Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XI, SEPTEMBRIE 2015, nr. 102 * Redactor - [ef: Petru Scutelnicu

...Ștefan Zeletin ridică viciulmăgăriei la rang de viziune şi debonus paradigmatic în stare sădea seama de realitatea româ-nească în toată complexitatea eiendemică. Nu rămâne în afara dis-cursului său cătrănit nimic dinceea ce constituie instituţiile,autorităţile şi rânduielile realităţiipe care o subîntinde...

(Ionel Necula)

...Tovarăşul şi ghidul meu decălătorie în neprevăzut mustă-ceşte, amuzat de figura mea. Deparcă-mi căzuse cerul pe cap!Face semn unui sătean apărut denu se ştie unde, mă dă în primireşi, aburcându-se sprinten pe caprabirjei, duce două degete la tâmplă,în semn de salut: de-acuma,descurcă-te, cetăţene! Şi-şi şfi-chiueşte domol Chioara. Entuzias-mul meu coboară vertiginos,riscând să se-apropie de zero...

(Mihai Buznea)

...Înlăturarea regimurilor exis-tente în acele state musulmane ,aşa-zis dictatoriale şi înlocuirea lorcu regimuri democratice s-adovedit catastrofală. S-a ajuns larezultate contrare prin creareaStatului Islamic, stat extremist şidictatorial, care treptat va cuprindeîntreg Orientul Apropiat.

Rezulat: exodul în masă alpopulaţiei din statele afectate deintervenţiile americane cătreEuropa...

(Dumitru Brăneanu)

...Evreii plâng după România,danezii plâng că românii le furăportmoneele... (George Terziu)

R\spunderea pentru opiniile expri-mate revine `n exclusivitate autorilor

Revista PLUMB este editat\ dePrim\ria [i

Consiliul local ale Municipiului Bac\u

Ștefan Zeletin... 5

Doi ochi albaștri 8

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

De la un gând la altul... 13

În acest număr:

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

„Nu aș mai fi plecat, nu m-aș mai duce de laacest festival. Mă încearcă un profund sentiment deinvidie. Sunt invidioasă pentru ce s-a întâmplat înBacău. Practic, în acest oraș s-a coagulat un eveni-ment care va rămâne în mințile oamenilor. De acestfestival aveau nevoie oamenii, spectatorii de toatevârstele. S-a dovedit, iată, e nevoie de teatru ca deapă, ca de aer. Ce am văzut și am trăit în Bacău m-a revigorat, m-a recreat ca artist și mă bucur ca amputut să las o dâră în sufletul și memoria oamenilorde aici”, spunea actrița Maia Morgenstern.

Într-adevăr, o foarte frumoasă, interesantă,apetisantă și novatoare poveste a fost scrisă cuprilejul celei mai ample manifestări cultural-artisticecare a avut loc vreodată la Bacău: FestivalulInternațional de Artele Spectacolului „Theaterstock”(Theaterstock - International Arts Festival Bacău2015), organizat în perioada 1-16 august de TeatrulMunicipal ,,Bacovia”, în parteneriat cu Primăria şiConsiliul Local Bacău, cu sprijinul investitorilor localişi naţionali.

Din punct de vedere statistic, evenimentul, de-dicat atât artelor spectacolului, cât și manifestărilorde tip urban-art, a propus și produs în 23 de spațiide manifestare artistică peste 300 de ore de spec-tacol în 138 de producții de teatru, dar și 16 concertede rock, fado, flamengo și patru spectacole deteatru-dans.

Festivalul a reunit aproximativ 1.000 de artiștireprezentând 94 de companii invitate din Franța,Spania, Germania, Italia, Marea Britanie, Canada,Ungaria, Serbia, Israel, Portugalia, Belgia, Olanda,

Republica Moldova și România. Din țară au fost prezente cu producții reprezen-

tative Teatrul Național București, Teatrul NaționalCluj, Teatrul Național Timișoara, Teatrul German deStat, Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul Bulandra,Teatrul Metropolis, Teatrul Elisabeta, precum și 54de trupe de teatru independent.

Din străinătate au prezentat spectacole Com-pagnie Off, Les Commandos Percu, Deabru Beltzak,Concha Jareno, Compagnie Bilbobasso, TheaterTol, Amanitas Fire Theater, DivadloTeatr, V.O.S.A, IlPosto, Antagon Theater Aktion, Cie Karnavires,Grotest Maru, De factor, Long Vehicle Circus,Barcelona Gypsy Kletzmer Orchestra.

Din punct de vedere artistic, emoțional, am

avut de-a face, cum bine remarca actrița, scenaristași regizoarea Lia Bugnar, cu o minune ce s-a produsîn doar două luni, iar foarte mulți au avut fericitaocazie de a fi părtași la o asemenea minune, unacare a produs multe bucurii și a scos, realmente, unoraș întreg pe străzi și în sălile de spectacol,eliberându-l astfel de starea de amorțeală și de în-chistare în care se găsea de ceva vreme.

Chiar dacă nu am putut fi prezent la Bacăudecât în vreo două rânduri pe parcursul celor 16 zilede superb festival (și atunci în miezul zilei), atmos-fera cu totul specială creată în toată aceastăperioadă a produs reverberații ce s-au transmis și aupătruns adânc în mintea și sufletul meu. Prin inter-mediul mijloacelor de comunicare moderne de caredispunem astăzi, am fost permanent conectat la pro-gramul atât de bogat și de divers al festivalului, încâtîn fiecare seară, ba chiar de cele mai multe ori dupămiezul nopții, am simțit o stare de beatitudine, osenzație de fericire sublimă, de parcă vizionasemmai toate spectacolele, fie că ele se derulau în săli,în hale sau pe străzi, iar eu mă aflam atât de de-parte...

Am urmărit toate filmulețele și fotografiilepostate, am citit cam tot ceea ce s-a scris, iar pe site-ul de promovare turistică al județului (turism-bacau.ro) am prezentat programul spectacoleloractualizat zilnic, în funcție de modificările survenite,la care am adăugat și multe fotografii (peste 400),comentarii și impresii la final de festival, urmând cafiecare zi a manifestărilor să fie completată cu detaliidespre spectacolele susținute pe scenele băcăuane,

astfel încât să avem în final untablou întregit al acestui eveni-ment de excepție, pe care îldorim să devină nu doar unulde tradiție, ci și unul dereferință pentru spațiul culturalnațional și european. Căci,așa cum spunea actrița AncaSigartău, managerul TeatruluiMunicipal „Bacovia”, iniția-toarea și directoarea Festiva-lului „Theaterstock”, Bacăulcultural și artistic nu trebuie săse raporteze numai la Bacău,la comunitatea locală de aici,ci el trebuie să se raporteze lanivelul întregii țări, la Româniași implicit la Europa, pentru cădoar așa putem dezvolta șiperpetua astfel de proiecte,doar așa putem realizainteracțiunea directă cu lumeadin jur și solidariza cu semeniinoștri pentru a înfăptui o lumemai bună și mai demnă.

Și a mai reușit AncaSigartău un lucru formidabil: să întărească ideea deechipă, în care actori, persoane/personalități din variidomenii, alături de voluntari, s-au unit pe o platformăde principii și într-un spirit unitar de muncă artistică,în fapt, un efort colectiv demn de toată admirația,concretizat în crearea unui act cultural, la maximumde trăire și de simțire artistică.

Tuturor celor implicați în derularea acestuiproiect de anvergură națională și internațională, ledoresc energie, cutezanță și continuitateaînfăptuirilor.

În fața voastră mă înclin și vă mulțumesc în nu-mele iubitorilor de arte ale spectacolului!

Dan Romulus BUSNEA

Un vis frumos transformat în realitate:„Theaterstock - International Arts Festival Bacău 2015”

(Proză): Fabrica 14

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 102

Auzisem din presă,dar am primit, cu bu-curie, direct de la autor –Viorel Savin – două cărţisplendite, care se con-stituie în evenimentul

editorial al anului: Nicu Enea – album mono-grafic (Ateneul scriitorilor, Bacău, 2015) şi NicuEnea (Viaţa alcătuită din scrisori, articole şipoze) – Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2015.Activitatea de custode, experienţa demuzeograf, dar şi harul de scriitor al lui ViorelSavin, toate desfăşurate în câţiva ani, plusrigoarea şi profesionalismul care se învaţă, darse şi moştenesc, au produs două cărţi ce vorrămâne pe raftul Nicu Enea, căruia îi va face şidreptate, mişcându-i opera spre un loc maidrept în istoria valorilor din pictura româneascăşi, poate, europeană. Spunem asta deoarececreatorul, originar din arealul băcăuan a supor-tat nu doar meschinăria unor semeni, ori ghi-nioanele existenţiale, ci şi agresiunea unei istoriiîn care valorile deveniseră incomode.

Finanţarea Consiliului Judeţean Bacău şicompetenţa echipei redacţionale (Ioan Dănilă,I. Prăjişteanu, Mihnea Baran, Carmen Istrate şiGrupul „România corectă” sunt la aceeaşiînălţime cu cei care, direct ori indirect, au rea-lizat proiectul lui Viorel Savin şi al ComplexuluiMuzeal „Iulian Antonescu”.

Albumul monografic – lucrare masivă pehârtie specială, conţine trei părţi:

I. Nicu Enea şi posteritatea sa circum-spectă: Căutări. Omul şi artistul – 74 p.;

II. Album... cu peste 200 pagini;III. Addenda: Repere biografice. Bibli-

ografie. În buzunar „Bătrâna şi hoţul” cu IrinaRăchiţeanu-Şirianu şi Sorin Medeleni, în cunos-cuta piesă de teatru a dramaturgului de succesViorel Savin.

***

Fiecare dintre cele două volume oferă câteun eseu introductiv, albumul – asupra creaţiei şietapelor activităţii artistului-pictor, cum îi plăceasă i se spună, iar celălalt volum asupra vieţii, îninterferenţe şi cu critica de artă, cu oficialităţile,cu Elvira Enea - soţia sa, cu părinţii şi cu alţii.

Cititorul în general şi iubitorul de artă înspecial vor putea cunoaşte, în profunzime, bi-ografia unui creator excepţional, ivit în lumină însatul Valea Arinilor de pe valea Tazlăului Sărat– comuna Măgireşti, din părinţi oameni aipământului, frumoşi şi iubitori, care şi-au crescutcopiii şi nepoţii în spiritul valorilor strămoşeşti.Născut la 28 mai 1897, când a venit vremepărinţii l-au dat pe Nicu la Şcoala Normală „Gh.Asachi” din Piatra Neamţ, căci atâta putea visaun ţăran. La absolvire, a mers învăţător laŞcolile din satele Goioasa şi Ciugheş, unde valucra cu elevii de şcoală primară vreo doi ani. În1921 merge la Şcoala de Arte Frumoase dinBucureşti, de unde pleacă peste doi ani, se paredin motive ce ţin de serviciul militar, ajungând şidin determinări materiale, profesor suplinitor laŞcoala Normală din Bacău. Reluându-şi studiilemai apoi, o cunoaşte pe viitoarea sa soţie Elvira,studentă, fiinţă delicată, sensibilă şi talentată,care-i va fi alături până la sfârşitul vieţii. Steaualui Nicu Enea începe să se înalţe după SalonulOficial din 1936, unde au pătruns cu lucrăriamândoi – Nicu Enea şi Elvira Enea. Va veniapoi Expoziţia Internaţională de la Paris, unde ise conferă Medalia de Argint.

Unele lucrări îi sunt apreciate şi de ReginaMaria, care îl recomandă curţilor regale din Ser-bia, Croaţia şi Muntenegru. Comenzi importanteapar, lucrări de mare complexitate i se cer. Depildă în 1938, împreună cu George Catargi,execută plafonul Ambasadei Rusiei Sovietice laBucureşti. Cam în acelaşi interval va pictaBiserica din Cartierul CFR Bacău (Sf. Voievozi)în stil neobizantin, cu compoziţii originale.Câteva tablouri de mari dimensiuni a realizatpentru noul palat regal; în mare parte însă aufost distruse de bombardamentele războiului.

***

Critica de artă a preţuit mai totdeaunacreaţia lui Nicu Enea. Am constatat că ViorelSavin a selectat cu sensibilitate şi cu profesio-nalism opiniile criticilor. N.N. Tonitza – caresemna Fulmen – găsea în tablourile lui o „seri-

ozitate picturală, o atmosferă bine închegată,unde gândirea chibzuită se regăseşte în fiecetrăsătură...”

Dan Grigorescu gândeşte că „cunoaştereamai exactă a artei lui Nicu Enea ar lărgi semni-ficativ orizontul istoriei unei generaţii artisticevaloroase”. Aceasta „a dat picturii noastre aceaamploare, diversitate, profunzime a înţelegeriispecificului naţional al artei româneşti”. IonJalea apreciază „distincţia lui sufletească pentrudarurile sale deosebite de artist, care sereflectează în aceste opere, atât de expresiveşi caracteristice artei poporului nostru şi regiu-nilor moldoveneşti”.

Valentin Ciucă admiră „străluciri diaman-tine, cu inflexiuni incendiare centrate într-unspaţiu plastic cu elemente de fabulos” regăsiteîn pasteluri hibernale.

În 1933, H. Blazian identifică în expoziţia luiNicu Enea, rezultată din trecerea prin Balcic „Uncolorit luminat şi cald ce se substituie acumtonalităţilor întunecate. Pasta e mult mai curatăşi materia e tratată cu mai multă înţelegere (...).Dintre lucrările de astăzi, în afară de priveliştilede pe Coasta de Argint, în afară de naturilemoarte şi de nuduri, remarcăm aplicaţiunea dluiEnea spre compoziţia de grup. Din această ca-tegorie fac parte «Tătăroaicele», operă de o re-alizare desăvârşită”. Acestea erau rezultateleunui sejur de lucru oferit pictorului chiar de cătreRegina Maria.

Istoricii picturii, ceea ce consemnează şiViorel Savin, au distins trei etape în creaţia luiNicu Enea:

- Căutarea unui drum propriu în artă(1921-1927);

- Deplina maturizare a creaţiei (1928-1947);

- Ultima perioadă, sub presiuneproletcultistă (1948-1959).

În anii aceştia din urmă, artistul-pictorsuportă nedreptăţile, demagogia şi falsitatea, in-clusiv lipsurile materiale, fiind nevoit, în anii ’50,să pregătească lozinci, bannere şi alte forme depropagandă stalinistă, inclusiv pentru casa-muzeu în care locuise cândva Gheorghiu-Dej(1911-1919).

Cei care l-au cunoscut pe pictor

mărturisesc că omul Nicu Enea „era de o sensi-bilitate şi o timiditate aproape bolnăvicioasă”. Ebine că Viorel Savin a cunoscut, nu doar din bi-bliografie, acele timpuri, ci şi de visu. Astfel nemărturiseşte că, intrigat, cânva, de nedreaptaaşezare a operei lui Nicu Enea între valorile pic-turii, l-a întrebat pe academicianul Ion Frunzetti:„De ce pictorul Nicu Enea nu este catalogat lanivelul valorii pe care Domnia Voastră înşivă oafirmaţi?” La aceasta, prestigiosul academician,cu un zâmbet în creţul gurii, a răspuns: «Per-sonal, nu am întâlnit încă imprudentul dispus...să-şi revizuiască ierarhiile în baza cărora şi-acâştigat statutul!».

Dar în Bacău, ori în preajma lui, mai suntspirite de vârf, ori personalităţi care, târziu, şidoar parţial, au fost aşezate la locul lor – caMircea Cancicov, George Enescu, LucreţiuPătrăşcanu. Ne salvează tot arta... poate.

În final am mai citit odată poezia lui MihailSabin, închinată Pictorului, inclusă pe copertainterioară de Viorel Savin: „Florile s-au desfăcutplângând,/ Par muiate-n ceruri de lumină;/Meşterul, cu zâmbet bun şi blând/ S-a fost dusspre liniştea deplină”.

Posteritatea şi târzia strălucirea artistului-pictor Nicu Enea

Gri

go

re

CO

DR

ES

CU

NOI CONTRIBUȚII LA BIBLIOGRAFIA LUI NICOLAE ANGHEL

Bibliografia poetului, prozatorului și publicistuluiNicolae Anghel (1888–1968) nu este cunoscută temeinicde biografii, cercetătorii și istoricii literari care au publicat,în timp, fișe literare sau portrete ale acestui poet desorginte bacoviană.

Se cunoaște, după unele mărturii ale sale și ale altora,că a facilitat ca I. Valerian să ia un interviu poetului GeorgeBacovia, care a manifestat o simpatie specială pentruomul și poetul Nicolae Anghel.

Revelatoare sunt, în acest sens, epistolele pe care ile-a trimis lui I. Valerian și pe care le-am publicat, decurând, în prestigioasele reviste băcăuane: Ateneu șiPlumb.

O ultimă epistolă a lui Nicolae Anghel, pe care o tran-scriu aici, necunoscută și, totodată, emoționantă, anunțăreapariția, după un răstimp de trei ani, a revistei Viațaliterară.

Se impune să precizez că revista Viața literară areapărut în ziua de duminică, 6 aprilie 1941 și a încetat,pentru totdeauna, în august 1941, însumând, doar, zecenumere.

Poetul Nicolae Anghel s-a ocupat cu difuzarea acesteivaloroase publicații, încă din anul 1926, când a colaboratde câteva ori cu poeme și note referitoare la orașul Bacău.

Aici, alăturat, se reproduce ultima sa poezie, Îngrădina morților, pe care o publică în revista Viața literară.

Regretabil este faptul că Eugen Budău, un sagacecercetător literar, în cartea sa Bacăul literar, nici nuamintește de o colaborare a poetului Nicolae Anghella revista Viața literară.

*Bârsești, 8 iunie [1]941

Iubite d[omnu]le Valerian,

Reapariția Vieții literare mi-a reaprins în suflet scân-teia unui dor lăcrămat, pe care umila-mi ființă de mult îlpoartă.

În greul zilelor prin care trecem, gestuld[umnea]v[oastră] apare ca un miracol. Suflet de artist!D[umnea]v[oastră] vă străduiți să dați lumii poezia sufle-tului, pe care eu o înțeleg atât de adânc.

Vă doresc tot binele și vă rog mult să primiți și de lamine aceste două poezii, dintre care una, dedicată fiiceimele, vă rog să o publicați în apropiatul n[umă]r al revistei.La dep[ozitarul] Popa de la Bacău să trimiteți regulatrev[ista], eu m-am interesat de vânzarea ei.

Ultimul n[umă]r, ce-l avea, l-am luat eu. Peste puțintimp vă voi trimite și eu abonamentul, rugându-vă să-mitrimiteți pe viitor Viața literară la Bârsești, jud[ețul] Bacău,nu la Scorțeni.

Cu cele mai profunde mulțumiri și salutări amicale.Al d[umnea]v[oastră],

N. Anghel

[P.S.]Trimiteți și afișul la Popa

*În grădina morților

Mi-am aplecat sufletul de-o crucealbă, ca o mână albă întinsă;în grădina pustie și ninsăstrăjuia moartea-n răscruce.

Stam poposind c-altădatăîn cimitirul cu multe verbine,stam așteptând ziua de mâine,care nu mai vine niciodată.

În grădina cu cruci scrisemi-am simțit inima frântă;moartea apărea ca o sfântă,luna răsărea ca în vise.

Afară, în fața porților,o crâșmă cu mulți lăutari,făcea cu ochiul la trecătorisă bea de sufletul morților.

N. Anghel

Note• Originalul acestei epistole, inedite, se află în bibliotecapoetului și prozatorului I. Valerian din București. Poezia Îngrădina morților se transcrie din revista Viața literară, 15,nr. 9, duminică, 15 iunie 1941, p. 2, col. 3, sus.

Nicolae SCURTU

Itinerarii culturale băcăuane

PLUMB 102

pagina 3revist\ de atitudine

Chiar dacă primulDobrescu, un foiletonist pur-sânge în faimoasa echipăde critici a Convorbirilor lite-rare (1972-1990), devenise,prin exigenţă şi francheţe,temut, cercetând, de regulă,producţia curentă (cadovadă, cele trei volume deFoiletoane), interesul său nu

era deloc străin de scormonirea arhivelor. El, în ar-mura justiţiarului, făcea figură de critic iconoclast,bătăios, caustic, cu opinii proprii, dislocândprejudecăţi confortabile, luptând cu zestreaclişeistică. Şi impunând, astfel, în chip de semnataral unor studii „contestatare”, în răspăr (dar cu ar-gumente), o altă imagine, detabuizată, cum s-a ob-servat. Evident, abandonul său, după ’89, a fostdeplâns de mulţi, după cum alţii, probabil, vor fi ju-bilat în culise.

Volumul Faţă în faţă, sub tipar la EdituraAcademiei Române, vine în prelungirea unor maivechi şi acribioase preocupări, investigândstrăvechiul fenomen al plagiatului. Textele, puse„faţă în faţă”, îngăduie evidenţierea, „sub diverseforme”, a unor împrumuturi ilicite, a unor aproprieri„pe furiş”; avem de-a face, desigur, cu o criticăexternă, cum mărturiseşte însuşi autorul, discutândonest, „la oglindă”, despre paternitatea unorcontribuţii (fraze, paragrafe, cărţi). Cum înfloritorulplagiat nu are o istorie (în sensul devenirii inte-rioare), chiar în Corsarii minţii (2007), copleşit debogăţia materiei, Al. Dobrescu încerca „o expunereîntrucâtva cronologică şi oarecum tematică”. Darnu dorea „o vânătoare de vrăjitoare” (scria în Aver-tisment), fenomenul fiind fără evoluţie, cu, desigur,mereu alţi protagonişti „merituoşi”, cu descopeririaccidentale, atât „prinşii” cât şi negustorii „cinstiţi”convieţuind în frăţietate.

Deşi doar „autor de dicţionar” (pentru N.Manolescu), după un debut amânat patru ani (cuun manuscris mult lăudat de Al. Paleologu, predat,în 1975, editurii Cartea Românească), după orecentă căsătorie „de probă” cu ICR, criticulieşean, mereu incomod, revine în forţă, analizândvoluptuos brigandajele intelectuale şi interveninddecis, corectiv, propunând liste selecte („inventarde plagiate”, cum zice), cu surprize şocante la totpasul. Fiindcă actualii piraţi au avut „înaintaşi declasă”. Istoria sa ilustrată (pentru unii doar„extravagantă”), gândită în patru volume, urma „săumple un gol”. Acolo, în primul volum al Corsarilorminţii, reţinea „autori plagiari” (după vorba ca-valerului Stamati, el însuşi în culpă) din afarabeletristicii (cronicari, savanţi, dascăli, predicatorişi oratori, tălmăcitori, jurişti), cei care, „sorbind” cunesaţiu idei, transcriind harnic ori venind cu tradu-ceri „dosite”, se vor dovedi, la Judecata de apoi acărţilor (după pronosticul umoristului MoritzSaphir) mari datornici, cu reputaţii în suferinţă. Pi-rateria intelectuală este, ne previne cititul autor, nudoar o ocupaţie veche, ci şi o meseriedemocratică, braconierii jecmănind „zestrea scrisăa omenirii”. Dar cercetând cu sârg fenomenul, îm-boldit, bănuim, de cartea lui Georges Maurevert(Le livre des plagiats) pe care a tradus-o, sem-nând prefaţa şi notele lămuritoare (în 2005), Al. Do-brescu, în chip de „plagio-log”, nu se vreaneînduplecat. El pune, amuzat, şi o binevenităsurdină, constatând că „nimic nu e absolut sigur”,chiar dacă probele şi „citatele siameze” sunt laîndemână.

Dacă în secţiunea mediană a volumuluiFaţă în faţă adună câteva studii introductive (ca

prefeţe, postfeţe, polemici etc., precum, de pildă,cele despre Detractorii lui Eminescu, omul cara-gialian şi metehnele firii româneşti, discutând aciddespre „Premiul Eminescu” ori războindu-se, pecazul spătarului Milescu, cu o doamnă Dumbravă),în partea ultimă reţine doar câteva interviuri (3),definitorii, însă, pentru a-i fixa personalitateainconfundabilă, „cârcotaşă”, cu apetit belicos, gataa se pronunţa tăios, informat, în chestiuni strin-gente: fie risipind note civile (S’avem pardon,2007), fie invitându-ne să lepădăm masca„olimpianului” Maiorescu, stârnind, previzibil, furiafanilor (ca să pensăm doar un exemplu).

