39 chiril al alexandriei scrieri ii psb

SFINTULCHIRIL AL ALEXANDRIEI

..

CO'MJSIA DE EDITARE !

P.S. TEOFAN SINAITUL. Vicar patriarhal (presedinte).P.C. Pro SABIN VERZAN, Consilier Patriarhal, Pro Prof.STEPAN ALEXE, P·r. Prof. TEODOR BODOGAE, Pro Prof.CONSTANTIN CORNITESCU, Prof. ALEXANDRU ELIAN,Prof. IORGU IVAN, Pro Prot. DUMITRU STANltOAE,

ION C1UTACU (secretar)

PARINTI $1 SCRIITORI BISERICE$TI

39

!!1@f)P ~~~r sFINTUL CHIRIL ~~( AL ALEXANDRIEI )~ SCRIERI A@J'" PARTEA A DOUA A~

Ji(~~ --~r.GLAFIRE

CARTE TlPARITA CU BINECUV!NTAREAPREA FERICITULUI PARINTE

TEOCTISTPATRIARHUL BISERICn ORTODOXE ROMANE

TRADUCERE DIN GREC~TE. INTRODUCERE $1 NOTE DEPro prot. dr, DUMITRU STANILOAE

EDlTURA INSTITUTULUI BIBLIC $1 DE MISIUNEAL BisERICIl ORTODOXE ROMANE

BUCURE$TI.- 1992

Copyright C

Editura Instltutulu! Biblicsi de Mlsiune a) Blsericti

Ortodoxe ROlll~e.

Toate drepturile razorvateISBN 973-9130-03-8

,

...----- -- ..__ ._.-

j~i .5'Dmhk,~s\-' .-••mil.;~ ".!;, \~~;, ,i'UXi.,'btmy.\ nt $\:l~('(\ ~!;)

J.••. 1I(.'fJ1!i\!4.\\~.~:,~Nt'.nv;,'\ ~k".~' -!} "","),lJ.M., ~i .f.I:sh S',: ','.; .)it!t. :~~.~.~~L [~_ l ~:.~;~- ;.:..~.?i... ~... ~'.... ~ . .

'. ;r.~ ~b mo 9h~"'~,0 ~\\b \l'!m .SCURT A PREFAjJ '.:'" ..O\?D&:)l) n::,; i'.~)" . "t j)\l)'Q

~ \r..U}''t'C,t i.O'.t.\ :)'!r.t~ j,>.l ~~; \\ n'! D9 ~~~ ,~C;~ n~9:::O!'}u......( ..... \~t· ...~~~.,.•. ~ ~~ ~..., iA: r, i.~.~.~ ....-';;&.(.\ .{:~i:I~~,T. ~~-- ,.... "~ .1'1•., ... ~::; .}:>Ji\... ~ rOO~IJ~\ ........·I"'.!) '···t •. , I"~ ~"~""~"""!"'J~ t~; '.-, Am scrls cJtevo cuvlllle despre senere« din acest vo-

lum §n Inttoducetea la ittuiucetea scrielij Silntului ChiliJpubllcaUi ~nainte de aceasta $i intitulau: «lnchinatea ~j slu-

.In· "lJlI~~~J\J!~ea 1n Duh ~1 AdevoI» (EdUura Instltutulul Biblie $1 deMisiune, Bucutesti, 1981). Slintul Ctutl! pIanuia aceastascriere pe dnd 0 scria §nca pe cea anterioara. Am2ndoua

.:;: au lost terminatc ~nainte de a ti intrat ~n Juptd eu Nesta-rie, se pare ~n 429. Daca ~n prima din aeeste doud scrietts-a concentrot mai mull asupra interpretcilil iettlelct dinVechiul Testament, co umble ale jertfei 1m Htlstos ~j aleiettlelot noastre spttttuale, ~n sctietea de tatd se coneen-Ireaza lin mod deosebit 1n prezentarea lui Htistos Imu~l,sub umbtele uno] pcrsonagii $i a unor aae gi jertle din

cele cincl carli ale Petuateubului, ~1 fn speciaJ din «FtJ-cere» ~i (cIc$ile». TJtlul de «GJalire» poate ii uaau« CQ

«Transparente pline de grafje sau de farmec In Penta-teuh». Ctutea este de 0 mare $/ subtilcl bogatie de glnduridespre lisus Hristos, ca Piul lui Dumnezeu, Gel pe de 0

. '.,:~ parte Dumnezeu, pe de alta Om, despre minunata unrre~ntre Dumnezeitea atotputernica ~j umannatea smerita.de El ~j unita ~n Bl. Htistos are ~n Sine toata smerenia,

·.:_!nv dar eo e voila, e libera, nu Impusa de vreo lege I $1 deaceea, cu ant mai pJlduitoare $i mai puternicii an IUcrareaLui mlntuiloare prin cu. Prin lucratea aeeasta, Hr/stos -in glndirea SHnlulul Chilil - pare a readuce omul ~nstatea lui de la ~ncepul, dinainte de piieat. El se 1nollii 10

"".

.. ~.

..

~-:

o stare care paled depa$C$le posibiltdlile a tol ce e orne-nesc. Desclierile lui Hr/stos ~n aceasto scriere .slnt aUt desubtile, atU de nuanlate, atlt de bogate .n paradoxuri, atit

6 .CURTA PREFATA

de bogale 1n paradoxuri, atit de adlnci, de spirituale, ancl1e greu de a le reduce 1a unele iotmuuirt simpliste.

A~ putea spune ca nu am mal citit 0 carte ant de bo-

gata ~n adlncirea tainei lui Htistos ca aceasta.

De aceea sper ca ea va il de un mare iolos spiritual $ide 0 puiemica forta convinqdtcate pentru cititort, $1, ~ngeneral, va ~nsemna ~l va aduce un important aport teo-

logiei $i cultutii rouuuiestt ",

• Toate cltatele- biblice din prezentul velum stnt dupa editie din1914.

GLAFIRE LA CARTlLE LUI -MOISE

~ 1GLAFIRE LA «FACERE»

CARTEA tNTlIA

In toate scrierile lui Moisese {Iii de Inteles prin ghlcltura

taina lui Hristos«Cercetati Scripturile», a spus Hristos poporului iudeu (loan 5,

39), aratind foarte limpede ca nu poate ajunge cineva la viaja ves-nica, de nu va scormoni ca pe 0 comoara litera Ieqii cautfnd in eamargIiritarul ascuns, adica pe Hristos, «in core sin! oscunse toate como-rile 1nteJepciunii $i ale cuiiostuuei», dupa cuvintul feiicitului Pavel(Col. 2, 3). Despre aceasta aut de preacinstita ~i minunata lntelep-clune si cunostinta a spus undeva 1}iSolomon: «De 0 vel cduta peca ca argintul $i 0 vel cetceta cc pe niste comori, vef lnteJege lricade Domtiul $1 vei oila cunosttnta lui Durnnezeu» (Prov. 2, 4-5).

$1 nici un lucru nu va fi de 0 trebuinta egala pentru cei ce laudsviata fara prlhana si se hotarasc sa dobindeasca cele ce stnt celemai bune 1}imai tnalte ca toate, ~i sa-st umple mintea eu luminadumnezeiasca, ca acela de-a se adlnci in cuvinte de necuprins alelui Dumnezeu si de a-si face Sfinta Scrlptura ca pe un sfesnic, dU-paPsalmistul care striga, zicind : «Siesnic picioaretor mele esre Jegea To»(Ps. 118. 105).

Drept aceea, deoarece iubirea cercetarh tainei lui Hrtstos, estein chip dar ~i vadit pricina a vietii vesnice ~i a toata bucuria sufle-teases, sa ne silim, adauqtnd sudoarea folositoare inaintea altora,noua Insine, sa adaugam cele prin care ni se da de inteles 2 taina lui

,1. Titlul «Glaiite 1a Facete» soar putea tr-aduce cu «Razuiri», sau «Dezvalulri».sau «Trensparents in cartea Pacerii», (apot in celelalte ciirti ale l_ui Moise), dieipnn ele sa J;a:l;uiesc,sau se dezvelesc, sau se fac transparsnte stratunle de umbreesternute peste tntelesurtle adtnci ale ei, reterlteere laHristos.

2. Toata ,Scriptura e cuvint revelat al lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu vorbesteprin Cuvtntul Sau iposfatic. Acesta e stnul potential $1 SubiectUl tuturor cuvtn-telor $1 al actelor Lui tn istoria omeneasca. Chlar prln aetul creattet lumit prinEl se d! fiiuta plasticiz.ata cnvintelor Lui $i persoanela care vin la existentil

8 SF. CHlRu.. AL ALEXA~DRlEI

Hristos, si s~ explicam Iiecarc din Intelesurils lor, eu cele ce vorfi spuse de not, avind in ele Intelesurile subtiri si .uneori ceva dinceea ce se descopera mai adevarat -in contemplatii, ca Sa le fie celormai il1vatati bun prilej $i ca niste trepte care sa-i urce spre cunos-tinta mai buns, sau cea mat presus de toate.

Vom expune deci cu folos, mai rotH cele savtrsita in chip istoric ;apoi lamUTindu-le cum se cuvine, Ie vom arata istorisirile ea chip $iumbra, st arattnd vom face dar Intelesul lor, $i asa cuvtntul ne varidica Ia taina lui Hristos, avtndu-L pe El ca sfirsit, pentru di esteadeverat d1 «Hristos esre stirsitul Ieqii $i a1 proorocilot» (Rom, 10, 4),

Iar daca s-ar tnttmpla ea unii .sa ajunga sl la abateri de la celecuvenite, aceasta S9 datorests inte~egerii slabe $i neclare a cititorilor.

Dar e de stint Cd alcatuind cele 1'l dhti despre «Inchinarea induh st adevar» si adunind in ele a multime de texte, am rezervatdin iconomie, pe seama scrierii de fata capitolele din ea, lastndu-lenecercetate, desi uneori s-a tnlimplat sa pomenim unele dip. cuprtnsullor, siliti de trebuinta cuvtntului. Yom incepe deci cu cele ce stnt maifi~e $i mat alese in Facere, ASHel, parcurqind cele cinci c~rti ale luiMoise, vom cerceta pe linga ele $i cele din celelalte Scrtpturi, Iolost-toare scopului ce ni l-a~, propus. r I

J

Despre Adam

.1. Cu. adevarat tnvatatul ,in ale leqii si, preasflntul Pavel, tntele-gind taina mintuirii prin Hristos, spune di in El s-a Hicut recapitulareacelor din eer ~i celor de pe pamtnt, prin bunavoirea st voia lui Dum-nezeu $1 T.aHH {Efes. I, 10l, inteleqtnd prin- recapitulare, Indreptareadin nou $i, readucerea tuturor celor corupte la stares In, .care era.ude 1a tnceput 3, Caci st-a amintit, dupa cuviinta, de cuvintul luiDumnezeu, gdHt prin prooroci: «Nu vd oduceii aminte ,eele dint}{,si nu cuqetoit 1a cele vectit, lata eu lac noi cele ce rasa: aeum, $i levet! cunoosre pe ele» [Isaia 43, 18-19). Drept aeeea $i el ca umll ceera branit eu cuvintele dumnezeiesti, a aratat cele spuse noua tn

stnt ehipuri ale LuI, ell care conlucreaza daou ele volesc, in deslasurarea istorietca pregUire pentru venirea Lui in trup ~j pentru mintulrea lumil prin EI. Jstoriasa compune din faptele celor ce recunosc pe Cuvinlul netntnrpal $i apoi tntrupatpentru e a,unge Ie viata ve$nlcii ih HI ~i din contesta'ree Lui de clUre altH $i decia unui sens al el. Aeeasta e lema fundamenta'la a [storie). ' .

3. Avem aiei lntelegerea Iucrarli rnirituitoare a lui Hristos ca refacere Q UIIia-nului a$a cum a fost creat de Dumne-zeu, nu ea 0 satisfocere- juriclica a onoareflui Dumnezeu jigniUi de catre oameni prin pleat. Chiar prin asumarea OOi umanain Persoana .Fiului lui Dumnezeu. aceasta fire a fost ,reiilc.uta, prill -legaturs Ip.Cil~e a fast pusli eu Dumnezeu,"c 0 'refQ;oere lntliritii prin lertfii $\ tnviere. Aeeas-tJtelibe.rare de egoism Ii firll umane, aduce 'si 0 reunificare a tuturor tn Hristos.

GL.oU'mE LA- CARTILE LUI ,MOISE 9

acestea, implmtte !l:ll Hristp.s" zicind. ..; . «DIem. oceea, de e ,otneva 11<1Httstes !aptura ROUa, cele vecbt au -trecur, iau». route s-cu ii/cut noi})(II -Cor. 5, 17;. Apoc.. 21" 5.). Qci ne-am realcatuit .tn Hristns ~ine-am facut niptura noua, $i in EI ~i numai in EI ne-ams iro_b;OgiitHcuun nume nou. Caci am fos] numiti ai lui Hristos .

e- De fapt acelasi dnmnezelesc Pavel -zice. i-ana$i despre noi: «Iat;cei C~ suit ai .lui Htistos Jisus, $i:ou rii~tignjt trupl:ll ~mpJ:euna eu pati-mile $J .cu poitele» {Gal. '5, 4). 'CaQi' vtate ~e10-T in' Biristos e sttnta,pentru •di e mai presus de patj.mi si de necisratia paminteasca~;

;..Iar ' ca evea sa ne. vina"noua aumele eel.' nou dat, noua in Hristos,e vadtt din Iaptul di =Dumnezeu tnsust a sttlgat prins qlasul sfintilor:«Celot ce-Mi slujesc Mi;e Ii sa vo da nume- non, care vzr If binecn-vtntat. pe pamlnt»' (Apoc.<~3" 12). Caci vor 1auda pe ...Dunmezeu eeladevarat. Deer -deoareee eel ce a ales sa euqete cele drepte si cu-venite 11U se va indo,i ca toate soan facut noi in Hristos, sa const-deram indreptarea spre bine ca 0 departare de la tot oe e vechi, dela tot c~ nu ~ tare -~i intreg:; de Ja c,~~f,\ ce e corupt si, de la ceea ces:a departat fara .judecata, de le eeea ce era la: inceput.

~'GeVce va -$ti. ca' :$'n eceasta sfa, scopul cuvtnmlut nestru, ntl:va gre~j. . .__ '"' ~t

2. Deci Dumnezeu, Mesterul Cel de'savfr$it al 'ttituror, s-a -fblosit(:le 'Pu.terea-' propria $f etotfacatoare, adica de Fiul,: spre tot ce era defaCtI::!;,: ('<Caci .toate ptintr-lilsl.ll s-ail Mcnt si. ial'? de EI Llimic 11U

s-a itieut» (Iesn 1,·.3);, Prin. Bl -a, creat 'la 'inceput l~i -inainte de "altele,cerul si pamtatul $i le-a. <;::nefUa,t:-,~prefiinta, deei nu au ;fost vreodata.lar daca cineva ar tntreba : cum $i de unde, va auzi de la noi caadevarat acest cuv~nt' .mtelept $i foarte bun: «cine 0 cuno,scut 'glndu]Domnului? Sou cine' s:a: tiicut sfetJucul LUi?» (Rom. 11, 34j., Dacl'i deci cineva' ar voi' sa' afle aeestea.:-," ar avea l'nevoie

neilidoielni'c $i numaidedt de 0 minte ~ de 0 inteIegere ca celeproprii lui Dumnezeu 5, Dar ca cele din noi sint miei $i cu totu1ni;t;ni~ in J"apod eu Dumnezeur ne va arata El Insu§i, zidnd:, «Nuslnt- (jlndurile Mele ca~,g1.ndu1"i1evoetstre, mei ciiile -voastre ca .aleMele.' b pe cit e de tIepaite' cerul de piimlnt, pe' am e de departe.

. )

,,"40.\Cit de strain! decliristQs sint· ne0prote;~nHi,' care' dispre:t.uiesc,;,€I:ucea- ~emoUv eli lui Hristos nu·i place sa I se a-minteasea de ea, pentru cil, -l'J.-a . prirnit·o·C:!-eci~,de sila. Ornenes.cul nu.(se poate ll1lntui fara J::J;uce.C.a~i nu,mai. prin ea omorimp'-atimUe; !,p"~c,atoase,:.. tIll~a - ~st~"_.!;fngur4 . cale. spre y,inlJ.Q1Je; - :?pre inyi~~e, spremintUi{e: ta, ~ esenla ~CJ~$trni~mului.' Cei ce x:eIuza., erue.ea" nu stnt .pi luI Ht:~stq$,.

;5."G{1. sa intelegi. Pe ce ~i .cum fac~ Dumn,ezeu Gevaf tre.b.uie sa Ja.j.,.,\qe!aJ')'t~UJ.t.ea L·ui.. D,k aceasta;, inseamna slhl ai pe E1 in tine, J~umai Durnne~elI :pOOle 'l;1ticum a ,putnt face din nimic lumea. ,o'! ! ,_

10 SF. CHIRn.. AL ALEXANDRiEI

calea Mea de caile voastre st cuqetarile voastre de tnieleqerea Meal)(lsaia 55, 8-9). Sli se renunte deci la tntrebarea despre acestea, cala ceva de prisos st de neinteles. Caci Dumnezeu creaza cum stie ~ica Unul ce poate.

Deci dupa ce au fost facute, la inceput, cerul si pamintul, s-aadunat multimea apelor Intr-un loco Caci trebuia sa se supuna Celuice-a spus : «Sa se adune apa lntr-o adunare» (Fac. I, 9) 6. S-a desco-perit deci pamtntul ~i a odraslit pretutindenl 0 mare varietate deierburi ~i a Iuat fiinta in mod neobisnuit 0 bogl1tie de pomi roditori.S-au Ivit ctclurile soarelui st ftecare avea masura lui, staptnindu-lde la inceput ca lege de Ia Dumnezeu. Cad soarele a fost rtnduitpentru ziua ~i spre luminare , iar luna pentru noapte ~i tntuneric. $icerul intreg era umplut de stele. Si de ctnd le-a Hicut. le-a rtnduit,zidnd: «$1 sa tie spte semne ~i spre vremuri ~1 spte .zile $i spre ani.$i sa fie spre lumituue ~ntru tiitla cetului, ca sa lumineze pe pamlnt»(Fac. I, 14-15).

Iar fiinddi Flicatorul tuturor este Viata prin fire. a fl1cut slfirea apelor maica celor tnnotatoare ~i a celor zburatoare in aero Iarpamtntului i-a poruncit sa scoata firea de multe Ieluri a animalelor~i neamurile fiarelor salbatice : $i s-au facut tndata toate potrivitporuncii sl mal presus de minte.

Si in fiecare din cele facute era Cuvintul Facator 7: Simpla Luivoire era facerea lor. Iar fiindciS.Mesterului tuturor Ii placea podoabacelor facute, alt glnd a adauqat la urma, pe eel pentru care au fost fa-cute toate, adica pe om. Caci Fl1ditorul tuturor, Iiind bun prin fire, maibine zts Insusi Binele, trebuia sa se faca cunoscut ~i de noi caceea ce este 8. Trebuia ca pamtntul sa se umple de cei ce stiu s8.-Lslaveasca ~i sa cunoasca din frumusetea fapturilor, precum s-a scris,slava Facatorului. Cact, cum zice proorocul Isaia: «Nu In zadar

6. In orice porunca creatoare a lui Dumnezeu e activii voia Lui ca fortiice educe tn existent! sau pune In miscare 0 parte a creetlet. Dar vola Luica forta acnva ee ereeaz! sau pune tn mlscare laturlle creattel, e totodatli ungind al lu! Dumnezeu, 0 ratiune a aeelei leturi, sau mi$cliri, in armonie cucelelalte.

7. In Iiecare era Cuvtntul creator prin ratiunea ce-s evea originea tn EI.Fiecare era 0 ratlune ~i un cuvtnt plastieizat cu ortqinea In Cuvtntul st RatiuneaIpostatidi creatoere.

8. Cine aItU! putea cunoaste pe Dunmezeu ce bun declt 0 mnta capabHade cuncestere t De aceea trebule s! creeze Dumnezeu ~i 0 fiintli capabila de 0cunoa$tere con~tient1i. Proprlu·zis far! con~tiintli. nu ex{stli nld cunoa$tere. Desigur. acest drebuial) nu inseamna eli D.umnezeu a fost sillt de 0 leg~ Interna sauextern! sil faca pe om. Dar odata ce S..a hotilrl! sa creeze 0 realitale deosebitlide HI pentrn 0 relalle bilateral Ii cu ea. nu putea 11P51omul din ea.

GLAFffiE LA CARTILE LUI MOISE 11,

I-a. fCicut pe el"" ad\.<::.a ,?am:\:n:tul. ($.c.i spl'e <l fi [ocu.ib (l~aia 4.5, 18\ 9.

Era deci necesar sa se plasmuiasca un animal cuvtntator (rational),ariitindu-se Inaintea lui cele ce ii servese spre Intretinere ~i caresa se arate ca taeute pentru un bine 10. De aceea araHnd mai tnaintein podoaba cuvenita cerul st pamtntul st cele din ele, a purees Iaalcatuirea omuIui, avind inainte de facerea lui gindul despre el,precum si toata cealalalta zidire a cugetat-o ~i tntemeiat-o prinCuvtntul San ca Dumnezeu.

Iar fiindea omul este animal cuvintator eu adevarat minunat ~ifoarte asemanator eu Dumnezeu, ca sa nu para ca e imitatla slaveisupreme, cl sa he prin facere pa;rta~ de tnsustrile egale celor ce nustnt de aiei, a einstit aceasta faptura eu vointa anticipative ~i Cll

ealitatea de opera a miinilor Lui. Plasmuindu-I cu chip din pamint,I-a facut animal cuvtntator . si ea sa depaseasca ratiunile proprieifiri, i-a intiparit tndata duhul nestricacios, de viata facato.r 11. Cacls-a seris: «$i a suilat ~n tata lui suilaie de via/a si s-n iiicut ornulsuilet 'viu» (Fac. 2, 7).

Apoi l-a Invrednicit de rai si de desfatare si i s-a dat stapinireapeste toate cele de pe pamint. L-a pus stapinitor peste pestisi pasari, i-a supus turmele animalelor salbatice, ba i-a dat sa caleesi peste cele veninoase tmpreuna cu altele. Tuturor le~a poruncitprin leqile naturale sa se teams de om. Era deci ernul chrpul slaveisupreme si Icoana puterli dumnezeiesti pe pamtnt,

Dar deoarece eel rtnduit sa se ridice la attta sleva si desfataretrebuia sa- stra.vada ca are pe Dumnezeu deasupra lui ca Imparat siDomn, ea nu cumva prin atitea bunatiiti date de-a' gat a sa lunece inpare-rea ea e liber de staptnirea st de sub puterea Celui ce staptnestepeste toate, I-a dat indata 0 lege si a unit eu calcarea ei amenin-

9. In grece$te ceca sa fie casa». Numai omUl poate face din natura 0 «casa»a Iut, 0 casa ce-i este familiara tn mod constlent, AZi ctnd poluarea naturltameninta Sa faca pliUllntnl gn')u de locuit, greu de-a fi 0 casa pentru om, sepune problema ecoloqica, sau se tveste necesitatea de-a apara pamintul in call-tatea de «casa». Dar nu ernul a facut pamtntu) potrivit pentru a-i fi «casa». Cicineva mC).ipresus de plimtnt, dar mal tare $1 dectt OIimI.tnsa tnteleqator al omului.

10. Cele neces.are omulni trebulau sa, fie create tnalntee lUi Gaei omul nuputea exis1a nlci 0 clipli flirii aero Pe de alta parte natura nu se arata numainecesara omu1ui, cl ~i flira rost in absenta omului. Pentru ce ar fI fost facutaca bUna pentru tntretinerea omUlui, flira existenta lui? Rationalitatea naturH setncoroneaza prin faptul cli e fikuta pentru om. fiinta pe care 0 tntretine pentrtlca Pfin ratiunea lui sli-$i dea seama de rationalitatea ei, Dar pentru ce ar trebuisii-$i dea seama de raUonalitatea ei, daca nu pentru a slliv'i pe Cel oare a flicut-oastfel pentru el, dat Hind eli niei ea nu s-a putut face astfel. nici el.

11. Se insist! asupra fiintei paradoxale a omului. El participa la tl1su~irilelui DUlllliezeu, prin cunoa~tere con~tientli, prin vointli. dar nu e imitatia exactaa lui Dumnezeu, fiind creatura, ·E chip din piimint" dar facut ineoruptibil prinduhul de viata, f1iclitor,ca lucrare a Duhulul dumnezeiesc.

12 &F, CllIRIL AL ALEXANPIHEI

tarea pedepsei 12, Ratiunea pacatului nu era in .cele de pe pamfnt,odata ce nu exista decit Unul sl singur,' Iar ca sa fie ~i sub lege,i s-a gasit lui st un mod de pazite a ei 13, «Din tot pomul din rat,zice, sa manJ.nci, Dar din pomul cuno$tintei binelui $i tdului, sa nutrancatt. In ziua an care veti mlnca, cu .moarte veti mud»(Fac. 2, 16-'17),

Apoi scottnd 0 coasts a lui Adam, plasmuteste femeia spre a-isluji la nasterea de prunci ~j sa-i fie convietuitoare ca una de acelastnea'm st sa trl1iasca tmpreuna in simplitate: Dar fiindca a fost dusaprin vicleniile dtavolulut la neascultare si si-a Hicut fructul pomnluioprit, fruct de mincare $i s-a rostogolit tmpreuna eu ea stramosulAdam, fndata firea a Iost' ostndita la moarte; $1 Dumnezeu I-aspus Iemeii : «lraru tiureri vei tuiste coptl», iar lui Adam: «Blestematva ii pam1ntul pentru tine» [Fac. 3, 16, 17). $i pe llnga acesteaau fost scost din Iocurrle hnbelsuqate ~i placute de la tnceput $i dindesfatarea ratulul. $i de-abia atunci aflind di erau goi, neacoperttisi lipsiti de vesminte, au primit haine de piele preqatite lor de Dum-nezeu. $i au numit pammtul mama si s-au lmbracat in vesmintulstrtcacnmli. $i socotesc di nu le-a 'lipsit nimic din ultima mizerie,

3, Dar socotesc di va zice cineva: Daca avea sa alunece Iaatlta mizerie omul f~cut. n-ar fi fost mult mai 'bine ~i mai potrivitsa' nu existe j" De fapt Dumnezeu I-a f~cut stralucttor ~i minunatpe eel ce nu peste mult va fi. vrednic de pltns si supus blestemului¢ oslndei. Caci nu ignora viitorul, Dumnezeu eel prin fire Creator.Deci fiindea stiind aceasta, l-a creat, cum nu a lucrat mai deqrebanedrept decit eu Iolos, daca este eu adevarat .mai bine calor ce vorfi nenorociti sa nu fie nicidecurn facuU. dupa insu~i cuvtntul Mlntui-torului, spus despre ucenicul vtnzator al Lui: «Bine i-ur tt lost lUi,dac« nu s-ur it ndscut» (Marcu 14, 21).

La acestea as raspunde di e foarte qresit ~i aproape de nebume,ba chiar mult mai _rau, a critica gtndurile lui Dumnezeu ca necorecte$i a socotl di Firea suprema n-a cugetat ceea ce se cuvenea, saus-a gre$it in 'ceva din ceea ce ne era de folos ~i spre bine. cr secuvine mal deqraba a vedea in sfaturile $i luclurile ei neprihanirea

1'2. 'Sf. Chiril vede rostul opreli$tei date lui AdiJm nu aUt tn ferirea lui depllic;ereB procurata de dulceata u.nui Iruct. cit tn meopnerea tn el a con$tilnteieli are mai presus de el un Stlip11)llor, deti cil depinde de Acela, ceea ce nfere$te de pltndrie.

13. Plicatul e nooscuJtare, je$iretl\ -din leglllurB cu Singurul Existent ca~eare ~ El V'ia;tai numai de aceea e $i din aJipirea la ce:1e create, care uu pot daviatli adevllrata. '

G'LA.FIRE !.A CART-ILE LUI MOISE 13

~i a renunta la a gindi la cele mai presus de cele ce trebuie sli leqindim , ~i a parasi curiozttatea eare nu e li'psWi de vina, in aces tea 14.

Pe linga acestea socotesc d'i trebuie sa tlnem seama ~i de aceasta I

oare celor ee primese odata eu extstenta ~i - existenta buna, le-arfi- mai bine sa nu vina la fiinta, sau sa nu existe si sa nu se imparta-seasca de bunatatea Faditorului? Socotesc di nimeni nu se tndoiesteea e > mat bine sa existe, Caci precum cei ce vor ajunge la 0 starenenoroclta, vor socoti di at fj fost mai bine sa nu fi fost adusi laexistent a ~i ar alege aceasta, in acelasi fel, socotesc ca cei ee nuvor ajunge la 0 astfel de stare, vor eugeta di e lucru bun ~i delauda sa fie adusi Ia existenta ~i sa vletuiasca. Deci spune-mi, ceurmeaza de aid ? Eu spun di in aceasta chestiune trebuie sa ne ridicamla cele eu mult mai presus ~i dincolo de noi, tnteleq la fericitiiIngerL Cact de Dumnezeu au fost facuti st de la El au trecerea dela cele ee nu sint la existents Ingerii ~i Arhanghelii, Seaunele(Tronurile) st Stapfniile. Puterile ~i lncepatortile sl tnstst eei fatade ei pre a inaltii Serafimi. Dar tntre cet ce 'au fost facuti este $idracul apostat si puterile cele rele unite eu el. $i acestia erau tm-preuna eu celelalte f'apturi sfinte ~i rationale, care umpln Iocasurtle desus, stralucitoare de slava, care stnt en rnult mai bune declt noi st auo supertorltate neasemanata fata de not. Cacl s-a spus de Dumnezeu :«Te-am pus pe tine eu Heruvtmii» (Iezechil 28, 1'1).

Dar Heruvimit cei sfinti au slava neclintita $i 1$i l>astreaza sta-tornic ceea ce au, primlt la tnoeput, ~i liturghisesc lui Dumnezeu miide mii si stau in jurul Lui zeci ~i zeci de mii, Insa s-a rostogolitsatana eu ceilalti $i s-a lipsit de slava lui. Deci fiindca ave a sa piardaslava lui de' la tnceput $i tntorctndu-se cu voia tmpotriva lui Dum-nezeu, a facut pe Dumnezeu Creatorul sa se departeze de la crea-tiunea Sa, tnteleq a unor ingeri sfintl $i sa se intuneee 0 attt destralucitoare ~i minunata zidire. Dar cum nu s-ar arata nedreptatita,daca n-er fi fost adusa la existenta multtmea care sUi in conunuaretmprejurul Lui si-I slujeste [Ii liturqhiseste] $i se pastreaza tntreaqalui Dumnezeu eare a creat-e l?i nu sufera Sa uite de ceea ee a primitla inceput? $i spune-mi ee stnca daca .unii au cazut din mtndrie dela stare a cea buna? Caci cei mai buni ca acestia stau cu Dumnezeu~i Iiind plini de bogatia bunatatii ~tii, 11 preamares-c prin lungi ~inesfir$ite doxologii. Despre ei socotesc dl ziee fericitul David: «Peri-citi cel ce )ocuiesc In CQSQTal ~n vecil vecilor T~' vQr IdudQ pe Tine»

14, Sa DU formulam soIutii in cele ce stnt mai presns de tntelegcrea noastr!.Ba nici sa ne inc1lmetam <a cugeta despre eI~ In scopul de-a Ie descoperi misterul.Aceasta e cutiozitaLea celui lIpsit de matur·itatea necesara tntelegeril.

14 SF. CHInn. AL ALEXANDRIEI

(Ps. 7, LO).Acesta fiind cuvtntul despre cele de pina aeum i sa trecemla cercetarea celor privitoare la noi, urmtnd aceleasi judediti S5.

4. C~ici omul a fost facut la tnceput Incredinttndu-i-se frinelevointet lui si miscarea spre ceea ce voieste sa aleaqa. Piindca Dum-nezeu, dupa al carut chip a fost alcatuit, este liber 16. Numai fiindasa ~t nu altfel, este vrednic de lauda. Caci se vede ca e lucratorcu voia 81 virtutli st are curatia ca fruct al judecatii, nu ca rezultatal necesitatil naturale, care nu-i tngMuie nicidecum sa fie purtatin afara binelui, chiar dad! ar alege sa lucreze eeea ee nu e bine.Deci omul a primit la Inceput mtscarea libera ~i nesilita in toatecele ee le are de faeut. Dar prin amdqlrile draculut a fost dus faraminte spre eele ce nu se euveneau ~i spre neascultarea lipsHa deorlce retiune, De aceea a fost osindit la moarte si la stricaciune,Dumnezeu prevaztnd, preeum socotesc, Iolosul din aeestea. Caeiodata Inters omul spre pacat, ~i imbolnavindu-se firea lui de patimi,raul a devenit pe pamtnt la fel de neintrerupt ea ~i in duhurileneeurate. De aceea s-a inventat cu folos moartea trupului, care nuduce omul Ia pieirea total a, ci mai deqraba la tnnoirea lui ~i, casa spunem a~a, a pastrat vasul eiobit tntr-un anumit tirnp pentru 0

refacere 17.

15. Dadi Dumnezeu n-er Ii Iacut extstenta buna, rliul la care ajung unelccreaturt ar prevent din ee, dect EJ ar fi vtnovat de raul ce se iveste din ea. Darodata ce a flicut-o buna, dar $i cu libertatea de-a se plistra bun a sl de a tnatntaIn bundtate, sau de-a clidea din ea, Dumnezeu n-are ntct ,« vina pentru 'raul Iacare ea se abate. $1 iarli~1 dacll n-ar fi fli'Ptur1 oare se mentin $i sporesc tn blne,soar putoa spune cli EI nu le-a dat puterea spre bine. Dar MaUl ce unele din etcse pastreazli $1 sporesc In blne, e 0 dovadli eli aceastli put era 0 au de la EI.Dec! pentru raul tn care cad unele, slnt vinovate ele Insesi, Acestea tl pot aCUZQpe Dumnezeu pentru mizerta tn care au ajuns. Dar lauds ce 1-0 aduc cele ceramin tn blne, dezminte acuza acelora. Nicl 0 creatura n-ar putea ajunge 18 blne.daca n-ar ave a putere pentru el de la Dumnezeu, Creatorul el. Rau Insli pouajunge ~j flira Dumnezeu, Mat precis, Ia rliu se ajunge dnd se neaga Dumnezeu.

16. Durnnezeu nu ponte sa nu fie liber. Daea ar fl supus vreunor porntri,sau legl, ete ar fi mat tart ca El. Decl n-ar fi Dumnezeu. Jar daca e liber, Elpoate Si orca Hipturi libero en sa-l semene ctt mal multo Dacli n-sr putea creadectt flipturi nelibere, puterol1 Lui creatollre ar t1 mlirginita 1 Sl soar teme de altefiinte IIbera. Paradoxul oulUi stli in famptuJ cli pe de 0 parte e din nimic, decitotal dependent de EI, pe de taIta este IIber, puUnd lucra $1 contrar lui Dumnezeu.fiira ca prin aceasta sa amcntnte existenta Lui, d slabindu-$1 existenta proprie,pc care totus! Dumnezeu i-o mantine.

NUmal tn crearea luroii diu nimic, Dutnnczeu lsi manlfestli llbertatea in raporteu ea $i imprima ~i omulul creat Hbertatea. Dad. lUilllea ar le~i din EI, ar le$1fara voia Lui 1 dad!. ar tntocmi-o dintr-o substanta c()existentli eu El din veti,iara$i n·ar dovedi Cd e depUn liber. tn aceste cazuri n-ar putea fj nici omul Iiber.

17. Dumnezeu nu poato llisa sa piar! de tot ceea ce a gtndit EI din vecL Darse folose~te totu~i de 0 pertiaJIi ~i temporarll descompletare a fliptUlilor umane,pentru a le ajuta prin frica de ea, sli se pregliteasca spiritual pentru refaceresintregimil lor.

Monrtes e ~i 0 pedeaps~, dar lii un mtjloc de dep1i$lre a starU cle plical.Pentru patru Illative a llisat Dumnezeu moartea: la) «CIl sl:l rlU Cle rautaten tlir!

GLAFlRE LA CARTn.E LUI MOISE 15

CreatoruI n-a ignorat Cd se va tnttmpla omului aceasta intr-unanum it timp, dar a strut si ea odata eu Inlaturarea aceasta si de Inlatu-rarea celor necuvenite $i de desfiintarea stncactunn $i de readucerealui Ia starea cea buns si de primirea de catre el a bunatatHor de1a Inceput.

Caei a stiut ca va trimite la 0 anumita vreme in chip omenescpe Fiul Sau care va muri pentru noi $i va desflinta stapinirea mortii,ca sa domneasca $1 peste morti si peste vii. Caei ce '?' Dad. n-aucrezut toti, multimea numarului celor mtntuitl fiind mai mare, vacoplesi numarul celor pierdutl $i va tmputina durerea. Doar s-aspus: «Deci vor m1nca toadele csit loti (Prov. 1, 31) 18. Ei s-ar fiputut mtntui daca ar fi voit $i ar fi putut scapa de viiUimarile eeIt s-au pricinuit, de ar fi avut pe Mintuitorul, sau pe Hristos. Dar,spune-mi, daca vreun priceput lucrator al pamlntului si-a umplutgradina eu pomi bine roditori, dar apoi n-a putut scapa toate pagu-bele venite din diferite pricini, l-ar soooti cineva vmovat pe acelaca n-a voit sa-si lucreze cum se euvine pamtntul r Socotesc dinimeni nu ve face aceasta. Doamne fereste I Caci aeela si-a pustoata silinta in sadirea pomilor, dar aceia s-au vestejit, Vom ziceoare din cauza aceasta ea ar fi fost mai bine sa nu fi purees acela1a luerarea pamtntului si sa nu fi produs paradisul prin sadtrea unorpomi nobili, ci sa lase mal deqraba sa se desfiinteze toate felurilede pomi, ca sa nu nedreptateasca pe unii din eei saditi? Cumn-ar fi absurd sa eugete cineva ea ar fi fost drept sa faca a$a '/

5. Deci nu vom tnvinovati pe Creator di ne-a adus la existenta,ei mai deqraba pe noi tnstne, fiindca am patimit cu voia aceastavatlimare, daca sintem in starea buna a mintii $i [udecatii. Ca adu-cind pe om 1a existenta, a stiut ca va cadea in stricaciune, dar n-aignorat nici modurile vindecarii, ne tncredinteeza limpede dumne-zeiescul Pavel, marturisind vechimea mfntuirit prin Hristos in pre-stiinta Duhului. Caci serie ucenicului sau Timotei, asa : «Sa nu tetusinezi de tiuirturtsirea DomnuIui nosttu, nict de mille eel jntemnitatpentni Bl. Ci piitimeste uapreund cu mine pentru Bvtuiqbelta lui

de sttrstt». Dusmania dintre oament, mtndrta, ·lacomi~, ar creste necontentt. b) Oamentiar r~mlne mchisi tn cunoasterea monotone a lumti acesteie, care are 0 lim[tli inprogresul ei, precum -araUi preluarea ei de la 0 generatie la alta. c) Daca n-armuri, trupurile oamenilor ~ materia lumil nu soar conrpe, oamenii n-ae· imblitrini.Patimile lor ar Ii mereu in vigoare. d) R/im1n1nd toti In viatl! la I~esfir$it, nn soar mjiltnmulU. clici n-ar mal inc!pea pe pamtnt. Spiritualltatea umanli n-ar avea formeleaUt de bogate prin persoane Indefinite la numar. .

18. Cel care au murit fnainte de Hristos. vor avea $i ei 0 ailumilli bucuriede El $i aceasta Ie va U$ura slarea lor.

16 SF. CHInn. AL ALEXJ\!{DR1EI

Dumnezeu care ne-e muuuit pe n01 J8bla $1 ne-e chemat cu chemaresUntei, nu dupa iaptele noastre, ct dupa a Sa aotonie $1 dupa harulce ne-e fost dat an Hristos lisus, mai anainte de anceputul veacutllot,iar acum, Ia sf1r$1tul vremilor ni s-a dot pe tata piin aratarea Domnu-lui nostru lisus Hrlstosi (II Tim. 1, 8-10). $i iar~~i altora : «StuncCi celor ce iubesc pe Dumnczeu toate Ic ajutil spre bine, calor cesuit chemat: dupa botiulrea Lui. Caci pc cer pe care i-a cunoscutmat uiairae, t-a $i hotdrlt de mai ~nalnte sa fie aSCmCllCQetuputu:Plului Sau, ca sd lie Bl '1nt1iu1 nascut printte multi Irati. lar oe cetce t-a bouin: de mal anainte, i-a $1 chemat i st pe cet pe carc t-acbemat, t-a $1 tndreptai , $1 pe cei pc care i-a lndreptat, twa $1 sICivit»(Rom. 8, 28-30) 19.

Auzi cum ztce c~ s-a dat harul .in Hristos Inainte de vremurivesnice. Dar s-eu strut st s-au hotartt de mai Inainte de ctitre Dum-nezeu Si Tatal eel ce VOT fi asemenea chipulut Fiului S~u. Caci s-ashut de mai inainte, cum am spus, modul tntrupartl, Dar s-a tmpllnit1a vremea cuvenita vindecarea bolilor. Aceasta 0 va martunsl iar~siPavel, scrllnd asa s «lat celui ce poate sa vd antareasca dupa Evan-gheJia mea $1 dupa propovcauirea lui usus Htistos, potrlvtt cu des-coperirea tainet eelei ascunse din tlmpuri vesnice 20. lat acum ardtatapriri ScripturIle proorocnor dupa. porunca vestuculu! Dumnezeu, $icunoscurd la toate neamurlle spre oscultorea credinte), Unuia tnie-lcotului Dumnezeu ptiti lisus Htlstos, catuia fie slava 1n veac. Amrn»(Rom. 16, 25-27).

S-a f~cllt acum taina, dar s-a aratat atunci prin Ieqe $i prooroci,dupa voia lui Dumnezeu $i Tat~l. C~ei ne restauram in Hristos in stareade 1a tnceput, desfiinttndu-se cele ce s-au introdus dupa aceea prln

IBbls. Aceaste trebule sIi 0 spunem azt neoprotestantllor care ceruzli cruceelui Hristos, pe motlv c! nu I-a plileut lui Hrlslos $i nU-1 place ntci acum 51 1-0amintlm sau s4 0 suportam $1DOl.

19. Dumnezeu tntTll. prln pre$Ulnt! In relatle en. omul ea fIIntll. liberli tnetntede e-t fi adus l'a exlstentli. Pre$tle eli omul i se ve opune prin llbertatca lui, aarac~sta nu-l oprestc de a-l cree, nlel nu se hot!rllste sil·1 creeze lipsit de libertate.E mlnunat acest respect al unei llbertllti pe care El 0 va crea, en loatc eli prevedeeli t SI! va 0pulle. t>umnozeu tine nUlnaldeett 16 eroaTee unor fIlnte lib ere, <Ic$lpres tie eli uncle din ele 1 se vor opune. Dar 'prestie $1 eli pe unele Ie va reclstiga,los4 eu co pret?

tn liberlatca Jiintei create. Dumnezeu vede 9 valoare, chill( dadi ea' va luao form! tie opoziUe ve~htcli fat! de at IJI prin aceaste va ave a de suferlt. Llber-taten aceasta a unel ftin\e care prln sine nu poste exlsta, e 0 mare mlnune adus!$t t1nutli tn eXistent! de Dumnezell. E 0 mmuno care vriije$te tntr-un enumlt fel,::hlar mnta creatll, fl1ctndu-l sll $t·o aflnne <;hler ~i Impotriva }tti Dumnezeu, ellautoamllglrea ell numai a~e $1-0 aflrmlf deplln. '

20. Sf. 'Apostol Pavel $1 Sf. ChielI nutnosc ve,nicla tn care f1 gtndlt Dumnezeucelo ale lumil Inalnte de a 0 cree, «tlmpurl ve$nlce». Eo e deosebHA de lIoter'ditates» lui. Dumnozeu. E 0 vO$nicie a lui DUmlleZ\'lU jn caro sa gtnde~tc 11.11unloa temporal!. '

OLAFIRE LA CARTILE LUI MOISE 17

amaqirea diavoleasca. Fiindca a spus iara$i Pavel despre HristosMintuitorul nostru al tuturor: «ltitrii care avem descoperitea .. prinsuiqete Lui, iertaiea txicatelot iiupii boqiiiia butuitdiii Lui, car,e aprisosit 1a noi, tntni toaui uitelepciunea $i pxioepetea, iiictndu-necunoscutii taina voii Lui, dupa. bunavoirea Lui, potrivit botdrtri! Luisore icotiomia pliairii viemilot, ea sa fie adunate iara$.i (recapitulate)toate in Hiistos, cere din ceiuri $1 cele de pe pamlnt - ioate In EI.lntni care si ttiosienire am primit, ruiduiti iiind mai tnainie dupatiouiruea Celui ce toate Ie lucteazii dupa statui voii Sale, ca sa.tim spte lauda slavei Sale noi cei ce mal tnainte am tuuuijduit InHtistos» (Efes. 1, 7-12).

lata iara;;i am fost mai Inainte rmduiti, dupa hotartrea Tatalui.Caci ne-am Imboqattt nadejdea mai veehe privitoare la existenta,Dumnezeu eunoscind de mai lnainte aceasta si hotartnd in sfatul Luicele ce vor urma pe seama noastra. Cad dupa ce l-a mselat peAdam si I-a faeut vinovat la inceput de relele usuratatii, si nascoci-torul pacatului J-a dus astfel la moarte, a trecut osinda la toti oa-menii, ea 0 boala care urea din radacina la cele din ea. Caci a tm-paratit de la Adam si ptna la Moise, Dar Creatorul avtnd grije decei ce au pacatuit dupa asemanarea neascultarii lui Adam, a sustinutprin providenta fapturile Sale si a preqatit ca un fel de a douar~ic:1acinaa neamului omenesc, care sa ne ridice la nestricaciunea dela iuceput, ca precum ehipul celui dintii si din pamint ne-a intiparttnecesitatea de-a mur i $1 de-a nc destrama In lauturile stricaciunii,asa inceputul a1 doilea si dupa aeela, adica Hristos ne-a intiparitasemanarea eu El prin Duhul, sau nepiericiunea ,1. Si precum in aceea, ,ne-a dus neascultarea prin pedepsele ee t-au urmat, asa 1a imparta-sirea de aceasta ne aduee aseu ltarea si primirea binecuvrnrarn desus de 1a Tatal. «Ciic! s-a iacut, zice, ptituul om, Adam, sine suileiviu, jar a1 doilea Adam spre Dull de via/a tocatox. (I Cor. 15, 45).Si iarasi ne-a explicat acelasi lucru in a1tfel, ziclnd : «Priinul omdin tarina piimuitului , al doilea om e Domnul din eer. Precum eeel pdmuuesc, a$a suit si cei piimuiiesti. Si precum am puttat ciupulcelui pamlntesc, vom purta $i chipul celui cetesc» (Ibid., 47-49).$i iarasi : «Htistos ne-e rtiscumptirai din blesiemul Ieqii, fac1ndu-Sepenitii noi blestem» (Gal. 3, 13). «Ciici s-a smerii pe Sine» (Filip. 2,

21. Aeeasta este esenta mintuirii dupa Sf. Parinti: seaparea de moart(i!, sauviata ve~nidi prin invierea lui Hristos, odata ce esenta u'rmarii pacatu}ui a .fostmoartea. Dar a~a cum moartea nu e disparitia totalii, ci extrema sarikire a exis-tentei, a~a viata in Hristos eel inviat, este plinatatea vietii djn unirea eu Dum-nezeu. Desigur tnsil. di plinatatea vietii ar.e ~i un continut spiritual: ea e iubire,curatie, cul1o~tinta prin traire a ad~l1cimilor dumnezeie!?ti, ascultarea de Dumnezeu.2 - Sfintul Chir.il 81 Alexandriei

18 SF. CHllUL AL ALEXANDRIEI

8), precum s-a scris, pogorindu-Se de buna voie in cele ale noastreCuvintul Unul Nascut al lui Dumnezeu, nu ea sa fie staplnit demoarte ca noi, aducindu-Se si asupra LUi omortrea lui Adam [odatace este Cel ce pe to ate le face vii), ci ea Iuind chipul supus strica-ciunii, sa-l pretaca spre viata. De aceea S-a Iacut trup.

