59074941 terorismul cu arme de dist rug ere in masa rezumat

151
MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE ACADEMIA DE POLIȚIE „ALEXANDRU IOAN CUZA” REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT TERORISMUL CU ARME DE DISTRUGERE ÎN MASĂ CONDUCĂTOR DE DOCTORAT DOCTORAND Inspector principal de poliție Horia DOGARU BUCUREȘTI 2008

Upload: nigel-fox

Post on 16-Apr-2015

85 views

Category:

Documents


2 download

TRANSCRIPT

Page 1: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE

ACADEMIA DE POLIȚIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

REZUMATUL

TEZEI DE DOCTORAT

TERORISMUL CU ARME DE

DISTRUGERE ÎN MASĂ

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT

DOCTORAND

Inspector principal de poliție

Horia DOGARU

BUCUREȘTI

2008

Page 2: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat
Page 3: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

i

INTRODUCERE

Capitolul 1 ARMELE DE DISTRUGERE ÎN MASĂ – POTENȚIALE MIJLOACE ALE

ACȚIUNILOR TERORISTE

1.1. Armele de distrugere în masă și efectele întrebuințării acestora

1.1.1. Definiția armelor de distrugere în masă 1.1.2. Armele nucleare

1.1.2.1. Evoluția armelor nucleare

1.1.2.2. Definirea și tipologia armelor nucleare 1.1.2.3. Efectele distructive ale exploziilor nucleare

1.1.2.4. Armele radiologice

1.1.2.5. Situația arsenalelor nucleare 1.1.3. Armele biologice

1.1.3.1. Istoricul dezvoltării și folosirii armelor biologice

1.1.3.2. Definirea și clasificarea armelor biologice 1.1.3.3. Principalele tipuri de arme biologice și efectele acestora asupra

organismului uman

1.1.4. Armele chimice 1.1.4.1. Definiția armelor chimice

1.1.4.2. Istoricul dezvoltării și folosirii armelor chimice 1.1.4.3. Clasificarea substanțelor toxice de lupta

1.1.4.4. Principalele tipuri de substanțe toxice de luptă și efectele acestora

asupra organismului uman

1.2. Noile provocări și tendințe ale fenomenului terorist. Tentația folosirii armelor

de distrugere în masă de către entitățile teroriste

1.3. Folosirea armelor de distrugere în masă în acțiuni teroriste, o gravă și

permanentă amenințare pentru securitatea internațională

1.3.1. Definirea terorismului cu arme de distrugere în masă

1.3.2. Situații de folosire sau amenințare cu folosirea armelor de distrugere în masă în atacuri teroriste

1.3.2.1. Evaluare generală

1.3.2.2. Studiu de caz: acțiunile teroriste cu arme de distrugere în masă ale sectei Aum Shinrikyo

1.3.2.3. Studiu de caz: preocupările reţelei al-Qaeda privind obținerea și

folosirea armelor de distrugere în masă în atentate teroriste 1.3.2.4. Alte situații de terorism cu mijloace RBC

1.3.2.5. Contrabanda cu materiale radioactive sau nucleare

Capitolul 2 PROLIFERAREA ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASĂ,

POTENȚIALĂ RESURSĂ PENTRU MEGATERORISM. PREVENIRE ȘI

COMBATERE

2.1. Conceptele proliferării și principiile neproliferării

2.2. Proliferarea armelor de distrugere în masă. Amenințare în creștere

2.2.1. Proliferarea armelor nucleare 2.2.2. Proliferarea armelor chimice

2.2.3. Proliferarea armelor biologice

CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT

Page 4: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

ii

2.3. Proliferarea armelor de distrugere în masă către entitățile teroriste

2.4. Regimuri de neproliferare a armelor de distrugere în masă

2.5. Strategii și acțiuni internaționale pentru prevenirea și combaterea proliferării

armelor de distrugere în masă

2.5.1. Rezoluții ale consiliului de securitate ONU

2.5.2. Strategia Uniunii Europene de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă

2.5.3. Preocupările NATO privind combaterea proliferării armelor de distrugere

în masă 2.5.4. Proliferarea armelor de distrugere în masă în atenția grupului G-8

2.5.5. Inițiativa de Securitate în Domeniul Proliferării

2.6. Politica României privind prevenirea și combaterea proliferării armelor de

distrugere în masă

Capitolul 3 REGLEMENTĂRI ÎN DREPTUL INTERNAȚIONAL PRIVIND ARMELE

DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

3.1. Instrumente de drept internațional umanitar privind interzicerea folosirii în

război a armelor de distrugere în masă

3.2. Instrumente de drept internațional public referitoare la limitarea armelor

nucleare

3.3. Instrumente de drept internațional public privind interzicerea armelor

biologice și chimice

3.3.1. Convenția cu privire la interzicerea perfecționării, producției și stocării armelor bacteriologice (biologice) și cu toxine și la distrugerea lor

3.3.2. Convenția privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii

armelor chimice și distrugerea acestora

Capitolul 4 Reglementări în dreptul internațional privind prevenirea și reprimarea

terorismului

4.1. Evoluția reglementărilor privind incriminarea terorismului

4.1.1. Primele preocupări pentru reglementarea incriminării terorismului

4.1.2. Eforturile Organizației Națiunilor Unite pentru incriminarea actelor de

terorism

4.2. Instrumente juridice cu caracter global privind prevenirea și combaterea unor

forme particulare de terorism

4.2.1. Convenția privind infracțiunile și alte anumite acte săvârșite la bordul

aeronavelor

4.2.2. Convenția pentru reprimarea capturării ilicite de aeronave 4.2.3. Convenția pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securității

aviației civile

4.2.4. Protocolul cu privire la reprimarea actelor ilicite de violență în aeroporturile destinate aviației civile internaționale

4.2.5. Convenția privind prevenirea și reprimarea infracțiunilor împotriva

persoanelor care se bucură de protecție internațională, inclusiv agenții diplomatici 4.2.6. Convenția internațională împotriva luării de ostatici

4.2.7. Convenția privind reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securității

navigației maritime 4.2.8. Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva siguranței

platformelor fixe situate pe platoul continental

4.2.9. Convenția privind marcarea explozibililor plastici în scop de detectare 4.2.10. Convenția internațională pentru reprimarea atentatelor teroriste cu

explozibili

4.2.11. Convenția internațională privind reprimarea finanțării terorismului

4.3. Instrumente juridice cu caracter global privind prevenirea și combaterea

terorismului nuclear și radiologic

Page 5: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

iii

4.3.1. Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare și a instalațiilor

nucleare

4.3.2. Convenția internațională pentru reprimarea actelor de terorism nuclear

4.4. Instrumente juridice europene cu privire la prevenirea și combaterea

terorismului

4.4.1. Cadrul general 4.4.2. Evoluția preocupărilor pentru prevenirea și combaterea terorismului

4.4.3. Convenția europeană pentru reprimarea terorismului (CETS No. 090)

4.4.4. Decizia – cadru a Consiliului Uniunii Europene privind lupta împotriva terorismului

4.4.5. Convenția Consiliului Europei privind spălarea banilor, descoperirea,

sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului (CETS No 198)

4.4.6. Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (CETS No. 196)

Capitolul 5 Prevenirea și combaterea terorismului cu arme de distrugere în masă

5.1. Considerații generale

5.2. Poziția Uniunii Europene față de amenințarea terorismului cu arme de

distrugere în masă

5.3. Combaterea terorismului cu arme de distrugere în masă – parte integrantă a

misiunilor forțelor NATO

5.4. Prevenirea actelor de terorism nuclear

5.5. Acțiuni și inițiative de prevenire a terorismului cu arme de distrugere în masă

5.5.1. Acțiuni vizând prevenirea și combaterea terorismului întreprinse de

Organizația Națiunilor Unite 5.5.2. Inițiativa Globală de Combatere a Terorismului Nuclear

5.5.3. Alte inițiative de prevenire a dobândirii armelor de distrugere în masă de

către entități teroriste 5.5.3.1. Programul global împotriva proliferării armelor și materialelor de

distrugere în masă

5.5.3.2. Inițiativa de Securitate în Domeniul Proliferării (ISP)

5.5.3.3. Inițiativa de Reducere a Amenințării Globale

5.5.3.4. Promovarea controalelor surselor radioactive

5.5.3.5. Inițiativa de Cooperare asupra Securității Nucleare 5.5.3.6. Programele de reducere a amenințării

Capitolul 6 MANAGEMENTUL PREVENIRII, COMBATERII ȘI LIMITĂRII

CONSECINȚELOR TERORISMULUI CU ARME DE DISTRUGERE ÎN

MASĂ ÎN ROMÂNIA

6.1. Prevenirea și combaterea terorismului cu arme de distrugere în masă în

doctrina națională

6.1.1. Strategia națională de prevenire și combatere a terorismului

6.1.2. Adoptarea de către România a instrumentelor juridice internaționale și europene privind incriminarea terorismului

6.1.3. Incriminarea actelor de terorism, inclusiv a celor cu arme de distrugere în

masă, în legislația română 6.1.3.1. Primele preocupări pentru reglementarea incriminării terorismului

6.1.3.2. Incriminarea actelor de terorism nuclear și chimic în legi speciale

care au ca obiect principal de reglementare alte activități 6.1.3.3. Legea nr. 535/2004 pentru prevenirea și combaterea terorismului

6.1.3.4. Condamnarea și reprimarea actelor de terorism nuclear prevăzute

de noul Cod penal – Legea nr. 301/2004

6.2. Organizarea activității de prevenire și combatere a terorismului

6.2.1. Sistemul Național de Prevenire și Combatere a Terorismului

Page 6: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

iv

6.2.2. Atribuțiile principalelor structuri ale Sistemului Național de

Prevenire și Combatere a Terorismului

6.2.3. Particularități ale activităților de prevenire și combatere a terorismului cu arme de distrugere în masă

6.3. Managementul crizei de terorism cu arme de distrugere în masă

6.3.1. Definirea crizei de terorism cu arme de distrugere în masă și etapele sale

6.3.2. Principalele atribuții ale Ministerului Internelor și Reformei

Administrative în managementul crizelor provocate de terorismul cu arme de distrugere în masă

6.3.3. Organizarea și funcționarea Sistemului Național de Management

al Crizelor Provocate de Terorismul cu Arme de Distrugere în Masă

6.3.4. Managementul situațiilor de urgență provocate de actele de terorism cu folosirea armelor de distrugere în masă

6.3.5. Menținerea și restabilirea ordinii publice în situațiile de urgență

provocate de actele de terorism cu folosirea armelor de distrugere în masă

6.4. Sistem Național Informatic de Management, Monitorizare și Avertizare a

riscurilor NRBC

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

LISTA DE ABREVIERI

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

ANEXE:

Anexa nr. 1 Valiza nucleară

Anexa nr. 2 Cronologia activităților sectei Aum Shinrikyo în domeniul teroeismului

nuclear, radiologic, biologic și chimic

Anexa nr. 3 Rețeaua teroristă al-Quaeda

Anexa nr. 4 Actele normative care completează cadrul juridic al Sistemului Național de

Management al Situațiilor de Urgență

Anexa nr. 5 Lista activităților specifice care se îndeplinesc în cadrul funcțiilor de sprijin

aplicabile în situații de terorism cu arme de distrugere în masă

Page 7: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

1

Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 care au ucis, aproape instantaneu,

câteva mii de civili inocenţi, urmate de alte acţiuni criminale asemănătoare,

executate în mai multe zone ale lumii, au determinat modificări profunde ale

mediului de securitate, cu consecinţe semnificative pentru comunitatea

internaţională.

Secolul XXI a debutat cu evoluţia brutală a fenomenului terorist spre

atentate cu un număr mare de victime, spre superterorism. În această tendinţă,

armele de distrugere în masă reprezintă o tentaţie majoră a entităţilor teroriste,

interesate tocmai de efectele nimicitoare, de masă, ale acestor arme.

Evoluţia recentă a fenomenului terorist a dovedit că nicio ţară nu se poate

considera la adăpost de pericolul terorismului. Ameninţarea teroristă nu mai poate

fi nici ignorată şi nici tolerată.

Este consacrată aprecierea că posibilitatea unor atacuri teroriste cu arme de

distrugere în masă reprezintă cea mai mare ameninţare care planează asupra

omenirii la acest început de mileniu.

Evaluând principalele riscuri şi ameninţări care pot pune în pericol

securitatea naţională, implicit securitatea publică şi siguranţa cetăţeanului,

Strategia de securitate naţională a României1 plasează pe primele două locuri

terorismul internaţional, respectiv proliferarea armelor de distrugere în masă. Se

subliniază că „sporesc, totodată, riscurile ca armele de distrugere în masă să facă

joncţiunea cu terorismul internaţional sau ca terorismul nuclear să fie promovat de

regimuri iresponsabile. Aceste evoluţii pun probleme grave de securitate la adresa

cetăţenilor, comunităţilor şi instituţiilor”2.

De asemenea, se atrage atenţia că „ele [reţelele teroriste internaţionale] pot

provoca pierderi masive de vieţi omeneşti şi distrugeri materiale de mare amploare,

iar – prin accesul posibil la armele de distrugere în masă – consecinţele acţiunilor

lor pot deveni devastatoare”3.

Raportul Consiliului Național de Informații al SUA privind evoluția globală

până în anul 2020 menționează că terorismul internațional nu va dispare, atacurile

teroriste se vor purta, în principal, cu mijloace convenționale dar va spori interesul

entităților teroriste pentru dobândirea armelor de distrugere în masă, inclusiv riscul

unor atacuri cu astfel de arme4.

1 Preşedintele României – Strategia naţională de securitate a României, Bucureşti, 2007, http://www.presidency.ro/

static/ordine/SSNR/SSNR.pdf; 2 Idem, p. 24; 3 Idem, p. 13; 4 *** - Mapping the Global Future, Report of the National Intelligence Council's 2020 Project;

http://www.foia.cia.gov/2020/2020.pdf;

INTRODUCERE

Page 8: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

2

În literatura de specialitate, atât pe plan internaţional, cât şi pe plan intern,

în special după septembrie 2001, au apărut numeroase lucrări care analizează

fenomenul terorist, sub toate faţetele sale. Terorismul cu arme de distrugere în

masă nu a fost abordat în literatura de specialitate românească, fiind doar rareori

menţionat, iar în cea străină, destul de puţin şi doar sub aspectul ameninţării

acestuia şi al cronologiei actelor de terorism cu mijloace NRBC.

Nici în dreptul internaţional, incriminarea terorismului cu arme de

distrugere în masă nu şi-a găsit o rezolvare pe măsura gravităţii acestui fenomen.

Eforturile comunităţii internaţionale de incriminare a terorismului datează

din perioada interbelică când, la Liga Naţiunilor, în 1937, au fost elaborate, cu

contribuţia remarcabilă a penalistului şi diplomatului român Vespasian V. Pella,

două instrumente juridice: Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea terorismului

şi Convenţia pentru crearea unei Curţi Penale Internaţionale. Din păcate, aceste

convenţii nu au putut intra în vigoare datorită climatului tensionat dintre state, în

preajma izbucnirii celui de Al Doilea Război Mondial, când acestea nu erau

interesate de crearea unei forme de jurisdicţie supranaţionale.

În cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, problema incriminării terorismului

s-a dezbătut, cu insistenţă, încă din anii ’70. În anul 1973, printr-o rezoluţie a

Adunării Generale a ONU s-a creat un comitet special cu privire la terorismul

internaţional.

Eforturile de elaborare a unei convenţii cuprinzătoare pentru reprimarea

terorismului internaţional s-au lovit de poziţia unor state, care consideră acţiunile

teroriste ca o formă de luptă a mişcărilor anticoloniale şi de eliberare naţională.

Această poziţie a împiedicat şi stabilirea, până în momentul de faţă, a unei definiţii

juridice a terorismului, unanim acceptată.

În aceste condiţii, au fost totuşi adoptate 13 convenţii şi protocoale

internaţionale vizând reprimarea unor infracţiuni care reprezintă forme particulare

de terorism. Din cele 13 instrumente juridice internaţionale doar două vizează

prevenirea şi combaterea terorismului cu unele tipuri de arme de distrugere în masă

şi anume: cele nucleare şi radiologice.

La nivel european, s-a realizat, ceea ce nu s-a reuşit la nivel universal şi

anume, elaborarea, de către Consiliul Europei, încă din 1977, a unei convenţii

pentru reprimarea terorismului sub toate formele sale şi, în 2005, a Convenţiei

privind prevenirea terorismului. La rândul său, Consiliului Uniunii Europene a

adoptat, în 2002, Decizia-cadru privind lupta împotriva terorismului, care vizează

implementarea, în dreptul intern al statelor membre, a măsurilor de luptă împotriva

terorismului internaţional.

În dreptul românesc, reprimarea terorismului internaţional a constituit o

preocupare prioritară. În afară de ratificarea celor 13 convenţii şi protocoale vizând

reprimarea unor forme particulare de terorism şi a Convenţiei europene pentru

reprimarea terorismului, a implementării unor rezoluţii ale Consiliului de

Securitate al ONU prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, au fost elaborate

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 141/2001 pentru sancţionarea unor acte de

terorism şi a unor fapte de încălcare a ordinii publice, apoi Legea nr. 535/2004

Page 9: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

3

pentru prevenirea şi combaterea terorismului şi noul Cod penal – Legea nr.

301/2004, ce urmează să intre în vigoare la 1 septembrie 2009 şi care, în Titlul IV

– „Crime şi delicte de terorism”, conţine dispoziţii precise vizând incriminarea

tuturor actelor de terorism.

Activitatea de prevenire şi combatere a terorismului, bine organizată atât

sub raport legislativ, cât şi instituţional, a avut în vedere, cu prioritate, formele

„convenţionale” de terorism (atentate cu explozivi, luarea de ostatici etc.). De

altfel, Strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului, aprobată de

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în aprilie 2002, are la bază Strategia de

securitate naţională a României din anul 2001, în care ameninţarea terorismului cu

arme de distrugere în masă nu era marcată la dimensiunile şi cu îngrijorarea care

preocupă în momentul de faţă întreaga lume civilizată, aşa cum, de altfel, sunt

subliniate în Strategia de securitate naţională a României din anul 2006.

După cum este cunoscut, atentatele teroriste cu arme de distrugere în masă

pot avea consecinţe catastrofale prin provocarea unui număr mare de pierderi de

vieţi omeneşti, îmbolnăviri sau vătămări, prin distrugeri materiale devastatoare, cât

şi prin crearea unui puternic sentiment de panică în rândul populaţiei, care poate

determina grave tulburări ale securităţii şi ordinii publice şi perturbarea funcţiilor

administraţiei publice. Managementul acestor consecinţe necesită măsuri imediate

şi complexe pentru diminuarea şi înlăturarea lor.

Sistemul românesc de management al situaţiilor de urgenţă, foarte bine

organizat în plan legislativ, a fost conceput, în special, pentru catastrofe naturale

sau generate de accidente industriale. Managementul consecinţelor unor eventuale

atentate teroriste cu arme de distrugere în masă are un specific aparte, determinat

de particularităţile efectelor acestor arme.

În contextul prezentat, teza de doctorat intitulată Terorismul cu arme de

distrugere în masă este de maximă actualitate şi importanţă.

Faţă de ameninţarea la adresa securităţii naţionale, a securităţii publice şi

siguranţei cetăţeanului pe care o reprezintă folosirea armelor de distrugere în masă

în atentate teroriste, în cercetarea ştiinţifică concretizată prin teza de doctorat

mi-am propus să analizez în ce măsură organizarea în România a activităţilor de

prevenire şi combatere a terorismului, de management al crizelor şi al situaţiilor de

urgenţă este capabilă să prevină, să combată şi să gestioneze consecinţele unor

asemenea atentate teroriste.

Stabilirea măsurilor oportune de prevenire şi combatere a unor atentate

teroriste cu folosirea armelor de distrugere în masă, precum şi de limitare a

urmărilor distructive în situaţii în care astfel de atentate s-au produs, presupune

cunoaşterea, sub toate aspectele, a caracteristicilor diferitelor categorii de astfel de

arme şi efectele întrebuinţării acestora. De aceea, mi-am propus să studiez şi să

prezint succint principalele tipuri de arme nucleare, radiologice, biologice şi

chimice şi efectele acestora asupra organismului uman, dar şi asupra bunurilor şi

mediului.

Page 10: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

4

Reprimarea terorismului internaţional, inclusiv a celui cu arme de distrugere

în masă, presupune existenţa unui cadru juridic cuprinzător şi eficient, care să

prevină şi să condamne orice formă de manifestare a acestui flagel.

În teza de doctorat mi-am propus să analizez în ce măsură instrumentele

juridice existente în dreptul internaţional, european şi în cel intern sunt în măsură

să prevină şi să combată terorismul cu arme de distrugere în masă.

De asemenea, am considerat deosebit de importantă analiza capacităţilor

Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului, ca şi a Sistemului

de Management al Situaţiilor de Urgenţă de a preveni şi a combate această formă

specială de terorism, terorismul cu arme de distrugere în masă, de a limita şi a

înlătura consecinţele atentatelor, când acestea nu au putut fi prevenite.

În acest cadru, mi-am propus să evidenţiez rolul Ministerului Internelor şi

Reformei Administrative în prevenirea şi combaterea terorismului cu arme de

distrugere în masă, în managementul consecinţelor atacului terorist cu astfel de

arme, inclusiv pentru restabilirea securităţii şi ordinii publice şi pentru asigurarea

siguranţei cetăţeanului, ce ar putea fi grav deteriorate.

Desigur, finalitatea cercetării ştiinţifice pe care mi-am propus-o,

concretizată prin teza de doctorat, o constituie formularea unor sugestii şi

propuneri vizând perfecţionarea cadrului normativ şi a organizării activităţilor de

prevenire şi combatere a terorismului, a managementului crizei şi situaţiilor de

urgenţă, a eficienţei acţiunilor structurilor Ministerului Internelor şi Reformei

Administrative pentru a răspunde celei mai grave ameninţări la adresa securităţii

naţionale, terorismul cu arme de distrugere în masă.

Page 11: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

5

1.1. ARMELE DE DISTRUGERE ÎN MASĂ ŞI

EFECTELE ÎNTREBUINŢĂRII ACESTORA

1.1.1. DEFINIŢIA ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

Definiţia armelor de distrugere în masă a fost adoptată, la 12 august 1948,

în comisia de armamente din cadrul ONU1 şi confirmată prin Rezoluţia Adunării

Generale nr. 32/84B din 12 decembrie 1977. Aceasta lua în considerare „armele

explozive atomice2, arme cu material radioactiv, arme letale chimice şi biologice şi

alte arme ce vor fi dezvoltate în viitor, care vor avea caracteristici comparabile, ca

efect de distrugere, cu cele ale bombei atomice sau ale armelor menţionate

anterior”3.

În doctrina militară, armele de distrugere în masă sunt definite ca mijloace

de luptă capabile de mari distrugeri şi/sau folosite în aşa fel încât să producă un

număr mare de pierderi în personal.

În esenţă, sunt incluse astăzi în categoria armelor de distrugere în masă:

armele nucleare, inclusiv cele radiologice, armele biologice şi armele chimice. De

asemenea, împreună cu acestea, sunt luate în considerare şi rachetele de transport

la ţintă.

Armele de distrugere în masă se încadrează în categoria armelor interzise în

război, pe baza criteriilor consacrate în dreptul internaţional umanitar pentru

interzicerea metodelor şi mijloacelor de război care: au efecte nediscriminatorii,

afectând atât obiectivele militare, cât şi populaţia civilă şi bunurile cu caracter

civil; produc rău superfluu; au efecte extinse, grave şi durabile asupra mediului

natural.

Astfel, armele nucleare, radiologice, biologice şi chimice se înscriu în

categoria mijloacelor şi metodelor de război cu efect nediscriminatoriu. Efectele

acestora se manifestă în aceeaşi măsură asupra combatanţilor şi obiectivelor

1 Horia Dogaru – Dicţionar. Armele de distrugere în masă, Revista română de drept umanitar, anul XI, 2003, nr. 2

(45), p. 28; 2 La apariţia primelor arme nucleare (1945), acestea au fost denumite „bombe atomice” sau „arme atomice”. Având în

vedere că aceste arme au la bază reacţii nucleare, ulterior au fost denumite „arme nucleare”. 3 Johan Rautenbach – Legal Rights and Obligations Under the Chemical Weapons Convention, OPCW, Haga, 1996,

p. 4;

Capitolul ARMELE DE DISTRUGERE ÎN MASĂ – POTENŢALE

MIJLOACE ALE ACŢIUNILOR TERORISTE

1

Page 12: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

6

militare, ca şi asupra populaţiei civile şi bunurilor cu caracter civil. De asemenea,

armele de distrugere în masă, prin efectele lor majore asupra oamenilor, dar şi

asupra animalelor, vegetaţiei, construcţiilor şi altor bunuri, pot fi considerate şi ca

mijloace şi metode de război care produc rău superfluu sau care au efecte extinse,

grave şi durabile asupra mediului natural.

Deci, folosirea în război a armelor de distrugere în masă este incompatibilă

cu principiile fundamentale ale dreptului internaţional umanitar.

1.1.2. ARMELE NUCLEARE

1.1.2.1. Evoluţia armelor nucleare

Descoperirile din domeniul fizicii nucleare, în deceniul al patrulea al

secolului XX au permis ca încă de la începutul celui de Al Doilea Război Mondial,

atât în Germania, cât şi în Marea Britanie şi SUA să fie lansate proiecte de

dezvoltare a unor arme bazate pe fenomenul de fisiune a uraniului – 235.

Principalele momente ale evoluției armelor nucleare, marcate în teză, sunt:

La 16 iulie 1945, în deşertul de la Nord de Alamogardo, statul New

Mexico, a avut loc prima experienţă, cu numele de cod Trinity, cu o armă nucleară

având echivalentul a 19 kilotone trotil, numită The Gadget.

La 6 august 1945, o încărcătură nucleară bazată pe fisiunea uraniului –

235, numită Little Boy, a fost lansată asupra oraşului japonez Hiroshima, iar la 9

august 1945, o încărcătură nucleară bazată pe fisiunea plutoniului – 239, intitulată

Fat Man, a fost lansată asupra oraşului Nagasaki. În aceste bombardamente au

murit imediat, datorită arsurilor, bolii provocate de radiaţii şi traumatismelor, peste

100.000 oameni, majoritatea civili. Mai multe zeci de mii de persoane au murit

ulterior, datorită bolii de iradiaţie şi cancerelor provocate de aceasta.

Sovieticii au experimentat prima încărcătură bazată pe fisiune nucleară,

la 29 august 1949, în Kazahstan.

Experimentarea prototipului primei bombe termonucleare a avut loc la 1

noiembrie 1952 în insula Eluegelab, atolul Eniwetoc din Insulele Marshall. Energia

exploziei a fost de 450 ori mai mare decât cea a exploziei produse la Hiroshima.

Insula a fost distrusă, producându-se un crater sub apă cu un diametru de 1,9

kilometri şi o adâncime de 50 metri.

Sovieticii au experimentat primul lor prototip de bombă termonucleară

la 12 august 1953.

La 28 februarie 1954, SUA au experimentat prima încărcătură

termonucleară sub formă de armă (bombă). Explozia a provocat contaminarea

radioactivă a unei suprafeţe de peste 18000 kilometri pătraţi, incluzând insulele

Marshall, precum şi pescarii şi peştele unui vas de pescuit japonez. Populaţia

insulelor contaminate a trebuit să fie evacuată.

Ulterior, alte state au desfăşurat cercetări şi s-au dotat cu arme nucleare:

Marea Britanie (1952), Franţa (1960), China (1964).

Page 13: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

7

Mai recent, două state asiatice, India (1974) şi Pakistanul (1998),

nesemnatare ale Tratatului de neproliferare, au intrat în cursa înarmărilor nucleare.

În prezent, alte două state, Coreea de Nord şi Iranul sunt suspectate că

au preocupări în legătură cu producerea şi dotarea cu arme nucleare.

1.1.2.2. Definirea şi tipologia armelor nucleare

Arma nucleară este un mijloc de distrugere în masă ce se bazează pe

acţiunea distructivă a imensei cantităţi de energie degajată în timpul exploziei

nucleare. Ea produce, în timp scurt, grave afecţiuni şi chiar moartea oamenilor şi

animalelor, distrugeri mari clădirilor şi autovehiculelor1.

Încărcăturile nucleare, în funcţie de natura reacţiilor pe care se bazează, sunt

de trei categorii:

încărcături nucleare de fisiune, bazate pe reacţia de fisiune (ruperea

nucleelor de uraniu–235 sau plutoniu–239);

încărcături termonucleare, bazate pe reacţia de fuziune (combinare) a

nucleelor de deuteriu sau tritiu (izotopi ai hidrogenului) sau a deuterurii de litiu;

încărcături nucleare combinate, care se bazează pe succesiunea a trei

reacţii nucleare: fisiunea uraniului–235 sau a plutoniului–239, fuziunea deuterurii

de litiu şi fisiunea învelişului de uraniu-238 sub acţiunea neutronilor rapizi rezultaţi

din treapta a doua.

O variantă a încărcăturii de fisiune de mic calibru, cu o construcţie specială,

la care unda de şoc este foarte mică, a fost numită bombă cu neutroni.

De asemenea, o altă variantă de încărcătură de fisiune, valiza nucleară

reprezintă un dispozitiv nuclear miniaturizat, creat special pentru scopuri

subversive sau diversioniste2.

S-au realizat muniţii nucleare cu puteri de câteva mii de ori mai mari decât

ale celor folosite în 1945 la Hiroshima şi Nagasaki.

1.1.2.3. Efectele distructive ale exploziilor nucleare

Unda de şoc reprezintă principalul factor distructiv al exploziei nucleare,

efectele fiind mai mari decât ale celorlalţi factori, iar protecţia împotriva sa fiind

mai greu de realizat.

În esenţă, unda de şoc reprezintă comprimarea bruscă a aerului, care se

propagă de la centrul exploziei în toate direcţiile, cu viteză supersonică. Acţiunea

distructivă a acesteia este determinată, în principal, de suprapresiunea în frontul

undei de şoc şi de timpul de acţiune al undei de şoc.

1 Joseph Cirincione, Jon B. Wolfsthal, Miriam Rajkumar – Deadly Arsenals. Nuclear, Biological and Chemical

Threats, Carnegie Endowment for International Peace, Washington DC, 2005, p. 45 – 55; 2 Nikolai Sokov, William C. Potter – „Suitcase Nukes” A Reassessment, 23 September 2002,

http://cns.miis.edu/pubs/week/020903.htm Isabella Alexandrescu – „Valiza nucleară” a lui Bin Laden ţine lumea

cu sufletul la gură, Evenimentul zilei, 27 noiembrie 2001, p. 7;

Page 14: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

8

Unda de şoc acţionează asupra oamenilor, fie direct, ca urmare a creşterii

instantanee a presiunii aerului în momentul ajungerii undei, fie indirect, prin

acţiunea de distrugere a construcţiilor, dărâmării copacilor etc.

Acţiunea directă a undei de şoc provoacă dereglări funcţionale ale unor

organe interne, traumatisme craniene, fracturi ale membrelor, până la traumatisme

ale creierului care duc la pierderea îndelungată a conștienței, vătămări ale

organelor din cavitatea toracică şi abdominală, fracturi, hemoragii pe nas şi urechi

şi chiar moartea.

În unele cazuri, în general în localităţi, acţiunea indirectă a undei de şoc

poate avea efecte mai grave asupra oamenilor, datorită distrugerii clădirilor.

Unda de şoc constituie principalul factor distructiv al construcţiilor.

Lucrările subterane, inclusiv cele de termoficare, canalizare, alimentare cu apă sau

cu gaze sunt afectate de undele seismice ale exploziei nucleare.

Emisiunea de lumină este o radiaţie electromagnetică ce cuprinde

domeniile ultraviolet, vizibil şi infraroşu ale spectrului. Este generată de zona

luminoasă a exploziei nucleare. Se propagă prin aer în linie dreaptă, cu viteza de

300.000 km/s.

Energia emisiunii de lumină ce se absoarbe de materialul suprafeţei pe care

cade se transformă în energie termică, încălzind obiectul respectiv. Încălzirea

materialelor poate fi atât de puternică, încât să producă deteriorarea, topirea,

carbonizarea sau incendierea acestora. Un efect major al emisiunii de lumină îl

reprezintă incendiile ce se produc în oraşe, păduri şi culturi agricole.

Arsurile pielii de sub îmbrăcăminte au loc ca urmare a încălzirii acesteia,

care poate chiar să se topească (cea din fibre sintetice) sau să se aprindă.

Îmbrăcămintea din bumbac sau lână oferă o protecţie mai bună faţă de emisiunea

de lumină.

Gravitatea vătămării persoanelor este determinată, în afară de gradul arsurii

şi de mărimea suprafeţei afectate şi de locul acesteia.

Emisiunea de lumină afectează în mare măsură ochii persoanelor,

determinând orbirea temporară şi chiar arsuri ale retinei.

Efectele emisiunii de lumină se pot manifesta, în funcţie de calibrul

încărcăturii care a provocat explozia, până la distanţe de kilometri şi chiar zeci de

kilometri.

Radiaţia penetrantă este un flux de radiaţii gama şi neutroni emis din zona

exploziei nucleare în mediul înconjurător. Se propagă prin aer, la sute de metri şi

chiar kilometri, ionizând atomii din aer şi din materialele întâlnite.

Prin ionizarea atomilor din celulele ţesuturilor vii se produc procese

biologice care determină perturbarea funcţiilor vitale ale unor organe interne şi

apariţia bolii de iradiaţie1.

Gravitatea bolii este determinată de doza de radiaţie absorbită, caracterul

iradierii (generală sau localizată pe anumite porţiuni ale corpului), durata iradierii,

1 Sasu Arcadie, Omul şi radiaţiile, Editura Ministerului Apărării Naţionale, Bucureşti, 1980;

Page 15: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

9

precum şi de starea şi sensibilitatea organismului. În funcție de gravitatea sa, boala

de iradiație are patru grade.

De subliniat că, în momentul iradierii, omul nu simte nici o senzaţie sau

durere.

În teză sunt prezentate dozele echivalente la care apar cele 4 grade ale bolii

de iradiație, simptomatologia și șansele de vindecare/supraviețuire în fiecare dintre

acestea.

Contaminarea radioactivă. Principala sursă de contaminare radioactivă a

mediului înconjurător o constituie produsele radioactive ale reacţiilor nucleare.

Fragmentele de fisiune reprezintă un amestec complex de substanţe radioactive,

circa 200 izotopi, care se dezintegrează cu emiterea de radiaţii beta şi gama.

O altă sursă de contaminare o reprezintă substanţele radioactive formate în

sol şi în diferite obiecte din zona exploziei, ca urmare a captării neutronilor de

către nucleele elementelor chimice componente (sodiu, aluminiu, calciu etc.).

Dezintegrarea acestor substanţe radioactive este însoţită de emisii alfa, beta şi

gama.

În cazul exploziei la suprafaţa pământului, se formează o coloană mare de

praf, unită cu norul exploziei, aşa numita ciupercă radioactivă. Norul este purtat de

vânt pe distanțe foarte mari. Din el, pe timpul deplasării, se depun pe sol şi pe

obiecte particule radioactive, provocând o contaminare pe zone foarte întinse, până

la zeci şi chiar sute de kilometri.

Substanţele radioactive îşi exercită acţiunea nocivă asupra organismului

uman, atât de la distanţă, prin iradiere externă, cât şi prin depunerea pe piele sau

pătrunderea în organism (inhalare, ingerare, contactul cu rănile deschise).

O particularitate a substanţelor radioactive este faptul că sunt lipsite de

miros şi de gust, prezenţa lor putând fi pusă în evidenţă doar cu ajutorul aparaturii

specializate, numită aparatură dozimetrică.

Impulsul electromagnetic. Fluxurile de electroni generate la explozia

nucleară, precum şi ionizarea atomilor din mediu ca urmare a emisiunilor de

neutroni şi radiaţii gama, generează câmpuri electrice şi magnetice de scurtă

durată, care constituie impulsul electromagnetic al exploziei nucleare. Acesta

acţionează distructiv pe distanţe de câţiva kilometri în jurul centrului exploziei, dar

perturbă comunicaţiile radio şi funcţionarea diferitelor tipuri de aparatură

electronică pe distanţe mult mai mari.

Cele mai expuse sunt atât sistemele de comunicaţii radio, cât şi cele prin

cablu.

1.1.2.4 Armele radiologice

Armele radiologice reprezintă o variantă a armelor nucleare, caracterizată

doar prin unul din efectele acestora: contaminarea radioactivă. În esenţă, este vorba

de diseminarea în atmosferă, pe sol sau în apă a substanţelor radioactive, de regulă

deşeuri de la centralele nuclearo-electrice, cu ajutorul unor explozivi sau a altor

procedee.

Page 16: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

10

Așa numitele, bombe radiologice, sau dispozitive explozive de dispersare a

materialelor radioactive ori „bombe murdare” sunt în atenţia unor entităţi teroriste.

O bombă murdară este alcătuită dintr-un miez de exploziv convenţional puternic şi

dintr-un înveliş din material radioactiv nefisionabil (impur, sub masa critică

necesară producerii fisiunii nucleare). La detonaţia explozivului se produce

dispersarea materialului radioactiv, care provoacă o puternică contaminare

radioactivă pe suprafeţe întinse.

Un raport prezentat Senatului SUA în anul 2002 cu privire la efectele

atentatelor cu arme radiologice (bombe murdare) menţionează că acestea pot fi

catastrofale pe termen lung. Raportul evaluează pagubele provocate de un atentat

cu bombă radiologică într-un oraş precum New York, la mii de miliarde de dolari

şi posibilitatea demolării şi evacuării zonei în cazul unei rate ridicate a

îmbolnăvirilor de cancer.

1.1.2.5. Situaţia arsenalelor nucleare

Este prezentată situaţia arsenalelor nucleare existente în lume, așa cum este

evaluată în literatura de specialitate, în următoarele state deținătoare1: China,

Franța, India, Israel, Marea Britanie, Pakistan, Rusia și Statele Unite ale Americii.

Conform Tratatului SORT, semnat între Rusia și SUA la Moscova, în mai

2002, numărul încărcăturilor nucleare, va fi redus, până în 2012, la 1700 – 2200 de

fiecare parte.

Numărul încărcăturilor nucleare ale statelor posesoare de astfel de arme se

estimează la peste 20.000, din care aproape 17.500 operaţionale.

Datorită tratatelor bilaterale de reducere a arsenalelor nucleare strategice ale

Rusiei şi SUA2, dar şi procesului de uzură morală, numărul încărcăturilor nucleare

a scăzut semnificativ în ultimele două decenii. Astfel, din 65.000 încărcături

nucleare active, în 1985 acestea au scăzut la aproximativ 20.000 în 2002.

Având în vedere puterea de explozie a încărcăturilor nucleare existente,

precum şi perfecţionarea continuă a mijloacelor de transport la ţintă, în special a

rachetelor strategice, nu se poate concluziona că reducerea numărului de

încărcături nucleare reprezintă şi o reducere semnificativă a ameninţării nucleare.

1.1.3. ARMELE BIOLOGICE

1.1.3.1 Istoricul dezvoltării şi folosirii armelor biologice

Atacuri cu arme biologice, atât în campanii militare, cât şi în acţiuni

teroriste, s-au produs pe tot parcursul istoriei.

1 Benjamin Friedman, Jillian Hayes – The World’s Nuclear Arsenals, Center for Defense Information, Washington

D.C., 2003, http://www.cdi.org/issues/nukef&f/database/nukearsenals.cfm; Joseph Cirincione, Jon B. Wolfsthal,

Miriam Rajkumar, op. cit., p. 8; 2 Tratatul START – 2 a prevăzut limitarea, arsenalelor Rusiei şi SUA la 3500 încărcături nucleare strategice. Semnat în

ianuarie 1993, acesta a fost ratificat de SUA în septembrie în 1997 şi de Rusia în aprilie 2000, a fost declarat nul de

către Federaţia Rusă în iunie 2002.

Page 17: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

11

Sunt menţionate astfel de acțiuni încă din secolul VI î.H1.

În conflictele armate din Evul Mediu s-a practicat o formă rudimentară, dar

deosebit de eficientă de război biologic: provocarea epidemiilor în rândul armatei

inamice prin împrăştierea în rândul acesteia a unor cadavre sau obiecte ale unor

bolnavi de boli contagioase. Astfel, în 1346, hoardele tătare au cucerit cetatea

Kaffa2 (astăzi, Feodosia) din Crimeea, aruncând în interiorul zidurilor acesteia

cadavrele unor bolnavi de ciumă. Există părerea pertinentă că pandemia de ciumă

care a cuprins întreaga Europă în jurul anului 1350 şi a provocat moartea a 25

milioane oameni, circa o treime din populaţia ţărilor de pe întreg continentul, a fost

adusă de genovezii refugiaţi din Kaffa.

Primul Război Mondial a fost marcat de numeroase epidemii (rujeolă, gripă,

febră tifoidă) care au produs imense pierderi de vieţi, atât în rândul combatanţilor,

cât şi al populaţiei civile, multe din cauze naturale datorate condiţiilor precare de

trai generate de război, dar altele datorate folosirii armelor biologice. De altfel,

diferenţierea epidemiilor naturale de cele provocate de folosirea armelor biologice

reprezintă o problemă deosebit de dificilă, chiar pentru specialiştii din domeniul

microbiologiei.

În teză sunt citate mai multe acţiuni de contaminare biologică desfășurate de

agenți Germaniei în campania Primului Război Mondial. Între acestea, este

menționat faptul că Institutul de Bacteriologie din București a identificat Bacillus

anthracis în culturile confiscate de la Legaţia Germaniei, destinate contaminării

ovinelor ce urmau a fi exportate în Rusia3. De asemenea, mai este menţionată

folosirea de către Germania a armelor biologice (antrax, răpciugă) în acţiuni de

sabotaj în Spania (antrax la oameni) şi în România (răpciugă la cai)4.

De o cruzime cu totul ieşită din comun au fost acţiunile întreprinse de

japonezi în domeniul armelor biologice. În 1938, armata japoneză a contaminat, cu

microbul tifosului, rezervoarele de apă ale sovieticilor din zona de frontieră cu

Manciuria. Epidemia de ciumă bubonică izbucnită în China, întâi în zona

Shanghaiului şi apoi în Manciuria şi care a provocat zeci de mii de victime în

rândul populaţiei chineze, s-a datorat tot acţiunii criminale a japonezilor, care au

utilizat ca vectori ai bacteriei ciumei (Yersinia pestis) purici şi şobolani.

Suspiciunile că Germania dezvoltă un program de producere şi dotare cu

arme biologice au stimulat realizarea de astfel de programe în principalele state ale

coaliţiei antihitleriste.

În Marea Britanie, la Porton Down, s-a înfiinţat, în 1940, un laborator de

cercetări în domeniul armelor biologice. Au fost realizate experimentări cu

Bacillus anthracis pe ovine, în insula Gruinard din nord-vestul Scoţiei. De

menţionat că solul insulei a rămas contaminat mulţi ani, în 1979 luându-se măsura

1 Andrew Lloyd, Peter Matheus – Bioterorismul – flagelul mileniului III, Editura Hiparion, Cluj-Napoca, 2002, p. 26 –

27; 2 General de brigadă dr. Nicolae Popescu, colonel (r) prof. Mihail Grigorescu – Istoria Chimiei militare româneşti,

1917 – 2005, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2005, p. 48; 3 General de brigadă dr. Nicolae Popescu, colonel (r) prof. Mihail Grigorescu, op. cit., p. 48; 4 Idem, p. 49;

Page 18: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

12

decontaminării acesteia, dar abia în 1988 insula a putut fi declarată decontaminată

de antrax.

În SUA, în 1942 s-a început un program de cercetare în domeniul armelor

biologice, la Camp Detrick.

Deşi s-au făcut cercetări şi investiţii serioase în principalele ţări combatante,

în cel de Al Doilea Război Mondial armele biologice nu au fost folosite. Au existat

doar acuzaţii reciproce fără, însă, a fi confirmate. La sfârşitul războiului s-a

constatat că arsenalele biologice realizate, încorporând tehnici de dispersare, ar fi

putut declanşa mari epidemi.

După cel de Al Doilea Război Mondial, preocupările privind dezvoltarea

armelor biologice au continuat în multe ţări, între care Uniunea Sovietică şi Statele

Unite, aceste arme fiind considerate atât o alternativă, cât şi o completare a armelor

nucleare.

Este semnificativă declanşarea unei epidemii de antrax, în 1980, la

Sverdlovsk (astăzi Ecaterinburg), când au murit 68 persoane1. Deşi, pe moment,

autorităţile sovietice au justificat apariţia epidemiei prin consumul de carne

infectată procurată de pe piaţa neagră, după dezintegrarea Uniunii Sovietice

administraţia Elţîn a recunoscut că epidemia s-a datorat unui accident la un

laborator militar. În context, Rusia a anunţat, în 1992, sistarea programului de

dezvoltare a armelor biologice2.

Şi Irakul a dezvoltat un program considerabil de producere a armelor

biologice. Comisia de control a ONU, UNSCOM, a luat cunoştinţă în 1997 că

Irakul a produs culturi de toxină botulinică, bacili de antrax, de aflatoxină şi alţi

agenţi patogeni3.

În 1991, în timpul Primului Război din Golf, Irakul dispunea de 191 rachete

încărcate cu toxină botulinică şi cultură de bacili de antrax, îndreptate către Israel şi

Arabia Saudită. Riscul unei riposte nucleare din partea Israelului l-a făcut pe

Saddam Hussein să renunţe la folosirea acestor arme biologice.

În condiţiile în care Convenţia cu privire la interzicerea perfecţionării,

producţiei şi stocării armelor bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi la

distrugerea lor nu cuprinde prevederi referitoare la controlul implementării sale,

încă de la începutul anilor ’80 unele state au finanţat noi cercetări în domeniul

armelor biologice, vizând realizarea de agenţi patogeni inteligenţi, care să

acţioneze selectiv (pe criterii de apartenenţă rasială, etnică sau socială), disimulat

(cu perioade de latenţă foarte mari) sau supereficienţi (cu rezistenţă crescută la

terapiile cunoscute).

În Uniunea Sovietică, tot în anii ’80, a fost modificată bacteria Yersinia

pestis pentru a rezista la tratamentul cu antibiotice. Noul tip de ciumă provocată,

numită „ciuma roşie”, are un efect distructiv foarte mare, fiind rebelă la medicaţie4.

1 Andrew Lloyd, Peter Matheus, op. cit., p. 66 – 67; 2 Susan K. Lewis – History of Biowarfare, http://www.pbs.org/wgbh/nova/bioterror/history.html; 3 General de brigadă dr. Nicolae Popescu, colonel (r) prof. Mihail Grigorescu, op. cit., p. 53; 4 General de brigadă dr. Nicolae Popescu, colonel (r) prof. Mihail Grigorescu, op. cit., p. 57;

Page 19: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

13

Tot în URSS au fost cercetate şi realizate bacterii de „antrax cu virulenţă sporită”,

rezistente la antibioticele obişnuite1.

Armele biologice au intrat şi în atenţia entităţilor teroriste2.

Sunt cunoscute tentativele de folosire a bacililor de antrax şi a toxinei

botulinice de către secta Aum Shinrikyo în 8 atentate desfăşurate pe teritoriul

Japoniei în perioada 1990 - 19953.

În ultima parte a anului 2001, după atentatele teroriste de la 11 septembrie,

Statele Unite au fost terorizate de atacurile cu plicuri conţinând bacili de antrax sau

praf alb inert. Au contractat boala (antrax) 23 persoane, din care 5 au decedat,

producându-se o îngrijorare generală şi chiar panică4.

Preocupările unor state, în special din Orientul Mijlociu, ca şi ale unor

entităţi teroriste pentru producerea sau dobândirea armelor biologice îngrijorează

în mai mare măsură şi datorită faptului că după destrămarea URSS, parte din

cercetătorii care au participat la programul dezvoltat în cadrul complexului

Biopreparat, rămânând fără ocupaţie şi surse de venit, au părăsit ţara, putând fi

angrenaţi în activităţi subversive5.

1.1.3.2. Definirea şi clasificarea armelor biologice

Armele biologice sunt definite de două elemente, considerate separat sau

împreună:

materiale conţinând agenţi biologici sau toxine, indiferent de originea

lor sau de metoda de producere, de tipuri şi în cantităţi care nu se justifică pentru

scopuri profilactice, de protecţie sau alte scopuri paşnice;

armament, dispozitive sau mijloace de dispersare destinate întrebuinţării

agenţilor biologici sau toxinelor pentru scopuri ostile sau în conflicte armate6.

Agenţii biologici sunt definiţi ca microorganisme sau alte organisme,

indiferent dacă sunt naturale sau modificate genetic, care pot cauza moartea,

îmbolnăvirea şi/sau incapacitatea la om şi animale sau care pot cauza moartea,

îmbolnăvirea sau vătămarea la plante.

Toxinele sunt compuşi toxici produşi de microorganisme, animale sau

plante, indiferent de metoda de producere şi dacă sunt naturale sau modificate, care

provoacă moartea, îmbolnăvirea sau alte vătămări fiinţelor umane, animalelor sau

plantelor.

Din definiţia agenţilor biologici rezultă că ei pot fi microorganisme sau alte

organisme. Microorganismele care produc moartea, îmbolnăvirea sau incapacitarea

1 Jonathan B. Tucker – Biological Weapons in the Former Soviet Union: An Interview with Dr. Kenneth Alibek, The

Nonproliferation Review/Spring-Summer, 1999, p. 1 – 10; Andrew Lloyd, Peter Matheus, op. cit., p. 67 – 70; 2 Laxi Krock – Global Guide to Bioweapons, http://www.pbs.org/wgbh/nova/bioterror/global.html; 3 Horia Dogaru – Bioterorismul, Revista română de drept umanitar, anul X, 2002, nr. 4 (43), p. 10 – 15; 4 John R. Bolton – The US Position on the Biological Weapons Convention: Combating the BW Threat,

http://www.state.gov/t/us/rm/13090.htm; 5 Andrew Lloyd, Peter Matheus, op. cit., p 64 – 65; 6 Grupul de lucru al statelor părţi la Convenţia cu privire la interzicerea perfecţionării, producţiei şi stocării armelor

bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi la distrugerea lor, Raportul sesiunii a XV-a, Geneva, 28 iunie – 23 iulie 1999,

document BWC/Ad Hoc Group/46 din 30 iulie 1999, p. 16 – 17;

Page 20: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

14

(vătămarea) se definesc ca agenţi patogeni. Aceştia, în funcţie de natura

biologică, cuprind: bacterii, rickettsii, fungii, virusuri.

1.1.3.3. Principalele tipuri de arme biologice şi efectele acestora asupra

organismului uman

Principalele tipuri de arme biologice au efecte diferite asupra organismului

uman1. Acestea se prezintă în continuare.

Bacteriile sunt microorganisme monocelulare de diferite forme: sferice

(coci), cilindrice (bacili), spiralate (vibrioni şi spirili), cu nucleu neindividualizat.

Se înmulţesc prin diviziune directă. Sunt răspândite pretutindeni (în sol, în apă, în

aer etc.) şi au un însemnat rol în natură şi în viaţa practică (industria alimentară, a

antibioticelor).

În teză se prezintă simptomatologia, posibilitățile de tratament și șansele de

supraviețuire pentru bolile produse de următoarele bacterii:

Bacillus anthracis, care produce boala numită antrax;

Yersinia pestis, care provoacă ciuma (pesta);

Brucella suis, care provoacă boala numită bruceloză;

Pasturella (sau Francisella) tularensis, care produce boala numită

tularemie sau febra iepurelui;

Sunt enumerate și alte bacterii care pot fi luate în considerare ca potenţiali

agenţi biologici de luptă.

Rickettsii reprezintă un grup de microorganisme intermediare între bacterii

şi virusuri, având însuşiri comune atât cu bacteriile (dimensiune, structură

morfologică, sensibilitate faţă de antibiotice), cât şi cu virusurile (parazitism

obligatoriu, capacitatea de a fi cultivate numai în celule vii şi filtrabilitate la unele

specii). Produc, la om şi animale, boli numite rickettsioze.

În teză se prezintă simptomatologia și tratamentul pentru boala numită febra

Q, produsă de Coxiella burnetti.

Virusurile reprezintă cele mai simple forme de viaţă, incomplet organizate,

având dimensiuni foarte mici (de ordinul 8 – 10 până la 250 – 500 microni). Se

înmulţesc numai în celule vii, în organism sau în medii de cultură care conţin

asemenea celule.

Constituie agenţii patogeni ai bolilor numite generic viroze. În general,

virusurile conferă imunitate.

Se prezintă simptomatologia și tratamentul virozelor produse de

următoarele virusuri:

Virusul variolei, care provoacă variola sau vărsatul;

Virusul encefalitei cabaline venezueliene (VEE);

Virusul febrei galbene.

Sunt enumerate și alte virusuri considerate potenţiali agenţi biologici de

luptă.

1 Joseph Cirincione, Jon B. Wolfsthal, Miriam Rajkumar, op. cit., p. 69 – 76;

Page 21: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

15

Toxinele sunt substanţe toxice, în general de natură proteică, produse de

bacterii, de unele animale (de ex. veninul de şarpe sau de scorpion) sau de plante

(de ex. ricina, existentă în seminţele de ricin).

