Director: Ioan Pr\ji[teanu * An X, APRILIE 2014, nr. 85 * Redactor - [ef: Petru Scutelnicu

CMYK

CMYK

...Era petrolului, care a făcutca populaţia să crească expo-nenţial, se va sfîrşi mai devremesau mai tîrziu, dar cu siguranţă seva sfîrşi, iar sfîrşitul ei va găsi olume lipsită de soluţii. Aceasta eşi sursa egoismului politic şi eco-nomic al unora dintre naţiunile cupretenţii hegemonice...

...Crescători de cai asemenimongolilor și tătarilor, au fostîmpinși către centrul Europei prinsecolul IX și s-au stabilit în CâmpiaPanonică în virtutea tradiției pas-torale. Cine s-ar infatua să per-petueze o asemenea tradițierevolută astăzi? Pur și simplu un-gurii sunt fasonați în creuzetul im-periului habsburgic și au deprinsmaniere europene în câteva secole...

...Servici contra servici. Patri-otismul expus la tarabă pe post demonedă de schimb, cu valoareabsolută. O modă resuscitată, dealtfel, preluată de la comunişti şiadusă la alte dimensiuni de profi-torii de astăzi. În privinţa asta, şinu există niciun fel de dubii,năravurile înoată în cam aceleaşiape: meritul/sacrificiul personal nueste gratuit...

...În ciuda restricţiilor denatură economică, spre meritulprincipalilor organizatori, LilianZamfiroiu, preşedinte I.CR. şiAlexandru Dobrescu, directorI.C.R. din Paris, pavilionulRomâniei mi-a făcut o impresieatrăgătoare, ospitalieră, ...

R\spunderea pentru opiniile exprimate revine `n exclusivitate autorilor

Revista PLUMB este editat\ dePrim\ria [i

Consiliul local ale Municipiului Bac\u

Predesinare și profeți... 6

Vae victis 8

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Partituri în falset 12

ISSN 1841-9437

Târg de carte la Paris 14

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

Pre]: 3 lei

În acest număr:

Am învăţatcă adevăratadisperare începedin momentul încare ştii. Știind,realizezi că eştinimic şi vrei sădevii un ex-plorator, un neo-fit, adept, acolit,

un agent al misterului. Ca orice artă,poezia este o abatere alarmantă de lasănătatea omului normal, iar poetul ecel care-şi asumă celesta anormali-tate, precum şi libertatea sa de cre-ator de anormalităţi subsumatezonei esteticului.

Vorbind de Poezie şi Libertate,ne-ar fi la îndemînă să începem cubinecunoscuta, de acum, afirmaţie alui Heidegger din excelentul studiuasupra poeziei lui Hölderlin, dupăcare poezia ar fi un „exerciţiu allibertății interioare”(1). Dar afirmaţia edestul de generală şi ar suporta multenuanţări pentru a fi operabilă.Considerăm că, în artă, libertatea eatît de intrinsecă şi de un tip atît despecial, încît trebuie abordată cumultă seriozitate şi nu ca acei respon-sabili politici care invocă de cel puţinzece ori pe zi cuvîntul libertate,fără a-i interesa esenţa lui.

Pentru atîţia oameni Poezia e unparadis al erorii, iar poetul un fel decomis-voiajor al deformării realului.Căutînd în poezie sufletul pierdut saupe cale să se piardă, poetul e un„producător de ideal”, cum spuneaBaudelaire, dar cît poate frumosulartistic să contribuie la idealul atît derîvnit de hommo aestheticus? Poateel să corecteze însăşi fatalitatealumii? Dezarmantă candoare! Ajunşiîn acest punct, să-l credem oare peHegel (cel din filosofia istoriei) carespunea că deosebirea dintre idealul şirealul lumilor este doar aparenţă? Că,practic, lumea materială există doarca aspect al spiritului, iar conştiinţaeste instanţa care reface lumeamaterială după propria imagine. ÎnGiambattista Vico întîlnim o definire apoeticului ca formă de cunoaştereautonomă. Pentru Vico, omul, înaintede a integra lumea în categorii intelec-tuale o integrează în categorii emotive(în Scienza nuova). Iar această liber-tate a emoţiei e infinită şi e genera-toare de poezie.

Ni-i dat să credem că măreţia po-etului se măsoară mai ales în felul încare îşi suportă singurătatea.Singurătatea care îi conferă un anu-mit tip de libertate. Şi nu greşeaBaudelaire cînd făcea distincţia clarăîntre libertatea omului ales, blestematşi libertatea foarte restrînsă apuşlamalelor (2). În cazul primeilibertăţi (singura care ne interesează)apare densitatea trăirii şi irepetabili-tatea ei. Depăşirea de sine. Realulideal. Pentru poet, călătoria din lumeade semne exterioare în lumeaprofundă cu semnele sale, în labirintulinterior, unde întîlnirea cu minotaurulse poate petrece în oricare clipă, e defiecare dată misterioasă şi iniţiatică.Dezechilibrele dispar şi ţi se conferăacea forţă de fondator de religii, deşaman al ideii şi expresiei. De cele

mai multe ori simţi că ţi se dictează(„Et verbum caro factum est” - Şi cu-vîntul s-a făcut trup, spune Ioan înEvanghelia sa). Că descoperi ce n-airîvnit, ce n-ai visat. Că o libertatedivină forţează limita. De aceea nugăsesc rea o vorbă a lui ThomasDempster care priveşte limita: „Nucerceta emoţiile interdicţiilor!” Şi dacăpoetul nu-şi cultivă libertatea harică şidacă prin această libertate nu seconsideră un centru al lumii,înseamnă că se află în eroare. Înacest sens, el e magician fără voie,uneori fără metodă. Pentru că e omagie să desfaci coaja lucrurilor şi elesă te lase să le pătrunzi înţelesul saumisterul.

Găsesc inutil şi şcolăresc să maireliefăm diferenţa între text liric şipoezie, pentru că, se ştie, poezia epulberea aceea fină care pluteştedeasupra textului, iar textul doar unvehicul (mai sărac sau mai fastuos)care ne duce spre starea de poezie.MAGIA nu trebuie să fie în poem doarecoul unui ecou, ea trebuie să-lcuprindă, să-i dea forţa şi misterul decare are nevoie.

Nu ne propunem să facem aici ofilozofie a poemului, dar trebuieamintit că textului poetic i se conferălibertate prin diversitatea de lectori şimodalităţi de lectură, el devenind ast-fel o „opera aperta”, după arhicunos-cutul concept al lui Umberto Eco. Darpoetul? Există o libertate cu adevăratideală a poetului, a celui care ar vreasă ia perla fără să ucidă scoica?Răspundem fără ezitare: NU! Cît deliber poate fi poetul, populat el însuşide marile simboluri ale lumii, cît deliber faţă de mituri şi motive strivitoarede libertate (un fel de idoli baconieni)?Cît de liber, cînd mai există frica,spaima de neant, inconfortul venit dinlimitele cognoscibilului, a limitei ele-mentelor textuale combinatorii, a in-

exprimabilului, cînd mai existălabirinturi nedescifrate, angoasacotidiană, mizerabilul splin, toatăaceastă zgură existenţială?!

Întîlnim în cazul creatorului ceeace aş numi libertatea canonică,formată dintr-o sumă de libertăţi frag-mentare, dătătoare de adevăr liric,adică de irealitate conţinută în text,adică de religie salvatoare. Pentru căce altceva sînt religiile lumii, dacă nuo poetică a spiritului aspirînd la puri-tatea sacrală? A se observa că, întoate culturile, invocaţiile divinităţii sîntdoldora de poezie şi cred că aveadreptate Saint-John Perse atunci cîndspunea: „Cînd mitologiile se

scufundă, în poezie îşi află refugiu di-vinul”. A se observa că toţi profeţiilumii au fost poeţi.

Cînd crezi că eşti liber cuadevărat, înseamnă că nu mai existănici o scăpare. Fără să-şi fi luatlibertăţile lor particulare, ereziarhiiEvului Mediu n-ar fi existat, n-ar fiexistat nici libertatea canonică pecare o descifrăm astăzi în textele gîn-ditorilor gnostici şi ezoterici.Intenţionam cîndva să scriu un studiudespre influenţa lui Cervantes, Bec-kett şi Kafka asupra operei lui Shake-speare, convins fiind de teoriafuziunilor circulare. Îmi veneau în aju-tor cîţiva susţinători ai ideii de circu-laritate a timpului: Platon (din MareleAn), Nietzsche (L'Eternel Retour), peurmă ciclurile nonidentice ale luiHesiod, Heraclit, Virgiliu, Bacon,Spengler şi Emerson. Acum mă voirezuma doar la un citat din Marc Au-reliu: „Cine a văzut prezentul, a văzuttoate lucrurile: cele care s-au întîm-plat în trecutul insondabil, cele carevor apărea în viitor”. Privighetoarea luiKits a fost ascultată, prin urmare, şide Virgiliu, şi de Rilke, o ascult şi euşi o va asculta poate şi poetul din anul2660. Înseamnă asta că istoriauniversală este istoria unui singurom?

A fi al timpului tău, a reuşi să fii altuturor timpurilor, iată o libertate decare nu mai eşti răspunzător! Ne con-stituim ca un vis într-un alt vis, saucum spunea Poe „un vis într-un alt vismai mare”.

O altă idee, expresie a uneilibertăţi ideale, dătătoare de frisoanemultor orgolioşi creatori, este ideeapoemului universal, nelegat de vreunnume (toate poeziile lumii sînt doarfragmente din el), idee care a fost ob-sesia lui Scheley, preluată apoi deEmerson, Valéry şi Borges.

Dar să ne întoarcem la libertateaoperei ca lucrare a spiritului şi ca re-flectare. După plăsmuire, opera deartă trăieşte o libertate de tip special.Aş numi-o chiar perioada de fericire aoperei, ştiută în toate articulaţiile doarde creatorul ei. Asta pînă la punereaei în circuit, pînă la intrarea în legilerealului, recte ale fatalismului lumii.De aceea, daţi-mi voie să-mi ima-ginez trei tipuri de libertate a textului:

1. libertatea germinală;2. libertatea ideală (cînd opera e

o entitate nearuncată între legilelumii);

3. libertatea fragmentară (liber-tate pe care şi-o ia în relaţia cu fiecarecititor).

În altă ordine de idei, însuşi faptulestetic revelatoriu, nu este libertateparticulară, componentă a libertăţiicanonice? Căutarea continuă a uneialte sintaxe care să particularizezetextul, nu e o altă libertate a poetului?!Şi de ce n-am considera „noul uma-nism” impus de postmodernişti prinsublimarea realului şi a întregii culturidrept o libertate demnă de luat îndiscuţie? Mai ales că sînt pestetreizeci de ani de cînd postmo-dernismul a devenit peste tot o ob-sesie culturală, fiind considerat ultimamare ispravă a lumii noastre. În ce măpriveşte, consider postmodernismul oreacţie nu numai împotriva mo-dernismului, ci împotriva întregiigîndiri culturale a omenirii.

(Continuare în pag. 2)

POEZIE ŞI LIBERTATE

Dan

iel C

OR

BU

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB-85

S-a încetăţenit, de-o vremeconvingerea că un comentator literarnu poate face critica criticii daca nuse exprimă abstras, agresiv, rigid şiacru. Cum s-ar putea evita aceasta?Am ales cărţile unor critici docţi,talentaţi şi cu notorietate, pentru aîncerca să percepm ceva dinplăcerile actului critic. Nici vorbă căIonel Necula, regretatul MirceaDinutz, ori Florentin Popescu săpoată fi acuzaţi de superficialitate, in-adecvare, ori marginalitate. IonelNecula a semnat vreo cincisprezececărţi în care se pot usor observaapertenţa pentru filosofie şiinformaţia culturală largă; regretatulMircea Dinutz, întemeitorul revistei„Pro Saeculum”, şi-a pus în pagini vi-brante iubirea pentru valorile literare;Florentin Popescu este, de la în-ceputul fiinţării revistei „Bucureştiulliterar şi artistic” (fondată la 1 oc-tombrie 2011) principala voce criticăa unei publicaţii de prestigiu. Ne-ampropus, de aceea, sa detectăm, latecuceanul Ionel Necula, voluptatealecturii critice; sa evaluăm expansi-unea criticii ca normă a recreaţiei lafocşăneanul Mircea Dinutz; însfârşit ni s-a părut relevant săobservăm stilistica dialogului subtex-tual cu cititorii şi autorii lui FlorentinPopescu în cartea sa incitantă „Euv-am citit pe toţi!”. A picat bine, căcitocmai ne întrebam cine mai citeştecritică în vremea noastră.

* * *Într-o carte, apărută în 2007 la

Craiova, eruditul teoretician literarAdrian Marino enumera direct şi ex-plica simplu că formele sensibilităţiiestetice sunt plăcerea, simpatia, gus-tul şi intuiţia. E sigur că acestea nuau aceeaşi pondere în toate formelede critică (arhetipală, de identitate,

etică, tematică, de relaţie etc.). Înfiecare dintre acestea, raportul dintreimagine, concept, idee şi vibraţiediferă, căci altfel ar fi toate la fel. Lanoi, G. Călinescu, ŞerbanCioculescu, Vl. Streinu, Perpessiciusşi ceilalţi tocmai din aceste motive aucreat albii distincte şi largi în lite-ratura modernă. Noi, pe cât putem,învăţăm de la ei. Din motive pe carele vom dezvălui imediat, ne-a atrasatenţia cartea lui Ionel Necula de-spre Natalia Negru, mai ales că, înstudenţia ieşeană, distinsul nostruprofesor Const. Ciopraga n-a ignoratde tot pe poeta din Buciumeni -Tecuci, talentată şi cu şcoală bună înepocă, măritată de trei ori, dar

nefericită; ba, se pare, chiarînsemnată de soarta tragicăîmpărtăşită cu poeţii St. O. Iosif,Dimitrie Anghel şi profesorul – teologI. Gh. Savin, subsecretar de stat înguvernul Goga – Cuza. Monografiaalcătuită cu eforturi de cătregălăţeanul Nicolaie I. Stanciu evocăo figură literară energică şi adesea înprim-planul vieţii publice, aflăm de laI. N. Puţină lume mai ştie momenteletumultuase de vârf ale acestei scri-itoare, iar I. N. e mobilizat şi de mân-dria comunităţii din Tecuci. În ce nepriveşte, am regretat că n-a rezervatdouă pagini pentru cititorii care nuştiu nimic din biografia NatalieiNegru: fiică de institutor din Tecucel,a urmat Scoala Centrală dinBucureşti, apoi Facultatea de Litereşi Filozofie, fiind studenta lui MihailDragomirescu; la 2 sept. 1909 a par-ticipat la întemeierea Societăţii Scri-itorilor Români; când Dimitrie Anghel,prietenul lui Şt. O. Iosif, s-a sinucis încasa de la Tecucelu, împuşcându-seîn piept, Natalia a fost şi ea rănită.„Poetul florilor” a fost transportat laspitalul din Iaşi, unde a fost îngrijit defratele său, de Paul Anghel, dar amurit de septicemie. Căsătoria cu Şt.O. Iosif a avut loc în 1904, iar rupturadintre Iosif şi Anghel a avut loc în1910.

Se pare că, pentru tensiunileapărute între cei doi prieteni, nu afost vinovată doar Natalia Negru. G.Călinescu vede în D. Anghel o„gelozie oarbă”, fiind „agresiv şi de-monic”, cu temperament pătimaş.Calificată de unii contemporani „fe-meie fatală”, în momentele-i fericite,poeta din Tecuci s-a mişcat înpeisajul literar-culturală al epocii. Mi-hail Sadoveanu, N. Iorga, Ilie Gorun,Maria Cunţan, Ilarie Chendi şi alţii aufost la cununie, au frecventat „casadin vie”. „Revista Scriitoarei”, organulde presă al Societăţii ScriitoarelorRomâne” invoca pe George Sand şiD-na de Staël, iar Natalia Negruavea notorietate alături de AdelaXenopol în afirmarea spiritului femi-nist în literatură; ca şi Matilda CuglerPoni. Cu fragmente epistolare, sec-venţe evocative şi opinii ale unorcontemporani, dar şi cu simpatie, lim-baj nuanţat şi echilibru, I. N. aproapereuşeşte să contureze prin N.N. unseducător personaj şi să captezeceva din parfumul epocii de la 1900dim lumea Tecucilor. În casa din vie(iată un titlu de bun roman) se vor fiivit multe secvenţe şi tablouri dinimaginarul unui volum de poezii din1909, din poemul dramatic Legenda,sau din manuscrisul romanuluiLunca Mândruşcăi. Mărturisirile şitraducerile din Andersen, pluscorespondenţa ar întregi o figurăliterară enigmatică şi interesantă, darşi o epocă ce a interferat cu deceniileproletcultiste, când Doamna, cestătuse de vorbă cu regina CarmenSilva, îl ruga pe preşedintele consili-ului popular din Tecuci în 1956 s-oscoată de pe lista chiaburilor.„Boieroaica retrogradă” s-a stins, însingurătate şi sărăcie, la 2 sept.1962, în casa ei de pe str. G:Coşbuc. Straşnic roman ar ieşi, maifrumos decât cele invadate deacuplări şi organe genitale care auaglomerat piaţa literară actuală.

* * *Marea iubire pe care o avea

pentru valorile literare, MirceaDinutz a proiectat-o într-o critică cea părut mereu că este pornită intensspre reconfigurarea universuluioperei şi refacerea imaginară aacesteia, încat să fie satisfăcutăfuncţia creativă a criticii literare, de-sigur, prin limbajul specific acesteia:

metafora critică, lexic, sintaxaideaţiei etc. Colegii de la Pro Saecu-lum l-au preţuit totdeauna pe M. D.,iar dintre aceştia, Rodica Lăzărescuîn mod deosebit, ea preluândrăspunderile pentru redactarea revis-tei focşănene ca şi a culegerii Ar-cade critice (Pallas Atena, 2014).Aceasta era a treia carte de critică,de la care autorul se aştepta să-lreprezinte cu demnitate; pariul a fostcâştigat. Cele două capitole – Întreconfensiune si provocare. Poeţii şiFeţele realului, prozatorii însu-mează fiecare, opt şi, respectiv, zeceeseuri dense şi expresive desprecreaţiile lui Liviu Ioan Stoiciu, NicolaePanaite, Marcel Mureseanu, IonTudor Iovian, Dan Petruşcă, ŞerbanCodrin, Ovidiu Genaru, PaulSpirescu – poeţii; Nicolae Gheran,Constantin Trandafir, Petru Cim-poeşu, Constantin Stan, ViorelSavin, Victor Mitocaru, Petre Isachi,Ioan Neşu – prozatorii. Redactate cuaplicaţie, ceremonios şi în tonulcelorlalte cărţi ale lui M. D., eseurileurmăresc cărţile de poezie dinperspectivă semiotică şi stilistică,evitând tulburarea de ierarhii şievaluările incomode. Totdeauna stilul

critic al lui M. D. a fost festiv, rareoricu rezerve tematice, dar convins căun comentator critic va avea mereude citit cărţi bune, scrise deprofesionişti iubitori de literatură.Odată opinia critică formată, criticulmerge pe ea şi, la urmatoarele cărţi,văzându-l pe scriitor mereu egal cusine. De dincolo de scriituraanalizată, criticul pare că e contem-plat de poet sau prozator. Având,cum am scris mai sus, pasiuneareconfigurării universului operei, M.D. şi-a conturat un algoritm critic cenu dă greş. Ceremonios şi sobru,oficiază exerciţiul critic intrând bruscîn imaginarul poetic (precum la DanPetruşcă), ori fixează tematico-etic ocreaţie epică (ex. Impostorul deViorel Savin, deşirând mersul nara-tologic al compoziţiei cu o detaşarece rare ori îşi trădează calificativeleestetice: ironic – sarcastic; dramatic– comprehensiv; delicat – confesiv;ludic; dilematic etc). Criticapoeziei se spirjină, mai totdeauna, pepatru modalităţi stilistice, verificate detimp: animarea obiectelor (la LiviuIoan Stoiciu); interferenţa reg-nurilor (Ion Tudor Iovian); di-namizarea imaginarului prinoximoron, intervertirea registrelorstilistice şi metafora critică insolită(Dan Petruşcă); vitalizarea neologis-mului prin context (Şerban Codrin).Critic sobru şi echilibrat, M. D. şi-amarcat vizibil un teritoriu al său, pop-ulat de poeţi şi prozatori care nu maipot contraria, cota lor rămânând laînălţimea la care au putut ajungedupă decenii: L. I. S. „doreşte… sal-varea lumii prin poezie”;

(Continuare în pag. 3)

despre cărți...

Îmi bazez această afirmaţie pe oidee a lui Heidegger(3), după carefiecare om are tendinţa anulării ontolo-giei, peste care fiinţa nouă este o fragilăsupunere. Acum, la „sfîrşitul istoriei”, însensul dat de Fukuyama în 1991 şi nurăstălmăcit de unii şi alţii, postmod-ernismul oferă istoria sublimată a cul-turii, un compendiu la care se adaugăcontribuţii personale. E oarecum şi sen-sul pe care-l dă profesorul parizianFrançois Lyotard (4), însă eu cred cutoată tăria că ideea post-modernismuluirecuperatoriu vine din livrescul tom Bou-vard et Pecuchet, unde Flauberturmăreşte o desfiinţare a literaturii lumiiprin concentrare într-o Carte-sinteză.

Întrebarea pe care ne-o punem lasfîrşitul acestor consideraţii: va fi Poeziao religie a mileniului III? Cum spuneam,a sosit vremea sublimărilor, a compendi-ilor. Încă două generaţii vor interpretamarile mituri, simboluri, parabole,oferind compendii originale. Poate că nusînt deţinătorul unei viziuni absolute,dar, dacă intuiţia nu mă înşeală, dupăvreo două-trei generaţii experimentalepoezia se va întoarce la simplitateasocratică, adică la naturalețea și simpli-tatea expresiei lirice, fără a neglija di-mensiunea simbolică şi fără aescamonta misterul şi efectul magic. Vafi o revenire la forţa şamanică a cuvîntu-lui şi la un ezoterism care întotdeauna afăcut bine poeziei. Cît despre poet,lucrătorul cu inefabilul, va rămîneacelaşi serafic salahor al sintaxei şiacelaşi fericit al fulgerărilor metaforice.

Note

1. Martin HEIDEGGER, Origineaoperei de artă, Ed. Univers, Bucureşti,1982 (traducere de Thmomas Kleiningerşi Gabriel Liiceanu). În acest excelentstudiu despre locuirea omului în lume şidespre înţelesurile artei, Heideggerabordează libertatea ca element primor-dial, care stă la baza operei de artă.Spune filozoful, la pagina 31: „Problemaoriginii operei de artă este problemaprivitoare la provenienţa esenţei sale.Potrivit reprezentării obişnuite, opera ianaştere din şi prin activitatea artistului.Însă prin ce anume, şi de la ce anumepornind, este artistul ceea ce este? Prinoperă; căci faptul că o operă este sprelauda făuritorului ei înseamnă: abiaopera îl face pe artist să apară dreptmeşter într-ale artei. Artistul este ori-ginea operei. Opera este originea artis-tului. Nici unul din aceşti termeni nuexistă fără celălalt. Cu toate acestea, nueste mai puţin adevărat că nici unul din-tre cei doi nu îl poartă cu sine pe celălalt.Artistul şi opera sînt, fiecare în sine şi încorelaţia lor, printr-un al treilea termen,care, de bună seamă este şi primul,anume prin acel ceva de la care artistulşi opera de artă îşi capătă de altfel nu-mele: prin artă”.

2. BAUDELAIRE, Charles - Criticaliterară şi muzicală. Jurnale intime,E.P.L.U., Bucureşti, 1968. Citatul exacteste: „Sînt mai multe feluri de Libertate.E libertatea Geniului şi e libertatea foarterestrînsă a puşlamalelor”.

3. A se vedea Martin HEIDEGGER,Zur Seinfrage (Cu privire la problemafiinţei), Klosterman Verlag, Frankfurt/Main, 1995.

4. În „L'Inhumain: causerie sur letemps”, Editions Galilée, Paris, 1988,Francois Lyotard consideră postmoder-nitatea nu ca depăşire a modernităţii, nuca sfîrşit ori regenerare a ei, ci „caperborare a acesteia, adică travaliu an-gajat să gîndească ceea ce, din eveni-ment sau din sensul evenimentului, nerămîne în mod constitutiv ascuns, nunumai prin prejudecata trecută, ci şi prinaceste dimensiuni ale viitorului care sîntpro-iectul, pro-gramul, pro-spectiva...”

POEZIEŞI

LIBERTATE(Co

nti

nu

are

din

pag

. 1)Ipostaze cordiale de critică a criticii

IONEL NECULA; MIRCEA DINUTZ; FLORENTIN POPESCU

Gri

go

re C

OD

RE

SC

U

PLUMB-85

pagina 3revist\ de atitudine

despre cărți

Ion Tudor Iovian este „învingătorul pecare îl aşteptam”; pentru DanPetruşcă „poezia este… frumuseţescăldată în apele oglinzii; „OvidiuGenaru rămâne bacovian în măsuraîn care e şi cehovian, preoptzecistsau, pur şi simplu, el însuşi”; PetruCimpoeşu „foloseşte procedee textu-aliste, strategii narative postmoderne,pe care le mânuieşte magistral”; Vic-tor Mitocaru este „într-o aprigă şiefervescenţă dezbatere cu prietenuldin oglindă”; Petre Isachi e convins că„triumful omului gregar e vremelnic şică omul religios va reveni în prim-planul vieţii sociale”.

Dincolo de acestea, dupădispariţia lui Mircea Dinutz, unelepagini sună testamentar.

* * *Florentin Popescu pare a fi unul

dintre criticii care îi are în vedere atâtpe autori, cât şi pe cititori; încercăm

să vedem cum, urmărind stilistica di-alogului său cu ambele categorii deiubitori ai literaturii. Adevărul este căîn triada critic-autor-cititor, atentul co-mentator de la tânăra şi penetrantarevistă „Bucureştiul literar şi artistic”se mişcă imprevizibil şi inspirat, cândpe poziţia cititorului (vezi nerăbdareacu care începe lectura la „Tema pen-tru acasă” - romanul basarabeanuluiNicolar Dabija”), când în fotoliul ex-egetului critic (la evaluarea „Dicţi-onarului personajelor lui MarinPreda”), ori Îmbrăcând uimirea cândpătrunde în universul creaţiei poetuluiIon Gheorghe – buzoianul său - caree mândru că l-a determinat peCeauşescu să-i asfalteze o bucată dedrum pentru ţăranii lui, îi arată cumândrie sutele de „statuete megali-tice”, declarându-i neted: „sunt unnaţionalist comunist, am crezut şicred în naţionalismul comunist”; în2010 la sărbătorirea vârstei de 75 deani, F. P. era în rotonda Bibliotecii dinBuzău pentru lansarea cărţilor lui IonGheorghe, care s-a declarat „poetdacic, religios şi cultural”.

Inepuizabi l pr in energ iacuprinderii spaţiului cultural-literar,

atent în evaluarea iniţiativelor dinlumea editorial-creatoare şi inspirat înaşezarea unei cărţi, ori a unui scriitorîn contextul adecvat, F. P. ne aparemereu în expansiune. În acest al pa-

trulea volum intitulat sfidător „Euv-am citit pe toţi!” şi deschis de ocopertă voioasă şi florală, el nepriveşte optimist şi relaxat, căci „pa-timile sale de editor”, înzestrarea de

publicist şi reflecţiile de critic încă îşigăsesc împlinirea: el detecteazăvoluptatea discursului liric la CalistratCostin; se încântă de reeditarea „Dis-cursurilor parlamentare” ale lui Nico-lae Iorga la Chișinău; îl felicită peclujeanul Aurel Sasu pentru douăcărţi excepţionale – „Romanul româ-nesc în interviuri” şi „Dicţionar al scri-itorilor români din Statele Unite şiCanada”-; îl elogiază expresiv pe ta-lentatul său coleg – poetul ComanŞova; e deschis şi foarte atent laautorii ce apar în prezent cu cărţisubstanţiale; nu-şi ascunde emoţia lareceptarea unor fenomene literareinedite şi de anvergură ca „ poezia dinînchisori”, sau creatorii nedreptăţiţi deistorie – Ion Fântânaru, Andrei Ciu-runga ş.a.m.d.

