78-ne-vorbeste-parintele-porfirie

8/7/2019 78-Ne-Vorbeste-Parintele-Porfirie

http://slidepdf.com/reader/full/78-ne-vorbeste-parintele-porfirie 1/197

T .H

Drumul catre

S ia ntu l M u nte

, /I Visul meu - s a - / urmez

pe S fant'u l J oan Co1iba~u/. /I

Mil trag din satu/ Sfantulloan

In Evvia exista un sat, Sfantul loan: din acest sat

1 1 1 : - 1 trag eu. Parintii mei erau saraci, pentru aceastatata

.1 plecat din sat~i s-adus In America. Acolo a lucrat ca

uiuncitor la Canalul Panama. Noi, copiii, lucram lliCa

tI(' mici 'In sat. Udam gradina, copacii, pasteam vitele,

.ilcrgarn pretutindeni unde ne'spuneau cei rnari. Eu de

uri pastearn vitele pe munte. Eram prostanac ~i

Iusinos. La scoala am fost numai In clasatntai ~i n-am

111valataproape nimic, caci Inva!atorul era bolnav.

A 010 unde pazeam oi Ie am citit, pe silabe, viata

I.1fantului loan Cotibasul. li rn-a cuprins dorul de a

pi ca sa rna fac monah. Farasa stiu nimic. Niei calugar

I1U vazusern, nici manastire. Nimic.

Cand am implinit sapte ani, mama m-a trimis in

II Ikida, sa lucrez la un magazin. Vindeau acolo de

loate. In aeea vreme aveau la magazine unelte, chei,

Ideate~isfori, dar ~i zahar, orez, cafea~ipiper, tot ceea

care 0 bacanie. Era mare magazinul. ~i mai erau

'17



colo doi copii. Am mers ~i eu. Tot ce-rnl ziceau ei,

cearn. Toti trni porunceau mie, iar eu alergam

retutindeni. Mai inainte, cei doi 1~i randuisera cand sa

de florile doamnei de pe balcoane. Mergeau cu

chimbul. Unul intr-o zi, celalalt in urmatoarea. Tineau

andul. Cand m-am dus eu, m-au pus pe mine la toate.

i la rnaturat, ~i la flori. Eu insa nu banuiarn nimie. Le

aceam pe toate. Unde lm i ziceau, acolo mergeam.

Intr-o zi, maturand in magazin, in grarnajoara

e gunoi pe care 0 stransesern erau ~i niste boabe

ernacinate de cafea. Se varsasera pe jos mai mult de

incisprezece boabe. Eu m-am aplecat, le-arn adunat ~i

e-am luat in. mana sa Ie duc la sacul in care era

Stapanul era ln biroul sau . Avea geamuri de

r imprejur ~i m-a vazut cand m-am aplecat, ~iapoi

and m-am dus la sae. A strigat:

- Anghele - adica eu, a~a rna strigau cand eram

ic - vino'ncoace!

M-am dus acolo.

- Ce-ai in mana, ce-i asta?

Zic:

- Cafea. Am gasit boabele pe JOs ~I Ie-am

A tnceput sa strige:

- Tasoo, Aristoo, lannii, lorguul!!

Unul era in depozit, altul altundeva. Stapanul a

ontinuat sa strige. S-au adunat toti acolo. Apoi rru-a

5 his mana.

- Ce vedetii i-a intrebat. Ce-s astea?

- Soab€: de cafea, au zis.

- Unde le-ai gasit, Anghele?

- Erau imprastiate pe podea, zie. Le-am adunar

~i rna duceam sa Ie arunc In sacul cu cafea.

Asadar, a inceput stapanul meu sa Ie tina 0

tntreaga invalatura. Ce se facea acolo! Risipa cu

duiumul. Aruncau una, aruncau alta ... ~i zice:

- Ascultati acum; de azi inainte 0 sa puneji a

randuiala aici inauntru. 0 saptamana Aristos, 0

saptamana Ta50s, urrnatoarea Anghelos. ~i la flori, ~i la

toate, la fel.

De atunci ma iubeau, deci, stapanl: mel. Ma

chemau 5US,in casa, ~i ma puneau sa Ie cant troparele

pe care Ie stiarn. Au pretuit fapta mea, caci mailnainte

nu ma cunosteau.

Dupa doi ani am mers in Pireu, sa lucrez la

bacanla unei rudenii, Sad3:nia era ~i taverna. Avea ~i 0

rnansarda in care dormeam noaptea. Magazinul se afla

pe un deal, pe strada Tsamadou. Veneau in fiecare zi

sa cumpere, ~i multi dintre clien]i sedeau sa bea ~i sa

guste ceva, de vreme ce era ~i taverna.

Mi-em pus in adancul inimiis a r n a tee pustnic

Intr-o zi au venit la bacanle doi batrani. Mi-au

cerut doua sardele ?i 0 jurnatate de oca de yin. Le-am

dus lndata. La un moment dat, unul dintre cei doi

batrani a zis:

- Unde sa mai afli vinul pe care l-am baut In

Sfantul Munte! Vinul ala nu l-am mai gasitnicaieri.'

- Ai fast in Sfantul Munte? I-a intrebat celalalt,

19



- Da. Am pleeat din Mitilini, din Kalloni, ~i m-arn

in Sfantul Munte. Ce Yin am baut acolo!

L-a lntrebat din nou celalalt:

- T e-ai dus sa te cal ugarest i?

- Da, am vrut sa ma fac monah, dar n-am putut,

m rabdat, Cat de rau mi-a parut ca n-arn rarnas

Eu ascu!tam cu luare aminte, caci cu ceva timp

urma trecusera niste monahi ~i impartisera

surele, Intr-una dintre ele scria despre viata

tuluiIoan Colibasul, pe care .o buchisisem cand~team oile In satul meu, precum v-arn spus. 0

sem din nou in mansarda mea, la lumina unui

nar, cu greutate - caci nu stiarn rnulta carte. Atat m-a

acarat viata Sfantului, tncat am vrut sa-l urmez ~i eu,

nu stiarn nimic despre Sfantul Munte.

Intre timp, batranul a continuat:

- M-am dus sa ma calugaresc, dar apoi am

cat. Ce frumos era acolo! Am vazut nevoitori,

stnici, oameni sfinti care se straduiau sa-L iubeasca

Dumnezeu, luptandu-se in pustie cu posturi, rele

tirniri ~i rugaciuni, Le-arn lasat Insa pe toate ~i rn-arnin lume, unde m-amineurcat cu mii de chinuri.

aduc aminte mereu ~i-mi pare rau ca n-arn rarnas

lo; am venit In lume, sa rna ehinuiesc atat de mult

familie, copii, a ta ta h arma la ie M-au ingenuncheat

azurile vietii. Mi-aduc aminte .

Peste putin timp au plecat batranei], dar mintea

a ramasese la cele auzite. M-a euprins, din ace a

a, un dor sa merg ~i eu acolo unde fusese acel

ran. Mi s-a lipit de minte gandul ca as putea sa-rni

nnpllnesc visul - 5 1 3 . - 1 urrnez pe Sfantul loan Colibasul.

Mi s-a facut un dor fierbinte.

Dupa doua zile a venit din nou acel batran, Era

v cin eu noi. M-am apropiat de el ~i I-am tntrebat pe

.rscuns de ceilalti:

- Spune-mi, nene Anton, e bine acolo sus, In

~f~ntul Munte?

- Ei, ai auzit data trecuta, nu pot sa-Ii mai zic

uimlc acum.

~j nu mi-a spus nimic. A pleeat. Eu insa nu rna

rnai puteam gandi la altceva. Mi-am pus in adancullnim!l sa rna fac pustnic. Cum, Insa? Nu stiarn cum se

ijunge In Sfantul Munte. Nu aveam bani. Nici nu stiarn

e sa-l spun stapanului,

A venit din nou nenea Anton pe la bacanie, Tot

pe ascuns l-am intrebat din nou despre Sfantul Munte,

~i rni-a vorbit despre toate. Cum oare a~ putea sa plec?

e sa spun celorlaltir

Hoinar din iubire pentru Hristos

Zile in ~ir am fast posomorat ~i ganditor.

tapanul si-a dat searna de eeva, s-a apropiat de mine

~imi-a zis:

- De ce esti a~a?Ce 1 i s-a tntamplatiEi, ~iatunci am fost nevoit sa spun 0 minciuna.

l-am spus ca, atunci cand am coborat la subsol dupa

limente, am aflat de la un oarecare satean de-al meu .

ca mama era bolnava, ~i as vrea sa merg 5-0 vad. M-a

crezut ~i mi-a dat bani de drum, sa merg la mama; rni-a

21



at ~[ ceva alimente sa-i duc, ~[ rn-a condus cu mila

afara.

Am alergat la vapor. Am pornit spre Sfantul

unte! incepuse sa se tmplineasca visul rneu. Vaporul

rma sa treaca prin Halkida, Volos, ~i apoi prin

hesalonic. La putin timp dupa plecare, insa, am sirntit

0 strangere de inirna. Voiam sa ajung la

estinatie, dar rna temeam ?i mi-era mila de parintii

ei care, nestiind unde rna aflu, se vor necaji mult.

-am putut rabda ~i, atunci cand vaporul a ajuns in

ortul l.irnni al Evviei, am coborat ?i m-am intors laireu cu alt vapor.

.Aid Ie-am spus stapanilor mei ca mama s-a

cut bine. Astfel, mi-am continuat lucrul, ca ?i mai

ainte. Dar nu intocmai ca lnainte. Eram ganditor, ma

gam neincetat, rnancarn putin, faceam metanii. Din

ricina unei astfel de vietuiri am slabit, m-am

- Ce ai, Anghele, rna intrebau, ce at? Te vedem

a esti pe ganduri ~i ai slabit mult, copile. Noi te iubim

i vrem sa te avem aiel, dar nu cumva vrei sa mergila

arintii tai?- Da, vreau sa merg, Ie-am spus.

- Mergi, daca vrei, sa-i vezi, iar cand te intorci

a aduci vreun copil bun ca ~itine, pentru magazin.

Astfel mi-au dat din nou bani, alimente,

ulciuri, ceva sticle cu lichior ~i altele. Stapanul m-a

us pana la vapor ?i mi-a luat bilet pentru Halkida. Era

n vapor ce facea cursa Halkida - Aidipsos - Volos -

hesalonic - Sfantul Munte. Vaporul se numea Athena ..

m urcat. Vaporul a plecat. Era noapte cand am plecat

1 drum. Am calatorlt toata noaptea. La un moment dat

I

.nn ajuns la Halkida. Cand vaporul a oprit, rnarinarii au

fdrigat:

- Cine-i pentru Halkida? Cine-i pentru Halkida?

Eu tacearn male, nu spuneam nimic. Prinsesem

"dacini tntr-un colt ?i nu seoteam un cuvant, Vaporul

I parasit Halkida. Cand am ajuns insa la Aidipsos,

marinarii m-au gastt, caci faceau controlul biletelor.

- De ce n-ai coborat la Halkida? mi-au zis.

- Dormeam, am raspuns.

- Acum ce-o sa fad? m-au tntrebat. Trebuie sa

plilte?ti.- A , n-am decat cativa b anuti, le-arn spus.

- Bine, mi-au raspuns .

M-au !uat asa, fara bani. Monedele erau atunci

rlc cinci bani, de zece bani. s a . fi avut cu totul poate

vreo drahrna §i ceva.

Cand am ajuns la Volos, m-a cuprins un mare

.lor. Plangeam, plangeam mult. Ma gandeam ca voi

pleea pentru totdeauna din lume ~i parinjii ma vor

pierde, ca vor f i necajili. M a gandearn la fratii mei ...

C va ma strangea de gat, voiarn sa rna intore lnapoi. La

Volos vaporul statea cateva ore; am coborat, Apoi a

suierat ~i a pornit spre Thesalonic. Eu am ramas jos,

vrand s a ma intore tnapol. Noaptea am petrecut-o pe

un munte. Plangearn ?i ma rugam.

Tn ziua urrnatoare m-am ureat in vaporul care

{tlcea aceeasi cursa, spre Thesa!onic. Banii mi se

5f~r§isera, asa ca, neavand bilet, m-am aseuns la pupa,

a sa nu ma gaseasca. La un moment dat, marinarii mi-

au eerut bi letu I. Neavand ,m-au certat.

Sedeam pe 0 banca, pe partea stanga a

vaporului, ~i privearn in larg. Rosteam un irrnos invatat

23



de la tata] rneu, care era c~ntaret'la biserica, '~i pe care

il canta la pomenirea mortiior. Irmosul acesta spunea:

Marea vietii vazand-o inalt~lndu-se de viforul ispitelor,

ta lirnanul Tau cel lin alergand strig cane Tine; scoate

din' stricaciune viata mea, Multmilostive" 5. Zicea~:

Dumnezeul meu, viata este :o mare furtunoasa ~i Iti

~er ca, asa cum sunt ~i eu calator pe aceasta ma~e

furtunoasa, sa iconorniseasca dumnezeiasca Ta prorne

sa aflu un liman, sa se linisteasca sufletul meu acolo, la

limanul care vei fi Tu, pacea". ~i ziceam acestea, sau

rnai degraba Ie cantam lncetisor, ?i plangearn, caci

simjamantul ca paraseam lumea, adica pe parinti,. er~

adanc. Nu-mi pasa de lume, ci de parinti. Eram rm c ?I

numai la ei Imi era mintea; eram trist fiindca Ii

paraseam.

A sosit ora pranzului ~i oamenii rnancau pe

punte; asa era In vremea aceea .: Se a~e~au fa~ilii~

familii .. In fata mea era 0 femeie cu sotul ~I cu eel trei

copii ai lor.- Eu-stateam ~i priveam marea.: La un

moment dat a venit 0 doarnna - sosisera tntre timp

marinarii sa-mi· ceara biletul ~i vazusera ca n-am, ca

sunt copil same - rn-a tras de urnar ~i mi-a dat 0 bucatade paine cu' trei legaturele de plevusca, D~m~lt, a~~

prajeauln tigaie plevusca, trei cate. trei P~~~I~~nlega!~

cu un pai pe care II treceau pnn ochisorii lor, II

tavaJeau prin faina ~i ii prajeau. Nu stiu daca voi

faceati a~a. .

Ii zic:

- Multumesc, rnultumesc mult!

Alte cateva doamne, care erau alaturi, i-au spus:, , .

( ,Iiltlilid l l1vi('rii, glasul al ~aselea,irmosul cantarii a sasea.

'1

- Bravo, foarte bine!Cum de te-ai gandit? Nouanu ne-a trecut prin minte.

Ea rnsa s-a intors ~i le-a zis:

- La asemenea copii vagabonzi nu trebuie sa se

uite nimeni, nici sa Ie dea ceva, dar ce sa facem?untem oameni ...

Eu,. sarmanelul, .cand am. auzit cuvantu]

"vagabonzi" m-am bucurat In adancul sufletuJui, c~ki

m-am gandit ca sunt cu adevarar vagabond. M-am facut

hoinar din iubire pentru Hristos. Am zis:- Hristoas al meu, maMuie~te-ma, dilauze~te-ma!

Am ajuns la Thesalonic. Am coborar din vapor.

N u stiarn unde sa merg. M-am dus la Sfantul DimitrieI

rn-am inchinat. Am ingenuncheat ~i am plans,

rugandu-I pe Sfant sa ma ajute sa ma fac pustnic; acesta

era visul meu. Apoi am mers sus, pe un deal, ~i am

.ijuns fa 0 bisericuja. Era Inchisa, insa avea 0 band!

dfara. Acolo am rarnas toata noaptea. Am plans mult• • ~ IV .,am lara~1sa merg acasa. la parin!i. Era ispita pentru

mine asta: de trei ori m-arn intors lnapoi. Acolo,

plangand, rosteam ~i cuvintele Paraclisului Preacuratei

II care Ie Invalasem de la tata:! meu. Repetam intr-una;

" ... nu trece rugaciunile noastre, ci Ie fa de folos:". 0

-punear» neincetat ?i plangeam. Astfel m-a luat',omnul.

Am uitat sa va zic c a darurile pe care mi Ie

II usera stapanii· mei, ca s a merg chipurile aeasa Ie

mpartisem' pe vapor unor soldati. Am imp~rljt

I ocolatele, sticlele eu lichior, ~i astfel m-am usurat ,

~(lldatii s-au mirat de unde aveam eu atatea sa Ie daulrlnd asa de mic. Au prirnit, Insa. I

I,

I'araclisul Maicii Domnului, troparele de dupa Sfanta Evangheli25



Deci, precum v-arn spus, rn-a furat so~nul

ga bisericuta. M-am trezit dimi~e~ta, "" coboArat la

re, la vapor - n-arn rezistat ispitei - ~I rn-am inters

Pireu. Ce sa va zic, poveste mare!

Am luat hotararea de a pleca lara tntoercere

Dupa toate aceste preumblari ?i lntoarceri

poi, trecand ceva timp, am luat hotarare~ de a ple~a

ntru totdeauna. M-am hotarat sa nu mal cobor dinpor. Am pornit iara~i din Pireu, fara tntoarcere, spre

antul Munte .: Era a treia oara cand plecam la drum,

dupa atatea chinuri.Cand am ajuns la Thesalonic era sambata.

esalonicul se afla atunei sub staoantrea evreilor.

amenii nu luerau sambata. Toate erau inehise. Nici

poare nu eirculau, nimic. Ajunsesem de eu seara.

i au coborat din vapor sa-~i eumpere. e~~a de

ancare. Eu n-arn coborat. ma temeam de ispita. Ma

meam ea nu eumva sa mi se tntarnple eeva ~i sa nu

ot ajunge la destinatie. Am =. Insa e~iv~incisprezece ban uti ~i mi-a adus pam:

A

~I seru~.bu, ~I

m rnancat. Toti au asteptat intreaga Zl In port fundca,

reeum am spus, nu se luera. v v • v

Dupa-amiaza au tnceput sa vma ?I sa uree pe

por calugari. .\i priveam eu uimire. Pentru prima data

d am calugari in rase. Eu eram Janga scara. Asa cum

' 1 : ' 1 1 m, Ii vedeam pe toti eei care treceau. La un

om nt dat a ureat un batran tnalt, cuvios, eu barba

In arcat eu desagi. S-a aprop~at de mine. S-a

' III'" pP 0 ban a?i rni-a spus sa sed ?1eu.

- Unde mergi, copile? m-a tntrebat.

- Merg in Sfantul Munte, i -a rn raspuns.

- Ce vrei sa faci acolo?

Eu l-am aseuns adevarul ?i i-arn zis:

- Merg sa lucrez.

- Hai la Kavsokalivia, lmi zise. Acolo traiesc eu

mpreuna cu fratele meu la 0 coliba, in pustie. Vino,

.opilul meu, acolo, sa-L slavim impreuna pe Domnul

nostru. Ce carli citesti, copile? m-a intrebat.

~i eu i-arn raspuns:

- fpistolia lui Hristos, Visul Meicii Domnului,Viata Sfantului loan Coliba~ul. Nu s tiu rnu lt a carte.

N-a spus nimic despre dirti, daca erau bune sau

nu,

- Hai cu mine, mi-a spus, ea avem de lucru

.1 010 ~i te vorn plati. ~i... poate-o sa te facem ? i

calugarl

Indata ce am auzit acest cuvant, am zarnbit.

Apoi rni-a zis:

- Asculta, copilul meu, sa nu te necajesti pentru

c -ti voi spune. In Sfantul Munte nu sunt prirni]i copiii.

I.~ti mititel ?i nu ti se poate tngadui sa intri.Chipul mi s-a posornorat.

- Nu te teme, ins.3, mi-a zis. Vom spune 0 mica

rnlncluna ~i Dumnezeu are sa ne-o ierte. I n fata lui

umnezeu nu va fi 0 rninciuna, va fi un adevar, cad tu

II iubesn pe Hristos ~i vrei sa mergi in Sfantul Munte

!-1~-Lslujesti, Deci, cine te tnrreaba - "Cine-i Batranul

: ta care e eu tine?", sa raspunzi: .Este unchiul meu".

ta r eu voi spune c a . esti nepotul meu, copilul surorii

mele .

2 7



Au mai ureat pe vapor multi calugar]. A venit

ara. Au ~ezut toti dilugarii aproape unul de celalalt.

~i-a seos fieeare manearea sa. Am ~ezut ~i noi

roape de ei. Batrimul mi-a dat paine sa mananc.

_ Parinte duhovnic, cine-i eopilul aeesta eare e

l tine? tn tre ba u to ti._ Este eopilul surorii mele, e nepotelu' meu. A

urit sora mea ~i, pentru ca-i orfan, l -am . lua t eu mine.

S-a fiicut 0mareminune a

proniei lui Dumnezeu

Am ealatorit toata noaptea. Oimineata, la ora

am ajuns la Dafni. Tot; ealugarii ~i-au luat

pline eu lucrurile eumparate de la Thesalonic

entru rucodelie. Am coborat scara vaporului. Pe

atranu! meu I-au lasat lnainte. caci era duhovnic. Am

ureat cei dintai In barea ~i am ajuns la searile din

Dafni. Am coborat. Dar ce s-a tntarnplat aici? Batranul

s-a Indepartat putin. pentru a-si lasa desaga mai Incolo,

iar In clipa aeeea a venit un politai tnalt, cu fes rosu ~;

funda n ea gra , rn -a tras ~i m-a aruncat in barea ce pleca

spre a aduce ~i alti ealugari._ Ce treaba ai aici? mi-a zls. Estc interzis

eopiilor! Metgi la corabie. Sapleci!. Eu plangeam: barea a inceput sa se indeparteze.

in acea clipa. insa, Batranul a prins de veste, a alergat

~i strigat: ._Opre~te, intoarce copilullnapoij este al meu!

Barca s-a intors. Am fost eliberat.- rdarul - a~a erau numiti atunei paznicii,

polll"ii . f2lntului Munte; purtau fustanela alba ~i fes

'1 \

ro~§u~erau. prezenti la toate slujbele, peste tot - i-a spus

Batranulul:

- Este interzis 5 3 - 1 iei pe copil eu tine.

~ - 0 sa-I. iau. Este nepote!ul meu, i-a spus

Batranul. ~E copilul surorii mele ~i nu-I pot lasa. Este

orfan, 0 sa se piarda.

- Oa, dar pe mine au sa rna pedepseasca.

..- Nu, asupra mea sa fie. 0 s a vorbese eu eu

Starejii ca sa nu fii pedepsit.

. ~A~tfel, !mpreuna ell batranul meu /lunchi", care

mal tarZiu. rru-a devenit ~i Batran - Pantelimon era

nurnele lUI - am ureat la schit. Vreau s a spun cu asta

a Ournnez:u a facut multe minuni eu mine, smeritul.

":1A__naa rna oerotea pretutindeni in chip vadit. Astfel

~l III aceasta imprejurare, mana lui Dumnezeu rn-a

asezat in ~ainile unui batran duhovnic sfant, care

~r~a sa ma ocroteasca. Dumnezeu ll trirnisese sa ma

izbaveasca. _?-a facut 0 mare minune a proniei lui

Dumnez~u. In rnulte ~-a aj~tat, dar, inainte de toate,

marele ~.Jutor a fost ca am izbutit sa intru in Sfantu l

Munt~ fllnd.=de mic, de vreme ee nu era tngaduit.

~u ~t~am rurruc despre calugaric, Durnnezeu insa rn-a

il J utat .

Precum v-am spus, am ajuns la schit. De atunci

• urmat. 0 alta .. viat~i. Viata in Hristos. Slujbe,

pavecemite, utrenu, vecernii, privegheri. Viala plina de

har!

ICuviosul B~tra~ a~centua totdeauna di intrarea sa in Sfantul

Munte., fa 0 va~staa.tatde midi, a fost un eveniment exceptional ~i

Io~r,0 intervenpe rninunata a proniei ~ia haruJui lui Dumnezeu In

v1atasa.

29



Sfantul Munte

Kavsokal ivia

(1918~1925)

"Via!a mea in Sfantu/ Muntea fost rugaciune, bucurie,

ascultare fata de Batranii mel."

Cand am ajuns in S fan tu i Munte,

eram mic gi negtiutor de carte

Ca sa va istorisesc acum despre viata mea in

Sfantul Munte, iublrea mea, daruirea mea, nu-mi vaajunge timpul ... (Evr. 11, 32). lubirea mea pentru voi

rna tndearnna sa va povestesc cate-rni arnintesc.

Deci, cand am ajuns in Sfantul Munte eram,

precum v-am spus, mic ~i nestiutor de carte. N u ~tiam

sa citesc decat pe silabe. Batranii mei ~ care erau ? i

frati dupa trup , batranul duhovnic Pantelimon ~i

ieromonahul loanichie - m-au intrebat:

_.~tii sa citestli

~EI, stiu putin, Ie-am raspuns,

Era sambata seara. M-au pus sa eitesc Catisma.

Rusinat, am inceput sa citese Psalmul lntai:

31



_ F e... fe... r i . .. fl... eit bar ... bar ... ba . .. ba . ..

. ..

Silabiseam._ Bine, copilul meu, las' sa citese eu, a zis

rintele loanichie, ~i citesti tu in alta zi. ~i-a pus

~ia tnceput:_ F erieit barbatul earele f)~a umb /at. .. (Ps, 1, 1).

Imi intelegeti rusinea, Asta rni-a fost 0 lectie.

rebuie sa invat sa citesc", m-am gandit,!

Am pus-o repede In fapta, Cand gaseam timp (~i

eam mult timp liber) luam ~i citeam Psaltirea, Sfantariptura a Noului Legarnant, eanoane, ca sa mi se

zlege lirnba ~i astfel, din multa eitire, am invalat

altirea pe de rost. Studiam ~inoaptea.

A m s im lit ca'mi ~ a aflu p e piimant,. . . ci i n 'cer .

[ntr-o noaptes-a facut priveghere in biserica

are' a Sfintei T reim i. Era in primele z i Ie dupl3. sosi rea

ea. Schitul nostru praznuia. Seara, Batranii au plecatbiserica, iar pe mine m-au lasat sa dorm la chilie.

ram micut ~i s-au gandit ca nu eumva sa nu rezist

~na dirnineata, la sfarsitu' privegherii.

Parinte.le loanichie a venit dupa miezul noptii ~i

a trezit._ Scoala-te, rni-a zis, trnbraca-te, sa mergem la

L-am ascultat de tndata. In trei minute am ajuns

1 Sfanta Treime. M-a lasat sa intru primul. Era pentru

la oara cand intram tnauntru, M-am pierdut!

l+iserica era pi ina de calugari stand tn picioare cu

i-vlavie ~i luare-aminte. Policandrele i~i lmprastiau

lumina pretutindeni, luminandicoanele de pe pereti ~i

!I(' la iconostase. Candelele aprinse, mirosu! de tamale,

psalrnodiile rasunand in neparnanteasca frurnusete a

II ptii ... M-a cuprins 0 frica sfanta. Am sirntit ca nu rna

"flu pe parnant, ci in ceL Parintele loanichie rni-a facut

.,.mn sa lnaintezsi sa rna fnchin la icoane. Eu, nirnic.

- Tine-rna, tine-mal am tnceput sa strig. Mi-e

Iridi!

M-a luat de mana ~i, tinandu-I strans, m-am.iproplat ~i m-arn inchinat. A fost cea dintai experienta

0 1 mea. S-a lntiparit adanc inlauntrul meu. Nu 0 voi uita

niciodata,

Pentru 0 vreme

am trecut printr-o ispita ...

Am fost foarte bucuros ~i entuziasmat de viata

mea acolo. Pentru 0 vrerne insa, la inceput, am trecut

printr-o ispita. Am inceput sa rna gandesc la parintiirnei. Ii Indurerasern. Imi era mila de ei, caci nu. stiau

unde ma aflu. Ma mai gandearn ~i la un var de-al rneu,

rle-o varsta cu mine. S-a nascut in mine, deci, dorinta

de a ma intoarce in sat ~ide a-I aduce pe varul meu In

fantul Munte, pentru a trai ~i el aceasta rninunata

viat~i. Simteam ca am datoria de a-I aduce la Hristos,

dar nu spuneam nimic Batranului meu. Am inceput,

deci, sa nu mai am pofta de mancare,· sa ma

lngalbenesc la fata, sa tanjesc, ..

33



Batranul si-a dat seama. M-a chemat lntr-o zi ~i

i-a spus cu iubireparinteasca:

- Ce ai, copilul meu? Ce Ii se tntarnpla?

l-am spus totul. Asta a fost, rn-arn slobozit! A

recut ispita. $-a inters iara~i pofta de mancare, inima

i s-a umplut de bucurie.

Am continuat sa fac ascultare de Batranii mei.

i stralucea fata, m-arn facut tot mai frumos. In vreme

e la inceput eram neputincios, cu timpul rn-arn facut

umos. Fata mi-a devenit ingereasca. Cum mi-am dat

eama? Mersesem la Batranul ~i,cum batea soarele in

eam, acesta s-a facut ca 0 oglinda. Vazandu-rni fata,

m zis intru sine-mi. ,,0, ho, hot Cum rn-a schimbat

arul!". Mai inainte ma gandearn la parintii mei,iar

andul la ei ma chinuia. Apoi nu m-am mai gandit la

Ii aveam nurnai in rugaciunea mea, sa-i rnantuiasca

omnu!. La inceput tanjeam dupa ei. Pe urma, numai

upa Batranii mei. Ii pomeneam pe parinlii mei, dar

ltfel, numai in iubirea lui Hristos. Am inceput sa

ostesc mai mult ~i sa rna nevoiesc mai mult, dar

~i0 mai mare nebunie ~i inflacarare. Doream sa

a aflu nelncetat In biserica ?i voiam sa fac tot ceea ceoiau Satranii, sa . Ie aduc rnulturnire. lata ce

imbare I ce Prefacere, ce muta] i i savarseste haru I lui

i ; iubeam pe HatTani; me;

Precum am spus deja, Satrani i mei erau

I, rlntel Pantelimon ~i fratele sau, parintele loanichie.

luhcarn. desi erau foarte aspri. Eu nu-mi dadearn

'i earna de asta atunci. Nu socoteam ca se poarta aspru

cu mine, caci Ii iubeam ~i avearn mare respect ~i

(lvlavi·e fata de ei. Evlavia mea era.... a?a precum

v deam icoana lui Hristos, 0 asemenea tearna sfanta?i

I) astfel de evlavie aveam. Dupa Dumnezeu erau

B:1tranii. Erau preop arnandoi, iar de fel erau din partile

Karditsei, dintr-un sat de sus. Ii spunea cumva satului ....

Hine ar f sa ne amintim ... Mi-am arnintitl E satul

Mesenikolas al Karditsei. De acolo aveam patura cu

rare am dormit pana de curand.

Fikeam deplina ascultare de ei. Ascultare! Ce sa

v:i spun, 0 stiarn! M~am darurt ei cu bucurie, cu iubire,

Aceasta ascultare desavar?ita rn-a mantuit. Pentru ea

mi-a dat Dumnezeu darul. Da, v-o repet, facearn

deplina ascultare de Batranii mei. Nu ascultare silita ci4 ,

('U bucurie ~i iubire. Ii iubeam cu adevarat, ~i, pentru

(·:i-i. iubeam, aceasta iubire rna facea sa simt ?i sa

nteleg ce voiau. Cunosteam, inainte de a-mi spune, ce

voiau ~j cum voiau fiecare lucru. Mergeam a.ci,

In rgeam dincolo. Le eram daruit cu totul. Pentru

d easta, sufletul meu zbura de bucurie langa ei ..Nu ma

mai gandeam la nimeni. Au trecut parintii, au trecut

runoscutii, au trecut prietenii, a trecutlumea. Viata

mea era rugaciune, bucurie, ascultare de Batranii mei.

o singura data spuneau ceva, ?i eu pazeam. De

p.ilda, mi-a spus odata Batranul:

~ Copilu! meu, sa-Ii speli mainile ~i inainte de

masa, dar ?i de fiecare data cand mergem la biserica,

I) ntru ca urrneaza sa intrarn lntr-un loc stant ~i toate

Ir ibuie sa fie curate. lar noi suntem arnandoi preoji, ~i

...ujim; trebuie sa avem curate atat rnainile, cat ~i toate

( olelalte ale noastre.

35



Astfel imi spalarn eu sap un rnainile. N~a fost

evoie sa-rni spuna ;;i a doua oara. Inainte sa rnananc,

sapuneam. Daca mergeam pentru eeva la biserica, Ie

punearn. Daca atingeam eeva, .Ie sapunearn. La

daca era eeva rnai fin de lucrat,le

Asta facearn eu toate lucrurile, fara sa ma

tnlauntrul meu. Tineti seama ea aveam doi

atrani ;;i de multe ori lm i eereau ;;i lueruri potrivniee

ul eeluilalt.

Intr-o zi tm i spune pari ntele loanich Ie:

~la pietrele astea de aiel ;;i du-Ie aeolo!

Le-arn dus In loeul pe care mi l- a a ra ra t, A venit

eel mare. Indata ee le-a vazut, s~a rnaniat ;;i

spus:

- Ce am sucit! De ce-ai facut asta? Acolo ne

buie pietrele? Sa Ie duei la lac, unde le-ai gasit!

"Om sueit" - as a ma eerta cand se mania.

In ziua urrnatoare a trecut pe acolo parintele

aniehie. A vazut pietrele la locullor, s~amaniar ;; i mi-a

- Nu ti-am spus sa Ie muti acolo?

Eu m-am rusinat, m-am inrosit. r-am pus

etanie ;;i i-arn zis:

- Parinte, iarta-ma, Ie dusesem aproape pe toate,

r Batranul rn-a vazut ;; i mi-a spus: "S a Ie ducila lac,

olo ne trebuie", ;; i le-arn dus tnapoi.

Mi~a [inut acum rnorala parintele loanichie.

M-au supus multor alte incercari de felu! acesta.

nu aveam deloc viclenie: nu ziceam: .Oare ma

. rca.?". Nu-mi dadusern seama ea m~ tncearca,

nd ~ lucrurile eurgeau cumva firesc. Este important

IV. spun, pentru ca, atunei cand ci neva ;;tie di este

Incercat, poate sa fad! ;;i eea mai grea rnunca, 'sa arate

{ ~ este ascultator Insa cand nu ;;tie ca este incereat ;; i il

vede pe celalalt mimiindu-se, nu se poate sa nu se

rlatine lnlauntru] sau ; ; i sa zica: "Mai, mai, ce-i astai

I)e atalia ani calugar ;;i se m anie? 5e poate luerul

.t .estai Poate monahul sa fie manics ;;i s a se roage? Sa

1 1 U se f izbavit de manie? Oamenii a~tia sunt tareuodesav ar;;;ti..."

Eu insa nu gandeam asa, nici nu stiarn daca ma

lncearca. Dimpotrtva,

r n abucuram mult de asta,

IUlntru ca-i iubeam. Dar ~iei aveau rnulta iubire fata de

urine, desl nu mi-o aratau. Ii iubeam pe amandoi

J1~tranij, dar in chip deosebit ma sprijineam de

rluhovnic, parlntele Pantelimon .. Precum spune David

lipitu-s-a sufletu l m eu de T ine ? i pe mine m-a Sprijini;

elr 'apta Ta (P s, 62, 8), tot as a s-a lipit ;;.isufletul meu de

W'HranuL Adevarat va spun! ?i inima mea era Impreuna

I II inimalui.11 vedeam, 1 1 simjeam. Ma lua afara ~i

III rgeam I~ biseriea mare, iar de acolo pentru treburi

nnpreuna. II simtearn! M-a sfinjit mult faptul ca rn-arn

lip it de eL Asta m-a aj utat mult, ca s-a Iipit in irna mea

!II' a lui. Mare sfant a fost!

Cu toate astea, Batranul nu-rni spunea nrrmc.

N u numai ea nu spunea de unde se trage, dar niei

Il!lIl1ele lui de familie, niei altceva ... Niciodata nu a

',pus " Y n patria mea", sau "parinlii mei", "fratii mei" ? a .

lutotdeauna era. tacut ? i rntotdeauna se ruga ~i

mtotdeauna era bland. Dad. se mania vreodata, mania

~d $ i tot eeea ce spunea erau toate prefacute. II iubeamI credo c~ pentru aseultarea pe care am facut-o ; ; i[untru iubirsa pe care 0 aveam fata de el rn-a cereetatI pe mine harul,

37



Eram atent \a el, sa-I imit, sa iau de la e\. IIeam, aveam evlavie la el, 11 priveam ~i ma

seam. [rni ajungea numai sa-l vad. Mergeam rnult

reuna. Urcam de la Kavsokalivia sus, pe munte. sa

copacei Tot drumul nu scoteam 0 v,?rba. Imi

intesc de Batranul, cum trn i arata ce sa tai. ln data ce

m unul, strigam:_Parinte, l-a m ta ia tl

Zicea:_Vino aici, du-te cu un fierastrau acolo.Curatam de jur trnprejur, sa tncapa fierastraul.

tranul mergea sa-rni gaseasca altul. I I taiam "dintr-o

flare" .Indata strigam:

_ Parinte, I-am taiat'Cu bueurie. Astea nu erau lucruri firesti. Era

birea mea, era harul lui Dumnezeu care luera asupra

ea prin Batranul.· .Adeverese ~i eu ee se spune: c a . ni~te monahi

ergeau la un pustnie ~i, Inconjurandu-I, Ii puneau

lurite Intrebari. Unul dintre ei ~edea ~i nu vorbea.

rivea la fata Batranului. Toti intrebau, el nu vorbea. ~i

ziee pustnieul:_ Pentru ee, copilul meu, tu nu ma intrebi

imic? Nu ai niei 0nelamurirei

Ii raspunde::. Eu nu vreau nimie altceva; tmi ajunge numai

ate vad, Parinte8.

Adicaacesta se bueura de parinte prin har, II

II" rb a", primea harul lui Dumnezeu prin mijloeirea

II Velll 1 10 11 ('( 1ul, Pentru avva Antonie, 29 , Editura Reintregirea,1\111.111111,1,9 9, r. 11.

lui. ~i ~f~mtul ~i~eon Noul Teolog spune acelasi lueru.

Marturlse~te ea ~Ie! a primit harul de la Batranul sau.

Tof ce isceem, fJceam cu bucurie

Ba:r~nii ~e~ nu ma puneau la munci grele.

LJdam g~a?lna ~I faeeam rueodel ie, eeva scu Iptu ra In

I(!m~. Nlel: nu-mi tineau prediei. La tnceput rnergearn

ru ella slujbe, nimic altceva.

. Dupa ~ai multe zile, m-a chemat Batranul ~il~lI-a dat un srrag de metanii ~i mi-a spus s a zie in

11~!care.seara rugaciunea .Doamne lisuse Hristoase,

llu~ lUI Dumnezeu, miluieste-ma". Nimie alteeva. Nici

j) rnvatatura, niei 0 lamurire, Mai rntai mi-a dat

metaniile ~imi-a spus:

- Fii atent! Pune metanie, saruta-rni mana, saruta

rrucea de pe metanii, sa te binecuvantez ca sa te ajute

Dumnezeu.

De atunei am invatat sa ma rog cu metaniile.

La inceput nu rna trimiteau in afara Chiliei la

tu-buri exterioare. Toate treburile Ie faceam In casa,M rgeam apoi in gradina. Saparn, udarn, taiam iarba,

lui ee puteam. ~poi am inceput rueodelia. Dupa ce

.,praveam treburi!e, ma puneau sa citesc la Psaltire iar

III munceau mai departe. Singurul lucru de carerna

Itlgrije~m er,a~cum s a slujesc, cum sa-i multurnesc pe

II . lranii mel rntru toate. Tot ce-mi spuneau faceam,

1 1 : ' l ~ a~ cuvantul intoemai. C~as a fiu sigur, II repetamsi" rnvatam ca, P : 0 lectie. II puneam in minte ~i II

hI' ram. De pilda, rucodelia mea era seulptura. Eram

"I('nt eum lucrau Batrani imei, iar seara, cand intram In

39



ternut, repetam in rninte .Jectia": luam lemnul, II

II punern In apa sa se Imbibe; apoi II scoatem

ra ~i 11 lasam sa se usuce, 11 cioplirn, 11 tragem la

11netezim cu glaspapir, lu ar n ra sp a, facem asa,

a ... Apoi 1 1 netezim cu 0 piatra de mare, cristalizata,

re este ca un diamant ~i face lemnul sa luceasca: pe

ma facem schite ?a. Toat3 rucodelia 0 treceam prin

intea mea ca sa nu uit nici eel rnai mic lucru ~isa 0,inesc tntocmai cum voiau ei. M a temeam sa nu fac

eo greseala ~isa-i necajesc. De aceea tnvatam pe de

st tot ce-mi spuneau.Ma larnureau ?i pentru ce trebuie sa inval

Im i z ic eau:_ Fii atent, sa inveti rucodelie. Aici nu poti sa

ai altfel; nu-i manastire, adica chinovie, ca sa .avern

adini, vii, stafide, fructe. Trebuie sa muncesti. ca sa-ti

mperi posmagi i.

Acestea lm i ziceau, aratandu-mi rucodelia. Ca

nu-i necajesc, studiam ?i noaptea, precum v-am

us, tndata ce intram in asternut. Astfel, dimineata

ram pregatit pentru munca. Tot ce facearn, facearn cu

ucurie. Ziceam: ,,0 sa rna fac monah! Trebuie sa lnvaJ

sta sa vad ce noirna are". Aveam curiozitatea sa afluI

rice lucru in Intreaga lui adancime ?i lalime. Voiarnsa

e Inval pe toate, nugandindu-ma ca voi deveni mai

rziu predicator si voi avea nevoie deele, ci din iubire

entru Hristos. Am luat binecuvantare de la Batran sa

itesc slujba tunderii In monahism, ~i in cincisprezece

0 stiarn pe de rost.

M-am obisnuit s a nu-mi msi las mintea sloboda,ca s a dobendesc curajia mintii

Acolo unde lucram, unde faceam cele ale

i1culpturii, aveam ?i Sfanta Scriptura. 0 deschideam ~i

(il am. Aveam Evanghelia ~i citeam de la inceput, de

1 '( inceputul celei dupa Matei: Cartea naJterii lu i lisu s

Ilris tos, fiu l lu i David, fiu/ ... (Matei 1, 1). Citeam,

muncearn ?i 0 repetam In minte. De multe ori repetam

Iuvintele Evangheliei, ~i chiar ~i acum mi Ie amintesc.M,' j ingrijeam sa am in mintea mea cuvinte sfinte. Nu

1 1 1 , ' \ obosea sa Ie repel de multe ori. lubeam cuvintele

.lumnezeiesti. Ie simtearn, ma adanceam In ele. Nu ma

, luram sa Ie spun Intreaga zi. ~i zilnic dad Ie ziceam,

uu obosearn.

Aveam 0 mare inflacarare ?i, atunei cand

I\, tranii mei plecau dirnineaja ~i se intoreeau seara, eu,

I II r fiind, mergeam la bisericuta, la Sfantul Gheorghe,

i ma daruiam rugaciunii, M a duceam acolo. Da ...

( 11m era! Atat de mult m a bucuram, ca nu mai

Illlncam. Nu-mi placea s a ma desprind de acolo.Ilq( legeti? Spuneam rugaciunea, cantarn, eiteam.

Ml'rgeam acolo singur. Aveam un glas foarte frumos.

V , spun, aveam un glas foarte, foarte frumos! Nu va

'Ie acum ca sa ma laud pe mine lnsumi, ci a~a

, Illteam eu. Aveam un glas foarte frumos ~i, asa cum

, , 1 1 1 ' m, semana cu niste bocete. Erau cantece de

tuhtre pentru Hristos, tot ce vrei ... Intelegeti? Mai ... Ce

Ill) be de In rnorrnantare, ce... Tot ce vrei! De-astea

IIii' m. Ei, ee sa v a fac ... Uite, de-astea va povestesc.

Iiwa prin care-am trecut. Intelegeli?

41



_ Maine frarnantarn, asa ca pregatestc-te sa

aduei eeva craci.

