1

IGIENA

1. IGIENA PSIHOLOGICĂ A NEVOILOR MOTIVAŢIONALE ALE FIINŢEI UMANE. TEORIA MOTIVAŢIONALĂ

1.1. Nevoia de stimulare 1.2. Nevoia de structură 1.3. Nevoia de recunoaștere

2. STROKURI 2.1. Tipuri de strokuri 2.2. Filtrul de strokuri 2.3. Economia strokurilor 2.4. Strokuri atributive 2.5. Patternul de strokuri 2.6. Falsificarea strokurilor 2.7. Furtul de strokuri 2.8. Reciclarea strokurilor

3. MODALITĂŢI DE STRUCTURARE A TIMPULUI 3.1. Retragerea 3.2. Ritualul 3.3. Petrecerea timpului

3.4. Activități 3.5. Jocurile psihologice 3.6. Intimitatea(apropierea)

Obiective: după ce vor studia acest capitol, cursanţii vor fi capabili: 1. să definească nevoile fundamentale umane 2. să analizeze modul în care îi putem motiva eficient pe ceilalţi 3. să explice diferenţele dintre diferite tipuri de strokuri 4. să identifice profilul personal al strokurilor 5. să identifice regulile economiei strokurilor 6. să înlocuiască în mod productiv regulile economiei strokurilor

Bibliografie recomandată:

1. Berne, E. (2011). Analiza Tranzacţională în psihoterapie, Bucureşti, Editura Trei. 2. Harris, T.A. (2011). Eu sunt OK, tu eşti OK, Bucureşti, Editura Trei. 3. McKenna, J.(1974) “Stroking profile”, TAJ, 4, 4, 20-4 4. Stewart, I., Joines, .V. (2007). Analiza Tranzacţională astăzi, Timişoara, Editura

Mirton. 5. http://www.emotional-literacy.com/fuzzyrom.htm.

2

Cursul „IGIENA PSIHOLOGICĂ A NEVOILOR FUNDAMENTALE ALE FIINŢEI

UMANE” propune o abordare a procesului de motivare psihologică sanogenă din perspectiva

consilierii educaţionale. Accentul cade pe responsabilităţile consilierului educaţional în

modalităţile de motivare eficientă a actorilor din procesul educaţional din cadrul organizaţiei

şcolare. În acest sens, este prezentată modalitatea sanogenă de îndeplinire şi gestionare a

nevoilor fundamentale umane, o adevărată igienă psihologică a nevoilor mitivaţionale

fundamentale umane, din perspectiva analizei tranzacţionale, teoria strokurilor, precum şi

modalităţile de structurare a timpului.

Teoria motivațională: Eric Berne (2011), inițiatorul AT-ului, a identificat 3 tipuri de

nevoi fundamentale ale ființei umane: nevoia de stimului, de recunoaștere și de structură.

Aceste tipuri de nevoi există într-o relație dinamică așa încât imposibilitatea de satisfacere a

unei dintre ele poate conduce la o tendiță exacerbată în celelalte paliere motivaționale. La

baza acestor nevoi el consideră că stă nevoia de intimitate, așa încât în opinia lui Erskine,

omul este într-o permanentă căutare de relații.

Nevoia de stimulare la începutul vieții ia forma contactului fizic după care ființa

umană tânjește și care satisface și nevoia de recunoaștere. Deficitul de stimulare conduce la o

situație de dezorganizare, supraviețuirea și calitatea vieții depind de dinamica dintre stimulii

interni și externi și de capacitatea de a fi în contact cu ei.

Nevoia de structură este legată de impulsul de a organiza experiența pentru a crea

sens și predictibilitate și pentru a crea continuitate în timp.

PREZENTARE GENERALĂ

1. TEORIA MOTIVAŢIONALĂ

1.1. Nevoia de stimulare

1.2. Nevoia de structură

3

Nevoia de recunoaștere descrie nevoia de a fi luat în considerare. De la nevoia de

recunoaștere fizică de la începutul vieții, copilul va trece la nevoia de recunoaștere mai

simbolică spre nevoia de recunoaștere socială. În opinia lui Berne, nevoie de recunoaștere

este împlinită prin strokurile primite.