Centrul de greutate al opus-ului în discuţiemizează, însă, pe cazurile controversate ale„părinţilor” literelor române, cu ale lor „şi bune, şirele”; de la călătoria lui Nicolae Milescu în„împărăţia Kitaiei”, asumându-şi, ca sol al ţarului,„corvoada traducerii” (nemărturisită), urmându-l,îndeaproape, pe iezuitul Martino Martini (v. Ştiinţade contrabandă) până la „truda multă” a lui Doniciori „păcatele tinereţilor” lui Negruzzi, perpetuate,notează inclementul critic, şi la maturitate. Nuscapă nici D. Cantemir (pescuind „coincidenţe”),Costache Conachi cu al său „meşteşug” poeticescori Gh. Asachi, cel fără „sensibilitate de poet”, deşiprea încrezător în pretenţiile sale de întemeietor.Îndemnul heliadesc („e vremea de scris”) rodeşteşi cavalerul Stamati, în pofida „dezminţirilor”, îşi„camuflează cărările”, bucurându-se de faima unuipoet original. Sunt de amintit şi opiniile celorconvinşi de „binefacerile” fenomenului, îmbogăţindvocabularul unei limbi născânde, cazul ilustru fiind,desigur, cel al lui G. Ibrăileanu, crezând că, „pânăla un punct”, astfel de vinovate împrumuturi (ta-xate, de Al. Dobrescu, drept haiducie, banditism,ş.a.) ar fi utile, autorul Adelei invocând, salvator,ignoranţa publicului, şi el în formare. Vin, apoi,câteva nume grele: „lira multicoloră” a lui Alecsan-dri, văzut ca „o albină lucrătoare”, cu uriaşe credite(ca dramaturg), vitregitul Bălcescu, cu „drepturi depărinţie” (cf. N.A. Ursu) în Istoria unei mistificări,textele lui Vischer vs Maiorescu, „inspiratorii” luiEminescu, dosarul Coşbuc, scandalul Năpasteietc.

Coborând, cu circumspecţie iscoditoare şizel detectivistic, în arhive, Al. Dobrescu purcede lao operaţiune de asanare, indicând punctual,cu inevitabile cruzimi şi sarcasme, astfel de trans-feruri ilicite, zdruncinând onorabilitatea unor iluştribărbaţi ai neamului. Plagiatul, scrie rafinatul eseist,lansând formulări memorabile, de seducţiestilistică, a devenit azi o instituţie publică. Foileto-nistul de altădată, un „excentric” (după unii),oricum „un om vechi”, şcolit, suferă de francheţe,vestejind poncife, recuperând adevăruri uitate. Orineştiute. Convins de sentimentul zădărniciei apărăsit, reamintim, tranşeele criticii de întâmpinare.După câteva cărţi de ecou, consacrate lui T.Maiorescu şi maiorescienilor, lui G. Ibrăileanu şidetractorilor lui Eminescu, serialul „corsarilorminţii”, interesat de productiva cleptomanieintelectuală (Istoria ilustrată a plagiatului laromâni), urmat – aflăm – de un frisonant Dicţionaral plagiatorilor autohtoni şi de un Caragiale (totîn pregătire, cercetând „metehnele firii româneşti”),se completează fericit cu acest titlu, negreşit util,riscant, rod al unui efort sisific, întins pe mulţi ani.Motiv de a recomanda călduros lectura merituosu-lui volum propus de Alexandru Dobrescu, Faţă înfaţă, refuzând „să mai vieţuim cu mizeriile la cap”,cum spune autorul, pudici în a le mărturisi. Chiardacă, din păcate, astfel de igienice isprăvi editori-ale nu schimbă datele problemei.

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI; Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:DUMITRU BRĂNEANU, DoRU CIUCEsCU, GhEoRGhE UNGUREANU, DAN sANDU, ELENA PÂRLoG,

PETRUȘ ANDREI, MIhAELA BĂBUȘANU Grafic\: IOAN BURLACU;Corectur\: ANA CHISCOP, ELENA SCUTELNICU

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/7- Bac\u: E-mail: revista_plumb@yahoo.com

Ilustrații revistă: Mircea Nour, Radu MihaiGelu PARASCAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Titi ROZNOVANU

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARU, DORU KALMUSKI, GHEORGHE NEAGU, GRIGORE C0DRESCU, VIOREL SAVIN, ION TUDOR IOVIAN

SEMNAL EDITORIAL

UN „PLAGIOLOG”: ALEXANDRU DOBRESCU

Ad

rian

Din

uR

ach

ieru

Din 2003, când ap u b l i c a t v o l u m u ld e poezie Munteleiniţiaţilor, până înprezent, Camelia IulianaRadu a evoluat într-unsens al construcţiei în-tregului.

Volumele sale aufost tot mai precis struc-turate, ca ale unui arhi-tect ce nu se maimulţumeşte cu frumu-seţea unei clădiri, ci vreaun oraş, un oraşfuncţional într-o concep-ţie urbanistică. A maiîncercat şi proză scurtă,Pasărea singuratică(2001) şi Pe muchiaprezentului (2009), pro-babil va mai publica şicărţi de proză, darpoezia este cea care asedus-o şi în care s-acuprins.

Dincolo de fugă(Editura Agol, 2015),este ultima apariţieeditorială a poetei, eaavând până în prezentunsprezece cărţi depoezie (dacă am socotitbine şi dacă includemaici şi volumul colectivdin 2015, 6 de inimăneagră). Este o febrilăluare în posesie apoeziei, fapt întărit deorice lectură din vo-lumele sale, căci sevădeşte îndată dedi-carea cu care scrie. Odăruirea aproape totală,o încredere superbă apoetei în poezie şi în pro-priile sale forţe.

Tema volumuluiDincolo de fugă estelumea omului şi situareapoetei, ca subiect activ,în această lume. Deaceea poeme autorefle-xive apar doar atuncicând subiectul activ seraportează la universuluman şi cosmic. Ca în„209”: „nici nu am apucatsă mă sting/ să învăţexistenţa/ construită dinprimele cărămizi alelumii/ încă miros a cup-tor/ sunt doar o senzaţietrecătoare/ pe degeteleunui zeu adolescent”.Apare şi aici tema maiveche a incomprehen-sivităţii lumii, a exis-tenţei.

Dar în ce-i priveştepe oameni, viziunea po-etei este cea abipolarităţii omului, fru-mos şi urât: „iată, oa-menii îşi întind frmuseţeala soare/ (...) / în altă zioamenii îşi arată urâci-unea”. Dar mişcarea cesensibilizează cititorulvine mai ales din acelepoeme ce ar putea fi nu-mite poeme de dragoste,care sunt, în esenţa lor,poeme religioase: „teaşteptam ca un copil/ încare părinţii s-au făcutghem/ iar el nu mai

găseşte răspuns/ plân-sului// stăteam acololicărind/ o frunză umezităde toamnă/ jumătatestinsă/ jumătate regină//constelaţii de rugăciuniperindau/ prin ferestre/gândul secret care neconţinea” („170”).

Dar de ce sunt ti-tlurile poemelor cifre?Volumul începe cupoezia „112” şi secontinuă cu „113”, „114”,până la „222”. Nu pareastfel cartea un fragmentdintr-un volum mai mare,infinit, ce merge de la „1”la „infinit”? Iar poeta scrieo carte unică, trăind înpoezia ei? Aşa pare săfie, cu fiecare fragment(carte publicată) poeta etot mai adâncită în lumeacreată de ea. Neagăacest fapt ceea ce amspus la început, că vo-lumele sunt tot mai pre-cis structurate, că sunt oarhitectură? Dintr-o pers-pectivă da, aceea a efor-tului constructiv, dar din

cea profundă, nu.Lăuntrul poetei s-a „mag-netizat”, s-a transformatîntr-o magmă din careiese, pe fisuri şi cră-pături, poezia. Iese dintr-un rezervor unic, e oplămadă vie, aşa cumcrengile, frunzele şi flo-rile unui copac suntvlăstarele unei rădăcini.De aici vine senzaţia dearhitectură, de întreg.Vine dintr-o viziune ce aînceput cu poemul „1” şicontinuă, ca în lumeareală, cu o evoluţie ceproduce forme tot maiperfecţionate, cu câtpoeta e mai adâncită înpoezia ei, iar expresiapoetică tot mai binestăpânită.

Poezia pare astfelun fel de exorcism alexistenţei reale, uneoritraumatizante: „mai de-senăm copii pierduţi/femei claustrofobe/ căs-nicii abandonate”…cenecesită o cale de ieşire:„între şanţurile istorieipăşunile sunt verzi”, iarexistenţa se continuă, înciuda faptului că „maidispare câte un văr/ saucâte un unchi”, adică înciuda morţii individului,deoarece „nu pleacă ni-meni din arborele ge-nealogic”.

Poezia CamelieiIuliana Radu îşi areg i n g ă ş i a e i , e s t eo poezie expresivă,intensă, care trebuiecitită cu aceeaşi dăruirecu care a scris-o poeta.

Arhitectura lăuntrului

Dan

Per

șa

revist\ de cultur\pagina 4

PLUMB 102

V e r i t a b i l ăepopee erotică, volu-mul de debut aldoamnei GeorgetaDarie – Scrisorinetrimise – se des-chide, în buna tradiţieinstituită de la Homer

încoace, cu o invocaţie către divinitate, orugă către Cel de Sus care i-a hărăzit„frumoasa cruce a iubirii”. Intitulată Ceriertare, poezia din fruntea volumului e,aşa cum se obişnuieşte, o artă poetică, ocreaţie cu caracter programatic. Ideeapoetică e susţinută, stilistic, de procedeeprecum invocaţia retorică, ingambamen-tul, comparaţia şi polisindetonul:„Doamne / mă sufoc / mâinile îmi tremurăglasul mă lasă / inima bate precum cea-sul aşteptând / binecuvântarea ta”.Secvenţa mediană defineşte, într-oizbutită anastrofă, „crucea iubirii”mărturisind: „văd crucea pe care mi-aidăruit-o / frumoasa cruce a iubirii / uneorinu am putut s-o duc / uneori nu am ştiutcum să iubesc”. Dacă aici, la început dedrum, debutanta îşi recunoaşte, cu sin-ceritate, nepriceperea, stângăcia îndragoste, se pare că ulterior a deprinstoate tainele iubirii, întrucât, în câteva rân-duri îi propune iubitului să-i dea lecţii,erijându-se într-o adevărată profesoarăde amor. Astfel, în Întuneric şi curaj, poetaîşi povăţuieşte, didactic, partenerul, înspiritul horaţianului carpe diem: „nu fugide iubire dragul meu / îţi voi încălzi sufle-tul / te voi învăţa să iubeşti / vino / luminăşi căldură ai să găseşti / lângă mine / în-tunericul va dispărea / spre orizonturi noialte idealuri / curaj...” Povaţa lăsată deHoraţiu e încă şi mai limpede exprimatăîn finalul poemului O întâlnire un sărut:„clipa s-o trăim cu disperare / iar un sărutşi o îmbrăţişare / focul din noi nu se stinge/ se amplifică / din ce în ce mai mult / neabandonăm / ne iubim ne dăruim cu totul/ fără să ştim ce ne rezervă viitorul”. În-demnul la iubire adresat „bărbatului-zeu”,străbate, de fapt, întregul volum, cele maimulte dintre poezii fiind subsumate aces-tui motiv. De pildă, nu mai puţin de 12 din-tre cele 82 de „scrisori” au chiar în titlucuvântul „iubire”. În plan morfologic, în-demnul la iubire generează abundenţaimperativelor: „Trăieşte / sunt alături detine / iubeşte-mă / lasă mugurii iubirii săînflorească / fericirea te va inunda /priveşte strălucirea soarelui şi a lunii /eterne precum iubirea pe pământ /primeşte în braţele tale primăvara /primeşte-mă pe mine / iubire...” (Suflet).Sau ca în alt poem, având chiar titlulIubeşte-mă: „Iubeşte-mă / cumpescăruşul marea”.

Fiind vorba de un volum prinexcelență liric, în registru subiectiv, întâl-nim frecvent referiri la propria persoană,autoarea simțind parcă nevoia să se ex-plice, să se autodefinească, justificându-și ardenta iubire, erotismul efervescent,gata să dea în clocot… Trăsăturăspecifică existențialismului (care, lanoi, s-a numit inițial „trăirism”, „vitalism),dorința de viață, de trăire plenară la cotemaximale e, poate, cea mai de seamăînsușire definitorie a autoarei: „vreau săexist / în suflet să-mi plouă / cu picăturide iubire” (Nostalgie); sau: „sunt picăturacare îți poate umple / cupa iubirii / am unchef nebun de viață / pură și efemeră /aceasta îmi este destinul și îl voi accepta/ ca pe o binecuvântare”. Tot aici, într-oprimă secvență, devine transparentăaluzia la mitul androginului, prin îndemnulla refacere a întregului: „Sunt picătura derouă care / îți împrospătează în fiecaredimineață viața / soarbe-mă cu nesaț săformăm acel întreg / veșnic tânăr”. Nicimăcar sentimentul scurgerii inexorabile avremii nu o demobilizează, nu-idiminuează entuziasmul și pofta de viață,întrucît se autoiluzionează – precumodinioară romanticul Lamartine – că, pen-tru ea, timpul și-a oprit zborul: „A mai tre-cut un an / nu simt povara anilor / nu-mieste teamă că timpul trece / el s-a oprit și

mi-a șoptit / că mă iubește / am mai în-tinerit cu un an / sunt tot tânără șifrumoasă / dornică de viață” (Aniver-sare). Momentului aniversar îi succede,în volum, o amplă autocaracterizare,eroina închipuindu-se înfruntând vicisitu-dinile vieții: „Uneori e întuneric / drumulnecunoscut / iar mă împiedic / iar mă ridic/ nimeni nu știe cât lupt / să nu rămân lapământ”. Firește, fiind o luptătoare, înfinal izbânda îi aparține: „un nou zâmbet/ o nouă înfățișare / mă iubesc măprețuiesc mă respect / mă plac așa cumsunt / așa sunt eu / o luptătoare” (Așasunt eu). Dorința exacerbată de a trăi, vi-talitatea debordantă, de care pomeneamanterior, o ajută să repurteze cea mai deseamă victorie în lupta vieții – aceea îm-potriva morții: „Am simțit sărutul morții /pe buze / eram în brațele ei / drăgăstoase/ doream să fiu fericită / am simțit sărutulmorții / ca pe al unui iubit părăsit / voi fi ata / dar nu acum / nu aici / i-am zâmbit /făcându-i cu mâna” (Sărutul morții). Însăcea mai reușită creație pe această temăe, fără doar și poate, Pasărea spin – ceamai inspirată autonomază, dintre toatecele posibile, pentru femeia înamorată.(Se știe că pasărea spin e unicaviețuitoare care, rămasă fără partener, sesinucide aruncându-se cu pieptul într-unspin…) Ca mai toate creațiile din acesttratat de iubire care e volumul de debut aldoamnei Georgeta Darie, Pasărea spinconține aceleași îndemnuri directeadresate iubitului nevăzut, aflat departe.În cele 17 versuri ale acestei veritabile bi-juterii artistice sunt nu mai puțin de șaseforme verbale de imperativ, aserțiune pecare o vom ilustra citând doar finalul:„ascultă șoapta / precum susurul apelor /caută-ți lumina / pe tărâmul dragostei /acolo printre ramuri sunt eu / pasăreaspin / în cuibul iubirii / vei auzi oare / cân-tecul meu?”. Alteori poeta încearcă și odefinire a cuplului, inevitabilă fiind, înacest caz, din nou, aluzia la anticul mit alandroginului, adică la perpetua încercarede refacere a întregului, a unității pier-dute. O suită de întrebări și răspunsuri peaceastă temă ne întâmpină în Cine sun-tem noi?: „Cine ești tu cine sunt eu / cinesuntem noi / doi rătăciți în căutareajumătății / doi magneți care se atrag / cineești tu cine sunt eu / cine suntem noi pen-tru inimile noastre? (…) cine ești tu pentruinima mea? / cine sunt eu pentru inimata? / ne dăm seama că suntem / ceea cene-a lipsit fiecăruia; / jumătatea căutată /iubirea și dragostea visată”. Însă și maitransparentă, mai limpede devine tri-miterea la mitul androginului în Suntemdoar unul: „Când îmi vorbești simt / căfaci parte din mine (…) / tu ești eu și eusunt tu / suntem unul / un început / frumosdestin”. Sau în Iubește-mă „Iubește-mă /cum pescărușul marea (…) / și fă-măstrop / de fericire / prea plinul din potir să-ți fiu / din picătură să ne prefacem / înunul / fiindcă știm să ne iubim”.

Multe dintre piesele volumului suntmenite/destinate să confirme bogataafectivitate a debutantei, intensitateatrăirilor, plenitudinea sentimentului de iu-bire pentru cel ales, pentru preafericituldestinatar. Poeme pe această temă suntmulte, unul dintre cele mai relevante inti-tulându-se Cuvinte însângerate: „Scriuaceste cuvinte însângerate / despre odragoste ce n-o pot ascunde / de ei denoi de Dumnezeu / cât de mult te iubesc/ de / nu-mi este teamă să rostesc / teiubesc!” Spaţiul limitat al expunerii de faţănu ne îngăduie a stărui în exemplificăriamănunţite. Aşa încât, ne oprim aici, nuînainte de a spune că, în cazul GeorgeteiDarie, se poate vorbi de o adevăratăstrategie în modul atipic de a-și gândi șistructura poeziile. Din ce în ce mai rar potfi întâlniți poeți care să îmbine cu atâtalejeritate registre imaginare și lingvisticeincongruente și incompatibile între ele.Este ceea ce face din Scrisori netrimiseunul din cele mai izbutite volumebăcăuane de debut al anului 2015.

Pasărea spin în cuibul iubirii*

Liv

iu C

his

cop Emil Ariton

nu este un autornecunoscut înmediile literare. Adebutat editorialrelativ târziu, lavârsta maturităţii,cu o carte depoezie Trans-plant de sinceri-

tate (Crigarux, 2007), urmată laintervale scurte de alte trei cărţi,Răstălmăciri, fantezii, retrostihuri(Timpul, Iaşi, 2009), Jucăria de ver-suri a zodiacului (Poesis Art, Pia-tra-Neamţ, 2011) şi Chipulsperanţei (Corgal Press, Bacău,2012), toate vădind înclinaţie spremeşteşug şi alchimie ludică, deşcoală argheziană, conform căreia„cuvântul permite evocarea şipunerea în funcţiune a tuturor pute-rilor închipuite şi sacre” (v.Scrisoare cu tibişirul, 1924). Oanumită prudenţă a scriiturii,datorată unui complex al ză-bavnicului, se întrevede totuşi înpagina sa, care aparţine unui tem-perament educat mai degrabă să-şiaştepte precaut anotimpul, decât sărişte, deşi dornic de gesturi expan-sive, îndrăzneţe, de sincronizare cupoezia devoratoare de „cruzimi” aactualităţii. Matematician ca forma-ţie, Emil Ariton oferă poeme în-delung dăltuite, încifrate prin torsiunide limbaj sau notaţii fulgurante, ade-sea „răsucite” şi sugestive, efortulsău năzuind la evadarea dintr-unreal apăsat de vitregii, spre ununivers superior, al instalării în ma-terialul fermecat al cuvintelor. Şi-aconfecţionat un mecanism athanoricpropriu, în care pune la încercarerezistenţa vocabulelor de tot felul, letratează, le răsuceşte, le remo-delează, apoi le aşterne combinato-

riu spre a vedea dacă-şi menţinvigoarea tâlcuitoare, spre a înfruntanoua vârstă confluentă a poeziei (ise mai spune post-modernism).Treabă de artizan migălos, dupăcare toată natura poate fi recreată,făurită din nou, printr-o artăspeculativă, „de adaos”, convocând„tainica însuşire de a masca hao-sul”; numeşte asemenea operaţii„diversiuni care ornamenteazăimprovizaţiile”, adică răstălmăcireaimaginaţiei! Aşa o fi. De aici şi laudaadusă celor ce şlefuiesc de zor lacomunicarea viselor prin voroave:„Să aplaudăm aşadar inventiviislujbaşi/ înconjuraţi de lentile, deustensile,/ care cu dibăcie, cuşiretlicuri,/ calea perfecţiuniiîntrezărind-o,/ răstăl-măcesc amă-gindu-ne/ cauzele vremelniciei…” (v.Motiv cinematografic din Trans-plant de Sinceritate).

Ultima carte cu titlul Spre zărineştiute, spre stranii tărâmuri, Ed.Grigarux,2014, este un fel de

epopee in care Emil Ariton s-a apu-cat să „răstălmăcească” unul dincele mai frumoase şi mai extinsebasme culte născocite vreodată, evorba de Stăpânul inelelor, datorat(în mai multe fascicule) lui J. R. R.Tolkien, filolog de reputaţie şi profe-sor la Oxford, cel care susţinea căfantezia ţine de capacitatea omuluide a fi mereu „creator secund”, de aculege calităţi ale lucrurilor din„lumea primară”, spre a pune la cale„lumi secundare”, derivate şi au-tonome. Spune acesta într-un eseucare pare a fi inspirat de Eminescual nostru, într-atât de multrezonează cu poetul codrilor dearamă/ de argint din Călin (File dinpoveste): „Putem lua verdele de laiarbă, albastrul de la cer, roşul de lasânge… Putem pune apoi un verdemorbid pe faţa unui om, producândastfel ceva terifiant, mai putem faceatât de scumpa şi înfricoşătoarealună albastră să strălucească însenin, sau putem face pădurea săaibă frunze de argint, sau turmelede berbeci să poarte lână de aur şisă punem limbi de foc în pânteculunui şarpe rece. Dar întotdeaunaîntr-o astfel de fantezie se naşte onouă formă: Basmul purcede. Omuldevine creator secund.” (v. OnFairy-stories, în „Essays presentedto Charles Williams”, 1947). Altfelspus, din realul cel mai real, dând unalt rost culorilor şi montând altfelvizualul, putem crea un alt real, oaltă lume, în care aceleaşi lucruri,lăsate în seama fanteziei (conceptcare a făcut estetica insulară mereusă progreseze) capătă alte identităţişi valori.

Cu un asemenea înaintaş camodel şi sedus de performanţelesale imaginare, Ariton încearcă săamplifice dimensiunea epopeică abasmului, intrând în atât de ferme-cata, de magica, de savanta LumeSecundă a lui Tolkien, univers fan-tast care poate fi la rându-i reinter-pretat şi tâlcuit în manieră modernă,adaptat la sonorităţile limbii române.Ceea ce se şi întâmplă în aceastăcarte, Spre zări neştiute, sprestranii tărâmuri: „Astă carte-iinspirată de cetirea Cărţii Roşii,/preistorică voroavă şi hrisov desprefaimoşii/ truditori cu-arhaic nume dehobbiţi rătăcitori…” – îşi începe po-etul opul său în stihuri legănate înfeerie, cu elfi, zâne („fairies”), pitici,gnomi, dragoni, vrăjitoare, himere,orcii, căpcăuni, uriaşi, turnuri în-tunecate, stânci vorbitoare, trecătorişi cripte tenebroase, ascunzândinele şi elixiruri. E vorba de aceaplăcere ingenuă de a pune laolaltăviziunea şi limbajul, pentru a inventaceva misterios şi straniu, peste carepluteşte boarea unei vârste fără devârstă a umanităţii, când totul eraposibil şi totul se întrupa prin rostire.

Structura epopeică a acesteicărţi este alcătuită dintr-un şir deîntâmplări reiterate prin folosireaintertextualităţii ca modalitate derelaţionare cu texte preexistente.Trecutul se împleteşte cu viitorul, is-toria e absorbită de mit, iar zările secufundă în stranii tărâmuri, meleagîn care ficţiunea se regenerează, seplăsmuieşte de la sine, auroral, prinsimpla povârnire a cuvintelor: „Sprezări neştiute, spre stranii vâlcele,/porni-vor călări pe ponei şi cu gân-dul/ amăgit de Inel şi de roiuri destele,/ cântul cu care şi Bilbo s-a-ndepărtat fredonându-l:// Ne luămrămas bun de la sat, de la vatră,/Ploaia poate să cadă, vântul poatesă bată,/ Când se crapă de ziuă săne afle departe/ Peste munte-n Vâl-ceaua din înalt despicată.” (În ŢaraIedului).

(Continuare în pag. 5)

Din ludic se naşte Lumea Secundă

Cri

stia

n L

ives

cu

pagina 5revist\ de atitudine

PLUMB 102

Degeaba a-ncercat Cioran să-şi convingă cititoriică Schimbarea lafaţă a Românieia fost un simplupamf le t fărăobiect, că n-a fostnici pe departe,n ic i evaz ivă ş i

nici fără destinatar. Subiectul cărţiiera realitatea românească, aşa cumîi apărea scepticului şi firea românu-lui, cu defectele sale originare, cro-nice şi arhetipale, ceea ce nu erachiar o noutate pentru climatul spiri-tual al epocii. Scepticul răşinăreanse încolona unei direcţii exegeticecare pornea de la Cantemir, tre-cea prin Pompiliu Eliade, DimitrieDrăghicescu, C. Rădulescu-Motru şiîncă mulţi alţii, care priveau realitatearomânească cu ochi extrem de severişi inventariau, cu o acreală de multeori agresivă beteşugurile cărăuşite defirea românească prin istorie şi prinlume şi de care nu s-a putut vindecanici în pragul modernizării sale. Auinsistat aşa de stăruitor asuprametehnelor firii româneşti şi a modu-lui românesc de fiinţare că aproapen-a mai lăsat loc şi pentru subliniereacalităţilor evidente pe care le-a arătatpoporul român în istorie şi pe care le-a ignorat ostentativ şi cu bună ştiinţă.

