţi,luând viaţa, lumea şi oamenii aşa cum sunt, dar cudorinţa de a răspândi mereu binele în jurul său.”(prof. Gheorghe Ţigău, „Apostolul”, dec. 2010).

l Traian CICOARE (25 ianuarie 1925, Vă-giuleşti, Jud. Mehedinţi – 2 iulie 2007, Piatra –Neamţ). Liceul „Traian” din Turnu-Severin (1944).În 1945, se înscrie la Facultatea de Filosofie din Bu-cureşti, exmatriculat în anul IV din motive politice

– părinţii chiaburi. Profesor suplinitor la Dragomi-reşti. Din 1965, reîn-cepe cursurileFacultăţii de Istoriedin Cluj, cu licenţa în1968. Inspector prin-cipal la Comitetul deCultură şi Artă al jud.Neamţ. Din 1970 esteprofesor şi directoradj. la Liceul Pedago-gic din Piatra-Neamţ.Până în 1979 va maipreda, pentru pe-rioade scurt timp, laŞcoala Nr. 9 şi la Li-ceul „Calistrat Hogaş” din Piatra-Neamţ; din 1979până la pensionare (1986) va funcţiona ca profesorla Liceul Industrial Nr. 3. Prezent la toate activităţileculturale din oraş: colocvii, simpozioane, vernisaje,

v

Mă împăunezcă am cei şapte anide... la „Apostolul”

-oi fi fost eu vreun colaborator aşa de în-semnat la „Apostolul” încât să trebuiascăsă-mi depăn amintiri, dar dacă tot m-aţi in-vitat să salut ajungerea noii serii a revisteila adolescenţă – vai, ce-aş da să mai împli-nesc încă o dată 15 ani! – , iaca, o fac. Şi ofac cu tot respectul pentru cei câţiva – mulţipe hârtie, puţini în pagină – redactori şi co-laboratori care, număr de număr, s-au stră-

duit ca articolele lor să fie căutate de cititor cuinteres. Şi sunt, că nu degeaba le fac eu reclamă...

Când m-a somat Mircea Zaharia să zic cevadespre „Apostolul” care..., am stat puţin şi m-amgândit: oare eu am vreun merit că revista asta a su-pravieţuit atâţia ani? Însă, amintindu-mi că alt har-nic publicist (în afară de mine...), pre numele săuConstantin Tomşa, a muncit câţiva ani ca să dea obibliografie a revistei (vezi „Revista APOSTO-LUL. Bibliografie”, Editura „Cetatea Doamnei”,Piatra Neamţ, 2008), am mers la sursă: în dreptulnumelui meu, la litera O (Ochelarist), la rubrica„Periodice. Revista revistelor. Poşta redacţiei” suntînşiruite, prin cifre, textele mele. Ele încep de prinaprilie 1999 şi se opresc prin 2007. Hopa!, mi-amzis, sunt un om cu vechime. Aşadar, ar trebui să mămândresc; am cei şapte ani de... la Apostolul. Cin-ste mie!

În rest, ce să mai scriu? Că mă stresa onorşeful revistei că trebuie să dau materialul până la oanumită zi (cum a făcut-o şi în cazul de faţă, trimi-ţându-mi e-mailuri după e-mailuri, uitând că eu măţin, de regulă, de cuvânt), că nu puteam adormidupă ce constatam că textului căruia tocmai i-amdat drumul la tipar e cu greşeli de toate felurile (ob-sesie de ziarist), că revistele literare despre carevroiam să scriu deveneau tot mai scumpe în timpce onorariul meu de colaborator cobora vertiginosde la lună la lună, că rutina ataca puternic la pros-peţimea (necesară) a textelor, că mă măcina invidiacând citeam în revistă cum scriu (cât de bine, vreausă zic) colegii mei, ceilalţi colaboratori, şi mai tinerişi mai titraţi? Asta a fost. Şi fiindcă vorba lungă esărăcia omului, trebuie să închei intervenţia mea,dar nu înainte de a transmite revistei „Apostolul” –adolescenta asta dragă deopotrivă tinerilor apostolicât şi veteranilor de la catedră – „La Mulţi Ani!”,iar celor care o fac acum, şi o fac din ce în ce maibine (se şi vede că nu mai sunt eu pe acolo...), săfie sănătoşi şi mintoşi, că de talente nu ducem lipsă.Iar dacă la o altă cifră rotundă încă mai suntem prinzona asta luminată de soare, vom mai scrie cuaceeaşi dragoste şi nostalgie de pensionar.

Nicolae SAVA

N

(continuare în pag. 10)

Trofeul „Domnu’ Trandafir”

APOSTOLULPag. 10Martie 2014

& {i ei au fost Apostoli & {i ei au fost Apostoli & {i ei au fost Apostoli

ansări de carte, festivaluri de teatru, manifes-tări muzicale, frecventează şi Cenaclul Petro-dava, iar din 2005, devine mentorul şi sufletulgrupului Convorbiri Culturale Petrodava şi alFundaţiei Pro Basarabia şi Bucovina; publicănumeroase articole în ziarele locale, în revis-tele Asachi, Antiteze, Apostolul, Ţara Hangu-lui, La Tazlău, Anotimpuri etc.

l Dumitru D. URSACHE (18 oct. 1952– 27 mart. 2010). Facultatea de Filosofie a Universităţii„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cu teza „Psihanalizafenomenologic/ imaginarului la Gaston Bachelard”.După absolvire, a funcţionat în Piatra-Neamţ, ca profe-sor-educator la Casa de Copii Băieţi (1975-1978), caprofesor la Liceul de Construcţii (1978-1985), la Cole-giul Naţional „Petru Rareş”, la Grupul Şcolar Economic– Administrativ (ca profesor, 1990-1992, director, din1992). Deţinător al gradului didactic I şi al titlului dedoctor în ştiinţe, specializarea în epistemologie, titlu ob-

ţinut în 1993 cu teza„Filosofia metodei înconcepţia lui LucianBlaga”. A colaborat cuarticole şi studii laAnuarul Universităţiiieşene, în volumul„Congresul Internaţio-nal de Filosofie” de laSuceava (1993), şi, in-tens, în presa nem-ţeană, la revistele„Apostolul”, „Asachi”şi cotidianul „Ceah-lăul”. Debutul editorial cu studiul „Introducere în filoso-fia lui Lucian Blaga” (Ed. „Crigarux”, 2005), a fost urmatde romanele „Paradisul Papagalilor” (2006), „Penta-grama sau ironia sorţii” (2007) şi volumul de proză scurtă„Casă în cer”, toate publicate la Editura „Cetatea Doam-nei”.

l

„Aş începe de la capăt, dar tot pe acest drum”...re 41 de ani de când s-a de-dicat performanţei sportiveca profesor, dintre care 33,neîntrerupţi, la Liceul cuProgram Sportiv Romanunde este şi director de 24,poate cel mai longeviv direc-tor din zona Romanului sau,

poate, chiar a Moldovei... Întrebatce l-a ţinut atâta vreme aici, undea format o adevărată şcoală a iz-bânzii prin muncă, bazată pe ome-nie şi solidaritate profesională,profesorul Petrică Sandu răspundesec: performanţele! Pentru toateacestea, pentru dăruirea lui totală,dascălul, directorul Petrică Sandu,a fost recompensat de nenumărateori, ultima dată la finele lui decem-brie 2013 când a primit Diplomaşi Trofeul de Excelenţă la secţiu-nea „Domnu’ Trandafir” în cadrulGalei organizate de InspectoratulŞcolar Judeţean Neamţ…

Rep.: Aceasta Diplomă de Ex-celenţă vine ca o recunoaştere şica o încununare a unei activităţideosebite, este un moment în carenumele liceului pe care-l conduceţiaproape că a devenit sinonim cunumele dumneavoastră...

Prof. Petrică Sandu: N-aşspune că nu aveţi dreptate, doar căîn oraşul nostru, în ţara aceasta,poţi găsi o mulţime de „Domnu’Trandafir”, oameni care s-au dedi-cat toată viaţa învăţământului şimeseriei pe care şi-au ales-o. Credcă cei care mi-au acordat aceastăonoare şi inspectorul general, prof.Viorel Stan, s-au gândit, probabil,la tot ceea ce am reuşit să fac îm-preună cu colegii mei la aceastăşcoală pe parcursul celor 33 deani…

Rep.: La ce v-aţi gândi acum,de unde aţi începe să depănaţi firulîntâmplărilor care v-au adus atâ-tea împliniri?

Prof. P.S.: Încă de la începutulcarierei mele de profesor am merspe ideea promovării sportului deperformanţă, drept care am lucratdoar 4 ani ca profesor de educaţiefizică în comuna Dolhasca, deunde am venit la Roman. La vre-mea aceea aici exista Clubul Spor-tiv Şcolar, un club mic, cu vreo 5– 6 profesori, la care elevii făceaumai mult sport şi carte mai puţin,aşa, la „şi altele”. Ca orice tânărcare vine cu ambiţii mari, te gân-deşti imediat la performanţe însă laînceput a fost tare greu: nu aveambază sportivă şi erau puţine mate-riale sportive. Am avut însă răb-dare, am muncit, am „furat” de laalţii mai pricepuţi câte un plan,câte o idee şi încet, încet, le-ampus pe toate la punct în aşa felîncât clubul nostru, iar din 1991, li-ceul nostru, se luptă astăzi de laegal la egal cu toate judeţele dinMoldova cu mare tradiţie în miş-carea sportivă de la acest nivel. De

24 de ani, de când sunt director, s-aupromovat foarte mulţi sportivi dela noi – de la fotbal, handbal, pânăla judo şi alte sporturi – am ajunsla „n” turnee finale şi am adusacasă vitrine întregi de cupe şi me-dalii. Mai pe scurt spus, am reuşitnu doar să ne ridicăm, ci să fim

mereu printre primii în plan regio-nal şi, de multe ori, chiar la nivelnaţional.

Rep.: Spuneaţi că aţi avut unmaestru de la care presupun ca aţiînvăţat reţeta succesului. Cât demult preţ se pune pe oameni înaceastă reţetă, cât de mult au con-tat cei din jur în această ecuaţie, aperformanţei?

Prof. P.S.: Pentru mine întot-deauna au contat colegii mei, de laşeful de catedră, până la femeia deservici… Încă de la început, decând am intrat în învăţământ, chiardacă ştiam mai toate problemele,mai întrebam odată, mai ales pe ceimai în vârstă, căutând tot timpul,la consfătuiri sau la competiţii, să„fur” câte ceva de la colegii meidin alte judeţe...Trebuie însă să fielimpede un lucru: oricât ai învăţade la ceilalţi, nu iese treabă bunădacă nu-i acolo, în ceea ce faci, şisufletul tău! Atunci când imiţi

doar, secheamă că aiplagiat şi laurmă nu iesenimic. Ţinminte că la în-ceput mă con-sultam foartemult cu profe-sorul Bacru-ban, un omvrednic şi ho-tărât, fost şefde catedră pevremea cândclubul era încadrul liceului

„Roman Vodă”. Multe am învăţatde la el... Îmi amintesc cu plăcereşi de relaţia cu domnul profesorMoisei, Dumnezeu să-l ierte că aplecat dintre noi, fost coleg de fa-cultate, cu care din ’80, aici, laliceu, am lucrat ca într-o adevăratăfamilie. Că tot vorbim despre co-

legi, vreau să vă spun că m-amconsultat cu ei şi când mi s-a pro-pus să preiau funcţia de director.Le-am spus că accept această func-ţie cu condiţia ca ei să mă sprijine,să fim precum o familie şi, întra -devăr, aşa a fost. Acu’ să nu credeţică n-au mai fost discuţii, uneorichiar mai aprinse, mai dure, însăam pretins întotdeauna de la colegisă ne spunem în faţă ce-am făcutbine şi ce-am făcut rău, ca să ştimde unde plecăm, iar ei au înţeles.S-au mai şi supărat pe mine, însăne-am sprijinit unii pe ceilalţi, cusinceritate şi cu responsabilitate şi,aşa, pe parcurs, au venit şi rezulta-tele. Am avut alături colegi şi maitineri şi mai cu experienţă însăceea ce a contat întotdeauna a fostechipa, spiritul de echipă care afost mereu garanţia reuşitelornoastre.

Rep.: Vi s-a dus vorba că sun-teţi un director atipic, în sensul căpe la noi se cam obişnuieşte caomul să exploateze funcţia, nu in-vers, cum vi s-a întâmplat mereudumneavoastră...

Prof. P.S.: Păi când accepţifuncţia asta, dacă din prima zi nueşti primul la muncă, nu eşti primulalături de oameni, s-a dus totul derâpă! Şi mai e ceva: la mine, nu enici o deosebire între omul care lu-crează îngrijitor şi profesorul de lacatedră, cu toţi mă consult. Chemomul de servici la mine, să-l întreb,„măi Ioane, măi Costică, cum îibine să facem aici?”, la fel chemadministratorul, la fel profesorii

A

(urmare din pag. 9)

Calendar aniversări ‐ martieMIRON CRISTEA, Patriarh al BisericiiOrtodoxe Române (1868–1939) acade-mician, prim-ministru al României; 75ani de la moarte.

9. ANTIPA, GRIGORE (1867–1944) biolog, academician; 70 ani de lamoarte.

9. AVERESCU, ALEXANDRU(1859–1938) mareşal, publicist, academician;155 ani de la naştere.

9. ZIUA DEŢINUŢILOR POLITICI AN-TICOMUNIŞTI (din perioada 1944-1989).

14. CUNŢESCU-STORCK, CECILIA(1879–1969) pictoriţa; 135 ani de la naştere.

14. MACEDONSKI, ALEXANDRU(1854–1920) scriitor; 160 ani de la naştere.

16.PRUDHOMME, RENÉ-FRANÇOIS-ARMAND (SULLY) (1839–1907) poet şi eseistfrancez, laureat Nobel; 175 ani de la naştere.

6.

Trofeul „Domnu’ Trandafir”

APOSTOLUL Pag. 11Martie 2014

Demersuri pentrucunoaşterea

trecutului istorical unei aşezări rurale

recutul istoric al unei aşezări te fasci-nează permanent cu atât mai mult cu câtcauţi să ştergi colbul timpului trecut şi săaduci la lumină minunatele vestigii pecare le clădeşte istoria unui popor.

Din patriotism local, munca şi abne-gaţia de care au dat dovadă unele perso-nalităţi ale timpului trebuie remarcată,

respectată şi omagiată de câte ori avem acestprilej.

Mi-am propus să fac cunoscut faptul că, însatul meu natal Boiştea, din comuna Petricani,s-a născut şi a copilărit cel care va ajunge em-blematic chipul dascălului şcolar, evocat cu de-osebit respect de Mihail Sadoveanu.

Am început timid, printr-un articol publicatîn revista „Apostolul”, editată de Sindicatul dinÎnvăţământ şi Cercetare Neamţ, şi acest lucrudupă lungi insistenţe ale doamnei profesoareNiculina Niţă, căreia aş dori să-i mulţumesc şipe această cale. Am găsit înţelegere şi din parteaconsiliului de redacţie al sus-numitei publicaţii.Dar conştiinţa îmi spunea să nu mă opresc aici,aşa că am început demersurile pentru ca şcoalaprimară din sat să se numească „Domnu’ Tran-dafir”.

În cadrul Consiliului Local am iniţiat unproiect de hotărâre privind atribuirea denumirii„Domnu’ Trandafir” atât şcolii, cât şi drumuluicomunal 12, care străbate aşezarea, drum mo-dernizat printr-un program european. După ini-ţierea proiectului am înaintat Prefecturiidocumentele necesare, conform Ordonanţei gu-vernamentale 63/2002 şi a Ordonanţei 564/iulie2008 a MAI, solicitând comisiei judeţene deatribuire de denumiri aprobarea proiectuluidepus, comisie care cu promptitudine, prin avi-zul nr. 8/2013 din 10.10.2013, ne-a îndreptăţitsă adoptăm în Consiliul Local hotărârea nr.31/30.10.2013, prin care s-a materializat do-leanţa noastră, toate documentele împreună cuun memoriu justificativ fiind înaintate la ISJNeamţ.

Ţinând cont că nici în sat şi nici în comunănu există o sală de festivităţi, ne-am adresatprintr-un memoriu atât Consiliului Judeţean câtşi Prefecturii judeţului Neamţ pentru demarareaconstrucţiei unei săli de festivităţi multifuncţio-nale, în care să funcţioneze şi muzeul şcolar„Domnu’ Trandafir”. Cele două instituţii au ma-nifestat disponibilitate faţă de solicitările noas-tre, dar lipsa fondurilor necesare uneiconstrucţii de circa 400.000 lei ne fac să trecemrealizarea muzeului într-o perspectivă viitoare.Sunt planuri care, dacă nu sunt susţinute con-secvent, devin proiecte nerealizabile, dar cu bu-năvoinţă şi implicare ele pot fi realizabile.

Am găsit înţelegere şi vreau să le mulţu-mesc pe această cale domnului preşedinte alConsiliului Judeţean, Culiţă Tărâţă, domnuluiprefect al judeţului şi doamnei Silvia Apostol,de la compartimentul Afaceri Europene, dom-nului inspector general, Viorel Stan şi doamneiinspector Elena Preda, iar lista celor enumeraţiar putea continua.

Cine mai doreşte să se mai implice?

Prof. Mitruş NECHIFOR

T

„Aş începe de la capăt, dar tot pe acest drum”...are fac performanţă cu sportivii... Ne sfă-tuim şi pe urmă luăm o hotărâre cu toţii,nu dispun eu ca director şi gata: trebuiesă meargă treaba ca pe roate… Nu, pentrucă astfel oamenii nu te mai urmează, şi deaici începe dezastrul! Am trăit în perioadacând se ştie că mulţi dădeau doar dispo-ziţii şi mie nu-mi convenea, de aceea nu

agreez maniera asta de a rezolva lucrurile. Ati-pic, da, se poate spune şi aşa, mereu am fost untip sincer, aşa cum mă ştie toată lumea, am pur-tat barbă tot timpul, nu am fost membru de par-tid şi chiar am avut probleme pe timpulcomunismului, însă niciodată nu am dat înapoi

ştiind că ceea ce fac şi cum fac este în folosultuturor şi mereu s-a văzut că am avut de câştigatcu asta.

Rep.: Ce va ţinut aici, în mod deosebit,iată, o viaţă de om?

Prof. P.S.: Cred că numai performanţelem-au ţinut aici... Eu am ştiut să discut cu toţi,în toate regimurile, şi vă spun asta, fără lipsă demodestie. Au venit, am discutat, le-am arătat,ne-am sfătuit... În 24 de ani de când sunt direc-tor, vă daţi seama, au venit aici brigăzi de la In-spectorat, de la Bucureşti, de la... Am stat fărănici un fel de emoţie în faţa lor, împreună cu co-legii mei, şi le-am arătat ce am muncit, ce amrealizat şi nu ne-am făcut de râs niciodată. Eucred că acest liceu trebuie respectat din toatepunctele de vedere, începând de la comunitatea

locală până la nivel de ţară. Vă daţi seama că laultima olimpiadă, de la Beijing, din delegaţiasportivă a făcut parte şi Bianca Perie, de la Li-ceul cu Program Sportiv, iar asta este o mândriepentru noi, pentru învăţământul romaşcan, aşacă, având astfel de performanţe, cred că nici peviitor n-o să ne facem de ruşine.

Rep.: Foarte adesea am auzit spunându-seîn târg că „dacă pleacă Petrică Sandu, se duceşi L.P.S.-ul”, ce părere aveţi în legătură cuasta?

Prof. P.S.: Nu cred! Eu am stat de vorbă cucolegii mei şi unul, din urma mea, va trebui să-mi

ia locul odată şi-odată, însă cel maibine e să vină un director dintre ei,care va trebui susţinut în continuareca liceul să meargă în sus, să nu cadă.Apoi, în momentul când voi ieşi lapensie, voi pleca de la această unitateînsă nu voi pleca de tot, cu inima voifi mereu aici, iar dacă cineva va dorisă ţină seama şi de sfatul meu, aşacum am făcut eu la-nceput, cu maredrag voi sta alături oricui. Cu mine,sau fără mine, liceul acesta trebuie sămeargă înainte, iar credinţa mea estecă aici sunt profesori buni care spersă ducă mai departe ceea ce am înce-put cu toţii.

Rep.: Credeţi că dacă ar mai fisă reluaţi acest rol, ar mai fi posibilă

o plecare „de la lingură şi furculiţă”, pe vre-murile astea?

