1

Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba IuliaFacultatea de Drept si Stiinte Sociale

Comparatie intre clauza compromisorie si

compromis

Profesor coordonator: Masterand:Lect. Univ. Ada Hurbean Bolog Florin

2

Clauza compromisorie

Aceasta forma a contractului de arbitraj, de altfel, cea mai uzitata in practica contractuala,

este definita de art. 550 Cod proc.civ. ca fiind acea clauza prin care partile convin ca litigiile ce

se vor naste din contractul in care este inserata sau in legatura cu acesta sa fie solutionate pe

calea arbitrajului, aratandu-se numele arbirilor sau modalitatea de numire a acestora. Deci,

clauza compromisorie se prezinta sub forma unei clauze inscrise in contractul principal ori

stabilita intr-o conventie separata, la care contractul principal face trimitere. Prin intermediul ei,

partile convin ca litigiile ivite din contractul in care este stipulata sau in legatura cu acesta sa fie

solutionate pe calea arbitrajului, aratandu-se, sub sanctiunea nulitatii, numele arbitrilor sau

modalitatea de numire a acestora. In cazul arbitrajului institutionalizat este suficienta referirea la

institutia sau regulile de procedura ale institutiei care organizeaza arbitrajul.

Potrivit alineatului 2 al art. 550 Cod proc.civ., validitatea clauzei compromisorii este

independenta de validitatea contractului in care a fost inscrisa. Acest text da expresie legala

principiului autonomiei juridice a clauzei compromisorii fata de contractul in care este inserata.

Desi clauza compromisorie figureaza printre celelalte clauze ale contractului, ea este considerata

ca o conventie distincta. Sub aspect material, ea face parte din contractul principal, insa, sub

aspect juridic, contractul principal pare a se dedubla, ca si cand am fi in prezenta a doua

contracte separate, unul prin care sunt stabilite drepturile si obligatiile cu caracter material ale

partilor, altul prin care se convine modalitatea de solutionare a litigiilor referitoare la acele

drepturi si obligatii. Faptul ca se invoca neincheierea, nulitatea, desfiintarea sau incetarea

contractului principal, nu lipseste de efecte clauza compromisorie. Ea supravietuieste

contractului principal in situatia in care, dupa incetarea lui, se iveste un litigiu, in legatura cu acel

3

contract. La randul sau, nulitatea clauzei compromisorii nu atrage nulitatea contractului

principal.10

Principiul autonomiei clauzei compromisorii fata de contractul principal nu trebuie sa fie

absolutizat. Este o autonomie relativa, circumscrisa la existenta si validitatea clauzei

compromisorii. In rest, clauza compromisorie este tratata ca orice alta clauza a contractului.11

Caracteristica esentiala a clauzei compromisorii este aceea ca ea intervine inainte de a se

fi nascut un lititgiu intre partile contractante. Potentialitatea litigiului este suficienta pentru a

determina o clauza compromisorie. O clauza compromisorie adaugata de parti ulterior

perfectarii contractului, este considerata valida , intrucat partile au libertatea de a completa

contractul cu orice clauze doresc. Adaugarea sa ulterioara trebuie facuta insa, pana la ivirea

litigiului, deoarece, dupa acest moment, orice clauza care ar interveni cu privire la aceasta ar

constitui un compromis.

In cuprinsul clauzei compromisorii, partile trebuie sa prevada numele arbitrilor sau

modalitatea de desemnare a acestora, sub sanctiunea nulitatii. Astfel, in ipoteza in care partile nu

au avut inspiratia sa insereze in clauza compromisorie convenita de ele numele arbitrilor sau sa

indice macar modalitatea de numire a acestora, sau mai exact spus: daca partile nu au stabilit prin

clauza compromisorie principalele elemente care permit inceperea si desfasurarea arbitrajului,

respectiva clauza compromisorie va fi inoperanta. Pentru a deveni eficace este necesar ca partile

semnatare ale clauzei compromisorii sa o completeze incheind un compromis arbitral (dupa

momentul declansarii litigiului), prin care vor putea complini toate lacunele respectivei clauze si

vor crea conditiile juridice pentru declansarea, desfasurarea si finalizarea arbitrajului. In fapt,

insa, datorita deteriorarii relatiilor dintre partile contractante dupa momentul nasterii litigiului, de

cele mai multe ori este foarte putin probabila incheierea compromisului arbitral, asa incat, aceste

clauze compromisorii raman fara efect.12

Literatura de specialitate a calificat clauza compromisorie ca fiind o clauza „deschisa”,

intrucat fiind convenita inainte de nasterea litigiului, de regula, nu poate prevedea toate

