1

==VECHIUL REGIM SI REVOLUTIA==

ALEXIS DE TOCQUEVILLE

- Vechiul Regim si Revolutia reprezinta un model de analiza a trecerii la democratie o

problema foarte dezbatuta in zilele noastre, mai cu seama in cursul ultimului deceniu

- desigur, obiectele intelectuale construite de T aveau drept punct de sprijin istoria Frantei pre-

moderne si a Frantei din primele decenii de dupa 1789

- astazi, istoria politica e cu totul diferita; T ramane totusi un reper all analizei tranzitiei

democratice: el este autorul care a identificat si a definit problema democratizarii progresive a

societatii moderne si tot el a construit un dispozitiv intelectual suplu si coerent, cu ajutorul caruia

pot fi deslusite deliciile, dar si iluziile proprii lumii democratice

- cartea a fost scrisa sub influenta revolutie de la 1848

- metoda de lucru in aceasta carte este cea a unui istoric, caci T intra in arhive pt a descoperi

istori aVR, citeste brosuri si manifeste difuzate in perioada prerevolutionara atat in Franta, cat si

in Anglia

- in schimb, stilul pare a fi cel al lui Montesquieu, de vreme ce autorul nostru nu voia sa prezinte

atat faptel ecat spirirul lor

- teza principala a cartii este dubla:

1. T demonstreaza ca sistemul francez al centralizarii administrative nu este, asa cum

considerau contemporanii sai, o creatie a RF consolidata apoi de Consulat si de Imperiu, ci o

creatie a VR

2. T arata ca efectul cel mai insemnat al administratiei centralizate este tocmai nasterea si

mentinerea spiritului revolutionar

- VR si RF contin marile teme ale reflectiei tocquevilliene:

- democratia inteleasa ca stare social caracterizata de agalizarea conditiilor

- relatia dintre despotism si individualism

- prezent alibertatii si egalitatii in diferitele faze ale RF

- raportul dintre interesel private si spiritul pubic

- consecintele nefaste ale angajarii oamenilor de litere in politica

2

CARTEA I

CAPITOLUL 5 Ce ne-a adus Revolutia Franceza

- intrebari: Care este scopul veritabil al Revolutiei? Care este la urma urmei specificul ei? De ce

a fost ea facuta? Ce ne-a adus?

- R. nu a fost facuta pentru a distruge imperiul credintelor religioase

- in ciuda aparentelor, ea a fost o revolutie sociala si politica

- ea nu a tins nicidecum sa perpetueze dezordinea institutiilor sociale si politice, sa o stabilizeze

in vreun fel sau sa metodizeze anarhia, ci mai degraba sa sp[oreasca puterea si drepturile

autoritatii publice

- a avut ca rezultat abolirea acelor institutii politice care pt multe secole domnisera in majoritatea

popoarelor europene, institutii numite de obicei feudale, pt a le substitui o ordine sociala si

politica mai uniforma si mai simpla, care avea ca fundament egalitatea conditiilor

- oricat de radicala a fost R. ea a inovat mai putin decat se crede in general

- ea a distrus in intregime tot ceea ce in vechea societate decurgea din institutiile aristocratice si

feudale, tot ceea ce avea legatura cu acestea sau ceea ce purta amprenta acestor institutii

- din vechea lume a nu a pastra decat ceea ce fusese intotdeauna strain acestor institutii sau ceea

ce putea exista fara ele

- nu este adevarat ce se spune despre R cum ca ea ar fi fost un eveniment intampaltor; ce-i drept

ea a luat lumea prin surpindere

- revolutia a incheiat pe nesteptate, printr-un efort convulsiv si dureros, fara tranzitie, fara

precautii, fara menanjamente, ceea ce s-ar fi incheiat, incetul cu incetul, de la sine, intr-un

interval mai lung; iata ce ne-a adus Revolutia

- alte intrebari care merita a fi puse: De ce oare aceasta revolutie, care se pregatea peste tot, care

ameninta pe toata lume, a izbucnit in Franta mai curand decat altundeva? De ce in Franta a avut

anumite trasaturi care nu s-au mai regasit in alte parti sau care au aparut acolo doar pe jumatate?