Luam sfoara ~i pleeam In munte, dupa craci, pe

uri rnai usoare sau mai anevoioase. Nu numai de

stea trni amintese, ci ~i ca de multe ori Batranii mei

trimiteau sa aduc buturugi sau lemne, pe care Ie

eam pe mine ea 0 sarcina de rnagar . ~i asa cum

m tncarcat ~i bolnav de mijloc, sedeam pe cararuie

ma odihnesc. Daca vreodata mi-era prea greu, lmi

am intru sine-mi. ,,1i-arat eu, magar batran!". Nu

osteam ce-i lenea. Ei, tntr-adevar, nu-mi era mila deul meu. Pentru ca ma dureau genunchii, eu ma

bunarn. Adica, eu cat ma dureau ~i se "razvrateau"

i mult, eu luam 0 povara ~i mai mare. ,,1i-arat eu,

batranl", ziceam din nou. Ma razbunarn, ma

bunam pe raul de mine. De neerezut este ca eu, un

il de ~aptesprezece ani, ma trnpovararn cu 0

utate de ~aptezeci de ocale, pe 0 distanta cum ar fi,pilda, din Omonia pana in varful Licavitosului.

Nu exista nici un pic de lene. Ma multurnea sa

rog, chiar ~i cand eram obosit. II cautam pe

mnezeu mai mult tn osterieala. Asta trebuie sa 0

~isa tntelegeti ca, tntr-adevar, se poate izbandi.

te un lucru care tine de iubire. Nu este pur ~i simplu

tul ea mergi repede. Faci 0 treaba, apoi incepi alta,

lntorci, faci alta treaba ~i iei seama la toate sa Ie

sa uzi, sa sapi, sa aduci pamant ~i erengi, sa

i pe munte, sa aduci lemn pentru rucodelie. Prin

ire devii vesnic rniscator. Sa vezi atunci cum fug

Ie! Arnortesc toate. Auziti? Aceasta este 0 viata

.ulcvarat straina, 0 viata cuvioasa, sfanta, viala

II.u li i.l

I

fram 0salbJticiune a padurii

Nu pot sa va aduc exemple despre ce tnsearnna

o ascultare adevarata. N u este ea ~i cand am vorbi

cum despre aseultare si, deodata, sa-]! spun IIDu-te, fa

o turnba", iar tu sa asculti. Nu-i asta aseultarea. Trebuie

a fii fara de grija, adica sa nu te gande~ti deloc la

problema ascultari i, ~i dintr-o data sa iti eer eeva, iar tu

a fii gata sa 0 faci eu bucurie. Sa te afli desprins de

munca In c1ipa aceea, sa nu fii in stare de veghe ~ipregatire, ~i chiar atunei sa te smereasca. Prin purtarea

ta vei arata atunei daca faci aseultare sau nu.

Eu pazearn dupa litera porunci Ie Batranilor mei.

imi ziceau:

- N-o sa vorbesti, n-o s a spui ce facem ~i ce

randuiala avem la Chilie. Daca tntalnesti pe drum

vreun calugar ~i ili spune .Binecuvanteaza!", sa

raspunzi eu evlavie ~i iubire I I I Hristos

.Binecuvantati!". Fireste, daca este un Batran, sa li

!laruti ~i mana. Dad! te Intreaba liCe fae Batranii tai?",

sa spui "Bine, eu rugaciunile voastre", ~i sa pleci lndatamai departe. F a r a alt cuvant, lar daca vine din spate, se

. ipropie ~i te tntreaba ceva, nu sta ~i nu raspunde,

p ntru ea nu toti ealugarii sunt buni ~ieste nevoie de

luare aminte. Oriee te intreaba, sa zici: "Nu stiu,

tntrebati pe Batranul, nu stiu". Sa spui

.Binecuvanteazal" ~i sa pleci. Sa nu-ji zica: .Sculptura

voastra nu-i asa de buna, hai sa-nve]i pictura, rnuzica

s.a.", Nu asculta nimic, line-li drumul.

Mi s-a lntarnplat odata sa m a trirnita la Sfantul

Nifon. Pe drum, deci, am intalnit trei mireni - asa Ii se

45



une In Sfantul Munte celor care nu sunt monahi - si,

obiceiul meu, le-arn spus .Binecuvantatil" ~i am

cut. Parandu-le a fi un Ifs~ilbatic", unul dintre ei a zis:

- Sarmanu l copil, nu pare a fi prea bine.

Eu trecusem deja de ei, dar aveam un auz foarte

n. Auzind acestea, m-am bucurat pentru 0 asemenea

erire. Am zarnbit In sinea mea. "Are dreptate, am

us, are mare dreptate, dar de unde sa fi stiut de

bunia mea!?"

Nu iesearn prea des afara, nici la hramuri nu ma

au Batranii mei. Adica, daca se praznuia vreun sfant,mergeau ~i pe mine ma lasau acasa.

In Sfantul Munte, Batranii aprindeau focul la

ilii. Eu nu voiam sa stau aproape, nu r n a apropiam

loc de foc. Cei mai batrani sedeau langa foc, eu

dearn mai departe. Mi-era frica. Mi-era frica sa nu ma

tame focul; Ie-am spus Batranilor mei ~i ei, saracii,

a lasau. Este ~i 0 problema de obisnulnta, Daca te

isnuiesti sa stai ianga foc, nu te mai poti dili. Daca

eodata ma prindea guturaiul, beam un ceai fierbinte,

cearn cinci-sase sute de metanii, transpiram, ma

himbam. Apoi cadeam la pat ~i rna facearn bine.Eu eram lntr-adevar un om "salbatic". Eram ca 0

lbaticiune a padurii. Va spun sincer. Alergam descult

in zapada, pe stanci, Sa f i vazut cum rni se tnroseau

eznele, picioarele! Se inroseau T n zapada, Nu

atranii mei m-au pus sa umblu descul], §i nici ei nu

au desculti, Eu singur am vrut. Dar nici nu-mi ziceau

nu-rni scot incallarile. In biserica, insa, purtarn

orapi ~i pantofi, nu opinci. Mi-aduc aminte de ceva

arte frumos. Era prirnavara § i Batranu! m-a trimis la

crasla. Alergand, mi-am scos opincile, caci voiam ca

pi ioarele mele sa faca .opincute", "talpici" de la

I~pada §i de la ger.

Vazandu-ma a§a, Batranii radeau de mine. Ma

mai smereau, r n a mai certau; chiar §i cand facearn bine

mi ziceau xa am facut rau. Fireste, nu mereu, dar

voiau "sa ma afle", adica sa ma prinda acolo unde nu

fI1 teIegearn.

Batranii mei erau sfinti. Se ingrijeau de cresterea

111eain multe chipuri, chiar aspre. Niciodata nu-mi

-puneau "Bravo!", sau "Ai facut bine". Niciodata nu

1 1 1 < 1 laudau. Tntotdeauna ma sfatuiau eum sa-l iubescII Durnnezeu si cum sa rna smeresc, Cum sa-l chern

p> Durnnezeu sa-rni tntareasca sufletul, ~i sa-l iubesc

mult, Asta am invatat. De "Bravo!" n-am stlut §i niei nu

I am cautat vreodata. Nici acasa T a pafinli nu rna

lnvatasera cu "Bravo, ee bine ai facut!". Mama ma

rerta, Tata lipsea, era in America, a muncit ani de zile

1 .1 Canalul Panama. Asta rn-a ajutat mult. Cel ce invala

...merenia atrage harul lui Dumnezeu. Daca nu rna

crtau Batranii, ma necajeam ~i zieeam in sine:

IIManca-ne-ar raiul, n-arn gasit Batrani buni". Voiam sa

m a incerce, sa rna certe, sa se poarte aspru. Acuminleleg ee aspri erau. Atunei nu-mi dadearn seama, caci

ii iubeam. Niciodata n-arn vrut sa rna despart de ei.

D in m a re a m ea rilvna , c ate od ata

a lu ne ca m pe a /a tu ri

Din rnarea mea ravna, insa, cateodata a!unecam

pe alaturi. Ravna rna irnpingea catre exagerari, Faceam



nevointe fara binecuvantare. Dar asta este egoism. Sa

dau un exemplu. Ascultati.

Batranii mei lipseau intreaga zi cu treburi ~i rna

au singur la Chilie. Eu facearn rucodelie. Rueodelia

astra era, preeum v-am spus, cioplitul in lemn. Mie

a nu-rni aratasera 'in intregime eum se face luerul,

teama sa nu plec.

lntr-o zi, deci, am luat un lemn alb, frurnos, ~i

facut pe el 0 schita, Era 0 rnierla foarte frurnoasa,

aripi Ie date pe spate, ciugul ind un strugure.

orchinele era atarnat de 0 vita cu doua-trei frunze. Ait foarte frumos. L-am ~i netezit bine. Cand s-au

ors Batranii, m-arn dus sa Ie pun metanie. Am luat

mine ~i eeea ce lucrasem, ~ i-am zis parintelui

- U ite ce-am facutl

Indata ce-a vazut-o, a facut ochii man ~i a

- Cine ti-a spus s-o faci? Ai intrebat pe ci neva?

A apucat-o, a aruncat-o jos, a facut-o bucatele.

- Sa mergi r.epede la Batranul sa-i spui, rni-a zis.

Eu m-am necajit mult ~i Ie-am cerut iertare. Nu

i-am dat seama ~i i-am suparat.

- De ce faci Iucru ri ~i n u intrebi? Mergi repede

Batranul, arata- i buca ti Ie ~i 5povedeste-te.

M-am dus lndata la Batranu\, i-am ararat

catile, iar el rni-a spus:

- Copilul meu, nu trebuia sa faci asta. Fara

necuvantare nu se face nirnic. Altfel, poti sa cazi in

~ lare ~i sa pierzi harul lui Dumnezeu. Am pus

tanie, am cerut iertare cu simplitate ~i fara patirna,

u numai ca nu rn-a tulburat certarea, dar mi-am zis:

ILltranii mei trebuiau sa se poarte mal aspru, sa rna

p l ' e I pseasca".

Altadata, tnsa, am facut ° neascultare cu buna

I IIlta. Intr-o zi, tnainte de a pleca Batranii pentru

Ill'buri, rni-a spus Batranul eel mare:

- Vezi acolo sus, pe raft, aeea carte? Sa n-o

0 1 1 nzi. N-are rost, esti mic. Mai tncolo, cand a sa te fad

tll,li bun, mai smerit, 0 s-o citesti.

Aceasta era pentru mine lege. Niei nu priveam

r.ur partea aceea. Intr-o alta zi, plecand Batranii la

{'r sia, rn-a ajuns euriozitatea. M-am dU5 ?i amIII put 5-0 privesc. Era sus, eu eram mic ~i nu

1IIIrlgeam la ea. M-am tot tnvartit, m-am invartit. .. .Ei,

. I I T I zis in sine-mi. cel putin sa vad ce spune". Deci, am

PIIS un scaun, m-am suit, am ajuns la ea ~i am coborat-o.

j (. pacatl Lite re Ie erau toate amestecate, ca a lim ba

Idrt\ina. Era sensa de mana. 0 carte mare, foarte mare,

110 sa. Erau cuvinte din greaca veche pe care nu Ie

III! legeam, Ie-am tnvatat mai tarziu. ~i niste Iitere ...

N ste /lsI/-uri, niste ... mail mail Ce sa va spun! Era un

nunuscrls. Era cartea Sfantului Simeon Noul Teolog.

I ),tf era 0 carte foarte mare, eu foi groase. Oho!

( • ntarea multe kite. Deci, hai acum 5-0 citesc! N-am

I utut. Am suit-e la loc.

Insa dupa aceea m-a cuprins necazul,

tulburarea, amaraciunea, Nici rnunca, niei rugaciune,

Nimic. Alte dati, cand lipseau Batranii, mergeam in

hi" rica ~i, avand glas frumos, cantarn. Rosteam ceva

uopare, era un fel de tanguire. Era ca 0 strapungere a

uirnii, imi placea ~i ma misca mult. Dupa aceasta

111'.1scultare,lnsa, n-am mai mers In biserica. Am iesit

d.lra, m-am asezat pe bordura ~ipriveam necajit Marea



Sedeam ~i ma uitam la mare. Nu voiam sa zie

ici macar "Doamne lisuse". Oh, ma lnlelegeti? Mare

ohorare. Deci, nu m-am dU5 la biserica, n-am spus

oamne lisuse". M-a cuprins 0 mare tristate. Ei,

credinta In Dumnezeu, dar nu voiam sa. calc

orunca Batranilor. Pe Dumnezeu 1 1 slmteam, dar nu

iam 5.1-1necajesc pe om. Nu voiarn sa fiu pricina

tristarii nirnanui, Ce sa fac. .. Oh!. ..

Seara au venit Batranii. Ce sa fac eu, sarmanuli

andeam sa Ie spun. N-am putut. Am mersla biserica

odc:a trebuia sa fiu cu ei. Am facut vecernia, am facut

vecernita. N-am spus nirnic, Am urcat 13 chilie.

-am facut metaniile, nici canonul, nici rugaciunea cu

ragu] de metanii. M-am tntins in pat §i r n a tnchipuiarn

m vol fi, cand am sa mor, in sicriu. Ei, §i m-am

cajit, Dirnineata a sunat clopotelui, am coborat, am

tit la slujba. Am sfar~it utrenia, s-a spus "Pentru

gaciunile ... " , Am iesit afara, Am plecat dela biserlca

sa mergem in trapeza. N-arn mar rabdat. L-am tras

tin de maneca pe Batranu.I, duhovnicul, §i i-am spus:

- Am nevoie de tine putin, parlnte,

S-a tntors tndata, am intrat din nou in biserica.

- Sunt necajir, i-arn zis. Am facut neascultare.

i-ai spus sa nu ating cartea, iar eu rn-arn uitat la ea §i

aeea clipa nu pot sa mai aflu llnlste, Nici .Doamne

use", nici canon, niei rugaciune, niei metanii.

- E i, copilul meu, nu Ii-am spus? De ce-ai facut

- Parinte, iarta-ma, rn-a pus ispita § i sunt foarte

Iarta-rna § i, cu rugaciunile tale, voi lua arninte

rna; departe, sa nu-ti rna; fac neascultare.

Mi-a citit dezlegarea. Hop! Ce credetli Au trecut

loatel Aveam ceva bun: tndata ce rna spovedearn

B~tranului meu - slava Tie, Dumnezeule! - treceau

toate, tndata, De fiecare data cand r n a spovedeam, lm]

v nea 0 mare bucurie §i ma daruiarn rugaciunii.

~redeam di Ie-am spus pe toate lui Dumnezeu Insusi .

~a sunt iar cu Dumnezeu. Ei, cat de puternic aveam

luerul acesta in mine! Nici nu va· tnchlpuiti' ~i vad

.icurn pe unii zicand: "Fii atent, sa nu afle Batranul!"

Ati inleles .. , · 1 0 vrerne ee la noi, Batranu.1 era pana In

.idancurile ioimii.

Ii iubeam mult pe Satrani; In aeea vreme toti

ucenlcii i§i iubeau Batrani! Dupa Dumnezeu, al doilea

Iucru era parerea Batran u lui. Daca faceai ceva

impotriva. neascultare, nu trebuia ruci sa te

imparta§e~ti, nici, nici ...

Tein« vieti! duhovnice§ti

e st e a sc u lta r ea

In Sfantul Munte, multi au trait ascuns, Au murit

r~ra sa-i §tie nimeni. ~i eu am vrut sa traiesc asa,

nestiut. Nid predicator n-arn vrut sa ajung, nici nimic

altceva. Nicl nu m-am gandit vreodata sa ies din

Sfantu] Munte. Un copil In desavarsi ta pustietate!

Pentru a intelege pustia si Iipsa de ajutor, uream pe

munte, ramaneam cateva ceasuri acolo ?i voiam sa

l'raiese ca un pustnic. Mancam buruieni, ea sa ma

nevoiesc. Voiam sa traiesc singur. precum Sfantul pe

are il iubeam de pe cand eram rnititel - loan

Colibasul. Acesta este sfantul meu iubit. Pe el l-am

5 " 1



at. M-a uimit cum a rabdat sa stea acolo, langa

lui, locuind in coliba, fara sa se descopere,

neincetat: "Ti-ai ridicat coliba lnaintea

rtilor parintilor tai", Asa spune troparul sau:

Din pruncie dorind fierbinte dupa Domnul,I

lumea ~i cele frumoase ale lutni! ai paras;t

~i ai sihastrit in chip desavar~it.

Ti-a; ridicat coliba fnaintea por!ilor parinti/or tai,

zdrobit-ai cursele demonifor, preafericite;

pentru aceasta pe tine, iosrie. Hristos dupa

te-a prosliivi),"

~i luminanda:

Sarac asemenea unui alt Lazar"ai rabdat la por!ile parintilor tail cuvioase parinte,

trur-o cofiba mica stramtorat, preeirueletne.

Jar acum ai aflat loess desfatat in ceruri,

impreuna cu ingerii }i cu tori sfintii, preacuvioase

Batranului meu Ii spuneam totul. Da, tot ce

iar el, vazand unele exagerari, lrni spunea

~icand:- [nselare, copilul meu.

Intreaga mea viala era un rai. Rugaciune, slujire,

odelie, ascultare de Batrani. Dar ascultarea mea era

ul iubirii, nu al silniciei. Aceasta binecuvantata

cultare m-a folosit mult. M-a schimbat. M-a facut rnai

mai limpede, mai tare la trup ~i la suflet. M-a

ut sa Ie cunosc pe toate. Trebuie sa dau slava lui

mnezeu zi ~i noapte, caci rn-a Invrednicit sa traiesc

f I in aceasta viata.

M-am aplecat asupra ascultarii. Au venit singure

4 (II lalte, pe care Dumnezeu le-a randuit in viata mea.

i darul prorociei, tot pentru ascultare mi I-a dat

I omnul. Ascultarea vadeste iubirea pentru Hristos. lar

Ilristos ii iubeste In chip deosebit pe cei ascultatori.

I'ontru aceasta zice: Eu iubesc pe cei ce r n a iubesc, }i

r (Ii ce r n a cauta vor afla het". I n S fanta Scriptura se a n a',( rise toate, dar acoperit.

Aveam multa ravnapentru cele duhovmcesti

Batranii mei nu mi-au randuit niciodata ce sa

1 . 1 . Mi-au dat un sirag de metanii ~i rni-au spus:

- Sa zici rugaciunea.

Nimic altceva. Ma vedeau ca sunt habotnic ~i

nu-mi spuneau multe, nici ce sa citesc. Nu ma lasau sa

til sc nimic din Parin!ii mario Adica nu r n a lasau sa-l

4 II sc pe Sfantul Efrem, pe Sfantul Isaac, pe Sfantul

II) n Scararul, pe Sfantul Simeon Noul Teolog,

Ivrghetinosul s.a, Ma oprisera de la acestea. Astfel,

I. and ascultare, citeam numai vieti de sfinti, Psaltirea,

Mineiele, Octoihul; din e!e am invatat sa citesc, cad

nu stiarn, Dar aveam rnulta ravna pentru cele

rluhovnicesti. Deseori mergeam in biserica Sfantului

Cheorghe, la a carei zidire am ajutat ~i eu, ~i cantarn

multe. Cel rnai mult imi placeau Canoanele Treimice.

~i imi placeau cele despre iubirea durnnezeiasca. Erau

I. nguitoare, cantece de dragoste, spuneti cum vreti. ~i

pi ngeam mult, dar nu erau lacrimi de tristate, ci de

u l 'i ldele lui Solomon 8, 17 (Septuaginta).



ucurie, dumnezeiasca bucurie. Eram rniscat. Le

steam frumos! Asta era viata mea. Traiam in harul

omnului, nu prin puterea mea. Toate erau prin

umnezeiescul 'har, nu erau nici prin tntelepciunea

a, nlci prinstiinja mea - fiindca nu 0 aveam - niei,

ici. .. Erau din harullui Dumnezeu.

Cateodata, tnsa, alunecam pe alaturi. Fara sa~i

treb pe Batranii mei, luam ceva initiative. Ascultaji.

entru curatia mintii am inceput sainvat pe de rost din

fanta Scriptura. Am inceput cu Evanghelistul Matei.

tr-o z i mi s-a dat prilej uI ?i le-arn spus pe de rost

rimul capitol din toerr.Cand au auzit, m-au certat ca

facut-o fara binecuvantare.

Am a§teptat cu emotie ecel ceas

Ce sa va spun, copiii mei, despre cum am

evenit monah? E mare poveste viata mea In Sfantul

[rnpllnisern paisprezece ani, cand Batranul rn-a

si-mi-a spus:

- Ce-o safaci, ce program ai? 0 sa ramai aici?

- Raman! am spus plin de multurniresi bucurie.

- Pune metanie.

Am pusmetanie. Atunci rni-a adus 0 rasa de-a

i, veche, pe care 0 folosea la lucru. Era atat de

eticita, tncar nu se mai vedea panza de la tnceput, iar

gat era foarte unsuroasa din prieina naduseli i. Iizusem pe calugarasf care veneau la biserica mare,

tmbracajl, ?i 0 asemenea rasa lrni inchipuisem

i u. Ca un copil ce eram, r n a gandeam la vesrnintele

I II care urrnau sa rna lmbrace, cat de frumoase, cat de

Iloi vor fi. .. Dar, cand a sosit ceasul, ce sa vadl

Idrentuite, peticite. M~am necajit un pic, cinci minute.

I, ~ram ?i mic, paisprezece ani ... Insa n-arn spus

11i111.IC,u rn-arnvaitat. Cand am vazut rasa, am sirntit 0

Htf"utate, precum v-arn spus, dar am tntors-o repede..prebine.

~Sa:fie binecuvantatl am spussi arnluat-o.

Nu m-arn mai gandit decat la nevoitorli care

purtau dulame de par ~i nu ~i Ie scoteau niciodata, niei

1 1 1 1 Ie spalau, Dumnezeu mi-a dat pentru asta mare

III:'!ngaiere.M~amdus la Psaltire. Am citit ~i Epistola lui

lo.ln. Si, Tn aceeasi zi, Dumnezeul meu, rni-ai vorbit!I iumnezeul rneu, rni-ai vorbit mult. ..

Doi-trei an; msi tarziu

am deveni; schimnic

Doi-trei ani mai tarziu am devenit schimnic.

Cu 0 zi lnainte am avut parte ~i de 0

I,necuvantare cu totul deoseblta. Trebuia s~ mergem

c u B~tranul la Marea l.avra, s~ luarn lncuviinlarea

pl'ntru tundere. Egumenul care a dat binecuvantarea

"Id foarte sfant, Pe drumul catre Lavra, trecand pe

I . nga sihastria Sfantului N i l lzvorarorul de Mir, am

I, mtit pentru tntaia oara aroma cereasca. Mireasma s-a

H'varsat asupra mea, ~i i-am spus B~tranului. El a

d" ultat cu simplltate ?i a trecut rnai departe, fara sa

puna nimic. A~a trebuie sa Ie vedem, simplu. A doua

()"ra. am simtlt aroma Ja moa?teleSfantuluiHaralamble.

55



in seara tunderii mele, toti parintii s-au adunat

biseriea mare a Sehitului, a Sfintei Treirni, au facut

eghere, au cantat eu strapungere: ~i eu, descult, in

ete albe, eram plin de strapungere. Am pus metanie

ror, rn-am inchinat la ieoane, iar rnai-rnarele a

sa-rni puna intrebarile tunderii. Oehii lrni erau

i de lacrimi de urnilinta. Dupa ee s-a sfarsit

egherea, am mers la Chilie. Eram foarte bueuros,

~i tacut. Voiam sa fill singur eu Dumnezeu. Cand

lntr-o astfel de stare, nu vrei niei sa canji, nici sa

esti. Cauti linistea, ca sa auzi limpede glasul lui

Mult imi placeau privegherile

in Siantul Munte

Viata Sfantului Munte este 0 viala de

eghere. La priveghere, cand se savar?e?te dupa

iinta, adica toti cei ce iau parte sunt uniti in

reuna-slujire, se naste 0 atmosfera duhovniceasca

care patrund to]! cu u?urinta ?i care aduce mare

s. Se subtiaza sufletul ?i se ivesc cele mai potrivite

eiuri pentru tnaltarea duhovniceasca ~i pentru 0

nca lmpartasire eu Domnul. in Sfantul Munte, la

doua se face 0 adevarata rascoala, Sirnteam 0

rna sfanta in ceasul acela. Rugaciunea cutremura

l loe, lumea duhovniceasca, lata ce inseamna

irea pentru Hristos.

Mie lmi placeau mult privegherile in Sfantul

Deveneam alt om. Eram intotdeauna foarte

nt. lubeam mult sa aseult euvintele slujbei. Nu

voiam ca somnul sa-m: fure mintea nici macar 0 clipa.

Nu rnotaiam, ci urrnarearn slujba eu dragoste.

{ teodata, daca statearn in strana, nu rn a sprijineam eu

.,p tele, ca sa nu atipesc, ~i nici dupa Dumnezeiasea

I iturghie nu voiam sa dorm. Stapanea iubirea, de

,1 . ea ramanearn treaz.

Harul pe care il avea acel siant

striiluce« §i in suiletul meu

La biseriea eea mare a Schitului, rnergand

pcntru slujbe ?i privegheri, am cunoscut multi oameni

',finti. Ascultati, sa va spun despre un sfant ascuns.

Deasupra Colibei noastre, foarte sus, vietuia

Illsi ngu rat intr-o coliba sarmana un rus, batran u I

Dimas. Era foarte evlavios. Batranul Dimas a ramas

.iproape necunoscut in toata viaja sa. Nimeni nu

P rneneste despre numele sau despre darul lui. Plecase

din Rusia. Cine stie care zile a mers. Le-a lasat pe toate

(il sa vina In acest colt de lume, la Kavsokalivia, ?i

10 ta viata lui a trait aiei. ~i a murit neeunoscut. Nu era

ni idecum egoist. Nu, nu, era nevoitor. ~i sa nu aiba

po nimeni langa el sa-i spuna: "Astazi am facut einci

«ute de metanii. Am sirntit asta ... ", Era un nevoitor in

~,lina.

Da, da, asta-i un lueru desavarsit. Desavarsit,

I -rtfelnic. l.ipsa de grija, slujire, sfintenle, petrecere fala

(. tre fata cu Domnul, fara a placea oamenilor. Robul

Stapanului. Cu desavarsire nimie altceva. Niei egumen,

nl i "Bravo!", nici "De ce asta-i a?a?" Am vazut un

. , r ~ nt in via!~.i. Da, un slant necunoscut. Sarrnanul,

57



pretuit. Cand a murit, cine stie dupa cate zile sau

ni l-au gasit, daca nu cumva 0 f fost ? i iarna. Cum sa

unga cineva acolo sus, la coliba lui de piatral? Nu-I

dea nimeni. De multe ori Ii aflau pe acesti pustnici la

ua-trei luni dupa adormirea lor.

Revarsarea ~i prisosul harului s-au pogorat

upra mea, srneritul. cand l-am vazut pe acesta, pe

tranul Dimas, facand in biserica metanii ~i

esarandu-si rugaciunea eu suspine. Cu metaniile lui,

at de mult II adumbrea harul, tncat stralucea p~ma ?i

mine. Atunci a covarsit ;;i in mine harul. Adica existainainte, prin iubirea pe care 0 aveam fala de Batranul

eu, insa atunei am sirnjit ?i eu harul foarte puternic.

va spun cum mi s-a intamplat.

Intr-o dimineaja, pe la trei ;;i jumatate, am mers

biserica cea mare, la Sfanta Treime, pentru slujba.

a devreme, inca nu batuse toaca. Nu se afla nirneni

biserica. M-am asezat in pronaos, sub 0 scara. Ma

gam nevazut de nimeni. La un moment dat s-a

schis usa bisericii ; ; i a intrat un monah inalt, in

rsta. Era batranul Dimas. Indata ce a intrat, a privit in

eapta ;;i in stanga, dar n-a vazut pe nimeni. Atunci,and in mana un sirag mare de metanii, a inceput sa

a metanii mari, multe ?i iuti, zicand necontenit:

lisuse Hristoase, miluieste-rna ... Preasfanta

scatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi". in

rand a cazut in rapire. Nu pot, nu gasesc cuvinte sa

ati;;ez purtarea lui dinaintea lui Dumnezeu; mi;;cari

iubire ;;i slujire, rniscar: ale iubirii durnnezeiesti, ale

ruirii de sine. L-am vazut stand cu rnainile desfacute,

chipul crucii, precum a facut Moise la Marea

si ... Ce era asta? Petrecea lnlauntrul harului.

rralucea in lumina. Asta era! Mi s-a tmpartasit ;;i mie

ndata rugaciunea lui. Am patruns lntr-o clipita in acea

.urnosfera. Nu rna vazuse. Ascultati, Am fost miscat ?i

.un ineeput sa plang. A venit haru1 lui Dumnezeu la

mine, smeritul ;;i nevrednieul. Cum sa va spun? Mi-a

unpartaslt harul. Adica, harul pe care il avea acel sfant

.1 tralucit si In sufletul meu. Mi-a dat harismele sale

rluhovnicesti.

Oeci, batranul Dimas cazuse in rapire, Fara sa

vr a 0facuse. Nu s-a putut stapan]. Nici ce zie acum

uu-i bine. Nu pot 5-0 pun in cuvinte. Asta este sa fiiluat in stapanire de Dumnezeu. Acestea nu se

I~muresc prin graiuri. Nu se explica deloe, ;;i daca Ie

«xplici, cazi foarte pe dinafara. Nu, nu se explica, nici

ill carti nu sunt infali;;ate, nici nu se fac lntelese.

I r buie sa fii sfant ca sa Intelegi.

Batranu/ Dimas mi-e imparta~it

harisma rugiiciuni; ~;pe cea a straveder;i

La ora patru s-au tras clopotele. [ndata ce a auzitrlopotele, batranul Dimas a mai facut cateva metanii ~i

.1 incetat rugaciunea. A sezut pe bordura - mi se pare

( ~ era zidita in pronaos - ; ; i a venit Makaroudas, asa II

.ilintau pe Macarie. Era iute ~i dulce la yorba. Era ca un

Inger. Ce frumos aprindea candelele! Ce frumos

.iprindea policandrul! Ce frumos Ie stingea apoi, una

rate una! Ce frumos facea metaniile! Cerea iertare in

dr apta ; ; i in stanga, lua cartile ~i facea pe canonarhul.

Mai, mai, ee-l mai iubeam! Era vrednic, caci avea harul

lui Dumnezeu.



Deci, a intrat In biserica Macarie, Makaroudas.

rmandu-l, batranul Dimas a trecut ~i el In naos ~i a

trat In strana, pregatindu-se pentru sluiba ~i socotind

nu a fost vazut de nimeni. Am lesit ~i eu din umbra

arii ~i, pe ascuns ~i cu teama, am intrat In naos. Am

~i m-am inchinat la icoana Sfintei Treimi. Apoi

-am Inters ~i am stat rnai departe. La IICU frica lui

umnezeu ...", multi parin]] s-au imparta~it. Am pus ~i

metanie ~i m-am Imparta~it. Din c I ipa imparta~i rii

cuprins 0 foarte mare bucurie, 0 insuftetire.

Dupa slujba am plecat In padure singur, plin dericire ~i bucurie. Nebunie! Spuneam In minte

gaciunile de rnultumire de dupa Sfanta Imparta~anie,

ergand spre coliba. Alergam vartos prin padure,

rearn de bucurie, deschideam in extaz rnainile cu

sufletire, cu putere, ~i strigam: IISlava Tie,

mnezeuleee! Slava Tie, Dumnezeuleee!" Da,

lm i Incremenisera, inlemnisera in chipul

Adrea, daca rna priveai din spate, ai f vazut 0

uce. Capul meu ridicat spre cer, pieptul ~i el in afara,

rca voia sa piece irnpreuna cu mainile spre cer.

ima voia sa zboare din piept. Ceea ce va spun eevarat, am patirnit-o. Cat timp am fost In aceasta

re, nu stiu. Cand mi-am revenit din starea In care

am, mi-am coborat manute!e ~i, tacut ~i cu ochii in

crimi, am mers mai departe.

Am ajuns la Chilie. N-am luat gustarea, precum

isnuiarn. Nu puteam vorbi. M-am dus in biserica,

r n-am putut sa cant nimic din cele ce cantarn

Am sezut In strana ~i ziceam .Doamne lisuse".

continuat acea stare, dar mai linistit. Eram foarte

s at. Am sfarsit In lacrimi. Curgeau nesilit din ochii

mei, singure. Nu Ie voiam, dar era a cutremurar

pricinuita de cercetarea lui Dumnezeu. Nu s-au oprit

p~na seara. Nu puteam sacant, sa gandesc, savorbesc.

~i daca s-ar fj aflat altul acolo, nu i-a~ fi vorbit. A~ fpi cat, ca sa fiu singur.

Un lucru este neindoielnic. Batranul Dimas rni-

.1 imparta~it harisma rugaciunii ?i a stravederii In ceasul

1 1 1 care el lnsusi se ruga 1n biserica Sfintei Treimi,

liiserica cea mare a Kavsokaliviei. Ceea ce mi s-a

IIltamplat - nu rna gandisem niciodata la a~aceva, nici

uu-rni dorisem, nici nu asteptarn. Batranii nu-mivorbisera niciodata despre aceste harisme. Asa aveau

Ilr dania. Nu ma Invatau prin cuvinte, ci numai prin

',t.lrea lor. Citind vietile sfinjilor ~i ale cuviosilor,

vrdeam harismele pe care Ie daruia lor Dumnezeu.

I'. rintii nu ispiteau, nu cereau semne nu cautau,h.irisrne. Credeti-rna, eu nu mi-am spusniciodata: "Ce-ar

II sa-rni dea Dumnezeu vreo harisrna?...". Nu m-am

•• ndit vreodata la a~aceva. lar acest lucru, la care nu

l l l - m gandit niciodata, s-a petrecut pe neasteptate ~i eu

1 1 1 1 i-am dat niciodata vreo 'insemnatate.

in dupa amiaza aceleiasi zile am iesit dinhlserica. Am sezut pe bordura ~i priveam spre mare.

I .1 apropiat vremea ca Batranii sa se lntoarca. Privind

d,I(,~ nu cumva yin, i-am vazut ca lntr-o proiectie,

I nborand niste scari de marmura, Insa acest loc era

III I partat, in chip firesc n-as fi putut sa-l vad. I-am

V./ut pe Batrani prin harul lui Dumnezeu. M-am

IIdl~dirat. Eraintaia oara cand mi setntampla asa ceva.

I IIIzburat afara, am alergat laei ~i Ie-am luat desagilc.

- De unde ai stiut ca venim? zice batranul.

61



Eu n-am spus rurruc. insa, cand am ajuns la

m-am apropiat de marele Batran, parintele

ntelimon, ?i, pe ascuns de parintele loaniehie, l-am

_ Parinte, nu ?tiu eum sa-li explie. in vreme ce

aflati dineolo de munte, eu v-am vazut inearcali ? i

alergat. Muntele era ea un geam ~i vedeam prin el._ Bine, bine, a zis Batranul, nu da niei 0

~i niei sa nu spui cuiva, caci -vicleanul

Traiam printre stele, in nemarginire, in cer

Preeum v-am spus, nu-mi dorisem niciodata

rul stravederii, Nici (and l-am primit nu m-arr.

sa tnaintez, adica nu l-am cultivat. Nu i-arn dat

tnsernnatate, N-am cerut niciodata ~i niei nu cer

la Dumnezeu sa-mi deseopere eeva, pentru ca

eotesc ea aceasta este potrivnic voii sale. Dupa

cu batranul Dimas, m-arn sehimbat cu

intreaga mea viala era numai bucurie ? i

rieire. Traiam printre stele, in nemarginire, in eer. La

put nu fusesem asa.De (and am simtit harul lui Oumnezeu, toate

rismele s-au tnrnultit. M-am tnteleptit, Am tnvatat

noane treimice, Canonul lui lisus, altecanoane,

mai ce Ie citeau sau Ie cantau in biserica.: ~i le

vatam pe de rost. Psaltirea 0 spuneam pe dinafara,

am atent ~i la anumiti psalmi, ale carer stihuri 5

ernanau, ca sa nu-i incurc. M-am schimbat cu

evarat. "Vedeam" multe lucruri, dar nu vorbeam;

.Idica. nu aveam dreptul sa 0 spun, nu aveam

"incredintare". Le vedeam pe toate, luam amintela

toate, Ie stiam pe toate. De bucurie, nu pasearn pe

p~mant. Mi s-au deschis ochii, urechile, mirosul.

Intelegeam de departe. Animalele, pasarile, Ie

d iosebearn pe toate. ~tiam dupa tril daca este rnierla,

-a u vrabie, daca este cin teza, d aca este privighetoare

ori sturz. Cunosteam dupa viers toate pasarelele.

Noaptea, catre zori, ma bucuram de concertul pe care

,I dadeau privighetorile, mierlele, toate, toate ...

Am devenit altul, nou, diferit. Tot ceea cevcdearn, prefaceam in rugaciune ~i 0 intorceam astfel

t ~tre sine-mi. De ce pasarea canta ~i slaveste pe

I !katorul? Voiam s-o fac ~i eu. La fel cu florile.

('uno?team flori Ie dupa miros, iar aroma le-o sirnteam

del a j urnatate de ceas departare. Priveam ierburi le,

ropacii, apele, stanci!e. A! Cu stanci!e vorbeam. Cate

v~zusera! Le intrebam si-mi istoriseau toate tainele

avsokaliviei. lar eu eram rniscat ~i dobandeam

-Irapungere a inimii. Le vedeam pe toate prln harul lui

Dumnezeu. Vedeam, dar nu vorbeam. Deseori

III rgeam in padure. Ma. bucura mult sa merg printre

pi tre ~i ierburi, printre copaci rnari ~i mid.

lubeam privighetoarea §i ea

r n a ;nsufJa

intr-o dirnineata, m-am dus de unul singur in

It'cioreasca padure, Toate, racorite de roua diminetii,

1,1'~nteiaun soare. M-am aflat pe 0 vale tnvcrzita. Am

~('zut pe0

stanca. Langa mine curgeau Iinistit ape reci,

63



ar eu rosteam rugacrunea. Liniste desavar~ita. Pest

utin, am auzit in acea liniste un glas dulce, Imbatator,

antand, laudand pe Facatorul, Am privit, dar n-arn

eslusit nimic. Tn cele din urma, dupa 0 ramura, am

0 pasarica; era 0 privighetoare. Ascultam

ivighetoarea cantand, Jnvartosandu-se, umflandu-~i

ieptul. Aceasta pasare mititica I~i dadea aripile pe

pate, ca sa aiba putere sa slobozeasca acele sunete

rea dulci, acel glas frumos. Mai, mail mail Sa f avut

n paharut cu apa, sa bea ~isase racoreascal...

Mi-au venit lacrimi in ochi. Aceleasi lacrimi alearului, care curgeau nesilit ~i pe care Ie dobandisern

e la batranul Dimas. Era a doua oara cand Ie

Nu pot sa va lmpartasesc ceea ce sirnteam.-am descoperit, tnsa, taina. Ma gandearn: "De ce sa

oata privighetoarea aceste sunete? De ce aceste

luri? De ce sa cante aceasta prearninunata cantarer

e ce, de ce ... Cu ce scop? Nu cumva asteapta 5-0

ude cineva? Nu, de buna searna, acolo nimeni n-o sa

ca asta". Filosofam de unul singur. Aceasta am

prins-o dupa lntarnplarsa cu batranul Dimas. Tnainteasta n-o facearn. Cate nu mi-a spus privighetoarea!

care nu i-am spus in tacere: "Mica mea

ivighetoare, cine ti-a spus ca voi trece pe aid? Aid

se apropie nimeni, este un loc nestrabatur, Cit de

mos iti lrnplinosn, fara ragaz. indatorirea ta,

aciunea ta catre Dumnezeu! Cate lrni spui,

vrghetoarea mea, cate ma inve!i! Dumnezeul meu,

nt miscat. Privighetoarea mea, cu cantecul tau lrnii cum sa-L laud pe Dumnezeu, lm i spui mii deruri, rnulte, foarte multe ..."

Nu sunt bine cu sanatatea, ca sa Ie spun p

ItlHe dupa cum ,Ie sirnt, S-ar putea scrie 0 carte

uitreaga, Am lndragit mult acea privighetoare. 0

ubearn ?i ea ma insufla. Cugetam: "De ce ea, ?i eu nu?

I)" ce ea se ascunde ~i eu nu?" ~i mi-a venit In minte

1.1 trebuie sa plec, sama pierd, sa nu mai exist. Am zis:

'I I e ce? Avea lume in fala ei? ~tia di sum eU,?i 0

.ruzeami Cine 0 asculta? De ce a mers in locuri .atatde

, I ' . , unse? Dar celelalte privighetori din desis, de pe

III luri, care canta ziua ~i noaptea, seara ~i dirnineata,

tine Ie asculta pe toate? De ce fac asta?Dece merg inIn uri asa de ascunse?Scopul '€steinchinarea, cantarea

liditorului lor, slujirea lui Dumnezeu". Asa lrni

/Icearn.

Petoate aceste pasari careIIslaveau pe DomnulI, ' socoteam ingeri ai lui Dumnezeu, ai Fikatorului

tuturor. Da, se ascundeau ca sanu Ie auda nimeni,

c r deli-rna! Nu Ie pasa daca Ie aude cineva, dar

I. njeau dupa singuratate, dupa liniste, dupa pustie,

dupa tacere, ca sa Ie auda - cine altul, daca nu

, :lcatorul ~i Ziditorul tuturor, Cel ce le-a daruit viata, ?i

uflare, ?i glas? Veti intreba: .Aveau minte?" Ce sa vaspun, nu stiu daca 0 faceau constient sau nu. Nu stiu,

I aceea sunt pasarele. Poate ca acum sunt in ..viala,

ar apoi n-au sa mai existe, precum spune Sfanta

riptura. Noi nu trebuie s a cugetam diferit de Sfanta

S riptura. Dumnezeu poate sane arate ca toate acestea

erau ingeri ai Sai. Noi nu stim asta. Oricum, el~, se

.iscundeau ca sanu auda nimeni doxologia lor.

Tot astfel ~i viata monahilor acolo, In Sfantul

Munte, este necunoscuta. Traiesti Irnpreuna cu

c tranul tau, II iubesti. Metaniile, nevointele, toate se

65



, dar niei nu Ie tii minte, nici nuzice nimeni despre

e: "Ce-i cu asta?/~iI t raiest i peHristos, esti al Jui

istos.Traie~ti in toate ~i in Dumnezeu, in Care ,~i

inCare toate viaza ~i se mj~calO.lntri in Biserica cea

~i traiesti acolo ca un neeunoscut. ~i, in vreme

te .mistui in', rugaciune pentru sernenii tai, ramai

unoscut tuturor oamenilor, fara ca ei sate cunoasca

ate niciodata,

'Mi-a venit in minte s a plec la pustie,, s a , fiu singur cu Dumnezeu

Mintea lm i era la plecare. 5a cer voie de la

tranul, sa iau un saculet eu pesrne]i ~i sa,ma pierd,

sa-L laud ~i sa-L slavesc neincetat pe Dumnezeu.

r ma gandearn: IIUnde sa merg? N-am invatat inca

e rucodelia". Nu ma invalasera. Poate setemeau sa

plec. Aceasta tearna stapaneain Sfantul Munte. Nu-I

atau pe ucenic sa ispraveasca rucodelia, ca sa nu Ie

e. Pentru dl rucodelia este aer pentrumonah, caci

n ea i~i poate agonisi posmagul.Mi-a intrat, deci, Tnminte acest lucru ~ sa plec

pustie, singur cu Dumnezeu. Dezgolit de sine. Fara

ndrie, fara egoism, fara slava desarta, fara, fara..; Ma

De acolo mi s-a nascut negrijirea de sine.

savarsirea auizbutit-o anurniti nevoitori care s-au

rdut ihlauntrul pustiei. Nu doreau niei lurne, niei

eva, nlmic, nirnic. .. Se topeau de lacrimi catre

,~j se rugau pentru Biserica. 5e osteneau

qi antifonul intai de la utrenia Invieri i, glasul al treilea.

Ill'" i pentru lume ~i pentru Biserica, iar, apoi pentru ei'.

lI~i~i. ," "I n mine, deci, a prins radacini scopul acela al

pdvighetbarei. Cu ce scop sa cante in launtrul pustiei?

lu hinarea, lauda, .slavoslovirea lui Durnnezeu,

l r atorul. Pentru .ce. deci, sa nu' rnerg. in .pustie.csa

'Ilujesc lui,Durnnezeu in tacere. pierdut de lurne ~i de

',ocietate? Ex ista vreun Iucru mai, desavar?it? Tpate

.W ste noime Ie capatasem de la privighetoare. Mai,

III:1i,mai, ce de planuri lmi faceam! Cum .as merge in

pustie, cum m-as bucura, cum a?muri! Oho, as manca

r-rburi. a? face una, alta! A? merge ca up .necunoscut

zdrentaros la vreo manastire, mi-ar da vreun posrnag ~i

1 1 rnanca, fara sa. spun unde stau ~i cine sunt. Imi

10 misem un plan intreg. Asta era taina mea.