Se prezintă efectele următoarelor toxine:

Saxitoxina, care este produsă de o specie de alge;

Toxina botulinică, care este produsă de o bacterie Clostridium botulinum

și provoacă boala numită botulism;

Ricina, care este conţinută în boabele de ricin. Este extrem de toxică la

doze foarte mici, de ordinul 0,2 – 0,3 mg;

Enterotoxina stafilococică B este produsă de Stafilococus aureus;

Micotoxina tricotecene, numită şi T2, care este produsă de mucegaiurile

tip fusarium

Sunt enumerate și alte toxine, potenţiale arme biologice.

1.1.4. ARMELE CHIMICE

1.1.4.1. Definiţia armelor chimice

Armele chimice sunt definite de Convenţia privind interzicerea acestora,

prin următoarele elemente, luate împreună sau separat1:

1. substanţe toxice şi precursorii lor, cu excepţia celor destinate unor

scopuri neinterzise de Convenţie, atât timp cât tipurile şi cantităţile sunt conforme

cu asemenea scopuri;

2. muniţii şi dispozitive concepute special pentru a provoca moartea sau

alte vătămări, prin acţiunea toxică a substanţelor toxice (definite în primul

element), care ar fi eliberate ca urmare a folosirii unor asemenea muniţii şi

dispozitive;

3. orice echipament conceput special pentru a fi utilizat în legătură directă

cu folosirea muniţiilor şi dispozitivelor (definite în al doilea element).

În legătură cu definiţia armelor chimice, este de subliniat că, aşa cum

rezultă din primul element al acesteia, nu sunt considerate arme chimice

substanţele toxice şi precursorii care sunt destinate unor scopuri neinterzise, dacă

tipurile şi cantităţile sunt conforme cu asemenea scopuri.

Scopurile neinterzise de Convenţie sunt:

a) scopuri industriale, agricole, de cercetare, medicale, farmaceutice sau

alte scopuri paşnice;

b) scopuri de protecţie, anume acele scopuri în relaţie directă cu protecţia

împotriva substanţelor toxice şi cu protecţia împotriva armelor chimice;

c) scopuri militare care nu au legătură cu utilizarea armelor chimice şi nu

depind de utilizarea proprietăţilor toxice ale substanţelor chimice ca metodă de

război;

1 Inspector de poliţie drd. Horia Dogaru – Consideraţii privind definirea armelor chimice, Revista Apărarea NBC,

Câmpulung Muscel, anul VI (2005), nr. 2 (10), p. 48 – 52;

Page 22: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

16

d) asigurarea respectării legilor, inclusiv combaterea dezordinilor publice.

O grupă de substanţe care, cauzând incapacitatea temporară, satisfac

definiţia substanţelor toxice, dar pe care Convenţia nu le include în categoria

armelor chimice, o reprezintă substanţele (numite şi agenţi) pentru combaterea

dezordinilor publice. Acestea sunt definite ca orice produs chimic, necuprins în

vreo listă, care poate produce rapid, la om, efecte de iritaţie senzorială sau

incapacitate fizică, care dispar la scurt timp după terminarea expunerii1.

Deşi nu le cuprinde în categoria armelor chimice, Convenţia prevede

obligaţia statelor părţi de a nu utiliza substanţele pentru combaterea dezordinilor

publice ca mijloace de război. Ele pot fi utilizate, aşa cum rezultă şi din denumirea

lor, în scopurile neinterzise de Convenţie referitoare la asigurarea respectării

legilor, inclusiv combaterea dezordinilor publice2.

1.1.4.2. Istoricul dezvoltării şi folosirii armelor chimice

Începuturile armelor chimice sunt menţionate încă din timpul războaielor

antice3.

Sunt prezentate diferite situații de folosire a fumurilor înecăcioase sau de

otrăvire a surselor de apă, încă din secolul VI î.H. și apoi, pe parcursul istoriei, în

secolele XII – XVII4.

În epoca modernă, înainte de folosirea substanţelor toxice ca agenţi de

luptă, acestea au fost utilizate pentru combaterea criminalităţii. În Parisul anului

1912, membrii bandei Bonnet, după jafuri armate, susţineau aprige lupte de stradă

cu poliţiştii şi se retrăgeau în catacombe. În faţa acestei situaţii inedite, directorul

laboratorului prefecturii de poliţie a avut ideea de a recurge la o substanţă iritantă

cu efect lacrimogen, care să-i determine pe infractori să iasă din adăpostiri.

Poliţiştii au fost dotaţi cu grenade lacrimogene ce conţineau aproape 20 grame

bromoacetat de etil şi care puteau fi lansate cu ajutorul puştilor. Efectul obţinut a

fost deosebit, ceea ce a impus bromoacetatul de etil în arsenalul chimic al armatei

franceze pentru războiul care se apropia5.

Substanţele iritante au fost de mai multe ori folosite la începutul Primului

Război Mondial; sunt prezentate principalele situații de utilizare.

1 Dr. Tudor Cearapin, Horia Dogaru – Armele neletale bazate pe substanţe chimice şi legitimitatea folosirii acestora,

Revista română de drept umanitar, anul XII, 2004, nr. 2 (49), p. 15 – 18; 2 General maior dr. ing. Ştefan Dogaru, inspector de poliţie drd. Horia Dogaru – Substanţele incapacitante nu pot fi

folosite ca mijloace de război, Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul VI (2005), nr. 1 (9), p. 29 – 32;

General locotenent prof. univ. dr. Tudor Cearapin, inspector de poliţie drd. Horia Dogaru – Legitimitatea folosirii

substanţelor incapacitante ca arme neletale, Buletinul Jandarmeriei Române, nr. 1/2005, Editura Ministerului

Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, p. 51 – 56; 3 Ştefan Dogaru, Horia Dogaru – Convenţia privind interzicerea armelor chimice şi legea internă de aplicare a

prevederilor acesteia, Revista română de drept umanitar, anul VII, 1999, nr. 1 (25), p. 14 – 16; 4 Petre Junie – Arma chimică – din istoria unei triste cariere, Colecția revistei „Lumea”, 1986; 5 Petre Junie, op. cit.; Costin D. Neniţescu, Constantin N. Ionescu – Gaze şi măşti de război, Editura Vremea,

Bucureşti, 1933, p. 10;

Page 23: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

17

Se consideră că războiul chimic a început la 22 aprilie 1915, ora 18.00 când,

pe frontul din Flandra, în localitatea Ypres, Regimentul 35 Pionieri german a lansat

asupra poziţiilor franceze un val de clor, conţinând 180 tone din acest gaz toxic1.

Emisia de clor asupra poziţiilor franceze, care a durat doar 15 minute, a

reprezentat începutul războiului chimic modern2. Efectul produs de acest atac a fost

foarte mare. Surse ale vremii au menţionat că aliaţii au avut în total 15.000 de

„gazaţi”, din care 5.000 morţi şi 5.000 prizonieri, cei mai mulţi făcând parte din

divizia franceză de trupe coloniale.

După acest prim atac, importanţa armelor chimice a fost luată în considerare

de ambele tabere, ceea ce a determinat o rapidă dezvoltare a acestora şi numeroase

situaţii de folosire până la sfârşitul Primului Război Mondial, prezentate în teză.

Cea mai toxică substanţă folosită în Primul Război Mondial a reprezentat-o

iperita, numită astfel de francezi, după numele localităţii Ypres, unde a fost folosită

prima dată de germani, în noaptea de 12/13 iulie 1917, în aceeaşi localitate în care

cu doi ani şi trei luni înainte fusese început războiul chimic.

Primul Război Mondial, care a coincis cu perioada iniţială de dezvoltare a

armelor chimice, a permis şi o primă evaluare a acestui nou mijloc de luptă. Au

fost utilizate, în diferite acţiuni militare, circa 35 substanţe toxice, în total circa

113.000 tone. Numărul victimelor este destul de controversat, diferite surse

avansând cifre de la 800.000 la 1.300.000 oameni.

Armele chimice au fost folosite de către trupele germane, în 1917 şi pe

frontul român3, în teză fiind menționate trei situații în luptele care au precedat

marea bătălie de la Mărășești.

Bilanţul folosirii armelor chimice în Primul Război Mondial a determinat

apariţia a două concluzii şi acţiuni contradictorii.

Pe de o parte, războiul chimic a fost considerat pe cât de producător de

suferinţe îngrozitoare, pe atât de ineficient chiar inutil. Folosirea armelor chimice a

încălcat normele de drept internaţional umanitar existente până în acel moment și a

determinat încheierea Protocolului privind interzicerea folosirii în război a gazelor

asfixiante, toxice sau similare şi a mijloacelor bacteriologice de luptă, semnat la

Geneva la 17 iunie 1925. 4

Pe de altă parte, experţi militari şi ai industriei chimice din multe ţări,

supralicitând „avantajele” armelor chimice, au susţinut utilitatea acestor arme

într-un viitor război. Şi astfel, la numai câţiva ani de la încheierea ostilităţilor

Primului Război Mondial, s-au lansat noi programe de cercetări şi de fabricaţie a

armelor chimice.

1 Petre Junie, op. cit.; 2 Dr. ing. Ştefan Dogaru, Horia Dogaru – Convenţia privind interzicerea armelor chimice şi legea internă de aplicare

a prevederilor acesteia, Revista română de drept umanitar, anul VII, 1999, nr. 1 (25) p. 14 – 21; 3 General maior dr. ing. Ştefan Dogaru – Serviciul chimic în armata română, Revista de istorie militară, nr. 4 (10),

1991, p. 51 – 53; 4 Ştefan Mihai Dogaru, Ph.D. Eng., Horia Dogaru, Ph.D. Candidate – The Threat of Weapons of Mass Destruction in

“Great Humanitarian Issues in the Scientist Debates”, Romanian Association of Humanitarian Law, Vis-Print

Publishing House, Bucharest, 2006, p. 363 – 366;

Page 24: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

18

Sunt menționate descoperirea și producerea, în Germania, a trei substanțe

neurotoxice cu toxicitate foarte ridicată: tabunul, sarinul și somanul.

Perioada dintre cele două războaie mondiale a fost marcată şi de

întrebuinţarea armelor chimice de către Japonia şi Italia împotriva unor inamici

incapabili de apărare şi ripostă, China, respectiv Abisinia (Etiopia).

Perioada interbelică a fost caracterizată în evoluţia armelor chimice prin

pregătiri susţinute, în special în Germania, introducerea în arsenalele chimice a

unor substanţe cu toxicitate foarte ridicată, dar şi eliminarea multor substanţe cu

eficienţă militară redusă. Această evoluţie, precum şi pregătirile pe linia protecţiei

trupelor şi a populaţiei civile, preconizau utilizarea masivă a armelor chimice în

războiul ce se apropia cu paşi repezi. Şi totuşi, unul din paradoxurile celui de Al

Doilea Război Mondial a fost tocmai nefolosirea armelor chimice. În teză sunt

prezentate date care pot constitui o explicație a acestui paradox.

Singura utilizare a armelor chimice în Al Doilea Război Mondial s-a produs

în Extremul Orient, fiind menţionate atacurilor japoneze asupra trupelor chineze.

Deşi, în general, nu au fost folosite în Al Doilea Război Mondial, armele

chimice au rămas în actualitate, perioada postbelică cunoscând numeroase acţiuni

de perfecţionare şi chiar de folosire a acestora.

Pe lângă substanţele supertoxice letale, s-a căutat introducerea în arsenalele

armelor chimice a unor substanţe cu acţiune incapacitantă, care să determine

scoaterea din luptă a militarilor, fără a provoca moartea acestora. În acest sens, a

reţinut atenţia substanţele cu acţiune psihică, precum 3-quiniclidinil-benzilatul,

fabricat în SUA, sub codul BZ și au revenit în actualitate substanţele iritante cu

acţiune deosebit de puternică, între care CS-ul, larg utilizat în Vietnam de către

trupele americane pentru a contracara forţele nord-vietnameze, care acţionau din

adăposturi, sisteme de tunele, galerii sau din junglă1.

În anii ’50, în condiţiile Războiului Rece, a antagonismului dintre cele două

blocuri militare, NATO şi Tratatul de la Varşovia, armele chimice au fost

considerate indispensabile pentru viitor. Nici SUA şi nici URSS nu au fost dispuse

să abandoneze în favoarea celeilalte părţi supremaţia în domeniul războiului

chimic. Stocurile realizate de cele două mari deţinătoare de arme chimice au ajuns

la 29.000 tone substanţe toxice în SUA, respectiv 40.000 tone în URSS2.

În teză se menționează accidentul produs în primăvara anului 1968, în

deșertul statului Utah, în urma căruia s-au împrăştiat în atmosferă 80 kg sarin. În

urma acestui accident, SUA au decis sistarea fabricării substanţelor toxice de luptă

şi interzicerea experimentărilor cu acestea în aer liber. De asemenea, a fost lansat

un ambiţios program de cercetare şi de fabricare a armelor chimice binare3.

O escaladare a războiului chimic s-a produs în timpul conflictului dintre

Iran şi Irak (1980 – 1988), în care Irakul a folosit în diferite acţiuni iperită şi tabun,

provocând pierderi importante trupelor iraniene.

1 Ian R. Kenyon – Chemical Weapons in the Twentieth Century. Their Use and Their Control, The CBW Conventions

Bulletin, no. 48, June 2000, p. 4; 2 Idem, p. 3; 3 Petre Junie, op. cit.;

Page 25: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

19

Un episod de război chimic intens mediatizat, care a sensibilizat opinia

publică internaţională, l-a constituit utilizarea, de către Irak, a armelor chimice, pe

teritoriul său împotriva etnicilor kurzi, la Halabja (1988), care a provocat

numeroase victime din rândul populaţiei civile, în special copii şi femei.

Războiul din Golf (1991) a evidenţiat dimensiunile ameninţării cu folosirea

armelor chimice şi a determinat creşterea eficienţei negocierilor din Conferinţa

pentru dezarmare de la Geneva în vederea finalizării convenţiei privind interzicerea

acestor arme.

Înfrânt în război, Irakul a fost supus unor severe sancţiuni stabilite de

comunitatea internaţională, până la eliminarea completă a capacităţii sale privind

armele de distrugere în masă şi mijloacele de transport la ţintă. Distrugerea

muniţiilor chimice a început în septembrie 1991, iar a substanţelor toxice de luptă

şi precursorilor în septembrie 1992, fiind terminată în 1994. Au fost distruse 690

tone substanţe toxice neuroparalitice şi vezicante (incluzând sarin şi iperită),

precum şi 3.000 tone precursori1.

Armele chimice au intrat şi în atenţia entităţilor teroriste. Acestea au fost

atractive pentru terorişti datorită efectelor catastrofale, costurilor de producere şi de

dispersare sensibil mai mici decât în cazul armelor convenţionale, relativei

facilităţi de procurare şi de disimulare a pregătirii atentatelor2.

Se citeză că în perioada 1975 – 2000 în lume s-au produs 207 situaţii de

terorism cu arme chimice, care s-au soldat cu 2492 intoxicaţi şi 150 decedaţi.

Sunt de notorietate acţiunile sectei japoneze Aum Shinrikyo, care în anii ’90

ai secolului trecut a întreprins peste 20 atentate cu arme chimice, din care cel

produs, la 20 martie 1995, cu sarin, în metroul din Tokio a provocat intoxicarea a

5511 persoane, din care 12 au decedat, 1039 intoxicate grav au necesitat

spitalizare, alte 4460 persoane fiind intoxicate uşor3.

1.1.4.3. Clasificarea substanţelor toxice de luptă

Sunt prezentate trei clasificări mai importante:

clasificarea tactică, din punct de vedere al întrebuinţării pe câmpul de

luptă;

clasificarea fiziologică, din punct de vedere al acţiunii asupra

organismului uman;

clasificarea conform Convenţiei, sub raportul gradului de risc pentru

întrebuinţarea ca armă chimică.

Clasificarea tactică. O primă versiune clasifică substanţele toxice în

substanţe de hărţuire şi substanţe de vătămare4, iar o altă versiune a clasificării

tactice grupează substanţele toxice după criteriul persistenţei lor în mediul

câmpului de luptă: trecătoare, semipersistente şi persistente.

1 Jan R. Kenyon, op. cit., p. 3; 2 General locotenent prof. univ. dr. Tudor Cearapin, inspector de poliţie drd. Horia Dogaru – Terorismul cu arme

chimice – o gravă ameninţare, Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul VI (2005), nr. 1 (9), p. 37 – 44; 3 Horia Dogaru – Terorismul chimic, Revista română de drept umanitar, anul IX, 2001, nr. 3 (38), p. 19 – 21; 4 Ian R. Kenyon,op. cit., p. 1.

Page 26: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

20

Substanţele de hărţuire sau incapacitante sunt destinate să reducă

capacitatea de acţiune a inamicului prin a-l obliga să poarte masca sau să

părăsească adăpostirile. În această categorie se includ substanţele iritante

lacrimogene şi cele strănutătoare.

Substanţele de vătămare vizează scoaterea din luptă prin decese sau prin

incapacitare pe termen lung. În această categorie se includ substanţele vezicante,

neurotoxice, cu acţiune psihică1, sufocante, toxice generale şi toxinele.

Sunt menționate substanțele toxice reprezentative din fiecare categorie.

Clasificarea fiziologică. Clasificarea substanţelor toxice de luptă cea mai

utilizată are în vedere gruparea acestora după acţiunea fiziologică principală asupra

organismului şi după manifestările toxicologice. În baza acestui criteriu, pot fi

luate în considerare 8 grupe de substanţe toxice şi anume: vezicante, neurotoxice,

cu acţiune psihică, sufocante, toxice generale, lacrimogene, strănutătoare şi toxine2.

Clasificarea conform Convenţiei. Clasificarea adoptată de Convenţia

privind interzicerea dezvoltări, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice şi

distrugerea acestora are în vedere gradul de risc pentru obiectul şi scopul său,

precum şi măsura în care substanţele toxice, ca şi precursorii, se produc în industrie

pentru scopuri comerciale, neinterzise. De remarcat că această clasificare nu

cuprinde substanţele iritante destinate combaterii dezordinilor publice, a căror

utilizare este permisă de Convenţie doar în scopul definit prin denumire, dar

interzisă ca mijloace de război3.

1.1.4.4. Principalele tipuri de substanţe toxice de luptă şi efectele acestora

asupra organismului uman

Sunt prezentate, caracteristicile fizice, acţiunea fiziologică, simptomatologia

și posibilitățile de tratament pentru următoarele clase de substanțe toxice4:

Substanţe toxice vezicante. Principalele substanţe din această categorie sunt

iperita, azotiperita şi levizita.

Substanţele neurotoxice au ca reprezentanţi principali sarinul, somanul,

tabunul şi VX-ul.

Toxine. Sunt substanţe produse prin procese biologice, care pot fi obţinute şi

prin sinteză chimică. Reprezentanți: ricina şi saxitoxina.

Substanţele toxice cu acţiune psihică acţionează asupra sistemului nervos

central, perturbând activitatea normală a acestuia pe o perioadă de câteva ore, până

la câteva zile. La doze obişnuite nu produc leziuni permanente şi nu pun viaţa în

pericol.

1 Substanţele cu acţiune psihică pot fi considerate şi în categoria substanţelor de hărţuire, fiind denumite incapacitante

psihice. 2 Ian R. Kenyon, op. cit., p. 2. 3 Dr. Tudor Cearapin şi Horia Dogaru – Armele neletale bazate pe substanţe chimice şi legitimitatea folosirii acestora,

Revista română de drept umanitar, anul XII, 2004, nr. 2 (49), p. 15 – 18; General maior dr. ing. Ştefan Dogaru,

inspector de poliţie drd. Horia Dogaru – Substanţele incapacitante nu pot fi folosite ca mijloace de război, Revista

Apărarea NBC, Câmpulung - Argreş, anul VI (2005), nr. 1 (9), p. 29 – 32; General locotenet prof. univ. dr. Tudor

Cearapin, inspector de poliţie drd. Horia Dogaru – Legitimitatea folosirii substanţelor incapacitante ca arme neletale,

Buletinul Jandarmeriei Române nr. 1/2005, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, p. 51 – 56; 4 Joseph Cirincione, Jon B. Wolfsthal, Miriam Rajkumar, op. cit., p. 77 – 80;

Page 27: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

21

Cel mai important reprezentant al acestei clase este BZ (3-clinuclidinil

benzilat).

Substanţe toxice sufocante: fosgenul şi cloropicrina, utilizate pe câmpul de

luptă în Primul Război Mondial, ca și clorul.

Substanţe toxice generale. Principalele substanţe din această categorie,

numite şi toxice ale sângelui, sunt: acidul cianhidric şi clorocianul.

Au fost folosite pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial. Convenția

permite producerea și folosirea acestora numai în scopuri neinterzise.

Substanţe toxice iritante. Substanţele toxice de luptă incapacitante fizice

sunt de două feluri: iritant-lacrimogene şi iritant-strănutătoare.

Deşi se încadrează în definiţia substanţelor toxice, substanţele iritante nu

sunt cuprinse pe listele Convenţiei, putând fi folosite ca substanţe pentru

combaterea dezordinilor publice, dar sunt interzise ca mijloace de război.

Substanţele iritant-lacrimogene folosite, mai frecvent, ca substanţe pentru

combaterea dezordinilor publice sunt: CS (orto-clorobenzalmalononitril), CN

(cloroacetofenonă) şi CR (dibenzoxazepină).

Substanţele iritant-strănutătoare, denumite şi vomitive, au fost folosite în

Primul Război Mondial pentru a determina scoaterea măştii şi a facilita acţiunea

altor substanţe toxice. Principalii reprezentanţi sunt: DM sau adamsita

(difenilaminocloroarsină), DA (difenilcloroarsină) şi DC (difenilcianoarsină).

Alături de substanţele toxice, conform Convenției, precursorii sunt

consideraţi arme chimice, conform primului element din definiţia acestora. Ei sunt

lipsiţi de o toxicitate semnificativă dar, aşa cum arată şi denumirea, se folosesc

pentru obţinerea substanţelor toxice.

1.2. NOILE PROVOCĂRI ŞI TENDINŢE ALE

FENOMENULUI TERORIST. TENTAȚIA FOLOSIRII

ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASĂ DE CĂTRE

ENTITĂŢILE TERORISTE

Noua eră a terorismului este marcată de faptul că grupările şi organizaţiile

teroriste urmăresc să comită atentate masive, soldate cu un mare număr de victime

nevinovate şi cu uriaşe pierderi materiale.

Asimetria este o cale importantă, poate chiar principala cale, spre

eficacitatea acţiunilor teroriste. Terorismul dă grupărilor mici mijloacele pentru a

ataca cu succes o forţă mai mare sau o autoritate de stat, pe care nu ar putea-o

angaja într-o acţiune militară de tip clasic1.

Cel mai sângeros atentat terorist din istorie, s-a produs la 11 septembrie

2001, când 19 teroriști din rețeaua al-Quaeda au deturnat 4 avioane de pasageri,

lovind turnurile World Trade Center din New York și clădirea Pentagonului din

1 Dr. Gabriel Naghi, dr. Gheorghe Toma – Asimetria începutului de secol. O oră care a schimbat lumea, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004, p. 71;

Page 28: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

22

Washingtonului. Atentatul a provocat moartea a aproape 3.000 de persoane. Şi

numărul victimelor continuă să crească. Aproximativ 70% din cei 40.000 de

lucrători care au luat parte la acţiunea de înlăturare a ruinelor turnurilor WTC au

contactat cancer pulmonar sau alte boli ale aparatului respirator ca urmare a

prafului şi noxelor inhalate. Mulţi dintre aceştia au murit, unii sunt în stare gravă,

iar alţii rămân cu afecţiuni pe viaţă1.

La peste 7 ani de la 11 septembrie 2001, războiul împotriva terorismului

declanşat de SUA este departe de a-şi fi atins ţinta. În Afganistan, situaţia este mai

haotică decât a fost la înlăturarea regimului taliban, Osama bin Laden este încă în

libertate, atacurile rebelilor sunt încă intense, frecvent se produc explozii soldate cu

victime. În Irak, cu toată prezenţa militară internaţională, atentatele continuă,

războiul civil rămâne o ameninţare.

În toată această perioadă, atentatele teroriste au continuat în lume, unele cu

un număr foarte mare de morţi: Moscova, Beslan, Bally, Madrid, Londra.

Se estimează că între septembrie 2001 şi septembrie 2006 s-au produs în

lume peste 18.000 atentate teroriste, care au provocat peste 30.000 morţi. La

aceştia se adaugă aproape 50.000 morţi în confruntările militare antiteroriste din

Afganistan şi Irak, precum şi din Liban, între Israel şi gruparea teroristă Hezbollah.

Cea mai groaznică moştenire a fatidicei zile de 11 septembrie 2001 este

conştientizarea faptului că orice scenariu este posibil. Un alt atac poate avea loc

oricând, oriunde, iar teroriştii pot folosi orice mijloace, între care arme de

distrugere în masă, inclusiv nucleare.

Ameninţarea terorismului, aflat în continuă proliferare la nivel global,

devine tot mai periculoasă în condiţiile radicalizării unor ideologii politice,

naţionale sau religioase care, pentru realizarea scopurilor, pot recurge la utilizarea

armelor de distrugere în masă2. Armele de distrugere în masă, prin efectele lor

catastrofale, constituie, pentru entităţile teroriste, o continuă tentaţie3.

La începutul mileniului III, ameninţarea armelor de distrugere în masă

continuă să persiste şi să preocupe în cel mai înalt grad, deşi există instrumente

juridice internaţionale de interzicere a acestor arme şi se întreprind măsuri pentru

prevenirea dobândirii lor de către entităţile teroriste4.

Armele de distrugere în masă au reprezentat un imens pericol în perioada

Războiului Rece, cursa înarmărilor antrenând şi dezvoltarea, atât cantitativă, cât şi

sub raportul „eficacităţii” armelor nucleare, radiologice, biologice şi chimice,

precum şi a rachetelor purtătoare de astfel de arme. S-a ajuns la crearea de stocuri

care depăşeau de multe ori cantităţile suficiente pentru a distruge civilizaţia şi viaţa

pe Pământ.

1 http://www.guardian.co.uk/september11 2 Dr. Gabriel Naghi, dr. Gheorghe Toma, op. cit., p. 70; 3 Drd. Horia Dogaru – Armele de distrugere în masă rămân o ameninţare la adresa securităţii naţionale şi

euroatlantice, A XII-a sesiune de comunicări ştiinţifice a Academiei Naţionale de Informaţii cu tema “România în

contextul politicii de securitate europeană”, 16 - 18 martie 2006, vol. III, p. 100 - 117; 4 Ştefan Mihai Dogaru, Ph.D. Eng., Horia Dogaru, Ph.D Candidate – The Threat of Weapons of Mass Distruction, in

“Great Humanitarian Issues in the Scientists Debates”, Romanian Association of Humanitarian Law, Vis-Print

Publishing House, Bucharest, 2006, p. 361 – 426;

Page 29: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

23

Din păcate, sfârşitul „războiului rece” nu a condus şi la eliminarea completă

a ameninţării folosirii armelor de distrugere în masă. Sunt state care îşi menţin

opţiunea pentru păstrarea şi folosirea unor categorii de astfel de arme, iar pentru

unele din acestea nu există instrumente juridice internaţionale, cu vocaţie

universală, verificabile, care să determine eliminarea lor, peste tot în lume, pentru

totdeauna.

Şi, ce este mai grav, armele de distrugere în masă reprezintă o tentaţie deloc

neglijabilă pentru entităţile teroriste, interesate să provoace atentate cu efecte

catastrofale, cu un număr cât mai mare de morţi şi cu distrugeri devastatoare1.

Între direcţiile posibile de evoluţie în viitor a terorismului internaţional,

evocate de specialişti în materie, se identifică „deraparea spre megaterorism:

folosirea armelor de distrugere în masă”.

Primul semnal de alarmă privind folosirea armelor de distrugere în masă în

atentate teroriste a fost reprezentat de atacurile cu arme chimice şi biologice

produse de secta japoneză Aum Shinrikyo în perioada 1990 – 1995, în special cel

din 20 martie 19952, în care a folosit substanţa supertoxică sarin, una din cele mai

letale arme chimice. De menţionat că au fost folosite doar aproximativ 6 kg de

sarin, care a provocat moartea a 12 persoane şi intoxicarea a peste 5.500, din care

1.039 au necesitat spitalizare3. Şi totuşi, faţă de cantitatea de sarin folosită, efectele

au fost mult diminuate datorită tirajului de aer ce se realizează în spaţiile subterane

ale metroului.

În teză se prezintă argumentele pentru care grupurile şi organizaţiile

teroriste se orientează spre procurarea şi folosirea armelor de distrugere în masă.

Percepţia ameninţării grave şi permanente pe care o reprezintă terorismul

NRBC este ilustrată şi de rezultatele unui sondaj efectuat pe 1500 subiecţi, publicat

în SUA în 1999, deci înainte de 11 septembrie 2001: 84% dintre americani

considerau terorismul ca cea mai gravă ameninţare pentru ţară, iar 76% apreciau că

armele chimice şi biologice reprezintă cel mai mare pericol4.

Într-un raport înaintat Congresului SUA, în martie 2003, se prezentau

argumentele pro şi contra care ar putea justifica folosirea armelor de distrugere în

masă de către entităţile teroriste5. Conform acestuia, faptul că mijloacele NRBC

sunt implicate într-un procent foarte mic din numărul total de atentate teroriste

produse până în prezent, nu trebuie să ducă la concluzia că ameninţarea

1 John Hart – Selected Issues Regarding International Terrorism. Nuclear, Chemical and Biological Weapons –

Related Trends, presented at “The Balance of Power in Europe 2035: Implications for Defence and Security”, 13 – 14

November 2003, SIPRI, Solna, Sweden; 2 Horia Dogaru – Terorismul chimic, Revista română de drept umanitar, anul IX, 2001, nr. 3 (38), p. 19 – 21; Dr.

Ţuţu Pişleag, drd. Horia Dogaru – Terorismul chimic, riscuri, prevenire şi combatere, A XI-a sesiune de comunicări

ştiinţifice a Academiei Naţionale de Informaţii cu tema „România şi consolidarea rolului acesteia ca furnizor de

securitate”, 8 aprilie 2005, vol. I, p. 255 - 263; 3 General locotenent prof univ dr. Tudor Cearapin, inspector de poliţie drd. Horia Dogaru – Terorismul cu arme

chimice – o gravă ameninţare, Revista Apărarea NBC, Câmulung Muscel, anul VI, 2005, nr. 1 (9), p. 37 – 44; 4 http://www.ccfr.org/publications/opinion/opinion.html; 5 Audrey Kurth Cronin (Specialist in Terrorism, Foreign Affairs, Defense and Trade Division) – Terrorist Motivations

for Chemical and Biological Use: Placing the Threat in Context, Congressional Research Service, The Library of

Congress, March 28th 2003;

Page 30: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

24

terorismului cu arme de distrugere în masă este redusă. Dimpotrivă, efectele

întrebuinţării acestor arme fiind nimicitoare, ameninţarea terorismului cu arme sau

mijloace nucleare, radiologice, biologice sau chimice este actuală şi deosebit de

gravă.

În concluzie, armele de distrugere în masă reprezintă o tentaţie majoră a

grupurilor şi organizaţiilor teroriste, de aceea trebuie imaginate şi întreprinse cele

mai ferme măsuri de prevenire a unor astfel de atentate.

1.3. FOLOSIREA ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

ÎN ACŢIUNI TERORISTE, O GRAVĂ ŞI PERMANENTĂ

AMENINŢARE PENTRU SECURITATEA INTERNAŢIONALĂ

1.3.1. DEFINIREA TERORISMULUI

CU ARME DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

Definiţia terorismului cu arme de distrugere în masă nu se regăseşte în

documentele ONU sau ale altor organisme internaţionale, deoarece nu s-a reuşit

consensul în legătură cu deosebirea dintre acţiunile circumscrise luptei pentru

autodeterminare şi cele teroriste, nici pentru adoptarea unei definiţii a fenomenului

terorist în ansamblul său.

În lipsa consensului asupra unei definiţii globale a terorismului, ONU s-a

orientat către elaborarea a 13 instrumente juridice internaţionale, care incriminează

forme particulare de terorism.

În raportul prezentat de Secretarul General al ONU la deschiderea celei de-a

59-a sesiuni a Adunării Generale, în martie 2005, acesta a propus o definiţie a

terorismului: „toate actele, inclusiv cele vizate de convenţiile în vigoare, comise cu

intenţia de a cauza moartea sau vătămări grave civililor sau necombatanţilor, în

scopul intimidării unei populaţii sau constrângerii unui guvern ori unei organizaţii

internaţionale de a îndeplini un act sau de a se abţine de a-l face”. Deşi documentul

final al sesiunii a menţionat că statele membre „condamnă în mod ferm terorismul

în toate manifestările sale, oricare ar fi autorii sau obiectivele, reprezentând una din

ameninţările cele mai grave la adresa păcii şi securităţii internaţionale”1, problema

definirii terorismului, ca şi adoptarea unei convenţii generale privind reprimarea

terorismului, a fost din nou amânată, pentru sesiunile ulterioare ale Adunării

Generale2.

Pornind de la definiţia terorismului, prezentată în raportul Secretarului

General al Naţiunilor Unite la deschiderea celei de-a 59-a sesiuni a Adunării

Generale, în martie 20053, care este aproape de o acceptare generală, propun

1 http://www.un.org/french/news-13 september 2005 2 Horia Dogaru – Un nou instrument juridic internaţional vizând reprimarea terorismului: Convenţia internaţională

privind reprimarea actelor de terrorism nuclear, Revista română de drept umanitar, anul XIV, 2006, nr. 1 (56),

p. 26 – 31; 3 http://www.un.org/french/news_13september2005.htm;

Page 31: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

25

următoarea definiţie a terorismului cu arme de distrugere în masă sau terorismului

NRBC: orice act săvârşit prin folosirea sau ameninţarea cu folosirea armelor

nucleare, radiologice, biologice sau chimice ori prin distrugerea sau ameninţarea

cu distrugerea unor obiective civile (centrale nucleare, instalaţii chimice sau

radiologice, laboratoare) urmate de explozie nucleară sau de dispersarea în mediu

de materiale radioactive, agenţi biologici patogeni sau substanţe chimice toxice,

cu intenţia de a cauza moartea sau vătămări grave populaţiei, în scopul instituirii

panicii şi intimidării unei populaţii sau constrângerii unui guvern ori unei

organizaţii internaţionale de a îndeplini un act sau de a se abţine de a-l face.

De asemenea, am prezentat definiţia terorismului promovată de Strategia

naţională de prevenire şi combatere a terorismului1 particularizată pentru

terorismul cu arme de distrugere în masă.

1.3.2. SITUAŢII DE FOLOSIRE SAU DE AMENINŢARE CU FOLOSIREA

ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASĂ ÎN ATACURI TERORISTE

1.3.2.1. Evaluare generală.

Sunt prezentate și comentate datele furnizate de biblioteca electronică a

Centrului de Studii pentru Neproliferare (CSN) din cadrul Institutului de Studii

Internaţionale Monterey (SUA) care cuprinde peste 1.100 înregistrări din toată

lumea privind incidente NRBC săvârşite de actori non-statali, începând din 1900.

Conform CSN, în perioada 1975 – 2000, s-au produs, în lume, 342 situaţii

de terorism biologic şi chimic2. Dintre acestea, în 207 situaţii au fost folosite

substanţe chimice, iar în 135, agenţi biologici.

Pentru perioada 1999 – 2002, biblioteca electronică a CSN menționează 27,

49, 26, respectiv 23 acțiuni teroriste cu mijloace NRBC3.

Sunt menționați principalii agenți NRBC implicați în acțiunile teroriste,

precum și numărul de victime (811 decedați și 183 vătămați în perioada 2000 –

2002).

Atentatul terorist „Anthrax Attack 2001 USA” a impus concluzia că atacul

biologic terorist a devenit o ameninţare reală, acesta putându-se produce oricând şi

oriunde.

Pentru a ilustra reala dimensiune a efectelor unui atac biologic terorist, în

teză se prezintă rezultatele unui studiu studiu privind costurile estimate ale

cobnsecințelor în cazul unui atac cu Brucella sp (Bruceloză) sau Bacillus anthracis

1 Vezi subcapitolul 6.1.1. 2 Amy E. Smithson, Leslie-Anne Levy – Ataxia. The Chemical and Biological Terrorism – Threat and the US

Response, The Henry L. Stimson Centre, Report No. 35, octomber 2000, p. 56 – 64; 3 Jason Pate, Gary Ackerman, Kimberly McCloud – 2000 WMD Terrorism Cronology: Incidents Involving

Sub-National Actors and Chemical, Biological, Radiological or Nuclear Materials,

http://cns.miis.edu/pubs/reports/cbrn.2k.htm; Adam Dolnic, Jason Pate – 2001 WMD Terrorism Chronology, CNS

Reports, http://cns.miis.edu/pubs/reptorts/cbrn/2k1.htm; Wayne Turnbull, Praveen Abhayaratne – 2002 WMD

Terrorism Chronology: Incidents Involving Sub-National Actors and Chemical, Biologica, Radiological and Nuclear

Materials, http://cns.miis.edu/pubs/reptorts/brn/2k2.htm;

Page 32: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

26

(antrax) asupra unui oraş cu 100.000 locuitori, publuicat în anul 1997: 447

milioane dolari, respectiv 20.000 milioane dolari. Studiul, efectuat pe un model

matematic a evoluţiei epidemice a variolei provocată de un atac terorist a condus la

următoarele rezultate: s-a presupus contaminarea iniţială a 100 persoane şi o rată

de contaminare de 3 persoane la fiecare persoană contaminată. Prin izolarea zilnică

a cel puţin 50% din cei care prezintă simptome s-ar putea întrerupe transmiterea

bolii. Vaccinarea ar putea stopa epidemia abia după 12 luni de la atacul terorist1. Se

apreciază că, în cazul unui atac terorist cu virusul variolei, ca măsură de prevedere

ar fi necesare 40 milioane doze de vaccin2.

1.3.2.2. Studiu de caz: acţiunile teroriste cu arme de distrugere în masă ale

sectei Aum Shinrikyo.

Secta japoneză Aum Shinrikyo (Adevărul Suprem), condusă de Shoko

Asahara, a desfăşurat în anii ’90 o intensă activitate pentru pregătirea şi

desfăşurarea unor atentate teroriste cu arme de distrugere în masă3. Dacă la

început, acestea au fost acte criminale având ca ţintă o persoană sau un grup de

persoane, pe parcurs ele au urmărit efecte extinse asupra unor mase de oameni.

Seria de acte teroriste a culminat cu atentatul cu sarin declanşat în metroul din

Tokyo la 20 martie 1995, soldat cu moartea a 12 persoane, intoxicarea a peste

5.500 persoane, din care 1.038 au necesitat spitalizare4.

Acest atac terorist a constituit un important semnal de alarmă privind

gravitatea folosirii armelor de distrugere în masă în acţiuni teroriste, pericolul

permanent ca astfel de arme să ajungă în mâinile grupurilor şi organizaţiilor

teroriste.

Există date conform cărora secta Aum Shinrikyo, încurajată de reuşita unor

atacuri executate în Tokyo, a prevăzut să atace Washingtonul şi New York-ul5.

În teză se prezintă câteva din cele mai semnificative atentate provocate de

secta Aum Shinrikyo, punându-se în evidenţă pericolul enorm al activităţii teroriste

desfăşurată de aceasta.

S-a evidențiat faptul că dacă autorităţile japoneze ar fi luat în seamă

gravitatea activităţii sectei Aum Shinrikyo după primele atentate efectuate de

aceasta, nu s-ar fi ajuns la atentatele criminale din 1994 şi 1995.

Din studiul de caz au rezultat câteva concluzii utile în elaborarea concepţiei

managementului crizelor de terorism cu mijloace RBC:

1 Ludovic Păun, op. cit., p. 57; 2 C.D.R. Aillen, M. Marty – History of the Development and Use of Biological Weapons, Clinics in Laboratory

Medicine, vol. 21, no. 3, September 2001, p. 421 – 435; 3 General locotenent prof. univ. dr. Tudor Cearapin, inspector de poliţie drd. Horia Dogaru – Terorismul cu arme

chimice – o gravă ameninţare, Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul VI (2005), nr. 1 (9), p. 40 – 42;

Horia Dogaru – Bioterorismul, Revista română de drept umanitar, anul X, 2002, nr. 4 (43), p. 13 – 14; 4 Horia Dogaru – Terorismul chimic, Revista română de drept umanitar, anul IX, 2001, nr. 3 (38), p. 19 – 21; 5 John Hart – Selected Issues Regarding International Terrorism, Nuclear, Chemical and Biological Weapons –

Related Trends, presented at “The Balance of Power in Europe 20035; Implications for Dwfwnce and Security” 13 –

14 November 2003, SIPRI, Solna, Sweden;

Page 33: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

27

grupările teroriste sunt interesate de dobândirea şi folosirea mijloacelor

RBC datorită efectelor majore ale acestora, relativei facilităţi de procurare şi de

disimulare a activităţilor pregătitoare;

lipsa de activitate informativă specifică şi de reacţie promptă a

autorităţilor pentru identificarea şi prevenirea acţiunilor de pregătire a atentatelor

teroriste cu mijloace RBC poate facilita săvârşirea acestora;

orice acţiune a unei entităţi sau grupări, chiar fără a fi cunoscută ca

având profil terorist, de procurare a mijloacelor RBC trebuie monitorizată de

autorităţi, existând o mare probabilitate ca aceasta să vizeze pregătirea unui atentat

terorist cu astfel de mijloace sau traficarea în acelaşi scop.

1.3.2.3. Studiu de caz: preocupările reţelei al-Quaeda privind obținerea și

folosirea armelor de distrugere în masă în atentate teroriste.

Perspectiva întrebuinţării armelor de distrugere în masă de către terorişti

este considerată cea mai mare ameninţare la adresa securităţii naţionale a SUA1 şi a

întregii lumi civilizate, determinată atât de extinderea globală a reţelei al-Quaeda şi

resurselor considerabile ale acesteia, cât şi de intenţia clar exprimată de aceasta de

a ucide mii de civili.

În ultimii ani, numeroase rapoarte media au adus dovezi despre continua

preocupare a organizaţiei respective de a dobândi sau de a produce arme nucleare,

radiologice, biologice sau chimice (NRBC) pentru a le întrebuinţa împotriva unor

obiective din Occident sau Orientul Mijlociu2.

Până în prezent, nu au fost raportate situaţii de folosire a armelor NRBC de

către organizaţiile teroriste afiliate la al-Quaeda. Există, totuşi, dovezi referitoare la

numeroase tentative de dobândire şi producere a armelor NRBC, de transmitere a

informaţiilor tehnice referitoare la acestea.

În legătură cu interesul al-Quaeda pentru producerea sau achiziţionarea

armelor chimice și biologice, în teză se sintetizează din literatura de specialitate3

cele mai semnificative situații.

De asemenea, Osama bin Laden şi organizaţia al-Qaeda au dovedit interes şi

faţă de utilizarea materialelor nucleare în scopuri teroriste. Se prezintă în teză

informațiile semnificative4. Doar două dintre acestea se menționează în rezumat:

ziaristul izraelian Yossef Bodansky, şef al Comisiei pentru problemele

legate de terorismul neconvenţional, patronată de Guvernul SUA, consideră că „bin

Laden a achiziţionat aproape sigur arme nucleare portabile, care pot încăpea într-o

valiză”. Această posibilitate a fost susţinută şi de afirmaţiile fostului şef al

Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, generalul Aleksandr Lebed, în faţa

plenului Camerei Reprezentanţilor a SUA. Acesta a menţionat că în ultimii 10 ani

1 Sammy Salama, Lydia Hansell – Does Intend Equal Capability? al-Quaeda and Weapons of Mass Destruction, The

Nonproliferation Review, Vol. 12, No. 3, November 2005, p. 615 – 653; 2 John Hart, op. cit.; 3 Sammy Salama, Lydia Hansell, op. cit, p. 618 – 619; Kimberly McClod, Mattew Osborne – WMD

Terrorism and Usama bin Laden, Center for Nonproliferation Studies, Monterey, USA, p. 7,

http://cns.miis.edu/pubs/reports/binladen.htm; 4 Sammy Salama, Lydia Hansell, op. cit., p. 620 - 621; Kimberly McClod, Mattew Osborne, op. cit, p. 7;

Page 34: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

28

au dispărut 43 de „valize nucleare” din cele 132 fabricate în anii ’70 pentru

serviciile secrete. Lebed preciza că fiecare valiză nucleară poate fi pusă în

funcţiune şi detonată de o persoană în 30 de minute şi poate ucide până la 100.000

persoane, în funcţie de locul unde este amplasată1;

Abu Yubaydah, apropiat al lui bin Laden, reţinut pe 28 martie 2002, a

declarat că era plănuit ca pe 1 martie 2002 să fie aruncată în aer o centrală nucleară

de pe teritoriul SUA, dar că atentatul a fost amânat2. De altfel, în anul 2002, au fost

descoperite, în locaţii ale al-Qaeda din Afganistan, planuri ale centralelor nucleare

americane.

După atacurile din septembrie 2001, care au determinat reacţia fermă a

lumii civilizate, în principal a SUA şi după ocupaţia Afganistanului şi a Irakului,

al-Qaeda şi-a schimbat concepţia faţă de capabilitatea NRBC. Liderii organizaţiei,

consideră acum armele de distrugere în masă mijloace „legitime” de răzbunare.

Această concepţie de folosire a armelor de distrugere în masă, de armă

pentru prima lovitură împotriva SUA, a obţinut, în mai 2003, justificarea

religioasă. Bin Laden l-a îndemnat pe şeicul Nasir bin Hamid al-Fahd, înalt lider

religios islamist saudit, să emită o fatwa (decret religios islamic) în sprijinul

folosirii armelor de distrugere în masă.

Fatwa, intitulată „Un tratat asupra statutului legal al folosirii armelor de

distrugere în masă împotriva necredincioşilor” argumenta dezlegarea: „această

chestiune este atât de evidentă pentru musulmani încât nu are nevoie de nici o

demonstraţie. Oricine are în vedere agresiunea Americii împotriva musulmanilor şi

a teritoriilor lor în deceniile trecute, va ajunge la concluzia că lovirea ei este

permisă pur şi simplu conform regulii de a trata pe cineva aşa cum ai fost tratat3.

Fatwa şeicului al-Fahd a înlăturat constrângerile religioase şi a autorizat

al-Qaeda, care pretinde că acţionează în limitele a ceea ce este permis de Islam, să

execute atacuri chiar dacă acestea au ca rezultat victime în masă printre civilii

occidentali şi chiar printre musulmani.

O altă dovadă elocventă a interesului al-Qaeda pentru folosirea armelor de

distrugere în masă în atentate o reprezintă „Apelul rezistenţei islamice

internaţionale”, publicat în decembrie 2004 de Mustafa Sit Maryam, cunoscut şi

sub numele de Abu Musah al-Suri. În acest document, de 1.600 pagini, şi în

„Scrisoarea către Departamentul de Stat al SUA”, al-Suri argumentează că armele

de distrugere în masă trebuie folosite împotriva SUA şi îl critică pe Osama bin-

Laden că nu a folosit astfel de arme în atacurile din 11 septembrie 2001. În apel,

Abu Musaf al-Suri declară: „opţiunea finală este distrugerea Statelor Unite prin

operaţii de asimetrie strategică cu arme de distrugere în masă şi anume mijloace

1 Nikolai Sokov, William C. Potter – „Suitcase Nukes”. A Reassessment., 23 September 2002,

http://cns.miis.edu/pubs/week/020903.htm; Isabella Alecsandrescu – „Valiza nucleară” a lui bin Laden ţine lumea

cu sufletul la gură, Evenimentul zilei, 27 noiembrie 2001, p. 7; 2 *** - Noile temeri ale Americii – un atac asupra centralelor nucleare pe data de 4 iulie, Naţional, 14 mai 2002, p. 4; 3 Sammy Salama, Lydia Hansell, op. cit., p. 627 – 628;

Page 35: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

29

nucleare, chimice sau biologice, dacă mujahedinii le pot realiza cu ajutorul celor

care le au sau cumpărându-le”1.

Al-Suri afirmă că achiziţionarea armelor de distrugere în masă trebuie să fie

principala prioritate a comunităţii jihadiste globale, mai importantă decât atacarea

trupelor americane din Irak. În consecinţă, el cheamă mişcarea jihadistă de pe

întreg globul să înfiinţeze detaşamente speciale de elită, care să aibă cunoştinţe

avansate despre ADM şi să primească sprijin financiar atunci când este nevoie să

contraatace.

Analizând interesul şi strategia al-Qaeda în legătură cu dobândirea şi

folosirea în atentate teroriste a armelor de distrugere în masă, precum şi evoluţia

organizaţiei, în teză am desprins unele evaluări cu privire la ameninţarea

terorismului cu arme de distrugere în masă generată de această reţea teroristă.

Ca o concluzie a acestor evaluări trebuie precizat că majoritatea dovezilor

actuale sugerează că aceasta dispune de o expertiză tehnică precară, fiind încă

departe de o adevărată capabilitate de distrugere în masă şi că majoritatea agenţilor

NRBC obţinuţi de grupare sau de adepţii ei sunt folosibili mai mult pentru

contaminări, otrăviri şi asasinate pe scară redusă. Totuşi, faptul că al-Qaeda şi

adepţii săi pot fi departe de a săvârşii un atac cu arme NRBC cu victime în masă nu

justifică reducerea vigilenţei faţă de activităţile reţelei.

1.3.2.4. Alte situaţii de terorism cu mijloace RBC

În teză se prezintă şi alte situaţii de terorism cu mijloace RBC produse pe

parcursul anilor de către diferite entităţi mai puţin cunoscute, menționate în

literatura de specialitate2.

1.3.2.5. Contrabanda cu materiale nucleare sau radioactive.

Contrabanda cu materiale nucleare sau radioactive reprezintă infracţiunea

care poate favoriza terorismul nuclear sau radiologic. În măsura în care aceste

materiale ajung în posesia unor entităţi teroriste putând fi folosite în acte teroriste,

se consideră infracţiunea de favorizare a actului terorist și sancţionată ca atare.

După destrămarea URSS, în 1991, au existat frecvente raportări media

privind traficul ilicit de materiale fisionabile şi alte materiale radioactive din

fostele republici sovietice. În special după evenimentele din 11 septembrie 2001,

au fost exprimate îngrijorări că organizaţii teroriste ori state implicate în

proliferarea nucleară pot obţine pe căi ilicite material fisionabil din fostele

republici sovietice3.

În teză sunt menționate situații semnificative din literatura de specialitate4.

1 Reuven Paz – Global Jihad and WMD: Between Martyrdom and Mass Destruction, p. 83, citat de Sammy Salama,

Lydia Hansell, op. cit., p. 631; 2 Rodney L.M. Stark – Rads, Bugs and Gas: The Treat of NBC Terrorism, Southwest Missoury State University,

Departament of Defense and Strategic Studies, 1999, p. 64 – 67; Horia Dogaru – Terorismul chimic, Revista română

de drept umanitar, anul IX, 2001, nr. 3 (38), p. 19; 3 Col. prof. univ. dr. Ion Preda, col. dr. Maricel Antipa – Terorismul internațional și armele de distrugere în masă,

Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2005, nr. 4, p. 46 – 47; 4 Rodney L. M. Stark, op. cit., p. 149 – 161;

Page 36: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

30

Se prezintă concluzia potrivit căreia contrabanda cu materiale nucleare sau

radioactive constituie o sursă principală de dobândire a acestor materiale de către

entităţile teroriste în vederea săvârşirii unor atentate.

Un interes deosebit s-a manifestat pentru materialele radioactive relativ facil

de diseminat prin realizarea „bombelor murdare”.

Provenienţa materialelor de contrabandă a fost, în aproape toate situaţiile,

din statele ex-sovietice, iar destinaţia, de cele mai multe ori, Europa Occidentală.

Am considerat necesară, totuşi, o grijă deosebită a organelor abilitate

(poliţie, poliţie de frontieră, autoritate vamală) pentru depistarea oricăror încercări

de pătrundere ilicită pe teritoriul naţional a materialelor nucleare sau radioactive,

indiferent de cantitatea acestora. O acţiune eficientă în acest sens presupune şi

dotarea autorităţilor respective cu aparatură specifică (dozimetrică).

Page 37: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

31

Armele de distrugere în masă constituie o ameninţare deosebit de gravă la

adresa păcii şi securităţii internaţionale, implicit la adresa securităţii naţionale a

României, datorită atât potenţialului lor imens de distrugere, cât şi sporirii

ameninţătoare a tentaţiei dobândirii acestor mijloace în condiţiile în care accesul la

ele devine tot mai facil1.

Riscul ca entităţile teroriste să dobândească arme de distrugere în masă

adaugă o nouă dimensiune critică acestei ameninţări. De altfel, terorismul cu

folosirea armelor de distrugere în masă este considerat ca forma cea mai gravă de

terorism, megaterorismul2 sau, după unii autori, superterorismul

3.

2.1. CONCEPTELE PROLIFERĂRII ŞI

PRINCIPIILE NEPROLIFERĂRII

Proliferarea armelor de distrugere în masă reprezintă procesul prin care

această categorie de arme este dobândită de un stat sau o entitate nonstatală ori este

introdusă într-un stat sau într-o zonă în care, până atunci, nu a fost prezentă4.