Prof. P.S.: Cred că aş începe de la capăt,dar tot pe acest drum! Anul trecut mi s-a propusde către cineva să merg la Liceul Tehnologic,„Ion Ionescu de la Brad”, Horia, să pun şcoalape picioare, însă am spus că m-aş duce dacă arfi să facem liceu sportiv, aşa aş merge acolo,altfel eu nu renunţ la această meserie atât defrumoasă, de aici. Sigur că este greu, vremurilesunt aşa cum sunt, însă nimic nu este uşor pelumea asta, iar când ai oameni deosebiţi lângătine totul este chiar foarte frumos şi mereu reu-şeşti să treci mai uşor peste necazuri. Asta ca sănu mai spun de bucuriile care încununează per-formanţele atunci când toată lumea trage înaceastă direcţie...

Interviu realizat de A. OPRIŞ

c

8. 60 ani de la apariţia, laBucureşti, a GAZETEILITERARE, săptămânalal Uniunii Scriitorilor; re-dactor – şef ZahariaStancu.

18. BREZIANU,BARBU (1909–2008) is-

toric şi critic de arta, scriitor, tra-ducător; 105 ani de la naştere.

20. ZIUA INTERNAŢIO-NALĂ A FRANCOFONIEI.

21. MUSORGSKI, MO-DEST PETROVICI (1839–1881) compozitor rus; 175 anide la naştere.

21. ZIUA MONDIALĂ APOEZIEI.

22. DENSUŞIANU, OVID-ARON (1904–1985) prozator;

110 ani de la naştere. 25. 65 ani de la înfiinţarea

UNIUNII SCRIITORILOR DINROMÂNIA.

25. MISTRAL, FRÉDÉRIC(1830–1914) poet francez, lau-reat Nobel; 100 ani de la moarte.

27. ZIUA MONDIALĂ ATEATRULUI.

28. IONESCU, EUGEN(Eugène Ionesco) (1909–1994)scriitor de limbă franceză origi-nar din România, membru alAcademiei Franceze; 20 ani dela moarte.

30. LOCATELLI, PIETROANTONIO (1695–1764) com-pozitor şi violonist italian; 250ani de la moarte.

30. STEINHARDT, NICO-

LAE (1912–1989) scriitor,eseist, traducător; 25 ani de lamoarte.

30. VERLAINE, PAUL(1844–1896) poet francez; 170ani de la naştere.

31. 95 ani de la apariţia, laBucureşti, a revistei UNIVER-SUL LITERAR, supliment alcotidianului „Universul”; direc-tor N. Dărăscu.

31. MORGENSTERN,CHRISTIAN (1871–1914) scrii-tor şi traducător german; 100 anide la moarte.

31. PAZ, OCTAVIO (1914–1998) poet, eseist mexican, lau-reat Nobel; 100 ani de lanaştere.

Calendar aniversări ‐ martie

1

Studii şi sinteze

APOSTOLULPag. 12Martie 2014

Despătimirea de literatură1. La ce bun literatura?

m să-l parafrazez pe colegul nostru mai vârst -nic, Sfântul Augustin, care se referea la timp.Dacă nu mă întrebi ce e literatura (timpul),ştiu; dar dacă mă întrebi, nu mai ştiu. E camersul pe bicicletă: dacă te întrebi cum de teţin în echilibru două roţi becisnice, te pră -buşeşti. Sau e ca dragostea? Dacă o trăieştipur şi simplu, te încarci de eternitate. Dacă o

explici, trăieşti experienţa amară a celui care rupândaripile fluturelui se trezeşte în palmă cu un bietvierme. Din păcate „limitele limbajului tău semnificălimitele lumii tale” zice, pe bună dreptate, Wittgen-stein. Dacă te uiţi într-o istorie a literaturii, de exem-plu, e plină de „limitele limbajului”. Sau de ilimitări?Strada însăşi, ca expresie a libertăţii exprimată la ma-ximum, e de fapt plină de oameni presaţi de limitelelumii lor.

Cred că mai degrabă aş şti ce nu este literatura,lucru pe care mi l-am fixat în cap cu fiecare carte ci-tită, cu fiecare pagină scrisă. Că (tot) scriind, că (tot)cetind ajungi în hăţişurile metafizicului, ca Făt Fru-mos din „Tinereţe fără bătrâneţe...” în Valea Plânge-rii unde brusc a fost (eşti) lovit de dorul dupărealitatea fecundă părăsită din cauza himerelor.

Din această perspectivă literatura nu este viaţă,ci doar iluzia vieţii (şi asta am învăţat-o trăind, amverificat-o îndelung)! Un text genial nu naşte nicio-dată nici măcar un vierme de mătase. Sau un viermede bălegar. Literatura este minciuna convenabilă cucare nu îi amăgim pe ceilalţi, cu care ne amăgim noipe noi înşine şi o facem cu cele mai seducătoare ar-gumente. Fiecare om trăieşte, însă, cu şi pentru min-ciuna lui. În fiecare zi o sporeşte, o cosmetizează, oîmbunătăţeşte, o susţine în faţa celorlalţi cu vehe-menţă, clipă de clipă stă încruntat, îngândurat ca săgăsească alte şi alte argumente în favoarea proprieiminciuni.

Literatura, ca şi arta în general, este expresia fri-cii că lumea din jur este finită. Scriem ca să punemo virgulă mai apăsată între finitudinea noastră veri-ficată şi eternitatea presimţită. Dacă am fi eterni, capiatra, crezi că ne-am mai ţine de visat? Crezi că ammai inventa licorne, pe care să le călărim apoi pedeşă latelea, pentru a ajunge pe nu ştiu ce coclauriunde bănuim că sălăşluieşte dublul nostru ideal?

2. La ce bun propria literatură? Habar nu am dacă ceea ce facem noi e bun sau

e rău, la ce bun să scriem în vremuri de bejanie. Dacăo facem în orice condiţii, probabil că e vorba de unviciu nepedepsit încă. Dar o să zicem şi o să motivămşi noi odată cu Platon care ne-a relevat că „mânuireaşi cunoaşterea cuvintelor conduce la cunoaşterea lu-crurilor” şi asta ar mai atenua ceva din gratuitatea cucare ne petrecem viaţa. Iar mânuirea lor, a cuvintelor,ar fi asemeni mânuirii periculoase a otrăvurilor, tre-buşoară care afectează în primul rând pe mânuitorulstângaci. Desigur că am putea să nu scriem, că am

putea să îngânăm doar lucrurile esenţiale dinpreajmă, să imităm răsăritul soarelui, asfinţitul, mer-sul pe vârfuri al ploii peste trupul mării, aşa cum ofăceau primii oameni, primitivi încă, care şi-au des-coperit oareşce simţ artistic. În fond nici noi nu ne-amîndepărtat prea tare de primitivitate, dacă scuturi ocarte de poezii sau vreo carte de proză, de azi, de ierisau de alaltăieri, cam aceleaşi lucruri de bază se vorîmprăştia jur-împrejur, doar recuzita este uşor dife-rită. George Steiner zice, referitor la asta, într-un ex-celent eseu recent (Tritonuri, revista Nexus 50, 2008,Olanda; Idei în dialog, 16 sept. 2008): O prea mareparte a comportamentului nostru social, politic şichiar familial rămâne sadic, înşelător sau primitivdin punct de vedere intelectual. Pofta, setea noastrăde masacru pare nesfârşită. Duhoarea banului ne in-fectează vieţile. Dar când creăm un sonet shakespea-rian, când compunem o Misa în B-minor, când neluptăm, de-a lungul secolelor, cu conjectura luiGold bach, sau cu „problema celor trei corpuri‘‘, nedepăşim limitele. Atunci, într-adevăr, „minuni maimari ca omul nu-s‘‘. Evoluţia literaturii, se ştie, nu ela nivel de „ce spune”, ci la nivel de „cum spune”.Dacă s-ar întrerupe lanţul creării literaturii, împros-pătată de la epocă la epocă, omenirea ar intra înimpas. Ar muri, poate. De asta, cu fiecare generaţieexistă indivizi aleşi (sau autoaleşi?) care sunt che-maţi să împrospăteze temele şi mijloacele.

3. La ce bun literatura română?!Dar cine îşi poate imagina un popor fără cultură

proprie? Să zicem că poporul bulgar s-ar lăsa reco-mandat în lume prin cultura sârbă, iar cultura rusă arreprezenta poporul englez etc. Despre ce fel de lumeam mai vorbi, astfel? De asta, globalizarea poate uni-formiza meniuri din bucătărie sau indicatoare pe şo-sele, dar nu poate uniformiza cultura şi literatura. Haisă facem un exerciţiu de imaginaţie şi să ne închi-puim că am fi un popor fără literatură proprie! Păre-rea mea ar fi că am deveni vulnerabili, am dispărea.Pentru că becisnica literatură e pata de ulei care ră-mâne la suprafaţă indiferent de mărimea potopului,de durata lui, de consecinţe. Iar limba, ca instrumental comunicării, se modelează în exerciţiul literaturii.Fără mlădierile poetice îndelung încercate o limbădevine un buzunar cu bolovani. Zice acelaşi Platon,justificat: „Caracterul unui om poate fi judecat dupăgusturile sale artistice”. Aşa şi caracterul unei socie-tăţi...! Iar un popor care îşi leapădă cultura, care şi-obatjocoreşte, care şi-o renegă, e un popor fără carac-ter. Ne recunoaştem uneori evoluţia „caracterului”nostru naţional în aceste sentinţe?

Nu suntem în avanposturile literaturii europeneşi universale pentru că ne-am petrecut modernitatea

omorându-ne propria cultură, reprimând-o, uci-gându-ne scriitorii, ostracizându-i. Dacă n-am fostbarbari cu alţii, am fost barbari cu vârf şi îndesat lanoi acasă. Am aspirat şi barbaria altora ca să o altoimpe a noastră. Dacă ne-am fi agăţat de poala unor Cio-ran, Eugen Ionesco, Eliade, Blaga, afirmându-ne laumbra lor calitatea de români, azi eram salutaţi curespect în Europa. Oricum, cultura română e maibună decât poporul român. Numai cultura nu ne lasăsă pierim, să dispărem pe scara istoriei. Dar ca săvezi care e raportul unui neam cu proprii scriitori degeniu, trebuie să vezi cum le respectă acesta postu-mitatea, numele, renumele, urmele trecerii prin lume,legenda. Ca să ajungi la Ipoteştii lui Eminescu tre-buie să încaleci drumuri proaste, să faci slalom prin-tre gropi, să te faci că nu observi mizeria locului. LaHumuleştii lui Ion Creangă e la fel. Precaritatea teîntâmpină şi la casa Lucian Blaga şi la cimitirul Beluşi la Petrila, locul naşterii lui I.D. Sârbu.

Din acest motiv suntem în Europa nu o cultură,ci o provincie culturală. Iar scriitorul de provincie,fie raportat la Europa, fie raportat la propria capitalăculturală, este în situaţia a ceea ce în masonerie s-arnumi „moarte civică”. În acest caz ignorarea omoarămult mai temeinic decât contestarea.

Adrian ALUI GHEORGHE

A

Portretele lui Ştefan Potop

Mihăiţă Albu Constantin Potop Arcadie Răileanu

Studii şi sinteze

APOSTOLUL Pag. 13Martie 2014

Despre dimensiunea de gen în educaţien timp ceaclamata eli-berare detabu-uri adeşănţat totce mai avearuşine şi adat frâu liber

concupiscenţei ,mie, uite-aşa, mi-avenit să grăiesc. În-cerc acelaşi senti-ment că eşti citit şinu ştii ce stârneşti în mintea disciplinată ori poateîn cea critică ori poate în cea respectuoasă, toate aleprivitorului de text. Încerc să vorbesc despre con-diţia de gen ca parte a condiţiei umane. Lumea tre-buie să-l cunoască pe om şi să (re)devină, dupăchipul şi asemănarea lui însuşi, frumoasă, bună, pu-ternică, înţeleaptă, harnică, generoasă şi, mai ales,iubitoare. Este o problemă de comunicare a omuluicu lumea. De îndată ce binele şi sinele vor fi cunos-cute şi se vor întovărăşi, educaţia şi formarea vor fiînvins învăţământul şi deformarea. Atunci ne vomfi regăsit prioritatea şi demnitatea. Planetarmentevorbind (sic!), civilizaţia noastră este profund mi-sogină. Viziunea generaţiilor se cultivă, iar misiu-nea acestora se construieşte în mediul educaţionalcare trebuie să-i înveţe pe copii şi tineri să-şi asumegenul, să se bucure de el, cu şanse egale de reuşită.Or, tabu-urile şi derapajele, provenind din ignoranţăpot induce cel mult o toleranţă malgré şi, mult mairar, toleranţa avec. Caracterizările genurilor, aşacum transpar din cultura popoarelor, nu se constru-iesc prin adaos, ci prin reducere, prin limitare, nuprin apreciere, ci prin stigmat. Şi, în faţa unor în-trebări ale copiilor, nu suntem suficient de bine pre-gătiţi pentru a determina formarea şi dezvoltareacompetenţei de gen. Dacă, în filosofia educaţională,genul este o dimensiune a fiinţei umane, atunci în-seamnă că trebuie să formăm capacitatea de a res-pecta rectitudinea fiinţei umane, demnitatea ei, ceeace se traduce, pedagogic, în formarea unei valorimorale care să împiedice supradimensionarea (=„tare”) sau subdimensionarea (= „slab”), cu care seconfruntă, de câteva milenii, cele două genuri, exis-tenţialmente complementare. Fără să ne scufundăm,ca Titanicul, în adâncul întunericit al vanităţii, pă-catul capital cel mai subtil şi cu efecte dezastruoase,să trecem în revistă câteva şabloane dichotomice re-feritoare la trăsăturile fetelor şi băieţilor, culese depe la aşa-zis specialişti, Dumnezeu o fi ştiind în ce.Astfel, ni se povestesc de vreo câteva secole câtevaversus-uri: grijă faţă de semeni/ spirit de competiţie,slabe din punct de vedere fizic/ forţă fizică, ele-ganţă/ neglijenţă, statornicie/ spirit de aventură, ma-ternitate certă/ paternitate incertă, înţelepciune/curaj, voinţă / orgoliu, toleranţă/ fermitate, roman-tism/ pragmatism, verbalizare excesivă/ zgârcenieverbală, entuziasm/ cumpătare, capacitatea de a seinvesti/ capacitatea de a investi, grija pentru nuanţă/precizia, enervarea/ calmul, capacitatea de a se pliala/ tendinţa de a controla tot, hărnicie/ relaxare ...Câtă bogăţie lexico-semantică! Da’ de ce să nu zicşi eu: La categoria Bebeluş: Cu ele se mândreştemama. Cu ei se mândreşte tata. Ele plâng. Ei nu auvoie să plângă, că le dăunează. Prima oară, ele spun«tata». Prima oară, ei spun «baba». La categoriaBenjamin: Ei şi ele descoperă diferenţa. Vive la dif-ference! Ele sunt invidioase. Ei se mândresc. La ca-tegoria Junior: Ele cresc mai repede. Ei sunt maimici. Ele se uită după băieţii mai mari. Ei suferă.La categoria Adolescent: Ei şi ele îşi descoperăgenul şi învaţă să-l poarte. Ele sunt puternice. Eisunt firavi. Ele sunt curajoase. Ei sunt timizi. Elesunt orientate. Ei sunt polivalenţi. Ele au simţul pro-prietăţii. Ei se complac să fie disputaţi. La categoriaTânăr şi neliniştit: Ele se obişnuiesc. Ei mai caută

încă. Ele doresc stabilitate. Ei amână. Ele sunt fru-moase. La ei nu contează. La categoria Adult: Eleîncă sunt frumoase. Pentru ei, alta-i mai frumoasă.Ele găsesc stabilitatea. Ei se fac că. Ele au simţ ma-tern. Ei beneficiază de simţul matern. Ele fac copii,că doar sunt sexul slab. Ei se laudă tare. Ele cară.Ele gătesc. Ei nu. Nu şi nu. Ele fac curat. Ei aducbani în casă. Ele fac carieră. Ei se vaită. Ele se îm-bolnăvesc. Ei economisesc. La categoria A douaşansă: Ele sunt ocrotitoare. Ei sunt ocrotiţi. Eleluptă. Ei abandonează. La categoria A treia: El şi eaîncep să semene tot mai mult unul cu celălalt (por-tretul nu mai funcţionează! ). Ele au pensie mică.Ei tolerează. La categoria Şansa nu mai funcţio-nează: Unul din doi rămâne singur. Fiecare desco-peră câtă nevoie avea de celălalt. Aici şi acum sauacolo şi atunci. Într-o întreprindere curajoasă de stu-diu asupra realităţii şcolare, am primit răspunsuri„aşteptate”, dar şi „uluitoare”. În societatea actuală,pentru că sunt fată, trebuie să fiu cuminte, să nu dis-cut cu mai mulţi băieţi, să nu fac primul pas, să numerg noaptea pe stradă, să fiu mai responsabilă înplan şcolar, să fiu supusă deciziilor adulţilor, săurmez profilul umanist, să învăţ, să-mi fac un viitor,să nu depind de un bărbat, să mă conformez unortipare depăşite, să fiu dependentă şi răbdătoare, săsuport autoritatea bărbaţilor în cadrul unui grup,să fiu mai drăgăstoasă, chiar dacă nu simt asta tottimpul, să mă comport ca atare, discret, cu eleganţăşi tact, să respecţi anumite reguli misogine ca să re-zişti în societate, să respect anumite norme pe carecei de genul opus nu le respectă, să mă comportadecvat, să mă pregătesc pentru viitoarea familie,să port grija ţinutei, a felului în care arăt, să amgrijă ca slăbiciunile mele să nu fie evidente. În so-cietatea actuală, pentru că sunt băiat, trebuie sămuncesc, să ajung şef, să am grijă de familie, sămuncesc să aduc bani în familie şi să mă ocup deproblemele acesteia. Din răspunsurile elevilor con-statăm că problematica dimensiunii de gen este orealitate, că sursa de întreţinere a stereotipiilor esteexterioară şi că adolescenţii încearcă să riposteze,chiar să contureze intervenţii, la nivelul vieţii co-lective, de grup, sau în proiectul de dezvoltare per-sonală al fiecăruia. Contrar aşteptărilor mele,încărcate şi ele de anumite clişee, mediile de culturăîn care elevii consideră că se dezvoltă stereotipurilesunt cele bazate pe schimburi comunicaţionale (so-cietatea şi familia, media şi religia) şi mai puţin celefuncţionale (economia, justiţia). Percepţia generalăeste de respingere a moştenirii revolute şi de încer-care a (re)construcţiei unui sistem de valori echita-bil. Prima întrebare care se trezeşte acum este:Modelarea, ca metodă şi/ sau chiar ca efect al so-

cializării, poate fi exploatată şi în ce măsură, în ra-port cu elevii şi elevele noastre? Şi, în acest caz, pece modele lucrăm? Educarea dimensiunii de genaparţine capitolului curricular „Valori şi atitudini”.Fiecare copil vine cu un backround, pe care, de celemai multe ori, unii dintre noi îl ignorăm şi asupracăruia se exercită influenţa noastră educativă, chiarneîntreprinzând nimic. Şi indiferenţa educă. Mi separe limpede că trebuie lucrat şi la curriculum-ul deformare iniţială a profesorilor, inclusiv pentru dis-cipline mai puţin privilegiate ca umanioarele noas-tre, dar care trebuie musai să facă educaţie şiformare, ci nu doar să-i ducă la performanţe flutu-rate victorios. Cred că dimensiunea de gen în edu-caţia şcolară este una transversală. În viziuneaCelor şapte cunoaşteri necesare educaţiei viitoruluiale lui Edgar Morin, în care regăsesc problemeleunei pedagogii planetare, profund umană şi non mi-sogină. În lectura acestui material am descoperit ig-norarea dimensiunii de gen şi raportarea educaţieiviitorului la unică dimensiunea umană. Mai întâide toate, acest text se vrea a fi un ghid de învăţă-

tură. El nu tratează ansamblul disciplinelor caresunt sau ar trebui să fie studiate; el ţine doar să ex-pună, în esenţă, problemele focale şi fundamentalecare sunt total ignorate sau uitate, cele şapte cu-noaşteri care ar trebui să fie tratate de educaţia vii-torului, în orice societate ca şi în orice cultură, fărăca vreuna să fie exclusă, nici respinsă, după modu-rile şi regulile proprii fiecărei societăţi şi fiecăreiculturi. Cunoaşterea ştiinţifică este nu numai pro-vizorie, ci (mai) trimite încă la misterele profundeale Universului, ale Vieţii, ale naşterii Fiinţeiumane. Aici se deschide palierul la care intervinopţiunile filosofice şi credinţele religioase, prin in-termediul culturilor şi civilizaţiilor... Intraţi deci şiaruncaţi o privire.

Alina PAMFIL

Î

Portretele lui Ştefan Potop

Lucian Strochi Dumitru Bezem Maia Potop

Reviste şcolare

APOSTOLULPag. 14Martie 2014

Generaţia 9 – o poveste adevăratăa fost odată, că de n-ar fi nus-ar povesti ... a fost odată uncenaclu literar frecventat demulţi pitici talentaţi carescriau, şi scriau, şi scriau ...,dar mai nimeni nu ştia des-pre existenţa lor, aşa că ...