3

CARTEA II

CAPITOLUL 1 De ce devenisera drepturile feudale mai detestabile in Franta decat in

alte parti

- R. al carei scop principal era sa aboleasca peste tot reminiscentele institutionale ale Evului

Mediu, nu a izbucnit in regiunile in care aceste institutii erau resimtite cu mai mare dificultate si

strictete de catre populatie, c din contra in cele in care se faceau simtite cel mai putin; astfel

apasarea lor a parut mult mai insuportabila acolo unde in realitate era mai usoara

- la sfarsitul sec. 18 pt ca iobagia nu fusese abolita in totalitate, deci o mare parte a populatiei

ramasese legata de glie

- in 1788, in Germania, taranul nu poate parasi domeniul senatorial pt ca daca o face poate fi

readus cu forta inapoi; este supus justitiei duminicale care ii supravegheaza viata si care il

pedepseste in caz de nesupunere; nu poate sa isi schimbe conditia sociala, sa se casatoreasca sau

sa-si schimbe profesia fara voie de la stapan; taranul dependent poate sa devina proprietar de

pamant, dar proprietatea sa continua sa aiba un caracter incomplet; el nu poate sa-i instraineze

pamantul dupa bunul sau plac

- in Franta nu mai exista de mult timp asa ceva: taranul venea, pleca, cumpara, vindea dupa cum

dorea el;

- in ceea ce priveste starea populatiei, s-a realizat in Franta o cu totul alta revolutie: taranul a

devenit propritar funciar

- s-a crezut ca impartirea proprietatii funciare data din timpul R. si nu fusese realizata decat de

catre ea; dar cel putin cu 20 de ani inaintea acestei revolutii exista societati agricole care deplang

faramitatrea peste masura a solului; Turgot Impartirea mostenirilor, face ca ceea ce ajungea

unei familii sa se imparta intre 5 sau 6 copiii. Existau asadar o multime de proprietati rurale,

datorita marii diviziuni a pamantului intre tarani

- parohie = teritoriu asupra caruia se exercita jurisdictia spirituala a unui preot si care era in

Franta Vechiului Regim unitatea administrativa principala

4

- R. a vandut toate pamanturile clerului si mare parte din cele ale nobililor; cea mai mare parte a

pamnturilor au fost cumparate de catre cei care aveau deja alte proprietati; asadar dupa expresia

ambitioasa a lui Neckler existau in Franta o multime de proprietari

- efectul R. nu a fost acela de a imparti pamantul ci de a-l elibera pentru moment; taranii au fost

scosi mai mult decat in orice parte a Europei de sub conducerea senirilor lor

- este gresit sa spunem ca nobilimea care demult incetase sa mai ia parte la conducerea statului,

pastrase pana la sfarsit administrarea zonelor rurale si ca seniorul conducea peste tarani

- in sec 18 problemele parohiei erau rezolvate de catre un nr de functionari care nu mai erau

agentii senioriei si care nu mai erau alesi de catre senior; unii alesi de tarani, iar altii de

intendentul de provincie

- seniorul veghea asupra bunurilor comunale, repartiza impozitul, repara bisericile, construi scoli

etc

- seniorul nu este decat unul dintre locuitori pe care imunitatile si privilegiile il izoleaza de

ceilalti este primul dintre locuitori

- nicaieri in Franta nobilii nu exercita atributii administrative nici in grup si nici de unii singuri;

ei participau doar in domeniul justitiei

- puterea regala redusese, limitase, subordonase justitia senioriala incat cei care inca o exercitau

o considerau mai mult un venit decat o putere; la fel se intamplase si cu drepturile nobilimii

