6 poeți pentru roșia montană

24
totul se termină în 20 de ani. dósa / țupa / xiron nițescu / pojoga / komartin #unițisalvăm 6 poeți pentru Roșia Montană

Upload: vlad-pojoga

Post on 20-Feb-2016

233 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

Doșa / Țupa / Xiron / Nițescu / Pojoga / Komartin Powered by Institutul Blecher

TRANSCRIPT

totul se termină în 20 de ani.

dósa / țupa / xiron nițescu / pojoga / komartin

#unițisalvăm6 poeți pentru Roșia Montană

Cuprins:

Andrei Dósa imn pentru Roșia Montană / 4

Răzvan ȚupaContinuum. Roșia. ce facem cu ea / 6

Xiron Xin Marian Ubicuitate Utopică Viața / 11Dor De Dur / 14

Radu Nițescu și spune-mi și mie ce zi e / 16

Vlad Pojoga când toate astea nu vor mai fi de-ajuns / 17Mi-e scârbă. O declarație antisistem / 18

Claudiu Komartin Mi-e scârbă. O declarație antisistem / 20Patriotic. România nu / 22

Rămâneți uniți.

4

imn pentru roșia montanăde Andrei Dósa

contează tăul în care au înotat hipsterii? contează vacile de pe mal? pitorescul imaginii? butoiul cu apă de ploaie din livadă unde prunele luminau ca haina de catifea a mamei? unde am spălat fumul de pe noi? contează că nu știam ce se întâmplă? ne arătau macheta roșiei îndepărtau o piesă verde muntele dispărea puneau o altă piesă verde de această dată plată aici vor fi terenuri de tenis de golf (peste zece ani) și noi veneam cu sitele noastre mici cerneam nisipul și ne convingeam singuri că se poate și așa contează resemnarea minerilor? încă de la început eram pentru ei oamenii cu biciclete ciudate oamenii ce coboară în mină să facă poze să se distreze și să protesteze contează unde te-am regăsit după atâția ani? și că tu nu mai crezi în asta? crezi că russians are coming? crezi că nu poți folosi pe post de vacă gestantă poporul?

5

contează!(?) contează!(?) contează!(?) (doar scepticii vor ține seama de paranteze)

nu contează că ne-am irosit anii tinereții la chat în miros de excitație moderată la berar blocați de frică sau de plictiseală în toaleta ecologică încercând să rămânem în preajma celor ce răspândesc încă feromonii adolescenței suntem aici gata de luptă ce contează părerile savante schimbate în galeriile de artă din provincie? ce contează diferitele grade de opacizare a minții cauzate de diferite frici de intensități diferite suntem aici avem mintea brici

6

Continuum – Roșia. ce facem cu eade Răzvan Țupa

unu, doi, trei, patrubine aţi venit la teatruunu, doi, trei, patrupoţi să nu fi egolatruun minut, două, patruești propriul tău psihiatru

inter-titlu: sensibilul idolatru cineva alege să se nascăcineva alege să creascăcineva alege să cadă cu bicicleta și să se loveascăcineva alege să privească pe fereastrăcineva alege să-și facă chica albastrăcineva alege un cuvânt mai greu pentru urechea voastrăcineva își păstrează șireturile vieţii într-o glastrăcineva se întâlnește cu colegii și chiulesc de la dresura

noastrăcineva îţi arată o multiplicare de cantităţi sinistră: 1000 de tone de cianuri pe an în Europapentru aurde 13 ori mai mult doar în Româniadar o să luăm bani și două-trei mii de oameni

7

vor fi angajaţisă lase patru gropi în loc de patru munţi Totul se termină în 20 de aniși apoi vor rămâne patru gropi frumoasepentru totdeauna doar în România cineva alege să se nascăcineva alege să creascăcineva alege să cadă cu bicicleta și să se loveascăcineva alege să privească pe fereastrăcineva alege să-și facă chica albastrăcineva alege un cuvânt mai greu pentru urechea noastrăcineva își păstrează șireturile vieţii într-o glastrăcineva se întâlnește cu colegii și chiulesc de la dresura

voastrăcineva ia o viaţă și face din ea o uriașă întoarsă lustră unu, doi, trei, patrubine aţi venit la teatruunu, doi, trei, patrupoţi să nu fi egolatruun minut, două, patruești propriul tău psihiatru acesta a fost sensibilul idolatru