Florentin Popescu are toatecalităţile unui critic profesionist, lacare se adaugă „ştiinţa cărţii”, plusînzestrarea de a-şi schimba, pe neob-servate, veştmintele de critic, autor şicititor.

Nu ignorăm faptul că, spre de-osebire de alți comentatori, scriedespre cărţi din toată ţara.

(Continuare din pag. 2)

Ipostaze cordiale de critică a criticii

Deşi numele său nu mi-a foststrăin niciodată, informaţiile mele de-spre scriitorul Ion Machidon sunt, înmare parte, lacunare, eliptice, cumulte găuri de şvaiţer în conturareaefigiei sale scriitoriceşti. Aflu abiaacum, la lectura masivului său volumde Lecturi retrăite (Editura Amurgsentimental, Bucureşti, 2013), căhărnicia şi prolificitatea scriitorului nui-au lipsit niciodată; c-a publicat, în in-tervalul a două decenii, 1992-2013,nu mai puţin de 24 de volume – celemai multe de versuri, dar are în pal-mares şi două romane, ceea ceînseamnă c-a trecut prin mai multeregistre de creaţie şi că s-a făcut de

un tratament exegetic mai apretat,mai decomplexat şi mai bine împrej-muit epistemic.

Nu este în intenţia mea aceastăispravă critică, dar volumul mai susmenţionat - care conţine peste 60 decronici la tot atâtea cărţi de poezie, deproză sau eseistică – m-a convins căautorul chiar este un cititor neobosit şică ştie să dea seama de cele citite.Ştie drumul care duce la esenţa lucru-lui, ştie să-şi facă demersulconvingător şi nu-şi reprimă tentaţiade a cita copios din textura cărţilorlecturate. Iar dacă scopul nemărturisital unei cronici literare este sătrezească interesul cititorilor, să încu-rajeze apetenţa lor pentru lectură şisă le deschidă sufletul spre frumos,atunci actul critic activat de IonMachidon este din capul locului salu-tar şi demn de toată gratitudineanoastră.

Câteva din cronicile autorului se

referă la lucrările unor autori pe careşi noi i-am avut în atenţie şi-n lecturăcurentă, iar concluziile sale nu suntprea diferite de depoziţiile noastre.Mă refer la comentariul cărţii lui Ste-rian Vicol, Memoriile lui Femios, laversurile poeţilor Ioanid Romanescuşi Corneliu Vadim Tudor – apreciaţi şiurmăriţi cu insistenţă nefracturată de-a lungul anilor. Concluziile sale îllegitimează deja ca pe un critic careştie drumul care duce la esenţă şi ştiesă discearnă diamantul de metalul or-dinar.

Multe cronici au în obiectivcărţile confraţilor săi care frec-ventează cenaclul Amurg sentimen-tal, patronat de autor şi n-aş vrea sămă hazardez în consideraţii de va-loare asupra unor scriitorinecunoscuţi nouă. Subliniez doarîncă odată maniera criticului de a-şimatlasa cronicile cu citate generoaseşi bine alese, ceea ce le face maiconvingătoare, le conferă un plus deconsistenţă, şi de pertinenţă.

Și mai subliniez, tot aşa frugal şiîn mare viteză că autorul a ctitorit un

Festival de poezie purtând numelemagului de la Ipoteşti şi că a iniţiat unconcurs de creaţie literară Vara vi-surilor mele pentru încurajarea tine-rilor începători.

Este, pot spune, o prezenţădestul de activă în viaţa spirituală aBucureştilor iar cuvântul săucontează în cadrul dezbaterilor deidei.

Îi mulţumesc autorului pentrucarte, îi mulţumesc pentru încredereace mi-a arătat-o şi-i promit că voi stacu ochii pe el şi mă voi bucura defiecare dată când îi voi vedea numeleîn vitrina cu noutăţi literare.

La hărnicia cu care ne-a obişnuit,cred că are încă multe surprize deoferit. Şi mai sper ca anul acesta,când se comemorează 155 de ani dela trecerea într-o altă lume a poetuluide la Ipoteşti îşi va prefaţa concursulde creaţie literară cu un simpozionmai desfăşurat, cum şi merită acestgeniu al poeziei româneşti.

Căci deşi despre Eminescuvorbeşte toată lumea, el continuă sărămână un mare necunoscut.

Ion Machidon

Ion

el N

EC

UL

A

Cristina Emanuela Dascălu, scri-itoare ce a obţinut un doctorat înStatele Unite ale Americii, dar şi alteasemenea titluri universitare / aca-demice, incluzând Masterate şi titluride studii aprofundate în România şiîn străinătate, este conferenţiar uni-versitar doctor şi vice-rector în cadrulApollonia University, din Iaşi.

Cartea de poeme Echinox sausolstiţiu ( Ed. Timpul, Iaşi, 2009) îşiaxează, cu mare rafinament artistic,conţinutul pe poezia de dragoste.Atât poemele scrise în vers alb, cât şicele în metru clasic, anunţă o poetămatură, cu un discurs liric cuceritor,fără excese ornamentale, definind ofire sensibilă, dar bogată în emoţii es-tetice. Intensitatea maximă a senti-mentelor predispune la meditaţie:„Lasă-mă să înfloresc lângă

umărul tăuSă te cuprind cu palmele pline

de rouăLasă-mă să înfloresc în inima taMăcar timp de un vis”.

(Timp de un vis)

Ideea poetică devine, pe alocuri,rezultatul unor elevate reflecţiipurtând cititorul spre starea de graţie,

spontană şi euforică. Plonjările însubcoştient, impactul tot mai evidentasupra spaţiilor arhitecturale aleumanului, conduc la ideea că neaflăm în faţa unui poet aflat înpermanentă căutare de sine ce-şicroieşte o altă lume, de ordin interior,departe de rigorile imensului fluxexistenţial. Preocuparea poetei nueste aceea de a construi marimetafore revelatorii, aşa cum întâl-nim la mulţi dintre colegii degeneraţie, ci o interesează, mai mult,actul de descriere a poemului: „iubirea se iveşte tăcând,

fără zgomoteurcă în noi sfâşiindu-ne ne renaşte; neputincioşi uităm cuvinte aţipite ...te voi tăcea cu cel mai tandru dintre necuvinte.”

(Iubirea se iveşte tăcând)

Evadările din concret însoţesc citi-torul către clipele cenzurate, cândzăpada „cade peste noi cu tulbureuitare, ca vinul de pe masă”, iar „lupi-lor din tindă să le oferim culcuş şidragoste flămândă într-un ungher decasă”. Mărturisirile sale lirice, axatepe simboluri şi notaţii, nu prea de-parte de tendinţile contemporanepostmoderniste, îndeamnă sprecunoaşterea şi înţelegerea lumii dinjur. Dacă poezia textualistă are re-gulile şi rigoriile ei implicite, poemeledin acest volum sunt scrise pe maimulte registre stilistice şi tot atâteatonalităţi afective, fără a minimaliza

actul poetic în sine. Motivul treceriitimpului (după azi urmează iarăşimâine şi viaţa-i un bazar sentimen-tal), detalii privind unele stări depre-sive ori elegiace (îmbrăcată în negruştiu doar că uneori se poate murichiar dacă rămâi viu...), referiri di-recte la biografia eului existenţial (Eu,pronume personal, Tu, pronume per-sonal, în catalogul toamnei m-am în-scris cu o corigenţă pe propriul meurisc) şi simbolurile de mare comple-xitate pe care le putem afla în univer-sul liric al scriitoarei CristinaEmanuela Dascălu.

Prolifică în multe direcţii literare,Cristina Emanuela Dascălu, cunos-cută şi ca traducătoare din opera luiChristian Tămaş, Liniştea albă / Thewhite Silence, editează în anul 2009volumul de poezie Adorabila Fiară(Ed. Crigarux), iar în anul 2011, înlimba engleză, volumul de poemeTravel Series (Ed. Ars Longa), pre-cum şi trei cărţi de specialitate îndomeniul comunicării.

Numele autoarei îl putem găsi înpublicaţii literare diverse, din ţară şidin străinătate, încă din 1980 pre-cum Antologia americană de verscontemporan În afara liniilor, Stylus,Nimrod, Tulsa World, Cronica,Ateneu, Dialog studenţesc, Am-fiteatru, Orizont etc.

Volumul de poezie Echinox sauSolstiţiu impresionează prin since-ritatea şi autenticitatea sentimentelor,oferind un model de probitate lirică,iar Cristina Emanuela Dascălu este oscriitoare cu un potenţial liric inepui-zabil şi virtuţi artistice deosebite.

Nic

ola

e M

IHA

I Anatomia iubirii

M. Eminescu vs. A.Toma

În epoca prolet-cultistă a fost o maredispută privind ier-arhia poeţilor români.Marii poeţi au fosttrecuţi la index. Eraconsiderat un mare

poet A.Toma. Se spune că într-o zi şoferullui A. Toma l-a întrebat direct: „Spuneţi-mi, tovarăşe director, unii zic că Dvs.sunteţi mai mare, sau tot aşa de mare caEminescu, iar eu sunt om prost, fărăcarte, nu ştiu ce să cred, cine e mai marede fapt: Dvs. sau Eminescu? A. Toma adat acest răspuns memorabil: „Fiecare înfelul său, băiete !”

Posturile sub comunişti

Se spune că Ceauşescu a primit ceamai înaltă decoraţie papală pentru modulcum a organizat la noi postul Crăciunului.

Mulţumind, Ceauşescu a dat asigurăriPapei că postul Paştelui o să fie şi maibine organizat. Fireşte că s-a ţinut de cuvânt.

Răspuns la dorinţa de a fi publicat

Despre un mare scriitor se povesteştecă în ziua când un tânăr poet venise să ise plângă că nu e publicat, a început săstrige la acesta:

-Şi ce-i cu asta? Pe Isus l-au publicat?Pe Buddha, l-au publicat? Pe Socrate,l-au publicat?

TRECUTUL PRIN ANECDOTE (30)

Ioan

MIT

RE

A

revist\ de cultur\pagina 4

PLUMB-85 aprilie

A venitPrimăvara! Şi...ca un nedibacicăutător de cu-vinte mă azvârl înproiecte labirinin-tice, dornic deînjurături şi con-troverse. Nu ştiu

să mă orientez, vorba unui înţeleptcontemporan.

Şi totuşi o să-mi deşir ideea pânăla capăt.

În luna aceasta primenitoare s-aurostogolit în viaţă, în diferite timpuri,iubitori de condei care au dat glasgândurilor, modelând din litere lumi.

Şi...multe ar fi de zis.Păi, să purcedem la povestit.Şi dacă voi mai greşi, să daţi

dovadă de îngăduinţă, că mai ammulte de învăţat şi am mai fost şi bol-nav când eram mic, şi nu se ştie con-cret dacă m-am lepădat de toate cele

boli, iar peste toatemă mai numesc şi„bostan”.

În prima zi de

aprilie a anului degraţie 1881, an încare România de-venea Regat, laRăşinari se năştea Octavian Goga,cel despre care Iosif Vulcan spuneacă este: „un talent originial inspiratnumai de sufletul poporului”. Consi-derat la un moment dat „genial”, Gogavisa un statut măreţ acestui neam.

Ca poet a ars plenar ca să spunăpoveştile din ţara „inexistentă”:

„Eu sunt un om fără de ţară,Un strop de foc purtat de vânt,Un rob răzleţ scăpat din fiară,Cel mai sărac de pe pământ.Eu sunt un mag de legea nouă,Un biet nebun, orbit de-o stea,Ce-am rătăcit să v-aduc vouăPoveştile din ţara mea”.Când vine vorba de „omul

bălţilor”, Fănuş Neagu, putem spune

liniştiţi că „a vorbit cu oamenii şi s-atutuit cu sfinţii”.

Într-o „dimineaţă pierdută” a lite-raturii contemporane, GabrielaAdameşteanu ne precizează că: „Li-teratura nu este o cantină egalitară”.

Alexandru A. Philippide „mono-logând în Babilon” vede „aur sterp”printre „stânci fulgerate”.

De undeva, de la „Prazniculpuşlamalelor”, specialistul în ,,poetulvagabond”, Romulus Vulpescu neşopteşte:,,Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,/Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:/Prea sceptici şi prea singuri, prea-npustiu, / Ca să mai ştim că dragosteaexistă”.

Eugen Jebeleanu, cel care ,,aînvăţat de viaţă să dispară”,reconfigurează acum „surâsul Hi-roshimei” din zborul fluturilornecenuşii.

George Arion „detectiv fără voie”,caută nestingherit în biografiile scriito-rilor.

Din capitala Moldovei, Liviu An-tonesei declară nedumerit:

„Toata viaţa am jucat la ruletaruseasca -şi niciodată nu s-a întâm-plat nimic”.

„Dostoievskianismul” lui Gib I.Mihăiescu ne survolează de fiecaredată când recitim ori citim „DonnaAlba”.

În veşnică căutare a jumătăţiisale întreguitoare, Nichita Danilovexistă, respiră liric şi se cotrobăieşteprin alt secol.

Octavian So-viagny se „plimbăprintre scaune şispune lucruri in-diferente”, iar dupălungi frământăriajunge la con-cluzia că „fic-ţiunea e singurarealitate”.

De la Vână-tori-Neamţ, celcare „a ajuns săprivească lumea prin mai multe rănideodată”, Daniel Corbu, vede „du-minica fără sfârşit”, o duminicăînţepată de întrebări de genul: ,,infer-nul nu-i oare tot o casă prin care batevântul?”.

Din înalt, la taclale cu intelectualiisăi, intransigenţi şi năpădiţi de mora-

litate, Camil Pe-trescu se prinde,s u r p r i n z â n da s i s t e n ţ acerească, în „Joculielelor” ca într-unultim ,,Act veneţian”.

F r a n c i s c

Munteanu, prin în-tortocheatul labirintal stratosferei, sebucură de „Va-lurile Dunării” şi înacelaşi timp refacescenariul „Pistru-iatului” într-o lumea egoismului declarat şi a „capitalis-mului de cumetrie”.

Maria Banuş îşi caută în conti-nuare sufletul:„Te caut pe tine, suflete frumos/Cu frăgezimea și durata unui fum/Încât mă mir și eu cum de ai loc /Înființa mea de-acum”.

Barbu Ştefănescu Delavranceajeleşte neşansa lumii, întrebându-sedegajat când va sosi „Apusul desoare” pentru omenire.

Ion Grecea se preumblă în ceruriprecum „necuratul printre icoane”, învreme ce Ioan T. Morar, drapat în„negru şi roşu”, inventariază defecteleistoriei recente. Constantin Dimof-tache cunoscut sub pseudonimul deC.D.Zeletin, cel identificat de cătrePerpessicius ca un: „Poet decategorică originalitate, familiar, înegală măsură, al reflecţiei şi almetaforei... Poet original de mari pers-pective”, descoperă noi elemente în„biofizica şi cibernetica recepţieivizuale”.

Mircea Martin meditează la bino-mul „crtică şi profunzime”, iar Alexan-dru Husar, dintr-o stea, regândeşte„întoarcerea la literatură dincolo deruine”.

Când „iarba sclipeşte ca un colţde mistreţ”, Ştefan Augustin Doinaştace.

Passionaria Stoicescu, cea carei-a debutat pe Mircea Cărtărescu,Florin Iaru, Traian T. Coşovei şi IonStratan, rămâne „un copil bătrân, care

iubeşte şi preţuieşte jocul, pe oricetărâm s-ar desfăşura el”.

Radu Călin Cristea dă noi definiţiiticăloşiei din sanctuarul CAN-ului, învreme ce, îngânduratul, GeorgeMunteanu îşi cere, la graniţa dintre raişi iad, drepturile fundamentale:,,de aputea călători în străinătate, de a fiplătit cât de cât omeneşte şi de a aveao locuinţă”.

Florin Faifăr, acest „teatrologmodern, de modă veche”, evanes-cent, dispărând în propriile-i căutări,are constant aceleaşi preocupări se-rioase şi iubeşte netulburat sexul fru-mos. Daniela Crăsnaru ne invită laexerciţii de memorie, într-un veşnicrăvăşit aprilie: ,,Mai ţii minte ceva, din

tulburatul april?Mai ştii alfabetulacelor freneticezile?”.

Gala Galac-tion (GrigorePişculescu) neîndeamnă sprecugetare la „rugă-ciunea dom-nească adică Tatălnostru” la ,,Biseri-cuţa din Răzoare”.

„Sculat târziu,culcat devreme şi

alergic la răceala soarelui”, avan-gardistul Tristan Tzara ne vorbeştedespre Botticelli.

De Gheorghe Grigurcu ne esteteamă când şade pe „peiedestalul”criticului, dar poetul redevine om.„Oamenii care traversează stradaintră în magazineîşi dau mânazâmbesc se evităsunt oameni vii/Oamenii care vor-besc care scriusunt morţi”.

Ion Vinea din

„Paradisul sus-pinelor” la „Orafântânelor” neciteşte „Poeme”.

Magda Isanosdă frâu liber calului„de la birja denoapte” în vacar-

mul produs de „locomotivele triste”.În grădinile înmiresmate ale raiu-

lui, George Bălăiţă, ca un „ucenicneascultător”, face praf „lumea îndouă zile”, în vreme ce pe pământ,Bogdan Ulmu ne învaţă cu ce să nedregem după chef, de la potroc, laciorba de burtă ori ceai de mentărece, dar în niciun caz cu ,,aspirină, cugheaţă la tâmple, cu ţinut de cap sauelegant răstindu-ne la bocanci”.

Gheorghe Tomozei e cu sigu-ranţă la un pahar de vinbun de parastasîmpreună cu prietenulLabiş în „Apocalipticuliarmaroc”.

Calistrat Hogaş, tot„Pe drumuri de munte”,iar între răstimpuri semai întoarce la Romansă mai moară puţin.

De la Chişinău, LeoButnaru ne aduceaminte că „Mâine saupoate poimâine vaninge şi vom fi fericiţi”.

Din „Câmpia sin-guratică”, Dan ClaudiuTănăsescu îşi astupăurechile la „Strigătul ier-bii”.

Departe, pe acor-durile iubirii neîmplinite,Veronica Micle valseazăîn împreunare eternă cuEminescu.

De la Bacău, Doru

Ciucescu ne predă lecţii de patriotism,calitate nicicând desuetă pentrudomnia sa, Gheorghe Drăgan, sar-castic şi acid gândeşte sub cupolaminţii noi personaje, Gheorghi Iorgase plimbă virtual pe străzile Tehera-nului, punând la cale noi traduceri diniraniană, Doru Kalmuski, acelaşi calmşi echilibrat confrate, „scrie cu ocerneală în mai multe culori şi cupeniţe diferite”, aşa cum remarca re-gretatul Laurenţiu Ulici, iar în mo-mentele de respiro ne îndeamnă la„patru meditaţii despre premeditare”.

Dintr-un colţ al modestiei nejus-tificate, „imprevizibilul” Victor Mitocarupune lumea la cale din agora cuCharles-Maurice de Talleyrand-Péri-gord, elaborând în gând „antologiaanului 2014”, vreme în care Ion Pre-lipcean, în deplină harababurămondială, a dactilografiat deja primulcapitol la România, văzută de alţii.

Tot de la Bacău, Viorel Savin nepriveşte prin ,,sticlă”, identificându-neca „lamentabile fructe” într-o „comediea supunerii”.

Şi cum seputea încheiaacest regal desprescriitori, dacă nu

cu Emil Cioran?Anguasatul şi

negativistul Cio-ran, cel care s-ar fi„odihnit în cinism”,

dacă era francez.Cioran, care se ruga într-un fel

nefiresc şi de neînţeles pentru unii: „Fereşte-mă, Doamne, de ura

cea mare, de ura din care izvorăsclumi.

Domoleşte-mi tremurul agresival corpului şi descatuşează-mă dinîncleştarea fălcilor mele. Fă sădispară acel punct negru ce seaprinde în mine şi se întinde în toatemembranele, născând în ardereanesfârșitului negru al urii o flacărăucigătoare.

Scapă-mă de lumile născute dinură, eliberează-mă de nesfârşireaneagră sub care mor cerurile mele.Deschide o rază în această noapteşi fă să răsară stelele pierdute înceaţa deasă a sufletului meu. Arată-mi calea spre mine, deschide-mipoteca în desişul meu. Scoboară-tecu soarele în mine şi începe lumeamea”.

Cioran, care a tânjit o viaţăîntreagă după ai săi şi meleagurilenaşterii sale de la Răşinari, a reuşita fi un mare creator prin sacrificiu.

primăvara scriitorilor

Mir

cea

BO

STA

N

Redactor - [ef adjunct: GHEORGHE IORGASecretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI

Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:DUMITRU BR|NEANU, DORU CIUCESCU, GHEORGHE UNGUREANU, DAN SANDU,ELENA PÂRLOG, MIHAELA AMALANCI

Consilier grafic\: IOAN BURLACU Corectur\: ANA CHISCOP, ELENA SCUTELNICU

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/7- Bac\u: Tel/fax redac]ie: 0234/ 57 86 02

Ilustrații revistă: Mircea Nour, Radu MihaiE-mail: revista_plumb@yahoo.com;

Consiliul editorial:Președinte:

CALISTRAT COSTIN

membri:OVIDIU GENARU, DORU KALMUSKI,

GHEORGHE NEAGU, GRIGORE CODRESCU,VIOREL SAVIN, ION TUDOR IOVIAN

Octavian GOGA

Maria BANUȘ

Doru KALMUSKI Ghe. IORGA

Daniel CORBU

Emil CIORAN

Viorel SAVIN

Magda ISANOS

Victor MITOCARU

Fănuș NEAGU Bogdan ULMU

Tristan TZARA

pagina 5revist\ de atitudine

PLUMB-85comentarii

AustralianulMarkus Zusakscrie Hoţul decărţi firesc,oglindind ima-ginile pe caretânărul şi le for-mase în minte, înurma unei copi-lării în care

mama îi povestea ororile Holocaustu-lui din Germania nazistă. Romanul,scris cu o tehnică modernă, descrie orealitate arhicunoscută, aceea aexterminării evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Sub acestpretext istoric dureros, se expune, dealtfel, o teorie a salvării prin Cuvânt.Stafia hitlerismului dă târcoale inimiişi minţii fetiţei pe nume LieselMeminger, care, adoptată, îşi face locprintre raiduri aeriene în lumea Cre-atorilor. Bântuită noapte de noapte deimaginea morţii fratelui mai mic,părăsită de mama reală, protejată cucăldură de familia Hubermann (unechilibru între blândeţea soţului Hansşi violenţa verbală a Rosei), Lieselînvaţă să citească şi să scrie, pentrua nu cădea victimă devorării omeniei

şi raţionalului din individ. Furtul decărţi este mobilul izolării în interiorulunei capsule spirituale, căptuşite cuinocenţă şi omenie, dar, în egalămăsură, cu suferinţă şi moarte.

Naratorul este însăşi Moartea,cea care adună cu răceală sufletelezecilor de mii de oameni, ucişi dearme şi mentalităţi, de absurd sauconjuncturi nefericite. Romanul estefragmentat de episoadele subtilizăriicărţilor, cu echilibru şi cumpătare, jux-tapuse puterii cathartice a Cuvântului.Lesel fură doar câte o carte, fie de pemalul gropii fratelui său, fie din foc saumai des din casa primarului, citind-opentru sine, pentru evreul pe care fa-milia adoptivă îl ascundea în pivniţă,sau citindu-le oamenilor adunaţi înadăposturile antiaeriene, pentru a lealunga spaima. Iminenţa şi imanenţamorţii sporesc tragismul poveştii,catalizând în acelaşi timp procesulscriiturii. Tatăl o învaţă să scrie pezidurile pivniţei, evreul Max îi va dăruio poveste scrisă pe paginile vopsiteîn alb dintr-un exemplar al cărţii luiHitler, ea însăşi va scrie pe paginilealbe ale carnetului primit în dar, pen-tru a-şi împlini simbolic destinul deînvingătoare.

Un tânăr autor, o poveste veche,un bestseller modern, o lectură sensi-bilizatoare, înscriu în pleiada scrierilordespre Holocaust o pagină de

literatură ce stârneşte interes, dovadăstând numeroasele premii şi recenziifavorabile pe care Hoţul de cărţi leprimeşte la nivel internaţional. Deşihoţul de cărţi este, de fapt, o hoaţă,traducerea editurii Rao generalizeazăun fapt, un destin universal. Cu toatecă Moartea spune povestea, con-cluzia ar fi supravieţuirea, dicolo detrup şi de limitele mundane. Este, deasemenea, o lecţie despre voinţa dea cunoaşte, de a lupta, de a rămâneom.

Pelicula, crudă şi sensibilădeopotrivă, apărută în cinematografedin martie 2014, punctează eveni-mentele cheie ale romanului, regi-zorul insistând pe cuvântulnedeclanşat decât posttraumă, daromnipotent, cuprinzător. Filmulemoţionează şi intrigă, conturând înculori puternice, deşi sumbre, o Ger-manie îndoctrinată maşinal de MeinKampf, dar în care trăiesc şi familiioneste, precum Hubermann sauSteiner, dând un echilibru social şi is-toric conjuncturii, ce rezidă şi dinacţiunile optimiste ale tinerei Liesel şiale prietenului ei de joacă, RudySteiner. Prin vocile copiilor care strigăîn pădure că îl urăsc pe Führer, regi-zorul Brian Percival transmite o reali-tate, aceea sugerată şi de Zusak încarte şi aceea pe care lumea întreagăo poate afirma despre Hitler - crima.

Romanul stă pe raftul librăriilorlângă Jurnalul Annei Frank sau Pro-cesul de la Nurnberg de Joe Hey-decker şi Johannes Leeb, iarecranizarea poate fi înscrisă în albu-mul cinefililor alături de Pianistul sauLa vita e bella.

Dacă în finalul cărţii se desprindeconcluzia că şi Moartea este uneoribântuită de oameni, finalul peliculeisubliniază nota optimistă a poveştii,dând şansa Cuvântului să modelezecaractere şi destine.

Hoţul de cărţi- romanul şi pelicula

An

a-M

aria

TIC

U

Romanul Urma a lui AdrianAlui Gheorghe, apărut anul tre-cut, în toamnă, după informațiileziarului Ceahlăul® transmiseprin pixul/mausul domnului deNicolae Sava se bucură deatenţia criticii, nu numainemţene, ci şi bucureştene; afost prezentat la târguri de cartedin Capitală şi de la Frankfurt, sezice. Curios din fire asuprafenomenului cultural în general,şi literar în special. Incitat de ar-ticolul plin de laude a domnuluiNicolae Sava, mi-am procuratcartea de la BibliotecaJudeţeană Gh. Th. Kirileanu, amlăsat la o parte pe „Faust” al luiGoethe, scap de unele dureri decap şi în patru, cinci ore am citit-o.(...) Este o carte, scrisă alert,cu fraze scurte, fără alambicări,cu capitole mici, în maniera unuiroman poliţist. Cartea demascăun stil propriu al domnului AdrianAlui Gheorghe, cu umor, cu spiritde observaţie şi cu multă, multăimaginaţie, apropiată de a cre-atorului de basme.

Întreaga intrigă se învârte înjurul unor urme pe zăpadă ce vinde la zidul închisorii, bine păzit,spre celulele deţinuţilor, faptiraţional. Cine avea interesul săintre în puşcărie? Se cautăautorul urmelor şi pentru a-l aflase apelează la cercetări ample,la interogări brutale şi cublândeţe a deţinuţilor. Apar astfelfel de fel de presupunerinăstruşnice, dar nu se aflănimic, gardienii şi comandantulpenitenciarului se încâlcesc totmai mult în iţele neînţelegerii,deţinuţii invocând că urmele ar fifost făcute de soţia unuia din ei,ba că ar proveni de la MaicaDomnului, ba că ar fi opera unuiiluzionist… Până la urmă, şefiide la regiune şi Bucureşti,reprezentaţi de colonelul Şoavă

ajung la concluzia că în în-chisoare există multe nereguli,abateri de la apărarea intere-selor ţării, comandantul Geangu,care înnebunise din cauza „stre-sului”, este considerat vinovatpentru neregulile găsite, condu-cerea închisori este schimbată.De educarea deţinuţilor se vaocupa Popoiu, trimis de la cen-tru, omul care-l denunţase peGeangu că ar avea legături cubandiţii.

