70797281-culegere
TRANSCRIPT
1
UNIVERSITATEA:TRANSILVANIA
FACULTATEA:PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI
SPECIALIZAREA:PEDAGOGIA INVATAMANTULUI PRIMAR SI
PRESCOLAR
ANUL:II
GRUPA:II
MINICULEGERE DE TEXTE PENTRU
EDUCAREA LIMBAJULUI LA PRESCOLARI
STUDENT:MORARU LAURA ANAMARIA
1
2
CUPRINS:
Poezii
……………………………………………………………………………………………
… 2 - 17
Cantece
……………………………………………………………………………………………
… 17-24
Ghicitori
……………………………………………………………………………………………
… 24-31
Jocuri
……………………………………………………………………………………………
… 31-34
Lecturi
…………………………………………………………………………………………….
.. 34-43
2
3
Hora legumelor
de Lucia Muntean
Legumele toate, toate
Sunt izvor de sanatate!
Fiecare-n felul ei
Ne ajuta cu temei:
Usturoiu-alunga boala,
Ceapa vindeca raceala,
Frunza verde de spanac
3
4
Este buna la stomac.
Iar salata neaparat
Face bine la ficat.
Morcovii, cartofii, varza
Rosiile si fasolea
Au pornit si ele hora!
Oricum ar fi consummate:
Fierte, crude, toate, toate,
Sunt izvor de sanatate!
Micii gradinari
de V. Porummbacu
4
5
Roaba, grebla si lopata.
Si harletul toate-s gata.
Stropitoarele sunt pline,
Ziua-i calda si senina.
Si sapam, caram, cladim,
Straturi drepte randuim.
Semanam la rand pe straturi
Fel de fel de zarvaturi.
Ceapa, morcovi si ardei,
Mazare si patrunjel.
Mama
de E. Dragos
De dragul tau pamantul
De ghiocei e plin
Si vin cocori din zare
Si cerul e senin.
Si-ntaiul fir de iarba
A rasarit in prag,
5
6
Si-nmugureste pomul
Sa-ti fie tie drag.
Invata-ma ce-i bine
Fereste-ma de rau
Iar eu voi creste vrednic
Si bun, de dragul tau.
Toamna Toamna
A venit toamna cetoasa , Toamna a intrat in casa
Frunzele au ruginit , Punand struguri dulci pe masa.
Vremea este racoroasa , Si-n camara,prin borcane,
Florile s-au vestejit . Patlagele dolofane .
Ploi marunte-ncep sa cada , Tot ea ne-a adus alune
Dealurile sunt pustii , Nuci si mere foarte bune
S-au sfarsit de prin ograda Mari gutui pentru dulceata
Jocurile de copii . Si-un butoi de varza creata .
Car, car, car,
Car, car, car,
Striga sus pe horn6
7
O cioara,
Brr, brr, brr
Brr, brr, brr,
Tare-i frig
Si vant afara!
Passionaria Stoicescu
Bine e la noi acasa
de Emilia Caldararu
Bine e la noi acasa!
Nu e lume mai frumoasa
Cum e cuibul parintesc
Unde eu traiesc si cresc.
Tata, mama si bunici,
Eu si fratiorii mici
Toti, aici, suntem uniti,
Bucurosi si fericiti!
Casa mea si-n somn o stiu.
Orice colt pot sa-l descriu.
Cand pasesc al casei prag
7
8
Tot ce vad in ea mi-e drag.
Parca dintr-un basm vrajit,
Toate-mi spun: Bine-ai venit!
Greierele si furnica
de Jean de la Fontaine
Petrecuse cu chitara
toată vara.
Însă iată că-ntr-o zi
când viforniţa porni,
Greierele se trezi
fără muscă , fără râmă,
fără umbră de fărâmă.
Ce să facă?…Hai să ceară
la Furnică, pân’ la vară,
niscai boabe de secară.
-“Pe cuvânt de lighioană,
voi plăti cinstit cucoană,
cu dobânzi, cu tot ce vrei!…”
Dar Furnica, harnică,
are un ponos al ei:
8
9
nu-i din fire darnică
şi-i răspunde cam răstit:
-Astă-vară ce-ai păţit?
-Dacă nu e cu bănat.
zi şi noapte am cântat
pentru mine, pentru toţi…
-„Joacă astăzi dacă poţi!”
Primavara
de George Toparceanu
Dupa-atata frig si ceata
Iar s-arata soarele.
De-acum nu ne mai ingheata
Nasul si picioarele!
Cu narcisi, cu crini, cu lotusi,
Timpul cald s-apropie.
Primavara asta totusi
Nu-i decat o scorpie.