- in Franta singurii care aveau dreptul sa aiba porumbare si porumbei erau seniorii adasar ii

obliga pe tarani sa macine la moara lor si sa-si duca recolta de struguri la teascul seniorial

- lods et vendes = impozit platit seniorului de fiecare data cand se vand sau se cumpara

pamanturi pe cuprinsul senioriei

- =>toate drepturile sunt legate mai mult sau mai putin de pamant sa ude produsele sale si ele

sunt obligatorii pentru cei care-l cultiva

- fetele bisericesti posedau in virtutea functiilor lor ecleziastice terenuri supuse censului

- in Franta clerul se bucura de dreptul de aimpune dijma

- in intreaga Europa a aceleiasi epoci se regaseau aceleasi drepturi feudale, exact aceleasi si ca in

multe parti de pe continent ele erau mult mai grele (ex. corvada senioriala in Franta era rara si

usoara iar in Germania universala si grea)

- cauza ptr care aceleasi drepturi feudale ca si ale englezilor au provocat ura in inima francezilor

este o cauza dubla:

5

1. taranul devenise proprietar funciar

2. se eliberase in totalitate de sub autoritatea seniorului sau

- daca taranul s-ar mai fi aflat inca sub autoritatea seniorului sau, drepturile feudale i s-ar fi parut

mai putin insuportabile, pt ca le-ar fi vazut ca si pe o consecinta naturala a drepturilor pamantului

- cand nobilimea poseda atat privilegii cat si puteri, drepturile sale pot fi in acelasi timp mai

extinse si mai vizibile

- obligatiile impuse de nobilime erau suportatet ca urmare a garantiilor oferite

- nobilii aveau privilegii suparatoare si drepturi oneroase; ei asigurau ordinea publica, imparteau

dreptatea, aplicau legea, ajutau pe cel slab, etc ; dar pe masura ce ei nu mai fac aceste lucruri,

greutatea privilegiilor sale parea mult mai mare

- o parte venitului micului domeniu al taranului se transforma in rentele nobililor, care sunt

imprescriptibile si de nerascumparat

- feudalatatea ramasese una dintre cele mai importante dt toate institutiile civile si redusa fiind

genera si mai multa ura

CAPITOLUL 8 Franta era tara in care oamenii ajunsesera sa semene cel mai mult

intre ei

- in Franta VR exista realitati foarte contradictorii

- se pare ca toti francezii, mai ales cei care fac parte din straturile medii si inalte ale societatii,

singurii care de altfel se remarca, seamana perfect unii cu altii

- in aproape tot regatul modul de viata specific din provincii disparuse de multa vreme; acest

lucru a contricuit in mare masura la a-i face pe francezi foarte asemanatori unii cu altii

- nu doar provinciile se asemanau din ce in ce mai mult; in fiecare provincie oamenii din

diferitele clase sociale, cel putin toti care se diferentiaza de poporul de rand, devin din ce in ce

mai asemanatori, in ciuda diferentelor de conditie

- de multe secole nobilii francezi saraceau fara incetare

- legile care protejau proprietatea nobiliara erau aceleasi ca si in trecut ; nimic nu parea schimbat

in conditia economica a nobililor

- acesta saracire graduala a nobilimii era vizibila nu doar in Franta ci pe tot continentul acolo

unde sistemul feudal era pe cale sa dispara, insa fara a fi inlocuit cu o nou aforma de aristoctatie

6

- in Franta, doar oamenii obisnuiti pareau sa mosteneasca toate bunurile pe care le pierdea

nobilimea ; cu toate acestea, nici o lege nu il impiedica pe burghez sa saracesca si ni ci sa se

imbogateasca si totusi el s imbogatea fara incetare

- educatia si modul de viat stabilisera deja intre aceste 2 prototipuri umane o multime de

asemanari; burghezul era la fel de educat ca si nobilul si acesta educatie era de aceeasi

provenienta ca si a nobilului

- dar in cele din urma toti oamenii de conditie superioara se asmanau; aveau aceleasi idei,