Asa serie si tnteleptul Pavel: «Deoaxece piin om e moartea,prin om e $i tnvierea din morii , st precum In Adam toii murim, a$asi in Hristos tot: vom uivio» (1 Cor. 15, 21-22) 22. Deci e absurda soeoti ca Adam eel din pamint si supus blestemului a transmtsputerea acestora ea pe 0 mostenire naturale intreqului neam orne-nesc, dar Emanuel cel din cer si Dumnezeu dupa fire, dar care aresi asemanere eu noi st s-a facut noua al doilea Adam, nu a faeuteu lmbelsuqare iara!?i partasi de viata Sa pe cei ce s-ar hotart sa sefadi familiari Lui prin credinta. Caci ne-am fikut contrupesti cuEI prin binecuvintarea tainica. Dar ne-am unit si in alt mod, intrucitne-am facut partasi firii Lui dumnezeiesti prin Duhul (II Petru 1, 4).Si se salasluieste in sufletele sfintilor, cum zice ferieitul loan:«/ntru aceasta cunocsrem ca este in noi, din Duhul pe care ni L-a

tiat» (I loan 3, 24).Deci El este Viata no astra, El este tndreptatirea. Caci s-a seris

iarasi : «Precum qteseala unuia s-a iiicut spte osinda tuturor oame-riilor, a$a dreptatea unuia s-a iiicut spre lndrepl~ti[ea vietii rururorotuuenilor» (Rom. 5, 15). Si iar asi : «Precum prin neascuiuuea unui

om cei multi s-au iiicut pacato$i, Q$a prin oscultatea unui om se vorface oreot! eel multi» (Ibid. 19).

Asadar e clar ca, si in prirnul Adam se stravedea taina luiHristos, nu Iuind acelasi chip in mod neschimbat, ci aratind un chip

22. Odata ee totl ne nastem ea suocesori ai Jui Adam, nu putem ajunqa la unl-rea eu Hristos, lara sa lim intii succesori ai lui Adam. In Adam a fost creat tot nea-mul omenesc. Dumnezeu nu so desminte desflinttndu-l, el-l reface pe acesta insusl.De aceea traim ~i moartea venita prin Adam, ca sa ajungem la invierea in Hrisros,a celui de al doilea tnccput al eceleiasl umanltat], Ornul e 0 minune chiar in starealui cazuUi. Nu se poate ca Dumnezeu sa anuleze aceesta minune facutii de EI. Ci 0retace, aratind si mai mult minunaa Lui, 'prin faptul eli IIlSU!?iFiul, Lui, Cel de 0fiinta eu EI, Se face purtatorul personal al umanitatii.

Dacd Dumnezeu a flicut minunea care e omul - !ii numai 0 Persoana atotputer-niea a putut face aceastli minune - e firesc ea sa 0 $i .refaca, prin faptul ca InsusiFiul Sau Se face si om.

Primul Adam marturisasta existenta ~i iubirea lui Dumnezeu '~i trebuinta de-a firidicat Ja treapta Celui de a1 doilea Adam. AI doilea Adam (Hristos). aduce 0 ~l maimare marturie des pre ,bunlitatea lui Dumnezeu, dar ~i despre millunea omului. Faraal do ilea Adam, primul ar Ii 0 minune incompleta, ba chiar anulata.

GLAFIRE LA CARTILE LUI MOISE 19

contrar aceluia 2:1. Cel dintii a fost inceputul neamului nostru spremoarte, spre blestem, spre osinda , celalalt spre tot ce e contrar,spre viata, spre binecuvintare, spre dreptate. Cel dintii a prim itIemeia spre un trup $i prin ea s-a pierdut i Hristos unindu-si Bisericacu Sine prin Duhul, 0 elibereaza si 0 mintuieste si 0 ridica mai presusde amaqirea diavoleasca 24. De aceea ne si face sa strtqam : «Cacinoi cunocsrern glndurile Lui» (II Cor. 2, 11). Si protoparintele Adama luat ca plata a pacatului si ca pedeapsa a neascultarii strtcaciunea.Iar cireptatea i-a fost lui Hristos pricina de invinovatire, dupa jude-cata nebuneasca a Iudeilor. Insa pentru patima mortii se tncununeasacu cinste si cu slava, dups cuvintul Iericitului Pavel 25. Si lui Adami se supunea nu numai cele de pe parnlnt, ba si cele cu qreutate ,iar lui Hristos, toate. «Se va pieca decl Lui tot genunchiul celotcetesti $i a1 celor pdmintesti si a1 celot de sub pamuu si toou: Iimba11 va sliivi, ca Domn este Iisus Hrisios spre siava lui DumnezeuTotal. Amin» (Filip. 2, 10-11).

Despre Cain $i Abel

1. Firea omului a fost SUPUSQ deci, precum am spus, in Adamca in Inceputul nearnului nostru, mortii si pacatului. Si n-am fostrascumparati de cit numai prin Hristos. Caci cum a scris ucenicul Lui:«Nu este alt nume sub cer dat ~ntre oameni, tnttu care trebuiesa ne mintuim» (Fapte 4, 12). Asadar trebuia ca Cel prin care toateau fost ad use la existenta, sa se fad. Reinnoitorul celor stricate[corupte) $i sa tnlature invtrtosarea ivita din pacat, sa faca si!! in-ceteze durerea si sa daruiasca iarasi cu tmbelsuqare buna existentscelor Hicuti prin El. Socotesc di a Iost 0 stralucita fapta a puteriidumnezeiesti si a staptnirii Lui atit sa aduca la existent a cele ce

23. In Adam se prefigura Hristos, nu ca unul ce va aduce in toti pacatul simoartea, ci oa unul care, dimpotriva, va aduce in totl cei ce vor vol eliberarea depacat sl de moarte. Intr-un reI se tncadrcaza si Hristos in umanitatea care a tnceputpnn Adam, dar Hristos Se face in umanitatea in care Se tncedreaza ca un aIt fel deinceput. E urmesul lui Adam, .elar in acelas timp un urmas contrar at lui Adam. Maibine zis e restauratorul urnarrltatit ce tncepe eu Adam. Dar Hrlstos e prefiguJrat inAdam si prin raptul cii E) e Adam eel dinainte de cadcre. Daca exista Adam ~i noidin el, datorita crearii lui de Dumnezeu din iubire, e sigur cll vom si invia din moar-tea in cafe am cazut prin unlrea ou Fiul Sliu. Odata ce a Iost Adam, a trebuit Sa fiesl Hristos. Numai daea am £i produsul naturii am muri dcfinitiv.

24. in Adam (oameniij unirea e insotita de patima, de aeeea ~i de du~manie. Eo unire in neunire. Hrislos aduce in EI uniTea noastrli nepatima!la, din iubire curala.

25. Oamenii nu mai tntelegeau dreptatea lui Dumnezeu. De acees au condam-nat pe Hristos ·Care S-a conformal ei. Dar Dumnezeu pretuind-o. a lncununat cu sIavllpe Hristos care a primit moartea pentru dreptate. Aceasla aJala ctl de mult s-au de-partsl oamenii de la adevarata dreptate, ca iubire de oameni cu sfidarea nedreptelorrinduieli omene~ti. Si cit de mull a restabilit Hristos aceast!i dreptate. .

20 SF. carau, AL ALEXANDRTEI

sint din cele ce nu stnt, cit si sa cherne cele ce s-au abstut de laceea ce e bun ~i san~tos, iarasi la existenta cea buna. S-a ar~tat inAdam chipul acestora. Dar poate vedea cineva acest chip nu maiputin inscris si in cei ce au provenit din e1. Caci in Hristos Dumne-zeu ~i Tatal readuna (recapttuleaza) cele din ceruri $i cele de pept1mlntw. $i ceea ce a alunecat spre ceea ce nu se cuvenea, e readusprin Ella ceea ce era la tnceput, intructt prin El singur cele ce s-auintrodus dnpa aceea, au 'lost duse la nimic si cele de pe pamint aufost refacute spre innoirea zidirii. Caci In El se face zidirea noua.Si cuvintul e adevarat.

Dar priveste $i in Abel si Cain taina lui Hristos, prin care ne-amsi mlntuit. Caci s-a scns in Facere: «Iat Adam a cunoscut ue Eva,soiia lui, si aceosta zamislitu: a tuiscui pe Cain. $i a zis : Doblndit-am.am de la Dumnezeu. $i a adaugat a naste pe itatele lui, pe Abel.Si a fast Abel pas tal de oi. lax Cain era luctiiiot de pamlnt. $i afast dupii uiiele zile, a adus Cain din todurile piimititului jertfaDomnuIui. $i Abel a adus st el din 1ntli nascuie ale oilot lui $1 dingrasimea lor. $i a ciiutat Dumnezeu spre Abel $1 spte danuile lui.tar sore Cain $1 spie jertiele lui nu s-a uitat. $1 s-a uitristat Cainioarte si S-Q mlhnit iata lu.i .•~i Q zis Doranul Dumnezeu lui Cain: Pentruce te-ai lntristat $i pentru ce s-a mihntt ioia ta? Clnd iaci bine,oare au-ti este taia senina ? Iar de nu faei bine, piicaiul bate Ia usii$i cauu: sa te tirascii, dar tu bituieste-l» (Fac. 4, 1-7). $i dupa putin :«Si a zis Cain ciiite Abel, iratele siiu : Sa ie.';im 1a c1mp. $i a lostclnd emu ei la ctmp, s-a atuncat Cain osupra itatelui sou Abel .'ji I-aomorit. $1 a zis Domnui Dumnezeu catre Caiti : Uruie este Abel,iratele tau? Iar el a tis: Nu stiu. Oare suit eu piizitorul ttaieluimeu? .si -a zis Dumnezeu: Ce-ai tiicut t Glasu1 sinqelui striga dinpamlnt ciitxe Mine. St acum esti blesiemat de pamlntuJ, care si-cdesclils gura lui ca sa primeascti sinqele iratelui tau din mlna taoClnd vei lucra pamintul, acesia nU-$i va mai da toadele lui. Zbueiu-mat si fugal vei ii pe piimuu. $1 a zls Cain ciitte Domnul: Pedeapsa

mea este roai mare decit a$ putea-o puria. $i de tiui izgorfe.')U dinpdmintul acesta, ma voi ascunde de la tata Ta. $i voi ii zbuciumat.,)i fugar pe pamlnt. $i tot cel ce ma va atla, rna va omorl. $i i-a zis

Domnu! Dumnezeu: Nu va ii a$a. Ci tot eel ce va omori pe Cain,de ~apte ori se va pedepsi. $i a pus Domnul Dumnezeu semn lui

26. Intrudt $i Hrlstos esle in parte din Adam, in Adam se vede ~ faplul cre/:i-ril omu]ui de catre [)umnezeu ~i faptul mtntuirli lui, sau a1 readunarii oamenilor dindezbinarea lor prin plical.

GLAFIRE LA CARTILE LU.I MOISE 21

Cain ca sa nu-I omoare tiici unu.l care 11 va aila pe el. $i a ie$itCain de la iaia lui Dumnezeu» (Fae. 4, 8-16).

2. Asadar, Cain ~l Abel s-au nascut amindoi din Adam. ~i erau eadoua ramuri proaspete si infloritoare, odraslite din prima rad~cina lainceput. Si in ei s-a aratat rodnicia firii omenesti si s-a manifestat latnceput puterea ei de crestere si inmultire. Caci era in vigoare. IarCain a premers prin nastere in timp. Dupa el a unnat Abel. Si pinace au fost crudlsorl ~i tineri, erau hrl1niti ca niste pui, de cei ee t-aunascut. Iar cind au ajuns la pubertate si apoi s-au f1kut barbati, s-aulndreptat spre munci diferite. Cain atras, gindese, de p~mintul inverzltsi bun de lucrat si vaztndu-l impodobit cu pomi si eu roduri placute,a soeotit di trebuie sa-s! indulceesca privirea eu frumusetile celorvazute si s-a gindit fie la cele ale naturii ce dau din ea forme vred-nice de iubit prin sudoarea muncii ostenit.oare, fie la cele ce se infa-ti$eaza vederii eu usurinta in haina lor neasemanat de luminoasa. $i-aales astfel 0 vieta leqata de ogoare $i folosindu-se de teats vigoarea,voia sa mearqa ptna la capat in urmarirea acestui seop. Poate ii dadea~i natura putinta sa se dedice ei, dar $1 legea dumnezeiasca si ne-graita Ii Intiparise in minte cunostinta celor pe care le-a ales. Darsi Cain punea in aeestea straduinta $i osteneala.

Iar lnteleptul Abel, neiubind sudoarea provocata de lemne, desapa, si de seceta, s-a indreptat spre bucuriile ce le dau turmele. Ilapropiau poate de ele mieii ce stateau alipiti de maicile lor eu glasullor subtire, de-abia behait, sarind C'U piciorusele rnoi $i fragede prinpajistea inflortta. $i pe linga aeeasta st caprele ce sar peste stincilecele mai inalte fl1ra. nici 0 greut.ate. Dar socotese ell Abel foarteintelept fiind, dorea sa-si iutareasca prin pastorit $i 0 viitoare con-ducere a oamenilor $i de aceea a socotit sa-~i aleaqa aceasta ocu-patie. Caci aut obiceiul Scripturii insuflate de Dumnezeu, cit si altnvatatilor Elini e sa numeasca pe intii statatorii neamurilor, sau aicetatilor. sau ai multlmilor, pastori.

Aleqindu-si deci eei doi tineri, unul munca pamintului, celalaltcea de pastor ca pe una mai buns. lui Cain timpul cu inaintarea luii-a faeut prin umczeala gradinile bogate in roduri frumoase, iar luiAbel oile pastorite is-au faeut 0 mare multime.

Apoi legea cunostintii de Dumnezeu sadita in noi, a ehemat pecei doi barbati sa. aduca din ele unele ea multurnire Creatoruluituturor si lui Dumnezeu, Datatorul a tot binele. Cad desi sint corupti$i nu se vede la inchinatorii Idolilor cu adevarat cine eSlte Facatorultuturor (eu toate di au ca seop sa-1 stravada pe EI), totu$i Iuereaza.

in ei 0 lege naturala si necesara si 11 misca 0 cunostinta spontanaca sa trebuiasca sa cugete, la ceea ce e neasemanat mai inalt simai bun decit cele ale noastre, adica Ia Dumnezeu.

Aduce deci sflntitul si preainteleptul Abel pe eele socotite maialese si mai bune din turma sa. «Ciici a adus, zice, din pritueletuiscuie ale oilor sale $i din qrtisimea lor», adica eele de frunte siexceptionale. Si neignorind modul sfintei slujiri, a alaturat qrasimea.

Iar Cain nu face asa, fiind foarte nepasator. Cele mai alese dintrerodurile pamrntului si le-a daruit placerilor sale si a ospatat peDumnezeul tuturor cu cele de calitatea a doua.

De aeeea peste darurile lui Abel Iocul coborit din cer a con-sumat sfintitele daruri. «Dar 1a Cain si la iettiele lui nu s-a uitat»,zice. Cad n-a lasat sa coboare focul obisnuit peste cele aduse. Deaceea Cain se tnfurie foarte si sufera cumplit. Si afltnd pricina(cauza) intoareerii de la darurile lui si a alegerii darurilor mai buneale lui Abel, nu s-a tntors spre indreptarea celor qresite, ci napus-tindu-se tntr-o minie necuvenita, e primul dintre cei care suferade pisma' dusmanoasa si neternindu-se de pedeapsa Dumnezeuluituturor, se umple de ura impotriva lui Abel eel Iaudat, Si calcindlegea iubirii, tsi umple mintea de rautatea diavoleasca si de ginduriurtte, dar ia 0 masca buna in euvinte. «Sa ie$im, zice, 1a c1mp».Auzt cum Il chasma la dmp, ca sa vada bunatatea lui ~i sa sebueure de privelistea felurita a florilor? Dar tsi arata rautatea sipreda pe eel de acelasi sinqe ca pe un prim tribut '~i ea pe 0 pirgamortii si s-a faeut astfel filii omenesti tnvatator pe calea uciderii.Iar Intrebtndu-I Dumnezeu si zicind : «Utuie este Abel, itatele tau ?»,ticalosul minte si raspunde eu asprime, zicind : «Nu stiu». $i fiindcaa fost dat pe fata ea uciqas si a fost predat blestemului, a soeotit cava muri si el, chiar daca n-ar voi Dumnezeu, aeeasta fiind urmareaminiei lui Dumnezeu impotriva lui. Deci a zis : «De ma izqonest!aeum din piimititul acesta, ma voi ascunde de 1a iata Ta $i voi iizbueiumat fugar pe piimint si tot eel ce tiui va atla, ma va omor!».Dar i s-a spus ea va fi supus tot timpul si oriunde blestemului si.va suporta osinda faptelor sale urtte, petrecind pe pamint 0 viatade trei ori nenorocita. Cact Ii spune Dumnezeu limpede : «Nu va tta$a petitni cii tot eel ce va ucide pe Cain se va pedepsi de sopte

ori». Iar sapte zice in loc de multe ori. Deci e asemenea cu a zice :va scapa pe omoritoml de frate Cain de pedeapsa multor fapte rele

22 SF. CHIRn. AL ALEXANDRIEI

GLAFmE LA CARTlLE LUI MOISE 23

dar nu si pe eel ce va lua viata lui din trup 27. Iar dad! ar voi cineve s~spuna sl di vor fj sapte la numar pedepsele ce le va Iua lui Cain, nu vaqresi intru nimie. Primul pacat al lui Cain a fost d1 nu a deosebit inchip drept, nici n-a oferit lui Dumnezeu cele mai bune roduri. Aldoilea, dl aflind de pacatul lui, nu s-a tutors spre podiintii ~i n-aindreptat qresala prin savlrsirea celor bune, ci s-a aprins de miniesi 5-a infuriat de pretuirea data aproapelui, pe care trebuie sa cautesa-l imite, nu sa-l socoteasca dusman si 5£1-1priveasca cu ochi ne-drepti. Al treilea pacat, care e ca un adaos la uciderea salbatica,este pisma netmpacata. Al patrulea, tnvitatia : «sa iesim 1a ctmp»,care e dovada vicleniei ~i a tnselaru. Al cincilea e crima ucideriinelegiuite. S-ar putea socoti di al saselea pacat a1 lui, mintirea luiDumnezeu. Al saptelea, socotinta di poate scapa fara voia lui Dum-nezeu de pedeapsa, putind fi eliberat fara voie de viata in trup.«Dar Q dot, zice, Dumnezeu un semn lui Cain ca sa tiu-I omoarenimenea ease-l va aila pe el. $i Q iesit Cain de Ia lata lui Dumnezeu».Dar a fost supus indata blesternului si a urmat chipul pedepsii. Cacicum nu l-ar urmari pe eel ce-a dus pina la capatul raului fireapreacurata si preasffnta r

3. Le-arn spus acestea lntr-un mod inqrosat $i istoric. Adauqind1a Iiniile chipului culorile lui $i trednd umbra literii 1a adevar $ipatrunzmd toate in mod subtire, vom spune Cd taina lui Hristos arputea-o vedea cineva tnchipuita 1a inceputuri in cele ce se petreceauca intr-o umbra. Caci trebuia, odata ce firea omului era dispusa sprepacat si prinsa fara voie tn laturile mortii, sa fie aratata de maiinainte taina readucerii ei 1a bine. Deci nu se putea ignora nici Hris-tos care va muri 1a vremea Sa pentru noi 28. Fiindca protopsrinteleAdam s-a Hicut dupa credlnta Sfintelor Scripturi, dupa chipul, si ase-manarea lui Dumnezeu. Iar din el, s-au nascut $i au provsnit tnttiCain, iar dupa el ca al doiJea, AbeL Pe Cain n socotim reprezenttndpe Israel. Fiindca si Hristos Insusi a spus poporului Iudeu ea eraprefigurat, datorita moravurilor lui, de Cain. Caci a zis : «De yeti

27. E mai greu sa sulere cineva chinul remuscarit in cursul inlregei vieti pen-tru un omor dectt sa i se ia vtata prin omortrea proprie. Apoi raptul de a-I omortpe aceta H lu~ureaza pedeapsa, pentru Ca'<l suferit si el un omor.

28. Chiar in moartea omului c implicata viltoaraa lui tnviere prin Hristos, Caeinu putsa lasa Dumnezeu aceasta opera mlnunata a Lui, creeta dupd chipul Lui diniubire, sa se piaT'da. Numai 'dadl am Ii emanatii ale naturii oarbe ne-am pierde defi~nitiv. Crearea noastra de Dumnezeu din nirnie e singura cai'e implied in ea readu-eerea noas,tra din moarte la viala. Caei iubirea lui Dumnezeu aratata in creareBnoastrli nu se poate lase biruiUi. Ea a mers pina a ne seapa de moarte in Fiul Saufaeut om, prill ceca ce a eitlstit depJin chiJpul San. Dadl ar Ii lasat DUIllllezeu sapiara dcfinitiv chipul Sau, aceasta aT fi insemnat 0 Iuare tn ris a Lui insu~i. Facfndpe om dupa chipul Sau, Dumnezeu a ariitat-o ~uprema iubire fata de om, dar ~i Q

angajare a Lui in pastrarea aeestui chip al Sau.

24 SF. CmRIL AL ALEXANDRIEI

riimtnea In cuvuuui Meu, veti ti ucenrcn Mei $i vet; cunouste tuie-viirul. Itu adeviirul va va face Iibeii» (loan 8, 31-32). Dar aceianeinteleqlnd frumusetea Iibertatil partntestt, ineercau s!:i se infrumu-seteze eu laude trupesti, zicincl: «Stntetn siimtnia lui Avraam si nune-am iiicut tobi suctoaat« nimiinui. Cum deci zici Tu : Veti li li-beri i» (Ibid. 33). Si co a raspuns Ia aeestea Hristos? «Daca ali iicopii at lui Avraam, ali face ioptele lui Avruam, Dar acum coutat!so. Ma omoitt! pe Mine, Omul care v-ern grail adevarul oe care L-amauzit de la Touil. Avraam n-u iiicut aceasta» (loan 8, 39-40). Iartata a1 lor il numeste pe satana, zictnd : «v ot iacett ioptele taiiiluivostru. Acela a lost uciqas de oameni de la tnceput $i jntru aaeviirn-a suitut, pentru cd c mincinos, preeum e $i tatiil lui» 29. Si nu vomtnteleqe, eugetind drept, di Hristos s-a gindit la demonul viclean sitncepator a1 raului, ci Ii-I arata Iudeilor infuriatl care planuiau omo-rtrea Sa neleqiuita ca tat~ pe primul uciqas de om si nascocitor a1minciunii, adica pe Cain. si-al aceluia, pe satana, tatal pacatului.Iar tntructt unii lntreaba : pe cine socolim tata a1 diavolului, saucine spunem di e arhelipul (modelul) rt'lutlHii aceluia, raspundem ellHristos Ii socotsste chipuri ale lui Cain ca arhetip pe eei arata~i deEl ca bolind asernenea lui de nelegiuirea aceluia 3(1.

Ca era obiceiul Mintuitorului Hristos sa, numeasca satana peeel ce-si tnsuseste purtarile aceluia, vedem foarte user ~i din ceeace spune ucenicilor : «Care nu Eu v-ern ales pe voi, cei doispre-zece? $; iata unul aintre voi este diavot» (loan 6, 71). Deci trebuiede comparat eu Cain, Israil despro care s-a spus : «Pnu meu Intt!tuiscui, Israel» (Iesire 4, 22). .

Iar dupa lntiiul nascut Israil, ea a I doilea in limp st eu totu1nou 3:L s-a aratat Hristos. Fiu si El al lui Adam, [apt pentru care S-a

29, In textul romanesc al Sfintei Scripturi sIll scrls : «ste rnlncinos sl taHilminclunh». In forma rednla de Sf. Chir il 5(' (ace etuzte la Cain, ca Iiu al tatiiluiminciunii. Din spusa ultertoare a Sf, Chiril Cd Abel, en !)i al doilea Iiu 81 lui Adam,e Hrtstos, se poate vedea eli prin Cain cl lnteleqe I1U numai pe Israel, ct toataornenirea chuta tn pacBt.

30. Sf. Chiril face 0 aUt do strinsa legiiturl! inlre Cain ~i Saltlnd, ell il numeJ?le !ilipc Cain salan~, oa eel ce face voia lui intra oam~ni. El 'Spune ca urmeazll. ~i de J(Jptunneozll. in aeeasta pilda Iu'i' Usus. E eu alit mai mull ldentificat Cain. ell satana, Ctlunul ce s-a facut incepatoful omudderii ~i al minciul1'ii, punind primul in aplic<ll'(;'intre oameni eeea ce vota salona. Aceasta substituiro de euri se poelte observa ll~or inoamoni;, psihopati. Ei ajung la 0 slarc de extrema robie.

31. Hristos e Omul care nu sc va mai tnvechl niciodatii, cum 5-8 invecrul AdamSi unna$ii lui dupa trup. Clici I!l e ~i Dumncz(.'u, lar Dumnezeu IlU imbdtrine~te, IlUsJiibf?file, nu se imputincllz/.! lIidodata, Omul ((rit-los e moreu 11011 ('il mod uman decomuni-rare nemollotona a inflni!/ilii dumllc:wic~ti. Chiar perS06n<l umen!!, sd\pallidin ingustlmca patimilor, :;;i lrl1ltoarc in fna.ltim08 inJinita a oriZOl1tului c.lulltnezeics('n11 devIne nieiodata monolollO in manifestilrile oi, ej e me.reL\ 1l0ll~, SUfprillZatoare,Numa;, pCllliI'nae monotona.


numit si E1 pe Sine prelutindeni in chip tntelept si cu iconomieFiul Omului 32.

Dar Israil a erezut di poate cinsti pe Dumnezeu daruindu-I celece tree si se vestejesc usor !';i inzestrate eu 0 nu prea mare ratiune,ea unul ce-si ocupa intreaga minte cu grija de ele. Caci Cain seocupa eu lucrarea pamlntului, iar Abel era pastor de oi. FiindeaErnanuil tsi conduce turma cuvintatoare ca Unul ce este E1 lnsusiPastorul eel bun, care-si paste turmele de sus :;;i de pe pamtnt «rnloc gras si 1n piisune buns», precurn s-a seris (Isaia 30, 25). Catre Ela grait si cuvintul proorocesc : «Pa$te popotut Tau cu toiagul pazeiTale, oile mostenirii Tale» [Miheia 7, 14).

. Asadar Israil a voit Sa cinsteasca pe Dumnezeu cu lucrurile malpaminte~ti, fadnd sa rodeasca cele ale legii si aducindu-I jertfe lip-site de vointa. De aceea a ~i auzit prin qlasul sfintilor : «Arderca detot a ciirnurilot Tale si grasimea mieilor si singe1e iapilor $1 al roun-lor, nu le voresc, Nici so. veniii sa vii aratati Mie. Ciici cine le-aeerul din mlinile voastre ? So. nu adaugati a pa$i in curtea Mea. De-Miveii aduce Mina, e in desert, tiimiia urlciune imi esie» (Isaia 1,11-15). Si iarasi : «Petitru ce ltni aduceti tamlie de Ia Seba $1 scotti-$Ora din tara lndepartata? Arderile voastre de tot nu suit primite $ijertfele voastre nu-Mi fac placere» (Ierem. 6, 20). In aceasta se aratalimpede ca Dumnezeu nu s-a uitat la jertfeJe lui Cain.

Dar Abel eel drept, adidi Hristos, aduce lui Dumnezeu ca darprimele nascute ale turmelor, adica pe cei fragezi la inima ~i prunciin ce priveste rautatea st alesi in virtutl si purtatori ai slavei Luiin chipul lor de intli nascuti. Iar aceasta e Biserica, care e numitade dumnezeiescul Pavel multimea celor Intti nascuti, inscrisi in ce-ruri, a celor chemati spre sfintire prin credinta. Acestei sfinte mul-timi $i turme a celor lntti nascuti s-a facut preot Hristos. Cad prinE1 am avut «aducetea in Duh 1a Dumnezeu st Ttuiil» (Rom. 5, 2;Efes. 2, 18) 33. Si ne-am facut jertfa buna si bine prlmita «mai presus

32. E tn aceasta numire co si-o da Hristos voiuta de-a arata oamenilor cli EI,Fiul Unul-Nascut al Tatalui a iubit attt de mult pe oemeni, cii S-a flicnt $.i Fiu alOmulni ca ei.

33. Hristos - Abel ne-e oferlt CCI dar, sau ca jertra, Tatalul, EI e Preotul sauArhiercu'l nostru, Caei Preotul e eel ee adnce jertHi. lar fiind adu~i jertfii de Hris-tos - Abel, sintem primi\i de Tatiil, san aveJU intrare Ie TIL Jertfa noastra ca oi cu-vtntatoarc .ale lui Hristos e negrliit superioara jerlfclor de animale necnvinHHoareadnse in Veehiul Testament. Ele se predau ~i ele lui Dunlllczeu ea jerWi prin COll-$tiin\a seu ratiunea lor. Ca at'are fae buourie lui <Oumnezeu, pe clnd cu simplul slng,~de Bl1imaie ce-ar putea face Dumnezeu, care ca existent! spirituala, vrea sl!. I searato iubire constanta. :Lasindu-ne ad~i de Hristos ca jerlfe eu voia noastra, ne lu-cem $i noi preoti din puterca preoOei Lui, fiind ca $i El aUt jerlfe, cit ~i preoti.

26 SF. CHIRIL AL ALEXANDRJEI

de vitelul tindr ciiruia 1i cresc coarne .-;;i copite» [Ps, 68, 35) Cad adu-cerea stnqeroasa este foarte cobortta si parnlnteasca si nu e socotitade Dumnezeu binemirositoare. Dar slujirea in Duh si prin Hristose foarte placuta Tatalui. De aceea Le-a spus Dumnezeu celor ee-laduceau eele de pe pamint : «Nu voi primi vilei din casa to, nieiberbeci din turmele tale. Ciici ale MeJe sint toate animale1e cunpului,dobitoacele din munJi $i boii. Cunoscut-am toate pasarile cetului $iirumusetea tattnii cu Mine este. De voi iliiminz! tiu-ti vot spune. Cacia Mea este Jumea $1 pliniiiaiea ei» (Ps. 49, 10-13).

Iar noua celor lndreptati in Hristos si sf'intiti in Duh, ne-a grait,zicind: «Jertieste lui Dumnezeu jertlii de Iaudd si tmptineste CeluiPrea lnalt fCigdduintele tale i $i cheamd-Md pe Mine in ziua necazu-lui tau st te voi izbiivi $i Md vei preomiui» (Ibid. 15-16). Deci maibune sint cele duhovnicesti decit eele paminte$ti si cu mult mai bine-primite este jertfa prin Hristos decit jertfele legii. $i nu s-a apleeatDumnezeu spre jertfele lui Cain, ci spre cele ale lui Abel. Si pentrucare pnctna t Israil f~cea un lueru drept jertfind. Caci trebuia sajertfeasca lui Dumnezeu. Dar nu alegea drept (jertfele). Caci persistamereu in tipuri, socotind c13 multumeste pe Dumnezeu eu umbre 3".De aeeea qresea sl i s-a eerut sa inceteze de la aeeasta, adica saparaseasea obieeiurile vechi si conforme legti si sa-si faea conduca-tor pe Hristos. Caci s-a spus lui Cain: «Ai gre$il, Iinisteste-te (opres-te-te]». Iar lui Abel: «Spre tine va ii tmoarceiea lui si tu 11 vei sui-plni pe el», De fapt, daca ar fi voit Israel sa .paraseasea jertfireaeel or pamintestt si slujirea eea dupa lege ca nefolosltoare, Hkindu-$iconducator si invatl:ltor spre eeea ee e mai bine pe Hristos, ar fi fostliber impreuua eu noi $i Inscris in «cartea ceJor vii», dupa Seripturi(Apoc. 20, 15). Dar fiindca asemenea lui Cain a fucut din buna pn-mire a Mlntuitorulut nostru motiv de pisma $i de pricina de ucidere,a cazut in blestern $i s-a faeut vinovat de sapte pedepse. Caci fa-cindu-se vinovati de multe osinde si fiind supusi la asupriri salba-tiee, umbla nenorocitii gemind si tremurtnd. $i sint pretutindenl stra-ini, ocariti si Infrtcosati, neavtnd curajul propriu eelor ee se bucurade libertate. Dar Cain a primit semnul ca nu trebuie omorit, Si defapt Israil n-a pierit ell totul. Ci dima$ita lui s-a mintuit, dupa cu-vintul proorocului Isaia, care stiind-o aceasta, a gdHt ziclnd : «$1daca nu ne-ar Ii Jasat noud Domnul Savaot samlnta, am Ii ajuns caSodoma .~ine-am Ii asemanat Gomorei» (lsaia I, 9). De aceea $i dum-

34. Jertfele Vechiului Testament erau numai «hipuri ale jer[fei propriei vieli pecare 0 va aduce Hristos ~i cei ce vor crede in EI. Dadi oei din Vechiul Testamentsoar fi daruit !it pe C1 in!)i~j suflete~te lui Dumnezeu, at Ii facllt ceea ce vo~a El.

_G_LAF__ I_R_E_L~~__C_AR~T_~_E__LU__I_M_O_IS_E 21

nezeiescul Psalmist 11 ruga pe Dumnezeul tuturor sa nu se piardaIsraiI In intregime: «Sa nu-i omori pe ei, ca nLl cumva sa ~e uiteLegea To»,

Dar Cain a iesit de la Iata lui Dumnezeu. Caci s-a seris: «$iCain a iesit de la fa/a lui Dumnezeu» (Facere 14, 16). Si aceasta aupatimit-c cei din Israil, catre care s-a zis prin glasul proorocului:«Clnd veii lntinde mlinile voastre spre Mine, voi unoaice ocbii Meide la voi si clnd veii inmulii cererea voostiii, nu vd v oi auzi. Cacimiinile voastre sun pline de slnge» (Isaia 2, 15). Fiindca au omoritpe Domnul tuturor si au cutezat sa declare cu multa indrazneala ne-legiuWi: «Slnqele Lui asupta noasttii .<;i osupra iiilor nostri» (Matei27, 25).

De fapt singele lui Abel a strigat numai impotriva celui ce I-aucis pe el. Iar preacinstitul Singe al Lui Hristos a strigat st el numaiimpotriva cruzimii si nerecunostintei Iudeilor i dar a si eliberat lu-mea de pacat, fiind varsat pentru ea 35. De aeeea zice dumnezeiesculPavel, ca «ne vom apropia de cei uulreptat! in ctedinid, prin stro-piiea slngeJui care grdie$te mai bine decit al lui Abel» (Evr. 12, 24).

Dar socotesc ca trebuie sa mai adaugam si aceasta: «Dupii cel-a omodt pe Abel, a cunoscut Adam pe Eva, iemeia lui si ziimislinaea a niiscut flu si i-a chemat numele lui Set, zicitui : nu-e ridicatmie Dumiiezeu alta siiminui in locul lui Abel, pe care I-a omoritCain». (Fac. 4, 25). Apoi, dupa altele, zice : «A ttiiit Adam nouii sutesi tteizeci de ani si a tuiscut dupa antati$area lui $i dupa chipul luisi i-a chemat numele lui Set» (Fac. 5, 5). Vezi deci ea dupa moartealui Abel, lui Adam eel dupa chipul si assmanarea lui Dumnezeu, iS9 naste iarasi un fiu cu totul asemanator lui, Set. Cac! dupe ce amurit Emanuil eel dupa trup, indata i-a odraslit lui Adam alta sa-mlnta care a imboqatit frumusetea suprema a chipului dumnezeiescdin e1. «Ciici cei ce eredem, ne pteiacem 1n Hrisios prin Dubul»,

(I Cor. 12, 27) 36. Cad El s-a facut acestora ca 0 radaeina noua a

35. Singele oel varsat al lui Abel a cernt numai razbun-are, sau dreptete pentruel. Singele varset al lui Hristos a evut efect mintuitor asupra lumii intreqi. Ba areacest erect si asupre evreilor care tl primesc pe Hrtstos. Hristos ucis nu cere razbu-nare, niei pcntru cei ce L-au ucis, seu continua sa-L ucida, negindu-L. $i aceasta 0

Iac oamenii din toate neamurile st-an fi facut orice neam in care ar fi trait. Daca nu-imlntuieste ~i pe acestie, e nu pentru di cere razbuuare tmpotriva lor, ci pentru eliei nu-L primesc.

36. Chipul dumnczeiesc al omului nu se multL-plicd prin pe1'soanele noi ce senasc. Dar el se imbogate~te mereu, sau actualizeazd hogaUa trasiHurilor sau ale in-SWiirilor lui, sa'll frumusetea lui print1'-o continua spon,re_ Toti traiesc ace1a~ chipdumnezeiesc, fiecare imbogapndu-se in relatie ell alte <persoane in umanitatea lui ceadupa chipul lui Dumnezeu. Caei nu exista persoana -care sa nu aduca ceva nOll, dar

28' Sf'. CBIRIL AL ALEXANDRIEI

neamului omenesc si ca un prile] nou a1 lui prin moartea Lui 37. Deaeeasta ne Incredinteaza El Insusi, zicind: «Amin, amin zic vouii :daca qtiiuniele de qriu, c1nd code in pdmlnt nu va muri, va raminesitiqur, Dar de va murl, tnultii road a. va aduce» (loan 12, 24) as. EIcind a cszut ca un graunte In pamtnt, a odraslit bog at asemeneaunui spic, firea omeneasca refacindu-se in El spre chipul de 1a in-ceput, dupa care a fost flkut primul om.

4. Dar e bine sa ne ocupam de nearnul erniudurora, eu al lui Cainst cu a1 lui Set. Caci ne va veni si din aceasta un oarecare folos.De fapt s-a scris : «$i a cunoscut Cain pe iemeto lui §i ziimisllna ea,a tuiscut pe Enoh. Si a zidit cetote $1 a chemai cetaiea cu numelcliului siiu, Enoh. Si s-a ruiscu! lui Enoh, Ittui $i lrtui a ndscut pe Ma-leleil. Si MaJeleil a niiscu: pe Matusal. Si Matu,sa] a ruiscut peLameii. $1 Lameb. si-a Iuat douii temei, numele iuieia Ada $i tuimelecelei de-a doua Se1a... St a spus iemeilor Ada $i Sela : Ascultaii cu-vintul meu, lemei ale lui Lomeli, bagati in urecbi cuvintele mele, ciibiubat am omorit spte rand tnie ,,)i tuuu spte vatamare mie. Dacapentnl Cain va it riizbunarea de sapte ori, opot peniru Lameh de eop-tczeci de ori cne sapie» (Fac. 4, 17-24).

Ai aici Istorisirea despre urmesii lui Cain. Sa vedem si pe ceiai lui Set. Caci s-a SCTis iarasi : «Si a ttiiit Set doud sute cinci ani$i a tuiscut pe Enos» (Fac. 5, 6), despre care Sfinta Scriptura zice :«Aceasta a nddajduit sci. se ciieme in numele Domnului Durnnezeu»(Fac. 4, 26). «S! au lost toate zilele lui Set noua sute doisprezeceani i §i a murit. Si a IrOit Enos 0 sutii nouiizeci de ani $i a nascutpe Calnan. $i au lost toate zilele lui Enos nouii sure cinci ani, $i amurit. $i Q trait Caituui 0 sutii $aplezeci de ani si a nascut pe Ma-Ietetl. $1 au iost toaie zilele lui Caituui ani noud sure zece, $1 amurit. $1 a trait Male1eil 0 sutii sasezeci $i einci ani si a niiscut peJared. Si au lost toate zilele lui Maleleil ani opt sute si nouiizeci .~icinci, si a mUltt. Si a ttiiit Lareti 0 sutd sasezeci $i doi de ani .~i a

ramtntnd in acelas chip dumnezeiesc, sau ill aceeasi umanitate. ~i prill ceca CCl adu.cenou, imbogate.'}le viata celorlalte persoaue. Viata unui om singular nu se bucura deo asHel de imbog!tire. Fiecare se cere de aceea dupa relalia cu aWi. ba chiar arcnevoie de ea. Dar adevarata tmbogapre ne-o aduce Hristos, care ca Fiul lui Dum-nezeu S-a racut persoana a l.1mnniliitii.

37. Hristos a adus aceasta imboga'tire cu' adeva:rat Iloua umanita(ii, inlrucit S-afacut ca 0 radaclna noua a um,auitatil lor, comuniclndu-le nu numai infioilaLea vietiidumnezeie~ti, ci facind moarla tn E1 umallHatell veche, tngustata ~j inchjsu lui Dum-nez(i'U prin pacat. In aeeasta pl'ivi.Jltii Hristos a avut ea primii prefigurare pe Set.

38. Grauntele de griu de nu se desCace in pamiut, ramine fucllis in el. Foqelclui nu atrag sucurile pamintului prin care se poate irunulli. La fel omul care vrea silse crute. riimInind inchis in el, ml ct~tlga suflele~te pc nimelli ~i el insu~j raminepropriu-zis mott, ca \lmul ce n-a voit sa se jertfeasca.


niiscut pe Enoh» (Fac. 5, 1-19). Apoi zice: «A placu: Bnoti lui Dum-nezeu $i nu s-a ailat, pentru ca l-a mutat pe el Dumnezeu» (Fac.5, 24).

Priveste deci, inainte de altele, cum se numese cei din Cain, sisirul urmasilor lui. Dar $i cum se arata clar la ce numar de ani s-aIntins timpul fiecarei vieti pentru urmasii lui Set. Caci s-a tnsemnatexact timpul vietii fiecaruia. cine cit a trait atit inainte de nastereafiilor, cit si dupa aceea . cum se poate afla amanuntit st exact dinSfintele Scripturi. E si aeeasta 0 dovada vadita celor ce voiesc sacugete drept in acestea, ca Dumnezeu nu rabds sa vada viata celorpadHo$i. De aeeea vor auzi de Ia scaunul de [udecata pe Hristos,zicind: «Amin vd zic voua, niciotiatd nu v-am cunoscut pe voir(Matei 25, 12 i Luca 13, 21). De fapt nimic din ceea ce cade subcunosunta, nu scapa lui Dumnezeu. Dar stiind, nu stie pe iubltoriide pacat, din pricina intoarcerii hotarite de 1a ei :3!J. De aceea s-atrecut sub tacere timpul vietit urmasilor lui Cain. Cac! n-au facutnimic vrednic de auzit, ba era si spre paguba cititorilor sa se pre-dea scrisului cele privitoare la ei. Pe drept cuvint deci nu s-au bucu-rat de pomenire din partea lui Dumnezeu (,0. Dar e de mare Iolos,sa se stie amanuntit despre viata sfintilor si soeotesc ca nimic dincele ale lor nu scapa mintii nemuritoare a lui Dumnezeu 41.

De aceasta ne va incredinta Dornnul nostru Iisus Hristos, zicind :«Oate nu se vlnd doiui vttibt! pc un banut? $i totu$,i nici una nucade pc oomun tara stixea Tauilui nosttu Cel din cerurr, Jar vouii$i petit capuiui va suit numdroib (Matei 10, 29-30). Iar daca Dum-nezeu stie si de numarul perilor capului, pentru ca stie in mod clartoate cele privitoare 1a noi si ne are in grija Sa, cum n-ar cunoaste~i timpul duratei vietii noaslre? «Ciici ochii Domnului, zice spre ceidiepii» (Ps. 33, 14).

Sl al cloilea dupa Cain, Enoh, a avut pe pamint 0 cetate eu nu-mele lui, dar nu se cuqeta sl nu se spune aceasta despresnntti ridicati in ceata vrednica de lauda. Caci «I1U avem aici cetatesuiuitoare, ci 0 ciiutiim pe cea vittoare (Evr. '13, 14), a1 caret Ziditor

39. E 0 tmbinare paradoxala Intrc a stl cineva Cd 0 rau si tntrc a nu voi sa stiede 01. Dumnezeu stic de pacato~i, dar n-arc placere sa staruie in privlree tndreptataspre ei. E silli sa se uite la ei.

40. Ctnd ne rugiim lui DUlllOezeu sa pomeneasdi pe cci CE' au trecut din viataaceasta, nc dlim seama ca El ar pulea $1 Sa uile de ei. Ei pot vietui iolr-un fel, darDumnezeu nu e silit sa se gindeasca la ei.

41. ToU voiesc sa cunoasca in amlinunte viata curata a sfintilor. Pentru di ausi un folos din ea. Dar nu e de nici un folos a cunoaste amanuntclc Ullor vieti licn-loase. laT dorinta noastra de-a nu cunoaste cele rele ale altora, explic(i !Ii neplacerealui Dumnczeu dc-a se gindi Ja cei paclltosi.

si Pacator e Dumnezeu. Caci viata in veacul acesta e a celor soco-titi si numiti trecatori. Asa zice dumnezeiescu1 David: «Lasa-mii sartui odihnesc, ca strain sitit pe piimint $i ciilator, ca tot! piiriniti mei»(Ps. 38, 17). Iar despre eei ce cuqeta cele pamintesti, zice «Numit-oucu tiumele lor piimtntutite Jon> (IPs. 48, 11).

