5.nave petrolier

CAPITOLUL 1 ORGANIZAREA UNUI TERMINAL DE MĂRFURI PETROLIERE

10

CAPITOLUL 1

ORGANIZAREA UNUI TERMINALDE MĂRFURI PETROLIERE

1.1 Terminale de mărfuri petroliere

Amenajarea unui terminal petrolier constă în principal dintr-o construcţie de acostare

ce permite amararea navei, susţinerea conductelor şi a instalaţiei ce asigură racordul acesteia

cu nava.

Danele petroliere sunt în general construite în bazine deschise, nava fiind acostată cu

prova spre ieşire pentru ca evacuarea navelor încărcate cu hidrocarburi să poată fi facută rapid

în cazul unui accident. Constructiv fronturile de acostare sunt concepute sub forma unor

estacade sau moluri înguste acostabile pe ambele laturi, dispuse în dinţi de pieptene, uşurând

astfel izolarea bazinului cuprins între moluri printr-un baraj flotant sau pneumatic.

Sectorul petrolier va fi amplasat într-o extremitate a portului sau în afara incintei

acestuia, cat mai departe de oraş. Pe mal se vor prevedea rezervoare legate de port prin

conducte. Prin dezvoltarea continuă a unui port se poate ajunge însa la situaţia ca sectorul

petrolier de exemplu să ramană în mijlocul portului (cum e cazul portului din Constanta) sau

noile sectoare să se apropie de acesta (Genova). În aceasta situaţie se vor avea în vedere

spaţiile de siguranţă necesare fată de sectoarele adiacente şi masuri specifice de protecţie.

Bazinele sectorului petrolier din cadrul terminalului vor fi separate de restul

acvatorului portuar prin bariere plutitoare sau pneumatice pentru a limita răspandirea

petrolului în zonele adiacente. În cazul existenţei unui curent, sectorul va fi amplasat în aval

sau la distanţă suficient de mare în amonte pentru ca reziduurile de petrol de pe suprafaţa apei

să nu afecteze celelalte sectoare.

Fig. 1.1.

Noul sector petrolier în portul Dunkerque-Franta

1-diguri de adăpostire; 2-posturi de acostare pentru petroliere; 3-bazin de manevră


11

Considerentele de mai sus au condus ca în anumite situaţii să se construiască porturi

specializate ca cel de la Antifer sau Lavera din Franta situat la 30 km de portul Marsilia.

Fig. 1.2.

Portul petrolier Lavera-Franţa

1-bazine pentru navele petrolier; 2-depozite

Odată cu mărirea dimensiunilor navelor, bazinele au devenit neîncapătoare iar

realizarea altora noi foarte costisitoare. De aceea în cazul unor zone în care agitaţia valurilor

permite explaotarea sistemului o perioadă mai lungă s-a recurs la solutia de amenajare a unor

puncte de transfer în larg folosindu-se geamanduri speciale sau construcţii fixe a căror

legatură cu ţărmul se face prin conducte submarine.

Fig. 1.3.

Terminal petrolierîin mare deschisă cu geamandură

1-geamandură; 2-nava de stocaj; 3-nava la încărcare


12

Figura 1.4.

Terminal petrolier legat cu ţărmul prin conducte

a-rezervoare; 2-conducte submarine d=900mm; 3,4-tancuri petroliere de 50.000tdw si

400.000 tdw acostate la dană

Manipularea hidrocarburilor lichide în vrac se efectuează prin conducte cu ajutorul

pompelor navei în cazul descărcarii şi cu o staţie de pompare amplasată în teritoriu în cazul

încarcării.

Amenajarea unui terminal petrolier constă în principal dintr-o constructţe de acostare

ce permite amararea navei, susţinerea conductelor şi a instalaţiei ce asigură racordul acesteia

cu nava.

Danele petroliere sunt, în general, construite în bazine deschise, nava fiind acostată cu

prova spre iesire pentru ca evacuarea navelor încarcate cu hidrocarburi să poată fi facută rapid

în cazul unui accident. Constructiv fronturile de acostare sunt concepute sub forma unor

estacade sau moluri înguste acostabile pe ambele laturi, dispuse în dinti de pieptene, usurând

astfel izolarea bazinului cuprins între moluri printr-un baraj flotant sau pneumatic.

