Drept procesual penal

1. Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit:

a) infracţiuni;b) fapte prevăzute de legea penală;c) contravenţii.

2. Persoana vătămată, având capacitate de exerciţiu deplină, se poate constitui parte civilă contra inculpatului care nu este de acord cu acoperirea prejudiciului:

a) în cursul urmăririi penale;b) în faţa instanţei de judecată, până la închiderea dezbaterilor;c) în faţa instanţei de judecată, până la pronunţarea unei hotărâri

judecătoreşti definitive.

3. Fapta inculpatului,care a ucis din culpă o persoană, va fi judecată în primă instanţă de:

a) judecătorie;b) tribunal;c) curte de apel.

4. Cererea de strămutare se adresează:a) Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

b) instanţei în faţa căreia a intervenit motivul pentru care s e solicită strămutarea

c) curţii de apel

5. Sarcina administrării probelor în procesul penal revine:avocatului inculpatului;avocatului părţii civileinstanţei de judecată.

6. Ascultarea inculpatului:a) poate începe cu citirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat

anterior în cauză;

1

b) poate începe cu reamintirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauză;

c) nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauză.

7. Interceptările şi înregistrările pe bandă magnetică ale unor convorbiri se efectuează cu autorizarea motivată a instanţei, la cererea procurorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, dacă înregistrarea se impune pentru aflarea adevărului şi sunt date privind săvârşirea unei infracţiuni de:a) tâlhărie;b) abuz de încredere;c) violare de domiciliu.

8. Efectuarea unei expertize psihiatrice a inculpatului esteobligatorie în cazul unei infracţiuni de:a) omor calificat;b) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, dacă instanţa are

îndoieli asupra stării psihice a inculpatului;c) ucidere din culpă.

9. În cazul săvârşirii unei infracţiuni de şantaj, pentru care legeaprevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la cinci ani, măsuraarestării preventive a inculpatului încetează de drept în cursuljudecăţii atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri decondamnare în primă instanţă, durata arestării a atins:

a) şase luni;b) doi ani şi şase luni;c) cinci ani.

10. Împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul poate face plângere:

a) la prim procurorul parchetului, în termen de trei zile de la luarea măsurii;

2

b) la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, în termen de trei zile de la luarea măsurii;

c) la instanţa superioară aceleia căreia i-ar reveni competenţa de a judeca cauza în primă instanţă, în termen de cinci zile de la luarea măsurii.

11. Se procedează la confruntare atunci când:

a) se constată că există contraziceri între declaraţiile persoanele ascultate în aceeaşi cauză;b) se constată că există contraziceri între declaraţiile persoanele ascultate în cauze diferitec) când declaraţiile persoanelor ascultate sunt necesare pentru lămurirea cauzei

12. In cursul judecăţii asistenţa juridică este obligatorie, dacă legea prevede pentru infracţiunea săvârşită:

a) pedeapsa detenţiunii pe viaţă;b) pedeapsa închisorii de trei ani sau mai mare;

c) pedeapsa închisorii de cel mult un an.

În caz de încetare a procesului penal în faţa instanţei de judecată, prin retragerea plângerii prealabile de către partea vătămată, cheltuielile de judecată sunt suportate de:

partea vătămată;inculpat;c) inculpat şi partea vătămată.

14. în caz de retragere a plângerii prealabile în cursul urmăririi penale, de către persoana vătămată, faţă de inculpatul care a solicitat continuarea procesului penal, procurorul va dispune:a) suspendarea urmăririi penale;b) scoaterea de sub urmărire penală, dacă faptei îi lipseşte unul dintre

elementele constitutive;c) clasarea cauzei.

3

15. Termenul de declararea recursului este de:a) 10 zile;b) 10 zile dacă legea nu dispune altfel;c) 15 zile.

16. In cazul judecării recursului, magistratul raportor:a) nu face parte în mod obligatoriu din compunerea instanţei de

judecată ce judecă acea cauză;b) face parte în mod obligatoriu din compunerea instanţei de judecată

ce judecă acea cauză;c) legea nu reglementează această situaţie.

17. La judecarea recursului dacă între recursurile declarate se află şi recursul procurorului, preşedintele completului dă cuvântul părţilor, în următoarea ordine:a) recurentul, intimatul, procurorul;

b) procurorul, recurentul, intimatul;c) recurentul, procurorul, intimatul.

18. Apelul declarat în termen:a) nu este suspensiv de executare decât dacă instanţa hotărăşte

aceasta;b) este suspensiv de executare, atât în ceea ce priveşte latura penală

cât şi civilă, afară de cazul când legea dispune altfel;c) este suspensiv de executare numai pe latura civilă.

19. In virtutea efectului devolutiv al apelului, instanţa judecă apelul numai cu privire la:

a) persoana care 1-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces;

b) persoana care 1-a declarat şi în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces;

c) persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

4

20. Soluţionând cauza, instanţa de apel:a) poate crea în funcţie de probele noi administrate o situaţie mai grea

pentru cel care a declarat apelul;b) nu poate cere o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apelul;c) legea nu reglementează această situaţie.

21. In apelul declarat de procuror, în favoarea unei părţi, instanţa de apel:a) nu poate agrava situaţia acelei părţi;b) poate agrava situaţia acelei părţi, legea permiţând acest fapt;c) în funcţie de noile probe administrate, instanţa va hotărî cu privire

la situaţia celui în favoarea căruia se declară apel de procuror.

22. Drept consecinţă a efectului extensiv a apelului, instanţa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la:a) părţile care nu au declarat sau la care acesta nu se referă, putând

hotărî şi în privinţa lor, fără să poată crea acestora o situaţie mai grea;

b) părţile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor;

c) părţile care nu au declarat apel, putând hotărî şi în privinţa lor.

23. Motivele de apel, se formulează:a) în scris, prin cererea de apel sau prin memoriu separat;b) în scris numai prin cererea de apel;c) în scris, numai prin memoriu separat de cererea de apel.

24. Motivele scrise de apel, se depun:a) la instanţa de apel cel mai târziu până în ziua judecăţii;b) la instanţa de apel cu cel puţin 3 zile înainte de ziua judecăţii;c) la instanţa de apel, cu cel puţin 5 zile înainte de ziua judecăţii.

25. Judecarea apelului se face:a) cu citarea părţilor;b) fără citarea părţilor;c) instanţa hotărăşte dacă părţile se citează.

5

26. Participarea procurorului la judecarea apelului:a) este obligatorie numai în cauzele cu inculpaţi arestaţi;b) este obligatorie, oricare ar fi obiectul cauzei;c) nu este obligatorie.

27. Ordinea în care preşedintele completului dă cuvântul părţilor la judecata în apel este:a) procurorul, apelantul, intimatul;b) procurorul, intimatul, apelantul;

c) apelantul, intimatul, procurorul.

28. Pot fi atacate cu recurs:a) sentinţe, decizii, încheieri, în condiţiile legii;b) numai decizii;c) numai decizii şi încheieri.

29. Părţi în procesul penal sunt:

a) inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente;

b) învinuitul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente;

c) numai învinuitul, partea vătămată, partea civilă.

30. Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale privind compunerea completelor de judecată este:

a) nulitatea relativă;b) nulitatea absolută;c) decăderea.

31. Potrivit legii procesual penale organele de cercetare penală sunt:

a) organele de cercetare ale poliţiei judiciare, organele de cercetare speciale;

6

b) organele de cercetare penală ale poliţiei, organele de cercetare speciale, procurorul;

c) organele de cercetare ale poliţiei judiciare, procurorul, instanţele judecătoreşti.