..........................................................

... aşa că apariţia unei revistei a fosto necesitate, pentru că elevii Şcolii2 din Piatra-Neamţ, care frecventauCenaclul literar „Eurocultin”,scriau texte literare valoroase, dar

nu aveau unde să le publice. Cu ex-cepţia gazetei „Apostolul” – caredispunea de un supliment literar –şi a revistei „Asachi”, care au des-chis coloanele lor creaţiilor sem-nate de copii, o revistă care să setransforme într-o tribună literară şisă încurajeze talentele nu exista.Desigur, s-a participat la concursu-rile organizate de Ministerul Învă-ţământului, de revista „Cronica”(Iaşi), de revista „Excelsior” (Cluj),de „Clipa siderală” (Chişinău), dartextele premiate rămâneau necu-noscute pentru colegi, profesori,prieteni.

Aşadar, de la cenaclu s-a făcutpasul hotărâtor spre revistă.

Astfel, primul număr din Ge-neraţia 9 a fost lansat pe 22. 022002, la Şcoala 2!

2014 este al treisprezecelea ande apariţie şi s-a ajuns la numărul25. Au fost tipărite, în totalitate,peste 12.000 de exemplare.

Este o revistă semestrială a ele-vilor, dar entuziasmul şi opţiunilelor au trecut prin filtrul profesoruluicoordonator, care a încercat să fie„îngerul păzitor”. Entuziasmul copii-lor temperat de exigenţa profesorului– asta este Generaţia 9.

Nu a fost nevoie de multe argu-mente, pentru a convinge că o acti-vitate care nu presupune notare estemai interesantă şi mai atractivăpentru elevi, decât orele obişnuitede curs; de aceea în 2002, când s-apropus şcolăreilor înfiinţarea unei

reviste, copiii s-au arătat încântaţi.Şi, desigur, s-a pornit de la începutulînceputului, adică de la „botezul”revistei. Ca orice dascăl care se res-pectă, coordonatoarea cenaclului,devenind şi profesorul coordonatoral revistei, a propus vreo 15 titluricare de care mai sugestiv. Dar „con-flictul dintre generaţii” s-a conturatclar şi imediat, pentru că nicio va-riantă nu era destul de „cool”, dreptpentru care elevii au propus alte tit-luri şi „formula” unanim acceptată,– a fost Generaţia 9. „Naşul”, unbăieţel din clasa a VI-a, se numeaMihai Airinei. Dar, cum „revista noas -tră” nu trebuia să semene în niciunchip cu alte publicaţii din alte şcoli,din alte oraşe, din alte ... una dintreprimele provocări a fost să găsim

ceva particular, ceva care să fienumai „al nostru” şi ... a fost inven-tată sigla. În cele 25 de numere alerevistei, pe cele 12.000 de exem-plare, pe cele aproximativ 350.000de pagini tipărite, există un „secret”,un semn distinctiv pe care l-a inven-tat unul din redactorii de atunci,Adrian Sârbu. Acesta, jucându-se cucifra 2, care desemna unitatea şco-lară, a construit, prin rotaţie, din maimulţi de 2 o floricică, semn care aapărut pe fiecare pagină a revistei.Din acest moment se putea trece latreabă. Cu primii redactori s-au sta-bilit structura revistei, responsabili-tăţile, termenele de predareamaterialelor. Cât de mulţi erau ceicare doreau să facă parte din colec-tivul redacţional este uşor de înţeles,dar şi fără o „funcţie” anume, mulţielevi au învăţat să facă un interviu,o ştire, să realizeze un raid-anchetă.

Timpul a însemnat pentru Ge-neraţia 9 învăţătură şi specializare.S-a obţinut issn-ul, a fost adăugatposterul pentru că existau şi înşcoală „vedete”, s-au tipărit calen-dare mici, aferente ultimului numărdin anul calendaristic, s-a diversifi-cat conţinutul.

Fiecare apariţie a însemnat obucurie împărtăşită. Poate că nu eraabsolut necesar, dar, la prezentareafiecărui număr, s-a organizat o lan-sare, concepută pe două paliere: celdintâi însemna întâlnirea miniziariş-tilor cu cei intervievaţi, cu colegii,profesorii şi părinţii; iar a doua partese constituia într-o întâlnirea în jurulplatourilor cu prăjituri, fructe şi suc,în spaţiul cel mai generos al şcolii,în cancelarie, ceea ce reprezenta o

onoare de excepţie. O onoare dulce.Foarte dulce, pentru că pe meseledin cancelarie tronau unu sau douătorturi generoase pe care stăteascris: Generaţia 9, Nr ....

Şi acum, ehei, doamna de fi-zică şi doamna învăţătoare aduceaucopiilor farfuriuţele cu tort, cualune, cu struguri, ciocolată caldăsau ceai parfumat şi – în acele ore– importante nu erau cataloagele cunote, ci copiii cu texte în revistă şiinvitaţii lor. Adică, da, acum piticiiau ajuns vedete! În multe situaţii lalansare se organizau şi expoziţii cudesene ale elevilor, sau minispecta-cole de teatru ori de muzică uşoarăsau populară. În acest cadru deose-bit se evidenţia tot ce avea şcoalamai valoros.

Lansările Generaţiei 9 au fostcu adevărat de poveste.

Dar revista a deschis şi o altăperspectivă: lansările de carte. Ceimai talentaţi copii au fost îndrumaţisă-şi scoată volume de versuri sauproză şi astfel au apărut, sub „oblă-duirea” Cenaclului „Eurocultin”, 9volumaşe semnate de elevii Şcolii2, cei mai mulţi membrii ai redac-ţiei. Odată cu lansarea revistei, seproceda la prezentarea autorului, asumarului, se citea din poezii saudin bucăţile de proză şi, ca la oricelansare care se respectă, totul se în-cheia cu o sesiune de autografe.

Alături de alte reviste din judeţşi Generaţia 9 a beneficiat de aten-ţia juriilor de la concursurile naţio-nale şi internaţionale, astfel înultimii 10 anii s-a numărat printrelaureaţii Concursului de RevisteŞcolare, competiţie organizată deMEN, dar a obţinut de 5 ori şi pre-miul I la secţiunea de profil a Con-

cursului „Autori – Copiii”, organi-zat de revistă „Cronica” din Iaşi, aprimit diplome de excelenţă de laRevista „Clipa Siderală” din Repu-blica Moldova.

În fond, publicaţia a încercat săpopularizeze în rândul comunităţiirezultatele obţinute de copii. Lalansări au fost prezente posturi deteleviziune locală şi – nu de puţineori – membrii redacţiei au fost in-vitaţi la emisiuni televizate.

Printre cei care au semnat rânduriîn paginile revistei au fost personali-tăţi de excepţie. Astfel, s-a pornit ladrum cu binecuvântarea dată, chiar înprimul număr, de părintele IustinPârvu; un interviu de excepţie a fostluat domnului academician SolomonMarcus; elevi de clasa a VII-a, maiexact două domnişoare, membre aleredacţiei, au ntervievat-o pe doamnaacuarelei româneşti, Iulia Hălău-cescu. Şi nu a fost uşor, dacă ţinemcont de faptul că doamna era inter-nată la cardiologie şi „miniziaris-tele” s-au strecurat deghizate înhalate albe în rezerva renumitei ar-tiste plastice. Se pare că acesteia nui-au displăcut tertipurile şcolăriţe-lor, de vreme ce le-a chemat şiacasă să-i facă vizite. Oricum, ele-vii care au „lucrat” la revistă au în-văţat că trebuie să persevereze, săgăsească modalităţi creative, să in-venteze strategii ca să realizeze ceşi-au propus. De fapt au intrat la„şcoala vieţii”, au învăţat să luptepentru realizarea proiectelor.

Aria de „răspândire” a revisteia fost desigur, în primul rând, cir-cumscripţia şcolară, dar revista aajuns şi în Italia. Una dintre elevelecare au intrat în redacţie, SilvianaCosma a făcut parte, alături de alţitineri, dintr-o delegaţie a judeţuluiNeamţ, care a mers în Italia şi a în-mânat primarilor din Rivoli şi Bei-nasco câte un exemplar din revistă,de asemenea a donat bibliotecii„Nino Colombo” din Rivoli câtevaexemplare.

13 ani de apariţie! 25 de numere – concentrate în

câteva rânduri de revistă! Primii redactori au terminat de

mult facultatea ... timpul – şi-într-opoveste adevărată – trece cum vreael!

.........................................................................................................

Şi dacă nu mă credeţi, mergeţila Şcoala 2 să vedeţi cu ochii dom-niilor voastre mărturiile expuse învitrină, iară eu am încălecat pe-oşa şi v-am spus adevărul aşa!

Poveste dreasă şi aleasă deprofesor, Monica M. CRISTEA

...

l Entuziasmul copiilor temperat de exigenţaprofesorului – asta este Generaţia 9.

Reviste şcolare

APOSTOLUL Pag. 15Martie 2014

Ziua Mondială a Teatrului

ersonalitatea unei şcoli este dată de un largcomplex de factori: competenţa cadrelordidactice, potenţialul colectivului de elevi,rezultatele obţinute de-a lungul timpului,capacitatea de a răspunde prompt şi efi-cient provocărilor vremii şi cerinţelor co-munităţii, puterea de pliere şi de

adaptabilitate la noile condiţii de dezvoltare so-cial-economică şi ştiinţifică, atractivitatea oferteieducaţionale etc.

Din această perspectivă, publicaţiile editatede Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” Piatra-Neamţ (revistele Anotimpuri, ∑ Caleidoscopmatematic şi Anuarul) vin să completeze profi-lul unei şcoli care s-a impus ca o instituţie de re-ferinţă (Şcoală reprezentativă, Eco-Şcoală,Şcoală Europeană) în învăţământul nemţean şinaţional şi ca un competitor redutabil în luptapentru câştigarea de proiecte educaţionale.

Astfel, revista Anotimpuri, înfiinţată în1994, din iniţiativa unor dascăli inimoşi (prof.Mihai Gicoveanu, prof. Vasile Agafiţei şi ing.Daniel Dorobanţu – tehnoredactare), înregistratăcu ISSN- 1454-1254 şi ajunsă, în cel de-al XXI-lea an de apariţie neîntreruptă, la numărul 74, sebucură de o unanimă recunoaştere în peisajul re-vuistic – nu doar şcolar – românesc. De la nu-mărul 10/1996, noul colectiv redacţional (prof.Constantin Tomşa, prof. Olimpia Sima) va im-prima un alt curs publicaţiei, care va ajunge laun tiraj de 900 de exemplare/număr, devenind overitabilă şcoală jurnalistică pentru cartieni. Dealtfel, nu puţini dintre elevii redactori şi colabo-ratori ai „Anotimpurilor” au obţinut prestigioasepremii la concursuri naţionale de gen (CristinaCârnu, Radu Verman, Matei Iurea, Anda Ignat,Mihaela Uglea, Mihai Topoliceanu, Cristina

Vieru, DumitruChele, MarianaDoroşenco, ŞtefanCrăescu, Iulian Ni-corescu, Valentinşi Florin Herciu,Loredana Tataru,Cristina Băetrău,Elena-Irena Hâncuetc.), unii îndrep-tându-se apoi sprejurnalistică. Lor lise adaugă „conde-ierii” de astăzi ai„Anotimpurilor”, printre cei mai activi fiind:Geor giana Cocea (clasa a XII-a A), Ana-Maria

Laiu, Diana Uruioc (clasa a XII-a F), Adelina As-tancăi, Mădălina Zăbavă, Tudor Dimişcă (clasaa XI-a C), Lavinia Macsim (clasa a X-a B), La-vinia Hodor, Ana-Maria Ciomeică, Iulia Pintilie(clasa a X-a E) etc., care, îndrumaţi de profesoriilor, surprind, număr de număr, pulsul şcolii şi altimpului nostru, dând savoare revistei.

În zestrea de trofee a „Anotimpurilor”, intră14 premii I la etapa judeţeană a Concursului Na-ţional al Revistelor Şcolare, 8 titluri de Laureat– dintre care şase succesive (2003-2009), caz ra-risim în publicistica şcolară – la etapa naţionalăa acestei competiţii, ultimul titlu – în 2012, unpremiu I acordat de Prefectura Judeţului Neamţla Concursul Revistelor Şcolare, premiul I şi tit-lul „the best” la Concursul de Jurnalism, Secţiu-nea „Reviste şcolare”, organizat de Trustul dePresă „Realitatea”, trei premii I la SimpozionulInternaţional „Şcoala Modernă” – Secţiunea„Reviste şcolare”, ediţiile din 2008, 2010 şi2013.

Anuarul Colegiului Tehnic „Gheorghe Car-tianu” Piatra-Neamţ (ISSN – 1454-2544), iniţiatde acelaşi inimos profesor Mihai Gicoveanu, în1997, iar de la nr. 3/1999 – coordonat de prof.Constantin Tomşa şi prof. Olimpia Sima, se con-stituie într-un auxiliar didactic de maximă utili-tate, contribuind la promovarea bunelor practiciîn învăţământ. Editat într-o ţinută academică şi

aflat în al XVIII-lea an de existenţă, în paginileAnuarului pot fi citite comunicări ştiinţifice şimetodice de mare interes nu doar pentru oameniişcolii noastre. Ecourile stârnite în presă la fie-care apariţie a publicaţiei, dar şi premiile obţi-nute la manifestările de gen (premiul I laSimpozionul Internaţional „Şcoala modernă” –Secţiunea „Cărţi şi auxiliare didactice”, ediţiile2008, 2010 şi 2012) sunt dovada evidentă a va-lorii şi utilităţii acestei publicaţii.

Din 2013, din iniţiativa şi sub coordonareaprof. Daniela Diaconu, sprijinită de membrii Ca-tedrei de matematică din şcoală), apare la „Car-tianu”, într-un tiraj de 200 de exemplare şi 44 depagini, o revistă de profil, ∑ Caleidoscop mate-matic (ISSN: 2286-4113), care reuneşte atât încolectivul redacţional, cât şi în corpusul publi-caţiei profesori şi elevi, magiştri şi emuli, redu-tabili specialişti sau pasionaţi de ştiinţa luiPitagora, a lui Thales, Newton sau Einstein.Aflată deja la al treilea număr, „∑ Caleidoscopmatematic” este o publicaţie interesantă şi atrac-tivă nu doar pentru pasionaţii domeniului, care,desigur, îşi pot încerca puterile minţii, confrun-tându-se cu teoremele, logaritmii, cu problemeleşi exerciţiile propuse de către autori.

Desigur, toate acestea au putut fi realizatedatorită înţelegerii şi sprijinului de care s-au bu-curat colectivele redacţionale din partea condu-cerii colegiului, a tuturor cadrelor didactice, aelevilor şi părinţilor şi, nu în ultimul rând, adoamnei prof. Mariana Paleu, în tripla sa cali-tate, de director al Colegiului, preşedinte alFundaţiei „GrupŞcolar Chimie” şide autor şi colabo-rator constant alacestor publicaţii.

Poate nu e lip-sit de interes săprecizăm că toateaceste publicaţii,veritabilă oglindă aşcolii noastre, darşi a vremurilor pecare le parcurgem,se autofinanţează.

Prof. Olimpia SIMA,Colegiul Tehnic

„Gheorghe Cartianu”, Piatra-Neamţ

Breviar publicisticcartian

P

iua Mondială a Teatrului afost creată de Institutul Inter-naţional de Teatru în cadrulCongresului Mondial din1961, la Viena şi a fost săr-bătorită prima oară în 1962,la 27 martie, ziua în care se

deschidea stagiunea Teatrului Na-ţiunilor, la Paris. De atunci, în fie-care an, la aceeaşi dată,comunitatea teatrală internaţională,artişti şi public deopotrivă, precumşi centrele naţionale din cele o sutăde ţări membre ale Institutului In-ternaţional de Teatru, celebreazăZiua Mondială a Teatrului, ca unmoment de afirmare a forţei de co-

municare a artei scenice, ca modde expresie a umanităţii, dincolode toate frontierele geografice sauculturale, lingvistice, religioasesau politice.

După cum se ştie, In-stitutul Internaţional deTeatru, înfiinţat în 1948la iniţiativa UNESCO şia unor personalităţi deseamă din domeniul tea-trului, este cea mai importantă or-ganizaţie internaţionalăneguver namentală din domeniul ar-telor spectacolului, având relaţii ofi-ciale de consultare şi asociere cuUNESCO. ITI urmăreşte „să încu-

rajeze schimburile internaţionale îndomeniul cunoaşterii şi practicii ar-telor scenei, să stimuleze creaţia şisă lărgească cooperarea între oame-nii de teatru, să sensibilizeze opinia

publică pentru a lua în consi-derare rolul creaţiei ar-tistice în domeniuldezvoltării, să adân-cească înţelegerea reci-procă în vederea

participării la întărireaPăcii şi Prieteniei între popoare, aso-ciindu-se la apărarea idealurilor şiobiectivelor definite de UNESCO”.

În fiecare an, de Ziua Mondialăa Teatrului, o personalitate din lumea

teatrului sau din alt domeniu al cul-turii este invitată să-şi exprime gân-durile legate de acest eveniment,într-un Mesaj internaţional, care sedifuzează în lumea întreagă, în zecide limbi. Până în urmă cu cevavreme, TT anunţa evenimentul pe unbenner afişat pe întreg frontispiciulteatrului, iar mesajul era citit, de undomn în frac, în prefaţa spectacolu-lui programat special pentru data de27 martie. Anul trecut, mesajul a fostsemnat de dramaturgul Dario Fo;anul acesta, până la plecarea revisteila tipar, Mesajul internaţional nu fu-sese încă difuzat de ITI.

Mircea ZAHARIA

Z

Copilul râde: Înţelepciuneaşi iubirea mea e jocul.

Lucian Blaga

n preziua lui 1 Martie, ne-poată-mea mi-a adus un măr-ţişor. Din proprie iniţiativă. Avenit direct de la şcoală. E înclasa 0.

Matematicienii afirmăcă 0 este o mulţime vidă.Propoziţia cuprinde o mică

contradicţie. Dacă există ceva nupoate să nu fie, sau, altfel spus, nupoate să fie nimic. Vidul este nimic.O mulţime de nimicuri este unnimic, nici mai mare nici mai micdecât o altă mulţime de nimicuri.Nimic + nimic = nimic.

Aşa sunt matematicienii: facdin nimic nimicuri care-i zăpăcescpe elevi...

Să revenim însă la început, lavizita nepoate-mi. A adus cu ea, cuajutorul fratelui, care are câţiva ani

în plus, un rucsac, mare cât o zi depost. Am întrebat-o ce duce în el.Bucuroasă, mi-a arăta cărţile de pecare învaţă. Mi-a scos pe rând şaptevolume, lungi şi late, care se potri-vesc de minune cu dimensiunearucsacului Să fi existat vreo comu-nicare anticipată între creatorii ma-nualelor şi ai rucsacurilor? Întreb.

M-au impresionat: 1. Mărimea rucsacului. Era ju-

mătate din trupul elevei. Purtareaunor asemenea greutăţi influenţeazănegativ asupra dezvoltării fizice acopiilor. Cred că dictonul latin Menssana in corpore sano este uitat.

2. Titlurile cărţilor. Am avutimpresia că fac parte dintr-o pro-gramă universitară. Să le citim:Matematica şi explorarea mediului(de ce nu explorarea cosmosului?);Evaluare interdisciplinară; Comu-nicare în limba română; Arte vi-zuale şi activităţi practice. Suntadevărate teme de doctorat, expri-mări pretenţioase, nu reflectăobiectivele pregătirii copiilor pen-tru clasa I. După câte ştiu, la claseleprimare se face aritmetică şi nu

APOSTOLULPag. 16

Îmblânzitorii de cuvinte

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

NimicuriNimicuri

Martie 2014

Delia Tărcăoanuelia Tărcăoanu e elevă la Liceul de Arte„Victor Brauner” în clasa a X-a şi studiazănaiul de prin 2010. Cu bune şi vizibile re-zultate, ceea ce înseamnă premii impor-tante la concursuri şi olimpiade de profilpeste tot, în ţară, prezenţe la concerte şi re-citaluri, pe scene sau underground. Deşimuzica pare vocaţia ei, a început viaţa ar-tistică pictând cu pasiune în tabere de

desen şi iconografie. Apropierea de folk i-a adusşi apropierea de nai, astfel încât astăzi poate fi desvăzută şi ascultată cântând la nai (folclor şi nunumai) acompaniată de chitară. Trupa de acustic-folk pe care o formează cu Irina şi Andrei Nuţu,liceeni şi ei, la fel ca şi trupa de jazz-rock a altortineri pietreni cu care s-a asociat îi confirmă defiecare dată talentul şi versatilitatea interpretativă.Dacă adaug şi activitatea ei susţinută în trupa deteatru Cheer Up, cu distincţii pe la festivaluri na-ţionale, aş zice că e un artist înnăscut, complet.Dar nu am terminat: Delia scrie poezie, şi scrie opoezie de bună calitate. Am descoperit-o mai întâiîn revista şcolii, de care mă ocup, ca profesor laArte, iar mai apoi în cadrul cenaclului pe care-lconduc de anul trecut la Biblioteca „G. T. Kiri-leanu”. Ştiam, oricum, că e o mare cititoare şi îicunoşteam „opiniile” din varii ocazii, mai multsau mai puţin şcolare. Cu poezia cochetează depe la 13 ani, din câte ştiu, dar mai „profesionist”nu chiar de mult timp. După ce-a citit în Cenaclulde Joi şi s-a bucurat de o primire bună, am inclus-ola sfârşitul lui 2013 în seria de debutanţi din re-vista „Conta”, unde fac periodic o selecţie cu celemai promiţătoare texte. Lucrul a încurajat-o săpersevereze şi să realizeze că şi poezia e o cale„a ei”.