obiceiuri si gusturi; nu se mai diferentiau intre ei decat prin drepturi

CAPITOLUL 10 Distrugerea libertatii politice si fragmentarea claselor au

cauzat aproape toate slabiciunile in urma carora Vechiul Regim a

disparut

- diferitele clase sociale din care esre alcatuita aristocratia engleza s-ar fi separat unele de altele

asas cum s-a intamplat in Franta

- in sec 14 maxima nu-l impozita pe cel care nu vrea parea l afel de solid stabilita in Franta ca

si in Anglia

- cea mai mare parte a impozitelor generale votatet de catre cele 3 Stari in sec 14 sunt taxe

indirecte, adica sunt sunt achitate de catre toti consumatorii fara distinctie; uneori impozitul este

direct ( atunci el este aplicat pe venit, nu pe proprietate)

- regele a ales un impozit care sa para ca nu loveste direct asupra nobililor si de la care acestia

erau scutiti: birul

7

- pe masura ce atributiiile puterii centrale cresc, birul se extinde si se diversifica; apoi se

inzeceste si toate taxele noi devin biruri; cu fiecare an, inegalitatea in fata impozitelor separa

clasele si ii izoleaza pe indivizi mai mult decat pana atunci

- soldatul care facea parte din militii ii era interzis sa fie inlocuit de alticineva de frica, sa nu

cresca cheltuielile statului pt plata noilor recruti

- drepul de liber-domeniu ( taxa care trebuia platita de ctre un om de rand care detinea un

domeniu nobiliar ); in sec 15 are o valoare mica ; dar in sec 18 cand feudalitatea e aproape

distrusa, el e cerut cu sfintenie la fiecare 20 ani si reprezinta venitul pe un an intreg ; il palteste

fiul care succede tatalui; nobilimea ar fivrut sa fie abolit pt ca-i impiedica pe oamnii de rand sa-i

cumpere pamanturile, dar nevoile fiscului cereau ca el sa fie mentinut si chiar marit

- doar la inceputul sec 16, in plina renastere, a aparut ideea de a considera dreptul de a munci, ca

pe u privilegiu pe care regele il putea vinde

- dorinta de a scapa de sub tutela SG a facut ca puterea centrala sa incredinteze parlammentelor

cea mai mare parte a atributiilor politice ale lor ceea ce a dus la intrepatrunderea puterii judiciare

cu cea guvernamantala

- clasele au ramas separate; guvernul sa se gaseasca intotdeauna confrutata cu un nr de oamani

izolati unii de altii, a fost chiar dorinta de a impiedica natiunea carei ai se cereau contributii

banesti, sa-si racapete libertatea

- diviziunea claselor sociale= crima vechii regalitati; a devenit mai tarziu scuza acesteia; pt ca

atunci cand toti cei care compun partea bogata a natiunii se mai poate intelege in actiunea de

guvernare, administrarea tarii devine ca si imposibila si se cuvine ca un stapan sa intervina

CARTEA III

CAPITOLUL 1 Cum au devenit catre mijlocul secolului 18 oamenii de litere

principalii oameni politici ai tarii si despre efectele care au

rezultat de aici

8

- Franta era de multa vreme tara cu literatura cea mai dezvoltata; totusi, oamenii de litere nu au

fost niciodata in starea e spirit de care au fost animati pe la mijlocul sec 18 si nici nu au ocupat in

societate locul pe care l-au ocupat atunci

- nu erau insarcinati cu vreo autoritate specifica si intr-o societate care era plina de functionari nu

indeplineau vreo functie publica

- cu toate acestea ei nu ramaneau cu totul straini de politica; se ocupau de problemele care tineau

de activitatea de guvernare; acesta era in realitate adevarata lor preocupare

- cat despre sistemele politice ale acestor scriitori ai cre dca trebuie sa se substituie cutumelor

complicate si traditionale care reglementeaza societatea , reguli simple si elementare, extrase din

