DROGURI

I) INTRODUCERE;

„Însoţindu-ne încă din zorii umanităţii, drogul continuă să fascineze, să suscite interes, să reclame contramăsuri, dar să şi pună întrebări cărora nu li s-a răspuns deocamdată mulţumitor.”1

Una dintre cele mai importante noţiuni în ceea ce priveşte drogul, este însăşi definirea conceptului.

Din punct de vedere etimologic, drog, este un cuvânt de origine olandeză – droog.2

O primă definiţie a drogului, ce se regăseşte şi în Dicţionarul Explicativ Român este: „drogul reprezintă acea substanţă de origine vegetală, animală sau minerală, care se întrebuinţează la prepararea unor medicamente şi ca stupefiant”3.

Lato sensu, drogul a fost definit de către Jenică Drăgan ca fiind „orice substanţăutilizată în terapeutică, datorită unor proprietăţi curative, dar al cărei efect este câteodată, incert şi nociv pentru organismul uman”. Totuşi această definiţie este mult prea vagă, generalizând medicamentele.

Din punct de vedere farmacologic, drogul este substanţa utilizată de medicină şi a cărei administrare abuzivă (consum) poate crea dependenţă fizică şi/sau psihică ori tulburări grave ale activităţii mentale, percepţiei, comportamentului, cunoştinţei.

Sensul clasic al termenului este considerat a fi (definiţia dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii), „acea substanţă care, odată absorbită de un organism viu, poate modifica una sau mai multe funcţii ale acestuia”4.

În conformitate cu unele recomandări ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, substanţele sau clasele de substanţe psihoactive (drogurile) care produc asemenea modificări şi generează dependenţa, sunt următoarele: acoolul, opiaceele, derivatele

1 Jenică Drăgan, Aproape totul despre droguri, Ed. Militară, 1994, pg. 39;2 Natalia Drugescu, Medicină legală, Ed. Printech, 2001, pg. 81;3 Ion Suceavă (coord.), Îndrumar privind controlul vamal antidrog, Direcţia Generală a Vămilor, Ministerul Finanţelor, 1995, pg. 10;4 J. Drăgan, Aproape totul..., pg. 41;

1

cannabisului, sedativele şi hipnoticele, cocaina, halucinogenele, tutunul, solvenţii volatili, alte substanţe psihoactive şi substanţe din diferite clase, utilizate în asociere.5

Potrivit documentelor internaţionale, prin drog se înţelege „stupefiantele supuse controlului internaţional, prin Convenţia Unică privind Stupefiantele, din 1961 (tablourile I şi II)” şi „substanţele psihotrope al căror control internaţional este prevăzut de Convenţia privind Substanţele Psihotrope, încheiată în anul 1971 (tablourile I, II, III şi IV)”6.

Psihotrope sunt considerate toate substanţele de origine naturală (vegetală, animală ori minerală) sau de sinteză, susceptibile să modifice într-un mod oarecare activitatea psihicului şi comportamentului uman. „Ele acţionează direct asupra sistemului nervos central, influenţând inegal selectiv sau global, atât funcţiile psihice instinctive cât şi procesele mintale şi emoţionale.”7

În fabricarea anumitor droguri sunr folosite unele substanţe chimice, denumite precursori, ce sunt prevăzute în Tabelul IV din Legea nr. 143/ 2000. Precursorii sunt „substanţe chimice folosite în fabricarea ilicită a drogurilor, sărurile acestora precum ţi amestecurile ce conţina astfel de substanţe”8. Regimul juridic al acestor substanţe este reglementat de Legea nr. 300/ 2002.

Un aspect foarte important al conceptelor, în materia traficului şi consumului de droguri, îl reprezintă argoul. Această atenţie acordată în ultimul timp argoului se justifică pe deplin prin intensitatea cu care „toxicomanii de pretutindeni recurg la criptarea activităţilor prohibite ori blamabile”9.

Frecvent întâlnite în practică, aceste denumiri simbolice au un caracter nelimitat şi vor fi evidenţiate în Secţiunea a III-a a acestui capitol, la fiecare categorie de drog.

5 Organizaţia Mondială a Sănătăţii – Seria de rapoarte tehnice nr. 836/ 1993, pg. 6;6 J. Drăgan, Aproape totul..., pg. 41;7 Marian Bărbulescu, Emanoil Prodan, Ion Grigorescu, Prevenirea, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor la regimul stupefiantelor, Ed. Serviciul editorial şi cinematografic – Ministerul de Interne, 1979, pg. 105;8 art. 2 lit. a din Legea nr. 300/ 2002 publicată în M.Of. nr. 409/ 13 iunie 2002;9 Jenică Drăgan, Dicţionar de droguri, Ed. Naţional, 2000, pg. 6;

2

II. INFORMATII GENERALE:

II.1 ISTORIC

Tentaţia de a ajunge la stari de euforie isi are radacina in timpuri de mult apuse, chiar pe vremea dacilor si a romanilor se fumau anumite ierburi cu efecte afrodisiace si halucinogene (canepa indiana).

Drogurile sunt substanţe artificiale create de oamenii de stiinţă in anumite situaţii limită. Cauzele au fost de regulă războaiele. Efectele drogurilor erau "benefice" pentru armatele diverselor popoare care trebuiau sa reziste in regim de razboi, de multe ori fara hrana si fara apa. Asa au luat nastere substantele excitante - droguri in forma primara. Tot razboaiele au dus la dezastre umane. Astfel, in secolul al XVII-lea s-a descoperit morfina, un medicament care calma durerile provocate de rani. Cu timpul s-a realizat ca morfina administrata in mod repetat duce foarte repede la dependenta fizica si psihica. S-a cautat un inlocuitor si prin derivarea morfinei cu opium-ul s-a descoperit heroina, care intial se credea ca nu da dependenta asa de mare ca morfina. In realitate, dependenta de heroina este de sapte ori mai mare decat cea de morfina.

După primul război mondial, aceste substanţe au început să fie consumate în toataălumea. Până la sfarşitul anilor '30, ele erau legale. Comercializarea lor, in timp, a dus la profituri enorme scoase in afara legii, drogurile au devenit o sursa inestimabila pentru piata neagra. Flagelul comertului ilicit de stupefiante pornit din America de Sud si Orientul Mijlociu a cuprins intreaga planeta.

România, prin asezarea sa geografică este ţară de tranzit dinspre Orientul Mijlociu catre Europa de Vest. Ca orice tara de tranzit, in timp, a devenit si consumatoare.Vanzatorii de iluzii au dus standardul mortii albe si prin baruri, discoteci, case de tigani si chiar la colt de strada. Traficul de stupefiante a devenit cea mai rentabila afacere din Romania, castigandu-se astfel sume fabuloase.

Impactul a fost foarte mare in randul tinerilor care din curiozitate, teribilism sau solidaritate fata de anturaj, au inceput sa consume.

Societatea romaneasca a fost luata prin surprindere de acest flagel al drogurilor, ivindu-se astfel probleme foarte grave atat in justitie, cat si in lumea medicala. Reactiile stangace si intarziate ale autoritatilor au favorizat fenomenul toxicomaniei care a ajuns sa fie devastator. Ce poate fi mai trist si mai ingrijorator decat sa vezi

3

cum un copil de 13-14 ani, alearga innebunit dupa o doza de heroina? sau, cum o femeie insarcinata intrata in perioada de sevraj ii porunceste violent partenerului de viata sa-i prepare doza?; ce poate fi mai tragic decat sa vezi cum un prunc nevinovat se zbate in pantecele mamei sale, "cerand" portia de drog? Nimic nu poate fi mai deprimant decat locuinta ori cateva haine si un pat cu asternuturi invechite si arse, cateva cuie batute in perete, unde candva erau asezate tablouri (vandute mai apoi), o atmosfera infiorator de apasatoare. Locuinta unui toxicoman este gura iadului - anti-camera mortii totale

"unde viermele nu doarme... plansul si crasnirea dintilor".

Fenomenul toxicomaniei ia amploare pe zi ce trece. Desi dependentii de droguri sunt considerati niste delicventi, ei sunt in realitate oameni bolnavi, ajunsi in stare de iresponsabilitate pentru faptele lor. Incorsetati de suferinta, dispretuiti si marginalizati, se topesc incet, dar sigur. Se sting neintelesi de nimeni, sufletele lor zdrobite de durere, se zbat intre minciuna si adevar, intre zi si noapte. Pe ei nu-i poate ajuta nimeni. Nimeni in afara de Dumnezeu.

II.2 CLASIFICARE

În literatura de specialitate şi în practică există numeroase clasificări ale drogurilor, având la bază diferite criterii, cele mai cunoscute fiind: după efectul produs asupra SNC, după originea lor, după regimul juridic al substanţelor sau după dependenţa genrată.

A. Clasificarea drogurilor în funcţie de efectul asupra SNC, se consideră în general cea mai adecvată fiind cea utilizată în practică de organismele ONU, preliată şi de Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală – Interpol.

În conformitate cu acest criteriu, drogurile se clasifică astfel:

1. substanţe stimulente sau psihoanaleptice;2. substanţe depresoare sau psiholeptice;3. substanţe perturbatoare (halucinogene) sau psihodisleptice.

4

1. Stimulentele sunt substanţe care accelerează activitatea SNC. Din această categorie fac parte: frunzele arbustului de coca, crack-ul, khat-ul, amfetaminele, anorexigenele şi psihostimulenţii. Acestea se subclasifică în:10

→ stimulente ale veghii – amfetamina, cofeina, cocaina, cathina. În doze moderate acestea întreţin starea de veghe, cresc activitatea mintală şi crează o senzaţie de bine.→ stimulente ale umorii – substanţe ce îndepărtează starea depresivă.2. Depresoarele sunt substanţe care încetinesc activitatea SNC în general ele

având efecte analgezice şi sedative. Principalele substanţe ce fac parte din această categorie sunt: opiul şi derivaţii săi (morfina şi heroina), medicamente pe bază de opiu sau derivaţi ai acestuia, morfinice de sinteză, barbiturice, tranchilizante şi hipnoticele.

3. Halucinogenele sunt substanţe care perturbă activitatea SNC şi provoacă alterări ale percepţiei, temporale şi spaţiale. În fapt ele „deformează senzaţiile şi percepţiile celui care le utilizează”11. În această categorie sunt cuprinse: cannabisul, LSD 25, mescalina şi altele.

B. O altă clasificare a drogurilor este realizată în funcţie de originea produsului:

1. droguri naturale;2. droguri de semisinteză;3. droguri de sinteză (sintetice).

1. Drogurile naturale sunt cele obţinute direct din plante sau arbuşti: opiul şi opiaceele, cannabisul şi răşina acestuia, khat-ul, frunzele de coca şi derivaţii săi şi alte plante cu principii halucinogene.

2. Drogurile de semisinteză sunt cele realizate prin procedee chimice pornind de la o substanţă naturală extrasă dintr-un produs vegetal (heroina, LSD).

3. Drogurile de sinteză sunt elaborate în întregime prin sinteze chimice: metadona, mescalina, LSD 25, amfetamina, designer-drugs, ecstasy ori alte substanţe psihotrope obţinute în laboratoare clandestine. Tot în această categorie sunt incluşi şi „solvenţii volatili şi alte produse cu proprietăţi asemănătoare drogurilor”12. Tot droguri de sinteză sunt considerate mai multe produse ce sunt deturnate de la folosirea lor tradiţională, fiind totodată larg răspândite şi uşor de procurat. Acestea antrenează o puternică dependenţă psihică şi uneori fizică producând totodată şi fenomenul de toleranţă.

10 J. Drăgan, Dicţionar..., pg. 241;11 J. Drăgan, Dicţionar..., pg. 118;12 J. Drăgan, Aproape totul ..., pg. 40;

5

C. În funcţie de regimul juridic al substanţelor acestea se împart în două categorii:

1. substanţe a căror fabricare şi administrare sunt supuse controlului (morfina, barbituricele) – sunt folosite în tratamente medicale.

2. substanţe total interzise (LSD, heroină, ecstasy, cocaină).

D. Un alt criteriu important de clasificare, îl constituie dependenţa generată (clasificare de ordin medical). În funcţie de aceasta, drogurile se împart în trei categorii:

1. droguri ce creează dependenţă fizică;2. droguri ce creează dependenţă psihică;3. droguri ce creeată dependenţă mixtă – din această ultimă categorie fac parte

cele mai multe stupefiante.

E. Una dintre principalele clasificări este aceea statuată în dreptul internaţional conform căreia în funcţie de plasarea pe unul dintre cele două tablouri ale Convenţiei unice privind stupefiantele din anul 1961 şi respectiv patru tablouri din Convenţia privind substanţele psihotrope din anul 1971, drogurile se împart în stupefiante şi substanţe psihotrope.

Potrivit art. 1 lit. q şi r din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit şi a abuzului cu stupefiante şi substanţe psihotrope, semnată la Viena în 1988, această clasificare arbitrară este menţinută şi chiar întărită.

Pierre Deniker13 realizează o clasificare generală a psihotropelor în cadrul căreia grupele chimice sunt repartizate, pe tipuri de acţiune, astfel:

1. psiholeptice - hipnotice;- tranchiliznte şi sedative;- nemoleptice;- regulatoarele umorului.

2. psihoanaleptice - stimulentele stării de veghe;- antidepresoare stimulente ale umorului;

13 J. Drăgan, Dicţionar..., pg. 60;

6

- alte stimulente (drogurile cafeinice, cafea ceai, cola, maté, guarana, khat, tutun, camfor, etc).

3. psihodisleptice - halucinogene şi onirogene (mescalina)- stupefiantele (cocaina, heroina)- alcoolul şi derivaţii săi

F. În funcţie de modul de administrare (de consum) drogurile pot fi clasificate în: injectabile, ingerabile, de prizare, de masticare, de fumare, inhalare; unele se pot administra şi sub forma de supozitoare.14

II.3. CARACTERISTICI

Principalele categorii de droguri întâlnite în traficul ilicit.

Drogurile, aşa cum sunt ele definite reprezintă substanţe ori produse naturale, de sinteză sau de semisinteză, care consumate iraţional, atunci când nu constituie tratament in baza unei prescripţii medicale, conduc fără îndoială la o dependenţă sigură a consumatorului faţă de ele.

În toată lumea aceste substanţe sunt supuse unui regim strict, fiind supuse controlului internaţional.

Gama acestor substanţe este deosebit de largă, dar totuşi câteva dintre ele apar mai des decât altele in traficul ilicit.

Opiul sau opimul – este latexul uscat, obţinut prin incizarea capsulelor încă verzi ale macului opiaceu (Papaver somniferum). Are o culoare negricioasă, miros caracteristic şi gust amar. Aceste caracteristici îl fac uşor de identificat, iar mirosul specific şi pătrunzator permite depistarea drogului cu ajutorul câinilor special antrenaţi. De aceea în traficul ilicit se recurge la disimulare prin ambalarea opiului în cutii metalice închise ermetic, folii de plastic, pânză etc.15

14 J. Drăgan, Aproape totul ..., pg. 47;15 Jenică Drăgan, Dicţionar ..., pg. 190;

7

Opiul este folosit în medicină în doze mici, ca somnifer, clamant sau analgezic, având un conţinut de 10% morfină16.

Opiumul este în general fumat în pipe speciale şi în cazuri mai rare ingerat sau injectat.

Efectele dorite de consumatori deşi neplăcute pentru începători (greaţă, ameţeli, dureri de cap) sunt excitare trecătoare, euforie, senzaţia de bine şi indiferenţă. Aceste efecte durează 6 – 8 ore.

Efectele nocive sunt ameţeli, vărsături, cefalee, insomnie, probleme respiratorii precum şi alte disfuncţionalităţi organice putând genera decesul consumatorului în urma sincopei cardiace. Consumul de opiu generează toleranţă, dependenţă psihică şi fizică.

Morfina (etimologia cuvântului porneşte de la zeul somnului în mitologia romană, Morfeu) este principalul alcaloid al opiului fiind un analgezic puternic cu efect narcotic. Se prezintă sub forma unei pulberi albe, baj sau maronie cu gust amar , solubilă la umiditate. Este găsită sub formă de comprimate, soluţie (în doze injectabile) sau supozitoare.

„Morfina a fost utilizată pe scară largă ca medicament, având o puternică acţiune analgezică fiind un deprimant al centrului tuse şi al centrului respirator”17.

Morfina generează consumatorului o stare de bine, euforie, pasivitate şi amorţeală iar ca efecte nocive sunt asemănătoare cu cele ale opiului, putând genera moartea prin stop respirator.

Generează dependenţă psihică, fizică şi toleranţă. Cura de demorfinizare durează 6 luni – prin spitalizare.18

Heroina (smack, thunder, hell dust, big H, nose drops, brown sugar) este un

clorhidrat de diacetilmorfină, fiind un produs de semisinteză de culoare albă, cenuşie, 16 Jonas Hartelius, Narcotic drugs – laws, facts, arguments, Ed. Rikspolisstyrelsen, 1991, pg. 30;17 coord. Ion Suceavă, Îndrumar privind controlul vamal antidrog, Direcţia Generală a Vămilor, Ministerul Finanţelor, 1995, pg. 13;18 N. Drugescu, op. cit., pg. 82;

8

roz până la brun sau gri închis în funcţie de gradul de purificare. Întrodusă în medicină

în anul 1898 de firma Bayer, heroina s-a făcut cunoscută de la început ca un analgezic

puternic şi un remediu foarte eficace contra tusei, problemelor respiratorii ale

astmaticilor şi tuberculoşilor, folosindu-se de asemenea pentru dezintoxicarea

morfinomanilor. În comparaţie cu morfina este un drog mult mai puternic. Începând

cu 1920 în paralel cu abandonarea progresivă a heroinei în cadrul terapeuticii,

folosirea sa ca drog de abuz s-a extins rapid în SUA şi Europa19 la ora actuală fiind

fabricată în laboratoare clandestine. În procesul de producere este utilizată substanţa

chimică anhidrida-acetică fără de care obţinerea heroinei ar fi practic imposibilă20.

În funcţie de gradul de puritate se găsesc patru sortimente de heroină.

Heroina se prizează, inhalează (snifing) procedeu cunoscut sub numele de urmărind dragonul sau injectează pe cale sub-cutanată, intravenoasă sau intramusculară (cea mai raspândită formă de consum – injectarea în vena intensifica efectele si le face aproape instantanee, producând pentru moment o foarte mare placere).

Provoacă aceleaşi efecte ca opiu şi morfina, dar de o factură mult mai pronunţată, dependenţa foarte puternică fiind indusă rapid. Pe termen lung se pot constata tulburări organice importante precum hemoragii, pneumonii infecţioase, septicemie, hepatită virală. Datorită folosirii la comun a seringilor între toxicomani una din cele mai periculoase este infectarea cu HIV.

Intoxicaţia cronică apare după aproximativ 30 de administrări de doze terapeutice.21

Sindromul de sevraj este de asemenea chinuitor pentru heroinoman manifestându-se prin: hipersecreţie nazală, lacrimală, sudoripară, spasme şi dureri musculare, crampe abdominale, diaree, deshidratare intensă şi o puternică angoasă. Supradozarea sau folosirea unei doze de heroină de o puritate ridicată poate fi fatală consumatorului prin depresiune respiratorie marcantă, stare de şoc, comă.

19 I. Roibu, Al. Mircea, Flagelul drogurilor, Ed. Mirton, Timişoara, 1997, pg. 21;20 coord. Ion Suceavă, Îndrumar privind controlul vamal antidrog, pg. 15;21 N. Drugescu, op. cit., pg. 82;

9

Cocaina (pudră, zăpadă, "Albă ca zăpada", gheaţă, cristale, pietre) este un alcaloid extras din frunzele arbustului de coca (Erytroxylon coca) originar din America de Sud. Ea devine cunoscută în Europa în cursul anului 1857. Se găseşte sub formă cristlină, albă, inodoră, având un gust amar, greu solubilă în apă dar solubilă în alcool, eter, cloroform şi uleiuri grase.

Folosită secolul trecut pentru tratarea mai multor boli în special ca anestezic local astăzi utilizarea în scopuri terapeutice este limitată.

Ca stupefiant poate fi consumată sub diverse forme: frunzele de coca pot fi masticate sau atunci când se gaseşte sub formă de pudră ea poate fi inhalată, prizată sau injectată. Când cocaina este prizată pe nas, senzaţia de maximă intensitate apare la 15-30 de minute şi apoi scade rapid în intensitate, ceea ce înseamna că, pentru menţinerea efectului, la fiecare 20 de minute trebuie administrată o nouă doză.

Cocaina este căutată în special pentru efectul său excitant care înlătură simptomele oboselii şi creează foarte rapid o stare de euforie. Mai apar dorinţa de comunicare verbală sporită, creşterea încrederii în forţa fizică şi intelectuală.

Consumul generează agitaţie, instabilitate, tulburări de judecată, tahicardie, hipertensiune, hipertermie, midriază (dilatarea pupilelor), psihoză paranoidă22 şi poate provoca moartea prin stop cardiac, stop respirator sau accidente vasculare cerebrale.

Dependenţa psihică este puternică şi se instalează rapid, fiind mult mai dureros resimţită de cocainoman, decât dependenţa fizică.

Crack-ul (rock, caillou) poate fi definit ca o formă a cocainei sau un mod de consumare a ei (versiunea fast-food a cocainei). E întâlnit sub forma unor pietre de culoare albicioasă, bej sau brună. Determină toleranţă, dependenţă fizică şi psihică, supradozajul amplificând efectele nefaste şi putând provoca moartea.

Cannabis-ul este denumirea generică pentru produsele vegetale obţinute din cânepa de cultură (cannabis sativa) plantă ce conţine substanţe halucinogene (compusul psihoactiv principal este delta-9-tetrahidrocannabinol – THC). Astăzi cannabis-ul este produsul stupefiant cel mai utilizat în lume.

22 N. Drugescu, op. cit., pg. 83;

10

Din frunze şi inflorescenţe uscate şi tocate se obţine iarba de cannabis – marijuana (marihuana) – având aspectul tutunului sau ceaiului (conţine 1 – 12% THC). Ea poate fi fumată fie ca atare, fie amestecată cu tutun, sau utilizată ca decoct, fiind băută ca atare sau în amestec cu alcool.