Sub cerdac, pe laurusca,
Cum trecura Babele,
9
10
A iesit un pui de musca
Sa-si usuce labele.
Pasarele migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gazele depun la soare
Oua microscopice.
Toata lumea din ograda
Canta fara pauza.
Doi cocosi se iau la sfada
Nu stiu din ce cauza.
Un curcan sta sus, pe-o barna,
Nu vrea sa se bucure.
Motul ii atarna
Moale ca un ciucure.
Doar Grivei, batranul, n-are
Cu ce roade oasele,
Ca de cand cu postul mare
Toate merg de-andoaselea.
10
11
Pentru cate-a tras, sarmanul,
Cui sa ceara daune?...
Drept sub nasul lui, motanul
A venit sa miaune.
Dar acum l-a prins potaia
Si-a-nceput sa-l scuture...
Peste toata harmalaia
Trece-n zbor un fluture.
Pe trotoar, alaturi salta
Doua fete vesele...
Zau ca-mi vine sa-mi las balta
Toate interesele!
Semaforul
Rosu - inseamna STOP
Te opresti pe loc!
Galben cand apare
11
12
E atentie mare.
Verde de-i vedea
Pleaca, nu mai sta!
Gandacelul
de Elena Farago
- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
12
13
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!...
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
13
14
Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!
R ratusca , ramurica
R ratusca , ramurica
Rica nu stia sa zica
R ratusca , ramurica.
Dar de cand baiatu'invata
Poiezia despre rata.
Rica a'nvatat sa zica
R ratusca , ramurica.
Alfabetul
A e de la albinuta
B e de la bebelus
C e intrebare, iar
14
15
D e derdelus
E este a mea Elena
F e fericirea ei, iar
G este cutu Grivei.
H e de la Hanibal
I Ileana Cosanzeana
J Jianu si zapciul
K de la kilogram
si uite uite uite asa am ajuns la
L da da.
15
16
A, B, C, D e F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, sss t, tz, u, v, x, y, z este al nostru alfabet.
Saptamana
Luni, marti, miercuri, joi
Croiesc haine la pisoi.
Vineri toata ziua cos
Apoi sambata descos.
Chiar de obosesc nu stau
Ca ma cearta pis si miau,
Care torc si croseteaza,
Duminica la amiaza.
Vulpea si gasca
Vulpe tu mi-ai furat gasca
16
17
Da-mi-o inapoi
Vulpe tu mi-ai furat gasca
Da-mi-o inapoi
Ca de nu eu vin cu pusca si cu trei copoi
Ca de nu eu vin cu pusca si cu trei copoi
Lele vulpe fii cuminte
Nu mai tot fura
Nu mai tot fura
Lele vulpe fii cuminte
Nu mai tot fura
Gaste fripte si placinte
Nu-s de dumneata
Gaste fripte si placinte
Nu-s de dumneata
Buna dimineata, Gradinita!
Buna dimineata,
Draga gradinita!
17
18
Un baiat ti-aduce mama
Si are si'o fetita.
Baietii: Eu sunt cel mai mare
Vezi ca-mi sade bine;
Fetitele: Dar nici eu nu-s mititica
Uita-te la mine.
Baietii: Am adus o casca
Si-o racheta mare
Educatoarea: Pentru tine baietele
Nu e de mirare.
Fetitele: Si eu o papusa
Cu ochi ca de fraga,
Cand o culc ii cant intr-una
'Nani, nani mama draga'
A, a, a, acum e toamna, da!
A, a, a, acum e toamna, da!
Iarba cand se vestejeste.
Frunza-n codru ingalbeneste.
A, a, a, acum e toamna, da.
18
19
E, e, e, placuta vreme e!
Mere, prune, nuci si pere
Noi avem dupa placere.
E, e, e, placuta vreme e.
I, i, i , veniti copii la vii!
Din struguri mustul se face
Si mustul noua ne place
I, i, i, veniti copii la vii.
O, o, o , se duc cocori-n stol,
Se duc cuci si randunele
Si ne pare rau de ele,
O, o, o, se duc cocori-n stol.
U, u, u, se macina grau
Si din grau painea se face
si noua painea ne place,
U, u, u, se macina grau.
Copacelul din gradina
Copacelul din gradina
19
20
Primavara a-nverzit
Si cu-o raza de la soare
Alb ca neaua a-nflorit.
R: Copacel, copacel
Te iubesc de mititel
Copacel, copacel,
Te iubesc de mititel.
Primavara, copacelul
De omizi l-am curatat
Si la toamna urmatoare
Rod bogat am adunat.
