43725668-intoxicaţia-cu-benzodiazepine(1)
DESCRIPTION
intoxicatiaTRANSCRIPT
„Intoxicaţia cu benzodiazepine”
CUPRINS
Pag.
1. Intoducere...............................................................2-4
2. Farmacologie(chimie&mecanism de acţiune)........5-6
3. Farmacocinetică........................................................7
4. Interacţiuni................................................................8
5. Toxicitate...................................................................9
6. Semne și simptome..................................................10
7. Tratament.................................................................11
8. Utilizare veterinară..................................................12
9. Tabel benzodiazepine i proprietăţi.........................13ș
10. Tipuri de benzodiazepine și reprezentanţii lor........14
11. Structuri moleculare...........................................15-18
12. Bibliografie............................................................19
2
1.Introducere
O benzodiazepină, uneori abreviată cu "benzo"este un drog psihoactiv de bază a cărui
structură chimică este o fuziune a unui inel de benzen şi un inel diazepină. Prima benzodiazepină,
clordiazepoxide (Librium), a fost descoperită accidental de Leo Sternbach în 1955 şi pusă la
dispoziţie, în 1960 de către Hoffmann La Roche, care a comercializat, de asemenea, diazepamul
(Valium), din 1963.
Benzodiazepinele sporesc efectul acidului gamma-aminobutiric (neurotransmiţător
inhibitor), care are efecte sedative, hipnotice, anxiolitice (anti-anxietate), anticonvulsivante, relaxant
muscular şi amnezic.Aceste proprietăţi fac benzodiazepinele utile în tratarea anxietăţii , insomniei,
agitaţie, convulsiilor, spasmelor musculare, reţinerea de la alcool şi ca premedicaţie pentru
proceduri medicale sau dentare. Benzodiazepinele sunt clasificate ca acţionand pe termen scurt,
mediu sau lung.Benzodiazepinele care acţionează pe termen scurt sau intermediar sunt preferate
pentru tratamentul de insomnie;benzodiazepinele care acţionează pe termen lung sunt recomandate
pentru tratamentul de anxietate.
Benzodiazepinele sunt în general sigure şi eficiente pe termen scurt, cu toate că deficienţele
cognitive şi efectele paradoxale, cum ar fi agresiunea sau dezinhibarea comportamentală, ocazional,
să apară. Utilizarea pe termen lung este controversată datorită efectelor adverse psihologice şi
fizice, eficacităţii şi deoarece benzodiazepinele sunt predispuse a provoca toleranţă, dependenţă
fizică, iar la încetarea utilizării lor,provoacă un sindrom de retragere.Restricţia de benzodiazepine,
în general, duce la îmbunătăţirea sănătăţii fizice şi psihice.Persoanele în vârstă au o creştere a
riscului de a suferi de pe urma efectelor adverse de scurtă şi lungă durată.
Există controverse cu privire la siguranţa benzodiazepinelor în timpul sarcinii. În timp ce
ele nu sunt teratogene majore, incertitudinea rămâne dacă acestea produc palatoschizisul la un
număr mic de animale şi dacă efectele neuro-comportamentale apar ca rezultat al expunerii
prenatale;acestea sunt cunoscute ca o cauză a simptomelor de sevraj la nou-născuţi.
Benzodiazepinele pot fi luate în supradoze şi pot provoca pierderea conştienţei. Cu toate acestea, ele
sunt mult mai puţin toxice decât predecesorii lor, barbituricele, şi rareori rezultă moartea atunci
când o benzodiazepină este administrată singură. Când combinate cu alte deprimante ale sistemului
nervos central, cum ar fi alcoolul şi opiaceele,creşte potenţialul de toxicitate. Benzodiazepinele sunt
de obicei utilizate abuziv şi luate în combinaţie cu alte droguri de abuz.
3
Prima benzodiazepină descoperită, clordiazepoxidul (Librium), a fost sintetizată în 1955 de
Leo Sternbach în timp ce lucra la Hoffmann-La Roche privind dezvoltarea de tranchilizante.