Răşina de cannabis, obţinută prin presare, cunoscută sub numele de haşiş poate fi consumată prin ingerare sau se fumează în amestec cu tutun sub formă de joint (conţine 5 – 25% THC). Prin ingerare efectul este de 4-6 ori mai mic decât în cazul în care aceeaşi cantitate ar fi fumată.

Prin tratarea chimică a răşinei se obţine uleiul de cannabis (esenţă) – hash oil23 – având o concentraţie de până la 70% THC. Această substanţă nu este solubilă în apă ea putănd fi ingerată sau fumată.

Dozele de THC de peste 10 miligrame produc deseori halucinaţii. În doze mici acest drog produce euforie şi senzaţie de bine. În doze mari afectează percepţia timpului şi a realităţii şi puterea de reacţie. În exces produce senzaţia de dezorientare şi panică.

În cazul folosirii obişnuite şi repetate cannabisul provoacă anumite efecte nocive: alterarea anumitor celule, perturbarea memoriei, tahicardie, alterarea funcţiilor reproductive, afecţiuni oculare, afecţiuni bronho-pulmonare şi diminuarea rezistenţei imunitare.

Au fost înregistrate foarte rar cazuri de toleranţă generând doar o dependenţă psihică care este incontestabilă.24

LSD – dietilamida acidului lisergic – este cel mai puternic drog halucinogen cunoscut, acţiunea sa apărând la doze extrem de mici (3-6 mg). LSD-ul în stare pură se prezintă sub forma unui lichid incolor, inodor şi insipid25. Se găseşte în natură în cantităţi mici în unele plante sau se poate prepara în laborator prin semisinteză.

În traficul ilicit LSD-ul se prezintă sub forma unei pulberi de culoare alb-murdar, tablete sau capsule aperculate, de diferite mărimi şi culori.

23 Jonas Hartelius, op. cit., pg. 26;24 I. Roibu, Al. Mircea, op. cit., pg. 34;25 Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2002, pg. 623;

11

Se administrează în mod obişnuit pe cale orală prin îmbibarea ţesăturilor, hârtiei, dulciurilor (cel mai adesea bucăţilor de zahăr) sau sub formă de pilule; se poate şi injecta.

Acest drog produce stări de excitaţie, euforie, modificări mintale în sfera personalităţii, a percepţiei şi a cunoaşterii, consumatorul neputând face distincţie între real şi ireal, în timpul călătoriei ce poate dura până la 12 ore fiind considerat ca o „sursă de inspiraţie divină în practicile mistice de grup”26.

Pe termen lung consumatorii de LSD pot fi ainşi de boli mintale grave şi ireversibile.

Dezvoltă foarte rapid toleranţă provocând dependenţă psihică.27

Se constată o creştere a consumului în toată Europa.

Ecstasy este un drog sintetic (stimulent amfetaminic – MDMA – 3-4-methylenedioxymethamphetamine) din categoria halucinogenelor. 80% din producţia mondială de ecstasy este obţinută în laboratoarele clandestine din Olanda, Belgia şi, mai nou, Polonia, dintr-o serie de precursori chimici (safrol, isosafrol). Aceşti precursori intră în UE din Asia, tranzitând Europa de Est, inclusiv România, ţări în care au fost descoperite laboratoare clandestine de fabricare şi stocare a acestor precursori.28 El se prezintă sub formă de tablete fiind consumat pe cale orală. Consumul de ecstasy produce euforie, senzaţia de emoţii profunde şi în doze mari, halucinaţii.

În exces consumul de ecstasy conduce la distrugerea celulelor ce produc serotonină ce influenţează starea fizică şi psihică a individului, apetitul, durerea şi memorare. Poate provoca depresii şi psihoze29 precum şi deshidratare severă, crampe musculare, chiar blocaj renal30.

26 Jenică Drăgan, Dicţionar ..., pg. 143;27 I. Roibu, Al. Mircea, op. cit., pg. 36;28 ECSTASY: ROLLING ACROSS EUROPE, Strategic Europe/Asia/Africa Unit of the Office of International Intelligence - Drug Enforcement Agency (DEA) - www.dea.gov29 Jonas Hartelius, op. cit., pg. 36;30 National Institute on Drug Abuse (NIDA); Drug Enforcement Agency (DEA) - www.drugfreeamerica.org/Drug_Resource

12

III. CONSUMUL DE DROGURI

III. 1. DROGURILE IN SOCIETATE

III.1.1 Drogurile si familia

Odata ajunsi la varsta adolescentei, tinerii sunt foarte vulnerabili si usor de

influentat.Au impresia ca dragostea dispare si sunt gata sa primeasca alta in brate.Au o

atitudine diferita de parinti, si se vad deja pe picioarele lo.Vad fel de fel de oameni si

tot felul de personalitati. Varsta adolescentei este varsta celor mai mari ispite, una

dintre ele fiind aceea a drogurilor. Adolescentii ajung sa creada ca sunt negilijati si isi

gasesc refugiul si alinarea in droguri.

Atunci cand consuma, in mintea lor lumea se metamorfozeaza, acelas lucru se

intampla cu mentalitatea adolescentului. Nimic din aceste lucruri nu este bun si un

adolescent drogat nu este cu totul pierdut . Daca are vointa si curaj pote scapa de

dependenta dar dace se incapataneaza pote sfarsi tragic.

La adolescenta copii aud tot felul de lucruri : ca de acum trebuie sa-ti iei viata

in maini, trebuie sa fii responsabil si multe altele.Auzind toate acestea in sufletul se

zamisleste o teama care apasa constiinta adolescentului. Fiind presat isi gaseste

refugiul in droguri incepand sa consume. Cand consuma la inceput este vesel,

binedispus dar dupa astea mintea lui se intuneca. Sub un abis negru uita de familie,

focul dragostei se stinge, nu gandeste si nu constentiatizeaza nimic.In aceste momente

implicarea emotionala a familiei este inevitabila si trebuie sa fie mare. Adolescentul

trebuie adus la realitate dar nu izolat de societate. Atunci cand ratiune aeste

intunecata, persoana actioneaza fara judecata.Constiinta este zdruncinata de o furtuna

alba adusa de prafuri, drogatul accentuandu-si starea care este destul de rea.Sub

imperiul alb adolescentul cade secerat de tentatii fara drept de apel.

Cercul de prieteni influenteaza enorm, fiind ca daca tot grupul consuma, si tu te

vezi intr-un fel nevoit sa consumi in caz contrar vei fi exclus.Presiune grupului nu

13

poate fi evitata fiindca esti diferit daca nu faci la fel.Prietenii trebuie sa ni-i alegem cu

grija deoarece ei ne pot indeparta de familie, sub influenta lor nu ne manifestam

dragostea fata de familie, neglijand-o.

Pentru a pastra legatura dintre familie si copil, parintii trebuie sa se

imprieteneasca cu copii lor, sa le asculte problemele, sa-i sfatuiasca in asa fel incat

copii sa nu le ia ca pe niste comenzi.Cu vorbe blande si caldura parintii prezinta sfatul

si anumite consecinte.Trebuie sa le ridice moralul si sa le redea pofta de viata.

In Biblie Apostolul Pavel spunea ca ''Dragostea nu moare niciodata...''.Daca o

familie isi iubeste cu adevarat copilul va lupta cu toate puterile pentru a-l aduce pe

calea cea buna, va trebuie sa treaca peste toate obstacolele si sa lupte cu toate

fortele.Familia este cel mai important lucru din viata unui om si copii sunt sufleful

acelei familii. Daca acesti se pierd familia va fi aratata ca un tablou dezolant in alb si

negru. Copii sunt culoarea unei familii.

Drogul este o substanta sau un amestec de substante naturale si sintetice avand

o actiune psihopata, ca un sedativ asupra sistemului nervos central.De-a lungul

timpului omul a incercat sa trateze raul, sa fuga de ocupatii, sa aiba o perceptie

mistica si sa aiba exterianta sacrului, experienta creata de el insusi cu ajutorul

drogului. Cert este ca la inceput drogurile au un efect pozitiv, pentru individ, de

stimulare a curiozitatii, de indepartare a fricii si foamei. Consumul regulat de droguri

si intoxicatia cronica determina farmacodependenta.

Familia trebuie sa faca tot posibilul sa evite acest lucru.Aceasta actiune nu se

realizeaza prin violenta ci prin sfaturi, cum am mai spus.Pentu a impidica dependenta

familia trebuie sa afle din timp si sa-si impidice odrasla sa mai consume.Drogurile

sunt foarte periculoase. De la halucinatii, teama si panica acestea pot produce boli de

inima si ale sistemului nervos, iar la o doza mai mare chiar moartea.Drogurile pot

intervenii in viata adolescentilor in situatii de criza. Cand sunt suparati, tristi,

dezamagiti in dragoste, acestea ii pot inveseli.Dar pentru cat timp ?

14

Daca o familie isi obliga copilul sa renunte, acesta va vedea in familie un

dusman.Prin aceasta afirmatie nu vreau sa spun ca adolescentii ar trebui lasati in voia

sortii, ci tratati cu afectiune si cu dragoste, un adolescent trebuie sa vada in familie

nist prieteni buni. Fiecare mama poarta o responsabilitate foarte mare, fiindca ea da

viata copilului, il educa. Trebuie sa stie sa-l formeze, sa-l puna pe drumul cel bun, in

caz contrar aceasta va da socoteala in fata lui Dumnezeu.

Sub efectul drogurilor copilul nu se mai simte protejat, se simte marginalizatsi

crede ca nimeni nu-l iubeste.In mintea lui totul este in ceata, lumea ia alte forme, ceea

ce pe el il sperie. Refuza ajutorul si devine ca un nou nascut care habar nu are pe ce

lume traieste.

In aceasta situatie familia este distrusa, dar cu ultimele puteri trebuie sa lupte

sa-si salveze copilul. Intre familie si copil trebuie sa existe armonie si familia sa faca

tot posibilul, chiar si imposibilul.Nu va lasa ca legatura de iubire sa fie rupta.

Adolescentul trebuie sa aiba vointa.

Putini oameni isi dau seama cat e de important sa tii copii aproape de familie,

dupa ce se maturizeaza, sa-i ocrotesti, dar sa nu le invadezi intimitatea. Acest lucru ar

putea duce la o posibila razbunare, aceea de a droga in scopul de a face rau familiei,

dar nu-si dau seama ca isi fac rau lor.

Drogul reprezinta o probelma sociala, generand : sasacie, hotie, santaj, coruptie

si multe altele. Drogurile iti taie zborul. Un vechi proverb chinezesc spunea :

''Daca vrei sa zbori ca un fluture, nu te zbate ca un cocos''.Un adolescent este ca un

fluture iesit din cocon si pentru a-si arata frumusetea nu trebuie sa se distruga. Niciun

adolescent nu are dreptul sa se drogheze, atentand la viata sa.Din ce in ce mai multi

liceeni si studenti cad prada drogurilor iar in unele cazuri familia este neputicioasa.

Decizia de a consuma sau nu droguri ii apartine fiecaruia dintre noi, insa inainte

de a lua prima doza individul trebuie sa constientizeze riscurile la care se expune pe

termen lung.

15

In aceasta lume plina de greutati familia este cea care, prin intelegere,

incredere, respect si iubire reciproca, reusete sa depasasca, ea fiind totodata lucrul de

pe aceasta lume pentru care viata capata un sens, si un lucru pentru care merita sa

mori si sa traiesti.

Este foarte probabil ca tinerii consumatori de droguri sa provina din familii cu

interactiune deficitara, in care crizele sunt manifestari frecvente, iar atitudinile

parintilor si comportamentul cu rol modelator al tertilor sprijina consumul si/sau

abuzul de alcool, tutun, drog.

De asemenea, tinerii sunt expusi unor riscuri crescute pentru consumul de drog

daca provin din familii cu membrii ce au experimentat sau sunt dependenti de drog

sau in care parintii consuma bauturi sau droguri tari, fie in ideea

recrearii, fie ca modalitate de solutionare a unor probleme (Kandel,

1980, apud Tihan si colab., 2003, p. 96).

Un studiu realizat de Mills si Noyest (1984) pe un esantion de peste 34000 de

baieti si fete din clasele a opta, a zecea, respectiv a douasprezecea din Maryland a

relevat faptul ca disponibilitatea de a cheltui banii este semnificativ corelata cu nivelul

consumului de droguri. Elevii care cheltuie mai multi bani tind sa fie in mai mare

masura consumatori de droguri.

Lipsa caldurii si a apropierii dintre parinti si copii induc situatii cu risc crescut

pentru abuzul de drog; tinerii care sunt in mod frecvent criticati, ridiculizati,

minimalizati sau pur si simplu ignorati si care nu pot primi sprijinul emotional din

partea familiei, se orienteaza spre indivizi sau grupuri din afara familiei.

III.1.2. Cauze si efecte ale consumului de droguri in societate

16

Drogurile constituie o problema îngrozitoare a carei seriozitate devine cu

fiecare zi mai vizibila. Problemele produse de abuzul de droguri si de traficul ilegal

sunt printre cele mai grave probleme cu care se confrunta lumea de astazi, amenintând

generatiile viitoare, si în acest fel viitorul vietii. Toate drogurile sunt periculoase si

produc modificari fizice si psihologice celor care recurg la ele. Folosirea prelungita a

drogului mareste considerabil aceste efecte daunatoare si duce la dependenta. Oamenii

iau droguri din diverse motive, între care dorinta de a evada din realitate, de a se

adapta dorintei cotidiene sau de a fi acceptati de ceilalti.

Din punct de vedere juridic acestei probleme i se acorda o deosebita atentie,

traficul ilicit de droguri fiind una dintre infractiunile cuprinse in rândul crimelor si

delictelor contra sanatatii publice, iar pedeapsa savârsirii unei astfel de infractiuni este

comparabila cu pedeapsa aplicata savârsirii unui omor.

Se spune ca abuzul de droguri este o crima fara victime deoarece îl afecteaza doar pe

cel care le consuma. Comertul cu droguri este un mijloc prin care cei saraci pot

câstiga bani, dar realitatea este ca cei mai multi dintre acesti traficanti devin ei insisi

victime ale drogului, si în acest caz banii pe care îi câstiga nu-i pot ajuta nici pe ei,

nici familiile lor ; de abia le sustin viciul. Fiecare individ care vinde droguri pe strada

este ultima veriga dintr-un lant de activitate criminala, care distruge vieti. Schimbarile

produse de traficanti sunt evidente in faradelegile de tot felul ale strazii : furturi,

incendieri, asasinate, etc.

Cu totii suntem afectati într-un fel sau altul de traficul de droguri. Amploarea

problemei actuale a narcoticelor depaseste preocuparile fortelor de ordine si ale lumii

medicale, constituind o amenintare pentru ordinea economica si sociala a lumii. Un

lucru alarmant este vârsta din ce în ce mai frageda a tinerilor care încep sa consume

droguri.

Cred ca fiecare persoana capabila sa faca distinctie între rau si bine , a auzit cel putin o

data în viata de droguri, si în contradictie cu faptul ca albul, este de obicei o culoare a

17

puritatii , au asimilat acest cuvânt cu cel de moarte , sinucidere, trairea în prezent a

viitorului. Plecând de la nivel social vom observa ca problema drogurilor nu se

localizeaza cu preponderenta în cadrul unei anumite categorii sociale, deci, nu putem

numi drogul ca fiind un virus, cauzat de anumiti factori biologici dezvoltati datorita

saraciei. În cadrul societatii noastre problematica drogurilor ocupa o din ce în ce mai

mare amploare, iar cei mai afectati fiind tinerii si familiile acestora.

Fenomenul se raspândeste fulgerator în lume , prin imitatie , dar si în semn de protest.

Motivele pentru care oamenii se îndreapta spre narcotice sunt din cele mai diverse.

Uneori începutul poate fi facut prin prescrierea în scopuri terapeutice a unui somnifer

sau a unei substante psihotope. Pentru majoritatea toxicomanilor , la început a fost

vorba de cautarea unei placeri sau de dorinta de a se identifica cu un grup în care

gradul era ridicat la rangul de zeu. Presiunea grupului , curiozitatea, ignoranta ,

modificarea structurilor sociale , urbanizarea si somajul sunt tot atâtia factori care pot

declansa ireparabiul. Pentru un individ care se simte izolat în familie , într-un grup sau

în comunitate , drogul poate constitui un refugiu temporar si tragic. Exodul catre

lumea oraselor , în cautarea unei vieti mai bune si mai usoare sfârseste uneori în

faradelegea drogurilor. Administrarea regulata si repetata de droguri adapteaza

organismul atât de bine , încat privarea de drog devine o suferinta , cu simptome

dureroase , grave si uneori mortale. În acest caz apare dependenta fizica de narcotice.

Într-un cadru legal, drogurile, sunt utilizate ca medicamente cu acţiune asupra

sistemului nervos, unele fiind încă prescrise cu succes împotriva durerii şi în unele

boli mintale. De exemplu, morfina este încă medicamentul cel mai eficace împotriva

durerilor puternice.

Într-adevăr, drogurile sunt în primul rând medicamente, dar dacă subiectul nu

este bolnav, dacă sunt utilizate în doză puternică sau dacă sunt amestecate cu alte

medicamente sau cu alcool, aceste produse schimbă comportamentul obişnuit al

omului. Astfel toxicomanii care îşi injectează sau inhalează morfină, spre exemplu,

18

caută o senzaţie de plăcere puternică de scurtă durată, care va fi urmată de o lungă

perioadă de linişte şi uneori somn.

Efectele scontate ale drogurilor sunt de trei feluri:

excitaţie psihologică, veselie, sentimentul de tensiune psihică şi uneori reacţii

violente. Ele accelerează activitatea sistemului nervos central (SNC). Din această

categorie de droguri stimulente fac parte: cocaina, amfetaminele, crack-ul ş.a.

calm psihologic, relaxare psihică sau somnolenţă. Drogurile incetinesc

activitatae SNC. Din această categorie de droguri, numite sedative sau depresoare, fac

parte: opiul şi derivaţii săi (morfina şi heroina), barbituricele, tranchilizantele,

hipnoticele ş.a.

modificarea percepţiei, senzaţii auditive, vizuale şi olfactive. Aceste droguri

perturbă activitatea SNC, din acest motiv numindu-se halucinogene sau delirogene

(atunci când tulbură raţiunea, pornindu-se de la senzaţiile proprii). De exemplu: LSD,

cannabis, mescalina ş.a.

Cele mai importante efecte nocive ale drogurilor sunt:

Dependenţa;

Efectele toxice asupra organismului.

La aceste aspecte se ajunge de cele mai multe ori datorită abuzului de droguri,

expresie ce desemnează „auto-administrarea repetată de droguri în scopuri

nemedicale”31.

„Dependenţa sau toxicomania este o stare de intoxicaţie cronică, caracterizată

prin necesitatea constrângătoare de folosire a unor substanţe medicamentoase sau

toxice”32.

31 Ioan Roibu, Al. Mircea, op. cit., pg. 7;32 Valentin Stroescu, Farmacologie, Ed. All, Bucureşti, 1999, pg. 38-39;

19

Se poate spune că „toxicomaniile sunt sinucideri lente, fără intenţie sau

accidente prin supradoză”.33

Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte toxicomania ca fiind „pierderea

libertăţii de a se abţine de la toxic”34. Ea se caracterizează prin patru stări definitorii:

dependenţa psihică – necesitatea de ordin psihologic de a folosi un anumit drog;

toleranţa – diminuarea progresivă a efectului la repetarea administrării rezultând

necesitatea creşterii dozei pentru a se obţine efectul scontat;

dependenţa fizică – constă în necesitatea de a continua folosirea substanţei

respective pentru a evita tulburările, uneori grave, ce apar la întreruperea administrării

şi sunt cunoscute sub denumirea de „sindrom de abstinenţă” sau „sevraj”;

psihotoxicitatea – se manifestă prin tulburări de comportament, uneori cu

caracter psihotic. Acestea apar în condiţiile folosirii îndelungate şi abuzive de doze

mari de produse stupefiante (cocaină, amfetamine, ş.a.)

Astfel, dependenţa psihică sau fizică faţă de anumite droguri, cu care se

confruntă orice toxicoman, este o formă de consum voluntar, abuziv, periodic sau

cronic a substanţelor dependogene, fără a avea la bază o motivaţie medicală.

Dependenţa psihică, considerata mai periculoasă decât cea fizică, este definită

ca o stare psihică, particulară, manifestată prin dorinţa imperioasă şi irezistibilă a

subiectului de a continua utilizarea drogului şi de a înlătura disconfortul psihic.

Dependenţa psihică se manifestă printr-o nevoie irezistibilă de a folosi acel mijloc,

care este drogul, pentru a influenşa, a schimba sau a controla dispoziţia sufletească,

sentimentele sau chiar conştiinţa de sine. Ea poate fi însoţită sau nu de dependenţa

fizică şi toleranţă.

Dependenţa fizică sau adicţia, este tot rezultatul administrării îndelungate a unui

drog, manifestându-se, de îndată, la reducerea dozelor sau întreruperea completă a

administrării drogului, situaţii ce vor genera o serie de manifestari fizice, care îmbracă

33 N. Drugescu, op. cit., pg. 74;34 J. Drăgan, Aproape totul..., pg. 161;

20

aspectul sindromului specific toxicomanilor, sevrajul. Acesta, în ceea ce priveşte

anumite droguri, este nespus de greu de suportat de organism.

Modul de manifestare al dependenţei fizice, respectiv al sindromului de sevraj,

diferă in funcţie de drog, atât în ceea ce priveşte natura simptomelor, cât şi intensitatea

acestora. Astfel că este mai accentuată la opiacee sau la barbiturice, dar mai moderată,

putând chiar să lipsească la formele de dependenţă create de celelalte droguri.

Riscul instalării farmacodependenţei la un individ rezultă întotdeauna din

acţiunea conjugată a trei factori, aşa cum precizează Organizaţia Mondială a Sănătăţii,

încă din 197335:

particularităţile personale ale subiectului;

natura mediului social-cultural general şi imediat;

proprietăţile farmacologice ale substanţei în cauză în corelaţie cu cantitatea

consumată, frecvenţa utilizării şi modul de utilizare (ingerare, inhalare, injectare

subcutanată sau intravenoasă).

S-a constatat, de asemenea, existenţa unei dependenţe naturale care nu a fost

dobândită în mod voit (ori accidental) pe parcursul vieţii individului. Această

dependenţă survine odată cu naşterea individului, în cazul în care mama sa este

toxicomană. Ei sunt dependenţi, chiar înainte de a se naşte, riscând să decedeze sau să

prezinte grave malformaţii, întrucât mama a consumat droguri pe durata sarcinii.