Dacă observăm bine, EmilCioran, cumulând şi deficienţele re-marcate de antecesorii săi, întocmeaun adevărat decalog al defectelorfirii româneşti. Zeflemeaua, ironia[autoironia], pasivitatea, scepticismul,autodispreţul, contemplaţia domoală,religiozitatea minoră, anistorismul[defetismul şi acceptarea vieţuirii însubistorie], înţelepciunea [ca evadaredin condiţia raţionalizării realului], pa-siunea pentru o altă lume, re-semnarea [inerţia la schimbare şiautoamăgirea că se poate şi mai rău]erau considerate de Cioran păcatede moarte de care românul trebuie săse elibereze, dacă vrea cu adevăratsă-şi croiască o altă soartă şi o altărecunoaştere printre naţiunile lumii.

Ștefan Zeletin poate fi încadrat şiel în această serie de dezabuzaţi aispecificului românesc. Cu peste douădecenii înaintea lui Cioran, filosoful-pamfletar se arăta la fel de conster-nat de insolenţele spirituluiromânesc. Nu făcea, e drept, o ra-diografie atot-cuprinzătoare a de-fectelor firii româneşti, dar insista, cuo consternare nedisimulată, asupraunui viciu caricatural din firea şi dincomportamentul românesc. – şianume măgăria, neruşinarea,insolenţa, necuviinţa, mitocănia -multe din ele regăsindu-se frecvent înliteratura noastră satirică şipamfletară.

Să precizăm însă: Ștefan Zeletindecupa din mulţimea posibilă a de-fectelor româneşti o singurătrăsătură, nu pentru că i se părea ceamai evidentă, ci pentru că se pretacel mai bine genului pamfletar, iarexacerbarea ei se certifica tot dinnevoia optimizării mijloacelorpamfletare

Mai este ceva. Deşi ȘtefanZeletin era un gânditor profund, cuaptitudini evidente de a pătrunde înesenţa lucrurilor până la înjghebareaunei viziuni sistemice chiar, în pam-fletul despre care vorbim nu intră înadâncimea fenomenului şi nu-şiextrapolează discursul asupra altorcalităţi sau defecte ale firii româneşti,pe care putem bănui că le intuia. Îşimenţine demersul pamfletar lasuprafaţa problemei, din care cautăsă extragă maximum de efecte mo-ralizatoare deşi, paradoxal, măgăriaca fenomen este în afara oricărei

morale. Redusă la această unicăînsuşire negativă, realitatea româ-nească este foarte aproape de ceeace Emil Cioran va sintetiza, douădecenii mai târziu, sub sintagmaneantului valah – o realitate marcatăde profunde goluri psihologice şi is-torice care, neavând nimic de conser-vat din trecutul ei, se află în faţa unuiadamism inexorabil în care totul tre-buie luat de la început. Îndărătul nos-tru, va mai preciza năbădăiosulrăşinărean, nu există nimic după caresă regretăm. Cu excepţia insolenţeişi a neruşinării măgăreşti nici ȘtefanZeletin nu lasă prea multeoportunităţi demne de a fi luate înseamă din urdinişul trecutului româ-nesc.

Ștefan Zeletin ridică viciulmăgăriei la rang de viziune şi debonus paradigmatic în stare să deaseama de realitatea românească întoată complexitatea ei endemică. Nurămâne în afara discursului săucătrănit nimic din ceea ce constituieinstituţiile, autorităţile şi rânduielilerealităţii pe care o subîntinde. Ar-mata, Biserica, naţionalismul deparadă, patriotismul improvizat,justiţia, morala şi cultura sunt supuseunui rechizitoriu fără precedent, ceeace a şi determinat reacţii destul deacide în publicistica vremii. N-au fost,e drept, prea multe, dar explicaţia tre-buie căutată în apropiata intrare aRomâniei în Războiul reîntregirii,care a confiscat integral opiniapublică şi a lăsat în inoportunitatecelălalte probleme, inclusiv carteafilosofului Ștefan Zeletin.

Totuşi, cartea a fost primită ca oinsultă şi o sfidare la adresa idi-liceisocietăţi româneşti, încă nedeprinsăcu asemenea poziţionări corosive şistânjenitoare pentru orgoliul nostru -obişnuit să garnisească firearomânului cu tot felul de însuşiri şicalităţi curcubeice. Nici aceastăcarte, cum nici lucrarea lui Pom-piliu Eliade [Influenţa francezăasupra spiritului public în Româ-nia] sau cea a lui DimitrieDrăghicescu [Din psihologiapoporului român - 1907] nu s-a bu-curat de reacţiile aşteptate.

Cultura românească, se vede dedeparte, nu era pregătită pentru areacţiona la asemenea partituri iri-tante şi, oarecum, în răspăr faţă deimaginea curentă asupra firiiromâneşti şi va răscumpăra apatia[despre intelectualitatea româneascăvorbesc], două decenii mai târziu, în1937, când va apare Schimbarea lafaţă a lui Cioran, care va cunoaştenu mai puţin de15 cronici publicateîn principalele publicaţii ale timpului.Fără să facă vreo trimitere la prede-cesori, tânărul răşinărean va radica-liza aşa de oţios discursul desprefirea românească şi despre modulromânesc de fiinţare că va consternamultă lume, obişnuită cu o viziunepatriarhală şi idilică despre specificulşi rostul nostru în lume. O făcea ela-borat şi dintr-o perspectivă filosofică,dar atât de cătrănit şi de consternant,că şi-a ridicat în cap o întreagăpleiadă de intelectuali scandalizatăde glacialitatea verbului cioranian.Oricum, Ștefan Zeletin poate fi con-siderat un precursor al lui Cioran,deşi nu şi-a prelungit gândul până laîmplinirea lui într-o viziune metafizică,aşa cum şi-l proiectase într-o schiţăextrem de generoasă purtând gene-ricul Metafizica dosului. Moartea tim-purie l-a împiedicat să-şi împlineascăgândul în toată desfăşurarea luiepistemică, dar putea fi mulţumit. Aavut un continuator strălucit care nus-a inhibat să-i repună deprimărileîntr-un alt portativ la fel de oţărât, darcu o octavă mai ridicată.

Ștefan Zeletin –

un precursor al cătrănirilor lui Cioran

Ion

el N

ecu

la

Poetul câmpineanCodruţ Radi la vremea

deplinei afirmăriL-am întâlnit întâmplător în câteva

reuniuni scriitoriceşti şi n-aş zice că im-presia ce mi-a indus-o i-a fost defa-vorabilă. Are ceva din frăgezimea firii depoet. Sincer, timid, modest - nimic claxo-nant în purtările sale. Chiar dacă n-arrecunoaşte, manierele sale îl trădează căeste şi el unul dintre cei care cocheteazăcu poezia.

Totuşi, de lirismul lui m-am apropiatgreu, şi nu dintr-o reticenţă îmbufnată, cipentru că liririca sa se decontează maimult dintr-o ontologie subiectivă, maigreu de decelat, decât dintr-o anumită re-alitate dată. Autorul nu pare interesat deo anumită ontologie, ci mai mult de radio-grafierea propriilor sale stări şi trăirisubiective. Nu-i o noutate. Mulţi poeţiurmează acest demers estetic, scotocescprin firidele interioare şi dau seama liricde ceea ce întâlnesc în tectonica acestuiimens necunoscut.

Nu cunosc prea multe despreisprăvile sale lirice anterioare, dar volu-mul care a ajuns pe masa mea de lecturăPorţi de…vreme închise (Editura Pre-mier, Ploieşti, 2013) este, sau poate fi unmoment important în traseul deveniriisale scriitoriceşti.

Altfel, ce să spun? Autorul şi-a arti-culat deja o manieră personală şi om o d a l i t a t edistinctă în actulde distribuire asimţămintelor înregistre lirice.M a j o r i t a t e apoeziilor sale auo factură tria-dică, adică suntalcătuite dincâte trei strofe,urmând condiţiasilogismului aris-totelic.

D a c ăprimele douăstrofe alcătuiesccele două pre-mize obligatorii,ultima este rezervată concluziei. O con-cluzie care, de regulă ,confirmă şilegitimează titlul întregului demers. Iată,bunăoară, cum este dispusă ideeamoarte-viaţă în poezia care dă şi titlulvolumului: Cazne-atrag, pe-atâta rugă/patimi c-am trecut de ieri/ mintea-n sufletcând se-nslugă/ să n-ai minte cui să ceri//Zei mi-aţin punţile-n fugă/ cârcii n-amdeajuns poveri/ să le sui spre ceru-ncrugă/ c-ar mai lumina să speri// Ce-arămas divin-corugă/ pustiind de timp eteri/ tot ce morţii mă înjugă/ de cutez să-i fiunepieri (Porţi de… vreme închise).

Odată ce şi-a fixat maniera, ea se re-distribuie în forme oximoronice şi în altediscursuri lirice. Mai reproducem, spreexemplificare, şi poezia Din vechime.Mi-e glasul îngheţat să strig/ că satelemor în bârloage/ atâtea ierni arzând defrig/ şi drumului la-ntors oloage// Măvântură la prund precum/ se surpă munţiipeste el/ să scapăr ce troiene-nscrum/că-i rest prestigiului la fel//. Mă-înegurăsorţii ghioc/ vreun leac descânteculuisău/ neveşnicind datini de loc/ cătunelorce iarnă-n hău. Mai este ceva: Autorulfoloseşte un lexic mai puţin circulat şiarată o apetenţă pentru improvizareaunor flexiuni lexicale inedite. Este, potspune, un creator de limbă, cum stă binescriitorilor bine aşezaţi în percepţiapublică. Ceea ce surprinde în poezia luiCodruţ Radi şi trebuie subliniat cuprecădere este prospeţimea ima-ginilor,veşmântul poetic în care este ambalată oidee, un gând, o trăire. Se vede de de-parte că autorul a cumulat deja o anumităexperienţă scriitoricească şi că esteîndreptăţit să spere într-o anumitărecunoaştere publică. L-am citit cuplăcere şi-l recomand tuturor celor iubitoride poezie armonioasă şi bine articulată.

I . Gârneață

Din ludic se naşteLumea SecundăMeritul lui Emil Ariton stă în felul

de a transfigura povesteatolkieniană, adaptând-o subtil la mi-tologia românească – parcă şivedem, printre rânduri, steiurimegalitice şi dochii boreale, fulge-rate cu semne şi mesaje ascunse,ca în celebra Dacie preistorică a luiN. Densusianu, populate de hobbiţi,dar şi de hecatonchiri (piticii centi-mani), arimii (cu triburile lor de ari-mani, rami, arimaspi, arimphaei şice-or mai fi fost cândva) sau simplicrângaşi (locuitori de crânguri),mişunând într-o străvechimecarpatină de văgăună –, după cumiarăşi merită remarcat efortul său dea limpezi imaginile destul de gotice,de învolburate, ale neistovituluibasm, care prin vers capătă ritm şirotunjimi de melopee. Mai găsimapoi o undă ironică, abia insinuată,care scoate din sarcină travaliul in-tertextual şi-i dă efecte dedistanţare sau parodice: „Spiritul deenigmatic voiajor peste hotare,/ pecoclauri, peste măguri, prin grote şigalerii,/ jindul spre exod sporindu-idebitul de cugetare,/ fără greş, pre-cum toiagul, l-a slujit în pribegii.” (v.O petrecere mult aşteptată, pag.16). Este o regresiune în copilăriaomenirii, o călătorie în arhetipal şimiracolul inconştient pe care fiecareîl ducem cu noi, aşteptând scânteiacare să-l activeze. Tolkien provoacăo asemenea iluminare şi Ariton îlînsoţeşte atent, vrăjit şi visător,adăugând detaliilor din alt ev oseamă de întregiri ingenioase dintainiţele neaoşe ale limbii noastre.Bucuria aventurii aici stă. Cocoţat„pe umerii uriaşilor” (sur les épauxdes geants), după o expresiecelebră, vezi departe, vezi latenţelelumii, „spre zări neştiute, spre straniitărâmuri…”

Cartea lui Emil Ariton confirmăexperienţa unui poet sedus de joculînchipuirilor, care îşi pune la încer-care plăcerea de a se mi-nuna despectacolul armoniei cuvintelor.

(Continuare din pag. 4)

LUPTĂTORUL

Botul întins, nările treze,Urechi aduse înainte,E gata să se depărtezeDe ce-i stârneşte luare-aminte.

Cu ochii arşi de bezna groasăPrin care-au sfredelit într-una,Tot aşteptând din nori să iasăDegrabă la iveală luna,

Cu fruntea prea împovăratăDe furcile nenumărateCu care iar o să se batăCa să arate tot ce poate,

Şi rege şi curtean şi strajăPe muchii vechi, despădurite,Între primejdie şi vrajăÎn nopţi adânci şi chinuite,

Îşi sfâşie surpat gâtlejulCu aspru boncănit ce-asmuteRivali căutând mereu prilejul Să-i smulgă dijmă dintre ciute.

Hoinari înnebuniţi de vrereÎi pun la încercări putereaIţindu-se de prin unghereSă-nfrunte moartea şi durerea.

Ciudat destin într-o trăireDin care o să mai rămânăUn strop infim de fericirePierdut de-a pururi în ţărână.

Casian BALABASCIUC

revist\ de cultur\pagina 6

PLUMB 102

În ţara asta nu se mişcănici un pai fără ştiinţabăieţilor cu stele.

Nu ştiu dacă personajul mascul(in) din ul-timul roman al lui Constantin T. Ciubotaru(Mucenicii visului de aur, Ed. Rotipo, Iaşi,2015) poartă pe deget… ineluşul căsătoriei(curat neconsensuală!), ceea ce am aflat e căomul se învârte în jurul consoartei cam ladistanţă, reuşind să scape adeseori de peorbită, autopropulsat spre fugară captivitateextraconjugală, chiar dacă suntem la vremeainstalării moralei omului aşa-zis nou. Doar cărigidele reguli de comportament instituite depseudoproletarii regimului dictatorial suntdirecţionate către masa slujbaşilor, căreia i s-a (im)pus cu forţa un uriaş căpăstru gândit săcatalizeze persistenţa la nivelul cel mai de josal visului de aur un balansoar ameţitor dincare omenirea nu trebuia să se mai trezească.

Interesant e că romanul lui C. T. Ciubotarusurprinde cu acuitate un fenomen straniu şianume acela că cei ce au pus în funcţiuneuriaşul mecanism al controlului societăţii, înspeţă politrucii de extracţie bolşevică, pierddin teren în favoarea unei structuri de tip tero-risto-mafiot, cu tentacule în toate straturile sis-temului. Protagonistul romanului, profesorulDan, având un debordant IQ şi jucând, pânăla un punct, rolul unui insubordonat, reuşeştesă facă slalom printre capcanele unei societăţiperverse, avertizându-şi cititorul că tot ce sescrie în această carte sunt Vise de bărbat(s.a.), imaginate din motive politice, într-aceaperioadă din viaţa mea (cam un sfert desecol), când am hibernat mental, după ce amprimit Vot de blam, pe linie de partid, şi am fostmutat disciplinar la un Liceu Agricol, cu domi-ciliul forţat. (O fermă la 5 km de târgul capitalăde raion). Mărturisirea m-a dus cu gândul laun fragment din scrierile lui Calistrat Hogaş,când împătimitul drumeţ al munţilor, referindu-se la cărările silvane, recunoaşte în împletirealor o anumită şiretenie (suntem în domeniulmisteriosului feminin), oricând gata să-l tragăpe sfoară. Cam acelaşi lucruse petrece şi cu vise(le) debărbat ale unui pătimaşficţionar, care, aflându-se însituaţia unui mariaj eşuat la-mentabil, e mereu pe drumuriîn căutarea unei… pisicuţe, orise abandonează câte uneichemări artistic-mieunate.Hormonii, în număr conside-rabil şi în continuă efer-vescenţă, uneori dând pedinafară, îl obligă, atâta vremecât soţia îi întoarce spatele,dar nu uită să-l buzunăreascăşi să-i subtilizeze până şi baniide pe cotizaţia membrilor desindicat, să joace un perma-nent şotron erotic. E în carte ogalerie întreagă de femei, maitinere sau mai coapte, de obi-cei cu iniţiativă şi enigmatice,fără să fie şi profitoare,aproape un roi feminin, determinându-l pebărbat să se simtă un… vrăbioi flămând, care,aflat în imposibilitate de a rezista farmeculuifeminin, nu numai că visează, ci şi trece laacţiune, evitând, spre onoarea lui, orice relaţiede felul acesta cu vreo elevă. Ba chiar o vasalva pe una din ele din ghearele unui psi-hopat, tot profesor, poreclit Stârpitură de im-port, cu un portret memorabil, amestec detuşe predominant grosiere şi subţiri: Spelb, cuochii telescopici, supranumit şi broscoi, aveagura mare, parcă tăiată cu sapa, cap mic,lunguieţ, ca un ou, urechi clăpăuge, dinţi mici,chiar frumoşi. Ochii de un albastru spălăcit, cade şarpe, se spunea că poate hipnotiza. Nu-mi plăcea să-l înfrunt, aveam senzaţia că suntprivit de o reptilă. Fire rare de păr de un gal-ben murdar, parcă plantate, plasate în celedouă părţi ale nasului ca două insectepăroase. Gât lung, trup de adolescent,muşchiulos.

Piramida socială stă în picioare prinţesătura păianjenilor de tipul celui portretizatmai sus cu măiestrie, iar urzeala aceasta,pentru unii vizibilă, pentru alţii doar ghicită, stă

un nume „glorios”: PCR, ce-ţi făcea la un mo-ment dat părul măciucă şi care, din păcate,funcţionează cu brio şi în noua demo(no)craţiedâmboviţeană – Pile, Cunoştinţe şi Relaţii, unameţitor învârtecuş, benefic celor ce-l pun înfuncţiune şi extrem de malefic personajelordin periferie, izbiţi mereu de forţa centrifugalăa unei istorii concepută a se derula anume custrâmbături. Profesorul Dan, fie că se sus-trage de la complicaţii inutile, fie că dă impre-sia călătoriei pe creasta valului, se remarcăprintr-o impresionantă luciditate salvatoare. Eun tip corect şi sincer şi nu face casă bună cuimpostura, iar în calitate de educator are toateatuurile. Romanul fiind scris la persoana întâi,iată un scurt fragment edificator: Între elevi uitde toate, mă simt excelent, fac poante. Oareei simt că-i iubesc? Vreau să-i învăţ de fiecaredată câte ceva. E acesta poate singurul as-pect luminos din carte, personajul fiind agre-sat din toate părţile de o spornică energienegativă, iar ucenicia alături de liceeni devinerepede o dezagreabilă mucenicie. În acestcaz, ar putea fi considerate escapadeleamoroase o supapă de refulare? E posibil.Mai ales că una din ele îl aduce în preajmaunei femei total enigmatice, pre numele eiKaro (de la Karolina), care se învârte într-uncerc unde se trag sforile pentru decizii maimult sau mai puţin importante, Dan fiind plan-tat şef peste o publicaţie despre maidanezi şiluând la cunoştinţă că Tu nu trebuie să uiţi căeşti persoană de nivel naţional! De tine, acum,se ştie la CC. E clar? Ca lumina nopţii, arrăspunde un mucalit, căci eroul intră în vizorultemutei instituţii ce lucrează sub protecţia în-tunericului, ea însăşi răspândind peste ţară obeznă înfricoşătoare, dacă până şi o revistădespre animale se tipăreşte cu voie de acolo,de unde se împrăştie cele mai ascultătoaremicrofoane.

Acum, viaţa lui Dan se împarte întrecerinţele absurde ale şcolii, obiectivul fiind niciun corigent, nici un repetent (s.a.), cu fabri-carea de planuri de muncă şi procese-verbalefictive în cadrul pepinierei PCR-ului, adicăUTM, brigadă ministerială de control cureprezentanţi de la CC, o relaţie tensionată înfamilie (Omule, aici miroase a curvă!), aven-

tura vieţii (Eram ceară înbraţele ei) cu femei de tipulM-am învăţat cu bărbat şi-mivine să mă urc pe pereţi şirepercursiunile unui vârtejpus la cale de un frustrat cuochii albaştri care, între timp,s-au întunecat de-a binelea.Profesorul e nevoit săpărăsească liceul cu un as înmânecă ce-l va ţine în viaţă,se angajează pe un şantier,ca să ajungă, în final, lacatedră, cu un nume puţinschimbat pe un buletin nou,la un Liceu agricol într-un satlângă Măcin, urmând a seconforma unei stricte reco-mandări din partea aceleiaşiKaro: Vreo câţiva ani e binesă nu te arăţi cunoscuţilor,nici să te manifeşti în public.

E o salvare, un pai arun-cat pe apa Dunării, de data aceasta fărăînvârtecuş, de care să se agaţe cel ce era câtpe ce să se ducă la fund, cu un bolovan legatde gât. Însă izbăvirea din ameţitoarea mişcarea unei uriaşe mori se transformă într-un soi delegumizare, de somnolenţă intelectuală,încheiată oarecum după mai bine de douădecenii, odată cu Marea Răsturnare (s.a.),când Dan/Dinu se interesează şi află veşti de-spre cei care i-au marcat traseul sinusoidal şiplin de hârtoape, provocând mirarea unui fostcolonel, informat cândva că profesorul a mer-lit-o. Nici o bucurie şi nici o perspectivă în ac-tualele condiţii din ţară, unde circulă cu voioşiebutada La oameni noi, tot NOI!, iarînvârtecuşul a căpătat alte proporţii şisubtilităţi.

Cartea lui C. T. Ciubotaru e o spovedaniea unei suferinţe ce năvăleşte asupră-i în valuridin toate cele patru puncte cardinale, fără areuşi să-l doboare. Poate pentru că elconservă un optimism mioritic, refuzândmoartea şi, bântuit de erotism, visează operpetuă nuntă, ce-i drept, cam dezbrăcată şi,cum altfel?, salvatoare.

De la ineluş la învârtecuş…

Ioan

Țic

alo Deoarece prin Oglindă primim atât

viața în trup (moartea), cât și viața în Spirit(nemurirea), țintind la tema de azi atanspunerii în limba română a lui KahlilGibran de către poetul Radu Cârneci, voiavea în perspectivă fermecătorul subiect alcontemplării.

Știm că „a tâlcui” semnifică în adânc „a străvedea” oscriptură autentică, într-o distinsă veghere la neprihana-i. Unbun hermeneut fiind acela ce se servește de Cuvânt împotrivacuvintelor spre a vibra pe superioare planuri. El face de fapt otransmutație către o realitate a Frumosului, chiar atunci cânddeslușirea-i nu configurează cauza, ci doar trimite la ea.Vedeți, deci, că-i tocmai o călăuzire spre necunoscut,spre inefabil…

„El zise: - V-ați născut împreună și împreună veți rămânepentru totdeauna.

Veți rămâne împreună până ce albele aripi ale morții văvor împrăștia zilele.

Da, veți fi împreună până și în tăcuta memorie a luiDumnezeu.” („Profetul”, pg. 31)

Tâlcuirea este, așadar, o oglindă a facerii umane, singu-laritatea, dacă acceptați, vestitor o răsfrângere a hexameronu-lui. Dar vorbim de aceeași oglindă?.... Răspicat, Nu!.... În artapoesiei și în cea a tălmăcirii sale, sub ultimele milenii, dacăvom fi atenți (deci acusmatici), vom remarca Două oglinzi.

Prima prisosește în orizontalitatea superficială a iluzoriuluilucrurilor plural-frumoase, în diformitatea opiniei, în efe-meritea închipuirii minții. Eu spun că este a lui Narcis, cel cese înșeală asupra propriei imagini, pe care o consideră ființă,trecând doar ca o „imago mundi” a traducătorului.

A Doua oglindă, adânc ocean cuvântal, se numără aatanorului ce tace-rostitor înlăuntru-i, figurând a Exactității,Temeiului și Frumosului. Ea ființează, atotprezentă, ca imaginefidelă, decindeală atribuită lui Androgin, poetul adevărat,urmaș al lui Adam al Inocenței. Este, prin urmare, a centrului,a cunoașterii ce iubește și a iubirii ce cunoaște. Înseamnă,aceasta, o cale inițiatică de la semne la Sens, de întoarcere„acasă”, la lumina noului Paradis, meritându-se a dei-formității.Prin mirază putem institui astfel osebirea între două lumi:aceea a traducerii părelnicului și cealaltă a tâlcuirii sacrului.

În cartea de față, propusă aleșilor, iată că d-nul RaduCârneci ne convinge în ce mod să căutăm în oglindă și să nune închipuim doar pe noi, privind ca Narcis, ci bunăoară,uitându-ne în ea cu ochiul sufletului, asemeni lui Androgin, săvedem cum însuși Creatorul reflectează alături de creatura sa.