Proprietăţile farmacologice ale compuşilor pregătite iniţial au fost dezamăgitoare, iar
Sternbach a abandonat proiectul. Doi ani mai târziu, în aprilie 1957, co-lucrătorul Earl Reeder a
observat un compus "frumos cristalin" rămas de la proiectul întrerupt, în timp ce acesta făcea
curaţenia de primăvară în laborator. Acest compus, mai târziu numit clordiazepoxide, nu a fost
testat, în 1955, din cauză că Sternbach se concentrase pe alte probleme. Aşteaptă rezultatele
farmacologice, care urmează să fie negative şi în speranţa de a publica constatările legate de chimie,
cercetatorii au prezentat o baterie standard de teste pe animale. În mod neaşteptat, compusul a arătat
sedativ foarte puternic, anticonvulsivant şi efecte de relaxare musculară. Aceste constatări clinice
impresionante au dus la introducerea sa, rapid în întreaga lume în 1960 sub numele de brand
„Librium”.
În urma chlordiazepoxidului, Diazepamul a fost comercializat de Hoffmann-La Roche sub
numele de marcă „Valium”, în 1963, şi timp de doi ani au fost drogurile cu cel mai mare succes
comercial.
Astăzi diazepamul este benzodiazepina cea mai frecvent utilizată. Soluţiile injectabile nu ar
trebui să fie lăsate în recipiente de plastic, inclusiv seringi, din cauza inactivării rapide.Diazepamul
nu este potrivit pentru terapia de întreţinere pe cale orală la câini, pentru că este slab absorbit şi
eliminat rapid, precum şi o toleranţă la efectele anticonvulsivante ce se dezvoltă rapid. Cu toate
acestea, este un medicament de alegere pentru controlul statusului epilepticus la câini. Diazepamul
administrat per rectum (0,5-2 mg / kg, de până la 3 ori in 24 de ore), poate fi utilizat ca adjuvant la
fenobarbital la câinii care prezintă toleranţă antiepileptică de droguri i recomandat pentruș
administrarea de urgenţă de către proprietar la începutul unui atac de apoplexie. Diazepamul este un
anticonvulsivant de ales pentru pisici, fie pentru terapia de întreţinere (0.25-0.5 mg / kg, per os), fie
pentru status epilepticus (0,5-2 mg / kg, IV). Pisicile nu numai că au un ritm mai lent de eliminare
decât câinii, dar, de asemenea, nu se dezvoltă o toleranţă la efectele anticonvulsivante. Diazepamul
are un timp lung de înjumătăţire la cai şi, prin urmare, este anticonvulsivant de alegere (5-20 mg /
doză, IV). Pentru convulsii la caii adulţi, diazepamul poate fi administrată la 25-50 mg / kg, IV.
Altă benzodiazepină Clonazepam, spre deosebire de diazepam, poate fi utilizat la câinii
aflaţi în terapie de întreţinere pe cale orală, deoarece toleranţa anticonvulsivantă se dezvoltă mai
lent,metabolizarea sa reduce rata de eliminare la concentraţii terapeutice, şi este mai bine absorbit
pe cale orală (în special în forme farmaceutice micronizate). În terapia de întreţinere la câini, acesta
este cel mai bine utilizat ca adjuvant la fenobarbital, la doze de 0.1-0.5 mg / kg / zi, sau poate fi
utilizat în monoterapie, la 0,5 mg / kg. Diareea poate apărea uneori odata cu utilizarea
4
clonazepamului, dar acest lucru poate fi evitată prin creşterea frecvenţei dozei de 1 - 3 ori / zi pe o
perioadă de mai multe zile.
Introducerea benzodiazepinelor a condus la o scădere a prescrierii de barbiturice,iar prin anii
1970 au înlocuit în mare măsură drogurile cu efect sedativ în favoarea celor cu efect hipnotic.