principiile ratiunii si legii naturale

- o aristocratie in plina putere nu conducea numai chestiunile publice; ea formeaza de asemenea

opiniile, da tonul scriitorilor si autoritate legilor; in sec 18, nobilimea franceza isi pierduse in

intregime acesta parte a puterii; influenta sa a vut aceeasi soart acu cea a puteri sale; locul pe care

il ocupau in conducerea spirituala a societatii ear liber si scriitorii puteu sa il ocupe singuri si

dupa voia inimii

- exista uimire la vederea orbiri stranii cu care claselel superioare ale VR au pus umarul la

propria lor distrugere

- nu este surpinzator faptul ca nobilimea si burghezia, excluse de atata vreme de la treburile

publice, erau atat de lipsite de experienta; ce uimeste si mai tare este faptul ca toti cei careersu

infruntea treburilor publice ministrii, magistratii, intendentii nu mai sunt nici ei deloc

prevazatori; cu toate aceste amulti erau foarte competenti in meseria lor cunoscand pana la cel

amai mic detaliu functionarea administratiei publice din epoca

dor functionarea institutiilor libere poate sa ii invete in totalitate pe oamenii de stat aceasta parte

esentiala a artei guvernarii

- natiunea franceza era cea mai educata si cea mai indragostita de literati de unde se intelege de

ce au devenit in Franta scriitorii o putere politica, devenind cea mai important aputere de acest

fel

- deasupra societatii reale - cu o organizare traditionala, neregulata, cu rangurile bine delimitate,

conditiile sociale predeterminate si obligatiile inegale - se construia in care totul parea simplu si

ordonat, echitabil si conform cu ratiunea

9

- acesta situatie in care educatia politica a unui popor sa fie facuta de oamneni de litere a fost cea

care a cotribuit cel mai mult in a oferi R caracterul sau specific

- RF a fost animata de exact acelasi spirit care a inspirat scrierea atator carti abstacte despre

politica

CAPITOLUL 4 Domnia lui Ludovic al 16-lea a fost cea mai prospera a vechii

monarhii si chiar aceasta prosperitate a grabit Revolutia

- cu 30 sau 40 ani inaintea izbucnirii RF, spectacolul incepe sa s schimbe; in acel moment intreg

corpul este strabatut de o tresarire interioara care nu mai fuseses remarcata pana atunci; pe an ce

trece aceast amiscare accelereaza si se extinde, iar natiunea pare sa renasca; nu se trezeste la

vechea forma de viata; spiritul care anima acest spirit nou; corpul este reinviat o clipa pt ca apoi

sa fie distrus

- fiecare este ingrijorat, se agita si face efort pt a-si schimba conditia: cautarea unei vieti mai

bune este generala

- curand acesta stare patrunde chiar in sanul puterii centrale, care se transforma in interior fara a

schimba nimic in exterior

- intendentul si controlorul general de la 1740 nu mai semanu deloc cu intendentul si controlorul

general de la 1780

- drumurile, canalele, manufacturile, comertul se afla in centrul preocuparilor intendentului; ii

atrage atentia mai ales agricultura

- incep sa se formeze societatile de agricultura , sa se organizeze concursuri, sa se distribuie

prime

- in nici una dintre epocile de dupa R nu s-a dezvoltat bunastarea publica mai rapid decat in

timpul celor 20 de ani care o preced; singurii cei 37 ani de monarhie constitutionala, care au fost

o perioada de pace si progrese rapide, s-ar putea compara sub acest aspect cu domnia lui Ludovic

al 16-lea

- Franta putea sa se imbogateasca si sa prospere daca existau inegalitatea obligatiilor, diversitatea

cutumelor, vamii interne, drepturi feudale, slujbele etc.; in ciuda acestor lucruri, Franta incepe sa