8

inter-titlu: ierarhia de tartrusigur că este nevoie de o anumită ordinedar asta nu înseamnă că așteptăm deciziilene-am obișnuitsă urmărim discuţii nesfârșite a căror impreciziene lasă capetele deschise ca niște proteze pentru sâniîncă nefolosite și toate lucrurile pe care ni le spun se depunîntr-un fel de coroane și sceptre prezidenţialesă întrebăm cetăţenii ca niște proteze pentru sâniîncă nefolosite mecanismul trezirii am vrea să se pună în mișcaredar, cum bănuiam, când nu suntem gata, același mecanismproduce vise, unele eterice, sexuale, altele teribile

chirurgicale curate ca niște proteze pentru sâniîncă nefolosite absenţe care îţi spun că vorbește dumnezeudar se aude numai vocea lor transmisiuni plastifiateclișee încă nedevelopate și o vagă clasificare digitalăreprogramată: s-au mirat că nu aplaudăm

9

ca niște proteze pentru sâniîncă nefolosite convinse că unele poeme, ca și politica îţi aratămăcar atât:că nimeni nu poate să te oblige să fii stupide întotdeauna o alegere sunt cu toate cuvinteleîn fiecare formă șila orice orăoricât ai rezista într-un fruct acru aceasta a fost ierarhia de tartru inter-titlu: Un mod de trezire aspru tot ce am crezut vreodată despre cinevaera numai o formă concretă de-a aflacum, cât și unde se întâmplă persoana mea și încă mai multsă descriem: ce ai zis de mine? mai devreme sau mai târziu a fost

adevărat despre tineși asta ţi s-a întâmplat de fiecare dată când facem așași siguranţa noastră a râs de noi

10

asfaltul este un instrument de percuţiela fel de subtil ca inima și șocurile sunetelor crescute în locul băuturiicarbo gazoase din sticle de plastic spun același lucru: „dacă ar fi aur sub Universitate ai dărma-o?”Probabil că da. Sau? Dacă ai avea aur sub patl-ai arunca în aer?Se pare că vrei. Sau? Dacă ai face aur sub limbăŢi-ai smulge-o?Poate cu tot cu cap. Sau?” tot ce am crezut vreodată despre cinevaera numai o formă concretă de-a aflacum cât și unde se întâmplă persoana mea unu, doi, trei, patrubine aţi venit la teatruunu, doi, trei, patrupoţi să nu fi egolatruun minut, două, patruești propriul tău psihiatru,poet, instalator, administrator,hingher, miner, savant șiinginer de cadastru.

11

Ubicuitate Utopică Viaţade Xiron Xin Marian

Se ia un OM. Se ia un om pe sine însuși și se duce în faţa oglinzii. Acolo se privește în ochi. Apoi se ia din faţa oglinzii și se duce pe sine în faţa unui perete alb. Dar omul vede ziua când peretele va deveni cenușiu, fisurat, crăpat, ciuruit de ploi acide, un simplu perete ce încă stă în picioare, fără a mai sprijini vreun acoperiș. În faţa aceluiași perete, omul de azi – Anno Domini 2003 – se vede pe sine, își vede copii și nepoţii, își vede prietenii, vecinii sau de aiure, din alte orășele mari sau mici, omul se vede pe sine și pe ceilalţi în faţa aceluiași zid în Anno Domini 2030, purtând costume complete Chemio-Hazard, butelii de oxigen și complicate viziere electronice ce redau condiţiile bio-chimice ale mediului ambiant din locul unde încă nu se poate trăi, nu crește iarbă, unde singurii copaci sunt cioturi moarte uscate până la pietrificare, unde viaţa încă nu s-a întors la 5 ani după închiderea exploatării de extracţie a zăcămintelor de aur, argint și metale grele prin decopertarea solului și retezerea munţilor, locul unde cratere gigantice înconjoară cu însăși sensul pustietăţii un enorm lac de decantare cu volumul lichid mai mort decât moartea însăși, locul unde Nimeni și Nimic mai poate aduce înapoi Viaţa. Omul se ia pe sine din faţa zidului și hotărăște că NU.

