5.educatia intelectuala
TRANSCRIPT
1
EDUCAŢIA INTELECTUALĂEDUCAŢIA INTELECTUALĂ
,,Citeşte nu pentru a contrazice, nici pentru a crede, ci pentru a cậntari şi a lua în considerare.’’
Francis Bacon, filozof englez1561-1626
2
Obiectivele educaţiei intelectuale • Educaţia intelectuală (lat. intellectus-cunoaştere,
înţelegere, capacitatea de a raţiona, de a gậndi, de a opera cu noţiuni) are ca obiective:– dobậndirea de cunoştinţe generale; – dezvoltarea capacităţilor de cunoaştere-atenţia, memoria,
imaginaţia, gậndirea, creativitatea, spiritul de observaţie, spiritul critic etc.;
– formarea abilităţilor, deprinderilor intelectuale-de acţiune cu calculatorul şi internetul, cu alte mijloace multi-media, de aplicare a cunoştinţelor în contexte diferite de viaţă, de documentare cu o enciclopedie, dicţionar, de schematizare a unor sisteme, procese, fenomene ale naturii etc.;
– formarea convingerilor şi sentimentelor intelectuale-dragostea şi respectul faţă de ştiinţă şi cultură, faţă de studiu, cercetare etc.;
– formarea capacităţilor de autodidact şi autocontrol; – formarea concepţiei despre lume.
3
Corelaţia învăţare diferenţiată-instruire diferenţiată
• Procesul învăţării abordat haotic duce la eşec, iar abordat sistematic duce la reuşită. Instruirea diferenţiată duce la dezvoltarea maximă a personalităţii şi la succesul individual. Argumente în favoarea diferenţierii:
• studenţii au nevoi de învăţare diferite, manifestate ca:– interese diferite– stiluri de învăţare diferite care:
• permit conturarea unei largi arii de profile de învăţare diferite• se schimbă de la un stadiu de dezvoltare la altul• prezintă grade diferite de disponibilitate pentru învăţare.
4
Diferenţe individuale în învăţare
STIL DE ÎNVĂŢARE
INTELIGENŢA STATUT SOCIO-ECONOMIC
INDIVIDUALITATEA CELUI CARE ÎNVAŢĂ
GEN CULTURĂ
Fig.1 Schema Variabile ale individualităţii în învăţare
5
Argumente în favoarea diferenţierii învăţării
• Inteligenţa este una dintre cele mai puternice variabile ale individualităţii.
• STUDENŢII învaţă în ritmuri diferite !• Simţul intuitiv al inteligenţei ne ajută să construim
activităţi de învăţare care se potrivesc cel mai bine nivelului studentului.
• Folosită prost această intuiţie conduce la preconcepţii ce pot deveni bază a unor expectaţii scăzute, la false stereotipuri.
• Argumente în favoarea diferenţierii.• În orice grupă există cel puţin 2 categorii de studenţi:- studenţi înalt abilitaţi/capabili de performanţă- studenţi care înregistrează dificultăţi în învăţare
6
Factorii instruirii• Un proces de instruire identic pentru toţi nu este
eficient. Se diferenţiază trei factori implicaţi:• studenţii:
• aptitudinile;• interesele de cunoaştere;• stilul lor de învăţare;
• profesorul cu:• competenţe;• autoritatea sa;
• programa universitară cu:• structura, conţinutul, mijloacele• caracterul ei de normativitate universitară,
bibliografie
7
Paşi în implementarea unei educaţii diferenţiate
• Implementarea unei educaţii diferenţiate se poate realiza prin parcurgerea următorilor paşi:
1) identificarea studenţilor cu dificultăţi de învăţare;
2) identificarea studenţilor dotaţi;3) elaborarea unor programe de instruire non-
standardizate pentru fiecare categorie de studenţi şi în funcţie de particularităţile lor.
(M. C. Călin – Teoria şi meta-teoria acţiunii educative, 2003)
8
Cum putem realiza o educaţie intelectuală diferenţiată ?
• Putem realiza o educaţie intelectuală diferenţiată astfel:• identificând cauzele – motivele;• înregistrậnd rezultatelor foarte bune sau a nereuşitei;• organizând studenţii (în anumite momente ale cursurilor) pe:
grupe de nivel;grupe de nivel; grupe de interes;grupe de interes; grupe de metode – stiluri de învăţare;grupe de metode – stiluri de învăţare;
• diferenţiind volumul sarcinilor de lucru;• acordând sprijin diferenţiat studenţilor în funcţie de categoria din care fac parte;• folosind metode de învăţare care:
facilitează participarea;facilitează participarea; diminuează inhibiţia;diminuează inhibiţia; permit valorizarea studenţilor;permit valorizarea studenţilor;
• diminuând timpul alocat învăţării frontale, în favoarea învăţării prin cooperare, colaborare;
• utilizând strategii didactice care permit organizarea conţinuturilor în jurul scopurilor formulate de J. Delors (Comoara lăuntrică) a învăţa să ştii, a învăţa să faci, a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi, a învăţa să fii;
• ţinând cont de diversitatea culturală, diferenţele individuale ale studenţilor din grupă.