Un alt tip de dependenţă cu care se confruntă toxicomanul este dependenţa

încrucişată ce se manifestă atunci când două sau mai multe droguri utilizează acelaşi

sistem enzimatic şi corpul nu poate face distincţie între ele. Ea reprezintă capacitatea

unui anumit drog de a putea preveni apariţia sevrajului. Acest tip de dependenţă poate

fi partţială sau completă. O asemenea calitate deosebită o are metadona ce are spectrul

cel mai larg de acţiune ca suplinitor.

35 J. Drăgan, Aproape totul..., pg. 162;

21

În general, consumatorii de droguri prezintă un anumit tip de dependenţă:

dependenţa de tip morfinic, dependenţa de tip cannabis, dependenţa de tip cocainic,

dependenţa de tip anfetaminic ş.a. (excepţie face cazul politoxicomaniei).

Politoxicomania ca fenomen se manifestă în trei modrui:36

toxicomanul trece de la un drog la altul atunci când drogul utilizat cu predilecţie

este greu de procurat sau din alte motive;

în alte cazuri, consumatorii iau mai multe droguri simultan pentru a obţine

satisfacţii depline sau pentru a înlătura efectele neplăcute ale unei substanţe (se

asociază frecvent cocaina cu heroina, amfetamina şi metamfetamina cu barbituricele,

etc);

trecerea succesivă de la droguri mai slabe la droguri mai puternice (de cele mai

multe ori se ajunge la heroină).

O altă problemă cu care se confruntă consumatorul de droguri este aceea a

efectelor nocive pe care aceste substanţe le au asupra organismului. Stupefiantele au

efecte toxice asupra sistemului nervos, inimii, plămânilor, rinichilor, dintre care unele

pot fi din cele mai grave (intoxicaţia cu alcool, coma etilică sau supradoza cu heroină).

Aceste efecte sunt deseori ireversibile.

Consecinţele nefaste ale drogurilor sunt multiple şi modul în care produc

moartea, pare a fi de cele mai multe ori natural: stop cardiac, stop respirator, ş.a.

Un alt pericol cu care se confruntă toxicomanul este acela al infecţiilor. „Este

acum n mod cert stabilit faptul că între abuzul de droguri şi aşa-numitele epidemii de

seringă există o legătură de tipul cauză-efect”37.

Toxicomanii ce îşi administrează drogul prin injectare se expun la contaminarea

cu numeroase maladii (hepatită B), intoxicaţii cu substanţe folosite pentru diluarea

heroinei, ori riscă să contacteze Sindromul imunodeficienţei dobândit (HIV). S-a

constatat că la 100 de victime SIDA, 10-15 persoane au fost s-au sunt toxicomane.

36 J. Drăgan, Aproape totul..., pg. 164;37 J. Drăgan, Aproape totul..., pg. 179;

22

Într-un studiu realizat în 1994, s-a constatat că 41% din cazurile SIDA înregistrate în

statele Uniunii Europene sunt legate de toxicomanie.38

Un alt efecta al consumului de droguri este diminuarea fertilităţii, ceea ce duce

la o îmbătrânire prematură a populaţiei. Totodată consumul de droguri în timpul

gravidităţii provoacă asupra fetusului, mutaţii genetice, grave depresiuni respiratorii,

comă sau chiar moarte.

O problemă cu care se confruntă întreaga societate şi nu doar toxicomanul este

numărul foarte mare al sinuciderilor ce sunt determinate de acest flagel.

„În ceea ce priveşte mortalitatea, această are dimensiuni mult mai mari în cazul

toxicomanilor, fie ca urmare a supradozelor sau a efectelor nefaste ale acestor

substanţe în timp, fie ca urmare a îmbolnăvirii cu SIDA cauzată de folosirea unor ace

de seringă infestate”.39

Acest fenomen este deosebit de îngrijorător şi în perspectiva anilor viitori,

necunoscându-i-se adevăratele dimensiuni datorită faptului că nu există o statistică

clară şi precisă a numărului celor decedaţi din cauza drogurilor.

III.1.3. Consumul de droguri la nivelul intregii tari

Consumul de droguri in Romania, in special de heroina si ecstasy, va incepe sa

ia amploare, iar criminalitatea legata de acest fenomen pare in crestere, afirma un

raport finalizat la finele anului 2008 Departamentului de Stat referitor la strategia

internationala pentru controlul narcoticelor.

Potrivit documentului, Romania nu este o sursa majora de droguri ilicite, ci serveste

ca tara de tranzit pentru narcotice, aflata pe ruta consacrata a Balcanilor de Nord, care

este folosita pentru transportul derivatelor opiacee - precum opiu, baza de morfina si

38 I. Roibu, Al. Mircea, op. cit., pg. 68;39 I. Roibu, Al. Mircea, op. cit., pg. 67;

23

heroina - din Afganistan catre Europa Centrala si de Vest.

Pe de alta parte, Romania se afla pe o ruta - aflata in plina dezvoltare - folosita pentru

tranzitul drogurilor sintetice dinspre vestul si nordul Europei catre Est. In Romania au

inceput recent sa fie produse mici cantitati de amfetamine si tara este folosita, de

asemenea, ca punct de tranzit pentru cocaina sud-americana destinata Europei de Vest,

in special prin portul Constanta.

Raportul noteaza, de asemenea, ca in 2007 in Romania s-au facut cateva capturi

majore de droguri si mentioneaza eforturile de a implementa strategia nationala

antidrog pentru 2005-2008.

Ruta consacrata. Heroina si opiul din Afganistan ajung in Turcia si Bulgaria,

apoi in Romania, si de aici catre Europa Centrala si de Vest. Romania se afla pe ruta

Balcanilor de Nord si este, prin urmare, o tara de tranzit pentru narcotice avand ca

punct de origine Asia de Sud-Vest. Narcoticele ilicite din Afganistan intra in Romania

atat prin nord si est, cat si pe la granita sudica, cu Bulgaria. Pentru transportul terestru

se recurge atat la vehicule de marfa, cat si la cele de pasageri. Totusi, drogurile, in

primul rand heroina, sunt aduse in tara prin portul Constanta - la bordul unor nave

comerciale - si pe la granita cu Republica Moldova, dar sunt introduse si prin

aeroporturile internationale ale tarii. Odata ajunse in Romania, drogurile sunt dirijate

fie catre nord-vest, prin Ungaria, fie spre vest, prin Serbia. Politia estimeaza ca 80%

din drogurile care intra in Romania ajung in Europa de Vest. O noua ruta. Romania se

afla, de asemenea, pe o ruta de tranzit aflata in plina dezvoltare care merge in sens

invers, dinspre Europa Occidentala si de Nord catre Est. O mare cantitate din

substantele chimice precursoare tranziteaza Romania dinspre tarile Europei de Vest

catre Turcia. Romania nu este un producator semnificativ de narcotice ilicite, spune

raportul. Totusi, exista o mica productie interna de amfetamine. Rol de depozitare.

Romania capata un rol din ce in ce mai mare ca loc de depozitare a drogurilor ilicite

24

inainte ca ele sa fie transportate catre alte tari europene. Consumul de narcotice in

Romania a fost pana acum scazut, dar situatia pare sa se schimbe incet-incet.

Guvernul roman a devenit din ce in ce mai ingrijorat in legatura cu consumul intern de

droguri, noteaza raportul. Heroina si marijuana sunt principalele droguri consumate in

Romania, dar totusi se inregistreaza o crestere a folosirii unor droguri sintetice precum

Ecstasy in randul unor segmente ale tinerilor.

Oficialii prognozeaza, de asemenea, o crestere a consumului intern de heroina.

Raportul pune in legatura aceste fenomene de crestere a consumului cu o sporire a

veniturilor pe care le au la dispozitie tinerii romani.

Despre capturi putem spune ca in primul semestru al anului 2007 autoritatile

romane au confiscat 165,78 kilograme de droguri ilicite, intre care 117,65 kilograme

de heroina, 45 de kilograme de cocaina, 38,02 kilograme de canabis, 3,31 kilograme

de hasis si 18.559 de pastile de amfetamina si derivate ale acesteia.

In aceeasi perioada, au fost anchetate 2.674 de persoane pentru trafic, posesie si

consum de droguri, ceea ce a reprezentat o crestere de 136,84% comparativ cu aceeasi

perioada a anului trecut. Au fost puse sub acuzare 393 de persoane, iar 246 au fost

plasate in arest preverntiv. Justitia romana a condamnat 328 de indivizi, dintre care

313 au primit sentinte cu inchisoare.

Coruptia ramane o problema serioasa in cadrul guvernului roman, inclusiv in

domeniul judiciar si al aplicarii legii, potrivit raportului, care nu dezvolta aceasta

afirmatie, ci, dimpotriva, aduce elemente care arata determinarea autoritatilor romane

de a lupta impotriva acestui fenomen.

Astfel, arata raportul, codul etic al politistilor prevede reguli stricte pentru

comportamentul profesional al fortelor care aplica legea si descurajeaza coruptia,

folosirea fortei, tortura si comportamentul neconform cu legea. In plus, guvernul a

creat o comisie permanenta in cadrul Ministerului Internelor si Reformelor

25

Administrative pentru a monitoriza respectarea codului etic. De asemenea, unitatea

anticoruptiedin cadrul MIRA (Ministerul Internelor si Reformei Administrative) a

intreprins cateva operatiuni interne sub acoperire vizandu-i pe politisti.

Ca politica guvernamentala, Romania nu incurajeaza si nu faciliteaza

producerea sau distributia ilicita de narcotice, droguri sau alte susbstante psihotrope si

nici spalarea veniturilor de pe urma tranzactiilor ilicite cu droguri, afirma raportul.

Oficialii romani de rang inalt nu sunt implicati, nu incurajeaza si nu faciliteaza

producerea sau distribuirea ilicita de substante sau droguri periculoase sau spalarea de

bani provenind din tranzactii ilegale, adauga documentul.

Ca si masuri mentionam ca au fost initiate aproximativ 870 de programe de

prevenire, in primul semestru al anului 2007, inclusiv programe impotriva consumului

de droguri destinate familiilor, scolilor sau comunitatilor. Programele de dezintoxicare

se desfasoara prin intermediul spitalelor, dar tratamentele sunt limitate sever. Aceste

programe sunt insa impiedicate de lipsa de resurse si de personal cu o pregatire

adecvata.

Din punct de vedere al banilor se cunoaste ca in 2006, SUA au acordat

Romaniei asistenta in valoare de 1.724.000 de dolari pentru a-si devolta capacitatile

impotriva infractiunilor cibernetice si a drogurilor, pentru a-si reforma sistemul penal,

a combate criminalitatea si coruptia. In 2007, ajutorul american s-a ridicat la circa

1.329.000 de dolari acordati in cadrul Centrului pentru combaterea criminalitatii

transfrontaliere de la SECI.

Criminalitatea legata de droguri pare sa fie in crestere in Romania, avertizeaza

raportul, dar Statele Unite sunt pregatite sa asiste Romania si tarile din jur pentru

combaterea acestei provocari din ce in ce mai amenintatoare, conchide documentul

Departamentului de Stat.

26

III.2.PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI

Analiza de mai sus confirma predictiile sumbre din studiile anterioare în ceea ce

priveste consumul de droguri puternice în rândul persoanelor care traiesc în strada.

Ceea ce întelegem prin "copiii strazii" tinde sa se transforme într-un nou fenomen, cel

al tinerilor strazii, tot mai numerosi. Afectati de lipsa de solutii pentru adaposturi sau

locuri de munca,

acestia cauta "sprijin" în consumul de droguri, determinând în final trecerea la

comiterea de infractiuni si condamnarea lor penala. Situatia copiilor si a tinerilor

strazii a devenit, pe lânga o problema sociala, si una care tine de sanatatea publica si

totodata una care tine de sfera justitiei

penale.

Este adevarat ca programele sociale adresate copiilor sub 14 ani acopera într-o

anumita masura nevoile de protectie ale acestora. Însa, serviciile sociale care pot oferi

sprijin adolescentilor sau tinerilor din strada pot fi considerate inexistente în

Bucuresti. Înfiintarea de centre de zi si adaposturi de noapte în fiecare sector sau într-

un numar suficient de mare la nivelul capitalei, astfel încât sa se poata realiza o retea

de asistenta sociala de urgenta, reprezinta obiective care nu mai pot fi amânate. Prin

astfel de programe, copiii si tinerii pot beneficia de servicii sociale, educative, de

asistenta medicala si psiho-sociala de prevenire sau depasire a toxico-dependentei, ce

pot fi oferite de personal specializat. În acelasi timp, centrele de zi sau de noapte devin

structuri de monitorizare a situatiei din strada în ceea ce priveste traficul de droguri si

numarul de copii sau tineri consumatori de droguri. Ca o concluzie, putem afirma ca

programele sociale destinate prevenirii sau reducerii consumului de droguri în mediul

strazii nu pot fi disociate de programele care urmaresc integrarea sociala sau

27

recuperarea scolara

a copiilor si tinerilor strazii. Cele doua aspecte, cel social si cel terapeutic, au un

caracter complementar, fiecare reprezentând o conditie a reusitei celuilalt.

Dezvoltarea de programe destinate prevenirii abandonului scolar si reintegrarii

scolare a copiilor aflati în dificultate si a celor ce muncesc în strada contribuie la

limitarea numarului celor care ajung în strada, potentiali consumatori de droguri.

Aceste programe ar trebui sa aiba o

structura flexibila, în masura sa permita includerea tuturor copiilor aflati în dificultate

din comunitatile sarace sau cu un specific etnic. Refuzul adaptarii sistemului de

învatamânt la specificul unei zone sau etnii reprezinta în fapt promovarea unei politici

de discriminare a celor care nu pot respecta standardele sociale sau educationale

impuse centralizat.

Pregatirea specialistilor din domeniul asistentei sociale, educatiei, mass-media

si din structurile politiei constituie o necesitate permanenta. Sesiunile de formare

trebuie sa urmareasca stabilirea unui model de interventie care sa respecte anumite

reguli sau principii.

O prima regula vizeaza respectarea drepturilor persoanelor fara adapost, fara

discriminari legate de vârsta, sex, apartenenta etnica sau origine. De asemenea,

dependenta de droguri trebuie tratata ca "boala cronica", care necesita tratament, si

nu ca argument pentru

neacceptarea integrarii într-un program social de sprijin sau adapost. O alta latura a

informarii corecte si fara aspecte stigmatizante îi priveste pe jurnalistii care obisnuiesc

sa transforme un subiect de natura sociala într-un articol de senzatie, menit doar sa

atraga cititori si mai putin sa-i

informeze corect si responsabil.

28

În legislatia României, aspectele privind consumul de inhalanti sunt sumare si

s-au limitat doar la interzicerea comercializarii anumitor produse catre minori. Sub

acest aspect, credem ca sunt necesare noi reglementari privind indicatiile de folosire a

produsului de pe eticheta si introducerea unor informatii detaliate despre riscurile la

care sunt supusi utilizatorii (majori sau copii).

De exemplu, in Statele Unite ale Americii inhalarea de solventi reprezinta

primul drog experimentat de copii, într-un procent mai mare decât marihuana, si este

specific comunitatilor dezavantajate economic. De asemenea, în tari ca Australia,

Japonia, Filipine, Ungaria, Marea Britanie, consumul de substante inhalante a

constituit obiectul unor studii aprofundate care au

subliniat caracterul constant si o anumita tendinta de crestere în rândul copiilor aflati

la vârsta pubertatii. În România, singurele referiri privind consumul de inhalanti se fac

atunci când se analizeaza fenomenul "copiilor strazii". Despre consumul în scoli

generale sau licee nu se stie

nimic. Din acest motiv, consideram ca evaluarea situatiei în aceste medii este absolut

necesara în contextul initierii Strategiei nationale antidrog.

III.3. TERAPIE ANTIDROG

III.3.1 Programe antidrog

Şcoala este cea mai în măsură de a educa la copiii noştri o atitudine antidrog,

pentru ca tinerii să poată cerceta situaţia şi să ia propriile decizii în ceea ce priveşte

importanţa îmbunătăţirii sănătăţii şi evitării riscurilor. Avem cadre didactice

29

specializate în domeniul educaţiei pentru sănătate, iar învăţătorii şi diriginţii claselor

realizează în fiecare an ore de dirigenţie şi activităţi educative şcolare extracurriculare

şi extraşcolare pe tema prevenirii şi combaterii consumului de droguri.

Proiectul desfăşurat la nivelul şcolii noastre, vizează nu numai informarea şi

educarea antidrog a elevilor, dar şi a părinţilor, pentru a-i implica activ în prevenirea şi

combaterea acestui fenomen, acasă şi în comunitate.

Beneficiarii sunt elevii claselor a VII-a şi a VIII-a, deoarece se află la vârsta

când sunt tentaţi de droguri (cafea, alcool şi tutun) şi câţiva dintre părinţii acestora

(fumători şi consumatori de cafea), pentru a-i forma în domeniul antidrog şi a

disemina informaţia.

Obiectivele proiectului sunt: să clasifice diferitele tipuri de droguri, să identifice

efectele consumului de droguri, motivele recurgerii la acestea, pedepsele penale

pentru traficul şi consumul ilicit de droguri şi situaţiile în care trebuie să le spună

„NU” prietenilor.

Activităţile cuprinse în proiect sunt: informarea participanţilor despre proiect,

documentarea şi realizarea unei mapei „Drogurile – duşmanii sănătăţii tale”,

informare despre tipurile de droguri existente, despre legislaţia în vigoare,

identificarea motivaţiilor recurgerii la droguri, identificarea situaţiilor în care trebuie

să le spunem „NU” prietenilor care ne îndeamnă să consumăm droguri, prezentarea

unui proces literar pe tema consumului şi abuzului de droguri „Vinovaţi sau

nevinovaţi?”, publicare de articole tematice în revista şcolii, realizare şi distribuire de

afişe, pliante, fluturaşi pe tema luptei împotriva drogurilor în şcoală şi în localitate,

evaluarea proiectului şi realizarea raportului final asupra întregii activităţi.

Modalităţile de colectare şi interpretare a informaţiilor în vederea evaluării

activităţilor sunt: discuţiile, observarea directă, chestionare şi feed-back-ul

neformalizat. Indicatorii folosiţi în evaluarea proiectului sunt: gradul de atingere a

30

obiectivelor, gradul de atingere a rezultatelor scontate, modul de respectare a planului

stabilit, satisfacţia beneficiarilor şi identificarea efectelor nescontate ale proiectului.

Argumentul pentru lansarea programului:Consumul de droguri în rândul

adolescenţilor a devenit în România o problemă socială, iar tinerii au fost surprinşi

într-o situaţie destul de vulnerabilă, pentru că drogurile sunt o provocare la adresa

curiozităţii. S-a observat că de la o zi la alta numărul adolescenţilor consumatori de

droguri şi chiar dependenţi de acestea creşte. Traficanţii prezintă drogurile în mod

atractiv, minimizând efectele nocive ale acestora, pornind de la premisa că foarte

mulţi tineri nu cunosc pe deplin riscurile la care se expun.

Consumul de droguri ilicite este aproape întotdeauna precedat de consumul

drogurilor legale: tutunul, cafeaua şi alcoolul. Prevenirea şi amânarea începerii

consumului de tutun şi alcool pot conduce la prevenirea consumului de alte droguri.

Deoarece aproximativ 20% din populaţia comunei Liţa consumă alcool, mai

mult bărbaţii, dar şi multe femei, peste 40% din populaţie este fumătoare şi peste 60%

consumă cafea, elevii şcolii noastre sunt tot mai tentaţi să-i imite pe adulţi, începând

să fumeze şi să consume alcool şi cafea de la vârste din ce în mai mici (chiar şi de la

10 ani). Alte droguri mai puternice nu au fost semnalate pe raza comunei, conform

analizei Postului de Poliţie local, dar, ţinând cont că ne aflăm la doar 4km. de cel mai

apropiat oraş, Turnu-Măgurele, unde poliţia a depistat şi alte tipuri de droguri, datoria

noastră, a şcolii, de a preveni consumul acestora este evidentă.

Această situaţie se datorează în primul rând unei slabe educaţii primite de câtre

minori în familie şi a tuturor frământărilor intrafamiliare existente, stării de sărăcie şi

şomajului (oamenii fără ocupaţie îşi petrec tot mai des timpul liber în barurile

existente în comună), dar şi a unei slabe reacţii din partea comunităţii privind aceste

fenomene.

31

Am identificat problema consumului de droguri în principal prin discuţiile cu

elevii şi cu părinţii care ne-au indicat elevi fumători, dar şi elevi care consumă alcool.

Totodată şi în presă se vorbeşte din ce în ce mai mult despre situaţiile în care elevii

devin consumatori de droguri de la vârste din ce în ce mai mici.

Una dintre cele mai importante etape privind prevenirea consumului de droguri

este prevenirea prin educaţia de lungă durată. Educaţia antidrog trebuie să înceapă de

la vârste fragede, deoarece de mici se dobândesc obiceiuri care sunt relevante pentru

consumul ulterior de droguri. Tinerii sunt supuşi la un risc crescut în ceea ce priveşte

consumul de droguri şi a problemelor generate de acestea. În consecinţă, activităţile

cu aceste grupuri pot avea un efect semnificativ asupra sănătăţii întregii comunităţi.

Instituţia şcolară in general este printre cele cu influenţă în rândul comunităţii

locale şi poate aduce o nouă viziune în ceea ce priveşte un stil de viaţă sănătos, nu

numai în rândul elevilor şcolii, dar şi în rândul întregii comunităţi. Cadrele didactice

sunt bine informate şi, cu ajutorul conducerii, pot multiplica şi distribui materiale

informative în localitate privind riscurile pe care şi le asumă orice consumator de

droguri.

Se poate afirma cu certitudine că, datorită activităţilor pentru prevenirea şi

combaterea consumului de droguri desfăşurate la nivelul şcolii, numeroşi tineri au

renunţat la dorinţa de a-şi satisface curiozitatea în această privinţă, sau au renunţat

definitiv la consumul de tutun, alcool şi cafea. Dacă nu am fi luat măsuri la nivelul

şcolii, elevii, din lipsă de informaţie, curiozitate şi din teribilismul specific vârstei, ar

fi început în număr mult mai mare să consume droguri sau ar fi continuat să fumeze şi

să bea alcool, devenind, astfel, dependenţi.