În cazul unor golfuri adăpostite, danele petroliere se amplasează în larg, la adâncimea

impusa de pescajul navelor petroliere, iar legatura cu ţarmul se asigură printr-o estacada care

asigură accesul auto şi amplasarea conductelor. Construcţia de acostare în funcţie de necesităţi

se poate realiza sub forma unei structuri continue sau discontinue pe ambele laturi ale unor

amplasamente. Punctele de legare ale navei, vor fi amplasate direct pe construcţia de acostare

sau pe construcţii speciale retrase fată de linia frontului, pentru a sporii eficienţa legaturilor

transversale.


13

Fig. 1.5

a) 1-nave petrolier; 2-cargouri; 3-estacada; 4-conducte submarine; 5-bazin pentru

remorchere

Fig. 1.6

b) 1-rezervoare de petrol; 2-cheu din celule de palplanşe; 3-platforma tehnologică

Fig 1.7.

c) 1-platforma tehnologică; 2-duc d’Albi de legare; 3-pasarela de acces


14

Fig. 1.8.

d) 1-duc d’Albi de legare; 2-duc d’Albi de acostare; 3-platforma tehnologică;

4-pasarela de acces; 5-braţe de încărcare; 6-conducte; 7-pasarela de acces

Fig. 1.9.

e) 1-duc d’Albi de legare; 2-duc d’Albi de acostare; 3-platforma tehnologică;

4-pasarela de acces; 5-braţe de încărcare; 6-conducte; 7-pasarela de acces

Fig. 1.10.

f) 1-duc d’Albi din celule de palplanşe; 2-dispozitiv de protecţie; 3-platforma; 4-paleti

Estacada de legătură cu ţarmul, a cărei lungime poate depaşi 1000 m este realizată sub

forma unei structuri simple alcătuită din grinzi fundate pe piloţi.

Creşterea rapidă a dimensiunilor navelor a condus la o concepţie nouă de realizare a

danelor petroliere separând funcţia de acostare şi legare de cea de deservire a navei. Forţele

orizontale concentrate din momentul acostării sau legării navei au valori mari(de exemplu de

300 tone pentru o nava de 250.000-300.000 tdw), în comparaţie cu cele verticale.


15

De aceea se prevăd duc d’Albi elastic, ce absorb o importantă parte a energiei cinetice

a navei; daca duc d’Albi sau structura de acostare sunt rigide, acestea vor fi echipate cu

amortizori cu o mare capacitate de înmagazinare a energiei.

Rezervoarele de stocaj şi sistemele de refulare sunt amplasate în teritoriu astfel ca

staţia de pompare să se afle la o distanţă de 1000-1500m de navă. Capacitatea de stocare

trebuie sa fie egală cu cel puţin dublul capacităţii navei maxime ce va acosta la dană.

Duc d’Albi sau puctele de legare de tip rigid sunt dispuşi de o parte si de alta a

construcţiei destinate instalaţiilor de cuplare cu nava. Aceste elemente se amplasează de

regulă mai retrase, pentru a spori eficienţa legăturilor transversale de amarare.

Fig. 1.11.

Legătura cu ţărmul: a-estacada; b- dig cu taluzuri: 1-dig; 2-duc d’Albi; 3-pasarela

Construcţiile de deservire a navei sunt dispuse pe apuntamentul la care acostează nava

sau pe o platforma retrasă fată de fontul de acostare, dimensionată numai pentru a permite

accesul vehiculelor şi a oamenilor pană în apropierea navei şi amplasarea instalaţiilor şi

conductelor care deservesc nava. Lungimea construcţiei de legătură cu ţărmul poate depaşi 1

km fiind realizată sub forma unor estacade sau a unui dig de anrocamente în cazul

adâncimilor reduse şi dacă nu este afectată circulaţia locală a curenţilor aluvioanari. Un

exemplu este terminalul Kure din Japonia unde au fost realizate 4 posturi de acostare, iar pe

un teritoriu câştigat din mare cu o suprafaţă de circa 200 ha au fost dispuse 30 de rezervoare a

100.000 de tone şi 24 a 150.000 de tone cu o capacitate totală de 6.6 milioane tone.