10

se dezvolte in toate domeniile, pt ca existau 2 resorturi foarte simple si puternice: o putere

centrala, care fara sa mai fie despotica, mentinea ordinea peste tot; o natiune

- regel continua sa vb ca un stapan, insa in realitate se supunea el insusi opiniei publice care il

inspira sau il stimula zi de zi, pe care o consulta, de care se temea si pe care o flata fara incetare;

regel = un monarh absolut dupa litera legii, insa limitat de practica acesteia

- pe masura ce se dezvolta in Franta prosperitatea spiritele par mai putin hotarate si nelinistite;

nemultumirea publica se inteteste; ura tuturor institutiilor vechi creste ; natiunea se indreapta in

mod vizibil catre o revolutie

- mai mult, partile Frantei care vor constitui focarul acestei R sunt exact acelea in care progresul

este cel mai vizibil

CAPITOLUL 6 Despre cateva practici cu ajutorul carora puterea centrala a

desavarsit educatia revolutionara a poporului

- insasi puterea centrala lucra dej ade multa vreme la inducerea si fixarea in mintea poporului a

multora dintre ideile care au fost denumite de atunci incoace revolutionare, idei ostile

individului, contrare drepturilor individuale si aliate ale violentei

- regele a fost cel dintai care sa arate cu cat dispret puteau fi tratate institutiile cele mai vechi si in

aparenta cele mai bine incetatenite

- cand poporul a vazut prabusindu-se si disparand acest parlament a inteles ca se apropiau

vremuri ale violentei si i care totul devine posibil

- printre reformele pe care le-a intreprin Ludovic al 16-lea , unele au schimbat brusc si farar

pregatiri suficiente obiceiurile vechi si repspectabile si au violentat unele drepturi incetatenite;

ele au pregatit astfel R, insa nu atat prin desfiintarea institutiilor care se opuneau acesteia, cat mai

curand aratand poporului cum sa actioneze asupra lor pt a o face posibila

- ideea socialismului modern prinde radacini mai intai in despotismul monarhic (teorie care

spune ca toate pamanturile regatului fusesera la origine concedate in mod conditonat de catre

stat, care devenea astfel singurul lor proprietar veritabil)

11

- in timpul domniilor care i-au urmat principelui Ludovic al 14-lea, administrati ai-a invatat pe

oameni de rand, dispretul pe care trebuie sa il avem fata de proprietatea privata

- existasera odinioara, intr-un nr mare de parohii, fundatii caritabil ecare aveau drept scop

ajutorarea locuitorilor in situatiile si i maniera indicate prin testament; majoritatea acestor

fundatii au fost distruse in ultima parte a monarhiei sau deturnat ede la scopul lor initial prin

simple hotarari ale consiliului, adica prin vointa arbitrara a puterii centrale

- rechizitiile, vinderea obligatorie a marfurilor, legea maximumului sunt masuri guvernamentale

care au cunoscut precedente sub VR

- insa nici o lectie nu a fost mai periculoasa decat unele proceduri folosite de catre justitia penala

atunci cand era vb despre poporul de rand

- astfel, un guvern bland si bine organizat ii invata zilnic pe oameni codul de instructie penala cel

mai potrivit pentru perioadele revolutionare si cel mai placut tiraniei; VR a oferit pana la capat

claselor de jos aceasta educatie periculoasa

CAPITOLUL 7 Cum a fost revolutia politica precedata de o mare revolutie

administrativa si despre consecintele pe care acest fapt le-a avut

- nimic nu se schimbase inca in forma de guvernamant si deja cea mai mare parte a legilor

secundare care reglemenatau conditia oamenilor si administrarea afacerilor publice erau abolite

sau modificate

- desfiintarea comitetelor de jurati ale corporatiilor si restabilirea lor partiala si incompleta

alterase in profunzime toate vechle raporturi dintre muncitor si stapan

- cu 1 an inaintea R, un edict al regelui perturbase in intregime organizarea justitiei; fusesera

create mai multe jurisdictii noi, multe altele fusesera abolite si toate regulile privind

competentele schimbate

- insa ceea ce a perturbat viata privata a fiecarui cetatea a fost mai ales reforma radicala pe care

asuportat-o in 1787 administratia propriu-zisa, care a dezorganizat mai intai treburile publice