„Chipul soarelui de dimineață, răsfrânt într-o picătură derouă, nu este mai puțin decât soarele însuși. Oglindirea viețiiîn sufletul vostru nu este mai puțin decât viața însăși.

Picătura de rouă oglindește lumina pentru că este totunacu lumina, iar în voi se oglindește viața pentru că voi suntețitotuna cu ea.” („Grădina Profetului”, pg.126, Kahlil Gibran).

Astfel, destinația tălmăciturii lui Radu Cârneci deodatăajunge să fie însăși peregrinarea celui ce tâlcuiește în sine Cu-vântul detașat de cuvinte. Citindu-l, să nu-i ascundem nimicdin pulsația-i amintitoare a Tăcerii din Ulciorul plin cu apă viea Castaliei.

*Kahlil Gibran, „Profetul”. „Grădina profetului”. Prefațăși tâlcuire de Radu CÂRNECI.

Editura Bibliotheca-Târgoviște, 2013

TÂLCUITORUL*

Pet

re S

olo

nar

u

REVERS

Eu n-am pierdut adresa ta, iubireSălăşuiesc în cântul ce-l ascult,Privesc la stâncile ce-au devenit stinghereŞi mai cred încă în marele tumult...

Uşor e să visezi cum dragostea apareDar să rămână-i lucrul cel frumos,Cadenţa timpului, a inimii alinăDurerea zilelor cu un surâs ştrengăresc...

Aşa lupt cu vremurile amare,Ce mă fac să războiescGândurile - mutele,Clipele ce le trăiesc.

RISIPIRE

Toamnă se lumină în năvod de umbre,fără glas uitarea ţi-o înţeleg;tot aștept o clipă să ajungăpe cărarea marmorelor reci.

O, Hermina, frunză-ţi este dorul,eu am vrut pe toate să le fac;neatinsă, slobodă privireacheamă azi dulcele tău surâs...

Ion

Mo

raru

PLUMB 102

pagina 7revist\ de atitudine

Exotic prin titlu,Azaplar – Editurae L i t e r a t u r a ,Bucureşti, 2015 –, deTudor Cicu, este, aşacum se precizeazăîncă de la început, un

volum de proză memorialistică, în care sereînvie lumea copilăriei autorului,petrecută într-un sat din sudul Dobrogei,a cărui veche denumire, dată cărţii defaţă, înseamnă, după spusele scriitorului,tătar lăsat de ai lui, după invazia unuiteritoriu, în acel ţinut, în urma hoardei, dinvarii motive şi, deci, pedepsit sau chinuitde a nu mai fi cu ei, nume care, în timpulregimului comunist a fost schimbat cualtul, Tătaru. Sunt informaţii cuprinse încuvântul-înainte semnat de Tudor Cicu.

Volumul aduce texte scurte, narativ-descriptive, care mărturisesc bucuriafirească a autorului de a se cufunda, prinscris, într-un trecut fericit, reprezentat, înspecial, de prima sa vârstă, de undescoate întâmplări şi, mai ales, figuri pecare le schiţează din câteva tuşe, portreteale celor apropiaţi, în primul rând, părinţii,bunicii – cu precădere, bunicul, GheorgheGolan, a cărui plăcere de a povesti omoşteneşte nepotul –, rudele, dar şivecini, colegi de şcoală, prieteni sau doarcunoscuţi, „locatari” ai unui timp care, înafara eforturilor celor foarte ataşaţi de elde a-l păstra în amintiri, ar deveni evanes-cent. Este o proză memorialistică, aşacum am menţionat şi, prin urmare,cuprinde scrieri „de graniţă”, aflate întreficţiune şi stilul non-artistic. Dincolo deacest aspect, plăcerea de a nara a scri-itorului înclină mult balanţa spre domeniulliteraturii. Se remarcă însă, de-a lungul în-tregii cărţi, trimiterile livreşti numeroase,care, pe lângă exprimarea dorinţei autoru-lui de a-şi situa scrisul într-un anumit con-text (tematic, în primul rând), greveazăoarecum asupra savorii textului, aspectcare devine, totuşi, neglijabil, pe măsurăce secvenţele trecutului, cu efectul lui deeldorado sufletesc, pun stăpânire pe lec-tor. Abundă, prin urmare, nume ale unorpersonalităţi, din scrisul cărora sunt ex-trase aserţiuni ori secvenţe elocvente, învederea certificării caracterului universal-valabil al unor fapte de viaţă relatate întextele din carte. Sunt pomeniţi, în acestscop, aici, Shakespeare, Kafka, Cer-vantes, Iorga, Creangă – de altfel, ecouriale stilului scriitorului humuleştean se potidentifica frecvent, mai ales pe parcursulprimei părţi a cărţii –, Caraion, Istrati, R.Rolland, Mark Twain, Sorescu – al căruivolum La Lilieci e citat de multe ori, deunde sunt puse în paralel episoade cu al-tele ale copilăriei de la Azaplar a lui TudorCicu –, Gorki, Cioran, Dostoievski, V.Tărâţeanu, Seneca, Cehov, Balzac, V.Hugo, Dorin Tudoran, Zaharia Stancu,Marin Preda, Liviu Ioan Stoiciu, PanaitIstrati, Eugen Barbu, Miron RaduParaschivescu, Tolstoi, Mateiu Caragiale,Eugen Simion, A. de Saint Exupéry,Hemingway, G. Călinescu, Agârbiceanu,Fănuş Neagu, Eminescu etc., etc, numelelor fiind aduse în atenţia cititorului odatăcu scoaterea la iveală a câte uneiîntâmplări din trecut, conform memorieiafective, şi constituind, în acelaşi timp, ar-gumente ale existenţei unei considerabilezestre de lecturi pe care scriitorul aadunat-o, începând de foarte devreme,aşa cum menţionează de mai multe ori,legat de apropierea timpurie şi puternicăa sa de lumea cărţilor.

Tudor Cicu trasează, în aceastăcarte, un perimetru sufletesc ale căruijaloane sunt imaginea casei părinteşti,dar şi ale altor „obiective” ale satului natal,în jurul cărora a început să seconstruiască personalitatea scriitorului demai târziu. Este o lume rurală, cu dateleei obişnuite, regăsite în orice sat româ-nesc de la jumătatea secolului al XX-lea,unde însă se întâmplă să se ivească, un-eori, câte un copil – diferit de ceilalţi printr-o imaginaţie mai lacomă, printr-o maimare nevoie de a se adânci într-un spaţiuaflat dincolo de suprafaţa lucrurilor şinebănuit de cei mai mulţi – care, la matu-

ritate, să simtă dorinţa de a o scoate lavederea tuturor.

Este şi cazul copilului Tudor Cicu,născut în Azaplar, unde, treptat, îşiadună apele personalităţii, ia cunoştinţăde sine, află de la bunica despre doi fraţipe care nu şi i-a cunoscut, care i-au pre-cedat venirea pe lume, dar s-au grăbit s-o părăsească, şi descoperă un lucrufoarte important, care-i marcheazăexistenţa şi pe care îl remarcă şi apropaţii– tatăl, mai ales, care îi atrage atenţia laun moment dat: Ai grijă (...), să nu rămâicu năzăririle astea toată viaţa –, şianume că-i place să trăiască şi visândsau citind visurile altora. Şi, tot de peatunci, trăieşte ori ascultă întâmplăricărora le observă insolitul, pe care mulţinu sunt capabili să-l vadă. Într-un aseme-nea context, viitorul scriitor se apropie, ui-mindu-i pe cei care au oarecare legăturăcu ele – bibliotecara, învăţătorul...–, decărţi, citeşte foarte mult şi-şi acutizează,în felul acesta, capacitatea de a înţelegelumea. Autorul caută să reliefeze imag-inea copilăriei sale, aşa cum a fostreceptată cu ochii lui de altădată,atribuindu-i, tot-odată, un senzaţional pecare numai vârsta era capabilă să-l iden-tifice, ca, de pildă, în povestirea desprecarul cu boi pierdut prin nămeţi, dar şiîn alte fragmente, unde se amintesc mo-mente din viaţa copilului Tudor, atins, aşacum am arătat, devreme de plăcereaneînţeleasă de majoritatea celor din jur,poate mai puţin de mamă – de a se lăsaîn voia reveriei, ale cărei cauze sunt, din

perspectiva celorlalţi, o stare a lui care nupoate fi decât maladivă.

Păstrându-şi, prin urmare, în bunăparte, aspectul evocativ-eseistic cartea luiTudor Cicu reconfigurează pentru cititor,din fragmente, imaginea unui Azaplar,aşezare dobrogeană multietnică, undetătari – probabil majoritari, din moment cesatul poartă un nume din limba lor –,români, turci, parcă şi armeni, dar poateşi alţii trăiesc în bună înțelegere,apartenența la un neam sau la altulneavând nicio relevanță specială în sta-bilirea oricăror relații interumane, așa cumlasă autorul cărții să se înțeleagă.

Mai mult chiar, copii sau adulți, ţăraniidin Azaplar convieţuiesc în armonieaproape fraternă, satul lor fiind centruluniversului (ca pentru cei mai mulți dintrelocuitorii satelor din anii ’60 –’70 ai se-colului al XX-lea), cea mai bună dintre lu-mile posibile, însă Tudor Cicu surprinde,totodată, felul cum nevoia de cunoaştere,pentru unii dintre cei tineri, devine motorulcare îi conduce departe de caselepărinteşti, aşa cum i se întâmplă luiînsuşi, ale cărui experienţe prin care a tre-cut până s-a adaptat la o lume multdiferită de cea de acasă, sunt, din nou,puse în legătură cu altele livreşti.

Inegale valoric, aşadar, textele carecompun volumul lui Tudor Cicu se înclină,pe măsura înaintării în carte, din ce în cemai mult, dinspre memorialistică – deşiscriitorul valorifică, în continuare, propriaexperienţă de viaţă –, spre literaturaartistică, aşa încât cel puţin ultimele treiproze (Mânzul, Dihorul, dar, mai ales,Tablou de familie), dar şi altele, plasatemai înainte, pot deveni capitole de roman.De valoare.

Tudor Cicu: AZAPLAR

Mio

ara

Bah

na

Un fel de Cântare a Cântărilorori chiar un epitalem mi s-a părutcartea În preatârziul clipei, EdituraRovimed Publisher Bacău, 2014 aCorinei Dimitriu, citită într-o noaptecu „super Lună plină în Pești”! Cineștie, m-oi fi conectat la „înțelep-ciunea universală” în acea noaptemagică, când orice miracol se poatepetrece, de m-am simțit cuprinsă“de o stare incredibila de magie”lecturând unul după altul po-emele de dragoste din cartea maisus amintită!

Atâta candoare, curăție și harce se adaugă cu fiecare poem m-aufăcut să mă întreb dacă poeta esteun om foarte religios. Oarecumuimită am aflat că nu este decât opersoana aflată în tiparele omuluiobișnuit din acest punct de vedere.

Sunt trei elemente în scrisulCorinei Dimitriu pe care le întâlnimaproape în fiecare poezie și anume:i(I)ubitul pe care îl scrie mereu cumajusculă, cerul și nelipsita Lună,uneori „Doamna Lună”.

Îndrăznesc să spun, capersoană religioasă ce sunt, că deșiîn volum nu apare nici măcar osingură dată vreo referire la Dum-nezeu mesajul cărții este: Iubituleste Dumnezeu și Dumnezeu esteIubitul, deci „Dumnezeu este Iu-bire”.

Poeta, asemena multor poeteaflate la vârsta „preatârziului clipei”,a învățat „să trăiască doar în sufle-tul” său.

Pesemne, în tot acest„preatârziu” poemele s-au copt înintimitatea căminului ei când, zi dezi, le-a plămădit din aluatul înmires-mat al sufletului gingaș de femeienăscută din iubire și pentru iubire,luminându-le în serile cu Lună plină,ori Lună nouă cu energia unei iubirice doar se bănuiește a se fi și îm-plinit. Dar nu împlinirea iubirii esteimportantă ci trăirea acesteia întainița sufletului ei. Aceste poemepar a fi scrise nu pentru noi, cititorii,ci doar pentru cei doi îndrăgostiți alecăror suflete sunt îngemănate aicipe pământ, dar pe veci unite în eter-nitate. Par a fi suflete pereche ce s-au găsit pe pământ doar pentru ase recunoște dincolo de spațiu și detimp. Nu știu dacă Corina Dimitriuîși înțelege pe deplin poezia, nu știudacă această asemănare a poemu-lui ei (cartea e un minunat poem aliubirii), cu Cântarea Cântărilor evoită ori venită prin inspirație din as-tralul acela al poetilor de undeizvorăște poezie, ce fără dor șipoate e de origine divină.„/Tainicaşoaptă a Lunii/ Îmi vorbeşte despreTine/ Şi îmi trimite răvaşe”(„Șoaptă”).

Poeta are o permantă comuni-care cu Luna, martoră tăcută șiînțelegătoare a unei iubiri ce seconsumă imaginar între doi oamenice nu s-au văzut niciodată. Senti-mentul e „curat și dulce”, „neatinsde murdăria gândurilor urâte”(„Simțire”), de parcă ar fi acea iu-bire edenică de dinaintea izgoniriilui Adam și a Eva din Rai.

Din universul poetic nu potlipsi, desigur „cerul ca privirea iubi-tului”, „dragostea s-a înrădăcinat însufett asemenea unui copac”,„soarele dragostei noastre”,asfințitul este momentul din„preatârziul” zilei când vine clipa în-tâlnirii cu cel adorat, dar nu în fapt,ci doar în vis.

Starea de veghe din nopțile cuLună este o moarte aparentă, ori oteleportare în altă lume în care visulei și visul Lui se împreunează caîntr-o nuntă ce seamănă a moarte,dar nu este moarte, ci adormire,este zbor spre altă lume din astălume, „mor câte puțin/ de fiecare

dată/ când se sfârșește visul/ și în-cepe ziua/’(Clipa).

Poeta nu plânge de dor, eaeste „lacrimă de rouă”, iarprimăvara nu este a firii, ci este„primăvara Ființei Tale”.

Deși o „lunatecă”, poeta îșidesenează și ziua în perpetuum-mobile al mișcării norilor, ca înjocurile copilăriei, gândurile cu eași El, cel iubit. („Ghicind în nori”).

Iubitul este unicul Dumnezeu alpoetei, iar Raiul reprezintă, desigur,sufletul acestuia și acolo, doaracolo, vrea să ajungă și sălocuiască veșnic. Un soi desupușenie, de cumințenie plină deadorație, aproape medievală, sebănuiește din folosirea mereu a ma-jusculei atunci când se referă la celiubit.

O undă de tristețe o cuprinde laslăbirea legăturii dintre ea și El.Niciodată însă nu este deznădejde,ori disperare, deoarece e vorba deo iubire ce poate continua,alimentată veșnic de iubirea unuiadintre cei doi, așa cum nesfârșităeste iubirea lui Dumnezeu. „Sufletulmeu se simte/ singur și părăsit/alungat din roiul gândurilor Tale”(Rug pentru suflet).

Dacă luna e cea mai aproapede femeia îndrăgostită, măcutremur cât de departe se află iu-bitul, dacă e să măsurăm distanțelecu măsuri omenești. “Sufletul meu/concertează uneori Lunii, cea maiapropiată de mine” (ConcertândLunii). Dar iată că, spre sfârșitulvolumului, ca într-o frumoasăpoveste de iubire cu happy-end ceidoi se întâlnesc, într-o gară cepoate fi „locul întâlnirii noastre dintr-o altă viață” (ca și cum ar aveaimportanță unde este întâlnirea, învis aievea, pe Lună ori prinUnivers...)

“Ca pe un Zeu/ Te-am văzut dedeparte…/ Păreai că priveşti/ din-colo de lumea aceea/ pestriţă şirece,/ Undeva, spre un colţ de rai,/probabil spre locul întâlnirii noastre/dintr-o altă viaţă…/ Privirea îţi eraaşa de senină/ şi de caldă,/ Aveaiîn mâini trandafiri roşii/ Iar Tu, ca şimine,/ Surâdeai…” (Poem pentru oregăsire). Că este o regăsire, ori oîntâlnire aici pe pamânt a două su-flete pereche nu putem ști, dar neputem imagina o contiunare a uneiiubiri ce zboară cu aripi de fluture-înger din viu în neviu și din neviuiarăși în viu până la sfârșitul Lunii șidincolo de ea.

O carte frumoasă, ca o dantelăfină brădată ani de zile cu migală,prețioasă ca o bijuterie de familie,cartea Corinei Dimitriu intitulată Înpreatârziul clipei nu are nimic cear putea atenta la frumusețea șidemnitatea ființei umane ridicatăprin iubire la rangul de Divinitate(masculină desigur), nu are în eanici o undă de maculare, de gelozie,infidelitate ori vulgaritate. Versurileacestea ce nu pot fi scrise decât deo femeie, ne mută preț de 154 depagini în starea edenică de dinaintede căderea în păcat a proto-părinților noștri. O carte de iubiremai mult agape decât eros, despresufletul femeii care nu poate fi decâtneprihănit ca al Fecioarei Maria.

Cu ochii mereu spre ceragățându-se de multcântata Lună,cu iubirea-i curată ca apa de izvor,Corina Dimitriu a bătut și i s-au des-chis porțile poeziei prin acest volumde debut pe care citindu-l te umplide Lumina Cuvântului.O așteptămcu cea de-a doua carte și cu multealtele.

Dorina Stoica* Corina Dimitriu – În preatârziulclipei, Editura Rovimed Publisher,Bacău, 2014

„Suflet ca un cer mângâiat de Lună”

pagina 8 revist\ de cultur\

PLUMB 102

Beţişorvisează căŢ i g ă n e l ,câinele său, afost prins dehingheri. Şi semai vede prinvis cum îl

salvează pe Ţigănel, care tocmai afost târât în lada căruţei care e lamarginea parcului. I-a pândit pecei doi indivizi care fugeau dupăun alt câine şi s-a repezit la căruţabicisnică şi a răsturnat-o, iarŢigănel a fugit speriat spre untufiş... Deodată simţi ceva cald pefaţă, ceva care-l mângâie şi, uite,îl trezeşte din somn. Deschideochii şi atunci îl vede pe Ţigănelcare-l linge pe faţă. „Scoală,leneşule...! E târziu..., ceilalţi auplecat la piaţă...!" E sigur că astavrea să-i spună câinele, asta i-ospune, de fapt, în fiecaredimineaţă, numai că acum tocmaise înspăimântase şi, totodată, tri-umfase, prin vis, din cauzahingherilor.

Hingherii nu-i plac de loc. Decâteva ori l-au "acăţat" şi pe el, căce tot doarme pe băncile din parc,n-are casă..., n-are masă...? Aîncercat să le spună că părinţii l-aulăsat de mic şi au plecat la muncăprin cele ţări străine, că bunică-sa,chioară şi bătrână, nu l-a putut ţineprea mult, chiar dacă acolo, în bor-deiul din sat, aveau, cât de cât,condiţii de viaţă mai bunicele, că atrebuit să vină aici, la Bacău, undes-a împrietenit cu Tibi, cu Vasea,cu Iliuţă şi cu Magdalena, aflaţi, totaşa, în aceeaşi stare de trai, eierau, unii, din Bacău, alţii, chiardin Buhuşi, l-au luat imediat în mi-jlocul lor când au aflat povestea lui,nu i-au zis pe nume, adică Ionel, ci"Beţişor", că-i mic şi tare slab, caun beţişor e de slab, el nu s-a îm-potrivit, ba, chiar, a zâmbit cu gurapână la urechi atunci când şi-aauzit noul nume, şi Beţişor i-arămas numele şi tot după acestnume l-am cunoscut şi eu...

...Eram în parcul mare aloraşului, mergeam, cu treburi, laBiblioteca judeţeană, căci, înBacău, această intituţie culturalăfundamentală pentru o comunitate- instituţie "inventată” din Antichi-tate, gândiţi-vă la Biblioteca dinAlexandria, de pildă - când am datde Beţişor. Să fi fost ceasurile optşi jumătate dimineaţa când am tre-cut prin dreptul băncii pe caredormea el. Parcă era un pachetacolo, pe banca aceea, un pachetînvelit într-un soi de pătură groasă,cazonă, slinoasă, doar părul ciu-fulit şi blond se iţea de sub acestaşternut, iar lângă el dormita uncâine negru, mare, cu botul alb şidungi albe spre coada stufoasăcare, când m-a văzut, a dat să serepeadă la mine. Cred că, în ceeace mă priveşte - o spun fără lipsăde modestie - posed ceva care-iface pe aceşti patrupezi să seoprească şi să mă privească înochi şi să-şi plece apoi capul şi sădea din coadă. E momentul cândştiu că animalul m-a acceptat, aşaa făcut şi Ţigănel, m-am apropiat,deci, fără grijă, de cel ce zăceasub pătura aceea slinoasă şigăurită, găsită, mai mult ca sigur,la gunoi, i-am şoptit copiluluicâteva cuvinte, după care m-amaşezat lângă el pe banca pe care-şi dormise somnul de noapte. Cumspuneam, era ciufulit, murdar pefaţă - faţă albă, ochi albaştri, darroşii, obosiţi, privire inteligentă,îmbrăcat cu nişte haine sărmane şiîncălţat cu nişte "adidaşi" cammari pentru el.... "Nene..., nu măbate, scânci copilul.... N-am făcut

nimic rău, n-am furat, n-am înjurat,n-am spart magazine....”.Spuneaaceste cuvinte cu un automatismcare mi-a dat să înţeleg că leînvăţase de la prietenii lui, de caremi-a zis că-s mai mari, el avânddoar nouă ani, ei îs plecaţi, acum,„îi găseşti prin piaţa mare, pe minem-au lăsat să mai dom...” Beţişor -aşa mi-a spus că-l cheamă, ba nu,asta-i porecla, de fapt se numeşteIon Stoleru, sau aşa ceva - e dintr-un sat de lângă oraş, a venit dinvară aici, s-a lăsat de şcoală, ebine şi se împacă perfect cu pri-etenii lui, care-i aduc şi lui mân-care, că, la piaţă, mai fac rost decâte ceva, dar şi de câte un ban, ele lăsat mai la coadă, că e cel maimic, dar oamenii îi dau pâine, uniibiscuiţi, ba a primit şi o bucată detort de la un domn care duceaprăjitura la gunoi, şi care i-a spuscă încă „poate fi consumată fărăgrijă". I-am sugerat că ar trebui sămeargă la şcoală, că, uite, e oc-tombrie, e frig dimineaţa şi seara,că are noroc de o vreme încăbună, dar va veni iarna, ce-o săfacă el, aşa cum e îmbrăcat şi n-are unde dormi în toiul iernii...?M-a privit lung, neîncrezător, vedeel ce face, de murit n-o să moară,doarme el într-o scară că i-au zisprietenii lui să nu-şi facă probleme,că o să aibă şi ce mânca şi undedormi, deoarece mai sunt şi oa-meni buni pe lumea asta.... L-amîntrebat dacă nu umblă cu auro-lacul, mi-a zis că cei mari folosesc,el nici nu se găndeşte să facă aşaceva...

... I-am dat zece lei să-şi iaceva de mâncare şi am plecat.După câţiva paşi, am privit înurmă, spre banca unde dormiseBeţişor. Plecase. Banca era goală.Nici câinele nu mai era acolo...Prin noiembrie, am trecut, din nou,prin parc. Tot spre bibliotecă. Şi totcam la aceeaşi oră. Am tresărit. Pebanca aceea pe care o ştiam, subo pătură cazonă, găurită, dormeaun copil. De sub ea, se zăreaunişte zulufi blonzi, Singurul per-sonaj care lipsea era câinele. Eclar, l-au luat hingherii, mi-amzis.... Cine, oare, îl va mai spăla,cu limba lui caldă şi umedă, pefaţă, pe acest copil nevinovat...?Era frig, iar ceaţa coborâse pânăla nivelul băncii. M-am apropiat.Era el, chiar amicul meu Beţişor.Am dat pătura la o parte şi l-amzgâlţâit puţin. Era rece ca gheaţa...„Beţişor” nu mai era cel pe care-lştiam. Arăta aidoma unui firişor deiarbă ofilită, uscată de acestnoiembrie neguros şi rece. Doarmâinile şi ochii aceia şi faţa gal-ben-vineţie mai aminteau că evorba de un copilaş. A deschisochii, doi ochi roşii, pierduţi în fun-dul găvanelor, şi a scâncit: "Nene,nu mă bate....n-am făcut nimicrău... N-am...." Nu m-a recunoscut,deşi i-am pus, în mâna slabă şiroşie, din nou, zece lei.... Am ple-cat spunându-mi, aproape lăcri-mând, pentru a câta oară?, că, înlumea aceasta a noastră, crudă şinedreaptă, fericiţi sunt doar ceinenăscuţi...