Textele Deliei vădesc o lirică proaspătă, ado-lescentină, cu uşoare puseuri de revoltă şi cu otensiune subiacentă. Imagini inedite, frumoasestau alături de ascuţimea unor formulări bărbă-teşti, generate de un eu aflat în căutarea febrilă apunţilor ascunse dintre lucruri şi cuvinte. Elemen-tele primordiale, sentimentele puternice şi deta-liile de decor intim-urban generează, prin refuzulunui ermetism atât de în vogă la alţi tineri, plăcuteaşteptări de lectură.

Sigur, mai e destul de lucrat, pe alocuri,există stridenţe şi inadecvări, uneori, dar acesteasunt inevitabile la un debutant în ale scrisului. Eevident că Delia ştie ce e poezia adevărată, cumse scrie şi cum se trăieşte şi că, dacă nu va opriexerciţiile şi tatonările literare, va putea scrie cu-rând o poezie de valoare deplină. Îi urez succesşi o mai aştept!

Adrian G. ROMILA

D

Î

De fumm încercat să iubesc şieu o dată.Spălam tenişii de poeziiîn apa mării ce îmicerea,vai mie, o ţigară.

Dorea să sfârşească în fum.Eu (poate) aş săruta un fir deiarbă şi l-aş trimitela tine.Ştii, marea a fost virgină,înainte caîndrăgostiţii să-şi fi înecatamorul în ea.

Zâmbet, ochi şi …

întunericNu eşti pictor, nu vezi dar, te-aş lăsa să îmifaci portrete ziuaca noaptea să o putem pierde printre oglinzi.Să îmi zici că mă prinde bine rochia nouă –să nu port rochii.Să nu port nimicşi să realizezi asta de-abia atunci când, ridi-cându-mă de pe scaunulputred,paşi mai uşori cu câteva grame vor face piru-iete penibile.Poate ai fi vrut să-mi transformi coastele înclape,să îmi săruţi călcâiele, pleoapele... dar nule-ai găsit.Şi totuşi suflul meu îţi aburea chipul dinoglindă.Îţi desenam un zâmbet, riduri adânci la colţulgurii...Poate şi ochi ce văd...

Ţi-aş oferi ţigări doar pentru a ţi le fura

dintre buze când te vei chinuisă le aprinzi.Printre fire de iarbă ce gem, aiasculta aţintit stelele în spe-ranţa căvei vedea, totuşi, ceva.

Zadarnic vei număra aluniţelede pe umerii mei pierzându-teîntr-oconstelaţie.Ţi-aş pune o carte în mână şite-aş obliga să-mi citeşti poeziila răsărit.Aş urmări cu frică privirile tale

ce se ondulează printre litere cacerşetorii după nori şiaş încerca să văd cum e acolo unde TU începe.

Dacă tot eşti orb,iubeşte partea nevăzută din mine.Poate o va vedea un înger.

Linişte perfectă

Planetele au murit.A început un al treilea război mondial.Pământul se dezbracă de noi, cei ce credem căfericirea se află în direcţia în care a zburatbuburuza.Sufletul la ora ceaiului nu mai e suflet. Epoate, un claxonurmat de o înjurătură.Pereţii cerului sunt mânjiţi de smoală topită,ce curge spre izvor.Pietonii sălbatici fac parte dintr-un cor ce areca dirijorun afiş la o serată jazz.Auzi?Bat clopotele bisericii de sub asfalt.Fluturi de zaţ se aprind şi înfometaţi, muşcădin copii ce sechinuiesc să-şi amintească o rugăciune.

A

APOSTOLUL Pag. 17

Îmblânzitorii de cuvinte

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

Martie 2014

atematică în general. Apoi, sarcinile stabi-lite pentru clasa I sunt mai restrânse şi pre-cise. Exprimate într-un limbaj didactic maivechi, ar fi: scrisul lizibil şi corect gramati-cal, exprimarea corectă, socotitul, adică în-suşirea operaţiilor matematice, (adunarea,înmulţirea, scăderea şi împărţirea), ceva cu-noştinţe despre istoria şi geografia ţării şi

comportarea în societate.Aşa era în şcoala reformată de Spiru Haret.

Comuniştii s-au orientat după Makarenko şi şcoalaromânească s-a schimbat mereu, reuşind în final oorganizare aproape corespunzătoare. Românul însăîşi schimbă repede gândurile şi după 1989, zic unii(profesori), şcoala a intrat în degringoladă. Dacă eaşa, şcoala nu face altceva decât să reflecte situaţiaîntregii ţări.

Cum am început eu şcoala? Acum şaptezeci şicinci de ani. Mama mi-a făcut o trăistuţă din stofă

lucrată în casă. Când a ţesut-o am stat alături, eramfascinat de mersul suveicilor printre firele de ur-zeală, de iţele care urcau şi coborau într-o anumităordine. Apoi, spata haşti! Fixa bătătura din lânăvopsită. Şi mama ţesea şi cânta. Unii zic, poeţiidesi gur, că femeile de la ţară în covoare, lăicere,

prosoape îşi ţes dorurile. Şi multe mai erau peatunci: de bărbaţi plecaţi la oaste, cu plutele pe Bis-triţa şi Siret până la Galaţi sau cu oile la munte saula şes, după anotimp, ca Nechifor al Vitoriei Lipan.

După ce mi-a ţesut-o, tot mama mi-a cusuttrăistuţa. Şi eu stăteam tot lângă ea. Mi-a aşezat-ola gât să vadă dacă-mi stă bine. A doua zi mi-a pusîn trăistuţă o tăbliţă, două cărţi (Abecedarul şi Arit-

metica), m-a luat de mână şi… Hai la şcoală să în-veţi carte, să nu mai stai pe câmp în ploi şi vânt, sătrăieşti altfel. Şi am trăit umilit de unii profesori,uneori bătut pe degeaba, am stat în gazdă la familiimodeste, am dormit în săli de şaizeci de paturi, ammâncat griş şi linte până la saturaţie, am băut ceaidin zahăr ars, au ţipat la mine secretarii de partid,am fost hăituit de inspectori, de directori. Omenesc,prea omenesc. Şi au trecut acei ani. Bucuriile nusunt altceva decât suferinţele trecute.

Şcoala nu se poate întoarce la acele vremuri.Altele sunt cunoştinţele copiilor, altele condiţiilede instrucţie, altele cerinţele. Planeta se grăbeşte,parcă era titlul unui film. Au rămas, sau s-a schim-bat foarte puţin, numărul de neuroni pe care-i po-sedă creierul uman, aspectul fizic şi moral alomului. În formarea lui, şcoala trebuie să ţină contde toate aceste realităţi, cerinţe.

Emil BUCUREŞTEANU

e treptele cinematografului s-au spân-zurat îndrăgostiţii cu filme proaste.Ziarele trec strada şi încep a-şi căutacreatorii printre blocurilece prind a se curba elegant.Închisorile îşi deschid porţile cu zvon de

nai, iar îngerii asemenituriştilor,cu aparate foto,se bucură de orice fir de carne.Umbrele încep să obosească şi rămân din ceîn ce mai despe unde apucă...Îmi spui că vrei să mori perfect.Îmi tai părul şi îţi faci din el o pernă pe careo iei cu tine în mormânt,

neştiind că părul ăsta a crescut cât te-am aş-teptat.Tu iar ai uitat că valsu-i pentru doi.Auzi?Liniştea astupă goluri.

Ultimul etaj

Într-o cadă pe un câmp golvisez că plouă.Stropi se strâng pe grăsimea rujului, pe formasimplăa buzelor. Apa călduţă geme.De 13 ani o uşoară siluetă s-a aşezat pe unscaun şiaşteaptă să îi crească odată barba.Nu prea mai cred în pălării scoase din iepuri,dar dacă acum m-ai minţi- simplu -te-aş credepentru că muşuroaiele astea de furnici caremi-au murdărit curcubeulîmi amintesc cum mi-ai cusut o cârpă pestefaţă şim-ai uitat.Mâine, de fapt nu ştiu când,voi aştepta ceva.

Scop

O cortină imensă cade brutal peste teatru.Am început să visez, iar în vise,tind să cred că trebuie să muşc aşa, că aşa este de fapt,tu nici nu exişti.Un chip explodează; eu nu zâmbesc în vi-trine.Am doar un plic de zahăr cu care mă joc într-osală de priveghi.Dacă cristale ar amorţi şi s-ar sparge pe tre-cerea de pietoni,ei ar privi praful pe care calcşi eu nu m-aş mai trezi.

Delia TĂRCĂOANU

P

NimicuriNimicuri

m

Revista noastrăe fac zilele acestea 15 ani de când ungrup de profesori entuziaşti, talentaţişi bine intenţionaţi au pornit republi-carea a ceea ce se vroia a fi „revistacadrelor didactice din judeţulNeamţ.” Faptul că a rezistat şi a su-pravieţuit de-a lungul acestei pe-

rioade, într-un context imprimat de crizaeconomică şi a valorilor, e o performanţă pecare puţine publicaţii au reuşit-o, cu atât maipuţin o revistă pentru şi despre educaţie şieducatori.

Apostolul a trecut testul exigenţei tim-pului. A rezistat şi mai mult, a devenit o re-vistă vie, densă, interesantă, cu o notăpersonală inconfundabilă. Şi asta datorităfaptului că nu s-a abătut de la programul pre-cizat chiar în articolul Pornind la drum apă-rut în primul număr al Revistei din 1noiembrie 1934: „ ...Senină, liberă de oriceoficialitate, de orice înrâurire politică, pre-cum şi de orice spirit de grup şi ambiţii de -şarte...”

Deschidem revista cu plăcere, ştiind căne vom odihni mintea şi vederea. Citim re-vista cu plăcere pentru că Apostolul a fost şia rămas în aceşti ultimi ani oglinda şcoliinemţene, un spaţiu de dialog, de prietenie,de manifestare a spiritului civic.

Revista Apostolul este revista noastră.Revista care şi-a asumat susţinerea tuturorcelor care prin ideile, munca şi perseverenţalor creează valoare în şcolile judeţului.

Mulţumim tuturor celor care ne-au aju-tat şi ne ajută la realizarea, editarea şi tipări-rea revistei noastre, număr de număr: oechipă de profesionişti care iubesc ceea cefac, care dau sens şi perspectivă Apostolu-lui.

Acum la aniversare, să ne fie într-unceas bun, să ne întâlnim şi la anul mai nu-meroşi, mai entuziaşti, mai plini de suc-cese!

Consiliul Director al AsociaţieiÎnvăţătorilor din judeţul Neamţ

S

APOSTOLULPag. 18

Studii şi sinteze

Martie 2014

Cum m‐am legatde Apostolul?

Moto: Nu trebuie să înveţi să scrii, ci săştii să vezi. Scrisul este o consecinţă.

Antoine de Saint Exupery

ultă vreme m-am întrebat dacă eu potsă scriu un articol, un vers, un text.Îmi aduc aminte că am căutat şi găsitrăspunsuri încă din timpul facultăţii,unde, ca membră a Cenaclului Co-rona, am scris poezie şi proză, prezen-tate şi apreciate în cadrul întrunirilorcenaclului atât la Iaşi cât şi în alte lo-

curi din ţară. Ca „traseu” al conţinuturilorsus amintite încep cu: „Un mălin…”, „ROG-VAIV” şi ajung pe la Revista „Asachi” undeam prezentat serii de articole ce îmbinau Fi-zica, Filosofia şi Literatura (primele două –iubirile mele studiate, iar a treia – iubireaunor iluştri dascăli: Dorina Nicoară, Gheor-ghe Brânzei) dintre care: „Geneza”, „Prinsublim spre paradox şi absurd” şi multe al-tele, foarte captivante.

Drumul meu continuă spre o revistă cuun nume motivant, „Apostolul” la care, camembră a Colectivului de redacţie, ca das-căl, ca om ce a căpătat convingerea că poateşi are ceva de spus semenilor, am început săscriu (au fost pagini întregi în care am inse-rat opinii, trăiri şi atitudini curajoase ale das-călilor din judeţ şi ale mele).

Apoi, cu timpul, am început să înţelegfaptul că ceea ce place unui cititor ar puteadisplace altui cititor (mai ales dacă era vorbade ceva şef cu persuasiune – aminte-mi aducde replicile dure primite la articolele melelegate de uitarea „Domnului Trandafir” deprin anii 2008-2009), că unuia îi place stilulmeu, în timp ce altul prefera un text angajat.Dar… „apa trece şi oamenii rămân”!

Cuvântul care descrie toată această ex-perienţă este EMOŢIE. Am pus suflet, ală-turi de temerarii, veşnic tinerii şi dedicaţiimembrii ai Colectivului redacţional al revis-tei „Apostolul” pentru a crea ceva util, darşi cu parfum de slavă pentru valori, în ace-laşi timp. Totul a început să curgă firesc, deparcă-mi regăsisem matca... frântă pentru untimp de ...„nemulţumiţi” pentru ca apoi, unom special s-o readucă acolo unde-i estelocul pe „Nina moşului” (Mulţumesc, Mir-cia!). A fost mai curând o regăsire a dorinţeide a scrie care a devenit cu fiecare zi tot maiputernică!

Crezul meu a devenit: Ai încredere întine şi lasă-ţi mâna condusă de glasul inimii.Formează-ţi un grup de oameni (aşa cumsuntem noi) şi dezvăluie-ţi autenticitatea!Revista „Apostolul” este locul unde oameniverticali, curajoşi şi demni oferă şansa caglasul dăscălimii nemţene să fie auzit!

La ceas aniversar urez revistei „Aposto-lul” multe apariţii şi mulţi cititori, colectivu-lui redacţional multă putere, inspiraţie,dedicaţie şi sănătate, iar SLLICS-lui îi do-resc să rămână centrat pe valori, atitudinidemne şi curaj manifestate şi prin susţinereaacestei reviste.

„La mulţi ani revistei Apostolul!”

Prof. Niculina NIŢĂ

M

Despre apostolatşi actualitatea spiritului normalist

00 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Învăţăto-rilor din judeţul Neamţ; 100 de ani de la înfi-inţarea Şcolii Normale de Băieţi „GheorgheAsachi” din Piatra-Neamţ; 15 de ani de la apa-riţia seriei noi a revistei „Apostolul” – iată treirepere ale învăţământului nemţean care te în-deamnă la reflecţie cu privire la destinul şco-lii, la condiţia dascălului, dar şi la câtevavalori care au înfruntat vremurile şi nu au pie-

rit odată cu acestea: spiritul normalist şi ideea deapostolat. Revista „Apostolul”, revistă didactică-li-terară, ştiinţifică şi educativă, cum se subintitula încăde la apariţia sa în noiembrie 1934, urma să găzdu-iască în mod constant şi cu generozitate „producţiileteoretice, precum şi creaţiile literare în versuri şiproză” ale profesorilor şi elevilor normalişti nem-ţeni.

Evocarea „spiritului normalist” ne obligă să rea-mintim faptul că Şcoala Normală de Învăţători„Gheorghe Asachi” din Piatra-Neamţ, înfiinţată în1912, urma să aibă un statut aparte, lucru exprimatconvingător de primul său director, profesorul Pa-naite Popovici: „şcoala normală este o altfel deşcoală decât celelalte şcoli de grad secundar... absol-venţii şcolilor normale au o menire specială...de aduce lumina acolo unde plutea întunericul, luminabiruitoare, producătoare de energii capabile să fie defolos ţării”.1 Şcoala Normală din Piatra-Neamţ că-păta o importantă funcţie cultural-vocaţională, pre-gătirea „apostolilor şi luminătorilor neamului”. Ideeade apostolat, în spiritul gândirii haretiene, făcea trimi-tere la misiunea asumată de absolvenţii acestei şcoli:ridicarea condiţiei satului şi a oamenilor acestuia, cti-torirea de şcoli, biblioteci, participarea la evenimenteistorice majore – vezi participarea normaliştilor nem-ţeni la Războiul reîntregirii naţionale. Apostolatul aanimat generaţii întregi de normalişti nemţeni care,din vocaţie şi din devotament faţă de comunitatea deunde proveneau, odată ajunşi în satele unde urmau săfie vrednici învăţători, prin munca lor stăruitoare audemonstrat că „şcoala face omul Om, ca altoiul pomulPom”. Era cel mai bun răspuns la îndemnul autorită-ţilor din epocă, formulat de dr. Constantin I. Ange-lescu, un ministru al instrucţiunii publice vizionar,într-un mod semnificativ: „Şcoală cât mai multă!Şcoală cât mai bună! Şcoală cât mai românească!”.

În cei 100 de ani de existenţă, Şcoala Normală„Gheorghe Asachi” – Colegiul Naţional „GheorgheAsachi” de azi – a impus, prin profesorii săi de mareprestigiu şi prin absolvenţii săi, un model uman cuprivire la condiţia dascălului caracterizat prin dăruirefaţă de profesie, ataşament profund faţă de copil, se-riozitate, probitate profesională, răbdare, măiestriepedagogică, prestanţă, principialitate, spirit de drep-tate, devotament faţă de şcoală. Schimbările şi expe-rimentele prin care a trecut Şcoala Normală dinPiatra Neamţ înainte şi după 1989 – durata studiilor,specializările, curriculum, inclusiv numele şcolii,schimbările de ordin legislativ, ideologizarea înainte

de 1989 – şi-au pus amprenta asupra culturii organi-zaţionale a acestei şcoli, asupra ethosului său peda-gogic. Ce a pierdut „spiritul normalist” în condiţiileunor reforme în educaţie nefinalizate, ale unei sub-finanţări constante a învăţământului românesc? Con-siderăm că s-au pierdut tradiţia unui învăţământpedagogic care realiza o formare iniţială solidă, pres-tigiul unui corp didactic mai stabil şi selectat, de celemai multe ori, prin concurs, motivaţia învăţării pen-tru elevii care doreau să urmeze o carieră didacticăpentru că aveau chemare pentru aceasta, respectulcomunităţii faţă de şcoală, existenţa unor clase de

aplicaţie proprii care permiteau desfăşurarea uneipractici pedagogice de înaltă ţinută. În prezent mi-siunea asumată de Colegiului Naţional „GheorgheAsachi” este aceea de a crea pentru cei 600 de elevişi peste 40 de profesori ai săi un mediu educaţionalstimulativ, caracterizat prin echitate, integrare, pro-fesionalism, eficienţă, deschidere către nou şi pro-gres, un mediu în care fiecare să se simtă valorizat,astfel încât să contribuie la dezvoltarea personală, ladezvoltarea celorlalţi, dar şi a organizaţiei în ansam-blu.

Cu realism şi luciditate, trebuie să admitem căideea de „spirit normalist” şi cea de apostolat trebuiere-construite în prezent, dar nu abandonate. Eleviicolegiului de la profilul pedagogic – 8 clase cu spe-cializarea învăţători-educatoare în anul şcolar 2013-2014 – cu chemare pentru profesia de dascăl, auînţeles că învăţătorul este „om al cetăţii”, care lumi-nează pe alţii, consumându-se însă pe sine. ColegiulNaţional „Gheorghe Asachi” de azi constituie „untopos mirabilis”, intrat în conştiinţa celor care şi-auîmpletit destinul lor cu cel al acestei prestigioase in-stituţii de învăţământ, o şcoală de referinţă pentru co-munitatea noastră.

Mihaela GHERGHELESCUColegiul Naţional „Gheorghe Asachi”

Piatra-Neamţ 1 Panaite Popovici, Începuturile şcolii, în Anuarul „Un sfertde veac de activitate a Şcolii Normale de Băieţi GheoergheAsachi din Piatra-Neamţ” Tipografia „Gheorghe Asachi”,1939, p.9.

1

APOSTOLUL Pag. 19

Studii şi sinteze

Martie 2014

storia instrucţiei şi educaţiei este de oseamă cu istoria omenirii. De cândlumea, adulţii au simţit nevoia să-şi educecopiii şi să-i instruiască.