- sub VR existau in Franta tot felul de puteri, care variau la nesfarsit in functie de provincie si

dintre care nici una nu avea limite fixe si bine cunoscute, a.i. campul de actiune al fiecareia era

intotodeauna comun cu al celorlalte; cu toate acestea, s-a ajuns la stabilirea unei ordini precise si

destul de simple in organizarea treburilor publice; insa, simultan, noile puteri, care erau mult mai

12

putin numeroase, limitate cu grija si asemanatoare intre ele, au intrat curand in contact si s-au

amestecat unele cu altele creand cea mai mare confuzie si reducandu-se adesea la neputinta

- noua lege avea, de altfel, un mare defect care si singur ar fi fost de ajuns pt a o face foarte greu

aplicabila, mai ales la inceput: toate puterile pe care le crea erau colective

- sub vechea monarhie, nu fusesera cunoscute decat doua feluri de conducere; acolo unde

administratia era incredintata unui singur om, acesta actiona fara concursul vreunei adunari;

acolo unde existau adunari, puterea executiva nu era incredintata unei persoane anume; adunarea

nu se limita la a conduce si supraveghea administratia, ci administra ea insasi sau numea

functionari temporari pe care ii insarcina in acest scop

- ceea ce a desavarsit confuzia generala a fost faptul ca functia de intendent a fost mentinuta

chiar daca intendentul fusese redus la neputinta

- in 1775, cand Turgot i-a propus regelui sa reformeze administratia rurala, cea mai mare piedica

intalnita, a fost cea provenita din repartizarea inegala a impozitelor

- in 1787, cand s-a realizat in sfarsit acesta reforma, lucrurile nu s-au petrecut asa; in interiorul

parohie s-a mentinut vechea impartire pe ordine si inegalitatea impozitelor care era semnul cel

mai evident al acestei impartiri; cu toate acestea, intreaga administratie a fost incredintata unor

corpuri elective

- seniorul nu mai aparea in consiliu decat pentru a se supune in intregime vechilor sai supusi,

deveniti dintr-o data stapanii sai; el era mai curand prizonierul decat seful lor

- sindicul era in continuare acel functionar discreditat ale carui insarcinari nu erau exercitate

decat prin constrangere sau conditia sa se imbunatatise odat acu cea a comunitatii al carei agent

principal ramanea ? nimeni nu stia cu precizie acest lucru

- pe de alta parte, locuitorii de vaza ai parohiei sau chiar gentilomi se apropie deodata de tarani,

de cum acestia devin o forta

- pe masura ce oamenii din clasele bogate se apropie de popor si se straduisc sa se amestece cu

el, acesta se retrage in izolarea care-i fusese impusa, aparandu-se

- aceasta reinnoire brusca si generala a tuturor legilor si a tuturoro practicilor administrative, care

a precedat rev politica, constituiau totusi una dintre cele mai mari rasturnari intalnite vreodata in

istoria unei mari natiuni

- in momentul in care a izbucnit R, parte aguvrnarii care , chiar daca era subordonata, se face

simtita zi de zi in viata cetateanului, tocmai fusese dezorganizata in intregime: administratia

13

pubica isi schimbase dintr-o data toti functionarii si isi reinoise toate regulile; la inceput, statul

nu a parut sa fie prea afectat de acesta reforma; insa toti frencezii au resimtit-o dureros; fiecare a

fost afectata in conditia sa sociala, in obiceiuri, in meseria sa; o anumita ordine si regularitatet

continuaua sa se mentina in problemele cele mai importante si cele mai generale; dar dej animeni

nu mai stia cu precizie nici cui sa i se supuna, nici cui sa i se adreseze si nici cum sa actioneze in

problemele personale care formau viata de zi cu zi a societatii