Noul grup de droguri a fost iniţial întâmpinat cu optimism de către profesia medicală, dar
treptat a devenit evident riscul de dependenţă în anii 1980. Benzodiazepinele au o istorie unică prin
faptul că au fost responsabile pentru cele mai mari procese împotriva producătorilor de
medicamente în Regatul Unit, care implică 14 000 de pacienţi ce au pretins că producătorii ştiau de
potenţialul de dependenţă, dar în mod intenţionat au falsificat informaţiile cu ajutorul medicilor. În
acelaşi timp, 117 medici generalişti şi 50 autorităţile de sănătate au fost acţionaţi în justiţie de către
pacienţi pentru daunele efectelor nocive ale dependenţei şi a sindromului de retragere. Acest lucru a
condus unii medici de a solicita un formular semnat cu acordul pacienţilor de a fi avertizaţi cu
privire la riscurile de dependenţă şi ale sindromului retragere înainte de începerea tratamentului cu
benzodiazepine. Acest litigiu a condus la modificări în legislaţia britanică, ceea ce face ca
achiziţionarea acestei clase de droguri sa fie dificilă.
Deşi antidepresivele cu proprietăţi anxiolitice au fost introduse şi există conştientizarea
efectelor adverse ale benzodiazepinelor, reţetele pentru scutirea de anxietate pe termen scurt se
eliberează în continuare. Pentru tratarea insomniei, benzodiazepinele sunt acum mai puţin populare
decât nonbenzodiazepines:zolpidem, zaleplon şi eszopiclone. Nonbenzodiazepinele sunt distincte
molecular, dar cu toate acestea, lucrează asupra receptorilor benzodiazepină.
5
2.Farmacologie
Benzodiazepinele au o structură similară chimică şi efectele lor la oameni sunt, în principal
produse de modificarea allosterică a unui anumit tip de receptori neurotransmiţători, receptorul
GABA(acidul gamma amino-butiric), care măreşte conductanţa acestui canal de inhibare; aceasta
rezultă din diferitele efecte terapeutice, precum şi din efectele negative ale benzodiazepinelor. Alte
mecanisme de acţiune mai puţin importante sunt, de asemenea, cunoscute.
Chimie
Termenul de „benzodiazepină” este denumirea chimică pentru sistemul de inel heterociclic,
care este o fuziune între benzen şi sistemele de inel de diazepine.În conformitate cu nomenclatorul
Hantzsch-Widman, o diazepină este un heterociclu cu doi atomi de azot, cinci atom de carbon şi de
numărul maxim posibil de legături duble cumulative. Prefixul „Benzo” indică inelul
„Benzen”fuzionat pe inelul „diazepină”.
Droguri benzodiazepină sunt substituite din 1,4-benzodiazepine, deşi termenul chimic se
poate referi la alţi compuşi care nu au proprietăţi farmacologice utile. Diferitele droguri
benzodiazepină au diferite grupuri de partea ataşat la această structură centrală. Diferitele grupuri
afectează legatura moleculei de receptorul GABA şi astfel modulează proprietăţile farmacologice.
Multe din benzodiazepinele „clasice” ,active farmacologic, conţin structura
5-fenil-1H-benzo [1,4 ] diazepin-2 (3H).
Nonbenzodiazepinele, de asemenea, se leagă de receptorul GABA şi posedă proprietăţi
farmacologice similare. În timp ce nonbenzodiazepines sunt, prin definiţie, structural, fără nicio
legătură cu benzodiazepinele, ambele clase de medicamente au o „farmacoforă” comună, care
explică legarea lor la un receptor comun.
Mecanismul de acţiune
Benzodiazepinele acţionează prin creşterea eficienţei unui produs chimic natural din creier,
GABA(acidul gamma-amino-butiric), pentru a micşora excitabilitatea anumitor tipuri de celule ale
creierului numite neuroni. Acest lucru reduce comunicarea între neuroni şi, prin urmare, are un
efect calmant asupra multor funcţii ale creierului.
