August 2014

La pomenirea lui Florin Stuparu (+ 2 August 2011)

Florin Stuparu a venit la Mănăstirea Petru Vodă în anul 2000, chemat de Părintele Justin,

ca să se ocupe de educaţia copiilor de la internatul schitului Paltin. Era nevoie de mai

mulţi profesori pentru a veghea la bunul mers al educaţiei şi învăţăturii celor mici, iar

Părintele Justin a hotărît ca de acest lucru să se ocupe cîţiva mireni, profesori de

meserie. Pentru ei s-a început construcţia casei în care mai apoi a funcţionat prima

versiune a azilului de bătrîne. Aşa a şi început anul şcolar 2000-2001, cu Florin, cu un

monah şi cu cîteva maici ca şi corp profesoral. Visul părintelui stareţ era să întemeieze

acolo, lîngă schit, o şcoală, iar copiii să primească o educaţie creştină, nu numai morală,

ci chiar şi intelectuală. Se mai gîndea părintele atunci să fie scrise nişte manuale care

să se potrivească, în mare, cu programa de învăţămînt, dar care să devină temeiul unui

învăţămînt creştin ortodox, de care poporul român fusese văduvit acum 150 de ani prin

crearea statului modern ateu al lui Alexandru Ioan Cuza.

Dorinţa Părintelui Justin privitoare la şcoală, la programa şi manualele elevilor nu s-a

împlinit, pentru că legislaţia nu permitea, oficial, întemeierea unei astfel de instituţii. La

aceasta s-a mai adăugat ceva, anume exodul românilor în lumea largă. Distrugerea

economiei naţionale a dus la falimentarea industriei în întreaga ţară, inclusiv pe plan

local. Sătenii din Petru Vodă s-au văzut nevoiţi să plece din ţară ca să îşi găsească de

lucru, şi au plecat cu familiile lor în ţările unde şi-au putut găsi ceva de muncă. Aceasta

a dus la împuţinarea numărului de copii al şcolii generale din satul Petru Vodă, şi, în

consecinţă, conducerea şcolii s-a adresat Părintelui Justin Pârvu rugîndu-l să nu

întemeieze la schit o altă şcoală, pentru că şcoala din sat ar fi trebuit să fie închisă, din

lipsă de copii. Astfel s-a luat decizia rămînerii la un simplu internat.

Cu mai cîţiva ani înainte de aceasta maicilor adunate la schit li s-a părut că metoda de

predare a lui Florin Stuparu este prea depărtată de programa de studii. Pentru aceea,

au insistat pe lîngă Părintele Justin să renunţe la Florin ca profesor. În cele din urmă,

părintele l-a rugat pe Florin să rămînă lîngă schitul de maici, chiar dacă nu se mai ocupa

direct de copii, şi să continue lucrul la cartea pe care o începuse. Această carte,

începută în anul 2000 şi numită “Educarea” patimilor, organizată după înţelegerea

antropologică a Sfinţilor Părinţi şi conţinînd citate din manualele claselor I-XII care

loveau în credinţă şi în învăţătura Bisericii Ortodoxe despre faptele bune, nepublicată

pînă astăzi, s-ar fi constituit într-un instrument extrem de util în mîna Bisericii pentru a

asana moral şi duhovniceşte învăţămîntul de stat în România. Din păcate, nici un editor

nu a avut curajul să o publice integral, iar la nivelul anului 2014 este uşor depăşită, cea

mai mare parte a manualelor şcolare schimbîndu-se de atunci pînă azi.

După încheierea cărţii, Florin a continuat să lucreze la alte lucrări. Şi-a dorit foarte mult

să îşi aducă aproape familia, adică soţia şi cei trei copii, dar ispitele cu care a avut de a

face au fost prea mari, şi în cele din urmă a fost de acord cu întoarcerea acestora la

Craiova. Pentru ei s-a şi întors în Bucureşti în anul 2006, încercînd atunci să îşi ajute

prietenii să pună bazele unei mişcări politice, intitulată “Mişcarea Conservatoare”, care

a funcţionat pentru scurtă vreme, fără mari rezultate. Cu toate că grupul de prieteni ce

a constituit nucleul mişcării a primit un sprijin imens din partea Părintelui Justin, mai

ales pentru publicarea statornică a revistei Axa, exodul atîtor milioane de români rămaşi

fără locuri de muncă, indolenţa generală şi optica anti-creştină, anti-naţională şi extrem

de îngustă a trusturilor de presă a dus la un eşec. Florin Stuparu s-a întors la Mănăstirea

Petru Vodă în anul 2010 şi a continuat să lucreze la cărţi, în dorinţa de a duce la bun

sfîrşit casa pe care a ridicat-o între cele două mănăstiri şi de a crea premizele unui viitor

sănătos copiilor săi.