Tar din Set a odraslit dumnezeiescul Enos, despre care s-a scris :«Acesta a fladajduit sa se cheme cu nutnele lui Dumtiezeu» (Fac.4, 26). Fiindca neamul eel in Hristos este stint ~i sfintit si traiestein nadejdea slaver celei mai presus de om. Caci Hind din pamtnt,sintem chemati 1a starea de fii ai Stapinului tuturor si 1a cea de Iratiai lui Hristos, care pentru noi S-a facut ca noi, ca si noi sa ci~tigampentru El, slava in ce1e bune si sa ne faeem dumnezei mai presus deom, prin har si din iubirea de oameni. «Cdci Eu am zis, spune, dum-nezei suiteti si toti iii ai Celui Pt eoinoli» (Ps. 81, 6).

Deci Enos a nadajduit sa se cheme de altii eu numele DornnuluiDumnezeului lui, adica Dumnezeu. Caci era socotit minunat, stralu-cind in cele de lauda. De aceea unii din cei mteleqatori n numeaudumnezeu voind sa-l incununeze eu cea mai tnalta cinste.

lata ca cuvintul nostru a Implinit scopul lui.Ca Iudeii sint chipurile lui Cain slut cunoscuti de Dumnezeul

tuturor, iar di nu slnt scrisi in carte a vietii, e vadit din faptul dinu se vorbeste de viata urmasilor lui Cain. Iar di neamul eel inHristos e scris si se afia in amintirea lui Dumnezeu 0 arata, soco-tesc, faptul ca s-a descris viata dreptilor, adica a urmasilor lui Setsi 'Enos, imediat a1 doilea dupa Cain si a avut 0 cetate pe numelelui. Cad osmditii Iudei cuqeta numai 1a cele de pe pamtnt, necunos-cind Biserica celor tntii nascuti si neqrabindu-se spre cetatea de sus.

Dar Il cinsteste mult pe cel din Set, adica pe Enos. Caci e numit~i dumnezeu. Dar ne-am imboqatit prin credinta in aceasta slava, ceice am a1ergat Ia Hristos si ne-am aprins tare de nadejdea in El.

Dar as adauqa si 0 alta tncuire necesara a celor de care amvorbit. Daca ar voi cineva sa insire pe urmasii lui Cain ~i Set, punindinaintea lor ca pe 0 radaeina pe Adam, va afla ca pe al saptelea peLameh, coboritor din Cain, si tot ca pe a1 saptelea pe Enoh coboritordin Set. Cei proveniti din amindoi se msira astfel: Adam, Cain,Enos, Irad, Male1eil, Matusal, Lameh , ~i: Adam, Set, Enos, Caian,Maleleil, Irad, ·Enoh. Sa privim deci 1a unul din fiecare sir. Lamehle-a comunicat ambelor femei, zicind : «Asculiaii glasul meu, femeiale lui Lameh, bagati in urechi cuviniele meJe, ca am omorit biirbaispre rana mea $i tuuir spte vatamarea mea. Si de sapte ori a fast

30 SF. CHIRIL AL ALEXANDRIEI


pedepsii Cain, jar Lameh de saptezeci de ori cite scpre». Iar dreptul«Enoti a iost mutat prin credintCi ca so. nu vcuiii moartea», dupa cu-vlntul ferieitului Pavel: «Si nu s-a ailat, penttu cCi I-a luat pe elDumnezeu» (Evr. 11, 5). Caci in tirnpurile de pe urrna, in care' s-aar~Hat sabatismul in Hristos, Israel se va arata Infricosat, si cazut ,Inteama de pedeapsa, ca unul ce a ornorit barbat si e judecat pentru sin-gele stint ell mult mai mult decit Cain. Cact acela ca unul ce aqresit unui om ca noi, a fost vinovat de sapte pedepse. Iar acestae eu mult mal vinovat ea unul ee nu a crezut lui Emanuil. Cei dinCain se pedepsesc de aceea de sapte ori, iar eel din Israel de sap-tezeci de ori sapte. Caci ostnda e pe masura necredintei.

Iar eei in Hristos prin credinta sint slavit! in timpul iesirii lor sinu vor mai fi aflati, oricit i-ar cauta satana. Caci vor Ii mutati deDumnezeu la 0 viata neasemanat mai buna si mai vrednica de lauda ;din moarte si stricaciune. 1a viata vesnica . de la cugetarea 1a celeale trupului, 1a vointa de-a savirsi eele placute lui Dumnezeu , de 1aneeinste, la slave ; de la slabictune ,la putere In Hristos Iisus, Domnulnostru, prin Care si eu Care adueem slava Tatalui tmpreuna eu DuhulSfint, in vecii veellor. Amin.

CARTEA A DOUA A GLAFIRELOR LA FACERE

Despre Noe si corabie1. Noe a fost barbat bun, iubitor. sincer a1 celei mai inalte evla-

vii, nepunind nimic mai presus de slava acestora. Si fiindca straluceain acestea si era cunoscut si foarte slavit si vestit si lncununat eulaude, era pe drept cuvint admirat. De aceea spre e1 se va mdreptacuvintul nostru, did cred ca nu putin Ie va ajuta cititorilor infati-sarea celor Intimplate eu el prin iconomie ea chip ~i pilda a mtnutiriiprin Hristos. Vom istorisi deci tcate cele privitosre 1a el, subtiindgrosimea istoriei si transpunind Intr-o tnteleqere duhovniceasca celeee s-au savtrsit pe plan vazut.

Enos a fost supranumit de cei de atunei dumnezeu. L-au supra-numit asa, fiindca s-au minunat de manmea dreptatii lui, socotindca se cuvine aceasta numire virtutii barbatului. Iar din Enos, sau dineel suprenumit dumnezeu, s-an nascut altii, dupa care si Lameh, tatallui Noe, care se arata indata 1a nasterea copilului prooroc, ea si Za-haria la nasterea Iericitului Botezator. Lameh a dat fiului sau numeleNoe, care Inseamna odihna, daca se traduce cuvintul in limba noastra(qreaca). Redind oareeum prrcina pentru care Larneh a dat Iiulut sau

SF. CHIEn. .AL AGEXANDfUl;:I

acest nurne, zice : «Aeesta ne va odihni pe noi de lucturile noastrest de pamuitu! pe care I-a blestemai Domniii Dumnezeu» (Fac. 5, 29).Deci eu astfel de stralucite Sl optimiste nadejdi a fost Inttmpinata decei de odinioara nasterea lui Noe. El a fost al zecelea la rind intrecei proveniti din Adam prin Set, trecind pin~ la el trebninta tuturorde-a supranumi dumnezei pe cei nascut din Enos supranumit eel dintiidumnezeu.

«Iar Noe era, zice, de cinci sure de ani si a tuiscut lui trei iii,pe Sem, Ham $i latet» (Fac. 5, 32). Sem soar putea traduce din IimbaEvreilor, ill greadi prin desdvlrsite, sau tiistui, Ham prin cCildura, tarJafet prin latire. Apoi serie Sfmta Scriptura : «$i a iost clnd au In-ceput oamenii a se Inmulti pe pCimlnt §i s-nu niiscut lor fete. Itu vd-zlnd ilii lui Dumnezeu pe liicele otutienilot ca suit irumoase, $i-auluat lor iemei din toate din care si-ou ales. $i a zrs Doauuil Dum-nezeu : Nu va tiimtnea Duhul Meu in oamenii acestia In veac, pentrucii sini trupuri. St vor ii zilele lor 0 sutii douiizeci de ani. $i erouuriosi pe pamlnt In zilele acelea» (Pac. 6, 1-4). Si dupa aeeea:«Cuui intmu fiii lui Dumnezeu 1a tiicele oamcnilor $i Je nosteou 10l,aceta erau ulia~ii, eei din veac numili oameni» [Ibid.].

Cdci deoarece neamul omenese a ajuns sa se tnmulteasca foartemult, fiii lui Dumnezeu, csztnd in pofta cea mai uebuneasca. si-au luat,zice, «femei din toate pe care le-an ales». $i stim unele exemple cu cares-a intlmplat aeeasta. Unii au inteles textul asa : «ltu VQziCld tnqeti!lui Dumnezea fiicele otuuetuloi». lnsa e verba de oamenil ce se tntorcla patimUe iubirii trupesti si se aprind de pofta ei. urita prin ingeriicazuti, care nu si-au pazil starea de la ineeput, precum s-a seris(loan 8, 44). Cad eu as spune si as sustine ea acelora Ie convinetoata patima oamenilor. Jar abaterea de Ia dreapta judecata a credinteieste, mi se pare, una din cele mai mari nebunii.

Scopul nostru este sa cautam adevarul in fieeare din cele serise,nu sa tnteleqem bolile turmei demonilor. Aceasta pentru di eel maiadesea vedem paftele urmind miscarilor din noi. Caci sau iubimpatimile trupului, sau obisnuim sa ne ocupam eel mai mult de celeprin care se implinese cele ale trupului. Dar placerile nu ne due inafar a legilor naturale, potrivit cu ceea ee mi se pare 111ieInsumi bunsi adevarat. De pilda, mincarea si bautura si unirea naturals eufemelle, stnt faple ~i patimi ale trupului. Iar pofta bogatiei $i a slavei,slujese pHkerilor trupului ~i aproape toate patimile din lume yin prinacestea, dupa spusa luteleptului ueenie: ({Tot ce e ~n lume estepoita tlupu1ui ~i poita ochilor, $i tTuiia vietii» (II loan 2, 16). Amarele

",LAFIRE LA CA:R"'U,E LUI MOISE 33------------~+--------------------------------------------~si cumplitele pofte ale acestora ne vmeaza eu usurinta ca sa nehotarim sa cuqetam si sa lucrarn cele ale trupului. Nici 0 ratiune nune indeamna sa iubim eele din afara trupului si contrare firii. Apotemu n-ar fi vecin cu nebunia a spune Ca duhurile cele aflate in afaratrupului si mai presus de el, se tndraqesc de cele trupestt s 42, Cacice miscare naturale au spre aceasta, sau ce lege ii excite ca pe noiia trebuinta de-a inseta prin aceste patimi sau prin altele? Dar prinaceasta nu eliberarn multimea demonilor de vina pentru acestea. Cadsint neleqiuiti si spurcati si tnclinati spre toate eele urite. Si bolescen altii si de placerile contrare firii 43.

Deci cind zice dumnezeiasca Scriptura di s-au inrpreunat cu femei,.ar acestea au nascut pe a$a numitii uriesi (giganti), adica monstrinriasi, dar in acelasi timp oameni rationali, ce trebuie sa inteleqemprin aceasta? Desigur n-ar putea proveni omul din impreunarea duhu-rilor eu totul strains de trup, cu femeia. Dar. unii eonstruiesc mituridesarte si Ialsifica realitatea, tmbrdctnd imposibilul in rationamenteprofetice. Ei spun ca demonii rai au intrat in barbati si au lucratprin saminta lor in pricinuirea de nasteri.

Noi vom deseoperi rationamentul lor foarte absurd si plin deiqnoranta. Caci cum VOID primi sl cum vom inscrie intre cele adevarateceea ce nu a spus dumnezeiasca Scriptura ? Deci vorn citi maideqraba : «Vazlnd iii! lui Dumnezeu iiicele oamenilor ca sun. itu-mouse. si-mi luat lor temei din toate pe care le-aii ales». Ne 1nt13.-reste in convingerea c13.aceasta este scriitura adevarate si versiuneaalter interpreti. Aquila zice : «Vazmd fiii dumnezeilor Iiicele oame-nilor». Iar Symach in loc de fiii dumnezeilor a pus «fiii celor stapi-nitori». Iar fiii dunmezeilor si ai stapinitorilor au numit pe urmasiilui Set si Enos, pentru evlavia si iubirea de Dumnezeu aflata in eisi pentru di puteau birui pe toti cei ce Ii se impotriveau, ajutati, cumse euvine, de Dumnezeu sustinatorul neamului acesta stralucit sistint, care. nu era amestecat cu celalalt, adica cu urrnasii lui Cain siLameh, .cel care mergincl pe urmele tatalui sau, s-a facut uciqas Caciultimul a msrturisit : «Am ornorit barbat spre rana mie si ttnar sprevtWimare mie». Deci pina ce neamul sfintit vietuia de sine, neames-tecat eu eel rau, stralucea in ei frumusetea dumnezeiasca neatinsa sineschimbata si $i-i Iacea minunati, Dar cind au alunecat in iubirea

42. Toata expunerea din acest pasaj vrea sa demonstrez0 cil flU diavolii in-~i$i S0 unesc ell fiiee1e oamenilor, ci ei ii imping pe {lameni la sporirea acestei pa-Iimi. 1n om pa.timiJe se produe prin satis~acerea exaycrata a Ullor trebuin~e naturaleale lUi, datorita faptului ca e Iiinta purtatoa,re de trup.

43. E yorba sau de pl1iceli1e patima~e, ea satisfaceri exagerate ale trebuintelornaturale, sau de 'pl1kerile pe care demonii nti. 1e au prin fire, intrucit nu au trupuri.3 - Sfintu1 Chlr1l a1 Alexandrle1

34 SF. CHIRn.. AL ALEXANORIEI

trupeasca, Iermecati de chipurile femeilor, s-au facut apostati 4!i. «Ciic!sr-cu luat, zice, iemei din toate iiicele oatnenilor pe care le-oii ales»,adica din cele ale urmasilor lui Cain. Ca urmare, desi se numeau dum-nezei si fii ai dumnezeilor si ai staptnitortlor, au fost atrasi Ia obiceiu-rile acelora $1 la 0 vietuire tntinata si urita. Si femeile au nascutmcnstrt, Dumnezeu urtttnd $i frumusetile trupurilor omenesti, dinpricina netnfrtnarii poftelor desfrinate ale celor ce se impreunau. Deaceea cei nascuti erau giganti, adtca salbatici $i robusti, care patimescde 0 mare urtciune. dar stnt superiori altora prin marrmea trupu ril or.De aceea e de stiut ca cuvintul Scripturii obisnuieste sa numeascauriesi (giganti) pe cei foarte robusti. Asftel s-a spus prin glasul pro-orocilor despre Persi si Mezi: «Vin uriasii (gigantii) sa umpJe mlniaMea, bucurlridu-se lnjurlnd» (Isaia 14, 9).

Dar nu ne Insu~im de loc povestile mincinoase ale Elinilor. Clkiinvatatii lor, mai ales poetii, s-au obisnuit, sa infati~eze ~i sa aco-modeze firea lucrurilor conform cu eeea ce Ii se pare lor ca e bine :sa ridice la Inaltime cele mici ~i vrednice de lepadat !?i sa creada ditrebuie sti le lmpodobeasca eu mituri mincinoase, desi povestirea efoarte departe de adevar. Dintre ei unul zice di Intreaga Sicilie afost aruncata in cer de catre unul din giganti. Altul scorneste despreun alt gigant minciuni eu mult mai grosolane. De Capt qiqantii aufost, cum am spus, curnpliti la vedere, impresionind prin vigoare,aspri st tnspaimtntatort, Intreclnd prin marimea trupurilor pe altii,dar nu ajunqind pin~ la norl, cum s-a obisnuit ' sa fie infati~atj inmiturile plasmuite des pre ei.

2. Amestecindu-se deci neamurile intre ele, au cazut in pacatulneinfrinat. «A vtizut, zice, Domnul Dumnezeu, cd s-au Tnmuliit tiiu-tatile oamenilor pe pamlnt $i ca iiecaie eugetQ cu tieaditisul in inimasa Ja rautati In toate ztlele i $i a eugetat (i-a parut rau lui Dumnezeu,di. a Hicut De om pe pamint, dupa editia lui Aquila) : $i a zis Dumne-zeu: Pietde-voi pe omul pe care l-am tiicut de pe lata piim1ntului i

de la om pina la animal $i de la cele ce se titiisc plna la pasa!iJe

44. Expresla biblica despre fiii lui Dumnezeu care s-au tmpreunet ell fiicele 0·8-menilor, inteleasa oa referrndu-se Ia oamenii iubttorl de Dumnezeu, care s-au unit cufemei mai usuratice, dlnd nastere unor fii eu sufletul la mijloc, tntre lubirea lui Dum-nezeu ~i a lumii, numiti giganl1 (uriasi), reda poate 0 :lJ'aditie arhaica comuna, caredupa apariUa religiilor panteiste a luat in acelea (orma despre zeii car-e unindu-seell femeile, au dat na~tere gigantilor tn 1upta cu zeii, cum se spllne in vechca mlto-logie elina. Acest gigantism poate lua in cursul istoriei nu numai forma pauleismu-lui religios, ei ~i forma negari.f divinitatii de orice fe1. El poate da reprezentantilor luiiluzia unei tot mai mari pu:teri prin dezvoltarea unei tehnicl, care iusa euprinde $iposibilitiiti distrugatoare.

GLAFlRE LA CARTlLE LUI MOISE 3S

cerului, pentru ca lmi pare tau cd l-am idcut pe ei, ltu Noe a atlathat 1naintea Domnulut Dumnezeu» (Fac. 6, 5-8).

Inteleqi di a hotertt sa piarda pe tot omul. Dar titndca Noe eratnfrumusetat de chipurile evlaviei, se mdura de el si nu-l pierde cucetlalti, ci-l scapa eu toata familia. $i ziee catre el: «Sosit-a uiaimeaietei Mele silrsltul a tot omul, cd s-a umplut pdmlntul de nedreptii-tile lor sl iatii Eu ii voi pierde pe ei $i pam1ntul. Pd-!i deci iie 0

corabie din reznne In patru muctiii , despartituTi vei face 1n corabiest 0 vei smoli pe dinliiuntru $1 pe dina/ard cu smoald. $i a$a vei facecorabia : de trei sute de coti va ji lungimea coriibiei $i de cincizecide coli liitimea $1 de trelzeci de coii lnaltimea ei. Vei face cotobiasa se strimteze $i 0 vel face sa silrseascii sus lntT-un cot» (Fac. 6,13-16). $i dupa altele, iara~i: «Si vei intra in eorobie tu, ieciotiitiii $1 soita ta st femeile ieciotilor tai cu tine. $i din toate iiaxele $idin toate animalele $1 din toate dte doud. Din toate ver lua rn corobie,CQ sa Ie tuiinesti cu tine, parte biubtiteascii $i iemeiosca vor ii dintoate pasarile dupd neamul lor $i din animale dupd neam $i din toateceie ce se tuiisc pe pdmlnt dupd neamul lor dte doua perectii. Dintooie vor intra Ia tine sa se titiineosca cu tine, parte biubiiteoscii $iiemeicscii.: $i din cele curate vel lua ctre sapte perechi, iar dincele necurate ctre a pereche» (Fac. 6, 18-20 I 7, 2). Dupa ee s-auHicut acestea toate, precum a poruncit Dumnezeul tuturor, a fostineeat tot trupul, ploile si furtuna inundind tot pamtntul, prin revar-sarea puternica a apelor de sus si din cer. Iar eorabia plutea purtindcu ea sufletele dreptilor. Iar clnd apele au scazut putin, «cambia s-aopiit pe muniii Ararat» [Pac. 8, 4). $i deschiztnd Noe fereastra corabiei,a trimis eorbul sa vada de a scazut apa de pe fata pamtntului, Iaracela nu s-a intors. Apoi dupa acela a slobozit un porumb ~i aeestaneaflind loc de odihna picioarelor lui, s-a tntors la el in corabie,Iiindca apa se afla inca pe toata rata pamtntulut. Si intinzind Noemina lui, a introdus porumbul in corabie. Dupa sapte zile a trimispe al doilea, care s-a intors spre seara avtnd in qura lui 0 ramurade maslin. Dupa sapte zfle iara~i un al treilea, Jar aeesta nu s-a maiintors la dtnsul (Fae. 8, 6-12). $i asa a cunoscut Cd a scaautapa de pe tot parntntul. $i s-a vazut iara~i uscatul ~i eele de pe el.$i dupa ee Ii s-a aratat uscatul ~i fHlor lui ~i tuturor eelor adunatecu el ~i au vazut pamintul eliberat de ape, a zidit indata. altar ~ia adus ardere de tot din to ate animalele l?i pasarile curate ~i ne-spureate, dind multumire lui Dumnezeu care i-a scapat. Facindu-se

36 51>'.CHIRIL AL ALEXANORIEI

aceasta, «a miiosit Domnui Dumnezeii rnrros de butui miteostrui $i azis Domnul Dumnezcu . am cugetat ca nu voi mai aaiiuqa a blestemapiiminiu! pentru iapiele oamenilor, pentru ca cuqetu! otnului e aplecatcu sirg din titieretele lui spte cele rele. Nu voi mai adaug a deci aomori tot trupul viu, precum am iiicut. In toate zilele pamlnluluisemiiruitura $i secerisui, riicoarea .,}i otsita, vara $; iattia, ziua $i noapteanu vor tnceto» (Fae. 8, 20-21). Si pe Unga acestea: «$1 a binecu-vtmat Domriul Dumnezeu pe Noe $i pe iiii lui $i le-a zis : lnmutiiti-vi:s! cresieti st umpleii painuuu) si-l stc'iplniti pe el. Si teama si iricade voi sa tie peste toate iiorele piimintului si peste toate animalele $1peste loate piisiitiie. cetului $i peste toate cele ce se mi$cii pe pamlnt$i peste tot: pestii miiiii , sub miintl« voostre Ie-cm tiat» (Fac. 9, 1-3).

3. Ajuns cuvintuil nostru pina aici, povestirea istorica st dupalitera. nu mai are nevoie, socotesc, de nimic, Sa trecem, merqind peurmele eelor spuse la intelesul launtric ascuns in ele, sau la desco-perirea tainei lui Hristos si a mintuirii prin El, ascunse in chipul luiNoe l?i al iconomiei lntelepte st neqraite a corabiei,

Deci Noe s-a nascut din Lameh, nu din eel ce-a omorit un barbatsl un ttnar, ci din omonimul lui provenit din Set. Domnul nostru IisusHristos a odraslit ~i el din Israil, Sfint pentru parinti! lui, dar dintr-unpopor eu moravunle lui 'Lameh si eu alta dispozitie ea uciqasul, darornonim cu el ca uciqas. Caci s-a spus undeva catre Iudei : «Pe caredintre prootoci n-au ucis piirintii vostti t» (Fapte 7, 52). Iar de catreHristos : «$i voi ali 'implinit miisura piirintilor vestri» (Matei 18, 31).Dar $1 prin glasul lui Isaia 'Lice: «Cind veti Iruinde mlinile voostreciitre Mine, voi lntoarce octui Mei de Ia voi , si elnd se va tnmuii:ruqaciunea voostta, nu va voi ouzt pe voi, caci mlinile voastre sin:pline de singe» (lsaia 1, 15).

Si Noe a fost ail unsprezeeelea de la Adam. Jar Hristos S-a nascutdupa trup iara!$i ca in timpul din urrna si al unsprezecelea si tmpli-neste iconomia privitoare 1a noi. lar aceasta 0 poti afla di este a$a$i adevarata, In credintat depli n ~i sigur de Sfintele Scripturi. CaeiCel ce plate!;>te pe lUcratorii la vie in ceasul a1 doisprezeeelea a gri1itunora, care erau eei din neamuri: «Pentru cc ati slat aici toata ziuatara 1UCIU?» (Matei 20, 6). lar ace$tia spunind deschis: «FUndeanimeni nu ne-Q toemit», dki inainle de venirea Mintuitorului nostrunimeni n-a chemat neamurile 1a cuno!;>tinta lui Dumnezeu, El Ie spuneeu bUnatate $i plin de mila: «Mergeti $1 voi In vie $1 ceea ce va Ii~1z'ept va voi da» (Matei 20, 1).

GLAFIRE LA CARl'JLE LUI MOISE 37

$i legea data prin Moise a poruncit sa se savlrseasca junghiereamielului seara ~i la Iumlnare. Caci 1a apusul timpului si aproape desttrsitul veacului de fata S-a f~cut Om Cuvintul Unul Nascut al luiDumnezeu !$i a suferit junghierea pentru toti, eliberrnd de podeapsasi do ostnda !$i departind de toata frica acestora pe cei ce au crezut.Caci EI este Noe eel adevarat, adidi dreptatea !$i oclihna. Cacl asase talmace~te numele lui 45. «Fiindcii nu ne Indteptam, dupa Scripturi,din iaptele dreptalii pe care lo-am tacut noi, ci prin tiiscumptirareacea in Hristos Iisus (Rom. 3, 18, 24). Deci Hristos ni s-a facut noua,care credem in EI, dreptate $i odihna, daca este adevarat cuvlntul :«Jar EI lusese sttiipuns penlru tieleqiuirile noastrc ~j peturu pClcatelenoastte s-a ptedat pe Sine ~i cu tiinilc Lui noi toii nc-am vindeeat ;~j Domnul L-a dat pentru piuxuele nocstre» (Isaia 53, 5-6), dupa cu-vintul proorocului. Hristos piitimitui deci pentiu no! eu trupu146,

stntorn fertcitt ~i vrednici de admirat. Caci oare nu stntem noi numitiprin acestea si nu ne vom bucura de darurile ceresti si nu ne-am Im-boqattt eu impartastrea de eIa? $i oare lepadlnd povara pacatului,nu ne desHWiln de acum cu Ier icirea duhovniceasca ? De fapt EI tnsusine-a chemat la acestea, zicind : <Neni/i Ia Mine tot! eel ostcniti $;lmpoviirati st Eu va voi odilini pe voi. Luati juguJ Meu peste voi $iinvata/i de 10 Mine, ca sint bl1nd sl smerit cu tnima , $i yeti atlaociibrui suiletelor voastre» (Matei 11, 2B-29). Ca Hrtslos avce SR neodihneasca pe noi, a vestit-o de mai inainte si arhanqhelul GavriilSfintei Fecioare, ziclnd : «Nu tc teme, Maria, ciic! ai ailat har 10 Dum-nezeu. Sl iata vei zdmisli 1n ptntece $i vei naste Flu $i vel chemamuncie Lui, Iisus» (Luca 1, 30-31).

Dar ~i durnnezeiesti] proorocl au vestit de mai tnainte cu sta-ruinta odihna ce va veni prin EI. Unul a spus : «lndrinneste, Sloane,sa nu sliibeascii miinile tale, Domtiul Dumnezeu cstc puternic In tine,

ca sa te tninuioscii pe tine ill iubirea Lui» (Intel. 3, 16-17). Iar Isaia

45. Hrlstos estc odthna 11oastriJ, sau Ijni~('tl vesnica a constilntcl de orlco vinasi team!! de pedeapsa. Cad El estc droptatea sau curette cles!iv!r~lla In Personna, pecare nc-o transmito 1)i noua unlndu-so cu noi. Ltnga omul Iinlstlt. ma Iinistesc Iii eu.E 0 comunloern interioera de Ja OIn la OIn. Cu aut mai mull de 1« Filii lut Dumnezcufacut om la noi. dad! r ne deschidem ClI eredintd.

46. «Calugarii sciU» (daco-romani) soau du ... in imu] .j19 la COn.,l.aotinopol $iRoma eu formula: .Unul din Trcim(' a palimil cu trupul». Era 0 prCci7ar(' IlC'CCSara aformulel de aiei a Sf. Chiril impotrivi) formul('j lcopaschite a monolelitilor eli SrtntaTrcime inSd$i a plilimil, sau impotri \ d Ilcstorionilor care pulNU intelegc prin Hris-tos numai 0 persoanli umana. Jmp<.trdlul Justinian a diuta! ~d-i Impac(' pC' cC'i dinRoma cu ~cdlugarii sciti», umlt !>(' dUSeSE!rd dcc~tia cu formula Sf. Cniril: Hristos apiilimil cu Irupu/ •. Dar pina la urmd ('1 a acc:ept.al formula acclor calugari $1 ea s-a in-Irodus 5i ill Liturghia orLodoxa (Antifonul 2). In fond Hristos ('slo ipostaslIl divin In-trupat. DCCi cele douli formule slnt CUll Ie.


nu numai ca nu pune aceasta sub vedere: «Intariti-va, tnlini moi $igenunchi sJabiti, m~ngliati-va. Cei slob; la cuget, Intariti-va, nu vdtemeti» (Isaia 35, 3). «lata Dumnezeu1 vosttu, iat« Domnul vine cuputete si btaiul Lui cu suipuiire. Ca pdstotul va paste turma Sa sl cubratui Sau va aduna mieii si pe cele ce au In p)ntece le va mlngjia»[Isaia 40, 10-11).

Deci Hristos Iii s-a facut noua dreptate si odihna, Ne-a mintuitpe noi si de pammtul pe care .I-a blestemat Domnul Dumnezeu. Caciaceasta a spus-o Lameh prorocind despre Noe. Deci nu e nici 0 in-doiala di in Hristos ni s-a iertat vina neascultarii lui Adam. «Cacipentru noi blestetu S-a iiicut», precum s-a scris (Gal. 3, 13), eliberindpamtntul de vechiul blestem. Hindea prin EI spunern ca. Tatal siDumnezeu a recapitulat toate. «St cele vechi au trecui, toate nois-au iacut si de e cineva In Htisios, e ziaiie tiouii» (II Cor. 5, 11).A$a a eugetat si dumnezeiescul Pavel. Caci scrie : «Precum prin ne-ascultarea unui om multi s-au iiicu; piicdiosi, a$a st prin ascuitareaunuia multi se vor face dtepti» (Rom. 5, 12). «Lax Hxistos S-a iiicu:oscultiitot Touilu! Pina 1a moarte, si Inca moorre pe cruce» (Filip .. 2, 8).

Precum deci pamtntul a fost blestemat pentru neascultarea de lainceput a lui Adam, asa s-a facut bineeuvintat pentru ascultarea luiHristos 47. Dar ne-a eliberat $i altfel pe noi de pamintul devenit bles-temat. «Cad osteptiim ceruri noi $i pC1mlnt now>, dupa fagaduiaiaLUi, cum a spus $i inteleptul ucenic al Mintuitorului (II ·Petru 3, 13;Apoe. 21, 1). EI ne-a deschis drum nou la cele de sus si la eeruri $iS-a faeut Inaintemerqator pentru noi in pamintul eel stint liS, pe carea spus ca-l vor mosteni cei blinzt, adica eei dmiuziti la bltndete prininvataturfle evanghelice. Daca legea poruneea ea trebuie sa se ras-punda celor ee ne nedreptatesc eu ochi pentru ochi, ~i dinte pentrudinte, cu rana pentru rana, noua Hristos ne spune : «Celui ce te tovestepeste obrazul drept, uuoaxce-t pe celiilatt» (Matei 5, 39; Luca 6, 29).

Deci Noe a fost al unsprezeeelea din Adam prin Set si Enos, care«nadajduia sa fie chemat eu numele Domnului Dumnezeului sam>,pentru marea sa evlavie si vietuire iubitoare de Dumnezeu. Dornnul

47. E 0 strmsa legatura intre am si pamtnt. Raut.atea prirnuhii Adam a tntinsraul sl blestemul peste tot pamtntul, Curatva ~i bunatatea Celul de al doilea a tntlnspeste tot pamintul curatta ~i l-a apropiat de Dumnezeu.

4R S-a facut Inainte-Merqator a1 nostru la cer, sau 1a vesnica v'iata fericita.tntructt S-a tacut primul om, Care a putut i.ntra prin jertfa Lui acolo, arlit1ndu-se prinee nu numai pe Sine curat de orice egoism. ci ajuttndu-ne f$ipe 110i sa ne facem a$a..Acest cer tntrucit este pentru nOi, este totod-ata pamintu1 eel care nu mal e pentrunoi pricinuitor de ispite. PamintuJ devine cer prin sfintenia celor ce-J locuiesc avtndin mijlocul lor pe Hristos, ~i cerul, pamint sHnt.

GLAFIRE LA CAR'fILE LUI MOISE 39

nostru Iisus Hristos este infali~at si El de Sfintii Bvanqheltsti prove-nind din Adam, prin genea10gia care trece, ca sa zic asa, pin a 1a Iosif.

4. Dar sa vorbim $i de amestecarea $1 contopirea celor douaneamuri, adica a1 celui stint si al celui altfel, adica Intinat si necurat.Pre cum cei din Enos, purtatori ai numelul lui Dumnezeu, s-au tmpa-timit de fiicele oamenilor, prin eeea ce si-an sehimbat indata Ielulde-a fi, aleqtnd sa vietuiasca dupa obiceiurile si legile acelora st s-animbolnavit de toata stricaciunea acelora, 1a fe1 si eei din singe1e luiIsrail, pina ce au cultivat 0 vietuire snnta $i au imitat desavtrsitevlavia stramoseasca, tine au departe de la ei tot felul de rautate, st aupl1strat in ei eu totu1 neschimbata lauda unei vietuiri slavite. Darctnd s-au amesteeat eu neamurile vecine, fapt condamnat de lege,Indata umpltndu-se de rautatea ce se afla in ei, aplecindu-se cuusurinta spre cele nelegiuite, de ce re1e extreme n-au fost cuprinsi J$i nu trebuie sa ne miram de aceasta. Caci neamurile inchinlndu-sezidirii in locul Ziditorului $i Facatorului' si d.zind prin aceasta inratacirea politeista, au cinstit turmele draeilor. Israil desi snntprm originea de sus $i prin parintii sai, a cazut usor in apostasie.De aceea Durnnezeu zice catre ei printr-un g1as stint: «Ducett-vti illostroavele Hetiimului $i vedeti ~i trimiteti 1n Chidar $i 1ntelegeti bitie$i vedeti de s-au tiicut unele ca acesiea, daed neamurile si-ou schimbatdumnezeii Ior, aesi aceia nu suit dumnezeli. Dar poporul Meu a schimbatslava lui $i din aceasta nu va avea mel un iolos. Miratu-s-a cetuldin aceasta $i s-a cutremurat pdm1ntuI toatte, zice Domnul, cii a iiicutdoud rele popotul Meu: M-a pardsit pe Mine, Izvoru1 apei vii $isi-ou sdpat lor qtop: surpate, care nu vor putea tinea apd» (Ierem.10, 10-13). $i iarssi : «Cd dupd numiirul cetiiiilot tale erau dumne-zeit tiii, Iuda, ,';i dupd numiiiul uliielot Ierusalimului, jertteau luiBaal. Pentru ce graiti ciiire Mine? Topi ati lucrat faradeLege $i totiv-ati iiicut necredlncios! iata de Mine, zice DomnuJ» (Ibid., 28-29).Au cazut la atita rautate a gindurilor, ba si a faptelor, inclt s-auimpreunat $i eu femeile af1ate inca in ratacire. Iar fiindca au nascut,desi trebuiau indata sa insemne copiii eu pecetile iudaice, prin tatereaimprejur cea de a opta zi $i pentru ei, au facut dar demonilor necuraticele ale popoarelor sfintite. Aceasta soeotesc ca s-a spus despre eiprin cuvintul proorocului despre ei: «Fii stiiiitu S-QU tuiscut Ion(Ps. 17, 49).

Deci striciudu-se neamul stint prin impreunarea eu eel rau $i eueei ce erau de 0 ealitate ~i de judecata $i de rnoravuri deosebitenkindu-se una Israil ~i neamurile, FlkMorul tuturor pregatea eu drep-

40 SF. CIIIRIL AL ALF.XANDiliEI

tate mrmcrrea tuturor Iiintelor de pe piimlnt. Dar biruit de bunatateafireasca a Lui, nu si-a revarsat urgia egalil cu pacatele lor. Iar casa nu nimiceascs tot neamul omenesc de pe pamint, si-a aratat prinNoe de mai inainte tndreptatirea din credinta $i iertarea prin apa.Astfel S-a Htcut om «(,~i cu oomenii pe pamJnt S-a cuiitat. (Baruh 3,24), dupa cum s-a scris, Unul Nascut, Noe eel mai adevarat 40; $ia construit Biserica, ar~itata in chipul acelei vestite corabii, in carecei ce intra scapa de nimicirea ce ameninta lumea. A$a tilcuieste $idumnezeiescul Pavel taina leqata de corabie, zicind : « Prin cteiiituiiluind Noe instiiniare despre cele ce aveau sa vie, a qiitit corabiaspre muituitea casei sale» (Evr. 6, 7), in care, cum zice si Petru:«s-ou mintuit prin apel puiine suileie, adica opt». Iar aceasta inchipuiaBotezul care ne mtntuieste acum pe noi «nu de stetqere a uuiruiciunii,ci CQ tncteaete Q constlititei celei bune in Dumtiezeu» (I Petru3, 20-21).

In ce fel a fost deci construita eorabia? «V ei face, ziee, de treisute de coii lunqimea, corabia, liirqimea de cincizeci s! Inaltimea detreizeci. Vei face cotabia sa se str1mteze $i 0 vei silrsi pe ea intr-un cot)(Fac. 6, 15-16). Ca aceasta alcatuire inchipuia taina lui Hristos, desifoarte cetos, se va face cu usurmta clar oricaruia, citind ceea ce seriedumnezeiescul Pavel celor indreptatiti prin credinta, pentru care se ruganetncetat «en sa ooaui ititeleqe impreunii cu toi! siiniii care estcldrqimea si luriqimea si adlncimea si ln61timca $i so. cunooscii iubirealut Hrisios, care covlrseste toaui cutiostinta» (Efes.,3, 18) 50.

5. Care e deci tntelesul [ratiunea] masurllor corabiei ? E aratareadreapta si mai presus de to ate a Sfintei si celei de 0 fHnta Treimi$i atotdesavirsirea tntreaqa 111 toata privinta a Dumnezeirii celei una.Aceasta ar putea-o vedea cineva ariHata ca Una in numerele date,gindindu-se 1<1 ea. C5ci e obiceiul de Dumnezeu insuflatei Scripturisa Iaca din numerele ce se intorc ca un cere un simbol al desavir-sirii. De pilda : Incepind cu prima zi a saptamtnii (septimea) siirsesteShnbata cu a saptea, apoi iara$i numdram pe a doua, incepind deIa prima zi pin a la a saptea. La Iel ajunginc1 la numarul zece, Incepemiaru$i de la prima zi a decadei urrnatoare. Si in acelasi mod $1 petri-vit aceletasi ratiuni se constituie un numar desavirsit din numeredesavirsite, adica 0 suta din zece decade, avind atit intoarcerea in

49. Noe esle chipul lui Hristos care va veni, dar sl al celor ce vor fi mlntuitiprin credinta si iertati prin Botez,

50. Corabia reprezinta. cu masurile ei, tncaperea ncmarginilii a Bisericii ~i ill-finitalea lui Dumnczeu, egala eu desaviT$irea, pe eare 0 da ~i Bisericii. aflindu-Se inca. Toli pot lllcapca tn Biseridi, pentru ea tOfj pot Indipea tn ea. Si ei nu sfir~esc ainainla in desavirflirea lui Dumnezeu aflatii in ea.

GLAF;IRE LA CARTILE LUI MOISE 41------------~------------------------------.-----------------cere, cit ~i inainterea la monada. Deci precum am zis, pentru dum-nezeiasca Scriptura este un simbol al desavtrsirii tot numarul caruiati este propriu sa inainteze ptna la capatul rtnduit lui. Priveste deciin cele trei sute de coti tuchipuita desavirsirea Sfintei Treimi 51.Caci aceasta este lungimea corabiei. lar ea desavtrsirea desavtrsi-rilor este, ca sa spunem asa, Dumnezeu in unitate, 0 arata Iarqtmeacorabiei, care se Intinde pe cincizeci de coli, dat fiindca lacele sapte septirni se adauqa si unitatea tntructt firea lui Dumnezeueste una 51bL'>. Iar inaltimea, nu naste in noi decit acest tnteles. ~ciea termina a treia decada a cotilor, sfirsmd Iarasi in eel Unul aflatdeasupra tuturor ~i eel mal sus. «Ciici de treizeci de cou, zrce, vaIi lnaJtimea ei $i 0 vei sttrsi IntI-un cot». Fiindca Sfinta Treime Hlr-gindn-Se in trei ipostasuri si Persoane deosebile, e concentrataoarecum tntr-o sinqura fire a Dumnezeirii. Caci Elinii pretuiesc caleaspre ratacirea politeista . dar noi cugetind $i efirrnind ca adevarpe Tatal si pe Fiul si pe Sfintul Duh in ipostasuri proprii, obisnuimsao! vedem uniti in unitatea firii. Si ridicindu-ne la identitatea fiinteiincheiem tntr-un eot corabia cea mare si largli si in alta. Astfel nemtntuieste Hristos prin credinta $i ne introduce ea tntr-o eorabiein Biserica, in care intrind, seapam de friea mortii, nemaifiindjudecati tmpreuna eu lumea. Caci va Ii Impreuna eu noi dreptul Noe,adica Hristos 52,

6, Dar soeotese ca. se cuvine sa patrundem mai bine la intelesulcelor ee au intrat. cu Noe In eorabie, dobindind mintuirea prin ere-dinta si apa. Caci s-a scris ea «Q tmrat Noe ln corobie st ieciotiilui cu el», Si au luat eu ei $i din toate animalele si din pasari, dincele curate cite sapte, iar din cele neeurate cite doua, Asa li s-a

51. Desavtrsirtle nu stnt inIillWin haoLice. Ci Ilecare persoand si comunlunseunei persoane eu orice pcrsoans este t10 tntreq in care se traieste tntr-o forma pro-prie inIi:nilatea seu desdvtrsirea. Dar toate Beasts inIinit!iti sau desavtrsm se hra·nesc din inftnltatea sau desavtrsirca suprema absolut suficientd siesl, in dreqoste siputcre a Sfintei Treimi. Toate cele ce sint in comunicere eu Stints Trcime, tratescde5dvir~irca sau inltnitatea in forma proprie, nu oa avtnd-o de Ia ele, ci de la Ea.Aceea e desavtrsirea dcsavir~i,ta, cum se spunc in text, in contlnuare.

51 bls, Tot timpul eelor de sapto ori saptc zile, san septe sapti'imtni, sttrsestese tmplinestc in vesnicia lui Dumllezeu eel Unul. Pentru 1naintaiJ.'ea spre v~nicje $1pentTu pregiHirea sprc ea ne este dat timpul. Timpul nu e elern. AT fi [ara rost dacaaT Ii a$a.

52. Loca$ul bisericii a avut de la inceput forma unci eorabii in care credjn·cio)jiii intrind de la Apus inainteazli spre RasarH, spre allar unde eslc Hl'istos pe al·tar. Cad Dumnezeu esLe 1a RasarH, de un.de vine Soar-elc ,1Llmina, vil.lta. Insiifii inca-perea in care stau oredincio$ii sa nume~te !laos, sau eorabie. Se vede in aeeastainfluenta temei corabiei mintuitoare a lui Noe. Via~a noaslr/i e U11 drum spre Dum·nezeu, spre originea noastrii. Gasim origillea noastra inaintea noaslra, cum spuncSf. Maxim, io Rasp. c. Talasie, 51, Filoe. rom. IJI, p. 320.


parut c~ a hotartt Dumnezeu, Iar numele fiilor lui erau: Sem, Ham~i Jafet. Cel dinti! se ttlculeste riisad. si tiesiivlrsii, Ham, ciikiutii siJafet, latime. Cact ne-am mtntuit In Hristos prin credinta cei cede la vietuirea nedesavtrsrta dupa lege am Iost sMiti in desavtrsireevietuirti duhovnicesti, ca niste rasadun subtiri, De aceea si dumne-zelescul David reprosa norodului iudeu ca. n-a primit dreptatea inHristos, ziclnd : «Ar iubii rduiatea rna; mult declr buruitatea, ne-areptatea mai mull decit a grai areotatea , tubiia-i toate cuvintelepteruirii, limba vicleorui» (Ps. 51, 2-3). Caci au hulit farl1 friu peFiul. «De aceea Dumnezeu te va aestttnia plna la copa), te va smulge$i te va stramuta din cortul tau $i radacina ta din Iocul celor vii»(Ps. 51, 4). Iar des pre cei ce au iubit dreptatea $i vlata, zice : «Saditifiind 1n easa Domnului, 1n curtile Dumnezeuiui nostru vor tntloti»(Ps. 91, 13). C11ci n-a facut lucrator in noi Emanuil harul Stiu faraIocul dumnezeiesc $i spiritual $i HiTa caldura Duhului 5:~. Despreaeeasta ne tncredinteaza :;;1 dumnezeiescul Pavel, ziclnd ca Dumne-zeu «voreste so. vada pe cer chemaii lnlru siinienie arzlnd lntruDubul» (II Test. 2, 13; Rom. 12, 11). Nu mai putin ne tncredinteezade aceasta si Inteleptul Ioan, zicind: «Eu va botez eu ap,a sprepocc:linta; iar Ccl ce vine dupa mine este mai tarc dectt mine; Luinu sint vrednlc sa-l dezleg Tnciiltiimintea. El vd va boteza pe voi cuDuhul Sf1nt ~i eu toe» (Matei 3, 11-12). Caci s-a ractt iubirea Iudei-lor pentru di «s-a 1nmultit neteqiuitea 10[», precum s-a scris (Ps. IS,4). tar noi slntem Iierbinti foarte. De aceea zicem: «Cine ne va des-parti pe noi de dragostea lui Hristos I Necazul, scm strlmtorarea, sauioamea, sau priqonirea, sau qoliciunea, sau primejdia, sau sobia t»(Rom. 8, 35).

Drept aceea chipul clar al celor fierbinti este Ham, prtn carese tnteleqe caldura. Iar di am fost dusi :;;i Ia Idrgimea inlmll iesmddin necazul vietii dupa lege, ne-o arata Iafet eel de al treilea, carea fost supranumtt latime. Cact Iudeilor le-a grait Dumnezeu pringlasul lui Isaia: «Auziti cuvtntul Domnului, barbati necajitl $i con-

53, Harul lui Hristos, dat noua in Taine, poate sta in noi lit rlira s3 lucreze, dacdI1U rlispundem C'U Iucraree noastra la lucrarea lui. A~a lntelegem ea de~i nu nl se ia,totusl nu, ne folosjm de prezon!a lui. Dar noi rlispundem lucrllrii harului, «miscati ~iil1ctUzlti de Duhul lui Hristos», Se realizeazll oarecum in nol un dialog viu Inlre Bris-tos ~i Duhul Sau eel SHnt. E un dlaoJogtil car~ stntam prinsl ,~i noi, dad!. volm. Faradialogul tntre Hristos $1 Duhul SlIu tn noj, n-aill pulea intra Iii noi in acesl dialogviu cu Hristos. DullUl face acum acest dialog Cll HrisLos avtndu-ne in 61. precumHrls!os ni S-a flieu! eccesibil ca om in dialogul eu noi. a~a Si Duhul S-a introdus innoi oamenii ea sa rllspundem lui Hristos. Sc realizeaza intre Hristos ~i noi lcgaturadialogic! intima care este inlre EI ~I Dllhul Sau cel Sfh,t. Amtndoi S-au coborit Ittnivolul nostru, oa stl ne ridice in di-alogul dinlrc e1.