10 Giorgiana Danaila, op. cit., p. 5311 Ibidem, p. 5412

Titus Prescure, Radu Crisan, op.cit., p. 45

15 Ligia Danila, Institutia arbitrajului privat,editura Timpolis, Timisoara, 2003, p. 18

8

elementele arbitrajului si ca atare va putea fi completata, fie inainte de declansarea litigiului, prin

acte aditionale, fie dupa acel moment, prin incheierea unui compromis arbitral.13

Daca nu rezulta pentru ce fel de litigii s-a incheiat conventia arbitrala, partile pot recurge

la solutionarea pe calea arbitrajului a tuturor litigiilor care se vor naste intre ele. In caz de

indoiala, clauza compromisorie se interpreteaza in sensul ca se aplica tuturor neintelegerilor care

deriva din contractul sau raportul juridic la care se refera. Incheierea procedurii arbitrale cu sau

fara pronuntarea unei hotarari asupra fondului cauzei nu aduce atingere valabilitatii conventiei

arbitrale, sub forma clauzei compromisorii. Aceasta ramane valabila si va servi drept temei

pentru orice noua procedura arbitrala care ar fi declansata in temeiul ei pentru solutionarea

oricarui litigiu aparut intre parti derivand din contractul principal.14

Atunci cand clauza compromisorie are natura unei clauze neuzuale cuprinse intr-un

contract standard, aceasta nu va produce efecte decat daca este acceptata, in mod expres, in scris,

de cealalta parte contractanta. Daca se indeplineste conditia acceptarii exprese, atunci contractul

si, respectiv clauza compromisorie, este considerat valabil si eficace in intregul sau.

Clauza compromisorie are urmatoarele efecte mai importante:

- produce efecte obligatorii pentru parti, in sensul ca din moment ce a fost semnat

contractul cuprinzand o asemenea clauza, ele sunt obligate sa respecte sentinta pe

care o va da organul arbitral;

- inlatura competenta instantelor judecatoresti ordinare in problema solutionarii

litigiului, cel putin pana la solutionarea litigiului dintre partile contractante;

- confera arbitrilor puteri cu privire la solutionarea litigiului dintre partile contractante;

- permite organizarea unei proceduri care sa conduca in conditii de eficienta optima la

pronuntarea unei hotarari susceptibile de executare silita.15

Camera de Comert si Industrie a municipiului Bucuresti recomanda, pentru a fi inclusa in

contractele comerciale urmatoarea clauza compromisorie (model orientativ):

13 ibidem, p. 4614 Claudia Rosu, op.cit., p. 202

9

„Orice litigiu decurgand din sau in legatura cu acest contract, inclusiv referitor la

incheierea, executarea ori desfiintarea lui, se va solutiona prin arbitrajul Curtii de Arbitraj de pe

langa C.C.I.B. in conformitate cu Regulile de procedura arbitrala ale acestei Curti.

Hotararea arbitrala este definitiva si obligatorie“.