,M-am lntors la Chilie plin de toate }cest~

I,imtaminte' ?i vise.M-am spovedit ~atranului, carea

I, " mbit. , . ' . . ., ; , ,.- Inselare, rni-a spus, seoateastea din mintea ta,

~i sa nu Ie mai gandesti vreodata la ele, caci vei pier~e

~i rugaciunea din pricina lor. .~i; precum v-arn spusde rriulte ori, avearn U . ! 1

III ru tare bun. Tot ceea ce spovedeam la ~atranul lua

.,f§.r~'itchiar in acea clipa, ~i simteam Tnlaun,trul rneu ,0

hucurie mare. Era,se pareI binecuvantarea BatrMlUlui.

Astfel traiarn ca ucenic in raiul parnantesc al

fantului Munte. N-a~ fivrut sa plec· niciodata de

,I 010.'Dar planul lui Dumnczeuera altul.: "'.,•

67



Dumnezeu m-a izbJvit

Era 0 zi ploioasa. Cand s-a oprit ploaia, am

din atelierul in care lucram multi parin!i de la

lte Chilii rnergand catre Sfantul Nifon ca sa adune

eld. Parintele loanichie i-a vazut ~i s-a intristat. Ar fi

rut sa merg ~ieu. l-am zis:

- Batranul mi-a spus sa nu merg. Pornisem, dar

n -a tn to rs lnapoi. Dar daca vrei sa merg, eu 0 sa fac~iplec.

Atund mi-a spus ~iel:

- Ou-te. Azi sunt multi meld.

Ei, ~i smulg eu 0 desaga ~i alerg. La inceput nu

lergam, ca sa nu ma vada Batranii mei. Dupa ce rna

0 luarn la go an a. Am ajuns sus, pe niste

tand abrupte, unde nu ajungeau rnistretii, caci porcii

atunci cand p loua, se aduna ~i alearga sa

anancemelci. Trei ore am adunat. Am adunat multi,

m umplut desaga. Eram nadusit tot, ~i la coborare -dupa arniaza ~i se racorise atmosfera - m-a lnghetat

n vant rece care cobora de pe varful Athonului catre

are. Desaga, trnbibata cu ceea ce cursese din meld,

i-a tnghetat ~i ea spatele.

Coborand prin locuri greu de strabatut, trebuia

a trec ~i peste un povarnis. Cand am ajuns la

rnatatea lui, a inceput avalansa: tntreg povarnisul

luneca asemenea unui rau, tragand dupa sine din

liul munltelui pietre, stanci ]i altele. Latimea era de

1-20 de metri. Picioarele mi se afundasera pana la

l,Pnunchi. Era cu neputinta sa inaintez. Incarcat cum

I'I.lm, In primejdie sa mor, am strigat: "Preasfanta

N. scatoare de' Dumnezeu!" In tr-o clip ita am fost

.i/varlit de 0 putere nevazuta 20 de metri mai departe,

l'" malul celalalt al rapei, deasupra unor stand care

«ruu ~i ele gata sa piece la vale. in acea clipa prin

pdrtea de jos treceau parintii, tntorcandu-se de la

ttft1ntul Nifon, de la culesul melcilor. Au vazut

.ivalansa, toara primejdia, § ii au inceput sa strige: "Hei!

N-d fost nimeni pe-acolo?" Eu eram in afara de ariceprimejdie, nu patisern nimic. Numai pantofii mei,

,diea opincile, rarnasesera sub pietre, iar picioarele tmi

r-rau pline de sange. Parin!ii au strigat din nou, dar eu

lilt vorbeam. Voiam, dar nu puteam. Ma speriasem rau

iiI' tot. Ii auzearn. dar nu raspundeam. Oesaga din

-pate, care nu palise nimic, cantarea mai mult de 80 de

n .ale, Cand mi-am revenit, am inceput sa ma catar ~i

... ma aga] de stanci, p a n a ce am ajuns jos. [ndata ce

.rrn coborat, alta prirnejdie: am vazut un sarpe caruia li

-pune galata. M-am speriat foarte tare ...Dumnezeu rn-a izbavit. Am ajuns la Chilie

mfricosat, M~am prabusit, Am povestit Batranilor toate

(ate m i se lntarnplasera. Ma tngrozisem: avalansa,

pierderea opincilor, picioareie pline de sange, ~arpele.

B~tranul s-a necajit foarte tare ~i I-a pedepsit pe

pari ntele loan ich Ie. I-a dat canon sa nu mai slujeasca

multe luni, iar el plangea pentru to ate cate se

I) trecusera,

69



fyI~asar:utat pe frunte Ji

. ne~am,desparJitplangand,

~-, i

De la acea raceala rn-arn tmbolnavit insa de, . • ) . ., .

eurezie ~i m~ durea rau. Nu aveam pofta de nimic,

m~ncam. >Batranii'au dat de stire ~i a venit un

uri nevoitor sfant;, parinteleAntonie, Biserica

sale era inchinataCuvio~ilor Parinti ce C ' s 2 a \ J

voit ih Sfantu I'MLinte,' care a u stralucit pri n nevointa.

f;3ce~ putin ~i:pe doctorul. A venit, rn-a vatu't, s- a1 ' . 3 elacasa' ~ i - mi-aadus un fel de' piele pe care

i-a pus-o pe spate. Toata noaptea, acea piele a

orbit Iichiduldin mine; facandu-) ca 0 pernita sub

elea spinarii mele, de care era lipita, In cealalta zit pe

ora zece, parintele a luat 0 foarfeca. a .dezmfectat-o

u alcool ~i a taiat.acea piele. Durerea mea din clipa

eea a fest cu ,nepL1tinta de purtat. Eram foarte istovit.

le~inat. $i, (and rni-am revenit putin, ani sirntito

are bucurie lnlauntrul rneu, caci puteam sa m~ rog,

tnceput sa cant: "Pentru pacatelernele cele multe

i se bol naveste trupu I: 'slab este ~i suftetu I ' ni ~u . .. JIll.

zindu-rna, parinteleloal1ichie a venit I'~i.rigamine,

-a imbrali!}at; rn-asarutat pe frunte ~i rni-a zis: '

<: Copilu] rneu, sa r n a ierti!

.: .: Vine Batranul., Yi ziee cusalbaticie:

., A, ernul cel rataeit!

Eu nu aveam ,pofta de rnancare, nu voiam.sa

ananc, mancarn foarte putin, in fiecarezi tot mai r<'iu;

ergearn spre moarte. Batranii s-au tnfricosat,

I'ma lisul Maicii Domnului.

1'1,

,. ;: :

I -mandu-se ea nu cumva sa mor. La fel ~i parintele

Antonie.

- Copilul trebuie s a piece, a spus parintele

Antonie, n-o sa reziste, e nevoie de medieamente pe

care nu Ie avem aiei. Niei nu poate manca orice. Cu

cat sta mai mult aiel, eu atat va merge mai rau,

Ganditi-va ea am luat 0 inghititura de migdale

pisate ~i mi-a facut rau, A~a de tare trni slabise

-romacul.

Batranii mei ma voiau tare mult, dar s-au vazut

nevoiti sa rna trirnita afara, In lurne, caci aeolo nu seg:isea nici lapte, nici carne. ~i astfel au luat aprobare

de la condueerea Schitului sa ma intorc in satul meu

pentru vreo doua luni, ca sa-rni revin. ~i am plecat.

M-a luat parintele loaniehie ~i rn-a dus la Dafni cu

harca cu vasle, Pe atunci nu aveam 'in Schit nici barci

cu motor, nici mulari. Ascetii carau pe umar sau in

spate tot ce aveau de urcat sus. Am ajuns, deci, la

Dafnl. Nu puteam s a stau drept, asa ca rn-au intins tntr-o

camera, unde era adapostita posta. Yn curand m-au

.ipucat dureri tnfricosatoare de rinichi. Plangeam de

durere. Plangea ~i parintele loaniehie. Eu am gasit, eutoata durerea, putere sa~1mangai:

- Nu plange, parinte, 0 sa ma fac bine, n-am

nirnic,

lar el ma mangaia pe mine, printre laerimi,

zicand:

- Nu plange, eopilul meu, 0 sa te faci bine.

A venit vaporul, rn-a urcat, rn-a sarutat pe frunte

~ine-am despartit plangand,

71



Evvia

(1925-1940)

"Li se inrnuisu .inimile!ii cereau ei singuri

sa posteasca , sa se nevoiescs,

sa vrea s -t. cunoes t» pe Hristos. II

Nu-miinchipuisem niciodataca mayoi intosrce in fume

Nu-mi inehipuisem niciodata ea ma voi tntoarce

In lume. Patria mea era Kavsokalivia. Fireste, n

rugasem pe Dumnezeu sa-rni dea0

boala. ~i mi-a dathoala. Dar zie "Sine, Dumnezeul meu, rni-ai dat-o,

d,l( nu sa ma~i sco]i din Sfantul Munte". insa rn-a seos.

I iln pricina bolii am plecat. Adica m-au trimis afara,

Dumnezeu a ascultat voia mea, dar nu prea bine.

Adiea rni-a dat ~iceva ee nu voiam, fiindca din prieina

1 1 0 1 ii am plecat din S fantu I Munte. ~i astfe l, du pa atalia

.uii, rn-am intors iara~i la casameal... Ceasuri nesfarsite

p corabie, Toate erau ciudate pentru mine. Nu

vazusern de ani de zile copii, femei.

Ani treeut prin Halkida, prin Aliveri. Am ajuns

1n satul meu, Sfantul loan. Mai tntai am trecut pela



Perivolia. Am gasit pe cineva, anume pe cumnatul

meu, pe Nicola, tatal Elenei. II intreb:

- Cine mai e pe-aici?

- Ei, zice, putin rnai tncolo este Leonida

Bairaktaris, tatal tau, iar mai jos allii - le-a spus

numele.

Cu inima batandu-rni cu putere, am pleeat 5 3 - 1

tntalnesc pe tata. Nu-I vazusern de multi ani. Precum

v-arn spus, fusese multi ani in America. L-am

recunoscut lndata. EI, Insa" de unde s':hi dea seama!

Eram dilugar, eu barba ~i plete. Mi-era ru~ine, tmi

varasern parul sub dularna: eram numai piele ~i oase

din pricina bolii!. ..

l-am dat buna ziua. [mi zice:

- Cine e~ti?~i de unde?

- Sunt . Galugar, i-arn raspuns. Aveti fami lie,

copii? Cati copii avetii

- Am avut patru, dar un fiu de-al meu s-a pierdut

eu multi ani In urrna. L-am pierdut. Muncea in Pireu ~i

s-apierdut.

- In Pireu? ~i cum II ehema?

- Vangheli.

- Vangheli? A fast prietenul meu.- Spune-rni, sti i unde e? '

- A, din nenorocire a murit..

- A rnuriti "

Inima tatalui meu s-afrant. A ineeput sa planga.

Atunci n-arn mai putut rabda. ~i de tier daca eram, tot

m-as f inmuiat. Plangeam ~i eu. Imi batea inima. Nram

mai rabdat sa-i vad inima de parinte sfa~iata ~i i-am

L stainuit:

- Eusunt, tata! Evanghelos.

Ce-a fast in c I ipa aceea! Bueurie impreunata eu

locrimi. Ne-am trnbrapsat ~i, miscati, am pornit spre

(' sa, 5-0 gasirn pe mama. Mama, insa, era aspra. Cand

In-a vazut, rn-a certat mult. Socotea 0 mare jignire sa

.ljunga copilul ei calugar.

Lutnee venea s a rna vada

A .aflat lumea. Veneau feluri]i oameni sa ma

vada., Eram tanar flacau. Inainte de a ma lrnbolnavi

oram ,foarte frumos, rosu. Dar fata mea .nu avea a

frurnusete lumeasca, ci una dumnezeiasca. Venind in

lume, toti vorbeau de mine ~i de pletele mele. Din

rlipa cand am intrat In Sfantul Munte nu-mi mai

L!~iasemparul, Acesta crescuse pana mai jos de rnijloc.

S-afacut multa zarva In sat. De aceea ~i eu, ca sa nu-l

tail am fiert 0 oala cu apa, am bagat parul inauntru ~i

l-am clocotit mult. Atunei s-a stricat ~imi-a cazut. Am

facut chel Ie.

~i veneau in sat, precum v-arn spus, ca sa ma

vada, S-a imprastiat vestea ca baiatul lui Leonida

13airaktaris, pe care II socoteau pierdut ~i mort, s-aintors din Munte, .unde fuseseascet. ~i venea lumea sa

ll1avada, din euriozitate. Eu nu vorbeam, rni-era foarte

rusine, M-am dus la biserica satului. Toti ma luau peste

picior. Mamei li era rusine, plangea ?i se jeluia. Nu

voia nici sa ma vada: nu r n a voia, sarrnana, ~i rn-a

izgonit de acasa.

La tnceput rn-a luat la ea matusa mea. Acolo am

tnceput eu rnancare buna - lapte, branza, aua, carne,

a sa-rni revin. Dar n-am putut sa stau aeolo, caci eu

75



asa ... alt rnediu. Ce sa fac acasai E i , deja ma

sinam, caci eu nu oferisem nimic alor mei ... ~i acurn

vreau sa-mi poarte ei de grija?

Cand m-am simIit mai bine, am aiergat

iarii§iin Sfantu/ Munte

La patru-cinci ore de mers pe jos de satul rneu

0 rnanastire, Sfantul Haralambie. I-am spus tatei

ZI sa rna duca acolo, dar nu ca sa raman. Nuce va fl aco lo , daca m-ar primi. Intre timp I-am

alnit din tnramplare in Aliveri pe parintele loan

pavasiliou. Acesta i-a dat telefon vladicai - exista

0 linie telefonica din Aliveri Ia Kimi -

ca a sosit un monah din Sfantul Munte.

dica i-a zis:

- Parinte loan, sa-I pazesti, sa nu piece!

Mitropolitul de Kimi, Pantelimon Fostinis, Ii

a pe calugari,

Tata rn-a luat, am vrut sa sarut mana mamei, dar

, saraca, ~i-a tras-o Tnapoi. Tata m-a luat, deci, ?i amrs la Sfantul Haralambie. Egumenul rn-a primit eu

curie, rn-a tndragit, a stat de yorba eu mine. Cand

m spus de greutati, mi-a zis:

- Sa rarnai aid. Avem ~i oua, ~i lapte, ?i carne de

i, avem de toate.

~i am ramas acolo. Egumenul ma iubea tntr-atata

at 1mi gatea ~i mancare deosebita. La ineeput nu

pofta de rnancare, dar ineet-Tncet mi-am revenit.

ta a stat eu mine 0 vreme, ea sa-rni poarte de grija. EI

r-ra cantare] la strana ?i se invrednicise sa-l cunoasca pe

"f ntul Nectarie. Avea multa credinta ~i evlavie.

Cand m-am sirntit mai bine, am alergat iara~i

',pre Sfantul Munte. Ce bucurie pe Satran;i mei! Dar ln

I -ce-douasprezece zile rn-arn prabu?it iar. Mi s-a taiat

pofta. Am devenit palid. m-am istovit, am slabit de la

Irdea ?i de la cele asemenea. Vedeti, ma tmbolnavisern

I:I.U. larasi, 0 noua aprobare pentru a pleca, ?i iara~i la

l)f3ntul Haralambie. Aiei din nou oua, branza, unt ~i

t olelalte, ca ?i mai tnainte. Mj-am revenit iaras], m-am

Int~rit. Apoi iara~i trei luni In Sfantu] Munte. De trei oriIll-am dus ~im-am inters, dar dupa cateva luni pateam

1 . 1 f e l .

A treia oara Satrani; mei mi-au spus:

- Suntem raspunzatori pentru sanatatea ta, nu

putem sa te tinem. Teiubim, te vrern, dar Dumnezeu

.uataca trebuie sa pleci, ca sa nu mori.

Chiar au adaugat:

- Noi teiubim si, daca vreodata Dumnezeu te

Vol fnvrednici - ~i credem ca te va ajuta sa te faci bine

~i vei voi s a vii aici, sa mai gase~ti un copil, tot asa ca

nne. Te vrem.~i m-au trimis ell aprobare. Mi-au spus:

- Ne temem sa nu ne judece frajii daca mori

.Ii i, copil tanar. Nu ne place ca te trimitem afara, dar

uu putem face altfel. Cu toata iubirea noastra, nu mai

.IV m ce sa faeem. De trei ori ai plecat ~i te-ai lntors,

II.H n-ai putut rarnane aici.

Mi-au dat ~i 0 patura pentru drum, pe care am

p~strat-o ~i este cea mai buna p;'itura a mea. 0 aveam

III chilie, pe ea facearn metaniile, pe ea ma tntlndearn,

p c ea atipeam, stand In picioare. Adica dormeam

77



urestel Pe aceasta patura mi-arn _savar~it ,toate

intele mele duhovnicesti.

Astfel am plecat de tot din Sfantul Munte, ~i am

rsla Sfantul Haralarnbie. Aici to ata lu rn ea ma voia,

iubeau ~i s-au bucurat ca rn-am tntors. Am inceput

, nou sa rnananc lapte, unt, oua, - . . :

Sa va spun ~iun lucru insemnat de care-mi aduc

inte. Un -calugar din Sfantul Munte, parintele

chim, care vietuia la Chilia Sfantulu i NU (acum

acolo ucenicii lui), a scris rnamei..o scrisoare

a ranit-o tare, foarte tare. l-a scris ca pana ~i fiarele

lbatice i~i iubesc proprii copii. Multe lucruri, foarte

moase, dar dureroase, foarte grele. Mama a fost

zdrobita,Mai tarziu, sarrnana, s-a schimbat. S~a daruit

sericii. Cand slujearn, ea statea in fata, cu mainile

rucisate ~i rugandu-se. Ma privea tot timpul, nu r n adeloe. IIParintele meu!", spunea cu. rnandrie.

sat incare am mers ~i am stat 0 vreme dupa

rotonia mea, \a Tsakeous, ii spuneau marna-

Ii sarutau ~i mana, iar ea se rnandrea,

A murit langa mine. IICopile, de i-as fi avut

toti calugaril.tmi zicea. Apucasem pe cai ratadt la

ceput. Ce bine ar f fost sa se faca toti copiii rnei

Porfirie et ttt-iee m-e fileut preot'

La Sfantul Haralambie am petrecut in aceeasi

nduiala a vietii calugare~ti. Imi placea mult sa citesc

ti de .sfintl, canoane ~.a. lnvatam pe de rostdin Noul

1 1

I garnant, rugaciuni ... Psaltirea 0 stiarn de ani de zile,

loti psalmii, Stiarn sa leg versetele unele de altele.

Psaltirea era hrana cugetului meu. Precum v-arn spus,

Ir~iamcalugare~te in rnanast i re. Eram un calugaras

mbracat in haine vechi. Pentru ca nu se citea acolo la

P altire, noaptea iesearn afara ~i ma rugam rostind

psalrni. Ajutarn la treburile manastirii, alergam in sus ! ? i

In jos. Imi dadusera ~i cheile de la laptaria manastirii,

C'~d erau numai doi-trei calugari batrani ~i aveau

nevoie de ajutor. Imi aratau multa incredere, saracii ...

I)a r nici, la treaba nu-mi Tasarn mintea sloboda: 0

',tr~mtoram. Adica nu 0 strarntorarn, did faceamlucrul

. icesta. din iubire. Cum s a va zic, ca 0 fata care desi

i- ste bo ln ava, s a spunem, de pleurezie, in mintea ei

,'..,te tot eel de care e tndragosrita. lntelegeti? Cel iubit.

Ill:iruire fala de Cel iubit, fala de Hristos. Acolo m-3U

I~ ut preot. Ascultati sa va povestesc.

Vladica Fostinis se ingrijea mult deteologi. A

In crs la ella Kimi un student teolog aflat In ultimul an

!.1 sastudieze pentru licenta. Tn timp ce sedeau la

111,153/ vladica ~i toti ceilalt! calugar i au inceput sa

vorbeasca despre felurite lucruri d uh ov nic esti. A dic a," ' ' ' 1 v a dau un exemplu. Vladica intreba:

- 'Copii, spuneti-mi, care este eea mal mare

virtute?

Apoi veneau parerile monahilor. Erau cu totii

VU'o dncisprezece la rnasa. Temele erau diferite: din

l,( riptura, despre religie, despre monahism. Intr-o

' , C l o n a , venind yorba despre monahism, vladica a

•usp ina t ? i a zis :

79



_ Ah, aduceti-rni monahil Nu vreau nimic

eva. Monahi buni, credinciosi. rabdatori. Nu vreau

ic altceva. Numai aceasta. ~j voi putea face rnulte ..

In acea clipa a sari t teologul - era din Kokla

ivei - ?i i-a zis:_ Stapane , ce sa va spun ... Strigati d upa cal ugar i ,

un calugar moare incet la Sfantul Haralambie, fara

prindeti de stire.

- Ce spui? tntreba vladica.

_ Da, a venit un copilandru, sarrnanul, din

ntul Munte. Este foarte bun, dar neputincios, numaile ~i oase. lar egumenul11 pune sa faca ?i treburi.

A venit cu scrisoare la egumen, cerandu-l pe

chita - atunci asa ma chema, era numele meu de

lugar. Am rners, deci,la vladtca, ?i cand am ajuns

ga el mi-a pus mana pe cap, zicand:

- Copilul meu, cum e~ti?

M-a luat ~i am sezut trnpreuna.

- De unde e~ti? Cum ai ajuns aiel?

In scurt, i-arn spus cat II iubeam pe Hristos ~i

a ascetlca, t-arn povestit cum am mers de mic in

antul Munte, cum rn-arn trnbolnavit. iar Batranii mei-au trirnis in lume, sa rna fac bine. Mai, rnai, ce-a fost

uncil A adus pe eel mai bun doctor din Kimi. M-a

zitat, m-a consultat, mi-a dat 0 gramada de

edicamente. Voia sa r n a opreasca acolo, dar mi-era

sine sa raman cu vladica. Mie lm i placea pad urea,

cerea, simplitatea. M-am intors Tnapoi la Sfantul

vtadica cerceta des manastirea. Era un om sfant,

u l-am cunoscut prin harisrna. Intr-o zi venise la

fantul Haralambie. L-am ascultat cum vorbea ?i mi-au

O

placut mult cuvintele sale. Nu mai auzisem niciodata

un predicator. Vlad ica acesta Tntemeiase un asezarnant

Innga Kimi, numit "Ordi.nul Sfantului Pantelimon".

Cateodata vladica venea la rnanastire cu copiii de [a

.I est ordin.

Alta data, vladica a venit impreuna cu

Arhiepiscopul Muntelui Sinai, Porfirie al III-lea. ~i s-au

pornit ei sa rna fad. preot. E u nu voiam, Intelegetl?

~tiam ca este bine sa vrei sa ajungi monah, dar nu sa

vanezi preotia sauepiscopia. Trebuie sa fugi cand Ii se

propune. Asta stiarn eu. In ceJe din urrna, Porfirie rn-aI., ut preot ~i mi-a dat numele lui. Ei, 1'1entuziasmasern.

II descoperisem prin har ceva personal, in timp ee

In rgeam spre munte, ~i i-a spus vladlcai:

- Sa nu-l pierzi!

Aveam atunci douazeci de ani. N-am vrut sa

.ijung preot, dar n-a fost cu putinta, Vladica a staruit

rnul t, iar vladica este modelul lui Hristos. Nu-I po]i

rufuza pe episcop la nesfarsit. Nu poti sa strici legatura

! II episcopul, cad rugaciunea ta nu mai urea la cer,

litmane fara roada. Astfel, m-au facut diacon In ziua

praznicului Sfintei Paraschiva, ~i preot in ziuapraznicului Sfantului Pantelimon.

Spovedeam neincetat ziua §i noaptea

Dupa dol ani rn-au facut ?i duhovnic. La 0'

~,,~rbatoare mare, fiind ?i lume, mi-au citit rugaciunea

rlo hirotesie lntru duhovnic. Erarn tanar, de unde sa

~nulEram ~iprostanac ... nu stiarn inca bine carte, nici

I.moanele. Ce Sava spun, foarte p ros tanac, .. Ce sa fad

81



m plecat capul ~i am facut ascultare. Acum o tnteleg,

tunci n-o prea tntelegeam, CM m a iubeau rnonahii ~i

mea care venea pentru spovedanie! Acolo

povedeam fara Incetare ziua ?i noaptea. Adica

cepeam dis de dirnineata, continuam toata ziua,

ata noaptea, ~i in ziua urrnatoare, ~i In cealalta

oapte - fara tntrerupere. Adica doua zile ?I doua

opti fara mancare. Di.n fericire, Dumnezeu 0 lumina

e sora mea si-mi aducea putin lapte sa beau. Exista

loeul unde spovedeam 0 scara eu multe trepte,

e care oamenii urcau la spovedanie. Asteptau toata

oaptea acolo ca sa prinda rand. Cand pleeau, ziceau

nul altuia: "Ehee, un preot cunoscator de inimi!". Am

imas aeolo cincisprezece ani.

Cand veneau, aveam obiceiul sa-i intreb. Adiea

"Cali ani ai? Cu cine stai?" Unul zieea: "Cu

otia mea". Altul spunea: lIeu parinlii mel". Altul -

5tau singur", ~i eontinuam: .Ce-ai studiat? Ce serviciu

i? De cand nu te-ai mai spovedit? De cand nu te-ai

ai imparta?it?" Ceva de felul asta, Apoi, in functie de

-rni spusese, ti vorbeam putln sl, lntrucat afara se

la coada, ii zieeam:~ Copilul meu, ce-ti amintesti aeum? Ce slrnji

a-li lngreuiaza sufletul, constiinjai Ce greseli ai facut,

e pacate? ~i lncepea acesta sa-?i rnarturiseasca

reseli]e, iar eu 11 ajutarn eumva acolo unde era

evoie, desi la ln ce pu t 7 i sp use se rn sa Ie zica asa cum

Pe eei care veneau la spovedanie ii cam

opaream" la ineeput. Aveam langa mine cartea despre

povedanie a Sfantului Nieodim AghiorituL De pilda,

I care se spovedea tmi deseoperea un pacat greu; eu

}

rna uitarn in carte, aeolo scria: .Optsprezece ani sa nu

',t' tmpartaseasca". Nu stiarn, n-aveam experienja, Ii

dadeam canonul de acolo. Ce scria 'in .carte era lege.

Veneau oamenii ?i anul urmator, veneau din felurite

locuri, mal tndepartate, mai aproplate.]i intrebam:

- De cat timp nu te-ai mai spovedit?

--, De anul treeut, tot pe vremea asta. M-am

-povedit tot la sfintia voastra.

- ~i ce ti-am spus atunci?

- Sa fac 0 suta de metanii In· fiecare seara..

- Le-ai facut]

- Nu.

- De ce?

- E i , rni-ati spus ;!Optsp.~ezece ani sa nu te

impaJta~e~ti". Eu m-am gandit ."Orieum sunt pierdut",

.l~a ca le-arn lasat pe toate.

Inlelegeli? Apoi venea altul. 5e tntampla la tel.

Mi-am zis: lICe fac eu aici?" Atunei m-am desteptat,

I uhovnicul are puterea de a' lega ?i a dezlega. Imi

.irnintesc pe ·deasupra un canon de-al Sfantului Vasile

.el Mare. Pe el m-am intemeiat ~j am sehimbat tactica

la spovedani.e. Spune canonul:.Toate aeestea insa Ie scriem ca sa se cerce

rodurile pocaintei: caci, negresit, nu dupa timpul de

penitenta Ie judecarn -peunele ea acestea,. ei tinem

seama de felul pocaintei, lar daca cu greu se vor·

desparti de naravurile lor, ?i vor voi sa slujeasca rnai

rnult placerilor trupului decat Dornnului, ~i nu vor

primi viata cea dupa Evanghelie, eu acestia nu avem

nici '0 cauza comuna. Cad noi In privinta poporului

83



esupus ?i irnpotriva graitor, ne-am invatat a auzi ca:

ntuind, mantuie~te"'Ji 5uf/etul (I Moise 19, 17). /112.

Astfel am inceput sa-i indemn pe oameni sa

iteasca rugaciuni mici, canoane de-ale sfintilor, sa

ca metanii, sa citeasca Sfanta Scriptura. ~i asa au

ceput sa dea lnsernnatate lucrurilor legate de religia

lise inmuiau inimile ?i cereau ei singuri sa

sa se lupte, voiau sa-L cunoasca pe Hristos.

na am lnteles: ca daca cineva 1 1 cunoaste pe Hristos,

iubeste ?i este iubit de El, toate sunt dupa aceea

une, ?i sfinte, ?i fericite, ~i usoare.

in ( ala a c e/e i m a re !; ;,

am ingenuncheat ca un nevrednic

lm i amintesc multe tntarnplar: din viata mea la

fantul Haralambie. Sa va spun ceva frumos. V-am mai

pus ca-rni placea mult padurea, Ma obisnuisern cu

inguratatea si-mi placea sa fiu singur. lmi placea pe

tara, mai ales noaptea. Ma urcam intr-un copac, la

al mult de doi metri ~i jumatate, lmi impleteam unat de ramuri, puneam 0 patura ~ima infa?uram in ea.

ra foarte frumos. Urcam pe 0 scara pe care rni-o

cusem singur si, cand ajungeam sus, 0 tragearn ~i nu

a mai deranja nimeni. .Patul" era inconjurat de 0vita

albatica, ale carei nenurnarate flori miroseau foarte

umos. Sub copacul meu, la vreo doi-trei metri rnai

colo, era un arbust mare de mastic. Ma urcam in pat

atarandu-ma. Acolo eram pe de-a-ntreguI rugaciune,

Arhidiacon prof. dr. loan N. Floca, Canonul 84 al Sfantului

,lsil I Mare, Can oan e/ e B i se r ic ii O r to d ox e , p. 387, Sibiu, 1992.4

ram aghiorit. Voiam singuratate ~i Psaltire. Dar ~i

.Doamne lisuse ... /I. Ma rugam acolo ceasuri in sir, in

patul meu de crengi, printre florile de vita.

Intr-o seara, dupa ce m-am catarat in patul meu

plin de flori, lmi facearn rugaciunea. Era noapte,

pustietate. Natura era scaldata de luna. Ma lnsojeau

privighetorile, care numai ce se desteptasera ~i

ncepusera trilurile. Am lis multe din Psaltire, apoi

"Doamne lisuse ... /I. La un moment dat, rn-am ridicat in

I icioare ~i am spus pe de rost pavecernita. Apoi,

rugandu-rna Maicii Domnului, mi-a aparut chipulPreacuratei Nascatoare de Dumnezeu, asezata pe tron

~i inccnjurata de cetele tngerilor, arhanghefilor,

., rafirnilor, mucenicilor, cuviosilor, prorocilor. In fata

.icestei maretii, am ingenuncheat ca un nevrednic ~i

.irn inceput sa rostesc cu putere: .Nepatata, netntinata,

nestricata, fara prihana, Preacurata Fecioara, a lui

I umnezeu Mireasa, Stapana ... /1. M-a cuprins 0 frica

..;f:'nta atunci cand 0 raza lurninoasa, venind de la

Preasfanta, mi-a atins capul pe care-I plecasem smerit,

p ntru marea mea nevrednicie.

In clipa In care am sfar?it rugaciunea catrePreasfanta ?i am tacut, am auzit pe cineva sub copacul

meu. Era un barbat care mi-a spus:

- Omu!e al lui Dumnezeu, coboara-ts jos, am

nevoie de tine.

Am coborat. M-a salutat ~i mi-a zis:

- Mi-e foame rau,

- Alerg sa-Ii aduc.

- Asculta-ma. M-am in tors din America, am

ornorat-o pe sojia mea. M a urrnareau ~i am luat calea

muntilor ca sa nu rna aresteze, dar mor de foame.

85



M~amdus ~11~am adus trei prescuri. Mi-a

plicat ca femeia lui f~i luase pe altul, iar el, cand a

zit, a venit ~i a facut raul. Se pocaise apoi, dar ce

u se - facu se.

~ Te rog, omule allui Dumnezeu, sa nu spui

ic despre mine, rni-a zis ~i s~apierdut in lntuneric.

Cand s~a lurninat de ziua, a venit politia ~i il

Mi l-au descris.

~Nu.Je-arn spus, n-am vazut nimic.

A fast harul Maicii Domnului ca acel am s~a

oveditla mine.Adevarat va spun, era Nasd'itoarea· de

mnezeu in fata mea ~i a trim is acea r aza lu rn inoa sa

mine, smeritulJ Eram calugara~, preot, in jur de

azeci ~i unu de ani.

"Hai s a facem sfe§tanie"

Pentru 0 vreme, am fost randuit slujitor tntr-un

din Evvia. Din multele lntarnplari, 0 sa v a povestesc

singura. Intr~o zi a venit la biserica 0 femeie, calare-magarusu l ei. Indata ce rn-a vazut, a coborat, s~a

~irni-a zis:

~Parintele, am un copil bolnav.

~Ce are?

- l-a pierit glasul.

~De mult e a~a?

~Da. Nu vorbeste deloe.

Era un baietandru cam de optsprezece ani. Am

t deci epitrahilul ~i am coborat cu ea In sat. Am

.ijuns la casa el. Am vazut copilul care, tntr-adevar, nu

vorbea.I-arn zis:

~Hai s a facem sfestanie,

A asezat pe un scaun 0 farfurie cu apa ~i un

servet, Am tnceput sa citesc. Copilul tacea. Deci, am

isp ra vit sfe stan la ~i am inceput S a stropesc cu

.ighiazrna, zicand: I/Mantuie~te, Doamne, poporul

rau ... " (and l-am atins pe frunte cu crucea ~i

busuiocul, copilul rni-a spus:

~Iii multurnesc mult.

Dupa aceasta copilul rn-a iubit mull Mal tarziud botezat un copilas ~i i-a pus numele Porfirie. A venit

uupa aceea ~i r ni- a z is :

~ l -am pus numele tau.

ii zie:

~M~ai intrebat?

~,Eu, zlce, te iubesc ~iam vrut sa-i pun numele

tau.

Mai ascultati una. S~a tntarnplat ~j asta tot in

vvia.

O data rn-a cau tar 0 doarnna cu fata ei. Copila

ra rnuta, Mama rni-a zis:~ Parinlele, am mare necaz cu fata mea. N u

vorbeste de 0 luna.

Ii zic:

- C e-a pali!?

- Legasem 0 capra la rapa. Erau acolo multi

maracinl. Fata s-a dus sa ia de acolo capra. Era noapte ..

Cand s~atntors, era rnuta.

l-am fa cu t s fe sta nie . Mama era chiar preoteasa,

Ii zie:

- A carui preot e~ti?

87



- Sunt a preotulu.i din ...

- A, esti a parintelui Hristou?

- Oa, parintele,

Am citit sfestania ~i fetita parintelui s-a facut

ne; fireste, cu harul lui Oumnezeu.

Am mers fa Vatheia Evviei,

fa Manastirea Sfantu/ui Nicolee

Dupa ani de zile, ~ipe cand ma aflam tn Evvia,

utam un nou loc de retragere, ca 0 pasaridi prigonita

dorea sa ajunga in sanurile lui Dumnezeu prin

gaciunea minti i. Eram singur ~istingher.

Am mers la Vatheia Evviei, la Manastirea

ntului Nicolae, ~i am rarnas acolo zece zile. Avea

teva chilli pustii, pline de sobolani. Ce s-a tntarnplati

oua zile a fast mare vijelie ~i furtuna. A plouat fara

cetare; ploaia batea in ziduri, in gearnuri, parca ar f i

st grindina. Vantul sufla vijelios pe deasupra marelui

atan. Auzeam crengile lovindu-se unele de altele.

far~it de lume in aceasta pustietate ... Toate stihiile

turi i mugeau. lar eu, saracul, In bisericuta Sfantului

icolae cea pictata pe dinauntru, sfinlita de sufletelele

care Ie .vedeam" cum ani in~ir se plecasera

aintea sfintilor ~i-~ideschlsesera inimile.

Parca eram in pustie, In plin criva], ea 0

sarica a cerului prigonita, Gandeste-te, ce-ar putea

0 pasarica in mijlocul unei asemenea furtuni? N-ar

uta un cuib, 0 pesters in eare sa se yare? Acelasi

eru I-am facut ~i eu in mijlocul larmei ~i a1 furtunii,

fricosat de stihiile naturii. Am alergat sa aflu adapost,

am alergat in brate!e Tatalu: meu eel ceresc. Simtearn

caldura lui Hristos, unirea mea cu Dumnezeu. Am

simtit mare bueurie, ferieire ~i usurare adapostindu-rna

in cele dumnezeiesti. Nu-mi pasa de furtuna, de

vijelie, care sunt ale acestei lurni. Sufletul meu cauta

eeva mai tnalt, mai desavarsit. M a simteam odihnit,

ocrotit, in buna paza. Am petrecut zile de au!'. Am tras

foloase din vremea foarte rea.

A~a trebuie sa cugetam mereu, A~a trebuie sa

trecem prin greutati ~i nenorociri. Pe toate sa Ie

socotim prilejuri bune pentru rugaciune, pentru

apropiere de Oumnezeu. Aceasta este taina: cum omul

lui Dumnezeu face din toate rugaciune, Asta vrea sa

spuna Apostolul Pavel, cand zice M a bucur in

patimirile mele (Col. 1, 24), pentru toate necazuri Ie

prin care trecea .. Asa se savarseste sflntirea. Sa ne

tnvredniceasca Dumnezeu. Eu 0 cer mult in

rugaciuni!e mele.

La Vatheia,la Sfantul Nicolae, am rarnas destul

. trei ani intregi. Am plecat mai tnainte de a in cepe

r:-izboiul cu Italia.

89



in Athena, la policlinica

(1940-1973)

"Am trait aco/a treizeci ~itrei de ani.

Ani binecuvantati, daruitl omu/ui ~i durerii. "

Am trait aco/o trelzeci §i trei de ani

ca pe 0 singur.j zi

o data cu dedararea razboiului am venit In

Athena. Am fost randuit preot slujitor la Sfantul

Iherasirn, la Paradisul Policlinicii Athenei, exact la

I I I eputul razboiului, Aveam i n l a u n t r u l meu 0 mare

dorinta sa lucrez la 0 fundatie. Dumnezeu mi-a

unplinit aceasta dorinta ~i am fost numit la bisericuta

I'olidinicii, spre marea mea bucurie. Precum m-am

u h i s n u i t sa va spun mereu cate ceva din viata mea, asa

I 1 1 1 1 Ie-am trait ~i le-arn sirntit, ascultati sa va spun

,wum istoria de la tnceput.

Odata, pe cand eram la Schit, la Kavsokalivia,

.un ascultat la biserica mare talcuirea lui Nichifor

1h otokis la Evanghelia duminicii de rand. Spunea

d[~ i Theotokis cat de mare bine face omul care

IIli'ingaie sufletele tndurerate, pe cei ce patimesc de

i.mcer, de lepra, de tuberculoza. Eu, cand am auzit,

.un fast miscat ~i rn-a cuprins 0 ravna pornind de la

91



le pe care Ie zieea atat de viu eel ee eitea, asa curn

ma tnsufletearn eu din orice. ~i am inceput sa vis /,

Daca a~ f i putut ~ieu, sa f studiat, sa fi stiut sa vorbest I

sa merg la un asezamantl Undeva unde sa fie leprosi,

la un sanatoriu de tuberculosi ... Cam la astea m

gandeam. $i, cand dorearn ceva, voiam sa ~i traiesc,

De cate ori ma apuca ravna sa traiesc la pustie, traiarn

pustniceste acolo unde rna aflam. Era osteneal

zadarnica, dar 0 traiarn. Adica ma s imteam ca ?i cand

a? fi fost sus, pe Carmel, la Sfantul Vasile, mai sus dKerasia, unde este locul cel mai pustnicesc al Sfantulul

Munte. Simtearn ca sunt pustnic, ~i ziceam: "A~a 0 sa

citesc, asa 0 sa-rni aprind opaitu l, asa 0 sa spun

noaptea « Doarn ne lisu se» , a sa fa atatea metanii, 0 s~

mananc pesmeti ?i buruieni". ~i faceam visul realitate,

Osteneala zadarnica' Dar eram muljurnit, iar dupa

aceea imi trecea. ~i in ceasurile mele de neputinja - de

obicei, atunci cand se afla ln neputinta, omul prirneste

ganduri nu tocmai bune - cugetam la astfel de lucruri

pe care sufletul meu Ie dorea foarte tare ?i Ie traia.

La fel am facut ?i atunci: visam ca merg pe 0

insula eu leprosi, vorbeam cu ei, Ie slujeam ~i Ie

purtam de grija, II ajutam pe eei infirmi. Am trait, sa

zicem, cu cei leprosi In tnchipuire. Mai apoi am uitat

de asta. S-a tntamplat Tnsa sa ma lrnbolnavesc, iar

Batranii mei m-au trimis de trei ori in lume ca sa ma

fac bine. Dar nu ma facearn bine ?i, la sfar~it, mi-au dat

binecuvantarea tor sa traiesc in afara Sfantului Munte,

precum v-arn povestit, acoJo unde a? fi avut ?i lapte, ~i

carne, ~i toate eele ee erau de trebuinja pentru boala

mea. Pentru aceasta am plecat la Sfantul Haralambie,

ln Evvia, ~i am rarnas acolo vreo ci ncisprezece an i.

92

poi au inceput iar sa navaleasca gandurile pe care I:

I V I I esem ?i in Sfantul Munte, adica ~oi~m : 1 3 . merg :a

II I r z la un sanatoriu. ~i rn-arn ga~dlt sa mer~ In

I'c.ndeli. Un cunoscut de-al meu imi spuse~e ca au

u.-voie de un preot. Sanatoriul din Pe,ndel, e~a ~e

.uunci plin de tuberculosi. M-am dus la director ~I rru-a

_Am lu at, p ar in te , am luat preot. . .

l-am vorbit despre dorul meu, iar el ml-a ZIS:

_ A, ~i eu tot dorul acesta l-am avut! lar

Iiumnezeu rn-a adus aici. .Am oborat apoi 'in Athena. Aici am tntalnit un

oIghiorit care slujea 'in,Spata: la ~ruce. l-am s~us: 2

_Parinte Matei, am ravrurea asta, ce sa fac.

_A lrni zice, asculta-ma. Au voit sa ma puna pe

urine la un spital, la Policlinica Athenei, dar n-am vrut.

rn preferat aici, la Cruce. Vrei sa vorbesc eu domnul

rnilkas Alivizatos" sa te ia acolo?

lie:

- Mergem sa vedem.

Am rners, am vazut. Mai, mail Am vazut lume,,I lomeratie, zgomot ...

_ Parinte Matei, Ii spun, nu sunt eu pentru locul

. icesta .. .- De ce sa nu fii? imi zice.

A~a ca am mers la domn~1 Am.ilkas, ~l l-am

vorbit. Parintele Matei a plecat. iar rme rru-a spus

domnul profesor:

- Veniti maine.

Il Am il kas AI ivizatos (t1969): academician, profesor ~e ~re~t

. W

I I d Teologie a Universltat" dinianoruc ~I pastorala a Facu tatea eAthena, presedinte al Policlinicii din Athena.



Am mers in cealalta zi ?i I-am lntalnit p

profesor la el acasa. Slujnica m-a dus in salon ~iam

asteptat, caci iesise putin, Am seos Durnnezeiasca

Scriptura a Noului Legarnant »II aveam In format mic,

~i citeam, ea sa nu pierd timpul. Cand a aparut domnul

profesor, I-am inch is. S-a apropiat, rn-a salutat ~i .mi-a

zis:

- Ce carte era aeeea, parinte?

Ii spun:

- Noul Legarnant, domnule profesor.

Imi zice:

- Sunte]i teolog?

- Nu.

- Ce studii aveti?

- Clasa lntai prirnara, ~i ruci pe aceea n-am

ispravit-o bine. Carte am Invalat in Sfantul Munte, la

Kavsokalivia. Am avut do; Batrani cu care am trait

rnpreuna.

-~tilisa cantati?

- $tiu sa~icant.

- Am 0 biserica, ~i n-am preot. Am tot primit,

ar pleaca.