32. Principiile în conformitate cu care Ministerul Public îşi des-făşoară activitatea sunt: a) principiul legalităţii, principiul imparţialităţii, principiul con-

trolului ierarhic;

b) principiul legalităţii, principiul oralităţii;c) principiul legalităţii, principiul contradictorialităţii şi principiul

controlului ierarhic.

33. învinuitul este:a) persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală, atâta timp

cât nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa;b) persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală;c) persoana care a suferit o vătămare fizică sau morală în urma

săvârşirii faptei penale.

34. Partea vătămată este:a) persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală;b) persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală;c) persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică,

morală sau materială şi participă în procesul penal.

35. Potrivit legii procesual penale, constituirea ca parte civilă se poate face:

a) în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată, până la citirea actului de sesizare;

b) numai până la terminarea urmăririi penale;c) până la prezentarea materialului de urmărire penală.

36. Asistenţa juridică este obligatorie când:a) învinuitul sau inculpatul este minor;

7

b) învinuitul este cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 5 ani;

c) în toate cazurile arătate.

37. Asistenţa juridică este obligatorie:a) când învinuitul sau inculpatul este arestat, chiar în altă cauză;

b) în cursul urmăririi penale, când procurorul constată că este necesar pentru asigurarea unei apărări corespunzătoare învinuitului sau inculpatului;

c) când partea vătămată este o instituţie care administrează patrimoniul public.

38. In faza de judecată reprezentarea părţilor este permisă:a) excluzând inculpatul, celelalte părţi pot fi întotdeauna reprezentate;b) numai când instanţa consideră necesar;c) reprezentarea părţilor este permisă întotdeauna.

39. Obiectul acţiunii penale este:

a) tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni;

b) constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiune;

c) aplicarea unei sancţiuni penale celui care a comis infracţiunea.

40. In procesul penal, acţiunea penală se pune în mişcare prin:a) rezoluţie;b) proces verbal;c) ordonanţă.

41. Soluţiile prin care acţiunea penală se stinge, în urma judecării cauzei sunt:

a) achitarea, condamnarea sau încetarea procesului penal;b) achitarea, condamnarea, clasarea cauzei;

8

c) numai prin condamnarea inculpatului.

42. Pentru ca acţiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:a) infracţiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral, între infracţiune şi prejudiciul cerut a fi acoperit să existe legătură de cauzalitate, prejudiciul să fie cert;b) prejudiciul să nu fi fost reparat, iar în cazul persoanelor fizice cu

capacitate deplină de exerciţiu, să existe cererea de constituire ca parte civilă în cauza penală respectivă;

c) cumulativ, condiţiile de la a) şi b).

43. Acţiunea civilă în procesul penal are caracter accesoriu, urmând a fi exercitată numai în măsura în care poate fi pusă în mişcare acţiunea penală. în aceste condiţii repararea pagubei de către instanţă se face:a) potrivit dispoziţiilor legii civile;b) potrivit unor reguli special instituite în această materie;c) în funcţie de opţiunea părţii civile, adică potrivit dispoziţiilor legii

civile sau potrivit unor reguli special instituite.

44. Rezolvând acţiunea civilă exercitată în procesul penal instanţa potrivit legii procesual penale nu acordă despăgubiri civile solicitate:a) când pronunţă soluţia achitării pentru motivul că fapta nu există;b) când pronunţă soluţia achitării pe motiv că a constatat existenţa

unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei;c) când pronunţă achitarea pe motiv că fapta nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracţiuni.

45. Tribunalul, potrivit competenţei funcţionale, judecă:a) în primă instanţă;b) recursurile în anulare;c) cererile de strămutare.

46. Sunt cazuri de indivizibilitate:a) când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane;

9

b) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin acte diferite, de una sau mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi acelaşi loc;

c) toate variantele constituie cazuri de indivizibilitate.

47. Excepţia de necompetenţă materială poate fi ridicată:a) în tot cursul procesului penal, până la pronunţarea hotărârii

definitive;b) până la citirea actului de sesizare în faţa primei instanţe de judecată;c) până Ia începutul cercetării judecătoreşti;

48. Cererea de recuzare poate fi introdusă de:a) numai de părţile în cauză;b) procuror;c) părţi, procuror, din oficiu de instanţă.

49. Competentă să soluţioneze cererea de strămutare a unei cauze penale este:a) tribunalul;b) curtea de apel;c) înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

50. Potrivit legii procesual penale, cererea de strămutare are ca efect suspendarea de drept a soluţionării cauzei a cărei strămutare se cere, atunci când:

a) este introdusă de procuror;b) este introdusă de partea interesată;c) este introdusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

51. In procesul penal, sarcina probaţiunii revine:a) organelor judiciare;

b) învinuitului, inculpatului şi părţii vătămate;c) învinuitului, inculpatului, părţii vătămate şi părţii civile.

10

52. Instanţa admite cererea privind administrarea probelor, dacă:a) a fost propusă de partea vătămată;b) a fost propusă de inculpat;c) acestea sunt concludente şi utile pentru soluţionarea cauzei.

53. în ceea ce priveşte valoarea probatorie a declaraţiilor în procesul penal, organele judiciare au în vedere că:a) declaraţiile inculpatului date în cursul procesului penal nu pot servi

la aflarea adevărului, datorită interesului pe care acesta îl are în soluţionarea cauzei, fiind autorul infracţiunii;

b) declaraţiile martorilor pot servi la aflarea adevărului într-o cauză penală, necondiţionat;

c) declaraţiile părţii vătămate pot servi la aflarea adevărului într-o cauză penală, necondiţionat.

54. într-o cauză penală, în legătură cu anumite fapte sau împrejurări concrete, de care a luat cunoştinţă, potrivit legii nu poate fi ascultat ca martor:a) persoana obligată să păstreze secretul profesional;b) soţul învinuitului sau inculpatului;c) rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului.

55. Persoanele care nu sunt obligate potrivit legii să depună ca martor în procesul penal sunt:a) soţul învinuitului sau inculpatului;b) rudele apropiate ale părţii vătămate;c) persoanele obligate să păstreze secretul profesional.

56. Potrivit legii este obligatorie:a) efectuarea expertizei psihiatrice în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav;b) efectuarea expertizei medico-legale în caz de moarte suspectă;c) efectuarea expertizei contabile în cazul infracţiunii de delapidare.

11

57. In cazul în care organul de urmărire penală sau instanţa de judecată nu are posibilitatea efectuării unor activităţi în cadrul procesului penal, se apelează la comisia rogatorie, care:a) are ca obiect efectuarea unor acte procedurale;b) are ca obiect efectuarea oricăror acte în procesul penal;c) poate efectua numai acte procesuale.

58. Potrivit normelor procesual penale reţinerea, ca măsură de prevenţie, poate fi dispusă de:a) instanţa de judecată;b) organul de cercetare penală;c) toate organele judiciare pot dispune reţinerea.

59. Măsura preventivă a arestării şi obligării de a nu părăsi localitatea, poate fi dispusă de:a) instanţa de judecată;b) organul de cercetare penală;c) toate organele judiciare pot dispune arestarea preventivă şi

obligarea de a nu părăsi localitatea.

60. Potrivit legii procesual penale, printre măsurile preventive se numără:

a) sechestrul;b) reţinerea;c) măsurile de ocrotire şi siguranţă.

61. Pe parcursul desfăşurării procesului penal, măsura preventivă luată se poate înlocui cu alta, când:a) s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii

respective;b) nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii

respective;c) se dispune înlocuirea numai în cazul când se solicită schimbarea cu

o altă măsură preventivă mai uşoară.