Floricica de pe ses
Floricica de pe ses
Floare floricea
Cu mult drag eu te-am cules
Floare floricea
Refren:
Ai petale albastrui
Floare floricea
20
21
Mamei te voi darui
floare floricea
Si sa-i spui c-am s-o ascult
Floare floricea
C-o iubesc asa de mult
Floare floricea
Refren:...............
Si sa-i spui incetisor
Floare floricea
Ca-i urez in toate spor
Floare floricea
Refren:........
S-a suit in pom copilul
S-a suit in pom copilul,
sus,sus,sus
si pe o creanga a ajuns
sus,sus,sus
si-i parea destul de bine si zicea:
cine e mai sus ca mine?
21
22
si radea
apoi creanga se rupea
trosc,trosc,trosc
si copilul jos cadea
pleosc,pleosc,pleosc
a cazut din deal in vale
buf,buf,buf
cred ca n-a cazut pe moale
uf,uf,uf!
Bate vantul frunzele
Bate vantul frunzele,
Invarte moristile,
Randunica asa zboara,
Iar eu trag zmeul de sfoara.
Mama la placinte coace
Si bunica lina toarce
Tata trage la rindea
Iar eu bat din palme-asa.
Mosul taie lemnele
Eu adun surcelele
22
23
O fetita da la pui
Iar eu in copac ma sui.
Buni sunt copti,
fierti si prajiti
Din mancare nelipsiti
Ii dorim ca garnitura
Langa oricare friptura(cartoful)
Avem o copilita
cu galbena rochita
Cand o dezbracam,
Din ochi lacrimam(ceapa)
Roşioară şi codată,
Umblă noaptea prin poiată,
Ca să fure raţe, gâşte,
Pui de curcă,
Niciodată nu se încurcă(vulpea)
23
24
Mare-n corp cu albe pene
Înspre râu se-ndreaptă alene.
Dacă-n cale-i te-ai ivit
Ga-ga-ga! glas răguşit(gascanul)
In cojoc intors pe dos
Mormaind morocanos,
Umbla pustnic prin padure
Dupa miere, dupa mure.
(Ursul)
Patru picioare are,
Dar sa le miste
Nu-i in stare.(Masa)
Tortul, untul, fripturica
Le-a varat in el mamica,
Pare un dulap vopsit,
Inauntru-i ger cumplit.(Frigiderul)
Ce dihanie ciudata,
Cu gat lung si gura mare,
A-nghitit, asa, deodata,
24
25
Tot ce-i pulbere-n covoare?
(Aspiratorul)
Eu sunt subtirica
Dar tare voinica,
Frec dintii cu putere
Nu simti nici o durere
Ca sa fie sanatosi,
Albi si luminosi!
(Periuta de dinti)
Lumina prin ce trece
Si nu se opreste?
(Geamul)
Desi-i mic si subtirel
Toti se tem si fug de el.
(Cutitul)
De paza la poarta
Cercelus cu toarta
Agatat stingher
De urechi de... fier.
25
26
(Lacatul)
Sta in apa pan’ la brau
Si te trece peste rau.
(Podul)
In zadar te uiti la mine
Ca te vezi numai pe tine.
(Oglinda)
Harnic, mic si subtirel,
Trage ata dupa el.
(Acul)
Subtirel si mititel,
Joaca lumea dupa el.
(Fluierul)
Are pagini colorate, dar scrie in ea de toate.
De vrei sa o citesti afli tot ce iti doresti.
(Cartea)
Nu sunt carte, dar am foi
26
27
Pregatite pentru voi
Cu linii sau patratele
Sa puteti scrie pe ele.
(Caietul)
Chip de om, dar minte n-are
Nici nu cere de mancare.
E indragita de copii
Ca le-aduce bucurii.
(Papusa)
Nu-l intrebi
Si iti raspunde.
Cati in jur
Nu stii de unde.
(Ecoul)
N-are culoare, n-are miros,
Dar la toti e de folos.
(Aerul)
Am un brau vargat
De cer spanzurat.
27
28
(Curcubeul)
Doisprezece frati alearga,
Anul cat este de lung;
Fug de zor prin lumea-ntreaga,
Niciodata nu se-ajung.
(Lunile anului)
Doua fete-mi poarta salba
Una-i neagra, alta-i alba,
Ne-ncetat se tot alunga
Si nu pot sa se ajunga.
(Ziua si noaptea)
Ce e dulce si mai dulce,
Il alungi si nu se duce?
(Somnul)
Primavara inverzeste,
Toamna-ngalbeneste,
Si iarna te-ncalzeste.
(Lemnul)
28
29
Cine stie o craiasa
Toata noaptea luminoasa
Intre stele locuieste
Oare cum se mai numeste?