O carte apare într-un mediucultural deja existent şi, de aici,este aproape imposibilă origina-litatea absolută. Mai nou, sespune: cărţile din cărţi se fac.Sintagma este valabilă, atâtpentru operele ştiinţifice cât şipentru cele beletristice.

În Urma îl „întâlnim” pe

Alexandre Dumas tatăl şi al săuroman Contele de MonteCristo. La Aiud, morţii sunt scoşidin închisoare şi duşi la o groapăcu var. Gardienii sunt atenţi canu cumva vreunul să fie viu şi săevadeze. În Contele de MonteCristo eroul principal scapă dela închisoare, după cum ştiţi,printr-un şiretlic, fiind consideratmort şi aruncat în mare.

Unul dintre deţinuţii de laAiud este Gurii Lovin, artist decirc, după cum se consideră el.Este capabil de magie, face sădispară centurile oamenilor, cra-

vata de la gât, transformă apa învodcă şi îi îmbată pe gardieni. Adoua zi se constată că vodcarămasă nu era decât apăchioară. El este considerat vino-vatul urmelor, el le-ar fi făcut.

Citind Maestrul şi Mar-gareta de Mihail Bulgakov, unroman mult apreciat de criticacontemporană, vei întâlni multescene de magie, moscoviţiiparticipanţi la un spectacol devarietăţi se vor îmbrăca în haineluxoase, moderne, oferite cudărnicie de aghiotanţii luiWoland, dar după spectacol setrezesc goi puşcă pe străzileMoscovei. Domnul Alui Gheo-rghe nu apelează la necuratulcum face Bulgakov, care preiatema pactului cu diavolul dinFaust de Goethe care, la rândullui, prelucrează o oralitate dincultura populară germană,influenţa pare însă vizibilă. Mi-hail Bulgakov în Maestrul şiMargareta în mai multe capitolenarează procesul şi con-damnarea Lui Isus, răstignireaMântuitorului pe cruce, judecătorfiind Pilat din Pont. Adrian AluiGheorghe apelează, e drept,tangenţial, la fapte de la începu-turile creştinismului. Totuşi:

[…] - Poţi tu, Guri Lovin, sătransformi apa în votcă? (ar fitrebuit palincă) îl întrebă dintr-odată Baraba(ncea), care sevede că avea cunoştinţe din Bi-blie după ce fusese preot într-unsat din Vaslui vreo zece ani.

…………………………..- Pot, spuse Guri.- Ca la Cana Galileea?-Ca la Cana Galileea,

spuse bâiguit Guri.„Inspirarea” din opera unui

autor sau altul, intertextualitatea,nu scade valoarea unei cărţi, bapoate să-i aducă ceva în plus, săaibă originalitatea ei. De aseme-nea scriitorul poate povestiunele întâmplări reale cărora săle dea formă literară. Prin aniioptzeci ai secolului trecut orali-tatea nemțeană informa despreniște hoți care au furat o vacă pecare ar fi încălțat-o cu șoșoni.Urmele duceau înspre satul dincare se furase vaca. Care erasatul? Săvineşti. Prin această lo-calitate pe domnul Alui Gheor-ghe l-au purtat adesea paşiiserviciului şi ai …

(Continuare în pag. 7)

Ce urme lasă „Urma”

Em

ilB

UC

UR

EȘ

TE

AN

U

Strada zăpezii

ziare de ceaţăprin cartiere de argint

canton disperatîn scrisori zornăie toamna

se lasă pe casă un soare vis-colit

e frig în pozedoar scrâşntul clipei în am-

intire

copilăria trece pe la geamnumele tău lumina străzile la periferie

cuţitul răzuie melancolianinge departe până în suflet

îmi înfloreşte oraşul în obrajişi-mi picură în sânge

Ninsoare

asfinţitul a perforat acoperişulo seară încâlcităpe strada de diamantumblam prin zile adâncio toamnă recitită pe un cer de staniolcasa înserată deja de o tăcere greaziduri încărcate de umbrăo mână la fereastră departe până îmi atingecopilăria

fântâni sălbaticeîn copilăria împodobită de cuvintemuzică răzvrătităduminica stinsăiluzie neumblatăprin provincia veche

Visul

în toamna ghimpatăcu sufletul descusut pe o parte

îmi sporește frigul patrieisingurătatea încetinește lângă

o stea obosităcopilăria se termină pe câmpul amărui

palide tramvaie trec prin ziar

visul pâlpâie în cartiere mărginașela o bătaie de suflet

e toamna sălbăticităprin ceața dintr-un regat îndepărtat

ghilotina frumusețiiîntoarce îngerii din biografia ostenită

Îmlânzitorul de iluzii

Îngerul coboară în lumină de iarnăNeînviforatCând îmi descopilăreaţi dealul şi pădureaFericirea ta curgea pe poteca subţireÎnflorea pragulSoarele se-nfioraPrin crini

Pet

ruS

CU

TE

LN

ICU

revist\ de cultur\pagina 6

PLUMB-85 lecturi

Fac abiaa c u mcunoştinţă cup o e t u lb ă c ă u a nD u m i t r uB r ă n e a n u ,recent Con-damnat lad r a g o s t e

(Editura „Ateneul scriitorilor”,Bacău, 2013). Un frumos proverbsuedez a fost ales drept motto:„Viaţa fără dragoste este ca anulfără primăvară”.

Nota autorului ne desluşeştetâlcul acestei cărţi de poezie:„Vremelnicia noastră, Dumnezeua înnobilat-o cu ceea ce senumeşte dragoste, o trăire unică,tulburătoare, fărâmă din trăireadivină. (...) Cred că dragostea nepoate salva de ură, de mândrie,de noi înşine. Am scris aceste ver-suri, în stil clasic, cu sinceritate şicredinţa că ne putem vindeca debolile spirituale şi sufleteşti aleacestor vremi, prin poezie şicredinţă.”

După această emoţionantămărturisire, uităm spusele luiFlaubert: „Toţi trăim într-un pustiu.Nimeni nu e înţeles de nimeni” şicitim versurile acestui Con-damnat la dragoste cu sufletul.

În templul dragostei şi alartei, poetul Dumitru Brăneanuintră cu inima plină de dor şi cusufletul primenit.

Poezia de debut, Monalisă,după numele celebrului tablou allui Leonardo da Vinci, este un„captaţio benevolentiae”; femeia,izvorul vieţii, al poeziei şi al ne-muririi rămâne o enigmă pe careomul creator încearcă să o de-scifreze, fără a reuşi însă pedeplin.

Asemenea lui Lucian Blaga,Dumitru Brăneanu nu striveşte„corola de minuni a lumii” şi nuucide cu mintea sa tainele ce le-ntâlneşte „în ochi, în flori, pe buzeori morminte” ci intensifică mis-terul acestei lumi prin văpaiasimţirii.

Femeia, în toate ipostazele ei(de mamă, fiică, soţie, muză,poezie, ideal) este „izvor de bu-curie, gând curat / dar însetat”.Zâmbetul ei tainic înflorind însurâs „ţine lumea în echilibru”.

Asemenea Tatălui Ceresc, eaînalţă pe cerul existenţei noastreun „curcubeu al dragostei” şi aliertării.

Una dintre cele mai frumoasecreaţii este aceea intitulată Senaşte în noi şi încearcă să deaveşmintele vorbirii unui sentimentce ţine de inefabil, acela al naşteriiprimului fior. Ar trebui citată în în-tregime.

O Alegorie este construităpe o subtilă omonimie: mare (sub-stantiv) şi mare (adjectiv): „întredouă maluri de dor / înflorite deaşteptări / ascult ritmul vieţii / lafocul înserării / mare-i dragosteamea / şi adâncă”.

Poetul trăieşte iubireaarghezian, cu un sentiment desmerenie, de evlavie, de pioşenie,fiinţa dragă fiind asemenea„icoanei unui sfânt” (Te simt).

Din plinul inimii saleizbucneşte această eminesciană,pătimaşă declaraţie de dragoste:

„Îmi eşti sprijin / patimă şi vis/ îmi eşti în tăcere / scrisoarenecitită / îmi eşti în suflet / lacrimăde dor / îmi eşti carte nescrisă /cartea de vis / îmi eşti în toate / obucurie de împlinit” (Îmi eşti).

Dragostea, un vis cu ochiideschişi, îl face pe poet să

izvodească cele mai ineditecomparaţii: „ca într-un dans alsoarelui / libelulă îndrăgostitălunec / peste lacul... ochilor tăi”(Libelula).

Compararea iubitei cu o steapare comună de la Steluţa luiAlecsandri dar o Stea nordicăeste o metaforă nouă.

Steaua, astru luminos, sursăde lumină, capătă, pe lângăsemnificaţia celestă, valoarespirituală „în acest haos dintremilenii” iar după zborul celest,vine atracţia teluricului dar nu cagâlceavă între timp şi suflet, cidimpotrivă: „miroase a fân cosit /clipa în care te iubesc / restul etăcere” (Stea nordică).

Peste fiinţa crescută în sufle-tul său, poetul presară petale demetafore: „lumina mea cu degetesubţiri”, „strigăt de bucurie / închisîn temniţa cuvântului”, „cântec detaină în tăcerea dintre noi”, „floareîn zăvoiul inimii”, „cântec de îm-plinit”, „stea de neatins”, „foc ceumple / golul din gânduri” ş.a.

La Macedonski, natura eravindecătoare de nevroze, la Ba-covia, dimpotrivă, le pricinuia, iarîn poezia lui Dumitru Brăneanu„migrenele toamnei” trec doar înprezenţa iubitei: „Tu eşti fărâmade căldură / la care mă-ncălzescacum” (Când crezi).

Muza îi inspiră imagini poet-ice pline de prospeţime: „e o seteîn mine de culoare / să te găsesciluminare / în fiecare dimineaţă /desculţă prin gândurile mele” (Îninima florii).

Ziditorul de cuvinte, aseme-nea vestitului meşter, o zideşte peAna lui dar nu în ziduri reci: „dansîmi eşti în sânge / tainic vin măameţeşti / mă îmbăt cu viselefierbinţi / Ana zidită în amintiri”(Din amintire).

Asemenea genialului com-pozitor şi violonist Paganini, Du-mitru Brăneanu cântă pe osingură coardă, aceea a inimiiîndrăgostite.

Sentimentul pe care-l oglin-deşte este unul aproape de cel re-ligios, poetul cântă mireasa căreia„neatins i-i altarul”.

Predomină imaginile dinmediul floral şi astral, iubireadându-i aripi de înger. Iubita esteuneori o făptură imaterială, ohimeră, o iluzie, o dorinţă pe careo invocă mereu: „Stăpâna mea cusânge de lumină / din braţe fă-ţiaripi şi zboară / Spre cerul meu deseară / chemare nouă, mugure defată, / Să te sorb apă curată / tucare azi nu eşti şi poate n-ai să fii/ ori eşti prea departe şi poate n-ai să vii... / niciodată” (Chemarenouă).

Ca în poezia stănesciană,natura se împărtăşeşte din senti-mentul trăit de îndrăgostiţi, pri-menindu-l: „să-mi aplec ochii,

blând / pe trupul tău incendiat deamintire / când pasul îţi cade uşorspre mine / în ochii tăi stau zorii săse-nchine / în tainice priviri”.

Poezia acestui Condamnatla dragoste se citeşte cu acelaşisentiment cu care a fost scrisă. Eîn ea „un nu ştiu ce şi-un nu ştiucum” eminescian: „în genele tale /soarele îşi odihneşte / umbra / su-fletele noastre / două aripi albas-tre / ale aceluiaşi înger / seîmbrăţişează / a iertare” (Îngenele tale).

Dacă fiinţa dragă ia diferiteînfăţişări, la rândul lui poetul estemereu un altul: „Pustnic”, „Aracîţi sunt eu”, „Să mă prefac înninsoare” şi-atâta timp cât „Nebate primăvara în inimi”, „din în-tunericul ţărânei / petale detrandafir / dragostea / bea ultimapicătură de rouă”.

Trandafirului, prin forma,frumuseţea şi parfumul său dinpoezia iubirii europene, îi core-spunde lotusul în Asia. Trandafirul„simbolizează cupa vieţii, sufletul,inima, iubirea. Poate fi contemplatca o mandală şi poate fi socotitcentru mistic”. (Dicţionar de sim-boluri, Jean Chevalier şi AlainGheerbrant, Editura „Artemis”,Bucureşti, 1994)

Poemul Tu şi eu pare conti-nuarea „replici”-lor eminescieneatingând marea poezie dinCântarea cântărilor.

Sintagma metaforică: „noi doi– tainicul izvor” cere toată luarea-aminte: izvorul constituie guraapei vii sau a apei neprihănite.„Izvorul simbolizează origineavieţii şi, într-un fel, mai general,orice origine, aceea a geniului, aputerii, a harului, a oricărei fericiri”(op. cit.)

De izvorul Lethei, care tecufundă în somnul morţii, trebuiesă te fereşti, celălalt însă, cel alMemoriei, mama muzelor, asigurăo trezire nemuritoare. Izvorul esteimaginea sufletului, origine a vieţiiinterioare şi a energiei spirituale,conform aceluiaşi dicţionar

Fiinţa dragă, mireasă a uneisingure iubiri, este înveşmântatăîn metafore pline de prospeţime:ea este „izvor de bucurie”, „dorînsetat”, „lumina trupului de pul-beri”, „umbra din inima surâsului”,„zâmbet veşniciei” şi are un „sufletde cireş înflorit”.

Când o întâlneşte, poetulsimte nevoia de a face comparaţii:iubita este „copilă nevinovată /asemenea apei de izvor” şi deşiconstată că „trandafirii iubirii ca unstrigăt / în glastra inimii s-au ofilit”,trăieşte un sentiment asemănătorcelui religios: „Când în inima ta în-genunchez / Ca în faţa icoaneiunui sfânt”. Văzând perechea deîndrăgostiţi şi că „primăvarasurâde mângâieri”, personificărilevin şi ele să audă cum „în tăcereadintre noi / o şoaptă bate sfios / lauşa amintirii”; uneori, apare şicâte o „Alegorie” (pag. 8 şi 52).

Cu imaginea iubitei-icoană şia iubirii-mistică trăire încheiemlectura acestei Cântări acântărilor de la începutul mileniu-lui al III-lea: „Rătăciseşi drumul ceduce spre al meu dor, / Păcatulomenirii din visul cel dintâi, / Cânddupă ploi lumina ne mângâie uşor/ în clepsidra amintirii icoană turămâi” (Să zbor – Pentru Lisy);„Ne vom regăsi într-un final grăbit/ Şi vom rămâne aşa trăind în doi/ În ceruri de lumină joc finit / Iarîn suflet va viscoli tăcut. / Subflacăra iubirilor din noi / Misticătrăire, în trup de lut” (Non omnismoriar!).

Poetul Dumitru Brăneanumerită, cu asupra de măsură,Condamnat la dragoste să fie,dar nu pe viaţă ci pe vecie.

Poetul Dumitru Brăneanu – un „Condamnat la dragoste”

Pet

ruș

AN

DR

EI N. Paloşanu, la 7 aprilie 1904, în Bacău - m.

10 februarie 1988, la Bacău. Plasticiană. Acopilărit pe Fundătura Negel din Bacău, în casabunicilor Natalia şi Emanoil Gârleanu, mama sa,născută Profira Gârleanu, fiind soră vitregă cuscriitorul Emil Gârleanu. După absolvirea şcoliiprimare urmează Institutul Poltzer, din oraşulnatal, şi apoi cursurile Academiei de Arte Fru-moase din Bucureşti. Sub îndrumarea lui IpolitStrâmbu, aici studiază pictura cu J. Al. Steriadi şiarta decorativă cu Cecilia Cuţescu-Storck, fiindconsiderată la absolvire „cea mai bună dinpromoţia ei“. Cu o pregătire artistică temeinică,tânăra plasticiană a debutat la Salonul AteneuluiRomân, în 1926, lucrările sale figurând apoi înexpoziţiile „Cercului Artistic“ (1930), înfiinţat deTheodor Aman, şi la Saloanele Oficiale de pânăîn 1941. La sfârşitul lunii mai 1925, pe când sepregătea să-şi susţină bacalaureatul, l-a cunoscutpe pictorul Nicu Enea, cu care s-a logodit la 20iulie 1926 şi, în toamna aceluiaşi an, la 28 oc-tombrie, s-a căsătorit. După ce a absolvit Acade-mia şi-a însoţit soţul la peisaj, la CastelulBrâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, la Balcic,Dorneşti şi Mogoşoaia, dar adesea în loc săschiţeze se lăsa vrăjită de eleganţa şi rapiditateacu care Nicu Enea aşternea liniile sau observa cuaceeaşi aviditate lucrul celorlalţi artişti veniţi săpicteze. Călătoreşte, de asemenea, cu soţul înSerbia de sud, Muntenegru şi Dalmaţia (1933-1934), pictând la rându-i şi asistând la vernisajulexpoziţiilor acestuia. Din 1937 se consacră

învăţământului, predând noţiuni de pictură şi de-senul la Liceul Pedagogic şi Liceul de Muzică şiArte Plastice din Bacău. A continuat să picteze,dar a preferat să rămână mereu în umbra soţului,chiar dacă din timp în timp a participat la interre-gionalele ieşene, la expoziţiile cadrelor didactice(1967) ori la cele ale Cenaclului „Nicu Enea“ şi,mai apoi, ale Filialei Bacău a Uniunii ArtiştilorPlastici. Ca una care a pozat în permanenţăsoţului - portretul Elvira, expus în 1935 laExpoziţia europeană de la Paris, fiind atuncimedaliat cu argint, după ce la Salonul Oficial din1927 fusese, de asemenea, premiat -, a preferatla rândul ei portretele, între cele mai reuşitenumărându-se Portretul mamei, Portret de fată,Portretul d-rei M.T., Cu pisicuţa siameză, acestadin urmă un expresiv autoportret. A manifestat, deasemenea, disponibilităţi pentru acuarelă şipeisaj, locurile preferate fiind străzile pitoreşti aleBalcicului, zona litorală de la Mangalia, luncile dinpreajma Bacăului etc. Modestă cu sine, dar ex-trem de generoasă cu semenii, şi-a consacrat ul-tima parte a vieţii cultivării memoriei regretatuluisău soţ, determinând şi fiind pionul principal în or-ganizarea retrospectivelor pictorului din 1965 (128de lucrări) şi 1978, precum şi a expoziţiei „De-senul în opera lui Nicu Enea“ (93 de lucrări).Donându-şi casa, în 1970, Muzeului Judeţean deIstorie şi Artă, odată cu 133 de picturi şi 209 de-sene aparţinând pictorului, şi-a dăruit în-treaga energie amenajării Casei Memoriale „NicuEnea“, situată la numărul 31, pe fosta stradăNufărului, ce-i poartă acum numele. În pofidaacestui gest dezinteresat şi extrem de valoros,bătrâneţea avea să-i fie umbrită de aroganţa şiignoranţa oficialităţilor, sfârşind într-un anonimattotal la Căminul de Bătrâni din Bacău, unde a fostaruncată din camera ce o mai ocupa în casacedată statului.

Cornel GALBEN

Aniversări

Elvira Enea – 110

PLUMB-85

pagina 7revist\ de atitudine

lecturi

Profeţi mo-derni, ca MichaelRuppert, clameazăîn pustiu, încercîndsă oprească rosto-golirea în gol a uneicivilizaţii aposta-zice care nu maip ă s t r e a z ăînsuşirea de a-şi

lega speranţele de un mit, de un vis, deun destin. Eviscerată de spiritualitateacare i-a împletit cununa de flori,civilizaţia noastră îşi admiră ruinele,continuînd să mărşăluiască, orbeşte,din criză în criză, către obscuritateaunui viitor despre care, dacă aş spunecă e incert, ar însemna că sunt foarteoptimist. Astăzi numai simplul fapt de aîncerca să dovedeşti altceva decîtsusţinerile acceptate devine suspect.Nu mai e vremea profeţilor sau a unuinou Mesia, iar invectiva adresată luiRuppert mi se pare semnificativă -coboară de pe cruce, idiotule, avemnevoie de lemn. S-a spulberat, odată cuobştescul sfîrşit al bolşevismului şi iluziaunei societăţi viitoare guvernată deegalitate, dreptate socială şi bunăstare.Altminteri tot o criză de proporţii, în cares-a dovedit că nici măcar tirania nu eraeficientă ca sistem politic. O tezăinspirată, de fapt, din marele vis predic-tiv iudaic al mesianismului, pe carecomisarii sovietici l-au grefat pe masacerebrală a unei populaţii credule şi fărăreacţii neuronale. Periodic, acest visstrăvechi ar putea fi reactivat într-onouă formulă, întrucît glasul său desirenă va fascina întotdeauna mulţimileflămînde şi desculţe. Iar mulţimiflămînde şi desculţe vor fi mereu. Ajungastfel, ca o consecinţă firească, la unpunct de incidenţă cu ceva care poartătitlul de destin al popoarelor, desprecare nu am destulă competenţă. Măexpun totuşi acestui risc, ca să nu maivorbesc de faptul că nutresc o puternicăreţinere faţă de actuala organizarepolitică numită democraţie - care nu edecît o coborîre a barierelor valoricepînă la nivelul de degenerare accesibilinstinctelor primare. Desigur, am învedere, în primul rînd, gregarizareapînă la saţietate a societăţii unde, dinnefericire, a trebuit să-mi consumexistenţa, dar cred că nu e un caz izolatşi, mai mult decît atît, fenomenul decontagiune va funcţiona nestăvilit, at-ingînd cu flama lui şi zonele geograficeneafectate. Pentru că visul oricărui viruse să evolueze în epidemie. Cel care aparcurs vreodată cu gîndul pînă lacapăt această posibilitate – arspune Nietzsche - cunoaşte de-acumun dezgust în plus faţă de restul oame-nilor. Aceasta cu atît mai mult cu cîtconstrucţia mentală a celor din catego-ria amintită, prin însuşi primitivismul ei,este mai bine pregătită pentru confrun-tatea cu duritatea vieţii, cu trădările,înşelătoriile şi minciunile, cu perversi-tatea şi vulgaritatea, cu duplicitatea.Destinul unui popor nu poate faceabstracţie de gradul de descompuneremorală pe care el îl atinge la un momentdat. Deasemeni, un anumit grad dedescompunere morală, condiţionează,ca într-un cerc vicios, apariţia unei clasedirigente interesată să păstrezecompoziţia socială de care depinde şi oface posibilă să existe. În aceste condiţiiia naştere şi se perpetuează un organsocial de reproducere a indivizilormărunţi, dar necesari, amorali, darafiliaţi, ignobili, dar devotaţi. Nu voivorbi aici despre autoritatea moralăa bisericii pentru că ea s-a stins demult,devenind o umbră a ceea ce ar fi pututşi ar fi trebuit să fie. Ea însăşi, biserica,preluînd un rol decorativ, şi-a uitatînsăşi menirea misionară, mulţumindu-se să se complacă într-o rutină defestivităţi de calendar. Destinul

naţiunilor e însă o extensie a destinuluiindivizilor ce o compun. Aceastătranslaţie nu e însă lipsită de specifici-tate. Destinul lor este, pe de o parte,gama de însuşiri etnice şi spirituale, pede alta, statistic, o trăsătură comună acaracterului care face un popor incon-fundabil. Acestea sunt popoarele carefac istorie. Spre deosebire de cele caretrec prin istorie. Nu în cele din urmă,caracterul şi spiritul unui poporînseamnă acea însuşire care îl înalţăpeste alte popoare asupra cărora îşiexercită superioritatea. Adică se propunşi servesc drept model. Actuala „colec-tivizare” a Europei nu va putea ştergeaceastă stare de fapt, dar pe termenlung, se va răsfrînge negativ asupracaracterului lor carismatic. Nu în celedin urmă, climatul Europei actualecolectivizate nu prefigurează un modelsau un standard moral comun etatizat,fără de care orice cadru politic polifonice lipsit de coeziune. În absenţa aces-tuia, preocuparea de căpetenie a can-celariilor europene se concentrează pemenţinerea unui surogat de pax ro-mana, ţesută cu sloganele cuminţenieide stat, a respectului, bunei înţelegeri,toleranţei, cultivării valorilor proprii,aplicării recomandărilor de la centru.

O linişte pacifică ar trebui sădomnească peste vechiul continent – olinişte care, mie îmi aminteşte foarteneplăcut pe aceea aşternută dea-supra României şi a întregului bloc so-vietic în perioada în care marele răpitorde la răsărit instituise surdina absolutăasupra orice nu pornea dintre zidurileduhnind a vodcă ale ţarilor roşii.Bineînţeles că, de aceasă dată, nicivorbă de asemenea linişte. Mai toatepopoarele de curînd înfrăţite, suferă decontracţiile isteriei naţionaliste, pe care,oficial, le combat, de egoismul politic şieconomic ce, teoretic, a fost abandonatodată cu crearea Uniunii şi de paranoiaambiţiilor de a fi mai egali decît ceilalţi.Iar toate acestea şi încă multe altele îşitrag seva din specularea pretenţiilorpredestinice. Mai marii noii Europe para cunoaşte viitorul la fel cum planifica-torii stalinişti construiau planuri cinci-nale şi decenale. Doar că, între timp,însăşi lumea supusă planurilor s-aschimbat. S-a schimbat ceva funda-mental, îngrijorător, în evoluţia ei – dacăputem folosi acest termen care nu arenimic comun cu noţiunea de bine îngeneral şi de bine personal. S-a schim-bat raportul între limita de resurse aleplanetei şi numărul celor care vor săconsume aceste resurse. Oricît arpărea de simplist şi de rudimentar pusăproblema, ea se rezumă, în ultimăinstanţă, la supravieţuire, iar aceasta vadeveni tot mai dificilă pe o planetăsecătuită şi asaltată de o populaţie încontinuă creştere. Bătrînul Malthus,despre care nu mai aminteşte nimeni,deşi abia acum ar fi necesar să i serecitească previziunile de profet alcivilizaţiei – bătrînul Malthus avea drep-tate. Era petrolului, care a făcut capopulaţia să crească exponenţial, se vasfîrşi mai devreme sau mai tîrziu, dar cusiguranţă se va sfîrşi, iar sfîrşitul ei vagăsi o lume lipsită de soluţii.

Aceasta e şi sursa egoismuluipolitic şi economic al unora dintrenaţiunile cu pretenţii hegemonice,conştiente că, pentru a se conserva,trebuie să-şi conserve mai întîiresursele. Pentru că o naţiune nu e osumă de oameni care vorbesc aceeaşilimbă – o naţiune e unită prin trăsăturispirituale care fac din ea o entitate, învreme ce popoarele se aseamănă.Unele nu au beneficiat de condiţiile is-torice pentru a se ridica la rangul denaţiune, altele au ratat această şansă,fie graţie propriilor conducători, fiepuţinătăţii însuşirilor etnice şi a lipseisimţului istoric.(...)

PREDESTINARE ŞI PROFEŢI MINCINOŞI(fragment)

Do

ru K

AL

MU

SK

I

Referindu-ne la substanţa cărţii,mai amintim ca fapt pozitiv, de luatîn seamă, asamblarea reuşită înimaginarul autorului a întâmplărilordin viaţa unor personalităţi ale cul-turii: Întoarcerea în satul natal al luiBrâncuşi când ar fi spus: Când amplecat v-am lăsat săraci şi proşti.Acum, după douăzeci de ani, văgăsesc şi mai săraci şi maiproşti.(!!!); Satira lui ConstantinTănase cu Rău era cu der, die,das, dar mai rău cu davai ceas,sau Rugul Aprins, or comunicareape care o făceau deţinuţii între ei cuajutorul alfabetului Morse.