Ii spun:

- Domnule profesor, nu stiu, cum voiji. Eu am °orinla, sa slujesc la 0 fundatie, Aceasta dorinja 0 am

e pe vremea cand eram la pustie. Cu toate aeestea, nu

oiam sa plee din Sfantul Munte. Va spun sineer! Nu

-am gandit sa ies din Sfantul Munte ?i sa luerez tntr-o

leprozerie. Numai pentru ca mi-a placut ea idee atunci

and am auzit-o, voiam sa 0 traiesc, ~i am trait-o astfel

n inchipuire. Insa m-a invrednicit Dumnezeu ~i a~

4

putea aeum sa prefae In fapta aceasta inchipuire dupa

( tire tanjeam.

Atu nei profesoru 1 s-a dus inau ntru ~i a telefonat

1 .1 Mitropolie, la Kimi, caci ma lntrebase:

- Ce vladica v-a hirotonit?

I-am zis:

- Mitropolitul de Kimi.

Preeum am aflat mai tarziu de la protosinghelul

piridon, care linea de Mitropolie ~ise afla aeolo cand

d telefonat profesorul, vladica a spus despre mine lui

Alivizatos:

- Polidinica ~i-a gasit preotul!

Amilkas rni-a spus:

- Trebuie sa mergem sa liturghisiti,

Ii zie:

- Domnule profesor, nu pot sa slujesc, mi-e

teama. Nu pot sa slujesc fara aprobarea Arh iepiscopiei.

Imi zice:

- Asta-i treaba mea! Treaba durnneavoastra este

I)~ liturghisiti.

Ii zie:

- Trebuie sa avem aprobare de la Arhiepiseopie.

- Nu, zice, 0 sa liturghisiti. N-o s a luarn

.iprobare.

M-a necajit, dar in cele din urma am ascultat.

M-au pus sa slujesc zilnic Dumnezeiasca

Liturghie la Sfantul Gherasim, la Policlinica.

- 0 sa va luarn ca preot, mi-a zis la sfarsit.

$i asa s-a ?i facut. Dar ce s-a tntarnplatt La

fantul Gherasim voia sa mearga ?i un teolog,

arhirnandrit; care studiase la Londra, dar domnul

Amilkas s-a lngrijit ?i m-a pus pe mine. Acela, Veletsas,



s-a rnaniat, Vorbise cu protosinghelul, parintele

Ghervasie Paraskevopoulos, ~i fusese randuit sa

rnearga el. Apoi, tnsa, au aflat ca eu liturghisearn acolo

?i atunci parinte!e Ghervasie rn-a chemat la

Arhiepiseopie. Indata ce rn-a vazut, a inceput sa strige.

- 0 sa te trirnlt in surghiun, rni-a zis. Ce-ai facuti

E?ti natang? Nu st i i ea treb u ie sa a i ap robare de la

rangurile lnalte?

M-a eertat mult tirnp; m-am dus la Amilkas ? i

l-am spus:

- M-a certat rau protosinghelul.Imi zice:

- Veniti ineoaee.

M-a luat Amilkas ?i am ureat la Arhiepiscop. Pe

atunci era Hrisant al Trapezundei. Era in 1940, cand a

inceput razbo iuI cu AI ban ia. Preaferieitu I mi-a spus:

- Ce studii ai?

Ii zic:- Preafericite, nu stiu carte. Am lnvatat in pustie

sa citesc.

- Cat ai mers la lcoala?

- Numai in elasa tntai prirnara.L-a privit pe profesor.

- Ei, domnule profesor, acolo e Ornonia, ce sa

faeem? 0 sa ne interpreteze lumea gresit.

- Nu, zice Amilkas, eu pe dansulil vreau.

- Cum 0 sa facem?

Imi zice Preaferieitul:

- Parintele meu, stii sa canti?

- Stiu asa, praetic.

- Asculta, copilul meu, in acelloc vrem sa

punem un cleric cultivat, care sa poata vorbi cu

oamenii, sa-i invete, cacl acolo este un centru In care

oarnenii sunt plini de stricaciuni. Insa domnul profesor

I' vrea pe tine. Eu a? zice ca, nefiind cultivat; macar un

ruvant bun daca po]i sa tii; s-ar putea ca acest cuvant

"I tau sa fie mai bun decat al unui teolog, care ar

predica lumii cu graiuri ritoricesti.

Ii spun:- Preafericite, eu rugaciunile voastre!

Asa s-a ?i facut. l-am pus metanie ~i am pleeat.

A ramas profesorul eu Preafericitul.

in ziua urrnatcare am avut liturghie. Mi-am~.1sit ia r belele, cad am avut ~i parastas. A aflat-o ~i pe

.isra parintele Ghervasie ? i s-a rnaniat di am facut

parastasul. cacl nu era voie fara barrie scrisa. Poveste

mare ... Toate astea, lnsa, nu ma deranjau, am trecut

peste ele. Cu neputinta de razbit a fest altceva, 0 sa va

povestesc mai tarziu,

L-am iubit mult pe Sfantul Gherasim, dar ~i pe

holnavi. Intr-adevar, nu treceam cu vederea pe nirneni.

( orcetam toti bolnavii. Dupa Dumnezeiasca Liturghie

vlzitam toate saloanele. Cand nu avearn Dumnezeiasca

Iiturghie dirnineata, ii spovedeam pe cei ee asteptau,Apoi mergeam sa-i eercetez pe bolnavi. Am trait acolo

lu-lzeci ?i trei de ani ca pe 0 singura zl. Am petrecut 0

v l . 1 1 a plina de har. Eram atat de necunoscut ~i de

III'hi§.gat in searna in Polic!i nica, tncat la pranz, cand

II.lm foarte ostenit, ~idupa amiaza aveam multa treaba

) de aceea nu pleeam acasa, ci ramaneam aeolo ~i

ulmeni nu-mi dadea nici 0 atentie. Ma ascundeam tntr-o

I, marula, tnsiruiarn niste scaune ? i cadeamcu fata in

J I " I ca sa nu racesc, ?i dormeam putin, fara sa prinda

ulm ni de veste. Nu prea facusern cunostinta eu



imeni, -~i pentru aceasta eram foarte dispretuit. Eram

rost,neinsemnat, sarac. In Biserica stapaneau allii) eu

stiam nimic. ~i totusi am trait acolo treizeci ~i trei

e ani. Ani binecuvantati, daruili bolnavilor, durerii.

-a impra~tiat- faima c a sunt duhovnic bun, asttel d

eneau multi sa se soovedessca. Veneau multe suflete

a~iate sa-~i verse acolo, la Sfantul Gherasim,

~i cuce credinta se spovedeau!

Precum v-arn spus, spovedesc de mai bine de

ncizeci de ani. 11lasam m ai rnu lta vreme pe cel ce se

ovedea~ sa spuna ce voia el, iar la urrna spuneam ~iceva. In timp .ce el spunea multe, ~i nu numai din

le person-ale ale Jui, eu vedeam ce fel de suflet este

ela. Din Intreaga lui asezare Ii rntelegeam starea, ia r

sfar~it Ii spuneam ceva 'care ,sa-i fie spre folos. Chiar

cele care nu erau ale sale personale, aveau ~i .acestaa

oarecare legatura cu el, cu sufletul sau. ~i toti ma

eau, pentru ca nu Ie vorbeam ~i Ii, lasarn sa spuna

bod tot Ge voiau ei. lar daca venea cineva care nu

eavreo legatura, cu religia, sau Irni marturisea vreo

seala ceva mai insemnata, nu-i accentuam prea rnult

el lucru . Cand II faci pe am sa-~i simta.rnult greseala,

vine 0 anume lmpotrivire, ca sa n-o poata taia dupa

~j spuneamla sfarsi tu] spovedanieiceva legat

greseala lui cea mare, pe care ~i eJ se silise sa 0

rturiseasca. Astfel, nici eu nu ma aratarn cu totul

dar nici nu 0 accentuam. Curnpaneam

uriJe. Poate ma.aratam cateodata nepasator,

larIa sfar~it spuneam:

- Copilul meu, pe toatecate le-al spus;

mnezeu le-a iertat. Ei, ia arninte pe mai departe,

In iga-te sate lntareasca Domnul, ~i dupa atatea zile S; ;J,

Inergi sa te lmparta~e~ti,

Hira sa accentuez inadins acel luau. -Are mare

p r e r asta. De altfel, nu este numai ernul acela singurul

1 0 spunzator pentru greseala sa. ' ,

in zgomotul Omoniei traia'tiI

:c~in pustie Sfantu/ui Munte

in aglorneratia. in zgomotul ~i lntre oamenii

(Jmoniei, eu ridicam mainile catre Durnnezeu ~i

It:liam, tnlauntiul meu ca In p ustia S fa ntu lu i Munte,

Ah ziceam, inlauntrul rneu, eu I)U sunt pentru lume,., I, '\ '

I'll sunt pentru pustie,. Acolo, tot ce faci, nu te ~tie

nirneni". ~i cu toate acestea am rarnas in lume. Acolo.

undema adusese Durnnezeu.:

ii iubeam pe toti, rna durea pentru toti, rna

miscau toate. Aceasta mi-o daduse dumnezeiescul har.

V dearn asistentele cu [inuta lor alba, ca. niste tngeri

nve~mantati in alb, coborand la biserica, ~i lacrirnarn

(~nd Ie vedearn. Le iubeam mult pe asistente. lar cand

v deam o sora rnedicala in uniforrna, rna gandearnca

() te sora a milei, sora aiubirii, care merge sa slujeasca

tn bisericajubirii lui Durnnezeu, adica in spital, sa

sluieasca celor bolnavi, fratilor.: irigerul; tngerul a'lb.

ate lucruri trecem cu vederear Eram miscat.' iara~i,

and vedeam a 'mama alaptandu-sl 'pruncut Cand

vedeamo femeie tnsarcinata, lacrim'am.' Vedeam

inva!atoarele ducand copiiiIa biserit.~ ,~i,.I~cri,m,an:'

pentru lucrarea iubirii.' ., •. '

Cea mai mare multumire 0 ~imteam, de buna

eama, In timpul Durnnezeiestii Liturgliii. Cand citearn

,9 9



tihna bisericii. Imi iesearn din sine. Liturghiseam cu

lta daruire, caci lm i placea sa liturghisesc. Dar ~i

menii se tnsutleteau din felul simplu in care slujeam.

Hindea nu stiarn carte, faceam rnulte stradanii.

neau la Sfantul Gherasim sa canto oameni foarte

atati. Multi erau prafesori la Universitate, precum

tli Alivizatos, profesorul de religie Leonidas Filipidis

Acolo, alaturi de Policlinica, era Odeonul Athenei.

neau ~i de acolo profesorii cu familiile lor la

erica. La strana cantau cei de la Teatrul Regal. Imi

, Insa, greu sa ma armonizez cu glasurile ?i cu toateelalte, asa ca m-am hotarat sa merg la Odeon. Nu

rdeam ceasurile care-mi rarnaneau. Mergeam ~i

atarn rnuzica ore In ~ir, cu ravna ~i staruinta. Am

ut-o ca sa-i usurez pe cantareli. Nu voiam sa

njenesc cantarea in biserica. Voiam sa iau bine

ul, ca sa nu-i obosesc ~i sa nu-i necajesc. Am fast

voit, deci, sa merg la Odeon, sa inval rnuzica.

cultati, lnsa, nebunia mea.

Voiam sa Invat ~i orga, ba inca avand un lei

lt. Ma gandeam ca atunci cand 0 sa fac 0 rnanastire,

sa avem 0 orga la arhondaric, astfel tncat, atunci

d ne-am fi aflat acolo ~i am fi stat de yorba despre

lte invataturi bune ~i frumoase, sa fi folosit la cantari

orga. Dar la Odeon nu aveau orga, asa c a m-au pus

pian. Am invatat deci ~i pian, dar ca instrument imi

cea mai mult orga. Cum Ie randuieste Dumnezeu

toate! Ce sa va spun! La Odeon m-au tndragit ~i

au dat 0 profesoara care era sfanta,

Intr-o zi, deci, cand liturghiseam, am luat 0

scura frurnoasa pe care mi-o adusesera. Ce alt dar

i de pre! putea fi in acea vreme de foamete - eram

ocupatie ... I-am dus-o ~i, zarnbind, i-am zis:

- Mi-au adus 0 prescura frurnoasa.

- Nu, nu, imi zice, nu pot, nu pot, n-o manancl

- Va rag, ii zie.

- Nu, nu se cade.

Mi s-a facut rusine. Am ispravit ce aveam de

Ilivatat la clape, iar la sfar~it i-am zis:

- M-am necajit.

~i a luat, saraca, prescura.

Insa nu voiam nici s-o necaiesc din pncrna

I " .liilor. Ce m-am gandit eu? Seara, dupa ce-mi facearn

III rita mea rugaciune, intindeam rnainile ca ~i cand

,l~ fi cantat la pian ~i repetam in minte lectia: .do, si,

I d , sol, sol, sol, miff. ~i asa tnvatarn lectia. De ce-o

I. c ' am? Ca sa n-o necajesc pe profesoara mea. Am

IlIva.tat lucrul acesta din Sfantul Munte. Adica nu pot

'" ~I necajesc pe celalalt, cad am tnvatat de mic sa fac

. 1 ' 1 ·ultare. Asa am facut ~j greseli in viata mea. Cand

v , d, adica, pe cineva necajit care staruie li rna roaga sa

Ide ceva sau sa spun ceva, mi-e mila ~i0 fac, chiar ~i

.uunci cand nu vreau.

Cand am lost randuit ecolo, la inceput,

am trecut printr-o mare isp~ta

Dar inca nu v-am spus prin ce ispita mare am

1(' ut la inceput, cand am fost randuit acolo, insa m-a

. r l u t a t Dumnezeu.

i n prima durninica m-am dus sa slujesc cu rnulta

hu urie. Dori nta mea de a Iucra lntr-o fundatie se

uiplinea. Irni daduse Dumnezeu acest dar. Darce-am

p. tit! In ceasul in care trebuia sa incep slujba la Sfantul

III rasim, am auzit afara foarte tare un gramofon cu

101



ntece de. dragoste: ,,Te iubesc, te iubesc .." s.a. Am

nlmle, aceleasi, Eu - .rugaciunil ,

mnezeiasca Liturghie. Afara cantecele, tnauntru

erica plina de lurne. lesearn sa spun "Pace tuturor"

U~ile Imparatestl. dar Liturghia era foarte tulburata,

nd am ispravit, deznadajduit, am potrivit Sfintel

e, am impachetat vesrnintele ~i am iesit tndata

ra. Peste drum de biserica v e r a un magazin de

is i .de placi de gramofon. Am mers cu

lete la proprietar, la domnul Koureta, ~i l-am rugat,

a.. este cu' putin!a, cel pujin la vremea

Liturghii, sa opreasca gramofonul.

1mi zice:

- Eu vreau sa-mi scot painea.Ce voiji

neavoastra nu se poate. Am copii, platesc chirie.

- Va rog, i-am spus, ma necajesc, e pacat ce se

- Parinte/tu cu treaba tar mi-a zis.

Eu acum ce sa fad M-am .gandir sa plec de la

erica asta, sa caut alta. lata, tnsa, ca fagaduisem ~i

se daduse acest post, desi nu aveam calttatileute, adica nu aveam certificat deabsolvire nici

car a uneisingure clase ..Ce sa-i spun, Preafericitului,

e a fost atat de tngaduitor ~i m-a asezat acolo din

goste? Ce sa spun domnului Alivizatos, care a facut

s a ' fiu randuit acolo? Am cazut astfe I lntr-o

re amaraciune, Stateam in Sfantu] Altar ~i m~

dearn. Ce s a fac? Socoteam c a trebuie sa plec, nu

i .putearn rarnane. Cum sa tralesc acolo, cum sa

Eram un om venit de la pustie, dintr-o

~te desavarsita, In mijlocul unui taraboi dracesc. Pe

usa bisericii treceau toate autobuzele din cartierele

l~tI ia, Peristeri.: din Pireu. Treceau ~i se 1ntorceau,

Ildxonand. M-am gandit s a plec. Dar cum sa Ie spun?

M am tntors acasa lntristat, nu stiarn ce sa fac. ..

Locuiam atunci langa Likavitos, pe strada

l ioxapatri. M-am, lntors, deci, acasa, ~i ma gandearn,

1 1 1 . tot gandearn ... Nu voiam nici sa rnananc, Eramtare

11( ' ·ajit. Ce-o sa fad ~i r n a bueurasem ca voi merge la

pltal, voi vedea bolnavii, ii voi lngriji, Ie voi vorbi, 1i

vnl spovedi ~i imparta~i ... Acumce sa fac? Singur

I ) umnezeu ma putea seoate din situatia asta grea. Am

I•spurts tnlauntrul meu acestei probleme lnfricosate

.. ,\: "Ce va zice Dumnezeu!" Zie: .Durrmezeul rncu,

1 1 1 I vreau sa-rni vorbesti, nu vreau sa-mi arati semne.

r\~ , cu a Ta iubire, arata-rni ceva simplu din care sa

lilt leg ca trebuie sa plec sau sa raman. Ceva foarte

',mplu. Nu cer vreorninune, mi-e rusine", ~i m-am

\lOtarat sa postesc trei zile, fara sa pun nici apa In gura,

,,\ sa petree aceste trei zile in desavarsita tacere ~i

III aciune, asteptand raspuns de la Dumnezeu.

~i raspunsul a venit. Tn vreme ce rna aflam la

l,fLntul'Gherasim, veneau feluriti tnchinatori sa aprinda

() lurnanare. La un moment dar, a intrat 0 doamna cu

t opilul ei. Copilul parea a fi in clasa a cincea. Tinea in

Illblna catova carti de scoala. Una dintre ele era

manualul de Hzica, I I-am eerut ca sa arunc 0 privire.

Obisnuiam sa fac lucrul 'ac~sta/' -din dragoste de

nvatatura. Rasfoind cartea, am ajuns la pagina unde

ora infati~at un experiment: daca tntr-un lac linistit

irunc 0 piatra, apa va forma .unde" pe 0 tntindere

mica. Daca arunc 0 .piatra mai mare, "undele!I' se

Iormeaza rnai mari ~i pe 0 tntindere -rnai mare,

lIinglobandu-le" pe celelalte. tn aeea clipa mi-a venit

10



aspunsul la dilema mea. A fost 0 luminare de la

umnezeu. M-am gandit asa: "undele" mici ale

antecelor din afara bisericii pot fi absorbite de

ntensitatea duhovniceasca a rnarilor rugaciuni care se

tnlauntrul bisericii. In aceeasi clipa rni-a venit tn

inte cu tarie: ,,~i daca tu liturghisesti aici ~i ai mintea

a Dumnezeu, cine te poate vatarna?"

M-am p re ga tit, d ec i, sa fac asa. Sa ma daruiesc

ult - Tn Uturghia mea - iubirii lui Hristos, s~

avarsesc cu mare ravna ~i mare intensitate

ubovnlceasca drama Durnnezeiestii Liturghii,

nfricosata drama a Golgotei, Bucuria mea era foarte

are. Credeam ca Dumnezeu mi-a gasit dezlegarea.

tr-adevar, durninica dirnineata am ajuns la biserica

lin de nadejde. Am tnceput. Mintea mea era

oncentrata doar la dumnezeiasea slujire. Simjearn cEi

unt In cer, tmpreuna cu cei din biserica, oile cele

uvantatoare ale lui Dumnezeu. Am sirntit ea toli

untem In harul dumnezeiesc. Afara gramofonul canta

uries. Nu auzeam nimic, Traiam pentru prima data 0

semenea Durnnezeiasca Liturghie. A fost cea mai

rumoasa din viata mea. ~i de atunei toate au fost la feL

Voiam s a Ie inval pe toete,in foaM adancimea §i ialimea

Am trait multe In acei ani,la Policlinica. Grecia,

i mai cu seama Athena, sufereau din pricina

icalosiilor razboiului, a ocupajiei, a foametei ~i a

ortii, care Ti secerau in fiecare zi pe oameni.

mparteam cu ei prescurile ? i tot ce mi se aducea, Dar

04

~l durerea sufleteasca r n a facea sa tmpreuna-patimesc.

vl:\zand adancul sufletului lor prin harisma stravederii.

Dacil venea cineva si-mi vorbea despre 0 durere

trupeasca, facearn din ea terna de rugaciune. Aeest

lucru rna misca ~i spre studiu. .vazand" 0 parte a

Irupului bolnava, voiam sa cunose denumirea ~tiintifiea

1 1 boli i, dar ~i pozitia pe care 0 au organele in trup,

f I rea, pancreasul ~i celelalte. Pentru aeeasta am

iumparat carti de medicina, anatornie, flziologie s.a.,

,\<;tfelineat sa studiez ~i sa rna pot orienta. Pentru 0 mai

huna instruire, am urmat pentru 0 vreme chiar cateva

Iursuri la Facultatea de Medidna. Aveam aceasta

dragoste de studiu pentru oriee lucru. Voiam sa Ie lnval

pe toate, Tn toata adancimea ~i lalimea. Vizitam 0

l.lbrica? Voiam sa eunosc toate arnanuntele, cum

lunctioneaza. Vizitam un muzeu? Ore Tn ~ir examinam

.-xponatele. Aici 0 sa va spun o intamplare.

[ntr-o durninica, la pranz. treceam pelanga

Muzeul de Arheologie. Aveam putin tirnp ~i m-am

gftndit sa intru. Am strabatut salile, privind statui Ie. Intr-

n sala era un grup. 0 doarnna ghid Ie dadea explicatii,

I ra liniste deplina, M-am apropiat putin. Cand rn-a

V~zut, rnsa, ghida Ie-a spus soptit:

- A venit un preot. Eu pe preoti nu-i tnghlt, dar

0 1 .esta nu-rni pare ea ceilalti.

M-am apropiat mai mult. Am zis:

- Buna ziua!

- Buna ziua, a raspuns ghida.

- Pot sa urrnaresc eeea ee spuneti? l-am zis.

- Binetnteles.

Mergeam de la 0 statuie la alta. La un moment

r l n t , am ajuns la statuia lui Zeus. Zeus era pe tronul sau

105



i arunca un fulger spre oameni. Dupa ce le-a spus cate

tia, ghida s-a tntors la mine ~i mi-a zis:

- Durnneavoastra ce spuneti, parinte] Cum vi sere statu ia?

- E u nu stiu lucruri de felul acesta, am. zis,

asa, precum vad, ma minunez atat de luerarea

tistului, cat ~ide faptura lui Dumnezeu care a creat-o

de desavarsit, ~i inteleg ea artistul' care a fa~ut-o

0 ad~nca simtire a dumnezeiescuJui. II vede]i pe

e~s: de~1 arunca fulgere peste oameni, fata sa este

nl~tlta. Nu este manics. Este nepatirnas

Ghida a fost foarte rnultumita de comentariul

ca de altfel lntregul grup. Ce ne spune acest

cru? ~e spune? Ca Durnnezeu este nepatirnas, chiaratunci cand pedepsests. .

Aveam spre toate 0 mare dragoste de Invalatura,

v-am spus, Astfel, odata am mers sa studiez

spre cresterea pasarilor. Oa, va spun adevarult

am mers la un profesor care preda apieultura.

rofe~oru! er~ din. Kerkyra. Erau feluri]i In clasa: baieli,

te, tineri, batrani. Cand s-a sfar~it lectia, profesorul s-a~imi-a zis:

. . - Pa~inte, ~titj ce-arn tnteles? Ca 0 sa reusiti Inip exceptional tn apicultura,

Zie:

- Cum v-aji dat seama?

~ . - V:am va~ut din felul in eare ati pnvrt, ali

mant, ca suntep bun de apieultor. Veti excela. Va

ti lntelege cu aJbinele, Ie veji vorbi ?i ele va vor

Ii zie:

. - A~a este. 0 sa merg la stup, 0 sa vorbesc cu

o sa Ie aseult, 0 sa Ie lnjeleg, 0 sa Innebunese

pa ele, dar 0 sa "pierd" rasa ~i camilafca!

6

Voiam s a m a nevoiesc,fie §i in mijJocul Athenei

In acei ani,lnsai tntaia mea lucrare a fost

spovedania. Ceasuri nesfarsite, zile ~i nopti, cate

douazeci ~i patru de ore spovedeam, fie ca m-am aflat

1<1 fantul Haralarnb ie in Evvia, fie la Sfantul Gherasim,

fie -la S fantu l Nicolae In Kallisia, ori acum, aici la

manastire. Chiar ~i cand erarn bolnav - 'multe ~i

indelungate boli am avut - primeam cu iubirea lui

Hristos sufletele pe care mi Ie trimitea Dumnezeu.

Voiam sa rna nevoiesc, fie ?i In mijlocul

Athenei; pentru aceasta m-am ascuns la Tourkovounia.

rraiam acolo eu parintii mei, eu sora ~i nepoata mea,

Intr-o disuta din placi prefabricate. Nopjile munceam

in tacere ~i rugaciune. Aveam masini ?i Impleteam

pulovere ~i veste, ~i Ie vindeam. Cu economiile facute

doream sa zidim 0 rnanastire.

De asemenea, faceam ?i tarnaie. Tamaie foarte

buna, Fabricata dupa retetele mele, compozitiile me Ie,

din cincizeci de substante aromate. Cunostearn tamaia

dupa rnireasma, dar ~i dupa concentratie. Umplusem

un caietintreg eu cornpozitiile pe care Ie facusem. Un

.aiet plin de retete ale aromelor pentru tamale.

A~ezam .un rand eu toate substante!e aromate pe eare

I aveam. Vreo cincizeci de flaeoane: rutinol, rinanol,

rinalil ?a. Lueru minunat: cunosteam to ate aceste

flacoane, cunostearn mireasma ?i concentratia

f caruia. ~tiam ca, daca din acela trebuiau zeee parti,

din acesta trebuiau doua, sau trei, sau una, ~i facearn

niste compozitii foarte bune, rare. Le-am avut pe toate

107



rise pe un caiet, precum v-arn spus, dar mi l-au furat.

tiu cine l-a furat, dar nu vreau sa spun, nu se spune ...

Eram foarte simplu

Eram foarte simplu ~i fara cunoasterea celor

a comportamentului care se cere in societate.

u cunostearn prea mult despre modul de a te purta,

id crescusem la munte. Ceva, putin, dobandisem la

ireu, dar ?i acolo ma ingrijisem singur de mine.

ncare lrni puneau fetele stapanului, rnancarn singur,

rmeam in pod. Astfel ca nu stiarn cum se tine la

furculija, I ingura ~i celelalte. Ascultati, sa va zic

va. Eu nu mergeam unde eram invitat, Dar odata rn-au

emat sa citese Parael isul unei bolnave carelucra

nga Policlinica, aproape de Primarie. 0 doamna

buna , c re di nc io as a. Pana am aju ns acasa, pana

rn citit, a trecut timpul ~i au inceput sa staruie:

- Ramaneti sa rnancam.

- Nu, zic, nu pot. Trebuie sa plec.

Barbatu! doamnei zise:

- T 1 socotim un semn de mare dispret, de vreme

e?ti ?i flamand. a s a ne necajirn, parinte. Fa-ne

asta. Suntem ? i cu fetita noastra.

Aveau 0 fetila, erau c3satoriti de curand. Era C '

ita. foarte buna.

Deci, am primit, Am facut rugaciunea, am

necuvantat m asa ~i am inceput s a rn an ca rn . V a zan du -

a cum rnananc, fetita zise:

- Mama, nu line bine lingura.

lar ei:

- Taci, tacit

Peste putin:

- Nu line lingura bine.

Bre, saracul de mine, ce-am palit! M-am uitat ~i-am

.I:\cut ?i eu ca ei. Apoi nu ~tiu ce-au mai pus, trebuia sa

lu!'\nanc cu furculita.

Ei, sare cea mica:

- Nu line bine furculita.

Oh, ce-am patit! Vedeti cat de simplu eram ...

Bastonu/ Sfantu/ui Gherssim

La Tourkovounia, unde locuiam, asezarea era

lunrte povarnita, Ma sculam dis de dimineata, plecam

III biserica, la Sfantul Gherasim, ? i ma tntorceam seara.

Iirum ul spre casa noastra era greu ~i cobora abrupt.

urr-o dimineata am cazut ~i rni-am rupt piciorul, Era

duminica dimineata, nu se luminase bine de zlua, era

11ni~te.Astfel au auzit gemetele mele niste oameni, a~

Ii'~it afara ~i au chemat tndata salvarea. A venit

.ilvare am-au dus la spital. Ruptura era la gamba

plciorului stang. Oasele erau sfararnate. Durerile erau

til' netndurat. Am ajuns la Policlinica, m-au coborat din

.dvare ~i m-au asezat pe un pat. Doctorii au hotarat

... mi puna piciorul 'in ghips. Lumea astepta sa

luurghisesc, Au fost nevoiti sa piece. .

Dupa cincisprezece zile, Hind inca intins in pat,

un aruncat 0 privire catre piciorul meu. Am vazut,

!Ii' i, prin harul lui Dumnezeu, ca piciorul fusese pus

lr~mb In ghips. Le-am cerut doctorilor sa-rni scoata

Khlpsul. Cand a aflat, profesorul a z is ra za nd :

109



, .. , JUL Sd-~I vada de biserica lui,

010 unde-si are competenta, vrea sa ne verifice p

noi? Am facut treaba bine, am trecut piciorul pe la

raze. Ce vrea acurn, sa ne tot sacaie? .

N-a dat nimeni nieio atentie, Eu asteptarn sa..mi

vada piciorul. Ei - nimic. Cand rni-au adus mancarea la

pranz am refuzat-o, zieand ca cer sa ma duca la raze,

Insist sa se faca asta, diei oasele se,vor suda strarnb ~i

piciorul va ramane asa pentru totdeauna. Profesorul a

trimis yorba:

- Sa-~i vada de preolia lui! Pieiorul este bine.

A venit seara. Mi-au adus mancarea, dar iara~i

n-am mancat, staruind sa-rni vada piciorul. In cealalta

zi, de dirnineata, a venit profesorul ~i a zis manics:

- Ce-i asta, bre parinte? Ce ne tot saeai aid? .

Pana la urrna m-au coborat laraze. Au vazutca,

tntr-adevar, piciorul fusese pus .strarnb, ~i' deja

lncepusera oasele sa se sudeze. Profesorul si-a pus

ochelarii. ' .

- Bre parinte, zice, esti foarte pacatos, Aeum

mi-am dat ~i eu seama. 0 sa vezi ce-o sa tragi acum!

Trebuie sa-ti rupem piciorul ~i sa-l punem din noubine.

Au inceput sa loveasca cu putere ghipsul, ca sa

se sparga. Eu nu ziceam nirnic, Irni facearn smerita mea

rugaciune,

- A, acuma nu vorbe~ti, lm i zice. Dar aeuma a

sa-ti iert eu pacatele.

La un moment dat au tras, au scos ghipsul. M aJurea tare. Doi doctori r n a trageau de picior, iar

rrofesorul, cu podul palmei, ma lovea peste gamba cu

iutere, ca sa rupa oasele.

10

_ Ei, bre parinte,o sa-li iert eu pacatele, dar

I. IIg~ ale tale au sa fie iertate ~i ale m~le.. ~

Im i rupeau osul. Se sudase put In ~I ~a durea de

11I1o.;uportat.mi strangeam buzele. In ~ele ~I~ urm~ I-au

IIIPt. M-au intins iara~i la raze, au tntins Plclo~ul ~1 I-au

.\~{lzat drept. Apoi mi-au pus din nou ghipsul, cu

.llt'nlie, ~i m-au trimis \a pat. . .Doua-trei ·luni -- nu-mi ammtesc bine - am

IImas tntins la pat. Dupa acest rastimp m-au rid ieat ~i

uri-au dat sa tin doua carje, ca s a pot pasi. Eu nu Ie

voiarn, [mizice profesorul: . ._ Sa Ie iei, sa te poll ridica, Hindea te-a IStOVlt

It -pausul, ~ ~ ~N-am tinut mult carjele, caci am inceput s~ m~

1 . rase singur. Ma temeam de carje, nu cumva sa ma

ubisnuiesc cu ele ~i apoi sa nu Ie mai pot lasa,

Atunci profesorul mi-a spus:

_Sa te Tngrije~ti sa cumperi un baston.

- Nu, Ii zic, nu-l vreau.

_ E~ti preot, Irni zice, ~i e~ti neascultator? Sa

do.;ulli, altfel cazi ~i-ti rupi toate oasele. ..

Am fost nevoit atunei sa-i spun suroru mele:_ Sa-mi cumparati un baston. Suntem saraci, dar

I I' buie sa-mi cumparati un baston. Sa pot arunca astea,

diei ma stramtoreaza.Era ora unsprezece dirnineaja ~i am coborat in

I. rje la biserica spitalului. Sora mea s-a pregatit Tndata

...t rnearga pe strada Eolou, ca sa cum~ere ~un~ba.ston.

:and sa piece, 0 doamna cu un baston Inmana a intrat

III biserica,

- Sfantui Gherasim e aici?

11 1



- Da, copilul meu, aici este, i-a zis batrana caregrijea biserica.

- ~i unde e icoana Sfantului]

- Uite-o, a raspuns, ?i i-a aratat-o.

Atunci acea doarnna necunoscuta a cazut in fala

Sfantului ~i, cu lacrimi, i-a spus tare - ca am~inoi:

- Sfinte al meu, eu nu te cunostearn. Nici nu

vreodata de tine. Niei de numele tau nu

zisem, ~i totusi m-ai cinstit ~im-ai eercetat ~i mi-ai

rut bastonul pe care I-am cumparat de la lerusalim,sa 1 1 aduc la casa tao~i uite, sfinte al meu, I-am adus.

-ai spus: "Vreau sa-mi aduci bastonul maine

Eu nu stiarn unde te afli ~i, lntreband, amt ~ite-am gasit.

Eu eu sora mea ~i eu paracl isera. statearn inI~nga pangar. S-aapropiat ?i ne-a zis:

- Ce lucru e aeesta? De ce mi-a cerut Sfantul

stonul? De ee-l vrea?

~i paradisera i-a spus:

- Asculta savezi de ce vrea Sfantul bastonul. Nu

nevoie el insusi de baston, dar Sfantul 11 are ~i pe

sau, pe parintele pe care-I vezi aiel. Si-a rupt

iorul ~i a suferit luni de zile, insa astazi s-a ridicat ~i

i-au spus sa poarte baston. ~i uite, sora lui era

sa piece pe strada Eolou, sa-i cumpere

stonul. Hai, ia bastonul de la Sfantul ~i adu-I aici, la

Mi?cata, doamna rni-a adus bastonul ~i rni-au tat m an a.

- Luati-I, parintele meu, ~i iertati-rni pacatele.

m curnparat la lerusalim. E de la Sfantul Morm~nt.

Vin, lmi zice, din cartierul Prombona, din Patisia.

'010 locuiesc. Acolo I-am vazut pe Sfantul tn vis.

t-arn muljurnit. Am luat bastonul ~i l-am folosit

IIluata, dupa ce mai tntai am aruncat carjele. Am numit

;i( st baston "al Sfantului Gherasim", ~i l-am tndragit

IIiUIt. Am grija sa nu-l pierd. Dar este ~i facator de

utinuni: daca pe cineva II doare ceva din t rup, il lovesc

Plilin eu bastonul ?i se face bine. Cu adevarat, este

I.klitor de minuni. Ce lucru! Sfantul sase lngrijeasca de

mlne, cel mai mic! S-a aratat viu doamnei, care nu

.iuzise nici de Sfantul Gherasim, niei de mine. Tareurlnunate lucruri mai fae sfintii ... Pentru aceasta trebuie

II i cinstim. ~i eu r n a inchin Sfantului Gherasim, care

IH,t sprijinul celor bolnavi, prin sfintenia ~i harul sau,

NPlouii peste cei drepli~;

peste eel nedrepli"

La biseriea Sfantului Gherasim, la Policlinica,

vr-neau -mulli tnchinatori sa aprinda 0 lumanare. Unii

I, maneau pentru spovedanie, unii luau numailunecuvantare, In vreme ce allii aprindeau 0 lurnanare,

,I faceau cruce ~i plecau. Veneau tot felul de oameni -

II; rbati, femei, r rucr , mari, cultivati, sirnpli. in

unprejurimi!e Omoniei locuiau oameni de toate

Iti l egoriile.

Mai demult obisnuiam ca la praznicul Botezului

Ilomnului s a sfintim casele. Vreme de cativa ani am

IIiNS ~i eu cu botezul. Batearn la usile apartamentelor,

IllIi deschideau ~i intram cantand: In lordan

113



botezandu-te Tu, Doamne ... /I 14. Mergand pe strati

Mezonos, va d 0 poarta de fier. Deschid, intru in curn

plina de mandarini, portocal i, lamai, ~i inaintez spr

scara exterioara, Am urcat, am batut la u~a~ia aparutdoarnna. Dupa ce rni-a deschis, eu am Inceput ca d

obicei: In lordan botezandu-te Tu, Doamne ... ". M

oprit brusc. Intre timp, din dreapta ii din stanga holuJul

au iesit, din camere, fete tinere. "Am tnteles, am

nimerit lntr-un bordel", rni-arn zis lntru sine-mi. Femei

a ie si ttn fala, ca sa rn a opreasca,

- 5a plecati, rni-a spus. Ele nu pot s a sarut

crucea. Sarut eu crucea ii plecati, va rog.

Eu am luat 0 tnfali~are serioasa ~idojenitoare, ~i

i-arn zis:

- Nu pot sa pled E u sunt preot, nu pot sa plee!

Am venit aid sa botez.

- Da, dar nu se cade sa sarute ele crucea.

- Nu stim daca se cade s a sarute ele sau tu

cruces. Caci, daca rn a tntreaba Dumnezeu si-mi cere

sa-l spun cine-i vrednic sa sarute crucea, tu sau ele, a~

putea sa zic ca ele sunt vrednice, iar nu tu, cacisufletele lor sunt mai bune decat al tau.

In acea clipa s-a inroiit putin. Ii zic deci:

- L asa fetele sa sarute crucea.

Le-arn facut sernn sa se apropie. Am cantat mai

melodios dedit la tnceput "In lordan botezandu-te Tu,

Doamne ... ", caci ma bucuram lnlauntrul meu ea

Dumnezeu a iconomisit asa lucrurile Ineat sa merg sila

aceste suflete.

Au sarutat toate crueea. Erau lngrij ite, tmbracate

in fuste colorate. Le-arn zis:

14 Troparul Praznicului Botezului Domnului.

114

_La multi ani, copiii mei! Dumn~zeu n~ iubeste

toti Este foarte bun si ploua peste eel drept'~I peste

1 1 1 1 . ~ . l! - T ~ . d. 1 ' / nedrepti (Matei 5, 45). Toti II ~v~m ca~ at~ ~I~·e

I t l \ se tngrijeste Dumnezeu. Numal sa ne s.argUl~ 5~-L

•uuoas tem, sa-L iub im ~~ ~ a ne !a~:m mal buni, Sa-L

Illbili ~i0 sa vedeti ce fen~lte 0 sa fltl. . ~ .Priveau nedumente, Ceva au prirrut in

.irmanele lor suiletele. . ~ ._ M-am bueurat, le-arn ZIS la 5far~lt, ca m-a

mvrednicit Dumnezeu s a vin astazl ~i s a v a botez. La

1IIIIIti ani! .'_ La multi ani! au spus ~I ele, ~I am plecat.

Rugaciunea aceasta a fost

foarte 'inalJatoare

Cateodata 'in afara de Boboteaza, r n a ' chemau

";"\ fac sfe~tanie ~e la case, eu diferite prilejuri. Odata

ml s-au tntamolat acestea:. . .1

Era pe vrernea ocupatiei, iar eu eram. ~l'oliclinica. A venit un oarecare reprezentant al Crucii

I{o~ii ea s a rnaia s a facem sfe~tanie.. . ..' '_ A Ii zie trebuie s a 'il luati pe pannteie de la

Sfzmtu! Constantin ~ aceea era parohia lui, ~ ._ Nu zice, merge!i dumneavoastra. EXlsta 0

[Jricina anu~e ii, vreli-nu vreti, 0 sa.rnergeti pe strada

'1Septembrie! . ._ lar eu, sarrnanul, I-am urmat, lua~d eu rmne

ulionul ii rasa cea buna, Cand am .3Juns, m-a~

pierdut! Ma aflarn in fala .u~~.i lumi eultlvat~, do~n~

doamne, rectorul Universltatll, care preda fltosofla

115



eis mi se pare ca se numea. Indata ce am intrat, m-am

ezentat curajos, salutandu-i. Dar carte nu luasem, iar

u, cum eram prost ...

- Sa facem s fe st an ia , le -a rn spus,

Ma apucase tremuratul vazandu-i bin

cu platourile pline cu deserturi, ~i asta in

reme de ocupatie.

Mi-am pus rasa, culionul, am luat crucea. Am

nceput sfestania fara carte, am prins tndrazneala ~i I

osteam pe toate limpede, cuvant cu cuvant. Incet-tncet

m inceput sa zie mai bine, dar priveam numai in

"Pace tuturor!" .Capetele voastre Domnului s~

plecati." "Pleadi, Doamne, urechea Ta ~i ne auzi pe

oi Tu, Cel ce ai primit a Te boteza in lordan ~i ai

fintit ape Ie; ~i ne binecuvanteaza pe noi pe toti, care

rin plecarea capuJui nostru aratarn semnuJ supunerii.

i ne tnvredniceste a ne umple de sfintenia Ta prin

~i stropirea cu apa aceasta. ~i sa ne fie noua,

oamne, spre sanatatea sufletului ~i a trupului. Ca Tu

sti sfinjirea sufletelor ~i a trupurilor noastre, ~i Tie

~imulturnire ~iinchinaciune rnallam, impreuna ~i

elui fara de lnceput al Tau Parinte, ~i Preasfantului ~i

unului ~i de viata facatorului Tau Duh ... "

Cand am ispravit sfestania nu m-am dus sa-l

tropesc cu aghiazrna - multi nu doresc asta - ci am

uat crucea in mana ~i i-arn asteptat sa vina. Cel dintai

venit ministrul, apoi ceilalti. l-am ~i binecuvantat:

Dumnezeu sa binecuvanteze, sa lumineze, sa dea

utere". Aveam insa netncetat simtamantul ca sunt

rost. Inainte de a pleca am facut 0 cruce In aer, i-am

6

Illnecuvantat ~i Ie-am zis: "Buna ziua, copiil" ~i erau

1'I'Ofesori 1aUniversitate!

_ Rugaciunea aceasta a fost foarte rnallatoare, a

'pus domnul rector, am fost foarte rnultumit. M-a

hucurat sfestania: le-ai spus pe toate asa de bine, ~i din

uilntel E~ti teolog? Ai facut lnsa 0 greseala la

Iv nghel ie: ai spus sa se faca sanatos, dar este se

/, 1 ea.

- Va rnuljurnesc, ii zie. Nu sunt carturar.

Aceasta Evanghelie se citeste In Duminica

111:1banogului, cand praznuim minunea legata de

,I( sta. Evanghelia spune asa:

in vremea aceea 5-a 5uit lisus la lerusalim, iar in

I.'rusalim, /anga Poarta Oilor, era 0 scaldatoare care se

Ill[mea pe evre.este Vitezda, avand cinci pridvoare. In

.rcestea zacea mU/lime multa de bo/navi, orbit ~chiopi,

II, ali, a~teptand mi~carea apei, Cac; un Inger al

/) mnului se cobora la vreme in scaJdatoare ~itulbura

.I/Ja, ~i cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea

~,'natos, de orice boa/a era tinut (loan 5, 1-3).

Va amintesc ~icondacul zilei, care zice:

"Ridica, Ooamne, cu dumnezeiescu/ Tau ajutor,

sufletul meu eel slabanogit

prin tot fe/uf de pacate ~iprin fapte netrebnice,

precum odinioara ai ridicat pe slabanogu/;

ca mantuit fiind sa strig T i e :

Siava puteri; Tale, Hristoase, Inouteie!"

Este bine sa ne aducem aminte de acest condac

·1 a - I spunem ca rugaciune.