(Luna)
Nu-i pasare si totusi zboara
Daca-l tii bine de sfoara.
(Zmeul)
A venit baba din munti
Peste rauri facand punti
Si a prins spunand povesti
Flori de gheata la feresti.
(Iarna)
Jocul- „Cine recunoaşte animalul?”
Un copil va veni şi va alege un jeton pe care va trebui să-l descrie.
De exemplu se alege jetonul cu vulpea şi copilul va spune: Am ales
animalul care are codă stufoasă şi blană roşie. Dacă nu este
recunoscut animalul, se vor pune întrebări. Unde trăieşte acest
animal? Ce mânâncă, câte piciore are? Etc.
„Câte silabe are cuvântul ?”
29
30
Copiii vor alege câte un jeton, îl denumesc şi apoi despart cuvântul
în silabe, precizează numărul silabelor şi locul fiecăreia. Alcătuiesc
propoziţii cu cuvântul cerut .
‘’Eu spun una, tu spui multe.’’
Copiii sunt impărţiţi în două grupe. Copilul numit de educatoare
ridică
un jeton şi denumeşte obiectul (obiectele) de pe el. Un copil din
echipa
adversă, caută, ridică şi denumeşte forma de plural (singular) a
substantivului, iar colegii săi formulează propoziţii folosind acest
substantive.
„Ghiceşte la ce m-am gândit?”
Sa asculte descrierile obiectelor,asa cum le prezinta
educatoarea,sa caute in plicul cu imagini obiectul respectiv si sa-l
separe dupa indicatia data,sa denumeasca obiectele dupa
descrierea educatoarei.
’’Prietenul meu, iepuraşul’’
„La telefon”
„Găseşte răspunsul corect”
„Am primit o scrisoare”
30
31
-„Cine face aşa?”- „ham, ham, miau, piu, piu, cotcodac, clonc, groh, groh”-
-„Cum face?”- gâsca, raţa, şarpele, vântul, cucul, albina, ceasul deşteptător, locomotiva, ploaia.
- „ Cum cântă? – vioara, toba, trompeta.
- „ Repetă după mine!” – „pu-pu-pu, cri-cri-cri, cirip-cirip, behehe, cot-cot-dac, cioc-cioc, mor-mor, ţup-ţup, bâz-bâz” - aceste 4
exemple permit exersarea pronunţiei prin utilizarea onomatopeelor.
- „Spune cum spun eu!”- capră, ţânţar, şarpe, răţuşcă, rămurică, veveriţă. ( cuvinte care conţin sunetele problemă ale limbii).
- „ Cum e corect?”- „ laţă sau raţă, cleion sau creion, iepulaş sau iepuraş, male sau mare,
gădiniţă sau grădiniţă”. Acest joc poate fi denumit şi altfel: „ Am spus bine, n-am spus bine”, „ Aşa da, aşa nu!”.
- „ Să rostim cuvinte cu sunetul R: rândunică, rămurică, rama, Rică, râu. Se poate repeta poezia „ Rică nu ştia să zică…”. Se adaptează
jocul pentru sunetele dorite, sunetele care creează copiilor dificultăţi de pronunţie: s, ş, t, ţ, z, v.
- „ Cine, ce face?”- Cine face pâine?, Cine conduce maşina / avionul / racheta / vaporul / căruţa / tractorul?, Cine tipăreşte
cărţile?, Cine zideşte casele?- se adresează întrebări pentru diverse meserii.
- „Ce este, la ce foloseşte?”- se folosesc diverse obiecte.
-„ Ce poţi face cu…?- o hârtie, un băţ, o cutie, un cerc. Este un mod excelent de a verifica pronunţia, volumul vocabularului, nivelul
imaginaţiei, creativitatea copiilor.
-„ Unde lucrează? – educatoarea, medicul, tipograful, librarul, farmacistul, croitorul, cizmarul, măcelarul, bibliotecarul.
- „ Zboară, zboară!”- Educatoarea spune: „Zboară, zboară
rândunica”, iar copiii imită zborul păsării. Copiii pot fi păcăliţi:
„ Zboară, zboară scaunul / masa / câinele”.31
32
„ Ce se potriveşte?”- se împerechează cuvinte, imagini, jetoane,
cartonaşe colorate, siluete. Copiii compară, stabilind asemănări,
deosebiri, legătura dintre obiectele împerecheate. Este un mod
simplu de a exersa operaţiile gândirii: analiza, sinteza,
compararea, clasificarea, selectarea.
- „Spune ce vezi!” – descrierea unei imagini, unui obiect cunoscut
sau necunoscut de copii.