După cum am amintit, acțiunearomanului este localizată la în-chisoarea de la Aiud. Personajelesunt, cu mici excepții, din două lumi:de o parte cea a deținuților politici,numiţi de autor bandiți, prin guragardienilor, de cealaltă parte gardi-enii, caracterizați în carte de însuşiGeangu, comandantul închisorii, lao întâlnire cu aceştia: I se făcugreaţă când văzu feţele năduşite,urâte, nişte măşti puse direct pestemizeria caracterelor josnice, niştegunoaie peste care Statul pusese ocostumaţie kaki, ca să-şi facă trea-ba. (pagina 13) Tot el la pagina 50:.Acum … avea în subordine nişte slu-goi fără nicio calitate, nişte fiinţe ip-ocrite, mizerabile, beţive. iar maiînainte, de la pagina 31 aflăm o altăcaracterizare făcută tot de coman-dantul penitenciarului arătând căStatul i-a făcut oameni din ciobani,din ţărani pârliţi, din ciomăgari de doilei pe uliţa satului. I-a îmbrăcat, l-aîncălţat,… I-a scăpat de foame, defrig, de munca la câmp.

Care erau subordonaţii maiimportanţi ai lui Geangu? Pralea, unfost chestor la Siguranţa Statului…dat afară pentru că furase nişte sacide făină de la popota ofiţerilor.;Bălăeţ, fost angajat al SiguranţeiStatului în Cluj… ar fi salvat nişteevrei de deportare contra unor sume

fabuloase. Gurile rele spuneau că i-ar fi abandonat pe evrei în mânanemţilor. Dar cine era Geangu? Odată, (pagina 12), aflăm că este unoltean din Slatina, fost ofiţer în ar-mata română, dezertor de pe Frontulde Est ca individ care considera ne-just războiul contra fraţilor din ure-sese, în fapt un dezertor fără niciomotivaţie ideologică. De la Paginile48 şi 49 aflăm că El (Geangu)făcuse un an de facultate, istorie, căa întrerupt facultatea şi a intrat laSiguranţa Statului unde nu a făcutpurici, şi apoi a intrat în armată şi ofăcea ca să nu se mai întoarcă însatul lui pricăjit, la Hobiţa, acolo deunde provenea şi marele Brâncuşi…

Romanul Umbra are ca temăcondiţiile de teroare din închisorilecomuniste în care erau deţinuţi ad-versarii regimului şi măsurile de lichi-dare fizică şi psihică a acestora.Desigur, dacă romanul ar fi fost con-ceput înainte de 1989, de un slujitoral comunismului, scriitura ar fi fost cutotul alta. Termenii binomului ar fiavut alte culori morale. Gardienii ar

fi fost eroii pozitivi şi deţinuţii, fiindduşmani ai poporului, erau eroii neg-ativi. Şi conflictul pornit de la urmeleîn zăpadă, care indicau că cineva aintrat în închisoare şi nu a plecat şise căuta raţiunea aceste intrări şicine este autorul lor, ar fi dus la undeznodământ altfel rezolvat. S-ar fiaflat cine este autorul, ar fi fost prins,personajul era un duşman alpoporului, cu chip de monstru şi ar fiprimit pedeapsa meritată. Aceastăidee nu este o pură ficţiune ci seîntâlneşte în foarte multe cărţi dinperioada anilor ’50 şi după aceea,când anticomuniştii au fost închişi.

În cartea domnului Adrian AluiGheorghe, gardienii sunt nişteinculţi, deţinuţii pentru ei sunt telec-tuali, sintagmă des folosită în lite-ratura de după 1989, pentru a ilustralipsa de cultură a comuniştilor. Scri-indu-se în cheia aceasta, repedeajungi la concluzia că C’est toujoursla même chanson în literaturaromânească.

Cea mai mare meteahnă aromânului, întâlnită şi în literatură,nu numai în politică, este tratareaproblemelor în negru și alb, sau albși negru, depinde de ce parte afenomenului te afli. Vremurilecunosc și momente luminoase și în-tunecate. Numai lumină sau numaiîntuneric nu există. În cea maineagră noapte mai clipește câte ostea. Şi soarele mai este obturat decâte un nor. Nu tot ce a făcut socia-lismul este rău, nu tot ce face capi-talismul este bun. Concret: în carteaîn discuţie, toţi deţinuţii au fost nişteîngeri, şi toţi gardienii sunt nişte dia-voli. Din păcate omul este o fiinţărăzbunătoare. Legionarii, când auajuns la putere, au împuşcat într-osingură zi şaizeci adversari politici.Nu trebuie uitată atitudinea lor faţăde populaţia de origine evreiască.Dar ce au făcut Antonescu cu evreiişi ţiganii în Transnistria sau dupăcucerirea Odessei a fost corect?Învingătorii nu oferă flori învinşilor.Asta nu înseamnă că eu sunt deacord cu schingiuirea care s-a prac-ticat în închisorile comuniste, doarîncerc să explic structura psihică aoamenilor. Dacă semeni vânt, culegifurtună. O altă problemă pe care opun în discuţie, reieşită din carteadomnului Adrian Alui Gheorghe, estecea a relaţiilor dintre grupurile sociale.Pe de-o parte sunt gardienii inculţi,fără carte, şi de cealaltă, intelectualiipatrioţi. Poate am să supăr pe mulţidin dragii noştri intelectuali. Nu munci-torii au decimat pe intelectuali, ci eiîntre ei s-au eliminat. Muncitorul,ţăranul este cu credinţa în Dumnezeu.Nu analfabeţii elaborează teoriilepolitice. Ei sunt doar manipulaţi pentruinteresele dintre guvernanţi. ŞiStalin, şi Hitler, şi Gheorghiu-Dej, şiCeauşescu au avut în jurul lor intelec-tuali. Cameleonismul pare a fi otrăsătură a intelectualului. Exempleledin istoria neamului ar umple sute depagini. O altă chestiune. Gardieniierau nişte analfabeţi.

Mă rog, în anii cincizeci, din ceorânduire veneau aceşti tinerineştiutori de carte? Şcoala esteconsiderată instituţia principală deeducaţie a populaţiei. Există în carteo pagină de un realism dureros.Recruţii apelau la un cunoscător decarte pentru a-şi informa părinţiidespre situaţia lor, iar binevoitorul, ni-meni altul decât Geangu, viitorul co-mandant al Penitenciarului Aiud, îşibătea joc de sentimentele lor, scriindce vroia el, nişte aberaţii jignitoare.Abordarea în acest fel a relaţiilor din-tre intelectuali şi celelalte categorii so-ciale în literatura română estedăunătoare. Conştient sau nu, ne în-toarcem la teoria marxistă a luptei declasă. Armonie generală întregrupurile sociale nu există. Dar nutrebuie puse paie pe foc.

(Continuare din pag. 5)

Ce urme lasă „Urma”

pagina 8 revist\ de cultur\

PLUMB-85 consemnări

PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA

PLUMB

BIBLIOTECA

PLUMB

Dacă i-am crede pe is-toricii romani, regele van-dalilor, Brennus, învingîndarmata romană, a admis orăscumpărare în aur a CetațiiEterne spre a n-o vandaliza,cum era obiceiul, și, cînd avăzut că balanța s-a echili-brat, a adăugat și spada sagrea pe talerul cu contra-greutăți, exclamînd fatidic:vai de cei învinși! Regelebarbar a rostit o maximă ceavea să străbată veacurilealături de sagacele reflecțiiale unor cugetatori latini lacare recurgem și noi. Se parecă prețul de răscumparare aRomei era exagerat inten-ționat și el nu se aștepta săfie posibil de achitat în ter-men scurt. Nobilimea roma-nă s-a mobilizat pentru a nuasista neputincioasă lamasacru, devastare și violuri.

Istoria s-a tot repetatapoi, iar adevărul strigat deBrennus s-a verificat mereu.În secolul V hunii, comandațide Atilla, s-au oprit la porțileRomei în urma negocieriiprețului de prezervare aorașului, între barbar și PapaLeon I. Pesemne, răul cubinele său fiindcă hunii auars orașul Veneția, port lamare, ceea ce i-a silit pe lo-calnici să construiască unnou oraș dar „pe apă” spre anu fi expus distrugerii.Popoarele migratoare, pră-dalnice erau primejdioasedoar pe uscat așa căVeneția s-a întins pe stîncimarine fără teamă, devenindsplendidul oraș pe care îladmirăm și acum. Roma afost din când în când cucerităvremelnic, dar a supraviețuitvicisitudinilor. Ce-i drept,reședința tradițională a popi-lor n-a fost scutită devexațiuni și prădăciuni, însăa biruit pofta nesăbuită deglorie vană a cuceritorilorepocii moderne, din fericire,ei fiind acum niște „umbre pepînza vremii", cum ar spuneEminescu. Din păcate, în se-colul XX marii tirani belicoșinu s-au dovedit a fi maimărinimoși decît predece-sorul pomenit la începutulcomentar iu lu i . Să neamintim afirmația lui Stalincare, cu cinism nedisimulat,tacticos, ne asigura că undepune piciorul soldatul sovieticse instituie inevitabil șiregimul politic bolșevic. Cadovadă că despotul gruzinnu glumea, imediat ce ar-mata sa a intrat în România,fie și ca aliata nostră decomplezență, s-a declanșatcalvarul roșu de jumătate deveac. Considerăm că nici al-ternativa hitleristă nu ar fi fostmai benefică pentru români.Dacă tiranul nazist încheiasepact mincinos cu Stalin, dacăne-a sfâșiat Ardealul cunepăsare de gealat, nu avemmotiv să bănuim că stă-pânirea germană de fac-tură nazistă ne-ar fi fostsuportabilă. Speranța gene-rației implicate în aceaîncleștare demențială era căHitler va muri prematur, fie

asasinat ori din cauza bolilorce-l măcinau. Se presupuneacă „noii șefi" vor fi raționali șivor abandona politica de ex-terminare sistematică apopoarelor socotite inferioareetno-genetic. Bineînțeles căromânii nu se temeau delagărele naziste cît timpmergeau pe un front comuncontra rușilor bolșevizați. Darce ar fi urmat în perioadapostbelică nu se știe. Oricesupoziție este superfluă.

Evident, povara daune-lor de război ce ne-a apăsatun deceniu a lăsat sechelepe termen lung în viațasocio-economică.

Comisia trimisă la ne-gocieri, formată din persoaneagreate de sovietici a fostumilită ca și cea care a par-ticipat la împărțirea Ardealu-lui. "Ce-ați căutat laStalingrad?" repeta obsesivV. Molotov. Cu acest leit-motiv inhibant pentruLucrețiu Pătrășcanu ni s-aimpus plata unor dauneimense. Desigur, nimeni n-a putut estima, cuantifica va-loarea reală a bunurilormateriale spoliate de sovi-etici în acel deceniu infernalcând sovrom-urile operauneîncetat în țară. Dar ce eraRomânia în comparație cuuriașii din vest și est care ne-au strivit sub ciubote? Pentrugermani conta petrolul carealimenta tancurile și aviația.Pentru ruși avea importanțălanțul carpatic, o granițănaturală, dar și sursa de ce-reale considerabilă dacăsolul ar fi fost exploatatcorect. Firește, oamenii nuaveau nici o valoare în ochiiacestor monștri. Ei au gînditstatistic, avea importanțădoar cantitatea de forță demuncă bună de exploatat înfolosul lor. Fără îndoială, jafulmaterial s-a repercutat dras-tic asupra traiului românilor.Nu se poate estima suferințaincalculabilă cauzată depenuria materială suportatăromâni ca o consecință aocupației sovietice. Teroareaistoriei nu poate fi recom-pensată. Dealtfel, noi nelamentăm că toată istoria amarcată de lipsuri, opre-siune, osândă perpetuă laînapoiere. Un popor mic,plasat într-o situație geo-politică nefastă nu se poatedezvolta normal în umbramarilor imperii expansive,prădătoare. Să nu neiluzionăm că alți vecini cusoartă asemănătoare ar fifost favorizați de puterile im-periale. Starea de înapoierei-a sufocat, i-a ținut la mar-ginea Europei pe toți. Uniiprivesc cu admirație și invidiela maghiari, dar ei au fostcivilizați de austrieci. Într-unfel, au beneficiat și asimilatcultura austriacă fiindcă erauînglobați în fostul imperiuhabsburgic. La origine, aufost migratori din Asia.Crescători de cai, asemenimongolilor și tătarilor, au fostîmpinși către centrul Europeiprin secolul IX și s-au stabilitîn Câmpia Panonică în vir-tutea tradiției pastorale. Cines-ar infatua să perpetueze oasemenea tradiție revolutăastăzi? Pur și simplu unguriisunt fasonați în creuzetul im-

periului habsburgic și au de-prins maniere europene încîteva secole. Prin tempera-ment aparțin însă lumii asia-tice domesticite de civilizațiagăsită în incinta lumii ger-manice. În fond, austrieciicare i-au instruit și educat,obișnuindu-i cu viața seden-tară sunt o viță germanică.Așadar, fudulia infantilăetalată de ei în raport curomânii băștinași, sedentaridin timpuri neolitice, esterizibilă.

Imperiul otoman i-afăcut provincie supusă,pașalâc multă vreme, ceeace nu s-a împlinit și curomânii. S-a spus că unguriisunt o bizarerie în mijloculEuropei. Asta nu înseamnăcă vecinii noștri de azi trebuiepriviți cu condescendență.Culmea absurdului este cătocmai intrușii se aratăsemeți și vindicativi în raportcu indigenii permisivi, paș-nici. Contrariază și pre-tențiile ridicule la drepturi șiprivilegii mult peste celeobișnuite. Românii au do-bândit târziu statalitate dinpricina vitregiei istorice. Darn-au fost asimilați de marileimperii vecine. De bunăseamă, zicala „obrazniculmănâncă praznicul" sepotrivește perfect ungurilor.Este de la sine înțeles căniște triburi migratoare,printre ele și maghiarii, aulăsat amprente asuprastrămoșilor daci însă nu aucucerit nimic. Astăzi, con-tează meritul personal.Epoca marilor invazii a apus.Putem conviețui amical cusemenii de origine și decredințe diverse. Ultima in-vazie ce am întâmpinat-o afost cea sovietică, efemeră.Bineînțeles că experiența is-toriei, dramatică, ne facereticenți, precauți. Din pă-cate, ideologiile au otrăvitmintea oamenilor mereu,făcându-i agresivi.

Ecoul strigătului luiBrennus nu s-a stins încă,pentru că am trecut recentprintr-un regim bestial care animicit milioane de semenifără sens. De ce sunt oa-

menii fragili la îndoctrinare?Pentru că emoțiile dominăjudecata rațională, fiindcă in-stinctele cu sediul în regiunisubcorticale predomină încompetiție cu demersul logicși empatic. Nu se laudăanumiți șefi politici că „auinstinct politic"? Aristotel adefinit omul drept animalpolitic, în sensul că trăim toțiorganizați în Polis. Adicăsuntem ființe sociabile, nudoar gregare. Însă politicieniigrobieni, cu nivel cultural pre-car, rudimentar, se simt ase-meni berbecilor în turma de

oi. Democrația este un tip deorganizare socio-politică ne-firească, dar tocmai deaceea este vulnerabilă. Prinstrucutra sa mentală, omuleste predispus la dictat, do-minare, ierarhie. Copilulcrește și învață supunereafață de tată. Asimilează mo-delul paternalist și îl afirmă lamaturitate, la rîndu-i. Mamaeste sursa alimentării emo-ționale, o contrapondere abalanței afecțiune - putere.Evident, liderii politici suntdeseori malformați emo-țional, complexați încă dincopilărie. Atmosfera terifi-antă din familie le defor-mează percepția asuprarealității, îi înrăiește, îi defor-mează caracterial. Toțidespoții au fost alienați într-un fel. Ei au fost fie răsfățațiexcesiv ori împilați încopilărie. Referitor la monar-hii născuți și crescuți înpurpură, lor li s-a inoculatideea că merită totul, că suntsupra-oameni. De regulă,erau îndopați cu imagini mi-tologice, fantasmagorice,privind obîrșia lor supra-firească. La maturitateacționau în consecință. Îisurprindea să fie demis-tificați, contestați. Credeaucă sunt deasupra legilor, uniierau taumaturgi, deși nuaveau calificare. Istoricii spuncă Wilhelm de Orania, dupăce a devenit regele Angliei,avea în „fișa postului" datoriasă-i blagoslovească pesupuși atingîndu-le capul, laanumite momente sacre.Având umor, el le ziceasurâzând sardonic: „Dum-nezeu să vă dea sănătate șimai multă minte".

Incontestabil, au existatși destui regi înțelepți care îșijucau rolul cu detașareemoțională, nu se luau în se-rios. Chiar și când eraudeterminați să plece înrăzboi nu se pretau laabuzuri inutile.

Așadar, prevalează ca-litatea intrinsecă a persoaneiîn orice context social-politic.Viitorul fiind imprevizibil nuputem anticipa o datăaproximativă când con-

statarea regelui barbar va ficaducă.

Se pare că moravurilese schimbă exasperant delent. Dacă oror i le la cares-au dedat oamenii chiar înzilele noastre, pe alocuri, neoripilează, privind în pers-pectivă indepărtată putem fioptimiști. Unii susțin că ome-nirea se află încă înadolescență. Interpretărilerăului sunt contradictorii, seopinează chiar că răul șibinele sunt stări relative, seintercondiționează formând„condiția umană".

VAE VICTIS!

Co

nst

anti

n

VO

RN

ICE

AS

Aps

ihol

og

Cristina ȘTEFAN, Jazz cub

Ioana HEIDEL, Dincolo de amintiri

Stan BREBENEL, Incursiuni în universul peniței

Constanța CORNILĂ,Aleea scrisorilor

PLUMB-85

revist\ de atitudine pagina 9

lirice...și satirice

ValANDREESCU

VECTORI LA 180

Mergem spre o viață bună.Ca și Statele Unite,Pe-o direcție comună,Dar, în sensuri…diferite!

ASCENSIUNE

Eminență literarăCe te numeri printre barzi,Te cunosc din ,,preșcolară”!De-atunci scrii… la fel ca azi!

***Tinereţe, ochi de jar,Totu-i plin, rotund, oval,Meditez şi, brusc, tresar:Am un gând, dar e ... moral?!

,,ACTRIŢA MAMEI!”

- Sunt extrem de bucuroasăCând vecine-nveninateVăd că fata mea frumoasăJoacă-n filme... deochiate!

POETUL ŞI EDITORUL

Şi conchise editorul:„Alte cauze nu-încap,Tu ai prost calculatorul!”Dar, se referea la... cap!

***Epigrama de-ar împungeCa o lance fioroasă,Tot nu ar putea străpungeA Prostiei… piele groasă.

***- Eşti deştept şi arăţi bine!Te rog, vino, nu-ţi cer bani,Ce să dau jos de pe mine?- Măcar... douăzeci de ani!

DIRECTORUL ŞI SECRETARA

Cum de posturi este criză,Fii deşteaptă, fă-ţi un rost:Ţine-mă discret în priză,Că te ţin discret în post!

ANGAJAMENT ELECTORAL

Voi munci şi zi şi noapteÎntr-o luptă colosalăSă obţin prosperitate...Personală!

ROABA!

Preotul a luat o roabă,Trei zile-a muncit din greu,Făcând popa bună treabăCu roaba…lui Dumnezeu!

DREPTUL DE AUTOR

Cartea-i scrisă la…beţieŞi te scoate din Umor!Ba, mai mult, viţa de vieCere „drept de …autor”!

INFATUARE

Nu ştie unde greşeşte,Paradoxu’-i o insultă:El, cu proştii nu vorbeşte,Iar deştepţii…nu-l ascultă.

SPRIJIN RECIPROC…

Ea îl sprijină c-o mână,El o sprijină cu bani,Că e mai bătrân c-o lună!Plus vreo patruzeci de ani

AMICALE

(Lui Vasile Sevastre GHICAN pentru cartea „VALUL CARE CHEAMĂ FURTUNA”)

Total ilogic mi se pareCa valul să cheme furtuna,Când, clar, se ştie că, pe mare,Furtuna-i prima-ntotdeauna.

(Lui Benone GHENCIU pentru carteaINVITAŢIE LA TAVERNA „7 PĂCATE”)

Invitaţia – în fond, un gest frumos,Am s-o accept că-s curiosSă văd ce se-ntâmplă-ntr-un loc dubiosŞi cum poţi ajunge un păcătos.

(Şi amicul meu Romeo G. Secbac)

Invitaţia, da, e-un gest frumos,Da-i şi-o ispită şi n-o prefer,Că-i început de joc periculosCu final în iadul lui Lucifer.

(Anei HÂNCU pentru cartea„LUMINA UMBREI”)

Citindu-i opulul, îmi ziceam

Cu părere de rău deplină:Pân-acum, iată, nu ştiamCum că şi umbra dă lumină.

(Marietei RĂDOI MIHĂIŢĂ pentru cartea „COPILU POSTUM”)

Am citit atent şi-am răscitit,Totuşi n-am înţeles pân-acumCe va să-nsemne, mai explicit,Povestea cu copilul postum.

(Lui Vasile CRISTIAN pentru cartea „1.000 DE SĂGEŢI DIN OCHIUL INTERIOR”)

A ochit şi el cum a ochit,Dar, cu săgeţile din dotare,Modeste fiind, a nimeritCam puţine ţinte, la-ntâmplare.

Romică C. GHICA

Postelectoralăunui lider politic

Cum ţara ca bărbat de statÎn lung ai străbătut-o,Ai devenit un talentatConducător... auto.

Unui poliţist

În conflictul dintre părţi,Cum să faci dreptateDacă tu citeşti doar cărţi...De identitate?

D-ale C.F.R.-ului

Un „NAŞ" mai abil,Forţându-şi destinul,Îşi face tot vinulDin... „VIA Mizil"

Despre un don Juan motto: İN-tolerabil

Părăsită de iubit

Suferea necontenitCă nu e bărbat, ci femme;(El nu-i femme, ci e İN-fam.

Nelămurirea călătorilor

Pe şoseaua rea, cu gropi,Care iese din cătun,Placa pusă printre plopiSpune altceva:… „Drum bun!“

La pachet

Povestea oricuiCă la ţară areO ciocănitoareŞi pe soacra lui.

Eugen SFICHI

Despărţire

După o zi de muncă grea,ajuns într-un târziu acasă,găseşti un bileţel pe masăpe care scrie: „Am fost a ta!”

Am stat atâta lângă tine,m-am plictisit, vreau ceva nou.Copiii să mi-i duci la mama,îi are-n grijă Dumnezeu.

Ce poţi să spui în acea clipă când simţi cum părul se ridică?Cum pielea toată se răceşte, eştiplin de emoţii şi tristeţe?

Gândeşti să mergi la psihologcă poate, poate-ţi dă norocsau poate mergi la ghicitoaresă te prostească şi mai tare?

Soluţie nu prea existăşi plângi cu nasul în batistăcu lacrimi calde pe obrazcare aduc mai mult necaz.

Pe lume singuri am venit,tot singuri ne vom duce suspe faţă-i bine s-afişămo mască plină de surâs.

Despuiat

Sătul de cuvinte deşarte,din frunzele-ţi moartetoate foşnind aceeaşi idee,îmi răsare în cap o scânteie:să mă las despuiat, dezbrăcatde arta nobleţei, de patina tristeţiişi să stau lângă tine aşa cum mi-e bine,să mă întorc înapoi la venirea serii,să beau un pahar în preajma veriidespuiat lângă tine, să stauanii pe toţi înapoi să mi-i iau,toamna să vină cât mai aproapesă culegem din pomi fructele coapte,peste iarnă să trecem cum vom puteasă ieşim în primăvară cu câte o stea,să plecăm la plimbare pe toţi caii călare.

Constantin COLEA

Petru SOLONARU

TETRADE

Transfigurare

Cel ce făptuiește, nefăptuitorbucurând voințe, bucurii nu-l voraduna cu trupul ca al valmei joc.Învârtind la roata cosmicului zor,

dincolo de semne: apă, vânt, lut, foc,ce’în a cincea sferă umbrele își coc,poartă sacrificiu, sensu-i ființândprin divin.... întregul fără timp și loc....

Risipit sub gânduri nu-l atinge gândși, deși-i orândei, nu rămâne rândîn corvoada lumii, căci, indiferent,vede simetria tuturora, dând

ochiului dintâie un invers torent.Cum transcende actul, chipul său latent,prins asemănării de-al ascezei cor,suie mântuire, pururea Prezent...

Ne’înțelesul crud....

Matcă și ruină celora ce sunt,Sinele cu-asupra marelui măruntține-această lume ca sămânță-a tot.Cei ce torc iluzii din meditabund

caierul oglinzii pururea nu potscoate rânduială spre al său chivot,unde neclintirea-i focul tutelar.Nu știu să asculte din Întâiul Mot

cumpăna tăcerii și din umbra-i n-ardesluși lumina, reic cenușar....Însă cei ce calea dintre simțul nudși asceza pură o păstrează dar,

prin cristalul minții tălpile-i audcum prefiră spațiu’în timpul cel zălud.Cugetând sub milă se așează-în punctcoacere’înțeleasă’în ne’înțelesul crud....

Velierul clipei

Nu la „ieri” sau „mâine” ai a bucuracât un „azi” deduce-în veșnicia sa

chilipirul caznei ce te-a scris orând.Demn de milă-i uzul ca’în temei o za,

fruct al faptei înseși de himer glisând,neclintirii minții să-i întreme gând.Prinde aparența să apari ca prins,dar în contemplare și cogitabund

velierul clipei, ce spre gol a stinsplinul nemuririi, trebuie împinsunde tu ești Altul, iar Acela tu....Noaptea fi-va ziuă, vastul încuprins

chiar de picătura-ți ce firav țesucopleșire calmă într-aici și-acu’....Însă-aceasta numai jertfei poate sta,dându-i afirmării chip de-atare „nu”....

Prinți ai cugetării

Ieri în vis iubit-am torsuri de nespus....Azi, doar nume-s.... toate. Dăinuiesc,

dar nu-s....Gemete și lacrimi cad întru zadar....sunetele-oglinzii ning al vremii fus....

Prinți ai cugetării pentru ele-amnarau furat scânteii și prin flori ce pargiuvaerul speței dat-au de zădufpână a așterne firea sub cântar.

Alții, ai credinței, prosternând zulufica ocean icoanei, au primit în pufpasărea înfrântă de al grabei drumsub curmarea’în sine-a

vântului- văzduh....

Între ei, noi, singuri.... Înainte-oricumca cel trup să-și afle dizolvarea’în fummântuirea-i dacă’în suflet am dedusliniștea minunii, chiar aici și-acum...

revist\ de cultur\pagina 10

PLUMB-85 Cronici

R o m a n u l„Apelul de Urgenţă”,autor Elena AdrianaRăducan, apărut laEditura „Sitech”, dinCraiova, în anul2012, probează

ştiinţa de a studia stările şi frământărilesufleteşti ale unei tinere, elevă în clasa a VII-a, urmărită evolutiv până la absolvirea liceu-lui. Introspecţia psihologică nu estepercepută ca un proces izolat, ci prin di-namismul comportamentului Dariei, ce dă laiveală un caracter spontan, cu o disponibili-tate spre dialoguri deschise. Instanţelecomunicării narative plasează acţiunea ro-manului la Craiova, Marea Britanie, Franţa,la începutul mileniului III. „Apelul deUrgenţă” este un roman al vârstei juvenile,acţiunea fiind centrată în jurul Dariei, a căreipsihologie este mereu în atenţia autoarei,accentul fiind pus pe sugerarea atitudiniiprotagonistei în faţa situaţiilor imprevizibile.Portretul moral este întregit de prezenţacolegilor de clasă, din gimnaziu şi liceu saua lui Tudor Apostol şi Sabinei Şandor, caredevin studenţi la o facultate de medicină dinFranţa. Celelalte personaje ale romanului,Sever Rosenberger, Karina Cluger,

Ştefania, Dinu Avram, Venera şi TudorIureş… evidenţiază virtuţi şi defecteomeneşti, greşelile alterând ireversibil viaţainterioară. Daria, personajul principal, nutrăieşte clipele nesfârşitelor încântări, stărileei contemplative demonstrează o fireromantică, este mereu preocupată, dar, înacelaşi timp, este neîmpăcată cu lumea încare trăieşte şi o descoperă de fiecare datăcu alţi ochi. „Copilăria, această primă treaptăa vieţii, o învăţase multe, dar, culmea,îndrăznea să nu se mai socotească un copil,cât timp instanţele ei sufleteşti erau cu totulspeciale.” Procesul lung al decantărilorsufleteşti ale Dariei, care trece succesiv prinemoţia admiterii la liceu, a bacalaureatuluisau admiterii la facultate, conturează profilulmoral ale unei tinere care îşi pune mereuîntrebări, fără să găsească şi răspunsul defiecare dată. Zbuciumul sufletesc sporeştespiritul său enigmatic, amintind în acelaşitimp, de stări sufleteşti asemănătoare pecare le descoperim în operele dedicate totcopiilor, scrise de G. Sand, A. Daudet.

