3

Mitropolitul Bartolomeu Anania

Rug\ciunea,izvor de putereîn încerc\rile vie]ii

Tip\rit\ cu binecuvântarea~naltpreasfin]itului

TEOFANMitropolitul Moldovei [i Bucovinei

Editura DOXOLOGIAIa[i, 2013

2

Prezenta bro[ur\ reflect\ transcrierea(adaptat\ pentru tipar) conferin]ei sus-]inute `n anul 1996, de MitropolitulBartolomeu Anania, la invita]ia ASCORIa[i.

© DOXOLOGIA, 2013ISBN 978-606-666-065-5

5

Rug\ciunea este, prin excelen]\, vorbi-rea omului cu Dumnezeu. Despre fiecarepersoan\ se presupune c\ are o fa]\. Fa]aeste acea latur\ a persoanei prin care res-pectiva persoan\ se întoarce c\tre cevasau c\tre cineva. Din acest punct de ve-dere [i Dumnezeu are o fa]\ [i [timaceasta chiar de la psalmistul David:„Nu-]i întoarce fa]a ta de la mine”. A[aîncât, de câte ori omul î[i întoarce fa]ac\tre Dumnezeu, pentru a intra în co-muniune cu Dânsul, Dumnezeu î[i în-toarce [i El fa]a, în a[a fel încât, duhov-nice[te vorbind, cele dou\ entit\]i, celedou\ persoane - persoana lui Dumnezeu[i persoana omului - se întâlnesc fa]\c\tre fa]\. Este, deci, o convorbire direct\[i care, pân\ la urm\, duce la comuniune.Dac\ rug\ciunea nu are o finalitate [inu se tope[te în aceast\ comuniune, nueste o rug\ciune adev\rat\, ci e mai multo conven]ie.

Rug\ciunea face parte din via]a spi-ritual\ a omului, dar a[ vrea [i aici s\fac o oarecare delimitare, pentru ca s\elimin\m, pe cât este posibil, confuziile

6

terminologice. În mod obi[nuit se vor-be[te despre o via]\ material\ [i o via]\spiritual\ a omului. Aceast\ distinc]iese f\cea chiar [i-n vremea comunismu-lui ateu, dar prin via]a spiritual\ se în-]elegea, în special, cultura sau ceea cenu ]ine neap\rat de activitatea material\,ceea ce nu ]ine de plug sau de fabric\; ovia]\ raportat\ mai mult la intelect.

Distinc]ia trebuie f\cut\ mai întâiterminologic: „spiritual” vine de la „spi-ritus”, „vita spiritus”, care înseamn\via]\ spiritual\, sufleteasc\. Dar în limbaromân\ avem un alt cuvânt care defi-ne[te mai bine ceea ce vrem noi s\ în]e-legem prin via]\ spiritual\. Pentru c\aceasta este mai mult decât cultur\ [itrebuie s\ fie mai mult decât cultura.Într-o pagin\ frumoas\, pe care o ra-portez neap\rat la Noica, un ConstantinNoica care se ancorase [i se plafonasede cultur\, Andrei Ple[u, nemul]umitde aceast\ plafonare, a spus: „Vreau s\m\ ancorez în ceea ce este mai multdecât cultur\, pentru c\ un om de cul-tur\ nu este altceva decât o imens\ bi-bliografie. Eu vreau s\ fiu mai mult decâtbibliografie. {i, pentru a fi mai mult decât

7

aceasta, trebuie s\ m\ ancorez în via]aspiritual\”. Dar vine, la un moment dat,Alexandru Paleologu [i spune: „Mie mise pare foarte general [i foarte confuzacest termen: spiritual, spiritualitate. Ceeste aceea?” Mai târziu a revenit, pentruc\ a aprofundat aceast\ problem\ [i [i-adat seama c\ nu este o vorb\ goal\ saunu este o vorb\ conven]ional\ aceea dea avea o via]\ spiritual\ [i de a te ancoraîn spiritualitate. Oricum, este mai multdecât cultur\.

Avem un alt termen, care este înaparen]\ sinonimul lui „spirit”: „duhul”.Aceste dou\ cuvinte, unul fiind de sor-ginte latin\ [i unul de origine slavon\,par s\ fie sinonime prin derivatele lor,dar, de fapt, nu este deloc a[a. Pentruc\ spiritul d\ spiritualitate, iar duhuld\ duhovnicia. Duhovnicia este altcevasau mult mai mult decât spiritualitatea.Spiritul d\ spiritualul. Un om spiritualpoate s\ fie [i un om care face glume.De aceea via]a spiritual\ este mult maipu]in decât via]a duhovniceasc\, iar ru-g\ciunea face parte nu din via]a spiri-tual\, ci din via]a duhovniceasc\. Acestlucru este foarte important de re]inut!