- „Rosteşte după mine!”- educatoarea pronunţă construcţii
monosilabice nonsens, copilul repetă – ba-be-bi-bo-bu, ma-me-mi-
mo-mu, za-ze-zi-zo-zu, ţa-ţe-ţi-ţo-ţu, ram-tam-tim, dim-don-dum
etc.
- „ Cine ţi-a dat jucăria?”
- „ A, al, ai, ale cui sunt jucăriile / păpuşile/ creioanele ?”
- „ Împreună să rostim!”- recitarea sacadată a unor silabe,
însoţind fiecare rostire de bătăi din palme sau lovituri în masă. Se
pot folosi versuri ale poeziilor învăţate anterior.
Puiul
de I.Al. Brătescu – Voineşti
32
33
Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca
venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan
verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo
cateva
zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si
si-a facut un cuib pe un mosoroi de pamant, mai sus, ca sa nu i-l
inece ploile; pe urma, sapte zile de-a randul a ouat cate un ou, in
tot sapte
oua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca. Ai vazut cum
sta gaina pe oua? Asa sta si ea, doar ca ea in loc sa stea in cotet,
sta afara in grau; si ploua, ploua de varsa si ea nu se misca, ca nu
cumva sa patrunza o picatura de ploaie la oua. Dupa trei saptamani
i-au iesit niste pui draguti, nu goi ca puii de vrabie, imbracati cu
puf galben ca puii de gaina, dar mici, parca erau sapte gogosi de
matase, si au inceput sa umble prin grau dupa mancare. Prepelita
prindea cate o furnica, ori cate o lacusta, le-o firimitea in bucatele
mici, si ei, pic! pic! pic! cu cioculetele lor, o mancau numaidecat. Si
erau frumosi, cuminti si ascultatori; se plimbau primprejurul mamei
lor si cand ii striga: “Pitpalac!” repede veneau langa ea. Odata,
prin iunie, cand au venit taranii sa secere graul, al mai mare dintre
pui n-a alergat repede la chemarea ma-sii, si cum nu stia sa zboare,
hat! l-a prins un flacau sub caciula. Ce frica a patit cand s-a simtit
strans in palma flacaului, numa, el a stiut; ii batea inima ca
ceasornicul meu din buzunar; dar a avut noroc de un taran batran,
care s-a rugat pentru el:
— Lasa-l jos, ma Marine, ca e pacat de el, moare. Nu-l vezi ca de-
abia e cat luleaua?!
Cand s-a vazut scapat, fuga speriat la prepelita sa-i spuie ce-a
patit. Ea l-a luat, l-a mangaiat si i-a spus:
— Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti? Cand te-i face mare, o sa
faci cum ai vrea tu, dar acum, ca esti mic, sa nu iesi niciodata din
33
34
vorba mea, ca poti sa patesti si mai rau. Si asa traiau acolo linistiti
si fericiti. Din seceratul graului si din ridicarea snopilor se
scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care se hraneau si,
macar ca nu era vreo apa prin apropiere, nu sufereau de sete, ca
beau dimineata picaturi de roua de pe firele de iarba. Ziua, cand
era caldura mare, stau la umbra in lastar; dupa-amiaza, cand se
potolea vipia, ieseau cu totii pe miriste; iar in noptile racoroase se
adunau gramada, ca sub un cort, sub aripile ocrotitoare ale
prepelitei.
Incet-incet puful de pe ei s-a schimbat in fulgi si in pene, si cu
ajutorul mamei lor au inceput sa zboare. Lectiile de zbor se faceau
dimineata spre rasaritul soarelui, cand se ingana ziua cu noaptea,
si seara in
amurg, caci ziua era primejdios din pricina heretilor, care dadeau
tarcoale pe deasupra miristii.
Mama lor ii aseza la rand si ii intreba: “Gata?” “Da”, raspundeau
ei. “Una, doua, trei!” Si cand zicea “trei”, frrr! zburau cu totii de la
marginea lastarului tocmai colo langa cantonul de pe sosea si tot
asa
indarat. Si mama lor le spunea ca-i invata sa zboare pentru o
calatorie lunga, pe care trebuiau s-o faca in curand, cand o trece
vara. “Si o sa zburam pe sus de tot, zile si nopti, si o sa vedem
dedesubtul nostru orase mari si rauri, si marea.”
Intr-o dupa-amiaza pe la sfarsitul lui august, pe cand puii se jucau
frumos in miriste imprejurul prepelitei, aud o caruta venind si
oprindu- se in drumeagul de pe marginea lastarului. Au ridicat toti
in sus capetele cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau.
“Nero! inapoi!” s-a auzit un glas strigand. Puii n-au priceput; dar
mama lor, care intelesese ca e un vanator, a ramas incremenita.