P.S. ...Prin decembrie – ninseseabundent şi un ger năpraznic pu-sese stăpânire pe oraş – mă plim-bam pe Insula de agremet. Aici,spre apa Bistriţei, Primăria are unatelier de tâmplărie, unde respon-sabil e un fost coleg de clasă alunei fete de-ale mele. Măcunoaşte bine, de aceea sunt, în-totdeauna, bine primit aici. O vorbăfrumoasă, o cană cu vin fiert, cemai face Luci, dar tu, Ionele...? El,mai bine zis cei doi sau trei munci-tori, tocmai terminaseră patrusicrie. Erau pentru patru oameni aistrăzii...

BEŢIŞOR

Eu

gen

Ver

man

Bună dimineaţa,soare! Deschid larg fe-reastra spre a-i lăsa lu-mina să se reverse cutoată splendoarea-i ma-tinală peste cuibuşorulnoptatec ce aspiră cuvoluptate prospeţimeaparfumată iradiată decerul irizat de albastrul

azuriu. Parcă pentru a fi în ton cu natura ex-trem de generoasă în privelişti şi sentimenteoferite la ceas de mic dejun, din boxeleaparatului de radio se revarsă melodia calmăşi caldă a unei vechi romanţe cântată,cândva, de vocea inconfundabilă a unuivestit maestru trubadur: „Am iubit doi ochialbaştri/ Poate-i mai iubesc şi-acum/ Darasear-am văzut alţii/ Mai frumoşi, mai nu ştiucum...”. Inspirat şi vădit pus pe surprize caresă agrementeze începutul de zi, crainiculmeloman îşi ţine ascultătorii conectaţi la con-certul matinal slalomând pe portativulmelodiilor inspirate de albastrul infinit, şicare-mi redescoperă pe undeva, prin me-morie, o întâmplare petrecută în urmă cu maibine de o jumătate de veac undeva, într-oaşezare pierdută printre dealuri, uitată deDumnezeu şi de lume, dar care avea să-miofere o surpriză cu valoare de unicat şi im-posibil de uitat. Spre a-mi deschide ochiiasupra unui adevăr etern, anume: căfrumuseţea se poate ascunde şi-n cele maineaşteptate locuri. Retrăiesc întâmplarea cu

ochii minţii, rămasă la fel de vie şi acum....Iacă, asta-i limuzina cu care-om merge

în Paradis, pe şoseaua Hopuri-Hopurele, îmispune vizitiul şaretei cu două locuri trasă de-un cal cam costeliv şi cu părul maroniu răritde vârstă şi mătuit de opintitul îndelung înham. Pornim bine dispuşi spre orizontul in-finit, cam pe-acolo pe unde şi-o fi înţărcatdracul copiii. Spre a găsi, ce?! Dar aşa-icând gândul cel nesăbuit nu-ţi dă pace. Sun-tem în valea Plângerii, în ţinuturile Catangăi,după cum le spun localnicii. Zeletinul. Peisajselenar, fără copaci şi fără pic de umbră, cucratere ce se ţin lanţ şi o iarbă pitică mai multuscată decât verde. Nu case. Ţipenie de oa-meni. Linişte deplină, cu miros de pământcopt de soare şi însetat de secetele-lanţ.Doar copitele calului ce-şi trage impasibil po-vara fornăind arar, îndemnat în răstimpuri debirjarul-stăpân: hai Margareto, nu te lenevi,mâncate-ar câinii, că pe-aci nu-s lupi nici desămânţă. Aflu, aşadar, că de fapt calul e-oiapă ce trebuia de mult scoasă la casare şitrimisă, pentru valorificare superioară, la fa-brica de salamuri de Sibiu. Chioară din mo-tive de naştere, dar înzestrată cu un simţ alorientării cu totul şi cu totul ieşit din comun,ceea ce i-a conferit statutul de a fi amar deani în slujba comunităţii. Cel mai importantslujbaş al Primăriei din Ursa. Din faţa căreiaplecasem şi noi spre tărâmul pierdut în imen-sitatea selenară. Sâ hie pân-acolo, mălămureşte vizitiul, fo cinşpe kilometri, au-tostrada încă nu s-a construit, aşa că ne-ommulţumi cu ce-au croit apa şi vânturile, că-ssfinte. Ogaşe şi ravene, crăpături largi, găuriadânci şi pante abrupte de zici că acuşi-acuşi ne dăm peste cap, se-nşiră în faţanoastră. Iapa Margareta, Chioara, leabordează şi le trece de parcă ar avea nudoi, ci două perechi de ochi, într-oconcurenţă, nedeclarată, dar adjudecată fărădrept de apel în faţa gipiesurilor de azi. Şeziblând, nu te panica, mă îmbărbătează omulcu hăţurile şi biciul, că ştie Chioara ce face.Iapa valsează cu graţie pe pământul acci-

dentat ca după mişcări telurice şi ne poartăîn deplină siguranţă spre destinaţie.

În sfârşit, după vreo două ceasuri, în caren-am întâlnit nici măcar umbră de vietate cudouă sau patru picioare, cuvântătoare ori ba,ajungem cam pe la mijlocul acestui ţinut nomens land, oaza numită Şendreşti. O seamăde case nesemeţe în peisajul dezolant, dis-puse alandala, care cum se nimerise, pecâte-o coamă de deal. De mă duce gândul,privindu-le, c-au fost aruncate precum uncăuş de boabe, de undeva, din cer, de-omână dispusă la o dezordine fără cusur.Vreo douăzeci, poate treizeci, de alcătuirisimple ce-mi sugerau începuturile civilizaţiei.Nu tu drum, nici măcar uliţă, doar poteci maimult închipuite. Fără stâlpi de curent electricsau de telegraf-telefon. Nici măcar o crâşmă.Dac-aş fi fost înconjurat de junglă m-aş fiputut gândi c-am nimerit într-un trib oarecarede aborigeni, daꞌ aşa...!

Tovarăşul şi ghidul meu de călătorie înneprevăzut mustăceşte, amuzat de figuramea. De parcă-mi căzuse cerul pe cap! Facesemn unui sătean apărut de nu se ştie unde,mă dă în primire şi, aburcându-se sprintenpe capra birjei, duce două degete la tâmplă,în semn de salut: de-acuma, descurcă-te,cetăţene! Şi-şi şfichiueşte domol Chioara.Entuziasmul meu coboară vertiginos, riscândsă se-apropie de zero. Ce să văd în pusti-etatea asta cu pretenţii de aşezare locuită!?Văzându-mi nehotărârea, ţăranul-ghid preiainiţiativa şi mă invită la el acasă, a ieşit tul-burelul, zice, e sămânţă de vorbă. Sparge şicâteva nuci. Ciocnim şi ne punem la taclale:s-auzim de bine, stimulatorul de optimismfuncţionează perfect şi vorbim discuţii. Tele-fonul fără fir intră pe semnal urgent şirăspândeşte vestea că un străin le-a încălcatţarina. Nişte băietani îşi turtesc nasurile destinghiile gardului, privindu-mă curioşi deparc-aş fi o arătare de pe ceea lume, vreodouă cadâne ciufulite îşi acoperă feţele cumîinile studiindu-mă printre degetelerăsfirate, pline de sfială şi curiozitate. Iată-mă-s, aşadar, şi obiect de studiu anatomic,gândesc. O nevastă tânără întregeşteasistenţa. Scurtă, lată şi-ndesată.Latifundiară, ar categorisi-o un şugubăţ.Desculţă şi cu călcâele crăpate de-ai puteasă plantezi în ele ceapă ori niscai cartofi. Uncap mare, precum un harbuz dolofan, anor-mal pentru dimensiunile trunchiului, cu opodoabă de păr lânos, proptit pe nişte umeride gladiator roman sau, ca să fim moderni,de luptător K1. Şi-mi vin în minte celebreleversuri ale lui Topârceanu: „Ale satului marifete/ Fără ghete/ Ies la garduri pe-nserat...”.Dar stai, e ceva aparte, ce mă fascinează şi-mi ţintuieşte privirea de chipul acestei ama-zoane de ţarină, ceva ce contrastează izbitorcu înfăţişarea-i de mameluc cu fustă. Ochii,pe-o faţă de slănină râncedă. Mari şi frumoşi.Teribil de frumoşi. Incredibili. Albaştri şicatifelaţi, curaţi şi strălucitori precum ceruldupă o ploaie repede de vară. Adânci şilimpezi. Expresivi, tandri şi provocatori. Scor-monitori şi uşor ironici, străbătuţi de o undăinterogativă. Prezenţă divină pe o faţăanostă brăzdată de trudele zilnice alepământului. Privire angelică. Binecuvântare,sau pedeapsă, aceşti ochi, mă-ntreb încer-când să le pătrund misterul. Poate c-armerita să li se-nchine un poem, o odă, ocantată ori un imn, sau măcar un şlagăr! Ceglumă providenţială a binecuvântat-o cuacest dar dumnezeesc, în dispreţul unui capde bovină implantat pe un trup bolovănos lip-sit de orice farmec? Nu era, oare, mai binesă fi primit din fiecare virtute câte ceva?!Devină-or fi ursitoarele lipsite de inimă, ori oglumă genetică. Mister! Ia omul aşa cum ţise înfăţişează, nu-l judeca şi nici pricină nu-i găsi, că nu el e vinovatul, spusese cândvaun gânditor antic celebru. Acum, totul e săiau şi să păstrez cât mai mult din această în-tâmplare petrecută într-un străfund de lume,unde sublimul, sfidând dizarmoniile, s-a în-truchipat în doi ochi albaştri, dacă nu unici,cel puţin printre cei foarte rari. Îmi găsisem,aşadar, rostul venirii mele aici. Eram răsplătitdin plin. Ce s-a mai întâmplat după aceastăîntâlnire cu Afrodita de Zeletin, cu oameniisatului, nici că mai are vreun bob deînsemnătate. Era blazonul lor de nobleţe.Doar c-am rămas cu amintirea celor doi ochialbaştri infiniţi şi nostalgia pentru frumuseţealor inefabilă strălucind pe-un chip pierdut înoceanul platitudinilor. Ingrată ursitoare!

O, amore mio...

DOI OCHI ALBAŞTRI

Mih

ai B

uzn

ea

PLUMB 102

revist\ de atitudine pagina 9

Proteste subînţelese

Se spune că la o coadă, la o„alimentară” din Bucureşti, din epocacomunistă, la care se distribuiau „adidaşi” (pi-cioare inferioare de porc, adică copite), şi “tacâ-muri” de pui (cap şi gât de pui, labe de pui şieventual spinare golită de carne), o femeie dis-tribuia „manifeste”. Doi civili desprinşi din coadăo iau la întrebări. Dar hârtiile erau albe, nu scrianimic pe ele. Ce înseamnă asta?

– Nimic, ar fi zis femeia, gestul contează. Înfond, toată lumea ştie ceea ce nu scria pe ele.

Salvarea vinului, o prioritate

Se spune că, în epoca demolărilor dinBucureşti, după lansarea unei noi ediţii a Bi-bliei, la Patriarhia Romănă s-a organizat omasă festivă. Deşi post, toate bunătăţile (depost) şi un vin excelent. Când s-a servit, vicaruls-a sculat şi a cerut scuze mesenilor că vinul epuţin tulbure: e un vin foarte bun, al casei, dars-a tulburat niţel fiindcă, zice înaltul prelat,atunci când, ştiţi, s-a zvonit că se demoleazăPatriarhia, noi am scos butoaiele din beciuri şiam mutat vinul în altă parte... Cu alte cuvinte,când era vorba să-i demoleze, nici prin gând nule stătea să protesteze, prima lor grijă a fost săsalveze... vinul din beciuri!

O filipică a Floricăi Mitroi

Într-o seară de vară, din 1982, la restau-rantul din grădina Casei Scriitorilor dinBucureşti, a urmat showul Floricăi Mitroi,aşteptat ca de obicei, cu interes de mulţi dintrecei prezenţi. După ce face, abil, o captaţiobenevolentiae, aducând un elogiu lui Eugen Je-beleanu („marele poet, minunatul bărbat” etc.),lăudându-i mai ales calităţile virile (“şi dacă eunu mă pricep”!?), apoi neezitând s-o laude peI.M., pe care odinioară o scărmănase în aceleşilocal (“minunată, profundă poetă”) asigurându-se că amândoi roşiseră de plăcere şi deci nuva întâmpina vreo opoziţie din partea lor, în-cepu să strige privind circular : ”Laşilor, vă lăsaţiconduşi de un schizofren, de un bâlbâit, unulcare ne-a distrus el cu chimista lui, cuşleampăta aia ...” etc. Apoi: „Marin Preda a fostasasinat, până când să v-o repet? Uitaţi-vă sus,la fereastra aia, a preşedintelui, s-a mişcatperdeaua, e acolo, după perdea, monstrul cuochi bulbucaţi ... care ne pândeşte să vadă cebăgăm în gură, ce bem, ce vorbim...“. Şi fi-lipica continuă pe acelaşi ton, într-o avalanşăverbală de nimeni oprită, nimeni, absolut ni-meni n-a oprit-o, toţi priveau în farfurii, întăcere, nimeni n-a încercat s-o scoată cu forţaori cu binişorul din grădină, lăsând-o să-şi facă„numărul” şi savurându-i de fapt frazele. A douazi, Traian Iancu s-a dus la preşedinte să-l in-formeze si să-i spună că trebuiau anunţateforurile „de resort” . Laurenţiu Fulga a intervenitsă nu se dea curs niciunei informări, cine tre-buia tot auzise, cooperativa îşi avea oamenii defaţă, fără doar şi poate. Dacă nu s-au sesizatei, ori dacă de sus nu vine vreo „atenţionare”,ce rost are să tragem noi semnalul de alarmă?.În cele din urmă preşedintele a cedat, nimenin-a venit să-i întrebe ce s-a petrecut. Fireşte căasemenea spectacole au mai avut loc pânăaproape de decembrie 1989.

Într-o seară, tata îi zicelui Vili:

- Vilucu, mergi în livadăși dă drumu la purcei, săvină la mâncare și să-iînchid, că-i noapte.

- Da, tată.Și Vili urcă alergând

precum iepurele și dă dru-mul la pripon, numai la un

purcel. Așteptă tata să vină și celălalt, dar el țipac-a rămas singur, iar Vili cobora singur.

- Dragul tatei, dar de ce n-ai dat drumu și lacelălalt?

- Să meargă Titi, acela-i al lui!- Tu-s laptele tău de copchil! Eu îți spun ce

să faci și tu nu m-asculți?De cum a trecut pârâul, i-a tras câteva vergi

peste durligile goale, să se-nvețe minte. Văzândatmosfera încărcată, eu am tulit-o.

- Ia spune, cine ți-o băgat în cap că celălalt

porc e al lui Titi?- El mi-o zis, încă din ziua în care i-am adus

acasă de la Cheptănuș. Mi-a zis că, cel mairotofei și mai frumos e al lui, el are grijă de el, iaraista, la care i-am dat drumul de la pripon, e almeu.

- Las’ că-i dau eu lui Titișor de cheltuială, sănu te mai învețe prostii! Unde-i acum, că nu-l văd.

- L-am trimis cu-n olăreț de lapte la cumnataCatrina, a motivat mama ca să mă apere.

Auzind tata că-s la sora lui mai mare șisingură, s-a liniștit. Aceasta nu avea altă averedecât patru oi și vreo douăzeci de găini careaveau cuibar pentru ouă într-o cameră anexă acasei. Și pe prispă, în dreptul așa-zisului geam,

pentru că nu avea sticlă, a pus un chirpic să urcemai ușor găinile la ouat. Toate-s bune până aici.Noi aveam un câine negru ca pana corbului șigras de sticlea părul pe el. Îl strigam Mureș. Erablând cu toată lumea, chiar și cu străinii. Cândcineva striga la poartă, sau chiar intra în ogradă,în loc să latre sau să sară la acel străin, Mureș olua agale spre bahnă, trecea drumul și intra subcorni ori intra sub tufa de alun. Și asta pentru că-l lăsam slobod. Mătușa Catrina se plângea că nugăsește ouă de la găinile ei în cuibar. Într-o bunăzi, îl găsește pe musafirul nepoftit luând oul șifugind peste pârâu. Era Mureș, câinele nostru.Fiind blând, l-a prins și l-a legat cu o ață maigrosuță. Văzând cum țața Catrina îl smucește și-l leagă, după ce aceasta a plecat la casa eimama i-a dat drumul. Mureș a fugit direct lacuibarul găinilor și a luat oul. Crezând că a ruptsau nu l-a legat bine, Catrina l-a prins iarăși și-ovenit cu el la noi în ogradă să-l lege, apostrofând:

- Ileană, ține câinele legat că mi-o mâncatouăle!

- Da, am văzut că l-ai legat adineauri,cumnată.

- L-am legat, dar o scăpat iarăși, trebuie pusîn lanț!

- Am să-i spun lui Titi să-l lege.Și cum plecă țața Catrina, eu îi dam drumul

lui Mureș. Și ajungea la cuibarul cu ouă al mătușiiCatrina înaintea ei, înșfăca oul și... tuleo pestepârâu, în groapa de sub alun.

Tocmai în primăvara anului următor am vrutsă-l vând lui Aurel al lui Ilie Golanu, coleg cumine. Avea un frate mai mare, cioban în lunca Ji-jiei, dar nu ne-am înțeles la preț. Eu i-am cerutșapte lei, el l-a luat pe Mureș și l-a dus lui frate-său. La întoarcere, mi-o dat numai cinci lei. Eu nuam lăsat din preț și i-am zis că dacă nu-mi dășapte lei, după cum ne-am înțeles, atunci nu-i lascâinele. După vreo trei zile, mă pomenesc cuAurel la poartă cu Mureș legat cu-o ață.

- I-ote câinele înapoi, frate-miu nu dă maimult de cinci lei pe el. Dă-mi banii pe care ți i-amdat și tu nu ai fost mulțumit.

- Aurel, nu mai am banii, i-am dat arvună luiMuruz cel bătrân să-mi facă dobă de Anul Nou.

- Treaba ta, nu mă intereseză, ți-am aduscâinele înapoi, dă-mi și tu banii pe care ți i-am dat

Într-un sfârșit, Mureș a rămas slobod la noi,având grijă de ouăle găinilor țaței Catrinei, iar eum-am împăcat cu Aurel, promițându-i că voimerge cu doba cu el, căci el are buhai. Ca urător,trebuia să-l luăm pe Făneacă al lui Manole.

Așa am reușit să clarific conflictul raportat laouăle făcute de găinile țaței Catrina și meniul zil-nic al câinelui nostru.

Ioan

Mit

rea

TRECUTULPRIN ANECDOTE

(45)

Th

eod

or

Ro

zno

van

u H O Ț U L  D E  O U Ă

Pentru nevrotici, dar şi pentrumulţi alţi oameni, indivizii sănătoşi psi-hic, persoanele echilibrate, imperturba-bile, care nu trăiesc culpe, jene şitemeri inutile, care suportă cu stoicismîncercările dramatice prin care trec şi,în sfârşit, care nu problematizează

orice lucru, acceptând cu naturaleţe înfăţişările lumii fiziceşi imperfecţiunile naturii umane, au, cu siguranţă, ceva dinatitudinile şi comportamentul oamenilor insolenţi şi insensibili.

***Mulţi ar putea considera expresia „mic dejun pantagru-

elic” drept o contradicție în termen. Nimic mai fals, întrucât„nutriţionistul” popular ne recomandă „să mâncăm dimineaţaca un rege, la prânz ca un prinţ, iar seara ca un cerşetor”.

*** Disimularea cea mai reuşită a unui lucru este simularea

perfecta a opusului său.***Filosoful: un ins care munceşte doar atunci când cade

pe gânduri.***Nu solicita obiectul îndrăgit până la saturaţie, dar nici

nu-l subnutri afectiv, încât sentimentul care vă leagă sămoară de inaniţie, ne consiliază psihologul modern. Maipuţin elaborat, dar mai concis şi mai sugestiv, aceeaşi reţetăne-o oferă şi folclorul paremic: ,,Mai răruţ e mai drăguţ”, darşi „Ochii care nu se văd se uită”.

***Fapta samariteanului milostiv se multiplică, la nesfârşit,

cu fiecare om capabil şi doritor să-şi experimenteze psiho-logic semenul aflat în nevoie.

***Moda? Un obicei efemer, preluat de nevoie de oamenii

obişnuiţi şi pe care se întrec a-l copia snobii, vanitoşii şimondenii.

***Nu este orgoliu mai îndreptăţit ca al oamenilor de geniu:

să fie definiţi prin diferenţa specifică şi nu prin genul proxim.***Cartea profesorului Boia: „Cum s-a românizat Româ-

nia” mi se pare un demers nostalgic, dar şi un omagiu aduscosmopolitismului etnic, lingvistic şi cultural al ţinuturilorromâneşti de altă dată.

***Naţiunea: o idee-forţă, un principiu superior în raport cu

formele anterioare de comunitate umană, capabil săanuleze adversităţile, să împace contrariile, şi mai ales, sătoarne într-un nou tipar „complexul eurilor reunite”.

***A fi diferit de altul, atunci când nu poţi fi mai bun ca el

într-un domeniu de interes comun, reprezintă adesea celmai nimerit mijloc de a-ţi sublinia individualitatea şi de a-ţipăstra stima de sine.

***A eticheta un tânăr înseamnă a atenta la identitatea lui

socială virtuală.

Miscelaneea

Vir

gil

Mo

can

u,

soci

olo

g

Zeţarul

El mirosea a tuş şi a idee.Purta ca epidermă un ziar.Era, organic, un poet bizarCe, ca să scrie, cultiva condeie.

El nu doar consemna evenimente...Le provoca – o luptă ori o pace,Un zbor pe lună, ori un mers pe aceȘi-apoi striga: „ Luaţi măsuri urgente!”

Planta un lan de verbe şi porumb –Era un mic Bacovia în plumb.Un cititor în stele şi în zaţuri,Presând întreaga lume între valţuri.

Punere în posesie

Cu o poză fosforescentă în mână dădeam ocol lacului.Vântul – colecţionar de lucruri de artă –a furat-o şi a dus-o în larg.Îmi amintesc – întotdeauna, în larg erai în largul tău.Adâncul (gură flămândă de lup)pândea de aproape. În nopţile senine,luna aduce poza la suprafaţă,dar vântul o ţintuieşte în larg bătând-o în cuie de apă.Gura ta, scoică deschisă, îmi caută ochii.De fiecare dată eşti coafată altfel.Ochii tăi au tot altă culoare.Odată voi păcăli vântul...Voi înscrie poza în Cartea funciară.Și voi scoate Titlu de proprietate.

Lazăr Magu

pagina 10 revist\ de cultur\

PLUMB-102

Petruș Andrei

Autumnală

Iar mă trezirăgreierii din somnDar cu-al lor cântec m-au făcut s-adorm.

Prin glasul lor în noapte tremurândDau semn că toamna vine mai curând.

În pasul vremii curge stins și rarȘi visele, cum au venit, dispar.

Înnegurări cu sârg îmi dau ocolIar eu rămândin zi în zi mai gol.

Un gând hain m-atrage-n loc pustiuIar altu-mi bate cuie în sicriu.

Așa ne trece clipa de misterCa ploaia Caldă-ntre pământ și cer.

Trăiesc bacovian…

Trăiesc bacovian simțind pustiulȘi în singurătate îmi duc traiul,Tristețea mă-nsoțește precum scaiulDar nu m-atrag absintul și rachiul.

În târg se-mbină iadul și cu raiulDar tot mai rar încalec bidiviulCă mă pătrunde, pânꞌ la os, târziulȘi, de la supărări, mă doare maiul.

Mai bine nu mai ies nici azi din casă,S-aștept să vină îngerul la masă,Să ne-ntâlnim cu temerile mele.

De am noroc să iasă-n largu-i luna,Îmi sorb, cu eleganță, mătrăgunaȘi stau cu ochii ațintiți la stele.

Rondel bacovian

Ce țară tristă plină de umorÎn care cei bogați o duc prea bineȘi nu aud blesteme, nici suspine,Nici nu întind vreo mână de-ajutor.

Pe-aici vezi câte-o coadă de toporCă face numai ceea ce-i convineCe țară tristă plină de umorÎn care cei bogați o duc prea bine.

Dar ceea ce este revoltătorE-atunci când vezi pe câte-un fitecineCe-apare des pe la televizorȘi vrea o lume-ntreagă să domine.Ce țară tristă plină de umor!

Bacoviană

Verde stins, verde stins...Pe al frunzelor covorNici o lacrimă de dor,Mugur, suflete învins.

Luminează cu-al tău chip,Lună, lună,Luntrea prinsă de furtunăŞi-azvârlită pe nisip.

Un caval sună cu jaleSus, la stână,Lacrimi susură-n fântână,Zi cu noapte Se îngânăÎn a patimilor vale.

Verde stins, verde stins...Nici o lacrimă de dor,Mugur, suflete învins,Pe al frunzelor covor.

Camelia-Iuliana Radu

112

pasărea om stă pe trepteîn loc de aripi are haineîn loc de cântec are lacrimiîn loc de pene are doar părul căruntşi în loc de cerul albastru are o uşă

în somn

se trezeşte din ce în ce mai greumai rar mai împuţinat

pe terenul viran o aşteaptă învăţătorulomul fără înfăţişarefără de trupomul tuturor oamenilor

- ce fapte bune ai făcut azice fapte rele îmi aduci la curăţare?