117



il vedeem pe Hristos

iosrt« viu

[a biserica, in!eJeg adica Ja Sfantu! Gherasim,

rarn foarte rniscat. Ascul tarn EvangheJia ~i erarn

iscat.' j'ati mearn' asta pentru c a .vedearn "i coan a, peistos lnsusi,

lntr~o zi, in Vinerea Mare, ma aflam la slujba,

iserica 'era plina de lume. Ce-arn pa!itI Citeam

~i" cano am ajuns la Eli, Eli, lama

adica: Oumnezeuf meu , Dumnezeul meu ,ce M-ai parasit? (Matei 24, 46), n-arn putut sa

sfarsssc. N-am mai spus pentru ce M-ai parasit?

fest cuprins de 0 cutrernurare sf2tnta. Mi S-3 taiat

asuJ. Dinaintea mea aveam Intreaga scena tragica,

vazut fata 'aceea. Am auzit ace! glas. 1 1 vedeam perstos foarte viu,

, ,~u~ea astepta. Eu - nirnie; lmi era eu neputinta

contmui. Am lasat, EvangheJia pe analog ~i m-am

ors in Sfantul Altar. Mi-am facut cruce, am sarutat

~ta Masa. Am asezat in mintea mea alta imagine,

l frurnoasa. Adica nu mai frumoasa. Mai frumoasa

aceea nu exista, dar mi-a venit ln minte Invierea.am I.ini~tit lndata. Apoi am iesit in Usile lmparate~tiam ZIS:

- lerta!i-ma, copiii mei, m-am lasat purtat...

Am citit Evanghel ia de la Inceput.

Au plans atunei tori eel-din biserica dar n-a fost

e. Fiecare poate sa gandeascace vrea. N U e bine'sa

lasam asa, trebuis sa ne stapanirn.

Ce face iubirea §i

pronia lu i Dumnezeu

Anii de dupa ,razboi au fest foarte grei, ta r

u.irnenii seluptau sa traiasca. Eu, preeum v-am spus,

l'l.]m in aeea vrerne la Policlinica, Imi amintese multe

111I'ampl~krde atunei. Ascultan una dintre ele.

E f avea saptesprezece iani ~i vara loeuia cu

p,irintii ~i fratele ei la Boghiati. Aveau s l l lvada, ~i

wtidina de legume, ~ivindeau eeea ce seoteau din ele.

[nrr-o seara mama a trirnis-o pe Efi la un rnagazin.

.Iproape de ei, sa cumpere gaz pentru larnpa. G2mditi-va

t ~ atunci nu aveau eurent. Intorcandu-se acasa, Efi a

rnralnit un baiat, coleg de-al ei. Vorbeau despre lectii.

'1 0 oprisera rnsa in spatele unui eamion ~i, trecand

fratele ei pe acolo, i-a vazut ~is-a srnintit, banuind-o de'

vlclenie, ~i a parat-o marnei.

- Efi ne face de rusine, a zis, sta la tadale In

rlrurn eu un baiat.

Cand Efi a ajuns acasa, mama a certat-o mult ~i

,\~i batut-o, Prineipi iIe erau foarte aspre atunci. Efi. s-a

,Imarat mult. S-a razvratit pentru nedreptatea ~i

ban uieli Ie fratel uiei.

In ziua urrnatoare s-a intors acasa §i tatal; care

lipsise. EI s-a purtat insa diferit, cu lntelegere adica, §i

.u bunatate,

- Eu asa ceva nu cred, i-a spus. Hai sa udam

gradina. Tu stai acolo si, cand vezi ca s-a udat un rand,

imi spui, iar eu mut apa la urrnatorul.

Asa au facut. Hi, tnsa, nu dormise toata

noaptea. Necazul §i nedreptatea 0 tnabuseau,

119



a hotarat sa-~i puna capat vietii. (and a

ecat deci cu tatal in gradina, si-a facut un plan: sa ia

substanta toxica pentru stropit gradina ~i seara, dupa

at, sa 0 bea ~i sa moara. Se gandea: ,,0 sa va d

unci, or sa ma iubeascai" A luat deci acea substanta,

pus-o in buzunar ~i astepta sa se insereze, sa 0 poata

a. Ceasul cel greu n-a intarziat sa vina. Fara grija,

a] i-a spus:

- Mergi la capatul gradinii ~i inchide apa.

S-a dus repede. Nu 0 vedea nimeni, era singura.

era destul de departe. Trernurand, a bagat manabuzunar. In acea c1ipa a auzit pasi. N-a apucat sa se

~i in faja ei a aparut un preot necunoscut. A

lutat-o ~i i- a zis:

- Efi, ~tii cat de frumos este raiul!... Lumina,

curie, fericire. Hristos este in intregime lumina,~i

spandeste bucurie ~i fericire tuturor. Ne asteapta in

alalta viata, sa ne daruiasca raiul. Exista insa ~i iadul,

re este intreg intuneric, tristete, necaz, chin,

naraciune. Daca iei ce ai in buzunar, 0 sa mergi ln

d. Arunc-o de indata, ca sa nu pierdem frurnusetea

La inceput Efi s-a pierdut, dar peste putin timp

-a revenit ~i, dupa ce a aruncat, fara sa-~i dea seama,

avea, a zis:

- Asteptati pujin sa-l chem ~ipe tata, sa va vada,

A alergat prin gradina, ratacindu-se printre

cenii de porumb. In cele din urrna I-a gasit pe tata ~i

spus:

- Tata, hai repede sa vezi un preot care a venit

capatul gradinii noastre!

Insa, cand au ajuns la locul unde trebuia sa

astepte preotul, nu era nirneni,

Pentru rnulta vreme Efi n-a putut sa-~i explice

toate cate se intamplasera in acea seara. Nu-si putea

xplica aparitia preotu lui. I~i dorea sa-l tntal neasca. Ti

salvase viata.

In fiecare iarna intreaga familie cobora in

Athena. Efi mergea de multe ori la nasa ei, care era

oarte credincioasa, ~i ramanea rnulta vreme langa ea.

Nasa ei obisnuia sa primeasca ~i sa gazduiasca in casa

pi teologi, preoti. monahi. Odata, deci, cand Efi era la

nasa ei, aceasta avea pe cineva in vizita, in salon. Efi

nu stia cine este. La un moment dat nasa a intrat in

bucatarie ~i i-a zis Efei:

- Efi, pregateste dulceata ~i cafea pentru oaspete,

~i adu-Ie in salon.

Efi le-a pregatit. A tntarziat lnsa putin ~i, cand

ora gata sa Ie duca, a venit nasa, care i-a spus:

- Nu tava asta. Pune-o pe cea de argint, caci

.ivem un oaspete de searna.

Efi s-a lntors la bucatarie, a schimbat tava ~i a

mers in salon. Dar, ce sa vada: In faja ei era acel preot

p care il vazuse in acea seara grea, la ei in gradina.

- Sunt parintele Porfirie, i-arn zis zarnbind.

Asa ne-am cunoscut ~i, de atunci, suntem buni

prieteni. Efi are acum 0 familie cu multi copii. A

blnecuvantat-o Dumnezeu. Vedeti ce cai poate

mestesugi Dumnezeu, cand vrea sa rnantuiasca un om?

121



in Kallisia,

la Sfantul N ico lae

(1955-1979)

IICMe 0 mare durere, sau vreo problema,

i;silea s a strabata drumul nepietruit catre

Sfantu/ Nicolae."

Ne-em a§ezat, pentru rnai binede douiizeci de ani,

in pustle

Dumnezeu rni-a implinit dorinta de a lucra la

in asezamant: am lucrat treizeci ~i trei de ani la'oliclinica. Aveam, insa, lnlauntrul meu ~i 0 alta

orinla adanca: sa gasesc 0 proprietate ~i sa tnalt 0

Cautand. am aflat biserica Sfantului Nicolae,

n Kallisia, metoc al Sfintei Manastiri PendelL

Cu harul lui Dumnezeu am ajuns lntr-o buna zicolo. Biserlcuta se vedea de departe. Am ajuns, am

tnauntru, Era veche, cu putine icoane, ~i insufla 0

tmosfera de strapungere. Afara erau cateva chili ute

furnate. Intre timp s-a inserat. Eram singur, nu rna

uteam intoarce in Athena. M-am culcat in biserica.este putina vreme am auzit 0 lovitura in zidul de

easupra capului meu. Acolo era agatata icoana



Sfantului Nicolae. Lovitura era din icoana. Am simti: (

Sfantul vrea sa ma statornicesc acolo.

Am mers, i-am adus pe parrntii mei, pe sora , 1

pe nepoata mea. Eu, ca ~i c a l u g a r ce eram, mi-am d , 1 1

seama c a monahii care raman singuri In . Jurne" ~IS

pierd. Acolo am avut liniste. Traiarn frumos, chiar da:In conditii primitive. N.e-am asezat, pentru mai bine rl

douazeci de an i, In pustie. Atu nei era cu adevtlr,ll

pustie. Tot parnantul dimprejurul Sfantului Nicolae N

plantat eu pini mai batrani sau mai tineri, cu platani, (Uarbusti din loc In loc, cu cirnbrisor care-si raspandp

buna m ireasma, eu cic!amen ce se ivea printr

crapaturile stancilor, anemone ; ;i alte flori salbatice, in

functie de anotimp. Era foarte frumos, un adevarat ral

Acolo voiam eu sa zidese rnanastirea, dar Dumnezeu

n-a tngaduit.

Sfantul Nicolae nu e departe de Pendell. dar

atune! nu exista drum. Trebui.a sa rnergi pe jos sau cu

magarusu l vreme de un ceas pe un drum greu de

strabatut, ;; i Inca vreo douazeci de minute pe 0

cararuie folosito3 de capre, pentru a aju nge la SfantulNicolae, care era Inal1at pe un delusor stances. Incet-

tncet am deschis ;;i un drumeag, ca sa putem sa ne

rniscam ;;i sa caram cele necesare traiului, ee nu

puteam seoate din gradina noastra.

Mi-a placut gradina, Am cumparat ; ; i un

tractoras, ca sa se faca treaba cat mai bine cu putinta,

Gradina avea de toate: rosii, vinete, dovleci, ceapa,

usturoi s.a. Marea mea iubire erau copaeii. M a

bueuram vazandu-i, Am plantat patru sute de copaci:

nuci, corcodusi, peri, rneri, caisi, migdali, aluni, rodii.

Aveam mare dor de rnunca. Pentru aceasta spuneam

12 4

I'll II"U, ; ; i 0 spun ~iacum: "Sa muncesti pana la moarte,

I .• r ra iest i ea ;;i cand ai f pe patul de moarte". Adica

,1 1 nouazeci de ani ; ; i s a plantezi nuci, smoehini §i

I I I . '1IIni. Cum s a nu-li tresalte inirna in ceasul in care Ii

!'\'llllezi! Daca treee cineva ;;i te vede ostenindu-te, s a

I I . 1 : "Nefericitul!"Ca sa pazim copacii de boli, Ii stropeam cu

1 1 1 1 1 oasa;;i piatra vanata. Caram In spate de la P en de ll

II Ii eu puieti. Ii Ingrijeam mult. Foloseam ~i

1 1 1 1 1 1 1

ito ri. c ac i nu aveam mult timp; lucram inca la1.111!iniea;;i datoria mea era sa fiu la Sfantul Gherasim

ill' de dirnineata, asa ca plecam spre Athena de eu

"dl~. Insa, atunei cand venea eineva sa stam de yorba

11I1~ linea pana tarziu, plecam § i la miezul noptii de la

' . 1 . n t u l Nicolae.Apa pentru gradina aveam din belsug la Sfantul

11I1'01ae. los, lntr-o vaioaga plina de platani, era un

I,yar; am pus acolo 0 pornpa care trnpingea apa sus,

]II' deal, § i acolo am facut un bazin. Apa era potabila,

It n In1eles. Vara, fiindca voiam pu1ina apa rece, iar

,11010

nu aveamfrigider, foloseam un ukior mare, eu

n . t lung, pe care II adusesem din Eghina §i care linea

Ilpd rece. ~Facearn §i corner] cu pui de gaina. Inehiriasem

II proprietate a Manastirii Pendeli, vizavi de

I )bservatorul astronomic, ~i am pus acolo vreo mie de

~:'dni.Nu puteam avea mal multe, cac: terenul era mic.

hni pusesem In minte sa tnalt 0 manastire, precum

Y tim spus, §i cautam cal de a strange bani.

La Kallisia eram izolati, de aceea am f vrut sa

.iscultam la vreun post de radio 0 slujba sau

I )umnezeiasca Liturghie, vremea, stirile, sa atiarn ce se

125



petrece In lume - ca sa ne rugarn. Asa m-am hotarat I

a.m facut eu un aparat de radio, inventia mea. Am pUI

~J0 ~nt.ena intr-un pin, la cincisprezeee metri inaitimf',

am rntins un eablu intre zidul bisericii ?i un p~r

salbatic, Acest aparat de radio improvizat nu aV(ld

buton ea s<3.-1nehizi. Funqiona douazeci ~i patru df'

ore fara Intrerupere, dar 11 reglasem sa se auda ineet, casa nu ne deranjeze.

Cand nu era nevoie de mine la Sfantul

herasim, liturghiseam la Sfantu] Nicolae. Incet-incet

u inceput sa vina ~i aici oameni la slujba sau lapovedanie. Cu totii am devenit 0 mare familie, familia

if sfaveau pe Dumnezeu

pentru minune

Veneau oamenii. Cate 0 durere mare, sau vreo

roblema, ii silea sa strabata drumul nepietruit catreantul Nicolae.

~ . A.stfel: intr-o zi a venit 0 doamna, cu sotul

n.s~1 ~J.ceJ ~atru copii. Oameni tineri, casatorili de

IJn~ ani. La mceput nu voiau copii; dupa aceea s-au

"Sa .facem". ~i au avut la 0 nastere doi copii,

r ~aJ. apo: alta na~tere, cu alli doi copii, ~i asa au

bandJt patru. Aceasta familie, deci, venise Ia mine.

nara, in varsta de treizecl de ani, mi-a zis:

: Parints, sufar foarte tare, nu sunt bine.

. I~ .timp ce-rn! vorbea, eu 0 priveam cu luaremte ~JJ-am pus mana la baza gatulu].

- Aici, i-am spus, sirn]] 0 strangere asa ~iasa,

- Da, lmi zice.

- ~i te apuca 0 triste]e, care-si face lucrarea ei.

dlea, la lnceput te apuca sufocarea, apoi ili vine

uuristarea gi nu pop sa te mai rnisti. Te rnisti, poti sa ?i

, 1 . ' , / 1 , dar launtric traiesti aceasta stare.

- Da, m-a lncredinjat.

Deci, i Ie-am zugravit pe toate asa de frumos! Ea

I~I.Ibucuroasa. Apoi i-am pus din nou mana la gat.

- Sa nu socotesti ca ai ceva. Acum nu ai nimic

din toate astea.Mana 0 aveam tot acolo §i deodata i-am zis:

- Uite. au plecat toate!

Caci vazusern: gatul ei nu avea nimic.

Mi-a zis:

- Mi s-a dus totul ?i simt 0 bucurie launtrica.

Apoi ti spun:

- Ingenuncheaza.

A ingenuncheat, i-am pus 0 mana pe gat ? i una

1.1 ceafa, am lnceput cu .Doamne lisuse Hristoase,

miluieste-rna", ~i am conti nuat eu pulina tacere. Apoi,

d~a cum era ingenuncheata, a strigat IIAh!" de usurare,

- Bine, rnergi, mergi, ridica-te, i-am zis, caci

.icurn asteapta §i altii.

Mi-a sarutat mana ~i a plecat. S-a dus ceva mai

departe ?i i-a rascolit pe toti, ~i barbatul ei era pe

de-a-ntregul numai bucurie. L-au slavit pe Dumnezeu

pentru minune.

127



S a vedeJi ce durereau unii oameni!

Altadata au venit de faXi!okastro parintii lu I

Kostas. Sa vedeti ce durere au unii oameni! Ace~11

erau oarneni buni, dar arnandoi copiii, Kostas ~iMaria,

au devenit adept i fanatici ai ind ianulu i Sai Saba. Kosta

era student !a rnedicina. A plecat Irnpreuna cu sora

de acasa in ajun de Pasti. Tn ceasul plecari i , tatal i-a 11fetei sale:

- B una Inviere, Maria mea!

. -Invierea a venit, tata, dar lumea nu a cunoscut-o,I -a r as pun s ea.

Inainte, parintii Ie dadeau mereu bani. Acum au

Tncetat, caei COPI1l Ii foloseau acum pentru.,

dumnezeul lor. Kostas a mers la Thesalonic sa facJ

propaganda, ~i a fost ~i batut acolo. A mers sa atraganiste copii, ai carer parinli l-au prins ?i I-au lovit.

Asadar, acesti oameni buni mi-au adus un

periodic, ~i urmau sa -rn i a du ca ? i altele . Pe coperta

avea 0 fotografie a lui Sai Baba. Acesta intocmise 0

noua religie; el era noul hristos, care venise in lume sa

o mantuiascs, sa0calauzeasca la adevar. Se spunea caeste "noul. dumnezeu". S~i Saba traleste acum, este

insurat ~i are ~i doi copii. In partea de jos a fotografiei

se v~deau multi tineri care il urmau, multi dlntre ei cu

studii. Cum au mers acolo acesti copii cultivati? La 0

alta pagina, in alta fotografie, Ii saruta picioare!e.

"Celalalt Hristos - adica eel adevarat - a trecut" Ii se

spune. Alta era. Toate se schimba, Searnana cu un

basrn, S-ar putea ca Sai Saba Saf ie nebun. Se spune da adunat ~i multi bani.

Sa v a spun ?i alta intamplare, care are 0 legaturacu asta.

128

lntr-o zi un comandant de vapor m-a dus II

!IUPOS, pe larm. Am mers pe dig, ?i acolo era cinev.

lit' pescuia. Iizic comandantului:

- Du-te sa-mi aduci un peste din cei pe care i-,

1 " ' ( uit ace! om.

Pescarul, insi'l, a raspuns:

- Cosul e gol. De azi dimineata r n a straduiesc,

til n-arn facut nimic, Mergeti, lasati-ma In pace ...

Ii zic:

- Arunca undita in mare.

- Plecati! ne-a zis necaj it.

Am plecat. In acea clipa, aruncand undita in

1 1 , 1 1 1 1, pescarul a sirntit ca a prins ceva. A tras, ? i in

Ijlldlla se zbatea un peste mare. Ne-a strigat:- Nu plecatil Veniti, nu plecati. Am prins un

I"~l('lComandantul a spus:

- Stiu, parinte, de ce s-a tntarnplat asta. S-a

lil!.)mplat pentru a crede eu in durnneavoastra, care

IlIll ti al lui Dumnezeu, ~i ca sa creada ~i pescarul.

1 ' 1 1 1 , 1 acum am crezut in noul hristos, in Sai Baba.

I1 1 1 1 1 cred in Ce l a de va ra t.

Ramaneam ceesuri intregiin lumina dumnezeiasca ...

La Sfantul Nicolae, in Kallisia, cele mai multe

11' .1 uri Ie daruiam spovedaniei. Exista, fireste, ~i mult

!lIllp pentru rugaciune, mai ales seara. 0 sa va

IIt IV stesc si 0 intamplare legata de asta.

Odata - era seara - m-am inteles cu sora mea sa

un-rgern tmpreuna In biserica, la Sfantul Nicolae, sa ne

!lIH~m. Am zis sa mancarn mai lntai, sa se l intsteasca

lnli, apoi ne-am sculat li am rners pe ascuns in

hl'lt'ridL Am inchis u?a. Am Tnceput rugaciunea,129



IDoamne lisuse ... ", Dupa putin timp ne-a inundat

lumina, 0 lumina durnnezeiasca, Am continuat (\I

.Doarnne lisuse ... " ~i sirntearn 0 bucurie de negrait

m ramas ceasuri intregi in lumina dumnezeiasca, car

ncet-lncet a plecat; am continuat cu "Doamne Usus

Hristoase, miluieste-rna", apoi ne-arn intors la chilie.

Mama era treaza ~i ne astepta. Indata ce am deschlsusa, a zis:

~ Unde- ati fost? De-asta m-ati pus sa m a culd

Ati socotit ca nu v-arn vazut? V-am vazut dela gearn.

m vazut tot. Am vazut 0 lumina care a coborat dincer ~i a intrat In biserica. M-am uitat ~i am plans. Uite,

ochii mel sunt plini de lacrimi.

Batrana era necajita, Desi usa era tnchisa, avazut lumina care se revarsase in biserica,

Altadata, pe cand locuiam In Pendell - era 0

sarbatoare mare, Craclunul sau Pastile, nu-mi rnai aduc

aminte - batrana s-a sculat ~i a zis:

- Ma duc la Sfantul Nicolae, ca sunt candelele

stinse, as a simt.

o ora ~i jurnatate de mers pe jos, 0 ora ~i

jurnatate ca sa s e ln to arc a. S-a dus ~ j a g as it b is er lc aplina de lumina.Jar toate candelele erau aprinse.

130

Milesi

Manastirea Schimbarii la Fata a Domnului

(1979~1991)

A$ fi vrut ca manastirea sa fie centrulla care s a caute

adapost oameni! indurerati $i necajiti , ~is a aflemangaiere, fntarire ~itamaduire."

A ye arn d orin te /a untrica d e

a ina/fa 0 manastire

Visul meu mai vechi, precum v-am spus, era s aInal] 0 manastire. S a fie un atelier duhovnicesc unde s ase sfinteasca ~isa se cultive sufletele, ~i sa se slaveasca

necontenit nume\e lui Dumnezeu. A~ fi vrut ca

mtmastirea sa fie centrul la care sa caute adapost

oamenii tndurerati ~i necajiti, ?i sa afle mangaiere,

tntartre ?i tarnaduire.Ani de zile, deci, pe cand locuiam la

Tourkovounia Impreuna cu sora ?i nepoata mea,

aveam maslni ?i lucram. Da, impleteam flanele. Banii Ii

adunam pentru acest scop. Faceam mare economie la

mancare, la haine, la toate. Astfel, primele proprietati

asa le~am cumparat. cu banii a~tia. Mal apoi, au

131



ceput sa dea ~i crestinii care au pretuit aceasta

crare, ajutand ~i cu bani ~icu rnunca personals.

Ani de zile am cautat sa gasesc un loc potrivit.

iciodata n-am recurs la interrnediarl pentru

roprietati. M-am dus in multe Iocuri. Voiam sa fie

dapostit de vanturi, dar sa fie ~i 0 priveliste frurnoasa.

a rugam, dupa obicei, ca sa ma calauzeasca

omnu!. Voiam sa ma lncredinteza harul lui

umnezeu pentru asta, Zicearn neincetat rugaciunea

oamne lisuse ... " . In cele din urrna, Dumnezeu ne-a

n~tiintat despre locu I din M ilesi, sus pe deal, ca sadim acolo rnanastirea. Un cioban mi-a spus ca locul

nurnests "Sfanta-Mantuitorul". Mi-a placut acest loc.

lntrebat daca e de vanzare ..

- Oa rni-a zis e al lui Baloka din Milesi; terenul., .. .,

trecut pe numele fetelor lui, Elena ~i Spiridoula, Cu

e trebuie sa.stai de yorba.

M-am dus langa acea proprietate ; ; i m-am rugat.

oream sa aflu daca are apa, Am "vazut" ca avea apa,

inca foarte buna. Asta m-a multurnit rnult, Dar am

azut" ca era la mare adancirne ~i rn-arn gandit: "Cum

fie scoasa apa asta?" Am "vazut" ~iin alte locuri apa;a aceeasi, Mai jos, la un kilometru ~i jumatate de

rful dealului, apa nu era la asa de mare adancirne.

;a ca m-am gandit sa curnpar ~iacolo un teren, sa sap

fantana ~i sa aduc apa pe terenul unde voi Tnalla

anastirea. Am asigurat, deci, apa, prin luminare de la

Apoi am fost atent daca se poate face drum,

ca se poate trage curent, tel.efon. M-am uitat daca

te un loc deschis, daca este ferit de vant, daca nu

te crivatul, daca are urnezeala. Voiam s a vad cum

I > te soarele, asa lncat iarna sa nu fie camere fara

lumina. Luni de zile am mers ;;i am urmarit soarele la

I~sarit, la miezul zilei, la apus, asa lncat constructia sa

,dba in eel mar desavarsit chip, lumina de la scare,

tncepand eu rasaritul ; ; i pana la ultima raza inainte de

oIpUS. Toate aeestea erau favorabi Ie, asa ca am in~eput

II mersurile pentru aete. Am cumparat terenul ; ; 1 am

Ineeput Iucrari Ie.

M-am eplecs: § i am baut

apa... cu mintea

Aminceput sapaturile ~i zidirea fara apa. N.u a

lost deloc usor, Am construit un bazin mare, de sase

'lute patruzeci de rnetri eubi, ?i il umpleam c~ apa de

ploaie. Cu toate astea, apa nu ne ajungea. Cinci-sase

.mi am cumparat din Kifisia. Oadeam In fiecare an

multi bani pentru apa. Plantasem copaci ~i Ii udam cu

.lpa de cumparat. Trebuia, deci. sa sapam dupa .apa p~

care 0 vazusern". Era nevoie, insa, de multi bani,iindca era la mare adancirne ?i trebuia gasit omul

potrivit pentru asta. Problema ma framanta, Trebui~ sa

se gaseasca solutia, ;;i Dumnezeu a gasit-o. Ascultati ee

Ii-a intamplat. .

lntr-o zi a venit sa se sfatuiasca cu mine un

domn. Despre familia lui, Hristos rni-a descoperit

.murnite lucruri. Uimit ~imiscat, mi-a zis:

- Cele pe care mi le-ati spus nu Ie stie nimeni tn

,lfara de sotia mea. Sunt lucruri de taina.

Plin de entuziasm, mi-a mai zis:

- Ce vreji sa va aduc, parinte?

1.33



- Nimie.

- Apa aveti la manastire!

- Nu, nu avem.

- Atunci 0 sa rezolv eu. Am ma~lna de forat. .

- Cat 0 sa coste? tl tntreb,

- Nirnic, lmi raspunde. Eu 0 sa suport toate

heltuielile forajului, 0 sa aduc pompa~i ce mal

- E i, bine, Ii zic, dinaintea lui Hristos ai spus.

~i a plecat.

Peste putine zile a adus instalatia de forat. A

apat pana la treizeci ;,;i opt de metri adancirne, dar a

at de 0 stanca dura ~inu mai voia sa inainteze. L-am

rugat ~i a adus 0 instalatie rnai buna, cu care a ajuns

pana la optzeci de metri adancime. Nu a gasit apa. Din

nou au dat de stanca gi nu se mai putea inainta. Mi-a

deznadajduit:

- P a rin te , nu gasesc apa, Plee.

- Nu trebuie sa plecati, Iizic.

- Trebuie sa plec, a repetat.

Atunci ~i eu, deoarece eram orb, am rugat pe 0

ora sa rna duca .. la vreo douazeci gi cinci de metri mai

eparte delocul unde forau, lntre niste pini, ca s a nu

rna vada. Aiel rn-arn rugat, am mers ~i am aflat eu

mintea izvorul. M-am Tnchinat gi iaragi am facut

rugaciune, De acolo am rnasurat in minte la ee

danclrne este apa, dupa cum obisnularn. ~i altadata,

cand eram mai tanar, gasisern apa pentru oamenii care

ml cereau, ?i 0 incercam cu mintea daca este salcie,

dulce sau sarata. Am luat un bat de un metru ?i

rnasurarn in jos, in minte. Am masurat: unu, doi, trei ...

Apa era la foarte mare adancirne, pentru asta am

134

In eput sa socotesc zece rnetri la unba], i~ra~i. ,n

minte: zece, douazeci, treizeci, patruzect, cmcizecr. 0

',uta... Am simtit 0 mare bucurie. Am gasit apa, chiar

d,lea a?a de adanc: Am simlit 0 f:ricire de ~nespus.

ludata rn-am gandit s a 0 tncerc, daca este buna. M-am

.iplecat gi am baut apa ... cu minte~. Era foart~~ foarte

huna! Multumit ~i tnflacarat, rn-am mtors la chilia mea.

Peste putin l-am ehemat pe Nicolas Mitas -:-acesta era

numele eelui care avea instalatia - ~i i-arn zis:

-a sa mergeti foarte adanc.

Imi zice:_a sa fie s ta nc a, p arin te , nu exists apa. Nu am

dlatea levi. Plec! .' . ._ N-o sa plecati, ii zic, Sa mergep sa gasll1 leVI.

Nu v a las s a plecatilIn ziua urrnatoare a adus levi ~i a forat adanc

.icolo unde-i spusesem. Acolo a gasit izvor, apa buna

din belsug. 5-a bueurat ~iel, ne-am bueurat ~i noi, toli.

l ir a b inecuvan ta rea Domnului, ap a sfinlita. Am fa~ut

Paraclisul la Sehimbarea la Fata, ea sa multurnirn

Domnului pentru marea minune. Era minunea

Schlmbarii la Fala a Domnului.

La "U niversits tea Bisericii"

Atunci cand ma gandearn la eonstruirea

manastirii de maiei, lmi treeeau multe ganduri prin

minte. Foarte multe. eel mai important era sa adun

niste maid, sa fie toate langa mine ?i sa Ie iubesc in

Hristos, ~i sa ma iubeasca In Hristos. A~ fi vrut ca t~ate

s a fie monahii adevarate, sa aiba duh de vlata

135



onahala, fara invidi i, fara lucruri de felul asta, pe care

obicei Ie au femeile. Sa aiba iubire lntre ele, ~i

nduiala. De asemenea, a~ fi vrut sa facem ~i 0

codelie, sa avem un mestesug care sa tina doua-trei

e pe zi, dirnineata.

Centrul de greutate, tnsa, a~ fi vrut sa fie

niversitatea Bisericii". Ma gandesc la imne,

noane, rniezonoptica, mijloceasuri, Psaltire, Octoih,

neie, canoanele Maicii Domnului, Triad,

nticostar. A? f i vrut sa le citim pe toate, pe cat este

putinta, asa cum prevede tipicul. lar catismele s a Ie

m Inainte de pranz, pentru usurarea programului. Sa

Ie citim noaptea, sa nu oboseasca surorile.

ruirea, grija pentru cantar: ~i citiri este pentru mine

ru mare, caci tl sfintests pe om fara ca acesta sa-?i

seama. Omul dobandests ~i iubire, ~ismerenie, pe

te, ascultand cuvintele sfintilor, ale Mineielor, ale

toihului ?i ale celorlalte. Sa ne adancim In ele.

asta trebuie sa fie desfatarea noastra de fiecare zi in

~i iara~i, In fiecare zi, sa sedern un ceas sau

ceas ?i jumatate inainte ori dupa masa, ?i sa citim

Parin!ii cei mario Intelegeti? Dupa amiaza, citire toti

reuna. ~i iara?i, la chilie, la ora randuita. Trebuie

va fi frumos.

Multi au un obicei: la 0 anumita ora suna

otul de trei ori ?i, vreme de zece minute,

nuncheaza fiecare - oriunde s-ar afla - ?i zice

amne lisuse ... ", In fapta e greu asa ceva, dar ia

diti-va, ce frumos este sa uzi grad ina si, tndata ce

i clopotul, sa ingenunchezi? Sau totl sa iasa afara ?i

ingenuncheze In rugaciune? Adica sa zicem zece

ute cu tnflacarare .Doamns lisuse ... " toti

impreuna, oriunde ne-am afla, ca un singur om, sa ne

unim 'in rugaciunea rnintii cu Hristos, iar apoi munca

.,~ rnearga mai departe. Trebuie sa ne fie tnsa ca 0

~ oala, altfel nu se poate face. ~coala, intelegeli ce vrea

'Ie spuna scoala?

Sa avem purtare de griFt Nu putem dormi. ~i

(;;ira carte, ?i oricum ai fi, sa vii acolo, la citit. Una,

doua, trei, cinci, zece ... te vei destepta. Ei, incet-incet

o sa tnveti "Tatal nostru", .Crezul". 0 sa ai 0 alta sora

~Hiarate. [ntr-un an, doi, trei trebuie sa inveji. rnsa a?

vrea sa citeasca toate frumos, adica limpede ?i din

inirna.

Cred cii Domnul ar face multe minuni

prin iubirea nosstrii

Am visat un adevarat rai pentru rnanastire. Sa se

faca slujbe ~i spovedan ie douazeci ~i patru de are. Sa

fie multi preoti ~i duhovnici, sa se tnlocuiasca unii pe

Itii, asa ca la spitale, unde se fac garzt, La orice ora

din zi ~i din noapte sa poata afla scapare oamenii rani!i

de pacat ~i de fel urite necazuri, trupesti ~i sufletesti. Sa

existe, de asemenea, un telefon la care sa raspunda

ziua ~i noaptea maicile ce pot rnangala atatla

deznadajduiti de viala din pricina feluritelor traume, ~i

sa-i calauzeasca prin cuvintele lor la Mangaietorul eel

Mare, la Hristos: sa se rnantuiasca astfel sufletele ~i sa

prirneasca lumina cereasca de la dumnezeiescul har.

~i eu a? vrea sa spovedesc lumea care va veni.

(and va veni cineva bolnav, 5a-1spovedesc, iar apoi sa

vina surorile ~i sa-i cante Paraclisul cu evlavie. Adica,

137



pune pe bolnav sa Ingenuncheze, iar eu, asezat in

caun ~i cuepitrahilul la gat, sa-i citesc, ln vreme c

te monahiile, cu evlavie ~i cu 0 singura gura, s

ante Paraclisul. Cred ca Domnu! ar face multe minunl

rin iubirea aceasta a noastra. Multi bolnavi s-ar fac

ine, prin harul lui Durnnezeu. Vine, de pilda, un tata

durerat ~i zice: IIPe copilul meu II cuprinde ameteala

i se p rab useste ", II ti i cateva ceas uri in rnanasti re.

genuncheaza toate surorile, care sunt un duh un

0 inima cu Batranul, ~i rugaciunea tuturortluenteaza starea aceluia. Un sobor de surori care se

oaga influenjeaza, face minuni, ?i asta cer ~idoresc ~i

u cu ardoare.

~i Inca ceva as mai vrea pentru manastire. A~

rea sa tnalt 0 blserica mare ? i frumoasa, S-ar putea ca

zi sa vina multi aici pentru spovedanie, pentru

partasanie, pentru rugaciune, sa Inve]e rugaciunea

in]ii. Vlsul meu este ca la subsolul bisericii sa se

dune parin]: din Sfantul Munte, care In mijlocul

ustiei s-au deprins cu tarie in cele ale teologiei

istice, ca sa lnve]e ~i pe altii rugaciunea rninjii. Sa

ina fie ?i numai pentru 0 zi. De b una searna, sunt

ulti care nu vor nici sa iasa, nici sa se vadeasca. Iiutem aduce ?i pe acestia pentru 0 zi, iar In ziua

rrnatoare sa piece. Glta usurare ar afla astfel toate

ufletele chinuite de patimi ?i de celelalte necazuri ale

Manastirea trebuie sa primeasca tntru frica lui

umnezeu sufletele, ?i sa insufle nu cu Invatatura ?i cu

redidle, ci cu rugaciunea, cu frica lui Dumnezeu ?i

u exemplul. Acesta este un lucru foarte delicat. De

ilda: vine cineva la rnanastire? Sa-I gazduim. Nu este

38

II I vule tnsa sa vorbim mult Gazduirea sa se f~ca prin

I l'I"i a; adica, sa-l ducem pe oaspete la rugaciune. la

.'1 i-rnie, la pavecernlta. Se va citi totul f?arte ,11I~pede,

t 1 1 1 1 canta cuviincios, va stapani ra~~ulala ?I tacer~a:

lun spune ~i cateve cuvinte spre zldlre. Vo~m o~e~1~~

II'\.I materiaie, vreun ceai ?i celelalte; va stapa~1 m~a

I. Il'rea ~iva vorbi exemplui. Mai mult,e v~ '~v~la d~n

Illlldul nostru de vieluire, Nu e nevo,le sa iesim din

I Iluuiala noastra. Mai muit se va folos,. de ea decat ~~v i te Daea avem 0 buna randuiala ~I suntem darUli

l

I1 1 n. f f tT Asta se vaIn l Hristos, toata manastirea va I 5 In!'~'. .

1 . 1 1 ~ insa simplu. fara siliri ~i stradanll din partea

IH.lieUor. Acesta socotesc ca este eel mal bun

IIlisionarism. ~ . ~ ~ . . ,Foarte curand vor lncepe sa vma. la man~stlre

Il~sarelele. Vor auzi clopotelul §i vor vern sa mananc~:

Vor sta afara ~ivor asculta vecemia. Ele sunt tovara§ll

no~tri din padure, care vor yen; sa ia parte la

Iugaci unea noastra.

H. ristos a inviat!""

M-au eercetat astazi 15 la chiile ni§te fi~

duhovnice§ti de-ai mei ~j am cantat impreuna d~ trei

or; IIHristos a inviat!" l-am binecuvanta~ asa: lI~a rag

ca Praznicul [nvierf Domnului nostru lisus Hnsto~ s~

Invieze In sufleteie noastre orice simtam~nt~obl~ §'

frurnos. Sa ne dilauzeasca pe toti spre sfJn~en.le §~sa

biruiasca omul eel vechi, dimpreuna cu pat/mJie ~I cu

po fte le lu i (Gal. 5, 24). Aceasta cere Domnu\. Pentru

I; lntamplarea s,a petrecut in anul1989,139



eeasta ne rugarn sa ne ajute Praznieullnvierii Sale, s3

a ne ajuta sa ornoram pe omul nostru eel

(Rom. 6, 6), sa devenim vredniei de Biseriea Sa.

~a ne rugarn. ea Domnul sa ne ajute. Cea mai mare

inune pe care a facut-o Domnul este Invierea Lui. s au uitam asta n iciodata. La multi ani!"

Cineva spunea ea astaz i toate se roaga:

eerul, stelele, florile care trnprastie buna

nireasrna, paraiele ee susura, apele lnspumate,

rivighetorile care canta, fluturi i in zbor, toate eanta

Hristos a inviatl». ~i atat de mult se tn su fle tls e, r nc at

triga de bueurie, eu putere - «Hristos a inviatl».

A~a am palit ~ieu in Sfantul Munte. E r au P astile,

m ureat singur pe rnunte, catre varful Athonului, pe la

pt sute de metri Inal!ime. Aveam cu mine Scriptura

l.egarnant, ~i priveam cerul albastru ~i

impede, marea netarmurita, f a r a sfar~it, copacii,

asarile, fl uturi i, fru mu seti J e to ate, ~i am stri gat eu

tere, plin de lnsuflejire: .Hristos a inviat!" In timp ce

trigam, fara sa-m i dau seama, m i-am desch is brateie ~i

e-am tinut asa: lncremenisern aeolo. Ma cuprinsese un

el de nebunie! Peste putin timp am deschis Veehiul

.egarnant la cuvintele aeestea din 1ntelepeiunea lui

D umnezeu/e at parin ti/or ( li Doam ne af m ile i,

e l ee ai facut toate eu cuvtuuu! Tau, $i eu

nJe/epeiunea Ta ai randuit pe om ca sa s ta paneasca

este zid irile cele facute de Tine $i sa c.3rmuiasca

eu cuviinra $i eu dreptate }i eu suflet drept sa

aca iudecste, da-rn i m ie truetepciunee care sta

proape de scaunul Tau }; nu r n a /epada dintre

u j i to r i iTai. Caei robu f Tii u sunt eu $i fiu l roabei Ta le ,

.40

1 1 1 1 1 ~/ab $i cu viata seurta ?i putin desto inic sa fntefeg

j ud! -ca ta }i legite (Tnt· Lu i Sol. 1-5), .M-am daruit cu tot sufletul acestor cuvmte

dnllll1ezeie~ti. Am uitat de timp .. ,

Ascultati mai departe pe 1nle\eptul Solomon:

eu Tine este i"n te te pc iu ne a c are $ tie fa pte /e T ale

IIare era de fata cand ai facut fumea $i care }tie ,c :

" ~ I ( ' placut fnaintea o eh ifo r T ai? ; ce :s te dre ~t, p otn~ 't

I1 1 " 1mcilor Tale. Trim ite aceasta mte/e~elUne, dl~

II I llele Tale ceturi, de langE i tronul slavel Tale , ea sa

1 1 1 , 1 ajute in ostene/ile m ete ~i ea s a c~n05e ce este

Ilmop/a eu ! fn ain te a t« Fiindd fntelepClUne~ toat: ,'e

ti p ~i Ie intelege, ~ina va pova !~i fn te ': pt e$ te In fucranfe

IIu'Ie, }i p rin s la va sa r n a va pazi (ln], LUI Sol. 9, 9~1 1 ) :

Inlelegeli ee noima aveau acestea pe~tr.u mme?

Ce este pfaellt fna intea oehilor Tal §I ce este

/d nepla cu t r na /meaTa , P e a ee ste a s a Ie cereti, in ele sa

v . d esfatati, d up a ele sa dorili. Fara sa va dati seam a, a

' . , v a tndragostiti de Hristos.

141



Kavsokalivia

1991

"Va rag pe tori s a m a iertari

pentru toa te cu care v-am necajit."

Kavsokalivia, 4/17 iunie 1991

lubijii mei fii duhovnicesti,

Acum, cand mintea rni-e inca intreaga, voiesc sa

va dau cateva povete,

De mic copil r n a aflam tot In pacate. Cand rna

trlmitea mama sa pazesc vitele pe munte - cad tatalrneu, fiindca eram saraci, p lecase In America sa

lucreze - acolo unde pasteam vitele citearn silabisind

viata Sfantului loan Cclibasul. l-am indragit foarte mult

pe Sfantul loan ~i rna rugam tndelung, ca un copil ce

erarn, de doisprezece-cincisprezece ani, nu-mi maiamintesc prea bine. V rand sa-l urmez pe Stant, cu

foarte multa lupta am plecat dela parinlii mei pe

ascuns ~i m-am dusla Kavsokalivia in Sfantul Munte,

unde am intrat in ascultare la doi Batran: ce erau fra ti

buni, Pantelimon ~j loanichie. Mi s-a tntamplat ca ei safie foarte evlaviosi ~i plini de virtuti, asa ca I-am

143



I.U--..>

I.U ~....I 0< C Q..

I.U

~ ~Z ....I

> ~-

::l Z

u ( < C~~

> < CCQ



Oespre Biseridt

"Intrand in Biserice cea nezidita,

venim catre Hristos, patrundem In nezidit."

"Mare este taina dreptei credinte"

Biserica este fara de inceput, fara de sfar?it,

vesnica, precum intemeietorul ei, Dumnezeu Cel inI reime, este fara de lnceput, fara de sfar?it, vesnic.

Biserica este nezidita, preeum Dumnezeu este nezidit.

Eaexista rnaitnainte de veei, mai inainte de tngeri, mai

lnainte de erearea lumii. ina inte d e intem eierea lu mii

(Efes, 1, 4), spune Apostolu I Pavel. Este asezarnant

dumnezeiesc in care locuie~te toata plinatatea

dumnezeirii (Col. 2, 9). Este intruchiparea tntelepclunli

elei de multe feluri a lui Dumnezeu. Este taina

lainelor. Ea exists In chip nevadit, ~i s-a facut vadita in

ani; eei mai de pe urma (I Petru 1, 20). Biserica rarnane

neclintita, deoarece este inradacinata in iubirea ?i in

tnteleapta pronie a tui Dumnezeu.

Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi alcatuiesc

Biserica cea vesnica. I n gandirea ?i in iubirea

Dumnezeului Celui in Treime existau de la inceput ~i

ingerii ~i oamenii. Noi, oarnenii, nu ne-am nascut

149



aeum; Inlauntrui atotcunoastsrf lui Dumnezeu existammai inainte de veei.

lubirea lui Dumnezeu ne-a plasmuit dupa

ehipul ~i dupa asernanarea ei. Ne-a euprins in Biserica,

desi cunostea dinainte lepadarea noastra. Ni le-a dat p

toate, ca sa ne faca ~i pe noi dumnezei dupa har ?i In

dar. Cu toate aeestea, noi, folosind rau libertatea

noastra, am pierdut frurnusejea cea dintai, dreptatea

cea dintai, ?i ne-arn rupt de Biserica. In afara Bisericii,

departe de Sfanta Treime, am pi rdut Raiul, totul, Insa

in afara Bisericii nu exista mantuire, nu exista vial~i.Pentru aceasta, milostiva inima a lui Dumnezeu-Tatal

nostru nu ne-a lasat afara de iubirea Lui. A deschis

iara~i pentru noi usile Raiului, in anii cei mai de peurrna, ~i S-aararat In trup.

Prin dumn zeiasca intrupare a Fiului eel Unul-

nascut al lui Dumnezeu, s-a descoperit oamenilor din

nou planul cel mai lnainte de veci al lui Dumnezeu

pentru rnantuirea omului. Spune Apostolul Pavel catre

Timotei: eu adevarat, mare este taina dreptei credim«:

Dumnezeu S-a aratat In truo, 5-a lndreptat in Duhul, a

fost vazut de lngeri, 5-a orooovtidu': intre neamuri, afast crezut in fume, 5-a Inalpt totru s/ava (I Tim. 3, 16).