Proliferarea, deşi vizează obţinerea de arme de distrugere în masă, are ca

obiect transferul de componente, precursori, echipamente şi tehnologie, definite ca

produse strategice, către ţări care nu le posedă. Multe din aceste produse au dublă

utilizare, atât în aplicaţii civile, legitime, cât şi pentru producerea de arme.

Procesul complex de proliferare este reversibil, fiind însoţit de tendinţa de

blocare sau anulare a achiziţionării produselor strategice, proces definit ca

deproliferare.

Neproliferarea cuprinde un domeniu mai larg al strategiilor politice, care

au ca scop stăvilirea răspândirii armelor de distrugere în masă, vizând, în final,

1 General locotenent (r) prof. univ. dr. Tudor Cearapin, inspector de poliţie drd. Horia Dogaru – Prevenirea proliferării

armelor de distrugere în masă, Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul VII (2006), nr. 1 (11), p. 35 – 39; 2 General locotenent (r) conf. univ. dr. Neculai Stoina – Megaterorismul – provocarea mileniului al III-lea, Buletinul

Academiei Forţelor Terestre, nr. 2, Anul 2004, Sibiu, http://www.actrus.ro/buletin/2_2004/a12.pdf; 3 Maricel Antipa – Limite şi oportunităţi privind desfăşurarea acţiunilor teroriste, Academia Naţională de Informaţii,

A XII-a sesiune de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională cu tema “România în contextual politicii de

securitate europeană”, Bucureşti, 16 – 18 martie 2006, Secţiunea I, vol. 3, p. 140 – 141; 4 Horia Dogaru, Lucian Ivan – Neproliferarea armelor de distrugere în masă, Revista română de drept umanitar, anul

VIII, 2000, nr. 5 (35) p. 8;

Capitolul PROLIFERAREA ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN

MASĂ, POTENŢIALĂ RESURSĂ PENTRU MEGATERORISM. PREVENIRE ŞI COMBATERE 2

Page 38: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

32

reducerea riscului de folosire a acestora în război sau în acţiuni teroriste. În esenţă,

politicile de neproliferare caută să prevină sau să stopeze procesul de proliferare.

Contraproliferarea cuprinde activităţi şi programe de combatere a

proliferării armelor de distrugere în masă şi a rachetelor purtătoare1. Spre deosebire

de neproliferare, care vizează prevenirea proliferării, contraproliferarea cuprinde

măsuri active de combatere a proliferării, mergând până la folosirea forţei.

Programele de contraproliferare cuprind, pe lângă măsurile specifice vizând

asigurarea propriei protecţii, lovirea capacităţilor de atac cu arme de distrugere în

masă şi măsuri specifice de deproliferare şi de neproliferare.

În teză sunt prezentate principiile care guvernează neproliferarea armelor de

distrugere în masă au fost formulate în Declaraţia reuniunii la nivel înalt a

Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa din decembrie 1994.

2.2. PROLIFERAREA ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASĂ.

AMENINŢARE ÎN CREŞTERE

Proliferarea armelor de distrugere în masă este desfăşurată de un număr

restrâns de state şi entităţi nonstatale, dar reprezintă un pericol real datorită atât

diseminării informaţiilor şi tehnologiilor privind aceste arme, cât şi posibilităţilor

de ajutorare a statelor proliferatoare sau entităţilor teroriste.

Diseminarea în creştere a armelor de distrugere în masă sporeşte riscul

utilizării acestora de către state în conflicte locale sau regionale şi al achiziţiei de

către entităţi teroriste, care ar putea desfăşura atentate menite să producă un mare

număr de morţi şi distrugeri pe scară largă.

În pofida eforturilor depuse la nivel internaţional, regional şi al statelor

democrate pentru a controla fenomenul proliferării armelor de distrugere în masă,

se înregistrează totuşi un proces îngrijorător de continuare şi chiar dezvoltare a

acestuia, în special de diseminare necontrolată a tehnologiilor nucleare.

În teză se prezintă principalele tendinţe şi îngrijorări ce se manifestă în

această direcţie.

2.2.1. PROLIFERAREA ARMELOR NUCLEARE

Tratatul de neproliferare nucleară (NPT)2, deşi a contribuit la încetinirea şi,

în unele cazuri, la diminuarea capacităţilor militare nucleare, nu a fost în măsură să

le prevină în totalitate. Dezvoltarea şi posesia armelor nucleare de către state din

afara NPT şi nerespectarea procedurilor acestuia de către unele state părţi riscă să

submineze eforturile de neproliferare şi dezarmare.

1 *** - CBW Educational Module, VUB Departament Politieke Wetenschappen, http://www.poli.vub.ac.be/; 2 Vezi subcapitolul 3.2.

Page 39: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

33

Există, în prezent, cinci state considerate deţinătoare de arme nucleare în

conformitate cu statutul conferit de Tratatul de neproliferare, în ordinea în care au

dobândit această armă: SUA, Federaţia Rusă (moştenitoarea fostei URSS), Marea

Britanie, Franţa şi China.

Alte două state nesemnatare ale Tratatului au efectuat teste cu arme

nucleare şi deţin astfel de arme: India, încă din 1974 şi Pakistanul din 1998.

În teză se prezintă acțiunile Coreei de Nord și ale Iranului de a produce

arma nucleară, precum și eforturile comunității internaționale (ONU, AIEA, UE și

ale altor state) de a bloca aceste acțiuni.

În lipsa unui tratat de interzicere a folosirii armelor nucleare, Curtea

Internaţională de Justiţie s-a pronunţat în legătură cu legitimitatea folosirii acestor

arme. Deşi în avizul intitulat Legalitatea ameninţării cu folosirea de arme

nucleare, formulat la 8 iulie 1996, Curtea considera ilicită folosirea acestor arme,

totuşi a acceptat conceptul „circumstanţei extreme de legitimă apărare, în care ar fi

în cauză însăşi existenţa unui stat”1.

Din păcate, acest concept al circumstanţei extreme de legitimă apărare, în

care ar fi în cauză însăşi existenţa statului, este adoptat în politica unor state

deţinătoare de arme nucleare. Se prezintă în teză unele acțiuni în această direcție.

2.2.2. PROLIFERAREA ARMELOR CHIMICE

Deşi regimul de verificare stabilit de Convenţia privind interzicerea

dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora

şi regimul de control al exporturilor promovat de Grupul Australia sunt eficiente,

faptul că materialele, echipamentele, know-how-ul, au dublă utilizare, poate

reprezenta totuşi o facilitate pentru proliferare, în special către entităţi teroriste.

Procesul de distrugere a stocurilor de arme chimice, prevăzut de Convenţie,

este întârziat. Din cele 71.330 tone agenţi toxici de luptă şi 8,67 milioane unităţi

muniţii şi containere cu agenţi toxici de luptă, până la 15 august 2007 au fost

distruse doar 33,52%, respectiv 32,06%, deşi termenul de 10 ani prevăzut de

Convenţie pentru această operaţie a expirat la 29 aprilie 20072. Un număr de 6 state

părţi la Convenţie deţin încă stocuri de arme chimice. În baza unei prevederi a

Convenţiei, acestea au solicitat şi obţinut decalarea termenului final de distrugere

până cel mai târziu la 29 aprilie 2012. Este foarte puţin probabil ca vreunul dintre

acestea să încerce să le folosească, dar posibilitatea sustragerii de către entităţi

teroriste nu poate fi exclusă.

Un risc mai mare este determinat de posibilitatea deţinerii armelor chimice

de către unele dintre cele 6 state care nu au semnat şi nu au ratificat Convenţia:

Coreea de Nord, Egipt, Irak, Liban, Somalia, Siria.

1 Horia Dogaru – Armele de distrugere în masă rămân o ameninţare la adresa securităţii naţionale şi euroatlantice,

Academia Naţională de Informaţii, A XII-a sesiune de comunicări știinţifice cu participare internaţională, Bucureşti,

16 – 18 martie 2006, secţiunea I, vol. III, p. 112; 2 *** - Results. Organisation for the Profibition of Chemical Weapons, http://www.opcw.org/ib/html/results.html;

Page 40: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

34

Coreea de Nord se presupune că deţine un important arsenal de arme

chimice, între care substanţe supertoxice neuroparalitice, precum şi proiectile de

artilerie pentru folosirea acestora1.

Unele state arabe refuză să semneze şi să adere la Convenţie, motivând că

Israelul nu a semnat Tratatul de neproliferare nucleară, iar menţinerea unei

capacităţi de atac chimic ar reprezenta un element de descurajare faţă de

ameninţarea nucleară a Israelului.

2.2.3. PROLIFERAREA ARMELOR BIOLOGICE

Ameninţarea folosirii armelor biologice este în continuare reală şi extrem de

periculoasă, unele state menţinând preocupări asupra acestui tip de arme, iar

entităţi teroriste sunt interesate în dobândirea de tehnologie, echipamente şi

materiale necesare producerii de atentate cu arme biologice2.

În urmă cu patru ani, SUA considera că în lume există peste o duzină de

state care dezvoltă programe în domeniul armelor biologice3.

Deşi acest proces necesită atât cunoştinţe ştiinţifice, cât şi achiziţionarea de

agenţi pentru diseminare efectivă, potenţialul pentru deturnarea materialelor,

echipamentelor şi tehnologiei cu dublă utilizare trebuie luat în considerare.

Se apreciază că în lipsa unui sistem de verificare a prevederilor Convenţiei

cu privire la interzicerea perfecţionării, producerii şi stocării armelor

bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi la distrugerea lor, statele care deţin

expertiză şi dotări în domeniul microbiologiei şi virusologiei pot realiza agenţi

biologici de luptă.

Atentatele cu plicuri cu bacili de antrax, produse în toamna anului 2001 în

SUA, au evidenţiat riscul major pe care îl reprezintă proliferarea armelor biologice.

2.3. PROLIFERAREA ARMELOR DE DISTRUGERE

ÎN MASĂ CĂTRE ENTITĂŢILE TERORISTE

Proliferarea în scopuri teroriste a armelor nucleare, radiologice, biologice

sau chimice apare atunci când o entitate politică, ideologică sau religioasă precum

un stat sau o grupare teroristă, cu zonă de acţiune naţională sau transnaţională,

decide să achiziţioneze capacităţi (tehnologie și materiale) în domeniul NRBC.

Dobândirea de arme de distrugere în masă sau de materiale necesare

producerii acestora de către o entitate teroristă se realizează prin achiziţionare,

sponsorizare, sustragere sau dezvoltare proprie.

1 *** - North Korea and Weapons of Mass Destruction, http://en.wikipedia.org/wiki/North_Korea_and_weapons

_of_mass_destruction; 2 Horia Dogaru – Armele de distrugere în masă rămân o ameninţare la adresa securităţii naţionale şi euroatlantice,

Academia Naţională de Informaţii, A XII-a sesiune de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională, Bucureşti,

16 – 18 martie 2006, secţiunea I, vol. III, p. 105; 3 John R. Bolton (subsecretar pentru Controlul Armamentelor şi Securitate Internaţională) – The US Position on the

Biological Weapons Convention. Combating the BW Threat, http://www.state.gov/t/us/rm/13090.htm;

Page 41: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

35

Achiziţionarea de capacităţi nucleare, radiologice, biologice sau chimice

reprezintă cumpărarea de către o entitate teroristă a armelor, materiilor prime,

componentelor, tehnologiei sau cunoştinţelor necesare de la un operator economic

producător, stat susţinător al terorismului sau organizaţie criminală care se află în

posesia unor asemenea capacităţi.

Este cunoscută situaţia apărută în ultimul deceniu al secolului trecut în

spaţiul fostei Uniuni Sovietice, unde unele grupări de tip mafiot au intrat în posesia

diferitelor materiale componente ale armelor de distrugere în masă, pe care le-au

vândut unor entităţi teroriste, precum Aum Shinrikyo şi al Qaeda.

Sunt menționate unele situații care favorizează achiziționarea capacităților

NRBC de către entități teroriste de la state ce susțin și finanțează terorismul.

Astfel, organizaţia teroristă al Qaeda ar fi achiziţionat, în perioada 2000 – 2001, de

la separatiştii ceceni, cele 20 miniîncărcături nucleare în schimbul a 30 milioane

dolari şi a 2 tone opiu1. Mai multe rapoarte au arătat faptul că Osama Bin Laden a

încercat să achiziţioneze diferite arme chimice din Irak şi Sudan şi agenţi patogeni

(toxina botulinică, Yersinia pestis şi Bacillus anthracis) de la furnizori de materiale

biologice din Republica Cehă, Kazahstan şi Indonezia2.

Sponsorizarea unei entităţi teroriste cu capacităţi nucleare, radiologice,

biologice sau chimice reprezintă procesul prin care un stat deţinător de asemenea

capacităţi, numit stat sponsor, furnizează materiale, tehnologie, cunoştinţe sau

chiar arme în stare funcţională unei grupări sau organizaţii teroriste.

Apreciind ca importantă monitorizarea atitudinii statelor considerate

sponsori ai terorismului, pentru a identifica orice tendinţă de terorism cu arme de

distrugere în masă, Departamentul de Stat al SUA a elaborat o listă cu statele

sponsor ale grupărilor şi acţiunilor teroriste şi urmăreşte, împreună cu serviciile de

informaţii, atitudinea acestora faţă de procurarea şi utilizarea NRBC. Lista

elaborată în anul 2001 cuprindea Coreea de Nord, Cuba, Iran, Irak, Libia, Siria şi

Sudan3.

În prezent, reţin atenţia Coreea de Nord, Iranul şi Siria. Sunt prezentate date

privind capacitățile celor trei state în domeniul armelor de distrugere în masă și

entitățile teroriste susținute logistic de acestea

Sustragerea de materiale, tehnologie şi chiar de arme de distrugere în masă

reprezintă cel mai greu de controlat mijloc de dobândire a acestora de către

entităţile teroriste. Sustragerea este facilitată, în principal, de lipsa unor măsuri de

securitate eficiente la multe dintre obiectivele care deţin astfel de arme sau produse

cu dublă utilizare, folosibile la dezvoltarea acestora.

1 Sammy Salama, Lydia Hansell – Does Intend Equal Capability? al-Quaeda and Weapons of Mass Destruction, Non-

Proliferation Review, Vol. 12, No. 3, November 2005, p. 620; Nikolai Sokov, William C. Potter – „Suitcase

Nukes”. A Reassessment., 23 September 2002, http://cns.miis.edu/pubs/week/020903.htm; 2 Jonathan B. Tucker – The Proliferation of Chemical and Biological Weapons Material and Technologies to State and

Sub-State Actors, raport prezentat Subcomisiei pentru securitate internaţională, proliferare şi probleme federale din

cadrul Comisiei pentru afaceri guvernamentale a Senatului SUA, 7 noiembrie 2001,

http://cns.miis.edu/research/cbw/ttuck2.htm; Sammy Salama, Lydia Hansell, op. cit, p. 615 – 653; 3 Rodney L. M. Stark, op. cit., p. 46 - 53; Jonathan B. Tucker, op. cit;

Page 42: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

36

Datorită dificultăţilor economice şi a proliferării reţelelor de crimă

organizată şi a corupţiei în statele fostei Uniuni Sovietice, posibilitatea de

sustragere şi traficare este în creştere. Un oficial rus a declarat că aproximativ 100

dispozitive nucleare au dispărut, iar serviciile secrete ale SUA au confirmat că au

fost sustrase materiale nucleare de la institute din Rusia. Şeful Departamentului de

Control al Energiei Atomice şi Materialelor Nucleare din Federaţia Rusă

recunoştea, în 1998, că din regiunea Celiabink a fost sustras suficient material

nuclear încât să se fabrice o încărcătură nucleară1.

Fenomenul de sustragere a materialelor nucleare ar putea fi favorizat de

faptul că sistemele de securitate ale silozurilor de arme nucleare sovietice au fost

concepute să fie asigurate faţă de ameninţări externe şi mai puţin faţă de cele din

interior.

Nu pot fi ignorate nici posibilităţile de dobândire sau sustragere de

materiale nucleare din alte state care deţin tehnologii sau reactoare nucleare

precum India, Pakistan, Coreea de Nord.

Potrivit unei avertizări a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică din

luna mai 2002, materialele necesare construirii unei arme radiologice (bombe

murdare) sunt disponibile, practic, în toate ţările lumii şi sunt insuficient controlate.

Există aproximativ 100 ţări care nu dispun de procedurile necesare controlului sau

chiar detectării unor astfel de materiale.

Dezvoltarea proprie de tehnologie, materiale sau chiar arme de distrugere

în masă se bazează pe aptitudinea grupului sau organizaţiei teroriste de a coopta

sau racola în rândurile sale persoane calificate, capabile să proiecteze şi să dezvolte

asemenea capacităţi.

Indivizi cu o pregătire ştiinţifică şi tehnică superioară sunt capabili să

găsească reţetele de obţinere pentru agenţi chimici de luptă. Procedeele de

producere a unor asemenea substanţe sunt vechi de 50 – 80 ani şi sunt încă viabile.

Sinteza diferitelor substanţe chimice se regăseşte în manuale, lucrări profesionale

sau chiar pe Internet2.

Producerea unor substanţe toxice necesită, pe lângă cunoştinţele necesare,

obţinerea de materiale sau precursori, precum şi spaţii de producere cu dotări

similare unui laborator. Mai multe substanţe, precursori ai agenţilor chimici de

luptă, pot fi achiziţionate legal, datorită utilizărilor lor comerciale curente.

Unii experţi consideră că un terorist poate dezvolta o cantitate semnificativă

de arme biologice sau chimice într-o încăpere cu dimensiuni de 4,5m x 4,5m cu un

cost de până la 10.000 dolari3.

Cel mai cunoscut caz de dezvoltare proprie a capacităţilor de distrugere în

masă de către un grup terorist este cel al sectei Aum Shinrikyo4.

1 Cristian Barna – Terorismul, ultima solutie?, Colecţia Geopolitica, Editura Top Form, Bucureşti, 2005, p. 115; 2 Amy E. Smithson, Leslie-Anne Levy – Ataxia: The Chemical and Biological Terrorism – Threat and the US

Response, The Henry L. Stimson Centre, Report No. 35, Octomber 2000, p. 33; 3 Rodney L. M. Stark, op. cit., p. 82; 4 Jean Pascal Zanders – Assessing the Risk of Chemical and Biological Weapons Proliferation to Terrorists, The

Nonproliferation Review, Fall 1999, p. 26; Horia Dogaru – Terorisml chimic, Revista română de drept umanitar,

anul IX, 2001, nr. 5 (38), p. 19 – 21; General locotenent prof. univ. dr. Tudor Cearapin, inspector de poliţie drd.

Page 43: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

37

Şi producerea armelor biologice necesită personal cu pregătire de

specialitate. În acest sens, îngrijorează următorul fapt: mulţi cercetători care au

lucrat la programul sovietic de înarmare biologică, rămaşi fără loc de muncă după

sistarea acestuia, s-au răspândit în lume, în special, după destrămarea URSS.

Câţiva dintre aceştia au ajuns în Marea Britanie şi SUA, dar se presupune că mulţi

şi-au găsit de lucru în Irak, Siria, Libia, China, Iran, Israel şi India1.

Acelaşi fenomen s-a produs şi cu mulţi cercetători din domeniul fizicii

nucleare, care au părăsit Rusia şi alte state fost sovietice, fiind solicitaţi în alte ţări

interesate de armele nucleare, între care Coreea de Nord2.

Am concluzionat că interesul manifestat de un grup sau organizaţie teroristă

faţă de armele de distrugere în masă echivalează cu intenţia clară de utilizare a

acestora în atentate cu urmări catastrofale.

2.4. REGIMURI DE NEPROLIFERARE A

ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

Pilonii eforturilor comunităţii internaţionale pentru prevenirea proliferării

armelor de distrugere în masă îi reprezintă cele trei instrumente juridice

internaţionale3:

Tratatul de neproliferare a armelor nucleare;

Convenţia cu privire la interzicerea perfecţionării, producţiei şi stocării

armelor bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi la distrugerea lor;

Convenţia privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi

folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora.

În afara acestor instrumente, funcţionează importante regimuri

internaţionale de control al exporturilor, numite şi regimuri de neproliferare,

instituite de organisme neoficiale, fiind încorporate în dreptul intern al statelor

membre4.

Regimurile de neproliferare a armelor de distrugere în masă sunt:

Grupul Furnizorilor Nucleari şi Comitetul Zangger5 (domeniul nuclear);

Grupul Australia6 (domeniul armelor chimice şi biologice).

Horia Dogaru – Terorismul cu arme chimice – o gravă ameninţare, Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul

VI (2005), nr. 1 (9), p. 40 – 42: 1 Andrew Lloyd, Peter Mathews – Bioterorismul, flagelul mileniului III, Editura Hiparion, Cluj Napoca, 2002, p. 64 –

65; 2 Col. prof. univ. dr. Ion Preda, col. dr. Maricel Antipa – Terorismul internaţional şi armele de distrugere în masă,

Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, 2005, nr. 4, p. 45; 3 Principalele prevederi ale acestor instrumente juridice internaţionale şi rolul lor în domeniul neproliferării şi al

prevenirii terorismului cu arme de distrugere în masă sunt prezentate în Capitolul 3. 4 Horia Dogaru, Lucian Ivan Reglementări în domeniul neproliferării armelor de distrugere în masă, Revista română

de drept umanitar, anul IX, 2001, nr. 1 (36), p. 14 – 17; 5 Joseph Cirincione, Jon B. Wolfsthal, Miriam Rajkumar – Deadly Arsenals. Nuclear, Biological and Chemical

Threats, Carnegie Endowment for International Peace, Washington DC, 2005, p. 33 – 34; 6 Idem, p. 37;

Page 44: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

38

Grupul Furnizorilor Nucleari1 a fost creat, în noiembrie 1975 la Londra.

Scopul regimului îl reprezintă asigurarea că exporturile de materiale nucleare sunt

făcute numai în condiţii corespunzătoare de siguranţă şi protecţie fizică şi cu

respectarea normelor de neproliferare. De asemenea, Grupul încearcă să limiteze

exporturile de articole sensibile care ar putea contribui la proliferarea armelor

nucleare.

Grupul pretinde garanţiile AIEA ca o condiţie prealabilă a livrării, proceduri

şi reglementări naţionale de control, protecţia fizică împotriva sustragerii

elementelor sensibile ale ciclului de combustibil nuclear, restrângerea instalaţiilor

de îmbogăţire şi de procesare a combustibilului nuclear, supravegherea statelor

preocupate de proliferare, export controlat către regiunile de conflict şi

instabilitate.

Comitetul Zangger2 a fost constituit în 1971, sub preşedinţia diplomatului

elveţian Claude Zangger, de la care şi-a preluat numele. Scopul său este elaborarea

unei liste de bază (trigger list) pentru exportul a două categorii de materiale:

surse sau materiale speciale fisionabile;

echipamente sau materiale nenucleare destinate sau pregătite pentru

procesarea, folosirea sau producerea de materiale speciale fisionabile.

Grupul Australia reprezintă o asociaţie consultativă de state, creată în

1984 din iniţiativa Australiei, după întrebuinţarea armelor chimice în războiul

dintre Iran şi Irak. Scopul regimului promovat de Grupul Australia îl reprezintă

limitarea riscurilor proliferării armelor chimice şi biologice şi a terorismului cu

astfel de arme prin controlul transferurilor care ar putea contribui la activităţile în

legătură cu armele chimice şi biologice ale unor state sau grupări3.

Statele membre ale Grupului adoptă, în conformitate cu legislaţia lor

naţională, măsuri de licenţiere a exporturilor unor substanţe chimice, agenţi

biologici, echipamente şi instalaţii de producere.

2.5. STRATEGII ŞI ACŢIUNI INTERNAŢIONALE PENTRU

PREVENIREA ŞI COMBATEREA PROLIFERĂRII

ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

Comunitatea internaţională este unanimă în a considera că proliferarea

armelor de distrugere în masă reprezintă o gravă ameninţare pentru pacea şi

securitatea internaţională, amplificată de riscul ca entităţi teroriste să dobândească

şi să folosească astfel de arme.

1 *** - Inventory of International Nonproliferation Organizations & Regimes, Monterey Institute of International

Studies, Center for Nonproliferation Studies, http://cns.miis.edu/pubs/inven/pdfs/nsg.pdf 2 *** - Inventory of International Nonproliferation Organizations & Regimes, Monterey Institute of International

Studies, Center for Nonproliferation Studies, http://cns.miis.edu/pubs/inven/pdfs/zang.pdf 3 Marius Petrescu, Ştefan Mihai Dogaru, Vladimir Boboc, Horia Dogaru, Anca Gabriela Petrescu – Armele chimice şi

statutul acestora în dreptul internaţional, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2005, p. 166;

Page 45: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

39

Consiliul de Securitate al ONU, Uniunea Europeană, NATO, Grupul G-8 al

ţărilor puternic industrializate plus Rusia şi majoritatea statelor civilizate sunt

preocupate de această ameninţare şi au adoptat măsuri de prevenire.

La rândul său, România, stat membru NATO şi al Uniunii Europene, a

adoptat măsuri ferme legislative şi instituţionale pentru controlul exporturilor de

produse, echipamente şi tehnologii cu dublă utilizare în scopul prevenirii

proliferării armelor de distrugere în masă.

2.5.1. REZOLUŢII ALE CONSILIULUI DE SECURITATE ONU

Considerând că proliferarea armelor nucleare, biologice şi chimice, precum

şi vectorii acestora constituie un pericol pentru pacea şi securitatea internaţională şi

preocupat de ameninţarea terorismului şi de riscul ca actori nonstatali1 să procure

astfel de arme, să le dezvolte şi să le folosească, Consiliul de Securitate al ONU a

adoptat, la 28 aprilie 2004, Rezoluţia 1540 (2004).

Sunt prezentate măsurile prevăzute în Rezoluție, între care constituirea

Comitetului 1540 privind neproliferarea armelor de distrugere în masă, mandatat,

să monitorizeze aplicarea de către toate statele a obligaţiilor prevăzute în Rezoluţie

privind adoptarea de legislaţie internă corespunzătoare şi măsuri eficiente de

control pentru prevenirea accesului, producerii, transferului şi folosirii armelor de

distrugere în masă de către actori nonstatali.

La 27 aprilie 2006, Consiliul de Securitate a adopta Rezoluţia 1672 (2006)

în care a reafirmat că proliferarea armelor de distrugere în masă şi a vectorilor

acestora constituie o ameninţare pentru pacea şi securitatea internaţională şi a

reiterat deciziile şi exigenţele din Rezoluţia 1540 (2004), subliniind importanţa

aplicării integrale a acesteia de către toate statele.

2.5.2. STRATEGIA UNIUNII EUROPENE DE COMBATERE A

PROLIFERĂRII ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

Strategia de securitate a Uniunii Europene menţionează că proliferarea

armelor de distrugere în masă pune în pericol securitatea statelor membre, a

popoarelor şi intereselor Uniunii în lume.

Obiectivul Uniunii Europene este de a preveni, descuraja, opri şi, unde este

cazul, de a elimina programele de proliferare a armelor de distrugere în masă.

Măsurile preventive politice şi diplomatice (tratatele multilaterale şi

regimurile de control al exporturilor) şi recurgerea la organizaţiile internaţionale

competente sunt considerate prima linie a apărării împotriva proliferării armelor de

distrugere în masă.

1 Prin actori nonstatali, Rezoluţia 1540 (2004) consideră persoane sau entităţi care nu acţionează sub autoritatea legală

a unui stat şi desfăşoară activităţi care cad sub incidenţa acestei rezoluţii.

Page 46: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

40

Când dialogul politic şi presiunea diplomatică eşuează, pot fi antamate

măsurile coercitive în baza Capitolului VII al Cartei ONU şi a dreptului

internaţional, în care Consiliul de Securitate al ONU trebuie să joace rolul central

(de la sancţiuni selective până la exercitarea forţei).

În iunie 2003, sesiunea de la Salonic a Uniunii Europene a adoptat o

declaraţie asupra neproliferării armelor de distrugere în masă, precum și Strategia

de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă.

Sunt prezentate în teză elementele de bază ale acestei strategii.

2.5.3. PREOCUPĂRILE NATO PRIVIND COMBATEREA

PROLIFERĂRII ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord consideră ameninţarea

proliferării armelor de distrugere în masă, în cadrul pericolelor legate de terorism,

ca principală provocare de securitate în perioada ulterioară Războiului Rece1.

Cu ocazia reuniunii la nivel înalt de la Bruxelles din ianuarie 1994, aliaţii au

decis să-şi concentreze în mod serios atenţia asupra ameninţării proliferării armelor

de distrugere în masă şi a impactului acesteia asupra securităţii în contextul

evoluției fenomenului terorist.

Sunt prezentate alte iniţiative, inclusiv în relaţia cu statele partenere.

NATO dispune de două structuri dedicate combaterii proliferării armelor de

distrugere în masă:

Grupul de apărare la nivel înalt în domeniul proliferării (DGP);

Grupul politico – militar la nivel înalt în domeniul proliferării (SGP).

În teză sunt prezentate principalele activități și inițiative ale acestor

structuri.

2.5.4. PROLIFERAREA ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

ÎN ATENŢIA GRUPULUI G-8

În iunie 2002, Grupul G-8 a adoptat „Programul global împotriva armelor şi

materialelor de distrugere în masă”, numit şi „Iniţiativa 10 plus 10 peste 10”.

Conform acesteia, SUA alocă 10 miliarde de dolari, celelalte state industrializate,

încă 10 miliarde de dolari, pentru următorii 10 ani, într-un fond pentru proiecte de

neproliferare, destinat Rusiei şi altor state, în vederea eliminării stocurilor lor de

arme de distrugere în masă.

În iunie 2003, Grupul G-8, întrunit la Evian (Franţa), recunoscând că

proliferarea armelor de distrugere în masă reprezintă un grav pericol, a adoptat o

declaraţie în care consideră că Tratatul de neproliferare a armelor nucleare,

Convenţia privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor

1 Eric R. Terzuolo – Combating WMD proliferation, NATO Review, Autumn, 2005, p. 1 – 6;

Page 47: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

41

chimice şi distrugerea acestora, precum şi Convenţia cu privire la interzicerea,

perfecţionării, producţiei şi stocării armelor bacteriologice (biologice) şi cu

toxine, şi la distrugerea lor „reprezintă instrumente esenţiale pentru menţinerea

păcii şi securităţii internaţionale şi piloni ai neproliferării şi dezarmării”1.

2.5.5. INIŢIATIVA DE SECURITATE ÎN DOMENIUL PROLIFERĂRII

În scopul reducerii riscului ca armele de distrugere în masă să ajungă în

mâinile teroriştilor sau pe piaţa neagră, în mai 2003, SUA a lansat Iniţiativa de

Securitate în Domeniul Proliferării, un acord între statele participante de a acţiona

într-o manieră concertată împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, prin

intermediul cooperării între comunităţile de informaţii, instituţiile de impunere a

legii, forţele armate şi ministerele de afaceri externe2.

În prezent, peste 60 state, între care şi România, participă la această

iniţiativă care promovează spiritul şi litera Rezoluţiei Consiliului de Securitate al

ONU nr. 1540, prin care toate statele membre ale ONU sunt chemate să coopereze

în mod activ pentru prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă3.

2.6. POLITICA ROMÂNIEI PRIVIND

PREVENIREA ŞI COMBATEREA PROLIFERĂRII

ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

Politica României faţă de proliferarea armelor de distrugere în masă, ca una

din principalele ameninţări ce pot pune în pericol securitatea naţională, valorile şi

interesele sale ca stat membru al comunităţii europene şi euroatlantice, este

sintetizată în Strategia de securitate naţională a României.

Sunt citate evaluările Strategiei, din care menționăm:

„Proliferarea armelor de distrugere în masă: Armele nucleare, chimice,

biologice şi radiologice constituie o altă ameninţare deosebit de gravă sub

raportul potenţialului de distrugere, în condiţiile în care: accesul la astfel de

mijloace devine tot mai uşor din punct de vedere tehnologic, iar tentaţia dobândirii

lor sporeşte ameninţător; unele state posesoare dezvoltă noi tipuri de mijloace de

luptă, în timp ce se amplifică preocupările pentru perfecţionarea mijloacelor de

transport la ţintă; evoluţiile doctrinare acreditează tot mai frecvent posibilitatea

folosirii unor astfel de mijloace în cadrul operaţiilor militare; eficienţa controlului

unor guverne asupra mijloacelor de luptă existente, componentelor în curs de

realizare şi tehnologiilor de fabricaţie scade alarmant. […]

Combaterea proliferării armelor de distrugere în masă reprezintă un

imperativ major al preocupărilor vizând pacea şi securitatea statelor lumii, din

1 *** - G-8 Declaration on Non Proliferation of Weapons of Mass Destruction, Chemical Disarmament, vol. 3, 2003,

p. 20; 2 *** - Proliferation Security Initiative: Statement of Interdiction Principles, The White House, Office of Press

Secretary, Washington, September 4th, 2003, http://www.state.gov/np/rls/fs/23764pf.htm; 3 Condoleezza Rice, Mihai Răzvan Ungureanu – Un parteneriat împotriva crimelor în masă; Ziua, 24 iunie 2005, p. 6;

Page 48: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

42

cauza amplificării riscului de folosire iraţională a rezultatelor dezvoltării ştiinţei şi

tehnologiei moderne. […] Sporesc, totodată, riscurile ca armele de distrugere în

masă să facă joncţiunea cu terorismul internaţional sau ca terorismul nuclear să

fie promovat de regimuri iresponsabile. Aceste evoluţii pun probleme grave de

securitate la adresa cetăţenilor, comunităţilor şi instituţiilor. […]

Riscul achiziţionării sau producerii de către grupuri teroriste a armelor de

distrugere în masă necesită îmbunătăţirea politicilor de contraproliferare şi

neproliferare, perfecţionarea sistemului naţional de control în cooperare cu

sistemele similare ale statelor membre în NATO şi Uniunea Europeană, precum şi

participarea responsabilă la regimurile şi acordurile internaţionale în vigoare”.

În planul acţiunilor pentru îndeplinirea priorităţilor strategice privind

combaterea proliferării ADM am menţionat că România, ca membră a regimurilor

internaţionale de neproliferare: Grupul Furnizorilor Nucleari, Comitetul Zangger şi

Grupul Australia, asigură atât implementarea în legislaţia internă a liniilor

directoare ale acestor regimuri, cât şi cooperarea cu alte state membre pentru

prevenirea transferurilor de materiale, echipamente şi tehnologie cu dublă utilizare,

în scopurile interzise ale producerii armelor de distrugere în masă.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2006 privind regimul de control

al exporturilor şi produselor şi tehnologii cu dublă utilizare asigură cadrul legislativ

pentru aplicarea regimurilor de neproliferare. Prevederile acesteia sunt în

concordanţă cu Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 1334/2000 de

instituire a regimului comunitar pentru controlul exporturilor de produse şi

tehnologii cu dublă utilizare şi se aplică împreună cu prevederile acestuia.

Se prezintă în esenţă, mecanismul regimului de control al exporturilor și

Sistemul naţional de control al exporturilor de produse cu dublă utilizare, în care în

afară de Agenția Națională de Control al Exporturilor (ANCEX) mai face parte şi

Consiliul de avizare (a cererilor de licenţă), compus din reprezentanţi ai

Ministerului Apărării, Ministerului Internelor şi Reformei Administrative,

Ministerului Afacerilor Externe, Autorităţii Naţionale a Vămilor, Ministerului

Economiei şi Finanţelor, prin structurile specializate, precum şi ai Serviciului

Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe şi Comisiei Naţionale

pentru Controlul Activităţilor Nucleare.

Prin specialitatea reprezentanţilor din Consiliul de avizare, acesta are un

important rol de prevenire a proliferării armelor de distrugere în masă.

Sunt identificate principalele riscuri de natură internă în domeniul

proliferării armelor de distrugere în masă1.

Riscurile în domeniul proliferării armelor de distrugere în masă pot duce la

subminarea obiectivelor de neproliferare, a intereselor strategice ale României ca

stat membru al NATO şi al Uniunii Europene, precum şi la concluzia nefondată din

partea organismelor internaţionale (ONU, AIEA, OIAC, Grupul Furnizorilor

1 Dumitru T Tolbaru, Mugurel Cătănescu – Proliferarea armelor de distrugere în masă, produselor şi tehnologiilor cu

dublă utilizare, supuse controlului destinaţiei finale, cu aplicabilitate în construcţia armamentului neconvenţional,

Academia Naţională de Informaţii, A XII-a Sesiune de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională „România în

contextul politicii de securitate europeană”, Bucureşti, 16 – 18 martie 2006, secţiunea I, Vol. II, p. 43 – 44;

Page 49: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

43

Nucleari, Comitetul Zangger, Grupul Australia) că România nu şi-ar respecta

obligaţiile din tratatele şi regimurile de neproliferare la care este parte, sprijinind

programele de dezvoltare a armelor de distrugere în masă în statele proliferatoare.

Pentru contracararea acestor riscuri, în afara ANCEX şi a Consiliului de

avizare, acţionează Serviciul Român de Informaţii şi Ministerul Internelor şi

Reformei Administrative. Astfel, pe această linie, trebuie menţionat rolul unităţii

create în cadrul Serviciului Român de Informaţii, specializată pentru identificarea,

prevenirea şi contracararea ameninţărilor transfrontaliere nonmilitare, altele decât

cele asimilate terorismului, între care proliferarea armelor de distrugere în masă,

inclusiv a precursorilor acestora şi tehnologiei aferente.

Şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative are atribuţii şi îşi aduce

contribuţia pe linia prevenirii proliferării armelor de distrugere în masă. Astfel,

Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, prin Diviziunea de Investigaţii

Strategice culege, procesează, stochează şi valorifică informaţii privind

operaţiunile cu produse şi tehnologii strategice, cu dublă utilizare, supuse

controlului destinaţiei finale. De asemenea, experţii Diviziunii de Investigaţii

Strategice furnizează informaţii necesare justeţii deciziilor Consiliului de avizare.

Eficienţa acţiunii corelate a tuturor autorităţilor care participă la prevenirea

exporturilor de produse, echipamente şi tehnologii cu dublă utilizare în scopul

proliferării armelor de distrugere în masă reprezintă o contribuţie a României la

eforturile comunităţii internaţionale vizând blocarea accesului ilegal al unor state şi

entităţi teroriste la armele de distrugere în masă şi prevenirea megaterorismului.

Page 50: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

44

3.1. INSTRUMENTE DE DREPT INTERNAŢIONAL UMANITAR

PRIVIND INTERZICEREA FOLOSIRII ÎN RĂZBOI A ARMELOR

DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

Dreptul internaţional umanitar califică armele de distrugere în masă,

nucleare, radiologice, biologice şi chimice în categoria armelor a căror folosire în

conflicte armate este interzisă de lege lata deoarece1:

au efecte nediscriminante, afectând atât obiectivele militare, cât şi

populaţia civilă şi bunurile cu caracter civil;

produc rău superfluu (sunt crude, barbare, inumane şi perfide);

au efecte extinse, grave şi durabile asupra mediului natural.

Începuturile ilegalizării unor categorii de arme de distrugere în masă sunt

foarte vechi. Astfel, un prim instrument internaţional vizând limitarea folosirii

armelor chimice l-a reprezentat Acordul bilateral franco – german, încheiat la

Strasbourg, la 27 august 1675, care interzicea folosirea „proiectilelor otrăvitoare”2.

Fără a face referire explicită la vreo categorie de arme de distrugere în

masă, Declaraţia privitoare la interzicerea anumitor proiectile în timp de război,

adoptată la Sankt Petersburg la 29 noiembrie/11 decembrie 1868, fixând „limitele

tehnice unde necesităţile războiului trebuie să se oprească în faţa exigenţelor

umanităţii”, statua că „folosirea de arme care ar agrava în mod inutil suferinţele

oamenilor sau ar face moartea lor inevitabilă”, aşa cum se vor dovedi mai târziu

armele de distrugere în masă, „este împotriva legilor umanităţii”3.

Declaraţia de la Bruxelles din 1874 asupra legilor şi obiceiurilor războiului

terestru, deşi nu a fost ratificată şi nu a căpătat forţă juridică, se referea la

interzicerea, între altele, a „folosirii otrăvurilor şi a armelor chimice”4.

1 Ionel Cloşcă, Ion Suceavă – Tratat de drept internaţional umanitar, Asociaţia Română de Drept Umanitar, Bucureşti,

2000, p. 150, 153; Horia Dogaru – Dicţionar. Armele de distrugere în masă, Revista română de drept umanitar, anul

XI, 2003, nr. 2 (45), p. 28; 2 *** - History of Chemical Disarmament, în „Basic Facts”, Edition 2003, Organisation for the Prohibition of

Chemical Weapons, The Hague, 2003, p. 11; 3 Gabriel Oprea, Ion Suceavă, Ionel Cloşcă – Dreptul internaţional umanitar. Instrumente juridice internaţionale, R.A.

Monitorul Oficial, Bucureşti, 2003, p. 14; 4 Ionel Cloşcă, Ion Suceavă, op. cit., p. 158; Petre Junie – Arma chimică – din istoria unei triste cariere, colecţia

revistei „Lumea”, Bucureşti, 1986;

REGLEMENTĂRI ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL

PRIVIND ARMELE DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

Capitolul

3

Page 51: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

45

Primul instrument de drept internaţional dedicat în întregime interzicerii

folosirii în război a unei categorii de arme de distrugere în masă, armele chimice, a

fost adoptat, în cadrul Primei Conferinţe Internaţionale de Pace de la Haga din

1899. În Declaraţia privind interzicerea de a folosi proiectile care au ca unic scop

de a răspândi gaze asfixiante sau vătămătoare, cele 25 state semnatare s-au

angajat ca în caz de război între două sau mai multe dintre ele, să nu folosească

„proiectile care au drept unic scop răspândirea de gaze asfixiante sau

vătămătoare”1.

De asemenea, a Doua Conferinţă Internaţională de Pace de la Haga din

1907 a reiterat interdicţia „de a întrebuinţa otrăvuri sau arme otrăvite” în

Regulamentul privitor la legile şi obiceiurile războiului terestru, anexat la

Convenţia privitoare la legile şi obiceiurile războiului terestru, adoptată cu această

ocazie.

Preocupările privind elaborarea unui instrument juridic internaţional pentru

interzicerea folosirii în război a armelor chimice, precum şi a celor biologice s-au

materializat prin semnarea, la 17 iunie 1925, la Geneva, a Protocolului privind

interzicerea folosirii în război a gazelor asfixiante, toxice sau similare şi a

mijloacelor bacteriologice de luptă. Acesta a introdus în dreptul internaţional

interdicţia „folosirii în război a gazelor asfixiante, toxice sau similare, ca şi a

tuturor lichidelor, substanţelor sau procedeelor asemănătoare” ca şi a „mijloacelor

bacteriologice de luptă”, cu alte cuvinte, două dintre categoriile de arme de

distrugere în masă, cele chimice şi cele biologice2.

3.2. INSTRUMENTE DE DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC

REFERITOARE LA LIMITAREA ARMELOR NUCLEARE

În domeniul nuclear, în faţa uriaşei ameninţări a existenţei şi posibilei

folosiri a armelor nucleare, nici dreptul internaţional umanitar nu poate opune un

instrument juridic care să interzică ferm folosirea acestor arme şi nici dreptul

internaţional public nu dispune de un instrument care să interzică global

dezvoltarea, producerea, stocarea sau transferul armelor nucleare3.

Există doar instrumente cu sferă de aplicare limitată. Astfel, Tratatul cu

privire la neproliferarea armelor nucleare, numit şi Tratatul de neproliferare

nucleară (NPT), deschis spre semnare la 1 iulie 1968 şi intrat în vigoare la 9 martie

1970, interzice doar transferul armelor nucleare de la statele posesoare către statele

neposesoare de astfel de arme4.

1 Gabriel Oprea, Ion Suceavă, Ionel Cloşcă, op. cit., p. 17; 2 Ştefan Dogaru, Horia Dogaru – Convenţia privind interzicerea armelor chimice şi legea internă de aplicare a

prevederilor acesteia, Revista română de drept umanitar, anul VII, 1999, nr. 1 (25), p. 14 - 16; 3 Inspector de poliţie drd. Horia Dogaru – Statutul armelor NBC în dreptul internaţional, Revista Apărarea NBC,

Câmpulung Muscel, anul VI (2005), nr. 1 (9), p. 26; 4 Decretul Consiliului de Stat nr. 21 din 30 ianuarie 1970 pentru ratificarea Tratatului cu privire la neproliferarea

armelor nucleare, Buletinul Oficial al R.S. România, nr. 3 din 31 ianuarie 1970;

Page 52: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

46

În afara Tratatului de neproliferare nucleară, mai există în domeniul nuclear

şi alte instrumente care limitează sau interzic experienţele cu arme nucleare1:

Tratatul privind interzicerea experienţelor cu arma nucleară în

atmosferă, în spaţiul cosmic şi sub apă, numit şi Tratatul de limitare a

experienţelor nucleare, deschis spre semnare la 8 august 1963 şi intrat în vigoare la

10 octombrie în acelaşi an;

Tratatul de interzicere completă a experienţelor nucleare, deschis spre

semnare la 24 septembrie 1996; nu a intrat încă în vigoare. Tratatul poate intra în

vigoare doar după ratificarea sa de către 44 state care au sau pot dezvolta capacităţi

nucleare. Dintre acestea, doar 33 l-au ratificat, între care Franţa, Marea Britanie şi

Rusia, în timp ce SUA şi China nu au ratificat încă tratatul2.

Prin semnarea, în septembrie 1996, a Tratatului de interzicere completă a

experienţelor nucleare, care interzice toate testele cu arme nucleare şi alte explozii

nucleare în toate mediile, pentru totdeauna, pe măsura ratificării acestuia, Tratatul

de limitare a experienţelor nucleare cade în desuetudine. Totuşi, în conformitate cu

principiile dreptului internaţional al tratatelor, statele care nu semnează Tratatul de

interzicere completă a experienţelor nucleare sau se retrag din acesta, dar sunt părţi

la Tratatul de limitare a experienţelor nucleare, rămân obligate să respecte

prevederile primului tratat, care sunt comune şi celuilalt.

De asemenea, în faţa ameninţării armelor nucleare şi a lipsei unui

instrument global de interzicere completă a acestor arme, au fost elaborate mai

multe instrumente juridice care interzic prezenţa armelor nucleare în spaţiul

extraatmosferic, în oceanul planetar şi în anumite zone ale Globului3, numite zone

libere de arme nucleare. Sunt enumerate zece astfel de instrumente juridice care

reprezintă o restrângere însemnată a ariei de existenţă şi de proliferare a acestor

arme, cu repercusiuni semnificative asupra prevenirii dobândirii lor de către entităţi

teroriste şi, în general, asupra diminuării ameninţării folosirii armelor nucleare.

Preocupată de lipsa unui instrument juridic internaţional cu vocaţie

universală, care să interzică în totalitate armele nucleare, comunitatea

internaţională, prin organismul său reprezentativ, Adunarea Generală a Naţiunilor

Unite, a exprimat în repetate rânduri necesitatea imperioasă a excluderii

ameninţării nucleare4. Sunt menționate principalele rezoluții ale Adunării Generale

a ONU referitoare la interzicerea folosirii armelor nucleare.

De menţionat că în ultimele două decenii, în fiecare an a fost adoptată câte o

rezoluţie care proclamă caracterul ilicit al folosirii armelor nucleare.

1 Inspector de poliţie drd. Horia Dogaru – Statutul armelor NBC în dreptul internaţional, Revista Apărarea NBC,

Câmpulung Muscel, anul VI (2005), nr. 1 (9), p. 27 – 28; 2 *** - Inventory of International Nonproliferation Organizations & Regimes, Monterey Institute of International

Studies, Center for Nonproliferation Studies, http://cns.miis.edu/pubs/inven/pdfs/ctbt.pdf şi

http://cns.miis.edu/pubs.inven/pdfs/apmctbt.pdf; 3 *** - Inventory of International Nonproliferation Organizations & Regimes, Monterey Institute of International

Studies, Center for Nonproliferation Studies, http://cns.miis.edu/pubs/inven/index.htm; Joseph Cirincione, Jon B.

Wolfsthal, Miriam Rajkunar – Deadly Arsenals. Nuclear, Biological and Chemical Threats, Carnegie Endowment for

International Peace, Washington DC, 2005, p. 34; 4 Ştefan Dogaru, Horia Dogaru – Armele la începutul secolului XXI, în volumul „Dreptul internaţional umanitar la

începutul secolului XXI”, Editor Ionel Cloşcă, Asociaţia Română de Drept Umanitar, Bucureşti, 2003, p. 123 – 125;

Page 53: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

47

Deşi în doctrina dreptului internaţional se contestă forţa juridică a

rezoluţiilor Adunării Generale a ONU1, adoptarea celor referitoare la limitarea şi

interzicerea armelor nucleare, cu votul marii majorităţi a statelor, a dovedit

puternica conştiinţă publică a caracterului ilicit al folosirii acestor arme.

Şi Curtea Internaţională de Justiţie s-a pronunţat în legătură cu legalitatea

folosirii armelor nucleare. Astfel, avizul intitulat Legalitatea ameninţării cu

folosirea de arme nucleare, formulat la 8 iulie 1996, la cererea Adunării Generale

a ONU, este apreciat ca una din cele mai importante decizii ale Curţii de la Haga2.

Avizul afirma categoric că folosirea armelor nucleare este supusă dreptului

internaţional umanitar. Curtea a fost însă reţinută în a afirma că orice deţinere a

armelor nucleare este interzisă.

Deși avizul considera ilicită folosirea armelor nucleare: totuşi, Curtea a

acceptat conceptul „circumstanţei extreme de legitimă apărare, în care ar fi în

cauză însăşi existenţa unui stat”, în această situaţie fiind rezervată în a declara ca

ilicită ameninţarea sau folosirea armelor nucleare.

În procesul controlului armamentelor nucleare strategice, în lipsa unui

instrument juridic internaţional de interzicere completă, un rol important îl au

acordurile bilaterale încheiate între cele două mari puteri nucleare, SUA şi

Federaţia Rusă (moştenitoarea URSS). Sunt menționate prevederile a două tratate:

Tratatul dintre Statele Unite ale Americii şi Federaţia Rusă asupra reducerii în

continuare şi limitarea armelor strategice ofensive (START – 2) și Tratatul dintre

Statele Unite ale Americii şi Federaţia Rusă asupra reducerilor ofensive strategice

(SORT sau Tratatul de la Moscova)

3.3. INSTRUMENTE DE DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC

PRIVIND INTERZICEREA ARMELOR BIOLOGICE ŞI CHIMICE

3.3.1. CONVENŢIA CU PRIVIRE LA INTERZICEREA

PERFECŢIONĂRII, PRODUCŢIEI ŞI STOCĂRII ARMELOR

BACTERIOLOGICE (BIOLOGICE) ŞI CU TOXINE ŞI LA

DISTRUGEREA LOR

Convenţia a fost elaborată, după aproape trei ani de negocieri în cadrul

Comitetului pentru dezarmare de la Geneva, la începutul anului 1972. Aceasta a

fost deschisă spre semnare la 10 aprilie 1972, la Londra, Moscova şi Washington şi

1 Ionel Cloşcă, Ion Suceavă, op. cit., p. 167; 2 Constantin Poenaru – Legalitatea armelor nucleare în dreptul internaţional umanitar. Comentarii pe marginea unui

aviz al Curţii Internaţionale de Justiţie, Revista română de drept umanitar, anul V, 1997, nr. 3 (17), p. 41 – 42, nr. 4

(18), p. 40 – 42 şi anul VI, 1998, nr. 1 (19), p. 33 – 36; Inspector de poliţie drd. Horia Dogaru – Statutul armelor

NBC în dreptul internaţional, Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul VI (2005), nr. 1 (9), p. 27 – 28;

Page 54: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

48

a intrat în vigoare la 26 martie 1975. Până în prezent, Convenţia a fost semnată de

169 state şi ratificată sau au aderat la aceasta 153 state1.

În esenţă, Convenţia obligă statele părţi:

(1) să nu perfecţioneze, producă, stocheze, dobândească şi să nu obţină

prin nici un mijloc agenţi microbieni, alţi agenţi biologici sau toxine, în cantităţi

care nu pot fi justificate pentru scopuri profilactice, de protecţie sau alte scopuri

paşnice, precum şi arme, echipament şi mijloace de transport la ţintă destinate

special folosirii în scopuri ostile sau în conflicte armate a unor asemenea agenţi;

(2) să distrugă sau să convertească pentru scopuri paşnice, cât mai curând

posibil, dar nu mai târziu de 9 luni de la intrarea în vigoare a Convenţiei, toţi

agenţii biologici, toxinele, toate armele, echipamentul şi mijloacele de transport la

ţintă;

(3) să nu transfere nimănui, direct sau indirect ori să nu ajute, să nu

încurajeze sau să nu incite, în nici un mod, alt stat, grup de state sau organizaţii

internaţionale să producă sau să dobândească agenţi biologici, toxine, arme,

echipament sau mijloace de transport la ţintă;

(4) să adopte toate măsurile necesare pentru interzicerea şi prevenirea

încălcării obligaţiilor de punctul (1).

De subliniat că toate obligaţiile prevăzute de Convenţie îngrădesc

dobândirea armelor biologice de către entităţi teroriste din statele părţi la aceasta.