Daria învaţă să admire, să înţeleagăadâncimea faptelor, să tacă, să evalueze, săasculte, îşi conturează principiile, pretindepuţin şi oferă mai mult decât i se cere, îşifixează bornele de echilibru. Între vârstacopilăriei şi adolescenţei, misterele atingapogeul. Daria preferă să-şi aplice opersecuţie, decât să fie persecutată. Caadolescentă ştie să preţuiască extraordi-narul, îşi lărgeşte câmpul valorilor morale,doar lucrurile pline de interes îi mai reţinatenţia. „Un lucru era cert, Daria ştia săasimileze variatele lecţii de cultură, neţinând

seama de reguli stricte. Căpătase de-prinderea de a-şi formula cu eleganţă fraza,oricât ar fi fost de succintă. Crescuse, îşicontura personalitatea de la o zi la alta, nuse pierdea în nimicuri, era calată pe lucruricare îi vor rămâne pentru totdeaunaaproape. Devenise exactă în tot ce făcea, îşipregătea lecţiile după schemele ei,îmbrăcându-le cu idei personale.” Lumeaîntreagă începe să se oglindească în minteaDariei, decupând cu uşurinţă caracterele.Nu face nimic pentru a se consola, viaţa aresalturile ei, este mereu rezervată în atitu-dine. Nu se abate nicio clipă de la înălţimeaidealurilor propuse, nu se lasă exaltată devise, admiraţia pentru Tiberiu trece într-unplan secundar, aflând că Sabina Şandor îieste alături. Raportând viaţa de adolescentăa Dariei, la personaje cu aceeaşi vârstă dinliteratura universală, întâlnite în operele lit-erare ale lui A. Gide, Leonhard Franck, R.Rodiquet care descriu tipul de adolescentcriminal sau revoltat, Daria din romanul„Apelul de Urgenţă” este un personaj com-plex, eliberată de convenienţe, marcată, larându-i, de un puternic conflict interior. În de-venirea ei, consideră că demnitatea şi car-acterul sunt atributele definitorii, îi judecă peadulţi fără înconjur, ştie să-şi organizeze tim-pul. „În această inocentă curbă a devenirii,Daria îşi stabilise praguri pe care urma să letreacă, cheia succesului nu putea să fiedecât la ea. Timpul trecuse mai repededecât credea, ajunsese la finalul liceului”.Ireparabila trecere a timpului o marcheazăprofund pe Venera Iureş, mama Dariei, opianistă care-şi impune o conduită culturalăpe măsura secolului al XXI-lea. Nu acceptăblazarea, mentalitatea ei estetică o împingela un anume tip de izolare, respingând olume a compromisurilor de tot felul. Îşinuanţează atitudinea faţă de soţul ei, aflatîntr-un declin sufletesc, dar luptă pentrutonusul moral al Dariei, care este raţiunea eide a exista.

Tipologia personajelor din roman estediferită. Tudor Iureş, tatăl Dariei, este uncinic… Deşi atinge desăvârşirea profe-sională, rămâne neputincios în faţa pasiu-nilor trecătoare, fapte ce-i contureazădiscontinuitatea sufle-tească. Hiaturile de totfelul dintre evenimentele înlănţuiteancorează viaţa personajelor într-opermanentă nesiguranţă. Personajele ro-manului au ceva comun în caracterul lor, evorba de afirmarea în plan profesional,dorinţa lor de a învinge. „Apelul de urgenţăte-a pus în faţa unui fapt împlinit, clopotelecare răsună permanent în sufletul nostrusunt dovezi peremptorii ale faptului că viaţa,pe lângă pitorescul ei, ne aduce şi în faţainstanţelor sufleteşti primare, când ances-tralul capătă alte dimensiuni”. Cuvântul caevocare se fixează bine în mintea cititorului,scopul constant fiind elogiul fiinţelor aflate laînceput de drum. Compoziţional, romanuleste alcătuit din nouă capitole, urmărind for-marea personalităţii Dariei. Sondareastărilor de conştiinţă ale personajeloracumulează modalităţi ce susţin caracterulde proză psihologică: introspecţia, rigorileclasice ale naraţiunii, reflectarea înconştiinţa celuilalt a convingerilor despreviaţă şi univers. Una din funcţiile recurenteale substantivului este cea de atribut, con-ferind frazelor nominale robusteţe. Dimensi-unea semantică a cuvintelor este dată,printre altele, de organizarea sintactică,selecţia lexicală, condensarea ideilor,acţiunea bine sudată şi discursul narativ.Citind câteva opere ale Adrianei Răducan,am descoperit plăcerea sa de a scrieliteratură pentru copii, un fapt meritoriu,motiv ce mă îndreptăţeşte să afirm, fărăteama de a exagera că prin volumele:„Povestiri dedicate Anisiei”, „Fabule”, ro-manul „Apelul de urgenţă” şi piesa de teatru„Eu nu te văd, tu nu m-auzi”, dedicată copi-ilor şi tineretului, autoarea contribuiesubstanţial prin scrierile sale la dezvoltarealiteraturii române.

Apelul de urgenţă - un roman al vârstei juvenile

Flo

ren

tin

SM

AR

AN

DA

CH

E LANSARE DE CARTE, BUCUREŞTI

Sâmbătă, 29 martie 2014,a avut loc evenimentul lansăriivolumului Antologia scriito-rilor români de pe toatecontinentele , la Bi-blioteca MetropolitanăBucureşti. Ziua caldă, primă-văratică, a reunit sub baghetascriitorului şi jurnalistului Elisa-beta Iosif şi a scriitorului Vic-tor Gh. Stan, autorii antologaţi,invitaţi, prieteni. De câţiva ani,în acest lăcaş de istorie literarăşi prezent literar, lansările decarte organizate de mentorulRevistei Cetatea lui Bucur şipreşedinte al Filialei Bucu-reşti a Ligii ScriitorilorRomâni, Elisabeta Iosif, facposibile întâlniri între poeţi şiprozatori din toate oraşele ţăriişi din lume, într-o atmosferăplăcută, de prietenie, decunoaştere şi preţuire reci-procă a scrisului şi a publicării,sărbătorite împreună.

Este o anume emoţie şibucurie în aceste întâlniri alenoastre şi la evenimentparticipă autori făcând parte dindiverse comunităţi literare. Ne-am cunoscut pe internet, neapreciem şi ne susţinem,sărbătorim împreună apariţiacărţilor noastre, fie în volumesingle, fie în antologii cuprin-zătoare sau reviste. 29 martiea însemnat o întâlnire cu par-ticipare diversă, eu amreprezentat Cenaclul Lira21,împreună cu scriitoriiLuminiţa Zaharia şiViorel Gongu, auvenit scriitori de laCenaclul OrpheusBucureşti, criticulFlorin Grigoriu şi po-etul Lucian Coliţă, dinIaşi, poeta LiviaCiupercă; dinPloieşti, Elena Trifanşi Ioan Adrian Trifan;Anca FlorentinaPopescu, VictoriţaDuţu, Bucureşti; Du-mitru Negoiţă, dinFocşani; Virgil Ciucădin New York.

Actriţa Doina Ghiţescu arecitat poezii cuprinse în an-tologie, din autorii prezenţi însală. În maniera emoţionantăbinecunoscută, Doina Ghi-ţescu ne-a dăruit mici repre-zentaţii dramatice, versuri larampă în primă audiţie, în carelirica devine personaj şi rol, in-terpretate cu talent captivant.Iată câteva versuri cu aplauze:

„Se mişcă-ncet. Abia mai stăpe roate,Şi-şi scrie rândurile toateDin gări de seară şi de noapte”-(Elena Trifan-trenul vieţii)

„Plete şi sâniÎnvelind o clepsidrăFeminitatea: - (Anca Florentina Popescu-haiku)

„mi-ntorc privirea spre birou...dansează cuvintele-n horă!se despart şi se prind din nouşi joacă mai bine de-o oră...

dansat-au cuvintele-n horă”-(Ioan Adrian Trifan)

„...aşa-i recomandabil, ca unusă treneze-n liniştenecurbat de vecinul său, unu,oricare-ar fi el, şi oricât de ochios,şi-oricât de dantelat,şi-oricât de firoscos.Trăiască unu! Sâc!Ce, Fănuş Neagu să n-aibăpereche?” - (Livia Ciupercă)

Discursul scriitorului Vic-tor Gh. Stan a fost tonic, opti-mist şi îndrumător, a spus că„acum avem multiple posibilităţide comunicare, aflăm unii dealţii rapid... o antologie cu atâţiascriitori reprezintă fântânapoeziei, copilul de mâine vaafla prin ea ce se scrie azi şi ocarte fântânită şi scoasă lalumină în 2014 înseamnă cul-tură românească azi. Fântâ-narul acestei frumoase cărţieste Elisabeta Iosif.”

Din New York a venit poe-tul Virgil Ciucă, ne-a povestitdespre activitatea literară aromânilor newyorkezi, despreevenimentele organizate dedoamna Doina Uricaru la ICRşi strădania de a menţinetradiţiile româneşti, culturanoastră, de a le face cunoscuteamericanilor.

Criticul literar Florin Grigo-riu a salutat apariţia cărţii, dlVictor Stan mulţumindu-i pen-tru participarea la eveniment, l-a prezentat ca pe omul „cucultura română în servietă”.Duce, în servietă, reviste, cărţi,alte publicaţii pe care le îm-parte la toate evenimentele lacare participă. amintindu-ne cădl. Grigoriu nu este numai unbun critic literar ci şi un promo-tor al culturii române.

Artiştii de la formaţia Ce-lest şi soprana Felicia Popescune-au încântat cu piese pe ver-suri de Eminescu, Coşbuc,Minulescu şi Nichita Stănescu,armonizate la flaut şi chitară.La final am dăruit cărţileLirei21, s-au dat autografe şiflori, s-au făcut poze.

O zi de primăvară în fo-tografii, pe chipuri, în cuvinte, ozi memorabilă. O carte de lec-turat, o carte cu prieteni, cupoeţi cunoscuţi sau nu, dar toţiscriitori ai timpului prezent. Deaceea, LANSAREA UNEI AN-TOLOGII, devine un evenimentantologic, în câteva ore rea-lizându-se cunoaşterea, împri-etenirea, preţuirea şi respectulpentru cuvântul scris de mulţiscriitori contemporani. Este, defapt, un timp concentrat pentrupentru o muncă de creaţievastă. Este esenţă de cultură.Mulţumiri şi felicitări tuturorscriitorilor care au făcut posibilăaceastă întâlnire.

Cri

stin

a Ș

TE

FAN

PLUMB-85

pagina 11revist\ de atitudine

Consider călectura a fost şicontinuă să fieuna dintre valorilecu adevărat pozi-tive ale vieţiinoastre, carteafiind aceea careproiectează olumină fascinantă

asupra lumii, inducând tentaţia aproapeirezistibilă a sintetizării unor gânduri,meditaţii şi cunoştinţe. Chiar dacă existăpuncte de vedere diferite, toate tind a ficonvergente către o singură concluzie:lectura îşi are un loc bine definit şi dis-tinct în multitudinea preocupărilor omuluifiind o valoare indiscutabilă care se im-pune prin ea însă iar a şti să citeşti esteo artă, poate chiar o ştiinţă. Lecturadevine astfel, indubitabil, un stimulentesenţial în educarea spiritului de aceeasunt de admirat popoarele, naţiunile,care luptă pentru promovarea culturii şiartei şi, mai ales, pentru eliminarea anal-fabetismul din viaţa lor.

Iar aceste ultime cuvinte sunt oformă de admiraţie faţă de evrei, ceicare, în toată lumea, au militat pentruînvăţătură ca fiind calea cea mai sigurăspre civilizaţie, numindu-se în modtradiţional, dar şi pe bună dreptate, poporal Cărţii.

Desigur nu la acestea mă gândeamcitind volumul de nuvele: Acei ochiameţitori, cel mai recent al prolificuluiscriitor Harry Ross.

Ba chiar, pe parcursul lecturii mi l-am închipuit pe autor ca fiind maestru deceremonii la un dineu de gală unde cugesturi de expert, având eleganţa unuispadasin şi precizia unui chirurg, împartedistinşilor oaspeţi feliile unui tort. Fiecareinvitat primeşte o felie cât mai egală cua altuia. Dar, atunci când feliile vordesfăta papilele, între ele vor fi, inevitabil,unele diferenţe. Una mai dulce fiindcăare un miligram mai mult de ciocolată,alta mai însiropată, o alta cu un osavoare distinctă deoarece are o altăbucăţică dintr-un fruct exotic şi aşa maideparte. Nu mai spun ce ar fi dacăfiecare invitat ar trebui să povesteascăce a mâncat. Am avea surpriza săconstatăm că fiecare a mâncat câte ofelie din alt tort, atât de mari ar putea fidiferenţele cauzate de subiectivismul,experien-ţele diferite, sau chiar de prac-tica artei gastronomice, plină şi ea de ter-meni specifici.

Însă Harry Ross, deși nu estemaestru de ceremonii gastronomice, îm-parte, precum cel despre care am fabu-lat, felii de cultură, inteligenţă, farmec,înţelpciune şi măiestrie scriitoricească în-delung exersată. Ceea ce am puteapovesti noi cititorii, după acest regal decultură, nu ştiu. Ştiu însă că vom aveaacea satisfacţie rafinată aferentă lecturiidar şi fericirea clipelor despre caremaestrul, ca orice maestru care serespectă, nu a spus nimic înainte,lăsându-ne pe noi să ne delectăm cu de-scoperirile făcute şi oferindu-ne astfel ominunată aventură intelectuală.

Dar despre ce povesteşte HarryRoss în această carte? Ca de obicei, de-spre oameni simpli şi întâmplări care potpărea obişnuite şi despre care putemspune că am auzit de multe ori în viaţă.Este foarte adevărat, fiindcă vieţile noas-tre sunt un şir mai mare sau mai mic deîntâmplări pe care le numim banale, maiales atunci când le trăiesc alţii. Fiindcă,spre exemplu, o neînţelegere familialăpoate fi extrem de neinteresantă dacăne-o povesteşte un cunoscut şi cu totulaltfel dacă o trăim noi şi avem convin-gerea că ne poate schimba cursul vieţii.

Sau avem convingerea că, aşa

funcţionează clişeul, un bărbat poate de-structura o familie şi cuceri o femeiecăsătorită, dar timpul va pedepsi custrăşnicie această încălcare a normelor.Poate, numai că Harry Ross, fin obser-vator al realităţilor, are o cu totul altăpărere, mai ales că el nu se lasăinfluenţat de aparenta soliditate a re-spectivei familii şi ne face să vedem şinoi ce se ascunde în spatele aparenţelor.

Prin miezul povestirilor din aceastăcarte trec o mulţime de fete sau femei.Unele tinere şi frumoase, altele maiîncercate de valurile vieţii, sau dintreacelea care te lasă cu răsuflarea tăiatăchiar dacă ai depăşit vârsta marilor en-tuziasme lirice. Ele trec prin experienţelefireşti ale vieţii, iubiri, trădări, alte iubiri,bărbaţi fascinanţi ori cu un suflet aparte,se despart de familie sau doar de orelaţie pasageră, trec de la fericire ladurere, ori de la disperare la linişte şi îm-plinire. Uneori constată că un căţelvalorează mai mult decât relaţia maritalăsau că un pian aflat în casa unde s-aumutat de curând le poate încurcaexistenţa. Sunt, poate, stewardesestrălucitoare şi în contact profesional cusute de bărbaţi, iar a reacţiona precumeroina din Acei ochi ameţitori pare a ficam ciudat, dar perfect logic.

Întâlnim, aşa cum este firesc, şibărbaţi. Oameni simpli sau actori cam in-stabili emoţional dar care ajung să vadăadevărata iubire doar la o răscruce avieţii, fotbalişti (este o temă la modă, in-diferent cum o privim) care nu potînţelege cum o femeie, iubita, poate săfie fotomodel şi în acelaşi timp fidelă, iarrezolvarea vine din recunoaşterea faptu-lui că a fi prost nu este un avantaj, oripersonaje ciudate precum acela din Lor-dul vagabond, un gen de neliniştit carese regăseşte, într-un târziu, tot subprivirea blândă a celei pe care o părăsisecu ani în urmă. Cupluri sau oameni sin-guri care trec prin acea unică întâmplare,da, da, aparent banală, însă capabilă săschimbe o viaţă. Întâmplarea devinesubiect şi numai ochiul atent la detalii şiposibilele evoluţii, acel „ochi” al scriitoru-lui, singurul care o poate pune în paginăîn aşa fel încât să devină nu numairecognoscibilă ci şi memorabilă.

Uneori Harry Ross propuneexerciţiul lecturii interactive. Ducenaraţiunea şi dezvoltă conflictul până laun punct, dar în nici un caz la final, şisugerează mai multe căi de rezolvare aconflictului. S-ar putea crede că acestgen de experiment este sortit eşecului.Ei, bine, nu-i deloc aşa! Cititorul este ten-tat să vină cu varianate pentru conti-nuarea poveştii în funcţie de ceea ce îşidoreşte. Prin urmare, nu m-ar mira ca,într-o zi oarecare, exact din acestexerciţiu să se dezvolte pasiunea de ascrie pentru unul dintre cititori. Şi abiaatunci, deşi nu avem şanse prea mari dea afla vreodată cum stau lucrurile, HarryRoss va avea sentimentul împlinirii, toc-mai pentru că, odată, cândva, a stimulatcreativitatea, prin felul său de a fi scris.Desigur răsplata pentru acest gen degesturi se găseşte numai în ceruri.Acesta însă nu este un motiv ca să numulţumim autorului pentru intenţie şipentru delicateţea cu care a făcut-o.

Ce vom afla însă din această cartecu un titlu atât de tentant depinde, aşacum am spus, numai de noi înşine. Dar,presupunând că nu vom afla prea multelucruri noi, tot vom câştiga ceva. Câtevaceasuri de tihnă intelectuală în companiacuvântului frumos scris, ceea ce văasigur stimaţi cititori că este un miracolîntr-o lume răscolită de nelinişti şi con-flicte. De aceea recomand din toatăinima acest volum tuturor celor care îşidoresc pace în suflet, dar nu numai lor!

HARRY ROSSS - un artist al cuvântului scrisAcei ochi ameţitori, nuvele, Israel 2013

Mih

ai

BA

TOG

-BU

JEN

IŢĂ

OZANA KALMUSKI ZAREA

Cunoscut dirijor, discipol almaeştrilor Sergiu Celibidache şiAntonin Ciolan, maestrul PetreSbârcea a studiat muzica înoraşul natal, Braşov, cu VictorBickerich – muzician care a avutşansa de a fi prieten cu GeorgeEnescu, Gogu Georgescu şi alţimuzicieni emblematici pentru cul-tura românească.

Petre Sbârcea voia să devinăpianist, dar Bickerich l-a iniţiat înarta dirijatului şi l-a convins săplece la Cluj, unde a întâlnit şansavieţii sale artistice: „maestrulCiolan a fost un maestru deexcepţie. Am avut şansa săcunosc mai multe şcoli de dirijat,dar trebuie să spun că şcoalamaestrului Ciolan a fost unică, el astudiat în Germania cu maripersonalităţi precum ArthurNikisch, el a fost alături de acestepersoane şi venind în România cutemperamentul lui latin a combinataceastă şcoală germană cu tem-peramentul ăsta şi a fost un dirijorgenial. Lecţiile lui n-am să le uitniciodată pentru că au fost extraor-dinare dar, pe lângă lecţii, am asi-stat la toate repetiţiile lui, cum ştiasă cizeleze fiecare frază, cum săstructureze, cum forma muzica,era un lucru extraordinar şi pentruacest lucru îi sunt recunoscător o

viaţă întreagă”.Prim dirijor şi director la

Opera Naţională Română din Clujîn perioada 1957-1976, maestrulPetre Sbârcea a fost invitat să diri-jeze toate orchestrele din ţară şi aefectuat turnee în Italia, Germania,Austria, Belgia, Olanda. Cariera saartistică de excepţie cuprinde unpalier dedicat şcolirii tinerilor diri-jori, continuând în acest modtradiţia maestrului Ciolan, care aintrodus disciplina dirijorală laAcademia de Muzică clujeană.Studenţi ai maestrului Sbârceasunt astăzi recunoscuţi dirijori înţară şi străinătate.

La clasa maestrului, în acestan au absolvit patru dirijori.Acompaniaţi de Orchestra “Ca-merata Academica” a Academieide Muzică „Gheorghe Dima”,Sergiu Strete a dirijat Uvertura la„Italianca în Alger” de Rossini,Gelu Cadiş, Largo din Simfonia aIX-a de A. Dvorak, Loránd Hege-dus, Jubel-Ouvertüre de C.M.v.Weber şi Vlad Eniu (fondator alOrchestrei de Tineret Clau-diopolis), partea I din Simfonia aV-a de L.v. Beethoven.

Tinerii muzicieni, cu certecalităţi şi atent şcoliţi, au realizat oseară muzicală emoţionantă, sprebucuria publicului şi a maestrului.

MAESTRUL ŞI

DISCIPOLII

Poetul sucevean ION COZMEI,doctor în ştiinţe filologice, membrual Uniunii Scriitorilor din România,Filiala Bacău, vicepreşedinte alSocietăţii Scriitorilor Bucovineni,considerat de critica de specialitatedrept cel mai bun traducător înlimba română a poetului naţional alUcrainei, Taras Şevcenko, a fost

răsplătit decurând de altedouă distincţiil i t e r a r einternaţionale,c u p r i l e j u lparticipării laChişinău (10martie 2014) laSimpoz ionu linternaţ ionalînchinat celor200 de ani dela ziua naşterii

lui Taras Şevcenko.După ce în anul 2012, a primit

Premiul pentru traducere din parteaUniunii Scriitorilor din România(preşedintele juriului Alexandru Do-brescu), premiul I pentru tradu-cerea COBZARULUI lui TarasŞevcenko (preşedintele juriului C. IUşurelu) la Festival Naţional deCreaţie „Vrancea Literară” DiplomaSocietăţii „Ucraina – Lumea” – Kiev(preşedintele Societăţii Ivan Doaci),Diplomă de excelenţă a revistei„Poesis” pentru volumul „TarasŞevcenko – Poetul naţional alUcrainei şi receptarea lui în Româ-nia (preşedinte George Vulturescu),în anul 2013- Diplomă de excelenţădin partea Uniunii Ucrainenilor dinRomânia (preşedinte Ştefan Bu-ciuta), Diploma Uniunii Ucrainenilordin România şi a Ministerului Culturii

şi a PatrimoniuluiNaţional din România(preşedinte IaroslavaKolotelor), în anul 2014– Diplomă de onoare,

cu prilejul Zilei Eliberării şi Inde-pendenţei Ucrainei (consul generalal Ucrainei la Suceava, Vasyli Boe-ciko), pe 10 martie 2014, laChişinău (Republica Moldova) luiIon Cozmei i s-au decernat Diplomade onoare a Ambasadei Ucrainei înRepublica Moldova (ambasador ex-traordinar şi plenipotenţiar alUcrainei în Republica MoldovaSerghei Pirojkov) şi Premiul RelaţiiCulturale pentru traducere în limbaromână a volumului de poezii„Cobzarul” de Taras Şevcenko alUniunii Scriitorilor din Moldova(preşedinte Arcadie Suceveanu).

Simpozionul de la Chişinău afost organizat la Casa Uniunii Scri-itorilor din Moldova de conducereaUniunii Scriitorilor din Moldova, deAmbasada Ucrainei din Chişinău şide Comunitatea urcrainenilorpurtând numele lui Petru Movilă dinoraşul Chişinău (preşedinte VictorCojocaru).

La simpozion, poetul IonCozmei a prezentat cărţileCobzarul, de Taras Şevcenko,ediţie bilingvă, Editura „Bukrek”,Cernăuţi, 2011, „Tinerele mele gân-duri” de Taras Şevcenko, ediţiebilingvă, Editura „Augusta”, Timi-şoara, 2005 şi Taras Şevcenko –Poetul naţional al Ucrainei şi re-ceptarea lui în România, de IonCozmei, Iaşi, Editura TIPO-MOLDOVA, 2007.

Manifestarea a fost moderatăîn limba română de Arcadie Suce-veanu, preşedintele Uniunii Scriito-rilor din Moldova, şi de ambasadorulextraordinar şi plenipotentiar alUcrainei la Cernăuţi, SergheiPirojkov.

Redacția

Noi distincţii pentru poetul –traducător ION COZMEI

Cronică

revist\ de cultur\pagina 12

PLUMB-85 atitudini

Aminteam în articolul precedentde patimile îndurate de către deținuțiipolitici închiși în temnițele regimuluicomunist, supuși în permanențăsupravegherii și măsurilor de constrân-gere, represaliilor, care au însemnatpentru toți aceștia, ani grei de în-chisoare, torturi, umilințe, batjocuri șiprivațiuni greu și de descris, darămitede îndurat!