12

62. în cursul soluţionării cauzei, măsura preventivă poate fi revocată atunci când:a) s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii;b) învinuitul sau inculpatul solicită revocarea, pe motive de sănătate;c) nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii

preventive.

63. Hotărârea dată de instanţă în urma soluţionării plângerii împotriva măsurilor preventive luate de procuror, poate fi atacată:a) cu recurs, termenul de declarare fiind de 3 zile;b) hotărârea este definitivă;c) cu apel, termenul de declarare fiind de 3 zile.

64. Durata măsurii preventive a reţinerii este de:a) cel mult 5 zile;b) cel mult 24 ore;c) cel mult 48 ore.

65. Durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea este:a) în cursul urmăririi penale de cel mult 30 zile şi se poate prelungi;b) în cursul urmăririi penale de cel mult 30 zile şi nu se poate

prelungi;

c) în cursul judecăţii de cel mult 30 zile şi nu se poate prelungi.

66. Durata arestării preventive a învinuitului major este de cel mult:

a) 30 zile fără posibilitatea prelungirii;b) 5 zile cu posibilitatea prelungirii;c) 10 zile fără posibilitatea prelungirii.

67. Măsurile de ocrotire în procesul penal se dispun faţă de:a) învinuit sau inculpat;b) un minor, persoană pusă sub interdicţie, persoane care datorită

vârstei au nevoie de îngrijire şi se află sub ocrotirea învinuitului sau inculpatului reţinut sau arestat preventiv;

c) măsurile de ocrotire se pot lua faţă de toate părţile de proces.

13

68. Durata arestării preventive a inculpatului este de cel mult:a) 5 zile şi poate fi prelungită;b) 30 zile şi nu poate fi prelungită;c) 30 zile şi poate fi prelungită.

69. Durata arestării preventive a inculpatului, curge:a) de la prezentarea acestuia la organul judiciar care a emis mandatul,

când arestarea a fost dispusă în lipsă;b) de la data emiterii rezoluţiei de arestare preventivă;c) de la data prezentării materialului de urmărire penală.

70. Mandatul de arestare preventivă se execută de:a) organele de poliţie;b) persoane special însărcinate cu executarea mandatelor de arestare

preventivă din cadrul parchetelor (când arestarea putea fi dispusă de procuror);

c) persoane special însărcinate cu executarea mandatelor de arestare preventivă din cadrul instanţelor (când arestarea este dispusă de instanţa de judecată).

71. în funcţie de scopul urmărit, măsurile asigurătorii se instituie:a) asupra bunurilor părţii responsabile civilmente, pentru garantarea

plăţii cheltuielilor judiciare;b) asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi părţii responsabile

civilmente în vederea recuperării pagubei;c) asupra bunurilor părţii responsabile civilmente pentru garantarea

plăţii amenzii penale.

72. Instituirea măsurilor asigurătorii în procesul penal este:

a) numai facultativă;b) obligatorie în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de

capacitate de exerciţiu;c) obligatorie, când paguba produsă prin infracţiune este de peste 500

milioane de lei.

14

73. Este considerat act procesual:a) executarea mandatului de arestare preventivă;b) audierea unui martor;c) punerea în mişcare a acţiunii penale.

74. împotriva măsurilor asigurătorii dispuse şi modului de aducere la îndeplinire de organele judiciare competente, pot introduce plângere:a) învinuitul;b) numai învinuitul şi inculpatul;c) numai partea responsabilă civilmente.

75. Dacă persoana citată de organele judiciare pentru a se prezenta la activităţile procesului penal nu este găsită, agentul poştal înmânează citaţia:a) oricărei persoane care locuieşte ce cel citat chiar dacă este minor şi are sub 14 ani;b) persoanei care în mod obişnuit îi primeşte corespondenţa;c) unei persoane care are acelaşi loc de muncă cu cel citat.

76. îndreptarea erorilor materiale evidente din cuprinsul unui actprocedural se face de:a) organul de urmărire penală sau instanţa care a întocmit actul;b) organul de urmărire penală sau instanţa de judecată ierarhic

superioare sesizate cu producerea erorii materiale de părţi în vederea îndreptării acesteia;

c) secretarul parchetului sau grefierul de şedinţă cu avizul organului de urmărire penală respectiv instanţei de judecată care 1-a întocmit.

77. Sunt sancţiuni procedurale penale:a) decăderea;b) recursul;c) cheltuielile judiciare.

78. Reprezintă cazuri de nulitate absolută, încălcarea dispoziţiilor legale privind:

15

a) publicitatea şedinţei de judecată;b) procedura de citare a părţilor;c) ascultarea învinuitului şi inculpatului.

79. In caz de încetare a procesului penal, cheltuielile judiciare de stat se suportă de:

a) partea vătămată, în caz de împăcare a părţilor;b) ambele părţi, în caz de retragere a plângerii prealabile;c) inculpat, dacă s-a dispus înlocuirea răspunderii penale sau dacă

există o cauză de nepedepsire.

80. Actele premergătoare sunt efectuate:

a) în vederea punerii în mişcare a acţiunii penale;b) în vederea începerii urmăriri penale;c) în vederea trimiterii în judecată.

81. în desfăşurarea procesului penal, organul de urmărire penală dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale prin:a) ordonanţă, acolo unde legea prevede aceasta;b) proces verbal;c) încheiere.

82. Organul de urmărire penală este sesizat prin:a) rechizitoriu;b) denunţ;c) ordonanţă.

83. începerea urmăririi penale se dispune prin:a) rezoluţie;b) încheiere;c) plângere.

84. Reconstituirea la faţa locului se face în prezenţa:a) inculpatului;b) numai în prezenţa inculpatului

16

c) numai în prezenţa apărătorului inculpatului

85. Scoaterea de sub urmărire penală se dispune prin:a) ordonanţă în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare;b) proces verbal când din probele administrate rezultă nevinovăţia

făptuitorului;

c) rezoluţie când acţiunea penală a fost pusă în mişcare.

86. Organul de cercetare penală este obligat să procedeze din nou la prezentarea materialului de urmărire penală dacă:învinuitul sau inculpatul solicită aceasta;constată că trebuie să fie schimbată încadrarea juridică;a fost reluată urmărirea penală.

Organul de cercetare penală în condiţiile legii prezintă materialul de urmărire penală:a) inculpatului;b) părţii responsabile civilmente;c) materialul de urmărire penală se prezintă tuturor părţilor din proces.

88. Procurorul restituie cauza organului care a efectuat cercetare penală dacă constată că:a) urmărirea penală nu este completă;b) organul de cercetare penală solicită restituirea;c) învinuitul sau inculpatul a mai comis o altă infracţiune.

89. Rechizitoriul este:

a) actul prin care se dispune începerea urmăririi penale;b) actul de sesizare a instanţei de judecată;c) actul prin care se realizează prezentarea materialului de urmărire

penală pârtii vătămate.

90. Reluarea urmăririi penale are loc în caz de:a) redeschiderea urmăririi penale;b) restituirea cauzei de către procuror organului de urmărire penală;

17

c) la solicitarea părţii vătămate.

91. Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală se poate face:

a) numai de partea vătămată sau partea civilă;b) părţile din proces;c) orice persoană dacă prin măsurile şi actele de urmărire penală i s-a

adus o vătămare intereselor sale legitime.

92. Plângerea prealabilă se poate introduce de:a) unul dintre soţi pentru celălalt soţ;b) persoana vătămată;c) copilul major pentru părinţi.