Între anii 2000-2011 a editat următoarele lucrări:

1. “Educarea” patimilor, 2001, nepublicată

2. Anul 1848 la români, 2001, nepublicată

3. Rugăciunile Postului Mare, ed. Egumeniţa, 2003

4. Ceaslov, după ediţia Neamţ 1874, nepublicat

5. Fericitul Theodorit al Kyrului – Tâlcuirea celor 150 de Psalmi ai Prorocului David,

Mănăstirea Petru Vodă, 2003

6. Sf. Theofylact al Bulgariei şi Sf. Nicodim Aghioritul – Tâlcuirea Epistolei către Romani,

ed. Sophia, 2005

7. Sf. Theofylact al Bulgariei şi Sf. Nicodim Aghioritul – Tâlcuirea Epistolei întâi către

Corinteni şi a Epistolei a doua către Corinteni, ed. Sophia, 2005

8. Rugăciunile Sfîntului Efrem Sirul, ed. Scara, 2006

9. Sf. Theofylact al Bulgariei si Sf. Nicodim Aghioritul – Tâlcuirea Epistolelor către

Galateni, Efeseni, Filipeni şi Coloseni, ed. Sophia, 2006

10. Două numere din revista Oglinda vremii, ed. Scara 2007, 2008

11. Cuvinte ale Sfinţilor Părinţi la Naşterea şi Întruparea Cuvântului, ed. Sophia 2007

12. Sf. Theofylact al Bulgariei – Tîlcuire la Faptele Apostolilor, ed. Sophia, 2007

13. Justin, ed. Scara, 2007, reeditare 2014

14. “Educarea” curviei (extras din “Educarea” patimilor), Fundaţia Sfinţii Martiri

Brîncoveni, Constanţa, 2006

15. Sfîntul Andrei, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei – Tîlcuire la Apocalipsă, ed.

Sophia, 2007

16. Cuvinte ale Sfinţilor Părinţi la Moartea şi Învierea Domnului, ed. Sophia, 2008

17. Mărgăritare – Cuvinte ale Sfântului Ioan Gură de Aur şi ale multor sfinţi şi dascăli,

ed. Sophia, 2009

18. Vieţile, Acatistele şi Paraclisele Sfinţilor grabnic ajutători Nicolae, Mina si

Haralambie, ed. Sophia, 2009

19. Plînsurile Sfintului Efrem Sirul, ed. Sophia, 2010

20. Cartea omului sau Un bărbat şi o femeie, de la facerea şi pînă la înnoirea acestei

lumi, ed. Scara, 2010

21. Cuvinte împotriva beţiei şi pentru buna folosire a vinului, ed. Scara, 2010

22. Vladimir Guette – Papalitatea eretică, ed. Scara, 2010

23. Fericitul Theodorit al Kyrului – Zece cuvinte pentru Dumnezeiasca Pronie, Fundaţia

Justin Pârvu, 2010

24. Sf. Theofylact al Bulgariei şi Sf. Nicodim Aghioritul – Tîlcuirea Epistolei către Evrei,

ed. Sophia, 2011

25. Cartea ascultării, ed. Sophia, 2011

26. Arhiepiscopul Nichifor Theotokis – Kyriacodromion la Apostolii şi Evangheliile

Duminicilor de peste an, Sophia, în curs de apariţie

27. Arhiepiscopul Evghenie Vulgaris – Tîlcuire la Pentateuh, ed. Sophia, 2012

28. Sfântului Ioan Damaschin – Izvorul cunoştinţei, traducere şi note de Cuviosul

Gherontie Dascălul, Sfântul Grigorie Dascălul şi Episcopul Iosif al Argeşului, în curs de

apariţie

Precum se vede, rîvna sa pentru cărţile Sfinţilor Părinţi a fost foarte mare, în ultimele 12

luni de viaţă pregătind pentru tipar 9 volume, dintre care ultimul, la care lucra în ziua în

care s-a săvîrşit, Tîlcuirea Sfintelor Evanghelii, este de departe cea mai complexă

lucrare şi cea mai voluminoasă totdeodată.