Păcat că mulți dintre ei, trecuți lacele veșnice, n-au odihnă și liniște niciacum, când numele lor este fie făcutuitat, fie luat în derâdere, fie împroșcatcu noroi, unul dintre cele maielocvente exemple fiind cel al erouluimartir Valeriu Gafencu, căruia într-unmod nedrept, abuziv și răuvoitor, lapropunerea politicului postcomunistromânesc și a unei instituții înființatădin inițiativa guvernului (InstitutulNațional pentru Studierea Holocaustu-lui din România „Elie Wiesel”) i-a fostretras titlul de „Cetățean de Onoare alorașului Târgu-Ocna” acordat post-mortem, întru veșnică recunoștință șineuitare celui care, alături de alți încăvreo sută și ceva de luptătorianticomuniști și-au aflat sfârșitul întemnița spital din localitate. Am amintitși despre acest trist aspect care nuonorează deloc, nu face cinsteinstituțiilor statului, autorităților locale,clerului. Mai ales că, prin sprijinul di-rect, necondiționat, sincer și curat alAsociației „Prezent!”, AsociațieiFoștilor Deținuți Politici și LuptătoriAnticomuniști din România, Asociației„Salvați Identitatea Satului”, Asociației„Renaștem Împreună”, precum și aaltor militanți ai credinței în Dum-nezeu, neam și țară și în ideeanațională, la Târgu-Ocna, au fost or-ganizate anual manifestări închinatecomemorării lui Valeriu Gafencu șicelorlalți colegi de suferință, ceea ce atransformat orașul-stațiune într-un polspiritual și loc de pelerinaj pentrucredincioși și nu numai…

Despre ce a însemnat viața în în-chisoarea de la Târgu-Ocna, staudrept mărturie cărți și documente,amintiri. Iată un fragment din celescrise de un martor ocular, preotulConstantin Voicescu: „(…) Cu toateeforturile extraordinare ale doctorițeioficiale, Margareta Danielescu, căreiaîi purtăm mare recunoștință, și alemedicitor noștri deținuți, coasa morțiia secerat fără milă. În perioada ’50 -’54, au murit sub ochii noștri circa 80deținuți, dintre care jumătate eraustudenți și elevi; capacitatea secției`politici` fiind de cca. 120 de bolnavi.Un număr de alți 62 deținuți au dece-dat după ce au plecat din Tg. Ocna, înalte închisori, trimiși disciplinar, saudupă eliberare. La poarta închisorii,lângă un closet dezafectat, era onăsălie cu o ladă-coșciug, care primeaunul sau două cadavre, în interioraflându-se de multe ori încă unul sauchiar doi de-ai noștri. Lada își deșertamorții dincolo de zidul închisorii, lamarginea unui cimitir, în gropi superfi-cial săpate, fără cruci și fără semn,apoi se întorcea așteptând pe alții. Neaștepta pe noi… Un fost grefier de laTârgu-Ocna ne-a relatat că în timpuliernii, când pământul era înghețat,deținuții de drept comun care trans-portau cadavrele, și ele înghețate, letăiau din picioare, ca să încapă într-ogroapă mai mică. (…) Ajutând pemedicii deținuți, o serie de tineri –tebeciști și ei, dar ceva mai în putere,cu o dăruire impresionantă, darfirească și discretă, au fost în acelașitimp surori de ocrotire, femei de ser-vici, spălătorese ale rufelor și cearcea-

furilor pline de puroi și murdărie,muncind, ca pentru Hristos, și ziua șinoaptea, când făceau de gardă lapatul bolnavilor mai grav, repartizați laparter și mai ales în camera 4. Dintreei, unii nu au gustat din porțiile lor demarmeladă sau carne: le cedau celormai bolnavi și mai slabi, eimulțumindu-se cu obișnuitul arpacaș.Sunt aici, la Sighet, de față, doi dintreei. Nu se făcea aici un fel de discri-minare de rasă, de religie sau politicăîn această slujire samariteană.Referindu-se la atmosfera de iubirecreștinã din penitenciar, pastorulWurmbrandt a marturisit că la Tg.Ocna a întâlnit sfinți și că el ar dori săintre în împărăția Cerurilor pe aceeașipoartă ca Valeriu Gafencu.

Am fost vegheați permanent deschitul de pe Măgura. Clopotele lui dinDuminici și sărbători aveau un răsunetdeosebit în inimile noastre. Ca șipriveliștea extraordinară a lumânăriloraprinse – șiraguri de stele – pe serpen-tinele Măgurei în nopțile sfinte ale Pro-hodului și ale Învierii! Inspirându-se dinacest tablou, a izvodit Valeriu GafencuImnul Învierii: Un clopot tainic miezulnopții bate / Și Iisus coboară pepământ.// Din piepturile noastre’n-sângerate / Răsună imnul învieriisfânt. Și sărbătorile Crăciunului! Colin-dele… cele vechi și cele noi… cele dinînchisoare, unele triste („A venit și-aiciCrăciunul / să ne mângâie surghi-unul”), altele, înflorite aici la Tg. Ocna,colinde de bucurie…

(…) A urmat o perioadă dedetenție extrem de grea. Nu ne-ampierdut însă nădejdea. Știam că: Celemai crâncene înfrângeri, suntrenunțările la vis (Radu Gyr).

În 1964, deținuții politici au fostgrațiați. Nu am simțit bucuria eliberării.Ochiul securității a rămas permanentasupra noastră. Până când Dumnezeune-a dat minunea jerfelor din Decem-brie 1989. Prin această minune sun-tem noi aici, în locul de jertfă de laSighet. Știm că nici o jertfă nu ezadarnică. Socotim că Târgu-Ocna areun mesaj pentru viața obștei noastreromânești. E mesajul creștin alrenașterii noastre”. (Sursa: Pr. Con-stantin Voicescu – „Viața religioasă înînchisoarea Târgu-Ocna – (1950-1954)”– Blogul ,,Fericițiceiprigoniți.net-Mărturisitori riomâni în temniță cuHristos”, Categoria: Închisori și lagăre,Subcategoria: Târgu Ocna – luminadin răni)

În fine, dezbaterea legată de re-tragerea înaltei distincții acordată luiValeriu Gafencu a generat – așa cumera de așteptat – o serie de dezbateriși polemici bazate mai mult penecunoaștere și pe plăcerea de aarunca cu presupusul, în locul argu-mentelor și dovezilor palpabile, indu-bitabile. Această concluzie scoate înrelief însă, înainte de toate, gravecarențe de mentalitate și de atitudine,

cu precădere în educația civică șipolitică a liderilor principalelor partidece s-au perindat la putere de la„loviluția” postdecembristă încoace.Mai mult, nici noi, românii de rând, nune situăm prea departe de cei pe careîi alegem (ne merităm oarecum soarta;oare când ne vom trezi?) și nici demarea majoritate a occidentalilor (aflațiși ei cam pe buza prăpastiei), de lacare am împrumutat după ani deprivațiuni, nu eficiența economică, cicultul plăcerii, al consumului și confor-tului, căci bine spunea distinsul și re-putatul profesor și publicist OvidiuHurduzeu în cartea sa, „Sclavii fericiți”:

„Încântat de sine însuși și delumea sa aseptică, omul postmodernrămâne sclavul unei mentalități a con-fortului. Căutarea cu orice preț a viețiiconfortabile s-a transformat într-unideal personal și colectiv de necontes-tat; confortul este noua religie,promovată de tehnologism, globalismși consumismul de masă. Lipsit deconfort, de mistica și imaginarul socialpe care acesta îl presupune, omulpostmodern ar fi cuprins de o teribilăpanică; față în față cu realitatea și pro-pria sa conștiință, s-ar simți gol șineputincios. Sursă de satisfacții ime-diate, confortul îi risipește însă teme-rile, îl apără de confruntăridezagreabile. Îl transformă într-unsclav fericit”, de fapt, într-un „om vul-nerabil”, ușor manipulabil, ale cărui„cadre de referință tradiționale, atâtmentale cât și sociale – familia,națiunea, religia creștină, culturaumanist-clasică – nu mai furnizeazăsistemul de valori necesar construiriiunei solide identități personale”.

Astfel, apar în universul uman,găuri negre, care produc o infantilizarea spiritului și mentalului ce favorizeazădegradarea treptată a personalității,scăderea încrederii și abilităților de aduce lupta pentru un ideal, până lacapăt. Acestea sunt doar câtevaconsiderații care vor să explice cămișcarea ideilor și faptelor noastre seaflă deocamdată, într-o fazăretrogradă…

În aceeași ordine de idei, dar în-torcându-ne în timp și încercând o re-cuperare a memoriei suferinței șimartirajului anti-comunist, iată câtevadintre cugetările lui Valeriu Gafencu:

„Ateii materialiști, obsedați deplăceri, de dorința de dominație și ego-ism, au creat civilizația modernă, careculminează în tehnicitate. Ei au izolatnatura umană și au părăsit poruncilelui Dumnezeu. Încercarea lor de a creaun rai pământesc și senzual a dat însăgreș. Natura se epuizează și sepoluează, devenind improprie vieții.Tehnica, la rândul ei, are mult mai mariposibilități de distrugere decât deconstrucție”;

„Spiritul și viziunea materialismu-lui ateu pervertesc toate valorile, căcile pun în serviciul egoismului și tiraniei.Este dovada că valorile umane nusunt absolute prin ele însele, ciprețuiesc în funcție de duhul, sensulși măsura în care sunt folosite. Numaiîn Hristos totul e adevărat, bun șifolositor. În afara Lui, totul este deza-stru”;

„Mai mult decât oricine, credin-cios se cuvine a fi omul politic, căci ori-entând lumea, el împlinește voia luiDumnezeu, și-i revin mari respon-sabilități”; „Să nu așteptați fericirea săvină din altă parte decât dinăuntrulvostru, acolo unde sălășluiește Hristos”.

„Iubiți omul, dar nu vă faceți iluziidespre el, pentru că veți suferiamarnic”…

P.S. Titlul articolului este de altfelși întrebarea de final, căreia va trebuisă-i dați un răspuns, sau cel puțin, săreflectați asupra lui: și totuși, încotrone îndreptăm?

(Va urma)

ȘI, TOTUȘI, ÎNCOTRO NE ÎNDREPTĂM? (II)

Ro

mu

lus

Dan

B

US

NE

A

All right, spuneamericanul, comprimînd în numai douăcuvinte adevăruri de fiecare zi, dinperspectivă strict personală. Versiunearomânească e la fel de directă: totul e-nregulă, deci e drept, fiind expresiapreferată a revoluţionarilor de la 89. Înstricto senso: totul ni se cuvine. Fărăcondiţii. Scenele de masă, din zileleloviluţiei, ca şi cele din anii de după,abilitează ideea că am fi un popor derevoluţionari, de răzvrătiţi permanenţi aisoartei mînaţi de vînturile permanente aleschimbărilor către altceva. Şi cum înlumea noastră nimic nu este, ori nu seface gratis, fiecare act, fiecare gest, secer însoţite de o răsplată, chiar mai multe.Servici contra servici. Patriotismul expusla tarabă pe post de monedă de schimb,cu valoare absolută. O modă resuscitată,de altfel, preluată de la comunişti şi adusăla alte dimensiuni de profitorii de astăzi.În privinţa asta, şi nu există niciun fel dedubii, năravurile înoată în cam aceleaşiape: meritul/sacrificiul personal nu estegratuit. Vechiul slogan comunist „ce puţiniam fost şi ce mulţi am rămas...!”, cu carene-am mai ostoit amarul o groază de ani,făcînd haz de necaz şi acceptînd unadevăr neadevărat impus din conside-rente doctrinare şi politice, a picat acumperfect ca-n proverbul cu sacul şi petecul.Dacă ilegaliştii vopsiţi în roşul celor patrutitani primeau de la partid o rentă viagerăde o mie de lei lunar, actualii revoluţionaricu certificate şi brevete în regulă, obţinutepe căi nu tocmai otodoxe, ridică tot maimult vocile revendicărilor reparatorii:stipendii băneşti de ordinul zecilor de mi-lioane de lei lunar, terenuri în buricul tîr-gului, asistenţă medicală şi medicamente,transport, bilete de odihnă şi tratament înstaţiuni, toate gratuite, alte şi alte facilităţilegale sau pe bază de acceptări tacite şiconsensuale. Acum, pentru că prima din-tre ele a cam fost suspendată (sperăm,pînă la calendele greceşti), ridică din noutonusul, spre ameninţări.

Să fim, totuşi, sobri, stimabililor!Riscaţi, ori poate chiar aţi căzut în păcatulridicolului. Fiindcă de bun simţ nici nupoate fi vorba. Sacrificiul pe care-l totvînturaţi nu e decît o monedă calpă,însuşire de merite fără acoperire şifoloase necuvenite. Ziceţi că aţi făcut-o îninteresul poporului. Cei care s-au sacrifi-cat cu adevărat au fost cîteva sute, poatecîteva mii. Dar nu cîteva zeci de mii. Ei,„adevăraţii”, nu cer nimic, iar foloasele secuvin exclusiv urmaşilor lor – copii orfani,văduve, mutilaţi. Ceilalţi – mulţii rămaşiprintre puţinii adevăraţi -, nu sunt altcevadecît produse ale mistificării şi abuzuluiconjunctural acceptat tacit de cătreguvernanţii de orice culoare. N-am auzitpe niciunul dintre aceşti autointitulaţifăcători de bine, de schimbare, să leceară socoteală, să-i pună la punct pe ceicare-şi bat joc de revoluţie şi valorile ei.Prin minciună, prefăcătorie, abuz de pu-tere, incompetenţă, maşinaţiuni lucrative.Pentru îmbogăţirile suspecte, traficul deputere, corupţie de toate speciile.Instituţiile statului sunt pure precum fe-cioara la altar! Dar nici măcar proştii numai cred asta. Statul de drept e doar onoţiune lipsită de conţinut. Fiecare putereîn stat îşi revendică dreptul absolut, întimp ce puterea discreţionară esteconcentrată în mîinile unei singure per-soane. Cei care se autointituleazărevoluţionari şi ridică vocea revendicărilornu văd toate acestea?! De ce le acceptă?Ori li s-au tocit simţul adevărului, curajulacţiunii şi sentimentul responsabilităţii?Dacă le-au avut, totuşi, vreodată! Stau şipedalează pe o s ingură d i recţ ie :drepturile.

Dincolo de interese, potopul. Spiritulcivic e în moarte clinică, iar resuscitareae inutilă. Sunt doar partituri în falset.

Mih

ai B

UZ

NE

A Vremuri şi năravuri

PARTITURI ÎN

FALSET

PLUMB-85

pagina 13revist\ de atitudine

literatură universală

mari poeți ai iubiriiașezați în

limba românăde

RADUCÂRNECI

Bătrânul şi nimfele

Un bătrân orb trăieşte în munţi;fiindcă a îndrăznit să privească nimfelede multă vreme ochii i s-au stins. Şi,de atunci, singura-i bucurie a rămasaceastă amintire îndepărtată.

„Da, mi-a spus el, le-am văzut:Helopsychria, Limanthis;

şedeau zvelte lângă malîn iazul verde de Physos. Apa fremătândle mângâia mai sus de genunchi.„Părul bogat le înclina capul pe spate.

Unghiile mici, ca aripioarele de greieri,luceau, iar sânii surâdeau dulceca florile de hyacint.

„Îşi plimbau degetele deasupra apeitrăgând, parcă, împreună cu nuferii nalţio corabie de taină, iar coapsele lor,uşor desfăcute, se bucurau de sărutul rotindal apei îndrăgostite…”

Cântec

– Broască țestoasă, ce faci tu aici, în câmpie?

– Ce să fac, trec lâna în fir de Milet! – Vai, vai! N-ai vrea să dansezi? – Am treabă multă!

Am treabă multă.

– Broască țestoasă, ce faci tu aici, în câmpie?

– Ce să fac, tai o trestie pentru un fluierfunebru.

– Vai, vai! Ce nenorocire, ce nenorocire!– N-aș zice, n-aș zice.– Broască țestoasă, ce faci tu aici,

în câmpie?– Pregătesc uleiul pentru camera mortuară. – Vai, vai! Dar cine-a murit, cine-a murit? – Asta nu se întreabă, asta nu se spune!– Broască țestoasă, ce faci tu aici,

în câmpie?– A căzut în mare. – Vai, vai! Dar cum de-a căzut,

cum de-a căzut?– De pe calul alb, de pe calul alb...

Către zeul de lemn

O, venerabile Priapis, zeu de lemn, aşezat pe marginea bazinului de înotnu fără rost, tu eşti pazniculfecioarelor şi al curtezanelor.

O, zeu iubit, nu te-am adus aci pentrua-ţi dărui virginitatea noastră. Nimeninu poate oferi ceea ce nu mai are, iar zelatoarele din Hallas încă mai aleargăpe străzile din Amathonner.

Da, tu vegheai altădată peste pletele arborilorpeste florile înmiresmate,

peste fructele bogat rumenite.Pentru aceasta noi te-am ales.

Proteguie, rugămu-te, frunţile noastre blonde,fraga deschisă a buzelor

şi violetele ochilor noştri.Şi încă: proteguie, rotunde şi tari, fructelesânilor noştri şi dăruie-ne amanţicare să-ţi semene.

Voluptate

Pe o terasă albă, noaptea ne-a acoperit cu trandafiri;

caldă, sudoarea şiroia pe sânii noştri palpitând.

O voluptate ameţitoare înclina capetele noastre.

O, voluptate!…

Patru porumbiţe, scăldate în patru parfume,zburau peste noi ca-n vis. Din aripile lor,peste femeile goale, scuturau picături

de mirezme. Eu eram inundată în esenţa de iris.

Ce dulce oboseală! Mi-am lăsat obrazulpe pântecul unei tinere fete înfiorate

de răcoareapletelor mele umede. Mirosul pielii sale arămiiîmi îmbăta buzele deschise. Şi ea îmi strânsecapul între pulpele-i fierbinţi…

Somnolam, dar un vis epuizant m-a trezit;pasărea dorinţelor nocturne cânta

stins departe!Răcoarea m-a înfiorat. Molatic un braţ,ca lujerul unei flori, s-a înălţat, mângâind aerul, spre lună…

Sub clar de lună

Noaptea, sub clar de lună, tinere fetecu părul împletit în violete au dansatîmpreună, iar una din douăs-a dăruit iubitului.Fecioarele au zis: „Noi nu suntem încă pentrujocul acesta”. Ca şi când, ruşinoase fiind,şi-ar păstra virginitatea!… Un egipţian cânta din fluier sub arbori.

Celelalte-au răspuns: „O să veniţi să necăutaţi!” Şi făcându-şi din rochii un fel detunici bărbăteşti, începură dansul îmbietor,picioarele lor îmbrăţişându-se.

Apoi, perechi – femei – una fiind iubitul! –se cuprindeau şi

ca dintr-o cupă,îşi sorbeau îmbătător sărutul…

Rugă la Persephona

Purificate prin sfinte ritualuri,cu tunici violete pe umeri, am înclinatspre pământ braţele încărcatecu crenguţe de măslin:

„O, Persephona, subpământeano, oricare ar fi

numele pe care-l doreşti, ascultă-neo, stăpâna tenebrelor, Regină stearpă

şi fără surâs:

„Kokhlis, fiica lui Thrasymakhos, este bolnavăşi în pericol. Nu o chema încă. Tu ştii cănu are scăpare, o zi în plusşi o vei supune.

„Dar mai lasă-ne-o puţin, o, Stăpâno

invizibilă! Plângându-şi virginitatea, ea cereîndurare prin rugăciunile noastre; ascultă-ne iar noi îţi vom jertfi

trei berbeci negri netunşi…”

Către hotelier

„Hotelierule, suntem patru. Dă-ne o cameră cu două paturi. E prea târziu spre-a ne întoarceîn oraş, iar ploaia a stricat drumul.

Adu-ne un paner cu smochine, brânză şi vinroşu! Nu uita să ne cureţi sandalele şi spală-ne picioarele, fiindcă noroiulne-a trecut de glezne.

Spune să ne aducă în camerădouă vase cu apă, o lampă domol surâzândşi plante înmiresmate, iar aşternuturilesă fie proaspete şi vecinii cât mai departe.

Dar vezi ca paturile să fie trainiceiar duşumelile fără de glas! Nu ne trezi devreme!Dă-ne o noapte bogată!…

Spre împlinirea dorinţei

Iubeşte-mă, dar nu doar cu surâsul, cu fluiere şi nu cu flori în calea-mi;

eu, inima şi lacrimile-ţi vreau, cum sufletu-mi spre tine se frământă.

Când sânii tăi de-ai mei se înfierbântăcând viaţa ta îmi rumeneşte viaţa şi cândgenunchii tăi îmi dau fiori, iar gura meade la a ta se-adapă,

Cuprinde-mă, cum însumi te cuprind! Lumina lămpii, vezi, se stinge-ncet, şi nopţii noine dăruim cu noaptea, rămâi a mea cu plânsul tău perpetuu…

Suspină, deci, şi gemi, femeie dulce! Durereata din Eros s-a ivit. De-ar fi s-aduci pe lumeun copil pe acest pat, mai mică-ar fi durereadecât a te topi iubirii mele!…

BILITIS„IUBIRE DE FEMEIE“Strălucită poetă a antichităţii, Bilitis s-a

născut la începutul sec. VI î. Ch. într-un satde munte din ţinutul Pamphiliei (Fenicia) -tată grec, mama feniciană. Fire delicată, şi-aîmpodobit copilăria cu poveşti şi legende,păstoriţă fiind, iubind muntele şi mareadeopotrivă.

După o iubire nefericită se stabileşte înElada, la Mytilene, capitala insulei Lesbos(centrul lumii greceşti la acea vreme). Aici acunoscut-o pe celebra Sapho, vorbindu-nedespre aceasta sub numele de Psapha, dela care, fără-ndoială, a învăţat a scrie şi acânta iubirea de femeie. Eroina poemelorsale cea mult îndrăgită (până la adoraţie!)este, însă, Mnasidika, o tânără de aceeaşivârstă, cu care şi-a împărţit elanurile lirice (şinu numai). După zece ani de fericire, Bilitis(bolnavă de gelozie!) se stabileşte în Cypru.

Opera sa, scrisă către bătrâneţe (din bo-gatele-i amintiri), se constituie în trei cicluri:Bucolice (din Pamphilia); Elegii la Mytilene,şi Epigrame în insula Cypru. Toate acesteaau fost descoperite înscrise pe pereţii mor-mântului său din Paleo-Limisso, nu departede ruinele din Amathonte, de către M. G.Heim în sec. XIX. Cel care le-a dat lumii este,însă, poetul şi traducătorul Pierre Louys, în1894. Prima aşezare a acestor bijuterii liriceîn limba română este semnată de Lascăr Se-bastian, în 1941. Aceste câteva titluri sunt de-cupate dintr-o nouă interpretare la care nestrăduim de timp îndelung. (R.C.)

des

en d

e N

ic. H

ILO

HI

pagina 14 revist\ de cultur\

PLUMB-85 consemnări

Doamne, necunoscutesunt căile tale! şi totuşi,nu de puţine ori, ofericreaturilor Tale surprizemari, readucându-le peecranul minţii lor, amintiriplăcute, înainte de a fitrecute în uitare. În acestcontext şi eu mă simt

privilegiat, făcându-mi favoarea de a mă reîn-tâlni, după o jumătate de veac, cu unul dintrecolegii mei din armată, profesorul MihaiAndone, din Roman.

Cu câţiva ani în urmă, mă aflam într-o ti-pografie din Bacău şi răsfoiam câteva lucrăriproaspăt ieşite de la rotativă. Una dintre elemi-a atras instantaneu atenţia, fiind mono-grafia unei comune (Ion Creangă, jud. Neamţ),motivată de faptul că poposisem cândva, careporter, în acea localitate şi mai ales că nu-mele autorului îmi părea cunoscut... Sondândîn amintirile mele, parcă mă vedeam, aievea,prin 1957, în cazarma unui regiment deradiolocaţie din Craiova, unde fusesem aduşişi militarii din subunităţile sale (eu, din cea dela Devesel... unde astăzi americaniiamplasează o bază militară modernă – şi ar fimotiv de bucurie pentru mine) şi când, la o ac-tivitate colectivă, un proaspăt „răcan” recita ocreaţie proprie: „Sunt ostaş al ţării mele”(apărută ulterior şi în „Apărarea patriei”) şi mi-am zis: ce-ar fi oare să fie el autorul cărţii ce-mi incitase interesul? Parcurgând o notăautobiografică, din care reieşea că fusese mil-itar în perioada 1957-1960, eram aproapesigur că premoniţia mea nu mă înşelase. Apoimi-a fost uşor să-l contactez (printr-un telefonla Primăria Roman, pentru confirmare) şi astfelam reînnodat un fir al vieţii, ce părea definitivrupt, în vâltoarea vremurilor.

Bucuria reîntâlnirii, după o perioadă atât deîndelungată, ne-a produs o profundă emoţie şine-a oferit prilejul de a depăna amintiri dinacele vremuri de demult apuse, precum şi de-spre vieţile noastre în derulare de la aniitinereţii la cei ai senectuţii (fotografiile colegu-lui, la o distanţă de o jumătate de veac întreele e edificator sunt edificatoare). Parcă a fostieri şi totuşi, în patria noastră, între timp, s-auprodus schimbări profunde, inclusiv de regimpolitic, pe multiple planuri, care ne-au marcatşi destinele noastre.

Când l-am cunoscut pe Mihai, era un patriotconvins, cu idealuri mari în perspectivă şi care,o dată cu scurgerea vremii, i s-au materializatîn realizări deosebite. Copilul orfan de dupăMarea conflagraţie mondială, prin forţe propriişi înfruntând greutăţi şi piedici de neimaginat,a reuşit să urce treptele consacrării în plan pro-fesional, familial, politic, educativ şi social.Este absolvent a două facultăţi... posesor al tu-turor gradelor didactice, „profesor evidenţiat”,director de şcoală şi la alte instituţii de cultură,în cele peste patru decenii de apostolat.Aproape jumătate din aceşti ani a funcţionat înmediul rural (Ruginoasa) şi cealaltăcomponentă în timp, la un liceu din Roman,unde a intrat prin concurs (evident, nu deîmprejurări). A fost şi director de studii la fil-ialele din Roman a două universităţi ieşene(„Petre Andrei” şi „Dimitrie Cantemir”), precumşi responsabil al Cercului de istorie al profeso-rilor din judeţul Neamţ.

Bunic pensionar şi familist convins, la ceipeste 76 de ani ai săi, se mândreşte, având înjurul său o soţie iubitoare şi pensionară larându-i (şi tot din învăţământ), două fiice (unaprofesoară şi director la Colegiul Naţional„Roman Vodă” şi cealaltă farmacistă), doinepoţi minunaţi (fata studentă în anul II, iarbăiatul elev în clasa a XI-a – şi doi ani consec-utiv participant la faza naţională a Olimpiadeide informatică).

În plan social-cultural şi politic, iată câtevarepere biografice:

- a organizat două valoroase muzee istorico-etnografice şcolare (la Ruginoasa şi la Roman)– despre care au apărut reportaje şi-n presacentrală, precum şi expoziţii personale laMuzeul de istorie din Roman;

- participant activ la evenimentele din de-cembrie 1989 şi vicepreşedinte al CPUNRoman şi membru al aceluiaşi organism,iniţial, la nivelul jud. Neamţ;

- vicepreşedinte (la nivel naţional) al LigiiNaţionale a Judeţelor Abuziv Desfiinţate, orga-nizator şi preşedinte al Partidului RenaşteriiJudeţelor Abuziv Desfiinţate (tot la nivelnaţional) şi al cărui sediu central s-a aflat tot laRoman; tot aici a înfiinţat şi redactat publicaţia„Înfrăţirea” distribuită în întreaga ţară;

- a publicat cincisprezece cărţi şi peste cincisute articole şi studii ce au văzut lumina tiparu-lui în ţară şi în străinătate; a apărut şi-n lu-crarea editată la Iaşi Personalităţi române şifaptele lor. 1950- 2010, în 2012, în peste 60 depagini;

- a fost consilier al Primăriei Roman şipreşedinte al Comisiei de cultură, culte,învăţământ, vreme de 14 ani (1990 - 2004);membru în Adunarea Naţională Bisericească(2006 - 2010) şi în Adunarea GeneralăEparhială a Episcopiei Romanului;

- Cetăţean de onoare al municipiuluiCălăraşi şi al comunei Ion Creangă;

- numeroase activităţi în cadrul muzeelor (is-torie, artă, naturale), la Cercul Militar, Bib-lioteca Municipală, la Arhiepiscopia Romanuluişi Bacăului, în diferite şcoli;

- în 1965 a cununat un preot şi regimulateist-comunist i-a dat 5 sancţiuni iar soţia i-afost îndepărtată din învăţământ vreme de unan;

- a vizitat Ţara Sfântă, Republica Moldova,Ţinutul Herţa din Ucraina;

- invitat la numeroase emisiuni la televiz-iune.

Iată câteva dintre cele 15 lucrări publicatepână în prezent: *Pagini din istoria Romanului (1989-2004)

- Legislativ, Executiv, Cultură; *Ruginoasa-Neamţ - pagini de istorie, con-

fesiuni şi... reflecţii; *Cu cărţile pe masă; *Între Efemer şi... Eternitate (Meditaţii...

Reflecţii... Cugetări); *Un mare duhovnic: preotul Evmenie

Moraru şi pelerinajul de la Stejaru; *2 metri pătraţi de pământ; *Monografia comunei Ion Creangă - jud.

Neamţ; *Omule, trezeşte-te înainte de a fi prea

târziu; *Predicile Sfântului Ioan Gură de Aur în

haine ri(t)mate; *Tragedia de la Răciula Călăraşilor

Basarabiei.Are şi patru piese de teatru publicate:

Adunarea Generală, Încotro?, Liceeni înrecreaţie şi Mamă, vine profu’.