Partile mai pot adauga , la optiunea lor, urmatoarele mentiuni:

a) „Tribunalul arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic, numit prin acordul partilor sau,

in lipsa acestui acord, de Presedintele Curtii de Arbitraj Comercial de pe langa C.C.I.B.“ sau

„Tribunalul arbitral va fi compus din doi arbitri, cate unul numit de fiecare parte, fara a necesita

acordul celeilalte parti.“

De remarcat este faptul ca in cazul cand nu se include nici una dintre aceste mentiuni,

tribunalul arbitral va fi compus, conform Regulilor de procedura arbitrala, din trei membri, cate

unul numit de fiecare dintre parti si un supraarbitru ales de cei doi arbitri.

b) „Tribunalul arbitral va judeca litigiul in drept cu aplicarea legii romane“ sau

„Tribunalul arbitral va judeca litigiul in echitate“.

c) „Tribunalul arbitral va pronunta hotararea in termen de cel mult cinci luni de la

constituirea sa“.16

4. Compromisul.

Compromisul reprezinta o conventie de sine statatoare referitoare la solutionarea litigiului

dintre parti pe calea arbitrajului. Prin compromis partile convin ca un litigiu intervenit intre ele sa

fie solutionat pe calea arbitrajului, aratandu-se, sub sanctiunea nulitatii, obiectul litigiului si

numele arbitrilor sau modalitatea de desemnare a acestora in cazul arbitrajului ad-hoc. In cazul

arbitrajului institutionalizat, daca partile nu au ales arbitrii si nici nu au stabilit modalitatea de

16 www.ccib.ro, Petre Similean, Conventia arbitrala

10

desemnare a acestora, aceasta se va face conform regulilor de procedura ale respectivei institutii

arbitrale.

Pentru a incuraja recurgerea la arbitraj, art. 551 alin. 2 Cod proc.civ., prevede ca

compromisul se poate incheia chiar daca litigiul dintre parti este deja pe rolul unei alte instante.

Deci, si daca partile au inceput un proces pe rolul unei instante de judecata, pot sa decida sa

recurga totusi la arbitraj pentru solutionarea litigiului.17

Compromisul fiind un acord de vointa produce efectele unui contract, cum sunt cele

privitoare la opozabilitatea intre parti si opozabilitatea fata de terti. Actul de compromis poate fi

atacat prin actiunea in simulatie sau actiunea pauliana cand sunt intrunite conditiile pentru

promovabilitatea unei asemenea actiuni.

Compromisul se ananlizeaza si ca act juridic, deoarece el produce efectele specifice unor

asemenea acte si anume: intreruperea cursului prescriptiei actiunii cu privire la care el s-a

perfectat, suspendarea perimarii unei proceduri declansate intre aceleasi parti, pentru aceeasi

cauza, impiedicarea partilor de a supune litigiul respectiv unei alte jurisdictii.18

Pentru valabilitatea unui compromis arbitral sunt necesare a fi reunite cumulativ

urmatoarele conditii:

- contractul de arbitraj sa se refere in mod clar si neechivoc la un litigiu patrimonial

existent;

- intelegerea pertilor de a solutiona litigiul prin arbitraj trebuie sa fie expresa, clara si sa

nu creeze vreo indoiala cu privire la puterea de a arbitra acordata arbitrilor prin

arbitraj;

- arbitrii care vor solutiona litigiul trebuie nominalizati prin compromis sau macar sa

fie stabilta modalitatea concreta de numire a acestora. Lipsa desemnarii atrage

nulitatea compromisului; o astfel de nulitate va putea fi inlaturata prin desemnarea

ulterioara a arbitrilor;

17 Claudia Rosu, op.cit., p. 202

18 Ligia Danila, op.cit., p. 19

19 Titus Prescure, Radu Crisan, op.cit., p. 4720 ibidem, p. 47-48

11

- prin textul compromisului trebuie sa se stabileasca datele si informatiile necesare si

suficiente referitoare la modul, locul si durata arbitrajului, precum si cu privire la

procedura de urmat de catre arbitrii.19

Intre compromis si clauza compromisorie exista asemanari fundamentale, insa si

deosebiri importante. Deosebirea esentiala dintre compromis si clauza compromisorie deriva din

momentele diferite in care sunt convenite: in timp ce clauza compromisorie anticipeaza nasterea

litigiului, survenind la un moment in care acest lucru este numai o posibilitate, compromisul

coincide in timp cu nasterea diferendului, care nu mai este un doar un fapt posibil, eventual, ci o

certitudine, un fapt real.