Stroke/Strokuri: unitate de recunoastere, orice act care implică recunoașterea

prezenței celuilalt; mod de a oferi recunoastere si de a valida pe cineva, de multe ori

indispensabil supravietuirii fizice si psihice, cu rol important in formarea unui cadru de

referinta, de cunoastere despre sine, cu consecinte comportamentale.

Tipuri de stroke-uri:

- fizice, verbale, non-verbale

- negative, pozitive

- conditionate, neconditionate

- externe, interne

- autentice, false

Strokurile pozitive sunt plăcute, transmit mesajul “ești ok” și generează stări pozitive,

încurajează creșterea și dezvoltarea stimei de sine.

Un stroke necondiționat este pentru ceea ce este cineva și cel condiționat este pentru

ceea ce face. Strokurile necondiționate aparțin aspectelor care apar natural și nu necesită nici

un efort, pentru a exista, pentru apartenența la gen, trăsături fizice.

Aceste atribute nu pot fi câștigate și strokurile pozitive necondiționate sunt resimițite

foarte puternic. Strokurile negative necondiționate nu au nici o valoare constructivă și conduc

la decizii de script foarte distructive.

Strokurile condiționate pozitive și negative sunt folosite pentru a influența

comportamentul și pentru a oferi feedback. Atunci când sunt folosite adecvat și consistent,

1.3. Nevoia de recunoaștere

2. Strokuri

2.1. Tipuri de strokuri

4

strokurile condiționate sunt un instrument puternic de a învăța o persoană deprinderi

sănătoase, adaptative.

Fiecare stroke poartă un anumit grad de capacitate de stimulare, care se evaluează pe

o scară de la 100-1000. Strokurile negative sunt potențial mult mai puternice decât cele

pozitive. Nu numai că strokurile negative pot fi transmise mult mai puternic dar pentru

supraviețuire suntem structurați așa încât strokurile negative au un impact mai puternic.

Instinctul de conservare ne determină să răspundem stimulilor negativi cu mai mare viteză și

energie decât stimulilor pozitivi.

Strokurile externe sunt necesare pentru funcționarea sănătoasă și pentru satisfacerea

unei mari părți din nevoia de stimulare. Un număr minim de strokuri externe este necesar

pentru o funcționare sănătoasă.

Și strokurile de la animale sunt plăcute dar nu le pot înlocui pe cele de la oameni.

Strokurile interne conduc la aceleași efecte ca și cele externe: eliberarea de tensiune,

evitarea unei situații dăunătoare, menținerea unui grad de echilibru

Strokurile care nu sunt autentice se numesc artificiale sau de plastic.

Filtrul de strokuri: Pe parcursul formării scenariului de viață, se creează și filtrul de

strokuri care este specific fiecărei persoane și funcționează într-o manieră în care să permită

accesul unor strokuri și să blocheze altele. Acest proces de filtrare este influențat de învățare,

cadrul de referință și sistemul de credințe. Filtrul de strokuri poate reîntări scenariul de viață.

Dacă o persoană operează în mod obișnuit cu un deficit de strokuri, atunci când apar

modificări ale condiției fizice care să suplimenteze aportul de strokuri, persoana poate

persista în starea respectivă pentru strokuri.

Economia strokurilor: Pentru a descrie modalitățile de controlare a cantității de

strokuri, Steiner a dezvoltat conceptul de economie a strokurilor. Dacă există un flux limitat

de strokuri, fiecare persoană alege un anumit sistem de a oferi, primi și procesa strokurile

pentru a-și împlini nevoia omniprezentă de stimulare. Din păcate foarte mulți oameni

2.2. Filtrul de strokuri

2.3. Economia strokurilor

5

respectă măcar o parte din aceste reguli rămânând cel puțin parțial deprivați de strokuri.