Astfel, interdicţiile privind perfecţionarea, producerea, dobândirea şi obţinerea prin

alte mijloace se referă explicit atât la folosirea în conflicte armate, cât şi în alte

scopuri ostile, cum sunt cele teroriste. Interdicţia referitoare la transferul, ajutorul,

încurajarea, incitarea în producerea sau dobândirea armelor biologice se referă nu

numai la state, ci la orice entitate, deci şi la terorişti sau organizaţii teroriste.

O mare slăbiciune a Convenţiei constă în faptul că prevederile privind

măsurile de încredere între statele părţi, precum şi cele privind verificarea aplicării,

sunt total insuficiente.

Ameninţarea folosirii armelor biologice este în continuare reală şi extrem de

periculoasă, unele state menţinând preocupări asupra acestui tip de arme, iar

entităţi teroriste sunt interesate în dobândirea de tehnologie, echipamente şi

materiale necesare producerii de atentate cu arme biologice2.

Elaborarea şi apoi intrarea în vigoare a Convenţiei asupra armelor biologice

a constituit un util prolog pentru începerea şi derularea negocierilor asupra

armelor chimice, fapt prevăzut explicit în textul acesteia: „Statele părţi […] se

angajează să continue în mod sincer negocierile pentru a se ajunge cât mai curând

la un acord asupra măsurilor specifice referitoare la echipamentul şi mijloacele

1 Horia Dogaru – Eliminarea armelor biologice, Revista română de drept umanitar, anul VIII, 2000, nr. 1 – 2 (31-32),

p. 46 – 49; 2 Dr. ing. Ioan Roman, drd. Horia Dogaru – Amenințarea bioterorismului și prevenirea acestuia, Revista română de

drept umanitar, anul XII, 2004, nr. 3 (50), p. 27 – 29;

Page 55: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

49

special destinate pentru producerea sau folosirea agenţilor chimici în scopuri de

război”1.

3.3.2. CONVENŢIA PRIVIND INTERZICEREA DEZVOLTĂRII,

PRODUCERII, STOCĂRII ŞI FOLOSIRII ARMELOR CHIMICE

ŞI DISTRUGEREA ACESTORA

Negocierile în cadrul Conferinţei pentru dezarmare de la Geneva, începute

în 1972, au fost deosebit de laborioase şi anevoioase şi s-au încheiat după 20 de

ani. Textul Convenţiei privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi

folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora a fost finalizat la 3 septembrie

1992 şi adoptat de Adunarea Generală a ONU la 16 decembrie în acelaşi an2.

Convenţia a fost deschisă spre semnare, la Paris, la 13 ianuarie 1993 şi a intrat în

vigoare la 29 aprilie 19973.

Aşa cum rezultă din denumire, Convenţia interzice statelor părţi, ca subiecte

de drept internaţional, atât dezvoltarea, producerea, stocarea armelor chimice, cât şi

folosirea acestora. De asemenea, Convenţia mai interzice transferul acestor arme şi

obligă statele deţinătoare să distrugă, într-un interval de cel mult 10 ani, cu

posibilitatea prelungirii, în condiţii deosebite, cu cel mult încă 5 ani, toate stocurile

de arme chimice şi instalaţiile de producere.

Am subliniat în mod deosebit prevederea Convenţiei referitoare la

interdicţia statelor părţi de a ajuta, încuraja sau determina pe altcineva, stat, grup de

persoane sau persoană să se angajeze în orice activitate interzisă statelor părţi la

Convenţie. Această prevedere este foarte importantă în sensul împiedicării oricărui

stat parte să sprijine, în orice fel, entităţile care ar intenţiona să organizeze şi să

desfăşoare acţiuni de terorism chimic.

Spre deosebire de Convenţia asupra armelor biologice, Convenţia asupra

armelor chimice introduce un riguros sistem de verificare a implementării

prevederilor sale, ceea ce-i asigură eficienţă în îndeplinirea obiectivului său,

eliminarea definitivă a pericolului folosirii armelor chimice.

Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC), organismul

mandatat de Convenţie cu realizarea obiectivului şi scopului său, acţionează pentru

asigurarea universalităţii acestui instrument juridic internaţional, distrugerea

stocurilor şi a capacităţilor existente din domeniul armelor chimice şi verificarea,

inclusiv prin inspecţii la faţa locului, a neproducerii acestor arme pe teritoriul

oricărui stat parte.

Convenţia cuprinde 183 state părţi, reprezentând aproximativ 93% din

statele lumii, ceea ce asigură jurisdicţia sa asupra a peste 98% din populaţia

1 Convenţie cu privire la interzicerea perfecţionării, producţiei şi stocării armelor bacteriologice (biologice) şi cu

toxine şi la distrugerea lor, Art. IX, Buletinul Oficial al R.S. România, nr. 57 din 7 iulie 1979; 2 Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 47/39; 3 Horia Dogaru – Statutul armelor NBC în dreptul internaţional, Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul VI

(2005), nr. 1 (9), p. 26 – 28;

Page 56: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

50

Globului şi asupra a peste 99% din industria chimică mondială. Doar 12 state au

rămas în afara Convenţiei. Dintre acestea, 5 state au semnat-o dar nu au depus încă

instrumentele de ratificare. Alte 7 state nu au semnat Convenţia: Angola, Coreea de

Nord, Egipt, Irak, Liban, Siria, Somalia.

Coreea de Nord se presupune că deţine un important arsenal de arme

chimice, între care substanţe supertoxice neuroparalitice, precum şi proiectile de

artilerie pentru folosirea acestora.

Statele Arabe, în principal Egiptul şi Siria, refuză să semneze şi să adere la

Convenţie, motivând că Israelul nu a semnat Tratatul de neproliferare nucleară, iar

menţinerea capacităţii de atac chimic ar reprezenta un element de descurajare faţă

de ameninţarea nucleară a Israelului.

Convenţia nu constituie un instrument juridic special destinat prevenirii şi

combaterii terorismului cu arme chimice. Totuşi, implementarea deplină şi efectivă

a prevederilor sale reprezintă o contribuţie importantă la lupta împotriva

terorismului cu astfel de arme, chiar şi cu substanţe nocive sau toxice, altele decât

cele destinate armelor chimice, precum substanţele toxice industriale.

Pentru a extinde şi asupra persoanelor şi grupurilor de persoane interdicţiile

prevăzute pentru statele părţi, ca subiect de drept internaţional, privind activităţile

de dezvoltare, producere, dobândire în alt mod, stocare, transferare şi folosire a

armelor chimice, Convenţia obligă statele părţi să adopte şi să aplice măsuri interne

în acest sens, inclusiv legislaţie penală în materie. De asemenea, statele părţi sunt

chemate

să-şi acorde reciproc asistenţă juridică pentru sancţionarea infracţiunilor specifice,

inclusiv a celor din materia terorismului chimic. Prin aceasta, Convenţia constituie

o bază legală solidă pentru acţiunile de prevenire şi combatere a terorismului cu

arme chimice.

În plus, Convenţia previne şi combate şi acţiunile teroriste cu substanţe

nocive sau toxice industriale, precum acizi, amoniac, pesticide, cianuri etc.

deoarece include în definiţia armelor chimice orice substanţă toxică care poate

cauza moartea, incapacitatea temporară sau vătămări permanente „cu excepţia

celor destinate unor scopuri neinterzise”.

Am subliniat că, în accepţiunea Convenţiei, orice substanţă toxică folosită

în scopuri teroriste este considerată armă chimică. Astfel, orice acţiune teroristă

bazată pe efectul toxic al unei substanţe chimice este considerată terorism cu arme

chimice şi incriminată în conformitate cu legislaţia penală a fiecărui stat parte,

adoptată, în conformitate şi pentru implementarea prevederilor Convenţiei1.

1 Horia Dogaru – Terorismul chimic, Revista română de drept umanitar, anul IX, 2001, nr. 3 (38), p. 19 – 21;

Page 57: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

51

Page 58: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

52

4.1. EVOLUŢIA REGLEMENTĂRILOR PRIVIND

INCRIMINAREA TERORISMULUI

4.1.1. PRIMELE PREOCUPĂRI PENTRU REGLEMENTAREA

INCRIMINĂRII TERORISMULUI

Actele de terorism au avut loc pe tot parcursul istoriei, determinând, pe

măsura înmulţirii şi agravării consecinţelor acestora, preocuparea şi reacţia

comunităţii internaţionale.

Este de subliniat faptul că prima acţiune notabilă a reprezentat-o o

comunicare adresată Ligii Naţiunilor, de către România, la 20 noiembrie 1926, prin

care a propus universalizarea reprimării terorismului1.

Deşi, la început, s-a tărăgănat studierea acestei probleme, presiunea

evenimentelor a determinat întreprinderea de acţiuni concrete din partea unor state

şi a Ligii Naţiunilor. Evenimentul major, care a marcat demararea acestor reacţii, l-

a reprezentat actul terorist produs la Marsilia, la 9 octombrie 1934, în care şi-au

pierdut viaţa regele Alexandru Karaghiorghevici al Iugoslaviei şi Louis Barthou,

ministrul de externe al Franţei.

Conferinţa interguvernamentală pentru prevenirea şi reprimarea

terorismului, desfăşurată la Geneva în perioada 1-16 noiembrie 1937, a adoptat

două instrumente:

Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea terorismului;

Convenţia pentru crearea unei Curţi Penale Internaţionale.

De subliniat că penalistul român Vespasian V. Pella, care a coordonat

elaborarea celei de a doua convenţii, a fost desemnat raportorul general al

Conferinţei.

Deşi nu au intrat în vigoare, cele două convenţii au reprezentat primele

abordări în dreptul internaţional privind reprimarea terorismului, de aceea vom

prezenta succint conţinutul acestora.

În teză se prezintă pe scurt principalele prevederi ale celor două convenții,

pe care le-am considerat deosebit de importante pentru evoluţia reglementărilor

1 Ion Bodunescu – Terorismul – fenomen global, Casa editorială Odeon, Bucureşti, 1997, p. 87;

REGLEMENTĂRI ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL

PRIVIND PREVENIREA ŞI REPRIMAREA

TERORISMULUI

Capitolul

4

Page 59: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

53

ulterioare privind condamnarea şi reprimarea unor forme particulare de terorism,

precum şi a dreptului penal internaţional.

Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea terorismului şi Convenţia pentru

crearea unei Curţi Penale Internaţionale au reprezentat primele instrumente juridice

universale, care vizează prevenirea şi reprimarea terorismului în toate aspectele

sale. Din păcate, cu toată importanţa lor, ca instrumente juridice de luptă împotriva

terorismului, cele două convenţii au fost ratificate de foarte puţine state şi nu au

intrat în vigoare.

4.1.2 EFORTURILE ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE

PENTRU INCRIMINAREA ACTELOR DE TERORISM

O nouă încercare de realizare a unei convenţii pentru prevenirea şi

reprimarea actelor de terorism internaţional s-a făcut în 1972 când, la 25

septembrie, SUA au depus în Adunarea Generală a ONU un proiect în acest sens1.

Proiectul viza categoriile de terorism internaţional definite ca „export de terorism”,

fără a cuprinde şi actele de teroare rezultate din conflictele interne ale statelor.

Proiectul american nu făcea deosebire între actele de terorism internaţional şi lupta

de eliberare naţională şi socială, legitimizată conform principiului egalităţii şi

dreptului la autodeterminare, înscrise în Carta Naţiunilor Unite. Este motivul

pentru care proiectul american a provocat vii dispute şi nu a putut fi adoptat.

De altfel, această controversă în definirea terorismului, blochează, în

continuare, eforturile pentru adoptarea unei convenţii universale, care să prevină şi

să reprime terorismul. Sunt de remarcat trei momente în care s-a încercat depăşirea

impasului:

reluarea discutării proiectului unei convenţii cu vocaţie universală, pe

baza unei propuneri indiene, în cadrul Comitetului 6 al Adunării Generale a ONU

în 1999;

decizia Adunării Generale a ONU din octombrie 2001 de a se continua

discutarea condamnării terorismului, făcându-se abstracţie de definiţia acestuia2;

reluarea procesului de negociere, în cadrul ONU, în iulie 2004, cu

ocazia celei de a opta sesiuni a Comitetului special asupra terorismului, în curs de

desfăşurare şi în prezent.

Deşi s-a aflat multă vreme în atenţia juriştilor şi a Organizaţiei Naţiunilor

Unite, terorismul nu a putut primi o definiţie juridică unanim acceptată. Principalul

obstacol l-a constituit, o lungă perioadă de timp, poziţiile unor state în cadrul

Adunării Generale a ONU, în legătură cu deosebirea dintre acţiunile circumscrise

luptei pentru autodeterminare şi cele teroriste. În multe situaţii, aceleaşi acte de

1 Ion Bodunescu, op. cit., p. 179 - 181; 2 Costin Horia Rogoveanu - Instrumente juridice internaţionale privind condamnarea şi reprimarea terorismului,

Revista română de drept umanitar, anul IX, 2001, nr. 3(38), p. 17;

Page 60: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

54

violenţă şi de teroare sunt considerate de unele state ca acţiuni justificate de dreptul

la autodeterminare, de alte state ca atentate teroriste.

Această disensiune a fost accentuată în perioada „războiului rece” de

confruntarea dintre cele două blocuri şi ideologii.

Mai nou, o altă piedică în definirea terorismului o reprezintă apariţia

conceptului de „terorism de stat”.

Dificultatea majoră a definirii terorismului a determinat şi situaţia

paradoxală ca la lucrările sesiunii Adunării Generale a ONU, desfăşurată în

octombrie 2001, la mai puţin de o lună după terifiantele atacuri din 11 septembrie

de la New York şi Washington, când participanţii la sesiune, ca şi întreaga omenire

erau încă sub impresia grozăviei acestora, să se decidă continuarea dezbaterilor

asupra terorismului, dar să se facă abstracţie de definiţia acestuia.

Lipsa unei definiţii generale unanim acceptate a terorismului este motivul

pentru care, cu excepţia Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea terorismului,

elaborată la Liga Naţiunilor în 1937 şi care, din păcate, nu a mai intrat în vigoare,

omenirea nu dispune astăzi de un instrument juridic universal, care să prevină şi să

reprime terorismul.

În lipsa consensului asupra definiţiei universale a terorismului, în condiţiile

în care dezacordul în această chestiune persistă şi chiar se accentuează, Organizaţia

Naţiunilor Unite s-a orientat către realizarea unui sistem de convenţii, fiecare dintre

acestea incriminând o anumită formă particulară de terorism.

Deşi această abordare a condus la realizarea a 13 instrumente juridice

internaţionale, care incriminează forme particulare de terorism şi care au limitat, în

mod incontestabil, situaţiile respective de terorism, efectele nu au fost cele

scontate, terorismul continuând să reprezinte un flagel al lumii contemporane.

În primul rând, instrumentele respective au fost elaborate ca răspuns la fapte

de terorism, în teză fiind exemplificate Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite

îndreptate împotriva securităţii aviaţiei civile a fost încheiată la Montreal în 1971,

după mai multe atentate, precum cel asupra aeronavei companiei israeliene El-Al,

în 1968 şi asupra zborului 840 al companiei americane TWA, în 1969 și Convenţia

pentru reprimarea actelor ilicite împotriva siguranţei navigaţiei maritime a fost

adoptată la Roma la 10 martie 1988, la 3 ani după deturnarea vasului de croazieră

Achille Lauro.

Apariţia instrumentelor juridice în urma acţiunilor teroriştilor le-a permis

acestora să scape de pedepsire în conformitate cu vreuna din convenţiile existente,

să găsească noi forme de acţiuni teroriste neaşteptate, tot mai periculoase.

În al doilea rând, lipsa unui instrument juridic bazat pe o definiţie

cuprinzătoare, unanim acceptată a terorismului, a limitat şi limitează posibilitatea

de acţiune împotriva oricărei forme de manifestare a violenţei în scopul răspândirii

terorii1.

În teză se prezintă stadiul negocierilor asupra proiectului Convenţiei

cuprinzătoare privind reprimarea terorismului internaţional.

1 Cristian Jura – Terorismul internaţional, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p. 58;

Page 61: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

55

Deşi, în negocierea acestui instrument juridic internaţional statele recunosc

importanţa eradicării terorismului internaţional, rămân importante dezacorduri

asupra unor chestiuni care blochează, în continuare, un acord cuprinzător. Între

aceste dezacorduri menţionăm:

definiţia juridică a terorismului;

relaţia dintre terorism şi mişcările anticoloniale şi de eliberare naţională;

activităţile forţelor armate ale statelor în conflicte armate şi în exerciţiul

îndatoririlor lor oficiale.

4.2. INSTRUMENTE JURIDICE CU CARACTER GLOBAL

PRIVIND PREVENIREA ŞI COMBATEREA UNOR

FORME PARTICULARE DE TERORISM

Dintre cele 13 instrumente juridice cu caracter global privind prevenirea şi

combaterea unor forme particulare de terorism, doar două vizează forme de

terorism cu arme de distrugere în masă, respectiv terorism nuclear sau radiologic şi

anume: Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare şi a instalaţiilor

nucleare şi Convenţia internaţională pentru reprimarea actelor de terorism

nuclear. Acestea sunt prezentate pe larg în subcapitolul 4.3. din teză.

Formele de terorism incriminate de celelalte instrumente juridice, care sunt

prezentate în teză doar succint, deoarece nu au legătură aparentă cu terorismul cu

arme de distrugere în masă.

4.2.1. CONVENŢIA PRIVIND INFRACŢIUNILE ŞI ALTE ANUMITE

ACTE SĂVÂRŞITE LA BORDUL AERONAVELOR

Convenţia privind infracţiunile şi alte anumite acte săvârşite la bordul

aeronavelor este cunoscută şi sub de numirea de Convenţia de la Tokyo.

Fenomenul deturnării aeronavelor se consideră a fi început în 1958, când

avioane de linie au fost deturnate dinspre Cuba spre SUA. Anii ’60 au cunoscut

mai multe cazuri de deturnări ale avioanelor şi de infracţiuni comise la bordul

acestora.

Pentru a preveni deturnarea avioanelor, precum şi infracţiunile săvârşite la

bordul acestora, Comitetul juridic al Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile

(OIAvC) – organism creat în 1944 la Chicago – a elaborat la Roma, în 1962,

proiectul Convenţiei privind infracţiunile şi alte anumite acte săvârşite la bordul

aeronavelor.

Convenţia a fost semnată la 14 septembrie 1963 de 13 state, apoi de încă 28

state şi a intrat în vigoare la 4 decembrie 1969. Cuprinde, în prezent, 172 state

părţi, nu are limitată durata sa, depozitar fiind OIAvC.

În teză se prezintă principalele prevederi ale Convenției.

Convenţia de la Tokyo a reprezentat primul instrument juridic internaţional

pentru combaterea terorismului la bordul aeronavelor. Cu toate meritele sale, nu a

Page 62: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

56

fost în măsură să oprească atentatele şi capturarea aeronavelor în anii ’60, fiind

necesară completarea sa cu un nou instrument juridic internaţional.

4.2.2 CONVENŢIA PENTRU REPRIMAREA

CAPTURĂRII ILICITE DE AERONAVE

La 10 aprilie 1969, Consiliul Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile

(OIAvC) a creat un comitet special care să analizeze problemele capturării

aeronavelor, în special cele referitoare la jurisdicţia, extrădarea, sancţionarea şi

restabilirea controlului aeronavei de către comandantul său legitim.

În două sesiuni desfăşurate în 197, Comitetul juridic al OIAvC a elaborat

proiectul Convenţiei pentru reprimarea capturării ilicite de aeronave.

De asemenea, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluţia nr. 286

din 9 septembrie 1970, care cheamă statele să ia toate măsurile legislative posibile

pentru a preveni viitoare deturnări de avioane.

În perioada 1 – 16 decembrie 1970, s-a desfăşurat la Haga Conferinţa

internaţională de drept aerian, care s-a încheiat cu semnarea Convenţiei pentru

reprimarea capturării ilicite de aeronave, numită şi Convenţia de la Haga.

Convenţia a intrat în vigoare la 14 octombrie 1971, nu are limită privind

durata de valabilitate. În prezent, Convenţia cuprinde 177 state părţi.

Textul Convenţiei vizează, în principal, asigurarea pedepsirii infractorilor şi

sporirea obligaţiilor statelor membre, în scopul prevenirii capturării ilicite de

aeronave.

În teză se prezintă principalele prevederi ale Convenției.

După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, OIAvC a chemat statele

membre să întreprindă măsuri pentru consolidarea Convenţiei, precum:

cooperarea deplină în investigarea, arestarea şi pedepsirea tuturor celor

responsabili de astfel de acte barbare, fără precedent;

întâlnire la cel mai înalt nivel pentru realizarea unui acord între state

privind prevenirea şi eradicarea actelor de terorism împotriva aviaţiei civile;

elaborarea unui plan detaliat de acţiune privind noile pericole la adresa

aviaţiei civile.

La a 35-a sesiune a Adunării Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile

din 28 septembrie – 8 octombrie 2004, a fost adoptat Planul de acţiune 2005 –

2007, intitulat „Declaraţia consolidată privind continuarea politicilor OIAvC

referitoare la apărarea aviaţiei civile internaţionale împotriva actelor ilicite”.

4.2.3. CONVENŢIA PENTRU REPRIMAREA ACTELOR ILICITE

ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA SECURITĂŢII AVIAŢIEI CIVILE

Creşterea violenţei asupra aviaţiei civile internaţionale – deturnarea unui

avion al companiei israeliene El Al în 1968, a zborului 840 al companiei americane

Page 63: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

57

TWA în 1969 şi alte cinci deturnări în 1970, a creat o preocupare deosebită privind

asigurarea securităţii aviaţiei civile.

Conferinţa diplomatică asupra dreptului aerian, convocată la Montreal

(Canada) între 8 şi 23 septembrie 1971, a adoptat Convenţia pentru reprimarea

actelor ilicite îndreptate împotriva securităţii aviaţiei civile, denumită şi Convenţia

de la Montreal.

Prin noua Convenţie s-a urmărit acoperirea unitară a problematicii

Convenţiilor de la Tokyo (capturarea aeronavelor şi alte infracţiuni săvârşite la

bordul acestora) şi de la Haga (capturarea ilicită a aeronavelor), tratarea riguroasă a

tuturor infracţiunilor comise la bordul aeronavelor, precum şi angajarea fermă a

statelor părţi în prevenirea şi pedepsirea infracţiunilor.

Convenţia a fost deschisă spre semnare la 23 septembrie 1971 şi a intrat în

vigoare la 26 ianuarie 1973. Durata sa de valabilitate este nelimitată. În prezent,

sunt 182 state părţi.

Scopul Convenţiei constă în adoptarea de măsuri corespunzătoare în

vederea pedepsirii autorilor actelor ilicite îndreptate contra securităţii aviaţiei

civile, care pun în pericol securitatea persoanelor şi bunurilor, împiedicând în mod

serios exploatarea serviciilor aeriene, precum şi pentru prevenirea acestor acte.

Convenția prevede angajamentul statelor părți de a sancționa cu pedepse

severe infracțiunile incriminate și de a lua măsuri în vederea prevenirii săvârșirii

acestora.

În teză se prezintă principalele prevederi ale Convenției.

4.2.4. PROTOCOLUL CU PRIVIRE LA REPRIMAREA ACTELOR

ILICITE DE VIOLENŢĂ ÎN AEROPORTURILE DESTINATE

AVIAŢIEI CIVILE INTERNAŢIONALE

Protocolul a fost elaborat de Conferinţa internaţională de drept aerian,

desfăşurată la Montreal în februarie 1988 şi deschis spre semnare statelor

participante la aceasta, la 24 februarie 1988. Acesta a intrat în vigoare la 6 august

1989 şi nu are limită de valabilitate. În prezent, Protocolul cuprinde 148 state părţi.

Protocolul cu privire la reprimarea actelor ilicite de violenţă în aeroporturile

destinate aviaţiei civile internaţionale, numit şi Protocolul de la Montreal,

suplimentează Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva

securităţii aviaţiei civile, încheiată la Montreal la 23 septembrie 1971, „urmând a fi

citit şi interpretat împreună cu aceasta”.

În esenţă, Protocolul lărgeşte sfera infracţiunilor incriminate de Convenţia

de la Montreal, cu fapte săvârșite într-un aeroport care deservește aviația civilă

internațională și cauzează sau poate să cauzeze răni grave sau moartea ori

distrugerea sau deteriorarea gravă a instalaţiilor unui aeroport sau aeronavele ce nu

sunt în serviciu şi care se găsesc în aeroport.

Page 64: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

58

4.2.5. CONVENŢIA PRIVIND PREVENIREA ŞI REPRIMAREA

INFRACŢIUNILOR ÎMPOTRIVA PERSOANELOR CARE SE BUCURĂ

DE PROTECŢIE INTERNAŢIONALĂ, INCLUSIV AGENŢII

DIPLOMATICI

La sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70, un şir de atentate teroriste

îndreptate împotriva unor personalităţi politice şi diplomatice au determinat o

îngrijorare deosebită. Faţă de această situaţie, Comisia de drept internaţional a

Naţiunilor Unite a instituit, în 1971, un grup de lucru pentru elaborarea unui

proiect de convenţie referitoare la crimele comise împotriva agenţilor diplomatici

şi altor persoane aflate sub protecţia legilor internaţionale.

La 14 decembrie 1973, Adunarea Generală a ONU a adoptat prin consens

Rezoluţia nr. 3166 şi, odată cu aceasta, Convenţia privind prevenirea şi reprimarea

infracţiunilor împotriva persoanelor care se bucură de protecţie internaţională,

inclusiv agenţii diplomatici.

Convenţia a fost deschisă spre semnare în aceeaşi zi, 14 septembrie 1973 şi

a intrat în vigoare la 20 februarie 1977, neavând limită de valabilitate. Cuprinde 25

state semnatare şi 146 state părţi.

În teză sunt prezentate principalele prevederi ale Convenției.

4.2.6. CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ ÎMPOTRIVA

LUĂRII DE OSTATICI

Înmulţirea cazurilor de luări de ostatici în anii ’70, din care multe s-au

sfârşit cu omorârea deliberată a acestora, a îngrijorat în mod deosebit comunitatea

internaţională.

La 15 decembrie 1976, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluţie prin

care a stabilit constituirea unui Comitet special însărcinat cu elaborarea unui

proiect de convenţie împotriva luării de ostatici.

La 17 decembrie 1979, Adunarea Generală a ONU a aprobat prin consens

Rezoluţia nr. 34/146 referitoare la adoptarea Convenţiei internaţionale împotriva

luării de ostatici, aceasta fiind deschisă spre semnare a doua zi, 18 decembrie 1979.

Convenţia a intrat în vigoare la 3 iunie 1983, are o durată de valabilitate nelimitată

şi cuprinde 138 state părţi.

Infracţiunea de luare de ostatici este definită ca sechestrarea unei persoane

(denumită ostatic) sau deţinerea şi ameninţarea că o va omorî, o va răni sau că va

continua să o deţină pentru a constrânge o terţă parte şi anume un stat, o

organizaţie internaţională sau interguvernamentală, o persoană fizică sau juridică

ori un grup de persoane să îndeplinească un act oarecare sau să se abţină de la un

asemenea act, ca o condiţie explicită sau implicită a punerii în libertate a

ostaticului.

Convenţia obligă statele părţi să sancţioneze infracţiunea incriminată cu

pedepse adecvate, luând în considerare natura gravă a acesteia.

Page 65: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

59

În teză se prezintă succint celelalte prevederi ale Convenției.

4.2.7. CONVENŢIA PRIVIND REPRIMAREA ACTELOR ILICITE

ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA SECURITĂŢII NAVIGAŢIEI MARITIME

La 7 octombrie 1985, vasul italian de croazieră Achille Lauro, având la bord

peste 400 persoane, majoritatea turişti, a fost capturat de un grup de 4 membrii

înarmaţi ai Frontului pentru Eliberarea Palestinei, care au ameninţat cu uciderea

pasagerilor, începând cu cetăţenii americani. După intervenţii diplomatice şi

militare din partea Italiei şi a SUA, teroriştii au predat controlul asupra vasului în

schimbul garantării libertăţii lor. Atentatul terorist a făcut şi o victimă, un turist

american fiind aruncat peste bord. Criza vasului Achille Lauro a dovedit

necesitatea unui instrument juridic internaţional care să reprime actele de terorism

îndreptate împotriva navigaţiei maritime.

Elaborată de Comitetul pentru siguranţa maritimă al OMI, Convenţia

privind reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securităţii navigaţiei

maritime, împreună cu Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate

împotriva securităţii platformelor fixe situate pe platoul continental, au fost

adoptate la Roma, la 10 martie 1988 şi au intrat în vigoare la 1 martie 1992.

Convenţia, ca şi Protocolul, cuprinde 100 state părţi.

Convenţia nu se aplică navelor de război, celor folosite ca nave auxiliare de

război sau pentru vamă ori poliţie, precum şi navelor retrase din navigaţie sau

dezarmate.

Infracţiunile incriminate de Convenţie sunt definite ca fiind săvârşite de

orice persoană care, în mod ilicit şi intenţionat:

pune stăpânire pe o navă sau exercită controlul asupra acesteia prin

violenţă sau ameninţare cu violenţa;

comite un act de violenţă împotriva unei persoane aflate la bordul unei

nave, dacă acest act este de natură să compromită siguranţa navei;

distruge o navă ori cauzează unei nave sau încărcăturii sale daune de

natură să compromită siguranţa navigaţiei navei;

plasează sau face să se plaseze pe o navă, prin orice mijloc, un dispozitiv

ori o substanţă aptă să distrugă nava sau să cauzeze navei ori încărcăturii sale

daune ce compromit sau sunt de natură să compromită siguranţa navigaţiei navei;

distruge sau avariază în mod grav instalaţii sau servicii de navigaţie

maritimă sau le produce grave perturbaţii în funcţionare dacă aceste acte sunt de

natură să compromită siguranţa navigaţiei unei nave;

comunică o informaţie cunoscând că este falsă şi , prin aceasta,

compromite siguranţa navigaţiei unei nave;

răneşte sau ucide orice persoană, când aceste fapte prezintă o legătură de

conexitate cu una din infracţiunile menţionate mai sus.

În teză sunt prezentate principalele prevederi ale convenției.

Page 66: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

60

4.2.8. PROTOCOLUL PENTRU REPRIMAREA ACTELOR ILICITE

ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA SIGURANŢEI PLATFORMELOR FIXE

SITUATE PE PLATOUL CONTINENTAL

Protocolul a fost adoptat la Roma la 10 martie 1988 împreună cu Convenţia

privind reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securităţii navigaţiei

maritime şi a intrat în vigoare la aceeaşi dată cu aceasta, 1 martie 1992.

Este definită platforma fixă ca „o insulă artificială, o instalaţie sau o lucrare

ataşată permanent de fundul mării în vederea explorării sau exploatării resurselor

sau pentru alte scopuri economice”.

În teză sunt prezentate principalele prevederi ale Protocolului.

4.2.9. CONVENŢIA PRIVIND MARCAREA

EXPLOZIBILILOR PLASTICI ÎN SCOP DE DETECTARE

După explozia în aer, în decembrie 1988, a cursei 103 a companiei Pan Am

deasupra localităţii Lockerbie din Scoţia, Consiliul Organizaţiei Internaţionale a

Aviaţiei Civile (OIAvC) a cerut statelor membre să întreprindă măsuri pentru

cercetarea şi dezvoltarea mijloacelor de detectare a explozibilor.

În acelaşi sens, s-au pronunţat şi Rezoluţia nr. 635 din 14 iunie 1989 a

Consiliului de Securitate și Rezoluţia nr. 44/29 a Adunării Generale a ONU din 4

decembrie 1989 care au cerut OIAvC să-şi intensifice eforturile pentru dezvoltarea

unui regim internaţional de marcaj al explozibililor plastici.

Textul Convenţiei privind marcarea explozibililor plastici în scop de

detectare a fost adoptat în Conferinţa internaţională asupra dreptului aerian,

desfăşurată la Montreal între 12 februarie şi 1 martie 1991. Convenţia a fost

deschisă spre semnare la 1 martie 1991, a intrat în vigoare la 21 iunie 1998, are o

durată de valabilitate nelimitată şi cuprinde 111 state părţi.

Convenția obligă fiecare stat parte să interzică pe teritoriul său fabricarea

explozibililor nemarcați precum și intrarea/ieșirea în/din țară a explozibililor

nemarcați. fac excepție, transporturile efectuate de autoritățile care exercită funcții

militare sau polițienești asupra cărora statul parte exercită controlul.

În teză se prezintă principalele prevederi ale Convenției.

4.2.10. CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ PENTRU REPRIMAREA

ATENTATELOR TERORISTE CU EXPLOZIBILI

Page 67: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

61

Adunarea Generală a ONU a adoptat, la 9 decembrie 1994, Rezoluţia nr.

49/60 cuprinzând Declaraţia privind măsurile care vizează terorismul internaţional.

Aceasta reafirma condamnarea categorică, drept crime de nejustificat, toate actele,

metodele şi practicile teroriste.

Prin Rezoluţia nr. 51/210 din 17 decembrie 1996 a fost completată

Declaraţia anexată Rezoluţiei nr. 49/60 şi a fost înfiinţat un Comitet special,

împuternicit să elaboreze o convenţie internaţională pentru reprimarea atentatelor

teroriste cu explozibili şi o convenţie pentru reprimarea actelor de terorism nuclear.

Comitetul special a elaborat proiectul Convenţiei pentru reprimarea

atentatelor teroriste cu explozibili în sesiunea din februarie – martie 1997.

La 15 decembrie 1997, Convenţia a fost adoptată de Adunarea Generală a

ONU prin Rezoluţia nr. 52/1641. A fost deschisă spre semnare la 12 ianuarie 1998,

a intrat în vigoare la 23 mai 2001 şi cuprinde 123 state părţi.

În teză sunt prezentate pe scurt principalele prevederi ale Convenției.

4.2.11. CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ PRIVIND

REPRIMAREA FINANŢĂRII TERORISMULUI

Terorismul este o activitate criminală, clandestină, care consumă mijloace

financiare importante, majoritatea provenite din spălarea banilor murdari rezultaţi

din afaceri ilegale. De aceea, una din căile importante de blocare a activităţilor

teroriste o reprezintă reprimarea finanţării acestora.

La 23 septembrie 1998, Franţa a propus Adunării Generale a ONU

elaborarea unei convenţii pentru reprimarea finanţării terorismului, ca urmare a

atentatelor împotriva ambasadelor americane de la Dar Es-Saalam şi Nairobi din

vara aceluiaşi an.

Convenţia internaţională privind reprimarea finanţării terorismului a fost

adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia nr. 54/109 din 9

decembrie 1999, a fost deschisă spre semnare la 10 ianuarie 2000 şi a intrat în

vigoare la 10 aprilie 2000. În prezent, cuprinde 132 state semnatare şi 154 state

părţi. Depozitarul Convenţiei este Secretarul General al ONU.

În teză sunt prezentate principalele prevederi ale Convenției.

4.3. INSTRUMENTE JURIDICE CU CARACTER GLOBAL

PRIVIND PREVENIREA ŞI COMBATEREA TERORISMULUI

NUCLEAR ŞI RADIOLOGIC

1 Textul Convenţiei se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 21 iunie 2004. În literature de

specialitate, instrumental juridic se mai întâlneşte şi sub titulatura Convenţia internaţională pentru reprimarea

atentatelor teroriste cu bombe.

Page 68: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

62

Două convenţii internaţionale au fost adoptate în vederea prevenirii şi

combaterii celei mai grave ameninţări teroriste cu arme de distrugere în masă,

terorismul nuclear şi radiologic. Având în vedere obiectul acestora, în teză se

prezintă mai pe larg conţinutul celor două instrumente juridice.

4.3.1. CONVENŢIA PRIVIND PROTECŢIA FIZICĂ A

MATERIALELOR NUCLEARE ŞI A INSTALAŢIILOR NUCLEARE

Textul Convenţiei pentru protecţia fizică a materialelor nucleare a fost

negociat şi adoptat, la 26 octombrie 1979, în cadrul Agenţiei Internaţionale pentru

Energie Atomică (AIEA), cu sediul la Viena.

Convenţia a fost deschisă spre semnare la 3 martie 1980, fiind semnată de

45 de state şi EURATOM (Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică). A

intrat în vigoare la 8 februarie 1987.

Cuprinde, în prezent, 115 state părţi şi EURATOM. Convenţia nu are limită

privind durata sa de valabilitate; depozitar fiind directorul general al AIEA.

În perioada 4 – 8 iulie 2005, s-a desfăşurat, la sediul AIEA, Conferinţa

pentru analiza şi adoptarea amendamentelor propuse la Convenţia privind

protecţia fizică a materialelor nucleare, cu participarea a 88 state părţi şi

EURATOM, precum şi a 18 state şi 3 organizaţii interguvernamentale, cu statut de

observatori1.

Conferinţa a adoptat, prin consens, amendamentul la Convenţie, care este

supus procedurii de ratificare, acceptare sau aprobare, urmând să intre în vigoare în

30 de zile de la data la care 2/3 dintre statele părţi (77) depun instrumentele de

ratificare, acceptare sau aprobare.

România a ratificat Convenţia prin Legea nr. 79/1993 şi Amendamentul

prin Legea nr. 419 din 22 noiembrie 2006.

Amendamentul adoptat a completat titlul astfel: Convenţia privind protecţia

fizică a materialelor nucleare şi a instalaţiilor nucleare, precum şi textul

Convenţiei, în acord cu noul titlu şi cu premisa că protecţia fizică joacă un rol

important în prevenirea şi combaterea terorismului care implică materiale sau

instalaţii nucleare.

Scopul Convenţiei, așa cum este precizat în preambulul său, este „evitarea

potenţialelor pericole reprezentate de traficul ilicit, sustragerea şi utilizarea ilegală

a materialelor nucleare şi sabotarea materialelor nucleare şi a instalaţiilor nucleare,

ţinând cont de faptul că protecţia fizică împotriva unor astfel de acte a devenit

motiv de îngrijorare sporită la nivel naţional şi internaţional” în condiţiile în care

statele părţi la Convenţie sunt „profund preocupate de escaladarea la nivel mondial

1 Horia Dogaru, Anca Gabriela Petrescu – Noi instrumente juridice internaţionale pentru prevenirea şi combaterea

celei mai grave ameninţări din mediul de securitate, terorismul nuclear, A XXIII-a sesiune de comunicări ştiinţifice cu

participare internaţională “Dinamica intelligence-ului: provocări, oportunităţi şi priorităţi”, Academia Naţională de

Informaţii, Bucureşti, 15 – 16 martie 2007, Volumul „Dimensiunea psihosocială a intelligence-ului”, p.223-230;

Page 69: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

63

a actelor de terorism în toate formele şi manifestările sale şi de ameninţările

existente din partea terorismului internaţional şi crimei organizate”.

În teză se prezintă pe larg prevederile Convenției, în forma în care a fost

amendată în anul 2005.

4.3.2. CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ PENTRU REPRIMAREA

ACTELOR DE TERORISM NUCLEAR

Într-un raport prezentat Adunării Generale a ONU de către Secretarul

General, în 1996, au fost trecute în revistă instrumentele internaţionale referitoare

la combaterea terorismului. S-a concluzionat că era necesară elaborarea de noi

instrumente juridice în domenii care nu au fost acoperite, între care prevenirea

folosirii armelor nucleare de către terorişti.

Negocierile au durat peste 8 ani. Convenţia a fost adoptată de Adunarea

Generală a ONU, la 14 septembrie 2005, prin Rezoluţia nr. 59/2901.

Convenţia internaţională privind reprimarea actelor de terorism nuclear

cuprinde un preambul şi 28 articole2.

Preambulul, luând în considerare scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor

Unite privitoare la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi recunoscând

dreptul tuturor statelor de a dezvolta şi de a folosi energia nucleară în scopuri

paşnice, exprimă profunda preocupare a statelor părţi faţă de escaladarea la nivel

mondial a actelor de terorism, în toate formele şi manifestările sale.

În preambul se precizează că statele părţi au convenit prevederile

Convenţiei, observând că actele de terorism nuclear se pot solda cu consecinţele

cele mai grave, putând ameninţa pacea şi securitatea internaţională şi că

instrumentele juridice internaţionale existente nu creează un cadru adecvat de

prevenire a unor asemenea acte, de urmărire şi de pedepsire a persoanelor care le

comit,.

În teză sunt prezentate pe larg prevederile Convenției.

România a ratificat Convenţia prin Legea nr. 369 din 2 octombrie 2006.

4.4. INSTRUMENTE JURIDICE EUROPENE CU PRIVIRE LA

PREVENIREA ŞI COMBATEREA TERORISMULUI

4.4.1. CADRUL GENERAL

Definirea şi reprimarea terorismului au reprezentat preocupări prioritare ale

statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Consiliului Europei.

1 Horia Dogaru, Anca Gabriela Petrescu, op. cit., p. 230 - 238; 2 Inspector principal de poliţie drd. Horia Dogaru – Condamnarea şi reprimarea actelor de terorism nuclear, Revista

Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul VII (2006), nr. 2 (12), p. 86 – 90;

Page 70: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

64

Pentru înţelegerea demersurilor Uniunii Europene şi ale Consiliului Europei

în vederea reprimării terorismului, în teză se reamintesc instituțiile din structura

acestora, cu precizarea diferenței dintre Consiliul Europei – organizație

interguvernamentală la nivel european, independentă de UE, constituită în 1949,

având sediul la Strasbourg - și Consiliul european, Consiliul Uniunii Europene –

organisme în cadrul UE. Acesta din urmă, numit și Consiliul de miniștrii al UE

adoptă decizii-cadru obligatorii pentru statele membre doar în ceea ce priveşte

rezultatul urmărit, dar lăsând la latitudinea autorităţilor naţionale alegerea formei şi

a metodelor de realizare.

4.4.2. EVOLUŢIA PREOCUPĂRILOR PENTRU PREVENIREA

ŞI COMBATEREA TERORISMULUI

Sub egida Consiliului Europei, încă din 1977 a fost adoptată Convenţia

europeană pentru reprimarea terorismului. Scopul acesteia a fost de natură

procedurală şi anume, angajarea statelor părţi să răspundă favorabil cererilor de

extrădare a persoanelor acuzate de terorism, fără a se putea invoca excepţia de

infracţiuni politice, de infracţiuni conexe la acestea sau inspirate de scopuri

politice.

Toate statele membre ale Uniunii Europene au ratificat Convenţia

europeană pentru reprimarea terorismului care, până în anul 2002, deci timp de 25

de ani, a reprezentat singurul instrument juridic european în materie de terorism,

deşi preocupări în această direcţie au fost numeroase.

Sunt menționate referirile la combaterea terorismului din Tratatul privind

constituirea Uniunii Europene, adoptat la Maastricht în 7 februarie 1992 și din

Tratatul Uniunii Europene, adoptat la Amsterdam la 18 iunie 1997.

Eforturile statelor membre ale Uniunii Europene pentru crearea unui sistem

uniform de reprimare a terorismului au fost intensificate şi au căpătat noi valenţe

după atentatele din 11 septembrie 2001.

La 21 septembrie 2001, Consiliul European a adoptat:

Decizia – cadru privind lupta împotriva terorismului;

Decizia – cadru privind mandatul de arestare şi procedurile de

predare între statele membre;

Planul de acţiune împotriva terorismului.

Cu această ocazie, Consiliul European a stabilit ca obiectiv prioritar al

Uniunii Europene lupta împotriva terorismului şi a pledat pentru crearea

instrumentului de realizare a acestui obiectiv – o coaliţie antiteroristă cât mai

cuprinzătoare, pusă sub egida ONU.

La 16 octombrie 2001, Consiliul Uniunii Europene a elaborat o „foaie de

parcurs” a tuturor măsurilor şi iniţiativelor care urmau să fie implementate pentru

aplicarea Planului de acţiune.

În teză sunt prezentate măsurile cuprinse în foaia de parcurs.

Page 71: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

65

La rândul său, Consiliul Europei a adoptat 4 convenţii vizând reprimarea

terorismului:

Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului (CETS No. 090)

din 1977;

Convenţia Consiliului Europei privind spălarea banilor, descoperirea,

sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii (CETS No. 141) din 1990;

Convenţia Consiliului Europei privind spălarea banilor, descoperirea,

sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului (CETS

No. 198) din 2005. Aceasta a preluat în întregime și dezvoltat materia Convenției

din 1990 CETS No. 141;

Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (CETS

No. 196) din 2005.

Materia instrumentelor europene nefiind dedicată terorismului cu arme de

distrugere în masă, ci unor aspecte generale ale reprimării terorismului, în teză

acestea sunt prezentate succint.

4.4.3. CONVENŢIA EUROPEANĂ PENTRU REPRIMAREA

TERORISMULUI (CETS No. 090)

A fost adoptată de Consiliul Europei la Strasbourg la 27 ianuarie 1977.

Dorind să întărească lupta împotriva terorismului, în condiţiile în care

acesta a devenit un fenomen global tot mai periculos, asigurându-se respectarea

drepturilor omului şi să consolideze continuarea aplicării Convenţiei, statele

membre ale Consiliului Europei au adoptat, la 15 mai 2003, „Protocolul de

amendare a Convenţiei europene pentru reprimarea terorismului (CETS No. 190)”.

În teză se prezintă pe scurt, principalele prevederi ale Convenţiei, aşa acum

au fost modificate şi completate prin Protocol.

Convenţia incriminează ca fapte de terorism, care nu pot să fie considerate

infracţiuni politice, conexe la acestea sau inspirate de scopuri politice, infracţiunile

cuprinse în aria de aplicare a convențiilor și protocoalelor adoptate sub egida ONU,

până la acea dată, care incriminează forme particulare de terorism.

În teză sunt prezentate principalele prevederi ale Convenției.

România a ratificat Convenţia prin Legea nr. 19 din 28 februarie 1997 şi

Protocolul de amendare, prin Legea nr. 366 din 15 septembrie 2004.

4.4.4. DECIZIA – CADRU A CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE

PRIVIND LUPTA ÎMPOTRIVA TERORISMULUI

A fost adoptată de Consiliul Uniunii Europene la 13 iunie 2002 şi poartă

cota 2002/475/JAI.

Page 72: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

66

În preambulul său se reafirmă faptul că terorismul constituie una din cele

mai serioase violări ale principiilor democraţiei şi ale statului de drept, comune

statelor membre, că acesta a fost condamnat de Consiliul Uniunii Europene la 14

octombrie 1995 „ca un pericol pentru democraţie, libera exercitare a drepturilor

omului şi dezvoltarea economică şi socială”.

Sunt evocate numeroasele măsuri, întreprinse de Uniunea Europeană,

specifice pentru lupta contra terorismului şi criminalităţii organizate.

Preambulul susţine acţiunea antiteroristă comună la nivelul Uniunii, în locul

acţiunii unilaterale a fiecărui stat membru.

Decizia-cadru cere respectarea drepturilor omului, aşa cum acestea sunt

garantate de Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale,

precum şi a celor rezultate din tradiţiile constituţionale comune ale statelor

membre, ca şi principiilor dreptului comunitar.

Decizia-cadru nu se aplică acţiunilor forţelor armate în timpul conflictului

armat, reglementate de dreptul internaţional umanitar.

Decizia-cadru cere fiecărui stat să incrimineze ca infracţiuni teroriste în

dreptul intern, faptele prevăzute de aceasta, săvârşite cu intenţie, care prin natura

lor pot provoca pagube grave unui stat sau unei organizaţii internaţionale atunci

când sunt comise într-unul din scopurile:

intimidarea gravă a unei populaţii;

constrângerea nejustificată a puterilor publice sau a unei

organizaţii internaţionale să facă sau să se abţină de a face un

anumit act;

destabilizarea gravă sau distrugerea structurilor fundamentale

politice, constituţionale, economice sau sociale ale unui stat sau

unei organizaţii internaţionale.

Sunt enumerate actele intenţionate considerate infracţiuni teroriste.

Am subliniat includerea între infracţiunile teroriste definite de Decizia-

cadru şi terorismul NBC sau cu arme de distrugere în masă referitoare atât la

fabricarea, deţinerea, achiziţionarea, transportul, furnizarea sau utilizarea armelor

NBC, cât şi la cercetarea şi dezvoltarea armelor biologice şi a armelor chimice.

Decizia-cadru a reuşit, la nivel european, ceea ce nu s-a reuşit la nivel

internaţional, să regrupeze în acelaşi instrument juridic fapte incriminate în 16

tratate, convenţii şi protocoale internaţionale diferite, precum şi activităţile

antiteroriste.

Decizia-cadru stabileşte că aplicarea sa nu poate avea ca efect modificarea

obligaţiei de a respecta drepturile fundamentale şi principiile juridice

fundamentale, aşa cum acestea sunt consacrate în art. 6 al Tratatului Uniunii

Europene.

Decizia – cadru incriminează fapta de a conduce un grup terorist şi fapta de

a participa la activităţile unui grup terorist, „inclusiv prin furnizarea de informaţii

sau de mijloace materiale sau prin orice formă de finanţare a acestor activităţi,

având cunoştinţă ca această participare va contribui la activităţile criminale ale

grupului terorist”.

Page 73: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

67

De asemenea, Decizia – cadru precizează infracţiunile conexe terorismului

şi cere statelor membre ca faptele respective să fie sancţionate ca atare.

Am subliniat că infracţiunile conexe terorismului reprezintă o noutate în

instrumentele referitoare la incriminarea terorismului şi probează voinţa statelor

membre ale Uniunii Europene de a preveni actele teroriste încă din faza lor

incipientă.

Decizia – cadru cere statelor membre ca infracţiunile teroriste, ca şi cele de

instigare, complicitate şi tentativa în legătură cu acestea să fie sancţionate cu

pedepsele privative de libertate cele mai severe prevăzute în dreptul intern.

Decizia – cadru reglementează regimul răspunderii persoanelor juridice și

cere statelor membre ale Uniunii Europene care nu au prevăzută sancţionarea

penală a persoanelor juridice, să o introducă în dreptul intern pentru incriminarea

persoanelor juridice implicate în acte de terorism.

Sancţiunile împotriva persoanelor juridice includ amenzi penale sau

nepenale şi alte pedepse care pornesc de la neacordarea unui beneficiu sau

subvenţie publică până la măsura judiciară de declarare a falimentului sau

închiderea temporară sau definitivă a sediilor care au servit la comiterea

infracţiunii.

Am subliniat că noul Cod penal al României – Legea nr. 301/2004 prevede

sancţionarea persoanelor juridice pentru acte de terorism (art. 300), în conformitate

cu cadrul juridic al răspunderii penale al persoanelor juridice (art. 45).

Decizia – cadru reglementează, de asemenea protecţia şi asistenţa acordată

victimelor.

4.4.5. CONVENŢIA CONSILIULUI EUROPEI PRIVIND SPĂLAREA

BANILOR, DESCOPERIREA, SECHESTRAREA ŞI CONFISCAREA

PRODUSELOR INFRACŢIUNII ŞI FINANŢAREA TERORISMULUI

(CETS No. 198)

În dreptul intern, titlul instrumentului juridic este „Convenţia Consiliului

Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor

infracţiunii şi finanţarea terorismului”. Din această formulare se înţelege că

„spălarea”, ca şi „descoperirea, sechestrarea şi confiscarea” se referă la produsele

infracţiunii, ceea ce este un nonsens. S-a ajuns la această formulare deoarece

termenul „laundering” din versiunea originală în limba engleză a Convenţiei, care

semnifică „spălare”, dar şi „spălarea banilor” a fost tradus eronat, denaturând

sensul formulării.

Pornind de la faptul că accesul rapid la informaţiile financiare ori

informaţiile cu privire la bunurile deţinute de organizaţii criminale, inclusiv

grupuri teroriste, reprezintă cheia succesului măsurilor preventive şi represive şi, în

cele din urmă, cel mai eficient mijloc de stopare a spălării banilor şi finanţării

terorismului, statele membre ale Consiliului Europei au adoptat Convenţia

Page 74: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

68

Consiliului Europei privind spălarea banilor, descoperirea, sechestrarea şi

confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului.

Textul Convenţiei a fost aprobat de către Comitetul Miniştrilor la 3 mai

2005 şi adoptat în cadrul reuniunii şefilor de stat şi de guvern, desfăşurată la

Varşovia, la 16 – 17 mai 2005, când a fost deschis spre semnare.

Convenţia reprezintă o actualizare şi extindere a Convenţiei Consiliului

Europei privind spălarea banilor, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea

produselor infracţiunii, din 1990 (CETS No. 141).

Convenţia cuprinde un preambul, 56 de articole grupate în 7 capitole şi o

anexă.

Preambulul consideră că lupta contra criminalităţii grave a devenit o

problemă internaţională majoră, care impune folosirea unor metode moderne şi

eficiente la nivel internaţional, între care privarea infractorilor de produsele

infracţiunii şi instrumentele similare.

Capitolul I – Terminologie, defineşte noţiunile principale cu care operează

Convenţia.

Capitolul II – Finanţarea terorismului, cere statelor părţi să adopte măsurile

legislative necesare aplicării prevederilor Convenţiei şi să se asigure că acestea vor

viza atât bunurile de origine licită sau ilicită folosite ori destinate a fi folosite

pentru finanţarea terorismului, cât şi produsele rezultate din această infracţiune.