Sub aspectul asemanarilor sunt de remarcat urmatoarele similitudini:

- ambele forme ale contractului de arbitraj inlatura competenta instantelor judecatoresti

de drept comun de la solutionarea lititgiului respectiv;

- ambele confera arbitrilor putere de jurisdictie, adica puterea de a solutiona litigiul

printr-o hotarare definitiva, executabila in conditiile legii;

- ambele au o evidenta autonomie fata de contractul principal sau, dupa caz, fata de

raportul juridic in legatura cu care au fost convenite;

- ambele, intrucat nu pot exista in afara unui raport juridic principal, sunt intr-o

annumita masura si accesorii ale respectivului raport juridic.20

Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti recomanda urmatorul model

(orientativ) de compromis:

„Subsemnatii: 1)........(numele) denumirea, numele reprezentantilor legali, domiciliul(

sediul, numarul de imatriculare de la Registrul Comertului, nr. de telefon, fax) in calitate de

reclamanta si 2).......(aceleasi date) in calitate de parata, constatand ca intre noi a intervenit un

litigiu izvorat din contractul nr.... din..., avand urmatorul obiect....(expunerea pe scurt a

pretentiilor reclamantului si a obiectiilor paratului) convenim ca acest litigiu sa fie solutionat prin

arbitrajul Curtii de Arbitraj Comercial de pe langa C.C.I.B. in conformitate cu Regulile de

12

procedura arbitrala ale acestei Curti. Hotararea arbitrala pronuntata in acest litigiu este

definitiva si obligatorie.

Tribunalul arbitral va fi compus din Dl.... „in calitate de arbitru unic“ sau „Tribunalul

arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic numit de presedintele Curtii de Arbitraj Comercial de

pe langa C.C.I.B“ sau „Tibunalul arbitral va fi compus din doi arbitrii: Dl.... desemnat de

reclamant si Dl..... desemnat de parat“ sau „Tribunalul arbitral va fi compus din trei

membrii, Dl. ... arbitru desemnat de reclamant, si dl. ...... arbitru desemnat de parat, urmand ca

cei doi arbitrii sa aleaga un supraarbitru, in termenul si conditiile prevazute de Regulile de

procedura arbitrala al Curtii de Arbitraj Comercial de pe langa C.C.I.B Tribunalul va pronunta

hotararea in termen de 5 luni de la constituire.

Semnatura partilor“21

5. Jurisprudenta

5.1. Compromisul

Potrivit, art. 343 Cod proc.civ., conventia arbitrala trebuie sa se incheie in scris, sub

sanctiunea nulitatii, in forma fie de clauza compromisorie inscrisa in contractul principal, fie de

compromis, intelegere de sine statatoare in fiecare lititgiu.

Ca atare, decizia UCECOM referitoare la solutionarea litigiilor ce deriva din divizare de

catre Curtea de Arbitraj a Cooperativei Mestesugaresti, nu are eficienta deoarece nu constituie

clauza arbitrala in sensul textului mentionat si, pe de alta parte, este contrara Constitutiei,

ingradind dreptul fiecarei persoane de a se adresa justitiei.

Reclamanta SOCOM MODA SIRGUINTA Ramnicu Valcea a chemat in judecata pe

parata SOCOM SIRGUINTA Ramnicu Valcea pentru a se dispune divizarea patrimoniului

acestei din urma in procent de 43,19% pentru reclamanta si 56,81% pentru parata.

21 www.ccib.ro, Petre Similean, Conventia arbitrala

13

Tribunalul a respins exceptia de necompetenta ridicata de parata, a admis cererea si a

dispus divizarea patrimoniului partilor.

Cu privire la exceptia de necompetenta s-a retinut ca in speta partile nu au convenit in

mod expres ca litigiul sa fie solutionat pe calea arbitrajului asa cum prevad dispozitiile art 343

Cod proc.civ.

Curtea de Apel a admis apelul declarat de parata si a desfiintat sentinta, cu trimiterea

cauzei spre solutionare la Curtea de Arbitraj a Cooperatiei Mestesugaresti de pe langa

UCECOM.