- azi am venit doar euam lăsat ghiozdanul acasă şi am venit

- eşti gata?- da, sunt gata spuse pasărea om

aşezându-şi trupul ostenit pe o piatrăapoi ieşi

uşa o vedea pentru prima dată

113

ei vin cu foamea în sacadulmecăomul bogat şi locul bine mirositorfuri se vor numi toţi căutătorii

de mai mult(dă-mi mie inima tadă-mi mie inima ta roşiedă-mi mie)

114

dacă unul nu poate iubişi nu se întristează din această pricinăzilele lui frumoase vor fi şi bunetoţi îl vor iubi pe el

iar dacă va privi în groapăşi va încerca să îi măsoare adâncimeava coborî pe scară şi se va ducenici nu se va mai vedea

iar de va rămâne susşi se va mulţumi sărac de sinescăpat va fi de moarte

115

stăpân va fi pe toate ale saleacela care va mulţumipentru cât de puţinşi nu va muşca lumea aceastaispititor de frumoasă

116

undeva scrie că bine e să nu lăcomeştiiar oamenii s-au gândit imediat

la ospeţe la zaiafeturinu şi-au amintit de foamea lornici de mușcătura hămesirii

de fiecare zi

nemulţumiți de cât primesc de-a gatamult mai puţin decât viseazăau numărat dumicații și au judecat

nu s-au uitat către pofta din capnu au văzut mințile căscate din leagăncu urletul în gură(dă-mi mie inima tainimă roşie dă-mi mie dragostea ta)

nu îşi repară nimic din firea tristăcare îi aspiră în neant apoi zic(deşi era doar o eroare de gândire)că sunt vinovaţiși aruncă la fiecare pascâte puţin din viaţă

(Din volumul „Dincolo de fugă”)

Viorel Dinescu

BALADĂ TÂRZIE

Copacii orei tremurauSpre asfinţit se subţiauAlbaştri ne mai căutamStând pe sub ziduri fără geamSe legănau pe străzi de neaCând umbra ta când umbra meaSi-o muzică veni cu sporCăzând în noi ca un lung storNe destrămam prin seri târziiŞi coloraţi visam prin viiŞi ne treceam pe după porţiNe-ndepărtam cu-atâtea nopţiŞi patinam printre grădiniDe santinelă stam prin criniIar eu plângeam că-s încă verziIcoanele şi nu le veziŞi ne pierdeam prin întâmplăriÎn câte-un tren ce n-are gări

FRUNZE DE PELIN

Mureau copacii în picioareSub vălul unui nor străinPâlcuri de păsări călătoareTreceau cu-arome de pelin

Şi-ntreb în luna ruginieCând orele se duc şi vinDe ce te-ascunzi copilărieÎn mari boschete de pelin

Pe dragostea de altădatăSe-aşterne azi un nor străinAu adormit ochi mari de fatăÎn brazda neagră de pelin

Stau treaz. Şi luna-nfioratăSe pierde-n frunze de pelin.

HIEROGLIFĂ

Sub depărtatul stelelor descândO altă faţă-a lumii se aratăE-o după-amiază grea, decoloratăŞi ploi de frunze vin şi pleacă-n vânt

Păşesc încet prin timp ca prin nămolPe-un fund de veche mare scufundatăCând toamna dintre râpe se aratăCa un străvechi şi fabulos atol!

E-o după-amiază fără DumnezeuViţelul soarelui se-aruncă-n suliţiBucăţi de pergamente cad în uliţiParcă s-a spart în noapte un muzeu

Şi te citesc la limita tăceriiÎn hieroglifa de argint a serii.

CHEMARE…

Când în viața-ți va fi greu,Să îl chemi pe Dumnezeu.Te va lua în palma lui,Ca o cloșcă pe-a ei pui.Cu drag te va binecuvântaDurerea îți va lua,Fericire îți va daȘi atât cât vei trăi,Să nu uiți a-i mulțumi,Pentru bune, dar și rele,Pentru suferințe grele,Înțelept ieși tu din ele,Cu iubire vei fi hrănit,Cu dragoste pricopsit,Răul nu te mai reține,Cât Bunul Sfânt e cu tineȘi va fi cât timp vei vreaSă îl chemi în preajma ta.

Amin!

AMPHITRITA

Ca dintr-un braţ de mare te iveştiPlutind printre ierburi sărateTe urmăreşte-o trenă grea de peştiSclipind din ochii grei, de nestemate

Născută din plămada unor zeiCe s-au iubit în stele şi în plantePluteşti în depărtările atlanteUn corp de apă răspândind scântei

Te-ndrepţi tăcută-n adieri de struneÎnspre palatu-ţi tainic de mărgeanCa să aştepţi ca pe-o maree-n spumeStăpânul să-ţi apară din Ocean

Şi-n aşteptarea goală şi adâncăFăptura-ţi albă se preface-n stâncă.

TE IUBESC

Eu te iubesc când sufletul mă doareȘi inima îmi plânge de durere,Eu te iubesc și-atunci când nu e soareȘi nostalgia-mi ia orice putere.

Eu te iubesc în zi dar și în noapte,Chiar și atunci când grijile m-apasă,Eu te iubesc cu cordialitate,În somn dar și în visele hidoase.

Eu te iubesc atunci când văd o floare

Și soarele ce râde printre nori,Eu te iubesc când luna

mândră-apareȘi greierii ce cântă până-n zori.

Eu te iubesc când viața îmi zâmbește

Și oamenii îmi spun că te ador,Eu te iubesc când pomul înfloreșteȘi vocea ta se-aude într-un nor.

Eu te iubesc cu ingenuitate,Cu patos, pioșenie, prinos,Eu te iubesc cu libertate,Ca un mirean cu sufletul frumos.

Romică C. Ghica

Apropo de porunca a 8-a

Are un trai îmbelșugat,Prosper și plin de bucuriiPentru că-n viață a furat,Discret, mai multe meserii.

Rău și bine

Dacă au urechi perețiiNu e mare tevatură,Ar fi rău în mersul viețiiDacă ar avea și gură.

Ajutor refuzat

Un ajutor acordat,

Sigur, m-ar fi interesat,Dar, discret, am refuzat:Nu era dezinteresat!

Revendicare de merit

-Cu părul alb e mai prestant!O colegă a observat;Sare soața insinuant:-Știi, dragă, eu l-am ajutat!

Reparație

Domnu-ndreaptă orișice păcat,Chiar și-atunci când

nu te mai aștepți;Iată, s-a-ntâmplat c-un cocoșat:L-a trecut în lumea celor drepți!

La stomatolog

La el - o spun asta pe bune,Cât dantura ți-e tratată,Interesant sau nu, ce spuneAsculți cu gura căscată!

pagina 11revist\ de cultur\

PLUMB 102

O chestiune de atitudineTalentatul scriitor Doru Ciucescu ne

surprinde cu noua sa carte File din istoriașoptită a românilor, vol.1, publicată deEditura Gunivas, Chișinău, 2015. O carteemblematică pentru aceste vremuri plinede întrebări, de căutări, de lovituri deteatru.

Doru Ciucescu deschide un drum,face o corecție necesară într-o lume bântuită de fantasme, deintrigi politice, de varii interese, de utopii fără de margini, deproiecte istorice fanteziste generate de mințile umanedestrăbălate, dezorientate, însingurate în fața măreției univer-sului, de necuprins.

Dar atitudinea mi se pare chestiunea fundamentală a de-mersului său, cheia de boltă a tuturor lucrurilor scrise de el șiadăugate cu pasiune marii biblioteci a lumii. O abordarecurajoasă. O sfărâmare de idoli. O pulverizare de mituri în-doielnice. Reîntoarcerea către rădăcinile reale, chiar dacă.Acest chiar dacă e esențial în literatura și documentaristicascriitorului D.C. Chiar dacă vă enervați, chiar dacă nu suntețide acord, chiar dacă vă e frică de adevăr, chiar dacă vă aflațipe un drum greșit.

Autorul nu se teme de chiar dacă. Îl conturează. Îldefinește. Îl inserează printre actele noastre cotidiene. Știe cănu ne place. Știe că suntemcomozi. Știe că suntembântuiți de conservatorism.Tocmai de aceea, el taiebărbătește nodul gordian,restituind un adevăr posibil,greu de înghițit, greu de di-gerat. dar fără adevăr nuputem trăi sau am putea trăimurind. E un mesaj clar, tăiatadânc în carnea realului.

Timpurile, peste careDoru Ciucescu aruncă un vălde lumină, sunt dure, deneînțeles uneori, bântuite deumbre și de teroare. Sunt tim-puri de orbecăire istorică încare actorii se dovedesc a fiprea mici pentru provocareatragică a destinului. Sunt tim-puri de restriște în care sevaadâncurilor ființei se oprește,îngheață…

Odată cu ea, răsuflarea, bătaia inimii, ritmul vieții,sănătos, stenic, optimist.

Impresionanta cascadă de informații te amețește, tescoate din adăpost, te jertfește largului, întrebării șiinterogației. Nu ai scăpare. Ieși din ale tale, pagină cu pagină.Te întorci, oarecum speriat. Poate n-ai înțeles bine? Arunci oprivire înainte. Te întrebi alături de actorii tragicului românesc,care o fi rostul meu?!

Citindu-l pe D.C. e ca și cum te-ar arde pe dinăuntru unfoc, e ca și cum te-ar da valurile peste cap, dincolo de țărm.Nu e nici un far în preajmă. Nu e nici o mână întinsă, nuînafară e mântuirea ta. Dar vrei tu să fii mântuit? Poate că artrebui să ne privim în oglindă după fiecare pagină citită. Amzări, cumva, în străfundurile noastre, un palpit, o licărire, oființă răzbătând. În iureșul adevăratei și crudei istorii, ființarătăcește de nebună, se agață cu disperare de un adevăr alei, numai al ei. Ființa încearcă să descopere un sens al ei, in-definit, ilizibil la prima vedere.

Dincolo de cifre, evenimente, documente, autorulstrăluminează asupra sensului vieții, viața misterioasă,tumultuoasă, înnebunitoare. Ce animă oare atâtea sufleteorbecăitoare prin întâmplări apocaliptice, trucate, fardate, re-vopsite de augusta oficială preocupată de sinele ei pervers,grotesc, dedat neantului și fără-de-rostului?!

Ar părea că nu are final și nici finalitate acest demers. Ede fapt constructul bărbătesc al unei atitudini. Atitudinea,spune Doru Ciucescu în paginile sale, e suprema încercare.E mai mult decât un examen. E o chemare către fundament.E o străluminare necesară, obligatorie, vitală, nicidecumpanaceu universal.

Pusă față în față cu istoriile adevărate, despovărate deideologie și de partizanat, ființa are o șansă. Ea se poate ex-prima printr-o atitudine, își poate redefini sensul existenței.

Dincolo de tragismul, durerea, nebunia evenimentelormici sau mari, mereu interpretabile, nuanțate, încastrate înmari descătușări de mase, de artefacte, de mișcărisurprinzătoare, de strategii zăpăcitoare, stă ființa în goliciuneaei arhaică. E o goliciune firească pe care, nebune șisurprinzătoare, timpurile adaugă de-a valma, parcă fără sens,tot felul de imagini, de chipuri, de interese, de răsuflări, dezbateri și de spasme.

Dar e o rază de lumină care dă frumusețe acestei goli-ciuni. E acel fior venit dinlăuntrul ființei, întrupată ea însășiîntr-o atitudine a ei, într-o verticalitate nemetaforică,sănătoasă, pasionantă, ambițioasă, optimistă. E raza delumină venită dintr-o raportare reală la real, dintr-o legăturănemincinoasă cu istoria. În acest fel Doru Ciucescu nescoate din amorțeală, ne cheamă spre larg, acolo unde baturaganele și unde ființa dă proba neostoitei ei încercări înacest univers atât de straniu, de nebun și plin de magie.

Ovi

diu

Bu

fnilă

După lectura celor 33 decapitole ale romanului ion-ico – doric, Taine (primulcapitol „Vis şi realitate”,iar ultimul „Pedeapsa”…),volens-nolens, cititorulajunge la concluzia luiMachiavelli, din capitolul

XXV al Principelui (1513): soarta (= putereoarbă, guvernată de hazard, care dispunedupă bunul plac de sensul Lumii şi de viaţaoamenilor) are atributele eternei Eve, adicăperpetuează taina tainelor şi rămâne atracţiaprezenţei universale ascunsă sub surâsul eimultiplu de Giocondă răstignită pe destinulumanităţii. În această „simfonie allegro dinbucăţi alternative” ce are ca temă oraşul mis-terios al eternei provincii aflată sub influenţaestetică a bacovianismului, autorul percepe şitransfigurează prezentul istoric sub umbrela(ce i-ar fi plăcut şi lui Cioran!) refuzului machi-avellian al prudenţei. Reiterez opinia dinPrincipele: „Soarta este o femeie, iar celui cevrea s-o domine îi e necesar s-o lovească şis-o bruscheze (…). În calitate de femeie, eaeste prietenul celor tineri, căci aceştia sunt maipuţin circumspecţi, mai îndrăzneţi, şi ocomandă cu mai mult curaj”. Ca un ecou,filosoful Nietzsche susţine opinia aparentpoetică, a lui Machiavelli, în cunoscutul şiparadoxalul său stil: „Nepăsători, ironici,violenţi, aşa ne doreşte înţelepciunea. Ea esteo femeie, niciodată nu va putea iubi decât unrăzboinic”. Care „înţelepciune”? Desigur, ceacare organizează sistemul piramidal alLumii… „Taina” oraşului transfigurat de AdrianLungu se ascunde sub vălul prudenţei machi-avelliene, ce se descompune misterios, fatal,obscur, în rutină şi în incapacitatea individuluide a surprinde momentul oportun al acţiunii.Inerţia învinge totul!

Scriitorul interferează cu talent în arhi-tectura Textului, cel puţin două din „vârstele”romanului din perioada interbelică, teoretizatede Nicolae Manolescu în Arca lui Noe: doricul(lume omogenă, eroi virili, energie, sociabili-tate triumfătoare, miturile progresului, sexua-litatea ca luare în posesie, - acaparatoare,ofensivă, masculină-, viziunea auctorială,narator supraindividual, formă închisă,teleologică, preponderenţa moralului asuprapsihologicului: subiectul se pierde în obiect,caracterologie, tipicitate, frescă etc., pe scurtvârsta iluziilor şi a inocenţei) şi ionicul(pierderea coerenţei şi aomogenităţii, tendinţe sprearistocratizare, individualism,subiectivitate, fragmentarism,autenticitate, interioritate, sexua-litate politizată, deturnată, simţiresuperioară vieţii şi adeseareflecţiei, eroul principal casubiect, naratorul-personaj, inter-mediarul, reflectorii, confesiunea,asimilarea arhitecturii romaneşticu forma sentimentului / stărilor,discontinuitate etc., pe scurt,vârsta conştiinţei de sine) con-ferind simultan, scriiturii atributeleromanelor de creaţie şi deanaliză.

Misterele istoriei postcomu-niste şi ale omului „recent”potenţează nu atât deosebireadintre oameni, cât adevărul fatal despreaceştia, care reiterează cu glas de Casandră:de tine însuţi nu te vindeci niciodată. Compor-tamentele unor personaje ale romanului, pre-cum Titi, Dorina, Toma, Adela, Iorgu, Greta,Alex, Oana, Grig, Corina, Clara, Sandu, So-rina, Daniel etc. confirmă misterul relaţiilorfiinţei umane cu Celălalt, cu semenul său,aparent accesibil, încât problematica Celuilaltîi apare cititorului şi ca o transpunere – înplanul raporturilor umane – a unor semnificaţiidin sfera transcendentului. Ingenioasă şioriginală la Adrian Lungu mi se pare poeticaprivirii. Forma prin care eroul ia cunoştinţă deCelălalt ca o transcendenţă este privirea aces-tuia. Cea dintâi tentativă a eroului, îndreptatăîmpotriva Celuilalt, va fi una de a sfărâma cer-cul singurătăţii, al non-comunicării, pentru atrece apoi la comunicarea ca aservire, apoi laconciliere, urmând să apară – în cadrul noiirelaţii – starea conflictuală, îndoiala,interogaţia, ambiguitatea.

Eroul central al romanului – un alter

ego al autorului – Titi, căruia îi place sătrăiască într-o lume a imaginarului face cu lu-ciditate romantică diferenţa între ficţiune şi re-alitate. Nu întâmplător, pentru el, ficţiunea aretotdeauna sens. „Tainele” care bântuie(neo)expresionist scriitura sunt perpetuate înspiritul lui Mark Twain, prin ficţiune. Doarficţionalitatea este obligată să ţină cont deposibilităţile existente (timp, spaţiu, fatalitate,voinţă de putere, hazard, raţional, iraţional,viaţa ca vis, iubirea, vina etc.). Adevărul, nu!„Adevărul” Dorinei, de pildă, rămâne subpecetea tainei divine. Pedeapsa, tot divină, nuface altceva decât să confirme tainaadevărului.

Adrian Lungu nu intenţionează să neofere (cred eu!) un bildungsroman, romanul(de)formării unei personalităţi, cât schimbărileşi chemările oraşului bacovian (citeşte ispitalumii), care continuă să-şi păstreze spiritulprovincial şi să formeze în serie „omul singu-ratec şi uitat”. În acest roman al condiţieiprovincialului (= omul raţional ce se adapteazălumii înconjurătoare), iraţionalii iviţi după ’89încearcă să adapteze prezentul lumii la eiînşişi, la principiile lor morale. Este foarte clarcă schimbarea Bacăului (pe care scriitorul nu-l numeşte direct) nu poate veni decât de la oa-menii iraţionali. Scriitura este edificată depropensiunea făuritoare în imaginar, de undeşi prezenţa la autor, a unui căutat paradox alimaginarului, constând în faptul că, pe de oparte, romanul se constituie ca evoluţie a unuiproces de mistificare a conştiinţei, iar pe dealtă parte, scriitura creează eroismuldemistificării, printr-o confuzie tipicintelectuală, în care viaţă şi univers livresc secontopesc indistinct, magic, într-o taină pecare o simte toată lumea, dar nu şi-o poate ex-plica clar, nimeni. Realitate şi ficţiune, fapte şicuvinte, adevăr şi iluzie, contopite ca într-unimaginar real ce poate fi oricând incriminat decititor, pentru subiectivismul şi interogaţiile in-solubile.

Personajele romanului sunt făcutedupă „chipul” autorului. Sau în expresia luiSartre: „nu sunt aşa cum sunt, ci aşa cum amvrut să fie”. Această distincţie implicită între unSein (ceea ce este) şi un Sollen ( ceea ce tre-buie să fie) în estetica scriiturii, l-a făcut peAdrian Lungu să-şi configureze romanul, ur-mând arhitectura unui mit inventat de roman-tici: mitul provinciei, al toposului unde nu seîntâmplă nimic extraordinar, unde oamenii au

ştiinţa banalităţii şi suportă custoicism „teroarea istoriei”.Nu întâmplător, scriitorultransfigurează cititoriloreidos-ul existenţei lor cotidi-ene; le fictivizează propria lorviaţă ca şi cum ar vedea-odin afară. Din cele 33 decapitole ale romanului (să nuuităm: „spune-mi care suntlegăturile tale cu numerele,ca să-ţi spun cine eşti”,Fichte) răzbate o înţelep-ciune sceptică. Scepticismulomului ce descoperă brusccă lumea este incognos-cibilă! Al omului ce sedescoperă străin de sineînsuşi. Implicit, autorul afirmăcă nu există decât oameni

comuni şi că dureroasa taină a zeilor şi aregilor îşi află rădăcinile în propoziţia: „oameniisunt liberi”. Doar prin libertate oamenii şi zeiisunt aidoma. Important (şi aici ambiguitateascriiturii mi se pare admirabilă) este ca omulsă ştie că este liber!

Ştiu oare personajele din Taine, că forţafaptei alese (drama opţiunii?!) se identificălibertăţii individului? Adică omul „recent” esteîmpăcat cu sine/ cu lumea în alegereafăcută?! În mod cert, fiecare din personajelelui Adrian L. trăiesc vanitatea libertăţii. Nu suntnici stăpâni, nici robi, sunt ceea ce au ales săfie. Sau îşi fac iluzia că au ales! Sunt proprialor libertate, mai precis, opţiune. Este clar cădin punct de vedere filosofic, Adrian Lungusituează sartreian, libertatea, în zona eidetic-ului (esenţialului) fenomenologic, care indică„omul recent” şi care prin comportamentuldiurn confirmă starea de a fi străin de sineînsuşi, deşi, în mod paradoxal, el res-pingeorice altă lege, conducând-se doar după legeasa proprie. (Continuare în pag. 13)

Nu te vindeci de tine însuţi

Pet

re Is

ach

i

pagina 12 revist\ de atitudine

PLUMB 102

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb

Editura Ateneul Scriitorilor

Expresia:„Paște, mur-gule, iarbăverde” își arelocul în multedomenii deactvitate alevieții noastrede zi cu zi, darnu și în viața

poetului, regizorului, scenaristului,actorului și epigramistului IOANV. MAFTEI-BUHĂIEȘTI, deoarecedumnealui, dar și noi, nu amașteptat prea multă vreme pânăsă se împlinească dorința de avedea lumina tiparului încă o cartede poezii semnată de bucureș-teanul ex-vasluian pomenit maisus, pe lângă celelalte volume cuversuri lirice, poezii satirico-umoristice, poezii pentru copii,teatru, epigrame etc., în total circadouăzeci de cărți. Cartea de careaminteam se întitulează:LICĂRUL STELELOR ÎNIARBĂ, e un titlu, spun eu, poetic,imaginându-ne, deja, cum acestecorpuri cerești de natură gazoasă,cu lumină proprie, strălucesc înboabele de rouă de pe iarbă îndiminețile senine de vară. De laînceputul volumului, autorul îșiexprimă înălțătoarele gânduri spreînaintașii noștri. Referindu-se laEminescu spune: Lirica lui este unbun al poporului nostru; Te poțiadăpa din ea până la epuizare,dar nu poți să i-o sorbi golind-o deesența geniului. (GÂNDURI DEIANUARIE).

În amintirea distinsului poetNichita Stănescu, cel care esteconsiderat a fi inovatorul lingvisticși poetic de la noi, care spunea că„limba română este dumnezeiescde frumoasă”, fiind și ales post -mortem membru al AcademieiRomâne, autorul Ioan V. Maftei-Buhăiești este cu gândul și facereferire la acel sentiment deafecțiune pentru cineva, la iubire,mărturisind: ...fiindcă numai tu,mereu, ai știut sensul și puritateaiubirii, ca o cale regală pe undetrăiesc, respiră elegiile tale casibilele astrale în marea nuntăcelestă care a fost și va fi!... În po-emul GLASUL PĂMÂNTULUI, de-spre care spune autorul că ar fide recitat, cum de fapt ar trebui săfie întreaga carte sau, măcar, derecitit dacă nu de recitat, com-pletez eu, sunt elogiați bravii noștrivoievozi: Mircea, Ștefan și Mihai.

Poeziile din această cartesunt ușor de citit, nu conțin cuvintelicențioase, disonanțe, iar ideile,mesajele curg precum bucuriile șinecazurile printr-o viață de om.Referiri la carte au făcut șidistinșii: Liviu Apetroaie, SterianVicol, Ana Dobre Gabriela Ciubo-taru etc. Iubirea, acea atracțiesufletească și cum este firesc șiacea trupească, este relatată înmulte din poeziile cărții, „femeiiînțelegându-i făptura, harurile și

măștile sale”. Autorul este când vesel, când

mâhnit, când optimist, când pre-dispus la pesimism, însă priveștecu luciditate spre capătul de ață alvieții sale pământești, având și ungând mărinimos îndreptat cătreurmași, către prietenii dumnealuiși nu în ultimul rând spre membriitrupei de teatru „Anton Pann” dinBucurești, înființată de dumnealui,unde este trup și suflet: regizor,scenarist și, uneori, artist. Astfel,în poezia: NEPĂSARE, APĂ-SARE se adresează celorapropiați: „... Aruncați-mă undedoriți, dacă vreți să uitați de mine.Ardeți-mă să mă topesc ca olumânare aprinsă, spălați-vă pemâini cu păcatele mele și beți-misângele în locul lui Dracula”.Acesta poate fi un testament pen-tru atunci când mâinile sale n-osă-l mai asculte și în trup se va in-stala neputința.

Autorul cărții are o activitateliterară diversificată, este membrual Uniunii Scriitorilor din România,al Uniunii Epigramiștilor dinRomânia, al mai multor societăți șiasociații literare (vorba lui NeneaIancu), este regizor, scenarist darși matematician, deși a uitat„geometria bobului de grâu”, dupăcum ni se destăinuia în poezia cu

același titlu, dar nu e bai, fiindcăacum din grâu „altă făină semacină la moară”, făina fiindtrecută prin sita deasă a calitățiivieții actuale.