93. în cazul în care intervine retragerea plângerii prealabile organul de urmărire penală dispune:a) scoaterea de sub urmărire penală;b) încetarea urmăririi penale;c) clasarea.

94. Printre principiile specifice fazei de judecată se numără:

a) oralitatea;b) principiul rolului activ;c) legalitatea.

95. Potrivit legii procesuale penale, sunt citaţi la fiecare termen de judecată:a) autoritatea tutelară, în cauzele cu minori;b) militarii;c) instituţiile prevăzute la art. 145 C.pen..

96. Suspendarea judecăţii se dispune:a) la solicitarea părţii vătămate şi a inculpatului;b) ca urmare a absenţei părţilor la termenele de judecată;

18

c) când se constată pe baza unei expertize medico-legale că inculpatul suferă de o boală gravă care îl împiedică să participe la judecată.

97. La deliberarea hotărârii judecătoreşti iau parte:a) completul de judecată şi procurorul de şedinţă;b) completul de judecată, procurorul şi grefierul de şedinţă;c) numai membrii completului de judecată în faţa căruia au avut loc

dezbaterile.

98. Potrivit legii sunt hotărâri judecătoreşti:a) încheierile;b) ordonanţele;c) mandatul de executare emis de instanţa de judecată.

99. La şedinţele de judecată ale judecătoriilor participarea pro-curorului este obligatorie în cauzele în care:

a) legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare;

b) se constată că inculpatul nu-şi poate formula singur apărarea;c) inculpatul este minor.

100. Pentru a-şi putea formula apărarea inculpatului trebuie să i se înmâneze citaţia pentru termenul fixat de instanţă, înainte cu cel puţin:a) 3 zile;b) 5 zile;c) 10 zile.

101. Cercetarea judecătorească începe prin:a) verificări privitoare la inculpat;b) citirea actului de sesizare de către grefier;c) strigarea cauzei şi apelul celor citaţi.

102. Ordinea în care se dă cuvântul la şedinţa de dezbateri este următoarea:

19

a) inculpatul, procurorul, partea vătămată, parte civilă, partea responsabilă civilmente;

b) procurorul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, inculpatul;

c) procurorul, partea civilă, partea responsabilă civilmente, partea vătămată, inculpatul.

103. Preşedintele completului de judecată înainte de încheierea dezbaterilor dă ultimul cuvânt:a) procurorului;b) părţii vătămate personal;c) inculpatului personal.

104. Hotărârea de restituire a cauzei la procuror pe motiv că cercetarea penală s-a efectuat de un alt organ decât cel competent poate fi atacată cu recurs de:

a) parte vătămată, procuror, partea responsabilă civilmente, inculpat;b) procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate

prin hotărâre;c) partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente,

inculpat.

105. Restituirea cauzei la procuror pe motiv că cercetarea penală a fost efectuată de un organ necompetent poate fi dispusă când cauza de restituire se constată:a) în timpul dezbaterilor;b) înainte de pronunţare;c) înainte de terminarea cercetării judecătoreşti.

106. Instanţa se poate desesiza şi dispune restituirea cauzei laprocuror pentru completarea urmăririi penale:a) până la începerea dezbaterilor;b) până la începerea cercetării judecătoreşti;c) în tot cursul judecăţii.

20

107. Extinderea procesului penal pentru alte fapte se dispune dacă în cursul judecăţii se constată în sarcina inculpatului:a) date cu privire la săvârşirea unei alte infracţiuni;b) faptul că s-a sustras de la executarea unei pedepse;c) date cu privire la săvârşirea unei alte fapte penale, având legătură

cu infracţiunea pentru care este judecat.

108. Extinderea procesului penal pentru alte fapte o poate cere:a) inculpatul;b) procurorul;c) procurorul şi partea vătămată.

109. Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi întrerupte dar nu mai mult de:a) 3 zile;b) 5 zile;c) 10 zile.

110. Deliberarea are loc:a) în secret;b) numai în prezenţa părţilor;c) în prezenţa celor care au luat parte la dezbateri.

111. Instanţa dispune reluarea cercetării judecătoreşti dacă:a) procurorul solicită reluarea;b) în cursul deliberării instanţa găseşte că o anumită împrejurare

trebuie lămurită fiind necesară reluarea cercetării judecătoreşti;

c) în cursul pronunţării instanţa găseşte că o anumită împrejurare trebuie lămurită fiind necesară reluarea cercetării judecătoreşti.

112. Soluţionând cauza, instanţa hotărăşte asupra învinuiriiaduse inculpatului, pronunţând:a) scoaterea de sub urmărire penală;

21

b) încetarea procesului penal;c) clasarea cauzei.

113. Hotărârea prin care cauza este soluţionată de prima instanţă se numeşte:a) decizie;b) sentinţă;c) încheiere.

114. Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat cauza:a) se pronunţă în şedinţă publică şi se redactează în cel mult 10 zile de

la pronunţare;b) se pronunţă în şedinţă secretă şi se redactează în cel mult 15 zile de

la pronunţare;c) se pronunţă în şedinţă publică şi se redactează în cel mult 20 zile de

la pronunţare.

115. Sunt supuse revizuirii:a) sentinţele de dezinvestire;b) ordonanţele;c) hotărârile judecătoreşti definitive.

116. Revizuirea poate fi cerută când:a) se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută;b) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire

se cere a fost declarat fals; c) împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri judecătoreşti definitive.

117.Pot cere revizuirea:a) numai procurorul;b) numai procurorul şi inculpatul arestat;c) oricare parte din proces în limita calităţii sale procesuale.

22

118. Termenul de efectuare a actelor de cercetare în cazul revizuirii este de:a) 30 zile;b) 2 luni;c) 60 zile.

119. Dacă cel condamnat la plata amenzii penale este în imposibilitate de a o achita integral, organul competent poate dispune:a) eşalonarea plăţii amenzii pe cel mult 2 ani în rate lunare;b) eşalonarea plăţii amenzii pe cel mult 2 ani în rate trimestriale;c) eşalonarea plăţii amenzii pe un an în rate lunare.

120. Efectuarea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti se face de:a) organele de cercetare penală;b) procurorul delegat cu executarea;c) judecătorul delegat cu executarea.

121. Mandatul de executare a pedepsei închisorii cu executare la locul de muncă se emite de organul competent, în:a) 3 exemplare;b) 4 exemplare;c) 5 exemplare.

122. Executarea pedepsei închisorii poate fi amânată în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza şi pronunţat hotărârea de condamnare nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mic până la un an;c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se

execută sau vreo împiedicare la executare.

123. Cererea de amânare a executării pedepsei închisorii poate fi făcută de:a) procuror;

23

b) numai de condamnat;c) numai de procuror şi condamnat.

124. Restituirea lucrurilor persoanelor în drept când prin hotărâre s-a dispus aceasta se face într-un termen de:a) 6 luni de la cererea formulată de persoanele îndreptăţite;b) 6 luni de la încunoştiinţarea persoanelor cărora urmează să li se

restituie lucrurile;c) un an de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care

s-a dispus restituirea.

125. Pedeapsa pronunţată poate fi modificată dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată pe baza unei hotărâri definitive:

a) concursul de infracţiuni;b) graţierea;c) amnistia.

126. Contestaţia Ia executare este: a) o cale de atac;

b) mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei;

c) mijloc prin care se solicită schimbarea regimului de executare a pedepsei de cel condamnat din penitenciar,

127. Contestaţia la executare se face atunci când:a) condiţiile de deţinere nu corespund reglementărilor în vigoare;b) s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;c) condamnatul suferă de o boală care împiedică punerea în executare

a pedepsei.