Am punctat extrem de succint repere aleexistenţei şi activităţii unui OM, care s-ar puteaconstitui, prin condeiul inspirat şi înaripat alunui publicist, în pagini de roman autentic,bazat pe realitate şi nu pe ficţiune, întrucâtcolegul meu, pe oriunde l-au purtat paşii, a„sfinţit” locul, printr-o activitate asiduă,perseverentă, pasionantă, clar-văzătoare pro-fesional, cu conotaţie creştină şi cu un autenticsimţ patriotic (chiar dacă termenul e demone-tizat de către unii trepăduşi).

Am toate motivele să-l felicit pe profesorulMihai Andone şi să-l recomand ca model pen-tru confraţii mei mai tineri, care trebuie săconştientizeze că numai munca şidiscernământul conştiinţei te propulsează petreptele succesului autentic şi durabil în viaţă.

după o jumătate de veac

Mihai Andone

În mai multe zile, spuneaCatrina, sora mai mare a luitata:

-Costică, știu că tu ții pen-tru Paști trei moșari. Să trimițibăietul cu unul dintre ei săsloboade oaia mea, căci decând am tăiat mielul pentruchelicică, s-a bolohănit .

-Lasă Catrină, că-i spunlui Titi să ia moșarii și sămeargă la oile tale.

Eu cu Vili și cu Valerica i-am luat pe toți trei și-am mersîn ocol, la țața Catrina. Ea erala pus fasole în siliște lângăJghir. Prindeam câte-o oaie, oțineam să nu fugă și dădeammoșarii să sugă la rând, latoate patru oi. Le-au zbătutmui noștri că vreo patru zilenu-o mai avut ce mulge biataCatrina, nimic. Ea sacrificamieii, vindea pielicelele, foarteîntrebate pentru căciuli. Dese-ori și carnea de miel o vindea.Cu banii câștigați, își plăteaaratul, își lua lemne pentru focși orice trebuință mai avea.Altă sursă de venit nu avea.Iar laptele muls, până la datuloilor la vărat, îl aduna îndonițe și putinee, făceasmântână, lapte acru saubrânză. Avea și ea de Paști,căci ținea tot postul mare și,uneori, mai și vindea. Cândvine seara din țarnă și dă sămulgă oile, s-o întristat că nua putut să strângă de la patruoi nici o singură lingură delapte.

-Da bine, măi Costică, ce-o făcut Titi al tău? A datmoșarii să sugă la toate oile șieu nu mai am ce mulge.

-Măi soră, da eu i-am zissă meargă, după cum mi-ai zistu, c-un miel ca să-l dea laoaia cea bolohănită, dar el n-o știut care-i și-a crezut căface un bine dacă dă musoriila toate oile.

-Apoi, o făcut destulătreabă, mai bine nu-țispuneam. Dacă știam că vineTiti, mă lăsam lehamite.

Când mergeam laspovedit în săptămâna dinain-tea Paștelui, ca să ne-mpărtășească preotul, ne luaîn grup, fiind copii șinevinovați. Și ca plată nu necerea bani, ci câte un ou defiecare copil. Ne așezam îngenunchi în jurul lui, ne punea

patrafirul pe cap și-ncepea:-Ați fost cuminți?-Daaa...! răspundeam noi

în cor.-Ascultați de părinți și de

profesori?-Daaa..! -Învățați bine?-Daaa...!-Ați furat vreodată ceva?-Nuuu...!-Ați spus minciuni

vreodată?-Nuuu...!-Bine măi copii, puneți

fiecare oul în coșarca cea delângă strană și veniți sâmbătădimineață să vă împărtășesc,căci la înviere e aglomerație șivouă o să vă fie somn. Să nuuitați să învățați fiecare câte orugăciune și să faceți cincizecide mătănii.

-Da, am zis noi, dar nu cu

același entuziasm ca la spove-danie. Sărut dreapta, părinte!Și plecarăm bucuroși că amtrecut de un hop. Mai urmacalvarul cu mătănii. Cânderam adolescenți, prin liceu,fiind vacanță, a venit în sat labunici o fată din Iași, nepoatăde-a lui Răba. Mai mulți băiețio curtau, dar dintre toți eu amreușit performanța s-o convingsă meargă împreună cu minela apa Moldovei, la scăldat.Prin sat, mai ales lasărbătoare, eram mai mulți înpreajma ei: eu, Sandu, Vili sauSasi Buciumanu, coleg declasă cu mine la Drăgușeni. Șinimerindu-se la bunici, într-ovacanță de Paști, am decis sămergem la spovedanie cutoții, noi patru și Lenuța, căciașa o chema pe vecina mea.Părintele, considerându-neîncă mici, ne-a vârât pe toțideodată la spovedanie subpatrafir. Dar după primeleîntrebări pe Lenuța a bușit-orâsul de ghidușiile pe care lespuneam în șoaptă și apoi toțiam răbufnit în hohote de râs.Părintele ne-a mustrat și ne-adat afară dar nici ouăle nu le-am mai pus în coșarcă.

...de Paști

Du

mit

ru T

ĂTA

RU

Th

eod

or

RO

ZN

OVA

NU

PLUMB-85

pagina 15revist\ de atitudine

consemnări

Salonul de cartede la Paris, deschismarelui public între 21şi 24 martie 2014, cuRomânia în calitate deinvitat de onoare, cupavilionul într-o zonămai dificil de găsit(U64), a fost pentru In-stitutul Cultural Român

o provocare extraordinar de grea, dacă seare în vedere bugetul de aproximativ 60.000de euro, de peste zece ori mai mic decât celalocat ediţiei de anul trecut, când literaturaromână a fost invitată de onoare ("Les Let-tres roumaines - les invitées d'honneur"), al-tfel spus, când România a fost ţară deonoare („pays à l’honneur"), având, totodată,pavilionul cel mai întins, chiar în faţa intrăriiprincipale.

În ciuda restricţiilor de naturăeconomică, spre meritul principalilor organi-zatori, Lilian Zamfiroiu, preşedinte I.CR. şiAlexandru Dobrescu, director I.C.R. dinParis, pavilionul României mi-a făcut o im-presie atrăgătoare, ospitalieră, cu o utilizareoptimă a spaţiului atât pentru vânzareacărţilor, cât şi pentru dezbateri, lansări decarte ori întâlniri cu scriitori. Foarte inspiratăşi incitantă mi s-a părut a fi şi alegerea temeiprincipale a dezbaterilor: „Cărţile viitorului, vi-itorul cărţilor", înscrisă vizibil pe un perete alpavilionului („Les livres à venir, l’avenir deslivres").

Fiind prezent doar în prima zi a acesteimari sărbători a literaturii, am avut plăcereasă asist la toate cele şase activităţi înscrisecronologic în program, astfel: 1) întâlnire cuŞtefan Popa – Popa’s; 2) dezbaterea „Cărţileviitorului, viitorul cărţilor"; 3) lansarea unei noiediţii a cărţii scrise în franceză de profesoaraPaula Romanescu „România văzută defrancezii de altădată" 4) dezbaterea „Cărţifranceze, cititori români", plecând de la tra-ducerea în franceză, realizată de DominiqueIlea, a cărţii academicianului NicolaeManolescu „Subiecte franceze"; 5) lansareatraducerii în franceză, realizate de Marily leNir, a cărţii lui Dinu Pillat „Așteptând ceasulde apoi"; 6) masa rotundă privind perspec-tivele integrării europene a RepubliciiMoldova.

Ştefan Popa – Popa’s, deţinătorul recor-dului de a fi realizat „131 de caricaturi într-ooră după modele vii", record realizat pe 17octombrie 1995 şi înscris în Cartea Recor-durilor „Guiness", a constituit un punct deatracţie deosebit, caricaturile fiind realizatepentru vizitatori cu titlu gratuit. Mai întâi,Radu Ciobotea, director-adjunct al I.C.R. dinParis, a făcut o scurtă prezentare a opereicaricaturistului român, în faţa cărui au stat„peste 200 de şefi de stat". Apoi cei prezenţis-au aşezat la coadă. Nu am rezistat tentaţieişi am aşteptat să-mi vină rândul ca să măaşez la masa de lucru ca „model viu". Cari-catura realizată cât ai clipi de câteva ori dinochi mă reprezintă cu o frunte deformată, ex-trem de înaltă, consolatoare, când am văzutcă şi François Hollande ori David Cameronau fost văzuţi în aceeaşi manieră.

Dezbaterea „Cărţile viitorului, viitorulcărţilor", moderator, profesorul universitarAlexandru Călinescu, a suscitat o serie depolemici între invitaţi: Nicolae Manolescu,George Banu, Anna Kleszeg, Bujor Nedel-covici şi DumitruŢepeneag. Deosebit deinteresantă mi s-a părut afirmaţiile „Internet:între brut şi net, între informaţie şicunoaştere, în funcţie de spiritul critic alfiecăruia", a preşedintelui U.S.R., ori „Dorinţade citit nu dispare, dar ce poate să scadă caimportanţă este această fantasmă a hârtiei",a profesorului universitar şi teatrologuluiGeorge Banu.

Lansarea ediţiei adăugite şi revizuite acărţii „România văzută de francezii dealtădată", prima fiind în 2001, ambele cuselecţie de texte şi note în limba franceză dePaula Romanescu, a fost moderată de AlainVuillemin, profesor de literatură comparată laUniversitatea Paris-Sorbonne, invitaţii fiindPaula Romanescu şi Alexandru Călinescu.

S-a pus în evidenţă că la baza cărţii a statvolumul scris în franceză „Francezii şi Româ-nia", de Paul Desfeuilles şi Jacques Las-saigne", volum apărut în 1937 la Bucureşti.Profesoara Paula Romanescu a menţionatcă în carte sunt prezentate texte ale unorfrancezi de diverse profesii, diplomaţi, scri-itori, istorici, geografi, care au inclus Româ-nia printre preocupările lor. Când s-a amintitcă unul dintre francezi a fost Jean-Henri-Ab-dolonyme Ubicini, devenit în 1867 cetăţeanal României, a venit o relatare-şoc din parteaambasadorului României la U.N.E.S.C.O.,Nicolae Manolescu: „Într-o scrisoareadresată lui Ubicini, Vasile Alecsandri s-aconfesat că el a compus balada «Mioriţa»"!

Dezbaterea „Cărţi franceze, cititoriromâni" a plecat de la traducerea înfranceză, realizată de Dominique Ilea, a cărţiiacademicianului Nicolae Manolescu:„Subiecte franceze". Moderator a fost profe-sorul universitar Mircea Martin, invitaţii fiindNicolae Manolescu, Dominique Ilea, CorinaCiocârlie şi Lakis Proguidis. S-a precizat căîn carte sunt adunate o foarte mică parte dinarticolele publicate în anii ’70 şi ’80, căselecţia a avut în vedere limba, literatura şicultura franceză. Autorul a precizat că aînvăţat limba franceză de mic, de la mamalui, profesoară de limba franceză. De aseme-nea, profesorul universitar NicolaeManolescu a declarat că a citit atât de multdespre Franţa şi cultura franceză, încât în1959, când a ajuns pentru prima oară laParis, a avut clasica impresie de „déjà vu".În final, Mircea Martin şi Dominique Ilea aucitit pasaje întregi din „Subiecte franceze".

Lansarea traducerii în franceză, rea-lizate de profesoara Marily le Nir, a cărţii luiDinu Pillat „Așteptând ceasul de apoi" a fostmoderată de jurnalistul şi diplomatul Dinu

Flămând, care a avut ca invitaţi pe RaduCiobotea, Marily le Nir şi Olimpia Verger. S-a subliniat faptul că romanul a fost descoperitîn arhivele C.N.S.A.S. în 2010, după ce afost confiscat în 1959, că autorul însuşi a de-clarat că s-a „inspirat din psihoza mistică amişcării legionare". De asemenea, au fostreamintite unele aprecieri ale lui Emil Ciorandespre legionari: „Greşeala de neiertat de aconcepe un viitor pentru ceva ce nu aveaunul", „Se vorbea acolo mai puţin dedeşteptare naţională decât despre splen-doarea morţii", ori "Prin ei se exprima maha-laua României".

Masa rotundă privind perspectiveleintegrării europene a Republicii Moldova afost onorată de prezenţa scriitorului OlegSerebrian, ambasadorului RepubliciiMoldova în Franţa. Au mai fost invitaţi is-toricul Matei Cazacu, Gheorghe Erizanu,scriitor şi director la editurii Cartier, precumşi scriitorul Emilian Galaicu-Păun, editor-şefal editurii Cartier. În contextul recenteianexări a Crimeei, discuţiile au fost aprinseşi ar fi continuat „până dimineaţa", după cums-a exprimat moderatorul Nicu Popescu, ex-pert la Institutul Uniunii Europene pentruStudii de Securitate de la Paris, fost consilieral premierului Vlad Filat. Interesul pentruaceastă masă rotundă a fost atât de mare,încât au venit să asiste şi unii membri aidelegaţiei Ucrainei, participantă la Salonul decarte de la Paris. S-a subliniat necesitateainviolabilităţii teritoriale atât a RepubliciiMoldova, cât şi a Ucrainei.

Salonul de carte din ParisCorespondenţă din Paris, prima zi

Do

ru C

IUC

ES

CU

Doamne, cum mai trece vre-mea! Avem senzaţia că timpul seaflă în competiţie cu sine însăşi şise contractă. Primăvara a venitînsoţită de zâmbete reci şiîmbrăţişări calde. Ziua interna-ţională a Femeii a fost una cu res-pectul cuvenit celor pe care poeţiile-au asemănat cu imagini stelare,cu diferite specii de flori, cu izvorulvieţii etc. Oricum, femeile rămânacel mister care fascinează şiincită imaginaţia bărbaţilor, caredau viaţă şi o dimensiunevizionară asupra esteticului şi uni-versului uman. Până şi natura s-astrăduit să întâmpine cu căldură,ghiocei şi viorele, pe duioasele,neîmblânzitele şi frumoasele floriumane. „Adesea, frumuseţea esteaceea care le face pe femei să fiemândre (...) Prin virtute, mai ales ,ele stârnesc admiraţie (...), iarreţinere le face să pară divine.’’(Shakespeare – Henric al VI-lea,partea a treia). Odată cuprimăvara începe şi o perioadă decurăţenie trupească şi spirituală,de smerenie şi rugăciune prin pos-tul mare, post care are menirea săne pregătească pentru întâlnireatainică cu patimile mântuitoruluinostru Iisus Hristos. Dar apogeulde trudă duhovnicească va fi atinsodată cu slujba Invierii domnuluiIisus Hristos, sărbătoare a luminii,a dragostei şi iubirii -, a încrederiişi speranţei în viaţa veşnică, în în-vierea de obşte aşa cum profundspunea apostolul Pavel în Corin-teni 1 cu15: „că dacă morţii nuînvie, atunci nici Hristos n-a înviat.Iar dacă Hristos n-a înviat,zadarnică vă este credinţa, voisunteţi încă în păcatele voastre...ba încă suntem şi martorimincinoşi ai lui Dumnezeu...’’. Şitotuşi Hristos a înviat, altfel însâmbăta Paştelui Ortodox nu s-arcoborî lumina divină la sfântulmormânt, de aproape 2000 de ani!O perioadă în care oamenii ar tre-bui să fie mai buni unii cu alţii, maiuniţi, renunţând la ură, orgolii,mândrie prostească şi lăcomie.Dragostea şi respectul ar trebuisă-şi facă loc în inimile pline defuninginea atâtor sentimente arseîn dispute din cele mai sterile. Re-spectul şi înţelegerea semenilor artrebui să fie cuvântul de ordine aloricărui creştin. Din păcaterămânem tributari aceloraşimetehne, obiceiuri rele, indiferenţăşi dispreţ pentru durerea celor delângă noi, lăcomia şi egoismul pro-prii existenţe manifestate încă dinfragedă copilărie, din lipsă deeducaţie creştinească, fără noţiuniminime de morală creştină, fac săfim creştini numai cu numele. Unfel de aluat nedospit creştino-ateusau cum ar spune mucalitul meuţăran: „imparţial ca tot românul’’,adică suntem şi cu Dumnezeu(creaţionismul) dacă trebuie, dar şicu darwiniştii (evoluţionismul) sauliberii cugetători ca să fim spiritualişi cu „morgă’’ de intelectuali în spi-ritul zilei.

Politica rămâne punctul nostrucontroversat, fiindcă aşa cum ademonstrat istoria noastră se-culară, orice alianţă între politi-cienii români ţine până la primulcutremur mai puternic, sau pânăunul mai isteţ, bagă băţul prin gardşi îi asmute pe unii împotrivacelorlaţi. USL-ul care părea o

construcţie politică capabilă săreziste un mandat la guvernare,s-a destrămat la prima furtunădintr-un pahar cu apă. A fost dea-juns ca Guvernatorul României, „scorpionul inteligent’’, să-i aratechiloţeii unui Crin în călduri şiacesta să strechie pe parteadreaptă, renunţând la jugul USL-ului ca să ducă căruţa mai de-parte. Din punct de vederepragmatic e mai uşor să critici pealţii decât să încerci să construieştitu ceea ce reproşezi altora. Săarunci cu noroi în cei care pânămai ieri erau prieteni e mai uşor,decât să faci crinii să înflorească,sau pământul să rodească. Nu ştiude ce am impresia că arenapoliticii româneşti seamănă cu unmaidan, în care găştile se ceartăîntre ele şi pun la cale noi acţiunipentru a atrage în cursă naivitatea„fetiţelor electorale’’. Din păcatesunt puţini politicieni adevăraţi şiresponsabili, capabili să dea odirecţie clară de urmat pentru oţară mereu în derapaje de tot felul.A trebuit să intervină Cerberul dela Bruxelles pentru a-l stăpâni peScorpion, că nu-i momentul de ajoaca, de a guvernul cu Ponta,când la frontierele UE spiritele seîncing până la explozie.

Întotdeauna, indiferent la cenivel se produce un eveniment,măsurăm cu măsura care ne con-vine. Altfel spus ceea ce pentru noie mumă pentru adversari trebuiesă fie ciumă! Am în vedere expe-rimentul Ucraina.

Expierenţa aşa zisului „MaidanEuropean din centrul Kievului’’, nearată care este efectul confruntăriidintre două realităţi politicesupravegheate de aproape demarele Licurici. Expansiunea uneialianţe de ţări în numeledemocraţiei occidentale seamănăcu cruciada dusă în numele luiHristos împotriva băştinaşilor dincele două Americi. Ştiu oare ceicare au murit în confruntările dinKiev, în numele cărui ideal s-aujertfit? Probabil că manipulareainformatică i-a făcut să creadă căEuropa este „maidanul câinilor cucolaci în coadă’’, a libertăţii de amunci oriunde şi cât mai scump,că mafia şi corupţia sunt doarrealităţi est-europene etc. Câtănaivitate! Fiindcă aceşti oameni nucunosc preţul care se plăteşte,pentru facilitatea de a puteaculege firimiturile care cad de lamasa bogaţilor Europei? Pentrufacilitatea de a servi la aceastămasă, marile supermarketuri dinvest îi vor invada cu numărul mareşi cu produse turceşti şi chinezeştide cea mai proastă calitate şi lapreţuri exorbitante. În rest vorbe şiprograme FMI care dăuneazăgrav „economiilor locale”, înschimbul unor împrumuturi carevor controla permanent economiaucrainiană. Sunt mai buni eu-ropenii decât ruşii? Mai umani şimai prietenoşi? Nici vorbă! Şi uniişi alţii nu au decât interese eco-nomice, politice şi strategice.

E adevărat, confruntarea Răz-boiului Rece dintre cele trei puteris-a mutat mai aproape de Rusia.Pentru cât timp? Din răsărit, încet,încet o umbră galbenă, ca o pecin-gene, se întinde peste Euroasia, şinu se ştie ziua când va ajunge laoceanul Atlantic. Şi atunci mă în-treb precum Paul Valery: „Europava deveni promontoriu al continen-tului asiatic? Sau vă rămâne, aşacum arată, partea preţioasă a uni-versului nostru, perla sferei,creierul unui trup de mariproporţii?’’

Să medităm mai mult la toateaceste aspecte, că nu ştim ce neva aduce ziua de mâine! Pânăatunci, să auzim numai de bine.

DE AL UN GÂND LA ALTUL (15)

Du

mit

ru B

RĂ

NE

AN

U

Regia Națională a Pădurilor – RomsilvaDirecția Silvică Bacău

(PARCUL DENDROLOGIC HEMEIUȘ)tel: 0234/588959; fax: 0234/519348

NRC: J04/284/1991 Cod unic de înregistrare: 1590120;

Cod IBAN: RO20BRDE040SV18401150400deschis la B.R.D. GSG-BACĂU

E-mail: împăduriri@silvabc.ro

„Întotdeauna pădurea a înins omului ramurade măslin, dar acesta, spre nefericirea sa, n-a șiutsă o primească și să o păstreze. Și întotdeaunapedeapsa a fost amară. Căci ce altă explicațiepoate să aibă faptul că pământul ne fuge de subpicioare, că inundațiile devin din ce in ce maifrecvente, că pământul se scufundă și că noroiul șinisipul munților schimbă cursul și împotmolescgurile apelor.”

prof. Marin DRACEA

LUNA PLANTĂRII ARBORILOR

În conformitate cu art. 81 din Legea nr.46/2008- CODUL SILVIC, la alin (1) se prevede: „Înperioada 15 marie -15 aprilie a fiecărui an, autori-tatea publică centrală care răspunde desilvicultură organizează „LUNA PLANTĂRII ARBO-RILOR”. La alin. (4) se sipulează că, în aceastăperioadă, administratorii pădurilor proprietatepublică a statului și ocoalele silvice private suntobligate să desfășoare acțiuni de popularizare șieducare privind rolul și importanța pădurii șiacivități pracice de realizare de plantațiiforestiere, întreținerea și conducerea ar-boretelor”

Pe de altă parte, în conformitate cu RezoluțiaAdunării Generale a ONU din noiembrie 2012, ziuade 21 marie a fiecărui an, a fost declarată, „ZIUAINTERNAȚIONALĂ A PĂDURILOR”.

Direcția Silvică Bacău, sub egida „Lunaplantării arborilor”- ediția 2014, și-a propusși a realizat o gamă largă de manifestări și acțiuni,printre care menționam:

-popularizarea prin afișe și panouri aimportanței păstrării integrității fondului foresier;

- popularizarea în rândul cetățenilor a Codu-lui Silvic și conșienizarea proprietarilor privați derolul pădurii în viitor și obligațiile ce le revin cadeținători de păduri;

- antrenarea locuitorilor pentru igienizarealizierelor pădurilor;

- asigurarea materialului săditor și acordareaasistenței tehnice pentru înfrumusețarea spațiilorverzi din localitățile județului Bacău (ex; Bacău,Comăneși, Moineși, Oneși, Tg. Ocna, Doteana,Dărmăneși, Urecheși, Balcani, Parava, Vultureni,etc.);

- Punerea la dispoziție de puieți foresieripentru persoane fizice sau juridice, dornice săplanteze suprafețe de teren din afara fonduluiforesier de stat, prin sponsorizare sau la prețuriavantajoase. Să asigure asistența tehnică gratuită,prin specialișii silvici locali;

- s-a propus sponsorizarea până în prezentpentru 15 unități, lăcașuri de cult și fundații desprijin comunitar, cu 39 mii puieți, în valoare de21 mii lei.

- antrenarea elevilor, studenților, ineretului,în acțiuni de plantat puieți, de înfrumusețareaspațiilor verzi din incinta comunelor, orașelor și aunităților de învățământ. Asfel „Liga StudențilorBacău” va planta 1 ha cu 5000 puieți (gorun, cireș,palin), pe raza comunei Pănceși - Ocolul SilvicBacău. Elevii claselor IX-XII de la Liceul „Vasile Alec-sandri”, vor planta 3000 puieți foresieri la OcolulSilvic Traian.

- acțiunea de împădurire „Plantează-ți oxi-genul” desfășurată de Federația de Turism șiEcologie simultan în 12.04.2014, la mai multedirecții silvice, se va desfășura și la Ocolul Silvic Tg.Ocna, UP VI Larga, ua 85;

- mediaizarea prin expuneri video și con-cursuri școlare a importanței pădurilor și a eco-sistemelor foresiere. S-au desfășurat acțiuni deacest gen la cele 14 ocoale din Direcția SilvicăBacău. La nivelul municipiului Bacău se vordesfășura asemenea acivități sub sigla „Pădureaînseamnă viață” în colegiile: N.V.Karpen, H.Coandă, V. Alecsandri și școlile generale:Constanin Platon, G.M.Cancicov;

- plantarea unor arbori de tei și stejar roșu laClubul Pensionarilor- Bacău, sub egida „Pădurea-templu închinat sănătății”;

- plantarea împreună cu elevi, studenți șiineri a 1000 puieți de stejar roșu, 1000 salcâm,200 arbori ornamentali de tuia, în parcurile șizonele verzi ale municipiului Oneși. Materialulsăditor va fi asigurat prin sponsorizare de DirecțiaSilvică Bacău;

- vernisajul expoziției temaice de pictură,grafică, caricatură, fotomontaj, etc. în data de10.04.2014, la Sala de conferințe din clădirea

nouă a Direcției Silvice Bacău, situate în ParculDendrologic Hemeiuș. Acest vernisaj a devenit otradiție a Direcției Silvice Bacău, fiind la a 24-aediție. Și la aceasta ediție s-au prezentat lucrărideosebite la cele 4 secțiuni (pictură, grafică,green art, foto). Pe lângă elevi și studenți dinjudețul Bacău, au participat tineri talentați dinPiatra Neamț, Tulcea, Iași, Bucureși, concursul de-venind aproape „național”.

Tot în data de 10.04.2014, se va desfășuraacțiunea finală din cadrul „Lunii plantării arbo-rilor” la Ocolul Silvic. Vor paricipa specialiși silvicidin centrala direcției și de la toate cele 14 ocoalesilvice ale D.S.Bacău, oficialități locale și județene(din partea Prefecturii Bacău, Consiliului JudețeanBacău, Primăriilor Bacău, Oneși, Moineși, Polițieiși Jandarmeriei Moineși și Bacău, etc.). Fiind zonăde munte se va planta specii adecvate condițiilorstaționale: molid, brad, palin de munte.

PĂDUREA ÎNSEAMNĂ VIAȚĂCITATE, MAXIME, REFLECȚII)

„Doar după ce ulimul copac a fost doborât, Doar după ce ulimul râu a fost otrăvit,Doar după ce ulimul pește a fost prins,Doar atunci veți realiza că banii nu pot fi

mâncați.”(Profeția indienilor Cree)

„Omul trebuie să se uite la lemn ca la aur,să-l doară inima când taie un pom, căci fiecarepom e un om.” (Ioan Grigorescu-Ascultă și uită-tebine)

„Iubiți arborii! Cu frunza lor putrezită audospit lutul din care s-a făcut omul. Ei sunt izvorul,ocroirea și poezia vieții”

(Alexandru Vlahuță)

„Copacii sunt efortul nesfârșit al Pământuluide a vorbi cu cerul”

(Rabindranath Tagore)

„Dacă te gândeși la anul următor-însămânțează pământul,

Dacă te gândeși la următorii 10 ani-plantează un copac.

Dacă te gândeși la următorii 100 de ani-educă oamenii.”

(Proverb chinezesc)

„Arborele nu-i deloc sămânță, apoi tulpină,apoi trunchi mlădios, apoi lemn uscat. Nu trebuiesă-l tai în bucăți ca să-l cunoși. Arborele este pu-terea aceea care, încet, încet, se unește cu cerul”

(Antoine de Saint-Exupery- „Pământ al oa-menilor”)

„De câte ori, în mijlocul arborilor muți șinecliniți ne-am simțit ca în tovărășia unor vechiprieteni guralivi! De câte ori nu le-am destăinuitlor durerile noastre și de câte ori, mai cu seamă,nu ne-au aliniat ei aceste dureri.”