Cartea conține peste o sutăde poezii împărțite în patru maricapitole, încheiată cu INFLEXIUNIîn violet, cu gândul la o altfel deApocalipsă, că totul este cuprins,cu sau fără voia noastră, între alfași omega. Mesajele poetice trans-mise de Ioan V. Maftei-Buhăieștimerită citite, unele sunt medita-tive, personal pot să-l asigur șichiar îl informez că trebuie să fiemândru, deoarece: Câtă frunză,câtă iarbă,/ Câte fire sunt înbarbă,/ Sunt sub cerul fără nori/Tot atâția cititori!//

Cititorilor, lectură plăcută, sădea Dumnezeu ca iarba să semențină verde, în ciuda poluăriidistrugătoare din ultima vreme.

DIN PĂMÂNT, DIN IARBĂ VERDE

Vas

ile L

arco

n. 25 august 1911, comuna Belitori,azi Troianul, Teleorman - d. 29 iulie1944, Alba Iulia. Perceptorul-scriitor, ala-turi de fiul lui Sadoveanu, îngropat inCimitirul Eroilor

Ion Pena a scris și s-a impus într-operioadă tulbure a istoriei noastre, urmatăde epoca devastatoare a regimului comu-nist, care a dus la scoaterea sa în afaracircuitului public prin includerea de cǎtreciracii cenzurii în "fondul special interziși- (S)", între 1945 și 1989. Viața lui s-adesfǎșurat sub zodia tragicului, ca sǎ nuspun a blestemului. Ca prim-nǎscut, aavut parte de un destin frânt la doar 33 deani, fiind al cincelea copil, din cei șapte,pe care pǎrinții l-au pierdut in timpul vieții. Trebuind să-si onoreze funcția de percep-tor, nu tocmai populară, Ion Pena a fostscriitor cu normă redusă, scria printrepicături. Mai mult, fiind iubitor de oameni,s-a implicat și în activitatea de cultu-ralizare a sătenilor în Banat, la Sichevițași in Domnești, județul Muscel, actual-mente Argeș. In puținul timp rămas IonPena a scris, totusi, câteva sute de poeziisi epigrame. Oricum, "Non multa sed mul-tum" spunea domnul Peter Sragher. Ca șicum parcă părinții nu ar fi suferit destul,prietenia sa cu Gheorghe Șuța, liderulPartidului Național Țǎrǎnesc dinDomnești, unchiul Elisabetei Rizea dinNucșoara, participantǎ activǎ la„Rezistența anticomunistǎ din MunțiiFǎgǎraș - Haiducii Muscelului", șiapartenența sa țǎrǎnistǎ aveau sǎ-i con-damne familia la supravegherea miliției șisecuritǎții dupǎ rǎzboi, pânǎ prin anii '70.

Ion Pena n-a fost căsătorit, hotǎrâses-o facǎ dupǎ rǎzboi, dar n-a mai apucat,și n-a avut copii. Totul se pierdea, așa cǎam decis sǎ mǎ implic în scoaterea sa laluminǎ. În demersul meu am bătut lamulte uşi literare si publicistice, carenu s-au deschis. Este un arc in timp, elpoate exista din nou prin dumneavoastrǎ,citindu-l. În studiul sǎu despre Ion Pena,cunoscutul publicist și istoric literar, StanV. Cristea, membru al Uniunii Scriitorilor,consemnează că „surprinzător, prin 1943– 1944, acesta pare că evolua spre unnou fel de poezie, îi întrezărim - incredibil,cumva - pe Nichita Stănescu și MarinSorescu. Este important de spus cǎ Penaa scris și prozǎ. Astfel, astăzi, noi putemsă judecăm firul epic din proza utopică"Moneda fantazienilor", scrisă în Banatîntre 1937 - 1938, în care merge cuanticipația pânǎ în 1 ianuarie 2000. Înpovestire, previziunile autorului au marianalogii cu colectivizarea și coopera-tivizarea, Ion Pena dovedindu-se un bunanalist social de anticipație. Prozatorul șipublicistul Constantin Stan (1951 - 2011)scrie despre faptul că „Pena, prin pove-stirea sa, îl devansează pe George Or-well", autorul faimosului roman „Fermaanimalelor", scris în 1945. Iar profesorul,ziaristul și prozatorul Victor MarinBasarab afirma tot în 2001 în cartea pecare începuse s-o scrie despre Pena:„Moneda fantazienilor" ar trebui pusǎ încirculație și așezatǎ într-o exactǎcomparație cu proza urmuzianǎ, într-ocorectǎ înțelegere a vizionarismului sud-est european și, de ce nu, la baza teatru-lui absurdului ionescian." Acum, în 2015,

citind și cumpǎnind, putem afirma că scri-itorul teleormănean a fost un vizionar.

Membrii Fundaţiei "Alba Iulia 1918,pentru unitatea și integritatea României",la mormântul scriitorului Ion Pena dinCimitirul Eroilor - Alba Iulia. Arhiva Revis-tei DACOROMANIA

În prezent, dupǎ documentǎrilefǎcute, este o certitudine cǎ Ion Pena apublicat și era apreciat în marile publicațiibucureștene „Universul literar”, „Pǎcalǎ”,„Prepoem”, „Vremea”, „Epigrama”, în re-vista buzoianǎ „Zarathustra”, redactatăde Ion Caraion si Alexandru Lungu, cât șiîn cele teleormǎnene „Oltul”, „Drum”,„SO4H2”, „Graiul tineretului țǎrǎnist” ...

În „Universul literar”, suplimentulcelui mai popular și influent ziar din pe-rioada interbelicǎ, „Universul”, Ion Penaera catalogat "Un poet plin de un talentrobust, original și format, care face ofigură cu totul aparte în corul celorlalți."„Astăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cutotul înnoită, aşezându-se dintr’odată peprimul plan al poeziei tinere", "Versurilelui trebuiesc citite cu toată atenţia, înmiezul lor se sbate un poet de rasă, caresemnează simplu şi desluşit: Ion Pena".

În 2011 a apǎrut cartea „Scrieri” deIon Pena, care include poezii, epigrame,precum și proză, dovedind talentul multi-lateral al autorului. Consider cǎ scrierilesale pot vorbi cel mai bine despre percep-torul - scriitor. Iată una din poeziile care-idefineşte creaţia: Opriţi-vă// În drumulmeu opriţi-vă fierbinţi,/ În carnea mea cutârnăcoape./ Am să vă dau mistere şiarginţi,/ Ca fumul, bogăţia săvă’ngroape.// Mi-e inima de fulgereocean./ Mi-e palma năzdrăvană şihaiducă./ Opriţi-vă cu sufletul ochean/ Săbeţi înfiorarea hăbăucă.// Pe steiul ars defoc şi’nchipuiri/ Să vă înalţ o clipă, să vădoară./ Crepuscul de altare şi zefiri/ Şivorba peste moarte să vă moară.// Nuînchinaţi cu mine rugăciuni/ Ci treceţi, cabarbarii, mai departe,/ Mă jefuiţi de grâneşi tăciuni./ Deschis îmi e pătulul ca ocarte.// Eu voi rămâne singur, vagabond,/Un cerşetor de soare şi de vise./ Voi ocolidestinul rubicond/ Cu porţile de marmură,închise.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_C._Pena

Marin Scarlat, iulie 2015

In Memoriam: Ion Pena, scriitorul interzis

revist\ de cultur\ pagina 13

PLUMB 102

O vară căldu-roasă, plină denăbădăi şi la pro-priu şi la figurat!Dacă, deobiceiluna cea mai caldădin an este consi-derată iulie, anul

acesta lucrurile au intrat în altă logică(ilogică) şi luna august s-a doveditcazan pus pe focul soarelui. În popor sespune că sărbătoarea Schimbarea lafaţă sau probajele (denumireapopulară), de la începutul lunii august,reprezintă momentul în care vara setopeşte încet, dar sigur, în răcoareatoamnei, apele încep să se răcească şipăsările migratoare se pregătesc deplecarea spre sud. Nu numai că vre-mea nu a devenit mai rece, dar a de-venit şi mai dogoritoare, pârjolind şibruma de verdeaţă ce mai rămăsese înpicioare. Seceta s-a cronicizat, iar înmulte zone culturile au sucombat şiodată cu ele şi speranţele pentru otoamnă mai bogată. Economia agrarăînregistrează recul după recul în multezone din Moldova, cu specificarea sec-torului zootehnic, fermierii fiind nevoiţisă-şi vândă animalele pe preţuri denimic, din lipsa furajelor pentru iarnă.Laptele s-a ieftinit sub preţul litrului deapă minerală, şeptelul ovin seînjumătăţeşte iar ţăranul sărăceşte şimai mult. Ne întoarcem practic sprevremuri pe care le credeam apuse. Întimpuri imemoriale transhumanţa erametoda de supravieţuire pentru animaleşi oameni, şi un izvor de legende,balade, mituri. Astăzi toateacestea sunt literatură şi folclor!Satul românesc sleit de resursemateriale şi financiare, îmbătrâ-nit şi dezolat îşi pierde şi brumade spiritualitate şi tradiţii.O viaţărurală ce pâlpâie ca o lumânareşi nu pentru mult timp. Doarcredinţa în Dumnezeu mai dă obrumă de speranţă şi iarnaresemnării se apropie cu paşirepezi. Acolo unde mai existăceva energie, mai ales în jurulcentrelor urbane, kitsch-uldevine, încet şi pe tăcute,stăpân. Doar zona de munteîncă se luptă să supravieţuiascăsufocării modernităţii de tipeuropean. Probabil că nu vamai rezista mult timp. Veşniciaromânească nu se va mai naşte la sat.Probabil că se va stinge pentru tot-deauna. Doar o cruce, un colac dingrâul altora şi o lumânare din import vormai aminti de ea. Un parastas la careunii se grăbesc să-i cânte prohodul! Oîncercare de salvare a avut loc în co-muna Caşin, la Sântămăria Mare,intitulată „La Obârşia Mioriţei". Citez dinmanifestarea-manifest: unde, folosindtemeinicia dascălului, acribia etnologu-lui, dorul românului şi simţirea poetului,să readucem „Mioriţa la cumpăna debaladă”. O manifestare emoţionantă lacare au participat reprezentanţii celortrei comunităţi de pe cumpănaCarpaţilor (Soveja, Breţcu şi Caşin),academicieni şi profesori universitaridin ţară şi Basarabia, cercetători de laMuzeul Satului, profesori şi scriitori etc.Dincolo de amuzanta paradă acăruţelor cu coviltir şi inaugurarea unuistâlp de lemn cu simboluri din baladaMioriţei, în poiana Zboinei la cumpănacelor trei zone: moldovenească,vrânceană şi ardelenească, dezbatereade a doua zi din sala Căminului Culturaldin Caşin s-au dovedit una care a încer-cat să pună adevărul la locul lui. BaladaMioriţa se mai cântă şi acum labotezuri, nunţi sau înmormântări înSoveja, fragmente şi în celelaltecomunităţi. Concluzia constă în aceeacă forma culeasă de Alecu Russo pe la1830, şi publicată de Vasile Alecsandriceva mai târziu, provine din aceastăzonă, având ca substrat, zona detranshumanţă dinspre Ardeal pe văile

Şuşiţei, Putnei sau Caşin -Trotuş , atâta bacilor ardeleni cât şi vrânceni şimoldoveni. Acest lucru s-a petrecutpână în timpurile moderne. Acad.Niculae Dabija avansa ideea că esteposibil ca ceva asemănător să fi circulatşi în spaţiul dacic.

O altă activitate s-a desfăşurat laPerierita în raionul Briceni, din Basara-bia cu ocazia sărbătoririi Limbii românedin 31 august. Perierita este locul denaştere al poetului Grigore Vieru, unuldin cei mai reprezentativi poeţi românicontemporani, luptător pentru ca limbaromână să fie limbă oficială în Moldovaşi autorul alfabetului cu grafie latinăcare se foloseşte şi azi în şcolile dinBasarabia. Acţiunea a fost organizatăde Ministerul Culturii din Basarabiaîmpreună cu autorităţile locale dincomună, şi a constat în reabilitareacasei în care s-a născut poetul, des-chiderea într-o clădire nouă a unuimuzeu Grigore Vieru şi dezvelirea unuibust în curtea casei. A fost un momentemoţionant susţinut de elevi de laşcoala din localitate cu o scenetă dincopilăria poetului, urmată de un recitalde poezie susţinut de doi actori dinChişinău, pe fundalul muzical cu Ba-lada lui Ciprian Porumbescu, executatăde un violonist tânăr şi talentat. A urmatAnatol Ciobanu cu melodia Casanoastră nu se vinde, pe versurile poe-tului, care a emoţionat publicul până lalacrimi. După acest moment artistic auurmat discursurile obişnuite susţinutede preşedintele Parlamentului, vi-cepremiereul Guvernului, ministra cul-

turii, acad. Cimpoi, poetul din RomâniaDaniel Ionaşcu, primarul comunei şi ceidoi episcopi. După care a fost tăiatăpanglica casei memoriale şi soborurilede preoţi au sfinţit întregul obiectiv.Până aici totul a fost bine şi frumos.Câteva aspecte au umbrit însă mani-festarea şi dovedesc că Basarabia aremulte răni încă deschise. O primă ranăeste legată de oamenii de cultură, foştiluptători pentru limba şi grafia latină,alături de Vieru, care l-au lăsat singurîntr-un moment atât de important almemoriei sale. Acesta e un semnalvizibil privind dezbinarea existentă întreprincipalii scriitori din acest stat artificial,scriitori care clamează permanentunirea cu patria mamă, care ar trebui săfie formatorii de opinie pe acest subiect,dar nu reuşesc să se armonizeze întreei în această luptă. Pare mai degrabăun fel de fariseism. N-o spun eu, faptele„vorbeşte". Nici un reprezentant al Uni-unii Scriitorilor să nu fie prezent şi săţină un discurs despre unul din cei maiapreciaţi poeţi de limbă română estegreu de înţeles. Din podul de flori depeste Prut al lui Vieru s-au ales petaleleofilite ale colegilor de breaslă.„Mărăcinii acoperăr cărarea prietenieicând trecem rar pe acolo" spunea Ri-varol în Cugetări. E ca şi cum punereaîn circuit a unei case memoriale, fie eaşi a lui Vieru „se face în fiecare lună sauan"!. Curat murdar, mon cher! O altărană ţine de religie. La manifestare auparticipat şi episcopul Basarabieiaparţinând de patriarhia Română cupreoţii aferenţi ortodocşi, dar şi epis-

copul Moldovei ce ţine de patriarhiaMoscovei cu preoţii aferenţi ortodocşi.Fiecare cu ritualul său, deşi şi unii şi alţiiîmpărtăşesc aceeaşi credinţă orto-todoxă. Un alt aspect ţine de incapaci-tatea autorităţilor centrale de a mulţumicelor care au muncit efectiv la re-alizarea acestui proiect: primar, con-silieri locali, sponsori din România,patroni, muncitori. Meteahnă specificăşi nouă. Sunt şi alte aspecte pe careprefer să le trec sub tăcere. Toate aces-tea dovedesc că noi, românii, nici înfaţa morţii şi nici a memoriei înaintaşilornu putem fi uniţi. Totul ne dezbină, pânăşi credinţa! Şi totuşi: „o cultură numoare decât din propria slăbiciune"-spunea André Malraux. Cât adevăr!

Europa este ameninţată de unexod de populaţie fără precedent dinţările arabe. E un moment de răscruceîn care solidaritatea umană e solicitatăla maxim, iar coeziunea europeanăprivind drepturile omului, e pusă la greaîncercare. Politicienii vorbesc de crizaimigranţilor, dar nu vorbesc de cauze.Cum s-a ajuns aici. Cine sunt de vină?Cine altcineva dacă nu lăcomia, goanadupă profit cu orice preţ, mândria, iluziacontrolului lumii etc. specifice unui ca-pitalism veros, feroce şi lipsit descrupule, promovat de americani şialiaţii săi din NATO. Când lumina vinedin apus ea aduce doar întuneric,sânge, război, dezastre umanitare,suferinţă şi lacrimi. Valabil şi atuncicând pare că vine din răsărit. Doar lu-mina care vine din însuşi sufletul aceluipopor aduce bucurie, pace, prosperi-tate, încredere şi speranţă! Americaniiau deschis cutia pandorei în încercarealor de a manipula lumea musulmană şia obţine controlul asupra resurselorenergetice ale acestora. Înlăturarearegimurilor existente în acele statemusulmane, aşa zis dictatoriale şi în-locuirea lor cu regimuri democratices-a dovedit catastrofală. S-a ajuns larezultate contrare prin crearea StatuluiIslamic, stat extremist şi dictatorial, caretreptat va cuprinde întreg Orientulapropiat. Rezulatul: exodul în masă alpopulaţiei din statele afectate deintervenţiile americane către Europa.De ce în Europa, când statele din Golfşi Arabia Saudită sunt mult mai bogatedecât statele europene la un loc? Mis-ter! O vorbă românească spune că ce-şi face omul cu mâna lui nici dracul nudezleagă! Pe biroul şefului Comisiei Eu-ropene ar trebui să stea spusele lui Mo-hamad Gadafi, omorât de americani,citez cu aproximaţie: vom cuceri Eu-ropa nu cu armele, ci cu numărul nos-tru. Cucerirea Europei de cătremusulmani a început acum cu toatăforţa. Niciodată acest continent nu vamai fi ceea ce a fost, un fief alcreştinismului. Numai naivitatea politi-cienilor din UE poate duce la credinţacă odată cu exodul de populaţii musul-mane nu se va face şi importul masivde terorişti. Europa va fi detonată din in-terior de extremismul islamist. Cândpoliticienii de la Bruxelles vor ajunge laînţeleapta vorbă românească: „pe cinenu-l laşi să moară, nu te lasă sătrăieşti!", va fi fost prea târziu. Seapropie luna în care s-a născut unul dincei mai reprezentativi poeţi români-George Bacovia. Poetul care a adus înpoezia universală latura realist–umanistă a omului cu angoasele, de-presiile, suferinţele şi subteranelesufletului, aducând spre perfecţiune în-ceputurile lui Edgar A. Poe. Până una -alta ne îndreptăm prin nerv de toamnă,spre amurguri violete, spre locuinţele la-custre, ascultând materia cum plângeîn prag de iarnă. E toamnă, e foşnet, esomn.../ Copacii, pe stradă, oftează;/ Etuse, e plânset, e gol... /Şi-i frig, şiburează./ Amanţii, mai bolnavi, maitrişti, / Pe drumuri fac gesturi ciudate -.... / În toamna asta udă, mai putredă cacele ce s-au dus.

Până la întâlnirea cu Bacovia, deluna viitoare, să avem sufletele pline demagia toamnei pentru a trece mai uşorpeste angoasele vremii.

DE LA UN GÂND LA ALTUL ...

Du

mit

ru B

răn

ean

u

Eroul creat de Adrian Lungu (vezi şicelelalte romane: Maria, Eroarea etc.)este simultan, în fire, în afara firii şi îm-potriva firii. „Taina” oraşului (citeşte so-cialului, istoriei), dar şi a individuluirezidă din această exacerbare a ome-nescului. Romancierul oferă o dezle-gare ontologică, nu morală şi nicipsihologică, un mod fenomenologic dea situa întreaga problematică a provin-cialului din post-comunism în imanenţaexclusivă a umanului. Taina tainelor seaflă în acest mod filosofic de valorizareexclusivă a umanului care echivaleazăcu refuzul oricărei legităţi şi necesităţi,cu excepţia aceleia a individului luat casingularitate. Nu pot să ajung la o con-cluzie mulţumitoare dacă nu intru îndialog şi cu epistola autorului, dindeznodământul romanului:

n.a. „Dragă cititorule,Nu ştiu cât au impresionat

flash-urile prezentate alert, contorsion-ate şi amestecate într-o construcţiepretins alambicată cu final imprevizibil,dar în cazul în care ai ajuns la ultimapagină, nu poţi să nu recunoşti că une-ori realitatea estompează ficţiunea. Orieu prezint totul spre fiinţare în alb şinegru, bine şi rău, o simfonie allegro dinbucăţi alternative pline de suspans, aşacum e viaţa, mereu o taină. Şi chiar îmiplace. Ţie nu?”

Desigur, Dragă autorule, îmiplace că diferenţiezi între realitate şificţiune… Redescoperi că doarficţiunea are sens, doar ea nu minte! Însimfonia allegro plină de „suspans” sevede priceperea de a folosi conjuncţiaşi în locul disjuncţiei sau. Mai precis, disjuncţia kierkegaardianăsau - sau, conjuncţia dialecticăhegeliană (şi una şi alta), prioritateaprezentului nici una - nici altaconfigurează, filosofic vorbind, fiinţarea„în alb şi negru, bine şi rău”.

Îmi place mai ales sintagma „totulspre fiinţare”. Vei fi citit, aşa se pare, lu-crarea Fiinţă şi timp a lui Heidegger.Nu întâmplător, visezi o „fiinţă adepărtărilor”, care excedează tot ceeace este, pentru a se avânta către ceeace nu este sau ceea ce nu este încă(reuşită în acest sens mi se pare Do-rina). Realitatea omenească (cea care„estompează ficţiunea”) este în modoriginar raportare la alteritate, o alteri-tate spre care se îndreaptă şi pe care otranscende.

Cazul cel mai elocvent: Titi. Re-alitatea nu este o monadă care ar pre-exista autonom în exterioritate. Ea nupoate fi înţeleasă independent de acel„fapt-de-a-fi-în lume”, care guverneazăexistenţa noastră cea mai concretă ceamai cotidiană şi, paradoxal, cea maitainică. Simultan realitatea omenească,care-l fascinează pe Adrian Lungu, nueste izolată, ea se desfăşoară încoexitenţă. Dasein-ul este acea fiinţarecare se depăşeşte către dincolo desine. Dincolo de ea însăşi Fiinţa esteproiectată spre ceea ce va veni. Darştie cineva ce va veni şi când va veni?

Nici unul din personajele ro-manului Taine nu se poate vindeca desine însuşi, adică de „ceea ce va veni”.El merge „spre fiinţare”. Fiecare este centrul unui cerc care edestinul său. Fatalitatea înstrăinării desine, această boală a destinului nu areîncă un leac. „Ajung pe mine însumi anu mă mai cunoaşte”, concluzioneazădisperat Eminescu, într-un poem cele-bru. Străinul de sine din noi este fiinţafiinţării din noi, transcendenţa Dasein-ului, acea fiinţă aflată dincolo de eaînsăşi. Cum analitica existenţială estecentrată pe realitatea intimă care-i con-stituie Dasein-ul şi care-i determinăînţelegerea, tainele par să se multipliceîn progresie geometrică, încât „corolade minuni a lumii” nu poate fi ucisăniciodată. Câţi indivizi, atâtea taine mul-tiplicate. E totuşi minunat să nu te vin-deci de tine însuţi! Asta-i, DragăAutorule!

(Continuare din pag. 11)

Nu te vindeci...

pagina 14 revist\ de atitudine

PLUMB 102

ECOURI LA FESTIVALULINTERNAŢIONAL „ENESCU-

ORFEUL MOLDAV”

S-au împlinit 134 de ani de la naşterealui George Enescu şi Festivalul ce-i poartănumele a ajuns la a XXXVI-a ediţie.

Enescu şi-a servit ţara doar cu sufletul,cum frumos afirma. Prin arta sa, marele Pinx,cum îl numea Mihail Jora, a făcut să fimcunoscuţi în Europa şi America. A cântat înrenumite săli de concerte ale lumii, dar şi lacăpătâiul răniţilor din spitale, fiind convins că„artiştii lumii sunt nişte apostoli ai păcii”.

În Amintiri, Bernard Gavoty realizeazăcă Enescu „a trăit, a gândit, a respirat totul”prin muzică. „În lumea muzicii eu sunt cinciîntr-unul: compozitor, dirijor, violinist, pianistşi profesor”.

La începutul fiecărei toamne, prinmanifestările artistice care-isunt consacratela Bacău şi Tescani, Enescu revine în memo-ria noastră, parcă sugerându-ne că roadeleverii ce se adună în hambare ne măsoarăvremelnicia raportată la eternitatea valorilorspiritului.

Prima seară, la Sala Ateneu, concertdirijat de Valentin Doni, dirijor permanent alFilarmonicii băcăuane.

Muzician complex, este cunoscut întriplă ipostază: de dirijor, compozitor şi inter-pret. A studiat la Chişinău, în Rueil Malmai-son (Franţa), la Academia de Muzică dinLyon şi la Filarmonica din Lille (Franţa).Nenumărate turnee de succes ca prim-dirijoral Orchestrei Simfonice a FilarmoniciiNaţionale din Republica Moldova, în Italia,Spania, Portugalia, România, Franţa,Ucraina, membru al Uniunii Compozitorilor şiMuzicologilor, din 2002 „Cavaler al Ordinuluiîn Arte şi Litere”, conferit de GuvernulFrancez.