De aceea se impune adoptarea unor acţiuni energice, continue şi comune

îndreptate împotriva acestor fenomene, constând în informarea permanentă a tinerilor

pentru a nu deveni consumatori de droguri.

32

Programele pentru educaţia pentru sănătate nu se concentrează numai pe

comunicarea informaţiei, ci şi pe implementarea motivaţiei, obiceiurilor şi încrederii

necesare pentru a acţiona în scopul îmbunătăţirii sănătăţii. Metodele de lucru folosite

includ intervenţia familiei, programele şcolare şi educaţia cadrelor didactice. Chiar în

zonele sărace, cum este a noastră, sunt utilizate o varietate de metode pentru a-i face

pe oameni să înţeleagă problemele care sunt esenţiale pentru îmbunătăţirea sănătăţii

individului şi comunităţii.

Principalele capitole legate de consumul de alcool, tutun, solvenţi şi alte

substanţe psihoactive, sunt incluse în toate activităţile de educaţie pentru sănătate, în

special cele adresate copiilor şi adolescenţilor.

Programele de educaţie pentru sănătate privind consumul de droguri, implică

participarea responsabilă a consumatorilor şi neconsumatorilor. Activităţile

programului îşi propun să facă cunoscută informaţia şi să promoveze mijloacele

pentru grupurile ţintă specifice, cu scopul de a schimba atitudinile şi

comportamentele, pentru adoptarea unui stil de viaţă sănătos.

Acest ţel poate fi atins cel mai bine dacă educaţia îndreptată asupra abuzului de

droguri este combinată cu iniţiative având drept scop creşterea calităţii vieţii şi de

asemenea integrarea armonioasă a participanţilor în familie şi societate.

Beneficiarii acestui program sunt elevii, deoarece se află la vârsta când sunt

tentaţi de droguri (cafea, alcool şi tutun) şi părinţii acestora (fumători şi consumatori

de cafea), pentru a-i forma în domeniul antidrog şi a disemina informaţia.Beneficiariul

indirect este comunitatea locală, prin diseminarea informaţiei.

III.3.2 Centre antidrog - Activitate

33

Activitatea centrului antidrog se concretizeaza prin:

-oferă servicii de specialitate consumatorilor, informează cu sprijinul mass-

mediei locale comunitatea asupra pericolelor adiacente consumului şi traficului de

substanţă, încearcă să implice în aceste activităţi şi alte instituţii locale cu caracter

social, au oferit servicii de informare şi educare a personalului angajat

-implementează strategia judeţeană antidrog alături de instituţiile responsabile

-în ceea ce priveşte activitatea centru, ştim că este susţinută, la obiect,

constantă şi creativă şi urmăreşte educarea şi informarea tuturor, în privinţa

combaterii consumului de droguri

-derulează activităţi de prevenire a consumului de droguri

-oferă servicii de asistenţă pentru consumatorii de droguri.

-sediul, care să permită accesul la servicii, fără filtre de tot felul

-spaţiu de desfăşurare a activităţilor conform tipurilor de servicii oferite.

Existenţa centrului reda faptul ca majoritatea persoanelor evaluează pozitiv

centrul şi activităţile/serviciile ca fiind utile, se adresează unui public larg, sunt

specializate pe problematica consumului, exista specialişti formaţi în acest sens.

III.3.3 Legislatia antidrog

Sancţionarea traficului şi a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control

naţional sunt prevăzute în capitolul 2 al Legii Nr.143 din 26 iulie 2000 privind

combaterea consumului si traficului de droguri. Conform art.2 (alin1): cultivarea,

producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,

oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea sub orice titlu, trimiterea,

transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia

34

drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi

interzicerea unor drepturi.

Dacă faptele de mai sus au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este

închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi (art.2 alin2).

În art. 4 se prevede: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea,

extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri pentru

consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 5 ani.

În art. 5 se arată că: punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unui local,

a unei locuinţe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru

consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se

pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală

denunţă autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau înţelegerea în

vederea comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, permiţând astfel

identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi. (art.15)

Conform art. 16: persoana care a comis una din infracţiunile prevăzute la art. 2-

10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la

răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri

beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Drogurile şi alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunilor prevăzute la art. 2-

10 se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata

echivalentului lor în bani.(art.17, alin1)

Se confiscă, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin

valorificarea drogurilor şi a altor bunuri. (art.17, alin2)

35

O dată cu aderarea României la Uniunea Europeană, prevederile regulamentelor

europene în materie de precursori:

Regulamentul (CE) nr. 273/2004 privind precursorii de droguri, Regulamentul (CE)

nr. 111/2005 pentru supravegherea comerţului cu precursori între Comunitate şi

statele terţe şi Regulamentul (CE) nr. 1277/2005 privind modalitatea de aplicare a

Regulamentului(CE) nr. 273/2004 şi a Regulamentului (CE) nr. 111/2005 au

aplicabilitate directă în sistemul de drept românesc.

La data de 1 ianuarie 2007 a intrat în vigoare Ordonanţa de Urgenţă nr. 121 din

21 decembrie 2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, publicată în

Monitorul Oficial al României nr. 1039 din 28 decembrie 2006, act normativ care

realizează cadrul instituţional şi juridic adecvat aplicării directe a actelor comunitare

menţionate.

Conform acestei ordonanţei de urgenţă, punctul de contact al operatorilor cu

autorităţile se realizează prin Agenţia Naţională Antidrog, care funcţionează ca ghişeu

unic privind precursorii.

În conformitate cu prevederile ordonanţei de urgenţă, autorizaţiile eliberate în

baza Legii nr.300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiţi la fabricarea

ilicită a drogurilor pentru precursori de categoria 1 îşi păstrează valabilitatea până la

expirarea termenului de 3 ani de la data eliberării, dată la care autorizaţia va fi

eliberată de Agenţia Naţională Antidrog. De asemenea, în termen de 1 an de la

intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121/21.12.2006, operatorii care desfăşoară operaţiuni

cu substanţe clasificate de categoria 2 şi 3 sunt obligaţi să-şi declare locaţiile în

vederea înregistrării la Agenţia Naţională Antidrog.

36

III.4. POZITIA ASISTENTULUI SOCIAL

Datele prezentate în această secţiune au fost culese în cadrul unei diagnoze

privind serviciile sociale la nivel naţional. Cercetarea a avut ca scop realizarea unei

hărţi a serviciilor sociale în România prin identificarea serviciilor furnizate de

instituţiile publice şi ONG-uri, resurselor umane mobilizate şi a direcţiilor de

dezvoltare a serviciilor.

În studiu au fost utilizate trei tipuri de chestionare, în funcţie de tipul de

instituţie căreia i se adresează:• Direcţii de Dialog, Familie şi Solidaritate

Socială

• Furnizori publici de servicii sociale: Direcţia pentru Protecţia Drepturilor

Copilului, Direcţia de Asistenţă Socială a Consiliului Judeţean, Serviciul de

reintegrare a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de

libertate, Centre de prevenire şi consiliere antidrog din subordinea Agenţiei Naţionale

Antidrog, Direcţia de Sănătate Publică) şi Consilii Locale atât din urban cât şi din

rural.

• Organizaţii neguvernamentale

Chestionarele pentru furnizorii de servicii sociale (instituţii publice şi ONGuri)

sunt structurate pe 4 module: date factuale despre furnizor, structura serviciilor pentru

cei care furnizează servicii, resurse umane, intenţii de viitor (dezvoltare de noi

servicii) şi propuneri legislative.

Pentru resursa umană au fost culese informaţii despre toate categoriile profesionale nu

doar despre cele implicate în intervenţia directă. În cazul consiliilor locale care nu au

dezvoltat servicii, au fost culese informaţii despre personalul implicat în gestionarea

37

beneficiilor de asistenţă socială. De asemenea, s-a făcut distincţia între funcţia ocupată

şi studiile personalului astfel încât să poată fi determinat gradul de profesionalizare în

raport cu tipul de studii specifice fiecărei profesii. Pentru personalul cu atribuţii de

asistenţă socială s-a făcut distincţia între:

• angajaţii care au studii superioare de specialitate (licenţiaţi ai facultăţilor sau

colegiilor de asistenţă socială),

• angajaţii cu studii medii sau postliceale

• angajaţii cu studii superioare în altă specializare decât asistenţa socială.

În cazul datelor cu privire la personalul implicat în serviciile sociale s-a avut în vedere

diminuarea riscului de a fi transmise date eronate. Din experienţa studiilor anterioare

pe tema resurselor umane în serviciile sociale cele mai frecvente confuzii apar din

interpretarea diferită a sintagmei de asistent social fapt care confirmă deficitul de

identitate profesională.

Practic, cercetarea s-a dorit a fi un recensământ al furnizorilor de servicii sociale. De

la nivel local au fost returnate 2 727 de chestionare (90,85% din totalul localităţilor)

din care 276 din urban şi 2 451 din rural. De la nivel judeţean, cu excepţia

Bucureştiului, au fost utilizate în analiză datele de la Direcţiile Judeţene.

IV. TEORII PRIVIND CONSUMUL DE DROGURI

IV.1. TEORII BIOLOGICE

Teoriile biologice sunt cele care postuleaza faptul ca mecanisme innascute in anumiti

indivizi ii cinduc pe acestia catre folosirea drogurilor sau abuzarea de acestea in caz ca

sunt expusi la ele.

38

Factorii genetici

O directie de gandire argumenteaza faptul ca matrita genetica a indivizilor

influenteaza predispozitia lor catre abuzul de droguri si alcoolism. O combinatie de

gene influenteaza mecanisme biologice specifice relevante pentru abuzul de substante

– de exemplu faptul de a fi capabil sa indeplinesti un anumit nivel de intoxicare atunci

cand folosesti droguri, faptul de a te imbolnavii la doze mai mici in opozitie cu altii

care se imbolnavesc la doze mai mari etc.. Astfel, toate aceste lucruri pot varia de la o

persoana la alta, sau de la un grup rasial, national sau etnic la altul, si care ar putea

influenta continuarea consumului

Dezechilibrul metabolic

O a doua teorie aduce in discutie dezechilibrul metabolic ca un posibil factor cauzal in

cel putin un tip de abuz de droguri – dependenta de narcotice. Dezvoltata de fizicienii

Vincent Dole si Marie Nyswander, aceasta teorie spune ca dependentii de heroina

sufera de o boala sau disfunctie metabolica, asemanatoare cu cea a diabeticilor. Odata

ce anumiti indivizi incep sa ia narcotice, fiziologia lor “tanjeste” dupa droguri in

acelasi fel in care diabeticii tanjesc dupa insulina. Dozele repetate ale unui narcotic

completeaza ciclul lor metabolic; narcoticele actioneaza ca un stabilizator,

normalizand o deficienta .

IV.2. TEORII PSIHOLOGICE

Toxicomanii se recruteaza din cele mai diverse paturi ale societatii, iar unele

categorii sociale par a avea o predispozitie in acest sens. Astfel: barbatii devin mai

frecvent toxicomani decat femeile; persoanele necasatorite in comparatie cu cele

casatorite sint mai predispuse la toxicomanie; locuitorii oraselor sint mai expusi la

39

acest flagel in comparatie cu persoanele din mediul rural; persoanele tinere sint tentate

de consumul de droguri mai mult decat persoanele varstnice; persoane cu risc ridicat

in a deveni toxicomani sint si acelea care fac parte din grupurile de copii ai strazii, dar

si persoanele aflate in detentie (33).

Din punct de vedere psihologic, cea mai mare parte a explicatiilor privind consumul

de droguri au ca element central personalitatea individului.

Robert R. Bell diferentiaza intre dependenta si deprindere (obisnuinta), in sensul ca

deprinderea are un caracter mental si emotional (este caracteristica, de exemplu,

pentru dorinta unui fumator de a aprinde o tigara), iar dependenta are un caracter fizic,

fiind manifestata printr-o dorinta de neinfrinat, imperioasa de a consuma drogul.

Cercetand o populatie de tineri toxicomani, Peter Laurie desprinde trei conditii

necesare pentru aparitia dependentei de droguri: un deficit psihologic cu caracter

predispozant; o criza care apare in cursul vietii; o oferta oportuna de drog.

Unele teorii pun accentul pe notiunea de toleranta, in sensul ca toleranta este

elementul esential care determina si domina comportamentul individului dependent,

caracterizind cel mai adecvat natura si evolutia fenomenului de dependenta. Aceste

teorii insa, nu tin cont de rolul deosebit de important pe care il detin relatiile

interpersonale si subculturile in care traieste individul in instalarea dependentei.

R. Solomon propune teoria procesului contrar al motivatiei dobindite si distinge o

serie de modificari care apar in starea psihica a unui consumator de droguri, in functie

de vechimea administrarii drogului.

In opinia sa, dupa primele experimentari ale drogului, individul, care nu este inca

dependent, prezinta urmatoarele caracteristici: inainte de o noua administrare a

40

drogului, individul se afla intr-o stare de inactivitate, de indiferenta fata de efectele

acestuia; in cursul si imediat dupa administrarea drogului, individul intra intr-o stare

de euforie, ("apogeu", "salt"); in aceasta faza, efectele drogului sint extrem de placute

pentru consumator; dupa ce efectele drogului scad in intensitate, individul revine la

starea de inactivitate (indiferenta) anterioara; motivatia utilizarii drogului este de a

regasi starea de euforie si evitarea disconfortului care poate sa apara in momentul

epuizarii efectelor placute ale drogului.

Din momentul instalarii dependentei fata de drog, subiectul experimenteaza alte tipuri

de stari: inaintea administrarii drogului, individul simte o dorinta imperioasa de a-l

consuma; dupa administrarea drogului urmeaza o stare de mare satisfactie, mai

degraba decit starea de euforie extrema care caracterizeaza individul ce nu este

dependent de drog; pe masura ce efectele drogului incep sa dispara, toxicomanul

traieste efectele neplacute ale sindromului de abstinenta, dorinta psihologica si/sau

fiziologica de a-si administra drogul se face din nou simtita.

In acest mod, motivatia consumului de drog se schimba, de la obtinerea unei stari

pozitive de euforie la individul care nu este dependent de drog, la evitarea unei stari

neplacute, negative (sindromul de abstinenta) la cel dependent.

Dupa cum demonstreaza experienta practica, dependenta fizica precum si evitarea

simptomelor de abstinenta, singure, nu pot explica pe deplin folosirea in continuare a

drogurilor. De exemplu, un individ spitalizat si tratat pentru dependenta la heroina, nu

se mai confrunta cu simptomele de abstinenta dupa circa 1-2 saptamani; totusi, de

multe ori, cei care si-au pierdut in urma tratamentului dependenta fizica si toleranta

fata de drog, se intorc la consumul de heroina dupa perioada de spitalizare. Acest

aspect este o dovada in sprijinul importantei deosebite a factorilor situationali in

41

consumul de droguri. Astfel, o parte dintre americanii care au luptat in Vietnam erau

dependenti de heroina. Ei au renuntat la acest obicei dupa intoarcerea in SUA,

probabil datorita accesului mai facil decit in Vietnam, la alcool si dificultatii mai mari

decit in Vietnam de a obtine heroina.

Multitudinea si variabilitatea deosebit de mare a factorilor cauzali si favorizanti care

pot fi decelati in dependenta de droguri explica de ce este aproape imposibil a se izola

o "personalitate a toxicomanului" care sa explice pe deplin toate laturile acestei reale

maladii (24).

O trasatura comuna, intilnita la toti dependentii de droguri, este aceea ca drogul ii face

capabili de a "rezolva" unele dintre deficientele personalitatii lor; de pilda, prin

evadarea intr-o lume artificiala, indusa de consumul de droguri, toxicomanii pot

infrunta realitatea inadecvarii lor personale.

Pentru a explica de ce toxicomanii cauta calea particulara a consumului de droguri

pentru rezolvarea problemelor lor psihologice, a fost lansata o teorie care sustine ca

drogul ii permite individului sa realizeze macar o adaptare rezonabila la viata, lucru

care ar fi imposibil in alt mod. Conform acestei teorii, lansata de Peter Laurie, drogul

serveste, de fapt, unui scop util, acela de a preveni ca personalitatea perturbata a

individului sa "cada" mai jos, spre boli psihice mai grave (3).

Alti cercetatori avanseaza ideea ca persoanele care consuma abuziv droguri poseda un

anumit grad de vulnerabilitate a personalitatii anterioara inceperii consumului. Aceste

persoane par adesea lipsite de resursele necesare pentru a face fata exigentelor vietii

cotidiene. Se poate constata, de asemenea, o nestatornicie in plan sentimental, precum

si un grad de dezacord cu societatea si autoritatile, aspecte demonstrate de rezultatele

42

scolare slabe, absenteismul scolar si actele de delincventa pe care acestia le comit.

Exista toxicomani care acuza stari depresive, stari de anxietate, dar este greu de decis

daca aceste acuze reprezinta cauze sau efecte ale consumului de droguri. Un aspect

important este cel legat de anamneza familiala care releva in unele cazuri provenienta

lor din medii familiale profund dezorganizate, cu o copilarie nefericita, precum si

familii in care exista o agregare a cazurilor de afectiuni mintale sau de tulburari de

personalitate. si, totusi, multe persoane care consuma abuziv droguri nu prezinta nici

una dintre aceste trasaturi (9).

Se apreciaza ca factorii psihologici pot actiona prin conditionare; unele dintre

simptomele care apar la intreruperea drogului sint considerate raspunsuri conditionate,

care se formeaza in cursul unor episoade anterioare de intrerupere a consumului. Pe de

alta parte, unele droguri au efecte de reintarire, lucru demonstrat de faptul ca

animalele de laborator executa o serie de comenzi in scopul de a le obtine ca

recompensa (9).

Personalitatea toxicomanului precum si comportamentul sau sint dominate de

ambiguitate.

Unii autori au descris o structura nevrotica "toxicomanica" ce se poate observa cu o

frecventa mai mare la doua categorii de indivizi: persoane impulsive, lipsite de

sentimente de culpabilizare, care isi exprima pulsiunile toxicomane fara nici un fel de

control, categorie care, din punct de vedere psihiatric, corespunde psihopatiilor;

persoane compulsive, care lupta efectiv pentru controlul pulsiunilor, care se

culpabilizeaza pentru esecurile repetate si care corespund categoriei nevrozelor.

Diferite studii statistice indica predominanta personalitatilor psihopatice si frecventa

destul de mare a structurilor psihotice la persoanele dependente de droguri (Hill, Loo,

43

Olivenstein).

Conform opiniei lui Sivadon, nu poate fi conturat un "portret robot" al toxicomanului,

de obicei fiind vorba despre o multitudine de aspecte care pot fi grupate in trei pattern-

uri: toxicomani cu personalitate premorbida echilibrata; toxicomani cu personalitate

premorbida de tip psihopatic, dintre care tipul impulsiv determina o toxicomanie

majora, cu prognosticul cel mai grav; toxicomani cu personalitate premorbida de tip

nevrotic, cum ar fi tipul compulsiv care recurge la consumul de droguri pentru a-si

invinge starea de angoasa care il caracterizeaza (13).

Guiraud lanseaza ideea existentei unei constitutii psihologice speciale dominata de o

stare de disconfort somato-psihic permanenta sau pasagera, stare care duce la

necesitatea de euforizare prin consum de drog. Ar fi vorba despre o stare neurastenica

frecvent asociata si cu alte tare constitutionale cum ar fi: inadaptarea la viata sociala,

refugiu in visare, ciclotimie, invaliditate morala.

O directie interesanta de cercetare a fost aceea care a urmarit diferentele de

personalitate existente intre consumatorii diverselor tipuri de droguri. A aparut astfel

ipoteza ca alegerea unui drog poate fi conditionata de personalitatea subiectului.

In acest sens, Penk a comparat, cu ajutorul chestionarului MMPI, trei grupe de

consumatori de droguri: heroinomani, consumatori de amfetamine, consumatori de

barbiturice care erau echivalenti din punct de vedere al: coeficientului de inteligenta,

varstei, mediului socio-economic de provenienta si durata consumului de droguri.

Autorul a constatat ca subiectii care consuma amfetamine si barbiturice sunt mai

deprimati, pasivi, anxiosi, introvertiti decat consumatorii de heroina, dar toti poseda o

serie de trasaturi comune, cum ar fi desocializare, impulsivitate, etc.

Graf a analizat patru grupe de toxicomani, diferiti in functie de drogul consumat:

44

stimulante ale SNC, barbiturice, sedative, substante mixte, observind faptul ca

profilele dupa MMPI, inainte si dupa sevraj, difera. Astfel, profilele persoanelor din

cele 4 grupe la debutul tratamentului sint comparabile cu cele ale psihoticilor. La

finalul curei, majoritatea scorurilor au diminuat considerabil, iar profilele observate se

apropie mai mult de cele ale psihopatilor, exceptand consumatorii de substante

stimulante ale SNC, care pastreaza un profil de tip schizofrenic. Intoxicatia cronica,

avind ca efect mascarea personalitatii, nu releva o relatie semnificativa intre

personalitatea consumatorilor si tipul de drog folosit.

H. Caglar a comparat 11 cazuri de consumatori de droguri usoare cu 11 cazuri de

consumatori de droguri puternice, constatand la acestia din urma: insuficienta a

gindirii rationale; dificultati de adaptare la realitate; impulsivitate, cu descarcare

imediata si masiva a afectelor; problematica de abandon; relatia cu imaginile parentale

perturbate, in sensul ca imaginea paterna este devalorizata, amenintatoare, iar

imaginea materna este lipsita de caldura, oferind doar un grad redus de securitate;

teama de dezorganizare a personalitatii; angoasa; perceperea disforica a realului;

insuficienta simbolizare si fantasmatizare; evitarea contactului cu fiintele umane, care

sint percepute ca ostile si amenintatoare.

Cordier a comparat un lot de 20 de consumatori de droguri puternice cu un lot de 20

de neconsumatori, folosind "Tennessee Self Concept Scale", cu ajutorul careia se

poate masura perceptia de sine. Cercetatorul a constatat ca toxicomanul prezinta o

adaptare defectuoasa in raport cu propria identitate (inconsistenta perceptiei de sine,

imaginea negativa a Eului fizic si a Eului familial) si in raport cu cadrul de referinta

extern, respectiv societatea.