8

Sfântul Apostol Pavel face o distinc]ienet\ între omul, spunem noi, firesc, darîntr-o traducere foarte original\ este omulpsihic – „psihicos”, „antropos psihicos”,[i omul duhovnicesc (ierta]i-m\ dac\uneori fac recursuri la filologie, dar a[vrea s\ fiu cât se poate de explicit, pentrua face distinc]ia corect\ între omul psihic[i omul duhovnicesc). În toat\ doctrinasa, Sfântul Apostol Pavel nu d\ foartemul]i bani pe omul psihic, pentru c\psihicul este partea labil\ a omului.Psihicul determin\ chiar [i pasiunile car-nale, care se infiltreaz\ în noi, [i avem,într-o rug\ciune l\sat\ de unul din Sfin]iiP\rin]i, un fragment în care ne rug\mlui Dumnezeu s\ ne îndep\rteze derelele care se lucreaz\ cu gândul înl\-untrul trupului nostru. Deci psihicul poates\ lucreze r\ul [i poate s\ activeze chiarasupra trupului, determinând pasiunicarnale [i vinovate. Psihicul, în genere,a[a cum am mai spus, este partea labil\,partea schimb\toare a omului [i fiecaredintre noi [tim c\ starea psihic\ se poateschimba de la or\ la or\, în func]ie [i devremea de afar\, [i de atmosfera dincas\, de somnul pe care l-ai f\cut sau nu

9

l-ai f\cut, de mâncarea care ]i-a pl\cutsau nu ]i-a pl\cut, de ambian]a imediat\sau mai îndep\rtat\.

Sfâtnul Pavel îl vede pe om ca pe unins cu foarte mult\ statornicie, iar sta-tornicia i-o d\ duhul [i prin aceasta eldevine om duhovnicesc. Duhul repre-zint\ permanen]a omului [i, mai ales,etajul superior, prin care el poate s\intre în comunicare [i în comuniune cuDumnezeu. De aceea, Sfântul ApostolPavel creeaz\ o ierarhie stratificat\ va-loric a p\r]ilor omului, a[ezând trupesculla nivelul de jos, psihicul deasupraacestuia, apoi duhovnicescul, iar dea-supra tuturor noeticul, de la termenulgrecesc „nous”, care este tradus prin„intelect”, „ra]iune”, „inteligen]\”. Estepartea cea mai fin\, cea mai rafinat\ asufletului, prin care omul duhovnicesc,în starea de extaz, intr\ în comuniunecu Dumnezeu. Dar, mai mult decât stareade extaz - pentru c\ extazul este rev\r-sarea insului în afara lui – se afl\ stareade entaz, care este înm\nuncherea insuluiîn interiorul s\u, a[a încât omul cu ade-v\rat duhovnicesc dep\[e[te [i etajulpsihicului [i pe cel al duhovnicescului,

10

intrând în acela al noeticului, adic\ deleg\tur\ imediat\ cu Dumnezeu.

La acest nivel chiar rug\ciunea devineinutil\, pentru c\ starea de rug\ciunenu mai este o convorbire cu Dumnezeu,ci participarea sfântului - c\ci despre eleste vorba - la Dumnezeu, îndumne-zeindu-se prin participare la harul luiDumnezeu. F\când aceste preciz\ri nuînseamn\ c\ rug\ciunea, parte din via]aduhovniceasc\ a omului, este o con-templa]ie, pentru c\ ea este altceva decâtcontempla]ia, care implic\ mai multintelectul. Rug\ciunea este activ\, lu-cr\toare, iar Evagrie Ponticul, unul dintrep\rin]ii cei mai importan]i ai cre[tinis-mului, spunea, la un moment dat, c\:„rug\ciunea este folosirea cea mai au-tentic\ [i mai bun\ a intelectului”. Ea nuse poate face f\r\ participarea intelec-tului, adic\ s\ în]elegi rug\ciunea, s\ ]i-oasumi prin în]elegere, pentru c\, altfel,ea devine mecanic\ [i nu mai este rug\-ciune, ci doar o simpl\ deprindere. Deaceea trebuie s\ evit\m prezum]ia c\rug\ciunea nu ar face parte din via]apractic\ a omului, ci numai dintr-o starea lui static\.