128. Este flagrantă:a) infracţiunea continuată;b) infracţiunea descoperită imediat după săvârşire;

24

c) infracţiunea săvârşită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni.

129. Pentru a se aplica procedura specială, pedeapsa pentru infracţiunea flagrantă trebuie să fie:a) închisoare de la un an şi cel mult 5 ani;b) închisoare de la 2 ani şi cel mult 10 ani;c) închisoare mai mare de 1 an şi de cel mult 12 ani.

130. In cazul infracţiunii flagrante, primind dosarul, procurorul este obligat după verificarea lucrărilor să se pronunţe cu privire la soluţie în cel mult:a) 24 ore;b) 2 zile;c) 5 zile.

131. In cazul infracţiunii flagrante la trimiterea în judecată procurorul procedează astfel:a) întocmeşte rechizitoriul şi înaintează de îndată dosarul instanţei cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului;b) întocmeşte rechizitoriul, emite împotriva inculpatului mandat de

arestare şi înaintează de îndată dosarul instanţei;c) întocmeşte rechizitoriul, dispune reţinerea inculpatului şi înaintează

dosarul instanţei de judecată.

132. în cazul infracţiunilor flagrante primind dosarul, preşedintele instanţei fixează termenul de judecată care nu poate depăşi de la primirea dosarului cel mult:a) 3 zile;b) 5 zile;c) 10 zile.

133. La judecarea infracţiunilor flagrante:a) participarea procurorului este obligatorie;

25

b) participarea procurorului este obligatorie numai dacă pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită este mai mare de 3 ani;

c) judecata nu poate avea loc dacă părţile nu sunt legal citate.

134. Judecând infracţiunea flagrantă, instanţa:a) trebuie să redacteze hotărârea în cel mult 2 zile;b) este obligată să se pronunţe asupra cauzei în aceeaşi zi în care s-au

încheiat dezbaterile sau cel mai târziu în următoarele 2 zile;c) este obligată să se pronunţe în aceeaşi zi în care s-au încheiat

dezbaterile, neexistând posibilitatea amânării pronunţării.

135. Ancheta socială în cauzele cu infractori minori se efectuează de:a) organele de cercetare penală;b) organe specializate din cadrul Ministerului Justiţiei;c) persoane desemnate de autoritatea tutelară a consiliului local în a

cărui rază teritorială domiciliază minorul.

136. Şedinţa în care are loc judecata infractorului minor:a) este publică;b) se desfăşoară separat faţă de celelalte şedinţe;c) nu se desfăşoară separat faţă de celelalte şedinţe.

137. Dacă înainte de soluţionarea cererii de reabilitare, a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o altă infracţiune săvârşită de condamnat, cererea de reabilitare:a) se respinge;b) se acordă un termen cât mai mare, pentru a se finaliza noua cauză

penală;c) se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei privitoare la

noua învinuire.

138. Apelul este:a) cale ordinară de atac;b) cale extraordinară de atac;c) măsură procesuală.

26

139. Pot fi atacate cu apel:a) deciziile;b) sentinţele;c) hotărârile judecătoreşti.

140. Pot fi atacate cu apel:a) sentinţele şi deciziile;b) sentinţele;c) hotărâri le j udecătoreşti.

141. Pot face apela) procurorul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;b) inculpatul, numai în ceea ce priveşte latura penală;c) partea vătămată, numai în ce priveşte latura.

142. Pot face apel:a) inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi civilă;b) partea vătămată, în ce priveşte numai latura civilă;c) martorul, expertul, interpretul, apărătorul, în ceea ce priveşte latura

civilă.

143. Pot face apel:a) partea civilă, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;b) partea vătămată în ceea ce priveşte numai latura penală;c) partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte numai latura

civilă.

144. Termenul de apel este de:a) 10 zile dacă legea nu dispune altfel;b) 10 zile, în toate cazurile;c) 15 zile.

145. Dacă a participat la dezbateri, pentru procuror, termenul de apel curge:

27

a) de la comunicare;b) de la pronunţare;c) de la înregistrarea la parchet a adresei de înaintare a dosarului.

146. Dacă nu a participat la dezbateri, pentru procuror, termenul curge:a) de la pronunţare;b) de la înregistrarea la parchet a adresei de înaintare a dosarului;c) de la comunicare.

147. Termenul de apel, pentru părţi curge de la pronunţare, dacă acestea au fost prezente la:a) dezbateri;

b) cercetarea judecătorească;c) deliberare.

148. Pentru părţi, termenul de apel curge de la pronunţare, dacăacestea au fost prezente la:a) audierea tuturor părţilor;b) pronunţare;c) citirea actului de sesizare.

149. Pentru părţi, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, dacă:a) au lipsit la dezbateri;b) au lipsit la pronunţare;c) au lipsit atât la dezbateri cât şi la pronunţare.

150. Pentru inculpatul militar, militar în termen, militar cu termen redus, care a lipsit de la pronunţare, termenul curge:a) de la pronunţare;b) de la comunicarea copiei de pe dispozitiv;c) de la deliberare.

151. Până la soluţionarea cererii de repunere în termen a apelului, instanţa de apel:

28

a) este obligată să suspende executarea hotărârii atacate;b) nu suspendă executarea hotărârii atacate;c) poate suspenda executarea hotărârii atacate.

152. Instanţa hotărăşte repunerea în termen a apelului, dacă se constată că întârzierea a fost determinată de:

a) de o cauză temeinică de împiedicare;b) partea a lipsit atât la dezbateri cât şi la pronunţare;c) de neîndeplinirea procedurii privind comunicarea hotărârii atacate.

153. Pentru acordarea repunerii, în termen, cererea de apel, trebuie făcută:

a) cel mult până la începerea executării pedepsei;b) în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei;c) cel mult până la executarea a 1/2 din pedeapsă.

154. Cererea de repunere în termen a apelului, este soluţionată de:a) instanţa de apel;b) instanţa a cărei hotărâre se atacă;c) ambele instanţe sunt competente.

155. Partea poate declara apel şi peste termen dacă:a) a lipsit la judecata cauzei;b) a lipsit atât la judecată cât şi la pronunţarea cauzei;c) a lipsit de la pronunţarea cauzei.

156. Partea poate declara apel peste termen, dar nu mai târziu de:a) 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a

începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile;b) 30 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a

începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile;c) executarea a 1/2 din pedeapsă sau începerea executării dispoziţiilor

privind despăgubirile civile.

157. Apelul declarat peste termen:

29

a) suspendă executarea pedepsei;b) nu suspendă executarea pedepsei;c) în cazul apelului peste termen, nu este reglementată această

problemă.A.

158. In cazul apelului peste termen:

a) instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate;b) instanţa de apel nu poate suspenda executarea hotărârii atacate;c) legea nu reglementează această situaţie.

159. Apelul se declară:a) numai prin cerere scrisă;b) oral sau prin cerere scrisă;c) numai prin declaraţie orală.

160. Cererea de apel nesemnată sau neatestată:a) poate fi confirmată în instanţă de parte sau de reprezentantul ei;b) nu poate fi confirmată în nici un fel;c) poate fi confirmată numai de instanţă, în funcţie de motivele de

apel.

161. Pentru persoana care nu poate să semneze, cererea de apel:a) va fi atestată de un grefier, de la instanţa a cărei hotărâre se atacă

sau de apărător;b) nu poate fi atestată în nici un mod, trebuie neapărat semnată de

persoana care a declarat apel;c) poate fi atestată, dar numai de apărător şi în cazuri excepţionale.