Acelasi autor, folosind IPAT-Cattell, gaseste ca persoanele care consuma droguri

puternice prezinta o anxietate mai puternica, favorizata de o serie de factori cum ar fi:

45

deficitul unei conceptii acceptabile despre sine insusi si vulnerabilitatea in cadrul

efortului de adaptare la mediul inconjurator datorita unei imaturitati emotionale.

Drogul apare la acesti indivizi, ca o modalitate de a capata incredere in sine si de

eliberare de tensiunea nervoasa.

Portretul toxicomanului este dominat de o descriere negativa, devalorizata a propriei

persoane, in care domina pasivitatea. Toxicomanii au putini prieteni, prezentind

tendinta de a se replia asupra lor insisi. Avand in vedere aceste aspecte, putem spune

ca toxicomanul percepe in mod sumbru viitorul, avind o viziune fara speranta, fara

proiecte, placeri sau dorinte.

Aceste lucrari permit evidentierea unui numar de trasaturi ale personalitatii

toxicomanilor: depresia cu devalorizare narcisiaca, impulsivitatea latenta sau

manifesta, slabiciunea Eului cu tulburari de identificare, dificultatea de a accede la

relatii amoroase si sexuale stabile.

In opinia lui S. Freud, drogul apare ca un substitut, un amortizor al conflictelor,

responsabil de o economie de energie psihica.

Fenichel reia aceasta idee, considerind toxicomania o tentativa de a controla

experientele traumatice. Astfel, impulsivitatea este traita in sintonie cu Eul,

slabiciunea Eului obiectivinduse in relatiile subiectului supuse unui sistem pulsional si

realitatii. Asemanarea dintre toxicomanie si psihopatie se evidentiaza in momentul

trecerii la act, atunci cind se produce transformarea dorintei in placere; trecerea la act

se realizeaza fara refularea pulsiunilor, cu ignorarea exigentelor impuse de realitate.

Cea mai mare parte a psihanalistilor constata existenta unei stari depresive la

toxicomani.

Rado, adept al psihanalizei, remarca faptul ca farmacotimia (necesitatea de a se droga)

46

este o forma de inlaturare a depresiei care apare in timpul perioadelor frustrante,

drogul aparind ca o modalitate de a inlatura starea de tensiune.

Cautarea beatitudinii narcisice prin consumul de droguri a fost atribuita, in perspectiva

psihanalitica, absentei interiorizarii imaginii materne. in aceasta situatie, drogul

reprezinta o "mama" securizanta si discreta (4).

Psihologul american Di Mascio si colaboratorii sai au evidentiat existenta a doua

tipuri de personalitate, care difera in mod semnificativ prin raspunsurile la

administrarea de droguri psihotrope: tipul A - practic, sociabil, extravertit, cu nivel

redus de anxietate si constitutie atletica; tipul B - introvertit, obsesiv, nivel ridicat al

anxietatii, tendinta la inhibare chiar atunci cind isi exprima propriile sentimente,

constitutie astenica. Experimentele pe care cercetatorii le-au efectuat asupra

indivizilor avind unul dintre aceste tipuri de personalitate au condus la ideea ca modul

in care reactioneaza o persoana la efectele drogurilor psihotrope depinde de

personalitatea sa si, in special, de introversie/extroversie si nivelul de anxietate. De

exemplu, toleranta la droguri deprimante SNC, cum ar fi barbituricele, depinde de cit

de extrovertita este persoana implicata, ce nivel de anxietate si neuroticism poseda;

persoanele anxioase, introvertite, obsesive, vor necesita doze mai mari de barbiturice

pentru a atinge pragul de sedare decit persoanele extrovertite (3).

Teoriile psihodinamice clasice sustin ca abuzul de droguri reprezinta un echivalent al

masturbarii, un mijloc de aparare impotriva impulsurilor homosexuale sau o

manifestare a regresiei orale.

In prezent, adeptii teoriilor psiho-dinamice afirma ca exista o relatie intre consumul de

droguri si depresie sau consumul de droguri ca reflectare a functionarii unui ego

disturbat.

Conform teoriilor psihodinamice, politoxicomanii au mai frecvent in antecedente

47

unele aspecte particulare, ca: o copilarie instabila, predispozitie la automedicatie si par

a fi mai receptivi la psihoterapie.

Teoriile behavioriste pun accentul pe comportamentul de cautare a drogului, mai

degraba decit pe instalarea dependentei fizice fata de drog. Se considera ca in

inducerea comportamentului de cautare a drogului sint implicati unii factori

comportamentali, ca: efectele de intarire pozitiva (starea de euforie, inlaturarea

anxietatii, prevenirea sau disparitia simptomelor sindromului de abstinenta, cresterea

performantelor fizice si psihice, etc) care accentueaza comportamentul de cautare a

drogului; efectele adverse ale drogului, care slabesc comportamentul de cautare;

capacitatea individului de a discrimina intre efectele drogului si alte substante;

La acesti factori se adauga unele variabile modulatorii, cum ar fi: contextul social,

factorii genetici, istoricul comportamental, antecedentele farmacologice, mecanismele

neuronale care au la baza unele neuropeptide endogene si monoamine, toate acestea

contribuind la efectele de intarire pozitiva ale drogului (27).

Deniker, in anul 1973, a afirmat existenta unui sindrom deficitar al toxicomanilor,

caracterizat prin: deficit de activitate (mai accentuat la consumatorii de opiacee), care

consta din faptul ca individul nu mai face decit efortul de a-si procura drogul; deficit

de functionare intelectuala, caracterizat prin ideatie lenta, cu referiri vagi si neclare la

conceptii mistice orientale, tulburari ale memoriei de scurta durata; deficit de buna

dispozitie si afectivitate, care sta la baza dezinsertiei familiale, sociale si aderarii la

grupuri subculturale, marginale, in care fiecare individ este izolat, iar afectivitatea este

indreptata doar spre drog (23).

Copiii si adolescentii consumatori de droguri prezinta o serie de aspecte particulare ca

urmare a lipsei trasaturilor definitorii de personalitate, ceea ce determina cresterea

48

gradului de vulnerabilitate a acestora in conditiile unei inductii negative socio-

familiale. O parte dintre copii si adolescenti traiesc un fenomen de inadaptare

psihogena, tradus prin: instabilitate afectiva, sugestibilitate crescuta, manifestari

discomportamentale tranzitorii. in cazul instalarii unor stari nevrotice reactive, se

produce o desincronizare intre dezvoltarea normala biologica, psihologica si sociala

indispensabile conturarii adecvate a viitoarei personalitati. Traumele afective traite de

catre copii si adolescenti creeaza conditiile favorabile recurgerii la drog, in special la

cei care provin din familii in care exista consumatori de droguri. Chiar daca drogul

este consumat ocazional, recreational, acesta poate reprezenta elementul trigger al

aparitiei toxicomaniei (29).

“Psihologia considera ca persoanele care recurg la consumul de substante

psihoactive sufera de tulburari afective sau de o tulburare a controlului impulsului de a

consuma in cautarea placerii este dominanta (...) Multi specialisti considera ca

persoanele care devin consumatoare de droguri, in special tinerii,au un grad de

vulnerabilitate a personalitatii, anterioara inceperii consumului. Ei par lipsiti de

resursele necesare pentru a face fata exigentelor vietii cotidiene, sunt instabili in ceea

ce priveste sentimentele, sunt in dezacord cu societatea si autoritatile. Multi dintre ei

acuza stari depresive, de anxietate, dar nu este dor daca acestea sunt cauzele sau

consecintele dependentei de drog.

Teoriile bazate pe factorii psihologici aw impart in doua categorii principale :

acelea care accentueaza mecanismul de reintarire, si cele care spun ca personalitatile

unui consumator de droguri si in special al unui dependent sunt diferite de cele ale

unei persoane care nu se drogheaza.

Reintarirea

49

O teorie psihologica majora se bazeaza pe ideea diferentelor dintre

personalitatile consumatorilor si noncosnumatorilor si sustin rolul reintaririi.

Sunt doua tipuri diferite de reintarire : pozitiva si negativa

Reintarirea pozitiva apare atunci cand individul primeste o senzatie placuta si

sin cauza acesteia, este motivat sa repete actiunea care a cauzat-o. In acest caz, este

foarte greu sa stabilesti o distinctie clara intre dependenta psihologica si cea fizica

Reintarirea negativa apare atunci cand individul face ceva pentru a cauta

usurarea sau pentru a evita durerea, astfel el este recompensat si motivat pentru a face

orice a dus la aparitia starii de relaxare sau de inlaturare a durerii.

Unele cercetari apreciaza ca desi intarirea pozitiva este privita ca un factor

etiologic, dominant in geneza dependentei de drog (cocaina, amfetamina, heroina),

intarirea negativa si fenomenele neplacute ale intreruperii consumului pot fi in egala

masura sau chiar mai importante in determinarea folosirii drogului.

Personalitatea inadecvata

Cateva teorii psihologice asupra consumului de droguri se bazeaza pe notiunea

de psihologie patologica sau inadecventa : exista ceva gresit in viata emotionala si

fizica a diferitilor indivizi care ii face presipusi la consumul de droguri. Ei folosesc

droguri ca o “scapare din realitate”, ca o metoda de a evita probleme vietii si de a se

retrage in stari euforice.

Probleme de comportament

Un al treilea tip de teorie psihologica a consumului de droguri vede fenomenul

ca o forma a unui comportament deviant sau problematic.

Mai multe cercetari asupra personalitatii si atitudinilor consumatorilor de

droguri au demonstrat ca in comparatie cu neconsumatorii, primii au tendinta de a fi

mai rebeli, mai independenti, deschisi catre noi experiente, dispusi sa-si asume mai

50

multe riscuri, sunt mai toleranti, acceptand comportamentul deviant, receptivi la

icnertitudine, cautatori de placeri si ?, nonconformisti si neconventionali.

IV.3. TEORII SOCIOLOGICE

Teoriile sociologice considera ca dependenta fata de drog este un proces social

mai degraba decat o relatie intre proprietatile fizice ale drogului si impactul lor asupra

organismului uman.

Consumul de droguri ilicite a aparut ca un fenomen cu dimensiuni sociale in anii

1950-1960, in cursul masivelor si dramaticelor mutatii culturale ale lumii occidentale.

Comunitatile in care se instaleaza consumul de droguri se gasesc, de regula, intr-o

stare de "dezorientare culturala", cultura inteleasa intr-un sens larg, ca un ansamblu de

concepte functionale sau valori prin care individul se integreaza intr-o comunitate.

Aceasta stare de dezorientare este mai pronuntata la tineri, care in mod firesc se afla la

virsta cautarii propriei identitatii si a identitatii lor sociale, cautare care poate avea un

efect destabilizator. Consumul de droguri apare frecvent asociat cu o cultura

alternativa, atractiva, care este opusa comunitatii in care tinerii nu se simt integrati (8).

In acest sens, este tipica extinderea consumului de droguri ilegale in SUA, care s-a

produs in anii 1960, odata cu aparitia fenomenului hippie, ca semn de protest

impotriva unei "societati tehnocratice, dominate de conventii si structuri burgheze, in

mare parte ipocrite". Tinerii apartinand acestei miscari s-au distins de la bun inceput

printr-un comportament sfidator, caracterizat prin: trai in comun pe strada, un aspect

exterior particular (plete, purtarea de tunici indiene, mers descult), amor liber,

cersetorie si, mai ales consum de droguri, in special halucinogene, in cadrul unor

51

ceremonii care imitau religiile orientale.

Timothy Leary, psiholog american, a fost considerat un fel de "papa hippie"; el era

promotor al drogarii cu LSD si, el insusi, toxicoman. Timothy Leary propunea

adeptilor sai o mistica psihedelica bazata pe transe artificiale obtinute cu ajutorul

drogurilor.

Tigara de marijuana, alaturi de consumul altor droguri, a devenit un simbol al unei

mistici psihedelice bazata pe transe artificiale si pe o subcultura a dropout-ului, adica

a evaziunii din sistemul social, miscarea hippie aparind ca o forma de inadaptare la

exigentele unei societati dezumanizate de rationalizare. in sensul promovat de

miscarea hippie, marijuana a devenit un simbol al conflictului dintre generatii, al

solidaritatii intre tineri, o forma de evaziune dintr-o societate dominata de adulti (8,

30).

Fenomenul hippie s-a extins rapid in lume, prin imitatie, dar si in semn de protest al

tinerilor fata de societatea in care traiau.

Apogeul nemultumirilor sociale a fost atins in perioada 1968-1970, fiind marcat in

unele tari occidentale de revolte ale tinerilor.

Dupa aceasta perioada de apogeu, miscarea hippie a cazut in desuetudine, disparind

treptat. in urma sa au ramas, insa, o serie de obiceiuri nocive, dintre care consumul de

droguri s-a manifestat cel mai pregnant, fiind caracterizat prin cresteri alarmante de la

an la an si prin afectarea unui numar din ce in ce mai mare de persoane, din cele mai

diverse categorii ale populatiei, iar tipurile de droguri consumate s-au diversificat din

ce in ce mai mult (8).

John Clausen sustine ca dependenta fata de opiacee si, in special, fata de morfina si

heroina reprezinta consecinta unui proces de invatare sociala, rezultat al interactiunii

52

sau asocierii individului cu alti indivizi dependenti. Initierea in consumul de droguri si

adoptarea, in timp a unei conduite caracteristice toxicomanului, se deruleaza in mod

aproape identic in marea majoritate a cazurilor. Drogul este oferit initial de catre un

grup de prieteni, ei insisi consumatori de drog; tinarului i se propune sa incerce drogul

in cadrul unei reuniuni, caracterizata printr-o atmosfera de grup favorabila acestui gen

de experiente. Alteori, tinarul invata sa consume droguri de la alti adulti sau chiar de

la unii membri ai familiei sale. Doar o mica parte dintre indivizi, circa 10%, cauta ei

insisi, in mod voluntar, o ocazie de a consuma drogul si doar citiva incep consumul de

drog la indemnurile traficantilor.

La inceput, drogul are doar rolul de a oferi cautarea unei experiente inedite, utilizarea

acestuia de catre consumatorul "ocazional" fiind in functie de disponibilitatea sa in

cadrul grupului. Din momentul in care consumatorul "ocazional" se transforma intr-un

consumator "de cariera", el descopera o sursa de aprovizionare cu drog mai stabila

decit cea oferita de grupul de prieteni. El isi creeaza o serie de legaturi prin

intermediul carora isi poate procura oricind, cu usurinta, drogul, dar realizarea acestor

legaturi presupune ca individul sa fi fost identificat ca un consumator de droguri prin

preluarea unor modele de conduita de la alti consumatori de droguri si prin asimilarea

experientei acestora si, nu mai putin important, sa fie prezentat unor persoane potrivite

de catre persoane potrivite. Se poate concluziona ca, din nefericire, de cele mai multe

ori, mirajul drogurilor este oferit tocmai de catre prieteni, care deja au cunoscut

experiente legate de drog si care o pot face chiar pentru a obtine profituri din traficul

de droguri.

Robert R. Bell arata faptul ca exista o relatie intre saracie si consumul de droguri,

dependenta fiind mai frecvent intilnita in comunitatile caracterizate prin multe

probleme sociale, cum ar fi: delincventa, abandonul scolar, vagabondajul, somajul,

53

dezorganizarea familiei, iar majoritatea indivizilor dependenti sint adulti.

Sociologul englez Jock Young a subliniat faptul ca nu exista un model unic al

procesului de dependenta fata de droguri, valabil pentru toate tarile sau pentru toate

zonele geografice. Exista o baza sociala a consumului de droguri care consta din

reactiile sociale indreptate impotriva consumatorilor, care au ca scop controlul

drogurilor si se regasesc in rolul pe care si-l asuma consumatorul de droguri. De pilda,

in tarile in care consumul de droguri este considerat infractiune, consumatorul este

privit ca un criminal, el este fortat sa comita o serie de delicte pentru a-si procura

drogul si pentru a obtine banii necesari cumpararii acestuia. in aceste tari,

consumatorul este supus unor puternice presiuni ale unei adevarate subculturi a

drogurilor, formata ca urmare a exploatarii exercitate de catre organizatiile criminale

care monopolizeaza drogurile, dar si presiunii exercitate de hartuiala politiei, de

tratamentele specifice la care este supus periodic si, de ce nu, stigmatizarii sale de

catre restul populatiei. Se poate conchide ca aceasta veritabila subcultura a

consumatorilor de droguri are, pe de o parte, un rol protectiv care deriva din

necesitatea protejarii fata de toate presiunile legale sau ilegale la care este supus

consumatorul, iar pe de alta parte un rol adaptativ, care consta din acceptarea si

ajustarea in raport de existenta sa. Se desprinde, astfel, ideea ca semnificatiile sociale

atribuite consumului de droguri intr-o societate sau intr-o cultura, au o importanta

covirsitoare, stilul de viata al consumatorului de droguri si efectele ce deriva din acest

obicei, fiind strins legate de valorile, normele si asteptarile mediului social (24).

Dependenta fata de droguri ca forma de evaziune - Robert Merton

Robert Merton, autorul teoriei anomiei sociale, propune ca, prin prisma acestei teorii,

dependenta fata de droguri sa fie pusa in relatie cu formele de adaptare la conditiile

54

sociale.

El arata ca individul dependent de droguri, de cele mai multe ori membru al unor clase

sociale defavorizate, a incercat sa urmareasca in mod irealist scopuri culturale inalt

valorizate de catre societatea in care traieste, dar pe care nu le poate atinge ca urmare

a unor blocaje existente in folosirea unor mijloace legitime. Ca urmare, el este nevoit

sa recurga la mijloace ilegitime (ilicite). Datorita faptului ca nu are acces nici la

scopurile propuse de catre societate si nici la mijloacele legitime necesare atingerii

acestora, individul se va adapta la aceasta stare de discrepanta intre scopuri si mijloace

(stare de anomie) prin evaziune sau retragere din viata sociala, care ii permite sa faca

abstractie de scopurile culturale si de mijloacele legitime.

Abordarea lui Merton a fost supusa unor critici, exprimate mai ales de catre Marshall

Clinard si Robert Meier, care arata ca evaziunea nu poate fi aplicata intotdeauna

consumatorilor de droguri, care nu sint numai persoane asociale ci pot fi persoane

active, integrate in societate, cu responsabilitati sociale si profesionale (de exemplu,

medicii, care prin natura profesiei vin in contact nemijlocit cu drogurile). De

asemenea, consumul de droguri poate fi si expresia unui comportament inovator,

desfasurat in scopul cautarii unor experiente noi si incitante, poate exprima unele

ritualuri in anumite culturi traditionale sau o atitudine de razvratire impotriva adultilor

exprimata de catre adolescenti si tineri (24). Teoria "dublului esec" al consumatorului

de droguri - Richard Cloward si Lloyd Ohlin Richard Cloward si Lloyd Ohlin au

reluat conceptia lui Robert Merton privitoare la evaziunea (retragerea) consumatorului

de droguri, subliniind ca aceasta conduita nu semnifica doar incapacitatea individului

de a avea acces la mijloace legitime, ci este un "dublu esec" si anume acela de a avea

acces atit la mijloace legitime, cit si ilegitime si de a esua in incercarile de a le utiliza,

in ambele situatii.

55

Individul recurge la evadare (retragere) fie pentru ca nu este capabil sa utilizeze

mijloace ilegitime pentru realizarea scopurilor datorita prohibitiilor pe care le-a

internalizat in structura personalitatii sale, fie datorita blocarii mijloacelor legitime de

atingere a scopurilor.

Se ajunge, astfel, la un dublu esec, care va duce la retragerea individului din societate,

asocialitatea sa, si implicit, recurgerea la consumul de droguri (24).

Relatia anomie-dependenta fata de droguri in conceptia lui Alfred Lindesmith si John

Gagnon

in opinia lui Alfred Lindesmith si John Gagnon, consumul de droguri nu semnifica

intotdeauna o conduita devianta, avind in vedere faptul ca notiunea de devianta este

relativa, dependenta de conditii de loc, de timp si de cel care o defineste, intelegind

prin aceasta ca ceea ce pentru o anumita clasa sociala, categorie ocupationala sau

religioasa inseamna devianta, pentru o alta reprezinta o conduita normala (de

exemplu, in Jamaica, marijuana este considerata un remediu important pentru o serie

de afectiuni, in special respiratorii, dar si obiect de cult, fiind folosita in ceremoniile

religioase).

O mare parte din consumul de droguri a fost facilitat de existenta unui context legitim,

nondeviant, ceea ce pune sub semnul intrebarii teoria anomiei si a deviantei a lui

Merton. Lindesmith si Gagnon arata ca starea de anomie poate fi prezenta inainte ca

individul sa devina dependent de droguri, afirmatie exemplificata prin situatia

existenta in SUA. in aceasta tara, in secolul al XIX-lea, dependenta de droguri

caracteriza mai degraba indivizii albi si mai putin pe negri, femeile mai mult decit

barbatii si reprezentantii claselor cu statut socio-economic mijlociu si ridicat decit pe

cei din clasele defavorizate. in conceptia celor doi autori, factorul principal care a

determinat schimbari radicale in distributia consumului si dependentei fata de droguri

56

a fost schimbarea politicii oficiale care a determinat trecerea la consumul de droguri in

ilegitimitate. Ca urmare a acestui lucru, a luat nastere comertul ilicit cu droguri,

efectuat de cei care aveau legaturi cu lumea interlopa, persoane dispuse sa-si asume

unele riscuri pentru a obtine profituri materiale substantiale. Apare astfel ideea ca nu

starea de anomie, care era prezenta si in secolul al XIX-lea, a determinat fenomenul de

dependenta fata de droguri, ci efectele unei politici oficiale represive si

disponibilitatea drogurilor in anumite arii, deci, schimbarea in oportunitatile utilizarii

drogurilor.

Autorii lanseaza ideea ca accesul la droguri este o cauza mai importanta a consumului

si dependentei decit starea de anomie, aducind ca argument faptul ca in rindul

medicilor, asistentelor, farmacistilor, se inregistreaza rate inalte de dependenta fata de

droguri. De asemenea, numarul mare de consumatori si dependenti de droguri din

ghetourile negrilor din SUA este consecinta traficului mai intens de droguri in aceste

arii urbane, politicii represive mai slabe si presiunilor exercitate asupra populatiei din

aceste zone de a gasi surse de venit prin manipularea drogurilor.