Capitolul III – Măsuri ce pot fi luate la nivel naţional, cuprinde prevederi

referitoare la măsurile necesare punerii în aplicare a Convenţiei: măsurile de

confiscare; măsurile de investigare şi cele provizorii; blocarea, sechestrarea şi

confiscarea; administrarea bunurilor blocate sau sechestrate; competenţe şi tehnici

de investigare; căi de atac judiciare; faptele comise cu intenţie care constituie

infracţiuni de spălare a banilor şi obligaţia adoptării măsurilor legislative şi a altor

măsuri pentru incriminarea acestora; răspunderea persoanelor juridice.

Este prevăzută înfiinţarea Unităţii de Informaţii Financiare (UIF), organism

naţional central, responsabil cu primirea, analiza şi transmiterea către unităţile

competente de informaţii cu specific financiar privind produse susceptibile a

deveni surse potenţiale de finanţare a terorismului sau necesare pentru a combate

spălarea banilor şi finanţarea terorismului.

Capitolul IV – Cooperarea internaţională, precizează principiile generale şi

măsurile privind cooperarea internaţională în aplicarea Convenţiei; asistenţa dintre

statele părţi în faza cercetării penale, inclusiv transmiterea de informaţii privind

conturile bancare şi tranzacţiile bancare.

Capitolul V – Cooperare între unităţile de informaţii financiare (UIF),

reglementează rolul important pe care îl deţine acest organism din fiecare stat parte

în combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.

Capitolul VI – Mecanismul de monitorizare şi soluţionarea diferendelor,

conţine prevederi referitoare la Conferinţa Părţilor, care are rolul de a monitoriza

implementarea prevederilor Convenţiei de către statele părţi şi de a soluţiona

diferendele ce pot apare între acestea. Conferinţa părţilor îşi adoptă propriile reguli

de procedură.

Page 75: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

69

Capitolul VII cuprinde dispoziţii finale.

Anexa la Convenţie cuprinde lista infracţiunilor pe care statele părţi trebuie

să le incrimineze necondiţionat.

România a ratificat Convenţia prin Legea nr. 420/20061. Cu această ocazie,

a formulat declaraţiile prevăzute de textul Convenţiei referitoare la cooperarea

internaţională, inclusiv la autorităţile centrale române desemnate în acest scop.

Organismul naţional în materia aplicării Convenţiei este Oficiul Naţional de

Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

4.4.6. CONVENŢIA CONSILIULUI EUROPEI PRIVIND PREVENIREA

TERORISMULUI (CETS No. 196)

Textul Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea terorismului a

fost negociat, în perioada octombrie 2003 – martie 2005, în cadrul Comitetului de

experţi pe problematica terorismului (CODEXTER.

Convenţia a fost aprobată de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei la 3

mai 2005 şi adoptată la Varşovia, la 16 mai 2005, în cadrul reuniunii şefilor de

state şi de guverne.

În elaborarea Convenţiei s-a urmărit stabilirea unor norme care să acopere

unele dintre lacunele existente în dreptul internaţional în domeniul prevenirii

terorismului, ţinând seama de cadrul juridic creat prin tratatele adoptate la nivelul

Naţiunilor Unite, care stabilesc măsuri de prevenire şi combatere a unor forme

particulare de terorism.

Ca şi în proiectul ONU al Convenţiei globale privind combaterea

terorismului, infracţiunea de terorism nu a fost definită în mod explicit, făcându-se

trimitere la toate infracţiunile deja incriminate prin tratatele adoptate în cadrul

ONU pentru diferite forme particulare de terorism.

Scopul Convenţiei este luarea de măsuri eficiente în vederea prevenirii

terorismului, pentru a face faţă provocării publice la comiterea de infracţiuni de

terorism, precum şi recrutării şi antrenării pentru terorism.

În preambul se reafirmă faptul că infracţiunile de terorism, indiferent de

autorii lor, nu pot fi, în nici un caz, justificate prin consideraţii de natură politică,

filozofică, ideologică, rasială, etnică, religioasă sau de orice altă natură similară.

De asemenea, se reafirmă faptul că măsurile luate pentru prevenirea sau reprimarea

infracţiunilor de terorism trebuie să respecte statul de drept şi valorile democratice,

drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi alte prevederi ale dreptului

internaţional, inclusiv ale dreptului internaţional umanitar, atunci când acesta este

aplicabil.

Este amintită obligaţia tuturor părţilor de a preveni infracţiunile de terorism

şi, dacă acestea nu au putut fi prevenite, de a le cerceta şi de a se asigura că sunt

sancţionate cu pedepse care ţin cont de gravitatea lor.

1 Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 968 din 4 decembrie 2006.

Page 76: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

70

Infracţiunea de terorism este definită prin „oricare din infracţiunile care

intră în sfera de aplicare a unuia dintre tratatele enumerate în anexa la Convenţie,

aşa cum sunt ele definite în respectivele tratate”.

Convenţia cere statelor părţi să ia măsurile adecvate îndeosebi privind

pregătirea autorităţilor cu competenţă în ceea ce priveşte aplicarea legii, precum şi

din domeniile educaţiei, culturii, informării publice, mass-mediei şi avertizării

populaţiei în vederea prevenirii infracţiunilor de terorism şi a efectelor negative ale

acestora, cu respectarea drepturilor omului şi a altor obligaţii ce ţin de dreptul

internaţional.

Convenţia cere statelor părţi să adopte măsurile necesare, conform

principiilor proprii de drept pentru stabilirea răspunderii persoanelor juridice în

legătură cu participarea la infracţiunile incriminate. Aceasta poate fi penală, civilă

sau administrativă se stabileşte independent de răspunderea penală a persoanelor

fizice care au comis infracţiunile.

De asemenea, Convenţia prevede adoptarea, de către fiecare stat parte, a

măsurilor necesare pentru a proteja şi sprijini victimele terorismului comis pe

teritoriul propriu. Aceste măsuri pot cuprinde asistenţă financiară şi despăgubiri

pentru victimele terorismului şi pentru rudele lor apropiate.

Este stipulată clauza de internaţionalitate. Convenţia nu se aplică atunci

când infracţiunea de terorism este comisă pe teritoriul unui singur stat parte, iar

presupusul autor este cetăţean al acelui stat şi se află pe teritoriul statului respectiv,

niciun alt stat neavând motive să-şi exercite jurisdicţia.

Dispoziţiile Convenţiei nu se aplică activităţilor forţelor armate în timpul

unui conflict armat, când este aplicabil dreptul internaţional umanitar şi nici

activităţilor efectuate de forţele armate ale unui stat în exerciţiul funcţiilor lor

oficiale, în măsura în care sunt guvernate de alte reguli ale dreptului internaţional.

În teză sunt prezentate celelalte prevederi ale Convenției.

România a ratificat Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea

terorismului prin Legea nr. 411 din 9 noiembrie 2006.

Page 77: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

71

5.1. CONSIDERAŢII GENERALE

Sunt definite conceptele de prevenire a terorismului cu măsurile de

previziune și cele de descurajare, de combatere a terorismului, antiterorism,

contraterorism și managementul consecințelor cu particularitățile specifice

terorismului cu arme de distrugere în masă.

Am exprimat opinia că atât acţiunile antiteroriste, cât şi cele contrateroriste

sunt la fel de necesare şi de importante în combaterea terorismului cu arme de

distrugere în masă. Măsurile antiteroriste favorizează desfăşurarea eficientă a

măsurilor contrateroriste. Spre exemplificare, o măsură antiteroristă esenţială o

constituie monitorizarea entităţilor teroriste, a tentativelor acestora de dobândirea a

unor mijloace NRBC sau a precursorilor acestora. Obţinându-se informaţii despre

astfel de tentative sau acţiuni, autorităţile cu atribuţii specifice pot întreprinde

măsuri contrateroriste eficiente, care să dejoace organizarea şi desfăşurarea de

atentate cu arme de distrugere în masă. Este evident că, în lipsa măsurilor

antiteroriste, precum monitorizarea acţiunilor entităţilor teroriste şi obţinerea

informaţiilor asupra activităţilor acestora, măsurile contrateroriste ar fi mai dificil

de localizat în spaţiu şi timp, lipsite de eficienţă, posibil eşuate. Iar eşecurile în

acest domeniu pot avea efecte catastrofale.

Am subliniat că un element caracteristic acţiunilor antiteroriste pentru

prevenirea terorismului cu arme de distrugere în masă îl reprezintă obţinerea

informaţiilor privind preocuparea entităţilor teroriste pentru procurarea unor

produse cu dublă utilizare, precum precursorii substanţelor toxice, substanţele

radioactive sau agenţi patogeni. Deşi acestea pot avea utilizări comerciale legitime,

preocupările entităţilor teroriste nu pot avea altă justificare decât pregătirea unor

atentate cu arme NRBC. De aceea, am considerat că autorităţile cu atribuţii

antiteroriste trebuie să aibă specialişti care să cunoască bine natura precursorilor şi

componentelor armelor de distrugere în masă pentru a fi în măsură să asigure

expertiza tehnică necesară monitorizării oricărei activităţi cu astfel de produse. În

plus, trebuie asigurată colaborarea cu autoritatea publică care gestionează aplicarea

măsurilor de control al exporturilor de produse sensibile (Agenţia Naţională de

Control al Exporturilor).

De asemenea, în cadrul acţiunilor antiteroriste, descurajarea entităţilor

teroriste reprezintă una dintre cele mai eficiente forme de prevenire a comiterii

PREVENIREA ȘI COMBATEREA TERORISMULUI CU

ARME DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

Capitolul

5

Page 78: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

72

atentatelor teroriste, în special a celor produse prin atacarea unor obiective, urmate

de dispersarea în mediu a unor substanţe radioactive sau chimice ori agenţi

patogeni. Descurajarea entităţilor teroriste de a comite astfel de atentate este

posibilă prin adoptarea unor măsuri deosebit de stricte de pază/protejare a ţintelor

posibile1.

Se precizează că angajarea şi desfăşurarea acţiunilor contrateroriste, în

special în cazul terorismului NRBC, presupune depăşirea unor dificultăţi, care sunt

analizate în teză.

5.2. POZIŢIA UNIUNII EUROPENE FAŢĂ DE AMENINŢAREA

TERORISMULUI CU ARME DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

Prevenirea şi combaterea terorismului a reprezentat o preocupare prioritară

a Uniunii Europene şi a Consiliului Europei.

Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, adoptată încă din 1977

de către Consiliul Europei și ratificată de toate statele membre ale Uniunii

Europene, până în anul 2002, a reprezentat singurul instrument juridic european în

materie de terorism, deşi preocupări în această direcţie au fost numeroase.

Cu ocazia Consiliului European Extraordinar din 21 septembrie 2001, care a

stabilit ca obiectiv prioritar al Uniunii Europene lupta împotriva terorismului şi a

adoptat un plan de acţiune în acest scop, în legătură cu armele de distrugere în

masă, s-a considerat că proliferarea acestora, ca şi a mijloacelor purtătoare precum

rachetele balistice, reprezintă o ameninţare crescândă la adresa păcii şi securităţii

internaţionale. Riscul ca entităţile teroriste să dobândească materiale chimice,

biologice, radioactive sau fisionabile adaugă o nouă dimensiune critică acestei

ameninţări.

Strategia de Securitate a UE menţionează limpede că Uniunea nu poate

ignora aceste pericole. Consiliul European, analizând la 10 decembrie 2001

implicaţiile ameninţării teroriste, a concluzionat că neproliferarea, dezarmarea şi

controlul armamentelor aduc o contribuţie esenţială în lupta mondială împotriva

terorismului prin reducerea riscului ca actori nestatali să dobândească arme de

distrugere în masă, materiale radioactive şi mijloace purtătoare.

Proliferarea în creştere a armelor de distrugere în masă măreşte riscul

achiziţiei acestora de către entităţi teroriste, care pot desfăşura acţiuni menite a

cauza decese în masă şi distrugeri pe scară largă. Pornind de la această premisă,

Uniunea Europeană a adoptat o strategie împotriva proliferării armelor de

distrugere în masă.

Se menționează evaluările UE în legătură cu amenințarea proliferării

armelor nucleare, radioactive, biologice și chimice și a folosirii acestora de către

entitățile teroriste.

1 Cristian Barna – Rolul actorilor instituţionali în combatera terorismului, Monitor Strategic (Institutul pentru Studii

Politice şi de Apărare şi Istorie Militară), anul VI, nr. 1-2, 2005, p. 108 – 115;

Page 79: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

73

Toate armele de distrugere în masă pot ameninţa, direct sau indirect,

Uniunea Europeană. Posibilitatea ca armele de distrugere în masă să fie folosite de

entităţile teroriste reprezintă o ameninţare din ce în ce mai mare asupra statelor

membre, putând avea consecinţe grave imediate, prin amploarea numărului de

victime şi a distrugerilor. De aceea, toate statele Uniunii şi instituţiile europene au

o responsabilitate colectivă în prevenirea acestor ameninţări printr-o contribuţie

activă la lupta împotriva proliferării ADM, inclusiv către entităţile teroriste.

Sunt prezentate iniţiativele comune adoptate de UE şi SUA privind

combaterea terorismului, aplicabile şi terorismului cu arme de distrugere în masă,

ultima dintre acestea, din mai 2002, vizând în mod special prevenirea acestei forme

de terorism.

Am menţionat și faptul că UE şi SUA au abordări diferite asupra unor

modalităţi de combatere a terorismului, prezentându-se și deosebirile în această

direcție.

Sunt prezentate orientările UE în legătură cu neproliferarea, dezarmarea şi

controlul armamentelor în domeniul armelor de distrugere în masă, considerate

elemente esenţiale în reducerea ameninţării ca entităţi nonstatale să dobândească

astfel de arme.

Uniunea Europeană consideră măsurile preventive, politice şi diplomatice

(tratatele multilaterale din domeniul dezarmării, regimurile de control al

exporturilor) şi recurgerea la organizaţiile internaţionale competente ca prima

opţiune împotriva proliferării ADM. Când aceste măsuri, inclusiv dialogul politic

şi presiunea diplomatică eşuează, măsurile coercitive în baza Capitolului VII al

Cartei ONU şi a dreptului internaţional (sancţiuni selective sau globale şi, în

măsura în care este cazul, utilizarea forţei) pot fi antamate. În această ultimă

situaţie, un rol central trebuie să-l îndeplinească Consiliul de Securitate al ONU.

5.3. COMBATEREA TERORISMULUI CU ARME DE

DISTRUGERE ÎN MASĂ – PARTE INTEGRANTĂ A

MISIUNILOR FORŢELOR NATO

Începând cu anul 2001, NATO a dezvoltat o politică articulată şi adecvată

privind terorismul, pornind de la ameninţarea pe care acesta o reprezintă pentru

cetăţenii şi forţele sale. De atunci, terorismul este o temă care se află permanent

atât pe agenda Consiliului Nord-Atlantic, cât şi pe cea a Consiliului Parteneriatului

Euro-Atlantic.

Aproape toate concepţiile şi doctrinele Alianţei au fost revizuite în lumina

ameninţării terorismului. Cel mai important document NATO în această direcţie

Page 80: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

74

este Concepţia militară a NATO de apărare împotriva terorismului, convenită la

summitul de la Praga (noiembrie 2002)1.

Şi problemele armelor de distrugere în masă sunt prioritare pentru NATO.

Astfel, două principale structuri ale organizaţiei sunt axate pe domeniul armelor

NBC: Grupul de apărare la nivel înalt în domeniul proliferării (GDP) şi Grupul

politico-militar la nivel înalt în domeniul proliferării (SGP), primul fiind axat pe

capacitățile militare de acțiune, iar cel de al doilea pe dimensiunea politico-

mlitară2.

De asemenea, forţele NATO sunt în măsură să acorde asistenţă autorităţilor

naţionale pentru a face faţă consecinţelor atacurilor teroriste, în special atunci când

astfel de atacuri implică arme nucleare, radiologice, biologice sau chimice

(NRBC).

Sunt prezentate în teză măsurile adoptate pentru a asigura răspunsul adecvat

şi gestionarea consecinţelor folosirii armelor de distrugere în masă de către

entităţile teroriste.

Batalionul Multinaţional NATO de Apărare Nucleară, Radiologică,

Biologică şi Chimică (NRBC), în afara misiunii esenţiale, de a pune la dispoziţia

forţelor şi comandamentelor NATO o apărare rapid dislocabilă şi credibilă

împotriva atacurilor nucleare, radiologice, biologice şi chimice, are şi o misiune

secundară: sprijinirea autorităţilor civile din statele membre în cazul folosirii sau

ameninţării cu folosirea armelor NRBC în atentate teroriste. O astfel de misiune a

fost îndeplinită de Batalionul Multinaţional NATO de Apărare NRBC pe timpul

Jocurilor Olimpice de vară din 2004, când elemente ale batalionului au fost

dislocate în Halkida (Grecia) pentru a furniza guvernului elen asistenţă NRBC

corespunzătoare prevenirii unor atentate cu astfel de arme.

La reuniunea Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord la nivelul şefilor

de stat şi de guvern de la Istambul, din iunie 2004, s-a reafirmat că terorismul şi

proliferarea armelor de distrugere în masă şi a mijloacelor lor de folosire constituie

ameninţări majore şi provocări la adresa Alianţei şi a securităţii internaţionale. Sunt

menționate măsurile convenite pentru întărirea contribuţiei individuale şi colective

la lupta comunităţii internaţionale împotriva terorismului, incluzând şi necesitatea

de a împiedica teroriştii să obţină arme de distrugere în masă3. Între aceste măsuri,

„o capacitate sporită de a reacţiona rapid la solicitările unor state pentru sprijin în

apărarea împotriva atacurilor teroriste şi gestionarea consecinţelor acestora,

incluzând atacurile cu armele nucleare, radiologice, biologice şi chimice (NRBC),

cât şi un sprijin consistent permanent pentru Batalionul Multinaţional NATO de

Apărare NRBC”.

Înaltul Comitet de Planificare a Urgenţelor Civile (Senior Civil Emergency

Planing Committee – SCEPC) a elaborat „Planul de acţiune pentru planificarea

1 Dogmar de Mora – Figueroa – NATO’s Response to Terrorism, NATO Review, Autumn 2005, p. 1-4; C. Richard

Nelson – Expanding NATO’s Counter-terrorism Role, NATO Review, Autumn 2004, p. 7 – 9; *** - NATO’s

Military Concept for Defence Against Terrorism, http://www.nato.int/ims/docu/terrorism.htm; 2 Eric R. Terzuolo – Combating WMD Proliferation, NATO Review, Autumn 2005, p. 8 – 11; 3 *** - Istambul Summit Communiqué, Press Release (2004)096, 28 June 2004, http://www.nato.int;

Page 81: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

75

urgenţelor civile”, în care un obiectiv principal îl reprezintă procedurile primului

răspuns la incidentele NRBC. Planul şi-a propus dezvoltarea unor standarde

minime pentru protecţia populaţiei civile împotriva riscurilor NRBC. Pe această

linie, s-au desfăşurat trei seminarii, în Norvegia, Finlanda şi ultimul în Suedia, la

Karlstad, între 1 şi 3 iunie 2005.

Planificarea urgenţelor civile în apărarea împotriva terorismului prin

modelare/simulare reprezintă tematica Grupului de lucru NATO MSG-049, format

din reprezentanţii a 12 state membre şi partenere, între care şi România. Scopul

cercetării efectuate de grup, prevăzută în perioada 2006-2008, îl reprezintă

sprijinirea statelor, structurilor de protecţie civilă şi de management al crizelor în

luarea deciziilor şi conducerea planurilor de urgenţă în cazul unui atac terorist,

inclusiv cu mijloace NBC.

A rezultat concluzia că NATO acordă o atenţie prioritară prevenirii şi

combaterii atentatelor teroriste cu arme de distrugere în masă. În conceperea şi

implementarea sistemului naţional şi a măsurilor de prevenire şi combatere a

terorismului NRBC am considerat să fie avute în vedere atât experienţa NATO în

materie, cât şi posibilitatea sprijinirii autorităţilor publice cu competenţe în

domeniu de către Batalionul Multinaţional NATO de Apărare Nucleară,

Radiologică, Biologică şi Chimică.

5.4. PREVENIREA ACTELOR DE TERORISM NUCLEAR

În scopul reducerii probabilităţii producerii actelor de terorism nuclear, care

pot avea consecinţe din cele mai grave, ca şi pentru diminuarea urmărilor unor

eventuale acte de teroare nucleară, autorii unei lucrări publicate recent în SUA cu

privire la formele de manifestare ale terorismului nuclear1 recomandă autorităţilor

americane şi partenerilor lor să adopte măsuri ferme în următoarele direcţii:

1. Asigurarea securităţii fizice a materialelor fisionabile – uraniu îmbogăţit.

2. Reducerea ameninţării nucleare în Asia Centrală şi de Sud unde există

riscul ca grupările teroriste islamice să aibă acces la materiale nucleare, în special

de la instalaţii/locaţii insuficient asigurate din punct de vedere al securităţii fizice

din Pakistan sau din alte locuri vulnerabile din Kazahstan ori Uzbekistan sau să fie

sponsorizate de regimuri fundamentaliste islamice, precum cel din Iran;

3. Asigurarea securităţii fizice a armelor nucleare vulnerabile ale Federaţiei

Ruse, în special cele tactice, care sunt desfăşurate, precum şi cele portabile;

4. Pregătirea pentru a face faţă unui eventual atac terorist cu arma

radiologică.

Actul de terorism nuclear cu cea mai mare probabilitate de producere

rămâne dispersarea materialelor radioactive pentru a cauza o masivă dezordine în

rândul populaţiei şi mari pierderi economice.

1 Charles D. Ferguson, William C. Potter with Amy Sands, Leonard S. Spector, Fred Wehling – The Four Faces of

Nuclear Terrorism, Center for Nonproliferation Studies, Monterey, SUA, 2005, 392 p.;

Page 82: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

76

Având în vedere cantităţile semnificative de materiale radioactive relativ

uşor accesibile sau chiar scăpate de sub control, peste tot în lume, se apreciază că

un atac radiologic terorist poate fi considerat cu mare probabilitate de producere,

chiar aproape inevitabil. În consecinţă, am apreciat că măsurile de asigurare a

securităţii fizice a materialelor radioactive trebuie dublate de măsuri pregătitoare

adecvate pentru a putea diminua urmările unui eventual atac radiologic terorist.

5. Îmbunătăţirea protecţiei instalaţiilor nucleare împotriva atacurilor sau

actelor de sabotaj.

Reglementările privind prevenirea şi modul de acţiune în cazul producerii

unor accidente la centralele nuclearo-electrice sau la alte instalaţii nucleare, trebuie

îmbunătăţite şi cu măsuri specifice în cazul unor ameninţări majore de tipul

atacului produs la 11 septembrie 2001 sau a actelor de sabotaj.

Particularizând la specificul României aceste măsuri propuse pentru SUA,

se poate concluziona că cele prevăzute la punctele 1, 4 şi 5 sunt perfect aplicabile

şi necesare.

5.5. ACŢIUNI ŞI INIŢIATIVE DE PREVENIRE A TERORISMULUI

CU ARME DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

5.5.1. ACŢIUNI VIZÂND PREVENIREA ŞI COMBATEREA

TERORISMULUI ÎNTREPRINSE DE

ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE

Problematica prevenirii şi combaterii terorismului figurează pe ordinea de zi

a ONU de câteva decenii. Până în prezent, în cadrul sistemului Naţiunilor Unite au

fost elaborate 13 convenţii care incriminează forme particulare de terorism

internaţional.

Statele membre, prin intermediul Adunării Generale, sunt preocupate, mai

degrabă, să coordoneze iniţiativele lor antiteroriste şi să continue elaborarea de

norme juridice.

În perioada de 30 de ani, decembrie 1976 – septembrie 2006, Adunarea

Generală a ONU a adoptat 44 de rezoluţii vizând măsuri de eliminare a

terorismului internaţional, de condamnare a unor acte sau forme de terorism,

reprimarea finanţării terorismului, drepturile omului şi terorismul. O atenţie

specială a fost acordată prevenirii dobândirii de către terorişti a armelor de

distrugere în masă, a actelor teroriste cu folosirea acestor arme.

Începând cu Sesiunea a 57-a din 2003, Adunarea Generală a adoptat cel

puţin câte o rezoluţie cu această temă în fiecare sesiune. Sunt menţionate

principalele rezoluţii.

Consiliul de Securitate a desfăşurat o luptă activă contra terorismului prin

rezoluţiile sale şi prin crearea de organe subsidiare.

În perioada iunie 1989 – decembrie 2006, Consiliul de Securitate a adoptat

34 rezoluţii vizând condamnarea terorismului, în teză fiind menționate cele mai

importante dintre acestea.

Page 83: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

77

În acelaşi timp, un număr de programe, de oficii şi de agenţii din sistemul

Naţiunilor Unite sunt angajate în acţiuni operaţionale specifice pentru a sprijinii

iniţiativele statelor membre.

Pentru consolidarea şi îmbunătăţirea acestor activităţi, statele membre au

deschis un nou capitol în lupta antiteroristă prin convenirea Strategiei

antiteroriste mondiale. Strategia are la bază propunerile prezentate de Secretarul

General ONU în raportul său „Să ne unim contra terorismului: recomandări pentru

o strategie antiteroristă mondială” şi adoptat în cadrul reuniunii mondiale din

septembrie 2005, considerată ca un eveniment de importanţă excepţională în istoria

eforturilor antiteroriste ale ONU. Adoptată la 8 septembrie 2006 şi prezentată

oficial la 19 septembrie acelaşi an, strategia marchează o primă abordare comună a

ţărilor lumii întregi pentru lupta contra terorismului.

Strategia a fost adoptată printr-o rezoluţie a Adunării Generale a ONU

(A/RES/60/288) şi cuprinde un plan de acţiune anexat.

Considerată ca un instrument mondial unic care va perfecţiona acţiunea

contraterorisă la nivel naţional, regional şi internaţional, Strategia antiteroristă

mondială a constituit o premieră, când toate statele membre ale ONU au convenit o

abordare strategică comună pentru combaterea terorismului. Strategia, nu numai că

a exprimat clar că terorismul este inacceptabil sub toate formele sale şi sub toate

manifestările sale, dar a stabilit măsuri concrete, individuale şi colective pentru

prevenirea şi combaterea acestui flagel.

În teză se prezintă conținutul Planului de acțiune și măsurile care au

implicații directe asupra terorismului cu arme de distrugere în masă

5.5.2. INIŢIATIVA GLOBALĂ DE COMBATERE A

TERORISMULUI NUCLEAR

Iniţiativa Globală de Combatere a Terorismului Nuclear a fost lansată de

preşedintele Bush şi preşedintele Putin la 15 iulie 2006 la Sankt Petersburg cu

scopul de a dezvolta şi accelera capacitatea de colaborare a statelor pentru

combaterea ameninţării globale a terorismului nuclear1. Iniţiativa este deschisă şi

altor state partenere care împărtăşesc scopurile comune ale acesteia şi se angajează

activ în combaterea terorismului nuclear pe o bază fermă şi sistematică.

Sunt menționate principalele direcții de acțiune. Acestea au fost adoptate

într-o reuniune desfăşurată la Rabat (Maroc) în octombrie 2005. Planul de măsuri

privind cooperarea internaţională pentru combaterea ameninţării terorismului

nuclear a fost adoptat într-o reuniune, desfăşurată în februarie 2007 la Ankara

(Turcia). Între măsurile prevăzute, o atenţie deosebită se acordă protecţiei fizice a

materialelor nucleare şi instalaţiilor nucleare, în special asigurării împotriva

sustragerii materialelor nucleare rămase de la fosta Uniune Sovietică.

1 ***, The Global Initiative to Combat Nuclear Terrorism, US Departament of State,

http://www.state.gov/t/isn/c18408.htm

Page 84: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

78

5.5.3. ALTE INIŢIATIVE DE PREVENIRE A DOBÂNDIRII ARMELOR

DE DISTRUGERE ÎN MASĂ DE CĂTRE ENTITĂŢI TERORISTE

5.5.3.1 Programul global împotriva proliferării armelor şi materialelor de

distrugere în masă

A fost creat, la reuniunea G-8 de la Kananaskis (Canada) din 2002, în

vederea prevenirii accesului entităţilor teroriste la armele de distrugere în masă şi

materialele pentru producerea acestora.

Statele participante la reuniune s-au angajat să aloce

17 – 20 miliarde dolari SUA pentru finanțarea proiectelor de neproliferare,

dezarmare şi contraproliferare în Rusia şi în celelalte state foste sovietice.

5.5.3.2. Iniţiativa de Securitate în Domeniul Proliferării (ISP)

A fost lansată în 2003 pentru a promova cooperarea în vederea interzicerii

transferului şi stoparea finanţării proliferării armelor de distrugere în masă către

entităţi teroriste şi state-sponsor ale terorismului. Peste 70 state s-au angajat în

activităţile ISP. Partenerii ISP au colaborat în numeroase cazuri în prevenirea

transferurilor de materiale conexe armelor de distrugere în masă. Între acţiunile

importante ale ISP se menţionează susţinerea deciziei Libiei de a renunţa la

programul său în domeniul armelor de distrugere în masă.

În contextul Iniţiativei de Securitate în Domeniul Proliferării, secretarul de

stat Condoleezza Rice şi ministrul rus de externe Serghei Lavrov, au evocat, la 4

iulie 2005, consecinţele dobândirii armelor chimice, biologice, radiologice şi

nucleare de către terorişti, putând fi provocare mari pierderi de vieţi omeneşti şi

distrugeri la o scară foarte amplă, care ar depăşi cu mult ceea ce s-a întâmplat în

SUA la 11 septembrie 2001.

5.5.3.3. Iniţiativa de Reducere a Ameninţării Globale (IRAG)

Iniţiativa s-a lansat în anul 2004 la propunerea Administraţiei SUA, cu

participarea Federaţiei Ruse şi a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică,

în vederea accelerării eforturilor de identificare şi asigurare a locaţiilor de

dispunere şi de îndepărtare a materialelor nucleare şi radioactive cu riscul cel mai

ridicat de vulnerabilitate, în contextul creşterii ameninţării terorismului nuclear şi

radiologic.

Sunt vizate, cu precădere, reactoarele nucleare de cercetare şi producţie a

radioizotopilor utilizaţi în medicină şi în alte domenii civile, care funcţionează pe

bază de uraniu înalt îmbogăţit şi care au fost construite de URSS în diferite ţări.

Acţiunile se desfăşoară sub coordonarea Administraţiei Naţionale pentru

Securitate Nucleară a SUA, cu sprijinul experţilor AIEA.

Au fost desfăşurate acţiuni de retragere a combustibilului de uraniu înalt

îmbogăţit, unele chiar înainte de lansarea oficială a iniţiativei, din Bulgaria, Libia,

Uzbekistan, Cehia, Letonia, Polonia, Serbia-Muntenegru.

Page 85: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

79

De asemenea, în septembrie 2003, 14 kilograme de uraniu înalt îmbogăţit

depozitat în condiţii de securitate la Piteşti, care fusese procurat din URSS pentru

reactorul de cercetare de 2 megawaţi de la Măgurele, dezafectat în 1997 a fost

transportat pe calea aerului la Novosibirsk (Rusia). De asemenea, cu asistenţa

AIEA şi a Departamentului pentru Energie al SUA, la reactorul de cercetare de 14

megawaţi de la Piteşti s-a desfăşurat un program de înlocuire a combustibilului de

uraniu înalt îmbogăţit cu uraniu uşor îmbogăţit.

5.5.3.4. Promovarea controalelor surselor radioactive

Guvernul SUA a intensificat controalele asupra importurilor şi exporturilor

de surse radioactive cu risc semnificativ, corespunzător codului de conduită al

AIEA asupra siguranţei şi securităţii surselor radioactive, în coordonare cu Grupul

de lucru al G-8 asupra siguranţei şi securităţii nucleare.

5.5.3.5. Iniţiativa de Cooperare asupra Securităţii Nucleare

În cadrul Iniţiativei de Cooperare asupra Securităţii Nucleare, lansată la

Bratislava în 2005, SUA şi Rusia au stabilit să dezvolte eforturile bilaterale pentru

îmbunătăţirea securităţii nucleare. În acest sens, cele două state vor grăbi lucrările,

ce se desfăşoară în cadrul Iniţiativei de Reducere a Ameninţării Globale pentru

repatrierea, până la sfârşitul anului 2008, a combustibilului de uraniu înalt

îmbogăţit de la reactoarele de cercetare din terţe ţări şi convertirea acestor

reactoare pentru folosirea combustibilului de uraniu slab îmbogăţit.

5.5.3.6. Programele de reducere a ameninţării

Au fost iniţiate de SUA prin întărirea frontierelor şi securităţii porturilor din

străinătate.

Cel mai important program de reducere a ameninţării teroriste cu materiale

nucleare sau radioactive îl reprezintă Iniţiativa de Securizare a Containerelor, la

care s-au angajat să participe 26 state. Conform iniţiativei, administraţiile vamale

trebuie să stabilească criterii de identificare a containerelor cu risc major şi

folosirea tehnologiilor non-intruzive pentru detecţia radiaţiilor în vederea separării

containerelor cu risc nuclear sau radioactiv major, încă înainte de a fi încărcate şi

expediate spre porturile din SUA.

Page 86: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

80

6.1. PREVENIREA ŞI COMBATEREA TERORISMULUI CU ARME

DE DISTRUGERE ÎN MASĂ ÎN DOCTRINA NAŢIONALĂ

6.1.1. STRATEGIA NAŢIONALĂ DE PREVENIRE

ŞI COMBATERE A TERORISMULUI

Elaborată, în martie 2002, în cadrul Serviciului Român de Informaţii, cu

participarea reprezentanţilor abilitaţi ai instituţiilor care compun Sistemul Naţional

de Prevenire şi Combatere a Terorismului, Strategia a fost aprobată prin Hotărârea

Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 36 din 5 aprilie 20021.

Strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului a stat la baza

elaborării şi adoptării Legii nr. 535/2004 pentru prevenirea şi combaterea

terorismului. Sunt menționate alte documente elaborate pe baza Strategiei și pentru

implementarea acesteia.

În lipsa unei definiţii a terorismului acceptată în dreptul internaţional,

Strategia a definit terorismul prin caracteristicile sale esenţiale, pentru a-l delimita

categorial de alte manifestări violente.

Conform acestei definiţii „terorismul reprezintă ansamblul acţiunilor şi

ameninţărilor credibile cu acţiuni ilegale care îndeplinesc, cumulativ, șase

caracteristici esenţiale precizate.

Am exprimat părerea argumentată că cerința îndeplinirii cumulative a celor

6 caracteristici este cel puțin discutabilă.

Între reglementările şi documentele programatice care au stat la baza

fundamentării sale se menţionează Strategia de securitate naţională a României,

adoptată în anul 2001, prin Hotărârea Parlamentului României nr. 36 din 18

decembrie 2001. Acest document programatic identifică, între factorii de risc din

mediul internaţional de securitate, terorismul, ca „unul dintre cele mai periculoase

fenomene”.

Proliferarea armelor de distrugere în masă şi ameninţarea acestora nu se

regăsesc în Strategia de securitate naţională a României din anul 2001. Pe cale de

consecință Strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului face doar

sumare referiri la ameninţarea terorismului cu folosirea materialelor nucleare,

1 http://www.sri.ro/pdfuri/strategia.pdf;

MANAGEMENTUL PREVENIRII, COMBATERII ŞI LIMITĂRII CONSECINŢELOR TERORISMULUI CU ARME DE DISTRUGERE ÎN MASĂ ÎN ROMÂNIA

Capitolul

6

Page 87: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

81

radioactive, chimice şi biologice sau a armelor de distrugere în masă bazate pe

acestea. Nu sunt evaluate ameninţarea proliferării armelor de distrugere în masă, ca

şi riscurile ca aceste arme să facă joncţiunea cu terorismul internaţional sau ca

terorismul nuclear să fie promovat de regimuri iresponsabile.

Desigur, la momentul elaborării Strategiei naţionale de prevenire şi

combatere a terorismului, nici pe plan internaţional şi nici pe plan intern nu se

evidenţia întreaga dimensiune a ameninţării folosirii armelor de distrugere în masă

în atentate teroriste şi a proliferării acestor arme ca principal factor generator de

incertitudine în domeniul securităţii globale. Această diferenţă de abordare rezultă

evident din compararea prevederilor referitoare la terorismul cu arme de distrugere

în masă şi la proliferarea acestor arme în cele două ediţii, 2001 şi respectiv 2007,

ale Strategiei de securitate naţională a României.

Dacă în Strategia de securitate naţională a României – 2001, document

programatic care a stat la baza fundamentării Strategiei naţionale de prevenire şi

combatere a terorismului, proliferarea armelor de distrugere în masă este doar

menţionată între principalii factori externi de risc la adresa securităţii naţionale, iar

între noile provocări – riscuri asimetrice este specificat doar „terorismul politic

transnaţional şi internaţional, inclusiv sub formele sale biologice şi informatice” în

Strategia de securitate naţională a României – 2007, atât terorismul internaţional

cu folosirea armelor de distrugere în masă, cât şi proliferarea acestor arme sunt

analizate ca principalele riscuri şi ameninţări ce pot pune în pericol securitatea

naţională. De asemenea, în capitolul III „Priorităţile participării active la

construcţia securităţii internaţionale: promovarea democraţiei, lupta împotriva

terorismului internaţional şi combaterea proliferării armelor de distrugere în masă”

se precizează că „angajarea activă în procesul de înfăptuire a securităţii prin

promovarea democraţiei, lupta împotriva terorismului internaţional şi combaterea

proliferării armelor de distrugere în masă reprezintă un imperativ pentru politica de

securitate a României”.

De altfel, în toată analiza principalelor riscuri şi ameninţări la adresa

securităţii naţionale, conţinută de Strategia de securitate națională a României –

2007, terorismul internaţional şi proliferarea armelor de distrugere în masă sunt

considerate împreună, subliniindu-se „riscurile ca armele de distrugere în masă să

facă joncţiunea cu terorismul internaţional”.

Faţă de cele prezentate, am considerat necesară actualizarea şi completarea

Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a terorismului în conformitate cu

prevederile Strategiei de securitate naţională a României – 2007, prin includerea

măsurilor şi acţiunilor specifice prevenirii şi combaterii terorismului cu arme de

distrugere în masă, precum şi cu titulaturile curente ale autorităţilor şi instituţiilor

publice implicate și am formulat propunerile de completări din punctul de vedere al

terorismului cu arme de distrugere în masă.

Page 88: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

82

6.1.2. ADOPTAREA DE CĂTRE ROMÂNIA A

INSTRUMENTELOR JURIDICE INTERNAŢIONALE ŞI

EUROPENE PRIVIND INCRIMINAREA TERORISMULUI

România a ratificat toate cele 13 convenţii internaţionale referitoare la

incriminarea terorismului, devenind stat parte la acestea.

Am specificat actul normativ de ratificare și Monitorul/Buletinul Oficial

pentru fiecare din acestea.

De asemenea, Parlamentul României şi-a exprimat poziţia în materia

terorismului internaţional şi prin adoptarea unor declaraţii şi hotărâri. Este vorba,

în primul rând, de Declaraţia Camerei Deputaţilor nr. 1 din 13 septembrie 2001 şi

Declaraţia-apel a Senatului nr. 2 din aceeaşi zi referitoare la condamnarea

atentatelor din 11 septembrie din SUA, precum şi Hotărârea Parlamentului

României nr. 21 din 19 septembrie 2001 privind participarea României, împreună

cu statele membre ale NATO, la acţiunile de combatere a terorismului

internaţional.

De asemenea, România a ratificat convenţiile în materia prevenirii și

combaterii terorismului adoptate de Consiliul Europei, fiind precizate în teză actele

normative de ratificare și Monitorul Oficial în care s-au publicat.

Conform art. 11, alin. (2) din Constituţia României, republicată, convențiile

și protocoalele ratificate fac parte din dreptul intern.

În ceea ce priveşte Decizia-cadru nr. 2002/475/JAI a Consiliului Uniunii

Europene privind lupta împotriva terorismului, în conformitate cu dispoziţiile art.

11 al acesteia, toate statele membre ale Uniunii Europene trebuie să o ratifice. Încă

înainte de a avea statutul de membru al Uniunii Europene, România şi-a asumat

obligaţia de a transpune acquis-ul comunitar în legislaţia internă, domeniul

combaterii terorismului fiind unul prioritar. Astfel, Legea nr. 535 din 25 noiembrie

2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, ca şi noul Cod Penal – Legea

nr. 301 din 28 iunie 2004 implementează Decizia-cadru nr. 2002/475/JAI a

Consiliului Uniunii Europene privind lupta împotriva terorismului.

De asemenea, România a încheiat 32 acorduri sau înţelegeri bilaterale şi

unul trilateral (cu Bulgaria şi Turcia) vizând colaborarea în lupta împotriva

terorismului şi altor fapte penale de gravitate deosebită, menționate în teză. S-a

creat astfel cadrul juridic necesar colaborării între autorităţile române competente

şi cele similare din alte state pentru prevenirea şi combaterea terorismului.

Colaborarea se realizează, în principal, prin schimb de experienţă şi de

informaţii, precum şi prin coordonarea măsurilor sau operaţiunilor convenite între

autorităţile competente din cele două părţi. Schimbul de informaţii se referă,

printre altele, la persoanele suspectate de a fi implicate în pregătirea şi comiterea

infracţiunilor, organizarea entităţilor teroriste, modalităţile de operare a acestora şi

finanţarea lor, pregătirea infracţiunilor, rezultatele cercetărilor referitoare la

infracţiunile comise, spălarea banilor şi finanţarea terorismului.

Page 89: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

83

6.1.3. INCRIMINAREA ACTELOR DE TERORISM, INCLUSIV A CELOR

CU ARME DE DISTRUGERE ÎN MASĂ, ÎN LEGISLAŢIA ROMÂNĂ

6.1.3.1. Primele preocupări pentru reglementarea incriminării terorismului

Codul penal în vigoare1 adoptat prin Legea nr. 15/1968 şi republicat în 1997

nu face nicio referire la infracţiunea de terorism, dar incriminează diferite acte,

precum omorurile, vătămările corporale, lipsirea de libertate în mod ilegal,

distrugerile care, în anumite condiţii, pot constitui acte de terorism.

În situaţia în care România nu a fost confruntată cu acte de terorism,

cazurile rarisime fiind provocate de cetăţeni străini asupra altor cetăţeni străini, iar

terorismul internaţional a rămas departe de ţara noastră, această abordare a legii

penale s-a considerat satisfăcătoare.

Intensificarea pe plan internaţional a fenomenelor teroriste, în special sub

raportul efectelor grave, la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI, a

creat o situaţie nouă.

Atacul terorist de la 11 septembrie 2001, care a lovit cele două turnuri

gemene World Trade Center din New York şi o aripă a Pentagonului la

Washington, a marcat mutaţia majoră a terorismului şi anume, trecerea la

superterorism. Tragedia a schimbat cursul istoriei. „Mediatizată intens în direct, a

şocat, a speriat şi a convins că nimic nu va mai fi la fel pe pământul american, de

acum înainte, unda de şoc propagându-se şi repercutându-se la nivel global”2.

Această evoluţie a impus şi în ţara noastră o nouă abordare a incriminării

actelor de terorism în legislaţia internă.

Pentru a răspunde imediat provocării terorismului internaţional după

tragicele atentate teroriste care au lovit SUA la 11 septembrie 2001 şi pentru a

implementa în ţara noastră unele reglementări internaţionale în materie, Guvernul

României a adoptat 3 ordonanţe de urgenţă:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 141/2001 pentru sancţionarea

unor acte de terorism şi a unor fapte de încălcare a ordinii publice, aprobată cu

modificări şi completări prin Legea nr. 472/2002;

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2001 pentru aplicarea

Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU nr. 1373 din 28 septembrie 2001

privind combaterea terorismului internaţional, aprobată prin Legea nr. 131/2002;

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea şi

combaterea utilizării sistemului financiar bancar în scopul finanţării actelor de

terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002.

Acestea au fost primele reglementări din legislaţia română dedicate exclusiv

prevenirii şi reprimării terorismului.

1 Intrarea în vigoare a noului Cod penal s-a stabilit 1 septembrie 2009 prin Ordonanţa de urgenţă nr. 73/2008 2 Dr. Gabriel Naghi, dr. Gheorghe Toma – Asimetria începutului de secol. O oră care a schimbat lumea, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004, p. 60;

Page 90: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

84

Prima dintre acestea, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 141/2001 a fost

adoptată la o lună şi jumătate după atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001

care au zguduit SUA şi întreaga omenire.

Cu 4 – 6 ani înainte de 11 septembrie 2001, în literatura de specialitate s-a

susţinut necesitatea reglementării autonome în dreptul penal a incriminării actelor

de terorism. În teză se prezintă opiniile exprimate în acest sens de prof. dr. Victor

Duculescu în 1995 și Dr. Ion Bodunescu în 1997.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 141/2001 şi Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 159/2001, cu excepţia Anexei la aceasta, conţinând Lista

persoanelor şi/sau entităţilor identificate de comitetul înfiinţat pentru urmărirea

aplicării Rezoluţiei nr. 1267/1999 a Consiliului de Securitate al ONU, care rămâne

în vigoare, au fost abrogate prin Legea nr. 535/2004 pentru prevenirea şi

combaterea terorismului, care a preluat materia acestora şi a instituit un cadru

juridic unitar şi amplu.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2001 şi Legea nr. 131/2002 de

aprobare a acesteia au fost abrogate prin Legea nr. 206/2005 privind punerea în

aplicare a unor sancţiuni internaţionale, care stabileşte obligaţia generală că

rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU, adoptate în baza Capitolului VII al

Cartei Naţiunilor Unite „sunt direct aplicabile, constituind în mod direct drepturi şi

obligaţii pentru instituţiile publice şi subiectele de drept intern”.

6.1.3.2. Incriminarea actelor de terorism nuclear şi chimic în legi speciale care

au ca obiect principal de reglementare alte activităţi

I. Legea nr. 193/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr.

111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare.

Legea nr. 111/1996 are ca obiect desfăşurarea în siguranţă a activităţilor

nucleare în scopuri exclusiv paşnice, astfel încât să se îndeplinească condiţiile de

securitate nucleară, de protecţie a personalului expus profesional, a populaţiei, a

mediului şi a proprietăţii, cu riscuri minime prevăzute de reglementări şi cu

respectarea obligaţiilor ce decurg din acordurile şi convenţiile la care România este

parte.

De subliniat că Legea nr. 111/1996 republicată prevede la art. 6 interzicerea

pe teritoriul României a activităţilor de cercetare, experimentare, dezvoltare,

fabricare, import, export, tranzit, deţinere sau detonare a unei arme nucleare sau a

oricărui dispozitiv exploziv nuclear. Efectuarea acestor activităţi este sancţionată

cu închisoare de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, până la detenţiunea

pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi dacă

faptele menţionate au avut ca urmare decesul uneia sau mai multor persoane ori

alte consecinţe deosebit de grave.

Este evident că legiuitorul a avut în vedere activităţile vizând dotarea şi

folosirea armei nucleare atât de către forţele armate, cât şi de către entităţi

nonstatale, precum cele teroriste.

Page 91: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

85

În anul 2003, Legea nr. 111/1996 a fost modificată şi completată prin Legea

nr. 193/2003 care, în articolul nou introdus, 461, defineşte şi pedepseşte

infracţiunea de terorism nuclear cu închisoare de la 5 la 20 ani.

În teză se prezintă analiza faptelor calificate drept infracțiune de terorism în

domeniul nuclear, după structura și conținutul acestor infracțiuni, respectiv după

obiect, subiect, latura obiectivă și latura subiectivă.

II. Legea nr. 56/1997 pentru aplicarea prevederilor Convenţiei privind

interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice şi

distrugerea acestora, republicată

Această lege reglementează aplicarea prevederilor Convenţiei privind

interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice şi

distrugerea acestora, semnată la Paris la 13 ianuarie 1993 şi ratificată prin Legea

nr. 125/19941.

Fără a defini terorismul chimic, Legea nr. 56/19972 republicată sancţionează

infracţiunile de folosire şi de ameninţare cu folosirea armelor chimice care, cel

puţin în situaţia de pace, constituie fapte de terorism chimic, precum şi activităţile

preparatorii de dezvoltare, producere, dobândire, deţinere, transfer sau sustragere a

acestor arme.

Definiţia armelor chimice, preluată de legiuitor din prevederile Convenţiei,

impune un comentariu.

Din formularea definiţiei armelor chimice rezultă că sunt exceptate de a fi

considerate arme chimice, substanţele chimice toxice şi precursorii lor dacă sunt

„destinate unor scopuri neinterzise de Convenţie, atât timp cât tipurile şi cantităţile

sunt conforme cu aceste scopuri”.

Scopurile neinterzise de Convenţie sunt:

„a) scopuri industriale, agricole, de cercetare, medicale, farmaceutice sau

alte scopuri paşnice;

b) scopuri de protecţie şi anume acele scopuri în relaţie directă cu protecţia

împotriva substanţelor chimice toxice şi armelor chimice;

c) scopuri militare care nu au legătură cu utilizarea armelor chimice şi care

nu depind de utilizarea proprietăţilor toxice ale substanţelor chimice toxice ca

metodă de luptă;

d) scopuri pentru asigurarea respectării legilor, inclusiv combaterea

dezordinilor publice.”

Deci, orice substanţă chimică toxică folosită în alte scopuri decât cele

neinterzise, precum scopurile ostile sau teroriste, este considerată armă chimică

şi face obiectul interdicţiilor prevăzute în lege.

Conform legii, oricărei persoane, în orice situaţie, i se interzice:

a) dezvoltarea, producerea, dobândirea, deţinerea sau transferarea către alte

persoane, direct sau indirect de arme chimice;

1 Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 şi 356 bis din 22 decembrie 1994; 2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 10 februarie 2004;

Page 92: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

86

b) folosirea armelor chimice;

c) angajarea, în orice fel, de pregătiri militare pentru folosirea armelor

chimice;

d) ajutarea, încurajarea sau determinarea, în orice fel, a altor persoane să se

angajeze într-o activitate interzisă prin lege”.

Legea nr. 56/1997 republicată are şi o importantă funcţie de prevenire a

activităţilor preparatorii comiterii faptelor de terorism chimic. Astfel, dezvoltarea,

producerea, dobândirea, deţinerea, transferarea şi folosirea substanţelor chimice

toxice şi a precursorilor acestora, permise numai în scopuri neinterzise şi numai în

conformitate cu prevederile legii, sunt controlate de autoritatea naţională în

domeniu, Agenţia Naţională de Control al Exporturilor (ANCEX). Mai mult,

pentru a preveni deturnarea spre scopuri teroriste a substanţelor chimice toxice şi

precursorilor acestora, legea dispune ca persoanele fizice şi juridice care produc,

dobândesc, deţin sau folosesc astfel de substanţe în condiţii legitime, să

întocmească şi să supună aprobării autorităţii naţionale norme specifice privind

evidenţa operaţiunilor efectuate şi păstrarea în deplină siguranţă a acestora, să

asigure respectarea normelor în vederea excluderii oricăror posibilităţi de

sustragere ori de folosire în scopuri ostile sau teroriste.

Legea sancţionează faptele care pot constitui acţiuni de terorism chimic sau

de pregătire a acestora cu închisoare până la 25 ani și interzicerea unor drepturi.

În teză se prezintă analiza infracţiunilor incriminate de Legea nr. 56/1997

republicată care pot constitui fapte de terorism chimic sau de pregătire a acestora,

luând în considerare obiectul, subiectul, latura obiectivă şi latura subiectivă a

acestora.

6.1.3.3. Legea nr. 535/2004 pentru prevenirea şi combaterea terorismului

Legea nr. 535/2004, adoptată de Parlament la 24 noiembrie 2004, reprezintă

cel mai complex şi complet text de lege românesc în vigoare pentru combaterea

terorismului, preluând, dezvoltând şi sistematizând materia unor reglementări

anterioare, precum şi prevederile unor instrumente juridice internaţionale în

materie, ratificate de România.

Legea este structurată pe 5 capitole:

Capitolul I, intitulat „Dispoziţii generale” cuprinde o definiţie pragmatică a

terorismului ca fenomen, condiţiile de sancţionare a faptelor de terorism,

caracteristicile actelor de terorism de natură transnaţională, precum şi definiţiile

unor termeni şi expresii cu care operează legea.

Conform dispoziţiilor art. 1, „terorismul reprezintă ansamblul de acţiuni şi /

sau ameninţări care prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională, având

următoarele caracteristici:

a) sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi

atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin

modalităţi violente şi / sau distructive;

b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;

Page 93: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

87

c) vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi

instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând

acestora;

d) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să

atragă atenţia asupra scopurilor urmărite”.

Cuprinderea cumulativă a celor două condiţii în partea introductivă a art. 1

– să prezinte pericol public; să afecteze securitatea naţională – legate prin

conjuncţia „şi” ar însemna că ansamblul de acţiuni şi ameninţări ori ansamblul de

acţiuni sau ameninţări pot fi caracterizate ca teroriste numai dacă prezintă şi pericol

public şi afectează securitatea naţională. Însă, nu toate activităţile teroriste, chiar

din cele incriminate în lege, afectează securitatea naţională, deci nu se poate

susţine că dacă nu afectează securitatea naţională nu au caracter sau natură

teroristă.

