Romanul Ion-roman circularG. Calinescu, privindu-l pe Liviu Rebreanu din perspectiva

romanului “Ion”, il considera pe acesta ca fiind: “poet al omului teluric”. Acelasi critic apreciaza ca intentia autorului a fost aceea de a crea o fresca a satului transilvanean din care insusi autorul s-a ridicat, iar in ceea ce priveste personajele acestui roman “nu sunt indivizi cu viata unica, ci exponenti ai clasei si generatiei”.

Fragmentele supuse analizei sunt incipitul,respectiv finalul textului.

In ambele fragmente se descrie atat satul Pripas cat si drumul care duce catre acesta.

Desi in incipit se descrie drumul si satul in aceasta ordine ,iar in final se descrie satul si apoi drumul in ambele fragmente apar detalii toponimice identice :Pripas,Rapile-Dracului,Cismeaua Mortului,Padurea-Domneasca.

Primul fragment este descris de catre narator,aceasta descriere fiind una obiectiva,pe cand in final descrierea este facuta din prisma familiei Herdelea.

In descrierea subiectiva se prezinta drumul : « Din soseaua ce vine de la Carlibaba,intovarasind Somesul cand in dreapta cand in stanga,pana la Cluj si chiar mai departe,se desprinde un drum alb mai sus de Armadia. ».

Tot in primul fragment se descrie si satul : « La marginea satului te intampina din stanga o cruce stramba pe care e rastignit un Hristos cu fata spalacita. », « Satul parca e mort. Zapuseala ce pluteste in vazduh tese o tacere nabusitoare. ».

Desi satul este parasit naratorul se axeaza pe descrierea caselor satenilor. « Casa invatatorului este cea dintai,taiata adanc in coasta unei coline,incinsa cu un pridvor,cu usa spre ulita si cu doua ferestre care se uita tocmai in inima satului. ».O alta casa descrisa este cea a lui Alexandru Pop-Glanetasu : « Usa e inchisa cu zavorul ;acoperisul de paie parca e un cap de balaur ;peretii varuiti de curand de-abia se vad prin sparturile gardului ».

Din descrierile celor doua case se observa statutul social diferit,invatatorul fiind mai instarit decat Glanetasu.

Deoarece nu este nimeni pe drum atentia narator se focalizeaza pe doua personaje mai putin obisnuite : « In mijlocul drumului

picoteste cainele invatatorului Zaharia Herdelea,cu ochii intredeschisi,sufland greu.O pisica alba ca laptele vine in varful picioarelor,ferindu-se sa nu-si murdareasca labuteleprin praful ulitei. »

In primul fragment directia privirii se focalizeaza din exterior spre interior,insa in al doilea fragment privirea porneste dinspre interior spre exterior insa totodata privirea trece de la planul uranic la planul teluric:se trece de la turnul bisericii la sosea,astfel se creeaza o imagine panoramica.

Atat satul cat si drumul sunt descrise cu ajutorul unor imagini vizuale cat si auditive.

In primul fragment drumul este descris cu ajutorul imaginilor vizuale : « podul batran de lemn », « drumul isi face loc printre dealuri stramtorate », « la marginea satului te intampina o cruce stramba ».

Satul este descris atat cu imagini vizuale cat si cu auditive : « fasaie alene frunzele », « un fuior de fum se inalta », « pisica alba ca laptele ».

Aceste imagini artistice sunt realizate cu ajutorul unor figuri de stil.Epitete : « dealuri stramtorate », « fagii tineri », « gradinile prafuite »,astfel se descrie satul si imprejurimile.

Comparatiile sunt folosite pentru a descrie personajel prezente in sat : « pisica alba ca laptele »insa si pentru a descrie anumite locatii din sat : « turnul bisericii se inalta ca un cap biruitor ».

In primul fragmentse folosesc verbele la timpul prezent descrierea fiind facuta de catre narator.In al doilea fragment se folosesc verbe la imperfect si perfect compus ,descrierea fiind facuta de catre familia Hereldea.

Descrierea din incipit are un caracter obiectiv,aceasta prevenind asupra faptelor care se vor petrece.

Descrierea din final cu un caracter obiectiv aduce satul la statutul initial,faptele petrecute in aceste fiind uitate : « Satul a ramas inapoi acelasi,parca nimic nu s-ar fi schimbat.Cativa oameni s-au stins,altii le-au luat locul ».