GLAFIRE LA CARTn..E LUI MOISE

tiucatori ai popotului lui lerusalim» (Isaia 28, 14). Si Iesind din in-gustimea leqii a griHt unora din cei ce au crezut: «Guru noosttii s-adescbis spte voi, Corinieni, Inima noosttii s-a largit: Nu va allati1a stnmtoare in noi. Dar stmeti ingustatl in iniInile voastre. Pldtin-du-mi cu aceeasi plata, vd votbesc ea unor coptt a1 mei, largiti-vd.$i voi. Nu vii Injugati la jug strain eu cei nectetiinciosi» (II Cor.6, 11-13). Cad aceia urrnau poruncilor ludeilor, desertatelor tndem-nuri fara sens. Dar zice undeva si David catre Hristos, Mintuitorultuturor, ca in numele noului popor in Hristos: «Pe calec poruncilorTale am umblat, c1nd ai lQrgit inima mea» (Ps. 118, 32). Cad S-aHirgit mintea noastra spre Intelepciune, Iiindce s-a saUi$luit siIocuieste prin Duhul in sufletele tuturor, Emanuil 53bls. Iar asa devincei ce sint In Hristos prin credinta.

7. lar di e foarte mare multimea prea curata a celor Indreptatiin Hristos si mica cea din Iudei, va inteleqe cineva fara greutatedin aceasta. A introdus in corabie sapte animale din cele curate.dar numai cite doua din cele necurate. Acestea sint Iudeii care auomorit pe Domnul. «Cac! s-a tuuuuit rama$ita», dupa cuvtntul pro-orocului (Isaia 10, 22; Rom. 9, 27). lar ca in cursul tirnpului aveausa se desparta si sa se departeze de la credinta unii din singele luiIsrail, a tnchipuit-o iara.$i spusa: «A irimis, zice, din corobie corbulea sa vtuiii de-a incetat apa. Dar aceta nu s-a mrors». Caci neaflindsocotesc, loc de sprijin $i de oprire s-a tnecat in ape. Deci despar-tirea de credlnta in Hristos e numai decit pricina de pieire. Aceastao spune !?i Iericitul 'Pavel celor ce socoteau ca dupa primirea credin-tej se pot desavirsi in lege, sau vor fi desavtrsiti in ea: «Cei ceciedeti cd vii indreptaii prin lege, v-aii rupt de Hristos, ati ciizutdin har. Ciici noi asteptiim 1n Duh nadejdea uuireptiiril» (Gal. 5,4-5). Observa cum corbul care s-a despartit a fost din animalelenecurate. Caci erau unii dintre Iudei care dupa Indreptarea in Hristosse Intorceau la umbra legii. Despre acestia socotesc ca. scrie si tnte-leptul loan: «De la noi au iesit, dar nu erau dintre noi. Cad dacaar fi tost dintre iioi, er fi rdmcs cu noi» (I loan 2, 19). «Dar graie$test Duhul In mod lamurit ca In vremuxile cele de apoi unii se voraepana de la credinta, urmlnd duhuiilot 1n$elatoare» (1 Tim. 4, 1).

53 bis, Inima care iubeste pe toti, chiar ~i pe dusmanl, se l[rgel1te. lriima celorde sub lege nu avea aceasta liirgime, pentru cii nu era indemnatii sa iubeasca peloti. In inima alipita Ja Hristos, El locuieste in ea cu iubirea LUi. Caci EI este Cuvtn-lui prin Care toate s-au lacut $i Care S-a fiicut OD1 pentru a ne mintui pe toti prinjerHa Lui. EI ca Log<>sul tuturor, a pus pecetea ratiunii Sale supreme $i unice pe toti,ridicindu-ne la 0 judecata $i illlciegere ~tara. $i 0 face accasta prin Duhul Sliu deVia\ii f«dHor, prin pornirea spre comuniune ce ne·o sade!;te.

44 SF. cnran, AL ALEX.\NnRIEl

Dar observe d:i si pentru urmatorul lucru s-a dat un chip H\muritprin Noe. Caci s-a trim is intiiul $i al doilea porum bel ,8 sa cunoascacle s-a opril potopul. Iar acestia s-au Inters in corabie ca la un cuib,unul avind in cioc, precum s-a seris, 0 ramura de maslin. CaCl setr imit sfintii (Apostoli) ca sa cerceteze lumea si pe eel din ea. $isc intorc vorbind des pre pace. Caci aceasta socotesc ca 0 spuneprin chip ramura de muslin aflata in gura porumbului. Fiindcaplanta este totdeauna un simbol a1 pacil. Deci cei curatitt pr in ere-dinta stnt iubitori de Dumnezeu $i prin blindetea vietuirn lor evan-ghelice, alesi ai lui Dumnezeu. Dar ca ~i dintre ei se vor departaunii in vremurile de apoi, precum am spus inainte, ne-o arata unall chip. Cad s-a trim is un al treilea porumbel si nu s-a mai ginditsa se intoarca. Ci a ramas afara. Iar lncetind potopul, corabia s-aoprit pe muntii Ararat, care se talmaceste «marturia coboririi», Caclcei ajunsi tnalti $i ca unii aflati in munti pentru vietuirea lor evan-qhelica mal presus de toate, cei aflati in Hristos prin credinta, pro-povsduiesc pe Dumnezeu Cuv intul cel coborit de sus si din cer. Deaceea Ii Dumnezeu le-a spus prin glasul proorocului : «Fit: Miemartori si Eu sint mac tor, zrce Domtiul Dumnezeu, s! copilul Meu pecare I-tun ales» (Isaia 43, to). Deci slava lui Hristos e mai presusde cele de jos ale pamtntului.

B. Dar Emanuil s-a facut pentru noi $i Arhiereu, prin care amdobtndit $i «aiiuceiea 1(1 Toiiil $i Dumnezeu» (Efes. 3, 18). si ne-amtnnoit in starea de la inceput, oliberati de blestemul care ne-a venitprin protoparintele. Aceasta, se poate vedea din cele sense maideparte: «Iat clnd s-a uscat pam1ntul, (I iesit Noe din corabie $i toiicei Impreurui cu el. Si a cliidli jertielnic (allar) lui Dumnezeu si aJuat din ioate animaiele curate $; din toate piisiirile curate $i a adusaideri de tot pe altar.. $i a mirosit Dumnezeu miros de buna miieasmii .•5i a zis Domnul Dumtiezeu, cugetind: Nu vo! mai adauga a blestemapdmtniu! pentru toineie oamenitor» (Fac. 8, 18-21). $i dupa alteleIerast : «Si a binecuvtniat Domnul Durnnezeu pe Noe si pe fiii lui.~j le-a zis lor: Ctesteti st va Inmultiti st umpleii piimintul $i stapi-ruil-l pe el , $i irica si tremurarca de voi so. tie peste toate iiarelesi animalele si peste toate pasarile cerului $i peste loate celc ce semi$ca pe pamint $i peste mari ; sub mlinile voastre Ie-am dat» (Fac.9, 1-2). A$adar dnd s-a facut Hristos Arhiereul nostru $i am fostauu$i prin El spiritual intru mjros de bunamireasma lui Dumnezeu$i Tatal, atunci ne-am $i invrednicit imbel$ugat de bunavointa Lui$i am doboriL infierea $i gura, ca sa nu mai aibu moartea putere


asupra noastra. Caci odata dezlegat blestemul, inceteaza si cele ceau urmat din blestemul acela. Fiindca am Iost binecuvtntati inHristos, cu care si prin care slava lui Dumnezeu si TaHH, lmpreunacu Duhul Sflnt In vecii vecilor. Amin 54.

Despre golicinnea lui Noe ~i despre Ham

1. Ispravmdu-se toate cele privitoare la corabie ~i trccindpotopul, iar Noe pornind sa Iucreze pamtntul, vom infati~a cele eeis-au intimplat lui din partea lui Ham. Caci din acestea vom eon-vinge pe eel ee s-au hotarit sa vietulasca dupa lege s~ nu socoteasdinimic atit de important ca cinstirea parintilor si so ocoleasca ca 0

fapta din cele mai qresite sa rida de aceia, chiar daca soar abateputin de la ceea ce se cuvine prin slebiciunile firii. Ca se cuvinesa avem lot respectul fata de parinti, ne va invate si insa$i legcadumnezeiasca. Aeeasta dupa ee a poruncit sa iubim din tot sufletulsi din toatf inirna pe Durnnezeu Cel Unul $i prin fire, zice : «Cinstesteoe tatiii tau si pe mama ta, ca sii-ti fie tie bitie ~i sa iraie$ti multiani pe piimuit» (Ies. 20, 12). Caci cei ce ne-au nascut trebuie socotitica un chip si imitatic a lui Dumnezeu 5.3. «Adu-li amitite, zice, caorin ei te-al nascut» (Eecl. 7, 30). De aceea zice tarasi : «Ocbiulcare ride de tata si necinsteste batruieiea mamei, sii-] scobeoscacorbii din viii» (Prov. 30, 17).

A nu socoti ea trebuie sa fie cinstiti parintii $i ca li se cuvinetot respectul, 0 poate afla cineva user ~i din pilda lui Ham:«Caci emu, zice, iii! lui Noe care au iesit din cotobie, Sem, Hams! laiet. lot Ham a iost tatiil lui Canaan. Acestia trei erau iecioriilui Noe. Din ei S-QU riisplndit pe tot piimtntul. $1 a uiceput Noe a

54. In ceee ce Iace Durnnezeu ea Noe se arala prima data Gil. EI nu lasa ome-nirea di.zuti! in pacat supusa blestemului pronuntat asupra lui Adam, ci aducc 0 ill-toarcere in lstorie ei. Acum Dumnezeu binecuvjnteaz a din nou noul Inceput ill orne-nirli. Cad Noe apare ca un om nou, ascultator de Dumnezeu. EI tnchipuic prlnaceasta pe Hristos. Li se porunceste oamenilor iarasi sa se tnmulteasca $1 sa stapt-neasca peste toate. Se afirma din nou supertoritatea cmului fala de toata creatle prinspirit. Omul primsste din nou bineeuvintarea pentru a aduce jcrtIc curate lui Dum-nezeu, Prin jortfa se intra Is inima lui Dumnezeu. cacl omul sc recunoaste prlnaceesta supus lui Dumnezcu, pina a ui ta de sine prln, recunoasterca maririi lui Dum-nezeu. Numai jertflndu-tc pe tine penlru cineva, intri la inima Lui. Cine s(: afirmape sine in (ala aUuia, se incbide in zidul mindriei [ala de acela. Trebuie sa afirmipe altul pina Is a muri pentru el, ca sa capep valoare in fata lui. EI are ne\ oie safie afirmat de tine. Dar prill aceasla a1 vede valoarea tao Dumnczcu n-are Ill'voie demine, ea sa-si traiasca mai din plin existenta. Dar avem !?i noi nevoie Sa ne anr-mam prin je.rtfs de nOi tn$ine. Murind pentru altul, aeela invie prin mine, ca ~a matnvie El.pe mine.

55. De aceea se pun in dialog imediat dupa Dumnezeu. Ei ne adue la existen\a,folosind in continuare pulcrea creatoare a lul Dumnezeu. Si in iubirea lor [alii de ceinascuti e activa iubirea lui Dumnezeu falli de fapturi1e Sale.

46 SF. CHIRtL AL ALEXANDRIEI

ii om lucrtitor de pamjnt $i a sadit vie. $1 a biiut din vln $i s-a1mbdtat $1 s-a dezgolit In casa lui. $i a viizu: Ham, latdl lui Canaan,goliciunea tatiilu! scu $i ie$ind a spus ttaiilor sat de a/aul. $f lulndSem st fafct 0 haina, au pus-o pe amituioi umern lor $1 s-au duseu dosul tnointe $1 au acopexit qoliciunea tati1lui lor $i ietele lorcautau tnapot, $1 n-cu viizut goliciunea tatdJui. $i s-a ttezit Noe devin $i a cunoscut cHe i-a iaciu iiul lui mal tindr $1 a zis : Blestematsd tie Canaan $1 sd fie sluga trauior lui. $1 a mai zis: Binecuvlntatestc Domnul Dumnezeul lui Sem si-t vc ii Canaan sluga lui»(Fae. 9, 18-25).

Noe sadtnd Vie, s-a odihnit de oboselile lui si s-a tmbatet, eon-trar obiceiului. Si alunecind in qreseala necuqetata a iubir ii de vin,s-a dezgolit f~r~ voie in casa, nevazut de multime. lar Ham, nostaptnpe [udecatd, st-a Hkut diu necu vitnta privirii nerespeetuoase pricinade rts si nu numai ea nu l-a aeoperit sl nu I-a aparat pe eel ce I-anascut, biruit de betie $1 cazut in gre$elile provenite din aeeasta, ciuitind de acestea si de cinstea fat~ de eel ce l-a nascut, se grabe~tes1!i dea prile] ~i altora s~ vad~ pe batrfn in starea aceasta, tndem-nind ~i pc frati la rts, Dar acestia au ramas deasupra r~u1uj tndemna1 aceluia, ci au dezaprobat purtarea ace1uia, ~i ascunztnd ochilorprivelistea necuvenita, au mers spre el eu dosul Inainte. C~ci ausocolit del este 0 datorie ptoasa s~ respecte coapsele partntelui princare au fost nascuti. Iar ctnd tatlil si-a venit la cunostinta lucrului,a blestemat indat~ pe eel ce s-a abatut de la ceea ee se cuvine sia calcat in mod neleqluit respeetul Iat~ de e1 ~i i-a irnpus eu drep-tate [uqul de slujitor. numindu-I Canaan, pentru acei Canaanei cevor fj din el, care vor avea s~ se 1mp~rt~$easdl de os1nda lui. C~cls-a tnnns pedeapsa la tot neamul, Dar a binecuvintat pe cei coI-au cinstit.

2. Dar se arat~ ca printr-o qhicltura st aceasta taina privitoarela Iudei. Cacl trei au fost toate popoarele: eel din prlmul timp casl Sem, ceJ de la mijloc prin blestematul Ham, iar ca. al treilea ~j

ultimul trebule 511 se inteleaga Iafet, care se tilcuieste ldtime. Cacidupa ee Dumnezeu ~i Tatal ne-a descoperit noua pe Piul SaU, Caree tnchiputt prin coapse ~i dupa dumnezeire are toat(t frumuseteaspirituala, iar dupa omenesc e fara frumusete ~i flira marjre. ((Cacinu avea niel chip, nie! frumusete», dup~ cuvintul proorocului (lsaia53, 2), alunei precum urmarea insli~i a lucrurilor 0 m~rlurise~te,inUiul. ~i ultimul popor, adica eei ce au crczut 1a inceput ~i pri.mii,

QLAFIRE LA CARTn..E LUI MOISE 41

~i eel chemat la sfirsit, au cinstit pe Emanuil 55. Si ele au fost bine-cuvintate de Dumnezeu si Tatal. Dar eel aflat intre ele, rtztnd peHristos pentru Itpsa de frumusete a umanltatii Lui ~i nerespectindpe Fiul aratat al lui Dumnezeu in multe Ieluri, au ramas tntr-ovietuire de robi ~i au cazut din libertatea parintilor. Iar d. in timpu-rile de pe urma cei ce aveau sa creada dintre Iudei VOT fi soti sipartes: celor dintii, ca unit adunati in aceeasi cetate, sau eurte,sau easa, adica in Biserica a aratat zicind: «Sa lateasca Dumnezeupe Ioiet», adica pe al treilea ~i ultimul, caci lafet e al treilea «$isa vtetuiasca 1n corturile lui Sem», adica al celui dintii , «$i sa lieCanaan sluga Jon> (Fac. 9, 27). Iar aceasta socotesc di este eeea cea spus Hristos, poporului Iudeu : «Arnm, Amin zic voud ca tot celce face piicat, este sluga pacatului. Jar sluga nu ramlne 1n casa luiin veac, iar iiul riimitie 1n veac. Daca deci Piul vd va elibera pe voi,Jibed Yeti ii» (loan 8, 34). Dar rizind nenorocittt Iudei de iconomiaMtntuttorului nostru si necinstind descoperirea Lui facuta nona despreDumnezeu st Tatal, au dimas tn duhul robiei 56.

Despre turn ~idespre cladirea lui

De fapt nimic nu Iipsea firIi omenestt ca sa fie bine si fertctts.Caci Facatorul tuturor a facut-o plina de tot binele. Dar a Iostmicsorata cea la Inceput mare, paqubindu-se pe tncetul de cele princare se arata minunata $i vrednica de toata lauda. De pilda, s-apierdut in Adam nestrtcaciunea. Caci s-a zis ditre el: «Piimitit esti$i in pamlnt te vei Iruoorce» (Fae. 3, 19). S-a lipsit dupa aeeea deDuhul. Caci Dumnezeu vszrndu-i pe cei ce voiau sl1 ougete pe pamintnumai 1a patimile necuvenite ~i urlte ale trupului, le-a spus : «Nuva tiimuie Duhul Meu 1n oamenii acestia, pentru ccl sint ttupuri»(Pac. 6, 3) 57.

Dar iata ca sufera si de altceva. Caztnd in ginduri :;;1sfaturi desarte!;ii nebunesti, unii sint dusi spre 0 limba deosebita ~i de alt qlas.«Ciici era tot piimintu) 0 limbd $i un qlas tuturor. $i a fast dupa ceau pornit ei de 1a rasaru, au allat un ses In pQmjnluJ Senaar $i s-ou

55 bls. Pe Hristos L.au primit 18 tnceput 0 parte dlntre evrel (urmcsii lui Sem)l1i popoarele tndo-europene (urmasil lui lafet). Dar nu L-au prim it popoarele gal-bene $1 africane.

56. Numai Fiul poale ellbera cu adeviirat de orke roble, dici numai EI e~telibcl'. Fiul lui Dumnezeu e Iiber din voel prin fiinta, caci C supe'Tior tuturor. Factn-du·Sc om ea nol, da'!" plistrindtHii I~bertatea de Fiu, ne-a 61ibewt $i pe noi, pe cei covoim sa ne aUpi.m Lui. Infierea noastra de catre TalaJ are $1 aeest tnteles.

57. Din aceasta se vede ell. oamenii er.au la in.ceput buni $1 tntregi. pentru dinu crau inchi~i in ereaturitatea lor ci oaveau in ei Dubul lui Dumnezeu, sau comunj-cau eu Dumnezeu. De plinatalea omului tine legiHut'a lui cu Dumnezeu.

4.8 SF. cnran, AI:. ALEXANDnrf~I

asezat acolo st a zis omul catre aproaocle SCIU: V etii]! sa iacemciiramizi $i sa le attiem in loco $i li S-Q fdeut cariirnida 1n loc de piatra ..$i smoala le era In Joe tie var. $i au zis : v erau sa ne zidim noua 0

ceiate st un turn, a1 ciitui vui sa ajunga plna. la eel st so. ne facernnouii numc mai snatrae de ce ne vom risipi pe tot pamlntul» (Fac.11, 1-4). Si s-a coborit Dumnezeu, zice SCinta Scripturti, si a ames-tecat limba lor. ·S~i-e risipit pe ei pc tot pamlntul.

I-a oprit Dumnezou pe 'loti de Ia aceasta incercare , nu Ie-aIngQduit sa 0 dud. 1a sftrsit, celor ce voiau ceva din mtntuire. Dareu bunatatea Lui cea dupa fire, i-a oprit de 1a aceasta ineercare prininmultlrea Ilmbilor. arattnd ca nu lasa nepedepsite sfaturile maipresus de puterea omului ce tind 1a ceca ce e eu neputints. Si leamesteca limbile, cacl cele ce au nevoie de maiestria ~i putereaCreatoru1ui, nu le poate face nirnenl altul dectt El. Iar transformareaIimbti ~i Ulrgirea cuvintulut (tntelesului) in sunete diferite, se cuvinesK fie socotite eu adevarat ale unicului Creator prin.' fire 58. Nu poti sanu rlzi de cei ce spun di acestea stnt produsul lor.

Deci au cugetat, nu stiu cum, ca pot totul, chiar sa cladeasca dindiramid~ $i pamtnt un turn pina la cer. Socotesc di si ei sint unchtp a1 nesocotintei Iudeilor. care cuqeta c~ vor afla familiaritateacu Durnnezcu si calca spre celo de sus, dar nu prin hotartrea de-alucra cele placute LUi, nici prin credinta in Hristos, ci ridiclnd farnminte, ca un turn, cugetarea la cole inalte Intemeindu-se numai peslava goaHl a parintilor 50. Caci au Iost cunoscutr numind In sus $i in

58. Unioul Creator prjn Loqosul Sau a creat taste cu tntolcsurtle lor legatetntr-un tntelas ~1 pe om ell a ratiune (cu 0 tnteleqere) capatdl sa to cuprlnda ca chip<II Loqosulul prin Care s-au creat. Logosul divin st-a pus pecetea tntelosurtlor Salepe Intregul cosmos $i a tn\olegerii lor In om. EI le-a creat asttel tntr-o lcgaturl!. DerIaclnd pe om ou trup, a dol ecestuia !it putlnta de-a cxprima tntclesurile plastlclzetematerial ale luerurtlor prln orqanu] vocal material. Inzcstrtnd pe oomcni cu acceestrauune cuvtntdtoaro $i alPt! de exprimarc a tnteiesurtlor cosmosului comun, i-ertlcut capabill s!kil Iorrneze 0 limb! oomuna pe cci ce iocllicsc apropiati unH dealtii. Dar din aceastli raliune comunil vine ~i faptul eli diferitc yrupuri modiClc! tncOlllun cuvintcle lor ,un tntreg, cind tmprejuriirile Ie dcsparl spaticsl sall sullete~lepontl'u lungu vrcme pe uncl(' do altele.

59. Sf. CMril dornic sa cl~tige pc evrei pelltru Hristos, vede ~i ill incercal'oa dezJdlrc a unui lum pina 1<1 cor vQ.jnta l11dcHor de-a ajullge la DUnlnezeu prin Joyeadata parilltilor lor. Dar acoasta incer·care incMpuio ~i vOinta oridirui grup omenescd,,·a ajunge Ie suprema tnllilime fara ajutorul lui DUmIH'7.Nl. Omul tindt' rrin rirf' -;liso Inalte cil mai sus, sa 1n\eleaga tolul, sl! creez~ 0 civlJiza\ie CMe 53 Ie solisfacdtoatc aspiratlile. Ei nu vad di nicil()dalll nu pOll: ajungo pc calea accosta la ceca coUnd. Ba chiar a<..'Cste iniilt1!ri proauc intrc ei pe mlisurll ce ating trepte mai Inalte,mod·mi de Intolege,re deosebite, .prin ClOllllJy!eXitatea ce 0 creazli. Alta eslo caleain111tlirii $i llni(lc!rii reale: e calea sm()rHei reCllnoa$teri a lui Dumnozeu CCl vlrfnlell adevlIrat aUat al aspira~lci omene~li ~i reciprOCd recunoa!jtero iubiloaH' a valo-rli porsoanclor umane, proven ita din rooU'noa~terea lui Dumnezeu. tnaltarca ade-vilralc1 e smercnia, care nu so aralil in tnliltarea cxlerle>ara. Ei !I vine in tntlmpi-nare smerireoa lui Dumnezel1, in Hristvs, cere iar1l~i c dcosebitl! de inaltareo cxlc-rloorlll.

GLAFIRE LA 'CARTn.E LUI MOISE 49

[os pe Avraam ~i cladindu-si slava proprie pe merite pamtntesti. DarDumnezeu a eertat pe cei ee zideau Iurnul si i-a tmparttt in multelimbi. Iar noi spunem dl ceea ce s-a Intlmplat aeelora atunci, a !ostca 0 prezieere a celor ee se vor tntimpla Iudeilor. Caci cugettnd eiIoarte mult la cele inalte ~i cautlnd calea spre eele de sus prin cele cenu trebuie, Dumnezeu i-a tmprasttat in dimb! multe, adidl. intre toateneamurile. Caci au fost risipiti din tara si cetatea lor si alunqati dincasele lor si s-au facut rl:iHicitori intre neamuri, dupa cuvtntul proorocu-lui (Ps. 105, 41). ' " ,

Dar in Hristos multimea de Iimb! a fost un semn bun. J:aci adu-nati fiind ucenicii in ziua Cincizecimii intr-o singura casar «(':)·a faczitzice, aeoaau: din cer ca un vuiet purtat de, un suilu puterruc si ,(2

umplut toatii casa unde sedeau. $i li s;au oriiia: limbi impartlte cdde foe si s-a Q$ezat pe ilecore dintre ei $i s-au umplut tott de DuhulSitnt $i 'au tnceput sa votbeascii in ltmbi striiine, precum le dCldealor Duhul sa grQiasca» (Fapte ~, 2-4). par ee ,vorbea't~} Duhul ledesehidea calea spre cele de sus. urcusul spre ~.er it?- :,Hristos princredinta, adunarea pe aceeasi cale a. tuturor Iimbilor din lume, sau apopoarelor si a neamurilor in. unitatea in Duh. Caci to'ata Iimbaoaroenilor se marturiseaJut Hristcs ~i gr~~a tainele Lui. De~i multi-

. ,. "..'mea Iimbilor din prtcina turnului a fost semn de tmprasttere ~i dedespartire in toate neamurile, iar in 'Hristos este semn de adunarein unitate prin Duh $i al Inaintarii impreuna spre cele de sus, CadHristos ni s-a faeut «rurn de ttirie», dupa cuvintul Psalmistului [Ps.60, 3), ee ne conduce spre eetatea 'de sus $i-i uneste pe cei de pepamtnt ell cetele sfintilor ingeri 60.

Despre Avraam ~i Melchlsedee

1. Dumnezeul tuturor a dat legea spre ajutor, dupa cum 's-a scrisGal. 3, 24). Caci ea e tndrumatoare (pedagog). Dar taina 'lui Hristos

desavirseste. Caci nu e deloc greu sa vedem' aceasta din tnsast

60. Sf. loan Gura de AUT $1 Sf. Grigorie ci~ Nazianz au v~zut un ~ontrast !tnlr~cele tnttmplate la turnul Babel $i Cincizecime i acolo limbile i-au impra~tiat peameni, aid Duhul i-a unit pe cei de IImbi deosebite tn . aceeasi Biseridi.

Sf. Chiril vede ea turn pe Hristos. EI ne inalta cu adavarat la cer $i'I"" unireaen tngeriL Cad El e $i calea. Cale~ aceasta' e' de or~ln duhovntcesc $i .ae-o deSclli~~Dnhul Sf~tnt..El. ne face sa. pa:aSlll~ totodata dezbma:ea,. prin aceeasl credinta il1:1Hristos $1 prm iublrea intre noi, chlar de sintem de 11mbl ,diferite. Adevar,ata 1na1-1are se une$te ell unirea intreolaltii. Jar amtnooua se lao prin Duhut' care' lucreaZii:;n Interiorul oamenilor, nu prin faple ariitoase, ex:terioare. ale mtndri(£ HristoSo Se-,inaltii de tapt de la pa;mint pina la car, fHnd' $i om $i Dumnezeu. EI se inaWi plnlbla'cer $1ne tnsltli $1 pe noi. Nu poote urea nimeni la cer, daca nu ville Dumnezeu sa-i':JTce. InlHta-rea e antdcipatl1 Oll coborir'ea 1n sellS de lu:J)i.re,sau e unita' ell ea. .

- S:tmtul Chir11 al Alexandrlel

50 SF. CHIRIL AL ALEXANDRtEJ

Sfintele Scripturl, noi care dobindim aceasta credinta din ele siaflam adevarul din ea 61. Ne ajunge spre a cunoaste aceasta dumne-zeiescul Pavel, care zice des pre cele dona Testamente : «Potunca datalnt1i se destiinteazi: pentru nepuiinia $i neiolosul ei. Ciic! legea n-adesavirsl! mmic; ptin ea si-a iiicut calc nadejdea 1n ceva mai bun,prin care ne optopiem de Dumnezeu» (Evr. 7, 18-19). Deci se poateinainta foarte usor spre familiaritatea cu Dumnezeu nu prin intiiaporunca mozeica, ci pr.in nadejdea de care s-a spus di Isi face caleprin' ea, care a fost socotita de tnvatatorul celor taintce, care a vazutadevarul, ca. incununeazji poruncile date. El spune clar ca. cele alelegii au fost desfiintate si declara ca cele ale poruncii tndrumatoarede mai inainte nu pot desavirsi nimic, scriind Evreilor: «Ctici daca(Testamentul) eel dint1i ar ii iost tara pritiatui, nu soar Ii ciiutat locpentru al doilea. Pentru co. atiituui tieaiunsul lui, zice , lata vin zile,zice Domnul, si voi face penini casa lui luda testament nou, nu catestamentul pe care 1-am iacut petittu piiriniti lor In ztua dnd i-amprins de m1na ca sii-l scot din pam1ntul Bqiptului , cad ei n-au riimasin testarnentul Meu $1 de aceea .~i Eu i-am piuiisit, zice Domnul, Co.acesta e testamentul pe care 11 v oi lace pentru casa lui Israil, cIupazilele acelea, zice Dottinul : Putie-voi legile Mele in min tea lor $i ininimile lor Ie voi sctie, $i voi it lor Dumnezeu si ei VOl ll popotulMeu. $1 nu va mai invata ilecare pe apioopele lui $1 iiecare pe irotelelui, zlcuui : «cunooste pe Domnul», pentru co. toti rna VOl cunoostepe Mine de 1a mic pina la eel mal mare, ciici voi ii milosiiv cu nedrep-tiitile lor si de pdcatele lor nu-Mi vor mai odiice aminte. $1 zidndunul nou (testament), a declarat uivectut pe ptunu). lot ceea ce s-aInvectitt $i a unbiitruiit, este aptoape de pieire» (Evr. 8, 7-13).

Deci legea e neputincioasa si se arata foarte slaba in a desavirsispre sfintenie 62. Iar di indreptarea si slujirea lui Dumnezeu in Hristose mai buna, auzi de la Dumnezeu care striga limpede prin glasulproorocului, celor ce cinstesc slujirea legii si ramtn alipiti cu tariede porunca veche ziclnd : «spiilati- vd, Ji Ii curaii» (Isaia 1, 15) ~

61. Legea fiind pedagog, nu e Hiculli sa ramina pentru totdeauna. Ea ne in-druma spre Hristos, care Iiind desavtrsit, ne deslivir$e~te si pe noi, dect nu ne predadupa El alteuiva .care ne-ar duee mai sus. Deslivir-5irea nu ajunge la 0 margine.

62. Des/ivtr$irea aTe un Inte)s egal ell sfintenia. A se desavtr~i cineva, Inseamnl1a cl~t1ga toate bunatatile, IncH sa Du-i mai l\pseasca mei una. Dar toemai in aeeastiiplinatate de buniitiiti (de virtutl) stll sfintenia. Legea veche Jl-avea tnsli putere sane aducll )a aceste bunatliti. Cad nu ne comunie/i pe DUDlnezeu, <:i ne cerea sa 1m-plinim prin puterile noastTe unele fapte nu prea InaHe. Legea cerea un formalism~xterior. Hristos cere mWi, bunlHate, cum ~e vede din cole ce urmeaza tn text. Legea~riu putea tine pe om nou !ii nu-I pulea tnnoi. Hristos il innoio!ite continuu. Caei iu,birea $i mila Innoie.')te netneetat po om. Acestoa men!in 0 ciildura In am, cultul for-malist men tine tn o:m 0 monotonie lipsita de vihratie sufloteascli.

GLAFIRE LA CARrn.J!; LUI MOISE 51

«Mila voiesc ~i nu jertia ~i cunonstereu lui Dumnezeu mai tqult dedtatderiie de tot» (Matei 12, 7). In Hristos am Iost miluiti $i in 'El amvazut spiritual pe, Tata! $i am eunoseut pe Dumnezeu eel prin fire.

2. Dar fiind foarte usor sa ingramMim mil de texte asemana-toare celor spuse si sa adaugam multe euvinte de ale sfintilorprooroci, prin care ar putea vedea cineva foarte limpede ca Dumne-zeu nu primests slujirea dupa lege, ea sa nu abatem cuvtntul de lascopul urmarit de noi si sa nu se lunqeasca expliearea noastra preamult, sau sa apuee pe alta cale, vom tndrepta cuvintul spre dumne-zeiescul A vraam. Acesta auzind cum s-a primejduit pe neasteptatenepotul san Lot, care Iocuise in Sodoma si fusese luat in robie, si-ainarmat sluqile si pe oarecare alti! cu numele Escol, A vnan si Mamvresi s-a napustit cu vitejie asupra tnvinqatorilor, st scapa pe om dinrobia lor. Si tmpreuna eu el mai scapa 0 mare multi me din ceiprinsl $i primejduiti. Si intorclndu-se acasa si aducind semnele stra-lucite ale biruintei asupra vrajmasilor, cei folositt de osteneala luiau simtit trebuinta sa-l intimpine. Caci s-a seris asa : «Si a iesitImpiiratul, Sodomei Intru tnnmpinarea lui dupa Intoarcerea lui de lainirtnqerea lui Kedarlaomer $1 a impiitaiilor celor cu el, 1n v alea lui

Save. Acesta era sesul Imparatllor. $i Melch1sedec, tmoarouu Sale-mului, i-a adus lui piini si Yin. $1 era el pteot al lui Dumnezeu Celui

Ptea lnalt. $i I-a binecuvunat pe AVIQam $1 a zis : Binecuvuiiat esreAvruom lui Dumnezeu Celui Pre a lnalt, care a taau cerul si paminlul.$1 binecuvuuat este Dumnezeii Cel Ptea lnalt care a predat pe vui]»

masil Uii sub mlna ta. $1 i-a dat lui zeciuialii din toate» (Fae. 14,1-20; Evr. 7, 1-3).

Priveste deci chipurile (tipurile) desavtrsirti lui Hrlstos stralucindlimpede in Melchisedee si masura celor dupa lege in cei mat mid.«Ciici tara lndoialQ ca eel mai mic e binecuvintat de eel mai mare»,dupa cum s-a scris (Evr. 7, 7). Iar Avraam e radacina celor din Israil,deci in el se afla in frunte ~i inaintea tuturor Levi Impodobit ellslava preotiei dumnezeiesti. «Fitnac« el era Inca in coapsele lui

AVIQam» (Evr. 7, 10). Fericitul Avraam era in potenta tatal celorce vor urma din el in cursul timpului. $i aceasta, socotesc ea esteceea ee s-a spus in chip lntelept despre Levi. Caci era in coapseletatalui cind I-a tntilnit pe aeela Melchisedec. A fost blnecuvtntatadeci dreptatea eea dupa lege de slujirea cea in Hristos, al carei chip

52 SF. CHIR1L AL ALEXANDRIEI

era Melchisedec 63. Cum s-ar tndol, asadar, cineva, dl e neasemanatmai de folos binecuvtntarea decit ceea ce nu e aceasta. Dar in acesteavom patrunde mai departe mai amanuntit !?i mai staruitor.

3. Va Intreba poate, tnainte de altii, eel hotarlt sa tagaduiasdipe Hristos, cine a fost Melchisedec? Caci unii se tmbata eu Ieluriteparen despre el, cuceriti in mod neintelept de nori deserti ~i ne-atenti la cele proprii Scripturii de Dumnezeu insuflate. DnH spun doiDuhul Stint il Intllnim ca 0 Inchipuire a noastra si s-a aratat numaibiruitorului Avraam. Altii nu spus aceasta. Caei se tem de cadereain aceasta nelegiuire. Ei afirma ca in acestea se vorbesto de putereastralucita si superioara a multlmit ingerilor. Pe acestia soeotesc cai-a atras la 0 astfel de parere in prtvinta acestui fapt 0 minte slabasi prosteasca. Ei zic ca odata ce Salem se talmaceste pace, iar Melchi-sedec s-a numit tmparatul Salemului, el nu trebuie tnteles ca om,ci prin el e indicat Duhul, Caci paeea e proprie lui Dumnezeu ~i El eStaplnitorul pacil. La acestea adauqa : Daca nu are nici inceput alzilelor. nici sfirsit al vietri cum n-ar fi un semn al nebuniei sa seatribuie omului lipsa de tnceput ~i de sfir~it? Deci ~i aceasta arata,di prin el trebuie tnteles Duhul. Iar daca s-a asemanat cu Fiul CeluiPreainalt si rsmtne preot in veei, nu trebuie sa se cugete din toateacestea ca Melchisedec nu e om '/ Apoi eu toate aeestea impletindalte ginduri socotesc sa confirme ca adevsrata opinia lor care nu stiude unde e luata,

Noi simtim trebuinta sa spunem ce ne-a venit in minte, hotarrtisa opunem parerilor acelora ceea ce socotim ca. e adevarat si drept.Inm, daca ar voi cineva sa cugete cele cuvenite, ar marturisi ~i ei

63. Preotul legit vechi aflat potential in Avraam a fost binecuvtntat de Mel-chisedec, preotul Dumnezeului Celui Preetnelt. Dec! era mai inalt dcctt acela. Mel-chlsedec tnchiputa deci pe Hristos, Care fiind Piul lui Dumnezeu, S-a facot Preotul,sau Arhiereul lui Dumnezeu pentru noi. Sf. Chirll a spus 1a tnceputul acestei cartlcii Hristos e prezent tn chlp escuns tn toata Scripture, dect in tot cursul IstorietsCinte, care tnetnteaza ca 0 axil prtn istorta generala. E prezent in istoria Vechru-lui Testament ca Logosul neintrupat, care i~i pregate!>te venirea in ea ca Logos in-trupat. Astfel precum tot cosmosul are In el rattonalitatea lw armonia ratiuniloratlate in Lo,gosul divin - in armonie in parte deranjata de oameni - asa ~i isto-ria are tn legaturile oamenilor din ea .aceea$i Tationalitate cu baza in Logosul di-vin, care insa in ea ou sllIStine numai aceste legaturl, ci Ie ~i modificl1 10tr-o anu-mitll oontinuitate, avtnd In aceast'!! un mare rol ~i ratiunea $i libertatea oameoilor,ca chipuri ale LogosulUil.divino Ace'la~ Logos se afla in istorle in diferite faze ale lu-crafii pregiititoare ale venirii Lui tn trup. EI este 10tr-o fazii in Abel, in alta ioNoe, in alta tn Melchisedec, dar ~i tn relapa acelor.a $1 in relapa lui Avraam cu El.laT conducerea istoriei de ditre El tn continuitate se aTaUi in faptul eli Levi capreot al Lui, ce avea sl1 He depa~i,t, se aHli in coapsa lui Avraam ~i in Abel, Noe ~iMelchisedec 00 chipuri profetice ale vlitoarei Lw veniri tn trup. Iar dncli ratiuneaare ca tlnta sa cuprindl1 toata rationalitatea armonic! .a naturii ~i pe cea a isto-riei, ea are caracter din-amic. Nu putem spune nidodata ca am ajuns nid macarla sfir~itul cunoa~ter1i creatiei <ea·Cosmos $1ca istorie.


tmpreuna cu noi ca Salem este 0 cetate, peste care n-a imparatitprimul ~i singurul Melchisedec, ci au fost foarte multi tnainte de e1si dupa e1. Iar daca cineva ar cugeta ca not mintim, sa vina $i saarate di Melchisedec imparate~te in Salem $i acum, desi el este unadin cetatile Iudeilor, care s-a numit dupa aceea Ierusalim, care sie1 se talmace~te vedetea pacii. Dar nu poate dovedi cineva aceasta.Oed pentru cei ce eunose ttlcuirile numirilor e 0 dovada de nestiintasa indrazneasca a se nega luerurile sigure si marturistte. Dar cao astfel de fapta in cazul de fata este un lucru al nestiintei si alnepriceperii, 0 vorn vedea cu usurinta, cuqetlnd si la urmatoarele :Ietusalim se talmaceste, cum am spus adineaori : Vederea pacii, sau :dincolo de hotatul (meteorul) mortii. Jar Israil : mintea care vedepe Dumnezeu. Si Iuda : laudii si cuiuue de toua«. Dar Sfinta Scripturea aratat pe fata ctti trnparati raucredinciosi ~i plini de plicate ai Ieru-salirnului au domnit in cursul timpului peste Israil $i Iuda. Dect fiindcanu ar fi putut fi tmparat pamintesc al vederii pacii, al laudei si alcintari! de lauds. nici nu se cuvine omului aceasta, se euvine saspunem, tintnd seama de tilcuirile nurnirilor, di cei ce au imparatitin cursul timpului sint umbre si chipuri si nu oameni ? Sau mai deqrabaDuhul, ca sl despre Melchisedec i" Iar di tntelesul numirilor, sau altalmactrtlor, nu sileste In nici un fel firea lucrurilor sa se fadiasemenea, poti 8-0 afli si din aceasta.- Oare nu va socoti st nu va spuneeineva ea e adevarat, ca. daca Ierusalimul este vedere a plkii, trebuiaca el sa nu ignore pe Hristos? «Ciici E1 este pacea tioastrii», dupaSctipturi (Efes. 2, 14). Dar nu L-a V8zUt eu ochii inteleqerii pe Cel princare am avut aducerea si am fost alipiti de Tatal in unitatea eea inDuh, pe «eel care a iiicut pe cele doua una» (Ibid.), si a zidit intr-unom nou cele doua popoare. Cum deci este vedere a pacii, daca nuI-a vazut pe Hristos? Si daca este dincolo de hotarul (meteorul)mortii, adica mai tare ca moartea, sau mal presus de ea, cum s-apierdut nenorocitul din pricina necredintei in Hristos? Caci El insusile-a grait Iudeilor, zicind : «Amin zic vouii, de nu Yeti crede cCl Eusint, yeti mwi 1ntru piicaiele voastre» (loan 8, 24) 6~.

64. Iisus spusese mai tnainte eB.EI a venit de 1a Tatal ~ va merge 1a Tata!Sau. Aiel tara sa mai repete aceasta, declara simplu ca El este Acela, deci ed eFiul Tatalul. Dar ouvintele cEu slnt>. fara nici un adaus pot 'tnsemna prn; ele Insesteli El e Dumnezeu. C1ici numai Dumnezeu poate spune despre Sine cEu slnt,., adicacEu slnt. in sens pr-opriu, din ved si ptn!i. in veci, sau eli are in Sine existenta sln-a primit-Q de 1a uimeni. Ele adueeau amillte iudeilOT de cuvintul spus de Dum-nezeu lui Moise: cEu sint Cel ce slnt:. (les. 3. 14), ca sa Ie Mate di esle una euAcela dupa llinlit Aceste cuvinte arata totodatli eli existenta in Sine $1 de la Sineeste Persoana eon!?tienta, nu 0 esentli incoDstienta.


Si daca Israil se talmaceste ca «mintea care vede pe Dumnezeu»,pentru ce n-a vazut slava lui Hristos, prin care si in care am cunoscutpe Tatal? Si cum au fost cuprinsi de intuneric? Sau cum s-a spusdespre ei care se socoteau conducatori : «Liisaii-i pe ei, sint otbi con-duciitori ai orbilot ?» (Matei 15, 14). Caci cum s-ar socoti oarba minteacare vede pe Dumnezeu? Deci e 0 mare nestiinta a atribui numirllorputerea proprie Iucrurilor. Prin urmare nimic nu ne tmpredica slisocotim d( e drept $i cuvenit sa cuqetam pe Melchisedec Cd a fostun om care a imparalit tntr-un anumit timp peste Salem, chiar dacese talmace$te pace 65.

4. Dar mai trebuie vazut in cele spuse si aceasta. Acum de-abiavedem tainele dumnezeiesti prin oqlinda ~i qhicitura (1 Cor. 13, 12).Deoarece nu avem nimic in cele create care sa semene deplin cufirea dumnezeiasca ~i negrillta, vorn aduna din cit mai multe exempleoarecare putere sa inteleqem si sa spunem ceva despre ea, pe cit nee posibil. Nu mai putin de nepatruns este taina lui Hristos si sensultntrupartt- lui care nu poate fi cuprins de oricine. $i foarte adinceeste retiunea iconomiei. Cad Unul Nascut fiind Dumnezeu din Dum-nezeu dupa fire s-a facut om «$i S-a sdlQ$luit Intre noi» (loan 1, 14).El S-a facut st Apostolu1 $i Arbiereul nostru si ne-a eliberat de legeazabavnica la Iimbzi, treclnd la frumosul grai al invataturilor evan-ghelice. Dar nu numai aceasta, ci fiind noi prizoniert a biruit pestapinitorul veacului aeesta si a seos pe cei adormiti din prapastiileiadului, a intemeiat Biserica, s-a hirotonit capetenie a noastra, a

65. Sf. Chiril a respins ideea di Melchisedec n-a fast om adevarat, ci numaisimbolul unui Imp1l.r<ltal paeti, pe motiv ea Salemul n-ar fi Iost nici el 0 cetate Te-ala, ci numal simbolul unei eetaU a paci! absolute, care n-a existat pe pamtnt. Elarat1i ea numele de pace. dat cetlitii lui Melchisedee, nu tnsemna numatdectt Cd Inea nu era dectt pace. Simboluri adevarate nu pot Ii declt lucrun sau persoane re-ale. Melchiscdec a Iost simbol al lui Hristos, pentru ea a tost un om real.

Istoria e 0 desfdsurare preglHitii de Dumnezeu-Cuvintul in eo1aborare pozttlvacu oamenii, sau cu piedici puse de el, spre intruparea Lui si a laptelor Lui mlntul-toare. In acest sens oamenii stnt unelte ale Cuvintului neintrupat $i simbcluri aleCuvintului ce Se va tntrupa ~j hi va Implini in ea faptele mtntuitoere, care vor Iitnsusite de oameni. Ea nu e 0 desfasurare pur omeneasca, Pe masura ce ea vreasa so rupa de Dumnezeu, fie ce, Cuvint netntrupet, pregatitor al venlrii Sale in trup,tie de Cuvtntul intrupat care voie$te sa punli in oameni pecetea faptelor Lui min-tuitoaTe $1 s-o duea la tot mal deplinil asemlinare $i unl·re cu EI, ea i~i pierde pu-terea uniIicatoare :$i ded puterea de a se mentine, ba ehiar rostul ei, apropiindu-sede sfir$it. Oamenii pot eolabona la preglitirea pentru venirea lui Dumnezeu·Cuvln-rul intrupat, pentru eil ei in$i$i slnt fapturi a'le lui Dumnezeu ill scopul nnlrii loreu Dumnezeu; nu sint produse ale nne! naturi materiale, eaci In acest 'eaz aceastainsa$i ar trebui sa alba in es in mod potential sflr$ituJ uman, iar 1))ede alta partedaca e socotitii existind din veci, din vect ar fi trebuit sa apar& ~i Olnu!. Dar insu-fi{;i~!+t~len~tWii ~i ~le omu!lli 'QU permit ~ceastli COllohl~ie.