S-a retinut ca protocolul de predare- preluare incheiat la 30 iunie 1994 face trimitere

expresa la Decizia UCECOM nr. 230/1992 de aprobare a Normelor Metodologice privind

divizarea, comasarea si dizolvarea organizatiilor cooperatiei mestesugaresti care prevad ca

litigiile intre organizatiile cooperatiste se solutioneaza de curtea de arbitraj mentionata.

Reclamanta a declarat recurs sustinand ca parata nu a facut dovada unui inscris in care sa

se prevada expres clauza compromisorie, astfel ca s-au incalcat dispozitiile art. 21 si 125 din

Constitutie si art. 340 si urm. Cod proc.civ.

Recurenta a mai sustinut ca deciziile UCECOM sunt de recomandare pentru activitatea

cooperatiei mestesugaresti, iar decizia in speta cuprinde dispozitii privitoare la metodologia

divizarii si referitor la neintelegeri nu face trimitere expresa la curtea de arbitraj.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 340 Cod proc. civ., persoanele care au capacitate deplina de exercitiu al

drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea artbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele in

afara de acelea care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie.

Conventia arbitrala, potrivit art 343 Cod proc.civ. se incheie in scris, sub sanctiunea nulitatii, si

poate avea forma unei clauze compromisorii, inscrisa in contractul principal, sau a unei intelegeri

de sine statatoare, denumita compromis.

Prin urmare, conventia arbitrala sub forma de compromis, trebuie incheiata pentru fiecare

litigiu in parte, fiind un atribut al drepturilor de dispozitie asupra cailor procedurale legale pentru

14

aprararea drepturilor si intereselor legitime ale persoanei. Ori , in speta, nu s-a facut dovada

existentei unei conventii arbitrale care sa prevada in mod expres ca litigiul dintre parti sa fie

solutionat de Curtea de Arbitraj a Cooperatiei Mestesugaresti de pe langa UCECOM.

Pe de alta parte, hotararile UCECOM indicate de intimata parata sunt nu numai nelegale,

ci si contrare art. 21 si art. 125 din Constitutie, potrivit carora dreptul persoanelor de a se adresa

justitiei pentru apararea drepturilor si intereselor lor legitime nu poate fi ingradit. Mai mult, nu

este posibil ca UCECOM sa stabileasca printr-o hotarare existenta unui compromis pentru toate

litigiile care s-ar ivi intre organizatiile cooperatiei mestesugaresti.

In consecinta, Curtea, in conformitate cu art.312 Cod proc.civ. va admite recursul

declarat de reclamanta si va casa decizia atacata trimitand cauza la aceeasi instanta pentru

solutionarea pe fond a apelului.22

5.2 Clauza compromisorie

Clauza arbitrală este clară din conţinutul acesteia rezultând că litigiul va fi soluţionat de

arbitrii Camerei de Comerţ Internaţionale din Paris, nefiind prevăzută competenţa instanţelor

judecătoreşti,ci a arbitrilor.

Reclamanta SC C" SRL a chemat în judecată pârâta “A E" GmbH prin SC “A E" SRL

solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.113.707,0957 lei cu titlu de

preţ neachitat. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta arată că pârâta nu a

respectat prevederile contractuale referitoare la achitarea contravalorii lucrărilor executate.

În drept s-au invocat dispoziţiile art.969, art.1073 Cod civil, art.43 Cod comercial.

În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei

instanţelor judecătoreşti în soluţionarea cauzei şi a solicitat respingerea cererii de chemare în

judecată.

22 Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, decizia nr. 3600/1998 apud. Ligia Danila, op.cit., p. 20-21

15

Prin sentinţa civ nr. 492/15.04.2009 Tribunalul Braşov a admis excepţia necompetenţei

instanţelor judecătoreşti invocată de pârâta “A E" GmbH prin SC “A E" SRL, a constatat că

cererea nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti şi respinge acţiunea formulată de

reclamanta SC C" SRL în contradictoriu cu pârâta A E" GmbH prin SC A E" SRL respins

cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunţa

această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Încheierea unei convenţii arbitrale are ca efect principal şi negativ excluderea

competenţei instanţelor judecătoreşti de a soluţiona litigiul respectiv.