Cuvintele Apostolului Pavel sunt bogate in noime,cuvinte dumnezaiesti, cerestil

Dumnezeu, in netarrnurita Lui iubire, ne-a unit

iara?i eu Biserica Sa In persoana lui Hristos. lntrand In

Biseriea eea nezidita, venim catre Hristos, patrundern

in nezidit. Adica, suntem chernati ~i noi, credinciosii,

sa devenim neziditi prin har, sa ne faeem partasi ai

dumnezeie?tilor lucrari ale lui Dumnezeu, sa

patrundam ill taina Dumnezeirii, sa depasim modul

150

nostru lumesc de gandire, sa murim dupa omul eel

v ctii" ?i sa ne indumnezeim. Cand trairn in Biserica,

il trairn pe Hristos. Aceasta este 0 terna foarte delicata,

11-0 putem tntelege. Numai Duhul Sfant ne poate

II1vata.

in Biserica suntem tol; una,

jar Hristos este capul

Capul Biserieii este Hristos, iar noi oamenii,restinii, suntem trupul. Spune Apostolul Pavel: E I este

apul trupului, al Biserieii (Col. 1, 18). Biseriea ?i

Hristos sunt una. Trupul Biserieii se hraneste, se

flnteste, traieste eu Hristos. Aeesta este Domnul,

totputernieul, atotcunoscatorul, Cel ce pretutindenea

este ~i pe toate Ie plineste, sprijinitorul nostru,

prietenul nostru, fratele nostru. Stalpul ~i temelia

Biserieii. EI este Alfa ?i Omega, Ineeputul ?i sfarsitul,

temelia, totul. Fara Hristos nu exista Biserica. Mirele

este Hristos, iar rnireasa - fieeare suflet.

Hristos a unit trupul Biserieii cu cerul ?i euparnantul: eLI ingerii, eLI oarnenii ~i eu toate fapturile,

eu lntreaga zidire a lui Dumnezeu, eu animalele ?i cu

pasariIe, eu fiecare floricica salbatica, eu fiecare

insecta. Astfel, Biserica a devenit plinirea Ce/ui ee

pline~te toate intru to£i (Efes.1, 23), adica a lui Hristos.

Toate in Hristos ~i cu Hristos. Aeeasta este taina

Bisericii.

Hristos Se descopera in unirea dintre noi ?i in

iubirea Lui, In Biserica. Biserica nu sunt numai eu, ci ~i

17 Col. 3, 9; Rom. 6, 6; Efes.4, 22.1 51



voi lmpreuna. In trupu! Bisericii sunt cuprinsi toti.

5untem toti una, iar Hristos - capul. Un trup, trupul lui

Hristos: Voi sunte!i trupu! lu i H ristos < ; i madulare

fiecare in parte (I Cor. 12, 27). Suntem to]! una, pentru

ca Dumnezeu este Tatal nostru ~i este pretutindeni.

Cand traim aceasta, suntem inlauntrul Bisericii.

Aceasta cere Domnulin rugaciunea Sa arhiereasca, ca

to!i s a fie una 18, pentru toate rnadularele Biserici i. Ei,

aceasta numai prin har 0 poate tntelege cineva. Trairn

bucuria unita!ii, a iubirii. ~i devenim una cu toti

ceilalji. Nu exista ceva mai frumos!

Luerul de capatai este sa intrarnin Biserica, S a

ne unim cu semenii nostri, eu bucuriile ~i cu tristetile

tuturor. Sa-i sirntim ai nosrri, sa ne rugarn pentru toti,

sa ne doara pentru mantuirea lor, sa ne uitam pe noi

In~ine.:. Sa facem totul pentru ei, preeum Hristos pentru

noi. In launtru I Biserici i deven im una cu fiecare

nenorocit ~i Indurerat ~i pacatos.

Nimeni nu trebuie sa vrea sa se mantuiasca de

unul singur. Este 0 grescala a se ruga cineva pentru

sine, ca sa se mantuiasca el. Pe ceilalti trebuie sa~i

iubim, ~i sa ne rugam sa nu se piarda nimeni, sa intre

oti in Biserica. Acest lueru este de pre]. Cu dorirea

ceasta trebuie sa piece cineva dinlume, pentru a

erge la manastirs sau la pustie.

Cand ne separam pe noi insine, nu suntem

restini. Crestinl adevarati suntem atune; cand simtim

di suntem madulars ale tainieului trup al lui

ristos, ale Bisericii, intr-o necurrnata lagatura a tuhirii.

tunci cand trairn uniti In Hristos, adica atunci cand

raim unitatea lnlauntrul Biserieii Sale, eu sirnjarnantul

8 loan 17, 11 ~i22.

ra suntem una. Pentru aceasta, Hristos Se roaga Tatalui

ca to~i s a fie una . 0 spune ~i 0 repeta, iar Apostolii

staru ie asupra acestu i Iucru pretuti ndeni. Este

.idancimea cea mai mare, eel mai Inalt tnteles pe care

rl are Biserica. Aid se afla taina: sa se uneasca tali

precum un singu: om in Dumnezeu. 0 alta asemenea

r ligie nu exista. Nici 0 religie nu spune astfel de

lucruri. Spun (eva, dar nu aceasta taina, aceasta

..ubjirirne a tainei pe care a cere Hristos, zicandu-ne ca

.isa trebuie sa devenim, ca voieste sa firn ai Lui.

Suntem una ehiar ~i cu oamenii care nu sunt

.iproape de Biserica. Ei sunt departe din ne~tiinl~3..Sa ne

rugarn ea Dumnezeu sa-i lumineze ~i sa-i sehimbe, ea

. , . ' : 1 vina ~i ei 1 3 Hristos. No! vedemlucrurile omeneste,

II rniscarn In alt fel ~i socotim ca II iubim pe Hristos.

Insa Hristos, Care plaua peste cei drepti < ; i peste cei

nedrepti (Matei 5, 45), ne spune: !ubi!i pe vraima~ii

vostri (Matei 5, 44). Sa ne rugarn sa fim tali impreuna,

Inti impreuna In Dumnezeu. Atunci. dad traim

.j easta, vorn dobandi roade pe masura, vom fj tali in

dragoste ~i'in urnre.

Pentru oamenn lui Dumnezeu nu exista

d ipartare, chiar daca se aHa la mii de kilometri unii de

.iltil. Oriunde ne-am afla, suntem tali trnpreuna. Oricat

de departe s-ar afla aproapele nostru, trebuie sa-i

vonirn In ajutor. Pe mine ma suna niste semeni. de-al

uostri dintr-o loealitate de pe tarmul Oceanului Indian;

1 0 al'itatea se numeste Derban - daca a pronun] bine -

Ilsl in Africa de Sud, la doua ore departare de

Johannesburg. Au trecut pe aiei ch iar z i lele acestea;

insojeau un bolnav care trebuia dus In Anglia, ~i au

vnnit sa Ie cites 0 rugaciune. Am fast foarte rniscat.

'15



Atunci cand ne leaga Hristos, nu rnai exist

istants. Cand voi pleca din aceasta viata. va f mill

Voi f i mai aproape de voi.

in Biserica inaintam

ciitre nemurire

Biserica este viala noua in Hristos. In Biseric

u exista rnoarte, nu exista lad. In Evanghelia lui loan

e spune: Decii cineva va pazi cuvsntul Meu, nu vamoartea In veac (loan 8, 51). Hristos

moartea. Cel ce intra in Biserica 5

antuieste, devi ne vesn ic. Viata este una, 0 cu rger

ra de sfar~it in care IlU exista moarte. Cel ce urmeaza

oruncilor lui Hristos nu moare niciodata, Moare dup~

up, dupa patirni, dar se invrednicesto a tra; Tnca din

easta viata in Rai, 1 1 1 Biserica noastra, iar apoi tn

snicie. Cu Hristos, moartea devine puntea pe care va

bui sa 0 treeem candva pentru a continua sa trairn in

mina eea neinserata.

~i eu, dupa ce rn-arn facut monah, am crezut d

mai exista rnoarte, A;;2I am sirnjit ~i simt mereu, c ant vesnic ~i nemuritor. Cit de frumos!

In Biserica, prin Tainele care ne rnantuiesc nu" - ,ista deznadejde. Chiar daca suntem foarte pacatosl,

.spovedim, ne c.teste preotul ~i asa suntem iertati,

a intarn catre nem uri re fara n ici 0 frarnantare, fara nicitearna.

Cand II iubim pe Hristos, trairn viata lui Hrisros.

ata ee izbandim aeeasta, cu harul lui Dumnezeu

0

alta stare, una de invidiat. Pentru noiIlU

exista

4

ulci 0 spairna, Niei moarte, niei diavol, niei pierzanie

Inate aeestea exista pentru oamenii care se afl:

d<'parte de Hristos, pentru eei ce nu sunt crestini

111lntru noi, crestinii, cei ce facem voia Lui, acest-

III .ruri nu exista. Adica exista, dar atunci cand uciden

III noi pe omul eel vechi, dimpreuna cu patimi!e ~iC(

poftefe lui (Gal. 5, 24), nu mai dam lnsemnatate nie

rllavol u lui, n ici raul u i. N u ne mai preocupa. Ceea ((

II(' preocupa este iubirea, slujirea lui Hristos ~i ;

.iproapel ui sau. Indata ce ajungem la rnasura de a sirn]

hucuria, iubirea, slujirea lui Dumnezeu fara de nici (ll',lma, atunei putem sa spunem: Nu tnei triiiesc eu, c

t tristos traie~te in mine (Gal. 2, 20), Nimeni nu nE

unpiedica sa patrundem aceasta taina.

Biserica este Raiul piimantesc

Prin slujirea lui Dumnezeu traiesn in Rai. Indati

r: '~L cunosti ~I-L iube'?ti pe Hristos, traiesti in Rai

lIristos este RaiuL Raiul in cepe de aiei. Biserica esn

Raiul parnantesc, aidoma eu eel ceresc. Raiul, eare est!

I n cer, acelasi este ;;i aici pe parnant. In el toatr

-ufletele sunt una, precum Sfanta Treime este tre

l'ersoane, Care sunt insa unite ~i astfel sunt una,

Intaia noastra grija este sa ne daruirn lui Hristo:

. . , i sa ne unim eu Biseriea. Daca intrarn in iubirea lu

Hristos, intram in Biserica. Daca nu intrarn in Biserica

daea nu devenim una eLi cea de aici, eu Biseric:

parnanteasca, exists teama ca 0 Yom pierde ~i pe ce:

cereasca, ~i cand spunem cereasca, sa nu socctiti

Yom afla In cealalta via!a gradini cu flori, munti, ape?

pasari. Nu sunt aeolo frurnuseti Ie parnantesti: este

1 5 :



ltceva, ceva mult ~ai lnalt. Dar pentru a ajunge la

cel altceva, trebure sa trecem prin acestea .am2mte~ti Ie prive Ii;;ti ~i frum useji, ' pnn

. C.el care-L traie~te pe Hristos se face una cu EI

B.ls~eflca L.ui. Traie~te 0 nebunie! Aceasta via!a est~

'fe~'t~ de vlata. ~elorlaltl oarneni . Este bucurie, este

ml~a.'. es~e fericire, .este, Tn_,altare.Aceasta este vista

vrata Evanghehel, Imparatia lui Dumnezeu.

lU I Dumnezeu este tnliiumru! vostru 19

launtru I nostru vi ne H ristos, iar noi suntem In launtrul5 ~ t~ 1- , . ru

r. .e I~ amp a .Cd ;;1 cu 0 bucata de fier care, asezat In, ~devme foe ~I lumina. Seos afara din foc, este jara~jmtunecat, lntuneric.

I n Biserica se savar;;e~te dumnezeiaseapreunare, devenim lndurnnezettl. Cand suntem eu

rrstos, suntem in lumina, lar cand trairn in lumina

olo nu exista intuneric. Lumina lnsa nu e te. ~ d . d "se

;;n,:a; e nor epinde. Se Tntampla ea §r eu fierul

1 1 1 afara foc.LlIu I, ~evi ne ln tunecat. Intunerieu I ~;

nu pot vieju: Jmpreuna. Niciodata nu putem

mtuneri C ;;1 Iumin a in aeela c.i timp Or,' Iu . w

. ~. . ~ . :f .. mlna,rntunenc. Cand aprinzi lumina se . t .'. I f mrs ule

uneneu .

Sa iubim mult Biserice

Pentru a pastra unitatea dintre noi trebuie sa

em aseultare de Biserrea, de episcopii ei. Ase It' dB' . ~ I ~ ~ u an. iserrca, a~scutam de Hristos lnsusi. Hristos voiestsfim a turma, eu un pastor".

f. luca 17, 21.

f.loan 10, 16.

Sa ne doara pentru Biserica. Sa a iubim mull. Sa

1111 tngaduirn a fi judecati reprezentantii ei. In Sfantul

Munte duhul pe care l-am i'nvatat a fost eel ortodox,

ddtlllC, sfant, tacur, fara dezbinari, fara eerturi ;;i

jlHlecati. Sa nu-i credem pe eei ee judeca cele sfinte. ~i

I h iar de am vedea cu och i i nostri vreun Iueru rau

',,~var~itde un sfintit slujitor, sa nu 0 credem, sa nu ne

)',,~ndim la asta, nici sa 0 transmitem mai departe.

A elasi lueru este valabil ~i pentru madularele laice ale

lIisericii, pentru fiecare om. Tali suntem Biserica ..Cei(l' judeca Biserica pentru greselile reprezentantilor ei,

Ihipuri!e pentru a ajuta la lndreptare, fae 0 mare

gre~eala. Acestia nu iubesc Biseriea. ~i, fireste, niei pe

l lristos. lubim Biseriea atunei cand ill1brali;;am fieeare

madular al ei ]i faeem tot ceea ce face Hristos. Ne

[ortfim, priveghem, facem totul ea ]i Acela, Cel care

()earand f i ind, n LI rasplin dea eu ocara; suferind, nu

<lmeninfa (I Petru 2, 23).

Sa luarn aminte ~i la randuiala. Sa trairn Tainele,

lndeosebi Taina Sfintei Impiohta]anii. In ele s€ afla

Ortodoxia. Hristos Se aduee pe Sine Biserieii prinIaine, §i mai ales prin Sfanta Tmparta~an Ie. 5a va spun

despre 0 vizita pe eare Dumnezeu rni-a facut-o rnie,

smeritului, ca sa vede]i cat har au Tainele.

Cu mult timp in urma, lmi iesise pe spate un

co] care ma durea foarte tare. Era foarte mie, ca 0

garnalie de ac. Durerea s-a intins pe partea stanga a

spatelui. Era cu neputinta de purtat. Mi s-a facut Sfantul

Masl u la ch i lie, In M i lesi. Asa, eum rna du rea, rn-au

uns cu untdelemn sfintit]i tndata s-a stins durerea! AtM

de mult rn-a bucurat aceasta cercetare alui Dumnezeu,

incat orieui venea, Ii ziceam:

157



- la din rnirul aeesta. Orice durere ai, sa pui din p i

lertali-ma ea v-am spus, dar este spre slava 1 1 1 1Dumnezeu.

La Cincizecime s-a revarsat harul lui Dumnezeu

nu nurnai peste Apostoli, ci ~i peste intreaga lume ((I

se afl~ rmprejurul. lor. I-a rnraufit ~ipe cei credincio~i ~i

p~ ce, necredmClO~I. Ce Spun Fapte/e? ~i cand a sosit

z~ua Cinciz:cimii, erau tori impreuna in eceles! loc. ~i

drn c :er, fara .de veste, -a tscu: un vuiet, ca de suflarede vent ce vme repede ... s; s-ao umplut tOfi de Duhul

5~ant ~i au inceput sa vorbeasca in limbi, precum Ie

dadea lor Duhul a grai ... $; S - a adunat mulfimea !ii s-a

tulburat, cae; fiecare ii allzea pe ei vorbind in /imba sa(Fapte 2, 1-6).

In vreme ce Apostolul Petru vorbea In limba lui

a~easta limba se pr schilT~ba chiar in acelas, timp I~

mmtea celor ee-l ascultau. In chip tainie, Duhul Sfant ii

fae~a s.ainle1eaga euvintele sale in limba lor, tainie, peneslm!lte. Aeeste Iucruri minunate se savar~ese prin

luerarea Sfantului Duh. De pilda, cuvantu/ "CaSali ar f

fast auzit de cel ee stia franeez.3 .rnaisor;". Era un fel

de stravedere; auzeau in propria lor limba. Sunetul

lovea In ureche, rnsa launtric, prin luminare de la

Dumnezeu, cuvintele se auzeau in limba celor care

aseultau. Par;nli; Biser;cii nu deseopera foarte vadit

ta/cuirea Cincizeeimii, temandu-se de rasta/maciri.

Acela~i lucru se rntampla ~icu Apoealipsa lui loan. Cei

15 8

III ',cusiti nu pot patrunde intelesul tainei lu

l uunnezeu. .

Mai jos se spune: S i tot sufletul era CUP{/~s dt

"',lIlIa ... (Fapte 2, 43). Aceasta teama nu era team a, er a

dtrcva, eeva strain, eeva neinteles, eeva ce nu poate f

1 ' 1 1 5 . Era frica sfanta, era umpl_erea, era. h~rul.. Er

nu.plerea de catre harul durnnezeiesc. La Cincizecirne

u.unenii s-au aflat lntr-o asemenea stare de

III!lumnezeire, lncat s-au pierdut pe sine. Astfel, at.unc

I , nd harul dumnezeiesc i- a adumbrit, i-a Innebunit peIlIli - in lntelesul cel bun - i-a tnflacarat. ~sta m-

impresionat mult. Era eeea ce numese eu eateodat~

~"l re". Era lnflacarare. Starea unet nebu nI

dllhovnice~ti. , ,

Si, frangand painea In casal luau itnpreun:

urene intru bucune ~i intru eur2H'ia inimii, laudan~ o «

/)l1mnezeu 5 / avand har la tot poporuf. lar Dotnnul adaugl

/iin«: Biserieii pe eei ee se mantuial1 (Fcpte 2, 46-4~). .

.Frangerea painii" era Sfanta lrnpartasanie, ~I se

tnmulteau necontenit cei ee se rnantuiau, de ~re~~ ~

vedeau pe crestini fntru bucurie ~i intru cur~rla ~n:mll.laudand pe Dumnez€u. Acest fntru bucune ~I intn.

curatia inimii este asemenea cu ace~ 5! tot sufle~ul ere

cuprins de teama. Aceasta este tnflacarare, dupa : - L l I Teste ~i nebunie. Eu, cand traiesc asta, 0 srrn t ~I.pl~ng

Aeesta este dumnezeiescul har. Aceasta este ~I iubire:

catre Hristos.

Ceea ce traiau Apostolii intre ei, ~i simteat

deplin aceasta bucurie, s-a petrecut mai departe cu toti

prin lnraurire. Adiea se iubeau, se bucurau u~ul ? (altul, se unisera unul cu altul. Acest fel de vietum

straluceste, ~i 71 traiesc ;; i ceilalti.

r.::(



lar inima $; suffetuf mulfimii celor ce au erei'll!

rau una, ~i nici unul nu zicea c a este al sau ceva dillverea sa, ci toate Ie erau de obste (Fapte 4, 32)

vorbesc despre viata de obste. Aici este tain I

i Hristos. Este Biserica. Mai bune cuvinte pentruserica eea dintru inceput nu exista,

Religia creJtina il preschimhJ

Ji if tamaduie§te pe om

.Religia noastra este reJigia religiiJor, sau, prin

velatie, adevarata religie. Celelalte religii sunt

nenesti, gaunoase. Ele nu eunosc mare!ia

umnezeului CeJui in Treime. Nu eunosc ca jelul,

marea noastra este sa devenim durnnezei dupa har

ne asernanarn cu Dumnezeu eel In Treime s~

venim una cu EI~i ill mijloeul nostru. Aceste lucruri

su.n~~unoseute de celelalte religii. Cel rnai inalt tel

religiei noastre este ca tOfi s a fie una. In aceasta se

rege?te luerarea lui Hristos. Religia noastra este

ire, este dragoste, este inflacarare, este nebuniete dorire arzatoare a celor dumnezelesn. Teare

estea sunt inlauntrul nostru. Dobandiroa lor este 0

e a sufletului nostru.

_:entru multi, II1Sd, religia este 0 lupta, un chin ~j

ramantare. De aceea, ei Ii socotesc pe mulli dintreIIcredincio~iff nenorocitl, cad vad in ce hal se afla.

de fapt asa ~i este. Pentru ca. daca cineva nu

lege a~andmea :eligiei ?i nu 0 traie~te, religia

~e?te~prr.na ~evenl boala, ?i inca una infrico~.3.toare.

t ~~ rnfrlco~atoare, incat omul i~i pierde stapanirea

prulor fapte, devine nehotarat ~i slab, este plin de

, II uuri ~ide frarnantari, ~i este purtat de duhul eel rau.

1 . 1 4 ( ' metanii, plange, striga, chipurile se smereste, ~i

1IIIIt' ga aceasta smerenie este 0 luerare draceasca,'j('menea oameni traiesc reJigia ca pe un fel de iad. In

II ·.l'rica fae metanii, cruci, zie "suntem pacatosi,m-vrednici", ~i lndata ce ies afara lncep sa huleascaI 1 '1 dumnezeiesti daca cineva Ii necaieste putin. Se\I·de limpede ca.la mijJoc este un diavol.

Tn reaIitate, reiigia cresnna II presehimba ~i ilI, maduieste pe am. intaia temelie pentru ca omul sa

d,'slu?easca~i sa deosebeasca adevarul este smerenia.I ~oismul lntun ca mintea omului, tl tncurca, 1'1duce la

mselare, la erezie. Este important ca omul sa cunoasca.ulevarul.

Mai demult, oameni i, care erau lntr-o stare

primitiva, nu aveau nici case, nimic. Intrau in pesterile

(Jra ferestre, inehideau ~i intrarea cu pietre ~i craci, asaneat sa nu patrunda aerul. Nu tntelegeau ca afara este

viata, oxigenul. Tn pestera omul se strica, selmbolnaveste, se nirniceste, in vreme ce afara prinde

viat~i. Po]i sa lntelegi adevaruI?- atunei esti in soare, in

lumina, vezi toate maretiile: altfel, esti in pesters

intunecoasa. Lumina ~i intuneric. Ce este eel mai bine?Sa.fii bland, smerit, linistit, sa ai tnlauntrul tau iubire,

sau sa fii nervos, necajit. certat cu toti? Fara tndolala,cea rnai lnalta este iubirea. Religia noastra are toate

aceste bunatati ~i este adevarul. Insa multi se calauzescdupa alteeva.

Cei ce neaga acest adevar sunt bolnavi

sufleteste, Sunt ca ~i copi i i bolnavi care, fiindca au fast

lipslti de parinti, ori s-au despartit, ori s-au certat, au

devenit inadaptabili. ~i la erezii se due toti ratacitii.

Copii rataciti ai unor parinti ratacili. lnsa toti acesti

rataeili ?i inadaptaji au 0 putere ~i 0 staruinta... ~i

161



bandesc In multe lucruri. Ii supun pe oamenii

ormal i ~i linisnti, deoarece ii influenteaza ~i pe aljii

semenea lor ~i slujesc ~i lumii, fiindca acestia sunt eel

ai multi, ~i i~i afla adepti. Exista ~i altii care, desi nu

adevarul, sunt totusi ratacili ~i bolnavl

Pacatul II face pe om foarte Incurcat sufleteste ..

atacirea nu se risipeste prin nimic. Numai prin lumina

i Hristos vine izbavirea. Cea dintai rniscare 0 face

Veniti la Mine toil eei osteniti ... (Matei 11, 28).

urma, noi, oamenii, primim aceasta lumina prin

noastra intentie, pe care 0 vadirn prin iubirea

oastra fala de El, prin rugaclune, prin parta~iala viata

isericii, la Sfintele Taine.

De multe ori, nici osteneala, nici metaniile, nici

nu atrag harul, Ex is ta taine. Cel mai insemnat

cru este sa te feresti de forma ~i sa ajungi la

Tot ceea ce se face, sa se faca din iubire.

lubirea pe toate le tntelege ~i se jertfeste pe

ine. Sufletul se impotriveste tuturor celor ce se fac din

onstrangere. lubirea atrage harul lui Dumnezeu. Cand

ine harul, atunci yin ~i darurile Sfantului Duh: larada Duhului este dragostea, bucuria, paeea,

fu nga-rab darea, bUflatatea, faeerea de bine,

redinIa, blandetea/ infranarea, curatia (Gal. 5, 22-23).

cestea sunt cele pe care trebuie sa Ie aiba un suflet

in Hristos.

Cu Hristos, omul se umple de har ~i traieste

stfel deasupra raului, Pentru el, raul nu exista, Exista

umai binele, Dumnezeu. Nu poate exista raul. Adica,

tata vreme cat are lumina, nu poate avea tntunericul.

ici nu-l poate cuprinde intunericul, pentru ca are

Oespre dragostea dumnezeiasca

.Ce! ce iube~te putin, da putin;

eel ce iube~te mai mult; da mai mult.

lar eel ee iubeste foarte mult, ee are vrednic de dat?Se da pe sine insusi!"

H ristos e ste iu bire a n oa stra ,

d ra go ste a n oa stra

Hristos este bucuria, lumina cea adevarata,

fericirea. Hristos este nadejdea noastra, l.egatura cu

Hristos este iubire, este dragoste, esteinflacarare, este

dorinla arzatoare dupa cele dumnezeiesti. Hristos este

totul. EI este iubirea noastra, EI este dragostea noastra.Dragostea lui Hristos este 0dragoste ce nu se poate

pierde. De acolo izvoraste bucuria.

. Bucuria este Hristos Insu~i. Este 0 bueurie ce te

face alt om. Este 0 nebunie duhovniceasca, dar ln

Hristos. Acest vin duhovnicesc te trnbata precum vinul

eel curat. Asa cum spune David: Uns-ai cu untde/emn

eaput meu, ~ipaharul Tau este adapandu-ma ea un

puternie (Ps. 22, 5). Vinul duhovnicesc este curat,

adevarat, foarte tare, ~i cand il bei, te trnbata, Aceasta

163



belie dumnezeiasdi este darul lui Dumnezeu ce sed~celor curei! ell inime":

Postiji c a t puteti, faceti cate metanii puteti,

desfatati-va de cate privegheri puteji, numai sa firibucurosi, Sa ave]! bucuria lui Hristos. Este bucuria care

Iine vesn ie, care poarta Intr-insa vesn ica feriei reo Este

bucuria Domnului nostru, care aduce lini~tea eea

neclaunara, bucuria eea Iini5tita ~i linistea cea fericira.

Este bucuria eea p!ina de tot harul, care covar~e~te

orice bucurie. Hristos voieste ~i simte rnultumirc daca

raspande~te bucuria, daca Ii Imbogatelte pe celredincioli ai Sai eu bueurie. Ma rog ca bucuria

s a l ie d ep li na (I loan 1, 4).

Aceasta este reIigian oastra. r ntr-aco I0 treb u ie sa

ergem. Hristos este Raiul, copiii rnei, Ce este Raiul?

ste Hristos. Raiul incepe de aici. Este exact acelasi

ucru: eei care II traiesc aici pe parnant pe Hristos,

Raiul. Ala este, intocrnai cum va spun. Este

credeti-rna: Lucrarea noastra este stradarua de

afla chipul In care sa intram 7n lumina lui Hristos. Sa

e deltepte sufletul gi sa-L iubeasca pe Hristos, sa

evina sfant, Sa se predea dragostei dumnezerestt.stfel li EI ne va iubi, ~j atunei nimeni nu ne va mai

tea rap; aceasta bueurie. Aeeasta voieste eel mai

Hristos, sa ne umple de bucurie, fiindca E I este

vorul bucuriei. Aceasta bucurie este darullui Hristos.

aceasta bucurie II Yom eunoa~te pe Hristos. Nu-L

tern cunoa?te, dad! E I nu ne eunoalte. Precum zice

D e n-ar zid i D omnu l casa , In zadar s-a r osteni

i ce 0 zidesc; de n-ar pazi D am nu l ceta tea , In zadarp rive gh ea e el ce a pa ze :; te (Ps. 126, 1).

Mater 5, 8.

Acestea toate doreste sufletul nostru sa Ie

.lobandeasca. Daca ne pregatirn cum se cuvine, harul

IIi le va da. Nu este greu. Data. ag~ni~im ha~u[, toate

'Iunt usoare, aducatoare de bucurie ~I bln:cuvantate de

Dumnezeu. Dumnezeiescul har bate nelncet~t I.a~u~a

',ufletului nostru ? i asteapta sadesehi.dem, :a sa.v~na In

In ima noastra eea " I nsetata ~i sa 0 plin easca. P .I matatea

oste Hristos, Maiea Domnului, Sfanta Treime, Ce

lucruri frumoase! .. ..

Atunei cand iubesti. traiesti In Ornonia ~I nu ~tll

c a te afli In Omonia. Nu vezi nici rnasinile. nici lumea,

nimic. E~ti tnlauntrul tau impreuna ell persoana pe care

o iubesti, 0 traiesti, te bueuri de ea, te lnsufleteste. Nu

sunt acestea adevarater Ganditi-va ca persoana ~e ca:e

o iubiti este Hristos. Hristos in mintea .~a,~Hflst~s m

inima ta, Hristos In intreaga ta fllnla, Hristos

pretuti nden i. . ..

Hristos este viata, izvorul vietu, izvorul

bucuriei, izvorul luminii celei adevarate, totul~. Cel

care-L iubeste pe Hristos li pe ceilalti, ae~sta trareste

viata. Viata fara Hristos este moarte, ~ste lad, nu. esteviata. Acesta este iadul ~ neiub~rea. ~I~t~aes~e~HfI.stoAS.

lubirea este viata lui Hristos. Fie vel f In vrata, fie 10

moarte. De tine atarna alegerea.

Una este [inta noastra ~iubirea lui Hristos, a

Bisericii, a aproapelui. lubirea, slujirea lui ~u~nezeu,

dorul fierbinte, unirea eLi Hristos li eu Bisefl~a ~ste

Raiul pamantesc. lubirea lui Hristos es~e AIubirea

aproapelui, a tuturor, ~ vra] ma~i!or ..Pe :re~tl~ I' doare

pentru toti, vrea ca to p sa se rnanturasca, tOl,~a. gustedin Imparalia lui Dumnezeu. Acest~ est~ ere~tlnl.sm~1.

Prin mijloeirea iubiri i catre fratele, lzbutim sa-L iubirn

165



pe Dumnezeu. Harul dumnezeiesc vine prin mijlow

aproapelui, atunci cand 0 dorim, cand 0 vrern, (~n

suntem vrednici. Atunci cand II iubim pe fratele iu!!l,"

Biserica, pe Hristos. fnlauntrul Biserici.i suntem ~iol.

Una vreeu, una doresc, una cer,

Hristoase at meu

Sa-L iubim pe Hristos ~i singura noastra nadejdl

'i grija sa fie E I . Sa-L iubim pe Hristos numai pentru E I .iciodata pentru noi. Sa ne aseze unde voieste. Sa nil

ea orice voieste, Sa nu-L iubim pentru darurile Lui.

ste egoism sa spunem: ,,0 sa ma aseze Hristos intr-un

ca? frumos, pe care rni l-a facut, mi i-a pregatit EI

precum spune Evanghelia: in casa Tatalui Meu

ulte locesur! sunt.: ca sa fit; $; voi unde sunt Eu

14, 2-3). Corect este sa spunem: "Hristoase al

eu, ce voieste iubirea Ta im i ajunge ca sa traiesc inagostea Ta".

Eu, sarmanul, ce sa va spun... sunt foarte

putincios. N-am izbutit sa-L iubesc atat de mult pe

istos, sa-L doreasca fierbinte sufletul meu. Simt ca

nt mult in urma. A~a simt. Nu am ajuns acolo unde

nu traiesc aceasta iubire. Dar nu

eznadajduiesc. Ma incredinjez iubiri! lui Dumnezeu.

zic lui Hristos: ,,~tiu, nu sunt vrednic. Trtmite-ma

de voie?te iubirea Ta. Asta vreau, asta doresc. '[i-arnjit toata viaja mea".

Cand am fast gray bolnav ~i era s a plec spre

uri, nu voiarn sa ma gandesc la pacatele mele.

am sa m a gandesc la iubirea Domnurui meu a

,

Ihl josului meu, ?i la vlata vesnica. Nu voiam sa am

I i i , ) . Voiam sa merg la Domnul ?i sa ma gandesc Ia

" 1 1 1 1 , Idtea lui, laiubirea lui. lar acum, (and se apropie

11t'~llulvietii mele, nu am frarnantar], niei chinuri, dar

'Ii' gJndese ca, atunei cand rna voi Infati?a la A Doua

,'nire ?i Domnul im i va spune: .Prietene, cum ai

1IIIItll aici, neavand haina de nunta?,,22, lmi voi pleca

illd'lt~ capu! ?i voi zice: "Ce vrei Tu, Doamne, ce

1I1('~teiubirea Ta: sunt vrednic de iad. ~i In iad dad!

III,' asezi, rni-ajunge sa fiu lrnpreuna cu Tine. Eu una

II'"IU, una lrni doresc, una cer: sa fiu impreuna cu

line, unde ?i cum voiesti Tun.

Ma straduiesc sa ma daruiesc iubirli ?i slujirii lui

I rumnezeu. Am sirntarnantul pacatoseniei, dar traiesc

III nadejdea, Este rau sa deznadajduiesti, fiindca eel

rleznadajduit se amara?te ~i I~i pierde bunavoirea ~i

puterea, In vreme ce acela care nadajduie~te tnainteaza

tnereu. Intrucat simte ca este sarac, se straduieste sa se

trnbogateasca. Ce face, saracul? Dad este grijuliu, se

straduieste sa gaseasca un chip de a se tmbogati.

Desi rna sirnt atat de neputincios ~i n-am

izbandit ceea ce-mi doresc, totusi nu deznadajduiesc,

Ceea ce ma mangaie este c a nu contenesc a ma

stradui, In5a nu fac ceea ce voiesc. Sa facet! rugaciune

pentru mine. Problema este ca nu-L pot iubi deplin pe

Hristos fara harul Lui. Hristos nu-Si lasa vadita iubirea,

daca sufletul meu nu are ceva care sa-L atraga.

~i s-ar putea ca tocmai acest "ceva" sa-rni

lipseasca, de aceea rna rag lui Dumnezeu ?i zic: "Sunt

foarte slab, Hristoase al meu. Numai Tu vei izbandi,

prin harul Tau, sa rna invrednicesti asa, ca pe Apostolul

22 Matei 22, 1 2.

167



Ian:1 Ldf'e se oucura §i se mandrea, sa pot zice §i ('U

impreuna cu el: Nu mai traiesc eu, ci Hristos traie~te In

mine (Cal. 2, 20)".

Cu acestea ma indeletnicesc. Mil straduiesc s

aflu chipuri de a-L iubi pe Hristos. Aceasta iubire nu s

satura vreodata. Cu ca t II iubesti pe Hristos, cu atat ti so

pare ca nu-L iubesti ~i taniesti In intregime, tot mal

rnult, sa-L iubesti. Insa, fara sa-1idai seama, urei tot m<11

sus, tot mat sus!

Csnd vine H r is to s i n i ni ma ,

viaJa se schimba

Cand II afli pe Hristos, este de-ajuns, nu vrei

nrrmc altceva, te linistesti. Devii alt am. Traiesti

pretutindeni unde este Hristos. Traiesti in stele, in

nernarginire, tn cer irnpreuna eu tngerii. cu sfintii, pe

parnant trnpreuna eu oamenii, cu animalele, cu to]i ~i

cu toate. Acolo unde exista iubirea lui Hristos,

singuratatea se risioeste. E~ti linistit, bucuros, pl.in. Nici

melancolie, nici boala, nici apasare,· nici framantare,

nici tristete, nici iad.

Hristos este in toate gandurile tale, in toate

faptele tale. Ai harul ?i poti suferi toate pentru Hristos.

Poti ehiar sa ~i patirnesti pe nedrept. Sa rabzi

nedreptati pentru Hr istos, ba ch iar cu bucurie. Precum

EI a patirnit, tot asa poti ~i tu poti sa patimesti pe

nedrept. l-ai ales pe Hristos ca sa nu patimesti? Ce zice

Apostolul Pavel?Ma bucur in patimirile mele (Col. 1, 24).

Aceasta este religia noastra. Sa se destepte sufletul ?i

168

,1 1 iubeasdi pe Hristos, sa devina slant. Sa se predea

IIl lmai dragostei durnnezeiesti. A~a ~i El IIva iubi.. ~

Cand vine Hristos " \ 1 1 inima, viata se schlmba.

l histos este totul. eel ce traie~te in , Hristos, trai.e~te

[urrurl despre care nu se vorbe~te, lucruri sfln~~.

I t~ie~te In bucurie. Ele sunt adevarul Le-au trait

u.imeni, asceti din Sfantul Munte. Fara ineetare,,, cu dar

iH'rbinte ~opteau rugaci unea: "Doamne IIsuse... . .Cane intra Hristos in inima, patimile se mistuie.

Nu mai poti nici s a injuri, nici sa urasti, nici sa. te

I:lzbuni, nici, nici. .. U nde sa se mai gase~sc~a~r~\e,

.mtipatiile. osandiri I.e, egoismeie, . f ra~antanle~

\ntristarile? Stapaneste Hristos ?i dorul flerbmt: d.up~

lumina cea netnserata. Acest dar te face sa Slmtl ca

moartea este numai puntea pe care 0 vei trece candv~

pentru a continua viata cu Hristos. Aiei pe pa.m~nt al

de infruntat a piedica, de aceea _este neVOle d:

redinla. Aceasta pisdica este trupul. In vreme ce dupa

moarte credinta dispare §i II vezi pe Hristos asa precum

vezi soarele. I n vesn icie, f re~te, Ie vel trai pe toate mal

intens. . ~

Insa atunci cand nu traie§ti cu Hr;stos, traie~tl Inmelancolie In necaz in framantare, in stramtorarei nu

traie?ti co~eet. Atu~ei apar muite anomalii ?i. in

organism. Este influentat trupul, glandele endocnne,

ficatul, fierea, pancreasul, stomacuL Ti se spune: "C~sa fii sanatos ia de dimineata lapte, un ousor, unt §I

doi-trei pesmeti". Insa, daca traie§ti corect, daca-~

iubesti pe Hristos, cu 0 portocala sau cu un mar e~tl

foarte bine. Marele medicament este ca omul sa se

daruiasca s\ujirii lui Hristos. Teate se tamaduiesc.

Toate lucreaza dupa randuiala. lublrea lui Dumnezeu

169



le preface pe toate, Ie sfinle~te, Ie indreapta II,sehimba. r

Mult se v a rn an ga la suflelelul nostru cand VOIII

dori fierbinte dupa Dornnul, Atunei nu ne vorn rnnl

ingriji de eele ziln ice ~i tic3loase, ci de eel-

duhovnjee~ti ~i de sus, vom trai In lumea eE'd

duhovnieeasea. Cand traie~ti in lumea duhovniceasc~

traie~ti lntr-o alta lume, in aceea dupa care tanjestf:

suflet~1 tau ~~care 7i place sufletului tau. Nu e~ti insl1

nepasator fala de am; vrei sa-~i afle ~i el mantuirea

lumina, sfinlirea. Sa intre tali in Biseriea.I

lubiree lui Hristos nu se

saturii niciodata.

. Hristos este eel mai Inalt lueru care poate f i

Ceva mai inalt nu exista. Toate ce.le simlite due

0 saturare, numai Dumnezeu nu. E I este totul.

~~nezeu este eel mai 'halt lueru care poate f dorit.

0 aha bueurie, nici 0 alta frumusete nu se poate

mpara cu E l. Ce alteeva ar putea sta alaturi de lucrull mai inalt? Dragostea pentru Hristos este alteeva. Ea

are sfar~it, este nesaturata. D a . viata, da: putere da:

da, da ... ~i eu cal da, eu atat mai mult ernul

a sa s~eh fndragoste~sca. In vreme ce dragostea

II poate strrca pe om, 1 J poate innebuni.

II iublm pe Hristos, toate eelelalte iubif; raman in

bra. Celelalte iubiri au 0 saturare, numai iubirea lui

s~os nu are. lubirea trupeasca ajunge la acest satiu,

oi poate incepe gelozia, nemuJtumirea, pana ~i

a. Se poate preface in ura , lubirea in Hristos nu se

1 himba. lubirea lurneasca dureaza putin ~i incet-incet

'I' stlnge, in vreme ee iubirea dumnezeiase~ se mar:~te

I se adanceste. Oriee alta dragoste poatesa-I~a~uc~a pe

11m la deznadejde. Dragostea durnnezeiasca rn.sa.ne

[Ilalta catre tararn u I lu i Dum nezeu, ne daru ie~~eIrruste,

hucurie, plinatate. Celelalte placeri istovesc, rn vreme

Ie aeeasta nu se s at ura n ic iodat a. Este a plae:re fara de

'"ltiu, de care omul nu se tngreulaza vreodata. Este eel

mal tnalt Iucru care poate f dorit. .

Doar intr-un singur punet tnceteaza dorrrea:

(and omul se uneste eu Hristos. lubeste, iubeste,

lubeste. ~i eu eat iubeste, cu atat vrea mai m.ult .s~

lubeasca, Vede ca inca nu s-a unit, nu s-a predat rubr.rrr

lui Dumnezeu. Are mereu imboldul, dorinta, bueurra,

spre a izbuti sa ajunga la eel m ai ln alt lucru ca~: poate

fi darit la Hristos, Tot posteste, tot face metanu, tot se

roaga, '~itotusl nu afla multumire, Nu-si da s~eamaca a

aj u ns deja la aceasta iubi r e o N u simte :a ceea c:

doreste I-a umpl ut, a prjm it-o deja, 0 trale:;;te:. Du~a

aceasta d ra go ste d urn ne ze ia sc a, dupa aeeasta rubrre

dumnezeiasca tanjesc fierbi nte toti ascetli. Ei se trnbata

cu a bette dumnezeiasca, In aceasta belie trupul poat~

tmbatrani. poate treee, 'i'nsa duhul intinereste ~r

in flo reste. .

Imnele ~i troparele Biserieii noastre sunt pline

de dragoste durnnezeiasca. Auziti ce spune eanonul

Sfantului Apostol Timotei:

Dorind fierbinte desavarlirea ee/or ce stau in"

putinfa noastra

~i infranandu-te, prin dragoste .

ri-ai petrecut viap potriyit dorirti tale, cugetatoru/e

de Dumnezeu,

171



cautand totdeauna catre rinta dragostei tale

~i umplandu-te de cugetarea fa dansa. ,,23

0, cuvinte mari! Sa cugeta]i la astfe! de cuvinn

care v~desc iubirea dumnezeiasca, nebunl;

durnnezeiasca. Nu te mai saturi de ele! Da, iubir(',

pentru ~ris!os nu s.esatura niciodata. eu cat II iubestl,soeote~tl ca nu-L iubesti ~i vrei sa-L iubesti tot rna

mult. In acelasi timp tnsa, se umple sufletul tau d

pre~enla LU.i~ i de bueuria eea in Hristos, nerapita. N u

vrei yat~nCl ~a rnai tanjesti dupa nimic. Cevaasemanator sene Sfantul Isaac Sirul:

~ ,~Bucuria cea In Dumnezeu este mai puterni ad:cat vlat.a de ~ici. lar cel ce a aflat-o pe ea, nu numai

ca nu mal cauta spre patirni, ci nu se mai tntoarce ni i

catre ~iata sa; ~j nu mai are vreo alta sirntire a ei, dad

bucuna aceasta i- a venit din adevar. Dragostea e mal

dulce ca viata. Cki e rnai dulce tntelegerea cea dup~

Durnnezeu, din care se naste dragostea cea mai dulce

ca mierea ?i ca fagurele. Dragostea nu se tntristeaza

~and trebuie sa primeasca rnoartea pentru eei pe care 'Ii

~ube?t:... iar cunoasterea de Dumnezeu esteimparateasa tuturor doririlor. )i sufletul ce 0 primeste

n.~ m~' are nevoie de vreo dulceata pamanteasca.FII.ndca nimic nu este asemenea dulcetei cunoasterii

lUI Dumnezeu.":"

~i la Fericitul Augustin citim:

"Te iubese, Doamne Dumnezeul rneu, ~idorese

sa te iubesc pururi ?i tot mai mult.