GLAFIRE LA CARl'ILE LUI MOISE 55

trecut in credlnta Iordanul 66, a dat tairea imprejur in duh 67 si ne-eintrodus in Imparatia cerurilor.

Pentru faptul di s-a Iacut ca noi socotesc di ajunce ceea ce aspus dumnezeiescul Evanghelist: «Si Cuvintul trup S-a iiicu! $[ S-asaJ6$luil tntre nob (loan I, 14). Iar faptul ca S-a uns sl intru Preotsl Apostol 68, ni-l erata foarte Iamurit pilda lui Aaron. Caci acelas-a uns cu untdelemn sfintit si a fost pus capetenie ~i conducator alpreotilor $i al poporului, ba a primit si 0 tablita de aur pe \ irfulfruntii lui, avind seris pe ea numele Dornnulul (Ies. 29, 6). Tar aceastaera in chip lamurit simbolul Mintuitorului nostru Imparat si ca 0

diadema stralucitoare si slavit[;i 69.

Iar di sIujirea prin Hristos e rnai tnalta decit cea a leqii, poatovedea cineva de la Aaron, ca sl de la Melchisedec. Caci Levitii prl-meau zeciuiala, potrivit legH, de la fiii lui Israil, Dar Dumnezeu aporuneit ca diu zeciuiala Levitilor sa se dea zeciuiala dipeteniei lor,Aaron, care era impodobit cu cele mai inalle cinsti ri prin faptclepreotiei lui. Deci observe di luind zeciuiala in numele lui Aaron,Levi trebuia sa dea zeciuiala. Iar Aaron lnchipuia pe Hristos 70. Sitoti ceilalti Leviti si preoti savtrseau jertfele cele dupa lege, trebuindsa stea in prima Incaperc a cortului. Singur dumnezeiescul «Aaron

66. A ·trecut in Canaanul Imptirtitiei cerurllor, seu al harutul $i a trecut sl pooameni.

67. Ne-a desparut prin aceasta de taierea imprejur III Duh de alipirca tolume, la patimile ce ne leaga de ea. Pentru toate acestea am (ost pregaliU ca prlnniste chipur] prin pregatirea Hl.cutA cu Israil dnainte de venirea Lui, prin conduce-rea tstoriet spre acest plan al \'iolii. unite mai dar cu Dumnezcu.

68. Iisus Hristos e Piul lui Dumnezeu care a fost trtmis ca om, de Tata!. ("IIvola Sa spre mtntuirea noastra, deci in calitate de Apostol 111Tatalu! $1 al SAu pro-priu i supremul Apostol, Care si-a msusit cuvintele omenestt pentru a vorbi oame-nilor de Tattil si de Sine. Dar 6-a flieut $i Preotul sup rem. sau Arhiereul, sau Mij-locltorul deplin aficient al 1mpactirii noastre cu Durnnezeu, aductnd jertfa care n-atnsemnat intrarea la Dumnezeu a unui animal inconstient, daruit Lui Cara vole, civtrrul eel mai curat al umanitati; noastre constiento In mod voluntar. Caei s-a [erttitTaUllui pe Sine tnsusl ca ornul eel mai curat sl mal iubltor al Tatalui.

69. Iisus Hrlstos [ertfindu-Se pontru noi nu S-a rlicut numai Arhiereul, ci $1Imparatul nostru, cum se vede din ApoeaJipsti, cap. V, unde Mielul injunghiat par-ticipti la Impil.ratia Celui ee sade pe tron. Cki inimile 'primesc ca imparat peste elepe ccl ce so jerHeste pentru ele. Sttiplnirea eu sila nu duroazti si nu e realti. Ea eell totul exterioara si mereu contesbatli, ba chiar urtta.

70. Sint trepte ale transcenderl'i umane. Nimeni nu sare deodata peste toatotrepteJe sprc Dumnezeu. De laccca avem nevoie de treptele celor ajUJ}!$i mai sus denOi, care sa ne ajute sa urclim treptat. Poporui se depll~ea recunosclnd pc Levlll catl'eapta imediat superioarti lor. Levitii se depa!$eaU, recul1osdndu-~i dependenla deAaron, arhiereul. Acesta, aIla! in Avraam, a .recunoscul ca superior lui pe MeJchl-sedec. Jar Melchisedec era preotul lui ()umnezeu instl$i, treapta suprema a existcn-tel. El reprezenta pe Hrlstos, suprema treapta spre Dumnezeu, fiind EI lnsusi nu nu-mal om ce se inaltli spre .oumnezeu, ci si Dumnezeu, sprc Care a intiltat umanita-tea Lui.

SF. CHIRIL AL ALEXANDRIE.I

intra oiiatii pe an In Sfintele Siinieloi», dupa cum s-a scris (Evr. 9,6-7) si nu fara singe, dupa lege.

Dar. $i ill acesta e un chip (tip) al lui Hristos, «care a tuurit odatc'ipentn: piicaiele noesrre» (J Petru 3, 18), dupa Scripturi, intrind incortul -cel de sus si atotsfint 71, Aceasta cale ne-a tnnott-o st noua,sflntind-: prin singele Sau, Biserica 72-73, -Si dumnezeiescul Moise fiindales pentru trimitere (pentru apostolie), s-a rugat lui Dumnezeu,ztctnd : «Roqu-mil, Doamne, nu sint mai bun votbitor ca tnainte deieri, tiici ca mal uialme de a tteia zi, nici ca de clnd ai tnceput agrai sll:J.gii Tale; sun slab 1a qkis .$i ziibavnic 1a Iimbii» [Ies. 4, 10).$i a adauqat la acestea: «Alege pe altul putemic, pe care 11 veittimite» (Ies, 4, 13), Dar Dumnezeul tuturor a zis catre el : «Nu. Jatc'iAaron, iratele tau, Ievltul. Stui cii el grc'iind va grai in Iocut tau $ilata el vaIest In lntlmpinarea tao $i viizuuiu-te pe tine, se va bucurauittu: sine. Si vel grQi caire el $1 vei pune cuvintele Mele in gura luisi va. vot lnvata pe vor ce sa iacei! ,51 el va griii in locul tau cdtrepopor si el va Ii gura to» (Ie$. 4, 14-16) .

.i~gea veche fiind in mod 'vadit greoaie la limbs si stiind ca nupoate exprima dectt prin reveniri fndelungate ale Scrtpturii si btlbtindvointa lui Dumnezeu, Hristos s-a Hicut gura lui Heise, cea binecu-vtntatoare, mutind chipurile in adevar ~i punind in Iata celor de pre-tutindeni cunostinta de-a gata a celor de trebuinta 74, De aceea zice

. 71. Persoane constientjl se [ertfeste 0 Sillgurli datli. Nit numai pentru eli se dllintreaga - elici st animalul e dat intreg - ci. st pentru cl: nu poate Ii.. tnloculta denici 0 alta, cum e tnlccuit animalul. P.~ ltnga aceee ~i pentru ea dlndu-se lui Dum-nezeu intra in vlata vesnica Si ca atare p1!.s4eaza tn ea vesnic suuttrea de jertfa Ine~rE?<Il\1'tra:t.la 'fatal.. Caci tot ee se inUmpUi ou perS08116 '\"lI.mlnetql1parit nu numalin liinta,. ci' si .bi constltnta ei. «Scuffrtr pasee, avolr souffert ne .passe jamats», duplJ.Leon BIuy.. Cu attt mal mult se tntimpUi aeeasta eu Hristos, care prtn dumnezeireaSa eterna sustine In eternitate nedtmlnuata umani.tatea Sa. Hristos intra cu [erttaSa nu numai la inime unui om, ci a lui Dumnezeu tnsust, sau In eel mai ultim ~j

slint adine al oamenilor.: 72-73. Venlnd in nol In stare de jerlfli, tn mi!Scare spre Tata1, ne imprima ~i

noil'a aeeasta' mi~earli!. sau ne in en Sine pe aceasta cale spre TaUil, ~i prill aceastane sfint~te. ~aei eel ee sa jertfe~te, omorind pacatele egoismului $i darulndu-se luiDumnezeu se sfinte$te. $i prin frlltia ·ee 0 imprimii 4;uturor In Hristos, 111temeiaz8Biseriea ..

14. Hristos a descoperit tntelesurile spirituale, adine!. va labile pentru toti. sip'retutindeni .ale ttpurllor $1 umbrelor dii!. legea ·veebe. lar dupa Hrist,os, tutul'or ee-lor c'e au ·-erezut LuI. Dar tot Hristos vo-tbea ~i prin Aaron. tn lo,:ul lui Moise, 1n~anll nieut El ·insu~1 om care ~I'a insusit cuvmtele omenesti. Pe de aWi par~e Aaronerk· gura lui Moise, dar il'lJ.rntntnd gura a persoanei lui. A$a sint proorocii din Ve-eqlul Testament guri ale lui Hristos, dici Hristos grll.le~te prin ei. dar ei ramtn to-t~i .9Uri ale persoanelor lor. lp Hristos Ins!, Fiu! lui Dumnef';eu 1$1 face guTa ome·

OLAFIRE LA CAR'fn.E LUI MOISE 57

psalmistuI: «Auztti acesiea, toate tieamuttle, bagati-le In urechl toticet ce Iocuiti In' lume» [Ps. 48, 1). Deci Hristos a fost preinchipuit inAaron. $i sa nu te miri de ceea ce e $i mai minunat, dadi in eei eeL-au cunoseut pe EI Si cunosteau legea, a schitat umbra maririi Lui.

Dar El s-a aratat si Intr-un barbat de a1t neam care a slobozitpe Israil din robie si a zidit sftnta si sfintita cetate st avea 0 puterede nebiruit tmpotrrva tuturor 75. Dar voi face mai Himurita istoristreadespre aceasta dupa ce am innltisat-o pe cit s-a putut mai pe scurt.

5. Iudeii au fost dusi odinioara in robie si cei din Israll au fostasuprttt in Babilon multi ani, tinuti ttnr-o robie aspra Si barbara. Dardupa ce Cyrus, fiul lui Cambist, a ajuns stdptn si peste Mezi $i pestePersi, a pornit ri:lzboi tmpotrlva Asirienilor. care erau vecint de granita,a cucerit si Babilonul $i a eliberat pe Iudei care pUngeau sub tiraniaAsirlenilor ptna la lacrimi si declarau ca li s-a prezis de catreDumnezeu prin glasul sfintilor ca va veni la vremea potrivtta Acelacare va birui pe vrajmas! si Ii va elibera de lanturi pe cei oprimati I

si di Acela va ridica iaras! templul din Ierusalim, pe care Asirieniil-au ars, din necredinta in Dumnezeu, CI1 eei din Israil n-au mintltin acestea, 0 afUim cercetind scrierile sfintilor prooroci. Caci a zisDumnezeu prin glasul lui Isaia: «Asu zice Dotnnul. Cel ce te-amtzbavit pe tine $1 te-am plQsmuit din plntece: Eu DomnuJ eel cesavlr$esc aces tea, tntins-am cerul singur $i am lnUirit pam1ntul. CinealtuJ va r-isipi semnele celor ce grdiesc din pintece $1 vrajile dintnima t Cel ce ttuoarce pe cei lnteIepti 1a cele dina poi ,~i lnebune$testatui lor? $i lntare$te cuviniele slugii Sale ~i tuieveteste statui ~nge-tilot Sii! ? Cel ce zrce lerusaltmului : Locuit vel it i $i cetiiulor ltuleii :Zidite veii fl. $i pustiile ei VOl oaraslt. Ce1 ce zice adlncului :Pustti-te-vet $1 ruuile tale le voi seca. Cel ce zice lui Cyrus sa lnte-Jeaga $1 toate voile MeIe va face. Cel ce zice lerusalimului : Zkiite-vei$1 casa Mea cea sf1nta 0 vel lntemeia. Asc zice Domnul Dumnezeuunusului Meu Cyrus, pe care I-am iinut de-a dreapta ca sa ascultede el neamuri st putetea tmptuoitlot voi sidruna. Vol deschide u$itnaintea lui $1 cetdiile nu i se vor lncbide. Eu voi merge tnairuea tast munii vol netezi, usi de aroma voi zdrobi st laruutt de liet voistdrima. $i-ti voi da tie vlsitietii 2ntunecate, ascunse, nevasute , Ie

neascli gura a Lui Insu~i. EI insu~ i~i vorbe~te omene~te ~i dltre oameni cuvintcleSale. $i mud cuvillie ale lui Dumnezeu, nu exlstli ouvin,te aUt de clarre, de tntelasede toata lumea $1 ill ace1a~i !imp de 0 pro£unzlme niciodatli epuizatli; ca ale luiHristos n-au mai fost Iii nu vor mai fl. EvanghcUa camine 0 carle neajunsli de altaIn actualitatea ci permanenta $i in continutul lui de interes untverStll.

75. E vorba de Cyrus. regale Per~ilor, despre care so va vorbl In contil1uare.

58 SF. CHlRIL AL ALEXANDIUEI

voi deschide tie. Ca sa cunosti cCi Eu slnt Domnul Dumnezeu eel cechem numele tau, Dutnnezeul lui lsrail. Penttu Iacob sluqa Mea $ipentru Israil alesul Meu, Eu te voi chema pe numele tciu $i te voiprimi pe tine. Dar tu nu ai cunoscut ca Eu slnt Domnul Dumnezeusi nu este Dumnezeu aiara de Mine. Si nu :\1-ai cunoscut» (Isaia 44,24-29, 45, 1---;5).

Auzi cit de limpede spune : «Nu M-ai cunoscut t». Si nu puneintre cei ce cunosc pe Dumnezeu pe eel ce a ajuns la 0 situatieatlt de sUivita si e mai inalt ce lmparatii $i staptn atit de multorneamuri ..Faptele lui au fost chipuri ale biruintelor savlrsite de Hristos.Cacl a prezis eel EI va risipi vrajitorlile mincinoase ale Babilonieui-lor si semnele celor ee seorneau mituri din pintece. Iar sfaturile sauprezicerile proorocilor sai, pe care I-a numit $i ingeri, nu le declartimincinoase 76. Ba a vestit de mai inainlte si ca va zidi cetatile Iudeilorsi ea va pustii adincul si va seea toate rturile lui. Iar zicind adine,socotesc di intelege multimea celor ee loeuiesc in e1. Iar rturile lui,neamurile ce eurg de pretutindeni in ajutor. Dar sa vorbim Iamurttdespre Cyrus, mutind eu patrunderea subtire la taina lui Hristosispravile aceluie.

6. Cyrus a avut ca mama pe Mandane, fiiea lui Astiage, prm-cipele Mezilor. Iar ca taUi pe Cambise, pers dupa neam si foartemasurat in moravuri. De aceea unii dintre cei veehi l-au numit peCyrus de soluri sau firi diferite, pentru deosebirea de neam a tatalui$i a mamei. Caci Persii erau alt neam decit Mezii 77:

Dar aeeasta 0 poti vedea si in Hristos. Caci a .avut ca Maica dupatrup pe Sflnta Pecloara, care a fost ca noi de fire omeneasca, iartata ea noi neavind. Deci ca sa spunem asa, a fost tntru totul supe-rior dupa fire, intrecind tot ce se afla Intre cele create. De aceea a $1

76. Prin prooroci se erata cel mai mult eli istoria nu se desfii.~oara J.a in ttm-plare, sau numai din capriciila aparute la tntlmplare Intre oameni, ci mcrsul ei estoprevazut ~i tn parte determinat de Dumnezeu-Cuvtntul care 0 conduce spre tntrupu-rea Lui. apoi spre asem1lnarea multora cu E1. Proorocii stnt de accea cei ce anuntdde ma·i tnainte hoHiririle lui Dumnezeu si prevestirile Lui privitoare la ctapele vi-ltoare ale istoriei.

77. Am spas eli Dumnezeu-Cuvlntul a condus isloria spre intruparea Sa slspre mtntutrea tuturor oamenilor care voiese sa se alipeasca de EI. ·A condus-o nunumei prtn poporul evreu $i prtn proorocit LUi, ei !;i prtn alte popoare $i personali-tati. Una din 'acestea a rost Cyrus. EI a eJi,berat poporul evreu din Tobia ba·biloniana,

ca s1l poa,tli a·parea din Fedoa,ra Maria Hristos, dupa ee acest popor a eu,noseut maide aproape $i celelalte popoare !ii trebuiuta ,1<)Tde mintuire. A obi~nuit lumea prinCyrus eu 0 viata in uniot.alea unui Stat, pregatind BiserilCa univers&l~ a lui Hristos.Alexandru Macedon ~i elenismul raspiudit de el a dus aeeasUi pregatire mai depar-teo lar Imperiul Roman a facut posibilii misiunea Apostolilor in toata lumea eunos-euta atunci. A!iteptarea lui Mesia de dUre poporul evreu se Iacuse Si ea Clliloscutaprin rlisptndirea muJ'l.or cvrei in lumea unificata. A~a s-a pregatit lumea pentru me-sajul universal spiritual al lui Hristos.


spus catre Iudei care soeoteau ea este ea noi si s-a nascut , ea noi:«Vol suiteii din cele de jos, tat Eu suit din cele de sus» (loan 8, 23).$i Cyrus a staptnit peste multe neamuri nenumarate, si I-a primittesta eetatea. Si a luat vistierii intunecate, ascunse, nevazute, ~i aeliberat pe Israil dintr-o tndelunqata robie. Emanuil S-a facut Imparatpeste tot pamintul de sub cer ~i-L primeste toata eetatea ca pe Min-tuitorul si Rascumparatorul tuturor , si a eliberat din robia si tiraniadiavoleasca tot neamul pe care aceasta l-a supus $i l-a silit sa-i slu-jeasca. lar coborind si la iad, a desertat si vistieriile intunecate,aseunse, nevazute. «A zdtobit pottt de aramii $i a sliiruiiat lanluride iiet». Caci a spus celor din legaturi: «iesiiis , si celor din Intu-neric: «Descoperiti-vii» (lsaia 49, 9). De aceea a spus si odinioaracatre lov eel atot suferind si luptator nebiruit: «Ai venit 1a tzvorulmiirii, pe urmele adlncului umbJata-i. Deschisu- Ti-s-au de fried portilemortii, portarii ioiiutui viizindu-Te pe Tine s-ou spaimlntab [Iov 38,16-17). Sa citim acestea ca unii care intreaba 78. Cact cuvintul nearata biruintele lui Hristos si eele savtrsite in adincimile iadului 79.

Piindca spre aceasta a murit Hristos si a trait, ea sa domneasca sipeste morti si peste vii so.

$i Cyrus dind odinioara bani, a poruncit sa se rezideasca ternpluldin Ierusalim, Emanuil a intemeiat Biseriea cea cu adevarat sttnta $1cetatea cea vestita, dartmtnd eu totul ca pe un Babilon ido1atria in-gimfata $i injuratoare de Dumnezeu.

Despre Cyrus Dumnezeu zice: «Toate voile Mele Je va face». JarMintuitorul nostru a spus multirn'ii Iudeilor care-L dispretuiau pe E1:«VOi judecati dupii imp» (loan 8, 15). Si iarasi : «$i de vd judec Eu,judecata Mea dreaptii este. Cii nu caui voia Mea, ci voia Toiiilui CareM-a trimis» (loan 5, 38).

$i lui Cyrus Dumnezeu i-a zis : «Te-am ehemat cu numele Meu».Iar Emanuil e eu adevarat Domnul, desi S-a aratat ca om 81. Iar cacele ale lui Cyrus au fost un chip a1 slavei lui Hristos, ne va incre-

78. Tot ce ni se spune despre Dumnezeu ~i despre Hrtstos e attt de adtnc, eline lace sii ne punam noi tntrebart, Iar prin eceasta ne inait1ilm mereu in cunostinta.

79. IaduJ are si el adincimile lui, caci: nu numai cele bune, ci $i cale rele i~i auadincimile lor. Nu se poate ajunqe niciodata la ultimele adincimi ale riiutatii. $itotust se traieste 0 inlinitate a rliului (mai ales a raulut suferil de la altii), chiardaca ramine posibilii 0 adtnctme $1 mal mare tn infinitatea lor. Hristos a scapet pcmulti din aceste adtncimi ale raului suferit. Inttt le-a adus cu bunatatea Lui 0 maremlngtiere.

80. E 0 domnie a celui bun care Ii face ~i pe eel chtnuitt de tau sa se ridicepeste el si din el, E mare lucru s1l simt domnia cuiva care e bun in mine.

81. Cyrus e tn grece~le, care e apropiat de Domnul. Prin aceasta se arata caDumnezeu i-a dat un nume ca a1 Lui. Emanuel e eu adevarat Domnul, chiar dacaS·a aratat ca om.


dinta in mod slqur cele urmatoare, spuse prin glasul proorocului :«Eu am iaau pamlntul st pe om pe el. Eu am liicut eu miinile Melecerul $i am potuncit tuturor steleloi. Eu L-am tidicat pe E1 eu drep-tate lmptira: st toate cdile Lui suit drepte. Aeesta va zidi cetateaMea st va Intcatce robia poporului Meu, nu eu ptet, niei eu donut 82.

A$Q, zice Domnul Savaot: Ostenit-a Egipteanul $1 nequstoriile Btio-pienilot si barbatii cei Inalti din Saba la Tine vor ttece $1 Tie vor ttrobi $i dupa Tine vor merge leqaii de mlini cu ciituse s! se vor m-china Tie si Tie se vor niqa, ca' ~n'tru Tine este Dumnezeu $1 nu este.l)umnezeu aiara de Tine. .Cii Tu esti Dumnezeu $1 noi n-am stiut,Dutanezeul lui' Istoil MlntuitoruI Rusina-se-vor st se vor l.niruntatoii vrajma$ii Lui $i vor umbla ~ntru rusine» (Isaia 45, ,12-16).

Cad El' este eel ce a Hicut cerul ~i pamtntul ~i omul, Cel ce aimpodobit cerul cu stele, a ridicat noua ca dreptate 83 pe Iisus carene-a rascumparat in dar. «Ciici am lost tnareptatt ~iltru creaintd»(Roni. 5, 1). Acesta ne-a slobozit din leqaturi si robie, a zidit duhov-ntceste Ierusalimul spiritual si a lntemeiat Biserica, ca sa nu poatafi «biruifa nici de pottll» iadului» (Matei 16, 18), si Sa nu fie biruitade vrajmasi 84,

Cei ce rataceau odinioara cunoscind di acesta este Dumnezeudupa fire, spun: «Tu esti Dumnezeul nositu, $1 n-am stiut. $i nueste Dumrtezeu diara de Tine» (Isaia 45, 15). Acestuia I se vor inchina,Lui se va pleca «tot genunehiul» si «toaui limba vo miuturisi cCiDomn este Iisus Hrisios intru slava lui Dumnezeu Taiiil» (Filip. 2,W--ll). Acestuia au tndraznit unii din Israil sa iI' se impotrtveasca.Dar au fest facuti de rusine si au cazut si au umblat strimb dupacuvtntul proorocului. ,-

Deci Cyrus al lui Cambise a lntemeiat casa (templul) lui Dum-nezeu in Ierusalim, ca chip al lui Hristos. Dar ca Emanuil tnsusi aveasa dudi' la capat fapta aceasta in mod duhovnicesc si spiritual 0

82. AT putea fi vorbe aid nu numat de Cyrus ~i de Hnstos, $i anume de Cyrusoa chip a,l lui Hrtstos, ci ptna 1a un 10e sl de om. Caci pe' om I-a pus Dumnezeu Im-parat pe pamtnt, ca un chip al Cuvtntulu1; el e constient si liber ca Cuvintul ~j ce-pabil de un dialoq eu El. E1 este cuvtnt ipostatic, avind potential toate Iuorurile cacuvinte in sine.

83. Nici 0' bunstate sau virtute nu sUi de sine, ci e ipO'stasiJaHi impreuna cualte1e in persO'ane. Dar in O'ameni Ie are de 1a Cel ce are $i existenta. Oumnezeu leare de la Sine din veci. EJ e 'irpO'slasu}tuturor virtutilor sa'll bunatatilor in armonialO'r. A~a cum e Cuvin1.ul ipostatk, a~a e '$i dreptat-ea ipO'statica.

1:14.Fratietatea multor oameni ~i odata eu e'a star uinta lor in Iegatudi ell su-premu1 bine, care e Dumnezeu venit intre oameni, nu va putea fi desfiintata nidO'·daHL Aeeasta e Biserica. Fie ea cit de strtmtO'rata eX't·eriO'r,ea ramine ea un aluatde suprema ca.1itate intre oarrieni, de neclesfiintat. Umanitatea nu 'poate fi rara acestrOi$or de 'sus, din -care prive$t-e ~i in care coboara Du.hul lui HristO's, Odata ce ea atrait odatii in EI $i a facut experienta vietii in EI, Uti mai poate Ii fara El.


poate observa cineva si 'in alt chip. Dupa ce Cyrus a eliberat dinrobia Babilonului pe Israil, s-au ivit Indata tnvatatort ~i conducatortai poporului, Acestia au fost Zorobabel al lui Salatiel din semintialui Iuda si Iisus a1 lui Iosedec, preotnl cel mare. Acestora ajunsi 'inIerusalim, Dumnezeu le-a dat in grija, prin glasul proorocului Agheu,zidirea templului. Caci s-a scrts : «ln al doilea an, ~n timpul luiDarie ~mparatul, tn luna a sasea, ~n prima z1 a Iunii, a iost cuvuuulDomnului ~n mlna lui Agheu ptooiocul, zicuui : Griiie$te cdtre Zoro-babel, fiul lui Salatiel din seminiia lui Iuda $i cdtse Iosua, preotul eelmare, iiul lui losedec, zicuui : Acestea grCiie$te Domnui Atottiitorui:Poporul acesta zice: N-a sosit vremea sa se ziaeasca casa Domnului.$i a lost cuvlntul :in mina lui Agheu proorocul, zicuui : Este voudvrerne ca sa Iocuilt a-n casele voastte ~nfundate, jar casa Mea esiepustte i» (Agheu 1, 1, 4). $i dupa altele iara~i: «$1 a tiezit Domnulduhul lui Zotobobel a1 lui Salatiel din semintia lui luda $1 duhul luilosua al pteotului eel mare tiul lui Iosedec, $1 duhul celotlalii dintot popotul. $i au initot $1 iiiceoii 1ucrurile in casa Domnului Atot-tiitorul Dumnezeului lor» (Agheu 1, 14).

Observa III chip ~i icoana tndoita pe Emanuil, ca Imparat, in Zoro-babel, care era din semintia lui Iuda care staptnea atunci in Israil,iar ca Arhiereu in Iosua, arhiereul eel mare, care conducea pe caleace duee la sfinta eetate din tara celor de alt neam, adica din eel alBabilonienilor. Observa ca e st mesterul ziditor si ingrijitor al snn-tului templu. La fel noi, urmind prin credinta conducatorului Hristos,ca unui lmparat ~i Arhiereu, scapati de sub tirania diavoleasca si cadin pamtntul celor de alt neam, din ratacirea Iumeasca, Intram insfinta eetate, adidi. in Biserica eelor Intli nascuti, pe care 0 va cUldiHristos din pietre inteligibile. 0 va marturist aceasta Pavel, scriindcelor ce-au fost rascumparati prin credinta si s-eu hotartt sa pa~easdipe urmele lui Hristos: «ltittu Care $i voi suueti tunpteunii ziditi sptea ti locos al lui Dumnezeu In Dub» (Efes. 2, 22). Iar Cd slava Bisericiie mai mare dectt cea dintii ~i veche a templului cladit din pietre 85,

o spune Dumnezeu Insusi, zicind prin glasul lui Agheu: «Cine dintre

.85. Templul vechi era cUldit din pietre materiale. El era numai chlpul celuidin pietrele vii ale credinciosilor, sau al. Bisericii. Templul vechi era asezet mtru-nslngur Ioc, Biserica e pretutindeni unde stnt credlnciost, care totl se simt uniti 1nHristos. De aceea ei se pot ~i aduna oriunde exista mai multi tntr-un loces. Dar ade-varata Btserica sint ei. Pentru eli unde sint adunati ei la un 10<:,e ~I Hristos in mij-locul lor ~i li se tmpartaseste prln trupul ~i singele Lui. A fi «pierre 'Vii» cllidite InBisericii, tnseamna a se $i articula tmpreuna tn aoola$ Int~eg spiritual, dar a fi $1fermi tn sUiruirea in locul ce-l .detlne In aeest intreg. Ei nu fao parte din Biserididatorita rudeniel de sInge, ci credlntel in Hristos.

SF. CHIRIL AL ALEXANDRlEI

voi a viizut casa ocecsta snuu slava ei cea dintli st cum este acum?Oare nu este tara nici un pret In ociiii vostii ?» (Aqheu 2, 3). $i dupaaltele Iardsi : ((AI Meu este argintul $i a1 Meu este aurul, zice Dornnu1Atotiiitoml, pentru cii rnCirimea de pe urtiui a casei acesteia, va itrnai mare decit cea dintli, zice Domnul Aiotttitonu , $1 In loculacesta voi da pace» (Agheu 2, 9-10) 8G. $i pacea sufletului 0 are toteel ee contribute la tnaltarea acestut templu. Si rnulte alte va culegecineva fara osteneala, prin care Hristos ni se descrie ca celor deodinioara 87.

Dar pentru a nu nt se abate cuvtntul de la eeea ce se cuvineprin multimea exemplelor, Iastnd cele ce pot duce si la altele, vomspune aceasta: ea din doua trebuie sa alegem numaidecit una: adicasau vom dispretui eu totul pe cei prin care acelea au fost facute,soeotind ca nu e fara gre~eala a Ie considera chipuri, daca se inte-leg ca Hicute prin oameni ea noi, desi au in ele mult din ceea ce epotrivit lui Dumnezeu, sau spunind cli Duhul ia pururea chipul celorale noastre, vom marturisi in mod neeesar di EI a luat si forma luiCyrus, care nu stia de Dumnezeu. Caci s-a zis catre el: (dar tu nutnai cunoscut». lnlaturtndu-se cele soeotite prezente in chipuri, Aaronse va socoti 0 simpla umbra; iar Zorobabel al lui Salatiel ~i Josuapreotul eel mare, fiul lui Iosedec, nu vor Ii decit niste nume goale.

7. Dar soeotesc ca mai mult se conformeaza ratiunii euvenite eeice cuqeta ca Melchisedee a fost om, care a imparatit peste cetateaSalem. Jar pe el ni l-a inniti~at ea chip al lui Hristos, Pavel eel cumintea subtire pentru ttlcuri duhovnicesti (Evr. 7,' 1 urm.). Cei ce is-au Impotrivit dupa aceasta, spun ea Melchisedec nu a fost om, cimai deqraba Duhul Stint, sau alta putere oarecare din eele de sus~i din cer, avind 0 lucrare slujitoare. Placlndu-Ie unora sa eugeteastfel, noi spunem ea ei qresesc in doua feluri: coboara fire a dumne-zeiasca si negraita a Duhului la un mod necuvenit si ridica. zidireanaseuta si taeuta in mod fleear la 0 slava mai presus de ea. $i voispune in ee mod. Despre Melchisedec s-a seris ca : «era preot a1Dumnezeului Celui Prea ltialt», Dar daca Melchisedec este DuhulSfint, Duhul a fost cobortt intre preoti si are 0 slujire liturqica. Siva Iauda si El tmpreuna eu sfintii inqert pe Dumnezeu Cel Prea Inalt.Caci s-a scris : «Binecuvtntati pe Domnul toti uiqeril Lui, slujitorii

86. Biserica tntrunind in aceeesi credinta oameni din toate popoarele, e un local pacii Intra toate, mai ales pentru Cd Cel care este in ei este Domnul pacii, Celcare li indeamnli s~ se tubeasca unii pe aHii ~l sa iubeasca $i pe ceilalti. Nici 0 in'stitutie nu e· am de mull loc !Ii izvor de pace ca Biserica lui Hristos. Dar 'aceastaslujlre 0 tmpltnestc deplin dadl l$i pastreaza unitatea sau ~i·o reface.

87. Ca Aposlolilor !Ii primilor crel;tini.

GLAFIRE LA CARTlLE LUI MOISE 63

Lui, cei cc iaceii voia Lui» (Ps. 102, 20). Caci nu e nici 0 tndotala, dieel ce slujeste altuia si nu sie tnsusi, slujeste lui Dumnezeu, Care emai ina It. Deci daca zicem c~ Duhul face slujba de preot, este maiprejos de firea dumnezeiasca $i se ana rnai deqrabji intre cele create$i se va inchina lui Dumnezeu eu noi. Si desigur nu se va sfintipe Sine tnsusi, Iiindca eel ee se sfinteste, se sfinteste de cineva maimare declt el dupa fire. Se va sfinti Impreuna eu noi. Cum deci vafi $i Dumnezeu dupa fire eel ce e sfintit (de cineva)?

Oare nu e sfintit oriee preot si apoi se apropie de slujirea preo-teasca sfintltoare r RB. «Ciici nU-$i ia cineva singur cinstea aceasta,ci daca e chemat de Dumnezeu, precum $i Aoron», dupa cum s-ascris (Evr. 5, 4). Iar Pavel a adauqat : «St ltisusi Hristos nu S-a sJQvitpc Sine ea sa se iaca Ariiiereu, ci Cel cc a zis catre El : Fiul Meu e$tiTu, Eu astdzj Te-am tuiscui» (Ps. 2, 7). Precum zice si in alt loc : «Tuesti Pteot In veac, dupd rlnduiaJa lui Melchisedec)) [Ps. 109, 4 r Evr.5, 5-6) SQ. Cad trebuie stiut di nu s-ar putea spune ca. lnsusi Fiul$i Cuvlntul cel din Tatal savirseste slujba de preot $i s-a asezat instarea de Iiturqhisitor, dadi nu s-ar cugeta dl S-a fiicl1t ca not si

88. Sflntirea cuiva sau a eeva tnseamna a primi in sine 0 lucrare durnneze-iasca, a se pune in comunioare Cll Dumnezeu. Caci numai Dumnezeu e srtnt. Darnu poate rAp! cineva seu ceve lucrarca dumnozelasca. Aceesta trcbue sa i so den deDumnezeu. Numai eel odatli slintit de Dumnezeu, pcato transmlte st altora stlntenia.Primii oameni care au fast sfintHi, all Iost Apostolli prin Duhul Slint direct Ju Ru-saliL Dar ca sa nu parli slinttrea lor un act pur, 0 pretentie sublccrtva, ee s-a fAcuteu mai multi deodata ~i lnsotita de niste semne sesizabile prin simturi . de un vuetca de vtnt Iii de asezaree limbilor do foc peste capul fiecarui Apostol. Acestea aufost sesizate :$i de altil, dectt de Aoostoli.

Nimic din eeea ce se petrece cu putere in Interior nu e llpslt sl de nlste somneextertoare. Prin aceasta se asigura «Oblecttvttatea» marilor evcnunente splrttuale.Dar noi am Cost sfintili la Rusalll, pcntru eli tntti a lost slin\il Hristos ea om. Deaceea S-a sfioUt EI ca om. Pntinta de a Ii eurat $i constiinte supertoritatil a ceea cee curet in asplratie omulul autenuc dupa curatle surleteesca, e 0 dovada eli exislaundeva un vlrI personal al sfinteniei. care nu se mai dobtnde$te de undeva de maisus, ci virtul aeela e prln Sine stint. Dintre oameni 18 acest vir! aJ sIinteniel a ajullsHristos, pentru ea El esto $i Dumnezeu.

89. Preotja are 0 stavll, 0 cinste, de~i e 0 slujire. E 0 slavli pentru cll e 0 slu-jire adusli lui Dumnezeu. Si anume 0 slujire de mare folos pentru oameni. $i nuoricine e In stare sa Impllneasca aceasta mare sluJire. Hristos tnsu~i ~i-a socotit-oea slava, desl esenta ei Si encienta ei desavlr~itii nu si-a dat-o El tnsusi. Cac:i ceeaee-~i d/i cineva el Insu$I, nu-i aduce nimic nou. Dar Hristos a primit aceast;1 cinstesau slavli ea om, nu ea Dumnezeu. Ca om SMapulut aduee jertfli In numele llostru.Dar a fost jertta deplin eficlentll pentru ell Persoana care se ac'iQeeaca om, era toto-data Dumnezeu. Dar El S-a faeul om, pentru eli asa a fost voia Tatlilui. Oed SiArhlereu s-a fiieut din voia Tatlilui. $i Arbieria Lui dureaza nu numai ctt lralcstepe pamfnt, ea a arhlereilor de pe p!Untnt, ei $i dup! moarte, penlru eil a (nviat $1prezintii jcrtea Lui penlru toU oamenil ptn! la sUrsitul timpului. El e ullicul Arhie-reu, pentru cli ramlne pururea viu prin lnviere. 'Preotli $1 arhierell de pc pamlnt slntnumai organele v!zute prln ear.e tmpartase!;te eredineiosilor jerlta Sa Si pritt care 0fac prezenUi $i pe taltar pentru a se allitura ei Si Jertfele credlncio$ilor spre a seaduce Tatalui, tnsotitli de rugaeiunile lor unlficate prln preot.

64 SF. em AL ALEXANDRlEI

preeum s-a numlt Prooroe (Deut. 18, 13 I Fapte 3, 22) si Apostol(EvT. 3, 1) pentru umanitatea Lui, asa ~i Preot 90. Cact numai chipulutde rob i se cuvin cele potrivite robului 91. $i aeeasta este chenoza(desertarea de slava). Cad eel ee era in chipul si in egalitatea Tatalui,Caruia ii stau de fata. tnsasi Serafimii eei de sus, Caruia ii slujesc(liturghisesc) mii de mii de lngeri (Dan. 7, 10), cind s-a desertat peSine (Filip. 2, 7), se spune ca S-a atiitat sluiitor (Preot) aJ ceior stinte~i al cortului celui adevarat de sus. Atunci a fost ~i sfintit impreunaeu noi Cel ce e mai presus de toata zidirea. «eel ce siinieste, zice,si cei ce suit stiniitt, dintt-Unul suit Loti 92. Deci nu se ruslneazii a-Inumi pe ei irati, zic1nd: 'vestt-vot numele Tau itatilor Mei» [Evr. 2,11-12) 93.

Deci Cel ee sfinteste ca Dumnezeu ctnd S-a faeut om, si S-hsilla$luit tntre noi (loan 1, 14) si ni S-a faeut Prate dupa umanitate,atunci se spune ea se si sfinteste (e stintlt) tmpreuna eu noi. Asadarsi trebuinta de a sluji ca Preot .$i de a fi sfintit tmpreuna eu not tine

90. Dumnezeu Cuvintul fac1ndu-Se om, nt S-a. fll.cut cel din urma Prooroc, era-ttndu-ne prtn in'vatll.tura Sa $1prin modelul Silu de om, spre ce treapta desll.vu$itli deom trebuie sa tindem, Iar prin tnviere ca vom avea $i vesnicia Ia dlspozitle pentruaceasta inaintare vesntca in desavtrstre, Daca nu S...ar fi facut om, nu nl Soar Ii fa-cut ultimul ~i eel mal 1nalt $i vesnicul Prooroe i daca n-ar fi ~i Dumnezeu, o-ar fiacest fel de Prooroc, ci un prooroc Iimitat, trebuind sli fie urmat de aitul. EI e $i Celmai tnelt Apostol, propovaduindu-Se pe Sine tnsust ea Dumnezeu si Om desavtr$it.cum nu 0 poate face nlci un all Apostol. El ill se arata atit in calitatea de Prooroe$i de Apostol ca Mijlocitorul eel mai propriu tntre Dumnezeu $i oameni, iar In ce-litatea de Arhiereu ea cel mal propria Mijlocitor tntre oameni si Dumnezeu. ·CaciEl este sl Dumnezeu !;i Om. 131e Proorocul si Apostolul Sau, comunictndu-ni-Se inIorma umanaj El e Arhiereul care Se aduce jert!! ca om, Tatalu; SatL care este 'InEI, inaltind umanitatea Sa $i a noastra in intimitatea cea mal ad1nea .a lui DUm-nezeu, Taina cea mare e cum l$i poate tnsusi Dumnezeu cuvtntul omenesc, slmtircaomeneasca toata firea omeneasca, raminind totusi Dumnezeu. Explicatla sUi 10 Cap-uu ca El e Creatorul ei.

91. Calitatea de Apostol. de Prooroc, de Arhiereu, tin de starea de rob, degolire de slava pe cere a luat-o. Caci prin ele a slujit lui Dumnezeu $i oamenilof'l.

92. $i Hristos ca om $i oamenii sint din Tala!. De aceea oameDii slnl facuUfraU ai Lui.

93. De-abia Fiu} lui Dumnezen fa.cut om doved~te <:Ii El are un Tata, deci des-copere adevaratul nume al lui Dumnezeu. lar prin aceasta e ApostolU} care deseo-pera cel mai deplin pe Dumnezeu. Dadi Dumnezeu nu e TaU. nu e Persoana lubi-toare, sau riu e Persoana peste tot, d 0 esenta supusli: legiJor. neci nu e Dumnezeu.Dar ea sa faca aceasUi' descoperire, deci ea sa se fadi Apostol!, dar $1 Prooroc 'caresa ne arate modelul de om unit cu Dumoezeu spre care avcm sa'tindem, 'ba $i AFhiereu care sa se adudi jertfa pentru noi, Introducind umanitatea noastra la Tatal $ipe noi care ne putem ~i noi jertfi din puterea Lui, a trebuit sa. Se ~aca .om, dec! s!accepte chenoza. Insa Hristos ramine Apostol, Prooroc $i Arhiereu in veci, ded I $idupli ce rididi umanitatea noastra la starea de slavll. Caci in veci nearata pe Dum-oezeu ca Tata $i umanitatea Sa ca virf spre care avem s! tindem $i iubirea care amers pina la jerWi. Dar starea de 'sIava avtnd-o dup! tntrupare in v.eci ca om, ea11 amt! pe Fiul lui Dumnezeu totu~i coborlt din iubire la calitatea de Purtll.tor a1umanitatii noastre. Numai a~a ne-a farot en adevarat aecesibil f,le DumneZeu.


de iconomia cu trupul 94. Si acesteia i Ie atribuim, daca voim sacuqetam drept si fara qreseala, masurilor chenozei 95. Tar dad! despreDuhul nu spun em niciodata ca a slujit ca preot, desertindu-Se pe Sine,n privam de slava Lui dumnezeiasca, si 11 socotim intre cele de subDumnezeu, dindu-I ca masura calitatea de creat 96. Sau sa ne aratedi Duhul S-a intrupat si a suportat 0 cobortre din iconomie 91, ca slFiul. lnsa din faptul di Sfinta ~i inchinata Treime este de 0 fiinta,nu urmeaza ca poate atribui cineva oricarei Persoane a ei, careia arvoi, ratiunea Intruparii, Caci nu S-a facut om Insusi Tatal, nici DuhulStint, ci numai Piul, A~a ne-au tnvatat dumnezeiestile Scripturi 98.

Pentru ce strtmba deci adevarul si-L coboara pe Duhul Stint, caren-a avut motiv sa se fi golit de slava in masurile smereniei [cheno-zei), daca n pun in numarul celor asezeti spre slujirea preoteasca?'Cad Melchisedec era preot, Dar ei zic ca Duhul :;;i-a dat El InsusiSie-:;;i calitatea de preot spre cinstirea Fiului pentru a fi chip alpreotiei viitoare a Acestuia.

Dar as zice, Duhul Stint a socotit in acest caz cinstirea si IubireaFiului si prea putin poarta grija de acest lucru 99. $i cum nu e 0

atureala a gindi ~i spune aceasta? Cad Mingiietorul sau Duhul sla-veste pe FiuI. Fiindca Acesta zice despre El : «Acela pe Mine Masliiveste» (Joan 16, 14). Dar daca voieste sa-L cinsteasca si anume tarasfirsit, de ce nu s-a facut mai deqraba Aaron'? Sau Cyrus care a

94. Trebuia sa. ia trup sau firea omeneasca pentru a 0 mtntu; tn EI ~i in noi,In scopul acesta a fost sfintita, pentru ea jertfind-o lui Dumnezeu, a umplut-o de EI~i aceasta umplere ne-o transmite ~i nouli. Tine de suprema apropiere a Lui ca omde Dumnezeu, ca sa fie Apostol, Prooroc $i Arhiereu. Numai in aceste calitliti eMijlocitor sup rem tntre Dumnezeu $i noi (oa Apostol ~i Prooroc) si rntre noi $i Dum-nezeu (ca Arhiereu).

95. SlUjirea de Preot, de Apostol $i de Prooroc tin de starea Lui de chenoza,de starea Lui umilita ea om. Caci ea Dumnezeu nu poate aduce jertfa unuia maitnalt.

96. De om nu spunem eli e preot prin cobortre de la slava dumnezeiasdi, cumspunem de Hristos, pentru ca omul e mal degrebli inaltat prin preotie, desi daca n-arfi mal [os de Dumnezeu n-ar putea fi preot. De aceea $i stlntirea lui e 0 lnaltare·cum nu e pentru Fiul lui Dumnezeu, Care sfintit flind ea om, arata cii S-a coborttIn preala.bil la stare a de om. Deci $i de Duhul daca em spune eli a slujit ea Preottara sa Se coboare, am soeoti eli e prin El Insusl creature tntertoara lui Dumne-zeu. Asa trebuiau sa eugete cei ee cugetau pe Melchisedec preot prin identitatea luicu Duhul SUnt.

97. 0 cob orIre pentru mtntutree no astra, deci cu volnta, nu cu fiinta.98. Exista 0 ratiune tainidi pentru care nu s-a intrupat alta Persoana a Stinte'i

Treimi, oj numai Piu!. Noi am pulea vedea in aceasta ratiune doua motive' a) ea Dum-nezeu vrea sa ne Laea prin tnkuparea Fiului ~i pe noi fii, ~i b) Cd Fiul flind totodata$1Cuvtntul lui Dumnezeu, "prin Ca·rell a ereat toate, voie~te ca ·tot plin EI sa ne $1 re-creeze, refikind pecetea de d:rea.pta rationalitate pe care a imprimat-o EI hi noi prinactul creatiei.