Lindesmith si Gagnon aduc o serie de critici, conceptiei avansate de catre Cloward si

Ohlin, punind sub semnul indoielii ipoteza conform careia dependenta de droguri este

un "dublu esec". Ei arata faptul ca multi dintre indivizii dependenti de droguri erau

delincventi inainte de a deveni dependenti, datorita accesului legitim la droguri. De

asemenea, trebuie facuta o distinctie intre indivizii care sint ratati pentru ca sint

dependenti de droguri si cei care sint dependenti de droguri pentru ca sint ratati. in

opinia autorilor, ipoteza "dublului esec" confunda cauzele cu efectele. in realitate, cea

mai importanta cauza a esecului este chiar consumul de droguri, iar starea de

dependenta mai degraba intensifica starea de anomie decit o determina (24).

57

Teoria lui Alfred Lindesmith privind raportul dintre dependenta fata de droguri si

simptomele sindromului de abstinenta.

Alfred Lindesmith propune explicarea procesului de dependenta fata de opiacee prin

asocierea sa cu credinta individului ca in momentul intreruperii administrarii drogului,

starea sa se va inrautati datorita instalarii sindromului de abstinenta. Asadar, individul

continua sa consume drogul si devine dependent pentru a evita aparitia simptomelor

sindromului de abstinenta. Pentru ca instalarea procesul de dependenta sa poata fi

explicata in acest mod, este necesar ca individul sa fi trecut prin starea extrem de

penibila indusa de sindromul de abstinenta la opiacee si, mai mult, sa constientizeze

aceasta stare, deci sa intervina un element de natura cognitiva.

Conceptia lui Lindesmith conform careia motivatia principala a consumului de

droguri pe termen lung o constituie nu obtinerea euforiei, ci teama de simptomele

sindromului de abstinenta, nu a fost scutita de critici. Astfel, unii autori afirma ca

starea de euforie ar putea fi obtinuta si de indivizii dependenti, chiar daca nu la acelasi

nivel ca indivizii care folosesc de mai putin timp drogul, dar ei nu dispun de

mijloacele materiale necesare pentru asi procura dozele semnificativ mai mari de care

au nevoie pentru a obtine aceasta stare.

Alti autori arata ca, desi Lindesmith a pus accentul in teoria sa pe procesul de invatare

sociala si in mod particular pe "rolul de dependent" pe care trebuie sal invete

individul, el nu prezinta in mod clar mecanismele acestui proces, motiv pentru care ele

nu pot fi operationalizate si nici verificabile in mod empiric (24).

Teoria etichetarii sociale a lui Erving Goffman - subculturile consumatorilor de

58

droguri

Conform teoriei invatarii sociale, efectele consumului de droguri sunt modelate de o

anumita subcultura si sint invatate de catre noul initiat de la consumatorii mai vechi de

droguri, fiind cunoscut faptul ca, de cele mai multe ori, individul devine dependent la

indemnurile unor prieteni consumatori. in acest mod, rationalizarile utilizate pentru a

justifica consumul de droguri precum si senzatiile care trebuie sa decurga din acest

consum, sint invatate de la alte persoane.

Erving Goffman considera ca indivizii dependenti de droguri sint "devianti sociali",

"esecuri in scenele motivationale ale societatii", "indivizi care par angajati intrun refuz

colectiv al ordinii sociale".

Atribuirea unui asemenea rol puternic stigmatizat toxicomanului, il obliga pe acesta sa

se asocieze cu alti indivizi aidoma lui, pentru a putea adera la normele si valorile

create de subcultura consumatorilor de droguri si pentru a putea gasi un sprijin in

aceste norme si valori. Includerea individului in subcultura drogului va determina, de

asemenea, schimbarea conceptiei de sine, facilitind acestuia sa se transforme intr-un

dependent de "cariera". Este vorba despre un proces de stigmatizare, etichetare, a

dependentului de droguri. "Cariera" unui individ dependent de droguri se deruleaza in

strada, in special in cartierele periferice ale oraselor, in compania altor indivizi

dependenti, care adera la acelasi sistem de norme si valori sociale si care isi petrec

majoritatea timpului in cautarea unor noi doze de drog, in desfasurarea unor activitati

ilegale (prostitutie, furt, spargeri, jocuri de noroc), activitatile conventionale ocupind

doar o mica parte din timpul lor.

Jock Young a formulat o serie de postulate care caracterizeaza subcultura

consumatorilor de droguri: diferite grupuri din societate se confrunta cu diverse

59

probleme sociale; drogurile reprezinta un mijloc obisnuit de rezolvare a acestor

probleme; grupurile aleg acele droguri care au proprietatile adecvate pentru rezolvarea

problemelor lor; efectele determinate de administrarea drogului sint interpretate in

termenii culturii careia ii apartine consumatorul; daca drogul este considerat

inadecvat, periculos sau necontrolabil in raport cu obiectivele grupului, el va fi

abandonat; indivizii invata diverse lucruri legate de consumul de droguri, cum ar fi

dozele necesare, modul de administrare, interpretarea efectelor drogului, de la alti

indivizi care sint deja consumatori de droguri; in acest sens, este cunoscut faptul ca

doar o mica parte dintre indivizi devin dependenti datorita unor tratamente

medicamentoase urmate, majoritatea "invata" acest lucru de la dependentii mai vechi;

in cazul in care nu exista nici o norma privitoare la consumul de droguri, indivizii se

gasesc intr-o situatie anomica; situatiile anomice determinate de lipsa normelor apar in

mai multe circumstante, cum ar fi: individul este izolat de o subcultura a drogului;

drogul este introdus recent in tara in care traieste individul; cresterea rapida a

numarului consumatorilor de droguri, fara ca aceasta crestere sa fie sustinuta de o

transmitere corespunzatoare a normelor subculturii drogurilor; reactii sociale incisive

care determina dizolvarea unei culturi viabile (cum ar fi dezintegrarea miscarii hippie

din San Francisco)(24).

O ilustrare adecvata a celor de mai sus este situatia in care se afla in prezent Romania,

in ce priveste consumul de droguri. tara noastra a fost multa vreme izolata, chiar daca

prin constringeri de ordin politic si economic, de astfel de anomii sociale; in plus,

Romania nu are in cultura sa traditionala modele de comportament care sa includa

consumul de droguri, factori care au determinat fragilitatea si vulnerabilitatea

deosebita la adevarata "invazie" a drogurilor. Fragilitatea este agravata de cresterea

incisiva a fenomenului ca urmare a deschiderii brutale a societatii romanesti spre tarile

in care flagelul era deja la apogeu (8). La acesti factori se adauga starea de anomie in

60

care se afla societatea romaneasca, dar si lipsa pentru o buna perioada de timp a unor

reglementari legislative adecvate importantei fenomenului de trafic si consum de

droguri.

Anomia microsociala si dependenta fata de droguri

Erich Fromm caracteriza familia ca fiind "agentia psihologica a societatii", mediul

prin care societatea imprima structurile specifice copilului si, astfel, adultului.

Dinamica circumstantelor sociale, personalitatea parintilor si relatiile dintre ei sint

deosebit de importante in dezvoltarea copilului si in cursul pe care il ia procesul sau

de dezvoltare (14).

In privinta legaturii existente intre dependenta de droguri si relatia intrafamiliala, se

constata frecvent amestecul mamei in spatiul psihic al copilului, ceea ce are ca efect

lipsa de autonomie a acestuia din urma. Lipsa de autonomie a copilului este rezultatul

esecului interiorizarii precoce ca urmare a impiedicarii tendintei de separare

individualizare a acestuia, proces care, in mod normal, are loc in cursul primilor trei

ani de viata, dar efectele acestui lucru vor aparea evidente in adolescenta. De

asemenea, se apreciaza ca persoanele vulnerabile la consumul de droguri au prezentat,

in cursul primilor ani de viata, o intoleranta la solitudine, ca rezultat al unei dificultati

a relationarii apropiate.

Exista si cazuri in care in istoricul familial al toxicomanilor se regasesc atitudini de

ejectie materna, iar lipsa mamei va fi mai tirziu convertita in alt gen de lipsa (lipsa de

drog); aceasta situatie este intilnita in cazuri de abandon matern.

Prin urmare, copilul poate fi considerat, in unele cazuri, un supliment narcisic, un

obiect complementar al mamei, motiv pentru care acesta nu are posibilitatea realizarii

61

unui proces de individualizare. in functie de vicisitudinile traite de catre mama,

copilul poate fi ejectat sau incorporat de aceasta, in ambele situatii el neavind o

existenta proprie. Individul care traieste asemenea relatii intra-familiale va putea

atinge un anumit grad de autonomie, o pseudoindividualizare, utilizind un drog

euforizant si anxiolitic, care va avea rolul unui liant narcisic in relatiile sale

interpersonale.

Toxicomanii pot proveni fie din familii organizate, fie din familii dezorganizate. in

cazul familiilor organizate structural, se constata de multe ori existenta unor

disfunctionalitati care constau, cel mai frecvent, din relatii perturbate cu unul dintre

parinti, cel mai adesea cel de sex opus, in timp ce celalalt parinte manifesta o atitudine

distanta, punitiva sau absenta. Dar, disfunctionalitatile familiale pot consta si din

relatii conflictuale intre parinti, ceea ce creeaza premise nefavorabile unei socializari

primare adecvate si incorporarii normelor morale ale societatii.

Consumatorii de droguri pot proveni si din familii exagerat de tolerante fata de

comportamentele descendentilor. Parintii se pot amagi ca este vorba doar despre o

problema trecatoare si acest lucru sa-i determine sa se autolinisteasca, lasind astfel ca

situatia sa scape treptat de sub control (23).

Un aspect deosebit de important este existenta unor cazuri de drogo-dependenta in

familiile de origine ale toxicomanilor.

Un studiu efectuat la Berlin, in anul 1995, care a vizat familiile de origine ale

toxicomanilor, a scos in evidenta faptul ca dintr-un numar de 81 de familii luate in

studiu, in 52 dintre ele (64%), au existat cazuri de alcoolism patern si/sau dependenta

de droguri la frati sau surori, in unele dintre cazuri, existind in familie decese cauzate

de droguri. Modul in care modelul existent in familie se transmite si la alti membri

(alti copii din familie), depinde de sexul acestora si de tipul de adictie. Pentru femei,

62

de exemplu, este mai frecventa situatia in care parintii le ofera un exemplu de

rezolvare a momentelor de criza prin consumul de alcool si medicamente psihotrope.

Pentru barbati, modelul este oferit mai frecvent de catre frati sau surori, de multe ori ei

insisi dependenti de droguri. De asemenea, trebuie subliniat faptul ca abuzurile

sexuale in familie se asociaza frecvent cu consumul de droguri la membrii acesteia

(14).

Coadictia (codependenta) este o notiune care a capatat popularitate in ultimii ani, desi

unii specialisti nu o accepta. Este vorba despre cupluri bazate pe o relatie ce este

responsabila de mentinerea conduitei adictive a cel putin unuia dintre cei doi membri.

Fiecare dintre cei implicati intr-o astfel de relatie poate avea un comportament

permisiv, care ajuta la perpetuarea situatiei si un element de baza este insasi negarea

situatiei reale. in recuperarea acestor cazuri, o importanta deosebita revine

psihoterapiei care trebuie sa se adreseze, cu precadere, elementelor nocive de

comportament si atitudinii de negare a situatiei de catre membrii cuplului (13).

In timp ce teoriile biologice si psihologice tind sa accentueze factorii individualisti,

sociologii tind sa faca factorii structurali centrul teoriilor lor. Pentru sociolog, cel mai

important factor ce urmeaza a fi examinat nu este caracteristicile, relatiile sociale sau

structurile sociale in care individul este sau a fost situat. Dintre cele mai importante

teorii sociologice care au fost propuse in a ajuta la explicarea consumului de droguri

se gasesc : A. Invatarea sociala; B. Controlul social; C. Subcultura; D. Interactiunea

selectiva/socializarea.

Invatarea sociala

63

Teoria invatarii sociale propune ca consumul si abuzul de substante psihoactive sa fie

explicat de diferita expunere a grupurilor in care consumul este premiat. Aceste

grupuri asigura mediul social in care are loc expunerea la definitii, invitatii a

modelelor, si reintarirea sociala a consumului sau a abstinentei de o anumita

substanta. Definitiile sunt invatate prin imitatie, si reintarirea sociala a lor prin

membrii grupului cu care cineva este asociat.

Teoria invatarii sociale propune ca dimensiunea cu care substantele vor fi folosite

sau ? depinde de nivelul la care comportamentul a fost reinfortat in mod diferential

asupra comportamentului alternativ si este definit ca dezirabil.

Teoria controlului

O teorie majora in sfera criminologiei si a comportamentului deviant este teoria

controlului.

Teoria controlului social are mai multe similaritati cu teoria subculturii, dar sunt si

mai multe diferente. In timp ce teoria subculturii ia in discutie consumul de droguri

din punctul de vedere al felului in care grupul faciliteaza consumul de droguri; teoria

controlului social urmareste factorii care ii impiedica pe oameni sa adopte un

comportament deviant. Astfel, ceea ce cauzeaza consumul de droguri, ca cele mai

multe comportamente deviante, este absenta controlului social care genereaza

conformarea. Cei mai multi dintre noi nu manifestam acte deviante sau criminale din

cauza unor stranse legaturi cu institutiile sociale conventionale. Daca aceste legaturi

sunt slabite sau rupte, vom fi eliberati de regulile societatii si vom putea intreprinde

actiuni deviante – inclusiv sa consumam droguri. Nua tat legaturile consumatorilor de

droguri cu o subcultura neconventionala ii atrage catre droguri, ci lipsa legaturilor cu

cultura conformatoare care ii lasa liberi catre consumul de droguri.

64

Principala ipoteza a teoriei controlului social este aceea ca cu cat esti mai atasat de o

societate conventionala, cu atat mai putin este posibil sa savarsesti un comportament

care violeaza valorile si normele unei asemenea societati.

Teoria subculturii

Teza principala a teoriei subculturii este aceea care presupune faptul ca implicarea

intr-un anumit grup social cu atitudini favorabile catre consumul de droguri este

factorul cheie in incurajarea cuiva in propriul sau consum de droguri, si ca implicarea

intr-un grup care manifesta atitudini negative catre consumul de droguri tinde sa

descurajeze un asemenea consum. Consumul de droguri este asteptat si incurajat in

anumite cercuri sociale si virulent descurajat, chiar pedepsit in altele.

Aceasta teorie sustine ca sunt mai multe subculturi. Exista diviziuni in functie de rasa

si etnie, varsta repara membrii unei anumite subculturi de droguri ( subculturi de

droguri ale liceenilor, a studentilor si a tinerilor adulti). Dar poate cea mai importanta

clasificare a subculturilor tine de tipul sau tipurile de drog care este consumat.

Astfel, sunt cel putin subcultura abuzului de alcool, a marijuanei, a cocainei, a

heroinei injectabile si a consumului multiplu de droguri. Totusi, unii indivizi sunt

membri a doua sau a mai multor subculturi, si astfel, ceea ce se intampla cu el sau ea

afecteaza ceea ce se intampla cu ceilalti.

Teoria interactiunii selective / socializarii

Termenul de “interactiune selectiva” se refera la faptul ca consumatorii potentiali de

droguri nu cad la intamplare in cercurile sociale ale consumatorilor; ei sunt atrasi de

anumiti indivizi si cercuri – grupuri subculturale – pentru ca valorile si activitatile lor

65

sunt compatibile cu acelora care sunt actuali consumatori. Exista un element dinamic

al consumului : Chiar inainte ca cineva sa consume un drog pentru prima data, el sau

ea este “pregatit” pentru sau “initait” in consumul acestuia – sau, intr-un fel, socializat

anticipativ – pentru ca valorile sale sunt deja in concordanta cu acelea ale subculturii

drogurilor. Ca rezultat, cineva isi alege prieteni care impartasesc aceleasi valori, si

care sunt foarte posibil sa fie atrasi de consum si de actualii consumatori. Cand cineva

isi face prieteni care sunt consumatori de droguri, acesta devine socializat de grupul

subcultural al consumatorilor, atat in valorile compatibile cu consumul cat si cu

valorile ce constau in consum.

In urma mai multo cercetari s-au ajuns la mai multe idei care sustin ca cu cat

adolescentii sunt mai izolati si alienati de subcultura parentala, si cu cat ei sunt mai

implicati in relatii cu subcultura adolescentilor de aceeasi varsta, cu atat sunt sansele

mai mari ca ei sa experimenteze si sa consume o varietate de diferite droguri.

Subcultura celor de aceeasi varsta determina tranzitia dintre subcultura parentala si

cea a drogurilor. In cea mai mare parte, generatia parentala este conventionala si

antidrog, se de asemenea se opune altor activitati neconventionale si “deviante”.

Adolescentii care sunt puternic atasati si influentati de subcultura parentala tind sa

adere mai aproape de valorile ei si sa-si urmeze normele de conduita; ca o consecinta,

ei sunt mai predispusi sa se abtina de la droguri decat adolescentii care sunt izolati de

parintii lor si sunt in legatura stransa cu cei de varsta asemanatoare, care sunt inclinati

mai mult spre normele neconventionale, si astfel este mai probabil sa accepte forme

ale consumului de droguri.

Influenta parentala asupra consumului ale adolescentilor este scazuta dar

semnificativa. Parintii care folosesc droguri legale (alcool, tigari si droguri prescrise

medical) sunt mult mai probabil de a creste copii care de asemenea vor bea bauturi

66

spirtoase sau vor consuma droguri ilegale decat parintii care se abtin de la droguri

complet.

Influenta persoanelor de aceeasi varsta asupra adolescentului este mult mai mare.

Adolescentii, in special cei de o varsta mai mare, tind sa se asocieze cu ceilalti in parte

pe similaritatile de stil de viata, valori si comportament – si consumul sau lipsa

consumului de droguri este una dintre aceste similaritati. Imitatia si influenta sociala

joaca un rol in initierea si mentinerea consumului de droguri printre adolescenti.

Totusi adolescentii nu-si aleg prieteni la intamplare : ei sunt, intr-un sens, socializati

cu anticipatie pentru participarea in anumite grupuri, ei aleg si sutn alesi de anumite

grupuri din cauza acestui proces de socializare si participarea in acele grupuri ii

socializeaza catre sau impotriva consumului ilicit de droguri.

IV.4 TEORII SI DATE MEDICALE ***

Incepind cu utilizarea morfinei pe cale injectabila, in a doua jumatate a

secolului al XIX-lea, toxicomaniile au fost considerate adevarate maladii, cu unele

caracteristici particulare, de catre Levinstein, Pichon si Chambard, iar Morel le

interpreta ca fiind maladii ale degenerescentei, alaturi de sifilis, tuberculoza si

alcoolism. Aceste adevarate "maladii sociale" sint caracterizate de o afectare multipla:

fizica, psihologica si morala.

Teorii neurochimice

in anul 1954, James Olds si Peter Mildner, au pus in evidenta sistemul de generare a

placerii, denumit si sistemul de recompensa cerebral. Este vorba despre o zona cu un

numar foarte mare de neuroni dopaminergici, conectati cu sistemul limbic si cortex, in

aceasta arie actionind majoritatea drogurilor, iar dopamina fiind considerata

67

"neuromediatorul placerii". Deoarece mare parte dintre droguri actioneaza pe aceleasi

cai, se poate explica de ce un consumator poate trece cu relativa usurinta de la un drog

la altul.

Sistemul de generare a placerii este stimulat, in conditii normale, de unele substante

secretate de organismul uman, care actioneaza pe aceleasi locuri ca si drogurile

exogene analoge.

Dupa cum anticipa Baudelaire in lucrarea sa "Invitation au voyage", la inceputul

secolului al XX-lea, "fiecare om poarta asupra lui doza de opiu natural, doza continuu

secretata si reinnoita".

Mai tirziu, aceasta idee avea sa fie confirmata prin descoperirea endorfinelor,

denumite si opioide endogene, substante secretate de organismul uman si care

actioneaza pe aceiasi receptori ca si opioidele exogene, motiv pentru care acesti

receptori au primit denumirea de receptori opioizi.

Principalul component al canabisului, delta 9 - THC, actioneaza la nivelul unui

receptor specific aflat la nivelul sistemului nervos central, in concentratie mare in

ganglionii bazali, hipocamp si cerebel.

In 1970, R. Mechoulam a emis ipoteza ca efectul prelungit al cinepii indiene fumate

este datorat, probabil, unui metabolit, deoarece delta-9-THC dispare foarte repede din

organism. Acelasi autor avanseaza ipoteza ca in reactie cu delta 9 THC s-ar forma o

enzima care nu exista in mod normal in organismul uman, enzima care are ca efect

oxidarea acestuia in hidroxi-THC. Acesta ar fi motivul pentru care majoritatea

persoanelor care consuma pentru prima data acest drog nu simt vreo reactie deosebita,

deoarece este necesar un anumit timp pentru ca enzima sa fie produsa.

68

In creierul uman exista un canabinoid natural, secretat endogen, care se leaga de

receptori specifici, denumit anandamida (de la sanscritul "anande", care inseamna

extaz, fericire). Anandamina, derivat al acidului arahidonic, are rolul de a modula o

serie de functii, printre care: dispozitia, memoria, perceptia, motricitatea, coordonarea,

postura si tonusul musculaturii scheletice, somnul, termoreglarea, apetitul si raspunsul

imun.

Interesant este faptul ca nu se dezvolta dependenta fata de opiaceele endogene sau fata

de anandamida. Explicatia consta in faptul ca timpul lor de injumatatire este foarte

redus (circa un minut pentru opioidele endogene).

O serie de cercetari au aratat ca organismul uman secreta si benzodiazepine endogene,

aceste substante fiind prezente si in laptele matern, explicind intr-o oarecare masura

senzatia de bine a copilului hranit la sin (23).

Date genetice

Din ce in ce mai multi cercetatori adera la ideea ca in consumul de droguri sint

implicati o serie de factori genetici.