Schimbarea filtrului de strokuri antrenează o schimbare a scenariului de viață și invers.

1. Nu cere strokurile de care ai nevoie

2. Nu oferi strokurile pe care le ai de oferit

3. Nu accepta strokurile chiar daca ți le dorești

4. Nu refuza strokurile pe care nu le vrei

5. Nu îți da singur strokuri

Strokuri atributive: Diferențele interindividuale privind cantitatea de strokuri

necesară este aproximativ aceeași. Convertirea strokurilor pozitive în strokuri atributive

pozitive implică comentarii precise individuale asupra aspectului pentru care se oferă strokul,

fiind mult mai de impact și contribuind la sentimentul de a fi unic și special. În terapie, ajută

la conștientizarea diferențelor, la dezvoltarea propriei identități și a unui sentiment solid al

sinelui. Există strokuri diferențiate pentru fiecare stare a eului. Când o persoană dorește un

anumit stroke și nu îl primește poate resimiți o desconsiderare și se poate simți rău.

Terapia este un mare stroke prin atenția pe care o acordă terapeutul clientului și un

timp asta poate fi tot ce are nevoie o persoană în terapie. Dacă însă clientul nu primește și

strokurile de care are nevoie, asta nu va susține procesul de schimbare. Terapia este mai

eficientă atunci când terapeutul este conștient de nevoile și așteptările de strokuri ale

clienților. Pentru ca terapeutul să rămână în poziția ok-ok este necesar să aibă bine grijă de

propriile nevoi de strokuri. Oamenii tind să ofere strokurile pe care și le doresc sperând ca

astfel ceilalți să le citească gândurile și să le ofere aceleași strokuri.

Coeficientul de supraviețuire: Fiecare persoană are nevoie de o anumită cantitate de

strokuri pentru a supraviețui, care se numește coeficientul de supraviețuire.

O persoană care primește sub 60% va primi orice stroke i se oferă, pentru că orice stroke e

mai bun decât nici un stroke, acceptând cu mare dificultate pe cele pozitive.

Între 60% și 87% situația e mai puțin presantă și va refuza cu mai mare ușurință strokurile

negative lăsând mai mult spațiu pentru cele pozitive.

Un aport de strokuri peste 87% va genera un refuz lejer al strokurilor negative creând

un sistem de feedback pozitiv în viața persoanei.

2.4. Strokuri atributive

6

Patternul de strokuri și pozițiile de viață: stilul de a primi și oferi strokuri va

depinde și de poziția şi atitudinea de viaţă a persoanei (Harris, 2011):

Eu sunt OK/Tu eşti OK

Eu nu sunt OK/Tu eşti OK

Eu sunt OK/Tu nu eşti OK

Eu nu sunt OK/Tu nu eşti OK

Falsificarea strokurilor este un proces determinat de particularitățile filtrului de

strokuri care poate distorsiona tranzacțiile în mai multe feluri:

1. Fabricarea strokurilor: atunci când o informație este transformată într-un stroke pozitiv sau

negativ, pentru a se proteja de conștentizarea plasării în poziția ne ok

2. Inversarea polarității strokurilor: din pozitiv în negativ atunci când filtrul e rigid și nu

permite accesul unui anumit tip de strokuri pozitive; din negativ în pozitiv atunci când

persoana încearcă să se simtă ok deși nu este autentică poziția și se teme că dacă ar accepta

strokurile negative ar deveni ne-ok.

Există persoane care iau strokuri de la persoane care nu sunt dispuse să le ofere, ca

modalitate de a obține atenția unei persoane fără ca aceasta să fie și dorința acelei persoane.

Aceaste se poate realiza prin: a răspunde la întrebări care nu îi sunt adresate, contrafăcând

strokuri pozitive, povestind despre realizări personale exagerând, explicând ce s-a întâmplat

de mai multe ori, vorbind foarte tare sau foarte încet. Acest proces implică desconsiderarea

situației și a celorlaltor persoane. Aceste persoane manifestă aparent un Copil Liber dar de

fapt interacționează din CA. Devine iritantă și poate să înfurie interlocutorul.