Nu poate, Nu vrea, Nu va accepta Asta. Și Trec ani, și se îngroapă oameni în cimitirele acelui loc, se nasc alţi copii în acel loc, și se discută și se negociază într-un mare oraș

12

soarta acelui loc și a acelor copii și a acelor morminte, și se fac multe filmuleţe minunate despre cât de bine le va merge oamenilor locului odată ce se vor lăsa îmbolnăviţi, piperniciţi, smochiniţi, otrăviţi, odată ce vor începe exploatarea și vor extrage aur, argint și metale grele oameni străini de ţara, viaţa și sufletul locului, străini chiar de ar fi ai altor ţări ori chiar acesteia. Oameni cărora nu le pasă Ce moare, Câţi mor, oameni cărora nu le pasă Cât Timp va dura Moartea Atot-Prezentă în acel Loc. Cer Siniliu, Iarbă Arsă, Apă Neagră, Otravă și Moarte. Ţara este România, Locul acela este Roșia Montană. Acel Om Iniţial s-a multiplicat în progresie naturală până când cei ce a devenit Au Fost Mulţi, deopotrivă în Ţară și în Afara Ei. Şi TOŢI Aceia au spus NU! Au spus Nu împotriva celor ce au spus Da.

Cum au ajuns aceia să spună Da? Se iau Mai Mulţi oameni, se iau pe ei înșiși din ţară și din afara ei, se reunesc potrivit regulilor negocierilor unde există un interes comun, se reunesc de nenumărate ori, an după an, până cad de acord că Se Poate accepta Moartea Locului, Moartea ierbii și a copacilor, Moartea apelor și a cerului, Moartea animalelor, Moartea oamenilor. Totul Acceptabil pentru ca Ei, cei care spun Da Cianurii la Roșia Montană, cei care spun Da Retezării munţilor, Răscolirii Mormintelor, Năruirii Caselor, Ei, cei din ţară și cei străini de ţară, să Poată Avea. Aur, Argint, Tăcere, Miciună, Metale Grele, Zâmbete Ușoare, Redevenţe, Negări credibile, Conturi Pline, Suflete Goale, Fericire, Nepăsare. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15 Septembrie Anno Domini 2013. Sute de mii de români din ţară au spus Da Vieţii, Zeci de mii de români din

13

diaspora au spus Da Vieţii, Mii de străini cărora le pasă au spus Da Vieţii, Toţi, Au Spus NU Morţii care Pândește la Roșia Montană!!!

Între Timp, Președintele României, Premierul României și Președintele Senatului României, Guvernul României, Parlamentul României și (din fericire) DOAR Mare parte din Mass-Media României, TOŢI, Se mint și NE mint, pentru o mână de arginţi. A dracu’ de mare, dar, tot Arginţii Trădării. Trădării Noastre, Trădării Viitorului Nostru și al Urmașilor Noștri. Ei Sunt Cei Ce Trădează Viaţa. 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30 Septembrie. Şi mai departe. Mereu. Pentru Noi.Noi TOŢI, Noi cei ce am spus NU Proiectului Roșia Montană. Suntem AICI, ACUM și NU CEDĂM. Noi NU.

14

Dor De Durde Xiron Xin Marian

Mi-au spus că e ș’a mea-amea-amea.Eţarameaeţarameaeţaramea-e-amea.Neaah - nu’i a mea. Nici ţara ta și nici a lui nu nici a lui, badabim-badabum e-acelor ce-o conduc prin ridicări de umeriîn timp ce trec verbal rubicoane de fum cei ce trăiesc etern într-un voios Acumîncrucișând degete când spun so cool că’i a mea ș’a ta yobaby-yobaby-Acum.