23 Canonul Sfantului Apostol Timotei, troparul al treilea din

cantarea a patra.

24.Sfant.ulIsaac Sirul, Cuvinte despre nevoinra, Cuvantul XXXVIIIFilocelie, vol. X, pp. 205-206/ EJ.B.M.B.O. R., 1981. I

172

Caci Tu esti. lntr-adevar,

mai dulce decat mierea eea mai buna,

mai desfatat dedit laptele cel rnai ales,

~imai stralueitor decat toata lumina.

De aceea esti, pentru mine,

mai de pre] decat aurul, ~i argintul, ~inestematele ...

0, iubire, care totdeauna esti mai presus de orice ardere,

)i niciodata nu devii caldicica!

Aprinde-mal

lubi-Te-voi, Doamne, caci Tu m-ai iubit Cel dintai.

~i unde sa aflu euvinte din destul spre a 7nfati~a

toate eele pe care marea Ta iubire le-a facut pentru. 2mine....

M-ai Inalbit

Inca ~icu lumina felei Tale,

pe ca re ai pus-o ca pecete

Ia poarta ini rnii mele ... "

Prin iubirea dumnezeiasca, toate

devin Hristos, devin Rai

Oespre iubirea dumnezeiasea vorbeste foarte

frurnos canonul Sfantului Pahomie, pe care l-a scris

Teofan."Fiind cuprins, parinte/ cu ca/dura de dragostea

nepatimirii, ai ve~teiit pricinuirile ce/e materia/nice ale

patimilor, Pahomiej

$ i fntr-aripandu-te prin dragoste, ai

173



luat toata lumina cea din izvorul dumnezeirll

preaferieite.

Pentru dragostea lui Dumnezeu ai grait ( uinvataturile Duhului, din care Iliminandu-te, ai ajun 'I

desavarsirea virtuin. slobozindu-ti sufletul de patimi.

lmpungandu-te de dragostea St:ipanll/ui, ai srin

prin fnfranare buna-patimire a trupului, Pahomie, ~I

toata viara ta ai a(ierosit-o Lui, ca 0 jertfJ eu preabufl'mireesms.:"

A I acestea sunt 0 cornoara de mult pre], M a r

poet e Teofan! IICapatul virtujii" este iubirea lui

Dumnezeu, care este desavar~ita ~i absotura. GIn

sufletul nostru eS te mistuit de dorut dumnezeiesc. I

atunci buna-patirn Ire. a trupului se vestejeste.

Dumnezeiescul dor blrUfe~te arice durere, ~i astfel

arice durere se pre~ac~ I~ iubire a lui Hristos. lubiji-l

pe Hristos ]i va valubl ~I E I . Toate durerile vor trece

vor f biruite, vor f preschimbate. Atunei toate devin

Hristos, toate devin Rai. Dar, ea sa traim In Rai, trebui

sa murim, sa rnurirn pentru toate. Atunc; vern trai tntr-

adevar, vom trai in Rai. Daca nu murim omului celui

vechi, nimic nu se face.

Imi place r n u l t poezia lui Veri tis, Alatur; deHristos:

IIAlaturi de Hristos tanjit-am a trai,iubirea Lui fierbinte in pieptu-mi sainchid.

~i stramtul piep~deschide-se ~i se large~te,

lara pe cat iubesc rnai mult, pe-atar nu rna mai satur".

Pe-atat nu ma rnai satur. Cu cat bei mai mult yin cu

atata vrei sa bei mai rnult. Cu cat mai mult te daruie~ti

25 Canonul Sfilntului Pa~omie,tropare la cantarileintai,

a cincea ~ia patra.

174

lubirii lui Hristos, cu atar mai mult vrei sa te daruiesti,

I " E I trebuie sa-L iubirn din tot sufletul, din toata

l n i m a , din toata vartutea, puterea ~i cugetul nostru. Sa

punem "priza" inimii noastre in iubirea lui, ca sa ne

unirn cu E I . Aceasta 0 cere Domnul, ]i nu pentru E I ,

din egoism, ci pentru noi, pentru a ne darui totul -

hucur la fericirea.

Poetul a izbutit asta. L-a iubit pe Hristos ~i a fost

lu bit de catre E I. A aflat taina iubirii dumnezeiesti. Nu

.ste greu; dimpotriva, este atat de usor sa 0

descoperim.. Depinde de mod ]i de pregatire. cad

este nevoiede duh ortodox.

Aceasta iubire, aceasta dragoste, aceasta

Insuflelirete duce pana ~i la mueenicie. Te face sa te

jertfe~ti,sanu mai ti i seama de n imic. Sa nu te tern i de

nimic. S a pled departe, in pesterile ~i crapaturile

pamantului. Aceasta nebunie dumnezeiasca 0avea li

Sfantul loan C olib asu I, eel ce rn-a tnsuflejit. De la

aceasts nebunie dumnezeiasca pornindu-se, sfintii li

mucenicii nu s-au lndaratnicit de la nimic, au alergat la

mucenicie cu bucurie ~i inflacarare. Cel ce iubeste

putin, d a putin: eel ce iubeste mai mult, da mai mult.

lar eelce iubeste foarte mult, ee are vrednic de dat? Se

da pesinelnsus!l

Din pricina acestei iubiri a lor pentru Hristos,

sfinpi nu simteau durerile muceniciei, oricat de

eumplite ar fi fast. Arnintiti-va de Sfintii Trei Tineri In

cuptor; laudand ]i slavoslovind, erau racoritl in

mijlocul vapaii. Arnintiti-va de Sfantul Dimitrie, de

Stantul Gheorghe, de Sfanta Eeaterina, de Sfanta

Varvara, de Sfanta Paraskevi, de eei Patruzeci de

175



ucenici In lacul inghejat. Un nor de marturii (Evr, 12 , 1 ),

cum zice Apostolul Pavel.

Toji acesri sfi Ilt; ;;i m ucen ici. precum arc: pe

arnant, tot astfel ;;i eu mult rnai vartos In cer, II laud~i-L slavesc acum pe Domnul. Sunt in Rai si-L vad pe

rata ciitre fata (I Cor. '13, 12). ~i aceasra

ste totul. Cum ~iee In prima rugaciune de rnultumire

e dupa Sfanta Impalia~anie? 1I••• vad frumusetea cea

espusa a fejei Tale". lata RaiuJ! Rai este sa vada

neva pururi faja lui Dumn zeu. Este mai presus decat

ri Ie, decat pasari Ie exoti ee, decat ape Ie susurands,trandafirii ;;i decat toate cele frumoase care exist~

parnant, decat toate micile iubiri.

Cand II iubesti pe Hristos, In ciuda neputintelor

a simtarnantulu: c a Ie ai, dobandast! lncredintarsa c abiruit moartea, fiindca te afli intru Imparta~irea

birii lui Hristos. Pentru aceasta ma lupt ;;i eu, dar ...

mnul sa r n a rniluiascal De aeestea r n a lngrijesc ziua

noaptea. A~a este, cand " iubesti pe Hristos, vrei saferi pentru Hristos.

Sa ne rugarn sa ne invredruceasca Dumnezeu sa

fata Domnului ~i aiei, pe parnant.

Hristos este prietenul nostru

Pe Hristos sa-L privim ca pe prietenul nostru.

te prietenul nostru. 0 adeverests Ellnsu;;i cand zice:

i sunteti prietenii Mei ... (loan 15, 14). Ca la un

ten sa ne uitam ~i sa ne apropiem de EI. eadem?

atuim? Sa alergarn catre EI cu iubire ;;i incredere; nu

tearna ca 0 sa ne pedepseasea, ci cu indrazneala pe

I t r e ne-e va da simtirea de prieten. Sa-I spunem:

~IJoamne, am facut-o, am cazut, iarta-ma", Dar" In

.uelasi timp, sa simtirn ca ne iubeste, ca ne primeste eu

df)ga~ie, cu iubire, ;;i ne iarta. Sa nu ne. despar~a

p . i atul de Hristos. CiH1d credem ca ne iubeste ;; i II

rubim, atunci nu ne simtirn straini ;;i despartiti de EI

nk:i cand pacatuirn. Ne-am incredintat de iubirea Lui

~ 1 , oricum ne-am purta, stirn ea ne iubeste,

Daca II iubim cu adevarat pe Hristos, nu exista

Ijlama de ,a pierde cinstirea pe care 1-0 dam. Pe aceasta

,I' sprijina cuvantul Apostolului Pavel: Cine ne va

I/l'sparti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau

'/ramtorarea ... Oki sunt 1neredintat e a niei moartea,

lIici viata ... nici lnaltimea, nici adancul ... nu va putea

~,' ne desparta de iubiree lui Dumnezeu, cea intru

Ilristos lis us, Domnul nosuu": Este 0 legatura tnalta,

unica, legatura sufletu lui cu Dumnezeu, pe care nu 0

Ilosface nimie ~i n ici nu 0 tnfricoseaza, nici nu 0

Ilinteste nimic. '

Fi reste. Evanghel ia spune in cuvinte simbol ice

lespre eel nedrept ca se va afla aeolo unde este

pI ngerea ~i scra$nirea dintilor 27, caci departe de

I)umnezeu as a este. ~i dintre parintii trezvitori ai,

Hisericii, multi vorbese despre frica rnortii ~i despre

l.id. Spun: liSa ai necontenit pomenirea mortii". Aceste

r uvinte, daca Ie cercetam adanc, nasc frica de iad.

mul, straduindu-se sa fuga de pacat, cugeta Ta

,I estea, asa tncat sufletul sau s a fie stapanit de frica de

moarte, de lad ~i de diavol.

II, Rom. 8, 35 ~i38-39.

" f. Matei 8, 12; 13,42.

177



h Toate au tnsemnatatea, timpul ?ilocul lor.

lntelesul fricii este bun pentru prirnele trepte. Este bun

pentru l!_1cepatori, pentru cei in care traieste omul cel

vechi. Incepatorul, care inca nu s~a subtiat, se

tnfraneaza de la rau prin frica. ~i frica este

trebuincioasa, de vreme ce suntem oameni

materialnici ~i ticalosiji, Dar aceasta este 0 alta rnasura,

o treapta [oasa a legaturii eu eele dumnezelestl.

Mergem ea la schimb, spre a castiga raiul sau a scapa

de iad .. Asta, daca 0 cercetarn bine, arata un oareeareinteres personal, catre un anumit avantaj. Mie nu-mi

plaee felul acesta. Atunei cand omul tnainteaza ?i intra

in iubirea lui Dumnezeu, la ee-i mai trebuieste frica?

Tot eeea ee face, face din iubire, iar aeeasta are 0

valoare eu mult mal mare. A deveni cineva bun din

friea de Durnnezeu ~i nu din iubire nu are atata

valoare.

Pe masura ee lnaintarn, ne da ~i Evanghelia sa

injelegem ca Hristos este bucuria, adevarul, ea Hrlstos

este Raiul. Preeum spune Evanghelistul loan: 1 n iubire

nu este frica, c i iu bire « d es ava r~ iU i a /u ng a frica, pentruea frica are cu sine pedeapsa, iar eel ee se rerne nu

este desavar~i t In iubire (I loan 4, 18). Straduindu-ne

prin frica, ineet-ineet intrarn in iubirea lui Dumnezeu.

Se duee atunei iadul, se duee friea, se duee moartea.

Ne ingrijim numai de iubirea lui Dumnezeu. Facem

totul pentru aceasta iubire. Tot ceea ce face rnirele

pentru rnireasa.

Daca vrem aceasta ?i-L urrnarn, vedem ca

aceasta viala eu Hristos este bueurie, fie ?i in mijlocul

greutatilor. Preeum spune Apostolul Pavel: Ma bucur

In patimirile mete. Aeeasta este religia noastra, aeolo

178

IIPlluie sa ajungem. Nu sunt atat randulelile. cat faptul

.II' a tral eu Hristos. Cand izbande~ti asta, ce alteeva

'I!'i? Ai ea~tigat totul. 1 1 traie~ti pe Hristos, i~r Hristos

III leste inlauntru\ tau. Pe urrna toate sunt mal u~oare -

I',rultarea, smerenia, pacea ..

Hristos este Mirele sufletului

Din aceasta slavire a lui Hristos lzvoraste

t ,1ntarea Cantarilor, a tnjeleptului Solomon. C~rtea

ireasta cultiva dorul dumnezeiese, slavirea ?i trezv.a in

i,'gatura ornului eu Mirele eeresc. Ce euvinte frumoase,

pline de iubire, de inflacarare, ?e dragoste

.Iumnezeiascal Par cuvinte ornenesn, dar sunt

dumnezeie~ti. "Caci rna ranesc de iubirea Ta,,26,spune

l i n tropar. Adidi "patimesc, sufar, T~ cau~a sufl.etul

meu Te doreste pe Tine} Care e~tl lumina, viata,

I u~nezeu, Domnul meu ~i Dumnezeul m~u".

Cu osebire in Cantarea Camari/or II vedem pe

I{ristos ca Mire. Hristos este Mirele sufletului nostru.

Sufletul nostru, mireasa Lui, T l urrneaza in toa~e: ~i la

mueenicie, ~i pe Goigota, ~i pe Cruce, dar ?i la Inviere.

and ajungem la aceasta iubire, atunei Hristos Se va

sala?lui intru noi ~i ne va umple sufletul.S a priviti nelncetat catre cele de sus, catre

Hristos, sa devenili easnici ai Lui, sa lucrati eu Hristos,

s a traiti eu Hristos, sa respirati eu Hristos, s a va doa~a

eu Hristos sa va bucuraf eu Hristos. Hristos sa he, ~

pentru voi totul. Sufletu\ nostru sa eaute, sa-L stnge pe

28 C f . slava de la laude, slujba Sfil"ltei£ufimia.179



Mire: "Pe Tine, Mirele rneu, te doresc. .. "29. Hristos este

Mirele, este Parintele, este totu!. Nu exista lucru mal

lnalftn via!a decat a- L iubi pe Hristos. Tot ceea ce

voim . este In Hristos. Hristos este totul. Intreaga

bueur~e, Intr~aga ferieire, intreaga viat.i plina de rai.

Atuner cand J l avem pe Hristos inlauntrul nostru avem

toate mare1iile. Sufletul care este lndragostit de Hristos

este tatdeaunabueuros ~i ferieit, oricats osteneli ~j

jertfe I-ar costa asta.

N imeni nu poate tagadui ea Hristos este

plinatatea. Cei care tagaduiesc acest adevar sunt

bolnavi. sufJete~te, sun!" stapaniti de un duh rau.

agaduresc ceea ce Ie Jpseste. Diavolul afIa sufletullor

?i intra In ei. ~i, precum capiluJ este ad~mc-ranit

a~ae:te lipsit de tata ~i de mama, tot astfel, ~i eu mult

ar vartos, dadi. omul este lipsit de Hristos ~i deasfanta Fecioara.

. In Cantarea (amari/or, mireasa Ii spune Mirelui

De do:mit dormeam, dar initne-mi veghea.

glasul ceILII drag! Ella u s a batand zice: Deschide-

...(Cantarea Cantari lor 5, 2). .

Mireasa privegheaza ?i viseaza la EJ. De?i

~rme, .suflet~' ei se Into~rce catre EJ. I~i arata, astfel,

~I .dep!lIla daruireA

• II are totdeauna In minte, tn

rna, chiar ~I tn somn. II adora. Ati Inteles? Adorarea

se facs din tot sufletul ~i din toata inima. Ce vrea s auna asta? Smgurul vostru sens sa fie Dumnezeu. Nu

ecum ceiela Ite sensu ri. Acest sens este dlferit, Este un

de adorare a lui Hristos. Acesta este sensul care

~iatrage. Nu este ceva care se face eu silnicie.

1' bucurie ~i placere duhovniceasea. Nu este ca 0

oparul de obste al sfintelor mucenije.

,11'qiepe care copilul 0 citeste ca sa.rnearga la scoala,

l ste ca dragostea dintre dol oameni, dar mai tnalta,

!IIhovn iceasca.

Ca femeia lnsarcinaUJ ~igata s a nasca prune,

I .ire se zvarcoleste S l striga In durerea ei, a~a am fast ~i

I IOi , Doamne, in fata TaJ Zamislit~am, dureri de facere

.un avut ~i am nascut vanr. .. (lsaia 26, 1 7~18), spune

lsaia,

Tot astfe I ~i 5uflet u l nostr u striga catre

J)umnezeu din pricina durerii pe care 0 simte atunei

(~nd . II cauta. ~i face ?i. 0 oarecare osteneala, 0

oarecare stradan ie .. Ce tnsearnna durerea nasteri i ~i

plansul? Nu sunt durerea ~i suferinta, pana ce Hristos

Se va sa.Ia.~luiinlauntrul nostru? Aceasta durere este cea

rnai mare. 0 cunosc cei ce au incercat-o. Este 0

rnucenicie de nepurtat ...

eel ce voieste s a devina crestintrebuie msi intiii s a devina poet

Sufletul crestinului trebuie sa fie del ieat,

sensibil, s a zboare, sa tot zboare, sa traiasca printre

visar]. Sa zboare ill nernarginire, In stele, tnrnaretiile

lui Dumnezeu, in tacere.

eel ce voieste sa devina crestin trebuie mai tntai

s a devina poet. Asta e! Trebuie sa te doara. Sa iuhesti ~i

'i a te doara. Sa te doara pentru eel pe care 11 iubest i ,

lubirea se osteneste penfru cel iubit. Alearga toata

noaptea, privegheaza, I~i tnsangereaza picioarele ca sa-l

tntalneasca pe celiubit.. Se jertfeste, nu ia nimicin

seama, nici arneninjari, nici greutati, din pricinaiubirii,

181



lubirea pentru Hristos este alt lucru, nernarginit mal

inalt.

~i cand zicem iubire, nu este yorba de virtujile

pe care Ie Yom dobandi, ci deinima iubltoare ciltH'

H r istos ~i cat re ce i! a!ti. Toate sa Ie Itoarcem catrt'

aceasta. Vedem 0 mama cu copilasul in brate,

sarutandu-l ~i rasfatandu-I? Ii vedem chipul luminos

atunci cand i~i tine in brate tngerasuli Omul lui

Dumnezeu vede toate aeestea, 7 1 impresioneaza ~i,

insetat, zice: "Sa fi avut ~i eu aceasta dragoste fierbintepentru Dumnezeu I meu, pentru Hr istosu I meu. pentru

Maica Preacurata, pentru sfintii nostril". Da, asa trebuie

sa-L iubim pe Hristos, pe Dumnezeu, 0 doresti , 0 vrei

~i 0 dobandest i prin harul lui Dumnezeu.

NOi,insa, avem a asernenea tnflacarare pentru

Hristos? Alergarn. atunei cand suntem osteniti, sa ne

odihnim in rugaciune. in Cel iubit, sau a facem ca pe 0

corvoada ~i zicsm: "Oh, acum am de facut rugaciunea

~i eanonul. .. "? Ce ne l ipseste, de sirnt i rn asta? l . ipseste

dragostea dumnezeiasca. a astfel de rugaciune nu are

valoare. Ba, s-ar putea sa faca ~i rau ,

Daca sufletul se zbarceste si devine nevrednic

de iubirea lui Hristos, atunei Hristos rupe legatur i le,

caci EI nu vrea langa Sine suflete "groso.lane". Sufletul

trebuie sa-~i revina, pentru a deveni vrednic de Hristos, ~

se pocaiasca de : ;ap tezeci de o ri c ate :;a pte (Matei 18, 22),

Adevarata pocainta va aduce sfintenia. Sa nu zici "tree

anii, nu sunt vrednie", ci IImi-amintesc ca am avut ~i eu

zile desarte, cand nu traiarn aproape de Dumnezeu ...".

~i in viata mea treb uie c a au fost zi Ie desarte, Eram de

doisprezece ani cand am pleeat in Sfantul Munte. A~tia

nu sunt ani? Binelnteles, eram mic copi I, dar am trait

182

doisprezece ani departe de Dumnezeu. Atat de multi

Ascultati ce zrce undeva Sfantul Ignatie

llriancian inov:

" Toata Iuerarea eea tru peasca ~i duhovn iceases

1(' nu are durere sau osteneala niciodata nu aduce

roa da, c ac i Imparalia eerurilor se sileste, ~i eei ee se

-llesc 0 rapesc pe e a, tn te le ga nd prin silire nevointa

I ca t rup eas ca eu durere".

Atunci cand II iubesti pe Hristos, te ostenesti ,iLu eo osterieala binecuvantata. Suferi, dar eu bucurie.

l .ici metanii, te rogi, fiindca acestea sunt dor, dor

dumnezeiesc. ~i durere, ~i dor, ~i dragoste, ~i tanjire

Iu-rbinte, ~i ferici re, ~i bueu r ie, ~i iubi reo Metan i iIe,

P I' ivegh erea, pos tu I sunt osteneli ee se fac pen tru Ce I

lubit, Osteneala. ea sa-L traie~ti pe Hristos. Dar aceasta

osteneala nu se face de nevoie, nu esti silit, Tot eeea ce

I" i ca ~i corvoada naste un mare rau atat in fiinta cat ~i

In lucrarea tao Si!irea, inghiontirea, aduc lmpotrivire.

Isreneala cea pentru Hristos, dorul adevarat este

lubirea Iui Hristos, este jertfa. Asta simtea ~i David:

/Jore}te }i se 5far~e~te sufletul meu dupa curlile

I)omnufui (Ps. 83, 2). Doreste fierbinte ~i se topeste

ufletul meu dupa iubirea lui Dumnezeu. Ce spune

IJovid se potriveste ell paezia lui Veritis:

"Alaturi de Hristos tanjit-arn a trai,

pana in cI ipa eea mai de pe urma, a resrru

> ,u fletul u i".

Este trebuinta de Iuare aminte ~i de straduinta,

11{'ntru ca ci neva sa Tnleleaga cele pe care Ie Invata ?i

' 1 . " ' 1 Ie tnsuseasca. Va cunoaste apoi , f a r a sa se

osteneasca, starea aceea de fierbinte strapungere,

183



solita de lacri mi. Acestea urrneaza, sunt daru ri Ie lui

mnezeu. Dragostea are nevoie de straduinta? Prin

troparelor,a canoanelor ~i a Scripturilor

ri in adevarata desfatare. Oat-a; veselie In inima mea

4, 8), precum spune David. Astfel intri pe data in

rea de strapungere. fara de sangerare, Ati 1nteles?

Eu, sarmanul, doresc sa aud cuvintele Parinlilor,

ascetilor, a Ie Vech i ului ~i ale Nou lui l.egamanr.

ele vreau sa ma desfat. Acestea cultiva dragostea

rnnezeiasca. Le doresc ~i ma straduiesc, dar nu pot.

nt bolnav ~i duhuf este oserdvnor, dar trupul

(Matei 26, 41). Nu pot face metanii.

mic. Doresc, am ravna ;;i dragoste sa fiu in Sfantul

nte ;;i sa fac metanii, sa ma rog, sa Iiturghisesc ;;i s~

i fiu impreuna cu inca un nevoitor. Este mai bine s~

doi. A spus-o Insu;;i Domnul: Unde sunt doi sau

i, adunati In nume!e Meu, acota sunt ~i Eu In

iilocu! lor (Mater " 1 8, 2 0 ).

Smerenie si negriiire de sine

in a dora re a lu i D um ne ze u

Hristos sta afara de U,?3 sufletului nostru ;;i bate

sa-I deschidem, nu intra tnauntru. Nu vrea sa ne

uiasca Ii bertatea pe care E I tnsusi ne-a dat-o. 0

une in Apoca/ipsa: lata , stau la u}a ~ibat; de va auz:

eva glasul Meu ~i v a deschide use, val intra la el ~j

dna cu el ~iel cu mine (Apoc. 3, 20). Hristos este

bil. Sta afara de u?a sufletului nostru ,?i bate lin.

ca Ii deschidem, va veni tnlauntrul nostru ,?r ne va

rui totul, pe Sine, tainie, fara zgomot.

Pe Hristos nu-L vom putea cunoaste daca EI IlU

ne cunoaste. Nu pot sa Ie explic pe acestea exact, sunt

Idine. Auzili pe Apostolul Pavel: Acum, dupa ce ati

CUOOSCtlt pe Oumnezeu, S3U mai degraba dupa ce at;fost cunoscuri de Oumnezeu (Gal. 4, 9). Nici nu putem

'i~-L iub im , daca EI Insu~i nu ne iubeste. Pentru a ne

iubi, trebuie sa gaseasca In noi ceva deosebit. Vrei,

ceri, te straduiesti, rogi, dar nu prirnesti nimic. Te

pregatesti sa dobandesti cele pe care Ie vrea Hristos, ca

'i~ vina t n l a u n t r u : tau harul dumnezeiesc, dar el IlU

poate intra atune; cand nu exista ceea ce omul trebui.e

s a aiba, Ce este aeeasta? Este smerenia. Daca nu exista

smerenie, nu putem sa-Liubim pe Hristos. Smerenie ,?i

negrijire de sine ill adorarea lui Dumnezeu. Sa nu ~t;e

stanga ta ce face dreapla ta (Mate; 6, 3).

Nimeni sa IlU va vada, nimeni sa nu-si dea

seama de miscarile adorarii voastre catre dumnezeiesc.

Toate pe aSCUIlS, in taina, preeum ascetii. V a amintiti

ce v-am spus despre privighetoare? Canta in mijlocul

padurii. Tn tacere. Sa sPlIna ca 0 aude cine~~, ca

cineva 0 lauda? Nimeni. Ce tril minunat In mijlocul

pustiei! Ati vazut cum i se umfla gatul, pieptul.? Asa se

tntarnpla ?i cu eel ee se tndragosteste de Hrrstos. Se

duee lntr-o pestera, intr-o valcea, si-L traieste pe

Dumnezeu tainic, lntru suspine negraite (Rom. 8, 26).

Semn ca-L traieste pe Dumnezeu, "intru Carele to ate se

mi~ca ~i viaza" 10; caci In E I traim ~i ne mi~cam ~i

suntem (Fapte 17, 28). . .Ei cand ajungi la 0 asemenea srnererue, iar

harul I~; Dumnezeu este "nevoit" sa locuiasca

tnlauntrul tau, atunei Ie-a; castigat pe toate. Cand ai

30 Primul antifon al glasului al treilea.185



smerenie, cand devii un inrobit al lui Dumnezeu

nrobit in inlelesul eel bun, adica vas al harulu!

umnezeiese, atunei pori sa spui impreuna ell

postolul Pavel: Nu mai triiiesc eLI, ci Hristos traie~t('

mine. Es t e foarte usor sa se implineasea luerul

cesta, sa facem, adica, eele pe care Ie voiesro

umnezeu. Nu simplu, U~OI', ci foarte user. Ajunge s~

rncepuru t . At-unci cand punem acest rnceput

entru a primi cele durnnezeiesti, devenim vrednici de

umnezeu, pentru a Se sala~luj Inlauntrul nostru

~i daca Hristos Se sala~luie~te Tntru noi nearuie~te Jibertat~a. Cum sa gase~ti cuvinte p~ntru

stfel de taine!. ... lntreaga taina este iubirea, dragostea

tre Hristos; daruirea cafre cele ale lurnii

Omul IlU mai simte atunei nici

guratate, nici a ltc ev a, T ra ie sr e In alta lume. Acolo

sufletul se bucura, este fer;cit~i nu se satura

Sfanta Scripture §i Sfinlii Parinli

cultiva dragosteadumnezeiasca

Din Sfanta .Scrrprura izvorasc toate. Trebuie sa a

.ti n.eineetat,~ea s a aflati taineleluptei duhovniee~ti.

iubita mea Infe/epciune a lui Solomon, in eapitoJulnoualea, serie:

Dumnezeule al parinIi/or ~i Doamne al milei

ce ai fault toeie eLI cuventu! Tau, ~i c~

e/epciunea Ta al rsndui: pe om ca sa stapaneasca

te zidiri/e ce!e {acute de Tine ~i sa earrnuiasca

eu cuviinIa ~i cu dreptate ~i eu suffer drept sa

i,let! judecata,. da-mi mie fnte/epciunea care S U l

,rproape de seaunul Tau $; nu r n a lepada duure

',IUiitorii Tai . Csc! robu! Tau sum eu $ i fiul roebe! Tete,

Inn slab ~i cu viala scurta ~iputin destoinie sa inre/eg

/Ildecata $1legi Ie ( 1n]. lui Sol. 9, 1-5).

Vedem aiei pe injeleotul Solomon cerand In

!hip atat de smerit de la Dumnezeu tntelepclunea Sa.

)i Dumnezeu i-a dat-o eu atata tmbelsugarel Toate

.iceste lucruri tntelepte pe care Ie scr:e nu sunt ale sale.

vunt insuflate de acelasi d uh ca ~i euvintele canoanelor

p C ' care Ie-au scris imnografii. De aeeea ?i eu Ie iubese

mult. Pe ele sa Ie cititi. cu ele sa va desfataji. Astfel ve]i

iloband i d ragostea dum nez eiasca, Ascu ltati ceva d intr-un

ranon treimic:

"Laudam trei lpostasuri dumnezeie$te-tneepatoare

ale unei iiint«, pe un chip neschimbat,

pe Bunu! Ournnezeu, O : ! / iubitor de oameni,

Care daruie~te nOlla curatire de gresel). 1131

Spune-rni, cum de Ie ~tiu? Am asa 0 nebunie, 0

belie, dumnezeiasca belie ... Nu ma satur de ele. Spune

~i in prima rugaciune de rnuljurnire de dupa Sfanta

lmparta~anie: 1 / 5 i asa.Tesind dintru aceasta viata intru

nadejdea vietii celei vesnice, sa ajung la odihna cea

de-a pururi, unde este glasul eel neTncetat al celor ce

lauda ?i dulceata cea f a r a de sfar?it a eelor ee vad

frumusetea eea nespusa afetei Tale. Ca Tu esti dorirea

cea adevarata ~i veselia cea nespusa a celor ee Te

iubese, Hristoase Dumnezeul nostru, ?i pe Tine Te

lauda toata faptura in veei".

Praznicul ~l m iezul intregi i bucurii este

Persoana lui Hristos. Ce este exact nu putem intelege

11 Canonul Treirnic al glasului al §aselea, cantarea intai.

187



adancirne, caci Dumnezeu e nernarginit, este taina,

te tacere. Du mnezeu este foarte tai n ic, dar exisn

ste tot. II traim pe Dumnezeu, II respirarn Pl '

umnezeu, dar nu putem simti rnarejia Sa, pronia Sa.

eseori EI ascunde lucrariie proniei Sale durnnezeiestl,

cand dobandim sfanta smerenie, atunei pe toate

vedem ~i Ie trairn: II traim pe Dumnezeu vadlt, in

ip deplin, ~i simtirn tainele Lui. Atunci Incepem sa~l

~i acesta este un lucru pe care 11cere EI Insu~i.

ste prirnul lucru pe care 11 cere pentru fericirea

precum spune: Sa iubest! pe Domnu/ta u din toata in ima ta, din t ot s u it eru ! ta u

din tot cugetu l tau. A ceasta este marea }i in ta ia

(Matei 22, 37~38).

a asemenea iubire aveau sfinjii, a asemenea

avea ~i Sfantul al carui nume 11 port, Sfantul

orfirie, Episcop al Gazei. eel d inL3i tropar al cantari: a

sea a canonului sau spune:

"La dorirea cea adevarata ai eiuns,

fnfra ng im du -ti p atlm ile prin po stire ;

si, bucursivia-:« te-a i apropiat de D um nezeu

.~ i sta i lnaimea doririi eele i desavar~ jte, ferie ite

dreptaru/' eel desavar}it al ierarh ilor ~I al

"La dorirea eea adevarata ai ajuns... ~i

te-al apropiat de Dumnezeu". Dorirea

a adevarata este Dumnezeu, Tatal, Fiul ~i Sfantu!

Toate Persoanele sunt una intre ele ~i una eu

Canonul Sfantului Porfirie al Gazei, troparul intai al cantarii a

Hristoase al meu, esti iubirea mea!

Nu m a gandesc fa moarte. Ce va .vo; .D~m.nul:

l u vreau sa ma gandesc la Hristos. Deschideti-va ~'.VOI

111.1iile ~i aru ncati-va in b ra te !e lui H ristos..At.u.no va

It, imlauntrul vostru. ~i Yeti socoti ca. nu-Llubl!1 mult,

'I Yeti voi s a va apropiati mai mult ~i s a fi!~una eu El.

I)ispretuiti patimile, nu va ingrijili de diavol. I~toar:el'~v~

I :'ttre Hristos. Pentru a se face asta, trebuie .sa. vma

1 1 ' r u · · 1 Dumnezeieseul har, care pe cele naputmcroase"." . . 33

1 ( ' vlndeca ~ipe cele ell Iipsa Ie pi ineste" .

lJ Rugaci unela h irotonie.189



Despre rugaciune

l i S a va rugari lu i O um nezeu eu dor fierbinte ?i iubire,

In I in i~ te , ell b la ndere , fin , fa ra c onstra ngere "

Domnul insu# ne va

invaJa rugaciunea

Omul cauta In eer bueuria ~i fericirea. Cauta

vesnicia departe de tali ~i de toate, cauta sa gaseasca

hucuria in Dumnezeu. Dumnezeu este taina. Este

l~.cere, este nem a rgin ire, este tot u I. Api ecarea catre ce r

() are lntreaga lume; toti cauta ceva ceresc. Catre Else

lntorc toate f inte le. f e ~i inconstient.

Cafre E I sa va intoarceji mintea voastra la toa ta

vremea. lubiti rugaciunea, vorbirea eu Dornnul. lubirea

este totul, dragostea de Domnul, de Mirele Hristos. Ca

sa nu traiti I n in tune ric , tntoarceji butonul rugaciunii,

a~a lncat lumina durnnezeiasca s a vina in sufletulvostru, In ad ancu J fi inte i voastre viSe va descape ri

Hristos. Acolo, in ad an c, este Tmparatia lui Dumnezeu:

fmpara tia lu i Oumnezeu este i'nalln tru ! vos tru (L u ca 1 7, 2 1).

Rugaciunea se face numai prin Duhul Sfant.

Aeesta Invata sufletul cum sa se mage. Caci noi nu

~tim s a tie rllgam cum trebuie, ci jnsu~i Duhul Se

191



a pentru noi cu suspine negraite (Rom. 8, 26). No

trebuie sa facem vreo stradanie. Sa ne tndreptam

Dumnezeu eu cuvant de rob smerit, ell glas

ator, Atunci rugaciunea noastra este bineplacuta lui

Sa stam cuevlavie inaintea Celui Rastignil

a zicem: .Doarnne lisuse Hristoase, miluieste-ma",

a Ie cuprinde pe toate. Cand rnintea omului SI '

ca spre rugaciune. tntr-o clipita vine dumnezeieseul

. Atunei omul se umple de har ~i Ie vede pe toate

alti ochi. Totul este sa-L iubirn pe Hristos,

aciunea, Tnvalaturd. Luam un milion ~i-I taiern intr-un

ion de bucatele. Cat 0 astfel de bucatica este

omului.

Inainte de rugaciune, omul trebuie sa S('

gateasca prin rugacrune. Rugaciune pentru

aciune. Ascultati ce zice preotulln taina, In timp 0-

citeste Apostol ul la Dumnezeiasca Liturghie:

Straluceste ln inirnile noastre, lubitorule d eI '- - : ! I i

Stapane, lumina cea curata a cunoasterh

mnezeirii Tale, ~l deschide ochii cugetului nostru

e tntelegerea evanghelicestilor Tale propovaduiri,

ne in noi ~i fried fericitelar Tale porunci, ca toate

tele trupului calcand, vietuire duhovniceasca s acugetand ~i savarsind toate cele ce sunt sp r

na-placerea Ta. Ca Tu esti luminarea ~i sflntire

i ete lor ~i d tr upuri lor noastre, H ri stoase

? i Tie slava Ina.ltam, tmpreuna ~i Celul

a de ineeput al Tall Parinte, ~[ Preasfantului ~I

nului ~i de viala facatouiui Tau Duh, acum ~Irurea ~i in vecii vecilor".

In rugaci une patru ndem f a r a sa ne dam seama.

te trebuinta sa ne aflam ~i intr-o atmosfera potrivita

lilt oarce rea catre Hr is tos, 1mpreu na-vo rb irea,

Itlv~latura, cantarea. candeluta, tamaia toate

,lldituiesc atmosfera ootrivita, astfel tncat toate s a se

l.u tI simplu, Intru simplitatea inimii 34. Psalmodiind,

ItUnd slujbele eu dragoste, ajungem sfin]i fara sa ne

d, m seama. Ne veselim de cuvintele durnnezeiesti.

(casta vesel le, aceasta b ucurie este stra dan ia n oastra

dl ' a intra cu u~urinta in atmosfera rugaciunii,

I llr~Uzirea", cum se spune. Aceasta stradanie este lina,

III 'rnvarto~ata. Dar sa nu uitarn ce a spus Domnul: Fiirii

f"lille nu pute~i face nimic (loan 15, 5).

Domnul rnsu~i ne va invata rugaciunea. Nu 0

Hill tnvata singuri, ~i nimeni altcineva nu va putea s aIII' tnvete. Sa nu spunern: "Am facut atatea metanii, m-

I I I 1 asigurat acum de har", ci sa cautarn sa straluceasca

Inl7tuntrul nostru lumina cea nestricacioasa a

Iunoasterii durnnezeiesti, ~i sa se deschida ochii nostrl

I,, 1 duhovnlcesti, spre a intelege dumnezeiestile Lui

.uvlnte.

In acest chip, fara sa ne dam seama, II iubim pe

luunnezeu fara silnicie, straduinla ~i lupta. Cele ceIlnl grele pentru oameni sunt foarte usoare pentru

t nnnnezeu. Pe Dumnezeu II vom iubi dintr-o data,

I, nd harul ne va adumbri. Daca II vom iubi mult pe

111I<Jlos,ugaciunea se va rostl singura. Hristos va f

111'1 nntenit in minteasi in inima noastra.

Pentru a ramane, tnsa, in aceasta stare ~i a nu 0

ph'HI , este trebuinta de dragoste dumnezelasca, de

1 1 1 1 1 1 1 ' durnnezeiasca arzatoare catre Hristos ..Dragostea

poarta catre a fiinla mai tnalta. Cel iubit,

I Ilunnezeu, doreste dupa eel iubit, ~i eel iubit doreste

II l n t . lui Sol. 1, 13.

193



Pentru ca Hristos s a Se sa li i.§ /u iasca

i nl aun tr u l n os tr u , trebuie ca

inima s a ne fie curati i .

sa aiunga la Cel iubit, Dumnezeu, Care II lubest

om cu 0 iubire dumnezeiasca ~i desavarsita, nu (

la ale Sale.

lubirea catre Dumnezeu este mai tnalta

cand se rnanifesta ca recunostinta. Este nevole

iub im , nu ca 0 datorie, ci as a precum este nevole

mancam, De multe ori ne apropiem de Dumnezeu d

nevoia de a afla un reazem, pentru ca cele dirnpreju

nostru nu ne odihnesc, ~ine simtim singuri.

Harul dumnezeiesc ne rnvata care este datori

noastra .. Ca sa-l atragem, e nevoie de iubire, de dor

fierbinte. Harul lui Dumnezeu voieste dragoste

dumnezeiasca. lubirea este de-ajuns pentru a ne aduc

in "forma" potrivita pentru rugaciune. Hristos va venl

singur ~i se va sala~1u i In sufletul nostru; este de-ajunss a gaseasca anumite lucrusoare care sa-L rnul turneasca:

bunavolnta, smerenie si Iubire. Fara astea nu putern

spune .Doarnne lisuse Hristoase, miluleste-rna".

Avem, de pilda, un aparat de radio. Cand avem,

sa zicem, antena lui intoarsa catre postul 1, pentru care

exista mai multe ernitatoare, atune! emisiunea se aude

mai bine. Pe postul 2, care nu are atatea ernitatoare, se

aude mai slab. Pe postul 3 nu se aude deloc bine. In

acelasi chip se face ~i comunicarea cu cele

durnnezelesti. Cand sufletul este intors catre 1,

comunicarea se face foarte bine. Asta se datoreaza, de

194

11111~ ama, celor doua pietre de temelie - smerenia ?i

IIhllll[1. Cu aceste temelii, sufletul comunica cu

11'llnll1ezeu, aude glasul Lui, orirneste cuvantul Sau,

loIhlH'~te putere ~i har dumnezeiesc, se transfigureaza.

I tntoarce lin catre Dumnezeu ~i se strapunge la

lilimll. Cand exista mai pulina iubire ~i smereni€, pe

11I1>,lul 2, cornunicarn mai putin bine cu cele

dlUnnezeie~ti. Cand sufletul trece pe postul 3, nu se

III p deloc 0 comunicare buna, tntrucat este plin de

I,.\limi, ura, vrajma~ii, nu poate prinde frecventa.Pentru ca Hristos sa .Se sala.?luiasca tnlauntrul

nO'itru, atunei cand 1 1 chemam cu "Doamne li su se . .. " ,

n --b u ie c a inima sa fie curata, sa nu rntalneasci;l nici a

pll'dica, sa fie l ibera de ura, de egoism, de ~autate.

I r buie s a-L iu b im ~i sa ne iub easca. ln sa, daca avem

Inlauntrul nostru vreo osanda, se petrece iara~i ceva

Ltlnic. ~i taina este sa cerem iertare ~i sa 0 spunem

duhovnicului. Dar pentru asta trebuie smerenie,

precum am spus. Cand Impline~ti cu~in~el€ lu~

I)umnezeu ?i nu ai mustrari de con§tiinta, ~l al pace ~1

'iavar?€?ti fapte bune, intri In rugaciune lin, f a r a sa-tidal seama. Apoi astepti sirnplu, 1ncet-Tncet, pana vine

harul,In tot ceea ce se tntarnpla, sa aruncati povara

asupra voastra, Sa va rugati cu sme~enie'A sa n~ ~aindreptatiti pe voi in?iva. Vedeti, de pdda,lmpatnvlre

de cealalta parte? Sa va rugati val cu iubire, ca - sa

aruncaf iubire peste tmpotrivire. Auziti 0 clevetire

tmpotriva voastrai Rugati-va. Luati aminte, caci 0

ureche ge/oasa aude totul ~i s unew f ~ oap te/or nU-1

scapa (Int. lui Sol. 1, 20). Cel mai mic murmur

Impotriva aproapelui va tnraureste sufletul ~I nu va

195



ruga. Duhul Sfant, atunci cand afla astfel sufletul

Indrazneste sa Se apropie. '

S a cerem de fa Dumnezeu s a setaca vois Lui in viala noastra

Rugaciunile noastre nu sunt ascultate, pentru d\

suntem vrednici. Trebuie sa devii vrednic pentru a

ruga. Nu suntem vrednici, fiindca nu-l iubim peapeJe nosAt~u~a pe noi tnslne, 0 spune Insu~i

Daca 'tt vel aduce darul tau la altar ~i acolo ifj

aduce aminte ca frate/e tau are ceva impotriva ta,

da_:ul tau ecoio, inaintea a/tarului, ~i mergi intai ;i

cu frateJe tau ~i apoi, venind, adu darul tau

5, 23-24). Sa mergi Intai sa te impaci cu fratele

, sa ierti, ea sa devii vrednic. Daca nu esti vrednic

poti face nimic. Abia dupa ee le-al limpezit pee, mergi §i du darul tau.

. V~ednici se fae cei ce dorese fierbinte sa devlna

Ui Hristos, cei ce se predau voii lui Dumnezeu. Sa

ai nici 0 voie, acesta este luerul de mare pre],

asta este totul. Robul nu are nici 0 voie. La a nu

a niei. 0 ~oie se poate ajunge in chip lin: prin

rea lui Hristos ~ipazirea poruneilor Lui. eel ce are

ncile me/e ;i Ie paze;te, aceta este care M a

~te; ia.reel ce M a iube;te pe Mine va fi iubit de Tatal

, ~i-I v?i iubi }i eu }i M a voi arata lui (loan 14, 21).

~ev?le de lupta. Avem de Juptat impotriva

a~on~lor, impotriva stapaniilor, impotriva

amton/or intunericului acestui veac (Efes. 6, 12).

vem de luptat cu eel ce racneste ca un ieu", Nu este

mgaduit ca ln aceasta lupta s a biruiasca vicleanul eel

preaiscusit.