Solista serii a încântat publicul cu inter-pretarea Concertului pentru vioară şiorchestră în Re Major de Ceaikovski, pevioara sa Gianbattista Guadagnini” (Parma,1761), oferită de fundaţia Deutsche StiftungMusikleben (Hamburg). Câştigătoare înimportante competiţii internaţionale: Andrea

Postacchini, KlosterSchöntal, JaroslavK o c i a n , F r i t zKreisler, MichaelHill, Valsesia Mu-sica, Ion Voicu.Studiază la Univer-sitatea de muzicăFelix MendelssohnBartholdy Leipzigcu prof. MarianaSîrbu. A concertatca solistă cu nu-meroase orchestredin ţară şi din lume,

sub bagheta unor cunoscuţi dirijori.Compus în anul 1906, Dixtuorul op.14 în

Re Major a fost interpretat de instrumentiştiai Filarmonicii: Ana Maria Cioroparu,Georgiana Chelba – flaut, Emil Stancu –oboi, Mihaela Gioacăş - corn englez, SergiuMuşat, Marius Palade - clarinet, MihaiTimofti, Mihai Badiu - fagot, LaurențiuRăducanu, Relu Buciumaş - corn.

La Tescani am avut bucuria de a ascultaDuo-ul de pian la patru mâini: surorile Mariaşi Francesca Musti, din Italia, pianiste cu unbogat portofoliu artistic, din Bari, care s-auperfecţionat la Conservatorul din Luxemburg,cu pianista româncă Dana Protopopescu.Ele au propus publicului un omagiu operei luiGiuseppe Verdi, interpretând transcripţii aleunor pagini celebre din operele: Trubadurul,Rigoletto, Aida, Nabucco, Traviata, Vecerniisiciliene şi Forţa destinului.

Recitalul soţilor Ribarski, artişti dinMacedonia, a debutat în ultima seară a festi-valului, cu interpretarea lucrărilor de piansolo de Chopin şi Debussy, în viziunea pi-anistei Milica Sperovik -Ribarski şi a conti-nuat cu un apreciat duet trombon - pian,susţinut de Kiril Ribarski, supranumit „Pa-ganini al trombonului”, şi Milica, cu lucrări devirtuozitate din creaţia lui Albeniz, de Falla,Ravel, Monti şi cu piese dedicate interpreţilorde Petric, Trajcevski, Pryor.

Ozana KALMUSKI ZAREA

Cartea de aforisme „Înghearele râsului”/ „Entre lesGriffes du Rire”, a cunoscutuluiscriitor şi profesor tecucean VasileGhica, a fost tipărită în Liban, înromâneşte, franceză şi arabă.Aceasta, după ce volumul a fost dis-tins cu Prix litteraire Naji Naamanpour oevres complete, în 2013, alFundaţiei cu acelaşi nume. Fără săîncalece cămila sau ATV-ul, fărăacion sau avion, doar prin internet,după căderea Cortinei de fier, scri-itorul tecucean, apreciat şi înaintede revoluţie, a ajuns acum lacapătul lumii, ca să spunem aşa, untărâm legendar! Tradus din românăîn franceză de profesorul universitarşi traducătorul gălăţean ConstantinFrosin şi apoi din franceză în arabăde Naji Naaman şi Marcelle Al-Achkar, cartea românului a fosttipărită într-un tiraj uriaş pentruRomânia, de 3.000 de exemplare!În plus, volumul, ilustrat de Rana Al-Bissat, va fi prezentat la mari târguriinternaţionale de carte, în librării curenume şi în marile biblioteci alelumii. „Este cea mai importantăizbândă a mea din ultimii ani”, de-clara recent V. Ghica, într-un inter-viu acordat scriitorului tecuceanTănase Dănăilă.

Fondatorul festivalului şi edi-torul cărţii de faţă este un doctor înFilosofie la Sorbona, Naji Naaman.Fundaţia care îi poartă numele faceun schimb cultural viu între Orient şiOccident. La fiecare ediţie a con-cursului participă până la 1.500

concurenţi de pe mapamond!Lucrările premiate sunt traduse în30 de limbi, un câştig în sine pentrupremiaţi, iar antologia festivaluluiajunge în 60 de ţări. Premianţiirămân membri pe viaţă ai Fundaţiei,la editura căreia trebuie să con-tribuie cu numai o treime din preţcând scot cărţi.

Ca să îşi poată vedea cartea

publicată, tecuceanul a avut partede un mecenat local: primarul Tecu-ciului, Daniel Gerhadt Ţuchel, ing.Gavrilă Tuchiluş şi ec. AndreiTuchiluş, fermieri din Matca. Primalansare a cărţii va fi la AmbasadaRomâniei de la Beirut, urmată delansări la ambasadele unor ţăriarabe de la Bucureşti, apoi la Galaţişi la Tecuci, la târguri de carte, în

librării şi la televiziuni.Remarcat şi remarcabil!Iată doar câteva mostre de

aforism Ghica: „Veselia unei epocieste direct proporţională cuinteligenţa ei”, „Marile descopeririştiinţifice înmulţesc semnele de în-trebare” sau „Spânzurătorile suntîntrebări, nu răspunsuri”, ori „Cândnu crezi în nimic, termini prin a ac-cepta totul”. Născut pe 8 noiembrie1940, la Priponeşti, într-o familie deagricultori (ca şi doi dintre sponsoriide acum), scriitorul are dejaaforisme traduse în franceză,engleză, italiană, turcă şi arabă. Amai publicat şi poezie, eseuri, prozăscurtă. Membru al Uniunii Scriitorilordin România (USR), este inclus înEnciplopedia Personalităţilor Who isWho. A intrat în „Antologia dell´aforismo romeno contemporaneo”,la Torino, ca laureat al FestivaluluiInternaţional de Aforisme „Torino inSintesi” – 2014. Distins cu Prixd´Honneur pour oeuvres completela Festivalul Internaţional deLiteratură Naji Naaman – 2013. Aprimit Premiul pentru proză al filialeiBacău a USR, iar dascălul este re-compensat cu Premiul Asociaţiei,Diplomă de Excelenţă acordată deMinisterul Educaţiei în 2004.

Victor CILINCĂ

(Notă: V. Cilincă este dra-maturg, poet, ziarist. Piesele salede teatru au fost jucate la: Galaţi,Oradea, Bucureşti şi în SUA şiCanada. Autorul locuieşte în Galaţi)

Tecuceanul Vasile Ghica, citit (şi) în Liban! Un volum de aforisme trilingv, în 3.000 de exemplare!

Raşcă era disperat. Sigur, nu eceva deosebit, milioane sau poatechiar miliarde de oameni se trezescdimineaţa disperaţi.

Dar dilema lui în aceastădimineaţă era mai aparte decât a al-tora. Primise ieri o veste pe care oaştepta de mult. Putea săprimească fără probleme un grantde la Comunitatea Europeană,nerambursabil, de circa 100.000euro. Super! Da, dar trebuia să sedecidă rapid ce va face.

O întreprindere, evident, nu l-aatras niciodată comerţul. Ce poţiînvăta daca iei cu un preţ şi vinzi cualtul? Absolut nimic. Producţia, da,asta e ceva serios. Şi apoi, dacă tuproduci şi îţi faci ulterior o echipa demarketing, poţi acoperi toată piaţa şielimina intermediarii. Ăştia sunt ceice câştigă mereu, producătorii morde foame. Bine, bine, dar ce săfacă?

O fabrică de pâine. Pâinea vamerge mereu şi din ceva făinăamestecată cu multă apa iese lagramaj profit serios. Da, darconcurenţa nu doarme şi e criză.Oamenii mănâncă mai puţin.

Băutura ar merge.Dar era decis să nu intre sub

nici o formă în acest tip de afacere.Oamenii se îmbată, își batnevestele, nu mai merg la muncă şichiar dacă ei fac asta mereu, nu tre-buie să fie el care le dă de băut.

Deci băutură, nu.

Ei, uite da, asta trebuia să ia înconsiderare: criza.

În criză oamenii au altepreocupări, alte dorinţe. Altepriorităţi. De exemplu, citise pe in-ternet că oamenii au devenit maireligioşi, merg la biserică mai mult.Ei şi? Poate ar trebui să producălumânări, iconiţe, ceva.

Se puse pe treaba şi decise săfacă un studiu de piaţă.

Constată că deşi se cautălumânări materia prima s-a scumpitîn ultimii ani şi că românii renunţămai degraba la lumânări decât lasarmale.

S u b f o r m ă d e c ă ţ e l u ş i ,i n imioare sau candele colorate,producătorii de lumânări decorativeau făcut profituri consistente întreanii 2006 şi 2009. Însă crizafinanciară şi faptul că singurafabrică de parafină din România,„Steaua Română", s-a închis i-aufăcut pe producători să piardă bani.Importatorii de parafină au dublatpreţurile materiei prime, profitând defalimentul Steaua Română, iar afa-cerile cu lumânări colorate au în-ceput să se „topească" una dupăalta. Cristian Drăguţ, un producătorde lumânări din Breaza, care a in-vestit în acest business peste120.000 de euro, face haz denecaz: „Dacă situaţia nu seîmbunătăţeşte, schimb profilul firmeişi fac candele pentru înmormân-tări"...

Deci, lumânări... nu.Atunci, sicrie? Astea se caută.

Din cauza crizei oamenii mor, maiales pe timp de iarnă.

Dar sunt şi aici mulți pro-ducători. Ar putea promova însăaltfel această afacere să distrugăconcurenţa? Orice e posibil! Uite,Lindner, o companie poloneză carevinde sicrie, a demarat o campanieciudată pentru a-şi face cât maimultă publicitate, mergând pepopulara idee „sexul vinde".

Reprezentanţii companiei au publi-cat un calendar sexy, cu fotomodeleaproape dezbrăcate pozând pesicrie. Deşi calendarul a fost asprucriticat de biserica catolică,vânzările companiei au crescut la11.000 de sicrie pe lună, cifrele atâtde bune putând să aibă legătură cucampania controversată.

Preoţii au afirmat că moartea artrebui respectată, ci nu ames-tecatăcu ideea de sex. „Fiul meu a avutideia de a crea un calendar pentrua prezenta ceva colorat şi frumos:frumuseţea femeilor polo-neze şifrumuseţea sicrielor noastre", aspus proprietarul companiei.

Toate veniturile din vânzareacalendarelor, un exemplar avândpreţul de 32 de euro, au fost donatecătre cauze nobile.

Deci ,sicrie şi anumite ter-tipuri=conflict biserică. Şi cu bisericanu te pui.

Raşcă era disperat. Mâine tre-buie să ştie clar ce va face.

Uite un subiect interesant: plân-sul. Oamenii şi românii în generalsunt sentimentali, plâng. Plâng denecazurile lor şi ale altora.

Televiziunea pompează poveştilacrimogene.

Da, merită meditat. Uite, icoanalui Arsenie Boca plânge. Oameniise transpun şi plâng şi ei.

Chiar şi Vosganian a scăpat dearest stropind cu câteva lacrimi SalaPalatului.

Da. Românii plâng de milacelor plecaţi, plâng de soartacâinilor vagabonzi și a tigrului sibe-rian, plâng la nunţi, botezuri şi al-tele.

Evreii plâng după România,danezii plâng că românii le fură port-moneele.

Raşcă s-a decis. E criză şiromânii plâng în criză mai multdecât în mod obişnuit.

Va face o fabrică de batistepentru cei ce plâng!

(proză) Fabrica

Geo

rge

Terz

iu

pagina 15revistă de atitudine

PLUMB 102

FESTIVALUL NAȚIONAL„VRANCEA LITERARĂ”

Devenit o tradiţie deja, Festivalul „Vrancealiterară”, organizat de Liga Scriitorilor din Vrancea(1998), Fundaţia Social Culturală „MIORIŢA” şi revista„Salonul literar”, va avea loc în acest an la începutullui octombrie. Cei care doresc să participe (membrisau nemembri ai USR, tineri şi vârstnici) vor trimite,până pe data de 25 septembrie 2015, volumele depoezie, critică, teatru, proză, eseu, istorie și teorieliterară (publicate în 2014) la adresa: CULIŢĂ IOAN UŞURELU, Căsuţa Poştală 22, Ofi-ciul Poştal Odobeşti, judeţul Vrancea, Codul Poştal625300.

Juriul este format din redactori şefi ai unorpublicaţii literare prestigioase din ţară. Telefon:0722/917264;

E-Mail: salonul.literar@gmail.com

ORGANIZATORII

Concursul internaţionalde poezie Toamna

Bacoviană - 134 de ani

Consiliul Judeţean Bacău, PrimăriaMunicipiului Bacău, Uniunea Scriito-rilor din România - Filiala Bacău, Com-plexul Muzeal „Iulian Antonescu”Bacău organizează în perioada 8-9 oc-tombrie 2015, Concursul internaţionalde poezie şi eseu Toamna Bacoviană- 134 de ani, Ediţia a-V-a.

Regulamentul concursului

1. Sunt acceptate în concurslucrări nepublicate şi nepremiate laalte concursuri literare, redactate cudiacritice, font Times New Roman, 12,la un rând, listate în 3 exemplare.

2. Concursul se adreseazătinerilor din România şi diaspora,care nu au debutat editorial şi nu auîmplinit 35 de ani.

3. Lucrările se vor trimitepână la data de 15 septembrie 2015pe adresa: usrbacau@yahoo.com(două fişiere separate, lucrările şi c.v.)sau, prin poştă, la adresa:Uniunea Scriitorilor din România,

Filiala Bacău Str. 9 Mai Nr. 7, Cod600037, Loc. Bacău, Jud. Bacău cuspecificarea pe plic „Pentru concur-sul Toamna Bacoviană”.

4. Lucrările, semnate cu motto,vor fi însoţite de un plic sigilat, pe carese va trece acelaşi moto, şi care vaconţine numele şi prenumele autoru-lui, locul şi data naşterii, activitatealiterară (dacă este cazul), adresa

completă, numărul de telefon şi even-tual, adresa electronică.

5. Fiecare participant are drep-tul de a se înscrie în concurs cu mi-nimum 5 şi maximum 10 poezii, şi/saucu un eseu de maxim 10 pagini, cureferire la viaţa şi opera poetuluiGeorge Bacovia.

6. Laureaţii vor fi anunţaţi întimp util pentru a fi prezenţi la festi-vi-tatea de premiere, care va avea locla Centrul de Cultură „GeorgeApostu” Bacău, în data de 9 oc-tombrie 2015.

7. Organizatorii asigură cazarealaureaţilor şi o masă.

8. Juriul concursului va fialcătuit din scriitori, membri ai UniuniiScriitorilor din România.

9. Membrii juriului nu mai potschimba ulter ior ordinearezultată în urma jurizării.

10. Pentru cele mai valoroaselucrări prezentate în concurs, juriul vaacorda următoarele premii, la poezie:

- Premiul I - 1200 lei- Premiul al II lea - 900 lei- Premiul al III lea - 700 lei

Pentru eseu vor fi acordateurmătoarele premii:

- Premiul I - 1000 lei- Premiul II - 800 lei

Vor fi acordate şi premii speciale: Pre-miul Naţional “George Bacovia”, Pre-miul de exegeză, Premiul deexcelenţă și Premiul pentru TinereCondeie Consacrate. Relaţii supli-mentare se pot obţine la tel . 0234-523808 - Calistrat Costin.

Directorul concursului, Dumitru Brăneanu,manager de proiect

Olivia a călcat pragulcelei de-a șaizeci și cinceaveri din viață și se gândea,grăbind spre Universitate, lamomentele despărțirii decolegi și studenți, la acel adiosălilor de curs atât de fami-liare și la ceașca de cafeasavurată-n grabă dimineața,ce-i suplimenta doza de luci-ditate pentru o nouă zi. Cumva reuși să uite atmosferacolegială, nu de puține ori cudispute, totuși, acum a rea-lizat că ele aveau „farmecul”lor. Și dealul Copoului, traseuatât de drag, străbătut la pasde câteva ori pe zi. Și câte al-tele...da. Costel al ei deja erapensionar și o va plimba cumașina și de acum încolo să-și cunoască orașul și maibine, să lege noi prietenii defamilie, să întârzie mai multprin sălile de spectacol și prinbiblioteci, să aibă timp decumpărături, să fie mai grijuliecu rondurile de trandafiri și cupomii fructiferi din grădină. Săurce mai des, cu Solenza lor,împreună cu soțul ei, fost in-giner horticol, către ObcinileBucovinei, acolo în ținutulcopilăriei unde în fiece augustîși lua în primire grebla și altetreburi din gospodăria mameivăduve (acum încovoiată depovara anilor), de când abiabuchisea primele cuvinte.

După ultima oră de cursși acel rămas bun Universi-tății unde a fost asistentă laFacultatea de medicină vete-rinară, și o scurtă bine-venităodihnă ,,activă” în grădinacasei lor din periferia IașiuluiOlivia s-a gândit la un consultmedical, fiindcă de la o vremeobosea repede, simțeapalpitații, sufla mai greu.Vârsta? Poate! I-a spus șisoțului planul, aranjându-seîn fața oglinzii. Costel aprivit-o, oarecum surprins,dar drăgostos. Așa cum ar fimâine s-au gândit să de-

mareze cu Solenza spre satulI. S. la bătrâna, și ea slăbită.Înainte de plecare însă Costeloprise lângă clinica undeOlivia și-a planificat consul-tația. În astfel de situațiiclipele par o veșnicie.

Ești încercat de nădejdeși deznădejde, deopotrivă.Dacă...

Olivia a reapărut cu unsurâs abia mimat în colțulbuzelor, nelăsându-se între-bată ce și cum. Ocupă loc pescaunul de alături, își pusecentura, singurul gest a fostacela de a-și cuprindebărbatul pe după umeri. Aupărăsit orașul în pofida ploiimărunte.

- Hai, ce ți-a spus doc-torul?

- Nici nu-ți trece prin cap,dragul meu!

- Dacă nu-mi zici acum,apăs pe frână și ne în-

toarcem!- Desigur, suport orice aș

auzi o asigură omul ei care larându-i abia încercă o fulguirede zâmbet.

- Atunci, uite filmul...Solenza staționa. Aveau

timp să-l privească. Nu eragreu de înțeles.

Inima Oliviei se afla înpartea stângă a pieptului,lucru normal. Nefirească eraînsă, din naștere, poziția eiorizontală. Mai bine că a aflatabia acum. Cine știe ceîntorsătură i-ar fi luatexistența! Se va menaja pen-tru restul zilelor cât îi va sta înputință. Zile puține sau multe,după voia Domnului. Așa segândea femeia.

Ajunși în munți, soarelele apăru proaspăt și cerul al-bastru, așa ca după ploaia dinzori.

DUPĂ PLOAIA DIN ZORI

Ale

xan

dru

Dec

ebal

Seu

l

Acumopt anip r i n d e aviaţă o in-teresantãp a s i u n epentru pic-tura naivã,

în inima și mintea MarieiMargoş. Cu ceva vreme înurmã vizitase atelierele unorpictoriţe ca Popescu Catincasi Cocioiu Viorica. Viaţa deartist începea sã se înfiripe, laînceput ca un gând, apoi ca opornire lãuntricã. Experienţasa anterioarã în domeniile fo-tografiei și sculpturii îșispunea cuvântul, astfel cãpensula şi pânza devenirã înscurt timp modul Mariei de ex-primare, de studiu al lumii încare trãise și continuã sã ex-iste. Începuturile picturii a fostpentru viitoarea artistã, nudoar dificil, ci o lecţie demeditaţie. Fărã a avea studiiîn domeniu, și-a creat otehnicã personalã de lucru,de abordare a compoziţiei,desenului și mai ales a culorii.Avea sã creascã valoricdestul de devreme şi astfel ladoar un an de când a pusprima oarã mâna pe pensulã,a primit primul premiu impor-tant al carierei sale: PremiulCentrului Internaţional deCultură şi Arte „GeorgeApostu” la Salonul dePrimavară al Artei Naive,ediţia a XVII-a, Bacău 2008.Un asemenea premiu a im-pulsionat şi intensificat arta sa

şi numarul participãrilor laexpoziţiile de grup naţionaleşi internaţionale. În anii ce auurmat, artista a participat lapeste 50 de expoziţii colec-tive, obţinând premii sidiplome de onoare, împlinindastfel acea minunatã viaţãdãruitã unui crez artistic.Expoziţia sa personalã din 3septembrie 2015, deschisã laComplexul Muzeal „Iulian An-tonescu” din Bacãu, a adunatpeste 40 de lucrãri, ce aureprezentat personalitatea eiîn zecile de expoziţii colectiveanterioare. Marea majoritatea picturilor sale au apãrut dejaîn albume de artã,reviste de profilartistic, în cãrţi șiîn presa tipãritã.Maria Margoșdeţine astfel unpalmares în pic-tura din România.Printre expoziţiilesale se numãrã șicele alãturi de alţiartişti, în orașe ca:Bucureşti, Bacãu,Pitești, Zimnicea,Botoşani, Galaţi,Iași, Oneşti, Oradea, Bezu(Franţa), Katowice (Polonia),Leşu (Bistriţa Nãsãud)…

Pictura Mariei Margoș aajuns deja pe meleaguri din:România, Franţa, Germania,Polonia, Italia… Prezentãactiv pe internet, își expuneopera întregii lumi, par-ticipând astfel la viaţa artisticãon-line, acolo unde se întâl-

nesc, într-o imensã inter-secţie, vieţile celor ce îşipropun crearea de valori.

Nimic nu o atrage maimult decât sã picteze viaţasatului sãu Popești din co-muna Gãiceana. Oameniisatului, natura și orãtãniile dincurţi și de pe uliţe, obiceiurileși nãzdrãvãniile locului. Babe,moși și vrãjitoare, beţivi șivorbãreţe, amestec de oa-meni și animale într-ununivers personalizat adânc îninima sa.

Culoarea, compoziţia şidesenul stângaci o prind deminune. Îşi exprimã cu sufle-

tul apartenenţa la rural, atât acopilãriei, cât şi a senti-mentelor ce au însoţit toatãviaţa trãirile sale. MariaMargoş va continua sãpicteze. Este deja destinul ei.Cândva, poate într-o istorieoarecare, personajele din pic-turile sale vor transmitesimţãmintele intersecţiei adoua secole: XX şi XI.

Poveştile pictate ale Mariei Margoş

Pet

ru S

cute

lnic

u

revist\ de cultur\pagina 16

arte vizuale CARMEN-MARIA PÂȚU plumb 102

Tiparul executat laTIPOGRAFIA ELENA-Bacău

office@tipografiaelena.ro

CARMEN-MARIA PÂȚU Date biografice: născută la 20 aprilie1995 în BacăuAdresa: str. Energiei, Bl. 30, Ap.13,Bacău, tel: 0755701712 / E-mail:carmen.mp95@yahoo.com

Studii: 2004 – 2015 Colegiul Național deArtă „George Apostu” Bacău, clasa aXII-a, Secția Arte Plastice, Specilali-tatea Grafică

Participări şi rezultate obţinute la:

2012 - PREMIUL I la ConcursulJudețean „Icoana-reprezentareasacrului în icoana tradițională șimodernă”, ediția a III-a , 2012

2014-DIPLOMA ȘCOALA DE VARĂ „LEONHARDT” PREMIUL I 2014-PREMIUL I -Primavara Artelor, ediția a XVII-a 16-17 mai 20142014-DIPLOMA-în cadrul Școlii Populare de Arte și Meserii Bacău,iunie 20142014-PREMIUL I la concursul național de arte plastic „APĂ, AER,PĂMÂNT”-METAMORFOZE-2014, ediția a IV-a Constanța.

Activități de voluntariat:

2014-ADEVERINȚĂ DE VOLUNTARIAT-în cadrul Școlii Popularede Arte și Meserii-Bacău2014-ADEVERINȚĂ DE VOLUNTARIT-în cadrul grădiniței „CRAINOU” 2014-ADEVERINȚĂ DE VOLUNTARIAT-în cadrul proiectului„LEONHARDT”-07.07.2014-13.09.2014 2014-ADEVERINȚĂ-în cadrul proiectului „Școala de varăL e o n hardt -Dia log româ n o - g e r m a n ” în data de13.09.2014,2014-ADEVERINȚĂ DE ELEV- în cadrul ȘcoliiPopulare de Arte și Meserii - Bacău

Proiecte personale:

2015-ADEVERINȚĂ - de ilustrații carte „VERSURI ȘI PROZĂ”-Cristina Ștefan2015-ADEVERINȚĂ - de ilustrații carte „CULEGĂTORII DE FLORI”- Cristina Ștefan

Expoziții:

2014 - Expoziţia Concursului Naţional „Primăvara Artelor” ediţia aXVI-a, secţiunea Arte vizuale, Galeria Colegiului Național de Artaă„George Apostu” și holul Filarmonicii „Mihail Jora” Bacău (17-19 mai)2015-EXPOZIȚIE- „Dialog”2015 - Expoziția de grafică și sculptură „Atestat 2015" aabsolvenților Colegiului Național de Artă „George Apostu", deschisăla Galeria de Artă „Alfa" Bacău (7-10 mai)