Educaţia începe în familie, continuăapoi şi se înfăptuieşte în cadrul unui pro-ces organizat care se desfăşoară într-o in-stituţie specializată, cum este şcoala. Nu

trebuie uitat însă că asupra educaţiei exercită omare influenţă mediul social, traiectul vieţii in-dividului, cultura, motivaţia, modelele. Iar toateacestea le impune societatea în care omul tră-ieşte. Expresia „cei şapte ani de-acasă” poartăşi ea o încărcătură semantică care este strâns le-gată, de asemenea, de societatea în care vieţu-ieşte familia. Cei şapte ani de acasă pot ficonsideraţi, fără a greşi, primele şapte trepte aleiniţierii într-un comportament adecvat lumii încare fiinţează copilul. Ceea ce se construieşteîn primii şapte ani de viaţă este temelie pentruce va deveni mai târziu individul. Din păcate,ca părinţi, suntem prea ocupaţi cu alte probleme(profesionale, economice, materiale, sociale),încât timpul acordat copiilor devine nesemnifi-cativ ca durată şi ineficient ca rodire.

Ereditatea are şi ea un cuvânt de spus întoate astea. Părintele Arsenie Boca afirma că uncopil este îmbinarea celor doi părinţi, a celorpatru bunici, a celor opt străbunici, a celor şai-sprezece stră-străbunici. Asta este moştenireaîn sus care se numără până la al patruleaneam. Sufletul copilului este asemenea izvoru-lui. Se cere mereu format, curăţat pentru a selimpezi şi a veşnici în curgerea sa. Neavândtimp pentru educaţia propriului copil, părinteleîl împinge vrând-nevrând spre alte preocupări,neadecvate vârstei sale. În timp, dedublarea în-cepe să funcţioneze, iar infectarea morală iaproporţii. Cum caracterul este în formare, răulse prinde ca râia.

Aşadar, familia are un rol foarte importantîn educarea copilului. În familie, omul cel micînvaţă să fie fiinţă socială. Aici el învaţă că iu-birea este fundamentul trainic al relaţiilorumane.

În relaţiile cu şcoala, părinţii pot fi uşor se-paraţi în trei categorii. În prima ar intra insis-tenţii (ambiţioşii), în a doua, moderaţii, iar în atreia, indiferenţii. Ultimii îi lasă de izbelişte pecopii, moderaţii le fac prea multe concesii, iarinsistenţii pun presiune pe ei.

Experienţa arată că elevii care provin dinfamilii unde se acordă importanţă educaţiei suntmai atenţi la ore şi obţin rezultate remarcabile.Paradoxal, cei neglijaţi de familie sunt cei maicunoscuţi în lumea şcolară. Ei intră în prim pla-nul scenei nu prin rezultatele obţinute. Atragatenţia prin alte mijloace, instinctul de domi-nare fiind conţinut genetic. Situaţiile de genulacesta au fost semnalate de numeroşi pedagogi.Nu este cazul să insistăm. Dar nu se poate trececu vederea peste ceea ce a surprins Caragiale însecolul al nouăsprezecelea, care se potriveşteîntocmai cu ceea ce se întâmplă astăzi în şcoalaromânească:

Credem că n-are să spună cineva cu jude-cată dreaptă că sarcina dascălului este uşurică.O fi amară orice pâine câştigată cu necaz, dargreu se poate găsi una mai puţin dulce decât adascălului de la noi; unde lumea crede căşcoala este un aparat fabulos, care poate turnaprin procedeu mecanic toată ştiinţa omenirii încapul oricărui copil indiferent de capacitatealui intelectuală şi de puterea lui de voinţă. (...)Pretindem de la dascăl nici mai mult, nici maipuţin decât să ne facă dintr-un boboc de scaieteun trandafir de lună, o privighetoare dintr-unpui de vrabie, şi dintr-un căţelandru de vulpe,

un prepelicar de soi. Scriitorul mai adaugă: in-strucţiunea nu poate cădea întreagă în sarcinaşcoalei publice; o parte însemnată rămâne tot-deauna în sarcina casei de unde pleacă laşcoală copilul şi unde se-ntoarce. În privinţaeducaţiunii, lucrul stă în proporţie răsturnată:aici şcoala poate foarte puţin, de aceea casapărintească trebuie să facă foarte mult.

Astăzi fenomenul ia aspect îngrijorător. Pă-rinţii iau, câteodată, decizii surprinzătoare pri-vind perspectivele vieţii de familie. Plecând pealte meleaguri pentru un câştig mai bun, îşi lasăcopiii în grija bunicilor sau sub supraveghereaunor apropiaţi. Fără a înţelege intenţia părinţi-lor, copiii trăiesc drame similare abandonului.Lucrurile se complică, iar cei care rămân acasă

să aibă grijă de copii îşi declină neputinţa. Şe-dinţele cu părinţii capătă aspecte inedite. Învă-ţătorul şi dirigintele ajung vrând-nevrând primaautoritate recunoscută, substituindu-se familiei.Şcoala de azi se încarcă cu o altă responsabili-tate transferată din casa părintească către învă-ţător sau profesor.

Şi iar îl amintim pe Caragiale: Şcoala nunumai că nu e pe cât ar trebui ajutată, e dincontra foarte adesea paralizată de familie.

Nu intenţionăm să facem o radiografie a în-văţământului românesc actual. Nici nu dispu-nem de toate pârghiile necesare pentru oasemenea analiză. Dar anumite aspecte sur-prinse prin propria experienţă ne sunt la înde-mână. Mai mult, unele deficienţe existenteastăzi au devenit cronice din moment ce legăsim semnalate cu mult timp în urmă de pe-dagogi români, savanţi sau scriitori. Consem-narea lor în materialul de faţă este aleatorie.

Iată, de pildă, ce afirmă poetul George Coş-buc cu privire la calitatea manualelor şi a tex-telor pe care le cuprind: A scrie pentru copii efoarte greu, tocmai fiindcă e foarte uşor. [...]dacă nu ştii să povesteşti copiilor naiv şi sim-plu, atunci eşti în rolul celui care predică flă-mânzilor despre binefacerile postului. Trebuiesă iei parte împreună cu dânşii la toate mani-festările lor sufleteşti: într-un cuvânt – rămâ-nând om mare, să fii cât se poate de copil.

Reflectând asupra realităţii şcolii româneştide la sfârşitul secolului al XIX-lea, AlexandruVlahuţă afirmă: Între dascăl, carte şi elev nu seaşază nici un cablu de comunicare intelectuală.Un vuiet surd de moară, care face gălăgiemultă şi făină mai deloc – o sforăire ameţitoarede roate, care se freacă şi se tocesc între ele,fără nicio ispravă. [...] Se ştie bunăoară câtăspaimă au ei (n.n. – elevii) de gramatica ro-mână. Şi, cu toate acestea, nici un studiu n-artrebui să fie mai plăcut şi mai uşor pentru ei.[...] Când vine gramatica şi li toarnă droaia dereguli şi de nomenclaturi curioase şi greu deţinut minte, bieţii copii se sperie, fireşte, şi credcă au de-a face cu ceva nou şi cu totul străinde mintea şi limba lor.

Despre compromisul pe care, uneori, îl faceînvăţătorul sau profesorul în lucrul cu elevul cesă mai vorbim... O spune mai bine Ioan Slavicila 1881: Se crede că e destul ca un copil sătreacă din o clasă în alta, şi cei mai mulţi nusimt cât de neapărat este pentru înaintarea lui

să ştie materia clasei trecute. De aceea se facedin toate părţile presiune asupra învăţătoruluişi, în cele din urmă, el este silit a da note de tre-cere chiar şi celor mai slabi şcolari, încât re-petenţii sunt foarte rari la şcoalele noastreprimare. Aceşti şcolari slabi sunt apoi un nouelement de împiedicare pentru învăţământulnostru, căci totdeauna un şcolar rău ţine în locpe alţi zece buni... Ca şi atunci, astăzi promo-vabilitatea tuturor elevilor are şi alte motivedecât ştiinţa de carte.

Mihai Eminescu, cunoscător îndeaproapeal învăţământului, accentuează asupra folosiriimetodelor intuitive: Calitatea cunoştinţelorconsistă în deplina înţelegere a celor ştiute şipentru a fi pe deplin înţelese, mai ales pentrucopii, trebuie să fie intuitive, iar pentru a fi in-tuitive acele cunoştinţe trebuie să fie descrip-tive adică sătule de culoare şi de viaţă, nu unschelet de abstracţiuni şi de nume proprii.

Practica întăreşte valabilitatea afirmaţiiloreminesciene. Noţiunile gramaticale, chiar şicele mai uşor de înţeles, se confundă în minteacopilului dacă rămân la limita cunoaşterii abs-tracte oricât s-ar strădui învăţătorul.

Despre superficialitatea actului învăţării,acelaşi Mihai Eminescu are următoarea părere:la noi, ca la nealţii, se-nvaţă carte, nu pentruea însăşi, cu acea vioiciune de concepţie, cuacel entuziasm care se află la tinerimea şi încorpul didactic al altor ţări, ci pentru a trececât se poate de repede prin toate clasele, a facetot atât de repede şi superficial dreptul, la vreofacultate ocultă, şi a intra cât mai curând într-un

post. Pentru a scurta din calea liceului, s-au în-temeiat şcoli private de aportare, în care eleviise deprind a aduce răspunsurile la cestiunilede bacalaureat.

În zilele noastre au apărut noi şcoli, noiuniversităţi, de stat ori particulare. Nimic rău înasta. Dorim doar creşterea calităţii actului deînvăţare. Desigur, aerisit, după programe lim-pezi, utile. Mai credem încă în spusele învăţa-tului Ion Codru Drăguşanu că şcoala e sufletulnaţiunii. Dar afirmaţii precum cele ale profeso-rului universitar Ion Rotaru despre învăţămân-tul de azi, mă fac să am anumite rezerve: Luptapentru patalama, capacitate, bacalaureat, li-cenţă, masterat, doctorat etc., nu scade, dincontră, se înteţeşte, pe anumite paliere ale so-cietăţii de azi. Nimeni nu mai învaţă la şcoalăpentru învăţarea în sine, uneori diplomele sefalsifică...

Aşadar ideile se ating, fac arc peste ani. Şiar fi în folosul societăţii de azi ca şcoala să fiecu adevărat o prioritate naţională.

profesor Leonard ROTARU

Şcoala, oglindăa societăţii în care

funcţionează

I

Lecţia de istorie

APOSTOLULPag. 20Martie 2014

Şcoala nr. 2 de băieţi, piatra de temeliea învăţământului public din Roman

coala Gimnazială „Vasile Alecsandri”, uni-tate de învăţământ etalon, la acest nivel, înzona Romanului, este urmaşa primei şcolipublice înfiinţată în târgul muşatin, în primajumătate a secolului al XIX-lea, după mo-delul şi tradiţia celor apărute nu cu multăvreme înainte în Moldova.

Nu se ştie cu exactitate câtă lume a deprinslumina cărţilor în aproape două veacuri de fiinţareneîntreruptă a acestui întâi aşezământ de instruc-ţie; cert este însă că şcoala nu a trădat niciodatănumele glorios pe care îl poartă, instituind o tra-diţie a calităţii, performanţei şi respectului faţă deînaintaşi, nedezminţite până astăzi.

„După gătirea caselor după rânduială, îm-podobindu-se cu mobiliere potrivite şcoalei, dupăpruba celor aflătoare de la Şcoala din Eşi, câte s-auputut lucra până acum, fac ştiinţă cinstitei Epitro-pii că la 2 noiembrie curgătoarei luni, anul 1832,s-a serbat pios începerea şcoalei după următorulchip: Miercuri la 11 ceasuri dimineaţa, după datulsemnalului cu tragerea celui mai mare clopot laEpiscopie, după porunca Preasfinţiei Sale, părin-tele Episcop, Eforul şcoalei, s-au adunat la şcoalătoată boierimea, mulţimea neguţătorilor, a celorproşti cu mintea, dar buni de treabă, unde îndatăa venit şi Preasfinţia Sa, părintele Episcopul, ca-rele s-au primit de către toată adunarea cu căzutaceremonie şi tragerea clopotelor. După intrareaîn şcoală, s-a stropit cu agheazmă. Eu însumi amcitit un cuvânt cuprinzătoriu pentru începereaşcoalei potrivit cu vremurile. A urmat, apoi, la fel,un cuvânt cuprinzătoriu a bun început de cătreEpiscop, lăudând bunăvoinţa ocârmuirii şi a Epi-tropiei asupra importanţei învăţăturii”...

Aşa grăieşte textul documentelor vremii, maiprecis Extrasul din Raportul înaintat în data de 4noiembrie 1832, către Episcopia Romanului, decătre învăţătorul Ioan Nanu, primul dascăl al pri-mei şcoli publice din târgul muşatin, nimeni altuldecât fratele învăţătorului Nicolae Nanu, care l-adăscălit pe Ion Creangă. Apoi, tot din hrisoavelevremii, se mai ştie că Şcoala nr. 1 de băieţi, careeste temelia învăţământului public gimnazial ro-maşcan, avea dintru început 4 clase, cu un efectivde 60 de elevi, fii de târgoveţi, negustori, căruţaşi,comercianţi, care se adunau întru buchiseală în„două odăi amenajate prin grija orăşenilor, a sta-tului şi a Episcopiei, în curtea Bisericii Albe, ac-tuala Biserică (ortodoxă) „Sfinţii Voievozi”aşezată-n buricul târgului de odinioară...

Între anii 1834 – 1880 acest prim aşezământ

educaţional îşi are sediul într-o casă cumpărată deEpitropia Şcoalelor din Moldova de la boierulGheorghe Sturdza, refăcută prin donaţii şi bani dela Episcopie, pe strada Vasile Lupu (azi Dobro-geanu Gherea), la aceeaşi adresă funcţionând întreanii 1872 – 1890 şi Gimnaziul „Roman Vodă”,cealaltă şcoală centenară din urbea muşatină.

Odată cu mutarea în strada Soldat Porojannr. 5, într-o clădire construită de Primărie,şcoala îşi schimbă titulatura, funcţionânddin 1880 până în 1948 sub numele de„Şcoala Primară Nr. 1 Grigore AlexandruGhica”.

Între timp, pe la jumătatea secolului alXIX-lea, respectiv la 1861, ia fiinţă ŞcoalaNr. 2 de băieţi din Roman, primul dascălmenţionat de George Radu Melidon în me-moriul intitulat „Starea şcolilor din Mol-dova”, apărut în 11 ianuarie 1862, la Iaşi,fiind Ion Ştefănescu Românul. În acelaşidocument se precizează faptul că cele douăşcoli primare de băieţi, mai vechea Şcoalănr.1, şi noua Şcoală nr. 2, aveau la aceadată un efectiv total de 286 de elevi. Dintruînceput, Şcoala nr. 2 de băieţi a funcţionat

într-un local impropriu, fapt consemnat în şedinţaConsiliului Comunal Roman din 10 decembrie1881, din care aflăm că, in toamna acelui an, V.Alexandrescu-Urechia, ministrul Cultelor şi al In-strucţiunii Publice (10 aprilie 1881-31 iulie 1882)a vizitat şcolile din Roman declarând, cu aceastăocazie, că localul Gimnaziului şi cele ale Şcolilornr. 2 băieţi şi nr. 1 fete „nu sunt nicicum comodepentru şcoli.”

Pentru prima dată, în casă nouă...

După 1890, din fonduri alocate de primărieşi din contribuţia de 10.000 de galbeni a soţiei luiVasile Alecsandri (Paulina), se începe construireaunui local propriu. Intrat în funcţiune în anul1896, localul spaţios şi funcţional a suferit în timpmodificări, reparaţii, astăzi reprezentând corpul Bal Şcolii Gimnaziale „Vasile Alecsandri”. În anul1926 imobilul, situat pe strada C. A. Rosetti, colţcu strada Al. Morţun (azi strada Tineretului), cu-prindea 3 corpuri de clădiri, după cum urmează:un corp principal, clădire masivă compusă dinpatru clase, antret, hol, două cancelarii, lo-cuinţa directorului cu şase camere, cămară,bucătărie; corpul 2 latrină cu zidărie masivăşi o şură de lemne, asemeni unei gospodării,după tipicul epocii. Toate acestea însumau untotal de 740 m.p., suprafaţă construită, modi-ficările ulterioare făcând ca acest spaţiu să de-vină mult mai generos, astfel că în 1935 seconsemnează o suprafaţă de 3960 m.p.

Interesant şi de remarcat este faptul căprimele documente de arhivă ale şcolii suntdin anul şcolar 1896-1897, de pe vremea cânddirecţiunea şcolii îl avea în frunte pe ŞtefanMavrichie, un inimos dascăl al oraşului caremarchează galeria oamenilor de carte dinain-tea sa. La acea vreme, Şcoala nr. 2 de băieţi, că-reia, între timp, i se adăugase „Vasile Alecsandri”în titulatură, înregistra în evidenţe un număr totalde 135 de elevi, dintre care 26 de elevi în clasa I,pregătiţi de învăţătoarea Natalia Enescu, 38 deelevi în clasa a II-a, învăţător M. Anghelide, 45 deelevi în clasa a III-a, învăţător L. Romanescu şi

alţi 26 de elevi la clasa a IV-a, îndrumaţi de direc-torul Ştefan Mavrichie.

Şcoala cu amintiri...

Chiar dacă documentele şcolare nu s-au păs-trat constant, se cunoaşte faptul că în perioada1901-1903 la această şcoală urmează primeledouă clase primare viitorul dramaturg Ion Luca şică, în anul şcolar 1907-1908, şcoala număra 203elevi, funcţia de director aparţinând învăţătoruluiNicolae Popovici (1907-1913). Câţiva ani mai târ-ziu, este menţionat numele unui alt învăţător aflatla cârma şcolii în perioada 1922-1924, în manda-tul lui T. Spătarul, mai precis în anul 1922, efec-tivele şcolii numărând 211 elevi, cifră care scadeulterior, în 1924, numărul acestora fiind consem-nat la 154. Situaţia se redresează însă în anul şco-lar 1933-1934, când şcoala avea, la cele 4 clase,un efectiv de 244 de elevi, revigorarea fiind con-semnată în mandatul învăţătorului Gheorghe Us-catu care ocupă funcţia şi-n anul următor, când îlgăsim participând alături de învăţătorul VasileMancaş şi de alţi învăţători din oraş la Cercul cul-tural ţinut pe 24 martie 1935, la Şcoala nr.1 de bă-ieţi „Grigore Al. Ghica”.

Situaţia de dinaintea războiului consemneazăşi numele altor slujitori ai catedrei, astfel că întreanii 1937-1939, de pildă, îl găsim în postul de di-rector pe învăţătorul Vasile Mancaş, care deţineaceastă funcţie şi după război, până în anul 1948,din colectivul didactic al şcolii mai făcând parteînvăţătorii Grigore Olteanu, Constantin Gheor-ghiu şi Iorgu Ştefanovici care, după intrarea în vi-goare a Legii reformei învăţământului din 1948,vor trece împreună cu elevii în subordinea Liceu-lui „Roman-Vodă”. Prin hotărârea organelor lo-cale, pentru scurt timp, în localul şcolii esteorganizat internatul pentru băieţi care se mută,apoi, pe la sfârşitul anului 1950, în locul lui reve-nind clasele I – IV de la liceu, situaţie ce s-a men-ţinut până în anul 1959 când clădirea şi claseleI-VII de la Liceul „Roman-Vodă” trec la Şcoalagenerală de 8 ani nr. 1. Astfel, patru ani mai târziu,vechea şcoală devine Corpul B al Şcolii nr. 1,adică partea încărcată de amintiri şi de istorie aactualei Şcoli Gimnaziale „Vasile Alecsandri”care păstrează acest corp, în prezent renovat şi

modernizat, dar purtând, la exterior cel puţin,patina şcolii de odinioară, a locului în care căutaulumina abecedarului copiii micilor boiernaşi şimeşteşugari care au pus temelie învăţământuluipublic în târgul Romanului…

Prof. Tania-Maria SIMERIA, Şcoala Gimnazială „Vasile Alecsandri” Roman

Ş

Infocult

APOSTOLUL Pag. 21Martie 2014

n viaţă cât existăm ne con-trăm, ne ocărăm, ne minţimuneori cu zâmbetul pe buze.Fabulez? Nicidecum. Nu negândim că într-o zi, mai de-vreme sau mai târziu, vompleca „dincolo”. Dăm ortulpopii, ne dăm obştescul sfâr-

şit. Motivul? Simplu, viaţa e lipităde moarte. Cine se naşte trebuie sămoară.

Nu este săptămână lăsată deDumnezeu să nu citim în ziare laDecese, nume de educatoare, învă-ţători, profesori care ne-au părăsit.Fulgerător sau după o grea sufe-rinţă. Unii tineri, alţii pensionari.