GABA controlează excitabilitatea neuronilor prin legarea de receptorii GABA. Receptorul
GABA este un complex proteic situat în sinapsele neuronilor. Toţi receptorii GABA conţin un canal
de ioni, care conduce ionii de clor de-a lungul membranelor celulare neuronală şi două situs-uri 6
pentru neurotransmiţătorul acidului gamma-aminobutiric (GABA), în timp ce un subset al
complexului receptorilor GABA, de asemenea, să conţină un singur situs de legare pentru
benzodiazepine.Această legatura a benzodiazepinelor cu complexul receptor cre te conductanţaș
ionilor de Cl de-a lungul membranei neuronale. Această conductanţă mare te potenţialulș
membranei neuronale rezultand inhibarea activităţii neuronilor.
Clasa de medicamente Benzodiazepine, de asemenea, interacţionează cu receptorii periferice
benzodiazepină. Receptorii benzodiazepină periferici sunt prezenţi în ţesuturile Sistemului Nervos
Periferic, celule gliale şi într-o mică măsură, în Sistemul Nervos Central(SNC). Ace ti receptoriș
periferici nu sunt înrudiţi structural, nici cuplaţi la receptorii GABA. Ei reglează Sistemul Imunitar
şi sunt angajaţi în răspunsul organismului la durere. Benzodiazepinele, de asemenea, funcţionează
ca slab „inhibitori ai recaptării adenozinei”. S-a sugerat faptul că unele dintre efectele lor
anticonvulsivante, anxiolitice i relaxant muscular pot fi mediate de către această acţiune.ș
7
3.Farmacocinetică
O benzodiazepină poate fi plasată într-una din cele trei grupe de eliminare, sau timpul
necesar pentru ca organismul să elimine jumătate din doză. Unele benzodiazepine prezintă
metaboliţi activi cu activitate de lungă durată, cum ar fi diazepamul şi chlordiazepoxide, care sunt
metabolizate în „desmethyldiazepam”. Desmethyldiazepamul are un timp de înjumătaţire de 36-200
de ore.
Compuşii care acţionează pe termen scurt au un timp de înjumătăţire de 1-8 ore. Ei au puţine
efecte reziduale; dacă se ia înainte de culcare, insomnia poate să apară după întrerupere şi ar putea
provoca simptome de retragere, cum ar fi anxietatea de doua zi,dacă e utilizat mult timp. Exemple
de benzodiazepine sunt brotizolam, midazolam şi triazolam.
Compuşii care acţionează pe termen intermediar au un timp de înjumătăţire de 8-40 ore. Ei
pot avea unele efecte reziduale în prima jumătate a zilei, dacă este utilizat ca un hipnotic. Insomnia,
cu toate acestea, este mai frecventă la întreruperea tratamentului cu benzodiazepine cu acţiune
intermediară decat cele cu acţiune lungă. Exemple sunt estazolam, flunitrazepam, lormetazepam,
nitrazepam şi temazepam.
Compuşi care acţionează pe termen lung au un timp de înjumătăţire de 40-200 de ore.
Ace tia au un risc de acumulare la vârstnici şi la persoanele cu funcţie hepatică grav afectată, darș
ace tia au o severitate redusă la efectele apariţiei insomniei si sindromului de retragere. Exempleș
sunt diazepam şi chlordiazepoxide.
8
4.Interactiuni
Benzodiazepinele individuale pot avea interacţiuni diferite, cu anumite medicamente. În
funcţie de calea de metabolizare, benzodiazepinele pot fi împărţite în două grupe. Cel mai mare
grup este format din cei care sunt metabolizaţi de enzimele citocrom P450 (CYP450) şi care deţin
un potenţial semnificativ de interacţiuni cu alte medicamente. Alt grup cuprinde pe cele care sunt
metabolizate prin glucuronoconjugare, cum ar fi lorazepam, oxazepam şi temazepam şi, în general,
au puţine interacţiuni medicamentoase.