Se presupune ca exista mai multe ge-ne care actioneaza impreuna, determinind

vulnerabilitatea unei persoane fata de abuzul de droguri. Nu s-a stabilit, insa, exact

care sint aceste gene. Un interes deosebit l-au suscitat genele care controleaza

producerea de dopamina. Comparind ADN-ul unor subiecti consumatori de droguri cu

cel al unor subiecti neconsumatori, s-a constatat ca prezinta diferente in ceea ce

priveste varianta unei gene ce codeaza o enzima numita COMT (catecolo-

metiltransferaza). Acesta enzima ajuta la inactivarea dopaminei si a substantelor

asemanatoare ei, avind doua forme: cu activitate scazuta ("low activity") si cu

activitate crescuta ("high activity"). S-a observat ca forma cu activitate crescuta a

genei si a enzimei este intilnita mai frecvent la consumatorii de droguri.

69

Se presupune ca genele responsabile de abuzul de droguri ar putea avea efecte de

genul: cautare de senzatii noi, imposibilitatea individului de a se opri odata ce a

inceput consumul de drog etc. (10, 31, 32). Mai mult, aceste gene ar putea oferi indicii

pretioase cu privire la persoanele care sint mai vulnerabile fata de droguri, la ce tip de

drog se manifesta vulnerabilitatea si la metodele de tratament specific in drogo-

dependenta.

In prezent, se desfasoara febrile cercetari privind fundamentul biologic si genetic al

dependentei fata de droguri, in scopul gasirii metodelor optime de interventie

medicala in astfel de cazuri. in continuare, sint expuse rezultatele unor cercetari

desfasurate de National Institute for Drug Abuse (10) din SUA.

Cocaina actioneaza prin intermediul sistemului dopaminergic, pe cai care folosesc

dopamina ca neurotransmitator. Exista mai multe tipuri de receptori pentru dopamina,

fiecare cu proprietati moleculare distincte si cu diferite localizari la nivelul creierului.

Pornind de la ipoteza ca unii receptori ar putea juca un rol mai important decit altii in

instalarea dependentei fata de cocaina, un grup de cercetatori de la The Scripps

Research Institute din La Jolla, California, au pus in evidenta la animal faptul ca

receptorul D3, aflat la nivelul nucleului acumbens, zona responsabila de functiile

emotionale si endocrine dar nu si de cele motorii, pare a avea un rol central in

utilizarea cocainei. Importanta acestui studiu rezida din faptul ca vor fi posibile terapii

specifice ale dependentei fata de cocaina, care vor reduce consumul de drog, dar fara a

produce tulburari motorii secundare (17).

Prin utilizarea interviului aplicat la 120 de indivizi dependenti de metamfetamina si 63

de cocainomani, s-a ajuns la concluzia ca exista pattern-uri diferite de utilizare a

acestor droguri.

70

Astfel, in cazul metamfetaminei, individul ia drogul cind se trezeste, dimineata, apoi

repeta administrarea la fiecare 2-4 ore, pe parcursul intregii zile; este ca si cum ar lua

un medicament si nu ar utiliza drogul pentru propria placere. in privinta cocainei,

utilizarea pare a avea aspectul unui consum recreational: consumul incepe seara si

continua pina toata cocaina aflata la dispozitie este epuizata.

Cauza acestei diferente intre cele doua pattern-uri de utilizare este reprezentata de

efectele diferite ale drogului asupra organismului. Metamfetaminele determina

eliberarea unor cantitati mari de dopamina in ariile cerebrale care regleaza senzatia de

placere. Cocaina blocheaza eliberarea dopaminei, ceea ce are ca efect acumularea de

dopamina, care produce o stimulare placuta, continua, in celulele creierului.

Cunoasterea acestor pattern-uri de utilizare ar putea fi utile in tratamentul dependentei

fata de metamfetamina sau cocaina, putind fi identificate circumstantele in care se pot

produce recaderile, diferite momente si locuri in care toxicomanii pot deveni

vulnerabili la consumul de droguri (5, 12).

O serie de cercetari au aratat ca exista unele persoane care au un numar mai scazut de

receptori D2 pentru dopamina, substanta care moduleaza senzatia de placere (1, 6, 7).

Se apreciaza ca un rol major in abuzul si dependenta fata de droguri o au viteza si

durata de actiune a drogului consumat.

Astfel, a fost elaborata teoria vitezei ("rate hypothesis") care arata ca, cu cit viteza,

rapiditatea cu care un drog (precum cocaina sau heroina) ocupa suficienti receptori

cerebrali pentru a produce efecte psihoactive, cu cit euforia consumatorului este mai

mare, cu atit acestuia ii place mai mult drogul si este mai dispus sa-l consume intr-o

maniera abuziva.

Modul de administrare a drogului are, la rindul sau, un rol major in instalarea

dependentei fata de drog, deoarece influenteaza viteza de actiune a acestuia. De

71

exemplu, patch-ul de nicotina (utilizat in tratamentul pe termen scurt al dependentei

fata de nicotina), elibereaza lent mici cantitati de nicotina in singe, spre deosebire de

fumatul tutunului care determina patrunderea brusca a unei doze crescute de nicotina

in singe si creier (22, 25, 26).

O serie de studii au evidentiat relatia care exista intre expunerea prenatala la droguri si

vulnerabilitatea adolescentilor fata de droguri, in sensul ca fumatul matern in cursul

sarcinii pare sa nu-i afecteze pe baieti, ci doar pe fete (probabil, unui mecanism

hormonal care), prin afectarea sistemului dopaminergic al fatului, facindu-l mai

susceptibil la efectele nicotinei, mai tirziu, iar expunerea prenatala la droguri, in

general, ar putea constitui un factor de risc, de vulnerabilitate a acestor copii fata de

consumul de droguri (18,20).

Dependenta fata de nicotina este oarecum diferita in functie de sexul subiectului.

Unele cercetari arata ca femeile dependente de nicotina sunt afectate mai putin de

nicotina insasi si mai mult de stimuli externi reprezentati de diferite efecte senzoriale

la vederea sau mirosirea fumului de tutun raspunsuri conditionate la acesti stimuli sau

placeri sociale asociate cu ritualul fumatului, motiv pentru care ele renunta mai greu la

acest obicei (2, 19, 20).

Recaderea dupa tratamentul dependentei fata de droguri este o problema cu care se

poate confrunta, la un moment dat, orice toxicoman recuperat. De fapt, dincolo de

cura de dezintoxicare efectiva, un loc esential il au modalitatile de a ajuta acesti

indivizi spre a mentine abstinenta.

O serie de studii subliniaza legatura dintre stress si recaderea in dependenta fata

droguri.

Toxicomanii sint mai sensibili la stress decit persoanele care nu consuma droguri,

72

stressori de intensitate minima putind avea efecte devastatoare asupra primilor.

Hipersensibilitatea fata de stress poate fi preexistenta inceperii consumului de drog si

poate contribui la initierea consumului sau poate fi rezultatul efectelor consumului

cronic de droguri asupra creierului (11, 15, 16).

De-a lungul timpului au fost elaborate o serie de modele care au incercat, fiecare, sa

explice cauzele consumului si dependentei fata de droguri.

In ordinea temporala a aparitiei lor, acestea sint:

1. Modelul monovariabil - in care la baza dependentei este plasat doar drogul insusi si

cu efectele acestuia.

Este modelul care a stat la baza prohibitiei alcoolului din SUA din 1919, dar care nu

si-a dovedit viabilitatea.

2. Modelul bivariabil - ia in calcul doi factori: proprietatile drogului si personalitatea

consumatorului.

Acesta este modelul care a stat la baza aparitiei gruparilor Alcoolicilor Anonimi.

3. Modelul trivariabil, introdus de catre Claude Lowenstein, este cel mai complet

model, considerat cel care explica cel mai adecvat instalarea dependentei fata de

droguri.

Conform acestui model, la baza instalarii dependentei sint plasati trei factori:

- factorul social (momentul socio-cultural), reprezentat de disponibilitatea drogului,

acceptarea sau rejetarea de catre grupul de egali a consumului de droguri (de exemplu,

o parte dintre veteranii razboiului din Vietnam au renuntat la consumul de droguri

dupa intoarcerea in SUA, in mare parte datorita contextului socio-cultural diferit);

- factorul farmacologic, reprezentat de proprietatile farmacologice dezirabile ale

drogului, cele cautate de individul consumator (de exemplu, starea de euforie);

73

- personalitatea individului, structura sa psihologica, acesta fiind factorul care explica

de ce unii indivizi devin dependenti si altii nu.

Modelul trivariabil al toxicomaniei sta la baza "triunghiului dependentei", care are o

importanta deosebita in cadrul masurilor de combatere a dependentei de drog. Aceste

masuri trebuie sa vizeze toate cele trei laturi ale triunghiului, prin masuri adecvate si

specifice fiecareia.

Factorul social poate fi influentat prin scaderea ofertei de drog, sanctionarea penala a

traficului de droguri, iar in cadrul acestor masuri este recunoscut rolul deosebit de

important al suportului acordat de microgrupul familial.

Factorul farmacologic poate fi influentat prin administrarea, in cadrul curei de

dezintoxicare, a tratamentului cu antagonisti (de exemplu, administrarea de

naltrexona) sau a tratamentului de intretinere (cu metadona sau buprenorfina).

Factorul personalitate individuala este cel mai dificil de abordat, el putind fi influentat

prin masuri psihoterapeutice, aplicate in tratamentul post-cura si care vizeaza

construirea unui nou stil de viata, fara droguri; ideea centrala este aceea ca individul

trebuie sa "invete" sa traiasca fara drog.

V. STUDIU DE CAZ ASUPRA EFECTELOR DROGURILOR IN PLAN

SOCIAL

1. Justificarea cercetarii

74

În ultimii ani, afirmatii referitoare la o explozie a consumului de

droguri în rândul copiilor si al tinerilor care traiesc în strada au

fost facute de nenumarate ori de profesionisti, jurnalisti, dar fara a

exista date care sa certifice acest fapt. Din datele existente este

cunoscut faptul ca în Bucuresti exista cei mai multi consumatori

de droguri ilicite. De asemenea, se stie ca Bucurestiul detine

prima pozitie în ceea ce priveste numarul copiilor, tinerilor care

traiesc în strada, pentru ca aici exista cele mai mari oportunitati de

supravietuire.

2. Obiectivele cercetarii

Obiectivul general al acestui studiu consta în identificarea si

descrierea consumului de droguri în rândul copiilor si tinerilor care

traiesc în strada în orasul Bucuresti.

Obiectivele specifice includ:

! Identificarea caracteristicilor socio-demografice ale copiilor,

tinerilor care traiesc în strada;

! Evaluarea dimensiunii consumului de alcool, tutun si droguri în

rândul copiilor si tinerilor fara adapost;

! Punerea în evidenta a cunostintelor copiilor si tinerilor din

75

strada în ceea ce priveste drogurile si riscurile privind consumul

acestora.

Rezultatele obtinute se doresc a fi utilizate ca fundament

informational în elaborarea de programe eficiente de prevenire

si reducere a consumului de alcool, tutun si droguri.

3. Esantionarea

Pentru alcatuirea lotului s-a utilizat baza de date creata prin

activitatea

retelei de asistenta sociala stradala a organizatiei Salvati Copiii.

Esantionarea folosita a fost cea a selectarii aleatorii a subiectilor din

strada. O esantionare riguroasa nu este posibila si, într-o anumita

masura, nejustificata, având în vedere marimea esantionului (148),

suficient de larga în raport cu numarul total de copii si tineri din

strada estimat (aproximativ 2000). Totusi, trebuie facuta precizarea

ca lucratorii sociali angrenati în procesul de culegerea a datelor au

urmarit

aplicarea chestionarelor cu precadere la copiii si tinerii care se

declarasera consumatori de droguri (inhalanti sau droguri "tari"),

acordându-se atentie grupurilor omogene de adolescenti si tineri ai strazii.

76

Lotul investigat a fost de 148 de persoane, de pe raza Municipiului

Bucuresti, copii si tineri care se aflau în timpul realizarii studiului

(martie/iunie 2002) în una din cele 19 zone ale capitalei si au fost de

acord sa raspunda la un chestionar de opinie.

4. Metode si tehnici

Pentru realizarea obiectivelor propuse au fost folosite urmatoarele

metode de cercetare:

-chestionarul sociologic de opinie, continând 39 itemi, cu

-variante de raspuns închise si deschise;

-observatii structurate ale operatorilor de teren, realizate pe

-parcursul aplicarii chestionarului de opinie;

-discutii libere realizate de asistentii sociali stradali/operatorii de teren în

timpul unor activitati (distribuirea de materiale igienico-

sanitare, alimente, informare/educare pe probleme de

sanatate).

Asistentii sociali stradali (în fapt, operatorii de teren) au fost

implicati

atât în elaborarea chestionarului sociologic de opinie, în pretestarea

acestuia pe un lot de 20 de copii si tineri fara adapost, cât si în

aplicarea

chestionarului.

77

Raspunsurile la întrebarile închise au fost evaluate/interpretate prin

utilizarea Programului Statistic (SPSS) versiunea 8.0, iar întrebarile

deschise prin utilizarea analizei de continut.

1. Drogurile

Tipurile de drog

În acceptiunea expertilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, drogul

este "orice substanta care, introdusa într-un organism viu, îi poate

modifica acestuia perceptia, umoarea, comportamentul ori

functiile sale cognitive sau motrice".

În sens farmacologic, drogul este o substanta utilizata sau nu în

medicina, a carei folosire abuziva poate crea dependenta fizica si

psihica sau tulburari grave ale activitatii mintale si

comportamentului.

Se recomanda, totodata, înlocuirea termenului "drog" cu "substanta

psihoactiva".

Drogurile, în functie de acceptarea sau nu de catre societate, pot fi

împartite în: legale (alcool, tutun, cofeina, unele medicamente) si

ilegale (heroina, marijuana, cocaina etc.). Dupa actiunea asupra

sistemului nervos, pot fi împartite astfel:

! Stimulante ale sistemului nervos central (ofera impresia unui

78

surplus de energie): amfetamine, cocaina, cafeina, tutun,

euforizante;

! Deprimante ale sistemului nervos central (induc stari de

relaxare): barbiturice, tranchilizante, derivate de opiu

(heroina, codeina, metadona), solventi (clei, vopsea, petrol,

gaz, adezivi, benzina usoara), alcool, cannabis (marijuana,

hasis) în doza mica;

! Psihedelice sau halucinogene (ofera impresia unor lucruri

care nu exista în realitate): acidul lisergic (LSD), ciupercile

halucinogene, cannabis în doza mare.

Abuzul de droguri

79

Abuzul de droguri este definit ca fiind orice utilizare excesiva,

continua

ori sporadica, incompatibila sau în relatie cu practica medicala, a

unui

drog. Consumul poate fi exceptional, în scopul de a încerca o data sau

de mai multe ori un drog, fara a continua însa; ocazional, însemnând

consumarea din când în când, fara a se ajunge la dependenta; episodic,

într-o circumstanta determinata; sistematic, caracterizându-se prin

dependenta.

Oricare ar fi caracterul lor, licit (alcoolul, tutunul) sau ilicit

(heroina, cocaina, psihostimulantii si cannabisul), toate substantele

care prezinta riscul de a fi consumate în mod abuziv au în comun

faptul ca provoaca o senzatie de placere si relaxare, dar si o

modificare comportamentala mai mult sau mai putin importanta, în

functie de drogul consumat, doza ingerata, caracteristicile

individuale, mediul în care se produce

consumul etc. Din acest motiv, drogurile sunt considerate substante

psihotrope capabile sa produca schimbari ale starii de constiinta.

80

În contextul strazii, abuzul de droguri reprezinta o latura cotidiana a

vietii si comportamentului specific acestui mediu. Presiunile sociale

de

limitare a consumului (relatiile sociale ale individului, familia,

viata

profesionala, sanctiunile legale, educatia cu privire la riscurile

pentru

sanatate) sunt inexistente, iar interventiile autoritatilor de reducerea

a

fenomenului strazii urmaresc doar diminuarea sau eliminarea

grupurilor din anumite zone considerate "de interes public" (centrul

capitalei în care se afla concentrate zonele comerciale si cladirile

administratiei publice centrale, pietele comerciale de referinta din

cele

sase sectoare, Gara de Nord). Doar recent au fost înfiintate sectii de

dezintoxicare în spitale ai caror initiatori au declarat ca sunt adresate

si

copiilor din strada, consumatori de inhalanti sau heroina, care pot fi

internati pentru a beneficia de tratamente de specialitate.

Dependenta

81

Persoana dependenta de un drog resimte, la putin timp dupa ce îl

consuma, o stare de placere (engleza, high) urmata, în momentul

scaderii concentratiei din sânge a drogului, de o stare neplacuta care o

face pe aceasta sa doreasca sa ia din nou substanta. Aceasta

neplacere se poate accentua si se poate transforma chiar în suferinta

fizica si agitatie psihica, stare denumita în literatura de specialitate

ca sevraj.

Starea de dependenta este însotita de toleranta. Toleranta consta în

disparitia treptata a efectelor unei substante ce este administrata

repetat pe o anumita perioada de timp, încât pentru a obtine acelasi

efect se impune cresterea progresiva a dozei. Cresterea dozei este

determinata de schimbarile petrecute în metabolismul substantei ori

printr-o adaptare celulara, fiziologica sau comportamentala a efectelor sale.

Se observa ca majoritatea celor chestionati fumeaza mult - 41,5% (cel

putin un pachet) sau 5-15 tigari pe zi, 38% o cantitate prea mare

pentru copii sau adolescenti. De fapt, însumând, aproape 80% dintre

subiecti fumeaza zilnic. O cifra uluitoare, având în vedere ca în

aceasta cifra se regasesc o treime dintre copiii sub 14 ani.

Interesant este procentul de 38% dintre copiii sub vârsta de 10 ani care

consuma ocazional (inconstant). Acestia obisnuiesc sa fumeze

resturile de tigari din statiile de autobuz sau ori de câte ori reusesc sa

cumpere un pachet de tigari.

82

Daca vom corela vârsta celor intervievati cu timpul de când sunt

fumatori, vom constata ca, în medie, debutul dependentei de tutun este

la vârsta de 9-10 ani.

Procentele ridicate (53%, 42%, 15% si 18%) care apar la rubrica "nu

consuma" în graficul "Corelatia vârsta numar de tigari consumate"

însumeaza de fapt doar 9% din totalul raspunsurilor.

Consecintele fumatului asupra sanatatii copiilor sunt evidente. Apar

de la vârste fragede afectiuni ale aparatului cardio-respirator.

De asemenea, fumatul, în asociere cu alimentatia necorespunzatoare

si conditiile insalubre de locuit, determina întârzieri în dezvoltarea

fizica, majoritatea copiilor din strada având înaltimea si greutatea

mult sub media normala pentru vârsta lor.

Consumul de alcool

83

Cei mai multi consumatori de alcool se regasesc în intervalul 14 -18

ani.

Daca cei de vârste mici (7-18 ani) consuma cu precadere bere, specific

pentru cei din grupele de vârsta 19-23 si peste este consumul de bauturi

tari si "orice". De fapt, în acest interval se regasesc cei care au declarat

ca sunt consumatori permanenti de alcool (consuma în fiecare zi).

Procentele de 24% (pentru tinerii între 19 si 23 ani) si 76% (în cazul

celor de 24-30 ani) care apar în primul grafic la consumul de bauturi

tari

indica faptul ca tinerii, lipsiti de orice sprijin de a gasi un loc de munca

si

un adapost, au considerat ca alcoolul îi poate ajuta sa uite realitatea

aspra a vietii din strada.

Alcoolul consumat în special de adolescenti sau tineri constituie

deseori factorul declansator al comportamentului violent între

membrii grupului (sau fata de trecatori) sau al actiunilor de

planuire si savârsire a infractiunilor de furt.

84

Cazurile de dependenta de alcool semnalate sunt putine. Pentru a se

instala, administrarea de bauturi alcoolice ar trebui sa se faca zilnic si

în cantitati apreciabile. Însa, preturile prohibitive pentru

majoritatea copiilor din strada îi opresc pe acestia sa consume

alcool zilnic. Ei prefera sa cumpere tigari sau "aurolac" din care

pot sa-si asigure consumul pentru mai multe zile.

Daca avem în vedere, însa, vârsta intervievatilor, tipul de alcool

consumat, frecventa, combinarea acestuia cu alte substante, starea de

sanatate precara si lipsa unei alimentatii normale, tabloul care ne apare

releva o situatie dramatica.

Drogurile "tari"

85

Înainte de a trece la analiza rezultatelor statistice, facem precizarea ca

în studiile anterioare consumul de droguri puternice nu aparea

mentionat. Singurele referiri se faceau la adresa "aurolacului", ieftin si

accesibil tuturor copiilor. În ultimii cinci ani, semnalele privind

introducerea în strada si a acestor tipuri de droguri, altadata plasate în

special în mediile studentesti, s-au intensificat, dezvaluind în final o

tendinta clara. Cam în aceeasi perioada, drogurile de acest tip

patrundeau si în licee, devenind în prezent o problema serioasa pentru

Ministerul Educatiei si Cercetarii, ca si pentru Ministerul Sanatatii si

Familiei.

Raspunsurile subiectilor intervievati cuprind în descrierea lor doar

consumul de heroina prin injectare , doua cazuri de marihuana si un singur

caz de hasis. Modul de administrare a heroinei este bine cunoscut. "Se

pune marfa (heroina) si putina sare de lamâie, pun putina apa în

fiola, o fierb, o bag în vena cu un ac, trag putin sânge si iar o bag în

vena."

86

Riscurile consumului de heroina în strada sunt evidente. Dependentii

de heroina dezvolta diverse afectiuni somatice, ca hepatitele B sau C,

boli ale inimii si plamânilor, SIDA, tetanos, vene scrozate, infectii

locale

ale pielii, ulcere si abcese. Toate aceste afectiuni nu pot fi evitate în

strada, iar posibilitatea de a fi tratate medical în acest mediu este

exclusa. Desi unitatile spitalicesti si organizatiile neguvernamentale

care ofera utilizatorilor de droguri diferite servicii sunt cunoscute,

tinerii

din strada întâmpina multiple greutati în a beneficia de tratament,

datorita în primul rând lipsei actelor de identitate.

Nu putine sunt declaratiile din care rezulta totala necunoastere sau

nepasare cu privire la riscurile la care se supun cei care se injecteaza

utilizând aceleasi seringi.

"Eu nu stiu cum se prepara, sotul meu prepara ce pune în seringa... eu

stiu doar atât, ca pune sare de lamâie si o fierbe", "Nu ma intereseaza",

"Nu stiu" sau "Am auzit ca poti sa mori".