162. In cazul declaraţiei orale de apel, instanţa:a) consemnează declaraţia într-o încheiere;b) ia act şi consemnează aceasta într-un proces-verbal;c) apelul nu se poate declara oral.

163. Cererea de apel, se depune:

30

a) la instanţa de apel;b) legea prevede alternativa depunerii cererii la instanţa a cărei

hotărâre se atacă sau la instanţa de apel; c) la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

164. Persoana care se află în stare de deţinere, poate depune cererea de apel:

a) numai la instanţa a cărei hotărâre se atacă;b) la instanţa a cărei hotărâre se atacă sau la administraţia locului de

deţinere;c) la instanţa de apel.

165. Părţile pot renunţa la apela) în mod expres;b) în mod tacit;c) atât expres cât şi tacit.

166. Renunţarea la apel, se poate face de:a) inculpat, parte vătămată;b) martor, expert;c) procuror.

167. La apel, pot renunţa:a) martorul, expertul, interpretul;b) procurorul;c) părţile.

168. Renunţarea la apel, se poate face:a) după pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului de

declararea apelului;b) după deliberarea hotărârii şi până la expirarea termenului de

declararea apelului;c) după pronunţarea hotărârii şi până la cel mult 10 zile de la

începerea executării pedepsei.

169. Asupra renunţării la apel:

31

a) se poate reveni până la începerea dezbaterilor la instanţa de apel;b) se poate reveni înăuntrul termenului pentru declararea apelului;c) nu se poate reveni.

170. Asupra renunţării la apel se poate reveni:a) în ceea ce priveşte latura penală cât şi latura civilă;b) numai în ceea ce priveşte latura penală;c) numai în ceea ce priveşte latura civilă.

171. Renunţarea sau revenirea asupra renunţării se poate face.a) numai personal;b) personal sau prin mandatar special;c) personal sau de celălalt soţ ori reprezentant.

172. Contestaţia în anulare se face:a) împotriva hotărârilor definitive;b) împotriva hotărârilor date în primă instanţă;c) împotriva sentinţelor ce nu pot fi atacate cu apel.

173. Se poate introduce contestaţie în anulare:a) când executarea hotărârii se face împotriva altor persoane decât

autorul infracţiunii;b) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat

cauza de către instanţa de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii;

c) când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia.

174. Constituie cazuri de contestaţie în anulare:a) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de

instanţa de recurs, a fost în imposibilitate de a se

prezenta la instanţă;b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de

instanţa de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta la instanţă şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare;

32

c) când procedura de citare a părţii la termenul la care s-a judecat cauza de instanţa de apel nu a fost îndeplinită conform legii.

175. Contestaţia în anulare poate fi introdusă de:a) inculpat, partea responsabilă civilmente;b) partea vătămată, partea civilă;c) oricare dintre părţi.

176. Până la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa sesizată:a) suspendă executarea hotărârii a cărei anulare se cere;b) nu suspendă executarea hotărârii a cărei anulare se cere;c) poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere.

177. Contestaţia la executare, pe motiv că împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, se introduce la:a) instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre;b) instanţa la care a rămas definitivă prima hotărâre;c) legea lasă la opţiunea părţii, instanţa la care se introduce

contestaţia.

178. Recursul în interesul legii se declară de:

a) Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

b) părţi;c) numai de inculpat.

179. In urma soluţionării recursului în interesul legii, soluţiile pronunţate:

a) au efect asupra hotărârii judecătoreşti examinate;b) sunt numai în interesul legii;c) au efect şi asupra hotărârii examinate, fiind date totodată şi în

interesul legii.

180. încheierea de şedinţă, prin care s-a admis sau respins cererea de abţinere:a) este supusă recursului, termenul fiind de 3 zile de la pronunţare;

33

b) este supusă apelului, termenul fiind de 3 zile de la pronunţare;c) nu este supusă nici unei căi de atac.

181. In cazul arestării preventive, durata acesteia începe să curgă:

a) de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului;

b) de la data emiterii rezoluţiei de arestare preventivă;c) de la data prezentării materialului de urmărire penală celui ce este

arestat preventiv.

182. In procesul penal, excepţia de necompetenţă teritorială, poate fi ridicată:

a) până la terminarea cercetării judecătoreşti;b) în tot cursul procesului, până la pronunţarea hotărârii definitive;c) numai până la citirea actului de sesizare în faţa primei instanţe de

judecată.

183. In caz de împiedicare a vreunuia din membrii completului de judecată de a semna, hotărârea se semnează în locul acestuia de:

a) unul din ceilalţi membri ai completului;b) preşedintele instanţei;c) preşedintele completului.

184. Contestaţia la executare este:a) cale ordinară de atac;b) cale extraordinară de atac;c) mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea

pedepsei.

185. La deliberarea hotărârilor judecătoreşti iau parte:a) completul de judecată şi procurorul în faţa căruia au avut loc

dezbaterile;b) completul de judecată şi grefierul în faţa căruia au avut loc

dezbaterile;

34

c) numai membrii completului de judecată în faţa căruia au avut loc dezbaterile.

186. Măsura preventivă dispusă, poate fi revocată:a) din oficiu, atunci când n u mai există vreun temei care să justifice

menţinerea măsurii preventive;b) la cerere, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea

măsurii respective;c) din oficiu sau la cerere şi numai când învinuitul sau inculpatul

solicită revocarea, pentru motive de sănătate;

187. Cererea pentru administrarea de probe în procesul penal este admisă, dacă acestea sunt:a) propuse de inculpat;b) nici una dintre părţi n u s-a opus la administrarea acesteia;c) pertinente, concludente şi utile;

188. Încălcarea dispoziţiilor legale privind compunerea completelorde judecată se sancţionează cu:a) nulitatea relativă;b) inadmisibilitatea;c) nulitatea absolută.

189. Părţi în procesul penal, potrivit legii procesual penale sunt:a) partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente;b) învinuitul, inculpatul, martorii;c) făptuitorul, învinuitul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă,

partea responsabilă civilmente.

190. Dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent a efectua cercetarea penală:

a) trimite de îndată cauza organului de cercetare penală competent;b) trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în

vederea sesizării organului competent;c) trimite de îndată cauza şefului ierarhic în vederea sesizării

organului competent.

35

191. Instanţa de judecată poate dispune efectuarea în procesul penal a unor acte de procedură prin delegare:a) numai unei instanţe egale în grad;b) numai unei instanţe ierarhic superioare;c) numai unei instanţe ierarhic inferioare.

192. Copii de pe dispozitivul hotărârii, se comunică:

a) părţilor care au lipsit de la judecată dar au fost prezente la pronunţare;

b) paliilor care au lipsit de la pronunţare dar au fost prezente la judecată;

c) părţilor care au lipsit atât la judecată cât şi la pronunţare.

193. Amenda judiciară, se aplică de organul de urmărire penală, prin:a) rezoluţie;b) ordonanţă;c) proces-verbal.

194. În caz de achitare cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate:a) de partea vătămată;b) de partea vătămată în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceastac) de partea civilă, chiar dacă cheltuielile nu au fost determinate de aceasta

195. în procesul penal, constituie probă:a) elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau

inexistenţei infracţiunii;b) înscrisurile, constatările medico-legale şi expertizele;c) declaraţiile învinuitului, părţii vătămate sau părţii civile.

196. Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectuează cercetarea penală, se soluţionează de:a) procurorul care supraveghează cercetarea penală în cauza

respectivă;

36

b) instanţa de judecată competentă să soluţioneze fondul cauzei respective;

c) procurorul ierarhic superior celui ce efectuează supravegherea cercetării penale în cauza respectivă.

197. în procesul penal, învinuitul sau inculpatul:este obligat să probeze nevinovăţia sa;nu este obligat să probeze nevinovăţia sa;este obligat să probeze nevinovăţia sa, numai în cauzele în care

acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă.

198. Acţiunea civilă alăturată acţiunii penale în procesul penal:este scutită de taxa de timbru;nu este scutită de taxa de timbru;este scutită de taxa de timbru, numai în cazurile în care acti-unea

penală se pune în mişcare din oficiu.

199. încetarea urmăririi penale se dispune prin:a) rezoluţie motivată, când acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare;b) ordonanţă, în toate cazurile;c) proces-verbal când acţiunea penală a fost pusă în mişcare.

200. Rezolvând acţiunea civilă exercitată în procesul penal, instanţa nu acordă despăgubirile civile solicitate, dacă:a) pronunţă achitarea, pe motiv că fapta nu a fost săvârşită de inculpat;b) pronunţă achitarea, pe motiv că a constatat existenţa unei cauze ce

înlătură caracterul penal al faptei;c) pronunţă achitarea, pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracţiuni.

201. In procesul penal se procedează la efectuarea confruntării atunci când:

a) există nepotriviri între înscrisurile prezentate organelor judiciare în aceeaşi cauză;

b) există contraziceri între declaraţiile persoanelor ascultate în aceeaşi cauză;

37

c) există contraziceri între declaraţiile persoanelor ascultate în aceeaşi cauză, dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei.

202. Persoana responsabilă civilmente, poate interveni în procesul penal, până la:

a) terminarea urmăririi penale;b) terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă;c) începutul cercetării judecătoreşti la prima instanţă.

203. Hotărârea se pronunţă:a) în şedinţa publică, de către completul de judecată;b) în şedinţa publică, de către preşedintele completului de jude-• cată

asistat de grefier;c) în şedinţa publică, de către completul de judecată în prezenţa

procurorului şi grefierului.

204. In cazul infracţiunii prevăzute la art. 279 alin. 2 lit. a C.p.pen., lipsa nejustificată a părţii vătămate la două termene consecutive, în faţa primei instanţe de judecată este considerată:a) retragere a plângerii prealabile;b) împăcarea părţilor;c) renunţarea numai la pretenţiile civile.

205. Declaraţiile învinuitului sau inculpatului în procesul penal:a) pot servi la aflarea adevărului necondiţionat;b) pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se

coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză;

c) nu pot servi la aflarea adevărului datorită interesului pe care aceştia îl au în soluţionarea cauzei;

206. Dispoziţiile legale privind situaţiile în care poate fi amânată executarea pedepsei se aplică şi în cazul:a) contestaţiei la executare;b) liberării condiţionate;

38

c) executării pedepsei la locul de muncă.

207. Suspendarea urmăririi penale se dispune:a) prin rezoluţie, în cazul în care se constată printr-o examinare

medicală că învinuitul sau inculpatul suferă de o boală gravă ce nu-i permite să iar parte la proces;

b) prin ordonanţă, în cazul în care se constată printr-o expertiză medico-legală că învinuitul sau inculpatul suferă de o boală gravă, ce nu-i permite să ia parte la proces;

c) prin ordonanţă dacă a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi prin rezoluţie dacă nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală în cauză şi dacă învinuitul sau inculpatul suferă de o boală gravă.

208. Termenul de introducere a plângerii prealabile este de:a) 2 luni, calculate din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este

făptuitorul;b) 2 luni, cu începere de la data comiterii faptei;c) 30 zile, calculate din momentul prinderii făptuitorului.

209. Poate face obiectul comisiei rogatorii în procesul penal:a) efectuarea actelor procesuale;b) efectuarea actelor procedurale;c) efectuarea actelor procesuale şi procedurale.

210. Atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror, sunt supuse confirmării prim-procurorului parchetului:a) ordonanţa prin care s-a pus în mişcare acţiunea penală;b) rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată;c) ordonanţa prin care s-a dispus începerea urmăririi penale.

211. Retragerea apelului poate aparţine:a) numai părţilor din proces;b) numai procurorului;c) procurorului şi părţilor din proces.

212. încetarea de drept a măsurilor preventive, intervine:

39

a) când nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive;

b) când s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive;

c) în caz de încetare a procesului penal sau de achitare.

213. în cazul declinării de competenţă, dacă declinarea a fost determinată de competenţă după calitatea persoanei, instanţa căreia i s-a trimis cauza pentru soluţionare:

a) poate folosi actele îndeplinite şi poate menţine măsurile dispuse de instanţa desesizată;

b) menţine măsurile dispuse şi actele îndeplinite de instanţa desesizată;

c) soluţionează cauza numai pe baza actelor îndeplinite şi măsurilor dispuse de aceasta.

214. Introducerea plângerii împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală:a) suspendă aducerea la îndeplinire a actului sau măsurii ce formează

obiectul plângerii;b) nu suspendă aducerea la îndeplinire a actului sau măsurii ce

formează obiectul plângerii;c) legea nu reglementează acest aspect.

215. Potrivit legii procesual penale, măsura preventivă a reţinerii, poate fi luată de:a) organul de cercetare penală, faţă de învinuit sau inculpat pe o

perioadă de cel mult 48 ore;b) organul de cercetare penală, faţă de învinuit, pe o perioadă de cel

mult 24 de ore;c) oricare organ judiciar, faţă de învinuit şi inculpat, pe o perioadă de

cel mult 24 de ore.

216. Constituie caz de incompatibilitate:a) rudenia între una din părţile din proces şi un judecător de la instanţa

ce soluţionează cauza respectivă;

40

b) faptul că, în cauza respectivă, judecătorul a fost reprezentant al vreuneia dintre părţi;

c) rudenia între una din părţile din proces şi apărător.

217. Pot face recurs:a) partea civilă numai în ceea ce priveşte latura civilă;b) procurorul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;c) inculpatul, în ceea ce priveşte numai latura penală.

218. Când urmărirea penală este efectuată de procuror, este supus confirmării prim-procurorului parchetului respectiv:a) procesul - verbal de prezentarea materialului de urmărire penală;b) rezoluţia prin care s-a dispus începerea urmăririi penale;c) rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată.

219. Declaraţia de abţinere, în faza de judecată este soluţionată de instanţă prin:a) încheiere, de admitere sau respingere care nu este supusă nici unei

căi de atac;b) sentinţă, de admitere sau respingere, care nu este supusă nici unei

căi de atac;c) sentinţă, de admitere sau respingere, care poate fi atacată cu recurs.

220. Plângerea împotriva măsurilor preventive luate de procuror se soluţionează de:a) instanţa căreia i-ar reveni competenţa să soluţioneze cauza în

recurs;

b) instanţa căreia i-ar reveni competenţa să soluţioneze cauza în apel;c) instanţa căreia i-ar reveni competenţa să soluţioneze cauza în primă

instanţă.

221. Plângerea, ca mod de sesizare a organului de urmărire penală se poate face:

a) numai personal de cel vătămat, în scris sau oral;b) personal de cel vătămat în scris sau oral sau prin mandatar;

41

c) personal de cel vătămat şi numai în scris.

222. Participarea procurorului la judecarea apelului este:a) obligatorie, oricare ar fi obiectul pricinii;b) obligatorie, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea

judecată este mai mare de 5 ani;c) obligatorie, în cazul infracţiunilor de violenţă.