99. Daea Duhul Sfint e preot Bl in'Su~i nu mal ooboara peste Piul ca om ca sli-Lsfinteasd. Ba, daeli e creatura, nu mai odihne$te nici ·peste PHd din vee!.. lumillinddin El ~i aratlnd marea iubire ICe 0 are TataJ fata de ;Piul.5 - Sfintul ChIrl! al Alexandrlel

SF. CHIRIL .AI. ALSXANDRIEI

domnit peste Persi ~i'Mezi, sau Iosua, fiul lui losedee si Zorobabel,Iiul lui Salatiel, din semintia lui Iuda, sau Moise, caruia i .s-a spusca unuia ce purta in sine mijloeirea lui Hristos : «Prooroc voi ridica.lor din tratit lor, ea pe tine, ~i voi da cuvintele Mele in gum Lui,$1 E1 Je va grai lor dupa cum vor porunci Eu» (Deut. 18, 18; Fapte 3,22). De ce nu S-a facut El st Isus al lui Navi, capetenie dupaMoise, care a trecut pe fiii lui Israil peste Iordan si i-a taiat imprejurcu pietricele, ba i-a si introdus in pamtntul fagaduintei? Dar oarenu ne-am botezat si nu ne-am tatat Imprejur cu taiere nefacuta demtna in Hristos prin Duhul, facindu,..ne partasl ai lmparatiei ceru-rilor ? 100. Cum nu e dar lucrul acesta !

Altfel vom admite ca Duhul a luat chip permanent in fiecare dincei numiti, ca sa cinsteasca pe Fiul, sau di e adevarat cuvintul dinu se Inqrijeste de ceea ee ii este propriu ~i a ramas numai unoradin cei mai vechi sa se formeze chip ~i asemanare a Fiului 101. Darsa ne ferim de aceste ginduri nebunesti, Deci Melchisedec a fostom•.nu Duhul Stint;

8. Iaf ca nu este nici vreo putere sfinta. ~i slujitoare, cum aucugetat unri, sa 0 aratam eulegind citeva din cele cuvenite spre dove-direa adevarului. Aceia soeotese ca au un motiv frumos ~i tnteleptpentru aceasta, dupa parerea lor. Caci odata ce s-a scris zic despreMelchisedec di «era tara tata $1 iara mama, ~i tala spita de neam»(Bvr. 1, 3) si a bineeuvintat pe Avraam, dar «se btnecuvititeozd eelmai mic; de catie eel ID(li 'mare» [Evr. 7, 7). fara nici 0 Indoiala, nue tnteles ca unul din noi, ci este Inger prin fire. '9 putere de marecinste ~i slava dintre cele de sus. Eu insa, prieteni, rna mir foarte,ca pe acestia i-a abatut de la ceea ee_e de folos ~i cuvenit .~i i-adepartat de la cugetarea necesera pentru aflarea adevaratului respectpentru dumnezeiescul Avraam. Caci aratindu-ne pe Melchisedec cachip al lui Emanuil, nu privesc Ia calitatea Iucrurilor, nici nu cerce-teaza modul preotiei, et sucese firea a eeea ce tine de aceasta. Piindcale-ar putea spune cineva eu dreptate: ce, se opune ca sa fie binecu-vtntat Avraam de Melchisedec ca om, chiar ' si dad. nu ar fi cugetat

100. Dnhul ramlne pururea Dull netntrupat. Prin EI, tmpllneste Fiul lui Dumne-zen eel Intrupat toate lucrarile Lui asupra noastra. Dadi soar U tntrupat Duhul Sltnt,n-ar mai lucra Hristos prtn EI, sau prtn lucrarile Lui, asupra noastra, ci Duhul Insusi.Intruparea Flulut ar U lost de, prtsos, In acest caz HecaTe om eu 0 viata mai inaltat5ar Ii identic cu Duhul Sftnt. Nu Soar .mai face 0 distinetifil intre el $i Duhul Sfint, cumse tace intre el $i Hrl.st9s. ,

101. Dupa pararea gresWi a ullora, Duhul SItnt a luat chip In unii oameni sprc11 ci~sti pe Fiul.. tn. <lcest caz, ouhul nu· a tmplinit lucrares Lui proprie de·s face cu-uoseut pe Flu! eel tntrupat.. Fiul 11-a mai fost atunci prezent oa iu chjpurile Sale decltin putinii oamenl de Is inceputuJ omenirii.

'. • .". ..!, (, ',' ;; ( '. I< , ~~ ~... • J -I( /.'" ~ ,' .. !'.. ~)

di este mai -mare+ca acela i 'Plindca nn se- dau tD:'acestea~'spre' cu>noastere' fiiHe', ci int~leslil eelor s1ivlf$ite" .~( se pfeintfHpUl.e·sc "r~tlu-~;Dire ?adevarului inai" inalt al gniciturilor. -date ca umbre. Fiinddi est.e:.fcu/t6{1.~Jabsurd sa nu se opuna cele seirurificate timbrelor, ci: -s~'-ge;Jce'tce~eze" mai 'd,egiaba -fifiiEl' celor ce se 'prez,inta,,;r, ~i 'Sa '·';se' "catlt&~irile!eSll:t'~'a:ce'stoia/' Aaron" a fost 'ales 'ca: intus'i!tatdr si" -capeteMP J :cdrtului' hicuiiutlCit~' cu 'cele mar 'Inalte cinstiri' in preo\'ie:> sr ;c:uID a'fost 1SflIitit?' S-a juiighiat un berhec sf s':a -uns- cu' 'singele Iur/vtrful?urechif lui drepte- $i -al mflhif si piciorului- ~i' asa s-a "[ntro'a,i's 'i'n'!pr~.(;tie·'lIe$~ 29, 2b). Dar i-as Intreba' "pei aC~$tia : 'daca btfnul' acesfa'~tine de firile celor ce-au sfintit si au fost':"sfiiitiie ~iinu s~"refer~ rlt~i'de'~rtibil' la frumusetea adevarului, CUDi' se'mal binec&'vrriteazi:i eelmai mic de catre eel mai mare'? 102::5a spUna" aceia '~c~:"e";'ma.i'mare'iti:"a"c~tea~' Oare- vom pune pe ~Aaron in ·urnili·'berbec1ilhi:?~·'t~ atestcaz"~fiinta"1'rationala"'~i~ar" gasi ~aesavlr~irea' in ahinialtl(n~cuvinttitoi:'V~lli'i~spliliePc~: cer-iiles!'a fost sJintit spfe preotte pnri ~lnifel~" 6ilof.:st crt, cenusa vitelului ttirnata, -sIinte$te 'pe cei imp~fta$iti" de eir spre'curaticeafrupului. Dar ee e aceasta ? 'Care -e adinciniea intelesuru-oiI?::C~I~'!savir$ite" siIif"·chipuri' '$i ca sl1 spunem:-a~a, eran preincihpllirf -al:e'-sfin·tirif in'Hi-istos ?,-fti'r chipul 'th ltlcrurf':riu -se afia ih' thea "cefo{l\ce: ;gfln'tesc sau ~sint Sfihtffe" 1M, 'Daca: n-ar fi asa, ,:,ceea .ce ie mai {ti~IF'SEf 'biiiecuvlnteazi{ de 'catre 'ceea\ ~e'e ma:i tm-c,' dac~ theA' 'Omului-(' e"',mai!' iilaftli "decit firea ' vitelului slau' a 'betbecului:: Deei' 's~" DU fie-,;ni~lna1i aceia; ch1ar oaea A vraam- fiind eu malt mal inait {:a Melchi-"sedec, ~~se spune'~·.'d:l'ti· fost·, b'iri'ecuvinl1:at ''de acela. 'E:aCi "chipul era (.cgf\'l

, :,' ~ -. "'i.i:t 'i'"

ce a biruit, nu Iirea celui ce l-a binecuvtntat. ; " " . ,. -, ".(I"J3iar 1D.h'''mfr si-de fai:>tul~ca ,'de21art~du-l ~~idU):>a"chiph1: ~i 'ase-

mfurarea: Flului; spun; ca a fast 'f~ra tCfta .~i'-fad .mama •cp.·'u~ i~ger',-:~t. ,. J' : • ..,_ '\.' • .~ l·. . f' .~ t'j . ,I ." .' i ....·

, ,102:_DaciCslngele: ,h(!TbecUtlUi $IX sfinti '$1 viriul.' ,uTechi!, at mf'iniihf pioi'orJlili/at ~fi ~n~~tH~r,~!?i"nu ,:r lU01;C~}prin -ae,e,l ~tng_~ ~eV:~:,:~~i ~nalt. r~~rjn,~W,rse: .1a.,cee~" efl- e ,ma~\; ~tnaWin om, nu s-ar m,h putea spune <;a eel mal lTllO e btnecuvtntat Cie Gel,mal mare.,·

:':~103::'Sfinfehla, l$i 'i;astieazli o' tr:ahsG'en<ienlli . In cel:<'snn:tl<t,''cIe$i '.devine' ~i proptie.i:lui. ILpatr.unde, iJ .tr6ll,,${onna, dar simti! .totodol!· $1 e de fapt ~,o. cali tate $i ol):)u_...t.;;tef~' c~.."~e de sus: ~i~icatln~r.? stare de cu~ii\l.e,. _o tra~eScIn ~c~la$ ,tl~p pe ace~t~,,:ea·o re~ftp:ecu Dw:o.nezeu eel'mal presus. de'mmte. A$a II trliJesc'$J pe--preot: n tr!resc····ca, BI,Jl $! .,totU$! to .re:la!~~cu el, ma. f1r~i-e,s£ in r,~latie qu, pu~~ez~W;)nai' p'resqs. ..de 1El:~:NiO'odata nu slot in afara de orlce 'relatie. Dar tn staren de oareeaTe s{inte.u.ie",tr&i.es.c."rels,tia cll, ,tt;allscendel',ltul, suprem, .P,oate de ac.eea ,arhiereu1.. ..1egii ,v,echi.. S6: sIin~ea, .p~n-tru',<Wel;!stt\ ..sMLrt,l prin -~eref.\. vtrfu'l.l,!i urccltil dr.ep,te".,a'mIW,I dreplel.$i a: ,pldQtu·" ,lui ,dr~p'tJ,ca;.s!l se.a~l!ie ca avea sa;fie indreptat',-sp.Te auzirea Jlui J)umnezeu .cel.·de .....sus,. sA.~mp.liqeas(:;~v{)ia LJ,li ~i sa.ull)ble, prl.ntre oameni cugeUnd la-a·•... ' ~"I !,',

• Da.{' si1nl~l'.ea ,sf41teniei. esle ~i, sin;ll1rea ex,istentei cale!' mai intensive,' Sfintenia: '1>'

oe cople$e~te, pentru ',C;?a ,tn ~ se, fa,Ge simtitll. exi$tenta de gradul,'supr~iIt. Lui' DUm- t,

ne~e,);tH '§puntaIl) $IInt, ~p,el!!.tru ell. Ji. simti!ll; eXistenta in' modu,l c~I- ma'i.·mt<'msi\l,:,:'if.re-im~, jl;l$te~;~Hnta~~Sll\l./,'l)rq-A ::SI-1nt,1hpeptru" oll. ,Ea esta, ex.istel1t~ '1Il.rll.~mat.ginl.,'tla sfintii: ;simtim'de asemenea <> exi;stel'J.tl1;·lnaj ip..t-ensa,.,$aJ,l extslenta ..:lUii tDutnnez.su;!" 'l" "~,, ::: .. ~

68 SF. CHIRlL AL ALEXANDRIEI

desi Hristos Se naste $i din Tat~ $i din Maica. Caei I-a. fost Malcape p~rntnt Sfinta Pecloara. Iar in cer l-a fost si Ii este Tata, Dumne-zeu, Desigur, socotesc di cbipurile trebuie sa se desemneze dupaarhetipuri. De aeeea Iiindca dumnezeiescul Pavel a spus ~ uMelch1-sedec nu are mel ~neeput a1 zilelor, mci stlr$it a1 vieui» (Evr. 7, 3),ei sustin $i zie ea el este 0 putere rationale $i preoteasca, netntelegtndea ei tree peste eeva necesar. $i anurne peste Iaptul e~ nimic dineele create nu e fara de Inceput dupa timp. Dar tot ce a fost adus laexistents, are st inceput al vietii st al zilelor. Deci care a fost scopulacestui cuvtnt al fericitului Pavel? Sau cum a infati$at pe Melchi-sedec «ca chip $1usemdnnre a lui Hristos ?».

Despartind deci mintea de simple rationamente, sa cercetamchesttunea $i sa exprimam rezultatul cum se cuvine,

9. Pltnd foarte tnvatat in ale legii, Pavel nu vorbeste Iudeilordin simple rationemente, ci din Scripturile lui Moise, eu care puteasa respinga $i ;'pe eei ee nu cedan $i se opuneau adevarulut,cunoscindu-Ie pe ele. 11 prlveste deci pe Melchisedec; ea chip $i ase-manare a lui Hristos, pentru ea se numea «lmpiirat al dreptdtll $1 a1pacjJ» (Evr. 7, 2). Dar aeeasta S6 cuvenea sa se spuna printr-o tainic~ratiune, numal de Emanuil. Cacl El S-a aratat celor de pe pamtntca FadHor al pacii. «$1 ne-um ~ndreptat ~ntru Bl» (Rom. 5, 1 I 1 Cor.6, 2), eltbertndu-ne de sub jugul pacatului, $i am doblndit si paceafata de Tatal $i Dumnezeu, spaltndu-ne de necurattrea moravurilorcare stateau intre noi $i ne despartea de Bl, unindu-ne eu El tnDuh 1M. Caci «eel ee se alipeste de DomnuJ, este un duh cu El»(I Cor. 6, 17).

«Melcbi» tnseamna in limba greaea ~mpdrat, iar «8edectJ», drep-tate. Deoi poate vedea eineva in Melchisedec, din combinarea aces-tor cuvinte in numele lui, dupa Intelesul semniftcattet lor, pe «im-paratul dreptatit», Iar in faptul ea i s-a spus «tmparatul Salemului»,pe «Imparatul pacn», Deci dumnezeieseul Pavel a aplicat acestea luiHristos, vazlnd 0 asemanare clara $i vadita a lui Melchisedec cu El.Dat Il vede pe aeela $i ea simbol al preotiei mai presus de lege, prinfaptul e~ a blnecuvtntat pe Avraarn, ~i i-a oferit vin $i ptme (Fac.14, 17-18) 105, Caei nu slntem btnecuvtntatt aItfel de Hristos, Preotul

104. Pacea cu Dumnezeu-Tetd! ne-a adus-o Hrlstos, peatru ci era Piul Lui cares-a faeut om. UniU C1l Fiul faart om, am intrat ~i noi In relatla filial! cu Tatil. Darunlrea lui Hristos en noi ne-e ~i insUflat stmtirea Lui de Piu fata de Tata!. A lnlaturatdin noi tmpotrivtrea tata de Dumnezeu, care era 0 adevarata necuratie In gtnduri ~ilapte, pon care eram despartitl suflett!$te de El. Uniti cu Fiul am primit Dubul pe~8re 11 avea El tn Sine ell Piu. Ontologicul ~l spLritualwl merg Impreunl.l.it 105. Melchi.SedeCpe de 0 parte ,binecuvlnttad pe Avraam. pe de alta oferindu-I·,:~line ~i vin, simbolizeazli pe Hristos care la Cina cea de Taini oferi In chipul plinil~i vlnulul a;postolilor dupa blnecuvtntarea lor, tru):)ul ~l singele LuI."i

OLAFUU!! LA CARTILE LUI MOtlE 69

eel Mare ~i adevarat. Si sintem btnecuvlntati ca dumnezeiesculA vraam, noi care am luptat eu tarte impotriva staptnltorilor veaculuiacesta st ne-am dovedit superiori miinii vrajmasilor ~i nelegatide nimic din eele ale lumii, be am socotit mai deqraba 0 bogatiespirttuala cele ale lui Dumnezeu ~i tmpartastrea sUivita ~i neveste-jWi a darurilor de sus. Caci observa ca Melchisedec l-a binecuvtntatpe Avraam care s-a tutors, precum s-a spus, biruitor de la tiUerearegilor, dar n-a voit sa primeasca nimic de la tmparatul Sodomelpentru biruinta lui. Fiindca a zis capetenia Sodomei catre Avraam t«Dii-tnt barba/ii, iar cait ia-ti-i tie». Iar Avraam nu a volt sll·$i msu-seasca nimic din ale aceluia: «[ntituie-voi mina mea catre bumne·zeul Cel Prea1nalt, Care a iaau cerul $1 piimuitul, de vol lUG cevedin ale tale, de la ala pina 1a leqtitura lncdltamintel; co sa nu spul tEu l-am 1mbogalit pe Avraam» (Pac. 14, 22). Cki nu e obiceiul sfin-tiler sa se bucure de bogatia lumeasca.

Biruind deci pe vrajma~ii vazuti ~i nevazutl ~i neprimind nimicde la lume, ci cinstind mai mult boqatie de sus, sintem btnecuvtntattde Hristos, Imparatul pacii. Smtem binecuvlntati ca eel ce priraimlocuinta cereasca ca merinde a vtettt celei de taina, Cad nu sepoate vorbi despre ele. Sintem binecuvlntati de Hristos si prln ce-rerHe Lui pentru noi catre Tatal106• Cad Melchisedec l-a binecuvin-tat pe Avraam, zicind: «Btnecuvtniat este Durnnezeu Cel Prea1nalt,care a dat pe vriijmasit tal sub mina re» (Fac. 14, 20). Iar Domnulnostru Iisus Hristos, Jertfa de ispasire a noastra a tuturor, zice :«Piirlnte Slinte, paze$te-i pe acestia In numele TaW) (loan 17, 11) 107.

Dect ~i din tilcuirea numelor, se ia ceea ce e de Iolos spre tnchi-puirea lui Hristos. Si chiar modul de slujire a preotiei s-a pus subochi ca aratare lamurita a Lui. C~ci «Melchisedec i-a adus pUnest vin».

Iar di Melchisedec a fost f~ra tata si fiirl1 mama, adtca far~spita de neam, sau ca neavind inceput al zilelor sau sfir~it al vletii,nu a spus nicaieri Stinta Scripture. Atunci dumnezeiescul Pavel aspus un lucru fals, ar zice poate cineva. Noi nu 0 spunem aceasta,

106. CererHe lUi, Hristos pentru noi dUre Tata} slnt 0 adeva'rata binecuvtntare,caci ele stnt ascultate !ii lmplinite.

107. IIPhe~te-i In adevli,ru} Tiu», adid In bine, caci a zis Iisus citre Pilat: «Eustnt adevaruk Persoana lui Hristos este adevarul ~i vtate. Dar tntruclt Hristos estedin Tatat, Tatlll este izvorul Adevarului. Esenta nu ma de 5ine, d e totdeauna tnipostasurt. Esenta suprema este In Persoa,ne1e Sfintei Treiml. lar nol. eel creatl, slntemridicati la unirea en Stinta Treime, ,lntTUclt stntem ridiloatl tn Fiul care S-a ficut de 0mnta $1en nol.

·1fJ

;P9.amI),.e ..f~li~wte.;.Oid ,~~"gdii~$.te .31d~Y'~n~h q Ulc~itor\\J tai}f"elo1_if.r}-idJcar 9,~ d.~~~flrC!tia.ldesPfe;:ac~stea l:a .1ntE:ll~~~lP~. ~hjp' a1: ~J~y:~~..Jl:liJ~mam!il. .~cri~rnI;~"de Dumnezeu 'insuflata ne-a §pu~"doar c~ ¥ru.,egi-:~~e9:'.ef.a npmai ;preot, prin faptul, ca i-a dat neamul, s~p.: ca.. ~iJl t~ta~~ ,;lll;a~a .~-a < na~~u! ~08., Dar n~ .af1~. ada~gin?u-i-~e nicl }_q. _.q:~.;nu-$nW~·'7de.~ ani i;a. sfirsit, sau ~ce. succesori a ~v.~..t in preotie •.IAcea~~aJw~Ji,~a~~ ne ~j·u.ta.sa-l vedern pretnchipuind vesnicia., si ~ipsp. 9~ ~I!--uS~lR<1}t~,<~!m~tlrist,os ca Dumnezeu., Eara.;;de .in<:~'P.ut ,zic ,ip. -p:t:i'ViI?,ta:<;fflIl.Yt~w.,'!li~qi.dl dupa timp. Caci, El este rac:atoru,l veacurilor.. _'Da;rDP~.r.PIf~~.~a.£~asta ;inseamna ~. flesfir.~ir~a p.re<?t~ei~"".[)e,,a~~ea z,~~e ~e-~SjRt\1 P,~r~e1.despre Melchisedec ~a n-a avut .,c<ru.c.i Jnc~p'l.!! z!{eJo.!,f.f?,i(#.) &t~'T$l~..• aI_vi~tii, ci liicut-. fiind .:asem~n.eg~-.:Fil.#ut., llfi Dumn.~.z~!;lt~lne pututea pr~ot» fEvr. ~, .3). S~, pa.f(~ i,ns~, ca a .voit ~sL~p'W,l,ao~iWilkh,l.crtl il,1t~;~pt. $i, <!i.e, ~ste acesta, .,vQ~'~n<;E;rqa1 ~~. :Isp'!lnj' J)~ i.fitvoi putea. , , '(.' ',' . ", .., .:; ; .-.' ~ . ". ,

:;: ';;JrtO: IU~Efii ..se .!mpotriveau" PI7di~i_lor despre Hristos :~ij 1p.dr~zneau;~~:fr. 1J.? r~s !>tr.~~uintele apostolice, opunindu:_l~;,acestea do~:. UDa,

£~:.~.~~.neputinta ~a.fa~~ d~~~rta.~PC?runca.dat~i..p~rinti~o~: P!j?l"pr~~-,~pt~t~pt:UlMo~s~,. ~i ~a desfiintezeIeqea, -PJ;i.ij",il,lt~. ;vi~Jll-ir~ :t;lecu_W?,~f:!}!tfJ.piJIl~llll:i dJn c~t.de 9~inioat~ ~j .i?;trod,usa, .P~ n.~.5l$t~1?.t~e;·~J~q._, c.op§~~,,~~,.,e-f~En~rEJa.di :,;uy.~,treb:uie. ~.a.se: ~:a"sla:v~.;..pr~?Jie~ ;'~I:\ .:lq.~~eW\QJia'(llE;~~,a, adica a J~;. LeiYi;1~~~i D?mnez~}l ~j a!.ul1g~_~~;)'~l·,~~~jirr~a.rip.!t~p·plu 'R~. c~i:-,ce.;!lu stnt dip. .ea.isi :tn~ata supune ostn~Elh.~<;e!ei.f!l~,~~e o .~stfel; d~; indrazneala:,.p~yel" iItvat~ fiind ~n ~1~.·legHr.!,s.e:lllP~ ¥..: il}-C~rc~\: sa ade~~r~asca. pnn dr.~a.pt~,j~d~cat~, ~'9at :.~i...din.~:Q~q,~i $9.,ri~t.u'r.a ~ Dumnezeu in~),lfl.fl.t~,.c~ .s;~ '1 Y~SJtit..q~ ;~q,i ).nainter""'~"l"""">"""'" .. '. ""." "d' ,., ...... ) '."1' ... '.,.)}.p.Ql+..~a ..El9n,. $,l.Jl pr.eO~lf:l~. }!1:S&<lii1$J ...4.Qya".a. d.e~pre, p.1ll"p.40~~ 9S~l?t,~,a

~{~ ,)uittJ,jlat de m~i:itu.litit~· 'pri~",chipuri Jilpu~.~.r.~st!,~~.·'4?'yg~:lE~~t~,::~a'~erth'iseJec' riu it fosf din seminlia lui Levi, ap'a!' arat~ c~· ~dosl PleOtal lui Dumnezeu Cel Pre a Inalt aducind piine ~i Yin. Cad scrie';d~~pr~

~~j(~(N-'MJeJi~' ddi-: c1t~de mare:e dcesta; 'carliia cHiar 'pal'tjarhul A'VraaID,#(f, !'!laif zeciUlruii ail'! prada· de~'r.azboi.:· 0ei d.in~ fW::fui,' V:~vi c~re 'pl1-./'m¢'Se~·,preotl'a,·QU'pdwhccl sa ·ia zeailiie:zla·:.ae;'id,:pbp6i,i':dlipa"leg~, ~adfcd.P...~da.lliratii,do~~ maC'aT '.cd~$1', 'aee$tia'~ari '1e$11· din ,(i6d.pS(i ..Z.u'i ·~vr~am,lar Melchisedec, care nU-$i trage neamul din ei, a luat zeoiuiald de

.'10 :Avraam $1'a· binecuvlnta·f.:,pe aid ce" a'(Tea :Jeig'adWR1ele: Paid :de roci~p.1{1d..oipI{l, p:eJj}~ai m~c;.e ~j!:e,fuv{ntaJ- ~e ,~dt}p~~~h/{EY~~·1;~~~').~,~ .... .t' t.~ °01 ,t,;: ·'1 " ,.~' ••• ' .1= •.. 'l'~ •• \1',... ,~~ ... " '':': .',,~' !: I =. i~ d. ~ ~~~.;

~,: t, ,·;~.lp.8f ,PreQtul nq:>ar~ ~11q.c;~as,t~raiJitilte ,tala, lihm.amli:~p.e:·,pamin.t.:Delilat.rrfdif-lt~pe~~If!,~~i~.~"~9~.I~~~~~~ ~~,far.a,. m-i%m,~, Sk:~~.~ a.{at~ pii .e1.teS~.l~iil)lJl.:prep,tulUi::':dm:No:u1~. ~s.ta:lp~.p.t••..e~r~.;!tY ~f.l! §.: 1~,at::,9:.e ~ . .:igWlPi~e::~Nu•.,1,I.1l. ,,atiulrnt~l~e (,Ip.Q~lenat,{l~~tpepreot, saLl U pUIl~ ~lJ. leg~tur~ deoseQita eu Dumnezeu, ct vocatia spir.it\lcd·~,% t;.~•.i

GLAFffiEl LA CARTILE LUI MOISE 71

Dar nu in fire spun em di avea Melchisedec superiorjtatea, ciin calitatea de preot. De aceea nu s-a retinut Avraam, ci i-a recu-noscut' .ceea ce avea superior, cinstindu-l ~i prin darurile zecluielii.Cei din stnqele lui Levi iau zeciuiala de la popor, macar ca: stnt frati.lar eel ce nu e din neamul lor, adica Melchisedec (care nu era dinsemintia lui Levi), a luat zeciuiala lui Avraam si l-a binecuvintat.In acestea se arata ca chip (tip). Caci Hristos la fel, schitat in umbr e,mnd in 'afara spitei celor r lnduiti sa fie -preoti dupa lege (caci s-a

'nuscut din sernintia lui Iuda, carela nu i-a promis nimic in pr ivintapreotiei), a luat zeciuiala filler lui Levi, adica preotiei celei dupiilege. De aceea i s-a luat acesteia zeciuiala odinioara de catre ,l<.1elchi-sedec, apoi ~i de Aaron. Caci lua si acesta zeciuiala de' la fiii lu iLevi, avlnd si acesta chipul preotiei lui Hristos, precum am spusmai tnainte.

11. Deci s-a dovedit prin Melchisedec di se va muta odata bunulpreotiei de Is semmtta care implinea slujba preotiei dupa lege i deci

"9i di va straluci modul st legea unei alte slujlri preotestl. Caci era:,necesar ca impreuna cu lucrarrle preotesti sa se stramute ~i 511 sepreschimbe ii legea insasi. De aceea ~i dumnezeiescul Pavel expli-clndu-Ie acestea, zice: «Daca oesavtrsirea ·ar ii lost prin preotia tevi-ticii, (caci Jegea s-a dat popotului pe tetneiul ei), ce nevoie ar iilost sa se ridice aIt Preot dupii rlnduiala lui MeJchisedec si sa nuse zicii dupa rlnduiala lui Aaron? Dar schimbtndu-se pteoiia, enevore sa se toea $i scbimborea leqi!» (Evr. 7, 11-12). Si iarasi :«A poi esie un lucru $i mal Iamurtt ca daca se ~idiea un alt Preotdupa rindulola lui M'eJehisedee, nu s-a idcut dupa Jegea unei porunciirupesti, ci eu puterea unei viet! nepieritoare. Ciic! se mortusisesteaespze el: Tu esti preot in veac dupQ rlnduiala lui Melchisedec»fEvr. 7, 15-1.7; Ps. 109, 4) 109.

, . '109. Sf. Chiril vede, urmtnd Sf. Ap. Pavel. 0 1egiHura strtnsa intre lege ~i preo-tie. S! ,da Inttietata preotiei. Pe cit' e preotla de spirituals, pe aUto e si leqea. ProottaVechlului Testament era 1egata de singe. Preotii erau din eceeast semintse sau singe,~i aduceau jertfe stngeroase 'de enlmale. In aceste jertfe consta legea. Atit preotla, ctt~i legea observau 0 rtndule la extarioera legata de trup, de stnge. Se urmarea prtn elecuretiree trupului.

Hristos vine ca un Preot nou, care nu e impus de apattenenta la 0 semintie $i numai ere de pastrat 0 rinduiala exterioarii, coer.enta. prin singe a unul neam. El e FlU}lui Dumnezeu $i al unei Pecioare curate. El se aduce pe Sine tnsu$i ca jertfa curaUi $1de totala daruire lui Dumnezeu i $i nu pentru un n.eam, ci pentru toti oamenii. $i nuca siH pastreze 1ntr-o unitate pe pamInt, ci tntr~o unitate ve~nlc& in centri, ca tm-para tie a, lui Dumnezeu. Legea pe care 0 aduce prin aceasta EI. este lege.a dliruirli~e Sine lui Dumnezeu, ca depii~ire a or!carui egoism, din jublre de Dumnezeu ~i detoti oamenii. E 0 lege prin care omul so desavtr~e~te spiritual. E 0 'lege prill care setriHeste i~ unire cu Dumnezeu 'f~cut om, seu se comlIDidi ~u EI, cum a triiit-o $1Hris-(os, avind in Sine unite tnlr-o Persoana $1 comunicind Intre ele, dumnezeirea $1 uma-nitatea i Universalismul, iubirea des!vtr$itoare $i unirea lui Dumnezeu eel transcen-dent. Acestea sint tr!isaturUe noH preo1ii $18 noli legi.

SF. C~IL AL ALEXANDRlEI

Vezi cum condemns preotia cea dupa lege ca una care n-a pututdesavirsi nimic, dovedind introducerea poruncii mai inalte ca de eelmai mare folIos. Cacl daca ar fi fost in aceea, ceea ce era de trebuinta,pentru ce, zice, nu s-ar fi aratat celalalt preot dupa rtndulala luiAaron si nu dupa rtnduiala lui Melchisedec (Evr. 7, 11), care eraasemanarea si chipul lui Hristos, «cel care nu mm sluieste ca pteotin mod ttupesc, ci din puterea vietit nepteritoaxe t» 110. Cacl ne hra-neste spre viata nevestejita prin tainicile lucrari preotesti w, chiardaca Aaron mai slujeste trupeste ca preot. Caci prin el se aduceaujertfe de boi si se faceau junghieri de boi si se faceau junghieri deoi si se stropea cu cenusa vitelului peste cei ce se tmpartaseau,pentru curatia trupului . dar si altele pe lioga acestea, care nu desa-vlrseau constiinta celor ce tineau acest cult. «Caci era cu neouum«ca sinqele de tauri sa steatqii piicatele» (.Bvr. 10, 4). Cind deci niS-a adus astfel de slujire preoteesca, stdHna de obiceiurile dintii ~ivechi, a venit numaidecit ~i alt Preot. Si daca Dumnezeu a anuntatalt Testament, inveehindu-se eel dintti, Preotul dupa rtnduiala luiMelchisedec, care trebuie tnteles ~i ce eel vesnic. nu este cUtul decitDornnul nostru Iisus Hristos, prln care st cu care fie slava lui Dum-nezeu si Tatal Impreuna ell Sfintud Dub, in vecii vecilor. Amin.

CARTEA A TRElA A GLAFIRELOR LA FACERE

Despre Avraam ~i despre fagaduinla prln Isaac~ica prin ei se preinchipuia taina credlntei

1. Dumnezeiescul Pavel serie di Hristos S-a facut Arhiereul $iApostolul marturisirii noastre (Evr. 3, 1). EI ne-a asiqurat clar ciiHristos aducindu-ne 0 porunca neasemdnat mai buns $i mai de folosdecit cea veche prin Moise, adica pe cea evanqhelica, S-a facutchezasul unui Testament mai bun. Si cuvintul este adevarat. Cacilegea Iucreaza minie si face vadit pacatul, iar harul daruit noua prin

110. Hristos se aduce jerWi pe Sine tnsust, fliTIi sa rlimlna in moarte, din pute-rea vietii Sale dumnezeiestt, nepleritoare. El d~ priu aceaste tuturor ca rod al preo-tiel Sale, vlata nepierltoare. Si 0 face aceasta ~i prin preotlt rtnduiti de EL ca organevazute ale preotlei Lui. Prln toate Tainele savtrslte, preotli lui Hristos ne dau harul,sau puterea viettl neplerttoare a lui Dumnezeu.

111. Toate actele lui Hristos ca Preot comunicau puterile dumnezeiestt si ni Iecomunica $i acurn prin precut Biseridi ca organe vlizute aile Sale. Si toate rugi'iciu-nile, darurile si Ieptels noastre, fie cli Ie savtr$im in pertlctslar, fie prin preott, leprezinta EI Tatalui ,ca jertfe adliugate la jertfa Sa, continutnd $1 prln aceasta slujireaSa de Preot netreclitor $i neurlllqit cle altii, cbi{lr 4i1ca A-aron $i preotii ,1~vili hi maiCQntin\l~ preotia lor,

GLAFmE LA CARTILE LUI MOISE

bltndetea Mtntuttorului ne da dreptatea 112. Caci, precum zice Ellnsusi, n-a venit sa judece lumea, ci ca lumea Sa se mtntuiascaprintr-Insul. Si Cuvintul ne-a aratat Indestulator ca desi nu S-a nascutdupa trup din semintia lui Levi, 'a fost si este Arhiereu in veac dupartnduiala lui Melchisedec 113. Ba taina tndreptaru prin credinta a fostvestita mai inainte de taierea imprejur a legii ~i celor din Israil Iis-a schitat mai inainte chipul tainei, eli nu e cu putinta sa se min-tuiasca lumea altfel decit numai prin Hristos care tndrepteaza pe eelpacatos sl-i Iiarta pacatele. Pe linga acestea putem sa spunem,culeqind dovezi din Sfintele Scripturi ~i cercetind cu amanuntulfiecare Incredintare data de ele, ca stnt mostenttori ai lui Dumnezeu~i asezati Intre fiii adevarati cei din fagaduinta facuta fericituluiAvraam prin Isaac.

2. Deci preasfintitul Pavel scrie Romanilor: «ce vom ztce di adobindit dupa trup stramosul nostru Avraam? Caci daca Avraams-a indreptat din fapte, are lauda, dar nu inaintea lui Dumnezeu. Cactce zice Scriptura? A crezut Avraam lui Dumnezeu ~i i s-a socotitlui ca dreptate. Iar celui ce face fapte, nu i se socoteste plata dupahar, ci ca datorie. Iar celui ce nu face Iapte, ci crede in Celce indreptateste pe eel pacatos, i se socoteste credinta lui spre in-dreptatire. Precum $i David vorbeste des pre fericirea omului caruieDumnezeu ii socoteste [Ii acorda) dreptatea (tndreptatirea] fara fapte :«Peticlti cei ciirota li s-ou iertat tiuiuieleqile $i ale cdrot fapte s-euacoperit. Fericit biirbatul caruia Dotnnul nu-t va socoti pacatul»(Ps. 3'1, 1-2). Deci fericirea aceasta este numai pentru tlHrea im-prejur, sau ~i pentru netairea imprejur? Caci zicem ca lui AvraamI s-a socotit credinta spre dreptate. Dar cum i s-a socotit J Clnd eratarat Imprejur, sau dnd era netaiat imprejur? Nu clnd era taiat tm-prejur, ct cind era netaiat imprejur. lar semnuI tiiietl! lmprejur l-aprimit ca pecete a dreptalii pentru credinjc lui din vremea netiiiesit

112. Legea nu daruie~te nimic, ci arata ce pedeapsa ne aduce pentru un pacatsalt altul. Ea. ne tndeamna prin eceasta sa ne retinem de la pacat prln frlca de pe-deapsa eu cera ne amentnta. Dar nu ne da .puterea sa ne lnfrinlim de le pacat. Hrls-tos ne-a adus prln ham! bunlit1itii Lui iertarea de plicate, adidi justlliearea san in-dreptarea j pe de alta ne-a adus prln acelas har $i puterea de-a ne Wrlna de la p1i-cate. Ne-a adus dreptatea ea un dar, tnsa ~i puterea de-a ne mentine In dreptate.Aeeasta a fost preocuparea llrincipalli a Sf. Pavel sa arate superloritetaa credintei inHristos fatli de legea vecbe.

113. EI a adus Testamentul superior al .iertarii, pentru di S-a facut Arbiereu Inveae, sau netrecator, deci superior calor din semintie lui Levi, fiindea DU a adus jertfede animals, care nu puteau tnduiose pe Dumnezeu, ci pe Sine Insusi. EI S-a faeut Ar-hlereul dragoste! netrecatoare, trimls tn aeest scop de dragostea Tatalul. EI a arlitatea om dnigostea plna la moarte fat!!. de Tatal, facindu-L pe Tatal sa rlispundli cu dra-gostea Lui tata de El ea om ~i lata de toti [ratii Lui tntru umanltate.

'74 ,SF. CHIRI(.; AL ALEXANDRlll:I

unpreiur, ea sa fie el parinte a1 tuturOl: celot ce credo neuiiaii fm-.ptejus, peturu a ll se socoti $1 lor cteainta ca dreptate , $i parinteal celoi ti'iiati lmpreju[, dar flu numai ol celot taiati imptejur, ci' .s!

,:al celor ce ' umblQ pe urmele ctedintei porintebu tiosttu AVraaID dinvvremee uetdierii lui imprejur» (Rom. 4, 1-12) 114. Fe linga aeestea,dlnd- 0 tllcuire ~i mal subtire tainei, zice: «Ciic! nu prin lege a primitAvroezn sau sarninta lui lagaduinta de-a ii mosremror a1 Iumii, ci

<prin dreptaiea ceo din credinta. Ciici daca sint mostenitori cei dinlege, s-u iacut desaitd cretiinta $1 s-a desfiintat tagaduinta. FUndea-leqea pttcuiuieste minie. Pentru ca unde nu este lege, nu este tticicdlcare de lege. De aceea (Uigaduinta mO$tenirii) este din credinta,cc sa-tie fdgCiduintt;i sigurd 'prur har pentru toatd saminta lui ,A vraam ;nu numai celei ptlti lege, ci $i celei prin credintd, spte a tt el pari'n-Iele noszru a1 tuiuror, precum s-a scris : te-am pus pe tine piitiute a1tnultor neamuri, El e 'parintele nostni "inalntea lui Dumnezeu 1n carea erezur, care face vii pe morii $i cbeama 1a tiin1a pe ce1e ce nusint» (Rom. 4, .13-lt) l1S.

,,-' ,n'q.llzi cum asigura si spune+mereu, cu putere, dr-lui Avraam i's-a dat 'dud inca nu 'era taiat imprejur, ci se afia inca netaiat tm-prejur -harul $i au fost facuti mostenitori ai darurilor lui Dumnezeu,

,cei ce au vott sa mearqa pe urrnele stramosului Avr.aam imlttndu-icredinta din vremea clad l1U era taiat Imprejur, nu cei ce s-au obis-

-nuit s~' cugete lueruri marf despre umbra dati1 prin Moise $i sa --se'daude ·di au pe Avraam ca parinte dupa trup.- care. s-a numit -epiiritueal raultot neamuri», pe ctnd Israil nu e dectt un neam. Caci chiar

..daca s·ar extinde tntr-e multime nemasurata, trebuie sao! .mteleqem~i In,'acest caz pe Avraam ca 'parinte al celor ce cred. adunati .din

,~oat-e cetatlle. ~i',tarHe. ca unii. ce s-au facut un trup. in Hristos ~i au

,,' "114.Credlnta tri dra'gostea lui Dumnezeu ii educe lui Indreptatlree de 18 Dum-o neesu.jnu faptele Lui. Intr-un fel aceasta tndreptattre Ii vine omului gratuit, dar in altCel credinta tn eceesta dragoste e mai mult dedt faptele cxterioare savtr$ile de etCrestinismul urmareste translormerea intenoar!! a omuluj, nu eonforroarea lui externaunei 'rinduieli. ,Dar ,a,cestei transformari inte'fioare ii urmeaza Iii efortul eonrormiirii:>~ului 'prin, iapte .,voit .lui Dumnezeu, Profestantii n-au' vazut a,ceasta putere transfar-matoare a credlntel, cr au socotit di .ea se tm'Pilca cu 0 continuare a' padHuirii. Desi-gur, ,oroul ,IlU poate ,?.junge, niciodatti la 9 des!ivtr$ire tn glndurile !Ii faptete sale. Inacest sens credinta in iertaTea lui Dumnezeu, chiaT d,adi omul nu e pElrfeet tn faptc,

'e Justa. Dar efortul acesta totu~i e cerut: 0 spimea.. aceasta chiar Sf. Ap, Pa~eJ cind'declarii cii Avraam a primi! tMerea imprejur ca sernn al dreptatii ce i s-a dal ciud nuera taiat imprejur ~i di de aecca el s-a socot!t ~i piirinte Sl al celor netaiatl hnprc-jur, dar 'al celor din lli1nil.' numai' 'dadi el au ajnns la tliierea tmprejuT prin' c;red!nta.

.Aceasta se araHI ,tn .cre$tinism prin"Botezul din credintli., dar printr-un Botez carefructified cl'edin1a tntr~o vial! de om nou,

115. De aci se veda. ~i mai lamurit ca eel ce crede odatl1 lui Dumnezeu nu mai'rmine intr-o credintii -neactivl1, de om roort, ci devine prin legatura in care se punecu Dumnezeu prin credinta, un om viu, a.ctiv, raspindHor de viata~sau de bine, -

'Q.LAFIRE LA CAR-pLE LUI MOISE

:Iost .cbe~p.ti la frlitie .duhovniceasca, -De fapt Iudeii .s-au, nas.~.ut dinAvraam .. par nu. to~i din Israil •. stnt Israil, njci pentru ,o~..~jnt sl!iPlin~a11117 Avraam, $.J.pt.fiii. lui. Mai mul t, ·ii· apropie de El -credintas- pe. cei.ce' .au -crezut din netaterea Imprejur. qiCi f~ga.d'Qint~ s-a 'iacJlt; si .harul~are;'Il,drepte,aza s-~· d,at. lui -Avream cind i,nca nu : avea. taierea tm-prejur, ci. fiind mat ..deqreba net?3..i.(!.t·jmprejur, dupa crJ~.diIl,ta Sfintelor

,.Scripturi. .3, far ca darul dreptatii din credinta .nu se marqineste numai la

,Avraam, desi lui j s-a flieut fagaduinta, ci s-a extins si Ia toti cei ce· au crezut,: .ojconfirma iarl!i~i. preainteleptul I;>avel,' adauqind la celece .Ie-am spus, urmatoarele : .«Dar imi s-a scris .nU1)1ai penttu el, ~d

·~, .s~la.eocotii ..lui spte dreptate, Qi .se VCl; socon $i penrru .nor careC-llilc!em.1-l:1:.:Celee a sculat din: morit pe Iisus, Domnul nostru, Care.Sra.,.dat.pe.. Sine -penitu piicaiele-noastre $L·a tnvio: pent.ru dreptat:lj?a·nC?as,trd»(Rom. 4,· 23-25) 116.. Deci harul care ne :da prin oredinta('~~taJe1¥~ cerului .si darul bunatati] de sus, ii face sa .se socoteascaIntre ~iii lui A vraam nu pe c~.i ce s-au nascut din el dupa trup, ci

·,p.e G.~f ce ~-au"'imbog&tit .cu acelasi chip si avmd uri cuqet fr~t~~'c,c.~ed)n Domnul 'ilQ~tiu IiSU5 Hristos, A·c:e~tia vor fi mostenitori ai~1~rUri~or h£{.Dum~ezeu, respin,gind pe Israil eel dupa trup, din, pii-

·cina 'necredintei lui, , • . . '.' .r_·. ;. Cadi ~i'aeeasth' nl: s-a dat foarte clar 'ca chip in tainaTu! 'Isaac.

Itt.: ,.:, f! \ ,I'.. ,.' , ....

"'Dar sa 'Ie arati:itn ~i acestea 'pe cit ne e eu putinta, folosindu-ne dec'ti:ri6~tiiiia' ee "newo' dau'" SCr'ipfurfie' ltd MOise:' Ele suna ·a~a.:. «Dapa

:-(lceste "dil"inte, '''Ci lost cuvuuui Dommilui ditre .Avraant ~h' vedettie,.zic1nd.' Nucte teme Avrcom,' Bii - te voi 'pazi pe tine: Plata 'ta nva ii..mare: 'ioarte: Si ~a zis Avrcnm : ,Staplne; 'Doamne, ce-rnj yet da;?,Eu mel pierd :Iiii'd copit lar liul slujilieif me1e Masec este. Eliezer.{)amasc.yl. $f, a zis Avraam: de .vtep1e :ee ,mi-ai dat siirn1nJii:,'"s)uga:·lJI~a!.ll1}ii~a:ro~teni~ $i lndq,td s-a fiicut· cuvlntuJ DQmnu1ui cCitre, el,..zipl~d,:. tyu .t~. ya: J!lo§.ten,i ~ce.s!qt ci eel ee va J.e$i clin tine,· a~e~ta..te va·mq$teni .. $1. J,.a.seos pe eJ afara $1 i~a. zi$:. Prive$te 1a eel $i<:~~mq!}i~·tel~le,. daca .Ie potL·:;·lIimiirq. $j a zis: A$.d. va ii ,sd~lnta .tao~$i~_creim.' Avra,apl ·lu{.Dumn·eze,i ~ j. sMa:.SOCQtitlui spre dreptat'e»(Pac .. ··15, ·i-6). Sf' era unita eli ei ca s~iie fe'rieita Sar~'(eare ttradu.;a

.~o.sealllJla.: :stapina)., ferp.eie eu chip ariHos ~i eu fata frumoas.a. Caci·tl$a m:ar~ufise$te Bfinta SciiptuJ'a-. Dar Ii era 'unita ~i ~l·slujea prin~r-o·dsathrie ' heI~gitfmli . slujnita '~Agar,'ca:te' se talmace~te rt~lne~nica

~_"'--,-;- ••--:-. -,--:---,.. oJ _- ~

, .. ·,116. A tn.v.;iat araUnd. cli fiind 'ca om dTept,' saU· tare spiritual moartea. sau nici·.chiar :3IU>artea: nu.I:l~a PllItut. tine. ~i de la" Eli.s-a 'Jnt:ins <6ceastti ·tarie, la toti cei ce' .se

~AUp~Q qe:El-.J " : .'. ,I: " .• ':. :,..... >. . :1':; •.• ,. _... :' . •..' ...