Multe medicamente, inclusiv contraceptivele orale, unele antibiotice, antidepresive si
medicamente antifungice, inhibă enzimele citocromului în ficat. Ei reduc rata de eliminare a
benzodiazepinelor, care sunt metabolizate de către CYP450, ducând la acumularea excesivă şi
cre tere a efectelor secundare. În schimb, medicamentele care induc enzimele citocromului P450,ș
cum ar fi Sunătoare, Rifampicina şi anticonvulsivantele carbamazepină şi fenitoină, accelerează
eliminarea benzodiazepinelor i scad acţiunea acestora. Luând benzodiazepine cu alcool, opiacee şiș
alte deprimante ale sistemului nervos central, acestea potenţează acţiunea lor. Acest fapt duce la
creşterea sedării, tulburări de coordonare motorie, suprimarea respiraţie şi alte reacţii adverse care
pot fi letale. Antiacidele pot încetini absorbţia unor benzodiazepine; cu toate acestea, acest efect
este marginal şi inconsecvent.
9
5.Toxicitate
Benzodiazepinele au un indice terapeutic larg şi luate singure în caz de supradozaj, rareori
provoca complicatii severe deces. Acestea nu sunt, totuşi, lipsite de toxicitate gravă şi a cazurilor de
comă severe sau fatalitate. Luate în supradozaj, în combinaţie cu alcool, barbiturice, opioide,
antidepresive triciclice, sedative sau antipsihotice, anticonvulsivante, antihistaminice sunt deosebit
de periculoase. În cazul consumului de alcool şi barbiturice nu numai că acestea au un efect aditiv,
ele, de asemenea, cresc afinitatea de legare a benzodiazepinelor la situs-ul benzodiazepină care duce
la o potenţare semnificativă a SNC şi efecte deprimante respiratorii. În plus, persoanele în vârstă şi
cei cu boli cronice sunt mult mai vulnerabile la supradozajul letal cu benzodiazepine. Supradoze
letale pot să apară la doze relativ mici la aceste persoane.
Teste de laborator de evaluare a toxicităţii diazepamului, nitrazepamului şi
chlordiazepoxidului pe spermatozoizii şoarecilor au arătat că diazepamul produce anomalii care
implică atât forma cat şi mărimea capului spermatozoidului. Nitrazepamul, cu toate acestea,
cauzează anomalii mai profunde decât diazepamul sau clordiazepoxidul.
10
6.Semne şi simptome
În urma unui supradozaj acut cu o benzodiazepină, debutul simptomelor este pană in 4 ore.
Pacienţii iniţial prezintă o uşoară până la moderată insuficienţă a funcţiei sistemului nervos central.
Primele semne i simptome includ intoxicare, somnolenţă, diplopie, tulburări de echilibru, alterareaș
funcţiei motorii, amnezie, ataxie.Reacţii paradoxale, cum ar fi anxietatea, delirul, halucinaţii, iș
agresiunea pot apărea, de asemenea, după supradozajul cu benzodiazepine. Simptome gastro-
intestinale, cum ar fi greaţă şi vărsături au fost raportate ocazional.
În cazurile severe de supradozaj au fost raportate şi simptomele care includ comă profundă
prelungită sau comă profundă ciclică, apnee, depresie respiratorie, hipoxie, hipotermie,
hipotensiune arterială, bradicardie, stop cardiac, şi aspiraţie pulmonară, cu posibilitatea morţii.
Consecinţele grave sunt rare după supradozajul cu benzodiazepine, dar numai gradul de severitate al
supradozajului este crescut în mod semnificativ în cazul în care benzodiazepinele sunt luate în
combinaţie cu alte medicamente. Toxicitate semnificativă poate sa rezulte după folosirea abuzivă de
droguri, în asociere cu alte deprimante SNC, cum ar fi opioide sau etanol. Durata simptomelor
supradozajului este, de obicei între 12 şi 36 de ore, în majoritatea cazurilor.
În cele mai multe cazuri de supradozaj fatal, este probabil că lipsa de toleranţă la opioide
combinată cu efectele deprimante a benzodiazepinelor este cauza decesului.
Simptome ale unei supradozări, cum ar fi somnolenţa, agitaţia şi ataxia apar mult mai
frecvent i mai sever la tineretș . Hipotonie poate să apară, de asemenea, în cazurile severe.
11
7.Tratament
Flumazenil este un antagonist al benzodiazepinei care poate inversa efectele
benzodiazepinelor, cu toate ca utilizarea sa este controversată.