Asta presupune lacrimi, pocainta, rugaciune,

milostenie, cerere, toate insotite cu incredere in

l Iristos, iar nu cu putinatate de credinja, Numai Hristos

n poate scoate din latul singuratatii. Rugaciune eu

pocainta ~i milostenie. Dati fie ~i numai un pahar cu

apa, daca nu ave]i bani. ~i sa ~tili ca, cu cat va sfintili,

u atat sunt mai bineprimite rugaciunile voastre.

Sa nu-L constrangern cu rugaciunile noastre pe

Dumnezeu. Sa nu eerem de la Dumnezeu sa ne seape

de ceva, de boala sau altele, sau sa ne rezolve

problemele noastre, ci sa cerem de la EI putere ~i

intarire, ca sa Ie rabdam pe toate. Precum EI bate eu

noblete la usa sufletului nostru, tot astfel ~i noi sa

cerem cu noble]e ceea ee dorim, ~i daca Domnu! nu

ne raspunde, sa contenim a rnai cere. Atunei cand

Dumnezeu nu ne d a . un lucru pe care I I eerem cu

staruinla, Inseamna ca are el ratiunea Lui. Are ~i

Dumnezeu "tainele" Lui. De vreme ee eredem in bunaSa pronie, de vreme ce credem di EI cunoaste toate ale

vletii noastre §i voieste totdeauna binele, de ce sa nu

aratarn incredere? S a ne rugam simplu ~i lin, fara

patima ~iconstrangere. Stirn c a trecut, prezent ~iviitor,

toate sunt goa/e, descoperite ~i eunoscute inaintea lui

Dumnezeu. Precum zice Apostolul Pavel, ... nu este

niei 0 faptura ascunsa fnaintea Lui, ei toate sunt goale

}i descoperite pentru ochii Lui (Evr. 4, 13). Noi sa nu

staru irn; stradan ia aduce rau in loc de bine. Sa nu

35 Cf. I Petru 5, 8.

197



tarn eu tot dinadinsul a dobandi eeea ee eerem, (j

Ie lasam In voia lui Dumnezeu. Caci, cu I

nam" lucrul pe care II dorim, eu atat el Sf '

A~adar - rabdare, credinta ~i liniste. ~I

ar daca no; uitarn, Domnul nu uita niciodata ~i,

este pentru binele nostru, ne va da ceea {'

~icand trebuie.

Sa cerem In rugaciune numai rnantulrea

letelor noastre. N-a spus Domnul: Cautar; rnai , n t a lparatia lui Durnnezeu ... ~i toate acestea se vor

auga vaua (Matei 6, 33; Luca 12 , 31)? Usor, foarte

or, poate Hristas sa ne dea tot ceea ee dorim. lat~

a. sa nu va puneti deloe in minte sa cere]i un

urnit lueru. Seeretul este sa cereti unirea voastra eu

istos in chip dezinteresat, fara sa spuneti: "D~-mi

da-rni. ..", Este de-ajuns sa spunem .Doamne

se, miluieste-ma". N-are trebuinta Dumnezeu sa-L

tiintam noi despre feluritele noastre nevoi. EI Ie

oaste pe toate' mult mai bine decat noi, ~i ne

rui~~te iubirea Sa. Totul este sa raspundern aeestei

iri prin rugaciune ~i prin pazirea porunei lor l.ui. Sa

rerri sa se faca voia lui Dumnezeu. Aeesta este luerul

l mai folositor, eel mal sigur pentru noi ~i pentru toti

i. pentru care ne rugarn. Hristos ni Ie va da pe toate

belsug. C and 'exista fie ~i cat de putin egoism, nu

face nimic.

Trebuie samergem singuri

cafre Dumnezeu, intru smerenis§ i s im p li ta te a i ni m ii

Cand avem eu Hristos 0 legatura de ineredere

dl'ljavar~ita, atunei suntem fcriciti, avern bucurie. Avem

hucuria Raiului. Aceasta este taina. ~i atune; strigarn cu

\postolul Pavel: Csc! pentru mine viafa este Hristos ~i

/IIoartea un ea~tig (F i lip. 1 , 2 1), ~iNu mai trsie«: eu, ci

t lristos tra;e~te in mine (Gal. 2, 20). 0, e~ sunt.I{ stea!. .. Nebunie! Toate sa se faca simplu, lin.

Trebuie sa mergem singuri catre Dumnezeu,

m t r u smerenia ~i simpl itatea inimii. Ce spune tnteleptul

xolomont Este trebuinta de simplitate. Cugetati drept

II spre Domnuf ~i cautati-L cu inima smerita; caei ElSe

IdSagasit celor care nu-L ispitesc ~i Se arata ce/or care

0 1 1 1 credinta In EI ant. lui Sol. 1, 1-2 ) . Simpl itatea este

I ,f nta smerenie, adica desavarsita tncredere in Hristos.

~ dam lui Hristos Tntreaga noastra viata. Spunem la

I)fanta Liturgh ie - "toata viata noastra lui Hristos

I umnezeu sa 0 dam", si , in alt loe, "Tie, Stapane,lubitorule de oameni, T t i tncredintam toata viata ~i

nadejdea noastra, ~i eerem ~i ne rugam ~icu umilinta

adem inaintea T a,,3,6.

Cu mult timp tnainte, a venit un vladica ~i am

tat de verba despre rugaciune. ii zic:

- Ce inseamna sa ne rugarn intru smerenia ~i

simplitatea inimii?

- Cu simplitate.

36 Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului loan Hrisostom; rugaciunea

preotului inainte de Tata! nostru.

199



.......~~' .... a....e~ld, I-'rea Sflntite?

~Inteleg.

- Ei, eu nu tnteleg, este taina. Asta se face nurrul

prin harul dumneze.iesc.

- A , nici eu nu injeleg, lm i zice. Iti multume«

ca irni spui ca numai prin harul dumnezeiesc se po l

inlelege ~i izbandi simplitatea ?i curatia.

Asa sa va luptati In viata duhovniceasca: sirnplu,

lin, fara siluire. Acesta este un chip mai sfant al vietil

duhovnicesti, dar nu este cu putinla sa-l tnveti a~a, pe

de rost, Trebuie sa patrunda in chip tainic tnlauntrul

tau, a~a tncat sufletul tau sa-l rmbratlseze prin harul lui

Dumnezeu. Insa, de rnulte ori, desl vrern sa·1

izbandirn, prinde de veste potrivnicul ~i ne tmpiedica

Atunci sa punem in fapta acel sa nu ~tie stanga ta ce

face dreapta fa (Matei 6, 3). Cand il vrei, cand silesti

lucrul dumnezeiesc, nu vine ..Va veni in ziua cand nu

se a~teapta ~iin ceasul pe care nu-I cunoa~te37. Aici e

o taina: nu pot sa v-o larnuresc, A~a cum mi s-a

tntarnplat in Patmos.

Cand pierdeti harul dumnezeiesc, sa nu faceji

nimic. S a va continuati vlata ~i lupta voastra lin,

simplu, pana ee, fara zbucium, vor veni iara~i iubirea ~i

dragostea ?i dorul fierbinte d up a H ris to s. ~i atunei toate

vor merge bine. Atunci harul va va umple ~i va veti

bucura. 0 alta taina sunt slujbele: sa. va daruili

acestora, ~iharul lui Dumnezeu va veni in chip talnic.

37 0. matei 24, 50. Luca 12, 46.

200

C he ie p en tr u v ; a 1 a duhovniceasdi

este rugaciunea

. .. nezeu cu mainUe deschise.Sa va rugatl \U I ~u~. Indata ce-si intindeau

A ceasta este ta 10a sfIni l or. .esc Pari nti i Biserie ii

1I1.~ini\e,11 cerceta harul dum.nezdeulc·a~.t~aree roade -fii d ea mal a

lolosesc - ca lin c e lisuse Hristoase,. rt3: Doamn

rugaciunea seu ." . ta duhovniceasdi este.\ . "" Cheia pentru vla~ . . .

rru uieste-rna .... oate invata rugadunea: rue:rugaciunea. Nlmenl nu te .p .' Singurul dascal este

carlile, n.id Batranul, ~1::l.spune ca mierea curge~

dumnezelescu\ har. ~acd din~co\O, n-a1l 'in1e1ege, daea

ste dulce, este asa ~I pe .., iunea: da ca v-a.;; spunef \ . u rugaClu·· . "

n-ati gusta-o: La e ~I ca m.d., n-a1i in1elege, nici nu

"est~ asa, slmil asa ~ ~. 'Ouhul Sf§:nt 0 C or. 1 2,3 ).v-ail putea ru~a, decat J ? . . numai harullui Dumneze~

Numal Duhul..,Sfant'a Nu este greu sa spunetl

poate sa insufle rugaClune.. une a~a cum trebuie,

rugaclunea; dar n-O p~tetl sp tru eel vechi. Dadi nu

fiindca se Jmpotrive~te slnelevlo~ nu veli putea face

d . ~ tmosfera haru LII, ~ ..,patrun ell 10 a. . . . CuyP..nt de ocara, va~ d'" UZI!I un a

rugaciunea. In ata ce ~. e un Cllvant bun, va

Intristati_, ~.i ln~ata.~e v~ s:c:~~a aratati ca. nu sunteti

bucurati ~I straluCltl~ Prin .urile _ smerenia ~iiubirea -

pregatiti, ca nu a~etl ten:e.

1Ca sa intrati In "forma",

~iastfel se naste Impotflvlre~ buie ca mai intai sa va

veli ~~cepe de\~. ascu\tar~. ~~na smerenia. Vazan~

darUltl ascu\tarll,. c.a ,s aru \ dumnezeiesc, iar rnai

smerenia, Domnu! tr. lml.te h .., es'llit Daca nu fa P\,I. . singura n .'

apoi rugaclunea vme.. .~ rugaciunea 1 , 1 I vine 1 ,\

ascultare ~i nu ave\1 smerenl ,



exista primejdia fn?e!.3rii sa va ~ , . ~~i sa faceti rugae, . ~ .' p.regatlll Incet-fncet I I. !. tunea In mint T '

mrnte este ?i In inima. e. ot ceea ce esto

Ciind vine har I..u ~spune numet« H ..t

. .. . "'"" TIS os")1 se umple )i min tea '" '

.. , )llmma

Numai in harul durnn« .

o rug;kiune nu se poate facee::,:sc

te pOli ruga. N i I

Aduceli-va aminte de 1ntele .ara har~1 dumnezeiescin tru inte lepciune .!:.c lU nea lU I Isus Sirah: C ,A se va glal leud. . D .m dre pta oe ea (Int /l' I S. a,;1 omnul 0 v a

!' II sus ITah 15 10) Ad'Ace/a care stapane<::t·e" t·/ '.' ., lca, .numal

t In!e epcJunea dpoate sa-t slaveascd d.\: .. cea umnezeiascaN .. . -, UPd cuvlJnta Dumar DomnuJ da h .! ,pe umnezeu.

spune numele Hristaors,pentru asta, Cand vine harul. , ". ~I se um I' ,In!ma. Aceasta iubire ~I a~e'st d. '. p.e ~I mintea, ~ J

Ca.nd traie<::ti aceast" J' bir or flerbrnte au ~j trepte.d b

" "5 • c '" U J re nUn . ~o andesti eels duh . '. umar ca dore~ti sad ~ ovnlCe~tl atu . ~ d·ar pe acelea~i Ie vezi ch' , . ~~CJ can e~ti treaz,in iubire. Din iubire s~ f 'a., ~I rn VIS. Pe toate sa Ie fad

S a simli iubi re, recuno:ti ~~ o::en~aJa,. orice osteneaJa.

In mintea ta ca trebuie sa d~~~e. u~nezeu, fara sa ai

prel este sa Spur'rug~ iun .. nde~tJ ceva. tucrul de. acrunea c d j " . .

~u iubire, cu dor fierbinte . U .e r.catef~ a sufletului,

lstovitoare' tot as a p . '. ~l atun,cr nu fl se va pikea, "f. recum atuncr cA d . .

mea ... tatal meu" s;rnti depl.· "'. dih an spw "mama.:~ ! . rna 0 J na.

A~adar, fara siluire f d b~'~ u:. "ma vo: I upta ca sa do n ~ 0. and,rea .rug,ki un;;l

ca~trg Raiu]", Sa nu t ~ d b~ndesc rugaclunea ~; sa

prim; insu·tr·t SX . ~ gan e~tf la faptuJ ca 1n cer vei. ..• d Zlcr ruga . . .

C!unea fara socoteli f·~·~,ara

202

1 '" If d!llorii, nu ca sa castigi ceva. C hia r daca fad mii

I. uu-tanii ca sa intri in Rai, ele nu au valoare. Sa Ie

II I din iu bire s i, daca Dumnezeu vrea sa te aseze in

' . / 1 .itunci sa faca precum voieste. Asta tnsearnna sa nu

1 1 1 ( 1 la ale tale. N-are valoare sa faci 0 suta de rnetanii

I .1 nu simti nimic. Fa douazeci sau cincisprezece cu

!Intire ~i cu iubire pentru Domnul, ~i cu ascultare de

.hunnezeiesti le Lui porunci, Astfel, incet-lncet patimile

,,1",1 a , pacate!e se rislpesc ~i, lin-lin, fara sfortari.

1IIII,1min rugaciune. lar daca esti gol, adica daca nu ai1111,ire,~i rnetanii ~i rugaciune daca faci, nimic nu facio

/ . 1 1 daca aj ung i ln orice ch ip la strapungere, sa n u

" -rz i pr lle ju l de a spune rugac iunea ~i astfel, tncet-

lIn et, ea devine felul tau de vietuire. Cand tnaintezi,

1 1 1 1 mai este cugetul rugaciunii cel care se aude in

ui lnte, ci este altceva. Este ceva pe care 1 1 sirnt i

Illlauntrul tau, dar fara ca tu sa te straduiesti in vreun

1 1 ' 1 . Acest "ceva" este harul dumneze.iesc, pe care Ii-I

II~ruie~te Hristos.

Strapungerea este patirnire sfanta: suferi fara sa

lc silesti. Eu pe toatele takuiesc prin Sfanta Scriptura:.i unul din osta~i cu sulita a impuns coasta Lui, ~i

fndata a i es i: s tmge ~i apa (loan 19, 34). "Strapungere"

de la asta vine, de la "Tmpungere". Fiind vorba de

suflet, asta inseamna ca ma ranesc de iubirea lui

Dumnezeu: II ..m-am ranit de dragostea Ta,,38. Fete d in

lerusalim, va jur: De-nW/nit i pe dragu l meu, ce sa-i

spuneti lu i o are? Ca-s ran ita d e iu bite . Adidi, mireasa

ca uta s a-L afle pe Mirele Hristos: Sunt r an ita d e iu bir ea

mea pe ntru E I, C um sa-L uit? Cum s a t ra ie sc fara EI? Sufar

38 Siava dela laude, slujb a Sfintei Eufimia,

203



adane eand EI este d eparte {C3ntarea C3ntarilor l,

Strapungerea este 0 durere adanca. Patimire sfant~.

Hai sa luam 0 imagine din eele omene~ti.

indragostit nu poate trai departe de persoana iul

nici nu-i nevoie sa-i aduca chipul din minte in lnl

cJ fndata ce-o vede pe iubita, Ii tresaltainima.

este departs ~i se gande~te fa ea, iara~i ii tresalta ini

Nu este nevoie sa faca vreo stradanie. Tot astfel est

eu Hristos. Dar, fire~te, aeolo toate sunt dumneze

Dragoste dum neze iasca,i ubi re dum nezeiasca,

tru peasca. E 5te li n ist ita, da r ~i ma j arzatoare,

adanea. ?i , preeum In iubirea fireasca, atuncJ cand

vezi ehipul iubit, suferi, tot asa suferi ~i aiel, Precu

atunei cand e~ti aproape de persoana iubita, suteri

iubire ?i I.krimezi, tot asa ?i aie; suteri din iubire

ara sa-fi dai seama, te topesti in laerimi de jubire,

rapungere, de bucurie. Aeeasta este strapungerea.

unt insa totdeauna lacrimile un semn. Deseori aceunt doar 0 s!abiciune femeiasca.

Sa-l punem lin pe Hristos in

mintea noastra, rostlnd rugaciunea

Rug.'kiunea min!fi se savar~e~te nurnai de catr

l ce a dobandit harullui Dumnezeu. Nu trebuie sA

faca sub inraurirea eugetului: "Sa 0 TnVar, sa 0

andesc, sa ajung la ea!", caei poate duee la egoism

la mandrie. Este nevoie deexperienta, de dor

rbinte, dar rntru Cumin!enie, cu bagare de searna ~i

elepeiune. Un singur gand - "Sunt sporit" _ Je

4

llit' pe toate, Cu ce sa ne mandr.i~? N-avem nimie

II U 1 ' , 1 ru , Lueruri I e ace st ea .sunts~b~1 n. . .'-L

S a v a rugati f a r a rmagiru In ~lnte. N.u. VI ..

III j Ipu iti pe H ristos. Pa ri nii i au staruit as.upra IIpse~

1I100/-\lnllor In rugaciune. lmpreuna eu imagl.nea :ste§~

fl < 1 1 unecos, caci este eu puti nta ~a ~ Imagln: s

lta~ imagine Se poate ea ~! diavolul sa seI" j o;)re a .. .

I 1 1 " 1 1 ice ~i astfel sa pierdem harul. .

Rugac i unea sa se fad In lau ntru I. no~tru e~

fllilil'a, nu cu buzele, ca sa nu se \m~ra§tle m!ntea ?y •• colo Sa-l punem lin pe Hnstos Inuu-arga pe ICI-· '. . . I '.

~ . d sor uc:or' Doamne Isuseii 1 1 1 ( ! a noastra, r o s n n u~ -)f ". "". ... ~

'1 · ieste r n a " Nu v a gandll1 la rurruc, decat1t1',loase,ml UI )f -. . . .. ~"

II Iuvintele .Doamne lisuse Hnstoas~: mdUl~~~e-ma ~

Iluilc altceva. N irnic. l.inistit, ~~o.ch~1~~S~hl~I, ca sa

IIH vi:!. primejduiti de fnchipulfI.?1 rat~ClfI, cu I~ar~

uulnte si daruire sa va Intoareetl.la Hns.tos: Sa zl~e!~

1I11'~ iunea lin ~i nu eontinuu, CI atunci cand eXlst~

Ipll'care ~i duh de um iii nla,. care este da.r. al h~ru Iu~I· eiesc Fa~rahar te lasi prada nalucirilor §I potrIUllnez .. )f •

.lea ln lumini" in lnselare, In nebunie,I I , '. /I I • t sa

Rugaciunea sa nu se faca silit. Fortarea poa e .

Y f Y au Multiluca 0 impotrivire inlauntrul nostru,~s~ aea~a. .

"Ill tmbolnavit de la rugaciune, caci ~u !aeut-o c~

It IItare. Ceva se 'intamp la, blnetnteles. ~I.~and 0 :ac~

ullt, dar nu e san atos, ~ i n ie i Sa nu fo.lo.slll modalitati

t'1hnice. Nu-i nevoie nici de scaunel, nle~ d~ aplec~rea

I .ipulul, niei de inchiderea oc~ilor. Multi zrc. fI~ezl pe

x. nel ghernuieste-te ~I concentreaza-te". Darun SCaU,,; . .' a ~IItlde.... Tncereati s a vedeti. Nueste n~vole.s va

Ioncentrati in mod deosebit:3 s~ s~unetl r~ga:lu2ea:

Nu e nevoie de nici 0 stradulnta, atune: can al

205



dragoste dumnezeiasca. Oriunde v-ati afla-

scaunel, pe scaun, In ma~ina, pe drum, la scoala,

birou,la munca - puteti sa spuneti rugaciu

"Doamne Iisuse Hristoase, m iIuieste-m a" lin,

forjare. Sa nu va legali de loc. Dragostea pentru Hri

este totul, Sufletul nu se satu ra rep etan d eu daruire,

dor, euvintele .Doamne lisuse Hristoase, milui

Sunt euvinte de care nu te po]i satural S a Ie rostiji

Intreaga voastra viata. Ascund atata seval

Sa aveti min tea fa Dumnezeu, §i .inima

salta de bucurie de la sine

Ascultati s a va spun ee mi s-a lntarnplat cu

cateva zile inainte. Venise din Sfantul Munte un

monah care segriieste de rugaciunea rninjii. Imi zice:

- Cum faci rugaci unea?~ezi pe scaunel, iti pled

capul ~i te concentrezi?

- Nu. Zie limpede 'in minte "Doamne lisus

Hristoase, rniluieste-rna", ?i sunt atent la cuvinte."Doam ne lisuse Hristoase, mil uieste-rna... Doamne

lisuse...", A?a 0 fae, In minte. ~i sunt atent numai la

cuvinte.

- Parinte, nu zici bine, foarte rataeit Ie spul.

Mintea trebuie s a fie In inirna, de-ala Ii spune

IIrugaciunea inimii",

- Sa-li mai spun ceva. Cateodata, cand se

intampla s a am ispite, pun in mintea mea imaginea lui

Hristos rastignit, cu rnainile ? i picioare!e trntuite,

~iroind sange, cu cununa de spini pe frunte, tar eu,

206

. . Doamne Ilsusecheatla picioarele LUI, ZIC "

IIII.I'11un· .'. . 1/

Ildo,roase,mdUle?te-ma .'. ~ .. rna?_~i nu-ti cabori m,ntea In Inl .

- N u, li ziC.. ~., Mintea trebuie sa fie. ~ ~ setare 1m, Zlce. . . .."

- E ~t1 In In" '. gadunea immi1 .de-aia Ii ?' spune "ru

III inima,

ht'IPlare!A pornit sa pl~ce.. . Ita-ma. Cand spun

" . t il ZIC aseu d .- Pann e, . ld. .x . c.:t·eucur;a ca.n Z.'C

~. . t cateo ata ere" \ >(

1l1~~ciuneaI~ nun ~,'. imt cum m;ntea tres~ t~I) ne \Isuse... , ~l Slm .. >( ~ d in immacam" ." Adica sirnt mmtea cazao ",::c::':"'.~

111lpreUnau Inlma. asta btJcurie, zicand ru!¥t"I~n~a:1 deolo simt toata ae: . . baara singur~ atlinCi

~ minte apol mmtea co1 1 1 ep III . ',

I~nd vine bucuna. ~.' larta-ma ca am spus_ A, asa, asta e\ rrm Zice.

Htn~elare". . cu eta Inima nu cugeta.Mintea este cea care ? '~a salta de bucur.ie. . . I Dumnezeu, ~l 101. .. ~ . . "

')~ avett mmtea a .. . c a vina Hristos ill mlma,de la sine. Se str.apunge~ a.sb'

t' trebuie ca E I . sa va

. biti Ca sa-L IU Itl, >(

Irebuie sa-L IU I~I. . . intai sa va cunoasCa. ~.t~' Trebule ca mal ... ~ . I 5lubeasca .mal in al.. ~ dul tru Oaca Ii cere!I, E. e

. e ran u vos.·· d . .Dumnezeu, apoi ,,' b .~ trebuie sa fitl vre mCI."I" I .. Ca sa va IU easca,

va sa a~Ul. . . . . sa facet; pregatirea.Casa fili vrednlcl, trebule. d parte cu interesui.

Maiintai .de" tf~:t~ezin~ereSat3. Toate .5.as"e

Rugaciunea treb.ule sa dica sa nu va ga~d~l' ca~faca tainic, dezmteresa~. A harul va venl in 101m3§1

daca v-ati concentrat m Intea, a rugali cu aceasta

o va face sa tresalte, ~a nu. v smerenie. Sa· tinti!;. . simplitate ~I.· us

socoteala, CI...cu \ lui Dumnezeu. Ce v-am spintotdeauna catre sava

207



nlmeni. A - ~ s.:-~. -. '-.'" Ldl ltd t a r a S~. ~

lUi D . ~a saAflt/,. dezmteresali. S" a f ' : ~ a 2 1 1 r

umne~eu In talna. a v a darUr!i sl,1

stan Luatl amlnte In.:;,;]!Precum a

ra u gsa ~e :~ .face dreapta taoSa nu 01. spus, sa nu. a traltl A R· . Prrnd~d

P·z··· ~1 In . al f a r a ea eel Y a e veslt-mUlasea N .. rau s v .

.• U ulta!1 ca existaY

< : 1 · · ' rn- a ~tl.e < :i s'"Pre ~ . , . "S P1zrn .":f <l

lU i D . g.afire este mca ~i s a i'nV atara celul .POtr iVI lumnezeu S~ .. . . . 1.11 a a .

~ h . a I .zgonlt l patrmi/e, iUd P Z I p oru nd;spr .... ' In c .p 1m. Adica nu lovi' ecata, rnanl,1

rn e!ur nd pati ma, sa v a fntoarce)' dire.ct. rau l

. nezeu S" .~" . l ' C . bi ,int;1 .. a va Indeletniciti cu ;m. ..u I U I.re eli1 or, ale m .. ne1e

Sfant Su:en/C~lor, cu psalmi; I' .cu trapart'l

sufletul . a cnptura ~j pe Parjori; g. UI.. '?a..vid. sdurnn .. Vostru se va fnmuia se ISenor. .' n ao- t

eze" va f " . ~ . ' va · f .I gata sa prrmeasc" . 5 r~l~, Se v

,...eu. a Vest r r r d. ,Incet-fncet v v e I..

ur;e. Ve iI .a ,~a ,:~~c:ta harul. ... 1 ncepe s a traltrln pace V e t l mtra 1 1 1

veri deven·· r a§a ~ ~.ne.z . I mal puternic· meat dUfJ~. eresr Nu Y. ~ I ~

rast·a~lmY. va vel' mania, nu va" v .prrn. harulaCI nu ... elr·

V . '. veIl Judeea, 7 i vetj ... ~prrnde,nu. ell ajunge /. 1 PrIm, t .gOStea "d .a ce spune Ap pe all cu

voito .. ~n elung rabda; dra O stolu l Pavel:

ufe~t arb. ragostea nu pizmu;e1te ngOstea. este

alee. lagostea nu se poarta c~u Se /audii, nuN sale, nu se aprinde de ma~ . neeuv;;nIa nu. U se bu ~ . nle .~,. .ar"T Cura de nedreptate ei ' nu gandeJ.te. IDate le c ~, Se b

t SUlera, toate Ie ere Ucura. de

ata. ~ ~ toate Ie rabda. Dragost:e, (oate Ieor. J 3 4 8) Ru >:.' ·a nu

~te mint ,- ·gaclunea Cura . cadeea. Lucrarea eea rna! d ".le§te sufletul

esav~r ~§Ita se face

II1,1ncurile sufletului omului, care sunt lnchise pe

r ntr gul, cunoscute numai lui Dumnezeu. Astfel

0 1 " 1 1 1 eeva r nis ca to r: oameni care se presch irnba Tn

'III <li lui Dumnezeu, desi ajunsesera in adancurile

II /I,Vii de sine.

~i eu, sarrnanul, sunt un harb, dar fac aceasta

IIul.mie. Nu ma las dus de rugaciune asa, vadlt, ci m a1 1 1 1 taina. Ali inteles? Vine harul lui Dumnezeu ;; i va

.hunbreste ; ; i pe vol. V a da 0 racorire, un har ; ; i voua,

II r

.ire locuirn impreuna, rnancam trnpreuna, vorbirn,I rugam, ne purtarn simplu. Ati lnleles? Numai un

" lribzuit, un .grosolan", pe care rugaciunea nu I~a

'"I~f at, rarnane strain de har . Sa va rugati sa va

1 1 " ' ( opere Dumnezeu toate cele nevazute. Sunt multe

I IIU Ie ~tim. S a spune]i lui Hristos: liCe voiesti Tu, ce

/1'.1 iubirea Ta, Doamne". EI va va calauzt. Spre EI sa

pllv;ti.

Rugiiciune« minli; nu se .face

fara povaluitor duhovnicesc

Pentru a va tndeletnici numai cu rugaciunea

Olin!ii, trebuie sa ave]i povatuirea duhovnicului.

kugaciunea rninjii nu se face fara povatuitor

rluhovnicesc. Fxista primejdia ca sufletul sa se

r."itaceasca. E nevoie de luare aminte. EI va va invata s alntrati In randuiala rugaciunii, cacl, daca nu lntrati in

I'flnduiala, exista teama de a vedea lumina cea

potrivnica, de a trai in tnselare ; ; i de a va lntuneca, asa

tncat cel ce traieste astfel incepe s a se salbaticeasca, sa-

~i schimbe purtarea s.a Aceasta este dezbinarea

209



personalltaju. Ati vazut. cum se naste r,Wki.rea? 1m

daca inaintat, ·in rugaciune prin povetele Batranul

ve]i vedea lumina cea adevarata.

Duhovnieul trehuie sa fie deprins in rugaclun

minti], Daca se roaga mecanic §i nu a sirntit el insu,1

rugaciunea prin harul lui Dumnezeu, nu poate s

spuna celuflalt cum sa · se roage. Ii va spune, firest ,

dupa cum a citit in carti §i dupa cum spun parintii. 5 - u

scris carli intregi care vorbese despre rugaciuns. Atati

§ i atatia Ie cltesc, §i nirneni nu §tie sa se roage. 0 s

spui. .Le citim, Tnvalam, ne pregatirn, §i Dumnez u

binecuvanteaza §i ne trimite harul Sau § i Ie fnleJegem"

Da, dar e taina, Rugaciunea, §i mai presusde toat

rugaeiunea inimii,este taina.

Prin rugaciunea rninjii se poate naste ()

Tnfrico§atoare ratacire. Celelalte rugaciunl Ie facem

cumva cu ereierul nostru. Le spunem simplu §i I e

auzirn cu urechile noastre; au un alt mod. Dar

rugaciunea minjii este alteeva. Tocmai de aceea, dad

avantul m inli i este legat nude sinele eel: bun al tau ci

de celalalt, eel egoist, vei ineepe a vedea luminile, r n s anu lumina lui Hristos, §i vei lncepe sa sim]i 0 fals~bucurie. Dar in afara, in viaja ta, in relatiile tale, vei f

rna; salbatlc, mal manics, mai nerves, mai nelinistlt, E i ,

iata asadar harisma cel u i lnselar. Este fanatizat §i face

rau. A§a eum se Tntampla eu zelotistll, care au faV[la,

dar nu lntru euno§tintEL Ascultati un exemplu.

Batran uI, Sfantu I Macarie, mergea la un praznic

oarecare cu ucenicul sau. Ucenicul mergea inainte. Era

nca ineepatof, §i avea ravna de Inceput. Asadar, pe

rum, cum mergea, a lntain it un idolatru, un preot al

dolilor. l-a vorbit urat, zicandu-i:

- Unde te dud, tnselatu Ie?

Atunei acela s-a rnaniat, l-a batut ~i l-a lasat

W I ape fara sirntire.

Dupa ceva vreme il intalneste pe Satran. Avva

1 - . 1 . 1 .arie, purtator de Dumnezeu cum era, v a z a n d u - l

P J " de .tu Ibu rat, i-a zis:

- Omule allui Dumnezeu, unde te duci?

Acela, tndata ce a auzit aceste cuvinte, s-a

tnmuiat, s-a oprit brusc ~i i-a spus:

- Cuvantul tau rn-a tndulcit.

- Da, i-a zis parintele Macarie. Te vad di alergi,

uurna i ca nu ~tii unde alergi.

Dar i le-a spus lntr-un chip smerit §i eu frateasea

. l ragoste.

Zice idolatrul:

- Cuvintele tale, cand graie~ti., lrni deschid

tnirna, in vreme ce altul aici, cu putin mai tnalnte, mi-a

vorbit potrivnie §i l-am umplut de bataie.

l-a vorbit atat de frumos Sfantul Macarie, tncat

rncet-tncet si-a schimbat credinta, s-a fikut monah §i s-a

mantuit. Tntru bunatate. S fantul i-a Imparta§it duhul eel

bun. I-a rmparta~it luerarea eea nezldi ta , care a pat ru n s

Tn sufletul idolatru lui. In vreme ee celalalt. ucen ieu I, a

tmpra§tiat duhul maniei §i al tulburarii, din eeea ce

avea rnlauntru39.

Vedeti ee tnsearnna lnselare? Cand ai Batran,· nu

treci prin prirnejdia tnselarii. Cand ai Batran bun,

purtator de Dumnezeu, tnveti tainele rugaciunii, Te

rogi tmpreuna cu Batranul §i, tncet-tncet, intri In viata

)9 Vezi Patericul, Pentru avva Macarie, 37, Editura Reintregirea,

Alba lulia, 1999, p. 149.

21 1



duhovniceasca ~i inveti cum se roaga Batranu l. E I IIU

~oate sa-li spuna: "Fa a s a ~i a s a . . . " . Orice vezi I a el, I

~I . tu:. Mergila Batranul, 11ispune despre rugaclun»

~mll~. Trebuie sa cuno~_ti ca , daca nu 0 traie~te 1 '1

msu~l: nu va face nimic. lnsa, cand el a trait ~j traie~lfi

rugaclun~a min!ii, ex.sta 0 taina: cel ce este Invat,11

aude CuvlDte/e Batranului, dar vede ~i chipu! cum i Sl~

deschide inima ~i' cum mintea aceluia vorbssts ell

Dumn~zeu. Sufletul lui 1 '1 vede. Nu doar atat, ci ~I

comunrca. sufletele intre :ele, un sutler r r simte ppce.H1Ialt. Srmte cum ia na~tere ,,forma", starea aceastapnn harul dumnezeiesc.

_ Nu este un lucru simplu. Aceasta este

Invalatura. Fiin~ca zieem ea rugaciunsa nu se rnvala,

d~rea CLi adevarat se lnvata, atunei cand traie~ti langa

~nev.a care se roaga eu adevarat . Atune; cand iei ~i

.0 .carte _despre rugae; une, s-ar putea sa. n u

ntelegr nirnic. Insa, cand II a.i pe Batranu] langa tine ~i

e roaga, tot eeea ee iti spune despre rugaciuns

te.legi,. iti insu~e~ti, intri In rugikiune, te rogi ~i tu fara

~~ll. dar seama, eomuniei. Nu este cartea, nu esteeste simtamantuJ, este eh.ipul, este deschiderea

e imbraJi~area. I

Nu eumva ehiar ~i acestea pe care vi Ie zic

cum, nu sunt ere a rugikiune? Caci Ie zie din inirna

~i simjim acea tresarire ~i tanjirs fierbinte. Dad)

este a~a, cum se exphca atune! e13.avem atata dar

Reviitsere« iubirii dumneze.i£~§tiumple

sufletul de bucurie § i veselie

Sa-l iubim pe Hristos. Atunei numele Lui va ie~i

dlnlauntrul nostru cu dar fierbinte, eu caldura, eu

.lr.igoste durnnezeiasca, vom striga numele Sau 1n

I,tina, negrait. Sa stam inaintea lui Dumnezeu cu

d,iruire, cu smerenie, deasupra urmelar pasilor lui

l lristos, Sa ne slobozeasca Hristos de fiece cuta anrnului celui vechi. ,Sa ne rugam s a ne vina lacrimile

tnainte de rugaciune. Dar, atentiel 5 .1 nu stie stanga ta

rc face dreapta t a o Sa va rugati eu zdrobire: "Sunt eu

vrednie sa-rni dai atata har, Hristoase al meu?" ~i

.uu nc i a ceste lacrimi se fac lacrimi de recunostinta.

Sunt miscat: n-am facut voia lui Dumnezeu, ci cer mila

I.ui.

Sa va ruga]i lui Dumnezeu eu dar fierbinte ~i

lubire, in Iiniste, cu blandete, I in, fara silire, ~i, cand

Liceli rugaciunea .Doamne lisuse Hristaase, miluieste-ma",

s a a sp un eti rar, srnerit, I in, cu dragoste dumnezeiasca.

Cu dulceata sa rost.tl numele lui Hristos. Sa zlce]i

cuvintele unul care unul, "Doamne...lisuse ...

Hristoase... mil uieste-rna" ,I in , del icat,i ubitor, tain ic,

in .minte, in tacere. darsi eu avant, eu .dor f ierbinte, cu

d ragoste, fa ra fa r ta re , si Iu ire sau . in cran cenare

necuviincioasa. Cum vorbeste mama care-s! lubeste

coplluli .Copilasu' meuL. Fetita rnea'.. .". Cu dor

fierbinte. Dor fierbinte! Aceasta este talna, Aid graieste

inirna. "Copila~ul meu, sufletul meu!" '"Domnul meu,

llsuse al meu, lisuse al meu, lisuse al meuL .. " Ceea ce

ai Tn inima ta, in mintea ta, aceasta a rostesti din toata

213



i~ima ta § i din tot sufletul tau §i din toata puterea lo l I Idin tot cugetul tau (Luea 1 0, 2 7)'.

Cateodata este bine sa zice]i eu glas tar

.Doamne .1suse Hristoase, rni Iuieste-rna", pentru c "

auzr ~r simjunls, pentru a a auzi §.i urechea! Suntem

trup ~i suflet, ~i exista a infJuen!a a unuia asupraceluiIalt..

Insa, cand~ t.e Indragostesn de Hristos, preferl

tacerea §i rugae: unea rmntn. Atunei euvintel

c.ontenesc. E~te tacerea launtrica ee premerge, insotest~I urmeaza eercetarea durnrrezeiasca, unirea

dum~:zeiasea a sufletului eu cele dumnezeie§ti.· (and

te afli In aceasta stare, nu mai este nevoie de cuvinte.

Acesta este un lucru pe care II traiest]. Ceva ce nu Sf'

e~pHca. Numai eel care traie§te aceasta stare In!elege.

Slm!ama~tul iubirii te coplesests, te uneste eu Hristos ..

Te urnpli de bucur.ie §i vesel ie, care arata ca ai

in laun~tr~1 tau iubirea dum neze iasca, iubi rea

d.esavar§lta.1 ubi rea dum neze iasca este dez interesata

simpla, adevarata. , '

~~I mai-desavarsit mad al rugaciunil este cel

tacut. l.inistea. "Sa taca tot trupul omenesc?" Acol .a ~ ~ . ose5 var§e§te ind urnnezei rea: in J in i§te, In tacere, In taina.

Acolo se savar~e§te adev.arata ~dorare. rnsa ca Sa traili

aceasta, trebure sa aJungetl fa rnasuri At .. ~ ... unCIcuvintele se misrule .. Aduceti-va aminte: lISa taca tot

trupul omenese". Acest mod, al lini§tii tacute este eel

m~J. des~var§it. Asa te Indumnezeie§ti. Pairunzi 1rl

tarnele lUI-Dumnezeu. Nu trebuie sa vorbim nor multa lasam haru! sa vorbeasca. .

H . t dieruvicu rn Sarnbata Mare.

Ziceam IIDoamne lisuse Hristoase, mi Iu ieste-ma"

I., deschideau noi arizonturi.· l.acrirni de bueurie ~i

nrlclre eurgeau din ochii mei pentru iubirea §i jertfa pe

I III e a !ui H ristos. Dor fierbi nte! Aid se ascunde

III<' r eti a , Ra i u I. Ti l tr u cat 11 i u besti pe H ri stos, rostest i

ill iste cuvinte ell dol' fierbi nte, din inirna. ~l tncet-tncet

i uvintele se pierd. Inima este atat de plina, 10eM

.ilunge sa spui .Jisuse al meul" ~j nici un al t cuvant.

lubirea se exprirna rnai bine f a r a nici un cuvant, Cand

1 1 1 1 suflet se tndragosteste eu adevarat de Domnu!,

prefera tacerea ~i rugaci unea mintii. Revarsareai ubi ri i

.lurnnezeiesti umple sufletul de bueurie ~i veselie.

Mal intai, un astfel de suflet este infati§at .in

l'saltire. In Oetoih, in Mineie ~.a. Aeum au incetat

( uvintele. Traieste In adaneul. sau . smerenia

rlumnezeiasca. Aeolo Se sala~lu.ie§te Hristos, tnlauntrul

sau, ~i s irn te g la su l dumnezeiesc. Se afla In lume §i In

afara lurnii, in Rai, adica in Biserica, in Rai.ul nezidit.

Spune Sfantul Ignatie Briancianinov:

"Mult dorita este rugaciunea inimii, mult dorita

este tacerea inimii, mult dorit este sa trairn In cea mai

tnsingurata pustie, cad aeestea slujesc in chip osebit

rugaciunii inirnii ~i tacerii inimii".·

Tacerea 'in1mii lnsearnna a, nu fi imprastiat de

nirnic.: S a traie~ti singur eu Dumnezeu.

Dum nezeu 'este pretuti nden i ~,i pe toate Ie

plineste. Ma straduiesc.sa m a arune In nernarginire, In

stele. Mintea mea se avanta in rnaretia atotputernieiei

lui Dumnezeu, 'soeotind distantele miliardelor de ani

lumina. 1 1 simt dinaintea mea pe. Atotputernieul

Dumnezeu si-mi desthid rnainile ~i 'sufletul, sa ma

unesc cu EI, sa ma lmparta~ese de Dumnezeire ...

215



In r ug ac iu ne , in se m na ta te a re in te ns ita te a

in r ug ac iu ne , tn se rn na ta te are nu durata in II

intensitatea. Sa va rugati fie ~i numai cinci min

s a va daruiti lui Dumnezeu cu iubire ~I

ierbinte. Unul se poate ruga 0 noapte tntreaga,

ltul numai cinci minute, ~i aceasta rugaciune de (I

inute sa fie mai tnalta. De buna searna, aceasta est

aina, dar asa este. Ascultati-rna, copiii mei, sa va (exemplu.

Un monah calatorea prin pustie ~i a tntalnit u

t monah. Ssau salutat.

- De unde vii? Ii zice.

~Din satul curare.

- Cum petreceti acolo?

- E 0 seceta curnplita. Suntem necajiti.

- E i , ~i ce-a]i facut? V-ati rugat?

- Da.

- A plouati

- N-a plouat.- Se pare ca nu v-ati rugat cum trebuie. Sa faeem

aici 0 rugaciune catre Dumnezeu, sa ne ajute.

~i, asa cum erau acolo, au inceput sa se roage.

ndata a venit un norisor care s-a marit, s-a intunecat, a

oborat si, lata: A slobozit rnulta ploaie. Ce se facusei

ugaciune adevarata. Putina rugaciune 's-a facut, ~i a

IQuat. in semnatatea inte nsitati i... .

,,1ntru durere ~i cu tarie", cum spune Sfantul

Sfantul Maearie se ruga indelung din toata

inirna ~i·din tot sufletul ~i din tot cugetul. Se daruise

~i suflet adorarii. Putea astfel sa-~i ridice rnainile ~i

a Ie tina pana i se faeeau ca niste lemne. Dirnpotriva,

16

r blestematie ~Hiridica mana asupra cuiva,

\.11 d eot 'hI ...ti transmita rauL

Cineva mi-a zis: ~ ,~Vrem sa ne faei 0 rugaCiune.

t-aro raspuns: , . cu smerenie,o s a rn a rog in 1O.1mB\. me~1

I ' 0 sa rna TOg "eu tnle egere .,IlntnnU .U1.

Zice: I "?_Ce inseamna "cu !nle egere., . mintea_ Adica rugaeiune tntru cuno~tlnta, h

CU, v i

, 1 Odata se adunase lurneaIn

plata ~ulunata. Uit.e., id ~ le vorbeasca cad seP

CUllil Davi sa . . . ,I1' 1 ('au roro .. . .'ment insernnat~i intreaga\:\mplase un oarecare evenl, .'.

In .. ,.' . t P rorOCLI1 ~I le-a ZIS,hune strlga. ~l, a le~1 ' lui nostru cantati;

Cantat' Dumnezeu. . 'h'

cantati Imparatului nostru, cantat'· . 'Ca Imparat a tot pamantul este Dumnezeu,

cantati cu fn teJegere , (Ps ,,46, 7-8),

Aft mu\tumit ~imr-a ZI.S: I_Unde se afla in Sfanta Scriptura, sa merg sa-

gasesc? <;are psa\m~:ste? ,-Imi pare ca incepe asa:

Toate noroade/e batetidin pa/me, , (P 46 1), t'/U.I' Dumnezeu cu glas de bucune". s. I •

strlga~1

Omul ' u i Dumnezeu pe toateIe p re fa ce in r ug ac iu ne

rob\emele noastre. cele materiale, cele

!oate p v . h credinta m lui DumnezeU. Precu~trupe§tl, toate sa Ie ,10 . L'lturghie .:;;toata viata noastra

h Dumnezelasca . 1I'i

spune In . . v dam" Toata viata noastra 0

lui Hr;stos Dumnezeu sa 0 .

217

78-ne-vorbeste-parintele-porfirie

Documents