E Minunat! Minunat-Minunat. Logica e un Cal Sur,am nenumărate motive să visez în Mânăștur ibiși,eu sunt cel mai nou program în materie de Blur,femeia asta’i un pneumatic ursuleţ Theda Bara’ish așteptând să te’mbrăţișeze dacă-l strângi de cur dur,doar dacă știi să’njuri fin un lord în timp ce’i spui Sir.

Destinul celorlaţi trei mi-a spus ‘Te’n mă-ta Gerizu-O mie alţii-au citit Qāsim Ferdousi făr’a cârmilumea’n alte și alte mirări afar’de sub pulpana mătușii blazaj, nici visele ei nenumărate viu satistite’n catifeaua mănușii ultraj dincolo de tot-a-toate cele știute de mult tuturor, afar’ din

15

plictis nesfârșit nesfârșit scurs erelor vânt în zadar, nepăsătoriîntru’totul ce-cine-cât să te știe, goana ta sperând imbecil-fericitănemurire’n-amintirea lor să-ţi fie biete cuvintele tale scuipate’n dar. Eţarameaeţaramea-trebuie să iesdin Acum yobadabimbabybadaboom

16

și-spune-mi și mie ce zi ede Radu Nițescu

vine un crai rmgc din apus și zice c-adunăîntr-o oală nebună supă de cianură să-i plouă-n gură lui alien dacă pică mâine pe lună oookeey capul sus tre’ să fii dus să pui botul la minciuni care te-încearcă mai ceva ca pe Noe Potopul că ne jucăm cu cuvintele dar și când îi smulgem dintele ne facem preș președintele știm că pentru unii interesul primează ca nesul după gică petrescu la amiază știi și tu știe și restul dovadă protestul în contextul în care strada cere schimbare oamenii tineri vor altă culoare respect cultură nu cianurănu coprocultură luată ieri de pe bordură servită la tv ca prăjiturăaltă firmitură de imposturăgâlgâitură hârâitură ia o palmă peste gură c-ai ieșit din partiturăodată juliți nici catena nu ne scapă de julitură

17

când toate astea nu vor mai fi de-ajunsde Vlad Pojoga

când aurul și gloanțele nu vor mai fi de-ajunscând copacii căzuți la pământ nu vor mai fi de-ajunscând copacii căzuți la pământ și făcuți case nu vor mai fi

de-ajunscând otrava ne va ieși pe gât și asta nu va mai fi de-ajunscând obsesiile noastre nu vor mai fi de-ajunscând brațele puternice nu vor mai fi de-ajunscând pâinea și moartea nu vor mai fi de-ajunscând miracolele oamenii din stradă privirile celorlalținu vor mai fi de-ajunscând o să ni se facă greață de la atâta dreptateși n-o să mai avem nici măcar morminteîn care s-o luăm cu noicând lumea pe care am vrut s-o străbatem nu va mai fi

de-ajunsne vom așeza pe spate într-oțară acum pustieși vom închide ochii.

18

Mi-e scârbă. O declarație antisistemde Vlad Pojoga

mi-e scârbă de vulgaritatea speranţeisub care ne ascundem fetişurile

puterea se asumă nu se câştigă

mi-e scârbă de afişele de sloganurile lor rimatede discursul lor ca muzica house

opinia colectivă a fost mereuo mare farsă

mi-e scârbă de convingerea cu care activiştiiîşi pictează pe faţă nişte culoricare i-au renegat mereu

locul mulţimii e într-o şi mai mare mulţime

mi-e scârbăde luxul oamenilor de plasticmi-e scârbă de arestările pe care ni le aruncăîn faţă din când în când

de parcă asta ar fi dreptatea

mi-e scârbă de aplaudacii de douăzeci de ani

19

care vorbesc pentru noitu nu eşti mă al meu n-o să fii niciodată

păpuşarii ne-au părăsit jazzman-ul ne-a părăsitmoştenirea e şi ea o farsărăul mai mic e un mijloc al laşităţii

mi-e scârbă de lucrurile care trebuie făcutemişcările de stradă fără un conducător nu există.

anarhie înseamnă să te aşezi în mijlocul pieţei publice şi să plângi.