34
35
Scaparea lor era lastarul, dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul.
Dupa o clipa de socoteala, le-a poruncit sa se pituleasca jos, lipiti
cu paman- tul, si cu nici un pret sa nu se miste.
— Eu o sa zbor; voi sa ramaneti nemiscati; care zboara, e pierdut.
Ati inteles?
Puii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptand in tacere.
Se auzea fasaitul unui caine care alerga prin miriste si din cand in
cand glasul omului:
— Unde fugi? inapoi, Nero!
Fasaitul se apropie — uite cainele: a ramas impietrit cu o laba in
sus, cu ochii tinta inspre ei.
— Nu va miscati, le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai
departe. Cainele paseste incet dupa ea. Se apropie grabit si
vanatorul. Uite-l: piciorul lui e acum asa de aproape de ei, incat vad
cum i se urca o furnica pe carambul cizmei. Vai! cum le bate inima.
Dupa cateva clipe prepelita zboara ras cu pamantul, la doi pasi de
la botul cainelui, care o urmareste; vanatorul se departeaza
strigand: “Inapoi! inapoi!” Nu poate trage, de frica sa nu-si
impuste cainele; dar prepelita se preface asa de bine ca e ranita,
incat cainele vrea cu orice pret s-o prinda; iar cand socoteste ea ca
e in afara de bataia pustii, zboara repede spre lastar. In vremea
asta puiul al mai mare, in loc sa stea nemiscat ca fratii lui, dupa
cum le poruncise ma-sa, zboara; vanatorul ii aude paraitul zborului,
se intoarce si trage. Era cam departe. O singura alica l-a ajuns la
aripa. N-a picat, a putut zbura pana in lastar; dar acolo, de
miscarea
aripii, osul — la inceput numai plesnit — s-a crapat de tot, si puiul
a cazut cu o aripa moarta. Vanatorul, cunoscand desimea lastarului
si vazand ca trasese intr-un pui, nu s-a luat dupa dansul, socotind
ca nu
35
36
face truda de a-l cauta prin lastar. Ailalti pui nu s-au miscat din
locul unde-i lasase prepelita. Ascultau
in tacere. Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul
vanatorului strigand “Apporte!” Mai tarziu caruta s-a indepartat
inspre vanator pe drumeagul lastarului; incet-incet pocnetele si
strigatele s-au pierdut, s-au stins, si in tacerea serii care se lasa nu
se mai auzea decat cantecul greierilor; iar cand s-a innoptat si
rasarea luna dinspre Cornatel, au auzit deslusit glasul mamei lor
chemandu-i din capul miristii: “Pitpalac! pitpalac!” Repede au
zburat inspre ea si au gasit-o. Ea i-a numarat: lipsea
unul.
— Unde e nenea?
— Nu stim, a zburat. Atunci prepelita disperata a inceput sa-l
strige tare, mai tare, ascultand din toate partile. Din lastar i-a
raspuns un glas stins: “Piu! piu!”... Cand l-a gasit, cand i-a vazut
aripa rupta, a inteles ca era pierdut; dar si-a ascuns durerea, ca sa
nu-l deznadajduiasca pe el... D-atunci au inceput zile triste pentru
bietul pui; se uita cu ochii plansi cum fratii lui se invatau la zbor
dimineata si seara; iar noaptea, cand ailalti adormeau sub aripa
mamei, el o intreba cu spaima:
— Mama, nu e asa ca o sa ma fac bine? Nu e asa c-o sa merg si eu
sa-mi arati cetati mari si rauri, si marea?
— Da, mama, raspundea prepelita, silindu-se sa nu planga.
Si a trecut vara. Au venit taranii cu plugurile de au arat miristea;
prepelita s-a mutat cu puii intr-un lan de porumb de alaturi; dar
peste catava vreme au venit oamenii de au cules porumbul, au
taiat cocenii si au intors locul; atunci s-a mutat in niste parloage
din marginea lastarului. In locul zilelor mari si frumoase au venit
zile mici si posomorate, a inceput sa cada bruma si sa se rareasca
frunza lastarului. Pe inserate se vedeau randunici intarziate
36
37
zburand in rasul pamantului, ori palcuri de alte pasari calatoare, iar
in tacerea noptilor friguroase se auzeau strigatele cocorilor,
mergand toate in aceeasi parte, catre miazazi. In inima bietei
prepelite era o lupta sfasietoare. Ar fi vrut sa se rupa in doua:
jumatate sa plece cu copiii sanatosi, care sufereau de frigul
toamnei inaintate, iar jumatate sa ramaie cu puiul schilod, care se
agata de ea cu disperare. Suflarea dusmanoasa a crivatului,
pornita fara veste intr-o zi, a hotarat-o. Decat sa-i moara toti puii,
mai bine numai unul — si fara sa se uite inapoi, ca sa nu-i
slabeasca hotararea, a zburat cu puii zdraveni, pe cand al ranit
striga cu deznadejde:
— Nu ma lasati! Nu ma lasati!