Susţinerile reclamantei în sensul că în cauză clauza compromisorie este inoperantă cu

motivarea că nu rezultă din contract voinţa părţilor de a supune spre soluţionare litigiile ivite

Curţii de arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ din Paris nu pot fi reţinute

întrucât conform art.14.1 părţile au prevăzut că toate eventualele litigii rezultate din contract vor

fi soluţionate conform Regulilor de conciliere şi Arbitraj ale Camerei Internaţionale de Comerţ

din Paris, de către trei arbitrii desemnaţi, conform Regulamentului amintit, iar potrivit art.14.2

deciziile arbitrilor se bazează pe prevederile prezentului contract şi în mod suplimentar legislaţiei

româneşti, cu excepţia conflictului prevederilor legii şi Convenţiei UN privind Contractele

pentru Vinderea Internaţională de Bunuri. Locul de arbitraj va fi în Bucureşti. Limba va fi

engleza. Rezultă aşadar că interpretarea dată de reclamantă acestei clauze în sensul că litigiul va

fi soluţionat după regulile Camerei Internaţionale de Comerţ din Paris şi nu de către Curtea de

Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ din Paris nu poate fi primită.

În speţă, se constată că litigiul este de competenţa Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera

Internaţională de Comerţ din Paris, organ de jurisdicţie din alt stat şi, văzând prevederile art.157

din Legea nr.105/1992, nu va declina competenţa în favoarea acesteia ci va respinge cererea ca

nefiind de competenţa instanţelor române.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC “C" SRL prin lichidator

solicitând casarea şi trimiterea spre rejudecare instanţei de fond.

16

Prin decizia civ nr. 492/14.10.2009 Curtea de Apel Braşov a respins recursul declarat de

reclamantă ca tardiv, arătând în motivare că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de

recurs de 5 zile de la pronunţare prevăzut de art. 158 al 3 CPC.

Împotriva acestei decizii a declarat contestaţie în anulare reclamanta SC “C" SRL

solicitând anularea acesteia, rejudecarea recursului, trimiterea spre rejudecare a cauzei la

Tribunalul Braşov pe fond.

În motivarea acesteia se arată că s-a produs o greşeală materială întrucât recursul declarat

împotriva sentinţei 492/15.04.2009 a Tribunalului Braşov a fost expediat prin poştă la

21.04.2009, în termen de 5 zile de la comunicare, fiind incidente dispoziţiile art. 318 teza 1Cpc

Curtea a constatat contestaţia în anulare fondată.

Sentinţa Tribunalului Braşov prin care s-a admis excepţia necompetenţei instanţelor

judecătoreşti invocată de pârâta şi s-a constatat că cererea nu este de competenţa instanţelor

judecătoreşti şi respinge acţiunea formulată de reclamanta cu în contradictoriu cu pârâta s-a

pronunţat la data de 15.04.2009.Potrivit art. 158 al 3 Cpc dacă instanţa se declară necompetentă,

împotriva sentinţei se poate declara recurs în 5 zile de la pronunţare.

Termenele procedurale se calculează potrivit art. 101 al 1 Cpc pe zile libere. În speţă

termenul curge de la 16.04.2009 prima zi neintrând în calcul şi s-a împlinit la 21.04.2009 nefiind

luată în calcul nici ziua în care s-a sfârşit termenul 20.04.2009.

Primul motiv prevăzut de art. 318 C.pr. civ. - dezlegarea dată recursului este rezultatul

unei greşeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului şi care au avut drept consecinţă darea unor soluţii greşite. Textul vizează greşeli de

fapt, involuntare, fiind incident în speţă recursul fiind greşit respins ca tardiv.

Recursul declarat de reclamanta SC “C" SRL este nefondat.

Obiectul pretenţiilor reclamantei îl constituie lucrările executate de reclamantă ca

subantreprenor al pârâtei în baza contractului de subantrepriză 125 A /9.03.2006.