87

Interventiile politiei se rezuma la retinerea, anchetarea pentru o

scurta

perioada a persoanelor din strada, procedând apoi, din lipsa de dovezi

incriminatorii, la punerea lor în libertate. Contactele cu politia sunt

foarte

dese (80% dintre intervievati) si, de obicei, au ca urmare retinerea

sau

arestarea adolescentilor si tinerilor. Acuzatiile sunt multiple, de

la

infractiuni de furt, tâlharie sau spargeri produse în zonele în care

traiesc

acestia, pâna la banuieli ca detin informatii sau sunt implicati în

traficul

de droguri.

În rândul copiilor si tinerilor din strada exista o parere aproape

unanim

împartasita ca ei sunt principalii vizati în dosarele cu

autori

neidentificati, putând deveni astfel victime nevinovate ale aplicarii

legii

penale.

4. Concluzii privind consumul de droguri legale sau ilegale în

strada

88

Fumatul reprezinta o practica comuna în strada. Aproape toti copiii

fumeaza, indiferent de vârsta sau sex. De asemenea, nu are importanta

daca petrec doar ziua pe strada sau daca au ales sa traiasca în strada.

Consecintele asupra sanatatii sunt pe termen lung. Copiii sufera de la

vârste foarte mici de dificultati respiratorii, stoparea cresterii în

înaltime, sensibilitate ridicata la îmbolnaviri.

"Aurolacul" este cel mai consumat drog în strada. Dar heroina tinde

sa

devina drogul preferat al adolescentilor si tinerilor când acestia

dispun

de suficienti bani. Consumul de heroina ar putea deveni un

instrument

în implicarea copiilor si tinerilor în savârsirea de infractiuni grave

(furturi

din magazine, autoturisme, tâlharii cu violenta, crime).

89

Desi într-un stadiu incipient în acest moment, raspândirea

drogurilor

puternice în mediul strazii are toate valentele dezvoltarii ulterioare la

un

nivel pe care autoritatile nu-l vor putea controla. Cifra de 13%

de

consumatori dependenti în strada este un semnal de alarma si daca

luam ca termen de comparatie situatia consumului de droguri

puternice

în rândul copiilor strazii, asa cum reiese ea din studiul efectuat de

Salvati Copiii si Reprezentanta UNICEF în România (1998-1999),

în

care se mentiona ca dimensiunea consumului de droguri puternice este

nesemnificativa. De aceea, crearea de servicii sociale de reintegrare

sociala si profesionala pentru adolescenti si tineri (mai ales pentru cei

proveniti din centrele de plasament) apare ca o conditie pentru orice

tip

de strategie nationala de prevenire sau reducere a consumului de

droguri în mediul strazii. De asemenea, masurile de preventie, stopare

sau control al consumului de droguri ("aurolac" sau heroina) în

strada

trebuie sa-si gaseasca locul în strategia nationala de prevenire a

consumului de droguri.

90

Procesul initierii în consumul de droguri în strada este de cele mai

multe

ori determinat de momentul ajungerii în strada. Însa datele statistice

de

mai sus au aratat ca exista o secventialitate a debutului, specifica

strazii:

-fumatul debuteaza la vârsta de 9-10 ani si e întâlnit la 90%-din cei chestionati;

-consumul de alcool debuteaza la 11-12 ani, 95% declarând ca au consumat sau

obisnuiesc sa consume bauturi alcoolice;

-"aurolacul" se inhaleaza de la vârste foarte mici (7-10 ani)

-aproape 70% dintre copii si tineri declarând ca o fac zilnic;

-injectarea drogurilor tari (heroina) începe la 11-13 ani, iar

-13% din tinerii aflati în strada sunt dependenti.

91

VI. O NOUA STRATEGIE ANTIDROG Aceasta noua Strategie pe Droguri este

bazata in primul rand pe principiile fundamentale ale Uniunii Europene, sustinand cu

prioritate valorile esentiale ale Uniunii: demnitatea umana, liberate, democratie,

egalitate, solidaritate, statul de drept si respectarea drepturilor omului. Strategia

doreste sa protejeze si sa imbunatateasca starea de bine a societatii si a individului, sa

promoveze sanatatea publica, sa ofere un nivel ridicat de securitate pentru cetateni si

sa adopte o politica echilibrata in abordarea problemei drogurilor.

Strategia se bazeaza de asemenea pe conventiile relevante ale ONU (Conventia

Unica privind Stupefiantele din 1961 amendata prin protocolul din 1972, Conventia

privind Substantele Psihotrope (1971) si Conventia privind Traficul Ilicit de

Stupefiante si Substantele Psihotrope (1988), privite drept instrumente majore in

abordarea problematicii drogurilor. In plus, Sesiunea Speciala a Adunarii Generale a

ONU din 1998 destinata drogurilor, a confirmat importanta unei abordari integrate si

echilibrate, in care reducerea cererii si reducerea ofertei de droguri sunt elemente ce se

sustin reciproc.

Politica comuna a UE

Pentru a promova o politica comuna a UE in problema drogurilor, Strategia este

construita pe baza conventiilor si tratatelor Uniunii Europene si Comisiei Europene,

dar ia in considerare si proiectul viitoarei constitutii a Uniunii Europene, dupa cum a

fost convenit de catre Consiliul Europei la Bruxelles, pe 17 si 18 iunie 2004. In parte,

raportarea Strategiei la viitoarea Constitutie a UE este motivata de asteptarile statelor

membre ca viitoarea Constitutie sa intre oficial in vigoare in perioada de timp cuprinsa

in Strategie.

Cu toate acestea, Strategia a fost schitata conform cadrului legal in vigoare

desemnat prin tratatele Uniunii Europene si Comisiei Europene, fiind bazata pe

competentele specifice ale Uniunii, Comunitatii si statelor membre. In domeniul

sanatatii, Comunitatea completeaza actiunile statelor membre. In alte domenii, statele

92

membre si institutiile Uniunii Europene isi impart atributiile. Importante in acest

domeniu sunt articolul 29, care mentioneaza ca "Obiectivele UE sunt de a asigura

cetatenilor sai un grad ridicat de siguranta in domeniile libertatii, securitatii si justitiei

prin promovarea si implementarea unor actiuni comune intre statele membre in

domeniile politiei si cooperarii judiciare in chestiuni penale si prin prevenirea si

combaterea rasismului si xenofobiei" precum si (ca) " obiectivul va fi atins prin

prevenirea si combaterea activitatilor criminale, in special a crimei organizate, a

terorismului in particular, a traficului de persoane si a infractiunilor indreptate

impotriva copiilor, traficului ilicit de droguri si arme, coruptiei si fraudelor", articolul

31 (e) din Tratatul Uniunii Europene care mentioneaza ca "actiunile comune de

cooperare judiciara in domeniul penal vor include treptat adoptarea de masuri care sa

stabileasca reguli minimale in domeniul faptelor criminale si pedepsele in domeniul

crimei organizate, terorismului si traficului de droguri", articolul 34, paragraful 2 (b),

prin care "Consiliul poate (...) adopta decizii privind cadrul legal general cu scopul de

a aproxima legile si regulamentele din statele membre" si articolul 152 din Tratatul

Uniunii Europene care se refera la: "Comunitatea care va completa actiunile statelor

membre in reducerea consecintelor asociate consumului de droguri, inclusiv prin

informare si prevenire".

Sprijin reciproc

5. Scopul Strategiei UE este de a adauga substanta strategiilor nationale cu respectarea

principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii stabilite prin tratatele existente.

Conform cu normele mentionate in tratatele Uniunii Europene si Comisiei Europene,

Strategia subliniaza ca statele membre trebuie sa ia in considerare impactul strategiilor

lor nationale asupra altor state membre, modul in care diferitele strategii nationale ale

statelor membre se pot sprijini reciproc si prin contributia acestor strategii se pot

realiza impreuna obiectivele din Strategia Uniunii Europene. De asemenea, se

intentioneaza sprijinirea initiativelor locale, regionale, nationale si transnationale

93

pentru a folosi cat mai eficient resursele si potentialul disponibil. Totodata, au fost

luate in considerare si constrangerile bugetare si institutionale ale statelor membre si

ale institutiilor UE.

6. In final, Strategia a fost structurata tinand cont de fosta Strategie pe Droguri a UE

2000-2004, de Planul de Actiune pe Droguri 2000-2004 si de evaluarile Planului de

Actiune la jumatatea termenului, de raspunsul Consiliului la aceasta evaluare si de

evaluarea finala.

Obiective

7. Problema drogurilor poate fi abordata din diverse perspective, de la cele politice la

cele de cercetare stiintifica si de practica de zi cu zi in domeniu. Cadrul legislativ si

politicile prin care problema va fi, in cele din urma abordata, trebuie sa ia in

considerare toate aceste aspecte si sa le reuneasca intr-o maniera coerenta si realista.

8. Situatia curenta privind drogurile, prezentata atat in documentele EMCDDA cat si

in rapoartele anuale ale Europol si in anexele la aceasta Strategie subliniaza

necesitatea unei pozitii active.

Luand in considerare tratatele existente, alte documente relevante ale politicilor

europene si experienta ultimei decade, Consiliul a identificat doua obiective generale

referitoare la droguri, dupa cum urmeaza:

* Obiectivul UE de atingere a unui nivel ridicat de protectie a sanatatii, stari de

bunastare si coeziune sociala prin completarea actiunilor statelor membre in

prevenirea si reducerea consumului de droguri, dependentei si consecintelor

consumului, atat medicale cat si sociale.

* Obiectivul UE si a statelor membre de asigurare a unui grad ridicat de securitate

pentru cetateni, prin actiuni impotriva productiei de droguri, traficului transfrontalier

si deturnarii de precursori si prin intensificarea actiunilor preventive impotriva crimei

organizate, printr-o cooperare efectiva tradusa printr-o abordare comuna a problemei.

9. Abordarea actuala de reducere a cererii si ofertei de droguri prin metode integrate,

94

multidisciplinare si echilibrate, va constitui baza abordarii problemei drogurilor in UE

si pentru viitor. Aceasta abordare necesita cooperare si coordonare. Data fiind natura

orizontala a problemei, cooperarea si coordonarea vor trebui dezvoltate in continuare

nu numai in domeniile social, medical, educatie si justitie si afaceri interne, dar si in

alte raport cu statele non-membre ale UE si opiniile internationale relevante. O

abordare echilibrata a problemei include de asemenea consultarea unui mare numar de

institutii stiintifice, a profesionistilor, ONG-urilor reprezentative, societatii civile si

comunitatilor locale.

Structura UE

10. Noua Strategie pe Droguri propune folosirea in continuare a instrumentelor

existente mai degraba decat introducerea unora noi. Structura UE ofera bazele pentru

abordarea problemelor legate de droguri. Mai mult, strategia propune in mod explicit

o abordare "tematica" sau "regionala" , abordare care se poate dovedi avantajoasa in

unele cazuri. Aceasta inseamna ca statele membre care au o problema comuna vor

putea studia posibilitatile de crestere a cooperarii (operationale) pentru a o putea

rezolva in mod eficient si efectiv. Alte state membre, care nu au aceeasi problema vor

putea decide daca se implica sau nu in astfel de initiative. Consiliul va fi informat

asupra celor mai importante evolutii prin intermediul GLD.

11. Strategia se concentreaza pe doua linii- reducerea cererii si reducerea ofertei,

precum si pe doua teme intersectate: cooperare internationala si cercetare, informare si

evaluare. Pentru a usura implementarea practica, este recomandabil sa se dezvolte

doua Planuri de Actiune pe Droguri consecutive, bazate pe Strategie, care sa descrie

ariile specifice de interventie si actiunile.

12. Comisia este insarcinata sa inainteze o propunere dupa consultarea cu EMCDDA

si Europol, la inceputul anului 2005 pentru un Plan de Actiune pe Droguri 2005-2008,

in vederea consultarii cu Parlamentul European si pentru a fi aprobat de catre

Consiliu. Vor avea loc consultari cu cat mai multi oameni de stiinta, experti,

95

profesionisti din domeniu, ONG-uri, membrii ai societatii civile si comunitatilor

locale, care sa examineze planul din mai multe perspective.

In plus, Comisia va elabora rapoarte anuale privind stadiul implementarii planului de

actiune si a obiectivelor din acest plan, pentru a fi inaintate Consiliului. Va organiza o

evaluare a impactului in 2008, cu scopul de a propune un al doilea Plan de Actiune

2009-2012 pentru a fi examinat de catre Parlamentul European si aprobat de catre

Consiliu. Prin evaluarea impactului se vor stabili consecintele cele mai probabile

pentru a avea sau nu un al doilea Plan de Actiune 2009-2012. Intre 2009-2012,

Comisia va continua sa elaboreze rapoarte de progres anual pentru a fi examinate de

catre Consiliu. In 2012 Comisia va organiza o evaluare generala a Strategiei UE si a

Planului de Actiune pentru a fi prezentate Consiliului si Parlamentului European.

Planuri deactiune

Ambele planuri de actiune vor contine un cadru cu activitatile si un calendar al

actiunilor. Cadrul de activitati poate fi regandit pe baza raportului de progres anual,

sau in cazul unor modificari majore in situatia drogurilor in UE aparute pe perioada

Planului de Actiune.

Aceasta Strategie pe Droguri 2005-2012 va constitui baza pentru proiectele viitoarelor

Planuri de Actiune pe Droguri.

13. Luand in considerare situatia actuala privind drogurile in fiecare dintre cele 25 de

state membre si diferentele intre statele membre, regiuni si grupe de state membre,

actiunile propuse in Planul de Actiune vor tine cont de urmatoarele cinci criterii:

1. Actiunile la nivelul UE trebuie sa promoveze idei clare si sa urmareasca rezultate

masurabile si realistice. Rezultatele asteptate trebuie specificate in avans.

2. Planul de Actiune trebuie sa prevada in mod explicit perioada de timp in care se va

implementa o activitate (preferabil in timpul perioadei planului de actiune), precum si

responsabilii pentru executarea si raportarea progreselor inregistrate.

3. Activitatile trebuie sa contribuie in mod direct la realizarea a cel putin unui obiectiv

96

sau a unei prioritati stabilite prin Strategie.

4. Interventiile trebuie sa fie cost-eficienta.

5. Trebuie sa existe un numar limitat de interventii in fiecare domeniu.

14. Comisia este invitata in mod special sa acorde o atentie deosebita legaturilor intre

reducerea cererii si reducerea ofertei de droguri- promovand de exemplu cercetarea si

schimbul de practici care se axeaza pe aceste legaturi. Referitor la acest aspect,

Comisia si Consiliul vor cauta permanent informatii si expertize disponibile la

organismele competente atat in interiorul UE (EMCDDA, Europol, Eurojust si

Reteaua Europeana de Prevenire a Criminalitatii) cat si in afara ei (Consiliul Europei

si UNODC). Comisia, Consiliul si Parlamentul European vor fi de asemenea stimulate

sa promoveze o coordonare clara intre propriile activitati pe linie de droguri. In ceea

ce priveste Consiliul, Grupul Orizontal de Lucru pe Droguri va avea un rol cheie in

acest efort.

15. Pana la sfarsitul anului 2012, vor trebui inregistrate progrese in toate domeniile

definite ca prioritare in Strategie. Aceasta se va realiza prin interventii si actiuni la

nivel individual in fiecare stat membru, grupe de state membre sau la nivelul UE

precum si in cooperare cu alte tari sau organizatii internationale precum Consiliul

Europei si ONU. Evaluarea Planului de Actiune pe Droguri va fi realizata de catre

Comisie in cooperare cu EMCDDA, Europol si statele membre

97

VII. BIBLIOGRAFIE

• "Drogurile - alarma nationala", în "Adolescentii si toxicomania",

Cristian Bellu Bengescu, Editura POLIROM, 2000, p. 3031.

• "Cunostintele, atitudinile si tendintele elevilor de liceu din

Bucuresti în

privinta consumului de droguri", Organizatia Salvati Copiii si Directia de

Sanatate Publica din cadrul Ministerului Sanatatii si Familiei, 2001-

2002.

• Strategia Nationala Antidrog 2002-2004, Bucuresti, 2002.

• "A doua evaluare rapida a consumului de droguri injectabile

în Bucuresti, Timisoara, Constanta si Iasi", 2002.

• "Consumul de droguri la adolescenti", în "Adolescentii si

toxicomania",

98

Ana Stoica Constantin si Ticu Constantin, Editura POLIROM, 2000, p.

43-61.

• "Copiii strazii - evaluare si caracteristici", Equilibre, Terre des

Hommes,

Salvati Copiii - Danemarca si Liga Româna pentru Sanatate Mentala,

1992.

• "Situatia muncii copilului în România", Institutul National de

Cercetare

{tiintifica în Domeniul Muncii si Protectiei Sociale, Organizatia Salvati

Copiii, 1997.

• "Studiul national privind situatia copiilor fara adapost", Salvati

Copiii si Reprezentanta UNICEF în România (1998-1999).

• Plan national privind protectia copiilor si tinerilor fara

adapost, Document, Organizatia Salvati Copiii, ianuarie 2002.

• Rapid Assessment on Working Street Children in

Bucharest,

International Labour Office, Geneva, 2001, versiunea în limba engleza

& Evaluarea rapida a situatiei copiilor strazii care muncesc în Bucuresti,

2002, ILO-IPEC România, Salvati Copiii, 2002, varianta în limba

româna.

• Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, 1994,

(DSM IV) elaborat de Asociatia Americana de Psihiatrie, Washington

D.C., 1994.

99

• Diseasing of America, Peele, S., Houghton Mifflin, 1989, Boston

&

Rational Recovery, Trimpey, J., Simon & Schuster, New York, 1996.

• Dictionar de droguri, Jenica Dragan, Editura National, 2000.

• Epidemiology of Inhalant Abuse: An International Perspective,

National Institute on Drug Abuse - U.S. Department of Health and

Human Services, Monograph Series, 1995.

***

• [1]. Brill L., The clinical treatment of the substance abusers, The Free

Press, New York, 1981.

[2]. Cheng L.S., Swan G.E., Carmelli D., A genetic analysis of smoking

behavior in family members of older adult males, Addiction, 95, 427-435,

2000.

[3]. Claridge G., Drugs and human behavior, Pelican Books, 1970.

[4]. Comisu M., Luchian M., Boisteanu P., Exista o personalitate

premorbida la pacientii cu dependenta fata de droguri?, Psihofarmacologie

Clinica, Ed. Psihomnia, Iasi, 1998.

[5]. Crabbe J.C., Genetic contributions to addiction, Annual Revue of

Psychology, 53: 435-462, 2002.

[6]. Egleton R.D., Abbruscato T.J., Thomas S.A., Davis T.P., Transport of

opioid peptides into the central nervous system, Journal of Pharmaceutical

Science, 87, 1433-1439, 1998.

[7]. Engel J., Oreland L., Brain Reward System and Abuse, Raven Press,

100

New York, 1987.

[8]. Ferreol G., Adolescentii si toxicomania, Ed. Polirom, Colectia

Collegium, Iasi, 2000.

[9]. Gelder M., Gath D., Mayou R., Tratat de Psihiatrie Oxford, ed. a II-a,

1994.

[10]. Grove W.M. si colab, Heritability of substance abuse and antisocial

behavior: a study of monozygotic twins reared apart, Biological Psychiatry

27: 1273, 1990.

[11]. Hall G.W. si colab., Pathological gambling among cocaine-dependent

outpatients, The American Journal of Psychiatry, 157:7, 1127-1132, 2000.

[12]. Jacobsen L.K. si colab., Substance use disorders in patients with

posttraumatic stress disorder: a review of the literature, The American

Journal of Psychiatry, 158:8, 1184-1189, 2001.

[13]. Kaplan and Sadock?s, Synopsis of Psychiatry - Behavioral

Sciences/Clinical Psychiatry, 8th edition, Ed. Williams & Williams,

Baltimore, USA, 1998.

[14]. Klostermann P., Rotschild M.A., Schneider V., Aspecte morfologice,

sociologice si criminologice la consumatorii de cocaina si heroina, Revista

de Medicina Legala, vol.4, nr.2, 1996.

[15]. Mathias R., Daughters of mothers who smoked during pregnancy are

more likely to smoke, NIDA Notes, 1995.

[16]. Mathias R., Rate and duration of drug activity play major roles in drug

abuse, addiction and treatment, NIDA Notes, 1997.

[17]. National Institute of Drug Abuse, Narcotics, 1998.

[18]. Nesse R.M., Berridge K.C., Psychoactive drug use in evolutionary

perspective, Science, 278:5335, 1997.

[19]. Nestler R.M., Aghajanian G.K., Molecular and cellular basis of

101

addiction, Science, 278:5335, 1997.

[20]. Nestler E.J., Molecular mechanisms of drug addiction, Journal of

Neurosciences, 12: 2439, 1992.

[21]. O'Brien C.P., A range of research-based pharmacotherapies for

addiction, Science, 278:5335,1997.

[22]. Pierce J.P., Farkas A.J., Giplin E.A., Beyond stages of change: the

quitting continuum measures towards succesful smoking cesation,

Addiction, 93, 277-286, 1998.

[23]. Porot A., Porot M., Toxicomaniile, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1999.

[24]. Radulescu R.M., Devianta, criminalitate si patologie sociala, Ed.

Lumina Lex, 1999.

[25]. Stoker S., Compounds show strong promise for treating cocaine

addiction, NIDA Notes, 1997

[26] Stoker S., Studies link stress and drug addiction, NIDA Notes, 1997.

[27]. Stolerman I., Drugs of abuse: behavioral principles, methods and

therms, Trends of Pharmacological Science, 13:170, 1992.

[28]. Stroescu V., Bazele farmacologice ale practicii medicale, Ed.

Medicala, Bucuresti, 1988.

[29]. selaru M., Drogurile, Ed. Semne, Iasi, 1998.

[30]. Tsou K., Patrick S., Walker M.J., Psychical withdrawal in rats tolerant

to delta 9 tetradydrocan-nabinol precipitated by a cannabinoid receptor

antagonist, European Journal of Pharmacology, 280, 1995.

[31]. Turlea S., Bomba drogurilor, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1991.

[32]. Uhl G. si colab., Substance abuse vulnerability and D2 receptor genes,

Trends of Neurosciences, 16:83, 1993.

102

103