Suntem surprinşi şi îndureraţi deplecarea lor. Cu cei plecaţi am cân-tat cândva „Mulţi ani trăiască!” şi„Altă dată…” că profii „duşi” aufost dintotdeauna săraci materialdar bogaţi spiritual, ştiţi. Motiva-ţia? Ei au trudit „ad gloriam” fărăa urmări o recompensă materială.Vă mai amintiţi? Orice reîntâlniredupă terminarea facultăţii începecu un moment de reculegere pentruuniversitarii şi colegii care nu maisunt printre noi. Din păcate „pro-moţia de aur” care organizează sin-drofia are si „absenţi”. O profă dinPiatra Neamţ care a participat varatrecută, la Iaşi, la agapa 50 de ani

de la terminarea facultăţii s-a întorsacasă, panicată total. Din toţi uni-versitarii pe care i-a avut profesorimai trăieşte unul şi acela pe ducă.Din cei 30 de colegi din grupă, 15au plecat. Toţi au plecat în lumeaumbrelor. „E umilitor să murimaşa cum murim” zicea Emil Cioranla vremea lui. Şi dacă a filosofatce?

Când un coleg „pleacă” dintrenoi ne pierdem total. Nu suntem înstare să legăm două vorbe co-erente. Ni se pune un nod în gât şigata. Bâlbâim creştineşte, scurtdoar: „Dumnezeu să-l odih-nească!”. Motivul? Moartea are

până la urmă o solemnitate: Nucredeţi? Treceţi prin cimitirul„Eternitatea” din Piatra Neamt,opriţi-vă la mormintele profesori-lor: C. Hogaş, I. Antimescu, Geor-geta Pralea, Mircea Costiniuc,Traian Cicoare… veţi rămâne pro-fund impresionaţi. Morminte reci,indiferente, mai mult sau mai puţinîngrijite. Chipul din poza de pecruce trece pe lângă tine, te oco-leşte. Aparţine altei lumi. „Şi pul-bere, ţărână din tine se alege/ Căciasta e a lumii nestrămutată lege/Pământul te aduce, pământul tereia…”.

Dumitru RUSU

Î

Dumnezeu să-l odihnească

& Premieră la TT & Premieră la TT & Premieră la TT & Premieră la TT

Despre ca şişi altele

a şi doamnei Coralia Bunghez,ca şi îmi sună, uneori, anapodaîn urechi. Aş adăuga laacesta/aceasta o exprimare şimai supărătoare a unor vorbitori(cu pretenţii) de limba română.Mă refer la dezacordul ce se faceîn cazul numeralului doisprezece

când sintactic devine atribut pe lângăun substantiv de genul feminin sau ne-utru. Cel mai des, acest dezacord esteauzit când comunicarea se referă labani. Nu se zice douăsprezece mii/mi-lioane/miliarde, ci doisprezece mii...Am auzit şi doisprezece goluri, doi-sprezece clase. Nu zic ora douăspre-zece, ci doisprezece.

Atrăgându-i atenţia unui universi-tar care s-a pronunţat astfel, dumnealuimi-a obiectat că limba română este unorganism viu, se schimbă, se îmbogă-ţeşte. Replica mea a fost că organis-mele vii se mai îmbolnăvesc, mai suntatacate de agenţi patogeni – viruşi, bac-terii, ciuperci etc. – şi sunt tratate,uneori chiar chirurgical, cu bisturiul.

Spitalele pentru tratarea limbii ro-mâne sunt şcolile iar medici sunt învă-ţătorii şi profesorii. Specialiştii sunt,desigur, profesorii de limba română.Prevenţia, ca şi în medicină, este foarteimportantă.

Pericolul mare al alterării limbiiromâne nu îl reprezintă însă exprimă-rile greşite de tipul celor amintite maisus, ci preluarea mecanică a unor cu-vinte chiar dacă au corespondenţă înlimba română. A fost perioada influen-ţelor franceze, germane, slave. A venitrândul celor engleze. Cel mai banalexemplu: nu mai există magazin cimarket. Va putea fi oprit fenomenul?Marele puteri politice, economice îşiimpun şi limba, cultura. Dacă reuşesc,naţiile mici dispar. Nu neapărat fizic.Devin sateliţi. Soarta României, dupăcomportarea actualilor conducători,asta pare a fi.

Emil BUCUREŞTEANU

C

ojocaru, nelipsitul Vasile Gă-bureanu, Mihai David –Ghindăoani, Victor Andrei,Constantin Turcu, Victor Ţă-ranu. Nu lipsa materialelorpublicabile îi tracasa, aveautotdeauna din belşug, ci penu-ria financiară permanentă.

Deseori puneau mână de la mânăsuma necesară apariţiei vreunuinumăr nestipendiat. Abonamentelenu aduceau mai nimic în puşculiţaredacţiei.

După moartea eroică a tinerilorînvăţători nemţeni pe front, în varaanului 1941, numărul omagial din1942 a fost redactat, în cea mai mareparte, la Dobreni, după ce preotulConstantin Cojocaru fusese în Basa-rabia, în căutarea osemintelor aceloreroi, ale lui Mihai Cojocaru între ei.Nu pot uita atmosfera de doliu dinacele zile. Tatăl meu, şi el colabora-tor la presa dascălilor nemţeni, fu-sese grav rănit şi, aflându-se înconvalescenţă, participa la consfă-tuirile redactorilor, în frunte cuMihai Avădanei.

Istoria cumplită a românilor,care nu ne cruţă nici acum, a dictatîncetarea brutală a apariţiei celei maiiubite publicaţii a dăscălimii nem-ţene. Şi a urmat o lungă şi nemeri-tată moarte clinică!

Al doilea prilej de legitimămândrie vine din întâmplarea că ungrup de învăţători şi profesori nem-ţeni, pe care îi sărbătorim cu respectpentru ce au făptuit şi ce fac în con-tinuare, au îndeplinit miracolul reîn-vierii „Apostolului” şi al trecerii cusucces prin anii grei de după Revo-luţie. Îl voi aminti cu scuzele de ri-goare, pe dragul mau prieten,profesorul Gheorghe Amaicei, colegde generaţie, de catedră la Bicaz, depatimă vânătorească, apărător tenaceal intereselor, mai ales patrimonialeşi culturale, ale învăţătorimii.

Fiind unul dintre continuatori,asta cred că sunt eu, al tradiţiei fău-rite de generaţia părinţilor mei, lascu interes şi plăcere aprecierile şicriticile la adresa revistei pe seamaaltora. Dar trebuie să spun apăsat că,dacă revista este bogată în rubriciprofesionale şi literare, asta se dato-rează trudei redactorilor, cu priso-

sinţă a neobositului Mircea Zaharia,redactor şef. Şi dacă există fondurilenecesare apariţiei lunare a revistei,în formatul actual, asta se datoreazăsusţinerii energice de către Sindicatşi, de asemenea, moral, de cătreAsociaţia Învăţătorilor Nemţeni.

Ce doresc eu revistei „Aposto-lul”? Să reziste tradiţiei, care dic-tează funest publicaţilor de aici, cadupă nişte ani frumoşi, să moară du-reros şi rareori să învie pentru scurttimp!

Să adune tânăra generaţie, pro-fesioniştii catedrei şi condeierii decare, slavă Domnului!, Neamţul nuduce lipsă, să-i înveţe munca splen-didă, migăloasă şi neremunerată, deautori şi de redactori, să le insufledorinţa de a ţine sus, dând mereu va-loare paginilor revistei noastre dragi,într-o epocă aculturală, frivolă, epi-gonică, privegheată de cârnăţari ailumii intelectuale.

Astfel, viitorul revistei, înscrisîn viitorul şcolii şi artei româneşti, vafi apărat.

Vivat, crescat, floreat „Aposto-lul” nostrum!

APOSTOLUL, o dublă sărbătoare

C

(urmare din pag. 1)

una martie consemnează o nouă premieră laTeatrul Tineretului: Jurnalul unor nebuni, petexte de Anton PavloviciCehov şi Nikolai Vasilie-vici Gogol, într-un spec-tacol semnat de LouiseDănceanu. Premiera aavut loc pe 8 martie şi a

inclus în distribuţie actorii:Tudor Tăbăcaru, Daniel Be-şleagă, Cătălina Ieşanu, FlorinMircea jr,Victor Giurescu,Adina Suciu, Rareş Pârlog, Co-rina Grigoraş. Binecunoscutăpublicului pietrean pentru spec-tacolele realizate aici („Bădăra-nii” de Carlo Goldoni,„Cântăreaţa cheală” de EugenIonescu, „Volpone” de Ben Jon-son...), regizoarea îşi motiveazăopţiunea: „Tânjesc după norma-

litate!Am sentimentul că i se pierde sensul. Că e uzur-pată în fiecare clipă, în fiecare identitate. Oamenii îşi

închipuie că trăiesc în normalitate,cum s-ar scălda într-o baie caldă...Baia confortului minim material şispiritual cu care s-au obişnuit. Şi nuobservă că în apa din cadă s-a tur-nat acid sulfuric şi că totul a explo-dat. Normalitatea noastră explodatăs-a pulverizat. (...) Ideea de norma-litate îşi pierde sensul. Se răstoarnăca o clepsidră şi devine opusul ei!O uriaşă mătură a nebuniei şi entro-piei aruncă normalitatea sub preş şiîi ia locul. Imnul nebuniei a devenitazi semnalul orei exacte, iar banali-tatea ne rânjeşte grotesc. Şi noi în-gurgităm docili această nebunie, cape pâinea noastră cea de toate zi-lele...”

(M.F.)

L

Gogol şi Cehov la Teatrul Tineretului

La Aniversare

APOSTOLULPag. 22

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

Martie 2014

MARTIE 2014

În martie 1999, a apă-rut seria nouă a Revis-tei „Apostolul”,(ajunsă în martie 2014la numărul 164), dininiţiativa profesorilorDumitriţa Vasilca, Flo-rin Florescu, Ştefan

Corneanu şi a ziaristului Mir-cea Zaharia, având înscris pefrontispiciu subtitlul Revista cadrelor didacticedin Judeţul Neamţ. De la nr. 20/10. 2000, re-vista este condusă de un consiliul de administraţiealcătuit din profesorii: Florin Florescu, director;Constantin Tomşa, director executiv; DumitriţaRăducu (Vasilca) şi Gheorghe Amaicei – membri.

De la nr. 31/10. 2001, în consiliul de administra-ţie: mai sunt cooptaţi ec. Iosif Covasan – directoreconomic, prof. Cristina Bălănescu, membru. În-cepând cu nr. 44/12. 2002, se creează o subredac-ţie la Roman, condusă de prof. Valerian Percă,apoi, de la nr. 56/01. 2004, ia fiinţă subredacţia

Târgu-Neamţ. Suplimentul revistei – „Apostolulliterar şi artistic” – a apărut trimestrial din martie2003, cu următorul Colegiu de redacţie: MirceaZaharia, Constantin Tomşa, Ştefan Corneanu.

■ 1/1839, n. Ion Creangă, la Humuleşti (d.31. 12. 1889, Iaşi). Considerăm că ar fi superfluăpublicare amănunţită a biografiei şi a operei scrii-torului.

■ 6/1924 – n. Aurel Buzilă, la Şarul Dornei,Suceava (d. 1987, Piatra-Neamţ). Muzeografrestaurator, publicist. Facultatea de Istorie-filo-sofie, Iaşi. A lucrat cu mari arheologi şi a restau-rat piese importante („Hora de la Frumuşica”,„Vasul cu coloane” ş. a.). A realizat lucrări derestaurare la Muzeul Naţional de Artă din Bucu-reşti, după cutremurul din 1977. Autor, împreunăcu Constantin Matasă, a lu-crării „Muzeul Arheologicdin Piatra-Neamţ. Catalog”.

■ 7/1879 – n. SimionTeodorescu-Kirileanu, laHolda (Broşteni). Învăţătorşi folclorist de seamă, fiindconsultat de Academia Ro-mână. A colaborat la: „Şeză-toarea”, „Ion Creangă”,

n

Rememorări nemţene

ot revista a avut şi rolul de ainforma despre anumite acti-vităţi ale asociaţiei: congrese,adunări generale, acţiuni destrângere de fonduri dirijatemai apoi în anumite direcţiibenefice elevilor şi cadrelordidactice. Aflăm, astfel, că la

Congresul de la Timişoara din 1935,ministrul Instrucţiunii, dr. Ange-lescu le cerea învăţătorilor: „...Fiţisolidari până la unul şi staţi în jurulAsociaţiei dumneavoastră...” (Aso-ciaţiei Învăţătorilor din România).Aprecierile venite din partea minis-trului îl determină pe unul din „re-dactori” să tragă următoareaconcluzie: „Asociaţia Generală aÎnvăţătorilor Români este cea maiputernică asociaţie profesională,din câte există astăzi în ţara noas-tră”. La Congresul de la Cernăuţidin 1936, se consemnează într-unalt număr, de la Neamţ au participat38 de învăţători sau că la Adunareagenerală a Asociaţiei, desfăşurată laBucureşti în 1941, Vasile Găbu-reanu, reprezentantul judeţuluiNeamţ a fost ales membru supleantal Comitetului Central.

Din luna decembrie 1935 esteintrodusă rubrica De la AsociaţiaÎnvăţătorilor, care devine perma-nentă şi care oferă informaţii din ac-tivitatea internă a organizaţiei, oimagine a vieţii şcolii din perioada1934 – 1943. Materialele publicatetratează teme diverse: materiale me-todice în care sunt prezentate as-pecte din experienţa la clasă, dinpredarea unor obiecte de învăţă-mânt, planuri de lecţie, discuţii asu-pra programelor şcolare, prezen tareaunor manuale şcolare, unele avândca autori învăţători şi profesori dinjudeţul Neamţ (manualele de Arit-metică pentru clasele I – IV de IonDrăgan, Petru Gheorgheasa, VasileScripcaru, Constantin Luchian, T.Belcescu).

Revista Apostolul a oglindit înpaginile sale şi activitatea cercurilorculturale, a cercurilor didactice, acăminelor culturale şi cursurilor devară. Într-un articol publicat în sep-tembrie 1935, Leon Mrejeriu, pre-şedintele fondator al AsociaţieiÎnvăţătorilor din judeţul Neamţ,susţinea importanţa acestora: „cer-curile culturale sunt pentru şcoli oocazie de a arăta puterea de muncăşi priceperea dascălilor şi eleviloriar pentru public o ocazie de a gustamomente de adevărată plăcere su-fletească, în mijlocul acestor micuţi,care-şi îndeplinesc rolurile cu atâtainimă şi drăgălăşie”. Afirmaţia estesusţinută de activităţile deosebite,prezentate de Apostolul, desfăşuratela Cercul de la Şcoala din satul Ro-mâni, comuna Siliştea, de la Şcolileprimare de la Valea Viei, din Pre-cista, nr. 2 de fete, nr. 5 de fete, nr.1 de fete şi băieţi, toate din PiatraNeamţ, Cercul cultural din comunaDochia, Cercul cultural „Ioan Ne-grea” din satul Verşeşti, Cercul cul-tural „Regele Ferdinand I” dinDreptu, comuna Galu, Cercul cultu-ral „Gh, Mârzescu” din comuna Fi-lioara, ş.a.

Aproape număr de număr re-vista a oferit informaţii despre insis-tenţa cu care membrii Asociaţieiurmăresc realizarea unui obiectivimportant – construirea căminuluiînvăţătorilor. Iniţiatorul acestui de-mers a fost Leon Mrejeriu care s-apreocupat de perfectarea actelor şide strângerea fondurilor necesare.În acest sens, în numărul decembrie1935, se preciza: „Cu începere dinluna noiembrie (1935) se vor facereţineri pentru construirea căminu-lui, din salariile colegilor, prin Re-vizoratul Şcolar, aşa cum a hotărâtadunarea generală a Asociaţiei dinaugust a.c.”. Mai târziu, tot prin in-termediul revistei (nr. 19 – 20 / au-gust 1936), adunarea generală aAsociaţiei cerea „fiecărui învăţătorsă dea pentru Cămin 1.000 de lei”.

Mai aflăm că revista Apostolul şi-aluat obligaţia de întreţinere a cămi-nului. Astfel, din rata I-a a abona-mentelor încasate, s-a plătitexistenţa revistei pe jumătate de an,iar din altele s-a îmbunătăţit zestreacăminului.

În nr. 33 – 34 / 08.09.1937 estepublicată hotărârea Congresuluianual al Asociaţiei Învăţătorilor dinjudeţul Neamţ, ţinut la Şcoala nr. 1de Băieţi din Piatra Neamţ, în pre-zenţa lui Leon Mrejeriu, preşedintede onoare şi a lui Ion Radu, preşe-dinte, de a se cumpăra de la BancaNaţională, casa din strada PetruRareş, nr.54, prin care se împlineaun vis mai vechi al Asociaţiei, acelade a avea un sediu propriu.

Revista Apostolul a fost„oglinda” Asociaţiei, membrii Aso-ciaţiei au susţinut-o permanent.Chiar de la primul număr au fostpeste 500 de abonaţi. Exista şi unabonament de susţinere de 200 delei anual, în timp ce un abonamentobişnuit era de 60 – 80 lei.

Ultimul număr al seriei vechiapare la 10 decembrie 1943. Eraupropuse câteva obiective pentrubuna funcţionare a Casei Învăţăto-rilor din Piatra Neamţ, unele demnede avut în vedere şi astăzi: alcătui-rea unei galerii a înaintaşilor înholul Casei, un colţ al învăţătoriloreroi din judeţ, deschiderea unei Bi-blioteci a Asociaţiei, amenajareaunor camere – dormitor pentru ca-drele didactice din localităţile jude-ţului.

În anul 1944 avea să-şi încetezeactivitatea şi Asociaţia Învăţătorilor.

Reînfiinţată în 1990 AsociaţiaÎnvăţătorilor din Judeţul Neamţ aîncercat să reediteze şi revista Apos-tolul. A reuşit în 1999 cu ajutorulsubstanţial al Sindicatului din Învă-ţământ şi Cercetare Neamţ. Dinnoul Consiliu director a făcut partealături de prof. Florin Florescu (pre-şedintele Sindicatului ÎnvăţământNeamţ), prof. Alina Pamfil (ISJ

Neamţ), prof. Dumitriţa Vasilca (di-rector CCD Neamţ) şi preşedinteleAsociaţiei Învăţătorilor, prof.Gheor ghe Amaicei. Sufletul noiiserii a revistei este Mircea Zaharia,redactorul şef. Mulţi din cei care facca Apostolul să apară, lună de lună,sunt şi membri ai Asociaţiei Învăţă-torilor din Judeţul Neamţ.

Scopul nostru este să creăm ocomunitate în care şcolile, învăţăto-rii şi profesorii să se dezvolte şi săse ajute reciproc. Şi acest scop poatefi îndeplinit cu ajutorul revisteiApostolul. Aceasta poate deveni oplatformă unde să promovăm iniţia-tivele colegilor noştri, să facilitămcomunicarea, schimbul de expe-rienţă şi cultura.

Revista reprezintă pentru noiun mare avantaj. Prin ea ne putemface cunoscute ideile, iniţiativele,realizările, problemele, neîmplini-rile. Prin ea putem deveni o voce,alta decât a şcolii româneşti oficiale.Prin ea putem aplica programulvizat de asociaţie, putem să atragematenţia, să transmitem semnale,celor care iau decizii asupra intere-selor noastre, în măsura în careaceş tia sunt dispuşi să le primească.

Apostolul ne ajută să definimidentitatea Asociaţiei noastre. Prinintermediul revistei noi ne aflămîntr-o legătură directă cu dumnea-voastră; construim un dialog real,întrebăm şi primim răspunsuri (feed– back). E ca o fereastră deschisăspre realitatea şcolii. Prin ea ne au-toevaluăm lucid, ne perfecţionăm înprofesie, experimentăm, învăţăm săscriem despre ce am făcut, împărtă-şim experienţe noi. De aceea trebuiesă o păstrăm cât mai ancorată înproblemele noastre, ale cadrelor di-dactice şi să o deschidem spre dez-batere liberă.

Iată de ce aniversarea revisteiApostolul este şi sărbătoarea Aso-ciaţiei Învăţătorilor din JudeţulNeamţ.

(urmare din pag. 1)

Asociaţia Învăţătorilor din Judeţul Neamţ şi revista Apostolul

T

Zig-Zag

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

APOSTOLUL Pag. 23Martie 2014

Tudor Pamfile”, „Răvaşul poporului”,„Albina”, „Neamul Românesc”, „Priete-nul nostru”, „Vestitorul satelor”, „Calen-darul săteanului”, „Lamuri” ş. a.

■ 10/1904, n. Dumitru D. Botez, laRoman (d. 1988, Bucureşti). Absolvent alLiceului „Roman-Vodă” din localitateanatală, apoi, Conservatorul din Bucureşti.