Tratamentul implică:

identificarea nevoii de strokuri

familiarizarea cu conceptul de furt al strokurilor

identificarea modalităților de a obține strokurile

2.5. Patternul de strokuri

2.6. Falsificarea strokurilor

2.7. Furtul de strokuri

7

înlocuirea credințelor negative

Schimbarea profilului de strokuri necesită conștientizare din partea stării eului Adult.

Reciclarea strokurilor ca modalitate de menținere și promovare a echilibrului

emoțional și necesită identificarea aspectelor care să fie profitabil de reciclat: amintiri, poze,

înregistrări scrise sau audio-video sau alte aspecte simbolice. Dacă un stroke e desconsiderat,

el nu poate fi reciclat.

Modul în care o persoană își structurează timpul depinde de cadranul pe care îl ocupă

din coralul ok, de tipul de strokuri pe care le oferă și pe care le vizează și de patternurile

învățate de funcționare. Scenariul de viață determină modul în care persoana își va petrece

timpul și care vor fi stările eului cele mai folosite. Primele patru modalități de structurare pot

avea la origine oricare dintre cele 3 stări ale eului.

Retragerea implică întreruperea contactului cu ceilalți, este foarte securizantă și fără

nici un aport de strokuri din exterior. O anumită cantitate de retragere este sănătoasă,

normală, facilitează autoreglarea și reflexivitatea. Evitarea acestei modalități de structurare a

timpului reflectă dificultatea de a sta cu propria persoană în raport cu diferite aspecte. O prea

mare cantitate de timp petrecuta în acest fel indică temeri legate de contactul cu ceilalți și

totodată conduce către deprivarea de strokuri.

Ritualul este o modalitate predictibilă, securizantă pentru schimbarea de strokuri.

Ritualurile sunt utile prin faptul că sunt tranzacții predictibile care susțin menținerea unui

anumit nivel de strokuri. Ritualurile reprezintă și o introducere către alte modalități de

petrecere a timpului. Oamenii care petrec mult timp cu ritualurile sunt percepuți ca manierați

2.8. Reciclarea strokurilor

3. MODALITĂŢI DE STRUCTURARE A TIMPULUI

3.1. Retragerea

3.2. Ritualul

8

și agreabili dar fără a divulga prea mult despre ei. Un timp petrecut majoritar în retragere și

ritualuri nu furnizează o cantitate prea mare de strokuri.

Petrecerea timpului, atunci când oamenii tranzacționează unii cu alții fără a avea

obiectivul de a obține ceva. E o conversație semi-ritualizată în care oamenii împărtășesc

opinii, gânduri, sentimente despre un topic securizant. Nu este atât de prescriptiv ca un ritual

dar există un nivel de acord între persoanele implicate de a urma o anumită direcție în

discuție. Este foarte posibil ca o încercare de a schimba această modalitatea de petrecere a

timpului cu alta (activitate) să fie întâmpinată cu dezacord și respingere. Cele mai frecvente

teme sunt: sport, politică, mediu, vreme, modă, călătorii, sex. Discuțiile au scopul de a

schimba strokuri nu de a rezolva problemele. Această modalitate oferă un număr destul de

mare de strokuri de regulă plăcute fără un risc prea mare de apropiere.

Activități, atunci când energia persoanei este direcționată către surse externe, obiecte,

sarcini, idei. Activitățile produc strokuri în multe feluri. Când o treabă e bine făcută strokurile

pozitive sunt obținute prin laudele prietenilor, colegilor, șefilor. La fel se pot obține și

strokurile negative. Strokurile pot proveni și din tipul de evaluare și de către unii oameni sunt

folosite ca și sursă principală de strokuri.

Jocurile produc o cantitate foarte mare de strokuri și sunt o serie de tranzacții

complementare ulterioare evoluând către un rezultat predictibil, bine definit.