A incercat sa se tarasca dupa ei, dar n-a putut, si a ramas in loc,
urmarindu-i cu ochii pana au pierit in zarea dinspre miazazi. Peste
trei zile, toata preajma era imbracata in haina alba si rece a iernii.
Dupa o ninsoare cu viscol, urma un senin ca sticla, aducand cu
dansul un ger aprig. La marginea lastarului, un pui de prepelita, cu
aripa rupta, sta zgribulit de frig. Dupa durerile grozave de pana
adineaori, urmeaza acum o piroteala placuta. Prin mintea lui
fulgera crampeie de vedenii... miriste...un caramb de cizma pe care
se urca o furnica... aripa calda a mamei. Se clatina intr-o parte si
intr-alta, si pica mort, cu degetele ghearei impreunate ca pentru
inchinaciune.
Patania
Vara,fiica batranului An si a Zilei,s-a instapanit peste lume.A adus
cu ea cel mai bun si vechi amic.Pe Soare.Se jucau toata ziua si 37
38
campurile ii priveau.Vacanta sosise.Radu era la bunici.Acestia erau
plecati.Parintii baiatului ajungeau in aproape o ora.Deodata,la
poarta veni un grup galagios de copii.Erau prietenii lui Radu de
vara trecuta.I-a invitat in casa sa se joace.S-au uitat putin la
televizor si lui Mircea ii veni o idee.S-a gandit sa se joace hotii si
vardistii.Cosmin si Radu s-au invoit dupa gandul lui Mircea.S-au
jucat cam vreo jumatate de ceas.Deodata se auzi o pocnitura.Ce sa
fie?Vai nu Cosmin a spart vaza pretioasa a mamei.Au hotarat sa
cumpere alta dar nu aveau destui bani.Au incercat sa o lipeasca si
au adunat ciob cu ciob.La sfarsit cand au crezut ca totul e gata
lipsea un ciob.L-au cautat,l-au cautat dar ciobul nici chip sa fie
gasit.Era sub dulap.Au incercat sa-l ia dar in clipa aceea in camera
intrasera parintii lui Radu.s-au intrebat ce e cu zarva aceea.Baietii
au povestit amanunt cu amanunt.Mama i-a iertat dar ia sfatuit sa
se joace asemenea jocuri afara.Pentru a se revansa fata de mama
Radu,Cosmin si Mircea au strans bani si i-au luat mamei o vaza nou
nouta si identica.
LEGENDA FLORII SOARELUI
Demult, tare demult, traia un rege foarte bogat,atat de bogat
incat putea cumpara o tara intreaga.Avea comori nepretuite dar
cea mai de pret comoara a lui era fata sa.
Fata avea parul galben ca spicele graului, avea vocea si veselia
pasarilor iar despre frumusete ce sa mai vorbim... Sute de regi si-
ar fi dat averile pentru ea. Nici o alta printesa nu o egala.
Venise si vreamea maritisului, iar mii de printi fusesera refuzati de
biata printesa care nu isi gasea iubire.Ea se indragostise de soare.
Intr-o zi ii spuse tatalui ei:
38
39
-Tata, stiu ca esti suparat ca nu am ales nici un print dar eu iubesc
pe altcineva.
-Pe cine?
-Pe cineva, care in fiecare dimineata e la fereastra mea, a carui
splendoare o admir in fiecare zi .Este soarele, tata!Cu el vreau sa
ma marit!
-Nu te prosti fata mea. Nimeni nu poate sa se indragosteasca de
soare; in plus, o legenda veche spune ca cine se va casatori cu
soarele nu are voie sa-l priveasca ca altfel se va transforma in
floare.
-Nu-mi pasa, eu ma voi casatori cu soarele!