Prof. univ., compozitor, dirijor. Peste o sută delucrări corale. Lucrarea„Tratatul de cânt şi dirijatcoral” este una de referinţăpentru dirijori.

■10/1939 – n. Enă-chescu Mihai-Gabriel, laPiatra-Neamţ. Anii de şcoalăi-a urmat în Piatra-Neamţ:clasele primare (1945-1949),

gimnaziale (1949-1952), liceale, la ŞcoalaMedie de Băieţi Nr. 1, în prezent, Colegiul Na-ţional „Petru-Rareş” (1952-1956), iar studiileuniversitare, la Institutul de Arhitectură şi Ur-banism „Ion Mincu” din Bucureşti (1957-1963). Este autor a cinci cărţi de poezie:

„Păduri carpatine şi ziduri vechi”, „Nufărulalb”, „Ochiul munţilor”, „Ţara unde cad vultu-rii” şi „Pedeapsa pământului”.

■ 14/1964 – n. Cornelia Gherman, laRoman. Este absolventă a Liceului Pedagogicdin Bacău şi a Facultăţii de Sociologie-Pedago-gie a Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti,cu un master în Management Organizaţional şi

al Resurselor Umane, dar predă ca învăţătoarela Şcoala cu Clasele I-VIII Nr. 6, Roman. A co-laborat la revista „Interferenţe didactice”,Bacău, a fost redactor la revista pentru elevi„Clopoţel” (2007-2010) şi membru în colecti-vul de redacţie al Revistei „Didactica” (2008-2009). Cărţi: „Biserica «Sfântul Gheorghe» dinRoman 1768-2008”, (în colab.); „Biserici delemn din judeţul Neamţ”, (în colab.); „Medie-rea conflictelor în şcoală”, (în colab.). La mulţiani!

■ 17/1819 – n. Alecu Russo, la Străşeni,Lăpuşna (d. 5. 02. 1859, Iaşi.). Scriitor. A frec-ventat Institutul „François Naville” (Elveţia).Din cauza unor versuri ce îndemnau la revoltă,este expulzat, iar după întoarcere în ţară se

Rememorări nemţene

C. T.(continuare în pag. 24)

„

Mărţişoaresecond hand

ărbătorim iubirea de câteva ori pe an: deDragobete – care sărută fete, de Mărţi-şor- „capul primăverii”, de Ziua hazai-celor, de Ziua plozilor obraznici, de, de,de… Aţi reţinut? De ce n-am pomenit deValentine’s Day? Păi asta nu-i sărbă-toare mioritică, neamule. E o şmecheriecomercială băgată pe gât românilor. N-o

recunoaştem. Punctăm.De ce atâtea sărbătoriînchinate dragostei?Simplu. „Dacă dragostenu e, nimic nu e”. Iu-bind dorim să fim iubiţiîn aceeaşi măsură de„obiectul” dragosteinoastre. De aceea, de 1Martie oferim şi pri-mim mărişoare. Multemărţişoare, haioase,

sensibile, subtile, poznaşe.Şi în acest an oferta este deosebit de bo-

gată şi de variată, comercianţii încercând să sa-tisfacă aproape toate gusturile cumpărătorilor.Şi-au expus aceste simboluri ale primăveriipeste tot. Mai ales în locurile cu vad bun dintârgul Pietrei. În faţa „Petrodavei” de altă dată,numită acum Winmarkt, vizavi de Şcoala„Elena Cuza”, în Piaţa Bistriţa. Mărţişoarele în-făţişează găini, porci, şoareci, pitici, cai şi chiarvaci. Nu vor rata Ziua de 1 Martie nici escrociicare au acum ocazia să vândă parfumuri pe caresunt inscripţionate firme celebre, la preţ de„Lăcrămioare de pădure”. Astfel, poţi cumpăraun parfum Gabriela Sabatini, cu un preţ de chi-lipir. Că în sticlă vei găsi apă chioară cu iz deparfum, asta e o altă poveste. Pe tarabe sunt ex-puse şi mărţişoare second hand, vechi, anticede demult, poate, poate le cumpără cineva.Mărţişoarele alea fistichii, cu fir alb şi fir roşuse vând şi în piaţă, la tarabă, în bazar printrezarzavaturi şi chiloţi. În şcoli e foială mare cu„simbolul primăverii”. Profii iar vor ieşi de laore, decoraţi. Masculii rasaţi deja s-au aprovi-zionat cu mărţişoare „beton” pentru mame,soţii, amante, surori, colege... În nebunia zilelorpe care le trăim, e bine să nu uităm să aducembucuria în sufletele celor dragi. Hai să dămmărţişoare la toţi amicii şi de ce nu şi foştiloramici. Aşa e frumos.

Dumitru RUSU

Rezultatele examenelor din cadrul simulării naţionalela clasa a VIII‐a

inisterul Educaţiei Naţionale a centralizat rezultatele examenelor din cadrul simulării naţionale laclasa a VIII-a. Din totalul celor 187.886 de elevi înscrişi, 177.946 (94,7%) au participat la toateprobele. Dintre aceştia, 86.893 (48,8%) au obţinut medii peste 5. Scopul simulării a fost aducereaîn atenţia elevilor şi a profesorilor lor a situaţiei reale privind pregătirea înainte de evaluarea na-ţională din vară.

În cifre seci, rezultatele obţinute de elevii nemţeni la simularea Evaluării naţionale arată astfel:364 de medii cuprinse între 1,00 şi 1,99; 595 de medii între 2,00 şi 2,99; 882 de medii între 3,00şi 3,99; 911 medii între 4,00 şi 4,99 – în total 2.752 de medii mai mici de 5,00 (din 5.052). Peste

linie sunt 761 de medii între 5,00 şi 5,99; 562 de medii între 6,00 şi 6,99; 424 de medii între 7,00 şi 7,99;315 medii între 8,00 şi 8,99; 208 medii între 9,00 şi 9,99; două medii de 10. Pe discipline, situaţia estecu adevărat dezastruoasă la matematică: 927 de note sub 2,00; 1.278 de note între 2,00 şi 3,00; 945 denote între 3,00 şi 4,00; 579 de note între 4,00 şi 5,00 (în total 3.729). Au fost şi 55 de note de 10. Lalimba şi literatura română sunt 263 de note sub 2,00; 298 de note între 2,00 şi 3,00; 451 de note între3,00 şi 4,00; 590 de note între 4,00 şi 5,00 (în total 1.602). Procentual, 45,2% dintre elevii nemţeni aumedii peste 5,00 la simulare – fapt care clasează judeţul nostru pe locul 28 la nivel naţional. La proba delimba şi literatura română 68,2% dintre elevi au note peste 5,00 (locul 15 la nivel naţional), însă la ma-tematică numai 26% dintre elevi au luat note de trecere (locul 30 la nivel naţional).

e ştie că, îndeobşte, omul trebuie să fie în pascu vremurile şi, fireşte, cu vremea. Aşa că, înprag de primăvară aflându-ne, nimeni nu afost surprins că recitalul extraordinar al unuimare interpret al contemporaneităţii, oferitmelomanilor pietreni şi ieşeni în două serisuccesive, a avut drept generic o formulă con-sacrată în spaţiul modei vestimentare:„Haute... musique”, completată cu precizarea

edificatoare „colecţia de primăvară – vară”. Aşadar,un meniu muzical plin de culoare, rafinament şi sa-voare, alcătuit din câteva lucrări pretenţioase, pentrucunoscători, şi un buchet de bijuterii muzicale pegustul unui public mai larg, nărăvit însă la farmecelepersuasive ale artei sonore de calitate.

Violonistul Florin Ionescu-Galaţi, căci despreel este vorba, acompaniat impecabil, printr-un fericitconcurs de împrejurări, de către pianista VasilicaStoiciu – Frunză, a creat un spaţiu sonor remarcabilprin calitatea sunetului şi măiestria interpretativă,într-un recital rafinat şi, din multe puncte de vedere,exemplar. De la „Praeludium und Allegro” ilustrândcombinaţia fericită dintre inspiraţia lui Gaetano Pug-nani şi precizia lui Fritz Kreisler, la celebra „LaFolia” a lui Arcangelo Corelli, şi de aici până la ciu-data sonată „Trilul diavolului” a unui şi mai ciudatcompozitor, cum este privit Giuseppe Tartini, violo-nistul Florin Ionescu-Galaţi, unul dintre cei mai „envogue” interpreţi ai contemporaneităţii, a demonstratelocvent şi convingător atât tehnica însuşită de-a lun-gul travaliului interpretativ cât şi posibilităţile de ex-presie măiestrită ale discursului violonistic. Teritoriulcromatic divers şi seducător a fost completat în ceade a doua parte a recitalului prin miniaturile savu-

roase semnate de Bela Bartok („Dansuri româneşti”),Franz Schubert („Ave Maria”), Fritz Kreisler(„Schon Rosmarin” şi „Liebesleid”), Vittorio Monti(cu celebrul de acum „Csardas”), Ion Voicu („Dimi-neaţa după nuntă”), Grigoraş Dinicu („Hora Stac-cato” în varianta lui Jasha Heifetz) şi, ca un hatârfăcut gustului romanţios al companioanei întru cân-tec, Jules Massenet cu binecunoscuta „Meditation deThais”.

De-a lungul a două ore de periplu prin spaţiulbine ales din literatura sonoră a violinei, protagonis-tul a avut posibilitatea – iar spectatorii şansa – de aevidenţia expresia caracteristică a artei sale interpre-tative, atât din punct de vedere tehnic (şi aici cunos-cătorii au apreciat justa dozare a frazei şi a arcuşului,calitatea sunetului în toate registrele, largul şi eloc-ventul plan dinamic şi claritatea flageoletelor) cât şiexpresiv.

Un concert binevenit la începutul primăverii,când toate cele, se ştie, tind să renască la o nouăviaţă. Până la iarnă; sau până la alte... alegeri. Căcilucrul cel mai important – subliniat prin aluzii ele-gante chiar de către protagonist – este, de bunăseamă, acela că arta adevărată şi muzica există, vie-ţuieşte şi se exprimă convingător, dincolo de toatemizeriile lumii acesteia. Cu alte cuvinte, chiar şi din-colo de... politică.

Ioan AMIRONOAIE

(N.R. Recitalul extraordinar „Haute... musi-que” a avut loc marţi, 4 martie, a.c., în Sala Studio„Theodor Macarie”, în organizarea impecabilă a Li-ceului de Arte „Victor Brauner” din Piatra-Neamţ)

O colecţie muzicală... hauteS

M

S

Lecţia de istorie

APOSTOLULPag. 24

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

Martie 2014

tabileşte la moşia părintească din Neamţ,apoi, între 1941-1944, va fi asesor jude-cătoresc la Piatra-Neamţ. Scrieri: „Jicni-cerul Vadră” (piesă jucată, dar textul s-apierdut), „Amintiri”, scriere memorialis-tică neterminată, „Cântarea României”,care, nici după o sută de ani, nu a fostatribuită cu precizie

lui sau lui Nicolae Bălcescu.■ 18/1947, n. Emil Ni-

colae (pseudonimul luiEmanuel Nadler) la Bacău.A absolvit Facultatea de Fi-lologie din Iaşi. Stabilit laPiatra-Neamţ în 1950. Scrii-tor, critic literar şi de artă,cunoscut ca specialist în is-

toria cărţii vechi; membru al U. S. Debut în„Gazeta literară” (1965). Debut editorial:„Cerul în apă” (1970). Scrieri: „Poetul adormitîn dragoste”, „Rostirea unui fluture-n lumină”,„Studii/Confesiuni/Capricii”, „Psihodrom”,„Femeia şi femela”, trilogia „Omul de hârtie”,

„Mortul perfect” şi „Paranoima” ş.a. La mulţiani!

■ 24/1938, n. Mihai Agape, la Sălăgeni-Grozeşti, Iaşi. Facultatea de Arte Plastice Iaşi.Din 1967, stabilit la Piatra-Neamţ Membru alU. A. P. Expoziţii: Bacău, Bicaz, Bucureşti,Chişinău, Galaţi, Gura Humorului, Iaşi,Roman, Suceava, Piatra-Neamţ, Târgu-Mureş,

Târgu-Neamţ. Participă lataberele de creaţie organi-zate în Judeţul Neamţ şi laexpoziţiile şi saloanele deartă fotografică naţionale şiinternaţionale. Premii la:Expoziţia InterjudeţeanăBotoşani (1975) şi la Bie-nala „Lascăr Vorel” (1999).Multe lucrări în colecţii

particulare din ţară şi din străinătate. Esteautor al volumului de proză „Lampa care în-tinde morţii prada”, 2012; La mulţi ani, maes-tre!

■ 24/1949 – n. Diaconu Petru, la Dobreni,Neamţ. Studii libere de pictură. Expoziţii per-sonale: Beijing, Galeriile: „Lascăr Vorel”,„Vert”, „Top Art”, Raiffeisen Banc şi Rotonda

Rememorări nemţene

(urmare din pag 23)

s

espre istoria culturii şi învă-ţământului în comuna Do-breni din judeţul Neamţ, caşi despre istoria propriu-zisăa localităţii s-a scris foartepuţin, aproape deloc, fără ocercetare ştiinţifică a izvoa-

relor, cu amatorism, deseori eronatsau fantezist. Schiţa monograficădatorată preotului Vasile VasileDarie, ca şi alte câteva mici încer-cări ulterioare, cuprind mari inad-vertenţe, deseori ridicole,interpretări sui-generis, legende,amintiri subiective şi partizane, de-fecte care le fac aproape inutiliza-bile în prezent.

Un exemplu din multe altele.Se scrie într-o schiţă monograficădin anii socialismului că numeledealului Prohal ar deriva din cu-vintele „pro” – şi „han”, ceea ce arfi însemnat „înainte de han”. Lipsitde cultură lingvistică şi pornind dela alăturarea forţată a unui cuvântlatin (pro) de unul turcesc (han),autorul a formulat o concluzie pemăsură.

Sau să observăm explicarealăutărească a numelui Dolheşti, locde luncă pe pârâul Horaiţei, la ie-şirea din Dobreni către Negreşti,fără să se ţină seama că, mai alesîn Ţara de Sus, numele Dolheşti,Dolhasca sunt frecvente în Su-ceava, Iaşi, Botoşani, Neamţ, toatederivate din rădăcina Dolha, care,ca nume de localitate şi de familie,vine odată cu descălecătorii legen-dari din Dolha de Maramureş. In-terpretarea hazlie a unui monografde-al nostru, care leagă acest numede al căţelei Dolca din baladă(„Dolco fa, Dolcuţo fa...”) esteîncă o probă de cum nu trebuie săse facă ştiinţă şi cultură.

Singurele persoane din mediulrural cu pregătire în domeniul cer-cetării, cele din învăţământ, fie cănu au avut dorinţa de a crea o mo-nografie după toate regulile ştiinţi-fice, întreprindere care cere ani de

muncă în biblioteci şi arhive, an-chete pe teren, cu veteranii locali-tăţii etc., fie că au scris în pripăinformări cerute de Ministerul În-văţământului în anii 1900-1941, aurăspuns la anchete sau au lăsatamintiri private, scrise, izvoare in-teresante pentru cercetători, dardeseori lacunare.

Însumând anchete din aproapetoate şcolile vechiului judeţNeamţ, institutorul emerit Con-stantin Luchian (născut în Do-

breni, elev al învăţătoruluiGheorghe P. Cojocaru) a scris o va-loroasă şi masivă carte despre isto-ricul şcolilor nemţene. Dar şi acestvolum, mai mult decât onorabil, ex-celent ca izvor de documentare, arelacune şi erori pricinuite de inadec-varea la proiect a unor subiecţi careau răspuns anchetei. Totuşi capitoluldespre Dobreni este, în linii mari,corect, folosibil şi astăzi, cuprinzândmulte date exacte despre sate, locui-tori, şcoala şi cultura locală, furni-zate de învăţătorii Gheorg heCojocaru şi Neculai Mancaş.

Din fericire pentru un posibilmonograf din prezent sau din vii-torul apropiat, prin strădania învă-ţătorilor Gheorghe P. Cojocaru şi acopiilor acestuia, în primul rând afiului său Mihai Cojocaru, institu-tor, căzut eroic în război în iulie1941, la Mândra, Călăraşi, ammoştenit materiale deosebit de va-loroase, lucrate ştiinţific, pe care levom valorifica în acest succint ca-pitol despre cultura şi învăţământuldin Dobreni.

Conştienţi că nu deţinem cheiacare descuie toate tainiţele istoriei,fie şi ale unei mici comune din Ro-mânia, prin urmare că suntem su-puşi greşelii, ne străduim săprezentăm doar date certe, lăsândcercetătorilor din viitor să ducă lu-crarea deplină la capăt, dacă vordori. Dar avertizăm cititorul că da-tele de familie, ce nu sunt deschisecercetării, dacă nu le valorificămacum, aici, rămân pe veci necunos-cute.

Cauza aceste restricţii stă înfaptul că, dincolo de ce vor grăi ar-hivele, căci învăţătorii şi preoţiidin Dobreni au avut şi funcţii deconducere în Neamţ, noi posedămactele lor în original, începând dela mijlocul secolului al nouăspre-zecelea şi până în 1948.

Trebuie să amintim de la bunînceput că, între anul 1838, când avenit în sat dascălul MihalacheDarie, şi până în 1948, biserica şişcoala din Dobreni au fost în grijamembrilor familiei Darius. Admi-nistraţia comunistă şi câţiva tali-bani locali, între care şi unînvăţător dement, au izgonit din satgeneraţia a cincea de învăţători, di-rectoratul învăţătorului NeculaiMancaş, început în anul 1930, în-cetând odată cu instaurarea puteriicomuniste.

Mult mai târziu, prin instala-rea ca director a profesorului dematematică Ionel Darius, strănepotdirect al lui Constantin Darius, tra-diţia a continuat încă mulţi ani. Dar

despre anii aceştia din urmă tre-buie să scrie un contemporan avi-zat.

Împreună cu Dărienii şi Cojo-cărenii, în anii la care ne referim(1838-1944), au trudit în şcoliledin Dobreni, Sarata şi Căşăriamulţi institutori destoinici, local-nici sau veniţi din judeţ, între einumărându-se doamna Crudu,Teodora Teodorescu (Cojocaru)din Urecheni, Ion Bordeianu, Eli-sabeta Grădinescu, Gheorghe(Mica) şi Valerica Popescu, Con-stantin Lămătic, Mihai Avădanei,Nicolae Avădanei, soţia acestuia şimulţi alţii.

DASCĂLII În anul 1838, logofătul Ştefan

Catargiu (tatăl marelui om politicLascăr Catargiu, despre care sespune că s-a născut la Dobreni, daractul de naştere s-a scris la Iaşi, ca-pitală care îi revendică locul denaştere), zidind „biserica nouă dindeal”,a adus de la Iaşi la stranamare a ctitoriei sale un dascăl cuştiinţă de carte, din familia mazâ-lilor Darie din Piatra-Neamţ, peMihalache Darie.

În chilia de lângă biserică, lasud de vechea masă a altarului dinactualul cimitir din deal, unde afost o vreme chiar locuinţa dască-lului, a început lunga istorie a şco-lii din Dobreni, mai întâi, dupătradiţie, pe lângă biserică, frecven-tată de copii din satele apropiate,între care Ion Negrea din GuraVăii, viitorul profesor şi director alLiceului „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ.

Mihalache Darie a primit daniede la bogatul boier un lot mare deteren, de la biserică la vale, cuprin-zând partea de sud din actualul cimi-tir, curtea casei parohiale şi, maimult decât atât, terenuri pierdute de

DOBRENI – NEAMŢ,CULTURĂ

ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT(1838 – 1948)

D

Lecţia de istorie

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

APOSTOLUL Pag. 25Martie 2014

ibliotecii „G. T. Kirileanu”, Piatra-Neamţş. a. La mulţi ani, maestre!

■ 25/1925, n.. Gheorghe A. M. Cio-banu, la Roman. Pro-fesor, scriitor, autor anumeroase studii,eseuri şi cronici muzi-

cale, literare şi de artă(„Scrieri”, I-V),, monografii:„«Mioriţa» – mit triadic”,„Monografia Liceului«Roman-Vodă»”, „Locul şiSpiritul – Valori artistice dinRoman”, „Irimescu, între statornicie şi zbor”,„Mileniul Trei pe portativ” ş. a. Colaborator lanumeroase reviste de cultură. La mulţi ani,Domnule Profesor!

■ 29/1954 – n. Ioachim Giosanu (Ioa-chim Băcăoanul), la Stăniţa, Neamţ. Arhiereuvicar al Episcopiei Romanului, dr. în teologie,scriitor. Este absolvent al Institutului Teologic,Bucureşti şi al Institutului „Saint Serge” dinParis. Volume: „La déification de l’home selon

la pensée du Père DumitruStăniloae”. Iniţiatorul reînfi-inţării Revistei „Cronica Ro-manului”.