223. Instanţa de judecată dispune luarea măsurilor asigurătorii prin:a) sentinţă, care se aduce la îndeplinire de instanţa care a dispus

măsura;b) încheiere, care se aduce la îndeplinire prin executorul judecătoresc;c) sentinţă, care se aduce la îndeplinire prin organul de urmărire

penală.

224. Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate în baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de:a) procurorul care a luat măsura;b) prim procurorul parchetului;

c) procurorul desemnat de prim procurorul parchetului.

225. Este flagrantă infracţiunea:

a) descoperită în momentul săvârşirii;b) a cărei pedeapsă prevăzută de lege este mai mare de 15 ani;c) al cărei făptuitor este descoperit la cinci zile de la săvârşirea

infracţiunii.

226. Preşedintele completului de judecată înainte de a încheia dezbaterile dă ultimul cuvânt:a) inculpatului personal;b) procurorului;c) părţii civile.

227. Termenul de recurs este:10 zile dacă legea nu dispune altfel;

42

15 zile 10 zile necondiţionat

228. Recursul este suspensiv de executare:în ce priveşte latura penală a cauzei;în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei;atât în ce priveşte latura penala cât şi latura civilă afară de cazul când

legea dispune altfel

229. Persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte, cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa:a) făptuitor;b) învinuit;c) inculpat.

230. Amânarea executării pedepsei, atunci când, din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a acesteia ar avea consecinţe grave pentru condamnat, se dispune:a) pe o durată nedeterminată;b) pe o durată de cel mult un an;c) pe o durată de cel mult trei luni şi numai o singură dată.

231. Hotărârile prin care instanţa penală soluţionează fondul cauzei trebuie să conţină în mod obligatoriu:

a) dispozitivul;b) o parte introductivă şi o expunere;c) o parte introductivă, o expunere şi dispozitivul;

232. Procurorul este obligat să participe la şedinţele de judecată ale judecătoriilor:

a) în cauzele în care instanţa a fost sesizată prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de la 15 zile la un an;

b) în orice cauză;c) în cauzele în care unul dintre inculpaţi se află în stare de deţinere.

43

233. Revizuirea poate fi cerută când:a) s-au descoperit fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanţă la soluţionarea cauzei;

procedura de citare a părţii la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

împotriva aceleiaşi persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

234. Instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului:când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, ca în

cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent;

când se constată, după începerea dezbaterilor, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent;

când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

235. Pot cere revizuirea:

a) oricare parte din proces în limitele calităţii sale procesuale;b) numai rudele apropiate ale condamnatului;c) numai procurorul

236. Judecata se desfăşoară:a) la sediul instanţei;b) numai la sediul instanţei;c) la sediul instanţei din circumscripţia domiciliului inculpatului

237. Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală se numeşte:

a) făptuitor;

44

b) învinuit;c) inculpat

238. Participant la procesul penal este:a) partea vătămată;b) expertul;c) inculpatul

239.Citarea se face:a) doar prin nota telefonica;b)doar prin nota telefonica si telegrafica;c) si prin nota telefonica si telegrafica.

230.Nerespectarea termenelor de recomandare:a) atrage sancţiuni procedurale;b) nu atrage sancţiuni procedurale;c) nu se pune problema sancţiunilor procedurale.

231.Nulitatile pot fi:a)virtuale;b)implicite;c)explicite.

232.Scutirea sau reducerea amenzii se poate dispune de:a)numai de organul de urmărire penala;b)numai de instanţa de judecata;c)organul de urmărire penala sau instanţa de judecata.

232.Amenda se aplica prin:a)ordonanţa;b)rezoluţie;c)proces verbal.

234.Folosesc instituţia citarii:a)organele judiciare;

45

b)doar instanţele de judecata;c)doar parchetele.

235.Retinerea poate fi dispusa:a)numai fata de învinuit;b)fata de făptuitor;c)atât faţă de învinuit cât şi faţă de făptuitor.

236.Substituitii procesuali:a)nu răspund de neglijenţă;b)răspund de rămânerea in pasivitate;c)acţionează in baza unei obligaţii convenţionale.

237.Constituirea instanţei înseamnă:a)judecătorii care formează completul de judecata;b)judecători ,procurori,grefier;c)procuror,grefier.

238.Invinuitul:a)este parte in proces;b)nu este parte in proces;c)este persoana fata de care s-a pus in mişcare acţiunea penala.

239.Pot fi martori asistenţi:a)minorii de 14 ani;b)cei interesaţi in cauză;c)cei ce fac parte din aceeaşi unitate cu organul care efectuează actul procedural.

240. Urmărirea penală se desfăşoară de către:

a) procuror si organele de cercetare penală;

46

b) magistraţi;c) organele de cercetare penală speciale;

241. Agenţii poliţiei de frontieră, pentru infracţiunile de frontieră, au următoarele obligaţii:

a) nu pot efectua percheziţii corporale;b) pot prinde pe făptuitor, pe care îl predau de îndată procurorului sauorganului de cercetare penală, împreună cu lucrările efectuate si cumijloacele materiale de probă;c) pot prinde pe făptuitor, pe care îl predau procurorului în termen demaxim 5 zile de la prima constatare efectuată, împreună cu mijloacelemateriale de probă;

242. Constituie moduri generale de sesizare a organelor de urmărirepenală:

a) plângerea, denunţul si plângerea prealabilă; b) plângerea, denunţul si sesizarea din oficiu; c) plângerea, denunţul si sesizarea comandantului;

243. Constatarea infracţiunii de audienţă se constată:

a) preşedintele completuluib) completul de judecatăc) procurorul

244. Folosirea investigatorilor sub acoperire:

a) se autorizează prin ordonanţă motivată, pentru o perioadă de celmult 60 de zile;

47

b) autorizarea poate fi prelungită pentru o perioadă de cel mult 60 dezile;c) durata totală a autorizării, în aceeaşi cauză, cu privire la aceeaşipersoană, nu poate depăşi 180 de zile;

245. Participarea procurorului la efectuarea urmăririi penale:

a) este obligatorie;b) este facultativă;c) se poate manifesta prin asistarea la efectuarea oricărui act decercetare penală, ocazie cu care procurorul poate îndruma organul decercetare penală cu privire la efectuarea unor acte de cercetare penală;

246. În incinta instituţiilor de interes public:

a) actele de urmărire penală se pot efectua cu autorizareajudecătorului;b) actele de urmărire penală se pot efectua numai cu autorizaţiaprocurorului sau cu acordul conducerii acelei unităţi;c) nici una din variantele de mai sus.

247. Prezentarea materialului de urmărire penală trebuie repetată:

a) dacă se constată că trebuie schimbată încadrarea juridică ori dacă s-au efectuat acte noi de cercetare penală;b) dacă s-au efectuat acte noi de cercetare penală;c) dacă inculpatul formulează o astfel de cerere;

248. Redeschiderea urmăririi penale se dispune:

48

a) prin rezoluţie;b) prin ordonanţă;c) prin hotărârea instanţei;

249. Hotărârea judecătorească penală :

a)se redactează de grefier;b) se redactează de toţi judecătorii din complet;c) se redactează de unul dintre judecătorii din complet;

250. Lipsa minutei:

a) atrage nulitatea relativă a hotărârii, deoarece rezultatul deliberăriieste consemnat în dispozitivul hotărârii;b) atrage nulitatea absolută a hotărârii;c) nu are niciun efect asupra validităţii hotărârii dacă hotărârea a fostsemnată de toţi membrii completului;

49