16

Fig. 1.12.

Terminalulul Kure: 1-rezervoare; 2-staţia de debalastare şi curăţare; 3-posturi petroliere

1.2 Terminalul de produse petroliere S.C. OIL TERMINAL

CONSTANŢA S.A.

S.C. OIL TERMINAL S.A. Constanţa este în prezent singurul terminal petrolier situat

în Portul Constanţa, destinat importului şi exportului de ţiţei şi produse petroliere.

Principalele produse derulate prin terminal sunt ţiţeiul, păcura, benzina şi motorina.

De asemenea, terminalul dispune şi de un sector destinat produselor chimice lichide.

Terminalul petrolier deţine nouă dane operative în Portul Constanţa care permit accesul

navelor petroliere cu deplasamente cuprinse între 1.000 şi 165.000 tdw, rampe de descărcare-

încărcare CF şi auto, staţii de pompare cu debite cuprinse între 100 şi 1.000 m3/h, instalaţii

auxiliare de abur,apa, increndiu generatoare diesel de curent electric.

S.C. OIL TERMINAL S.A. Constanţa este interconectat cu rafinăriile româneşti prin

intermediul societăţii de transport CONPET S.A. Ploieşti atât pentru transportul ţiţeiului de la

terminal la rafinării, pe conducte subterane ce fac parte din sistemul national de transtort cât şi

pe cale ferată în unele situaţii.De asemenea terminalul are legături la reţeaua naţională de căi

ferate, reţeaua de căi rutiere şi la canalul Dunare-Marea Neagră.

Facilităţile existente şi posibilităţile certe de dezvoltare ale terminalului în anii

următori, fac din S.C. OIL TERMINAL S.A. Constanţa un punct strategic pe traseul

Constanţa, Omisalj(Croaţia),Trieste(Italia), de transport al ţiţeiului Caspic în Europa.


17

Fig. 1.13.

Societate pe acţiuni, listată la bursă în categoria I, SC OIL TERMINAL SA

CONSTANŢA are următoarea structură de acţionariat:

- acţionariat de stat............……………..59,62%

- Acţionari persoane fizice si juridice…. 30,38%

- Fondul Proprietatea……………..………10,00%

Capacităţile principale de depozitare a terminalului sunt structurate astfel: ţiţei;

păcură; benzină; motorină; produse chimice lichide.

Operarea navelor petroliere se face la dană prin încărcarea din/în rezervoare terestre,

transbord direct din cisterne CF în navă sau invers, transbord de marfă între nave petroliere

aflate în dane diferite. În terminal se asigură şi bunkerarea navelor de firme terţe pe apă sau pe

uscat.

Obiectul principal de activitate al terminalului: prestări de servicii pentru primirea,

depozitarea, condiţionarea şi transportul ţiţeiului, păcurei şi altor produse lichide brute pentru

import, export şi tranzit.Lucrări şi operaţiuni cu produse petroliere, petrochimice şi chimice

lichide,pentru import, export, tranzit şi bunkerare a navelor.

Fig1.14.Terminalul de ţiţei din secţia port


18

Importul de ţiţei implică participarea unui mare număr de entităţi şi organizaţii

începând din faza iniţială de exploatare a zăcământului numită mai nou ,”up-stream” până în

faza finală de consum la pompă al produselor finite ,,down-stream”.

În acest lanţ de acţiuni, o parte însemnată o reprezintă transportul, depozitarea şi

livrarea ţiţeiului către rafinării.Transportul ţiţeiului pe mare se realizează în nave specializate

de mari dimensiuni, de multe ori restricţionate ca lungime şi pescaj cum este de exemplu

situaţia impusă de Turcia care limitează lungimea tancurilor petroliere care trec prin

strâmtoarea Bosfor la maxim 304m şi pescaj de maxim 18m ceea ce limitează cantitatea

maximă transportată la 1.000.000 bbl respectiv 135.000 tone ( nave de 165.000 tdw).