■ 30/1943 – n. Corne-liu-Dan Borcia, la Sibiu.Actor. Institutul de Artă Tea-trală şi Cinematografică. Din

anul absolvirii (1966) este actor la Teatrul Ti-neretului din Piatra-Neamţ. Director al institu-ţiei (1995-2001)). Peste 50 de roluri. Iniţiatoral sintezei „40 de ani de tinereţe” (repertoriulTT, până la acea dată. La mulţi ani, maestre!

■ 31/1924 – n. IuliaHălăucescu, la Tarcău,Neamţ (d. 18.12.2007, Pia-tra-Neamţ). Artist plastic,„doamna acuarelei româ-neşti”. Membră a U. A. P.din România; multiple expo-ziţii în Judeţul Neamţ, în ţarăşi în străinătate. În anul2004, s-a inaugurat Muzeulde Artă „Iulia Hălăucescu” din Tarcău. (V. art.doamnei Coralia-Letiţia Bunghez din acest nr.al revistei noastre.).

Rememorări nemţene

B

ărieni în împrejurările dra-matice ale veacului următor.Piciorul de deal al Balauru-lui pe unde trece în debleuşoseaua modernă spre TârguNeamţ se numeşte (senumea şi în anii copilăriei

mele) „Piciorul lui Darie”, peacolo întinzându-se domeniul fa-miliei destul de înstărite. Până şibunica mea avea acolo o postată deteren, moştenită de la tatăl său, in-stitutorul Constantin Darius şipierdută în anii 1948-89.

Încuscrirea Dărienilor cu fa-milia preotului D. Stahie a dus lacontinuarea „dinastiei” clericale şinu numai atât.

Fiul lui Mihalache, diaconulVasile Darie, şcolit în „seminarie”la Roman, a câştigat, poate şi camoştenire sentimentală, locul deveşnică slujire la Dobreni. El amutat chilia destinată copiilor peterenul din apropierea podului depeste pârâul Horaiţei, pe maluldrept, mai jos de familia Zvo-linschi (care nu erau nici nobili po-loni, nici refugiaţi, ci meşteşugariaduşi de Leon Bogdan în slujbamoşiei), teren inundabil şi deseoriinundat de capriciile pârâuluivecin, Horaiţa. Acolo, îndiguindmalul apei, şi-a strămutat şi lo-cuinţa sa, moştenită de urmaşi.

Una dintre surorile sale s-a că-sătorit cu un plutaş bogat din Pia-tra, Ion Iacob a Vârvarei,dragoman care nu şi-a părăsit me-seria. Când copilul său, pe numeConstantin, avea doar şapte luni,s-a petrecut tragedia: într-o zahătămai jos de Piatra, Ion a fost sfărâ-mat de catargi şi a murit. Iar Con-stantin, înfiat de diaconul VasileDarie, a fost alfabetizat de tatăl săuadoptiv şi a mers apoi „la semina-rie”, cu gândul de a deveni preot.Dar n-a fost să fie... După diaconulVasile Darie, urmaş la parohie afost preotul Vasile Vasile Darie, pecare l-am apucat şi eu în activitate,

un popă bogat, hapsân şi duşmănitde sat. Acesta nu a avut copii, dara înfiat un nepot din familia Teo-dorescu, cel care avea să devinăcolonel al armatei române regale şiprefect de Neamţ (Teodorescu –Darie) în anii antonescieni (şi sămoară în temniţele comuniste).

INSTITUTORULPână la domnia lui Alexandru

Ioan Cuza, cel iubit de ţărani şi

hulit de călugări şi de boieri, fiindcăle-a „naţionalizat” moşiile în folo-sul sătenilor, se poate vorbi de ooarecare cultură religioasă, ţesutăcu parcimonie pe lângă biserici şi,pe ici-colo, de începuturi de alfa-betizare a copiilor din sate. PrinLegea Şcoalelor, dată de VodăCuza, în 1864, se pun bazele învă-

ţământului laic, instituţionalizat,dar din păcate până foarte târziu,după Primul Război Mondial, în-văţătorimea era alcătuită mai cuseamă din suplinitori, ieşiţi dingimnazii, preparandii sau semina-rii. La Dobreni, până în 1864, câttimp în bisericile locale, inclusiv încele din Negreşti, acum comunăindependentă, au slujind preoţidestoinici, cu ştiinţă de carte, cuma fost renumitul D. Stahie, tatălpictorului C. D. Stahi, al cărui

nume l-a purtat mai târziu căminulcultural din Dobreni, preoţii auţinut şi loc de învăţători.

Constantin Darie, elev emi-nent al seminarului din Roman, nuavea să devină preot. Asta, pentrucă era îndrăgostit temeinic de ofată din sat, prohibită de tagmapreoţiei. S-a hotărât deci să devinăinstitutor, căci pentru a fi hirotoni-

sit trebuia să fie căsătorit, viitoarealui soţie nefiind acceptată de bise-rică. Cult, vorbitor a şase limbi cla-sice şi moderne, stăpân cu timpulpe o bibliotecă impresionantă, întrerafturile căreia mi-am petrecut oparte din copilărie, Constantin,numit acum Darius, căci aşa l-aubotezat cei din seminar, a ocupatfuncţia de institutor în anul 1869 şia condus şcoala până în 1900, cânda predat cheile ginerelui său, învă-ţătorului Gheorghe P. Cojocaru,coleg al lui Leon Mrejeriu laşcoala normală „Vasile Lupu” dinIaşi, eminent dascăl, decorat cu„Mihai Viteazul” în calitate de co-mandant de companie în regimen-tul „32 Mircea Vodă”, după luptelede la Mărăşeşti.

Între timp, datorită LegiiŞcoalelor, o droaie de copii au de-venit elevi, aşa că noul dascăl dinDobreni a construit un local maiîncăpător, pe malul stâng al pârâu-lui Horaiţa, aproape de pod, undesunt acum serele de flori şi legume.

Nu a candidat nici la postul deprofesor la gimnaziul din Piatra,înfiinţat în acelaşi an, 1869, pre-cum colegul său de buchii, Ion Ne-grea, absolvent de seminar, dinaceeaşi blestemată prejudecată:soţia sa, Elena, era evreică trecutăla ortodoxie, o femeie de rară fru-museţe, bună gospodină, evla-vioasă, mamă a cinci copii, între eifiica Victoria, care a devenit maiapoi soţia învăţătorului Gheor-ghe P. Cojocaru. Constantin Da-rius a condus cu calm şi pricepereo şcoală mereu neîncăpătoare,având un salariu mic şi destule mi-zerii birocratice şi rasiste din par-tea superiorilor, revizorulMărdărescu şi alţii, care îi invidiaumai mult decât îi apreciau culturaenciclopedică.

DOBRENI – NEAMŢ,CULTURĂ

ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT(1838 – 1948)

D

Mihai Emilian MANCAŞIulie 2013, Nevers, Franţa

(continuare în numărul următor)

APOSTOLULPag. 26Martie 2014

Egalitate de şanse şi gen – Buletin informativ nr. 23

PROMOVAREA PRIN ACTIVITĂŢI INOVATOARE A EGALITĂŢII DE ŞANSEŞI DE GEN ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR PARTENERILOR SOCIALI,

CU ACCENT PE INSTITUŢIILE DE EDUCAŢIE

Activitatea 4: Programpentru informarea şi creştereaconştientizării privind egali-tatea de gen şi de şanse în rân-dul partenerilor sociali din cele3 regiuni şi în instituţiile deeducaţie.

Sub-Activitatea 4.3: Orga-nizarea a 3 workshop-uri de 3zile în cele 3 regiuni

Workshop Bucureşti, 7-9iunie 2013

Buletin informativnr. 23

Workshop-ul desfăşurat înintervalul 07 – 09 iunie 2013 laBucureşti a vizat dezbateri pe

tema accesului egal pe piaţamuncii, moderate de experţi lo-cali, în vederea promovării se-tului de instrumenteinovatoare destinate grupuluiţintă, anterior elaborate încadrul activităţii A. 4.2 (cursurion-line şi materiale suport pre-cum mini-ghiduri, flyere şi ma-teriale informative, stocate pestick-uri USB etc.), pentru a

promova egalitatea de şanse înrândul copiilor şi tinerilor încadrul şcolilor implicate înacest proiect.

Obiectivele secundare aleacestei activităţi au fost:

1. Schimbul de idei şicunoştinţe rezultate dinactivităţile anterioare;

2. Consolidarea relaţiilor

interpersonale dintreparticipanţi;

3. Stabilirea unor baze pen-tru activităţile viitoare aleproiectului.

Participanţii, în număr de66 (49 membri ai grupuluiţintă şi 17 din echipa de im-plementare a proiectului), aufost organizaţi pe grupe de

lucru, ce au vizat validarea şipromovarea instrumentelorinovatoare, anterior elabo-rate:

1. curs on-line: „Şcoalaincluzivă între deziderat şi re-alitate, postat pe platformawww.equal.ro, cu următorulconţinut:

• „Diferiţi, dar egali” • Stereotipuri valorice în

şcoala românească• Delimitări conceptuale • Caracteristicile şcolii in-

cluzive• Managementul şcolii in-

cluzive • Ce putem face pentru a fi

incluzivi?• Metode de lucru • Instrumente de

lucru.

Ideea promovatăde acest curs şisusţinută de modera-torul activităţii Moni -ca Drâmbe, expert încadrul proiectului,este că şcoalaincluzivă reprezintăinstituţia şcolară dinînvăţământul demasă, unde au accestoţi copiii uneicomunităţi, în caresunt integraţi într-oformă sau alta şi co -piii cu cerinţe speciale,

unde programul activităţii di-dactice are la bază un curricu-lum specific (individualizat şiadaptat) şi unde participareapersonalului didactic la activi -tăţile educative se bazează peun parteneriat între profesori,specialişti şi părinţi.

2. mini-ghidul – sinteză aghidului realizat – „Ghidulprivind Egalitatea de şanse şide gen în România”: activi-tatea a fost moderată de Cas-tanela Popescu, expert în cadrulproiectului, care a reuşit cu aju-torul colegilor din atelierul delucru, să identifice elementelereprezentative din ghidul ela -borat, stabilind structura mini -ghidului.

3. broşura: descriereaactivităţilor din proiect, cuelemente reprezentative de laseminariile Open SpaceTechnology (OST) şiworksho p-urile desfăşuratela Bucuresti, Piatra-Neamţ,Bistriţa: activitatea a fostmoderată de Gabriel Ploscă,expert în cadrul proiectului,care, cu ajutorul colegilor dinatelierul de lucru, au stabilitstructura broşurii.

APOSTOLUL Pag. 27Martie 2014

Egalitate de şanse şi gen – Buletin informativ nr. 23

PROMOVAREA PRIN ACTIVITĂŢI INOVATOARE A EGALITĂŢII DE ŞANSEŞI DE GEN ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR PARTENERILOR SOCIALI,

CU ACCENT PE INSTITUŢIILE DE EDUCAŢIE4. flyere informative – activitatea a

fost moderată de Ciprian Murariu, expertîn cadrul proiectului, care a promovat fly-erele propuse a fi distribuite în centrele deinformare existente în şcolile implicate înproiect.

5. stick-uri USB – ce vor conţineinformaţii de genul:

– modele de programe CDŞ/CDL – ghiduri realizate în alte proiecte –

Phare 2002 – Acces egal la educaţie pentrugrupuri dezavantajate – ghiduri pentru pro-fesori şi învăţători.

Activitatea a fost moderată de Cas-tanela Popescu, Monica Drâmbe, experţi încadrul proiectului, care, cu ajutorulcolegilor din atelierul de lucru, au promovatprograme CDŞ/CDL, existente pe site-ul

MEN, precum şi altele noi, propuse sprevalidare şi promovare.

6. Caiete de lucru pentru preşcolari şişcolari „Diferiţi, dar egali!” – auxiliaredidactice. În vederea promovării schimbu-lui de idei şi bune practici rezultate dinactivităţile curente, grupul de lucru, consti-tuit în cadrul proiectului POS-DRU/97/6.3/S/63072 „Promovarea prinactivităţi inovatoare a egalităţii de şanse şide gen în cadrul organizaţiilor, partenerilorsociali, cu accent pe instituţiile de edu-care”, a definitivat caietele de lucru pen-tru preşcolari şi şcolari, auxiliaredidactice cu referire la egalitatea de şanse,în special de gen, de etnie, mediu socialetc., ţinând cont de categoria de vârstă,

conţinut (exerciţiicomplexe şi variate,cu un nivel de dificul-tate spre care copilulsă poată trece treptat,care combină imagi -nile cu exerciţiile),abilităţile formate,design.

Activitatea finală,desfăşurată în data de08 iunie 2013, a con-stat în prezentarea în

plen a instrumentelor inovatoare reali zateîn cadrul Activităţii 4: Program pentruinformarea şi creşterea conştien tizăriiprivind egalitatea de gen şi de şanse în rân-dul partenerilor sociali din cele 3 regiuni şiîn instituţiile de educaţie.

www.equal.roplatforma.equal.ro

SUMARAdrian ALUI GHEORGHE – Despătimirea de literatură (pag .12)l Horia Constantin ALUPULUI RUS – Omagiu şcolii nemţene (pag. 2)l Gheorghe AMAICEI – Recuperarea patrimoniului învăţătorilor (pag. 6)l Ioan AMIRONOAIE – O colecţie muzicală... haute (pag. 23)l Constantin BOSTAN – G. T. Kirileanu – un ţărănist la Palatul Regal (pag.8-9)l Emil BUCUREŞTEANU – Nimicuri (pag. 16-17) * Despre ca şi, şi altele(pag. 21)

l Coralia-Leţiţia BUNGHEZ – Remember Iulia Hălăucescu (pag.7)l Ştefan CORNEANU – „Apostolul”, revista apostolilor nemţeni (pag. 5)l Monica CRISTEA – Generaţia 9 – o poveste adevărată (pag. 14) l Constantin CUCU – Cu credinţă şi răspundere… (pag. 6-7)l Mihai FLOROAIA – Gogol şi Cehov la Teatrul Tineretului (pag. 21)l Mihaela GHERGHELESCU – Despre apostolat şi actualitatea spiritului norma-list (pag.18)l Iosif- Francisc GILLE – La mulţi ani, Apostolul! (pag. 2)l Cristian LIVESCU – Oglindă şi mesager (pag. 2)l Mihai Emilian MANCAŞ – „Apostolul”, o dublă sărbătoare (pag. 1-21) * Vero-nica Mihăilescu (pag. 4) * Dobreni – Neamţ, Cultură şi Învăţământ (pag. 24-25)l Veronica MIHĂILESCU – „Apostolul”, tânăr la optzeci de ani (pag. 4-5)l Mitruş NECHIFOR – Demersuri pentru cunoaşterea trecutului istoric al uneiaşezări rurale (pag. 11)l Emil NICOLAE – O tradiţie onorată... (pag. 2)

l Niculina NIŢĂ – Cum m-am legat de Apostolul? (pag. 18)lA. OPRIŞ – „Aş începe de la capăt, dar tot pe acest drum”... (pag. 10-11)lAlina PAMFIL – Despre dimensiunea de gen în educaţie (pag. 13)l Vasile POSTOLICĂ – Competenţă şi valoare (pag. 2)lAdrian G. ROMILA – O poetă: Delia Tărcăoanu (pag. 16)l Leonard ROTARU – Şcoala, oglindă a societăţii în care funcţionează (pag. 19)l Dumitru RUSU – Dumnezeu să-l odihnească (pag. 21) * Mărţişoare second hand(pag. 23) l Liviu RUSU – Asociaţia Învăţătorilor din Judeţul Neamţ şi revista Apostolul (pag.1-22) * Revista noastră (pag. 17)l Nicolae SAVA – Mă împăunez că am cei şapte ani de... la „Apostolul” (pag. 9)l Olimpia SIMA – Breviar publicistic cartian (pag. 15)lTania-Maria SIMERIA – Şcoala nr. 2 de băieţi, piatra de temelie a învăţământuluipublic din Roman (pag. 20)l SLLICS Neamţ – Promovarea prin activităţi inovatoare a egalităţii de şanse şide gen în cadrul organizaţiilor partenerilor sociali, cu accent pe instituţiile de edu-caţie, la final – Buletin informativ nr. 23 (pag. 26-27);l Lucian STROCHI – Un bilanţ pentru viitor (pag. 2)l Delia TĂRCĂOANU – De fum * Zâmbet, ochi şi...* Linişte perfectă * Ultimuletaj * Scop (pag. 16-17)l Constantin TOMŞA – Rememorări nemţene, martie 2014 (pag. 22-25)l Gheorghe ŢIGĂU – „Apostolul” – o revistă riguroasă şi eficientă (pag. 6)l Dumitriţa VASILCA – Aşa cum a fost (pag. 5)l Mircea ZAHARIA – Reţetă pentru o revistă perfectă (pag. 1-2) * Calendar ani-versări – martie (pag. 10-11) * Şi ei au fost apostoli (pag. 8-10) * Colectivul de re-dacţie (pag. 3) * Ziua mondială a teatrului (pag. 15)

l

Arte şi meserii

TEATRUL TINERETULUIPIATRA NEAMŢ

O ... LADĂcreaţie colectivă

după Ion Creangă

În distribuţie: Nora Covali* Corina Grigoraş * Ecate-rina Hâţu * Cătălina Ieşanu *Ingrid Robu *Adina Suciu *Alexandra Suciu * CezarAntal * Răzvan Bănuţ * DanCovrig * Victor Giurescu *Dragoş Ionescu *Costel Ma-nole * Rareş Pârlog.

Text:Genţiana Ionescu;

Scenografie:Romulus BoicuRomulus Boicu;

Muzică şi versuri:Ada Milea;

Regie:Alexandru Dabija.

Alexandru Dabija conti-nuă explorarea poveştilor luiIon Creangă, realizând unspectacol în care gâlceava,curiozitatea bârfitoare, invi-dia, preju de cata, superstiţiasunt sevele umorului, dar şiale reflecţiei amare.

În „O ... ladă” întâlnimpersonajele din „Fatababei şi fata moşneagului”,cărora li se adaugă o suităde babe straşnice, precumşi Cucoşu’, moşul şi babadin OO! (creaţie colectivădupă „Punguţa cu doibani”). Chipurile din po-veşti primesc importante atributepsihologizante, în intenţia regizo-rală de a amenda diferite derapajede mentalitate. Faţă de babele luiCreangă, construite aproape mo-nocord ca întruchipări ale răutăţii,singura precizare de natură fizicăfiind vârsta înaintată, „O ... ladă”aduce în scenă felurite babe, mar-cate de câte o trăsătură fizică sau

morală distinctivă, pentru subli-nierea căreia actorul trebuie săgăsească numeroase resurse crea-toare. Comunitatea reunită a ba-belor satului devine un spaţiudinamic de sancţionare socială,răbufniri vindicative, dar şi de co-zerii spumoase.

Aşa cum lada are un simbo-lism ambivalent – ascunde o co-moară sau un blestem – aşa şiacest spectacol se înscrie pe coor-donatele dualităţii: te lumineazăprin râs şi îţi arată, lucid, condiţiade fiinţă efemeră.

Raluca NACLAD,secretar literar

Stagiunea 2013‐2014

PROGRAM AGENŢIA TEATRALĂ:Marţi – Vineri: 11-12 şi 16-

19; Sâmbătă – Duminică: 16-19 lSe pot rezerva bilete la adresa de e-mail: rezervarebiletett@gmail.com(de luni până vineri) sau la numerelede telefon: 0752.149.735,0233.211.036 l Pentru a fi valabile,biletele aferente rezervărilor trebuieachitate cu două zile îna intea specta-colului.

APOSTOLUL – revistă a cadrelor didactice din judeţul Neamţ, serie nouă, apare prin colaborarea SindicatuluiÎnvăţământ Neamţ şi Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ (martie 1999).

FONDATORI: C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, M. Stamate, I. Rafail, M. Avădanei (noiembrie, 1934),Florin FLORESCU – director fondator (martie 1999)

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: Gabriel PLOSCĂ – director general, Iosif COVASAN – director economic,Gheorghe AMAICEI, Liviu RUSU, Gabriela GRIGORE.

CONSILIUL DE REDACŢIE: Mircea ZAHARIA – redactor şef, Constantin TOMŞA,Ştefan CORNEANU – redactor şef adjunct,

Dumitriţa VASILCA, Mihai FLOROAIA, A. OPRIŞ – subredacţia Roman, Dorian RADU – DTP;Florin MOLDOVANU – editor online, Carmen DASCĂLU (secretar)

ISSN - 1582-3121Redacţia

şi administraţia:str. Petru Rareş nr. 24,

Piatra Neamţ.Tel/fax:

0233.22.53.32revista_apostolul

@yahoo.com