16 51". CHlRJL AI. ALEXANDRIE>I

(straina). Si Sara care tnca nu concepuse vreun copil legitim. i$iplingea nerodnicia. Iar Agar a nascut pe Ismail. Afltndu-se Iucru-rile astfel, a grait Dumnezeu catre Avraam, zicind: «Eu te voi pdzi,plata ta va ii mare ioarte», Iar el ce raspunde la aeestea? «Staplne,ce-mi vei da? Eu pier lara copii. Jar iiul sluitiici: mele Masec, esteEliezer Damascul», Observa desavtrsirea cuvtntului : «Ce-mi vel da,SUipine ?»). Inteleqe ca spune ea nu mai are nevoie de nimic dincele pamtntesti, deci nu se va bucura nici sa se faea staptn pestesi mai multe, daca nu are ea mostenitor legitim un Iiu adevarat,nascut dmtr-o casatorte Iibera, Observa ca firea e dusa prin sinesi fara legi serise spre cunoasterea clara a eeea ce e folositor destiut. Cad desi avea un fiu, Inteleqe pe Ismail, dumnezeiescul Avraamse de clara pe sine farii coph. Deci firea stie, st inca foarte llmpede,di eel odraslit din impreuna.rea tntinata $i neleqitima nu se poatenumi in chip cuvenit fiu. «Ciiai nu va da radiicinii adlncii», dupa cum.s-a scris (Intel. Sol. 4, 3). Iar ca, ehiar daca s-ar naste unora unprune din slujnica, va fi 0 odrasla reee si desarta, $i nu ar pricinuibucurie celor liberi, 0 spune adauqind : «lor iiul sluitiicei Masec,este Bliezer Damascul». Adica : sa-mi fie mie deci cel nascut din sluj-niea mea fiu iubit. Cact aceasta tnseamna Damasc. EI se va socoti$i ca ajutor si sprijin de la Dumnezeu, Fiindca aeeasta tnseamnaEliezer. Deci e una eu a zice dar: «Sa-mt fie tn loc de singe ade-varat si de sarut al singelui $i ajutor dat de Dumnezeu din necesi-tate sluga mea»; deci sa-mi fie si mostenitor. «Ce-mi vei da ?». Dacan-am un urmas adevarat, sa fie, Staplne, Avraam al tau totdeaunasub repros 117. Caci cel fara copii, se mlntuieste prin copli adevarattdin sotie libera. Dar nu I-a Iasat Dumnezeu pe eel drept mult timpin tntristare. Caci tndata i-a fagMuit samlnta in Isaac, de care spuneca va fi egai la numar cu multlmea nenumarata a stelelor. Si a fostasiqurat ca se va numi parinte a1 unor neamuri nenumarate, dest eratntepat de muscaturtle Iipsei de copii. «$i a crezut, ziee, Avrocmlui Dumnezeu ~i i sea socotit lui spre dreptaie», Are deci ca lncununaredreptatea cel ce cinsteste prin credinta pe St~pinul U7 a. Caci a mar-

117. Urmesii unui fiu nelegitim pot preltmqi reprosul plirinteluL eceluia in vect,daca acestt urmasi nu se vor ruqe .pentru str!mo~ul lor ~i nu vor rascumplira prin via-ta lor «urata vina lui. Avraam n·ar fi rAmas 4n isto~ie Ql un nume de lauda dac! n·arfi avut -urma$iai unui fiu legitim.

111 a. Credinta e ~i ea 0 fapta, sau rodul unui efort. Sf. Pavel ou dispretuie$tededt faptele tormale, exterioare. care nu stnt semnele unei transformliri suflete$ti.Credinta cere eel mai mare elort. Ca atare e incununatli de Dumnezeu eu dreptatea.sau eu 0 viata puternicli 1.0toate virtut'ile. Dar credinta, pe de alta parte, nu e numal

GLAFIRE LA CARrn..E LUI MOISE 17

turisit prin aeeasta eli toate Ii stnt cu putintl1 U8, Iar eel neeredineios~i far a grija, va n ingimfat ~i batjoeoritor 119. Iar prin aceasta vacadea sub ostnda ~i certart. Deei a erezut Avraam lui Dumnezeu sta fost tndreptat prin El. Cad adaug~ un semn spre InUirirea adeva-rului eel or mai tnatnte fligMuite eli vor fi :120, Dumnezeu se grl1-beste sa tmpllneasca [uramtntul, nelastnd in tndotala pe eel ce a ere-zut. Clici s-a seris: «$1 a zis ciitre e1 : Eu slnt Dumnezeu eel ce te-arpscos din tara Haldeilor, ca stHi dau tie pamunu; acesta ca scl-l mo~~tetiestl pe el. $1 a zis Avraam : Stclplne Doamne, dupa ce vol cunocsreca-t voi mostenr pe et t I-a zis lui: la 0 juninee de treJ ani $i unberbee $1 0 tUrturea $1 un porumb. $1 a luat e1 acestea toate $1le-a despieat ~n doud $1 le-a pus cu lata una ciitte alta, Itu pasarilenu le-a despicat. $i s-ou eoborlt pasdriJe peste trupurl, peste despi-cdturlle lor. $1 a sezut Avraam lmpreuna eu e1e. lor la opusul soc-relui a ciiuit uimlre peste Avraam $1 laUi fried mare $1 lntuneric I-acuptins pe el. $i s-a spus lui Avraam: Cunoscfnd vel cunonste ca ne-mernica va Ii samlnta ta 1n pamlnt strain $i 0 vor avea pe ea caToaba $1-1 vor cbinui pe ei palru sute de ani. Iat pe neamuJ cdruiavor Ii robi ~l vol judeca Bu. Dupa aceea vor 1e$i sa vinci aid euavere mult«. lot tu vel pJeea la parinJii tal cu pace, ajunglnd la bald-nete bund. lor In a1 patruJea neam se vot rnrocrce aici. Cdcl lnca nus-cu lmplinJt pacatele Amoreilor plna. acuma. lar dupa ee a apussoatele, s-a iacut fJacdra. $1 iata cuptor tumeglnd $1 siestii«: au trecutprin mijlocul desplcaturllor acestora» (Pac. 15, 7-18). "

Ceea ce s-a tnttmplat va cerceta tnvatatul Pavell, care vatUcui ~i tntelesul [uramtntului. EI ne va spune ce vor sli tnsemnedespicaturile, zborul pasl1rilor st asezarea tmpreuna peste ace lea I deasemenea, ce tnseamna lmpreuna asezare a lui Avraam, ~i ce fladiracare a trecut printre despicaturi. Deci sa le inf~ti~am.

4. Era oblcelul Haldeilor s~ tnsoteasca juramtntul cu trecereaprintre animalele despicate ~i sa zidi f~1cind aceasta: sa fiu ca aces-tea, Deci Avraam fiind Haldeu dupa neam ~i iesit de curlnd dintre ei.

lepta omulut, d $1 un dar al lui Dumnezeu. tnsli dacli n-ar fI $1 taptll a omului, n-arfi lncununntll de Dumnezeu cu ruplata dreptlitll. B Imposlbil de despiirtlt tn celebune $1 tndreptate spre Dumnezeu intre ceea ce di omuL l1i ceea ce dli Dumnezeu. Intoate e 0 talnicli unttate sinergldl.

118. Credlnta omulul nu lnseamnli numai convlngerea cli Dumnezeu Ii lsrlll tontepentru Hrlstos, cum spun protestantll. Cl $1 cli toate Ie poate prin ajutorul ce I-I dl1Dunmezeu prin Hristos. Credlnta tnseamnli Incepu~ul unel viet! nol din puterea luiDumnezeu.

119. Se afirmA mereu eli. credtnta e $1 un elort cate se opune negrljil $1 mtndrlei.120. Cel ce cred, In fagAduinta bunlltlitllor vlltoare. Dar oredlnta lor nu rlimlne

numal In a$teptarea bUnlUlltftlor vilioare, cum spun protestantll, cI e tncununatli $1aid cu puterile ImbunlUAtiril. cu vlrtutUe care n due pe om spre deslivlr$lre.

78,'

StapinUI tuturor i--a, pofuncit.: tintnd' seama .de ' aceesta, "sli faeii judi-mlntul dupa acest· obicei, impletind frumos ' hi cele [ertfite, tai'nalui Hristos. Iar Iiindca desptcaturide au fost dupa aceea tnnnse oepamtnt, ca avlnd sa treaca oareeum printre ele, a coborit tmpreuna.lirtga ele st s-a asezat tmpreuna 'cu ele si' Avraam. S-a asezat spre a-lepiizi,; ca sa nu se produce vreo vatamare !iii sa se. faca cele. aduse :pentru [uramtnt 'hrana unor pasari nee urate. ·Iar. la apusul vsoafelui.-zice, «a. cdzur uimJre $i trtca peste Avrcam». Voi spune.. pe. tit pot,"ce se Inteleqe prin aceasta. Era obiceiul Haldeilor s~ ia seama binesi fara gre~eaHI. lei zborul pasariJor .: Deci . a ingaduit Dumnezeu tuturer 'cu. intelepciune sa se Invete cele ce vor fi din .cele ce stia ,:ca eraobiceiul .unora sa faca. Aduuindu-se 'deci pasarile peste desplcaturi;,dumnezeiescul AVraam, s-a .1nspaimintat intelegind acuril.,' unde .si peste cine -se va adeveri 'semnul, 'C~cj era socotit un senin nefa-vorabil ~i d~Witor- de griji zborul unor pasati .necurate peste cele :[ertfite. Cad pasarile carnivore stnt . Intetdeauna. necurate. Fiinddise temea de capul 'lui, ca nu -cumva sa se 'lntimple acest luoru ,'~i ttl",el, 'Du:mm~zeu n elibereeza de aceastateama : «Nu:va vent, ziee., p·este .::tine tooie. ceJ:e biinuite. Dar cunoscuui, cunooste. ca semituta ta vc it r

netnemicd In pamlnt'strain». $i vor Ii foarte multi cei ce vor vot 'sti-j,chinuiasca, al carer chip erau pasarile asezate peste jertie.· Dar neca ...jindu-l putin, VOT suferi ostnda. «Iar tu vei pJeca:Ja parintii tiii, ajun-g!Ji!d 1a batrlne:te bunii»: Apoi spune ca dupa apusul soarelui «f1acarade foe $1 cuptor $rsf.e~niee au' treeut ptin mijlocul .ceJor 'despicate»:"

~·',"Du'Pa obiceiul Haldeilor, ~focul este chipul < lui, Dumnezeu, "caretmplmeste [uramtntnl. Dar si dumnezeiescul Pavel vede 'in acesteafn-"telesul. [uramtntului, zicind : : «tar Dumnezeu d1nd ,f tagaduihta luiAY'.ria:am~ tmrucu nu-cvec. pe nfmeni mai mate pe care sa Sf! fur-e,s-a jurat pe Sine lnsU$i, ziaind: Binecuvlntlnd te voi- binecu'¢int'a $.jlnml'.lltind te vof '2nJ1'1ulti.,$i aeesta 'Qvlnd 1ndelunga rabdaie, atiobln-dUdaga(iuinta. 'Caci oa:menii se jur.a pc cel: t:e e mai, 'rriare,:$i 1ura-~.~m1ntul, ie' ,este 0" eheza$ie $1 sU'r$itul oricarei Impotriviri intra eL Inaceasta. Dumne_2!~.u -:-,rlnd sa ar.ate$ $i mai mult mO$tf?nitorilC?I t4gadu- "int'ei n_~strqmut(lre9 :h'ptarlrii . Luil ,a pu.s,~1a mijlo~ jurai)11ntiJJi ;'<;a.:pril)' l'

doua fapt,e ndtramutate, (fCigaduint'a $t jtlramlntul); in· Mre' e eli ilepu~""tintif cq, DLl·mlWz~u..sa mjnta, sa ,.ave~i mlngljehi '(are':, nq( ee.r,:ce .n~',~grabim spr:e nadejdea·,pu'Sa lnainte» (Evr. 6,,13;_18).121 .. ,. ;' .:'r:,

121. Cel lIlai we ia cheza$ al implinirii promisiunii sale pe unul ~ili 1Ilj:lni/ c;atesa illtetVin! In cawl cind'el nu ~i~ar implini promlsiune~. Dumnezcu se dii d:reza~' peSine"lns(l~i) angajlndu-Se $i' mai mult in irnplinirea 'fi1gl!.duilitei 'dale. Caei El e a'de-vi1ruLEi nu polite' minti •.n'll poate, sa nU-$Ltina cuvtntul dat •.,El,' care vegheaz.a:Iii im'::' :plinirea a tot~Gf5:G"b'Un~V.in acest sens'ta respectarea adeviirului. :~ . ..' " "'., - \' \

GLAFIRE'LA CARTIl;E LUI MOISE

5. Daci tn modul eel mal intelept si-a .Intarit Dumnezeu eu [u-:ralntnt fagMuinta, desi nu stie Sa mints, ca, precum sene dumneze-.iescul -Pavel, sa avem -mtnqtlerea tntarita, nemaitndoindu-ne di eava ajunge numaidecit la tmpltntre. Deci (ca sa reiau cuvintul de mailnalnte), avtnd inca Agar pe Ismail in ptntece, s..,a, suparat Sara' peslujnica, .nemaisuportrnd mind ria si ingimfarea nemasurata a aeeleiapentru sarcina ei, De aceea 0 alunga din casa si-I porunceste sa pIeceunde vrea, ingaduindu-i s-o facti aceasta sotul ei leqitim, adica Avraam. ,Dar, cum zice'SHnta Scriptura r «A ailat-o pe ea inqeru; lui Dumne-zeu 1a un izvor de apii 1n pustie, pe caiea Sur. $1 i-a zis ei lngerulDomnului: Agar, slujnicii a Satei, de unde vii si unde mergi ? $1 a.zis.:"Fllg de la tata Stuei, suipuia mea. l-a z_is ei tnqerul Domnului: ltitotu-ce-re 1a stiipina ta $i smeteste-te sub miinile ei» (Pac. 16, 7-9). Si:s-a tntors Agar si a suportat jugul robiei. lar Dumnezeu i-a eerut luiAvraam taierea tmprejur, zictnd : «Tu sii piize$ti legiiJnlntul Meu, zust siiminta ta dupii tine, 1n nea,murile lot: Si acesta e legiimjntul' pecare 11 vei pazi lntre l\1ine $1 voi-si mtre siimlnta ta in neamurile lor.Se va tiiia unpteiur 1a voi toaui postea biirbiiteascQ.,. '$1 v.eti tiila lUl-prejur marginea tiupului vostru. $1, aceasta va ii spre sernn a1 1egii ..turii uitre Mine si voi. Si se va taia lmprejur la voi pruncul de optzile, toatii paxtea biitbiiieascii 1n neamurile voastre. $i sluga ta, $ieel c..umpiirat eu arqtnt, din ~ot liul stl'iiin, care nu este: din sdmuitata, cu tdiete Imprejur se va tdia l.mprejur 'sluga coset tale si cel cum-para I cu argint. $i va ti legiimintul Meu pe trupul vosrru spte legii-tura ve$nicii. $i partea biitbiiieascii care nu-sr va tala imprejur mar-ginea ttupului sou, 3n ziua a opta, se va pierde suiletul . aceta. dillneamul lui, cii a stticat legiimintul Mew> (Fac. 17, 9-11).

Fiindca trebuia deci sa se supuna legilor dumnezeiesti, s-a taratImprejur Avraam, eu toata casa. $i a taiat tmprejur eu ceilalti tm-preuna sl pe Ismail.

Dar s-a nascut apoi si cel din cea Iibera, adica Isaac. ~i ce-a fosldup~ aceasta? Nu mai era de suportat fara ciuda in casa. fiul' nele-gitim Ismail ~i cinstit in mod egal eu Isaac. «Caei a viizut, zice, Sarape fiul Agarei, Egipteanea, care s-a nascut lui Avraam, jucindu-se euIsaac, Jiul ei» (Pac. 21, 9). ~i a venit plingind, cum e de inl~les, ~i a '-zis: «Alungii pe slujnica aceasta $1 pe fiu] eJ. Cii nu poate sii mO$-

teneascii liul slujnicei aeestea eu fiu1 meu Isaac. $i greu a .piirut,zice, cuvintul acesta lui Avraam. Sa nu-ti' fie greu euvlntu1 acestadespre eopil $i despre slujruca. Toate cite itt va spune tie Sara, as-culta cuvintul ei,' pentru 'cii numai eei din Isaac se vor chema urma$ii"

SF. CHIRIL AL ALEXANDRIEI

tiii. Dar ~i pe fiul sluinici! acesteia ~1voi lace neam mare, petitni ca$1 el este din saminta tao $1 s-a scu1at A vraam aimineaia si a lua:plini $i un burduf eu apa $i le-a dat Agarei $i a pus pe umerii ei ~.ipnuicul $1 a trimis-o pe ea. los ea piecuia rdtiicea ptin pustiul Beer-Seba. $1 i s-a sittsit apa din burduf st a liisat pnuicul sub un mara-cine. Si pleelhd s-a asezat departe de el, ca 1a 0 tuuncaturii de siigeatii.Ciici a zis t Sa nu viid moartea copilului meu. ~i a sezur eu iaiacatre el. Dar copilul a sttiqat $i a ptins. $i a auzit Dumnezcu glasulptuncului din Iocul unde era. Si a ehemat tnqeni; lui Dumnezeu peAgar din cei si i-a zis ei: Ce este, AgQ'I ? Nu te teme. Ciici a auzitDumnezeu glasul pruncului tau din loeul unde este. Scoolii-te ~1 iapruneul st tine-I de minii. $i a desehis Dumnezeu ochii el Si a vazutun izvor de apa vie $1 a mers acolo $1 si-a umplut butduiui eu apa$1 a dat copilulul so. bea. $i era Dumnezeu eu pnuicul ~j el cresrec»(Fac. 21, 10-21).

Dumnezeieseul Avraam, biruit de legea iubirii de copil, voia sapoarte grija de Ismail. Dar fiindca prezicerea dumnezeiasca il Indemnasa si-f alipeasca numai pe Isaac, de care era legata tagaduinta, a 510-bozit pe Agar ~i i-a poruncit sa paraseasca odata cu pruncul casastaptnului, arattndu-se prin aceasta de mai tnatnte taina lui Hristosca chip al legi'i 122.

6. Sa 0 explicam aceasta reluind dupa trebuinta cuvintul de latnceput, Cacl poate vedea cineva ad foarte limpede ca cele ale luiHristos sint mai vechi decit cele ale legii; ~i dreptatea prin ere-dinta e aratata ca mal veche decit taierea lmprejur. Caci taierea tm-prejur s-a dat lui Avraam ca semn al credintei din vremea netaiertiimprejur, dupa cuvintul preatnteleptului Pavel. Deci ii era neplacutfericitului Avraam ca nu era tatal unui fiu liber. Si avlnd un Iiu dinBqipteanca, adica din Agar, era foarte tntristat. socotind egala cu lips ade copii samtnta neleqitima si nelibera. Dar ctnd a prirnit fagadu-intele legate de copilul legitim, adica de Isaac, !;ii a auzit limpede cava fi in el parintele a nenumarate neamuri, crezind s-a indreptat. Baa primit !;iiasigurarea di va ajunge in staplnirea pamintului aratat luide Dumnezeu. Cad spunindu-i Dumnezeu : «Iti voi da tie pamuuu!acesta» (Fac. 17, 8), ca sa fie mai sigur a Intrebat, zicind: «Stiiplne,prin ce voi cunooste co. j1 voi mO$teni?» (Fac. IS, 18). De aceea Dum-nezeu a poruncit: sa ia cele despicate: 0 vitea de trei ani, 0 capra,un berbec, 0 turturea ~i un porumb. si animalele eu patru picioare

122. Ramine In casa Tatalui Hristos, Fiul tntrupat al LUi, iar Ismail, c~re in-chi.puie~telegea veche. este dep~rtat de casa Lui.

OLAF~RE LA CARTlLE LUI MOISE 81

Ie-a despicat Avraam, puntnd 1a rind pe unele in fata altora : iarpasartle nu le-a despieat. Si le alunqa pe acelea dintre pasari carevoiau sa Ie ciuquleasca. Iar soarele ascunzind cele din urrna Iumini,Dumnezeu a treeut in chip de foe printre cele despicate. Ce tntelesduhovnicesc putem vedea 1n aces tea ? 0 vom spune pe cit e cu pu-tinta.

7. Israil eel dupa trup a fost in oarecarc fel prirnul Iiu al Dum-nezeului tuturor. Caci zice: «Piii intli ruiscut a1 Meu este Israil»[Ies. 4, 22). Dar ca din roaba si rascumparat din Eqipt. Dar Dumnezeunu l-a invrednicit sa se socoteasca intre iii (elki fire a este liberasi iubitoare de ceea ce e legitim). Ci a cautat mai deqraba poporulplacut, pe eel prin credinta in Hristos, potrivit fagaduintei, in carecei din jurul lui Avraam s-au Iacut ~i parint! at multor neamuri 123.

Cad au mostenit slava aceasta nu in Israil eel dupa trup, ci in ceimintuiti dintre neamuri prin credinta. 0 va marturisi aceasta Pavel,scriind: «Nu. orin lege s-a primii de Avraam tagaduin/a ea va iimostenitor a1 lumii, ci piin dreptatea crediniei» (Rom. 4, 13) 121,. Cadit avem pe Avraam ca parinte, eei ce am crezut din netalerea imprejurst sintem tndreptati de Dumnezeu asemeuee Lui. Aceasta tama dum-nezeiasca ne-o lamuresta bine Pavel eel tnvatat in ale legii. Cacisene Galatenilor care dupa ce s-au desavtrsit (botezat) in Hristos 125,

s-au Inters tnapot, certindu-i : «Spuneil-mt voi cei ce vottt sa iiti sublege, nu auziii legea? Ciici s-a sciis ed Avrcarn a avut doi iii, unuldin ioabd $i unul din ltbera. Dar eel din roabti, s-a niiscut dupatrup 12(); iar eel din libetii, prin iagaduinta» (Gal. 4, 21-23). Acesteastnt alegorii. Piindca ele sint cele doua legatnri 127; una, de la mun-tele Sinai, naste spre robie. Ea este Agar. Caci Sinai este uu munte

123. Multi din urmasii lui Avraam s-au faeut pllrinli ai multor noeruurl, pentrueli au avut st ei crcdinta pe care a avut-o stramosll Ior : Isaac. Iacob, Meise. prooro-cil, Maica Dornnului, Aoostollt,

124. Se poets spune «dreptatea prln sau din credinta», caci crcdlnta aducs in-noirea vietlt prin untrca cu Dumnezeu in Hristos I dar IIi «freptatea crodtntei». CDcicredtnta inslisi este samtnta omulul tnnolt 'Prin leglitura, sau untrea ell Hristos. Cre-dlnte nu e neroditoare de viala noua, cum spun protestentll.

125. Pentru iudeii $i pentru adeptti rcliqltlor paglne panteiste. care nu primeauunirea eu Durnnezeu Cel personal ~i iubitor pr!n Hristos in Botez, Botozul era 0 ade-v~rata desavlrsiro, sau pornirea po drumul deSdVii'sirii. De aeeea numcau cre!?tiniidin primele secol<> Botezul «Desiiv1r~lre».

126. Nimlc alteeva nu I-a mlnat po AVl'aam spro tmpreunarea ell slujnica decHpaslunca trupeasdi. $i ea fiind roabll, nu I s-a predal acest act din Hbertntc. CiiCl sluj-niea insemna atunci roaba cumparatli.

127. In loxiul grec e tesl-ament, sau legamint. Dar cele doua lelltamenl(', ea le-gaminte intre Dumnezou ~i omeniro, slnt propriu-zls lcglituri, cad nu numai Dumne-zeu da prin ele ceVa omen.irH, c! $1 aeeasta dli cova lui Dumnezcu. tnsB. legaturacuratli, superioarli, nepaclitoasa !ntre Dumnezeu Si omenire s-a infllptuit tn Hristos.Din oamenii unit! ell Dumnezeu In cmatie se na~te curl1fia tnsa~i.CI- Sllntut Chlrll til Alexnndrlei

82 SF. eMIRlL AL ALEXANDRIEI

in Arabia. $i zaee in acelast rind eu Ierusalimul, dar ii slujeste aces-tuia eu Ii ii ei. Jar Ierusalimul de sus este cea liberd, care este maicanoastra 128. Caci sea seris: «'veseteste-te tu, ceo stearpii, care nunasti ; izoucncstc de bucuiie ,~1striga ceo care nu ai durerile nosterii,cd multi sint copiii celei sterpe, mai multi dedt ai celei care arcbiirbat. Iar noi, iraiilor, siniem dupa (caj Isaac, iii ai tagaduintei. Dsrprecum atunci ccl tuiscut dupa trup priqonea pe cel dupd Duh, usc$i acum. Dar ce zice Scriptura? A izgonit pe roobt: si pe iiul ei.Ciici nu va mosteru iiul roobei, ci oJ celei libere. lor noi, iratilor, nusinrem copii ai roobei, ci ai celei libere» (Gal. 5, 27-31). «Stati decitori In Iibertaiea cu care Htistos nc-a eliberai pe no! ,~i nu vel ldsat!iariiei stapJ.niti de duhul robiei» (Gal. 5, 1).

Inteleqi, deci, dl Agar si Sara stnt chipurile celor doua testa-mente. $i pe slujnica 0 aseamana eu maiea Iudeilor, adica eu Ieru-salimul de pe pamtnt, fiindca era supusa legilor robiei si nu se distin-gea prin duhul liber. Iar de eea dintli si libera, adiea de Sara, carese talmaceste de aeeea si Stiiplna, ziee ea purta ehipul IerusalimuluiInalt st de. sus si ne spune in mod dar ca s-a Hieut maiea eel or in-dreptati prin credinta si chemati din fagaduinta lui Dumnezeu ea safie fiii lui Avraam. «Caci noi, zice, srnrem ca Isaac: iii ai fCigadu-intei: (Gal. 4, 28). Fiindca ne-am eliberat in Hristos, prin care si incare imbogatiti ell Duhul dumnezeiesc $i de sus, am tost asezati Intrefiii lui Dumnezeu 129. De aceea «slriqiim : Avva Piirititc» (Rom. 8, 15 i

Gal. 4, 6), ~i ne-am facut mostenitori ai bunatatilor f~gMuite sfintilor,cum S-a jurat pe Sine Insusi Dumnezeu.

Caci a fost primit prin [uramtntul Tatalui Fiul, sau taina Lui 130.

Caci e obieeiul Tatalui sa se jure pe puterea propria a Flului si

128.In aceste rtnduri din Sf. Ap, Pavel, cele douji Testamenta stnt intelese deel ~i Sf. Chiril ctnd ce, doua leglituri ale dui Dumnezeu cu omcnlrea (Ieqee veche ~icea in Hristos), ctnd Agar ~l Sara, din care Avraam, ca chip al lui Dumnezeu, a nas-cut pe eel doi Iii. Dar tntre acestc doua lintelesllli e 0 legiiturli. Dumnezeu a coborltla nivelul spiritual scazut al omcntril pentru a lTealiza 0 legatura nedesavtrsite cu not(Iegea veche). dar in Hristos 8J gas!t omeolrea la un nivel ridicat ~i a putut naste oao lege sau 0 omenire noua.

129. De Iapt, in Hristos sin tam cnemati sa lim tii ai lui Dumnezcu, cdci Fiul luiDumnezeu intrupindu-So ca om, S-n flieut Fratele nostru. Deci nu mal slntem tinuliIn robia leg11, cl stntcm ridicati prin Duhul lui Hristos, devenU Pratelo nostl U, 1a pu-torea de-a 1mplini ell dragostc de fii ceea ce place lui Dumnezeu. La ftceasta stare de·tii ne na~tem ill Botez din Duhul lui Hristos.

130. Jurllmintul lui Dumnezeu de a-I da lui Avraam pe Isaac cn flu, era un chip01 jurlimtntului Sliu de 8-i da en urm8$ dupu umanirtate pe Hrislos. Istoria e un inlregcondus de Dumnezeu spre 8devarul ea virI de sus prin chipuri, prill trepte ce urea.spre El.

GLAFffiE LA CARTn..E LUI MOISE 83

aceasta inseamna a se jura pe Sine lnsusi 131. Fiinddi Fiul nu ~ alluldecit El, dupa ratiunea fiintei $1 dupa identitatea dumnezeirii.

$i de fapt, dumnczeiescul Moise clnd ne-a aratat pe Dumnezeujurindu-Se, L-a tntatiset zicind foarle lamurtt : «v oi riclica Inlna Mea1a cet $i Md voi jura pe oreonta ]vlea» (Deut. 32, 40). Iar dreapta luiDumnezeu si Tatal este Fiul, prin care tine toate, poruncesto tuturor~i Iucreaza dumnezeieste, chernind cele ce nu stnt sa se Iaca $1 eelorfi1cute daruindu-Ie buna existenta. Asadar taina Mintuitorului nostrua fost primite printr-un [urtimtnt care trebuia s~ intar easca in cre-dinta pe mostenitor ii CagMuintei 132.

Iar Fiul este mai presus de toata zidirea st mtrece firea si slavacelor create prin neasernanate superioritati, avind radaeina cea maitnalta, adica pe TaUH si Dumnezeul tuturor. Dar Iiindca s-a faeut canoi, s-a asezat sub lege, lasinclu-Se condus de ea. De aceea a si spus :«N-am venit sa stric legea, ci s-o tmplinesc» [Matei 5, 17). Vom 50-

coti-o si aeeasta intre masurrle desertarii (chenozei), daca voim sacuqetam drept 133.

Dar se aseamana sl eu tapul ispasitor, Pentru care pricina ? S-aadus pe Sine pentru pacatele noastre, dupa Scriptuti. Dar tapul estedupa lege jertfa pentru pacat, Dar se compare si eu berbeeul deoareeeAcesta conduce turrne celor cuvintatoare. Caci Unul este conducatorulnostru: Hristos. Iar noi sintem «poporul pasunei Lui si oile miirulorLui» (Ps. 78, 14), dupa cum s-a seris. Iar fiindea S-a asemanat intoate fr atilor Sai, adica nouh, primind desertarea (ehenoza), e inch i-puit ea tap, prin Iaptul di e conducator. Caci tapti stnt mereu infruntea turmei,

Deei Hristos este asemanat cu tapul, fiinel junghiat pentru pacat,fiinda-ne conducator, caruia daca voim si ne grabim sa-l urrnam, vom

131. Astlel in [uramtntut Tatalui e implicat ~i juramtntul Fiului. Talal nu sepoate jura pe cineva rnai mare ca EI, dar se jura totusi pe ceea co e mai drag Lui, peFiul. Dar Piul i~i tnsuseste prtn aceasta [uramtntul Tat41ui ~i face ~i din partes Luitotul ca s4-1 implineascll.. Pe de alta parte bunul cel mai scump pe care-t poate doDumnezeu oamenilor, e Fiul Sliu, ca Frate al lor. Dar juraminlul Cd 0 va face aceestenu-l poate face lara voia Fiului.

132. In Hristos e adunat tot ce sa putea da oameniJor de 1a Dumnezeu, sau calcmai tnaJte bW1iWl.\i. Cad male s-au dliruit umanitlitii Lui si din en $i tuturor cetor cese ahpesc de El prin credlnta. $i pentru Cd siat a~a de mari oamenii trcbuie sa crcada.cli li se vor da. lar Dumn02.cu se jura eli Ie va da. Lucrurile de toate zilele Ie avomrlira sa trebuiascd sa nl le promitli cineva pr,in juramitlt ~'i fara sa fie nevoie de cre-dintil pentru a ne convinge di ni se var da. Dar crcdint·a in primirea unor bunuri tr~c'tde mari aTe ~i ea un teme!. E In ca 0 oaTecare pregustare a lor.

133. Legea veche era adaplst! unui nivel de vieillire coboriUi, oarccum exc1u-sivista a frupului. In parle Fiul lui Dumnezeu luind trup S-a SUPliS ptna la un Joc le-gil(>f impuse de necesitiitHe LUi: trebuinlei de mi~ca.re biologica $i Iizicti, de mlncare.de odihnii.

84 SF. CHmIl. AL AL'EXANDRIEI

fi «in piisune biuui si ~n Ioc gras, si De vorn odibni .in stini siintite»,dupa cuvintul proorocului (Iez. 34, 14). Cact ne va sala$lui in 10-casurile de sus, El fiind $i tapul si Arhipastorul 13ft; si sub lege, caUnul dintre noi si mal presus de lege, fiind Acelasi Dumnezeu siteats dreptatea 135, desi «s-a socotit tntre cei tara de lege» (Isaia 53, 12)~i a suportat junghierea pentru noi.

Dar ia ~i chipul turturelei st al porumbelului 136. Caci E1 e singuraturturea Inteliqtbila (sptrttuala) si atotcuvtntatoare, pas area ell 0 guraeu adevarat bine sunatoare, din eer si de sus, care cu propovaduireaevanqhelica a fermecat pamintul de sub cer . Caruia ii spune si Mi-reasa, adica Cea din neamuri: «Aratii-mt iota Ta si fa-rna sa audqlasui Tau. Ciici qlasul Tau este dulce $i lata Ta itumoasii» [Cint.2, 14).

E1 e $i porumbul simplu si nevinovat si nira viclesuq. Caci «nus-a aflat viclesuq in gura Lui», dupa cum s-a seris [Isaia 53, 9). Hristoseste plinirea desavtrsirii dumnezeirii 137. Si animalele se despica [caciau fost despicate in doua). Dar cele doua pasa-ri all ramas nedes-picate tnvdoua. Si care e motivul j Intructt Cuvintul lui DumnezeuCel Unul Nascut S-a facut trup, S-a Impartlt oareeum in doua sicuvintul despre El se larqeste indoindu-se 1.38.. Cind cuqetamla nasterea Lui dumnezeiasca $i negraita din Tatal, dad vorbirn detaina tntruparti, dar nu despicam taina iconomiei, simplificlnd cu-noastreea despre Elpentru eei ce nu-L cunose 138 b. Caci desi s~a facut

134. In viata viitoare vom fi mereu hraniti ell lnteleqeri ~i dovezi de dragostemereu mai tnalte, dar acestea vor fi pentru noi si 0 odihna mereu multumltoare. Vomfi Intr-o mlscare stabila si intr-o stabilitate mobila. Vom fi condusi, dar ~i iubiti .ne-tncetat de Pastorul suprem, Care e sl de 0 fHnta cu not ca ot duhovnicesti.

135. Legea urmareste ridicarea si mentinerea oameni'lor la starea de dreptate, dedesavtrsire. Ca atare, vine de 1a Dumnezeu. tnsa e acomodata Ia d1feritele lor nivelede posibilttati. El e izvorul legii de toate gr.adele, pentru cd. e insli~i dreptatea totalasau desavtrslrea realizata. De aceea e totodata deasupre a tqata legea, fara" sa fiecontrar ei. Hristos ca Fiu'! lui Dumnezeu facut om, e legea tmpllntte la eel mai Inaltgrad de El ca om, pe ltnga Iaptul oii e 'izvorul legit ca Dumnezeu. .

136. fa forma turture1e'i etc. Lucrurile sint <ra~iunile gindite de Cuvintul dum-'nezeiesc in stare plasticizaUi. Dar in aceste ratiuni e ~i El insu~i in ceva a1 Luiprintr·o lucrare a Lui. De aceca se poate spune Cd El insufii se "foTmeaza» «ia ehip»In oarecare grad in unele sau 'altele dintre creaturile Lui. Prin rugiiciune (sfintireJ'Sl poate veni mai mult in eie. .

131. Virsta de trei ani a junincii nu 0 arata nici de.plin formata, nici sU\bilei debiHrinete. Ea e virsta perfectiunH $r <:a atare 'lID -cbtp ,,1 dumnezelrli aratata in' Hris-los.

138. Vorbim despre Hristos in dona fCluri: intati~ind cele dumnezeie$ti $i cale"'mene~ti ale Lui.

138. b. Pe de 0 ~parte Hlistos e indoit, avind doua fiIi. pe de aUa nelndoit. ra-mtnl:nd 0 singura' Persoana. Deoi se impline$te eu El $i despicarea animalelor $i ne-despicarea pasarilor jertfei Lui Avraam. Pent.ru credincio~li care nu pot paLrunde insubtilWHile uuirii celor doua tiri Intr-o Persoana, e prezentat Hristos simplu caUnul.

GLAF:m.E LA CAR'fJLE LUI MOISE 85

oarecum indoit cuvintul despre El, dar El e Unul, neimpartit in .douadupa prirnirea trupului, Piindca nu S-a taiat Intr-o dorms de fii. CaciHnstos este Unul si netmpartit 139. Iar chipul dar al acestui fapt enetaierea pas/hilor. «Caci oastut)«, zrce. nu le-a aespicat».

Pe de alta parte, avtnd umanitatea de pe pamint, poate fi in-chipuit prln tap. Dar tot El, fiindca este Dumnezeu, sau din cer !";Iide sus, poate fi Inteles prin pasari. Iar faptul ca desi a suferit jun-ghierea de bun a voie pentru noi, «Trupui Lui nu a viizut strtcticiunea(coruperea)», dupa cum s-a scris (Ps. 15, 10; Fapte 2, 31) ca, dupscuvintul Psalmistului, «nici un vrdjmas nu va izoutt impotriva Luist iiul iiirtideleqii nu-L vu chinui» (Ps. 88, 23), il arata iarasi, ca inchip, dumnezeiescul Avraam, oprind pasarile care vor sa vatamecele despicate. Iar prevestindu-i-se lui .Avraam Urania ee va urmadupa 0 vreme ill Egipt impotriva celor din slnqele lui, adica a luiIsrail, si minunata izbavire, «la apusul soatelui, zice, un cuptor deioc tumeglnd si 0 liiclie de toe au trecut piin. mijlocul celot des-picate», Prin aceasta le-a Iuminat de mai Inainte celor ce aveau satraiasca din fagaduinte legea ce se va da prin Moise, care va istorisimulte auditorilor despre robia si rascumpararea celor din Israil. Iarin tirnpurile din urma ale veacului acesta si oarecum spre seara,«Cuviriiul trup s-a liicui» (loan 1, 14). Cad socotesc ca aceasta nuinseamna nirnic altceva decit ca firea dumnezeiasca si negraita atrecut prin cele despicate 140. Dar «era, zice, 0 tlacard de toe $i uncuptot de toe .~i siesnice de toe». Cacl taina Intruparit eu adevaratvrednica de inchtnare It s-a faeut celor ce s-au hotarit sa nu-L asculte

139. E 0 mare talna unitatea persoanei r;;icomplexitatea contlnutulul ei. Omul1~1 spune «eu» ~a siil1gular, $i se stie OIl unul, desi stnt atttea aspecte Iii acte in el.Unitatea lui Hristos ca Persoana se a·ra1a eu deosebire in Iaptul cd EI ramtne unsingur Fiu al Tatalui ~i dupa ce asuma trupul $i toate actele si simturile smerite aleomului. Acesto Jormulari vor fi preluate 1ji de Sf. Maxim Marturisitorul.

140. FiuI lui Dumnezeu Se fece om sl Se aduce jertfa desavir~itii dupa ce orne-nlrea a crescut spre intelegerea acestor Iapte a'le lui Dumnezeu. Aceasta J1U in-seamna ca omenirea anterioara nu se Ioloseste de tntruparea $i [ertla Piulut luiDumnezeu. Ea se f'oloseste ' prln preqatirea pentru aceste Iapte Inalte ale lui Dum-nezeu, De aceea strrt scosi din iad de Hristos toti cei ce au contribuit 1a aceastapregatire. Aceasta dii 0 justificare rugaciunilor Bisericii pentru ei. Prin proofoci IlUIluln,ai Dumnezeu a r;;tiut de venirea Lui. d le-a dat $i oamenilor putinta sii ~tieaceasta. Deci chiar dadi vine 'in par,tea .finaJii a [stariet Hristos dil sensul intregiiistorii. Daeii n-ar veni EI, istoria n~ar aVea putinta sa ajunga 1a 0 desiivir$ire. Ea eluminata $i inainte de venj'rea Lui de acest sens pentru eil se pregate!;te 'pel1truprimirea Lui. Dar in aceastii p.regiUire 0' ajut.a. El insu~i, prin tipurile slravezij ce-ianticipeaza vcnirca. !utr-un anumit fel toata istoria are in ea prezentii ~i lucrareaLui.

Dar aparHia Fiului lui Dumnezeu in toata intensitatea ~i ca PersO'ana viizutasau nevazuta intTe oarnelli. lumina intregul ei sens. EJ va fi insa. cum z.iee Sr. Chi-ril, $i foe nimicitor eelar ce nu-L vor fi primit, la judecata din urma. Ciici 1111 mai auscuza de-a nu li se fj dat 'putinta sa-L cunoasdi.

86 SF. cman, AL ALEXANDRIEt

sl s-au aplecat spre neinfrinare, foe si flacar~ si ostnda de nesuportatst ultima a tuturor. De fapt, despre cei din Israil, care au batjocorittema lui Hristos $i s-au pierdut din mtndrie, zice David catre Tatalsi Dumnezeul tuturor: «Pune-i vei pe ei CCl un cup tor de toe, invremea ariitiirl: tetei Tale, Doamne , CLl Inlnia Ta li vei tulbura pe eis! locul 1i va 111lnca pe ei» (Ps. 20, 9-10) 1"1. Iar vremea aditilrii IeteiTatdlui este potrivit sa se fnteleaga ea vremea Intruparii, daca Fiulesle fat a si chipul lui Dumnezeu $1 Tatal. Decl El este Ilacara asprasi cuptor eel or ce resping taina rntruparlt Unuia Nascutului,

Dar eel or ce au cunoscut (au prirnit) aratarea Lui, va Ii, cums-a seris, «Fiiclie tuminuui 1n Intw1eric» $i subtiind qrosimea ceteidiavolesti si multimea celor ee-L respects sa nu se impiedice de sminteli.A$a L-a numit Dumnezeu si Tatal pe Fiul $1 prin glasul lui Isaia,zicind : «Pentru Sion nu v oi tacea si penttu Ietusalim nLl vot 1ncetapIn a c1nd va iesi ca 0 lumina dreptatea l"v[ea .5i mituuirea Mea ca 0idclie va arde». Caci Fiul S-a fikut pentru noi mintuire si dreptatede 1a Dumnezeu si Tatal, daca este adevarat ea in El ne Indreptarn ~ibiruim moartea care ne tireniza odinioara, ne mutam iarhsi la nestri-caciune si firea l~i reface chipul pe care il avea la inceput 1f,1.

8. Dar era de trebuinta ca apartnd Emanuil sl aratindu-se tainaLui in lume, chipurile cultului rnozaic sa. se supuna invatiituriior evan-ghelice ca unor. porunci mai inalte si mal dcsavirsite. Acest lucrus-a aratat iara~i In umbra unui chip. Si vot spune care este acesta, Devreme ce Sara n-a nascut, iar Agar avca in pi~teee pe Ismail, ~I~iarata mindria fata de cea libera. Dar Sara n-a suferit dispretul si apornit sa asupreasca pe Egipteanca. Iar aceea a plecat din casa sidW.icea prin pustiu. s: a intrebat-o inqerul din cer unde merge sl deuncle vine. lar aceea a raspuns la aces tea : «Fug de la iota Sarei,suipuia mea». Dar ce ztce dumnezeiescul inger? «ltitoorce-te la staptnata si smeresre-re sub miinile ei», Se arata prin aceasta ca, cultul legii

141. Fata Domnului, sau aratarea ce Personna cu rata omeneescd, va fi unfoe ostnditor pentru cei ce JlU L-au primit. deoarece nu vor mal dvea scuza eli nuIi S-a aratat.

142. Act se vede sensul Indreptarii noastre de e!lre \'orbe$te Sf. Ap. Pavel. Eanu c numai a j·ustificare jurididi a noastra, care llC lasa netransformati in om 1l0U,clIm se spune de protestallli. Ci unindu-ne Cll Hrislos. ni se comunica starea Lui dedreptalc. ca putere de-a ne face ~i noi drepti, de-a implini cele bUne. de-a clllligaloate vi,rtutile. A~a cum Hristos nu are numai a dreplale formala. a!)a nu primimniei noi numai 0 astrel de dreptate .. Prin ea pulcm contribui .5i noi la biruirea mortH~i a slricaciun'ii. C1ici un suilet Intalit pr,in siilafiluirea iplltcrii lui Hristos in El, poate[-ace $i trupul sa biruiascii dcscompllnerea trupului prin moar'te ~i stricaciunc, I-Iristose dl'cptatea personiiicatli penlru di e, ipostasul dumnezeiesc devenit ~i ipostas at fI-rU Sale omene~ti. Cu iposlas divin nu poate sa nu fadi $1 firea Sa omeneasca, dreap-la, sau un poate sa BU Se arate ,tn toa-te cele omene$ti ale Sale.


va naste pe Israil H3. Dar (Agar) fiind slujitoare (fiindca nu era. inea duhul Iibertatii], a nascut pe poporul din Egipt mai inainte decunoasterea noii legi evanghelice. De. aceea el a si dispretuit mult sta priqonit pe cei in Hristos si a privit de sus rinduielile evanghelice,fikind-o aceasta in multe feluri. Caci a prigonit pe Sfintii ApostoliSinagoga Iudeilor, spurrindu-le pe fatd: «Cu porunca v-am poruncitvoua sa nu invatati in numele acesta. Si tata ati umplut Ierusalimulcu mvatatura voastra» (Fapte 5, 28). Vezi cum se ingimfii Egipteancaimpotriva Sarei si se obrazniceste slujnica tmpotriva celei libere? 1.H.

Dar e invinsa dupa un timp si fuge intr-un Iel oarecare iubind liber-tatea, insa i se porunceste de qlasul inqerului sa nu dispretuiascape cea libera, adieu invatature care 0 cheama la demnitatea Iiber-latU, ei mai virtos sa se smereasca sub miinile ei. Caci cultul leg ii,miscindu-se prin chipuri, slujeste in oarecare fel tnvataturllor evan-qhelice, aratind in sine in mod obscur, frumusetea adevarului.