În lume se efectuează transporturi cu nave de până la 1.000.000t, Japonia fiind

renumită pentru asemenea nave gigant folosite mai mult ca depozite plutitoare. În mod

frecvent în porturile adânci din Venezuela şi Croaţia se operează tancuri petroliere de

250.000- 300.000 t.

Terminalul petrolier din Sectia Port a fost gândit cu dane paralele, două câte două,

constituite într-un dock. Acest lucru permite pozarea unui număr mare de conducte pe un

spaţiu mic, operarea a doua nave în acelaşi timp cu aceleaşi produse sau cu produse diferite.

După o perioadă, din considerente contractuale, danele au fost diferenţiate, ţiţeiul fiind

descărcat numai în danele special destinate. Se disting doua sectiuni:

- dane cu pescaj de 13 m destinate tancurilor de până la 80.000 t

- dane cu pescaj de 17 m destinate tancurilor de 150.000 t

Danele 69 –79 sunt specializate pentru operarea următoarelor produse:

- dana 69 - pentru produse chimice; danele 70 şi 72 – motorină; danele 73 şi 75 ţiţei şi

benzină; dana 78 - nu este dană operativă, fiind folosită pentru spălarea tancurilor şi

asigurarea bunkerajului la nave; danele 76 şi 79 – ţiţei.

Pentru operarea navelor, danele 70, 72, 73 şi 76 sunt echipate cu câte 5 braţe de

încărcare/descărcare utilizate atât pentru operarea navelor maritime cât şi fluviale. Aceste

braţe de încărcare/descărcare sunt numai echipamente de transfer a mărfurilor (tubulatură de

transfer), prin cuplarea lor la gurile bateriilor de dirijare şi transfer la/de la tankurile

(compartimentele) de depozitare a mărfurilor.

Evacuarea mărfurilor propriu-zisă se face cu ajutorul pompelor navei, capacitatea lor

fiind în funcţie de capacitatea navei. Depozitele de pe uscat ale produselor petroliere sunt

amplasate în afara portului într-o zonă rezervată şi amenajată special.


19

În vecinătatea danei 69 sunt amplasate rezervoarele pentru produse chimice (sodă

caustică,methanol, uleiuri, combustibil pentru motoare de avion, ţiţei – cantităţi reduse,

motorină – cantităţi reduse şi alte produse chimice lichide).

Toate construcţiile hidrotehnice: cheuri, bazine, şenaluri de acces, amenajările

depozitelor, instalaţiile electrice, de apă şi canalizare, instalaţiile de incendiu şi telefonie cat si

întreaga reţea de conducte pentru transferul produselor petroliere au fost realizate pe baza

documentaţiilor IPTANA.

Adâncimile proiectate la danele cheurilor de operare sunt de –13,5 ÷ -14,0 m, care

permit acostarea şi operarea navelor cu capacităţi de transport de până la 65.000 tdw.

Capacitatea totală de operare a terminalului este de 36,0 mil. tone/an, din care ţiţei

24,0 mil. tone/an şi12,0 mil. tone/an diverse alte produse petroliere.

Echipamentele de transfer de la cheu şi alte instalaţii speciale pentru operarea

produselor au fost furnizate de unităţi specializate.

Dana 79 de operare a navelor petroliere de mare tonaj este situată in Portul Constanţa

Sud la gura de acces în Portul Constanţa Nord.

Dana este echipată cu 5 braţe de transfer pentru ţiţei şi alte produse petroliere.

Adâncimea la cheul de acostare şi operare este de –19,0 m, care permite accesul

tankurilor petroliere de până la 150.000 tdw. Accesul la dana s-a asigurat cu un şenal dragat la

–19.00m.

Fig. 1.15. Terminalul de produse petroliere şi terminalul de ciment

5.nave petrolier

Documents