20

Mi-e scârbă. O declarație antisistemde Claudiu Komartin

mi-e scârbă de agitația lor de televiziunilede discursurile și de ura lormi-e scârbă de oratoria demagogilor de sfaturileboșorogilor comuniștiși de fățărnicia celor care i-au condamnat din gurăpe comuniștimi-e scârbă de ștampila de votmi-e scârbă de votul nul pe care l-am dat din nou inutiloamenii de treabă se uită la mine și cascăorice aș alege e ca și cum aș înghiți iar o broascămi-e scârbă de hăhăiala unuia de scălămbăiala ăluilaltmi-e scârbă de oratorul înaltcare-i de fapt un piticcu vorbă întortocheată și lașămi-e scârbă de răul mai micrăul mai mic e întotdeauna răul mai maremi-e scârbă de fanfaron de marele om de cartonspune-mi cât să mai am răbdaremi-e scârbă de gnom și de cucuveade discursurile ăluia din parcaremi-e scârbă de „șeful statului” cu flacăra democrației în

mânămi-e scârbă de zdrențele care stau în spatele lui și-l îngânăCeaușescu era șeful statului, tu ești un cetățean ca și minepus acolo să cârmuiască mai bine

21

decât nebunul sau fonful sau măscăriciul vopsit cu hennami-e scârbă de adevărul negociabilde regulile de cauciuc de care tragi ca hienapentru ca apoi să mă scuipi pe mine-n obraz politician

execrabil

22

Patriotic. România nude Claudiu Komartin

Așteaptă.Înainte de a începe, trebuie să stabilim câteva lucruri.România nu e „cântecul răgușit al unei păsări prinse în laț”.România nu e o insulă de latinitate etc.România nu e o icoană.România nu este sfântă. Nici vorbă de asta.România nu e „Trei culori cunosc pe lume” sau

„Deșteaptă-te, Române”.România nu este o fatalitate. Nu mai mult decât Armenia,

în orice caz.România nu e un borcan spart din care se scurge dulceață

de corcodușe.România nu e membrul fantomă în care mai bine nu te

sprijini.România nu e de o disperată vitalitate.România nu e o bicicletă cu lanțul căzut.România nu e un baros și nu e un ciocănel.România nu își umilește minoritarii, nu îi tratează ca pe

niște bolnavi incurabili.Țiganii și pederaștii sunt frații noștri.Fucking bastards.România nu e un dovleac umplut cu dinamită.România nu e obsedată de felul în care o văd alții.România nu se baricadează în aceleași vechi povești de

adormit naivii.România nu e patru lacuri de cianură în care să te tot scalzi.

23

România nu e o fereastră aburită spre curtea interioară a unui spital de nebuni.

România nu se bâțâie ca un copil handicapat, în ’90, la Cighid.

România nu e niciunul dintre aceste lucruri.Vreau să-ți vorbesc din inimă, dar în ce limbă?Nu îmi da drumul și nu mă lăsasă mă bâlbâi.Vom învinge.

Totul se termină în 20 de anişi apoi vor rămâne patru gropi frumoasepentru totdeauna doar în România- Răzvan Țupa

eram pentru ei oamenii cu biciclete ciudateoamenii ce coboară în mină să facă poze să se distreze- Andrei Dósa

şi să protesteze ştii şi tu ştie şi restuldovadă protestulîn contextul în care strada cere schimbareoamenii tineri vor altă culoare - Radu Nițescu

Aur, Argint, Tăcere, Miciună, Metale Grele,Zâmbete Uşoare, Redevenţe, Negări credibile,Conturi Pline, Suflete Goale, Fericire, Nepăsare. - Xiron Xin Marian

unul lângă altul suntem mult mai puternicicreierul nostru e un simulator de mitralieră- Vlad Pojoga

Nu îmi da drumul și nu mă lăsa să mă bâlbâi.Vom învinge.- Claudiu Komartin