Definiţia trebuie coroborată cu prevederile art. 2 referitoare la condiţiile ce

trebuie îndeplinite de faptele săvârşite de entităţile teroriste pentru a fi sancţionate

în temeiul legii, precum şi ale art. 32 alin. (1), art. 34 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) şi

(2), care precizează actele de terorism pedepsite prin lege.

„Art. 2 – Faptele săvârşite de entităţile teroriste sunt sancţionate potrivit

prevederilor prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

a) sunt săvârşite, de regulă, cu violenţă şi produc stări de nelinişte,

nesiguranţă, teamă, panică sau teroare în rândul populaţiei;

b) atentează grav asupra factorilor umani specifici şi nespecifici, precum şi

asupra factorilor materiali;

c) urmăresc realizarea unor obiective specifice, de natură politică, prin

determinarea autorităţilor statului sau a unei organizaţii internaţionale să dispună,

să renunţe sau să influenţeze luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste.

Art. 32 – (1) Constituie acte de terorism următoarele infracţiuni săvârşite în

condiţiile prevederilor art. 2:

a) infracţiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute

în art. 174 – 176 din Codul penal1, vătămarea corporală şi vătămarea corporală

gravă, prevăzute în art. 181 şi 182 din Codul penal, precum şi lipsirea de libertate

în mod ilegal, prevăzută în art. 189 din Codul penal;

b) infracţiunile prevăzute în art. 106 – 109 din Ordonanţa Guvernului nr.

29/1997 privind Codul aerian, republicată;

c) infracţiunile de distrugere, prevăzute în art. 217 şi 218 din Codul penal;

d) infracţiunile de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, de

nerespectare a regimului materialelor nucleare şi al altor materii radioactive,

precum şi de nerespectare a regimului materialelor explozive, prevăzute în art. 279,

2791 şi 280 din Codul penal;

1 Este vorba de Codul penal din 1968, republicat în 1997, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie

1997;

Page 94: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

88

e) producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea

către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, precum şi

cercetarea în domeniu sau dezvoltarea de asemenea arme;

f) introducerea sau răspândirea în atmosferă, pe sol, în subsol ori în apă de

produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în

pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător;

g) ameninţarea cu săvârşirea faptelor prevăzute la lit. a) – f)”.

„Art. 34 – (1) Constituie act de terorism şi fapta persoanei, săvârşită în

condiţiile art. 2, de a:

a) pune stăpânire pe o navă ori pe o platformă fixă sau de a exercita

controlul asupra acestora prin violenţă ori ameninţare cu violenţă;

b) comite un act de violenţă împotriva unei persoane aflate la bordul unei

nave ori al unei platforme fixe, dacă acest act este de natură să compromită

siguranţa navei ori a platformei fixe;

c) distruge o platformă fixă ori o navă sau de a cauza daune platformei fixe

ori încărcăturii unei nave, de natură să compromită siguranţa platformei ori a

navigaţiei navei;

d) plasa sau face să se plaseze pe o navă sau pe o platformă fixă, prin orice

mijloc, un dispozitiv ori o substanţă aptă să le distrugă sau care să cauzeze

platformei, navei ori încărcăturii sale daune ce compromit sau sunt de natură să

compromită siguranţa platformei sau a navigaţiei navei;

e) distruge sau avaria în mod grav o platformă fixă ori instalaţii sau servicii

de navigaţie ori a le produce grave perturbaţii în funcţionare, dacă unul dintre

aceste acte este de natură să compromită siguranţa platformei fixe sau a navigaţiei

unei nave;

f) comunica o informaţie, cunoscând că este falsă şi prin aceasta, de a

compromite siguranţa navigaţiei unei nave;

g) răni sau ucide orice persoană, când aceste fapte prezintă o legătură de

conexiune cu una dintre infracţiunile prevăzute la lit. a) – f).

Art. 37 – (1) Ameninţarea unei persoane sau a unei colectivităţi, prin orice

mijloace, cu răspândirea ori folosirea de produse, substanţe, materiale,

microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a

animalelor ori mediul înconjurător constituie infracţiune şi se pedepseşte cu

închisoare de la 2 la 5 ani.

(2) Ameninţarea adresată unui stat, unei organizaţii internaţionale sau unei

persoane fizice ori juridice cu folosirea armelor biologice, a materialelor nucleare,

a altor materiale radioactive sau a materialelor explozive, în scop terorist,

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani”.

Revenind la dispoziţiile art. 2, conform textului, faptele săvârşite de

entităţile teroriste, pentru a fi sancţionate conform prevederilor acestei legi, trebuie

să îndeplinească numai una din cele trei condiţii:

a) să fie săvârşite, de regulă, cu violenţă şi să producă stări de nelinişte,

nesiguranţă, teamă, panică sau teroare în rândul populaţiei;

Page 95: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

89

b) să atenteze grav asupra factorilor umani specifici, definiţi în art.4, pct. 10

ca demnitari, militari, funcţionari, precum şi reprezentanţi ai unor organizaţii

internaţionale şi a factorilor umani nespecifici, definiţi în acelaşi articol, pct. 11 ca

populaţia civilă, precum şi asupra factorilor materiali;

c) să urmărească realizarea unor obiective specifice de natură politică care

să determine autorităţile statului sau o organizaţie internaţională să dispună, să

renunţe sau să influenţeze luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste.

Se poate considera că textul art. 2, lit. b) este deficitar pentru calificarea

actelor de terorism deoarece nu include condiţia producerii în rândul populaţiei cel

puţin a elementelor de panică sau teroare înscrise în condiţiile de la lit. a) a

aceluiaşi articol. Conform condiţiei de la lit. b), interpretată singular, ar rezulta că

un atentat grav asupra unor factori umani sau materiali, care nu ar produce stare de

nelinişte, nesiguranţă, teamă, panică sau teroare – conform condiţiei de la lit. a) –

sau care nu urmăreşte realizarea unor obiective specifice de natură politică –

conform condiţiei de la lit. c) – să fie calificat ca terorist. Astfel, un atentat grav

asupra unei persoane sau mai multor persoane ori asupra unor bunuri să fie

calificat act terorist şi sancţionat de Legea nr. 535/2004, deşi există prevederi ale

Codului penal care îl sancţionează ca atare.

Faptul că în partea introductivă a art. 2 este specificat subiectul calificat al

infracţiunii „entitatea teroristă” nu soluţionează această omisiune.

Calificarea faptei ca teroristă numai prin raportare la entitatea teroristă nu

permite să se distingă dacă atentatul grav asupra unor factori umani sau materiali

este calificat terorist sau o altă infracţiune din Codul penal, precum omorul

calificat, omorul deosebit de grav sau distrugerile. Calificarea faptelor teroriste

după subiectul activ al infracţiunii – entitatea teroristă – ar putea crea şi alte

confuzii. Spre exemplu, anumite fapte de violenţă care produc nelinişte,

nesiguranţă, teamă, panică sau teroare – conform art. 2, lit. a) – sunt comise de

persoane care nu se încadrează în definiţia entităţilor teroriste, conform art. 4, ar fi

acte teroriste.

Am considerat necesară completarea textului art. 2, lit. b) cu prevederea

producerii în rândul populaţiei cel puţin a elementelor de panică sau teroare

dintre condiţiile prevăzute la lit. a) a aceluiaşi articol.

De asemenea, legea defineşte în art. 33 alin. (1) şi faptele asimilate actelor

de terorism. Între acestea:

„b) recrutarea, instruirea sau pregătirea entităţilor teroriste în vederea

folosirii armelor de foc, muniţiilor, explozibililor, armelor chimice, biologice,

bacteriologice sau nucleare, precum şi în scopul facilitării ori comiterii de acte de

terorism;”

Legiuitorul a formulat în mod eronat armele bacteriologice după armele

biologice deoarece, așa cum am prezentat în subcapitolul 1.1.3., armele

bacteriologice reprezintă o categorie a armelor biologice. Am propus eliminarea

cuvântului bacteriologice.

Art. 3 din lege caracterizează și actele de terorism de natură transnaţională,

deşi actul normativ se referă numai la terorismul intern. Acestea implică, în

Page 96: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

90

pregătirea, săvârşirea, locul activităţilor entităţilor teroriste sau efectele substanţiale

ale actelor teroriste, cel puţin două state.

În teză am prezentat pe larg capitolul II al legii, care se referă la „Realizarea

activităţii de prevenire şi combatere a terorismului”.

Deşi nu menţionează, Legea nr. 535/2004 implementează, în mare parte,

Decizia-cadru nr. 2002/475/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 ianuarie

2002 privind lupta împotriva terorismului, ca o măsură de transpunere a acquis-

ului comunitar în legislaţia internă. Decizia-cadru este obligatorie doar pentru

statele membre ale Uniunii Europene, fapt ce explică nemenţionarea expresă a

implementării acesteia în elaborarea Legii nr. 535/2004, anterioară aderării

României la Uniunea Europeană.

În legătură cu dispoziţia art. 5 referitoare la realizarea prevenirii şi

combaterii terorismului în conformitate cu prevederile convenţiilor privind

reprimarea terorismului la care România este parte, am menţionat că incriminarea

faptelor de terorism internaţional nu este prevăzută de lege, situaţiile respective

urmând a fi soluţionate în temeiul convenţiilor respective, care prin ratificare au

fost incluse în dreptul intern.

Sunt prezentate structurile sub coordonarea cărora se organizează şi se

desfăşoară activitatea de prevenire şi combatere a terorismului și atribuțiile

acestora:

Sistemul Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT),

în care Serviciul Român de Informaţii (SRI) are rol de coordonare tehnică;

Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă (CCOA), aflat în

structura SRI, prin care acesta asigură coordonarea tehnică a SNPCP.

Sunt prezentate dispozițiile care reglementează responsabilităţile

intervenţiei antiteroriste în situaţia iminenţei producerii unui atac terorist, respectiv

intervenţiei contrateroriste, în cazul unui atac terorist, precum și cele referitoare la

măsurile privind desfăşurarea unor activităţi în scopul culegerii de informaţii.

În legătură cu procedura autorizării propunerilor formulate de organele de

stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale pentru efectuarea unor activităţi în

scopul culegerii de informaţii, între care interceptarea şi înregistrarea

comunicaţiilor, atunci când există date sau indicii din care să rezulte existenţa unei

ameninţări la adresa securităţii naţionale, am formulat două observații

În primul rând, procedura prevăzută de Legea nr. 535/2004, în care

autorizarea o decide judecători ai ICCJ la cererea procurorului general al

Parchetului de pe lângă ICCJ, este mult mai riguroasă decât cea prevăzută de

Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională, conform căreia emiterea actului de

autorizare se face de către procurori desemnaţi de procurorul general al României.

Am menţionat că procedura autorizării înregistrării comunicaţiilor, aşa cum

este prevăzută de Legea nr. 535/2004 se regăseşte şi în pachetul de legi privind

siguranţa naţională.

În al doilea rând, între dispoziţiile art. 20 şi art. 21, care reglementează

această procedură, există o neconcordanţă. Art. 20 menţionează între activităţile

pentru care se solicită autorizarea „interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor”, în

Page 97: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

91

timp ce art. 21, la alin (1), cu referire la elementele ce trebuie cuprinse în

propunerea formulată în scris menţionează „identitatea persoanei ale cărei

comunicaţii trebuie interceptate”, fără a se menţiona şi înregistrarea acestora. De

precizat că interceptarea şi înregistrarea sunt operaţii distincte.

Am prezentat prevederile capitolului III, intitulat „Prevenirea finanţării

actelor de terorism”, care reproduce aproape în întregime dispoziţiile Ordonanţei

de urgenţă a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării

sistemului financiar bancar în scopul finanţării de acte de terorism, pe care o

abrogă expres, cu excepţia Anexei – Lista cuprinzând persoanele şi/sau entităţile

identificate de comitet. Am menţionat că, spre deosebire de Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 159/2001, care prevedea că listele cuprinzând persoanele fizice şi

juridice suspectate de săvârşirea sau de finanţarea actelor de terorism, altele decât

cele prevăzute în Anexă, întocmite şi actualizate de ministerele, autorităţile şi

instituţiile publice se transmit Ministerului Economiei și Finanțelor, Legea nr.

535/2004 prevede trimiterea acestor liste la CCOA. Acesta solicită, la nevoie,

obţinerea informaţiilor privind datele de identificare şi apoi transmite listele

rezultate Ministerului Economiei și Finanțelor.

De asemenea, am prezentat principalele dispoziții ale capitolului IV,

„Infracţiuni şi contravenţii”, ce defineşte faptele care constituie infracţiuni de

terorism, precum şi cele asimilate actelor de terorism şi stabileşte pedepsele în

raport cu gravitatea fiecăreia, ajungând până la detenţiunea severă de la 15 la 25 de

ani şi interzicerea unor drepturi.

Am menționat că Legea nr. 535/2004 nu prevede răspunderea penală a

persoanelor juridice, aşa cum este reglementată în Decizia-cadru nr. 2002/475/JAI

a Consiliului Uniunii Europene, precum şi în noul Cod penal.

Art. 47 stabileşte relaţia dintre lege şi noul Cod penal din momentul intrării

sale în vigoare1. Conform dispoziţiilor sale, două articole care definesc fapte ce

constituie infracțiuni de terorism se abrogă, iar altele se modifică. În acest fel,

infracţiunile referitoare la terorism vor fi incriminate atât de Codul penal, cât şi de

Legea nr. 535/2004. Am apreciat că ar fi mult mai simplu şi mai practic ca toate

infracţiunile referitoare la terorism să se regăsească în acelaşi act normativ, de

preferat în Codul penal.

6.1.3.4. Condamnarea şi reprimarea actelor de terorism prevăzute de noul

Cod penal – Legea nr. 301/2004

Noul Cod penal – Legea nr. 301 din 28 iunie 2004 cuprinde Titlul IV

„Crime şi delicte de terorism”.

Art. 295 definește infracțiunile care constituie acte de terorism, atunci când

sunt săvârşite în scopul tulburării grave a ordinii publice, prin intimidare, prin

teroare sau prin crearea unei stări de panică.

1 1 septembrie 2009, stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2008, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 440 din 12 iunie 2006.

Page 98: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

92

Legiuitorul a renunţat la formularea din Legea nr. 535/2004, reluând

formularea mai simplă şi directă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

141/2001 pentru sancţionarea unor acte de terorism şi a unor fapte de încălcare a

ordinii publice, aşa cum aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr. 472

din 9 iulie 2002, cu precizarea că noul Cod penal a eliminat infracţiunea de omor

deosebit de grav, introducând elementele sale constitutive la infracţiunea de omor

calificat.

De asemenea, se remarcă faptul că prezentând în partea introductivă a alin.

(1) condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca un anumit act să fie calificat drept

infracţiune teroristă, urmată de enumerarea faptelor care reprezintă elementul

material al infracţiunilor teroriste, dispoziţiile noului Cod penal transpun mai

adecvat decât Legea nr. 535/2004 prevederile Deciziei-cadru nr. 2002/475/JAI a

Consiliului Uniunii Europene.

Noul Cod penal, în art. 295, renunţă la formularea art. 2 din Legea nr.

535/2004 vizând condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească faptele pentru a fi

considerate infracţiuni teroriste, preferând formularea acestora în partea

introductivă a alin (1). Totuşi, art. 47 din susnumita lege, articol care stabileşte

raporturile acesteia cu noul Cod penal, nu abrogă şi art. 2. Se ajunge astfel la

situaţia regretabilă privind caracterizarea diferită a infracţiunilor teroriste în

cele două acte normative. Ca element de noutate, în raport cu Legea nr. 535/2004, noul Cod penal

prevede, sancţionarea persoanei juridice pentru infracţiunile de terorism dar nici

acesta nu precizează măsurile sancţionatorii, aşa cum se regăsesc în art. 8 al

Deciziei-cadru nr. 2002/475/JAI a Consiliului Uniunii Europene.

În concluzie, noul Cod penal incriminează infracţiunile de terorism cu mai

multă claritate şi precizie decât Legea nr. 535/2004 şi, de asemenea, transpune în

mai mare măsură prevederile Deciziei-cadru nr. 2002/475/JAI a Consiliului

Uniunii Europene. Rămâne insatisfacţia că acesta nu a preluat în întregime toate

infracţiunile de terorism din Legea nr. 535/2004, incriminarea terorismului fiind

reglementată, după intrarea în vigoare a noului Cod penal, de ambele legi penale.

Pentru realizarea unei reglementări unitare a incriminării terorismului în

dreptul intern şi în concordanţă cu aquis-ul comunitar, am apreciat necesară

preluarea în Codul penal a tuturor infracţiunilor de terorism prevăzute de Legea

nr. 535/2004, cu unele îmbunătăţiri rezultate din transpunerea Deciziei-cadru,

Legea nr. 535/2004 urmând să reglementeze doar realizarea activităţii de

prevenire şi combatere a terorismului.

6.2. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE PREVENIRE ŞI

COMBATERE A TERORISMULUI

La nivel naţional, activitatea de prevenire şi combatere a terorismului se

organizează şi se desfăşoară în mod unitar, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.

535/2004.

Page 99: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

93

6.2.1. SISTEMUL NAȚIONAL DE PREVENIRE ȘI

COMBATERE A TERORISMULUI

Sistemul Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT) a

fost creat în scopul desfășurăeii unitare a acestor activități. Structura SNPCT,

precum şi autorităţile şi instituţiile publice componente sunt prezentate în Figura

6.1. Figura 6.1.

Sistemul Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT)

SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII

cu rol de coordonare tehnică Compartimente

speciale cu funcţionare permanentă CENTRUL DE COORDONARE OPERATIVĂ ANTITERORISTĂ

Ministerul Internelor şi Reformei Administrative

Ministerul Apărării

Ministerul Afacerilor Externe

Ministerul Economiei şi Finanţelor

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale

Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile

Ministerul Transporturilor

Ministerul Sănătăţii Publice

Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei

Ministerul Justiţiei

Serviciul de Informaţii Externe

Serviciul de Protecţie şi Pază

Serviciul de Telecomunicaţii Speciale

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Banca Naţională a României

Agenţia Naţională de Control al Exporturilor

Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor

Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare

GRUPUL DE LUCRU AL SNPCT

Coordonarea tehnică a Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a

Terorismului este asigurată de Serviciul Român de Informaţii.

Serviciul Român de Informaţii îşi îndeplineşte funcţia de autoritate

naţională în materie antiteroristă prin Departamentul pentru Prevenirea şi

Combaterea Terorismului, care răspunde de planificarea, organizarea şi executarea,

într-o concepţie unitară, a activităţilor de prevenire, descoperire, neutralizare şi

anihilare a acţiunilor teroriste pe teritoriul României.

Strategia Departamentului, ţinând cont de evoluţiile formelor de manifestare

ale fenomenului terorist internaţional, urmăreşte completarea şi reaşezarea

direcţiilor tactice necesare protejării eficiente a teritoriului naţional faţă de noile

provocări ale fenomenului terorist prin promovarea, potrivit competenţelor

asumate, a unei concepţii integrate la nivel naţional.

De asemenea, Serviciul Român de Informaţii își îndeplinește rolul de

coordonare tehnică a SNPCT prin Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă

Page 100: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

94

(CCOA), care funcţionează în structura sa. Centrul reprezintă structura

organizatorico-funcţională care asigură continuitatea şi coerenţa funcţionării

cooperării componentelor în cadrul SNPCT.

Grupul de lucru constituit din experţi permanenţi, desemnaţi de autorităţile

şi instituţiile publice componente, se întruneşte o dată la 6 luni sau ori de câte ori

este nevoie.

Autorităţile şi instituţiile publice componente au desemnat câte un

reprezentant permanent în CCOA, în vederea asigurării schimbului de date şi

informaţii, iar în structura lor organizatorică au înfiinţat compartimente speciale,

cu funcţionare permanentă. Persoanele desemnate în aceste compartimente asigură

suportul structural şi funcţional pentru desfăşurarea curentă a activităţilor de

cooperare în cadrul SNPCT, precum şi legătura continuă cu CCOA.

6.2.2. ATRIBUŢIILE PRINCIPALELOR STRUCTURI ALE SISTEMULUI

NAŢIONAL DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A TERORISMULUI

În teză sunt prezentate atribuțiile în domeniul prevenirii şi combaterii

terorismului1 ale Serviciului Român de Informații, în calitatea sa de coordonator

tehnic al SNPCT și ale Centrului de Coordonare Operativă Antiteroristă, care

asigură coordonarea activităţilor desfăşurate în cadrul SNPCT, prin reprezentanţi

desemnaţi de autorităţile şi instituţiile publice din componenţa Sistemului.

Pentru prevenirea şi combaterea actelor de terorism, autorităţile şi

instituţiile publice componente ale SNPCT desfăşoară activităţi specifice

atribuţiilor şi competenţelor lor legale şi de cooperare, în conformitate cu

Protocolul general de organizare şi funcţionare a SNPCT, aprobat de Consiliul

Suprem de Apărare a Ţării. Comunitatea Naţională de Informaţii, prin Consiliul

Operativ, asigură îndeplinirea prevederilor din Protocol. Modul de îndeplinire a

prevederilor Protocolului se analizează în şedinţele semestriale ale Grupului de

lucru şi se raportează Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

De asemenea, sunt prezentate activitățile pe linia prevenirii și combaterii

terorismului pe care le desfășoară autorităţile şi instituţiile publice din componenţa

SNPCT.

Intervenţia antiteroristă se realizează, în situaţia iminenţei producerii unui

atac terorist, în condiţiile metodologiei aprobate de conducerea Serviciului Român

de Informaţii.

Intervenţia contrateroristă se execută, în cazul unui atac terorist, de

unitatea specializată a Serviciului Român de Informaţii (Brigada Antiteroristă),

independent sau în cooperare cu alte forţe cu misiuni specifice din Ministerul

Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Apărării, Serviciul de Protecţie şi

Pază, precum şi din alte structuri din sistemul securităţii şi apărării naţionale, la

1 Guvernul României, Lege privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii (proiect),

http://www.gov.ro/obiective/signat/061026-org-func-sri.pdf;

Page 101: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

95

solicitarea SRI, în funcţie de natura şi amploarea atacului terorist. Intervenţia

contrateroristă se execută cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării,

potrivit metodologiei elaborată de SRI, aprobată prin hotărâre a CSAŢ.

6.2.3. PARTICULARITĂŢI ALE ACTIVITĂŢILOR DE

PREVENIRE ŞI COMBATERE A TERORISMULUI CU

ARME DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

În legătură cu modul de desfăşurare a activităţilor de prevenire şi de

combatere specifice terorismului cu arme de distrugere în masă, am considerat

necesar a fi avute în vedere următoarele elemente:

activităţile informativ-operative trebuie să vizeze, între altele, interesul

şi pregătirea entităţilor teroriste pentru dobândirea şi folosirea agenţilor NRBC;

activităţile împotriva fluxurilor de alimentare cu mijloace specifice de

acţiune trebuie să urmărească un control riguros la vamă şi în teritoriu a

mişcărilor/transferurilor, inclusiv traficul ilicit de produse cu dublă utilizare,

precum precursori ai substanţelor toxice, agenţi patogeni, substanţe radioactive sau

alte materiale nucleare. Orice indiciu privind încălcarea regimului substanţelor

chimice, biologice şi radioactive trebuie atent cercetat pentru a se verifica dacă nu

vizează pregătirea unui atentat terorist;

activităţile de pază şi protecţie pentru asigurarea securităţii principalelor

obiective de pe teritoriul naţional trebuie să vizeze, cu prioritate, Centrala

nuclearo-electrică Cernavodă, toate locaţiile unde sunt amplasate surse de radiaţii

nucleare ori diferite materiale radioactive, instalaţiile din industrie cu un grad

ridicat de risc în caz de avarie cu diseminarea unor substanţe toxice, laboratoarele

de inframicrobiologie şi de producere a vaccinurilor etc.

activităţile de pregătire a intervenţiei în urgenţele civile generate de

acţiuni teroriste în vederea limitării şi înlăturării efectelor acestora trebuie să aibă

în vedere şi asigurarea mijloacelor tehnice şi a soluţiilor specifice pentru

executarea decontaminării chimice, biologice, radioactive a persoanelor,

îmbrăcămintei, obiectelor şi terenului.

Echipele de intervenţie medicală să fie capabile (instruite şi dotate cu

ustensile şi medicamente specifice) să facă faţă unor intoxicări produse de agenţi

chimici, îmbolnăviri provocate de agenţi biologici sau tratării bolii de iradiaţie.

În această etapă este foarte importantă asigurarea mijloacelor de protecţie

(măşti contra gazelor, costume de protecţie) şi aparatură dozimetrică pentru dotarea

tuturor echipelor de intervenţie care urmează să acţioneze în zona afectată de

atentatul terorist cu arme de distrugere în masă;

activităţile de instruire şi perfecţionare profesională a tuturor factorilor

implicaţi în prevenirea şi combaterea terorismului cu arme de distrugere în masă

trebuie să acorde atenţie cunoaşterii particularităţilor şi efectelor mijloacelor

Page 102: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

96

NRBC, măsurilor de protecţie şi modului de acţiune pentru limitarea şi înlăturarea

efectelor acestora;

activităţile de identificare a acţiunilor teroriste cu mijloace NRBC,

având în vedere lipsa unor semne evidente de producere a acestora, trebuie să se

bazeze pe existenţa unei aparaturi de detecţie chimică, biologică şi radiologică

care, pe cât posibil, să funcţioneze într-un sistem de monitorizare continuă în timp

real, precum şi pe un sistem de alarmare adecvat;

toate forţele care acţionează în cadrul acţiunilor antiteroriste şi

contrateroriste să fie pregătite şi dotate corespunzător specificului mijloacelor

NRBC şi efectelor acestora.

Toate particularităţile acţiunilor antiteroriste şi contrateroriste în cazul

atentatelor cu mijloace NRBC trebuie să fie avute în vedere la elaborarea

metodologiei de intervenţie antiteroristă, care se aprobă de conducerea SRI,

respectiv metodologiei de intervenţie contrateroristă, care se aprobă prin hotărâre a

CSAŢ.

6.3. MANAGEMENTUL CRIZEI DE TERORISM

CU ARME DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

6.3.1. DEFINIREA CRIZEI DE TERORISM CU ARME DE

DISTRUGERE ÎN MASĂ ȘI A ETAPELOR SALE

Criza teroristă este definită de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi

combaterea terorismului, la art. 4, pct. 17 ca „situaţia de fapt creată anterior sau în

urma săvârşirii unui atac terorist, prin care:

a) sunt întrerupte sau afectate grav o serie de activităţi economice, sociale,

politice sau de altă natură;

b) sunt puşi în pericol factori umani specifici şi nespecifici sau factori

materiali importanţi;

c) siguranţa populaţiei sau a unei colectivităţi este expusă la riscuri majore;

d) este necesar a se acţiona prin măsuri defensive ori ofensive pentru

înlăturarea ameninţărilor generate de situaţia de fapt creată”.

Folosirea armelor de distrugere în masă, respectiv a mijloacelor NRBC în

atacuri teroriste, prin efectele distructive pe care le produc, generează criză

teroristă, fiind îndeplinite toate cel 4 criterii din definiţie. De asemenea, definiţia

menţionează crearea crizei teroriste atât anterior, cât şi în urma săvârşirii unui atac

terorist.

În ceea ce priveşte managementul crizei teroriste create prin folosirea, de

către entităţi teroriste a armelor de distrugere în masă / mijloacelor RBC, pentru o

mai bună delimitare a responsabilităţilor, am considerat oportună abordarea

acesteia în două etape distincte: anteatac şi postatac, cu particularităţi şi măsuri

pentru înlăturarea ameninţărilor generate, specifice şi total diferite.

Page 103: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

97

Etapa anteatac a crizei teroriste cu folosirea mijloacelor NRBC impune

măsuri defensive ori ofensive pentru înlăturarea ameninţărilor folosirii mijloacelor

NRBC de către entitatea teroristă. Managementul acestei etape a crizei revine

Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului, rolul de coordonare

tehnică şi operativă fiind asigurat de Serviciul Român de Informaţii.

Atunci când atacul terorist cu mijloace NRBC nu a putut fi prevenit,

efectele distructive ale folosirii acestora creează etapa postatac a crizei, de natura

unei situaţii de urgenţă însoţită de tulburări grave ale ordinii publice1,

managementul acesteia fiind coordonat de Ministerul Internelor şi Reformei

Administrative.

Legea nr. 535/2004 mai dispune la art. 17, lit. e) funcţionarea operativă, în

situaţie de criză teroristă, a Centrului Naţional de Acţiune Antiteroristă, care este

integrat funcţional în mecanismul general de gestionare a crizelor şi organizat

conform legii.

Din păcate, în România nu a fost încă adoptată legea referitoare la Sistemul

Naţional de Management Integrat al Crizelor2. Totuşi, din fericire, problematica

terorismului cu arme de distrugere în masă este acoperită, în cea mai mare parte, de

alte acte normative menționate în teză.

6.3.2. PRINCIPALELE ATRIBUȚII ALE MINISTERULUI INTERNELOR

ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE ÎN MANAGEMENTUL CRIZELOR

PROVOCATE DE TERORISMUL CU ARME DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, ca o componentă de bază

a Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului, îndeplineşte

atribuţii atât în etapa anteatac a crizei teroriste care implică folosirea mijloacelor

NRBC, cât şi în etapa postatac a crizei.

În teză sunt enunțate atribuţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor

şi Reformei Administrative, care se îndeplinesc în scopul prevenirii şi combaterii

terorismului cu arme de distrugere în masă, inclusiv a managementului crizei

generate de producerea unui asemenea act.

De asemenea, Ordonanța de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 stabileşte, la

art. 13, alin. (4), funcţionarea Centrului Naţional de Conducere a Acţiunilor de

Ordine Publică (CNCAOP), structură interministerială de suport decizional, care

asigură managementul acţiunilor în situaţii de criză în domeniul ordinii publice.

În proiectul Hotărârii Guvernului privind organizarea, funcţionarea şi

compunerea Centrului Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică3 se

1 General de divizie dr. Tudor Cearapin – Gestionarea situaţiilor de criză de natură să provoace tulburări ale ordinii

publice, Gândirea militară românească, nr. 6, noiembrie – decembrie 2002, p. 141 – 142; 2 Col. dr. Marian Buciuman, lt. col. Viorel Roş – Sistemul Naţional de Management Integrat al Crizelor – construcţii

şi repere conceptuale, Gândirea militară românească, nr. 2, martie – aprilie 2006, p. 74 – 82; 3 http://www.mira.gov.ro/Documente/transparenta%20decizionala/PrHG%20CNCAOP.pdf;

Page 104: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

98

precizează că această structură interinstituţională de suport decizional pentru

managementul acţiunilor în situaţii de criză în domeniul ordinii publice se

organizează în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi

funcţionează în subordinea nemijlocită a ministrului internelor şi reformei

administrative. Are în compunere Centrul de decizie, Centrul de consultanţă şi

Centrul operaţional de comandă – structură operativă cu activitate permanentă

asigurată de Direcţia Generală Management Operaţional din MIRA. Conducerea

executivă a CNCAOP este asigurată de şeful Centrului Operaţional de Comandă.

Conform art. 3 alin. (4) din proiectul Hotărârii Guvernului, „pentru

îndeplinirea obiectivelor sale şi asigurarea funcţiilor de sprijin ce revin

Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, CNCAOP cooperează cu

Centrul Operaţional Naţional din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de

Urgenţă, Centru de Situaţii al Guvernului, Centru de Coordonare Operativă

Antiteroristă, Centrul Militar Naţional de Comandă, precum şi cu celelalte centre

operative constituite la nivelul instituţiilor publice reprezentate”.

Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, prin Poliţia Română, în

afara atribuţiilor din domeniul ordinii publice este în măsură să îndeplinească şi

alte atribuţii specifice prevenirii şi combaterii terorismului cu arme de distrugere în

masă prin Unitatea NBC1, din structura acesteia, menționate în teză.

La rândul său, Jandarmeria Română este implicată în managementul

crizelor provocate de terorismul cu arme de distrugere în masă.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 550/2004 privind

organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, acestei instituţii specializate a

statului îi revin atribuţii pentru prevenirea şi combaterea terorismului cu arme de

distrugere în masă sau mijloace NRBC, precum şi pentru gestionarea consecinţelor

unor astfel de acte teroriste în cazul în care nu au putut fi prevenite, menționate în

teză.

Acţiunile şi operaţiile tactice pentru menţinerea şi restabilirea ordinii

publice în situaţia în care s-a produs un act terorist cu folosirea de mijloace NRBC

prezintă caracteristici specifice, determinate de existenţa contaminării radioactivi,

chimice sau biologice.

Efectivele de jandarmi angajate în asemenea misiuni trebuie să fie dotate cu

mijloace de protecţie, instruite asupra modului de acţiune în astfel de condiţii

pentru a preveni, pe cât posibil contaminarea populaţiei, ca şi a forţelor proprii.

Spre exemplu, folosirea de către terorişti a unei încărcături radiologice, aşa numita

„bombă murdară”, produce o contaminare radioactivă care nu poate fi evidenţiat

decât cu aparatură dozimetrică. Populaţia, ca şi efectivele de jandarmi, nu percepe

imediat nicio senzaţie specifică sau durere, boala de iradiație instalându-se după o

perioadă de latenţă mai lungă sau mai scurtă, în raport de gradul de contaminare şi

de durata rămânerii în zona contaminată. Deci, jandarmii, fiind echipaţi cu

mijloace de protecţie, trebuie, între altele, să îndrume şi să impună populaţiei

1 Gheorghe Carp – Terorismul internațional. Rolul Ministerului Administrației și Internelor în prevenirea și

combaterea acestui flagel, Editura Ministerul Administrației și Internelor, p. 404 – 405;

Page 105: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

99

părăsirea zonei contaminate şi deplasarea spre punctele de control dozimetric şi

decontaminare.

Efectivele care execută misiuni de asigurare a pazei sau protecţiei şi de

apărare a unor obiective de importanţă deosebită trebuie să fie dotate cu mijloace

de protecţie şi instruite pentru a-şi putea îndeplini misiunea chiar în condiţiile în

care entităţile teroriste folosesc mijloace NRBC sau lovesc ori avariază instalaţii de

risc NRBC.

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă reprezintă organul de

specialitate din subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative care

asigură coordonarea unitară şi permanentă a activităţilor de prevenire şi gestionare

a situaţiilor de urgenţă, inclusiv a celor generate de terorismul cu arme de

distrugere în masă.

Acesta reprezintă componenta principală a Sistemului Naţional de

Management al Situaţiilor de Urgenţă (SMNSU) şi are atribuţiile, conform art. 25

din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de

Management al Situaţiilor de Urgenţă1, specifice acţiunii în etapa postatac a crizei

teroriste cu mijloace NRBC (prezentate în subcapitolul 6.3.4.).

6.3.3. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI NAŢIONAL

DE MANAGEMENT AL CRIZELOR PROVOCATE DE

TERORISMUL CU ARME DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

Am imaginat organizarea Sistemului Naţional de Management Integrat al

Crizelor provocate de terorismul cu arme de distrugere în masă / mijloace RBC

(Figura nr. 6.2.) pe principiul „sisteme în sistem”, cu trei componente funcţionale

majore: de conducere, de execuţie şi de sprijin:

Componenta de conducere este configurată, la rândul său, pe trei

niveluri de competenţă, astfel:

o coordonare politică integrată, ce se realizează de autorităţile

abilitate ale statului, în conformitate cu prevederile constituţionale şi ale legislaţiei

în vigoare – Parlamentul, Preşedintele României cu Consiliul Suprem de Apărare a

Ţării şi Guvernul României. În cadrul Guvernului funcţionează, la Cancelaria

Primului Ministru, Centrul de Situaţii, cu atribuţii în situaţii de urgenţă sau de

evenimente deosebite;

o conducere operațională la nivel naţional, care să exprime

integralitatea conducerii şi coordonării măsurilor adoptate de factorul politic – prin

centrele operative şi operaţionale – Centrul Naţional de Acţiune Antiteroristă,

Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică şi Centrul Naţional

Operaţional pentru Situaţii de Urgenţă. În raport de situaţia concretă, la solicitarea

acestora, participă şi Centrul Naţional Militar de Comandă, în special pentru

executarea unor funcţii de sprijin;

1 Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004;

Page 106: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

100

o conducere operaţională sectorială la nivelul celorlalte structuri

centrale, precum şi al celor locale cu responsabilităţi în domeniul managementului

crizelor, centrelor operative şi operaţionale ca organe tehnice specializate pe

domeniile de manifestare a crizelor. Coordonarea la nivel naţional a crizelor din

domeniul terorismului, aşa cum este criza anteatac cu mijloace NRBC se realizează

de către Serviciul Român de Informaţii, a celor de natura urgenţelor civile şi din

domeniul ordinii publice, aşa cum este criza postatac cu mijloace NRBC, de către

Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.

Figura nr. 6.2

SCHEMA RELAŢIONALĂ A MANAGEMENTULUI CRIZEI DE TERORISM

CU ARME DE DISTRUGERE ÎN MASĂ / MIJLOACE NRBC

Page 107: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

101

Componenta de execuţie este formată din ansamblul structurilor,

resurselor umane şi mijloacelor specializate de care dispun autorităţile şi instituţiile

publice cu atribuţii în managementul crizelor, precum şi, după caz, din structuri şi

alte formaţiuni de sprijin stabilite prin lege.

Componenta de sprijin cuprinde:

o Sistemul de informaţii şi avertizare, alcătuit din ansamblul de

structuri, proceduri şi echipamente necesare pentru descoperirea şi monitorizarea

indicilor de apariţie a crizei şi evoluţia acesteia;

o Sistemul de comunicaţii voce – date, compus din infrastructura,

echipamentele şi serviciile specifice comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei,

asigurate de autorităţile publice centrale şi locale, precum şi de către operatorii

publici şi furnizorii autorizaţi de servicii de comunicaţii voce – date;

o Sistemul de comunicare publică, format din ansamblul structurilor,

resurselor şi mijloacelor specializate de care dispun autorităţile şi instituţiile

publice.

Procesul de management al crizelor de terorism cu arme de distrugere în

masă/mijloace NRBC se structurează şi se organizează, de regulă, pe 5 faze

distincte1, conținutul acestora, atât în etapa anteatac, cât și în etapa post atac fiind

prezentate în teză.

6.3.4. MANAGEMENTUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ

PROVOCATE DE ACTELE DE TRERORISM CU FOLOSIREA

ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

Actele de terorism cu folosirea armelor de distrugere în masă provoacă,

indiscutabil, situaţii de urgenţă.

Având în vedere proliferarea atentatelor teroriste pe plan internaţional, în

special a celor cu efecte dramatice asupra vieţii şi sănătăţii unui număr din ce în ce

mai mare de persoane, precum şi al multiplicării şi creşterii gravităţii riscurilor

nonmilitare la adresa securităţii naţionale, Guvernul României a emis Ordonanţa de

urgenţă nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Naţional de Management al

Situaţiilor de Urgenţă.

Sistemul este destinat prevenirii şi gestionării situaţiilor de urgenţă,

asigurării şi coordonării resurselor umane, materiale, financiare şi de altă natură

necesare restabilirii stării de normalitate.

Conform art. 2 al Ordonanţei, situaţia de urgenţă reprezintă un „eveniment

excepţional, cu caracter nonmilitar, care prin amploare şi intensitate ameninţă viaţa

şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale

importante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de

1 Colonel dr. Marian Buciuman, locotenent colonel Viorel Roş – Sistemul Naţional de Management Integrat al

Crizelor – construcţie şi repere conceptuale, Gândirea militară românească, nr. 2, martie – aprilie 2006, p. 74 – 82;

Page 108: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

102

măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar

al forţelor şi mijloacelor implicate”.

Producerea unui atentat terorist cu arme de distrugere în masă, nucleare,

radiologice, biologice sau chimice reprezintă o situaţie de urgenţă deoarece este un

eveniment excepţional, care prin amploare şi intensitate ameninţă grav viaţa şi

sănătatea populaţiei, iar pentru restabilirea stării de normalitate este necesară

adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, între care evacuarea unei părţi a populaţiei

din zona contaminată, acordarea primului-ajutor şi asistenţei medicale,

decontaminarea personalului, îmbrăcămintei şi drumurilor, alocarea de resurse

suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate.

Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă (SNMSU) are

în compunere comitete pentru situaţii de urgenţă la nivel naţional, judeţean şi local,

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU), servicii publice

comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă, centre operative pentru situaţii

de urgenţă şi comandantul acţiunii (Figura nr. 6.3.).

Figura nr. 6.3.

Organizarea Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă

În teză se prezintă organigrama și principalele atribuții specifice ale

următoarelor structuri din compunerea SNMSU în situațiile de urgență determinate

de folosirea armelor de distrugere în masă sau mijloacelor NRBC în atentate

teroriste:

Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă (CNSU). Acesta are un

secretariat tehnic care funcţionează ca un compartiment specializat în cadrul

Centrului Operaţional Naţional din Inspectoratul General pentru Situaţii de

Urgenţă;

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU), ca organ de

specialitate din structura Ministerului Administraţiei şi Internelor, asigură

coordonarea unitară şi permanentă a activităţilor de prevenire şi gestionare a

situaţiilor de urgenţă, precum şi cooperarea şi reprezentarea la nivel naţional, în

Page 109: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

103

domeniul protecţiei civile, apărării împotriva incendiilor şi gestionării situaţiilor de

urgenţă.

În cadrul IGSU se organizează:

o Inspecţia de prevenire;

o Centrul Operaţional Naţional;

o alte structuri pentru managementul situaţiilor de urgenţă, încadrate

cu personal specializat pe tipuri de riscuri, precum şi cu specialişti în tehnologia

informaţiei şi comunicaţii, precum şi în alte domenii de activitate, conform

cerinţelor operative.

Centrul Operaţional Naţional pentru Situații de Urgență (CON);

Serviciile publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă

(SPCPSU);

Centre operative pentru situaţii de urgenţă.

Centrele operative pentru situaţii de urgenţă din cadrul ministerelor şi

instituţiilor publice îndeplinesc permanent funcţiile de monitorizare, evaluare,

înştiinţare, avertizare, prealarmare, alertare şi coordonare tehnică operaţională în

domeniile de competenţă ale ministerelor şi instituţiilor publice centrale respective.

Coordonarea acţiunilor tuturor forţelor stabilite pentru intervenţii în situaţii

de urgenţă se realizează în mod unitar de comandantul acţiunii, împuternicit, după

caz, în funcţie de natura şi gravitatea evenimentului şi de mărimea categoriilor de

forţe concentrate, de Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, comitetul

ministerial, judeţean sau al municipiului Bucureşti. Comandantul acţiunii poate fi

ajutat de o grupă operativă şi de punctul operativ avansat.

Ministerele, celelalte organe centrale şi unele organizaţii neguvernamentale

pot îndeplinii funcţii de sprijin, menționate în teză.

Principalele atribuţii ale componentelor Sistemului Naţional de

Management al Situaţiilor de Urgenţă, cu aplicabilitate în situaţiile de urgenţă

determinate de folosirea armelor sau mijloacelor NRBC în atentate teroriste sunt

prezentate în teză.

De asemenea, este prezentată repartizarea principalelor funcţii de sprijin

aplicabile în situaţiile de urgenţă determinate de folosirea în atentate teroriste a

armelor de distrugere în masă sau a mijloacelor NRBC pe care le asigură

ministerele, celelalte organe centrale și organizațiile neguvernamentale, în

conformitate cu dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 2088/2004.

Este cunoscută oferta NATO de a „reacţiona rapid la solicitările unor state

pentru sprijin în apărarea împotriva atacurilor teroriste şi gestionarea consecinţelor

acestora, incluzând atacurile cu armele nucleare, radiologice, biologice şi chimice

(NRBC)”1.

Batalionul Multinaţional NATO de apărare NRBC are şi misiunea de a

sprijini autorităţile civile din statele membre în cazul folosirii sau ameninţării cu

folosirea mijloacelor NRBC în atentate teroriste.

1 *** - Istambul Summit Communiqué, Press Release (2004)096, 28 June 2004, http://www.nato.int;

Page 110: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

104

Planul de acţiune pentru planificarea urgenţelor civile, elaborat în cadrul

Înaltului Comitet de Planificare a Urgenţelor Civile (SCEPC) prevede ca un

obiectiv principal şi „dezvoltarea unor standarde comune pentru protecţia

populaţiei civile împotriva riscurilor NRBC”1.

Am considerat că pentru folosirea experienţei şi al sprijinului NATO în

managementul situaţiilor de criză determinate de folosirea sau ameninţarea cu

folosirea armelor de distrugere în masă / mijloacelor NRBC sunt necesare unele

măsuri care să fie întreprinse de Inspectoratul General pentru Situaţii de

Urgenţă – Centrul Operațional Naţional:

urmărirea procesului de dezvoltare a standardelor comune pentru

protecţia populaţiei civile împotriva riscurilor NRBC şi cunoaşterea acestora în

vederea aplicării;

identificarea elementelor de contact din structurile NATO pentru

solicitarea sprijinului în cazul unei crize determinată de folosirea sau

ameninţarea cu folosirea mijloacelor NRBC, a modalităţilor de transmitere a

solicitării şi executarea a 1 – 2 exerciţii de transmitere a acesteia;

propunerea privind programarea, pregătirea şi desfăşurarea, pe

teritoriul României, a unui exerciţiu de intervenţie ca răspuns la folosirea

armelor de distrugere în masă / mijloacelor RBC într-un atentat terorist, cu

participarea unor forţe specializate NATO, în scopul verificării şi perfecţionării

modului de acţiune a organismelor şi forţelor din SNMSU implicate în

managementul crizei şi al cooperării cu forţele specializate ale NATO.

Din studiul atribuţiilor componentelor Sistemului Naţional de Management

al Situaţiilor de Urgenţă, a rezultat faptul că la stabilirea acestora au fost avute în

vedere, în primul rând, catastrofele naturale. Atribuţiile sunt aplicabile şi în

situaţiile de urgenţă generate de folosirea armelor de distrugere în masă în atentate

teroriste, cu particularităţi, care au fost identificate și prezentate în teză.

Am considerat oportun ca regulamentele privind managementul situaţiilor

de urgenţă specifice tipurilor de risc din domeniile de competenţă ale ministerelor

şi celorlalte instituţii publice centrale cu atribuţii în managementul situaţiilor de

urgenţă, care se avizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi se

aprobă prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului

care coordonează managementul situaţiilor de urgenţă specifice ameninţărilor

respective, trebuie să acopere şi ameninţările atentatelor teroriste produse atât prin

lovirea unor obiective care pot genera agenţi radioactivi, biologici sau chimici, cât

şi prin folosirea mijloacelor NRBC. Acestea să fie elaborate cu consultarea şi

avizate, după caz, de autorităţi sau instituţii de specialitate precum Comisia

Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, structurile pentru apărarea NBC

şi medicale din Ministerul Apărării, Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare

pentru Microbiologie şi Imunologie „Cantacuzino” etc.

1 *** - Developing Preocedures for Responding to Attacks with Weapons of Mass Destruction, http://www.nato.int/

docu/update/2005/06-june/e0608b.htm;

Page 111: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

105

Managementul consecinţelor atentatelor teroriste cu mijloace NRBC a

constituit o preocupare a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi

structurilor sale specializate.

Pe această linie, pentru a se testa şi perfecţiona capacitatea de răspuns la o

eventuală criză teroristă cu folosirea mijloacelor NRBC, în perioada 6 – 10

octombrie 2003, s-a desfăşurat, în Municipiul Piteşti, exerciţiul de apărare civilă,

Dacia – 2003, bazat pe scenariul de simulare a unui atac terorist cu folosirea

muniţiei explozive de dispersie radiologică, cunoscută sub denumirea de „bomba

murdară”.

Exerciţiul, organizat de către Ministerul Administraţiei şi Internelor1, în

colaborare cu Centrul Euroatlantic de Coordonare a Răspunsului la Dezastre din

cadrul NATO, s-a axat pe înlăturarea consecinţelor şi pe răspunsul la o urgenţă

radiologică provocată de un atac terorist cu substanţe radioactive, precum şi pe

reducerea impactului psihologic al unui astfel de atac.

Un alt exercițiu, ConvEx-3 (2005), de răspuns în caz de urgență nucleară a

avut loc la centrala nucleară Cernavodă la 11 – 12 mai 2005.

ConvEx-3 (2005) a cumulat un exercițiu național românesc, testându-se

capacitatea de reacție în cazul unui accident nuclear, cu un exercițiu internațional

care a verificat aplicarea prevederilor EURATOM privind schimbul rapid de

informații pentru notificarea organizațiilor internaționale în eventualitatea unei

urgențe nucleare.

6.3.5. MENȚINEREA ȘI RESTABILIREA ORDINII PUBLICE ÎN

SITUAȚIILE DE URGENȚĂ PROVOCATE DE ACTELE DE TERORISM

CU FOLOSIREA ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

În afara efectelor specifice: distrugeri, contaminări, îmbolnăviri şi decese,

folosirea armelor de distrugere în masă în atentate teroriste, în special în marile

aglomerări urbane, creează un uriaş haos şi o destabilizare gravă a ordinii publice,

o adevărată criză în domeniul ordinii publice. Nu întâmplător, „bomba murdară”,

armă radiologică din categoria armelor de distrugere în masă, mai este denumită și

„armă de dezordine în masă”.

Pentru a avea o imagine a gravei tulburări a ordinii publice ce se poate

produce în situaţii catastrofale, aşa cum sunt şi cele generate de folosirea armelor

de distrugere în masă, este suficient să ne reamintim urmările uraganului Katrina

asupra populaţiei metropolei New Orleans, din septembrie 2005.

Disperarea i-a făcut pe supravieţuitori să se încaiere sau chiar să se omoare

între ei în încercarea de a se salva, de a fi primii evacuaţi sau de a primi apă

potabilă şi alimente. S-au produs numeroase jafuri, chiar cazuri de persoane

împuşcate sau violate, descreieraţi înarmaţi au încercat să impună propria lor

1 Denumirea la acea dată a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative;

Page 112: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

106

„lege”. S-a tras asupra poliţiştilor, echipelor de salvare şi asupra elicopterelor care

transportau bolnavi şi copii sau care aduceau apă şi alimente.

Pentru a face faţă situaţiei şi a restabili ordinea publică, au fost mobilizaţi

peste 26.000 militari, membrii Gărzii Naţionale fiind autorizaţi să deschidă focul

asupra răufăcătorilor.

În situaţii de terorism cu folosirea mijloacelor NRBC, structurile

Ministerului Internelor și Reformei Administrative cu atribuţii în domeniul

menţinerii şi restabilirii ordinii publice, respectiv Poliţia Română, Jandarmeria

Română şi Poliţia de Frontieră, au un rol deosebit în asigurarea şi impunerea

legalităţii, pentru sprijinirea desfăşurării activităţilor de management al situaţiei de

urgenţă şi revenirea la starea de normalitate.

Suportul decizional pentru managementul acțiunilor în situații de criză în

domeniul ordinii publice este asigurat de Centrul Național de Conducere a

Acțiunilor de Ordine Publică.

Strategia Ministerului Administraţiei şi Internelor1 de realizare a ordinii şi

siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea

criminalităţii stradale, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 196 din 17 martie

2005, identifică printre principalele ameninţări, din mediul internaţional, la adresa

ordinii şi siguranţei publice, următoarele:

„a) dezvoltarea, consolidarea şi specializarea filierelor crimei organizate,

internaţionalizarea acestora şi atragerea în componenţă a unor elemente şi grupuri

autohtone, includerea ţării noastre în circuitul transnaţional al traficului ilicit de

[…] armament, explozivi, substanţe toxice, radioactive […];

b) creşterea pericolului terorist, proliferarea armelor de distrugere în masă, a

traficului cu tehnologii şi materiale supuse controlului destinaţiei finale; […]

e) […] creşterea posibilităţii de scăpare de sub control a sistemelor de

gestionare şi comandă a armelor de distrugere în masă”.

Este evident că atentatele teroriste cu folosirea armelor de distrugere în

masă sau unor mijloace NRBC, prin efectele acestora (decese, îmbolnăviri,

distrugeri, contaminarea resurselor de apă şi de hrană etc.) produc haos şi afectează

în mod grav ordinea şi siguranţa publică.

În teză sunt menționate, din Strategie, conceptele de:

Ordinea publică, ca parte componentă a securităţii naţionale;

Siguranţa publică;

Menţinerea ordinii publice;

Asigurarea ordinii publice;

Restabilirea ordinii publice.

De asemenea, sunt prezentate principiile de realizare a ordinii şi siguranţei

publice2, aplicabile în toate situaţii operative, inclusiv în cele create în urma unor

atentate teroriste cu mijloace NRBC.

1 Denumirea la acea dată a Ministerului Internelor și Reformei Administrative; 2 Idem, p. 4 – 5;

Page 113: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

107

Aplicarea principiilor de realizare a ordinii și siguranței publice are o

semnificaţie deosebită în cazul producerii unui atentat cu mijloace NRBC, când

funcţionarea sistemului de ajutor medical, evacuarea populaţiei din zonele

contaminate, efectuarea operaţiilor de decontaminare a personalului, îmbrăcămintei

şi drumurilor, asigurarea resurselor de supravieţuire (apă potabilă şi alimente

necontaminate) etc. nu pot fi efectuate decât în condiţiile menţinerii ordinii

publice.