Intimitatea este modalitatea cea mai riscantă și cea mai bogată în strokuri dintre toate.

Implică dezvăluirea sentimentele, gândurilor și experiențelor într-o relație de deschidere,

onestitate și încredere. Este un schimb spontan de strokuri fără motive ulterioare, fără

3.3. Petrecerea timpului

3.4. Activități

3.5. Jocurile psihologice

3.6. Intimitatea(apropierea)

9

exploatare și fără inteferența altor modalități de structurare a timpului. Copilul Liber este

întotdeauna implicat. Este o experiență lipsită de predictibilitate. Pe langă tipul de tranzacție

C-C mai implică și tranzacția P-C prin care se transmite mesajul “Te accept necondiționat așa

cum ești și îmi pasă de tine”. Intimitatea poate fi definită și ca un set simultan de tranzacții

complementare C-C (apropiere) și P-C (grijă).

Când filtrul de strokuri nu distorsionează strokurile externe, atunci persoana se va

angaja în ritualuri, pastime, activități și intimitate cea mai mare parte a timpului. Când filtrul

va distorsiona strokurile persoana se va angaja în jocuri, intimitatea nu va fi prezentă și o

activitate nu va persista prea mult.

Analiza modului în care o persoană își structurează timpul oferă informații despre

schimbul ei de strokuri și deciziile de script. Susținerea clientului în a conștientiza și schimba

structurarea timpului oferă noi modalități de a oferi și obține strokurile de care are nevoie

Copilul Liber.

În acest capitol sunt prezentate modalităţi sanogene de îndeplinire şi gestionare a

nevoilor fundamentale umane, o adevărată igienă psihologică a nevoilor mitivaţionale

fundamentale umane din perspectiva teoriei motivaţionale a analizei tranzacţionale.

Teoria motivațională: Eric Berne (2011), inițiatorul AT-ului, a identificat 3 tipuri de

nevoi fundamentale ale ființei umane: nevoia de stimului, de recunoaștere și de structură.

Aceste tipuri de nevoi există într-o relație dinamică așa încât imposibilitatea de satisfacere a

unei dintre ele poate conduce la o tendiță exacerbată în celelalte paliere motivaționale.

În cel de-al doilea capitol, sunt prezentate aspectele legate de strokuri.

Un stroke (plural: strokuri) este o unitate de recunoastere, orice act care implică

recunoașterea prezenței celuilalt; mod de a oferi recunoastere si de a valida pe cineva, de

multe ori indispensabil supravietuirii fizice si psihice, cu rol important in formarea unui cadru

de referinta, de cunoastere despre sine, cu consecinte comportamentale.

Sunt prezentate şi definite: tipuri de strokuri, Filtrul de strokuri, Economia strokurilor,

Strokuri atributive, Patternul de strokuri, Falsificarea strokurilor, Furtul de strokuri,

Reciclarea strokurilor.

În cel de-al treilea capitol sunt prezentate modalităţile de structurare a timpului:

retragere, ritualuri, petrecerea timpului, activitate, jocuri psihologice, intimitate (apropiere).

REZUMATUL CAPITOLULUI

10

1. Nevoia de stimulare

2. Nevoia de structură

3. Nevoia de recunoaștere

4. Stroke/Strokuri

5. Filtrul de strokuri

6. Economia strokurilor

7. Coeficientul de supraviețuire

8. Patternul de strokuri

9. Modalităţi de structurare a timpului

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE 1. Berne, E. (2011). Analiza Tranzacţională în psihoterapie, Bucureşti, Editura Trei.

2. Harris, T.A. (2011). Eu sunt OK, tu eşti OK, Bucureşti, Editura Trei.

3. McKenna, J.(1974) “Stroking profile”, TAJ, 4, 4, 20-4

4. Stewart, I., Joines, .V. (2007). Analiza Tranzacţională astăzi, Timişoara, Editura

Mirton.

5. http://www.emotional-literacy.com/fuzzyrom.htm.

CONCEPTE CHEIE