Observaţia medicală şi tratamentul de susţinere constituie pilonul tratamentul
supradozajului cu benzodiazepine. Deşi benzodiazepinele sunt adsorbite de cărbunele activ,
decontaminarea gastrică cu cărbune activ nu este benefică în caz de supradozaj cu benzodiazepine
deoarece riscul de reacţii adverse ar depăşi orice potenţial al acestei proceduri. Este recomandat
numai în cazul în care benzodiazepinele au fost luate în combinaţie cu alte medicamente care pot
beneficia de decontaminare. Spălătura gastrică (pomparea stomacului) sau irigarea întregului
intestin nu sunt recomandate. Creşterea eliminarea droguri prin hemodializă, hemoperfuzie sau
diureză forţată este puţin probabil să fie benefică, deoarece aceste proceduri au un efect redus
asupra clearance-ului benzodiazepinelor datorită volumului mare de distribuţie a acestora şi
solubilităţii lipidelor.
Flumazenil este un antagonist competitiv al receptorilor de benzodiazepină care poate fi
folosit ca un antidot pentru supradozajul cu benzodiazepine. Utilizarea sa, cu toate acestea, este
controversată cu numeroase contraindicaţii. Acesta este contraindicat la pacienţii care sunt în
tratament pe termen lung cu benzodiazepine, cei care au ingerat o substanţă care reduce pragul
convulsivant sau la pacienţii care au tahicardie , extensia complexului QRS la ECG, semne
anticolinergice, sau antecedente de convulsii. Din cauza acestor contraindicaţii şi posibilitatea de a
provoaca grave efecte adverse, inclusiv convulsii, efecte adverse cardiace, şi moartea, în majoritatea
cazurilor, nu există nici o indicaţie pentru utilizarea „Flumazenilului” în tratamentul supradozajului
cu benzodiazepine astfel cum riscurile depăşesc, în general orice beneficiu al potenţialul de
administrare. De asemenea, nu are nici un rol în gestionarea unei supradoze necunoscute. În plus, în
cazul în care o protecţie completă a căilor aeriene a fost realizată, un rezultat bun este de aşteptat,
a a că administrarea de flumazenil nu este necesară. ș
Flumazenil este foarte eficient la inversarea depresia SNC asociată cu benzodiazepinele, dar
este mai puţin eficace la inversarea depresie respiratorie. Un studiu a constatat că doar 10% din
pacienţi care prezintă cu un supradozaj cu benzodiazepine sunt potriviţi pentru tratamentul cu
Flumazenil.
Datorită efectului de înjumatăţire a acţiunii flumazenilului mai mic de 1 oră, doze multiple
trebuie administrate. Când flumazenilul este indicat in supradozare,riscurile pot fi reduse sau evitate
prin triturare lentă a dozei de flumazenil. Din cauza riscurilor şi contraindicaţiilor multiple,
Flumazenil ar trebui să fie administrat numai după o discuţie cu un toxicologul.12
8.Utilizare veterinară
Benzodiazepinele sunt utilizate în practica veterinară în tratamentul tulburărilor de diferite
tulburări şi stări. Ca şi la om, acestea sunt utilizate în managementul de primă linie ale convulsiilor,
starea de rău epileptic şi tetanos, precum şi ca tratament de întreţinere în epilepsie (în special la
pisici). Acestea sunt utilizate pe scară largă la animalele mici şi mari (inclusiv cai, porcine, bovine
şi animale exotice şi animalele sălbatice) pentru efectele sedative i anxiolitice, ca premedicaţieș
înaintea intervenţiilor chirurgicale, pentru inducerea anesteziei i ca adjuncţii în anestezie.ș
În timp ce Diazepamul este probabil cel mai cunoscut în domeniul veterinar, alprazolam,
chlordiazepoxide, clonazepam, lorazepam, oxazepam,midazolam i triazolam sunt toateș
medicamente frecvent prescrise. În general, toate sunt destul de rapid şi complet absorbite, lipofile,
şi se leagă de proteine. Metabolizarea este în cea mai mare parte, prin glucuronoconjugare, a a căș
pisicile pot fi mai sensibile la efectele adverse. Semnele cele mai comune văzut, la o gamă largă de
doze, sunt deprimarea SNC, depresie respiratorie, ataxie, slăbiciune, dezorientare, greaţă şi
vărsături. Unele animale, în special la doze mari, pot prezenta excitaţie SNC în loc de depresie
(reacţie paradoxală), care poate fi urmată de depresie SNC. Alte semne comune sunt hipotermie,
hipotensiune arterială, tahicardie, hipotonie musculară, şi mioză.