6.4. SISTEM NAŢIONAL INFORMATIC DE MANAGEMENT,

MONITORIZARE ŞI AVERTIZARE A AMENINŢĂRILOR NRBC

Pentru a asigura monitorizarea efectelor atacurilor teroriste cu arme de

distrugere în masă / mijloace RBC sau eventualele accidente cu diseminarea

necontrolată a unor materiale RBC, dar şi suportul deciziei în managemnetul

intervenţiei pentru limitarea consecinţelor pe întreg teritoriul naţional, în teză, am

propus crearea unui sistem naţional informatic de management, monitorizare şi

avertizare a riscurilor NRBC.

În prezent, în Armata României a fost organizat şi pus în funcţiune un

Sistem pentru realizarea supravegherii NBC care asigură culegerea şi evaluarea

datelor referitoare la întrebuinţarea armelor de distrugere în masă, producerea

emisiilor de substanţe toxice industriale, a debitelor mici ale dozelor de radiaţii

absorbite, precum şi a agenţilor patogeni (biologici) în urma diseminării

controlate1.

Sistemul de supraveghere şi avertizare NBC, operaţional în cadrul Armatei,

reprezintă o realizare remarcabilă, în măsură să descopere situaţiile de folosire a

armelor de distrugere în masă la niveluri cu semnificaţie militară şi a unor emisii

necontrolate de substanţe toxice, radioactive sau agenţi patogeni la obiective din

vecinătatea unităţilor militare prevăzute cu elemente de detecție interconectate în

sistem.

Din punct de vedere al prevenirii, combaterii şi managementului

consecinţelor terorismului cu arme de distrugere în masă / mijloace RBC, Sistemul

de supraveghere şi avertizare NBC al Ministerului Apărării nu poate satisface, pe

deplin, nevoile, deoarece acoperă o zonă relativ limitată, unde sunt dislocate

unităţile militare care deţin elementele de detecție şi, mai ales, nu sunt prevăzute

legături de cooperare în timp real cu instituţiile publice abilitate să intervină în

astfel de situaţii.

Din luna mai 2008, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a

început implementarea Sistemului de Management Informaţional pentru Situaţii de

Urgenţă (SMISU), în cadrul unui proiect finanţat de Banca Internaţională pentru

Reconstrucţie şi Dezvoltare.

1 Maior Cornel Deliu, maior Vasile Crisbăşan – Supravegerea nucleară, biologică şi chimică la pace şi în situaţii de

criză, Gândirea militară românească, nr. 1, ianuarie – februarie 2002, p. 60 – 61;

Page 114: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

108

Realizare unui mecanism de corelare a eforturilor tuturor autorităţilor

statului în vederea prevenirii, combaterii şi înlăturării urmărilor atacurilor teroriste

cu arme sau alte mijloace de distrugere în masă presupune crearea unui sistem

naţional automatizat de management, monitorizare, simulare şi avertizare a

riscurilor nucleare, radiologice, biologice şi chimice.

Faţă de această necesitate am conceput un Sistem Naţional Informatic de

Management, Monitorizare şi Avertizare a Riscurilor NRBC, care să utilizeze

infrastructura Sistemului de Management Informaţional pentru Situaţii de Urgenţă,

să fie gestionat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi la care să

participe şi alte autorităţi publice cu atribuţii şi competenţe în domeniu.

Prin acest sistem urmează a se realiza:

managementul integrat al reacţiei în situaţii de atac terorist cu arme de

distrugere în masă / mijloace RBC sau în caz de accident tehnologic cu

diseminarea în mediu de agenți radioactivi, biologici sau chimici;

monitorizarea mediului ambiant prin senzori de detecţie NRBC;

avertizarea apariţiei unor situaţii de contaminare;

simularea computerizată a efectelor şi propagării contaminării.

Scopul principal al sistemului îl constituie crearea unui cadru necesar

protejării şi salvării populaţiei, precum şi a bunurilor şi mediului. Realizarea

sistemului presupune:

crearea cadrului juridic şi instituţional necesar asigurării monitorizării

NRBC şi răspunsului în caz de necesitate;

realizarea unei reţele de senzori ficşi şi mobili;

dotarea cu platforme telecomandate de detecţie şi intervenţie,

echipamente de protecţie şi de decontaminare;

pregătirea autorităţilor competente şi a populaţiei din zonele de risc

potenţial, prin desfăşurarea de simulări şi exerciţii.

Sistemul va fi necesar a fi interconectat cu Sistemul de supraveghere şi

alarmare NBC al Ministerului Apărării şi cu sistemele proprii ale unor obiective

energetice sau industriale care monitorizează noxele din zonele în care sunt

amplasate. De asemenea, el va fi interconectat cu structurile care funcţionează în

situaţii de criză teroristă cu arme de distrugere în masă / mijloace RBC (Centrul

Naţional de Acţiune Antiteroristă, Centrul Operaţional Naţional pentru Situaţii de

Urgenţă, Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică și Centrul

Militar Național de Comandă).

În sistem pot fi introduse şi date din surse externe precum informaţiile

meteorologice furnizate de Sistemul Informaţional Meteorologic Integrat (SIMIN),

informaţiile privind calitatea mediului furnizate de Ministerul Mediului şi

Dezvoltării Durabile, informaţiile privind epidemiile sau apariţia unor boli

contagioase furnizate de Ministerul Sănătăţii Publice etc.

Una din funcţiile sistemului va consta în suprapunerea informaţiilor

furnizate de senzorii NRBC pe o hartă digitală la scară redusă. Prin aceasta se va

putea realiza, cu uşurinţă şi în timp real, estimarea întinderii contaminării, precum

Page 115: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

109

şi a concentraţiilor nocive din zona afectată, dar şi evoluţia în timp a contaminării

prin coroborare cu datele meteorologice.

De asemenea, pe harta digitală vor putea fi suprapuse, în timp real, şi

informaţiile referitoare la poziţia şi direcţia de deplasare a echipelor de intervenţie

contrateroristă, a echipajelor de salvare, a echipelor de decontaminare şi chiar a

echipamentelor telecomandate de monitorizare NRBC (roboţi telecomandaţi -

ROV şi platforme aeropurtate telecomandate – UAV).

O altă funcţie a sistemului propus ar putea fi simularea în scop de exerciţiu

a diferitelor situaţii de risc NRBC. Această funcţie se poate realiza prin proiectarea

pe harta digitală a diferitor scenarii prestabilite sau generate de sistem şi

monitorizarea modului de reacţie a forţelor implicate.

Din punct de vedere tehnic și funcțional, realizarea Sistemului Național

Informatic de Management, Monitorizare și Avertizare a Riscurilor NRBC, se

poate face având la bază infrastructura de comunicații și tehnologia informației a

Sistemului de Management Informațional pentru Situații de Urgență și a Centrului

Național de Conducere a Acțiunilor de Ordine Publică.

Schema circuitului informaţional în cadrul sistemului este prezentată în

Figura nr. 6.5.

Page 116: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

110

Figura nr. 6.5.

SCHEMA DE PRINCIPIU A CIRCUITULUI INFORMAȚIONAL ÎN CADRUL

SISTEMULUI NAȚIONAL INFORMATIC DE MANAGEMENT, MONITORIZARE

ȘI AVERTIZARE A RISCURILOR NRBC

Page 117: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

111

CONCLUZII

1. Terorismul cu arme de distrugere în masă reprezintă una din cele mai

grave amenințări la adresa păcii și securității internaționale, precum și a securității

naționale, ceea ce argumentează actualitatea și importanța deosebită ale tezei de

doctorat.

2. Strategia de securitate națională a României – 2007, evaluând

principalele riscuri și amenințări care pot pune în pericol securitatea națională,

securitatea publică și siguranța cetățeanului, plasează pe primele două locuri

terorismul internațional, respectiv proliferarea armelor de distrugere în masă,

atenţionând că rețelele teroriste internaționale „pot provoca pierderi masive de vieți

omenești și distrugeri materiale de mare amploare, iar – prin accesul posibil la

armele de distrugere în masă – consecințele acțiunilor lor pot deveni devastatoare”.

3. Literatura de specialitate pe plan internațional menţionează pericolul

uriaș pe care îl prezintă terorismul cu arme de distrugere în masă iar, în literatura

românească de specialitate se întâlnesc doar succinte referiri la terorismul cu arme

de distrugere în masă ca formă a terorismului internațional.

4. Sistemul Național de Prevenire și Combatere a Terorismului, ca și

Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, instituite prin acte

normative, de altfel foarte bine concepute și organizate, nu au avut în vedere și

specificul terorismului cu arme de distrugere în masă. Acestea pot constitui baza

prevenirii și combaterii, respectiv managementului consecințelor terorismului cu

arme de distrugere în masă, dar cu particularități de aplicare determinate de

specificul formelor de terorism nuclear, radiologic, biologic sau chimic, al

efectelor acestor tipuri de arme, aspecte care au fost avute în vedere la desfășurarea

cercetării concretizate prin teza de doctorat.

5. Armele de distrugere în masă, nucleare, radiologice, biologice şi

chimice, prin efectele lor asupra organismului uman, precum și asupra bunurilor și

mediului, reprezintă potențiale mijloace ale acțiunilor teroriste.

6. Situațiile de folosire a armelor de distrugere în masă în atentatele

teroriste produse în ultimele decenii au scos în evidenţă concluzia că aceste

mijloace reprezintă o tentație majoră a grupurilor și organizațiilor teroriste, ceea ce

impune adoptarea celor mai ferme măsuri de prevenire și combatere a unor atentate

cu astfel de arme.

7. Contrabanda cu materiale nucleare sau radioactive, dezvoltată în special

după destrămarea URSS în 1991, reprezintă o infracțiune deosebit de periculoasă,

care poate favoriza terorismul nuclear sau radiologic.

8. Din studiul de caz privind acțiunile teroriste cu arme de distrugere în

masă ale sectei Aum Shinrikyo au rezultat următoarele concluzii:

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Page 118: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

112

grupările teroriste sunt interesate de dobândirea și folosirea mijloacelor

radiologie, biologice și chimice datorită efectelor majore ale acestora, relativei

facilități de procurare și de disimulare a activităților pregătitoare;

lipsa de activitate informativă specifică și de reacție promptă a

autorităților pentru identificarea și prevenirea acțiunilor de pregătire a atentatelor

teroriste cu mijloace radiologice, biologice și chimice poate facilita săvârșirea

acestora;

orice acțiune a unei entități sau grupări, chiar fără a fi cunoscută ca

având profil terorist, de procurare a mijloacelor radiologice, biologice și chimice

trebuie monitorizată de autorități, existând o mare probabilitate ca aceasta să vizeze

pregătirea unui atentat terorist cu astfel de mijloace sau traficarea în același scop.

9. Din studiul de caz privind preocupările rețelei al-Quaeda pentru

obținerea și folosirea armelor de distrugere în masă în atentate teroriste a rezultat

interesul deosebit al rețelei pentru procurarea acestor tipuri de arme, dar expertiza

tehnică precară o ține încă departe de o adevărată capabilitate de distrugere în

masă. Totuși, al-Quaeda rămâne extrem de periculoasă prin capacitatea de a

recruta, îndoctrina, instrui și promova un mare număr de jihadiști sinucigași,

oriunde pe Glob, care ar putea folosi arme de distrugere în masă. De asemenea,

structura sa descentralizată complică foarte mult eforturile de monitorizare a

preocupărilor și amenințărilor rețelei în legătură cu folosirea armelor de distrugere

în masă

10. Proliferarea armelor de distrugere în masă reprezintă o potențială resursă

pentru megaterorism.

11. Pornind de la considerația unanimă că proliferarea armelor de distrugere

în masă reprezintă o gravă amenințare pentru pacea și securitatea internațională,

amplificată de riscul ca entități teroriste să dobândească și să folosească astfel de

arme, comunitatea internațională, la diferite niveluri (Adunarea Generală și

Consiliul de Securitate ale ONU, Uniunea Europeană, NATO, Grupul G-8), a

întreprins numeroase măsuri de prevenire.

12. Politica țării noastre privind prevenirea și combaterea proliferării

armelor de distrugere în masă, așa cum aceasta a fost jalonată de Strategia de

securitate națională a României, reprezintă acțiunea corelată a tuturor autorităților

care participă la controlul exporturilor de produse, echipamente și tehnologii cu

dublă utilizare în scopul proliferării armelor de distrugere în masă, vizând blocarea

accesului ilegal al unor state sau entități teroriste la aceste categorii de arme și

prevenirea meagaterorismului.

13. Datorită caracteristicilor armelor de distrugere în masă, Dreptul

internațional umanitar consideră ilicită folosirea acestora de lege lata.

14. Nu există încă un instrument de Drept internațional public referitor la

interzicerea armelor nucleare, ci doar Tratatul cu privire la neproliferarea armelor

nucleare, tratatele de interzicere a experiențelor nucleare și alte 10 instrumente

juridice care interzic amplasarea armelor nucleare în spațiul extraatmosferic, în

oceanul planetar și în anumite zone ale Globului.

Page 119: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

113

15. Avizul Curții Internaționale de Justiție de la Haga din iulie 1996,

intitulat „Legalitatea amenințării cu folosirea de arme nucleare”, nu consideră

ilicită amenințarea cu folosirea sau folosirea armelor nucleare decât într-o

circumstanță extremă de legitimă apărare în care ar fi în cauză însăși supraviețuirea

unui stat.

16. În materia instrumentelor juridice privind interzicerea armelor biologice

și chimice „Convenția cu privire la interzicerea perfecționării, producției și stocării

armelor bacteriologice (biologice) și cu toxine și la distrugerea lor”, intrată în

vigoare în 1975 și „Convenția privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării

și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora”, intrată în vigoare în 1997, au

un rol important în prevenirea și combaterea terorismului cu astfel de arme.

17. Prevederea Convenției privind interzicerea armelor chimice conform

căreia orice substanță care poate cauza moartea, incapacitatea temporară sau

vătămări permanente, cu excepția celor destinate unor scopuri neinterzise, se

consideră armă chimică este deosebit de importantă pentru prevenirea și

combaterea terorismului chimic.

18. Nu există, până în prezent, în Dreptul internațional un tratat privind

prevenirea și reprimarea terorismului sub toate formele sale, ci doar 11 instrumente

juridice internaționale privind prevenirea și combaterea unor forme particulare de

terorism vizând aviația civilă, navigația maritimă, persoanele care se bucură de

protecție internațională, atentatele teroriste cu explozibili, reprimarea finanțării

terorismului și două instrumente juridice vizând prevenirea și combaterea

terorismul nuclear și radiologic: „Convenția privind protecția fizică a materialelor

nucleare și a instalațiilor nucleare” și „Convenția internațională pentru reprimarea

actelor de terorism nuclear”.

19. Deosebit de importante sunt instrumentele juridice comunitare

referitoare la incriminarea terorismului în vederea prevenirii și combaterii

terorismului cu arme de distrugere în masă pe continentul european și în România,

acestea abordând fenomenul terorist sub toate formele sale.

20. Activitățile de prevenire a terorismului, de combatere a terorismului,

acțiunile antiteroriste, cele contrateroriste și cele de management al consecințelor

au elemente specifice în cazul terorismului cu arme de distrugere în masă.

21. O importanță deosebită prezintă activitatea de obținere a informaților în

legătură cu preocupările entităților teroriste, decisivă în prevenirea terorismului cu

arme de distrugere în masă. De asemenea, desfășurarea acțiunilor contrateroriste în

cazul terorismului cu arme de distrugere în masă are particularități determinate de

specificul efectelor acestor arme.

22. Amenințarea terorismului cu arme de distrugere în masă, respectiv

combaterea acestei forme de terorism, reprezintă preocupări ale Uniunii Europene,

fiind și parte integrantă a misiunilor forțelor NATO. Este de subliniat posibilitatea

intervenției Batalionului Multinațional NATO de Apărare NRBC în sprijinul

autorităților competente din statele membre pentru prevenirea și combaterea

terorismului cu arme de distrugere în masă.

Page 120: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

114

23. În prevenirea actelor de terorism nuclear sunt prioritare măsurile vizând

asigurarea securității fizice a materialelor fisionabile, îmbunătățirea protecției

instalațiilor nucleare (radiologice) împotriva atacurilor sau actelor de sabotaj,

pregătirea pentru a face față unui eventual atac cu arma radiologică.

24. „Strategia națională de prevenire și combatere a terorismului”, aprobată

de CSAȚ în aprilie 2002, important document strategic în materie, a avut la bază

„Strategia de securitate națională a României – 2001”, în care nu au fost evaluate,

neajungând la dimensiunile actuale, amenințarea proliferării armelor de distrugere

în masă, ca și riscurile ca aceste arme să facă joncțiunea cu terorismul

internațional.

25. În scopul prevenirii și combaterii terorismului internațional, România a

adoptat cele 13 convenții internaționale referitoare la incriminarea terorismului,

cele 4 convenții ale Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea

terorismului și a încheiat 32 acorduri sau înțelegeri bilaterale și unul trilateral

vizând colaborarea în lupta împotriva terorismului și a altor fapte penale de

gravitate deosebită.

26. Două legi speciale, care au ca obiect principal de reglementare alte

activități: desfășurarea în siguranță a activităților nucleare (Legea nr. 193/2003),

respectiv aplicarea Convenției privind interzicerea armelor chimice (Legea nr.

56/1997, republicată), definesc și sancționează faptele de terorism în domeniul

nuclear, respectiv faptele de producere, dobândire, deținere, transfer sau folosirea

de arme chimice, cu precizarea că este considerată armă chimică orice substanță

toxică care este folosită în alte scopuri decât cele neinterzise (menționate în lege),

deci și în scopuri ostile sau teroriste.

27. Legea nr. 535/2004 pentru prevenirea și combaterea terorismului

reprezintă cel mai complet și complex text de lege românesc în vigoare în materia

luptei împotriva terorismului. Subliniind valoarea deosebită a acestui text de lege,

se constată totuși unele imperfecțiuni.

28. Din analiza comparativă a Legii nr. 535/2004 și a noului Cod penal –

Legea nr. 301/2004 (care, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr.

50/2006, urmează să intre în vigoare la 1 septembrie 2009) a rezultat că noul Cod

penal, care cuprinde un întreg titlu IV „Crime și delicte de terorism”, incriminează

infracțiunile de terorism cu mai multă claritate decât Legea nr. 535/2004 și, de

asemenea, transpune în mai mare măsură prevederile Deciziei-cadru nr.

2002/475/JAI a Consiliului Uniunii Europene. Totuși, noul Cod penal nu a preluat

toate infracțiunile de terorism prevăzute de Legea nr. 535/2004, astfel că după

intrarea acestuia în vigoare, incriminarea terorismului va fi reglementată de ambele

legi penale.

29. Conform dispozițiilor Legii nr. 535/2004, activitățile de prevenire și

combatere a terorismului se organizează și se desfășoară în România în mod unitar,

prin Sistemul Național de Prevenire și Combatere a Terorismului, coordonat tehnic

de Serviciul Român de Informații prin Centrul de Coordonare Operativă

Antiteroristă, din structura acestuia.

Page 121: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

115

30. Atribuțiile principalelor structuri ale Sistemului Național de Prevenire și

Combatere a Terorismului prezintă particularități în activitățile de prevenire și

combatere a terorismului cu arme de distrugere în masă.

31. Pentru o mai bună delimitare a responsabilităților factorilor participanți

la managementul crizei de terorism cu arme de distrugere în masă este oportună

abordarea acesteia în două etape distincte, anteatac și postatac cu particularități și

măsuri pentru înlăturarea amenințărilor generate, specifice și total diferite. Atunci

când atacul terorist nu a putut fi evitat, efectele distructive ale folosirii armelor de

distrugere în masă creează etapa postatac a crizei, de natura unei situații de

urgență, însoțită de tulburări grave ale ordinii publice.

32. Ministerului Internelor și Reformei Administrative îi revin atribuții

specifice pentru managementul crizelor provocate de terorismul cu arme de

distrugere în masă.

33. Monitorizarea în timp real a efectelor atacurilor teroriste cu arme de

distrugere în masă sau ale eventualelor accidente tehnologice cu diseminarea

necontrolată în mediu a unor materiale radiologice, biologice sau chimice, în

vederea asigurării suportului decizional în managementul consecințelor presupune

utilizarea unui sistem informatic și de comunicații dedicat în acest scop.

PROPUNERI

1. Actualizarea şi completarea Strategiei naţionale de prevenire şi

combatere a terorismului în conformitate cu prevederile Strategiei de securitate

naţională a României – 2007, prin includerea măsurilor şi acţiunilor specifice

prevenirii şi combaterii terorismului cu arme de distrugere în masă, precum şi cu

titulaturile actuale ale autorităţilor şi instituţiilor publice implicate.

Din punctul de vedere al terorismului cu arme de distrugere în masă, propun

următoarele completări:

a) La Introducere, în paragraful referitor la Strategia de securitate naţională

a României, sintagma „terorismul este identificat ca pericol major” să fie înlocuită

cu sintagma „terorismul internaţional şi proliferarea armelor de distrugere în masă

constituie cele mai grave pericole”;

b) La parag. (9) referitor la categoriile de mijloace specifice de acţiune

teroristă (utilizate de entităţile teroriste în lovirea ţintelor operaţionale),la lit. a)

mijloace utilizate împotriva factorului uman, la pct. 1.4. se elimină cuvântul

„bioactive” care se referă la substanţe şi dispozitive şi se completează cu sintagma

„mijloace biologice şi toxine” după cuvântul „radioactive”;

c) La parag. (9), lit. b) mijloace utilizate împotriva factorilor materiali, se

introduce sintagma „dispozitive nucleare explozive” în categoria mijloacelor

distructive (mai corect decât destructive);

d) La parag. (11) referitor la metodele specifice de acţiune teroristă, se

introduce lit. d1) cu următorul conţinut:

„d1) distrugerea unor factori materiali care să provoace explozii nucleare

sau dispersarea în mediu de substanţe radioactive sau chimice ori agenţi patogeni”;

Page 122: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

116

e) La parag. (12) referitor la mecanisme generale de alimentare a

terorismului, la lit. a) cu resurse umane, se introduce pct. 31. cu următorul conţinut:

„31. recrutarea unor specialişti care au participat la dezvoltarea programelor

privind armele de distrugere în masă din unele state.”;

f) La parag. (12), lit. b) cu mijloace specifice de acţiune teroristă şi cu

resurse financiare, logistice etc, pct. 2 se reformulează astfel:

„2) obţinerea ilegală (prin furturi, estorcări, acţiuni specifice criminalităţii

organizate transfrontaliere ş.a.) facilitată atât de măsurile de securitate insuficiente

la obiectivele cu instalaţii nucleare, radiologice sau depozitele existente încă de

arme de distrugere în masă în unele state, cât şi de contrabanda cu materiale

nucleare şi radioactive”;

g) La parag. (16) referitor la aspectele relevante evidenţiate de analiza

mecanismelor de geneză, afirmare şi modelare a fenomenului terorist pe plan

internaţional, se introduce înaintea lit. a) o noua literă cu următorul conţinut:

„a1) proliferarea armelor de distrugere în masă, care reprezintă o ameninţare

deosebit de gravă sub raportul potenţialului de distrugere, poate facilita joncţiunea

acestora cu terorismul internaţional, cu consecinţe catastrofale – pierderi masive de

vieţi omeneşti şi distrugeri devastatoare”;

h) La parag. (16), lit. l) referitor la evoluţiile politicilor antiteroriste

determinate de atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, precum şi evoluţiile

subsumate-asociate campaniei antiteroriste internaţionale, se adaugă pct. 5 cu

următorul conţinut:

„5) măsuri ferme de blocare a tendinţelor unor state de a dezvolta programe

de producere a uraniului înalt îmbogăţit, respectiv a armelor nucleare sub pretextul

dezvoltării energeticii nucleare paşnice”;

i) La parag. (17) referitor la contextul intern de securitate, la lit. c)

privitoare la sursele suplimentare de risc la adresa securităţii naţionale, se introduc

trei noi pct. cu următorul conţinut:

„5. contrabanda cu materiale nucleare sau radioactive;

6. proliferarea armelor de distrugere în masă în zone geografice apropiate;

7. posibilitatea sustragerii de sub control a operaţiilor de comerţ exterior cu

produse şi tehnologii cu dublă utilizare”;

j) La parag. (26) privind misiunile pe dimensiunea prevenirii terorismului,

la lit. c) activităţi împotriva fluxurilor de alimentare cu mijloace specifice de

acţiune, precum şi cu resurse financiare, logistice şi informaţionale a entităţilor

teroriste, derulate în interiorul şi exteriorul teritoriului naţional se adaugă: „O

atenţie deosebită va fi acordată oricăror preocupări de dobândire şi dezvoltare a

mijloacelor şi tehnologiilor cu dublă utilizare, în vederea producerii armelor de

distrugere în masă;

k) La parag. (26), la lit. d) referitoare la activităţi de pază, protecţie şi alte

forme de descurajare, se adaugă: „O atenţie deosebită va fi acordată pazei şi

protecţiei centralei nuclearo-electrice şi obiectivelor ce cuprind instalaţii

radiologice, instalaţii chimice cu substanţe nocive, laboratoare de

inframicrobiologie sau producătoare de seruri şi vaccinuri;

Page 123: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

117

l) La parag. (26), la lit. e) activităţi de pregătire a intervenţiei în urgenţe

civile generate de acţiuni teroriste cu diverse mijloace specifice în vederea

limitării/combaterii efectelor acestora se va introduce sintagma „inclusiv arme de

distrugere în masă”, după sintagma „mijloace specifice”.

2. Pentru realizarea unei reglementări unitare a incriminării terorismului în

dreptul intern și în concordanță cu aquis-ul comunitar, cu ocazia preconizatei

modificări a codului penal, să fie preluate în titlul IV „Crime și delicte de terorism”

și celelalte infracțiuni de terorism prevăzute de Legea nr. 535/2004, ținându-se

seama de îmbunătățirile rezultate din transpunerea Deciziei-cadru nr. 2002/475/JAI

a Consiliului Uniunii Europene.

Legea nr. 535/2004, modificată să reglementeze doar organizarea și

realizarea activității de prevenire și combatere a terorismului.

3. Până la modificarea și completarea Codului penal și a Legii nr.

535/2004 (conform propunerii nr. 2), modificarea și completarea Legii nr.

535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului în vederea eliminării unor

imperfecțiuni, după cum urmează:

a) Art. 2, lit. b) să fie reformulat astfel:

„b) atentează grav asupra factorilor umani specifici și nespecifici, precum și

asupra factorilor materiali, producând în rândul populației panică sau teroare”;

b) La art. 21, alin. (1) și alin. (3), după sintagma „interceptate” se va

introduce expresia „și înregistrate”;

c) La art. 33, lit. b) să se elimine cuvântul „bacteriologice”.

4. Organizarea și funcționarea Sistemului Național de Management

Integrat al Crizelor provocate de Terorismul cu Arme de Distrugere în Masă, care

să asigure managementul etapei anteatac prin Sistemul Național de Prevenire și

Combatere a Terorismului, rolul de coordonare tehnică și operativă revenind

Serviciului Român de Informații prin Centrul de Coordonare Operativă

Antiteroristă, iar managementul etapei postatac să fie coordonat de Ministerul

Internelor și Reformei Administrative prin Centrul Operațional Național pentru

Situații de Urgență și Centrul Național de Conducere a Acțiunilor de Ordine

Publică.

5. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență – Centrul Operațional

Național să întreprindă demersurile necesare în vederea pregătirii solicitării, la

nevoie, a sprijinului specializat al NATO în caz de amenințare sau de atentat

terorist cu arme de distrugere în masă.

6. Realizarea și implementarea Sistemului Național Informatic de

Management, Monitorizare și Avertizare a Riscurilor NRBC în vederea asigurării

monitorizării efectelor atacurilor teroriste cu arme de distrugere în masă sau ale

eventualelor accidente tehnologice cu diseminarea necontrolată în mediu a unor

materiale radiologice, biologice și chimice, precum și a suportului decizional în

managementul intervenției pentru limitarea consecințelor pe întreg teritoriul

național.

Page 124: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

118

Sistemul să utilizeze infrastructura Sistemului de Management

Informațional pentru Situații de Urgență, aflat în curs de implementare, să fie

gestionat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și la acesta să

participe și alte autorități publice cu atribuții și competențe în domeniu, precum și

să fie interconectat cu sistemele proprii ale acestora.

Sistemul să permită suprapunerea informațiilor în timp real pe o hartă

digitală, putându-se evalua nivelul și evoluția în timp și spațiu a contaminării,

precum și informațiile referitoare la activitatea în teren a echipelor de intervenție

contrateroriste și de management al consecințelor.

Teza de doctorat, prin actualitatea tematicii abordate, analiza efectuată,

sugestiile și propunerile formulate vizând perfecționarea cadrului normativ și a

managementului activităților pentru prevenirea și combaterea terorismului cu arme

de distrugere în masă și a managementului situațiilor de urgență provocate de

acesta, se dorește o modestă contribuție la evitarea sau limitarea efectelor uneia

dintre cele mai grave amenințări la adresa securității naționale.

ADM arme de distrugere în masă AG Consiliul Afacerilor Generale (la UE)

AIEA Agenția Internațională pentru Energie Atomică

ANCEX Agenția Națională de Control al Exporturilor A/RES indicativ care precede numerotarea rezoluțiilor Adunării Generale a ONU

BgAT Brigada Antiteroristă

BZ codul substanței toxice cu acțiune psihochimică 3-chinuclidinil benzilat

BW arme biologice (en. Biological Weapons)

CA codul substanței iritant-lacrimogene cianură de bromobenzil

CCOA Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă CEDO Curtea Europeană a Drepturilor Omului (la Consiliul Europei)

CEPD Direcția de Planificare a Urgențelor Civile – NATO (en. Civil Emergency Planing

Directorate) CETS indicativ care precede numerotarea instrumentelor juridice elaborate de Consiliuol

Europei (en. Council of Europe Treaty Series)

CICR Comitetul Internațional al Crucii Roșii CN codul substanței iritant-lacrimogene cloroacetofenonă

CNAA Centrul Național de Acțiune Antiteroristă

CNCAOP Centrul Național de Conducere a Acțiunilor de Ordine Publică CNS Centrul de Studii pentru Neproliferare (en. Center for Nonproliferation Studies)

din cadrul Institutului de Studii Internaționale Monterey - SUA

CNSU Centrul Național pentru Situații de Urgență CODEXTER Comitetul de experți al Consiliului Europei pe problematica terorismului (en.

Committee of Experts on Terrorism)

CON Centrul Operațional Național pentru Situații de Urgență CR codul substanței iritant-lacrimogene dibenzoxazepină

CS codul substanței iritant-lacrimogene orto-clorobanzalmalononitril

CSAȚ Consiliul Suprem de Apărare a Țării ECOFIN Ceonsiliul pentru Economie și Finanțe (la UE)

EURATOM Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică

LISTA DE ABREVIERI

Page 125: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

119

EUROJUST Agenția Uniunii Europene însărcinată cu cooperarea statelor membre în domeniul

justiției (en. European Judicial Co-operation)

EUROPOL Organizația Uniunii Europene însărcinată cu aplicarea legislației comunitare (en. European Police Office)

FBI Biroul Federal de Investigații al SUA (en. Federal Bureau of Investigation)

G-8 Grupul statelor puternic industrializate (Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie, SUA) + Rusia

GDP Grupul NATO de Apărare la Nivel Înalt în Domeniul Proliferării (en. Senior

Defence Group on Proliferation) GRU Direcția Principală de Informații din Armata Uniunii Sovietice (rus. Glavnoie

Razvedivatelnoie Upravlenie)

Gy Gray (unitate de măsură a dozei de radiații absorbite de organism) ICCJ Înalta Curte de Casație și Justiție

IGJR Inspectoratul General al Jandarmeriei Române IGPF Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

IGPR Inspectoratul General al Poliției Române

IGSU Inspectoratul General pentru Situații de Urgență INTERPOL Organizația Internațională de Poliție Judiciară (en. International Criminal Police

Organisation)

IRAG Inițiativa de Reducere a Amenințării Globale ISP Inițiativa de Securitate în Domeniul Proliferării

IT&C termen consacrat pentru tehnologia informației și comunicații (en. Information

Technology and Communications) JAI Consiliul pentru Justiție și Afaceri Interne (la UE)

KGB Comitetul pentru Securitatea Statului al Uniunii Sovietice (rus. Komitiet

Gosudarstvennoi Bezopastnosti) LSD-25 codul unei substanțe halucinogene (drog)

MIRA Ministerul Internelor și Reformei Administrative

MIRV rachete balistice ofensive cu mai multe capete de luptă (en. Multiple Independently – launched Re-entry Vehicles)

NATO Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (en. North Atlantic Treaty

Organisation)

NATO MSG Grupul de lucru al NATO pentru modelare și simulare (en. Modelling and

Simulation Group)

NBC nucleare, biologice, chimice (mijloace) NPT Tratatul de neproliferare a armelor nucleare (en. Non-Proliferation Treaty)

NRBC nucleare, radiologice, biologice și chimice (mijloace)

OIAC Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice OIAvC Organizația Internațională a Aviației Civile

ONU Organizația Națiunilor Unite

OPCW Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (en. Organisation for the Prohibition of Chemical Weapons)

PFIB codul unei substanțe toxice generale

PKK Partidul Muncitorilor din Kurdistan (tk. Partiya Karkerên Kurdistan) RBC radiologice, biologice, chimice (mijloace)

rem Roengen Equivalent Man (unitate de măsură mai veche pentru doza echivalentă)

ROV robot telecomandat (en. Remotely Operated Vehicle) SCEPC Înaltul Comitet de Planificare a Urgențelor Civile – NATO (en. Senior Civil

Emergency Planing Committee)

SGP Grupul NATO politico – militar la nivel înalt în domeniul proliferării (en. Senior Politico – Military Group on Proliferation)

SIC sisteme informatice și de comunicații

SMISU Sistemul de Management Informațional pentru Situații de Urgență SNMSU Sistemul Național de Management pentru Situații de Urgență

SNPCT Sistemul Național de Prevenire și Combatere a Terorismului

Page 126: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

120

SORT Tratatul dintre SUA și Federația Rusă asupra reducerilor ofensive strategice (en.

Strategic Offensive Reductions Treaty)

SPCPSU Servicii publice comunitare profesioniste pentru situații de urgență S/RES indicativ care precede numerotarea rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU

SRI Serviciul Român de Informații

START-2 Tratatul dintre SUA și Federația Rusă asupra continuării reducerii și limitării armamentelor strategice ofensive (en. Strategic Arms Reduction Treaty)

SU situații de urgență

SUA Statele Unite ale Americii Sv Sievert (unitate de măsură a dozei echivalente)

T Consiliul pentru Transmort (la UE)

UAV platformă aeropurtată telecomandată (en. Unmanned Aerial Vehicle) UE Uniunea Europeană

UNMOVIC Comisia Națiunilor Unite pentru Supraveghere, Verificare și Inspecții – în Irak (en. United Nations Monitoring, Verification and Inspection Commission)

UNSCOM Comisia Specială a Națiunilor Unite pentru Eliminarea Armelor de Distrugere în

Masă ale Irakului (en. United Nations Special Commission); URSS Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste

US SUA (en. United States)

VSH viteza de sedimentare a hemoglobinei VX codul unei substanțe supertoxice neuroparalitice

WMD arme de distrugere în masă (en. Weapons of Mass Destruction)

WTC World Trade Center – ansamblul celor două turnuri gemene din New York, doborâte de teroriști la 11 septembrie 2001

1. TRATATE, STUDII, ARTICOLE

1. Aillen, C.D.R.; Marty, M.– History of the Development and Use of

Biological Weapons, Clinics in Laboratory Medicine, vol. 21, no. 3, September

2001, p. 421 – 435;

2. Alexandrescu, Grigore; Văduva, Gheorghe – Terorismul ca formă a

acțiunilor asimetrice. Strategia asimetrică dintre două entități (statul și

organizațiile teroriste), Impact strategic, Centrul de Studii Strategice de Apărare și

Securitate, București, nr. 2 (23), 2007;

3. Alexandrescu, Isabella – „Valiza nucleară” a lui Bin Laden ţine lumea

cu sufletul la gură, Evenimentul zilei, 27 noiembrie 2001, p. 7;

4. Andreescu, Anghel – 11 septembrie 2001 – provocarea secolului XXI

în materie de terorism, Editura Ministerului Administrației și Internelor, București,

2002;

5. Andreescu, Anghel, chestor șef de poliție prof. univ. dr. – Impactul

terorismului asupra contemporaneității, Buletin documentar al Academiei de

Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, Centrul de Studii Postuniversitare, nr. 2/2003, p. 61

– 71;

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Page 127: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

121

6. Andreescu Anghel, chestor general de poliție dr. – Terorismul actual –

o fatalitate?, Gândirea militară românească, nr. 6/2006, p. 138 – 141;

7. Andreescu, Anghel – Terorismul internațional – flagel al lumii

contemporane, Editura Ministerului Administrației și Internelor, București, 2003;

8. Andreescu, Anghel; Radu, Nicolae – Epistemologia terorii, de la

„Simtul divinității” la „Războiul sfânt”, în Volumul „Contraterorism și securitate

internațională”, Editura Top Form, București, 2008, p. 11 – 35;

9. Andreescu, Anghel, prof. univ. dr. gl.; Radu, Nicolae, comisar dr. –

Organizațiile teroriste, Editura Artprint, București, 2007;

10. Andreescu, Anghel, chestor general de poliție dr.; Radu, Nicolae –

Rețeaua terorii – tendințe de transformare, Spirit militar modern, nr. 2/2007,

p. 14 – 16;

11. Antipa, Maricel – Categorii de forțe și mijloace din cadrul Sistemului

Național de Prevenire și Combatere a Terorismului, în Volumul „Contraterorism

și securitate internațională”, Editura Top Form, București, 2008, p. 86 – 128;

12. Antipa, Maricel– Limite şi oportunităţi privind desfăşurarea acţiunilor

teroriste, Academia Naţională de Informaţii, A XII-a sesiune de comunicări

ştiinţifice cu participare internaţională cu tema “România în contextual politicii de

securitate europeană”, Bucureşti, 16 – 18 martie 2006, Secţiunea I, vol. 3, p. 140 –

141;

13. Antipa, Maricel, colonel – Modalități de prevenire a acțiunilor

extremist – teroriste de către forțele specializate în timp de pace, Impact strategic,

Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, București, nr. 1 – 2/2003,

p. 86 – 88;

14. Antipa, Maricel, col. dr. – Securitatea şi terorismul, Editura Celsius,

Bucureşti, 2004;

15. Antipa, Maricel, colonel dr. - Și așa se va sfârși… Remember 11

septembrie 2001, http://www.c-cultural.ro/simpozion/sri.htm;

16. Antonescu, Olimpiador, general de brigadă dr. – Rolul Forței de

Jandarmerie Europeană în operațiile de gestionare a crizelor, Gândirea militară

românească, nr. 3/2007, p. 40 – 45;

17. Arădăvoaice, Gheorghe, general de divizie (r) dr.; Naghi, Gabriel,

general de brigadă dr.; Niță, Dan, locotenent colonel dr. – Sfârșitul terorismului?,

Editura Antet, București, 2002;

18. Arădăvoiace, Gheorghe; Iliescu, Dumitru; Niță, Dan – Terorism,

Antiterorism, Contraterorism, Editura Antet, București, 1997;

19. Barna, Cristian – „Cruciada” Islamului, Editura Top Form, București,

2007;

20. Barna, Cristian– Rolul actorilor instituţionali în combatera

terorismului, Monitor Strategic, Institutul pentru Studii Politice şi de Apărare şi

Istorie Militară, anul VI, nr. 1-2, 2005, p. 108 – 115;

21. Barna, Cristian– Terorismul, ultima soluţie?, Colecţia Geopolitica,

Editura Top Form, Bucureşti, 2005;

Page 128: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

122

22. Bălan, Nicolae, maior; Nicula, Traian, căpitan drd.; Peter, Carol, maior

– Sistemul de avertizare și raportare NBC, revista Apărarea NBC, Câmpulung

Muscel, Anul II, 2001, nr. 1 (2), p. 13 – 16;

23. Bâtcă, Marius– SUA sunt o ţintă uşoară pentru „bombele murdare”,

Ziua, 13 iunie 2002, p. 9;

24. Bejenariu, Petru – Evoluția riscurilor și amenințărilor la adresa

securității naționale, Editura Axioma Print, București, 2005;

25. Bobu, Laurențiu, cpt. ing. – Accidentul radiologic. Riscuri și implicații

la adresa trupelor și a populației civile, revista Apărarea NBC, Câmpulung –

Muscel, Anul III (2002), nr. 2 (4), p. 41 – 45;

26. Bodunescu, Ion– Terorismul – fenomen global, Casa editorială Odeon,

Bucureşti, 1997;

27. Bolton, John R.– The US Position on the Biological Weapons

Convention: Combating the BW Threat, http://www.state.gov/t/us/rm/13090.htm;

28. Buciuman, Marian, col. dr. – La asimetrismul riscurilor și

amenințărilor se poate răspunde numai cu un sistem de structuri integrate și nu cu

entități singulare, Gândirea militară românească, nr. 4/2004, p. 104 – 109;

29. Buciuman, Marian, col. dr.; Roş, Viorel, lt. col. – Sistemul Naţional de

Management Integrat al Crizelor – construcţii şi repere conceptuale, Gândirea

militară românească, nr. 2/ 2006, p. 74 – 82;

30. Buhoiu, Aristide– America, din nou în pericol, în „Naţional”, 9 aprilie

2002, p. 10;

31. Bürling, Rainer – Boosting NATO’s CBRN Capabilities, NATO

Review, Autumn 2005, p. 11 – 12;

32. Burton, Fred; Steward, Scott– Al-Quaeda in 2007: the Struggle for

Relevance, Terrorism Intelligence Report, 19 decembrie 2007;

33. Carp, Gheorghe– Terorismul internaţional. Rolul Ministerului

Administraţiei şi Internelor în prevenirea şi combaterea acestui flagel, Editura

Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2005;

34. Catană, Octav, căpitan– Războiul chimic pe frontul român, Antigaz,

1927, anul 1, nr. 2, p. 58 – 59;

35. Cearapin, Tudor, general de divizie dr.– Gestionarea situaţiilor de

criză de natură să provoace tulburări ale ordinii publice, Gândirea militară

românească, nr. 6/2002, p. 141 – 142;

36. Cearapin, Tudor, dr.; Dogaru, Horia– Armele neletale bazate pe

substanţe chimice şi legitimitatea folosirii acestora, Revista română de drept

umanitar, anul XII, 2004, nr. 2 (49), p. 15 – 18;

37. Cearapin, Tudor, general locotenent prof. univ. dr.; Dogaru, Horia

inspector de poliţie drd.– Legitimitatea folosirii substanţelor incapacitante ca arme

neletale, Buletinul Jandarmeriei Române, nr. 1/2005, Editura Ministerului

Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, p. 51 – 56;

38. Cearapin, Tudor, general locotenent (r) prof. univ. dr.; Dogaru, Horia,

inspector de poliţie drd. – Prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă,

Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul VII (2006), nr. 1 (11), p. 35 – 39;

Page 129: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

123

39. Cearapin, Tudor, general locotenent prof. univ. dr.; Dogaru, Horia,

inspector de poliţie drd.– Terorismul cu arme chimice – o gravă ameninţare,

Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul VI (2005), nr. 1 (9), p. 37 – 44;

40. Cearapin, Tudor; Homotescu, Gabriel; Toma, Gheorghe – De la

securitatea individuală la securitatea colectivă, Editura Biotera, București, 2003;

41. Cearapin, Tudor ,prof. univ. dr.; Homotescu, Gabriel, dr.; Toma,

Gheorghe, prof. univ. dr.– Lancea de silicon – impactul erei informaţiei asupra

managementului crizei, Editura Biotera, Bucureşti, 2004;

42. Cearapin, Tudor, prof. univ. dr.; Pișleag, Țuțu, prof. univ. dr. – Forme

de maifestare a terorismului suicidar, Universitatea Biotera, Facultatea de Drept,

București, 2005;

43. Cearapin, Tudor; Toma, Gheorghe – Managementul ordinii publice la

început de secol și mileniu – posibile soluții, Editura Biotera, București, 2001;

44. Chican, Dumitru – Al-Quaeda 2008: prea puţin nou sub soare, Revista

Pulsul Geostrategic, Brașov, nr. 21, 20 ianuarie 2008, p. 17 – 18;

45. Cirincione, Joseph; Wolfsthal Jon B.; Rajkumar, Miriam– Deadly

Arsenals. Nuclear, Biological and Chemical Threats, Carnegie Endowment for

International Peace, Washington DC, 2005;

46. Cîrciumaru, Bogdan, maior dr. – Armele biologice – un pericol

invincibil, Gândirea militară românească, nr. 2/2001, p. 183 – 187;

47. Cloșcă, Ionel – Război terorist, Revista română de drept umanitar,

anul IX, 2001, nr. 3 (38), p. 1 – 4;

48. Cloşcă, Ionel; Suceavă, Ion – Tratat de drept internaţional umanitar,

Asociaţia Română de Drept Umanitar, Bucureşti, 2000;

49. Crețu, Vasile – Drept penal internațional, Editura Societății Tempus,

București, 1996;

50. Cronin, Audrey Kurth (Specialist in Terrorism, Foreign Affairs,

Defense and Trade Division) – Terrorist Motivations for Chemical and Biological

Use: Placing the Threat in Context, Congressional Research Service, The Library

of Congress, March 28th

2003;

51. Degeratu, Constantin; Liteanu, Traianu; Toma, Gheorghe – Excurs în

funcționarea structurilor de securitate, Editura A.N.I., București, 2007;

52. Deliu, Cornel, maior; Crisbășan, Vasile, maior – Supravegherea

nucleară, biologică și chimică la pace și în situații de criză, Gândirea militară

românească, nr. 1/2002, p. 60 – 61;

53. De Mora – Figueroa, Dogmar– NATO’s Response to Terrorism,

NATO Review, Autumn 2005, p. 1-4;

54. De Vries, Gijs – La lutte antiterroriste doit être menêe dans le respect

des lois, http://www.lemonde.fr/article/0,1-0@3214,36-868522,0.html;

55. Dengg, Anton – Terorismu – o acțiune asimetrică?, Impact strategic,

Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, București, nr. 2 (23), 2007,

p. 85 – 88;

Page 130: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

124

56. Diaconu, Dumitru Virgil– Privire critică de ansamblu asupra

prevederilor Legii nr. 535/2004 pentru prevenirea şi combaterea terorismului,

Pandectele române, nr. 3/2005, p. 238 – 253 și nr. 4/2005, p. 229 – 249;

57. Diaconu, Dumitru Virgil – Terorismul. Repere juridice şi istorice,

Editura All Beck, Bucureşti, 2004;

58. Dickinson, Lansing E., Lt Col, USAF – The Military Role in

Cuntering Terrorist Use of Weapons of Mass Destruction,

http://www.au.af.mil/au/awc/

awcgate/cpc-pubs/dickinson.htm;

59. Dogaru, Horia– Armele de distrugere în masă rămân o ameninţare la

adresa securităţii naţionale şi euroatlantice, Academia Naţională de Informaţii, A

XII-a sesiune de comunicări știinţifice cu participare internaţională cu tema

„România în contextul politicii de securitate europeană”, Bucureşti, 16 – 18 martie

2006, secţiunea I, vol. III, p. 105 - 112;

60. Dogaru, Horia– Bioterorismul, Revista română de drept umanitar, anul

X, 2002, nr. 4 (43), p. 10 – 15;

61. Dogaru, Horia, Ph.D. Candidate – Chemical and Biological Terrorism

– a Serious Threat of the XXI Century, The 31st Internationally Attended Scientific

Conference of the Military Technical Academy ”Modern Technologies in the XXI

Century”, Bucharest, 3 – 4 November 2005;

62. Dogaru, Horia, inspector principal de poliţie drd. – Condamnarea şi

reprimarea actelor de terorism nuclear, Revista Apărarea NBC, Câmpulung

Muscel, anul VII (2006), nr. 2 (12), p. 86 – 90;

63. Dogaru, Horia, inspector de poliţie drd. – Consideraţii privind

definirea armelor chimice, Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul VI

(2005), nr. 2 (10), p. 48 – 52;

64. Dogaru, Horia – Dicţionar. Armele de distrugere în masă, Revista

română de drept umanitar, anul XI, 2003, nr. 2 (45), p. 28 – 31;

65. Dogaru ,Horia – Eliminarea armelor biologice, Revista română de

drept umanitar, anul VIII, 2000, nr. 1 – 2 (31 – 32), p. 46 – 49;

66. Dogaru, Horia – Eliminarea armelor chimice – de la deziderat la

realitate, Revista română de drept umanitar, anul VII, 1999, nr. 3 (27), p. 27 – 28;

67. Dogaru, Horia, inspector de poliție, drd. – Eliminarea armelor chimice

și a instalațiilor de producere, revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul VI

(2005), nr. 2 (10), p. 53 – 56;

68. Dogaru, Horia – Implementarea Convenției privind interzicerea

armelor chimice la 8 ani de la intrarea sa în vigoare, Revista română de drept

umanitar, anul XIII, 2005, nr. 4 (55), p. 13 – 16;

69. Dogaru, Horia – Progrese în eliminarea armelor chimice, Revista

română de drept umanitar, anul IX, 2001, nr. 1 (37), p. 6 – 8;

70. Dogaru, Horia, inspector de poliţie drd.– Statutul armelor NBC în

dreptul internaţional, Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul VI (2005),

nr. 1 (9), p. 26 - 28;

Page 131: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

125

71. Dogaru, Horia– Terorismul chimic, Revista română de drept umanitar,

anul IX, 2001, nr. 3 (38), p. 19 – 21;

72. Dogaru, Horia– Un nou instrument juridic internaţional vizând

reprimarea terorismului: Convenţia internaţională privind reprimarea actelor de

terrorism nuclear, Revista română de drept umanitar, anul XIV, 2006, nr. 1 (56),

p. 26 – 31;

73. Dogaru, Horia; Ivan, Lucian– Neproliferarea armelor de distrugere în

masă, Revista română de drept umanitar, anul VIII, 2000, nr. 5 (35) p. 8 – 11;

74. Dogaru, Horia; Ivan, Lucian - Reglementări în domeniul neproliferării

armelor de distrugere în masă, Revista română de drept umanitar, anul IX, 2001,

nr. 1 (36), p. 14 – 17;

75. Dogaru, Horia; Pasnicu, Paul – Comerțul cu arme, Revista română de

drept umanitar, anul XI, 2003, nr. 4 (47), p. 34 – 41;

76. Dogaru, Horia; Petrescu, Anca Gabriela – Noi instrumente juridice

internaţionale pentru prevenirea şi combaterea celei mai grave ameninţări din

mediul de securitate, terorismul nuclear, A XXIII-a sesiune de comunicări

ştiinţifice cu participare internaţională “Dinamica intelligence-ului: provocări,

oportunităţi şi priorităţi”, Academia Naţională de Informaţii, Bucureşti, 15 – 16

martie 2007, Volumul „Dimensiunea psihosocială a intelligence-ului”, p.223 - 230;

77. Dogaru, Ştefan, general maior dr. ing.– Din istoria armelor chimice şi

a negocierilor pentru interzicerea acestora, Buletinul Convenţiei privind

interzicerea armelor chimice, Agenţia Naţională de Control al Exporturilor

Strategice şi al Interzicerii Armelor Chimice, nr. 10, octombrie 1995, p. 1 – 15;

78. Dogaru, Ştefan, general maior dr. ing.– Serviciul chimic în armata

română, Revista de istorie militară, nr. 4 (10), 1991, p. 51 – 53;

79. Dogaru, Ştefan; Dogaru, Horia – Armele la începutul secolului XXI, în

volumul „Dreptul internaţional umanitar la începutul secolului XXI”, Editor Ionel

Cloşcă, Asociaţia Română de Drept Umanitar, Bucureşti, 2003, p. 114 – 158;

80. Dogaru, Ştefan; Dogaru, Horia– Convenţia privind interzicerea

armelor chimice şi legea internă de aplicare a prevederilor acesteia, Revista

română de drept umanitar, anul VII, 1999, nr. 1 (25), p. 14 – 21;

81. Dogaru, Ştefan, general maior dr. ing.; Dogaru, Horia inspector de

poliţie drd.– Substanţele incapacitante nu pot fi folosite ca mijloace de război,

Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul VI (2005), nr. 1 (9), p. 29 – 32;

82. Dogaru, Ştefan Mihai, Ph.D. Eng.; Dogaru, Horia, Ph.D. Candidate –

The Threat of Weapons of Mass Destruction in “Great Humanitarian Issues in the

Scientist Debates”, Romanian Association of Humanitarian Law, Vis-Print

Publishing House, Bucharest, 2006, p. 361 – 391;

83. Dolnic, Adam; Pate, Jason– 2001 WMD Terrorism Chronology, CNS

Reports, http://cns.miis.edu/pubs/reptorts/cbrn/2k1.htm;

84. Duculescu, Victor– Terorismul – o gravă infracţiune internaţională,

Revista de drept penal, Bucureşti, 1995, p. 18 - 20;

85. Dumitrescu, George, maior– Atacul cu gaze pe platoul de la Doberdo,

Antigaz, 1927, anul 1, nr. 2, p. 60 – 63;

Page 132: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

126

86. Dumitru, Eugenia – Definiţia terorismului în Uniunea Europeană şi în

România, Revista română de drept comunitar, nr. 3/2005, iulie – septembrie,

p. 81 – 82;

87. Ferguson, Charles D.; Potter William C.; Sands, Amy; Spector,

Leonard S.; Wehling, Fred – The Four Faces of Nuclear Terrorism, Center for

Nonproliferation Studies, Monterey, USA, 2005;

88. Friedman, Benjamin; Hayes, Jillian – The World’s Nuclear Arsenals,

Center for Defense Information, Washington D.C., 2003, http://www.cdi.org/

issues/nukef&f/database/nukearsenals.cfm;

89. Ganea, Ion – Substanţe toxice de luptă, Academia Militară, Bucureşti,

1971;

90. Gasser, Hans Peter – Apelul contra gazelor otrăvitoare, Revista

română de drept umanitar, anul 1, 1993, nr. 1, p. 10 – 11;

91. Georgescu, Daniel, col.; Stoe, Petre, col.; Moruş, Sorin, col.– Acţiuni

ale jandarmilor în situaţii de criză – consideraţii, Editura Ministerului

Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2004;

92. Gheorghescu, Laura – Franţa ameninţă cu lovituri nucleare,

Cotidianul on-line, 20 ianuarie 2006, http://www.cotidianul.ro;

93. Godber, Austin – Terrorist Use of Chemical Weapons,

http://www.ubelhip.com/people/godber/research/cvpaper.html;

94. Gorunescu, Tedi – Florin – Infacţiunea de terorism în domeniul

nuclear, Revista de drept penal, Anul XII (2005), nr. 4, octombrie – decembrie, p.