17

Potrivit art. 14.1 din contract orice neînţelegeri rezultând din prezenta convenţie vor fi

soluţionate definitiv conform Regulamentului de conciliere şi arbitraj al Camerei de Comerţ

Internaţionale din Paris, de către trei arbitri numiţi conform regulamentului menţionat", iar

potrivit art. 14.2. arbitrii îşi vor motiva decizia pe dispoziţiile prezentei convenţii şi în mod

complementar pe dispoziţiile legii române, cu exceptarea normelor privind conflictul de legi şi

convenţia Naţiunilor Unite privind vânzarea internaţională de mărfuri, locul arbitrajului va fi

Bucureşti, iar limba arbitrajului va fi engleza".

Potrivit art.343 ind.3 alin.1 Cod procedură civilă, încheierea convenţiei arbitrale exclude,

pentru litigiul ce face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti, în sensul că existenţa

convenţiei arbitrale impune ca litigiul să fie soluţionat cu prioritate de tribunalul arbitral, iar

conform art.343 ind.4 alin.2 lit.b Cod procedură civilă instanţa nu va reţine spre soluţionare

procesul dacă convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă.

Susţinerea reclamantei potrivit căreia clauza cuprinsă în art. 14.1 este inoperabilă pentru

că din aceasta nu rezultă expres şi explicit competenţa instanţei arbitrale este neîntemeiată.

Clauza arbitrală este clară din conţinutul acesteia rezultând că litigiul va fi soluţionat de arbitrii

Camerei de Comerţ Internaţionale din Paris, nefiind prevăzută competenţa instanţelor

judecătoreşti,ci a arbitrilor. CCI din Paris este o instituţie permanentă de arbitraj cu competenţă

generală din lume, respectiv judecarea litigiilor de către tribunalele arbitrale -se desfăşoară

oriunde în lume, în speţă la Bucureşti,preponderent în afara sediului CCI Paris, potrivit locului

ales de părţi prin convenţie şi foarte rar la acest sediu.

Există o distincţie între atribuţiile jurisdicţionale ale unei instituţiei de arbitraj adică

activitatea propriu-zisă de judecare a litigiului de către tribunalului legal constituit şi atribuţiile

administrative ale instanţei de arbitraj desfăşurate, în cazul CCI Paris de Secretariatul Curţii.

Secretariatul Curţii se ocupă strict de logistica aferentă arbitrajului -însă soluţionarea propriu zisă

a litigiului revine exclusiv arbitrilor, care în exercitarea funcţiei lor jurisdicţionale sunt în

întregime independenţi( art. 1.2 din Regulamentul de arbitraj al CCI Paris în vigoare de la

1.01.2008). Potrivit art. 14 din regulament locul arbitrajului va fi stabilit de Curte, dacă părţile nu

au convenit altfel,Tribunalul Arbitral poate delibera în orice locaţie consideră potrivit. Art. 6 din

Regulile interne al Curţii CCI Paris ( anexa III la Regulamentul de arbitraj ) dispune că în

18

exercitarea atribuţiei de verificare a conţinutului hotărârii arbitrale, curtea va verifica pe cât

posibil în ce măsură sunt respectate dispoziţiile imperative ale legii aplicabile la locul

arbitrajului". Rezultă clar că arbitrajul organizat de CCI Paris se poate desfăşura oriunde

altundeva în lume, nu neapărat la Paris.

Pentru aceste considerente Curtea a admis contestaţia în anulare formulată de reclamanta

împotriva deciziei com nr. 492/14.10.2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, pe care o

anulat-o, a respins excepţia tardivităţii recursului invocată de pârâta, a respins recursul declarat

reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului Braşov.23

19

Bibliografie

1. Giorgiana Danaila, Procedura arbitrala in litigiile comerciale interne, editura Universul juridic,Bucuresti, 2006

2. Titus Prescure, Radu Crisan, Curs de arbitraj comercial , editura Rosetti, Bucuresti, 2005

3. www.ccib.ro, Petre Similean, Conventia arbitrala