Vărsături se pot apărea în cazul în care ingestia este recentă şi nu prezintă semne clinice. Lavaj
gastric, urmat de administrarea de cărbune activat poate fi efectuată în cazul în care suma ingerat
este foarte mare. Pacientul trebuie să fie ţinut la cald şi linişte, şi monitorizat cu atenţie pentru
capacitatea de reacţie la stimuli şi să aibă respiraţie adecvată. Fluide I.V. va ajuta tensiunea
arterială. Dacă depresia respiratorie se dezvoltă sever, Flumazenil poate fi dat la o doză de 0,01 mg /
kg, I.V. lent, atat la pisici cat şi la câini. Flumazenil are un timp scurt de înjumătăţire, astfel încât
trebuie repetată doza. Benzodiazepinele nu ar trebui să fie utilizate pentru a controla excitaţia SNC
din cauza unei reacţii paradoxale. În astfel de situaţii, doze mici de barbiturice pot fi utile pentru a
controla excitaţia iniţială a SNC.
13
NUME
SUBSTANTA DENUMIRE COMERCIALAACTIUNE/h
TIMP DE INJUMATATIREUTILIZARE TERAPEUTICA
Alprazolam Xanax, Xanor, Tafil, Alprox, Frontal
(Brazil)
1-2 6-12 h
Bromazepam Lexotanil, Lexotan, Lexomil. Somalium,
Bromam
1-3 10-20 h
Clordiazepoxide Librium, Tropium, Risolid, Klopoxid 1.54 5-30 h [36-200 h]Cinolazepam Gerodorm 1.5-2 9 hClonazepam Klonopin, Rivotril, Iktorivil 1-4 18-50 hCloxazolam Olcadil (Brazii) 2-5 (?) 18-50 hCIorazepate Tranxene Variabila [36-100 h]
Diazepam Valium, Pax (South Africa). Apzepam. Stesolid, Vival,
Apozepam, Hexalid, Stedon, Valaxona
1-2 20-100 h [36-200] anxiolitic, anticonvulsivant,relaxant
Estazolam ProSom 0.6-5 10-24 hFlunitrazepam Rohypnol, Fluscand, Flunipam, Ronal,
Rohydorm (Brazil)
0.5-3 18-26 h [36-200 h]
Fiu raze pam Dalmadorm. Dalmane 1-1.5 [40-250 h]Flutoprazepam Restas 0.5-9 60-90 h
Halazepam Paxipam 1-3 [30-100 h]Ketazolam Anxon 2.5-3 30-100 h [36-200]
Loprazolam Dormonoct 0.5-4 6-12 hLorazepam Ativan, Temesta. Tavor, Lorabenz 2-4 10-20 h anxiolitic, anticonvulsivant
Lormetazepam Loramet. Noctamid. Pronoctan 0.5-2 10-12 hMedazepam Nobrium ? 36-200 h
Midazolam Dormicum, Versed, Hypnovel, Dormonid
(Brazil)
0.5-1 3 h (1.8-6 h)
Nimetazepam Erimin 0.5-3 14-30 hNitrazepam Mogadon. Alodorm. Pacisyn, Dumolid 0.5-7 15-38 h hipnotic, anticonvulsivant
Nordazepam Madar. Stilny ? 50-120 hOxazepam Seresta, Serax. Serenid, Serepax, Sobrii,
Oxascand. Alopam, Oxabenz.