82 – 85;

95. Graur, Mihai, sublocotenent – Provocarea nucleară a Coreei de

Nord, Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul VII (2006), nr. 2 (12), p.

91 – 94;

96. Grigorescu, Alina; Alexandrescu, Dan – Terorismul: concept și

reglementări internaționale, Parlamentul României, 2001;

97. Hantington, Samuel – Ciocnirea civiliyațiilor și refacerea ordinii

mondiale, Editura Antet, București, 1998;

98. Hart, John – Selected Issues Regarding International Terrorism.

Nuclear, Chemical and Biological Weapons – Related Trends, presented at “The

Balance of Power in Europe 2035: Implications for Defence and Security”, 13 – 14

November 2003, SIPRI, Solna, Sweden;

99. Hedeșiu, Emil; Toma, Gheorghe – Contracararea crimei organizate,

Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2005;

100. Ioan, Sorin, general locotenent dr. – NBC: proliferare și

nonproliferare, Gândirea militară românească, nr. 4/2007, p. 11 – 16;

101. Junie, Petre– Arma chimică – din istoria unei triste cariere, Colecţia

revistei „Lumea”, 1986;

102. Jura, Cristian– Terorismul internaţional, Editura All Beck, Bucureşti,

2004;

Page 133: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

127

103. Kenyon, Ian R.– Chemical Weapons in the Twentieth Century. Their

Use and Their Control, The CBW Conventions Bulletin, no. 48, June 2000, p. 2 –

4;

104. Kobyakov, Daniil; Florquin, Nicolas– “Dirty Bomb”: Threat Awakens

Dormant Disarmament Conference, http://cns.miis.edu/pubs/week/020826.htm;

105. Krock, Laxi– Global Guide to Bioweapons, http://www.pbs.org/

wgbh/nova/bioterror/global.html;

106. Lascu, Ioan; Sima, Constantin – Infracțiunile prevăzute în Ordonanța

de urgență a Guvernului nr. 141/2001 privind sancționarea unor acte de terorism

și a unor fapte de încălcare a ordinii publice, Revista „Dreptul”, anul XIII, seria a

III-a, nr. 2/2002, p. 12 – 13;

107. Lăpușneanu, Florin, locotenent colonel – Conflictele asimetrice la

începutul secolului XXI. Proiecția forțelor de apărare nucleară, biologică și

chimică în teatrele de operații în cadrul conflictelor asimetrice, teză de doctorat,

Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, București, 2007;

108. Lehrman, Thomas D. – Building a Layered Defense to Combat

Weapons of Mass Destruction (WMD) Terrorism,

http://www.state.gov/t/isn/rls/rm/61383.htm;

109. Lewis, Susan K.– History of Biowarfare, http://www.pbs.org/

wgbh/nova/bioterror/history.html;

110. Lloyd, Andrew; Matheus, Peter– Bioterorismul – flagelul mileniului

III, Editura Hiparion, Cluj-Napoca, 2002;

111. Lukov, Vladimir– Initiating People’s Human Intelligence in Counter-

Terrorism, Monitor Strategic, Institutul pentru Studii Politice şi de Apărare şi

Istorie Militară, anul VI, nr. 1-2, 2005, p. 103 – 107;

112. Macuc, Mihai, colonel – Semnificații și efecte ale momentului 11

septembrie 2001. Preocupările Serviciului Român de Informații pentru prevenirea

și combaterea acțiunilor teroriste, http://www.c-cultural.ro/simpozion/ani.htm;

113. Maxim, Ioan – Terorismul: cauze, efecte și măsuri de combatere,

Editura Politică, București, 1989;

114. Mazilu, Dumitru – Dreptul păcii – Tratat, Editura All, București,

1998;

115. McClod, Kimberly; Osborne, Mattew– WMD Terrorism and Usama

bin Laden, Center for Nonproliferation Studies, Monterey, USA,

http://cns.miis.edu/

pubs/reports/binladen.htm;

116. Miga – Beșteliu, Raluca – Drept internațional – introducere în dreptul

internațional public, Editura All, București, 1998;

117. Mihallin, Gary (Wisconsin Project for Nuclear Weapons Control

Manager) – Do not Underestimate the Molahs, International Herald Tribune, SUA,

August 24th

2005, http://www.iht.com;

118. Mihuț, Petru – Provocări ale începutului de mileniu. Eseu politico –

militar, Editura Artprint, București, 2002;

Page 134: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

128

119. Mitrică, Gheorghe, maior – Bioterorismul – provocarea secolului XXI,

Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul VI (2005), nr. 2 (10), p. 127 –

129;

120. Mitulețu, Ion, colonel conf. univ. dr. – Analiza nivelului amenințării

NBC în acțiunile militare, Revista Apărarea NBC, Cîmpulung Muscel, anul III

(2002), nr. 1 (3), p. 26 – 29;

121. Muruș, Sorin, colonel – Dinamica misiunilor Jandarmeriei Române în

contextul aderării țării la structurile euro-atlantice, Impact strategic, Centrul de

Studii Strategice de Apărare și Securitate, București, nr. 1 – 2/2003, p. 81 – 85;

122. Mureșan, Mircea; Toma, Gheorghe – Provocările începutului de

mileniu. Convențional, neconvențional și asimetric în acțiunile militare, Editura

Universității Naționale de Apărare, București, 2003;

123. Mureșan, Mircea, general dr.; Văduva, Gheorghe, general de brigadă

(r) dr. – Războiul viitorului, viitorul războiului, Editura Universității Naționale de

Apărare, București, 2004;

124. Naghi, Gabriel, dr.; Toma, Gheorghe, dr.– Asimetria începutului de

secol. O oră care a schimbat lumea, Editura Universităţii Naţionale de Apărare,

Bucureşti, 2004;

125. Nate, Silviu; Ștefăniță, Nicolae – Disputa euro-atlantică, interferențe

de percepție și acțiune cu privire la dimensiunea terorismului, în volumul

„Contraterorism și securitate internațională”, Editura Top Form, București, 2008,

p. 65 -73;

126. Năstase, Adrian – Documente fundamentale ale dreptului

internaţional şi ale relaţiilor internaţionale, vol. 1 b, Asociaţia Română pentru

Educaţie Democratică, RA Monitorul Oficial, Bucureşti, 1997;

127. Nebel, Aurelian – Armele terorismului, Revista română de drept

umanitar, Anul XIV, 2006, nr. 1 (56), p. 23 – 24;

128. Nelson, C. Richard– Expanding NATO’s Counter-terrorism Role,

NATO Review, Autumn 2004, p. 7 – 9;

129. Neniţescu, Costin D.; Ionescu, Constantin N.– Gaze şi măşti de război,

Editura Vremea, Bucureşti, 1933;

130. Nicula, Traian, cpt. dr. – Sistem automat de supraveghere și avertizare

asupra contaminării radiologice, Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel,

Anul III (2002), nr. 2 (4), p. 23 – 27;

131. Onișor, Constantin; Crăciun, Marius – Măsuri cu caracter antiterorist

la Comisia Europeană. Consecințe pentru România, A XII-a sesiune de

comunicări științifice a Academiei Naționale de Informații cu tema „România în

contextul politicii de securitate europeană”, București, 16 – 18 martie 2006, vol. II,

p. 21 – 25;

132. Oprea, Gabriel; Suceavă, Ion; Cloşcă, Ionel – Dreptul internaţional

umanitar. Instrumente juridice internaţionale, R.A. Monitorul Oficial, Bucureşti,

2003;

Page 135: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

129

133. Pahonțu, Lucian, general de brigadă dr.; Popescu, Cristian, locotenent

colonel – Gestionarea crizelor în domeniul ordinii publice, Gândirea militară

românească, nr. 6/2004, p. 69 – 72;

134. Pantforder, Manfred – Die Mullahs und der illegale Handel mit

Nuklearstoffen, Die Welt, 04.04.2007, http://www.welt.de/wissenschaft/;

135. Parachini, John – Anthrax Attacks, Biological Terrorism and

Preventive Responses, RAND Corporation, Santa Monica, November 6, 2001,

http://www.rand.org/publications/CT/CT186/CT186.pdf;

136. Parachini, John – Combating Terrorism: Assessing Threats, Risk

Management amd Establishing Priorities, http://cns.miis.edu/pubs/reports/

paraterr.htm;

137. Pate, Jason; Ackerman, Gary; McCloud, Kimberly – 2000 WMD

Terrorism Cronology: Incidents Involving Sub-National Actors and Chemical,

Biological, Radiological or Nuclear Materials, http://cns.miis.edu/pubs/

reports/cbrn.2k.htm;

138. Paul, Vasile, general maior (r) dr.; Popescu, Daniel, maior –

Planificarea urgenţelor civile în NATO,

http://www.presamil.ro/OM/2004/10/pag%2028.htm;

139. Păun, Ludovic – Bioterorismul şi armele biologice, Editura Amaltea,

Bucureşti, 2003;

140. Petrescu, Marius; Dogaru, Ştefan Mihai; Boboc, Vladimir; Dogaru,

Horia; Petrescu, Anca Gabriela – Armele chimice şi statutul acestora în dreptul

internaţional, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2005;

141. Petrescu, Stan – Mediul de securitate global și euroatlantic, Editura

Militară, București, 2005;

142. Petrescu, Stan, dr. – Terorismul nuclear, Gândirea militară

românească, nr. 6/2004, p. 69 – 72 și nr. 1/2005, p. 120 – 125;

143. Petrovan, Ion, căpitan– Bombardamentul toxic de la Nămoloasa,

Antigaz, 1929, anul 3, Nr. 2, p. 44 – 51;

144. Pișleag, Țuțu, Ph.D; Dogaru, Horia, Ph.D. Candidate – Non-lethal

Weapons – the Weapons of the XXI Century. Tactical Principles and Limits, The

31st Internationally Attended Scientific Conference of the Military Technical

Academy ”Modern Technologies in the XXI Century”, Bucharest, 3 – 4

November, 2005;

145. Pişleag, Ţuţu, dr.; Dogaru, Horia, drd. – Terorismul chimic, riscuri,

prevenire şi combatere, A XI-a sesiune de comunicări ştiinţifice a Academiei

Naţionale de Informaţii cu tema „România şi consolidarea rolului acesteia ca

furnizor de securitate”, 8 aprilie 2005, vol. I, p. 255 - 263;

146. Pitulescu, Ion – Aprecieri cu privire la fapta de ameninţare, ca

element constitutiv al unor infracţiuni complexe, Dreptul, Anul XV, Seria a III-a,

nr. 9/2004, p. 185 -188;

147. Pivariu, Corneliu – Terorismul, de la amenințare locală la pericol

global, Editura Pastel, Brașov, 2005;

Page 136: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

130

148. Poenaru, Constantin – Legalitatea armelor nucleare în dreptul

internaţional umanitar. Comentarii pe marginea unui aviz al Curţii Internaţionale

de Justiţie, Revista română de drept umanitar, anul V, 1997, nr. 3 (17), p. 41 – 42,

nr. 4 (18), p. 40 – 42 şi anul VI, 1998, nr. 1 (19), p. 33 – 36;

149. Poenaru, Constantin – Națiunile Unite împotriva terorismului

internațional, Revista română de drept umanitar, anul IX, 2001, nr. 3 (38), p. 10 –

16;

150. Popescu, Dumitra; Năstase, Adrian – Drept internațional public, Casa

de editură și presă „Șansa”, București, 1997;

151. Popescu, Ilie, comisar șef dr. ing.; Rădulescu, Nicolae, colonel (r);

Popescu, Nicolae, subcomisar – Terorismul internațional – flagel al lumii

contemporane, Editura Ministerului Administrației și Internelor, București, 2003;

152. Popescu, Liviu, locotenent colonel – Sistemul Național de

Management al Situațiilor de Urgență, Revista Apărarea NBC, Câmpulung

Muscel, anul VI (2005), nr. 2 (10), p. 119 – 126;

153. Popescu, Nicolae, col. dr. – Considerații privind noile acțiuni de

reacție și managementul acestora în situații de amenințare și întrebuințare a

ADMNBC de către organizații teroriste, Revista Apărarea NBC, Câmpulung

Muscel, anul IV (2003), nr. 1 (5), p. 38 – 41;

154. Popescu, Nicolae, general de brigadă dr.; Grigorescu, Mihail, colonel

(r) prof. – Istoria Chimiei militare româneşti, 1917 – 2005, Editura Centrului

Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2005;

155. Preda, Ion, col. prof. univ. dr.; Antipa, Maricel col. dr. – Terorismul

internaţional şi armele de distrugere în masă, Buletinul Universităţii Naţionale de

Apărare ,,Carol I”, 2005, nr. 4, p. 46 – 47;

156. Radu, Tudorel, colonel – Apărarea NBC, estimarea riscurilor în cazul

situațiilor de urgență CBRN și al evenimentelor EADA, Revista Apărarea NBC,

Câmulung Muscel, Anul VII (2006), nr. 2 (12) p. 5 – 6;

157. Radu, Tudorel, colonel; Rădulescu, Stelian, locotenent colonel –

Considerații privind operațiile de salvare în caz de calamități și dezastre și cele de

sprijin al managementului consecințelor accidentelor nucleare, biologice, chimice,

radiologice și a exploziilor de mare putere (NBCRE), Revista Apărarea NBC,

Câmulung Muscel, Anul VII (2006), nr. 2 (12) p. 10 – 20;

158. Rautenbach, Johan– Legal Rights and Obligations Under the Chemical

Weapons Convention, OPCW, Haga, 1996;

159. Rădulescu, Stelian, locotenent colonel; Peterfi, Carol, locotenent

colonel – Angajarea structurilor de apărare NBC pentru gestionarea riscurilor

generate de evenimentele Emisii Altele decât Atacul (EADA), Revista Apărarea

NBC, Câmulung Muscel, Anul VII (2006), nr. 2 (12) p. 39 – 54;

160. Rice, Condoleezza; Ungureanu, Mihai Răzvan– Un parteneriat

împotriva crimelor în masă; Ziua, 24 iunie 2005, p. 6;

161. Rogoveanu, Costin Horia – Instrumente juridice internaţionale privind

condamnarea şi reprimarea terorismului, Revista română de drept umanitar, anul

IX, 2001, nr. 3(38), p. 17 – 18;

Page 137: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

131

162. Roman, Ioan, dr. ing.; Dogaru, Horia, drd. – Ameninţarea

bioterorismului şi prevenirea acestuia, Revista română de drept umanitar, anul

XII, 2004, nr. 3 (50), p. 27 – 29;

163. Salama, Sammy – Special Report: Manual for Producing Chemical

Weapons to be Used in New York Subway Plat Availabe on Al-Qaeda Websites

Since Late 2005, http://cns.miis.edu/pubs/other/salama_060720.htm;

164. Salama, Sammy; Hansell, Lydia – Does Intend Equal Capability? al-

Quaeda and Weapons of Mass Destruction, The Nonproliferation Review, Vol. 12,

No. 3, November 2005, p. 615 – 653;

165. Sarcinschi, Alexandra, CS III dr. – România, membră a UE, în lupta

împotriva terorismului și a crimei organizate – de la reprezentare socială la cadru

legislativ, Gândirea militară românească, nr. 5/2007, p. 101 – 109;

166. Sasu, Arcadie - Omul şi radiaţiile, Editura Ministerului Apărării

Naţionale, Bucureşti, 1980;

167. Savu, Ion, colonel dr. ing. – Considerații desprinse din lucrările

simpozionului interagenții privind administrarea incidentelor critice cu arme de

distrugere in masă, Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul IV (2003),

nr. 1 (5), p. 47 -50;

168. Savu, Ion, colonel dr. ing. – Considerații privind rolul structurilor de

apărare NBC din M.Ap.N. în administrarea atacurilor teroriste cu arme de

distrugere în masă, Revista Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul IV (2003),

nr. 2 (6), p. 40 -42;

169. Savu, Ion, col. dr. ing. – NBC: istorie, ştiinţă, pasiune, Editura

Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2004;

170. Sau Shin, Mya – Terrorism: The International Law Provisions, World

Law Bulletin – Foreign Law, september 1995, p. 11 – 18;

171. Sârbu, Marian – Reguli de acțiune antiteroristă în societățile

democratice, A XII-a Sesiune de comunicări științifice a Academiei Naționale de

Informații cu tema „România în contextul politicii de securitate europeană”,

București, 16 – 18 martie 2006, vol. III, p. 225 – 242;

172. Sima, Constantin – Codul penal adnotat cu practică judiciară 1969 –

2000, editura Lumina Lex, București, 2002;

173. Simileanu, Vasile – Asimetria fenomenului terorist, Colecția

Geopolitica, Editura Top Form, București, 2003;

174. Simileanu, Vasile – Radiografia terorismului, Colecția Geopolitica,

Editura Top Form, București, 2004;

175. Simon, Jeffrey David – Terrorists and the Potential Use of Biological

Weapons: a Discussion of Possibilities, Report R-3771-AFMIC, RAND

Corporation, Santa Monica, 1989, http://www.rand.org/publications/R/R3771/;

176. Smithson, Amy E.; Levy, Leslie-Anne – Ataxia. The Chemical and

Biological Terrorism – Threat and the US Response, The Henry L. Stimson

Centre, Report No. 35, octomber 2000;

177. Snyder, Laura; Pate, Jason – Tracking Antrax Hoaxes and Attacks,

http://cns.miis.edu/pubs/week/020520.htm;

Page 138: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

132

178. Sokov, Nikolai; Potter, William C. – „Suitcase Nukes” A

Reassessment, 23 September 2002, http://cns.miis.edu/pubs/week/020903.htm;

179. Stamin, Viorel, căpitan – Amenințările și riscurile biologice, Revista

Apărarea NBC, Câmpulung Muscel, anul 1 (2000), nr. 1, p. 21 – 24;

180. Stanciu, Ion-Aurel, general de flotilă aeriană – Legitimitatea luptei

împotriva terorismului internațional, Gândirea militară românească, nr. 4/2007,

p. 97 – 106;

181. Stark, Rodney L. M. – Rads, Bugs and Gas: The Threat of NBC

Terrorism, Southwest Missoury State University, Departament of Defense and

Strategic Studies, 1999;

182. Stângaciu, Stan – Strategia combaterii terorismului și diversiunii,

Editura Ministerului de Interne, București, 1996;

183. Steinhäusler, Friedrich – Terrorist Threats to NATO Countries: A

Bestiary, NATO Review, Winter 2007,

http://www.nato.int/docu/review/2007/issue1/

english/art4.html;

184. Stoina, Neculai, conf. univ. dr. – Evoluția fenomenului terorist și

implicații asupra acțiunilor militare, Revista Academiei Forțelor Terestre, Sibiu,

nr. 3 (35), trimestrul III, 2004, http://www.armyacademy.ro/reviste/3_2004/r4.pdf;

185. Stoina, Neculai, general locotenent (r) conf. univ. dr. –

Megaterorismul – provocarea mileniului al III-lea, Buletin Științific, Academia

Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, Sibiu, nr. 2/18, Anul 2004,

http://www.armyacademy.ro/

buletin/2_2004/a12.pdf;

186. Terzuolo, Eric R. – Combating WMD proliferation, NATO Review,

Autumn, 2005, p. 1 – 11;

187. Timofte, Alexandru – Radu – Marea provocare a începutului de

mileniu, securitatea în societatea globalizată, Editura A.N.I., București, 2004;

188. Toffler, Alvin; Toffler Heidi – Război și anti-război, supraviețuirea în

zorii secolului XXI, Editura Antet, București, 1995;

189. Tolbaru, Dumitru D.; Cătănescu, Mugurel – Proliferarea armelor de

distrugere în masă, produselor şi tehnologiilor cu dublă utilizare, supuse

controlului destinaţiei finale, cu aplicabilitate în construcţia armamentului

neconvenţional, Academia Naţională de Informaţii, A XII-a sesiune de comunicări

ştiinţifice cu participare internaţională cu tema “România în contextual politicii de

securitate europeană”, Bucureşti, 16 – 18 martie 2006, Secţiunea II, vol. 3, p. 38 –

50;

190. Toma, Gheorghe – Managementul schimbării: incertitudini,

certitudini, creativitate, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”,

București, 2006;

191. Toma, Gheorghe – Securitatea națională din perspectiva noilor

arhitecturi de securitate ale începutului de secol, Editura Academiei Naționale de

Informații, București, 2004;

Page 139: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

133

192. Toma, Gheorghe – Securitatea națională sub impactul amenințărilor

asimetrice: realități, provocări, schimbări, Editura Academiei Naționale de

Informații, București, 2006;

193. Toma, Gheorghe – Terorismul, între starea de fapt și starea de drept,

în volumul „Contraterorism și securitate internațională”, Editura Top Form,

București, 2008, p. 196 – 203;

194. Toma, Gheorghe; Țical, George – Asimetrie și neconvențional în zorii

mileniului III, Editura Sitech, Craiova, 2006;

195. Tucker, Jonathan B. – Biological Weapons in the Former Soviet

Union: An Interview with Dr. Kenneth Alibek, The Nonproliferation

Review/Spring-Summer, 1999, p. 1 – 10;

196. Tucker, Jonathan B. – The Proliferation of Chemical and Biological

Weapons Material and Technologies to State and Sub-State Actors, Testimony

before the Senate Subcommittee on International Security, Proliferation and

Federal Services, 12 November 2001, http://cns.miis.edu/research/cbw/ttuck2.htm;

197. Turnbull, Wayne; Abhayaratne, Praveen – 2002 WMD Terrorism

Chronology: Incidents Involving Sub-National Actors and Chemical, Biological,

Radiological and Nuclear Materials, http://cns.miis.edu/pubs/reptorts/brn/2k2.htm;

198. Ungureanu, Traian – Ce s-a mai întâmplat cu şi după 11 septembrie?,

Revista 22, 14 septembrie 2007, p. 4;

199. Văduva, Gheorghe – Terorismul: acțiuni, contraacțiuni și reacții, în

volumul „Contraterorism și securitate internațională”, Editura Top Form,

București, 2008, p. 141 – 154;

200. Văduva, Gheorghe – Terorismul contemporan – factori de risc la

adresa securității și apărării naționale în condițiile statutului României de membru

NATO, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2005;

201. Venter, Al. J. – Elements Loyale to bin Laden Aquire Biological

Agents through the Mail, Jane’s Inteligence Review, no. 11, August, 1999 (ediţia

electronică);

202. Vevera, Victor Adrian – Armele de distrugere în masă – o ameninţare

imprecis determinată, Academia Naţională de Informaţii, A XII-a sesiune de

comunicări ştiinţifice cu participare internaţională cu tema “România în contextual

politicii de securitate europeană”, Bucureşti, 16 – 18 martie 2006, Secţiunea II, vol.

3, p. 294 – 300;

203. Vlad, Constantin – Terorismul internațional: cauze, soluții posibile,

Revista română de drept umanitar, anul IX, 2001, nr. 3 (38), p. 6 – 9;

204. Voicu, Costică – Acțiunile terorist, diversioniste și implicațiile

acestora asupra securității naționale a României, Editura Ministerului de Interne,

București, 1996;

205. Voicu, Costică; Sandu, Florin – Managementul organizațional în

domeniul ordinii publice, Editura Ministerului de Interne, București, 2001;

206. Wheelis, Mark – Biotechnology and Biochemical Weapons, The

Nonproliferation Review, Spring 2002, p. 48 – 53;

Page 140: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

134

207. Zanders, Jean Pascal – Assessing the Risk of Chemical and Biological

Weapons Proliferation to Terrorists, The Nonproliferation Review, Fall 1999,

p. 5 - 26;

208. *** - A Briefing Book on Biological Weapons, FOA, National Defense

Research Establishment, Umea, Suedia, 1999;

209. *** - Al Quaeda este rănită, dar foarte periculoasă, http://www.atac-

online.ro/print.php?id=4445;

210. *** - CBW Educational Module, VUB Departament Politieke

Wetenschappen, http://www.poli.vub.ac.be/;

211. *** - Confirmed Proliferation – Significant Incidents of Fissile

Material Trafficking in the Newly Independent States, 1991 – 2001, Center for

Nonproliferation Studies – Monterey, http://cns.miis.edu/pubs/reports/traff.htm;

212. *** - Controlul parlamentar al sectorului de securitate. Principii,

mecanisme şi practici, Uniunea Interparlamentară, Centrul pentru Controlul

Democratic al Forţelor Armate din Geneva, Geneva – Bucureşti, 2003;

213. *** - Counterterrorism Cooperation: US-EU Summit, The White

House, Office of Press Secretary, Washington D.C., May, 2002;

214. *** - Chronology of Aum Shinrikyo’s CBW Activities, Monterey

Institute of International Studies, 2001;

215. *** - Culegere de termeni, concepte şi noţiuni de referinţă din

domeniul politicii militare, securităţii naţionale şi apărării armate, Ministerul

Apărării Naţionale, Bucureşti, 2000;

216. *** - Developing Procedures for Responding to Attacks with Weapons

of Mass Destruction, http://www.nato.int/docu/update/2005/06-june/e0608b.htm;

217. *** - Dicţionar BBC englez – român, Editurile BBC Wordwide,

HarperCollins, Coresi, Bucureşti, 1999;

218. *** - Doctrine for Joint Nuclear Operation, Joint Publications 3-12,

Final Coordination (II), 15th

of March 2005, Department of Defense;

219. *** - G-8 Declaration on Non Proliferation of Weapons of Mass

Destruction, Chemical Disarmament, vol. 3, 2003, p. 20;

220. *** - History of Chemical Disarmament, în „Basic Facts”, Edition

2003, Organisation for the Prohibition of Chemical Weapons, The Hague, 2003, p.

11;

221. *** - Inventory of International Nonproliferation Organizations &

Regimes, Monterey Institute of International Studies, Center for Nonproliferation

Studies, http://cns.miis.edu/pubs/inven/pdfs/

222. *** - Istambul Summit Communiqué, Press Release (2004)096, 28

June 2004, http://www.nato.int;

223. *** - Jane’s Terrorism and Security Monitor, December 2006,

http://jtsm.janes.com;

224. *** - Mapping the Global Future, Report of the National Intelligence

Council's 2020 Project; http://www.foia.cia.gov/2020/2020.pdf;

225. *** - NATO’s Military Concept for Defence Against Terrorism,

http://www.nato.int/ims/docu/terrorism.htm;

Page 141: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

135

226. *** - Noile temeri ale Americii – un atac asupra centralelor nucleare

pe data de 4 iulie, Naţional, 14 mai 2002, p. 4;

227. *** - Prevenirea ameninţărilor transfrontaliere, http://www.sri.ro/

index.php?nav=profiluri&subnav=crima;

228. *** - Programul de asistenţă pentru implementarea Convenţiei

privind interzicerea armelor chimice, Secţiunea 4 – Substanţe chimice, p. 52 – 56,

http://www.iap.cwc.gov/ro/;

229. *** - Proliferation Security Initiative: Statement of Interdiction

Principles, The White House, Office of Press Secretary, Washington, September

4th

, 2003, http://www.state.gov/np/rls/fs/23764pf.htm;

230. *** - Raportul sesiunii a XV-a, Grupul de lucru al statelor părţi la

Convenţia cu privire la interzicerea perfecţionării, producţiei şi stocării armelor

bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi la distrugerea lor, Geneva, 28 iunie – 23

iulie 1999, document BWC/Ad Hoc Group/46 din 30 iulie 1999;

231. *** - Results. Organisation for the Profibition of Chemical Weapons,

http://www.opcw.org/ib/html/results.html;

232. *** - Rusia şi SUA evocă pericolul interceptării armelor de distrugere

în masă, Mediafax, 04.07.2005;

233. *** - States Parties to the Chemical Weapons Convention,

http://www.opcw.org/html/db/members.frameset.html;

234. ***, The Global Initiative to Combat Nuclear Terrorism, US

Departament of State, http://www.state.gov/t/isn/c18408.htm;

235. *** - Turkey to Host Anti-Nuke Terrorism Meeting,

http://www.todayszaman.com/tz-web.html;

2. INSTRUMENTE JURIDICE INTERNAȚIONALE,

EUROPENE ȘI NAȚIONALE

1. Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare, ratificat prin

Decretul nr. 21 din 30 ianuarie 1970, Buletinul Oficial al R.S. România, nr. 3 din

31 ianuarie 1970;

2. Protocolul privind interzicerea folosirii în război a gazelor asfixiante,

toxice sau similare și a mijloacelor bacteriologice de luptă, ratificat prin Decretul

nr. 3050 din 16 septembrie 1929, Moniotorul Oficial al României, nr. 218 din 1

octombrie 1929;

3. Convenția cu privire la interzicerea perfecționării, producției și

stocării armelor bacteriologice (biologice) și cu toxine și la distrugerea lor,

ratificată prin Decretul nr. 253 din 6 iulie 1979, Buletinul Oficial al R.S. România,

nr. 57 din 7 iulie 1979;

4. Convenția privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și

folosirii armelor chimice și distrugerea acestora, ratificată prin Legea nr. 125 din 9

decembrie 1994, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 și 356 bis din 22

decembrie 1994;

Page 142: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

136

5. Convenția privind infracțiunile și alte anumite acte săvârșite la bordul

aeronavelor, ratificată prin Decretul nr. 627 din 21 noiembrie 1973, Buletinul

Oficial al R.S. România, nr. 213 din 31 decembrie 1973;

6. Convenția pentru reprimarea capturării ilicite de aeronave, ratificată

prin Decretul nr. 143 din 19 aprilie 1972, Buletinul Oficial al R.S. România, nr. 49

din 9 mai 1972;

7. Convenția pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva

securității aviației civile, ratificată prin Decretul nr. 66 din 30 mai 1975, Buletinul

Oficial al R.S. România nr. 58 din 10 iunie 1975;

8. Protocolul cu privire la reprimarea actelor ilicite de violență în

aeroporturile destinate aviației civile internaționale, ratificat prin Legea nr. 133

din 29 iunie 1998, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 7 iulie

1998;

9. Convenția privind prevenirea și reprimarea infracțiunilor împotriva

persoanelor care se bucură de protecție internațională, inclusiv agenții

diplomatici, ratificată prin Decretul nr. 254 din 10 iulie 1978, Buletinul Oficial al

R.S. România, nr. 64 din 17 iulie 1978;

10. Convenția internațională împotriva luării de ostatici, ratificată prin

Decretul-lege nr. 111 din 30 martie 1990, Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 48 din 2 aprilie 1990;

11. Convenția privind reprimarea actelor ilicite indreptate împotriva

securității navigației maritime, ratificată prin Legea nr. 123 din 22 decembrie

1992, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 12 ianuarie 1993;

12. Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva

siguranței platformelor fixe situate pe platoul continental, ratificat prin Legea nr.

123 din 22 decembrie 1992, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 12

ianuarie 1993;

13. Convenția privind marcarea explozibililor plastici în scop de

detectare, ratificată prin Legea nr. 139 din 29 iunie 1998, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 249 din 6 iulie 1998;

14. Convenția internațională pentru reprimarea atentatelor teroriste cu

explozibili, ratificată prin Legea nr. 257 din 16 iunie 2004, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 551 din 21 iunie 2004;

15. Convenția internațională privind reprimarea finanțării terorismului,

ratificată prin Legea nr. 623 din 19 noiembrie 2002, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 852 din 26 noiembrie 2002;

16. Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare, ratificată

prin Legea nr. 78 din 8 noiembrie 1993, Monitorul Oficial al României nr. 265 din

15 noiembrie 1993;

17. Amendamentul la Convenţia privind protecţia fizică a materialelor

nucleare, ratificat prin Legea nr. 419 din 22 noiembrie 2006, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 1008 din 19 decembrie 2006;

Page 143: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

137

18. Convenția internațională pentru reprimarea actelor de terrorism

nuclear, ratificată prin Legea nr. 369 din 2 octombrie 2006, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 847 din 16 octombrie 2006;

19. Convenția europeană pentru reprimarea terorismului (CETS No. 090),

ratificată prin Legea nr. 19 din 28 februarie 1997, Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 34 din 4 martie 1997;

20. Protocolul de amendare a Convenției europene pentru reprimarea

terorismului, ratificat prin Legea nr. 366 din 15 septembrie 2004, Monitorul Oficial

al României, Partea I, nr. 913 din 7 octombrie 2004;

21. Convenția Consiliului Europei privind spălarea banilor, descoperirea,

sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii (CETS No. 141), ratificată prin

Legea nr. 263 din 15 mai 2002, Monitorul Oficial al României nr. 353 din 28 mai

2002;

22. Convenția Consiliului Europei privind spălarea banilor, descoperirea,

sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului

(CETS No. 198), ratificată prin Legea nr. 420 din 22 noiembrie 2006, Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 968 din 4 decembrie 2006;

23. Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (CETS

No. 196), ratificată prin Legea nr. 411 din 9 noiembrie 2006, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 949 din 24 noiembrie 2006;

24. Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene privind lupta împotriva

terorismului, Official Journal of the European Communities, 22.06.2002, EN,

p. L164/3 – L164/7;

25. Acord de cooperare între Ministerul de Interne al României şi

Ministerul de Interne al Republicii Italiene în lupta împotriva traficului ilicit de

substanţe stupefiante şi psihotrope şi împotriva criminalităţii organizate, încheiat

la Roma la 28 mai 1993, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 258 din 9 iunie

1993, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993;

26. Înţelegerea dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii India cu

privire la cooperarea în combaterea criminalităţii organizate, a terorismului

internaţional, a traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, precum şi a

altor activităţi ilegale, semnată la Bucureşti la 2 iunie 1994, aprobată prin

Hotărârea Guvernului nr. 550 din 12 august 1994, Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 272 din 27 septembrie 1994;

27. Memorandumul de înţelegere dintre Guvernul României şi Guvernul

Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord cu privire la colaborarea în

lupta împotriva crimei organizate şi traficului ilicit de droguri şi substanţe

psihotrope, semnat la Bucureşti la 14 noiembrie 1995, ratificat prin Legea nr. 148

din 24 iulie 1997, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 29 iulie

1997;

28. Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale

Germania cu privire la cooperarea în combaterea crimei organizate, precum şi a

terorismului şi a altor fapte penale de o gravitate deosebită, semnat la Bucureşti la

Page 144: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

138

15 octombrie 1996, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 80 din 15 martie 1997,

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 20 martie 1997;

29. Protocolul adițional la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul

Republicii Federale Germania cu privire la cooperarea în combaterea crimei

organizate, precum şi a terorismului şi a altor fapte penale de o gravitate

deosebită, semnat la Bucureşti la 15 octombrie 1996, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 80 din 15 martie 1997, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

48 din 20 martie 1997;

30. Acordul de cooperare în domeniul combaterii crimei organizate, a

terorismului şi a traficului ilicit de droguri dintre Guvernul României şi Guvernul

Republicii Ungare, semnat la Budapesta la 19 februarie 1997, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 271 din 9 iunie 1997, Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 124 din 18 iunie 1997;

31. Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze

privind cooperarea în domeniul afacerilor interne, semnat la Bucureşti la 21

februarie 1997, ratificat prin Legea nr. 147 din 24 iulie 1997, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 175 din 29 iulie 1997;

32. Acordul de cooperare dintre Guvernul României, Guvernul Republicii

Bulgaria şi Guvernul Republicii Turcia în domeniul luptei împotriva terorismului,

crimei organizate, traficului ilicit de substanţe stupefiante şi psihotrope, spălării

banilor, traficului de arme şi persoane şi altor infracţiuni grave, semnat la Antalya

la 16 aprilie 1998, ratificat prin Legea nr. 154 din 10 octombrie 1999, Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 14 octombrie 1999;

33. Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Federal al Austriei

privind cooperarea în combaterea crimei organizate internaţionale, a traficului

internaţional de droguri, a terorismului internaţional, precum şi în alte scopuri în

domeniul justiţiei penale, semnat la Bucureşti la 18 martie 1999, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 917 din 9 noiembrie 1999, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 557 din 15 noiembrie 1999;

34. Acord între Guvernul României şi Guvernul Haşemit al Iordaniei cu

privire la cooperarea în domeniul combaterii crimei organizate, a traficului ilicit

de stupefiante şi substanţe psihotrope, a terorismului, precum şi a altor activităţi

ilegale, semnat la Bucureşti la 17 septembrie 1999, ratificat prin Legea nr. 67 din

16 martie 2001, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 21 martie

2001;

35. Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republici Croaţia

privind cooperarea în combaterea terorismului, crimei organizate, a traficului

ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope şi a altor activităţi ilegale, semnat la

Zagreb la 30 septembrie 2000, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 703 din 19

iulie 2001, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 6 august 2001;

36. Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovenia

privind cooperarea în lupta împotriva crimei organizate, a traficului ilicit de

droguri, substanţe psihotrope şi precursori, terorismului şi altor infracţiuni grave,

Page 145: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

139

semnat la Bucureşti la 4 octombrie 2000, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

597 din 21 iunie 2001, Monitorul Oficial al României nr. 374 din 11 iulie 2001;

37. Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Polone

privind colaborarea în combaterea criminalităţii organizate, a terorismului şi a

altor categorii de infracţiuni, semnat la Varşovia la 11 iulie 2001, ratificat prin

Legea nr. 188 din 17 aprilie 2002, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278

din 25 aprilie 2002;

38. Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Armenia

privind colaborarea în combaterea criminalităţii, în special a formelor ei

organizate, semnat la Erevan la 31 octombrie 2001, ratificat prin Legea nr. 320 din

27 mai 2002, Monitorul Oficial al României, nr. 395 din 10 iunie 2002;

39. Acordul dintre România şi Republica Cehă privind cooperarea în

combaterea criminalităţii organizate, a traficului ilicit de stupefiante, substanţe

psihotrope şi precursori, a terorismului şi a altor infracţiuni grave, semnat la

Praga la 13 noiembrie 2001, ratificat prin Legea nr. 465 din 9 iulie 2002,

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 30 iulie 2002;

40. Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Albania cu

privire la cooperarea în domeniul combaterii terorismului, a crimei organizate, a

traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, precum şi a altor activităţi

ilegale, semnat la Bucureşti la 7 iunie 2002, ratificat prin Legea nr. 610 din 6

noiembrie 2002, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 14 noiembrie

2002;

41. Memorandumul de înţelegere dintre Ministerul Apărării Naţionale din

România şi Ministerul Apărării din Republica Bulgaria cu privire la protecţia

obiectivelor strategice şi a obiectivelor de importanţă deosebită din apropierea

frontierei comune împotriva actelor teroriste executate din aer, semnat la Sofia la

12 noiembrie 2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 13 din 9 ianuarie 2003,

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 6 februarie 2003;

42. Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria

privind cooperarea în combaterea criminalităţii organizate, a traficului ilicit de

stupefiante, substanţe psihotrope şi precursori, a terorismului şi a altor infracţiuni

grave, semnat la Sofia la 10 iulie 2002, ratificat prin Legea nr. 70 din 11 martie

2003, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 24 martie 2003;

43. Protocolul adiţional, semnat la Bucureşti la 30 august 2002 la

Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind

cooperarea în domeniul afacerilor interne, semnat la Bucureşti la 21 februarie

1997, ratificat prin Legea nr. 587 din 22 decembrie 2003, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 932 din 23 decembrie 2003;

44. Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Kazahstan

privind cooperarea în combaterea criminalităţii organizate, a traficului ilicit de

stupefiante, substanţe psihotrope şi precursori, a terorismului si a altor infracţiuni

grave, semnat la Astana la 9 septembrie 2003, ratificat prin Legea nr. 61 din 24

martie 2004, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 5 aprilie 2004;

Page 146: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

140

45. Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Macedonia

privind cooperarea în combaterea terorismului, crimei organizate, a traficului

ilicit de droguri, substanţe psihotrope şi precursori, precum şi a altor activităţi

ilegale, semnat la Bucureşti la 12 noiembrie 2003, ratificat prin Legea nr. 258 din

16 iunie 2004, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 25 iunie 2004;

46. Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Georgiei privind

cooperarea în combaterea terorismului, criminalităţii organizate, a traficului ilicit

de stupefiante, substanţe psihotrope şi precursori, precum şi altor infracţiuni

grave, semnat la Bucureşti la 14 mai 2004, ratificat prin Legea nr. 586 din 15

decembrie 2004, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2005;

47. Acordul dintre România şi Confederaţia Elveţiană privind cooperarea

în combaterea terorismului, criminalităţii organizate, a traficului ilicit de

stupefiante, substanţe psihotrope şi precursori, precum şi altor infracţiuni

transnaţionale, semnat la Bucureşti la 19 septembrie 2005, ratificat prin Legea nr.

30 din 22 martie 2006; Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 27

martie 2006;

48. Acord de cooperare dintre Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere

a Spălării Banilor din România şi procurorul de stat de pe lângă Tribunalul

Teritorial al Luxemburgului din Marele Ducat de Luxemburg privind cooperarea

şi schimbul de informaţii financiare în domeniul combaterii spălării banilor şi a

finanţării terorismului, semnat la Limassol – Republica Cipru, la 15 iunie 2006,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1180 din 6 septembrie 2006, Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 19 septembrie 2006;

49. Memorandum de înţelegere dintre Unitatea de Combatere a Spălării

Banilor (MOKAS) a Republicii Cipru şi Oficiul Naţional de Prevenire şi

Combatere a Spălării Banilor din România privind cooperarea în schimbul de

informaţii financiare având legătură cu spălarea banilor şi finanţarea

terorismului, semnat la Limassol la 15 iunie 2006, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1180 din 6 septembrie 2006, Monitorul Oficial al României, Partea

I, nr. 790 din 19 septembrie 2006;

50. Memorandum de înţelegere dintre autorităţile competente ale

României şi Principatului Liechtenstein privind cooperarea în schimbul de

informaţii financiare, având legătură cu spălarea banilor şi finanţarea

terorismului, semnat la Limassol la 15 iunie 2006, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1180 din 6 septembrie 2006, Monitorul Oficial al României, Partea

I, nr. 790 din 19 septembrie 2006;

51. Acord dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Indonezia

privind cooperarea în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate

transnaţionale, a terorismului şi a altor tipuri de infracţiuni, semnat la Bucureşti

la 10 iulie 2006, ratificat prin Legea nr. 68 din 22 martie 2007, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 232 din 4 aprilie 2007;

52. Memorandum de înţelegere între autorităţile competente din România

şi Israel privind cooperarea în schimbul de informaţii financiare având legătură

cu spălarea banilor şi finanţarea terorismului, semnat la Hamilton, Bermuda la 30

Page 147: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

141

mai 2007, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 818 din 25 iulie 2007, Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 2 august 2007;

53. Acordul dintre Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării

Banilor din România şi Financial Monitoring Federal Service din Federaţia Rusă

privind schimbul de informaţii în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor

şi finanţării actelor de terorism, semnat la Hamilton, Bermuda la 31 mai 2007,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 819 din 25 iulie 2007, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 522 din 2 august 2007;

54. Memorandum de înţelegere între Oficiul Naţional de Prevenire şi

Combatere a Spălării Banilor din România şi Agenţia de Combatere a

Criminalităţii Organizate Grave/Unitate de Informaţii Financiare (Serious

Organised Crime Agency/Financial Intelligence Unit) (UKFIU-SOCA) din Regatul

Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord privind cooperarea în schimbul de

informaţii financiare legate de spălarea banilor şi finanţarea terorismului, semnat

la Hamilton, Bermuda la 30 mai 2007, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 821

din 25 iulie 2007, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august

2007;

55. Memorandum de înţelegere între Oficiul Naţional de Prevenire şi

Combatere a Spălării Banilor şi Financial Crimes Enforcement Network privind

cooperarea în schimbul de informaţii având legătură cu spălarea banilor şi

finanţarea terorismului, semnat la Hamilton, Bermuda la 31 mai 2007, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 820 din 25 iulie 2007, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007;

56. Convenţie între România şi Spania privind cooperarea în lupta

împotriva criminalităţii, semnată la Madrid la 30 martie 2006, ratificată prin

Legea nr. 495 din 28 decembrie 2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

1051 din 29 decembrie 2006;

57. Acord dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Serbia

privind cooperarea în domeniul combaterii criminalității organizate, traficului

ilicit de stupefiante și a terorismului internațional, semnat la București la 5 iulie

2007, ratificat prin Legea nr. 17 din 21 februarie 2008, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 156 din 29 februarie 2008;

58. Memorandum de înțelegere dintre autoritățile competente ale

României şi Republicii Ungare privind cooperarea și schimbul de informații

financiare având legătură cu spălarea banilor și finanțarea terorismului, semnat

la Budapesta la 21 septembrie 2007, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1585

din 19 decembrie 2007, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 14

ianuarie 2008;

59. Constituția României, republicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003;

60. Strategia de securitate națională a României – 2001, Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 20 decembrie 2001;

61. Strategia de securitate națională a României – 2007,

http://www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf;

Page 148: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

142

62. Strategia nețională de prevenire și combatere a terorismului,

http://www.sri.ro/pdfuri/strategia.pdf;

63. Legea nr. 15 din 21 iunie 1968 Codul penal al României, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu

modificările și completările ulterioare;

64. Legea nr. 301 din 28 iunie 2004 – Codul Penal, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, cu rectificările publicate în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 12 aprilie 2005;

65. Legea nr. 193 din 13 mai 2003 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 111/1996 privind desfășurarea în siguranță a activităților nucleare,

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 20 mai 2003;

66. Legea nr. 56 din 16 aprilie 1997 pentru aplicarea prevederilor

Convenţiei privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor

chimice şi distrugerea acestora, republicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 116 din 10 februarie 2004;

67. Legea nr. 535 din 24 noiembrie 2004 pentru prevenirea și combaterea

terorismului, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1161 din 8 decembrie

2004;

68. Legea nr. 206 din 29 iunie 2005 privind punerea în aplicare a unor

sancțiuni internaționale, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 2

iulie 2005;

69. Legea nr. 481 din 8 noiembrie 2004 privind protecția civilă, Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 1094 din 24 noiembrie 2004, cu modificările și

completările ulterioare;

70. Legea nr. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea și

funcționarea Jandarmeriei Române, Monitorul Oficial al României, nr. 1175 din

13 decembrie 2004;

71. Lege privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de

Informații (proiect), http://www.gov.ro/obiective/signat/061026-org-func-sri.pdf;

72. Lege privind activitatea de informații, contrainformații și protecție

(proiect), http://www.gov.ro/obiective/signat/061026-activ-info-contrainfo.pdf;

73. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 153 din 21 noiembrie 2001

pentru aplicarea Rezoluției nr. 1373 din 28 septembrie 2001 a Consiliului de

Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind combaterea terorismului

internațional în ceea ce privește suprimarea finanțării terorismului și a sprijinirii

actelor teroriste, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 3 decembrie

2001, aprobată prin Legea nr. 131 din 18 martie 2002, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 195 din 21 marte 2002;

74. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21 din 15 aprile 2004 privind

Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, aprobată cu modificări prin Legea

nr. 15 din 28 februarie 2005, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 7

martie 2005;

Page 149: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

143

75. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30 din 25 aprilie 2007 privind

organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative,

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 15 din 14 februarie 2008, Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 127 din 19 februarie 2008;

76. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1 din 21 ianuarie 1999 privind

regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 1999, aprobată cu modificări prin Legea

nr. 453 din 1 noiembrie 2004, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1052 din

12 noiembrie 2004;

77. Hotărârea Guvernului nr. 1490 din 9 septembrie 2004 pentru

aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și a organigramei

Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 884 din 28 septembrie 2004, modificată prin Hotărârea Guvernului nr.

1514 din 29 noiembrie 2005, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1114 din

9 decembrie 2005 și prin Hotărârea Guvernului nr. 1648 din 22 noiembrie 2006,

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 968 din 4 decembrie 2006;

78. Hotărârea Guvernului nr. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea

Strategiei Ministerului Administrației și Internelor de realizare a ordinii și

siguranței publice, pentru creșterea siguranței cetățeanului și prevenirea

criminalității stradale, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 23

martie 2005;

79. Hotărțrea Guvernului nr. 547 din 9 iunie 2005 pentru aprobarea

Strategiei naționale de protecție civilă, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

600 din 12 iulie 2005;

80. Hotărârea Guvernului privind organizarea, funcționarea și

compunerea Centrului Național de Conducere a Acțiunilor de Ordine Publică

(proiect),

http://www.mira.gov.ro/Documente/Transparenta%20decizionala/PrHG%20CNC

AOP.pdf;

81. Decizia primului-ministru nr. 190 din 28 iunie 2007 privind

organizarea și funcționarea Cancelariei Primului-Ministru, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 449 din 3 iulie 2007;

82. Ordinul comun al ministrului sănătății și familiei nr. 856 din 23

noiembrie 2001, ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 112 din 12

martie 2002 și al președintelui Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților

Nucleare nr. 91 din 14 martie 2002 pentru aprobarea Normelor privind alimentele

și furajele contaminate radioactiv după un accident nuclear sau altă situație de

urgență radiologică, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 mai

2002;

83. Ordinul comun al al ministrului sănătăţii publice nr. 1805 din 29

decembrie 2006, al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi

pentru Siguranţa Alimentelor nr. 286 din 8 decembrie 2006 şi al preşedintelui

Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 314 din 6

Page 150: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

144

noiembrie 2006 privind aprobarea Instrucţiunilor referitoare la crearea cadrului

legal pentru aplicarea regulamentelor Consiliului şi Comisiei Europene

referitoare la stabilirea nivelurilor maxime admise de contaminare radioactivă a

produselor alimentare şi furajere, după un accident nuclear sau în caz de urgenţă

radiologică, la condiţiile speciale de export al produselor alimentare şi furajere,

ca urmare a unui accident nuclear sau ca urmare a altor situaţii de urgenţă

radiologică, precum şi la condiţiile care guvernează importurile produselor

agricole originare din alte ţări, ca urmare a accidentului de la centrala nuclearo-

electrică de la Cernobîl, Monitorul Oficial al României nr. 41 din 19 ianuarie

2007;

84. Ordinul ministrului sănătății nr. 883 din 16 august 2005 privind

aprobarea Metodologiei de alertă precoce și răspuns rapid în domeniul bolilor

transmisibile, http://www.stirimedicale.ro/stiri.php?cat=15&id=1974;

85. Ordinul președintelui Comisiei Naționale pentru Controlul

Activităților Nucleare nr. 85 din 28 martie 2006 pentru aprobarea Ghidului

privind protecția instalațiilor nucleare împotriva unui sabotaj din interior,

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 26 aprilie 2006;

86. Declarația Camerei Deputaților nr. 1 din 13 septembrie 2001,

Monitorul Oficial al României nr. 572 din 13 septembrie 2001;

87. Declarația – apel a Senatului nr. 2 din 13 septembrie 2001, Monitorul

Oficial al României nr. 572 din 13 septembrie 2001;

88. Hotărârea Parlamentului nr. 21 din 19 septembrie 2001 privind

participarea României, împreună cu statele membre ale NATO, la acțiunile de

combatere a terorismului internațional, Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 589 din 20 septembrie 2001;

NOTĂ: Actele normative care completează cadrul juridic al Sistemului

Național de Management al Situațiilor de Urgență sunt enumerate în Anexa nr. 4

3. LINK-URI INTERNET

1. http://www.presidency.ro;

2. http://www.cdep.ro;

3. http://www.gov.ro;

4. http://www.mira.gov.ro;

5. http://www.sri.ro;

6. http://www.mapn.ro;

7. http://www.mae.ro;

8. http://www.igsu.ro;

9. http://www.presamil.ro;

10. http://www.dgipi.ro;

11. http://legislatie.just.ro;

12. http://www.un.org;

13. http://www.nato.int;

Page 151: 59074941 Terorismul Cu Arme de Dist Rug Ere in Masa Rezumat

145

14. http://europa.eu;

15. http://www.opcw.org;

16. http://www.iaea.org;

17. http://cns.miis.edu;

18. http://www.sipri.org;

19. http://en.wikipedia.org;

20. http://www.janes.com;

21. http://www.esisc.org;

22. http://www.dhs.gov;

23. http://www.defense.gov;

24. http://www.state.gov;