(Calistrat Hogaș- „Pe drumuri de munte”)

„Mă priveși cu ironie, tot ceea ce îți spun țise pare perimat și neserios, dar când trec pe lângăo pădure pe care am salvat-o de la despădurire,

sau când aud glasul unei păduri inere pe care amplantat-o cu propriile-mi mâini, simt că însăși climase află în parte sub stăpânirea mea și, că dacăpeste o mie de ani omul va reuși să fie fericit, acestlucru mi se va datora întrucâtva și mie.”

(A. Cehov-1890)

„Veniți, ai codrilor prieteni, /Veniți la ei, cu su-flet viu,/ Veniți cât brazii mai au ceini,/ Veniți câtnu e prea târziu! Pădurea e izvor de viață/ Și-n eastrămoșii-au mers mereu/ Ca-ntr-o bisericămăreață, / În care cântă Dumnezeu!”

(Vasile Militaru- Ne cheamă pădurea)

publiplumb publiplumbLUNA PLANTARII ARBORILOR

revist\ de cultur\pagina 16

Direcția Silvică BacăuProgram regenerarea p\durilor anul 2014

*Regener\ri naturale-635 ha.*Regenerări arificiale (împăduriri)-117 ha.

*Completarea culturilor-71 ha(din anii anteriori

*Refacerea culturilor calamitate-1,5 ha.(din anul 2013)

Se vor planta urm\toarele specii [i cantit\]i:

R|{INOASE: brad-136 mii buc.; larice-21 mii buc.; molid-372 mii buc.;

pin silvestru-5 mii buc.FOIOASE: gorun-98mii buc.; stejar pen-duculat- 3 mii buc.; plop-alb 7mii buc.;fag-69 mii buc.; salcâm-7 mii buc.; cire[-

14 mii buc.; frasin-19 mii buc.; paltin de munte-110 mii buc.; specii de amestec-5 mii buc.

Total puie]i de plantat-861 mii buc.

Sem\n\turi [i solarii-970 mpsem\n\turi câmp-27 ari

Repicaje r\[inoase-155 ariTotal-6308000 buc. din care ap]i de

plantat- 2950000 buc.

Puie]i existen]i `n solarii

Total-1313000 buc. (ap]i de repicat)LUCR|RI DE ~NTRE}INERE A CULTURILOR TINERE:

-Revizuiri-mobiliz\ri-638 ha.; Descoplesiri-degaj\ri-3042 ha.;

-AJUTORAREA REGENER|RILOR NATURALE-1944 ha.;

pagina 1revist\ de cultur\

PLUMB-85

Cărbuni şi cenuşălui Alexandru

…Da!...Da!... Ca mâine vine iarnaegală, albă, indiferentă!Şi odată cu ea, împăcarea şi odată

cu ea, nerostirea!Ar cam fi timpul să purcezi! În boccea, multe lucruri de prisos, de zvârlit şi puţine Cele ce-ar trebui tăbârcite;Între ele, din belşug, cărbuni

şi cenuşăSă însemni drumul, uşor şerpuit, Ce porneşte din bătătura casei şi se pierde, undeva, printre cruci…Dar, să nu anticipăm, „Căci cuvântul din poveste,Înainte mult mai este“…Pe lângă straiele vechi, paloşul ruginitşi mârţoaga ce m-a purtat

când eram tânăr, ca tine,Nu am prea multe a-ţi da! La sfaturi, în schimb, excelez,

o ştii bine; Ai grijă la furnici, albine şi peşti Că nu te vor lăsa la nevoie!Aşijderi la păsări!…Cât despre spâni, ce să-ţi spun?!...Ia aminte la scoici, la aezi şi salcâmi Îţi poţi face, cât de cât, o idee Despre frumuseţea ce trece prin chin Prin forceps, frământ şi durere!Nu te lăsa copleşitDe surâsul ei amar-Şăgalnică-i umbra, pârdalnic, abisul Vag, cântecul de sirenă al singurătăţii – Şi cum mergi, aşa, spre apus, Vor rămâne, undeva, departe,

în dreapta, Luciul înfiorat, potecile,

fremătătoarele trestii;În stânga, colinele verzi-albăstrui Vălurind o tristeţe abstractă… Lasă în urmă, înaltele după-amiezi,Uitatele dimineţi de nard şi de suflet;Deprinde, grabnic, mistica extincţiei, Imperiala răcoare a toamnei! Şi – sunt nevoit să repet – Nu te lăsa copleşit de risipitele-i oşti,

de invazia ei foşnitoare!Învaţă, cu acest prilej, Filosofia tăcerii,

subtila distilerie a clipei!

Şi – să nu uit – La răscruci, pripoare, popasuri, Reactivează obositele rugi, formulele, cândva salvatoare –Şi mergi,… şi mergi, … şi tot mergiPe firul de sângePână vei da de mărăcinişulSub care-mi ascund neodihna

şi risipirea!... …………………..Şi, cum spuneam, Ca mâine vine iarna, egală, albă, indiferentăŞi odată cu ea, împăcarea… şi odată cu ea, nerostirea!

Între Tigru și Eufrat

Ades,În aerul uşor rarefiat,

În penumbra atât de dulce şi atâtde amară a lecturilor,

Când coboară peste suflet În catifelate falduri, tristeţea,Gândul, neliniştit şi pur,AdulmecăSub razele fanate ale lunii,

Aburoase grădini suspendateCu nard, cu irişi, cu rodii şi iasomie,Cu ghirlande de jasmin, de mirt

şi aloe - Avalanşe de leandri,

migdali, chiparoşi şi begonii;O tandră aglutinare de acantă,tamarix şi mimoze -

Nu lipsesc catifelate mixandre Naramzi, liliac, tuberoze Dar, mai presus de orice, Simt freamatul egal, neîntrerupt

și blând al palmierilorDelicateţea lor şovăitoareAtât de ademenitoare,

atât de neliniştitoare!...Ghicesc, bănuiesc, arcane

Cu dulci şi-mbietoare ascunzişuri;Suspinuri

Nedesluşite, neînţelese, nelămuriteşoapte... Iar eu, îmi port peste tot

şi peste toateSingurătatea-mi Orgolioasă,

Melancolia-mi regală, egală, letală...Şi urc... şi urc, cu un aer naiv de triumf,Treaptă cu treaptă,terasă cu terasă...Într-un târziu ajung susObosit şi bătrânBiet spectru rătăcind într-o

pâclă violacee... SuspendatCaptiv şi stingher e Cuvântul- Un fulg atârnând de pleoapă -O lacrimă latentă,

insolentă, persistentă...Şi cât de aproape e Cerul...

şi cât de departe!...Şi cât de real, de dureros, de amar,

Pulseaza apa În arbori, în aer, în degetele mele!

Norul lui Oort

E-un cer sticlos, străin si ursuz!Ochii, paznici obosiţi, scrutează zidul,pietrificată oglindă… Insesizabilă,indescifrabilă, imprescriptibilă urcă,creşte o răutate străină…Peste tot, risipite, măruntaie de viaţăDe vise şi de gândÎnsângerate, calde, încâ…Mâna, oarbă, bâjbâie imprejurUn sprijin în tăcerea

compactă, minerală…Neliniştita epidermă exhibă

verticalitatea istovită,Opintelele-n van şi secătuirea…Învaţă, mi-am zis, de la găurile negreDetaşarea, alunecarea,

sublima indiferenţăFascinanţia neantului şi a uitării;Învaţă, mi-am zis, cum e să mori prinimplozie, prin prăbuşire lăuntricăSă nu mai fie timp,să nu mai fie logos,

să nu mai fie scăpare!Ce forţă de atracţie teribilă!Ce stranie voluptate!...Dar, nu…dar, nu…dar, nu, încă!Unde eşti, în ce cotlon de suflet, Te-ascunzi, tu sfântă nerozieTu tandră, catifelată miopie?!...Unde eşti, unde te-ai pititCuvânt roditor, tu dulce,

duioasă osândă?!Târăşte-te-napoiÎnapoi in ventricule, în atrii!Numai tu ştii cât doare

cuvântul nenăscutşi presimţirea ierbii ce va sa vină!

Învaţă-mă, rogu-te, noul alfabet altăcerii Idiomul absenţei, al penitenţeişi al recluziunii!Ajută-mă să port

Într-un colţ al minţii, mort, TrecutulMai rece, mai îndepărtat

şi mai întunecatCa norul lui Oort!

Pe drumul Calvarului

Și tu, tot singurpe drumul Calvarului?!...

Tot singur?!...Aproape, mereu

aproape, învăluitoare, mângâietoare, chiar,

Ți-i restrișteaȘi statornică, ca neagra fatalitate,

pestrița procesiune-Amestec bizar de compasiune

și indiferență-Vai, cât doare neistovita limbuție!...Vai, cât dor, asprimea unui cuvânt,

ori fixitatea unei priviri!...Și tu mergi anevoie, obidit, împovărat,aplecat sub brațul neînduratei tristeți,al celei mai stăruitoare tăceri...Însângerat, sfâșiat și atât de sărac

ți-i vestmântul!...Și, desculț, piciorul ce caută

un sprijinÎn pulberea asfințituluiDe veac și de lume...Oh, cât de departe sunt toate:Asinul, ucenicii, copiii,Izgonirea din Templu!...

Cât de departe, zilele când se înmulțeau

pâinele, peștii!...Cât de departe zilele când, c-un cuvânt, îi ridicai pe cei morțiPe cei orbi, pe cei lunatici, pe cei slăbănogi!...Vai, cât de stins, de amar,

de străin, răzbatMirosul de azimă, sărutul lui Iuda,

întreitul cântat al cocoșului!...Și mergi anevoie, obidit, împovărat, aplecat

sub brațul neînduratei tristețial celei mai stăruitoare tăceri...Te oprești, doar când se deschid

neliniștitoarele răspântiiCu spaima, proteica spaimă

pândind după colț,Cu surditatea absenței- Prezență ultimă, grea, definitivă-...Și-atât de singur ești pe drumul

Calvarului!... Atât de singur!...Târziu de tot veni-vor zarafiiȘi dregătorii, și antreprenorii,Prubuluind cam cât face

această țarină a olarului,Cam cât face acest deal

numit al Căpățânii!

SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII: ION DINVALE

Captiv şi stingher e Cuvântul

Cartea lui Ion Dinvale „Subsoarele Ninivei”, a apărut în 2012la Editura Ateneul ScriitorilorBacău, cu o substanțială, consis-tentă și competentă prefață acriticului literar Petre Isachi. Va-loarea incontestabilă a acestuivolum a fost recunoscută șirăsplătită cu premiul al II-lea laFestivalul Național de Creație„Vrancea Literară”, Odobești, 2013.

Subtilitatea și simplitatea...,meșteșugul și cultura..., versificațiași vocabularul..., (Constantin Călin),ar fi punctele tari ale unui autoratât de discret și atât de puțincunoscut.

Poet care s-a plasat, de la în-ceput, sub cerul poeziei neoclasice(Ion Tudor Iovian), cu o exprimarerafinată, cu un cult al metaforei șio fantezie imprevizibilă (GrigoreCodrescu), cu o încredere oarbă înputerea miraculoasă a Cuvântului(Ion Fercu), cu un, tot mai rarîntâlnit, cult al metaforei esen-țializate, al exprimării intelectu-alizate, rafinate (Petre Isachi), IonDinvale realizează în volumelesale, puține la număr un veritabilsummum filosofic și cultural(Laura Scutaru).

Un poet împlinit…Da, dascălul întru cele filozofice

Ion Dinvale este şi un poet îm-plinit, adică plin cu de toate ceelecuvenite unui demers poeticescadevărat, bogat în nuanţe şi ac-centa esenţiale, în metafore şi sim-boluri profunde. Scriind desprestrania poveste a lumii văzutelor şinevăzutelor, momind în sarabandadiscursului liric nume de mari gândi-tori, unul mai mistic decât altul,neezitând a stârni şi brusca oare-cum lucrurile sfinte, nesfiindu-sea-l lua la întrebări chiar pe însuşiCreatorul cosmosului. Ion Dinvalene istoriseşte, altfel spus, despreaventurile proprii (şi spirituale!),împărtăşindu-ne obsesiile (unasimpatică: Eu cred că într-o altăviaţă am fost câine (…), tristeţile,revelaţiile, neliniştile, umorile,umorurile – pentru că dincolo degravitatea de fond a cărţii transparehazul de necaz, umorul, axacaragialească a unei sensibilităţioarecum lezate de miticismul şicaţavenismul vremilor!. Poetulpretinde a fi deprins idiomulabsenţei şi tăcerii de multa răutatestrăină a lumii, dar, cu toate greţurilede rogoare, continuă să scrie, esteprezent şi nu tace fiind, atenţie, sol-datul marilor bătălii chiar dacă, para-doxal, pe veci pierdute şi greu decrezut, adorate! Sinele magistruluinu e simplu atâta vreme cât are vi-ziunea lui Dumnezeu (care) întinspe iarbă stă de vorbă cu nişte vecini!Mizantropul are până la urmă bucu-ria întâlnirii cu aproapele meu, dor-nic, însetat de iubire la apropiereajudecăţii de-apoi. Nu lipsesc deSub soarele Ninivei insinuările laepoca noastră (şi aia de… aur, şimai noua în care răutatea şi prostia- au înţelenit câmpia!), şi autorul (fieel şi bătrân şi scârbit de tot şi detoate) trebuie citit cu superioarăînţelegere, că nu bate câmpii de flo-rile mărului, dar are în vedere des-tinele şi rosturile actualităţiiimediate, evocându-ne Satyriconulanticului Petronius... Scrib hirsut –cum se socoate singur– Ion Dinvale,pentru care viaţa nu-i decât in blufse arată limpede drept un poet demarcă al liricii noastre.

Calistrat COSTIN

pagina II revist\ de cultur\

PLUMB-85

Traversatde ideea des a c r i f i c i u ,sugerată, maiîntâi, de copertaşi grafica sem-nate tot de Tra-ian Mocanu,autorul ver-surilor, volumul

Mielul de apă – Editura Cronica,Iaşi, 2012 –, este un amplupalimpsest, în care se regăsescurmele universului spiritual al artistu-lui, materializate într-un imaginardefinibil, adesea, ca suprarealist,însoţit, inseparabil, de fiorul sacru,care se acutizează gradat către fi-nalul cărţii, pe măsură ce artistul seconvinge că dumnezeirea – inter-locutorul discret, înţelegător, căruia îicomunică, direct sau indirect, mereu,angoasele, neîmplinirile, disconfor-tul, în orice formă l-ar simţi –, faţă decare îşi proclamă statutul de umbră(Pentru puţin, pentru foarte puţin /sunt umbra Ta.) îi dă sensul vieţii: M-am legat de ieri /şi alaltăieri / şi pre-tutindeni /eu n-am fost eu. / Însă,Doamne, / fără cuiul tău de astăzi /bătut în coate /şi rosăturisupurânde/n-aş mai fi fost.

Textele care compun volumul –fără titluri! – par eşantioane dintr-undiscurs amplu, continuu, un so-lilocviu al cuiva care-şi încordeazăsimţurile, spre a înţelege, cât maiexact, partitura vieţii, a timpului, alumii, măcar la nivelul dateloresenţiale. De aceea, unele enunţuri-incipit, scoase din context, sunt, înaparenţă, lacunare: Arătând doar ce-a fost. Totodată, multe fragmentesunt asemenea unor pagini insolitede memorialistică (având tentăanecdotică uneori) sau de reportaj,cuprinzând evocări, fie şi fulgurante,ale unor personalităţi trecute saucontemporane artistului: La noi,lângă Iaşi, adică la Prigoreni / trăiescnişte paseri mici, adică pri-gorii./Acolo domnul Ciopraga ne-avorbit despre / Neculce şi Ştefan aCiubotăriţei tatăl / domnuluiCreangă. / Domnul Tătărucă a băut2 chile de rachiu / şi a mâncat 66 desarmale ori: ceasul pendul a fost in-ventat / în 1656 de Christiaan Huy-gens. / Natura statică şi-a adăugat /acest obiect laolaltă cu iepuri / (...) /Timpul Revelator şi TimpulDistrugător / transformă oglinda într-un „memento mori”. Alteori, evocareaîl impune pe cel evocat în postura desimbol: Totul, o sală a paşilorpierduţi. /Sabin pulverizat în sfera /ecstaziei itinerante. / El a definitlocul. / El defineşte locul. / Un soclual desăvârşirii /în nereuşită.

Alte texte au aspect eseistic,obiectul lor fiind un fapt istoric,verosimil, religios, mitic etc. (Părinţiibisericii spun că originea / statuluieste ciobănia. /În fond, o sărbătoarereuşită, pe un plai / numit mai târziumioritic.), dar cele mai multe au învedere arta însăşi: Pictura începe caidee şi ca formă / numai atunci când/ echilibrul dintre perfect şi imperfect/ concretizează vagul. / Momentul şieternitatea lui / nu înaintează în timp,/ ci în spaţiu.

Printr-o perspectivă originalăasupra celor văzute, dar, mai ales,nevăzute de simţul comun, artistul –pictor, în primul rând! – descompunelumea în secvenţele ei esenţiale,pentru a o reconfigura apoi, întabloul de cuvinte, cu inalienabilulaport al jertfei (În numele lumiii tale,/ în durerea ta / deschisă în cruce),versur i le din volum amintind, deasemenea, de argheziana înge-mănare dintre slova de foc şi slovăfăurită (a căror traducere, în poezia

lui Traian Mocanu, ar putea fi, depildă, într-un asemenea fragment: Laprotocolul nevăzutelor: / alături piatră/ alături apă şi foc / în rest mult aer),iar, câteodată, de creaţia nichita-stănesciană (De departe ochiul meuliber / se întoarce în găoacea ochiu-lui meu orb. / De aproape ochiul meuorb devine liber... sau: În fiecaredeget se află cele cinci / plus patrudegete. / În fiecare ochi se află ochiivăzuţi / şi nevăzuţi. / În fiecare dintese află alt dinte / plus muşcătura...),imagini dezvăluind frământări, pefondul cărora pictorul-poet decide:Voi muri bolnav de frumuseţe.

De o atenţie aparte se bucură,în poezia lui Traian Mocanu, proce-sul de creaţie, indiferent dacă evorba despre pictură sau desprepoezie, imaginat, spre exemplu, caun act care frizează autofagia (câtăvreme se produce apropierea pânăla identificare dintre el şi instru-mentele artei: (Pictorul muşcă dinbuza însângerată / a culorii de pro-plasm / din trupul său fugar / de hâr-tie galbenă, / flămând şi mustăcios)sau ca act cosmogenetic, înglobând,în perimetrul creaţiei, inerente ima-gini-clişeu ale acestuia (Catifelegrele, languroase / căutând tainaobscurităţilor / într-un climat roman-tic), de care se detaşează prin co-mentariu ironic: o viziune ludică,orişicât! Amintind, pe de altă parte,de aserţiunile lui Camil Petrescu,spre exemplu, din Patul lui Procust,pictorul-poet notează: Arta este echi-tate absolută./ Gramatica şi cuvinteleîntrebuinţate de alţii / sunt nenoro-cirea pentru participanţi.

Interesul faţă de actul decreaţie, în poezia lui Traian Mocanu,

se manifestă, cu deosebire, prinatenţia acordată drumului pe terito-riul cuvintelor: De data aceasta,/abstarcţia dispusă în şiruri / simple:figuri, intruziuni lirice / şi naturiste. /Modulii în puritate nudă. / Un joc alunităţii în diversitate. /(...) / Te bănuide data aceasta /articulat în spaţiulcuvintelor, / rostite fără echivoc, / într-un limbaj auster / ce eludează ambi-guitatea şi/ nesiguranţa. Mai mult,intuindu-i ezoterismul, artistulrecunoaşte că Limba ne refuză încăesenţa ei, cerând ajutorul pictoruluide semne, fiindcă, în artă, cuvântulşi gestul nu mai cunosc / amânareagestului, iar când artele conlucrează,rezultatul este, de cele mai multe ori,superior acţiunii solitare, adevărdemonstrat, în parte, de cartea defaţă.

Relaţia dintre aparenţă şiesenţă, dintre realitate şi iluzie, dintrefinit şi infinit (moartea nefiind altcevadecât o viaţă în mişcare), dintreraţional şi instinctual, dintre tot şinimic (putând avea ca emblemă ra-portul dintre Eu şi viaţa fără nume)constituie preocupări permanente

ale artistului (devenite teme alecreaţiei sale), care, adoptând maiales exprimarea aforistică – sintezălapidară a experienţei de viaţă –,notează, de pildă, că Acolo unde nue nimic /acolo este totul sau căDorinţele, pasiunile nu reprezintă /păcatele omeneşti în sine. / Doarputerea constituie / fericirea umană.Enunţurile gnomice sunt frecvente şiurmate, de multe ori, de comentarii:O propoziţie poate lecui omenirea. /Am căutat-o toată viaţa sau Releletoate vin din închipuiri. / Aşa neînvăţa domnul scriitor Andone. / Într-o zi şi-a închipuit că îi este foarte rău./ Şi a murit. Un imaginar poetic elip-tic, coroborat cu un plan al expresieitot eliptic, dominat de antinomii, îi im-pune lectorului participarea la actulexistenţial al creaţiei: Picioarele epis-copului în timp /ce un înger îi susţinecârja / care i-a scăpat din mână. / Pi-cioarele artistului în timp / ce unînger îi străpunge pieptul / cu opensulă. / Totul dispare.

Totuşi, apolinic îndeosebi, artis-tul observă, studiază, defineşte are-alul cunoaşterii, măcar în laturile luiesenţiale: Spaţiul tranzit este locul /paşilor trecători. / Spaţiul placă-turnantă este locul /alegerii şi alezitării... Tot la fel, delimitează,jalonează spaţiul labirintic, asu-mându-şi, în acelaşi timp, rolul detemerar precursor pentru cei care vindin urmă şi n-au avut privilegiul saughinionul pionieratului: Accesul estelocul trăit. / Spaţiul terminal, cap delinie, / locul locurilor, adăpost provi-zoriu, / este întotdeauna o limitădramatică.

În ansamblu, volumul lui TraianMocanu cuprinde o poezie maidegrabă cerebrală, cu un consistentsubstart filozofic-religios, sintetizând,cu precădere, încercarea continuă aartistului de a-şi revela tainele lumiişi ale propriei fiinţe. În aceastăneobosită acţiune cognitivă (sursebibliografice ale preocupărilor artis-tului sunt, cu destulă generozitate,oferite cititorului, de-a lungul volumu-lui, de pildă, se aminteşte de Tratatulde oftalmologie /al lui Halifa, sec. XIIIsau modelul Avicena în Degenera-tione embrionis /1347, de Cercetărilelui Brodman, W. Campbell / deseneledomnului Freud etc.), adună, depildă, fragmente din Oasele mele pu-trede / agăţate pe funie, / deasupramesei de carne, / la ultima pomenire/ a cuvintelor ori observă că / Sedesenează rezonanţa cuvântului / îninteriorul unei bile.

Fără a fi ambiguă sau obscură,această poezie, din care nu lipseştenici intertextualitatea, tinzând sprelirismul obiectiv, nu excelează înplanul expresivităţii. În plus, discursule adeseori fracturat, poeziileadunând enunţuri a căror co-existenţă pare aleatorie, generând odensitate de trasee interpretative.Artistul operează cu o seamă deconcepte al căror filon explicit esteexperienţa vieţuirii, prin valorificareadatelor oferite de toate domeniile pecare le-a tranzitat nemijlocit, cu faptasau cuvântul: Identificarea estedistanţa zero. /Absenţa este distanţamaximă. În consecinţă, sensurilecare se pot identifica sau ataşa ver-surilor, aşa cum arătam, sunt abun-dente.

La polul opus însă, întreadoraţie şi revoltă, unele texte aducun lirism accentuat, subliniat deconfiguraţia lor psalmică (Lumea Tanu-i aici. / Negativul ei l-ai lăsat / şiatât. /Ai lăsat sfârşirea omului,/păcatul părţii Tale de măr! /Şi colivavenirilor, plecărilor / oculte. / Ne-ailăsat în anonimatul TĂU / cu toateale cărnii, /lipsiţi de predicatele pozi-tive / ale gloriei deşarte. / Doar eştiun verb, / nu-i aşa?!), prin care seechilibrează deficitul liric din altepoezii.

Traian Mocanu: Mielul de apă

Mio

ara

BA

HN

A Nu-i dimineaţă să nuprivesc cireşul dinfaţa ferestrei şi să numă gândesc, pătrunsde nostalgie, că, omare parte din viaţamea s-a scursu r m ă r i n d u - i d e -

venirea celestă. La început, ca şi mine, omlădiţă firavă, ieşită, de undeva, dinţărână... Nu i-am dat nici o importanţă.Primăverile veneau, primăverile treceau,veneau şi verile, şi, deodată, l-am de-scoperit. Un pom de-adevăratelea, care m-a încântat, nespus, când, peste noapte,florile lui dalbe au luminat acest univers derai care se născuse în faţa casei mele.Căci, iată, aşa, de nicăieri, au mai datnăvală, din pământul reavăn, o mulţime depruni şi de meri şi chiar de salcâmi... Cineştie cum au adus vânturile şi ploile repezide primăvară sau de toamnă seminţeleacelea! Şi de unde, de prin ce lumi, le-or fi

adus! Căci vântul, scăpat din chingile luiEol, aduce seminţele şi le lasă acolo undetrebuie şi seminţele dau rod. Tot aşa, suntconvins, şi cireşul meu a apărut, aşa,deodată, iar acum... să-l vedeţi!, Doamne,cât e de falnic şi viguros! Privindu-l cuîncântare, îmi trece prin gând că-i precumcei pe care-i ştiu din copilăria-mi de multapusă când, flâmând şi slab şi cu speranţe,alergam, prin păduri, în căutarea unui pomcu fructe, şi-mi apărea câte un cireş„sălbatec" şi mă urcam, cu teamă, petulpina lui şi, aşa, ajungeam sus, tocmaisus, de unde puteam atinge cerul şi mătupilam între crengile lui şi culegeamcireşele acelea umede şi dulci şi chiaramare, într-o trăistuţă făcută de mama, şimă hrăneam, şi aduceam şi acasă şi toţi sebucurau. „O să facem şi dulceaţă", spuneamama, şi era bucuroasă şi mă lăuda. Aşaapar toţi cireşii. Ăsta, al meu, a ajuns să fiecât blocul de înalt. Ba, mai înalt... Înprimăvara acestui an a înflorit, parcă, maimult ca în alte dăţi, ca o mireasă la altar înhaina sa îngerească, cu crengile arcuitespre cer, viteze şi neabătute. Privesc şi numă mai satur. Florile acestea, imaculate,albe, mai albe ca albul însuşi, vor disparenu peste multe zile. Dar nu ca o părere derău. Căci, magic, vor lăsa, în urma lor,bobiţele acelea care, aşa, tot într-odimineaţă, îi vor apleca crengile doldora deele, şi bogate în dulceţuri nemaivăzute...Şi, deodată, tot aşa, pe nesimţite, vor de-veni fructe de-adevăratelea. Adică, cireşenegre, grele de zahăr şi de suc, adunate înbuchete dolofane şi tare atrăgătoare. Rodbogat şi îmbietor care vor atrage copiiisărmani de prin împrejurimi şi de aiurea,dar şi păsările cerului... După care,mulţumindu-se, parcă, în foşnetul adierilorde vânt, de fapta sa, cireşul se va reculegepentru câteva zile şi-şi va îndrepta, încet,încet crengile ajunse spre pământ, cumulţumirea celui care-şi face, pe deplin,datoria. Şi, din nou, se va odihni, de dataasta sub albul zăpezilor, timp în care îşi vareaduna seva şi o va plămădi pentru mi-nunea ce se va întâmpla la primăvara vi-itoare. Voi mai trăi, oare, să-l cânt dinnou...? Da, e ca un poem divin, la flacăracăruia îmi măsor existenţa şi care-mi spunecă, totuşi, viaţa-i frumoasă şi merită să fietrăită... Tocmai de aceea, în ton cu el, măgândesc - e-adevărat, cu firească strân-gere de inimă - că nu-s chiar atât debătrân să nu apuc şi minunea care vareveni o dată cu luna lui april a anuluiurmător...

CIREŞUL

Eu

gen

VE

RM

AN

lecturi