Pentru a o feri pe fata de blestem, regele isi inchise propria fiica
intr-o celula din castel. Fata era pazita zi si noapte de cate patru
paznici care nu aveau voie s-o priveasca, deoarece, sigur se
indragosteau de ea. Intr-o zi fata a inceput sa cante iar paznicii s-
au uitat la ea si pe loc s-au indragostit de chipul acela fermecator.Ii
erau ca niste sclavi iar printesa profita.A reusit sa scape din castel
si a inceput drumul spre Soare cu cei patru paznici dupa ea.O mare
parte din drum au mers prin campuri acoperite cu fel si fel de
flori.Cand poposeau,paznicii vanau iar fata studia florile si aproape
ca stia orice floare si fiecare miros. Au intalnit oameni buni,care le-
au dat niste indicatii dar si oameni rai care vroiau sa-i jefuiasca
doar pentru o punguta de galbeni pe care o aveau la ei, dar nu
reuseau datorita celor patru viteji ostasi.Abia dupa cinci zile regele
a aflat ca printesa disparuse si a plecat impreuna cu zece mii de
viteji in cautarea printesei.Printesa avea un avans bun dar regele
avea cai.Drumul lor a durat zece zile si zece nopti dar intr-un final
au ajuns la palatul de aur al maretului Soare.In acel moment
tocmai se intorcea si Soarele acasa dar si imparatul
ajunsese.Soarele cum a privit la fata s-a indragostit de ea si i-a
spus:
39
40
-Esti cea mai frumoasa printesa pe care am vazut-o! Si am vazut
multe....
-Si tu m-ai fermecat cu frumusetea ta si as dori sa ne casatorim!
-Desigur ca si eu as vrea! Dar sti de blestem?
-Da, dar eu nu cred ca se va intampla ceva.
-Nu voi permite ca fata mea sa se casatoreasca cu Soarele iar apoi
sa se transforme in floare! interveni imparatul.
-Tata,nu te poti pune in calea iubirii noastre! spuse printesa.
-Ba uite ca pot! se incapatana regele.
Soarele,fiind de partea printesei si fiind mult mai puternic decat
regele si armata sa ii intemnita pe toti sub imensul sau palat.
Dupa ceva timp nu i-a mai pasat de blestem si fata s-a casatorit cu
soarele.Imediat dupa ziua nuntii fata a dorit sa-l vada pe Soare in
toata splendoarea lui. Tocmai atunci a reusit si imparatul sa scape
pentru a-i fi dat sa vada cum se implineste blestemul.Fata s-a
transformat in floare chiar sub ochii sotului si tatalui ei.Acea floare
si acum se intoarce mereu dupa sotul ei pentru a-l admira.
Aceasta este FLOAREA SOARELUI !
Cei trei purcelusi
40
41
Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu
parintii lor. Desi erau inca purcelusi, ei crescusera indeajuns ca sa
porneasca in lume sa-si gaseasca norocul.
Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus
s-a simtit tare obosit. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o
caruta plina de fin, iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: "Eu ma
opresc aici. Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi
place." Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum.
La un moment dat al dolea purcelus s-a simtit obosit si vazind
trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne, i-a spus fratelui
lui: "Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma
opresc aici." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a
ajuns la un pietrar, care facea piatra de construit. Purcelusul s-a
gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta
rezistenta asa cum era si el.
Noaptea, in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul
lui de fin, a auzit un zgomot afara. S-a uitat prin peretii de paie ai
casutei si a inceput sa tremure de frica, caci afara era un lup mare
si flamind. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa,
dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat
peste casuta. Finul a zburat in toate partile, iar purcelusul,
profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al
doilea purcelus.
A doua seara, in timp ce cei doi frati se aflau la masa, au auzit
zgomot afara. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au
ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. Lupul a inceput
sa-i roage sa deschida usa, dar la refuzul purcelusilor a tras aer
puternic in piept si a suflat peste casuta. Casuta de lemn a ramas
aproape neclintita. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle
peste casuta, lemnele au zburat in toate partile, iar cei doi
purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre
casa celui de al treilea purcelus.
41
42
Seara urmatoare, cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din
soba. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au
vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. Lupul a inceput
sa-i roage sa deschida usa, dar la refuzul purcelusilor a tras aer
puternic in piept si a suflat peste casuta. Dar casuta nu s-a
darimat. Lupul a incercat si a doua, si a treia oara, dar tot degeaba,
casuta a continuat sa ramina neclintita. Enervat peste masura si
epuizat de atita suflat, lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a
dat drumul in casuta pe cos. Intre timp insa, purcelusii vazind ca nu
au nici o scapare, au pus pe foc un ceaun mare, plin cu apa.
Cind lupul s-a catarat pe cos, apa era fierbinte, cind a inceput sa
coboare de-a lungul cosului apa clocotea, iar cind a ajuns jos, a
aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. Lupul, urlind de durere, a
luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre
padure, de unde nu s-a mai intors niciodata.
Purcelusii, stiindu-se in siguranta de acum incolo, au construit o
alta casa mai mare, cu peretii din piatra, cu masa si dulapul din
lemn si cu paturi din fin moale. Era cea mai buna casa din lume si
ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna.
42