9
Adaptarea strategiei de predare la stilurile individuale de învăţare
• Scopul predării – Ce speraţi să realizaţi?
• Oferirea de informaţie• De la teorie la practică:
• Explicarea conceptelor teoretice
Strategia de predare
Cum veţi proceda
DEMONSTRAŢIA
Fig.2 Corelaţia scopul predării-strategia de predare
10
STRATEGII PENTRU PERSOANELE CARE ÎNVAŢĂ
• Tipul vizualTipul vizual• Aceasta va fi o situaţie de învăţare în care studenţii
se vor simţi în largul lor, vor avea încredere în această strategie
• Folosiţi elemente de sprijin, ustensile, afişe, scheme etc. pentru a ilustra ceea ce aveţi de demonstrat
• Utilizaţi folii de retroproiector colorate pentru a permite studenţilor să vadă şi să audă în acelaşi timp informaţiile
• Faceţi fotografii sau folosiţi imagini video
11
STRATEGII PENTRU PERSOANELE CARE ÎNVAŢĂ
• Tipul auditiv
• Prezentaţi verbal tot ceea ce faceţi; • explicaţi în amănunt fiecare punct• Încurajaţi-i pe aceşti studenţi să pună
întrebări şi să discute despre demonstraţie în timp ce dumneavoastră o efectuaţi
• Utilizaţi secvenţe video
12
STRATEGII PENTRU PERSOANELE CARE ÎNVAŢĂ
• Tipul practic • Aceasta va fi o situaţie de învăţare în care
studenţii se vor simţi în largul lor, vor avea încredere în această strategie
• Implicaţi-i pe studenţi cât mai mult posibil, de exemplu cereţi-le să vă fie asistenţi, să noteze procedura pe tablă în timp ce dumneavoastră o efectuaţi etc.
13
STRATEGII PENTRU PERSOANELE CARE ÎNVAŢĂ
• Exemplu:• Studenţii dintr-un program de tehnologie au
privit o demonstraţie a analizei calităţii laptelui. S-au analizat procentul de grăsime şi densitatea, folosindu-se probe diferite. Studenţii au avut posibilitatea de a privi, descrie, apoi de a folosi tehnicile şi de a vedea efectele.
Tipul practic Tipul practic
14
Adaptarea strategiei didactice la scopul predării
• Scopul predării – Ce Scopul predării – Ce speraţi să realizaţi?speraţi să realizaţi?
• Dezvoltarea de Dezvoltarea de abilităţi de abilităţi de comunicare oralăcomunicare orală
Strategia de predareStrategia de predareCum veţi procedaCum veţi proceda
DEZBATERDEZBATERI / DISCUŢII / I / DISCUŢII / SIMULARE / JOC DE ROLSIMULARE / JOC DE ROL
Fig. Adecvarea strategiei didactice la scopul predării
15
STRATEGII PENTRU PERSOANELE CARE ÎNVAŢĂ
• Tipul vizualTipul vizual• Demonstraţia profesorului• Înregistraţi pe video şi prezentaţi filmul în cadrul
cursului• Utilizaţi acest tip de student ca observator, mai
ales pentru a-şi observa colegii (limbajul trupului etc.)
• Utilizaţi unele obiecte ca indicii vizuale
16
STRATEGII PENTRU PERSOANELE CARE ÎNVAŢĂ
• Tipul auditiv
• Aceasta va fi o situaţie de învăţare în care studenţii se vor simţi în largul lor, vor avea încredere în această strategie
• Vor participa, dar aveţi grijă să formulaţi întrebări precise şi să cereţi răspunsuri la obiect din partea acestor studenţi
• Folosiţi un student cu dominantă auditivă ca povestitor
17
STRATEGII PENTRU PERSOANELE CARE ÎNVAŢĂ
• Tipul practic • Aceasta va fi o situaţie de învăţare în care studenţii
se vor simţi în largul lor, vor avea încredere în această strategie
• Utilizaţi înregistrări video pe care să le vizionaţi după aceea în cadrul aceleiaşi cursuri sau mai târziu
• Folosiţi-l pe studentul cu dominantă practică drept „Regizor”
• Utilizaţi diferite obiecte şi puneţi-i pe studenţi să le utilizeze
18
STRATEGII PENTRU PERSOANELE CARE ÎNVAŢĂ
• Exemplu:• Într-un program de tranziţie pentru studenţii cu dificultăţi
de învăţare, profesorul urmărea să dezvolte abilităţi legate de protecţia muncii. Profesorul le-a cerut celor cu dominantă vizuală să întocmească o listă cu elemente de echipament de protecţie ce trebuie purtat la locul de muncă. Cei cu dominantă auditivă au dezvoltat un dialog în jurul acelei liste, apoi studenţii s-au implicat într-un joc de rol, în care cei cu dominantă practică au acordat instrucţiuni şi au pregătit hainele şi echipamentul.
Tipul practic Tipul practic