Oxapax
3-4 4-15 h
Phenazepam 1.5-4 60 h anxiolitic, anticonvulsivant
Pinazepam Domar ? 40-100 hPrazepam Lysanxia, Centrax 2-6 36-200 h
Premazepam 1 2-6 10-13 hQuazepam Doral 1-5 39-120 h
Temazepam Restoril, Normison, Euhypnos. Tenox 0.5-3 8-22 hTetrazepam Mylostan 1-3 3-26 h Relaxant musc.scheletica
Triazolam Halcion. Rilamir 0 5-2 2 h
Benzodiazepine (N05BA, N05CD)
1,4-Benzodiazepine:
Bromazepam • Camazepam • Carburazepam • Chlordiazepoxide •
Cinolazepam • Clonazepam • Clorazepate • Cyprazepam • Delorazepam •
Demoxepam • Diazepam • Doxefazepam • Elfazepam • Ethyl carfluzepate •
Ethyl dirazepate • Ethyl loflazepate • Fletazepam • Fludiazepam •
14
Flunitrazepam • Flurazepam • Flutemazepam • Flutoprazepam • Fosazepam •
Gidazepam • Halazepam • Iclazepam • Lopirazepam • Lorazepam •
Lormetazepam • Meclonazepam • Medazepam • Menitrazepam •
Metaclazepam • Motrazepam • Nimetazepam • Nitrazepam • Nitrazepate •
Nordazepam • Nortetrazepam • Oxazepam • Phenazepam • Pinazepam •
Pivoxazepam • Prazepam • Proflazepam • Quazepam • QH-II-66 •
Reclazepam • Sulazepam • Temazepam • Tetrazepam • Tolufazepam •
Tuclazepam • Uldazepam
1,5-Benzodiazepine: Arfendazam • Clobazam • Lofendazam • Triflubazam
2,3-Benzodiazepine: Girisopam • GYKI-52466 • GYKI-52895 • Nerisopam • Tofisopam
Triazolobenzodiazepine: Adinazolam • Alprazolam • Estazolam • Flubromazolam•Triazolam
Imidazobenzodiazepine: Bretazenil • Climazolam • Flumazenil • Imidazenil • L-655,708 •
Loprazolam • Midazolam • PWZ-029 • Ro15-4513 • Ro48-6791 • Ro48-8684 • Sarmazenil • SH-
053-R-CH3-2′F
Oxazolobenzodiazepine:Cloxazolam • Flutazolam • Haloxazolam • Mexazolam • Oxazolam
Thienodiazepine: Brotizolam • Ciclotizolam • Clotiazepam • Etizolam
Pyridodiazepine: Zapizolam • Lopirazepam
Pyrazolodiazepine: Ripazepam • Zolazepam • Zomebazam
Pyrrolodiazepine: Premazepam
Benzodiazepine Prodrugs: Avizafone • Rilmazafone
Altele: Bentazepam • Devazepide • Ketazolam • Razobazam • Tifluadom
15
Structura moleculara de bază a benzodiazepinelor(Radicalii liberi denotă locaţia comună a
lanţurilor laterale,ceea ce rezervă diferitelor benzodiazepine propritaţile unice)
16
Structura moleculara a clordiazepoxidului,prima
benzodiazepina descoperită de catre Hoffmann-La Roche in
1960 cu numele de brand “Librium”
17
Structura moleculară a Diazepamului(cea mai folosită
benzodiazepină atat la animale cat si la om)
18
Flumazenil este un antagonist al benzodiazepinelor care
poate inversa efectele acestora dar utilizarea sa este
controversată(poza stanga flacon Flumazenil;dreapta:structura
moleculara a Flumazenilului)
19
Bibliografie
1.http://en.wikipedia.org/wiki/Chlordiazepoxide
2.http://en.wikipedia.org/wiki/Benzodiazepines
3.http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_benzodiazepines
4.http://en.wikipedia.org/wiki/Diazepam
5.Merk Veterinary Manual,Ediţia 9,2005,pag.2023
6.http://www.merckvetmanual.com/mvm/index.jsp?cfile=htm/bc/214026.htm
20