Pasiunea sa pentru frumosul vieţii creştine s-a materializat între anii 1996-1997 prin

sculptarea unei troiţe ce era destinată Pieţei Romane din Bucureşti. Din păcate, pentru

că foarte multe lucruri s-au petrecut din acei ani pînă în 2012, troiţa sa nu a mai fost

pusă în Piaţa Romană, ci în cimitirul mănăstirii noastre, unde a fost adusă din Bucureşti,

prin voia Părintelui Justin.

Între 2001-2002 a lucrat în Mănăstirea Petru Vodă o altă troiţă în lemn de stejar, care

acum străjuieşte intrarea în Mănăstirea Paltin.

Cu cîteva săptămîni înainte de plecarea dintre noi avusese ideea de a scoate un album

color cu frescele mănăstirii noastre, iar pornind de la album, în ultima săptămînă fusese

preocupat de ilustrarea video a scenei Judecăţii de apoi. Pe 31 Iulie 2011 a montat

următorul filmuleţ:

Erminia scenei Judecăţii, ilustrată cu fresca de la Petru Vodă de Florin Stuparu

În ziua de 1 August 2011 a coborît în satul Petru Vodă pentru a trimite nişte bani familiei

sale să vină în vacanţă aici. S-a oprit seara la doi prieteni de ai săi, cu care a stat cîteva

ceasuri de vorbă. La ora 22 mi-a dat un telefon şi mi-a spus: “Vreau să ştii că sînt foarte

recunoscător lui Dumnezeu pentru toate cîte mi-a dat în această viaţă, şi mai ales

pentru faptul că, deşi nu văd mai nimic prin ochelarii ăştia, aici la Petru Vodă e cel mai

frumos cer din lume şi vreau să-I mulţumesc Domnului că a făcut acest cer atît de

frumos şi pentru mine, Florică Stuparu. Înţelegi? Pentru mine!…“. I-am spus să urce la

mănăstire şi să ne vedem dimineaţă. Ceva mai tîrziu, pe la ora 2 dimineaţa, un prieten

comun mi-a spus că a căzut de pe pod lîngă casa sa şi acum se duce cu el la spital, şi

să-l pomenesc în rugăciuni. Căzuse de pe podul de la ieşirea din sat spre mănăstire,

care nu era luminat niciodată, şi unde foarte mulţi alţii au fost la un punct de a cădea,

fără a avea cele -12 dioptrii ale lui Florin. A rămas în apă, neputîndu-se mişca (a avut

cîteva coaste rupte şi fractură craniană), spunînd cu glas tare “Doamne, Iisuse

Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul“, vreme de 2 ceasuri,

pînă cînd cineva, care mergea la slujbă la Mănăstirea Paltin, l-a auzit cînd a trecut prin

apropiere. L-au scos pe o pătură din apă, l-au dus cu maşina la Părintele Justin (care se

afla atunci la slujba de noapte în mănăstirea de maici), căruia i-au spus ce s-a întîmplat.

Părintele le-a zis să-l ducă la spital imediat. La intrarea în curtea spitalului, Florin

Stuparu a trecut din viaţa aceasta trecătoare spre o alta, plină de lumină, unde nu este

durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfîrşit. Orice încercare de resuscitare a

eşuat. La ora aceea, 4 a dimineţii, se terminase Sfînta Liturghie.

O scurtă biografie a lui Florin a alcătuit Mugur Vasiliu, prietenul său de o viaţă, în

revista Axa.

*

Tot astăzi am săvîrşit pomenirea de un an de zile a lui Costel Condurache, un bun

creştin şi un apropiat al mănăstirii noastre, care a lucrat cu timp şi fără de timp la

cunoaşterea pătimirilor sfinţilor din închisori şi la recunoaşterea sfinţeniei lor, din 1990

pînă la 29 Iulie 2013, cînd a plecat către prietenii săi din ceruri în urma unui accident

auto în Bulgaria. S-a săvîrşit în pace, spovedit şi împărtăşit, deşi paralizat de la gît în jos

în urma accidentului.

*

Veşnica lor pomenire!

a consemnat monahul Filotheu Bălan

cărţi Florin Stuparu Mănăstirea Paltin Mănăstirea Petru Vodă