Asadar legea de odinioara a lui Moise, data prin ingeri, auzeacuvintul ingerilor, care Ii poruncea sa-si plece grumazul sub inva-taturile date prin Hristos si sa se SUP1..ll1d celei libere si sa nu umblede capul ei. Aceasta socotesc Cd e intelesul spiritual al supuner iiAgarei sub miinile Sarei.

Dar trebuie sa amintim Cd si dumnezeiescul, Pavel a vazut in elecele doua leqaminte, pe unul nascind in robie, egal cu Ierusalimul.de acum i si pe aItul spre demnitatea libertatii, adica pe Sara.

Dar fericitul Avraam a fest Invatat clar si ca. la aratarea luiHristos va rasari timpul taierii imprejur in duh, Dumnezeu a leqiuitsa se savtrseasca taierea imprejur, aratind de mai inainte. socotesc,prin chipuri trupesti eele spirituale : «Se va taia, zice, tmpieiur toatapartea biitbiiteascii» (Fac. 1t, 10). Si nesocotirea acesteia va fi pedep-sWi cu nimicirea si pieirea. Caci a spus di «partea biitbiiieascii. caretiu-si va Mia impreiur marginea ttupului in ziua a opta, suiletul acelase va nimici din neamul lui, cii a siiicat leqiituia Mea» (Fac. 1t, 14).

Observe ca taierea imprejur in trup s-a aratat de mat inainte ca-chip al taierii imprejur in duh si in adevar. Caci se savtrsea in ziuaa opta, in care Hristos a revenit la vtata dintre morti si a Iost timpul'sa ne impartasim de Sfintul Duh si sa primim Uiierea imprejur in El,care nu supara trupul, ci curateste duhul, nu ellberindu-ne de murda-rrile trupesti, ci vindecindu-ne de bolile sufletesti. Cad ctnd a revenit

143. Din Isaac se va naste adevaratul Israel, trecindu-se de la Jegea veche Ia:Evanghelie.

144. Aci Sara e va.zuta ca rnaica crestinilor .iar Agar ca maica celor din Israelcare farnin la lege a veche. Se urmeaza in aceasta S[. Ap. Pavel (Gal. 4, 24-31).

88 SF. CHIRn. AL ALEXANDRlEI:

Hristos la viata, desfiintind staptnirea mortii, a dat ucenicillor si pirg;'tSfintului Duh. Caci «a suilat, zrce, peste ei, zicind , Luaii Duh Sf1nt»(loan 20, 21) 2t.5. Cu acest cuvint va Ii de aeord si preatnteleptul loan,care zice: «Fiindcd incd nu era dat Duhul Sitnt, pentru cd Iisus lneanu iusese pteosliivlt» (loan 7, 39). Caci S-a slavit clnd S-a sculat dinmorti, in ziua a opta. De aceea atunci ni s-a dat Duhul si in El amfost tiiiati imprejur eu taierea imprejur cea nefacuta de mlna si spiri-tuala 14G. $1 acest mod al taierii imprejur place lui Dumnezeu. Aceastao spune dumnezeiescul Pavel: «Nu eel ariitat in aiori: este Iiuieu,nici tiiietea tmoreiur arataUi 1n ttup, ci eel lntm ascuns este Iudeu,iar tiiietea imprejur este cea a inimii 1n duh, nu in litera; a, cosetlaudii nu vine de 1a oamcni, ci de la Dumnezeu» (Rom. 2, 28).

Incetind s!ujirea legii si dobindind sthptnirea, legea cea noua inHristos $i ivindu-se popoarele cele credincioase, care au fost puseintre fiii celet libere, nemaiavind duhul robiet (caci striqa : Avva-Parinte], a venit timpul sa se paraseesca eomunitatea Iudeilor SiSinagoga $i sa ia fiinla ca mostenitor a1 Higaduinlei poporul ivit dinea. Dar se va intoarce dupa 0 vreme si va fi prirnita si ea si vanaste din bunatatea de sus a Tatalui, pe Mintuitorul st Rascumpa-ratorul tuturor.

E ceea ce arata iadisi Sfinta Scrlptura. Caci se jucau, zice, copiiibetindu-se lntre ei: Isaac $i Ismail. Felul [ocului, socotesc ca era 0

gonire. Ismail alunga, iar Isaac fugea. Dar mintea celei libere, adicaa Sarei, s-a suparat de aeeasta. $i de aceea a si spus catre dumne-zeiescul Avraam: «Alunga pe roaba aeeasta st pe nul er. Ciici nuva mostetii iiul tobiei lmpreutui cu iiul meu Isaac». Dar cuvintul n-a

145. In doua Ieluri Botezul e tll.ierea imprejur in duh . prin curatirea duhuluinostru de porn'irile spre pacat; prin Iaptul di aeeasta se infaptuieste prin primireeDuhului Stint. Numai Duhul SIlDt poate curatl $1 iatari duhul uostru. lPrecum ta'iereaimprejur in trup, inchipuia iniliturarea din jurul trupului a ceca ee-l ispitea, asa taoierea Imprejur in dub, Inf1ipluita, este de fapt inl1iturarea din [urul duhului nostru .aa ceea ee-l Isplteste ceea ce nu tine propriu-zts de fiinta lui. Cad paeatul nu e pro-priu Iiintei umane, ei ceva care 0 aJtereaza printr-o stlipinire a ci de eatre cele dinarara, sliibind stapinirea ei peste aceJea. Iar duhul omului intarit de Duhul SHnt poateopri $i trupul de la strieaciune ~i de la moarte, sau daeil IJeeepta totu$i lUoartea eucredinta ill Dunmezeu, va invia. Aceasta s-a intlmplat inm eu Hristos. Trupul invialal lui Hristos a fost deplin um'plut de Duhul SUn!. De aceea El imufla ApostoJUor in-data dupa tnviere pirga Duhului Setnt, aratind legatura intre inviere !$i Duhul SIint.Dar depliJl se da Duhut SliDt dupa tnal~are. Atunci 'il pot da ~i ei altora; de aceeaatunei ia fiinta Biseriea..

146. Ziua a opta simbolizeazli veSnichl care se inlinde dincolo de lumea aceas-l'a care a fost terminata in ziua a $asea, ~i dup/i care se intereaJeazli oprirea luiDumnezeu de la lucrarea tn ea, tn unire cu puterlle ei. ea sa treaca apoi 1a luera-rea Lui de ridicare a ei peste ceea ce rezulita din puterile ei natlU!rale.Il1vierea ri-dica trupul lui Hristos ~a acea stare superioara lumii acesteia ~i Duhu'l ce ni-1 dael tn Taine, ne ridiea ~i pe noi 'Prin arvuna in ace) piau.

GLAFIRE LA CARTlLE LUI MeISE

laset netulburat pe Avraam. lnsa a auzit de la Dumnezeu ca trebuiesa asculte de cuvintele Sarei. De aeeea, dlndu-i Agarei ca mermdeprini ~i ape, a poruncit sa plece tmpreuna eu copilul din casa stapt-nului. Iar aceea a plecat intristata si inlacrtmata. $i ratacea prinpustiu, Iar copilul aflindu-se In primejdie si pllngind, «a deschis, zice.Dumnezeu octiti Agarei si a viiziit ea apa $i l-a aaaoat» (Fac. 21, 10)"

Observe cum nici jocul copiilor nu e tara un yost spre tnteleqereaiainei. Caci Ismail a alungat pe Isaac. Iar di tntr-un anumit timp eel.din roaba, adica Ismail, va priqoni pe cel din Iibera, adica poporulcredincios in Hristos, a aratat Iericitul Pavel zicmd despre Ismail siIsaac: «Dar ptecum atunci eel nascut dupa trup a qonit pe eel ruiscutdupsi duh, a$a si ccurn» (Gal. 4, 20) 1'>7. Dar tiindca Ismail lupta im-potriva celor din cea Iibera, e alunqata Sinagoga Iudeilor, avind dreptputina si slaba merinde, piine si apa 148, adica un grad masurat decunostinta sl binecredinciosie, prin care Ie era eu putinta sa nu moaraeu totul. Cad a zis Dumnezeu undeva, Iasmd in Israil 0' midi rama-$ita de saminta a pietatii dupa lege: «$1 VOl ii lor spre siintenie micaIn tdrile In care vor intra» (Iez. 16). A spus ea va Ii celor din Israilsamtnts mica, dupa risipirea lor printre neamuri, ca sa l1U fie Iudeiifoarte tari in putere spre a implini toata legea, ci doar de-a pastraIoarte putin din ea, adica taierea imprejur in trup si Slmbata nelu-cratoare. Cad cea care naste spre robie, adica Sinagoga Iudeilor. are-ca merinde numai pline si apa.

A suportat greu Avraam pleearea Agarei, dar a lasat-o la porunca,lui Dumnezeu, Caci a intristat eu adevarat pe Sfintii Apostoli $1Bvanqhelisti caderea lui Israil. Dar s-au despartit si nu fiha voie deel, pentru voia lui Dumnezeu si pentru iubirea lui Hristos. Caci scriedumnezeiescul Pavel: «Cii mare Imi este Intristarea si necutmata du-rerea inimii. Ctici asi fi dorii sa iiu eu Insumi anatema de 1a Hristos:pentru ttatii met cei de un neam cu mine dupd ttup, care suit Israiliti»:

Alunqata fiind maica Iudeilor. a diUicit ani tnclelungati. Si se pri-mejduia sa se piarda eu totul. Dar daca vor chama pe Dumnezeustrigincl catre El in cursul timpului, vor fi miluiti in mod sigur. Caciva desehide ochii inteleqerii lor $i vor vedea ~i ei izvorul apei vii,adica pe Hristos, sl bind din EI, vor fi vii in El. Iar spalati fiind sevor face eurati, dUpa cuvintul proerocului. lar ea Hristos este izvorul

147. Clnd scria Sf. Pavel Epistola catre Galateni, iudeii prigoneau pe eei cecredeau in Hristos.

148. Providellta a facut Coil Ja anul 70 poporuJ evreiesc sa fie .alungat de Ro-mani din Ierusalim ~i Iudeea. Caci dad! ar fi ramas acolo, cre~tinismul nu s-ar fi.putut intari.


vietit. ne asiqura Psalmistul, spunind catre Tatal si Dumnczeu dinceruri: «Co. ai Inmullit mila Ta, Dumnezeule I lor lin oamenilor 1nacopetamtntul aripilor Tale vor no.dajdui. Siiuua-se-vor din grasimeacasei Tale st din valul desfiiliirii Tale Ii vei ad6.pa pe ei. Cii la Tineeste izvorul vieiii» (Ps. 35, 7-9). Dar acesta nu e altul declt Hristos,prtn care si eu care e slave si stapinirea, tmpreuna eu Duhul Lui eelde 0 fiinta si de viata Faciitor in tott vecii vecilor Hidi de sfirsit. Arnin.

Despre Avraam l?i Isaac

J. «$i a los tdupii cuvintele acestea, Dumtiezeii a rncerccr peAvrzmrn si a zis ciitre el: Avraame, Avraame. Lor el a zis : lata-rna.Si a zis : ia pe ilul tau, pe Isaac, pe sitiqurul tau iiu, pe care-l iubesii,si metqi In pamlntuJ Moria s! oau-I pc el aeolo ordete de tot pe unmunte, pe care ti-l voi atata Bu» (Fae. 22, 1-2). Acestea au fost porun-cite de Dumnezeu.

Fara Inttrziere dreptul Avraam tncarcindu-st asinul, pre cum s-ascris, si poruncind numai la doi slujltori sa-i urmeze, luind pe Iiulsau eel ~ubit, 11 elucea spre jerWi. Ajungind 1a ace1 loc sfintit abiain ziua a treia, a zis slujltorilor sih: «Sedeti aci cu ositiul. Eu $i eucopiJul vom merge plna coiea , si inctiinuuui-ne, ne vom jntoarce lavoi. $i inciircJnd pe iiul siiii cu Iemnele de jertfa si Lndemntrulu-l sa_JJorneascQ, i-ti urmat. Si c1nd copilul Q Itnrebtit pe tatiil, zicitui : «tou:iocul si lemtiele, uncle este ooia spte ardere de tot ?», i-a raspuns :«Dumnezeii sc va lngriji de oaia de [ertiii, iiule»: Apoi zidind acelaltar dumnezeiesc, punea pe el lemnele. Si leqtnd pe fiul sau peele si luind cutitul, un qlas de inger 11 impiedica, spunindu-i di nu-lrel.>uie sa junghie copilul. Caci a cunoscut Dumnezeu buna lui intentie..Apoi vaztnd dreptul un berbec incurcat cu coarnele Intr-un copacstufos, il aduce pe el ca jerWl in Iocul copilului. Apoi coboara la.slujitort. aducind 1a ei teafar pe fiul sau.

Scurtind lungimea istorisirit ~i concentrrnd-o in cuvinte mai putine,spre dovedirea a ceea ce e de folos in ea, nu vorn pregeta sli 0 reluamiarasi, pentru a infati$a prin acestea, dupa puterea noastra, preinchi-puirea tainei despre Mintuitorul nostru. lar de nu se vor afla toatecele din istorje in aeest cuvint, sa nu De eondamne nimenea 1/,9. Caeitocmai in ceea ce se adauga in plus 1a istorie se ascunde intelesu1duhovnieesc, precum in cele mai bine mirositoare dintre florile live-zilor l$i rasplndese mireasma din foile din afara, pe care daca le-ar

149. Aceasta e procedura generala a Sf. Chiril; 'reda faptul prin cuvlntele Scrip-turli. apoi prin cllvintele Sale, $i in sfir~it seoate intelesul lui.

GLAFIRE LA CAR'flLE LUI MOISE 91

tata cineva, le-ar goli de ceea ce e folositor st trebuincios. Sa trecerndeci la explicerca aleqorica.

2. Faptul de-a fi fost fericttul Avraam incercat si de a i se fjporuncit sa [ertteasca pe fiul sau eel iubit, a Iost, cum e usor detnteles, greu de purtat peutru el ea parinte si ea 0 tntepature de aeIierbinte in iubirea lui Iireascd. Dar alegincl totusi in aceastti situatie-ccea ce era bun, ne araln Ioarte clar ceca ce a spus Mintuitorul :«CcI Q$a a iubit Dumnezeu lumea, cii si pe Fiu! Siui Unui Niisciu L-adot, ca tat eel ce ctede In [II sa nu piC/Ta, ci sa aibii vtau: de veci»{loan 3, 16; I loan 4, 9). Caci daca trebuie spus si ceva omencsc sprearatarea larnunta a sensului, a Iost muscat (mtepat] Intr-un fel care-care $1 Dumnezeu si Tatal, trimitlnd pe Flul Suu la rnoarte pentrunoi, desi stia dl nu va paurnt nirnic din eele ee supard, de vremece era si El nepatimitor. Totusi, tnteleqind folosul ee va rezulta dinmoarte ea mlntuire si viatu a tuturor, a lrecut peste iubirea fata deFiul, care e proprie Tatalui t;-,(). De aeeea si Pavel s-a minunat de El,zicind: «Care nici pe Plul Sdu nu L-a cruiat, ci L-a dot pcntnr noitott» (Rom. 8, 32). Dar in ce ar consta propriu-zis minunea iubirii luiDumnezeu ~i Talal lata de noi, daca nu ar Ii socotit ca dind pe FiulS~u pentru noi, suporta ceva din cele ce nu le vrea. Aeeasta ne eon-vinge Pavel Sa 0 inteleqem ctnd spune : «Na L-a cruiat». Cdcl aceastanu se spune niciodata pentru lueruri intrmplatoare, ci despre faptecare tndraznesc vrcun lucru mare 15J, potrivit eu spusa : «Liirqeste

150. In durorca ell care Avraarn vrea sa tmpltncasca totusl porunca lui Dum-nezeu, Sf. Chlrll vede ceva asomanjltor eu ceea ce slmte Durnnezcu clincl ne Fiul Sal!Iiieut om 18 moartc pentru noi. Dar el line sa afirme totodata nepatlmlrea Fiulul Sauea Dumnezeu. Trebulc [inut seama de imbinarea mtstcr ioasa a ambelor ill p1ilimirealui Hristos. EI e ncpatimitor cu firen dumnezeiasca. Dar tot El este Persoana carepatlmesta ell trupul. Clki Perscana estc unitara. i'dr TaUH daCd e iubitor st milostiv.I1U se poate ca lubtroa si mila Lui ~a nu fie niste mi:>cari vii in -;111('.Mila nu-L,poate Hisa tneremcnil. De aceca teoloqla occldentalf mai noua inldlurtl dln Dum-nezeu nepdtimircu, socotind aceasta o notlune ulata din filosofia elina. Totusi in.mila lui Dumnezcu trebue sa veclelll ~i ceva aeeeplat cu voia. Dumllczeu nu suIetiltara voie de mila oamenilor. Poate ptltimirea se une$le la EI cu neplitlmirea intr-o~tare superioarti de sensibilitate generoasa pentru cei ce stUera. E 0 scnsibilitatenelasata de eon~liinta de-a U$Ufa chiar prin participdrea Hiuntridi iradiantll. sufcrintacelui ce patimeslc, din asigurarea lublrii ee se (Irate'! prin aceasta, care Ci$liga $i iu-birea lui. lar iubirea carc se manifeslli in partieiparea 1a sufcrinta altuia. e lotodatao bucnfie, prin faplul ca aduee 0 bueurie $i 'aceluia. Dumnezeu e nepal>lmitor in sen-sui Cd nu e staplnit de palimi fara voie. Dar Sf. Maxim, Mlirturjsitorul lau(.la 00 sin-9ur11 paUmii (sau posiune): iubirea. Ea nu c Cilra libertate .

.l51. Patimirca Fiului Sau ell 'truipul nu e ceva c1in cele co Ie voiC5le prin fire.Dar totu$i aecepta cu voia $i eeea ce nu voieste. Dumnezeu poale vol ~l ceea ce nuvoicste prin fire. Deoc;ebirea e ea voind cecace nu vOic'Ilo prin fire, voie~tc ceva ne·"Iacu!. Dar ae('dsta 0 face !ii Tatal, aceepUnd ell voia patimirea Fiului SAu. Dar tnaceasta se vede ~i mai mult iubirea lui Dumnezeu falli de noi. Dumnezeu vOiC$te dineele nevoite prill fire numai pe ccle de folos oamenilol. Pe de alta parte In aeeastase vede ~i maj mull libertatea Lui. lar voind ceva neplacut, dar spre un folos bun,

'lottl~i voie~tc cova conform Lui, care e prin [ire bUlla.

92 SF. CIURn.. AL ALEXANDfUEJ

luniile talc $i tarW;ii tiii intarestc-i $i Iniinde-i .~i 10 areapta $i 10stuiqa» (Isaia 53, 2-3); sau si cu spusa : «lnfigc (cortul), nu cruia»(Ibid.); $i iarjisi : «Izbiiveste pc cer dusi 1a moartc $i pe cci ce sedue cliiitnuidu-se Ia iunqhiere scapd-!» (Prov. 24, 11 iPS. 81, 4).

Aeestea ni s-au spus in legatura ell cuvintul : «la pe iiui tau eeliubit» (Fac. 22. 2). Jar cei doi slujitort care tnsotosc pe batrin $i mergimpreuna eu el pina in a treia zit socotesc ea stnt chipul celor douapopoare ehemate in robie prin lege, a1 lui Israil si al lui Iuda, caresoeoteau di trebuie sa urmeze nurnai poruncilor lui Dumnezeu $iTaLiH. ca aceia 'lui Avraam, necunoscind nici pe Fiul prin care sinttoate, nici pe mostenitorul Tatalui, a1 caret chip preafrumos il poertamicul Isaac asezat la slnul Tatalui si aratind inca puterea cuvenitastdpinulut. Caei Fiul era si este pururea Domnul si Dumnezeu Atot-desavlrsit. Dar prin faptul ca nu e eunoscut de toti si mat ales deIudeii lipsiti de credinta, care vecleau numai trupul, pares e6 estocineva mic si lntimplator. Sl cunostinta despre El e pe masura tnte-leger.ii Iiecaruia. E midi in eel rnici si mare in cet rnari.

De tapt proorocii spun eil e «mere si tntricosator este peste ceidimprejurul Lui» (Ps. 88, 8), adica pentru cei ajunsi aproape de Elpentru marea lor patrundere 152, Ii naste sl Pavel pe unii «pina ce inHristos chip In ei» (Gal. 4, 19), adic~ ptna ee marile si dumnezeiestiletrasaturi ale dumnezeini LUi sc intiparesc pe lncetul in mintea lor 1:;:1.

Tar Iaptul ea cei dol slujito ri i-au urmat pina in ziua a treia $1nu li s-a inqadult sa urce Ia pdmlntul eel inalt si -sfintit, ci li s-aporuncit rna] virtos sa $adil acolo cu asinul, arata cum cele douapopoare au urmat lui Dumnezeu ptna 1a timpul a1 treilea, adieu pint!1a eel din urrnd, in care ni s-a aratat Hristos. Caci tot veacul semasoara cu trei timpuri, adica eu trecutul, cu prezentul si cu viitorul.DCCi in al treilea e sfirsitul. Cact dumnezeiasea Scripture spune di

152. Cine e deperte de un om eu spirit mare, spiritul acestuia nu se vcde. $1eu cit it tnteleqe cineva mai mull, apropllndu-se de e1 spiritual, ell attt i se dosco-pera mai mult din ml1rimea lui. De alttel orice om Ii apare cu atit mai indefinit,eu cit te apropii mal mult de el CIl tnteleqere. Cu atlt mai mull se inttmplti aeeastaell Hristos.

153. Unii sfnt abia eopii fata de Hrislos. llas(;uti de curtncl de cineva care-LeUn08$te mai mull. Cresterea in eUn08$terea lui Hristos echivaJeaza eu cre~tereachipului Lui tn cl sau eu eonformarea pcrsoanei lor eu chipul Lui. E 0 cUlloa~terepentru care Hristos nu rlimine exterior, ci .sa fntiparellle lot rnai mult in eel eo-LCUl1oa$te.E 0 eunoastere ogata eu patrunderea tot mai aeeentuata a lui Hristos inccl ce-L eunomile, pc masura ce cunoaslem mai mult pe Hristos, ere$tem spiritual;lil pe masura ee ere~tem spiritual. Il eunoastem mai mult, Caci prin amtndoua nefaeem tot mai muJt asemenea Lui, umpluli de EI. retlectindu-L pe EI.

OLAFUlEl LA CARTlLE LUI MOISE 93

Hristos a venit in timpurile de pe urmd ale veacului f"j'o. Urmlnd dcciIsrail prin lege lui Dumnezeu pina la tlmpul venirii Mtntuitorulu inostru, n-a voit s~ unneze prin credinta lui Hristos care a ureat ptn~1a moarlea pentru toti, ci mat deqraba a fost impiedieat pentru mul-tele pacate. CEici lui Israil i s-a tnttmplat 0 impietrire in parte (Rom.11, 20), care e Inchipulta prin asinul care era eu slujitortl. C~Ci asinuleste chipul ultimei iraticnalitati. lar Impietrirea e rodul Irationalitatii.$i despartirea tatalul de slujilori ~i plecerea de 1a ei cu fi~1 $1 1'1'0-misiunea di se va intoarce iara$i (did zice : «Bu $.i copilul vornmerge pina co/ca $i tnctunuuiu-ne, ne Yom mtoarce la voi»), tnseamnadespartirea vrernelnica a lui Dumnezeu de (iii lui Israil si tntoarcereala ei 1a srtrsitut veacurilor, pentru credinta in Hrtstos pe care 0 VOl:

primi. Csci ctnd «va intra plinlrca neatnurtlot, atunci 1ntrcgui tsrauso va mintui» (Rom. 11, 25-26).

Iar Iaptul ca fericitul Avraam nu spune lamurtt dl urea sa [ert-teasca pe Iiul stiu, cl dtt ca pretext : «Vorn trece pina coleo», e unsemn clar de-a nu se fi tncredintat poporului Iudeu taina lui Hrlstos.Acesta e motivul adevarat pentru care vedem pe Iisus c~ vorbestoIudeilor in parahole sl prin ghicituri, iar ucenicilor S~i le spune :«Voud vi s-a clat sa cunoa$teti tainete lmpardtici lui Durnnezeu, lorcetotlaltt in parabo/e» (Matei 13, 11).

Iar copilul, adica Isaac, e tncarcat eu lemnele arderit de tot prinmina tatalui, st anume pilla ce ajunge 1a locul jertfei. In aceasta sevede eli Hristos i$i va purta crucea Sa, pdtimind aceasta nu silit deo put ere omeneasca, ci din voia proprie st din hotartrea lui Dumnezeusi Tatal, dupa cuvtntul spus de El lui Pontiu Pilat: «Nii ai aveaasupra Mea nici 0 puiere, de nu ti-at fi lost dat de sus» (loan 19, 11) 1:>:1.

154. Ttrnpul a) trcilea e eel din urrna, care nu mat are un limp vlitor dupa el,ct numal vesnlcla, Hristos a venit ca sll. pregiHeasca lumea pentru vcsntcto. In mstraluceste vesnlcle. Trupul lui tnviat deschide vcderca vesnlciel, nu un limp vlitor,inchls tn lumea creata. Odall!. tnvtat Hrlstos. stlm ca stntem pentru vesnicie. nuoxistarn numai in tlmp, Flul lui tntrupat, sau Isaar urea prln lnviere la locul tnaltal vC!)llictel.

155. Daca TirislOS ar fi p!ilimit In lIlod sUit, p!lllmirea Lui n-ae fi fost mtntui-toare, pcntru cil soar fI Vdzut ell nu e Dumnezeu ~I nu suporUI. crucea din lu'bire pen-1ru oamclli. Dcsigur, I'lislignirea I s-a lmpus, d() cci ce nu puleau suporla ca El s1\(Ieclare Cd e Fiul lui Dumnezeu. Dar El soar fi putut sustrage cructi imPllsc de ei fiedin plll(~r('a Lui dumnczeiase<'i, fie prin frlca de ca, care L-ar rL dovedit 'lipsit de pu-"{erea dUrlUlezeiasci!. lIi de iublrc desllvlr$itll. EI U occeptat eu voia, ceea ce ti pro.ducea 5uferinta. Nu era plaeutll, dar a primit-o totu$l eu vola. Dacli I-ar fi fost pHi-culli 1111 no-ar fi arlltat iubiree $i putcrea, primind-o i daca n·ar fi primit-o, s·ar It1ntimplat acela$ lucrll. J1 lliudlim pontru crucea prlmlta ca suferinta, pcntru eli 111primirea €It se aratll puterea $1 lublrea Lui mintuitoare. Fbnnat1ltc neoprotestanlc nc-laudinc1 pe Hristos pentru crucco suportalti, nu cred ell EI $1-0 orll.tat tn purtarea 01puterea $1 lubiree mlntuttoare.

94 SF. eRHUL AL ALEXAND"RfEf

Dar supus Iernnelor, Isaac e scapat ~1 ue moarte ~i de patimire.$i urea Ia [ertta un berbec dat de Dumnezeu. lar Cuvintul care a.stralucit din Iiinta lui Dumnezeu ~i Tatal era in templul Sau, adicain eel luat din Feeioara ~i pironit pe 1emn. Dar hind ca Dumnezeunepatimitor $i nemuritor. era in afara mortii si a patimii. Dar ureatntr-un mires de buna mireasma la Dumnezeu si Tatal prin trupulSau, pe care E1 zice ca L-a luat de la Tatal, dupii spusa din Psalms.ca de la E1:' «Jeitiii $i tulucere ri-ot volt, dar Mi-ai tocmit trup. Ar-cere de tot ,5i pentru piicat n-ai binevoit. Atunci am zis : lata viti.In caput, ciutil s-a sctis despie Mine. Ca sd tae v oia Ta am voit»(Ps. 39, 9; Evr. 10, 7) 156.

Iar ca cele din istorisirea infiiti$ata de noi se refers foarte fru-mos la Hristos, 0 va marturisi iaras! undeva El insusi, zicind : «[rrcapul cattii s-o scris despre Mine» (Ps. 39, 11). Iar 0 carte intreaqaeste scrierea in cinci piiTti a lui Moise. $i cap si inceput al eartiilntreqi, este cea numita Paceie, in care s-au scris acestea despre-Hristos 157. $i ca iara~i capul tnseamna Inceput (principiu] pentrudumnezeiestile Scripturi te vei incredinta bine, de vei tnteleqe ceeeee spune Pavel: «Copul oricatui biitbai este Hrisios, iai copuliemeii este biirbaiul, iax cap al lui Hiistos, este Dumnezeu» (I Cor.11, 3). Fiindca inceputul barbatului este Hristos, ca unul ee-l aducedin ceea ce nu este la existenta. lar tnceput al femeii este barbatul,pentru eeea ee s-a spus si s-a facut cu adevarat : «Aceasta se vachema iemeie, pentru cui din biitbatul ei s-a luat» (Fac. 2, 23). Iar-inceputul lui Hristos spune ea este Dumnezeu iususi .. odata ce Fiuleste din El dupa fiinta. El a,re pe Gel ce 'L-a nascut, ea inceput fara.tnceput, odata eu faptul ca exista impreuna cu El din eternitate 158.

156. Sf. Chiril vede in Iaptul cii Isaac e scapat de moarte si in locul lui Dum-nezeu aduce un berbec, un chip al lui Hristos, care nn e jertfit ca Dumnezeu, darTatal Lui Il tocmeste lID trup spre je.rtf~, care .ar fi pretnchipuit de berbec, Dar se-poate vedea si o diterents tntre Isaac si Hristos. In votnta lui Avraam de-a jertfi pefiul sau, e preinchipuit TatlH ceresc care del spre jertfa pe Fiul Sau. Dar ceea ce ra-mine 1a Avraam 0 stmpla Intentle laudabilii; in jertfa lui Hristos sa tmphneste derapt. De jertfa lui Isaac se dispenseaza Dumnezeu, Cad ea n-er fi mintuit Iumea. Darjertfa Finlui Sau.o mintnie$te. Avraam $i Isaac ramin chipnri, care fiU mintuiesc Iu·mea. Numai Tata! ceresc ;;i Fiul Sau 0 mintuiesc in mod real prin jertfa la careee trim is Fiu!.

157. In cartea «Facerii» este scris despre Dumnezen Cuvintul', intrudt EI eS\te-Cuvintul "prin Care s·au fdcut,. (loan I, 3). Dar toata istoria e prin aceasta 0 «carte»in care lucreazii El $i :pe care lil -0 va dezvalui spre sfir.$it, ca Mielul care prin ..jertfa Lui a fiicut totul ca s-o mintuiasca, dar 0 mare parte () d'i'spretuit lucrarea ~ijertfa Lui (Apoc. cap. 5)..

158. tn capul tuturor, ca izvor al lor este Tatal, este 0 Persoana iubitoare ca,Nascator al FiuluL rar Acesta .e in capul lumii, cad prill El (f tos~ cr:eata, punind in.caput ei pe om.

GLAFmE LA CARTILE LUI MOISE 95

3. Deci, tntelesurile istoriei ne conduc, precum socotesc, spretaina lui Hristos. Dar socotesc di trebuie sa fie Infrumusetat de noiprintr-o adrniratie deosebita si trebuie aratat ca slavit si vestlt prtnlaude Ia culme de tot Ielul, dumnezeiescul Avraarn. Iar pe lingaaceasta trebuie sa vedem lamurit adineimea ~i buna tntocmire dum-nezeiasca a celor ee i se tnttmpla. Caci dumnezeieseul Avraam esteincerca t, deoarece Dumnezeu nu e nestiu lor a ceea ce va fi 15!l. Cactnu-l esle ascuns nimic mintti care le stie pe toate. De aceea a ~ispus: «Cine este ncestc care-st ascunde de Mine siatut si-si tinecuvintc/e rn inimii, ,~isocoteste sa le ascutuiii de Mine?» (Iov 38, 2) ;si iara~i prin proorocul Isaia : «Eu slnt Dumnezeu $i nu este altuJaituii de Mine. Vestesc mai inainte cele din unna, inaitite de a solace $i s-ou $i iiicut» (Isaia 45, 18-22). Drept aceea, judednd drept,ar fi nebunie totala $i ne-am socoti intre cei mai aiutlti, socotind e~Dumnezeul tuturor e nestiutor a1 eel or ce vor Ii $i de aeeea tncearcape Avraam. Dar era de trebuinta nu numai sa straluceasca capuldreptului in cunostinta lui Dumnezeu, ei mai virtos sa se Iaca cit maide lauda bunul lui nume si sa fie marturisit prin experienta celormai bune fapte ale lui fa cute tuturor cunoscute, Dar era si 0 adincaratiune a rinduielii dumnezeiesti sa se fadi cunoscuta si prin SfinteleScripturi ascultarea lui atit de mare, care l1U poate Il intrecuta denimic. Cad el a mers pina la at1ta vointa $1 hotartre incit sa neso-coteasca sl iubirea fata de copil $i sa l1U se opreasca de la uci-derea lui 160. $i ceea ce e mai de mirare e ell prin aceasta astepta safie parmtele multor popoare. Caci Dumnezeu nu minte· in aceastafagaduinta. Deci n-a adus copilul spre je!tfa, pierztnd nadejdea in f~-gaduinte, ci Increztndu-se in puterea Stapinului Cd va sti sa Impli-neasca in vreun fel jurarntntul Sau. $i nu i-a fost fara cistiq aceastaincredere. desi trecea printr-o ineercare atit de amara. Caci era in-vatat ca dintr-o credinta in ceea ee se va inttmpla, sau in inviereadin morti, despre minunea mai presus de orice ratiune $i vrednica de-auzit $i pe linga aeeasta, despre taina prea Inchinata si mare a in-truparit Unuia Nascutului 161,

159. De aceea Dumnezeu nu tnceerca pentru a ana cum se va comporta omnl,ci pentru a-I da ocazla sa se tntiireasca duhovniceste, iar in cazul lui Avraem sa. se-arate $1 altora frumusetee lui spirltuala $1 sa se dea ca pHd! de stlinta in cele bune-~i altora.

160. 1$1 ducea din ascultare de Dumnezeu copHul la moarte $i totu$i credea ca·prin aceasta pler'dere a urma$ului stiu va fi parlntcle multor nemnur!. Arata su-prema Incredere tn Dwnnezeu prin amtndoua acestea.

161. Crezt.nd Avraam eli va fl plirintele multor neamuri. eu toate di-$i ducea,unicul liu la moarte, manifesta credinta tntr-o tnviere din morti a fiulul s1lu. ceeace se va petrece de fapt prin lnvierea lui Hristos, urma$ al S1Iu dnpa trup. each

-96 SF. caran, AL ALEXA-NORIEI

De fapt, dumnezeieseul Pavel zice : «Pritt cteditita Avroom, clnda fost uicereat, a adus pe ISQac [ettii: si Cel ce a ptimit fi1.gaduintelea dat pe unul ruiscut. Catte el s-a griiil: In isaac se va ciiema tieurrncs. Si a socotit cd Dumnezeu este putemic sii-I Invie $i din motti.De aceea loa si ptimit uiapoi ca un iel de pilcld (a 1nvierii) Lui» (Evr.11, 17-19). Caci Iiindca Dumnezeu $i Tatal avea sa-l arate la vremea

.sa pe el ca 0 radaeina ~i inceput al nenumaratelor neamuri, prinmoartea lui Emanuil pentru lume, pentru aeeasta dreptului i s-a facutcunoscuta pr in experienta Insast in mod folositor iubirea mai presusde fire si negraita fat a de noi a lui Dumnezeu si Tatal, care «nu L-acrutat pe propiiu; Siiu Fiu», precum am spus mai Inainte, «ci L-a dat

. oenttu noi loti» (Rom. 8, 32), eei indreptati prin credinta si socotiti iiiai protoparintelui Avraam 162. Caci dad. trebuie sa vorbim si Intr-unmod propriu oamenilor, as spune di i-a fost greu de tmplmit fericituluiAvraam porunca lui Dumnezeu de-a jertfi pe Isaac. Cum crezt ca i-a tostusor de-a implini ceea ce 1 s-a poruncit ? Om ajuns Ia batrinete adrnca.avind un singur fiu nascut dupa multa intirziere, parasit din pricinavlrstet de puterea de-a mai fi si tata al altor copii, fiindu-i $i sotiabatrina (caci era si Sara. batrrna}, primeste porunca sa junghie farllsovaire pe fiul atit de iubit, unul nascut si mult dorit. Cu ce mlnaastepta batrinul sa infiga cutitul in qitul copilulul, sa tndrazneasca a sa-vtrsi junghierea attt de jalnica a celui nascut din sine? Oare nu e drept

..sa inteleqem ca sufletul dreptului era sfisiat tntr-un chip de nesu-portat de .0 multime de qindun amare si groaznice? Firea Ii era cindimpinsei la iubire, cind rnfricata de porunea dumnezeiasca n chemacu necesitate spre ascultarea fara voie. Mare en' adevarat a festhctarirea minunata a dreptului si .vrednica de toata lauda iubirea luide Dumnezeu. Caci a adus victima cuvlntatoare si a stiut sa biruiascaleqile firii si sa cake peste acul iubirit de neocolit, neopunind nimicdin cele pamtntesti iubirii fata de Dumnezeu. Pentru aceea s-a si

IInga Hrrstos s~ vot alipi multa neamurt. Dar prin aeeasta Avraam manifesta ~~ere-. dinta "ill intruparea Fiulul lui Dumnezeu eel Unul-Nascut, Care, dindu-Se mortii. vatnvla, Dunmezeu prefigura istoria viitoare tn tipurile anterioare. Istoria apare ca 0seara ce urea de la umbre la adevi'lr.

162. Pentru trei motive sintem socotiti Iii ai lui Avraam: pentru faptul ell dinurma~li lui s-a ni'lscut dupa trup Hristos, pentru faptul eli El a crezut ca chiar de vamUTiFiul Sau ea jerWi, El va tnvia :;;f la El se vor aJipi nenumarate neamuri ~i in

-'sfir~it, pentru fa-ptul ca' el avtnd un unic fiu pe care nu ezita sa-l jertfeasca. e chipullui Dumnezeu TatlH, Care-L da pe Fiul Sau ca jertfa in mod real. Avraam invatadin experienta putinta Tatalui ceresc de-a da ca fertfli pe propriul Sau Fiu din lu-

"bire fata de nOi, cziki ~i El e gata s-o facii aceasta din iubjre fata de Dumnezeu ~ipentIu ct1/tigarea de .1a EI, prin aceasta jertfa, a bun1ivointei lata de oameni. Avtn-du-l pe Avraam ca primu] parinte care vrea sa-$i dea pe flul sau jertf1i lui Dumne-zeu pentru oameni, n avem ca tntr'-un chip pe Tat;al ceresc Insu!?i. Primul PBrinte

,:prio excelentii, ca "!'ata a1 !;losttu_

GLAFlRE t.s. CARpLE LUI MOISE 97

slavit $1 s-a numit prieten al lui Dumnezeu. Sl ea sfirsit i s-a dateeea ce astepta, implinindu-i-se nadejdea. Caci s-a flkut parinte almultor $i nenumarate neamurt in Hristos , cu care $i prin care slavaTatalui si Sfintului Duh in vecii vecilor. Amin.

Despre Isaac sl Rebeca

1. Celor indreptati in Hristos si ajunsi la unitatea in EI prin tm-partasirea de Sfintul Duh tntru bunavointa Tatalui, Ie serie tnteleptulPavel: «Ciici v-ern logodit unui singur biitbai, ca sa vii Intdt1$ezieciocuii neptituuuti: lui Hristos» (II Cor. 11, 2). Caei fericitii ucenieis-au facut ea niste aducatort ai miresei la mire si ca niste petitoridin partea mirelui, Iactndu-i pe eei departati apropiati si alipindu-ide Hristos si legindu-i cu El prin unirea Duhului. De fapt Hristosinsusl i$i uneste cu EI Biserica, ridictnd-o $i aducind-o lui Dumnezeusi Tatal, chezasuind pentru ea Fiul Lui. Dar di si shntii mijlocesc,nu se va Indoi nimeni.

Caei dumnezeieseul David vestindu-ne de mai tnainte taina, zieecatre ea: «Asculta, iiicii, $i vezi, $i pleacii ureehea ta, $i uitii de po-porul tau si de casa tatiilui tau. Ca a poitit Imoaratu! tau trurauseteatao Ctic! EI este Domnul tau $i Lui I te vei lnchina» (Ps. 44, 11-12).Dar $1 Pavel a marturisit, cum am spus adineauri, infali$ind ea pecei ee au erezut ea pe 0 mireasa a lui Hristos.

Dar aceasta taina atit de vrednica de cinstit si cu adevarat nri-nunata, 0 poate vedea cineva dintre noi si altfel. Cac; s-a scris :«Avrnom eta biitrln, inainiat 1n zile. -5i Dumnezeu a binecuvlntat peAvraam In toate. $i a zis Avraam sluqii sale cele mai biitritie a caseisale, celui mai mare peste toate ale sale: Pane mlna ta pe coapsamea .~i te voi jura pe Domnul Dumnezeui cerului ,,>i a1 oamuuuliu,sa nu iet iemeie itului meu din iiicele canaanenilot, lnlre care Iocu-iesc cu. Ci sa merqi in pamlntul in care m-am tuiscut $i ln seminiiamea . St sa iei iettieie liului meu de acolo» (Fac. 24, 1-4).

Aeestea poruncindu-Ie deci Avraam, indata s-a jurat slujitorul,punind mine pe coapsa lui, Din care e de lnteles ca a facut juramin-tul rata de neamul ee se va naste din el. Apoi incarcind pe zeeecamile multe din bunurile lui Avraam, porneste deqraba spre Meso-potarnia. ~j ajunge la cetatea Nahor ~i lasa camilele sa se odih-neasca in afara cetatii Hnga 0 tintina eu apa, spre seara, clnd yinacolo eele ce scot apa. Ajungind deci, acolo, I-a rugat pe Dumnezeusa-i desehida. calea $i sa-i arate pe fecioara frumoasa $i iubitoare deoaspeti, mai tare prin iubirea ee-o treze~te, dedt oboseala celui ce7 - Sflntul Chlrll al Alexandriel

98 SF. CHIRIL AL ALEXANDRIE};

o priveste. «Ciici va fi feci oar a, carew li voi zice: pleacii vaclra tasa beau, si va zice : Bea, si voi adapa s! ciimilele tale, pina ce vorinccta a bea. Pe aceasta ai preqiitii-o copilului tau Isaac» (Fac. 24, 14).$i a venit nu peste mult fecioara frumoasa la chip si aratoasa, adicaRebeca. Si cerlnd el s~ bea, i-a dat indats. Si i-a promis sa-i adapesi carnilele ~i a lmplinit ceea ce a fagaduit.

Din aceasta a cunoscut slujitorul dl este ea ~i nu alta. Dreptaceea Iutnd inele si cercei, le-a imbiat tinerei. Tar ca pornind sprecasa. l-a poftit sa-t urmeze. Urmlndu-I el, t-a gazduit si el a povestitpe 1arg despre boqatia stapinului sau. Si a spus cii avtnd un singurIecior iubit, pe Isaac, toate i le-a dat lui si tinarul e stapm pestetoa leo Si fiindca voia sa pIece impreuna cu ttnara, petitorul a Intrebatpe Rebeea dad! vrea sa mearqa eu el si va pleca eu placere deacasa, Iar ea primeste in data. Ajunsa 1a Isaac, aeesta 0 ia cu bucuriein casa lui ~i s-a mingiiat foarte, desi ii murise mama.

Deci e lung cuvintul istoriei. Dar Il vorn scurta, did am spus.destule. Sa treeem deci la lntelesul spiritual a1 lui dupa cea mai bunsrinduialji. ~i s~ aratam chipul tainei acoperit de umbre intunecoase,dar purtind In el totusi adevarul.

2. N-a voit Avraam sa ia sotie fiului sau iubit, adica lui Isaac,dintre fiicele Canaanului, ci a poruncit slujitorului sau eredineios saplece in tara Inchlnatorflor la idoli, sa-i caute aceluia 0 sotie <Citrnai potrivita. Caci n-a volt Dumnezeu si Tatal sa uneasca SinagogaIudeilor eu Hristos, Care e inchipuit prin Isaac. Iar Isaae s-a nascuttirziu si e fiu iubit. Dar si Hrislos S-a aratat in fimpurile din urmasi este iubit.

Iar ca prin Cananeeni sint de inteles cei din Israil, se vede clarsl usor din talmacirea numelui, Caci ei insearnna in traducere: Ceigata spte umtlite. Si cine vor avea sa ajunqa la 0 stare umilita saumal deqraba au ~i ajuns, daca nu Iudeii? Caci s-au umilit dizinddin slava in Hristos si aruncindu-se in tot ce e mal necuvenit. Deci.nu din Canaan, ci din Mesopotamia a fost mireasa lui Isaac. Cadprecum am spus, nu din ludei, ei din neamuri e Biserica unlta euMintuitorul Hristos. Dar, prin hotartree Tatalui, mijlocind slujitoril ceimai credinciosi si mat devotati, prin care inteleqem pe ucenici, care-s-au Hieut sl vistiernici si iconomi ai taine10r lui Hristos; ba avind.in miinile lor toate cele din casa Lui.

AsHe1 piirasincl pe ludei, ea $i slujitorul lui Avraam tara Canaane-·nilor, au coborit in tara inchinatorilor la idoli, ducindu-le intr-unleI oarecare bunatalile lui Dumnezeu ~i Tat~l ~i avind min tea plina

GLAFIRE LA CAR'rILE LUI MOISE 99

de tntelepciunea de sus, umpluti de darurile Duhului. Observe elislujitorul lui Avraam e $i Hhu nume, ea sa fie Intru totul chipul uce-nieului credincios $i incereat, al slujir ii Lui. Si s-a odihnit Ia Iintlnade apa spre seara si a chemat prin ruqaciune pe Dumnezeu su-i steaintr-ajutor si voia sa probeze pe fecioara la aptt Asa au ajuns $1dumnezeiestii ucenici, cum am spus adineaori, in Virile neamurilorspre seara, adica in tirnpurile din urma ale vaacului acesta, si auincercat pe Ieeioara sptrituala Ia ape. Caci Biserica e foarte destoinica$1 tare in puterea de-a seoate euvintul de viata faditor din «rzvon-rcle Mlnluitorului», dupa cum s-a scris (Isaia 12, 3). Ba are in modIndestulator si destoinicia mintii de-a putea darui $i altora eele tre-buincioase In viata. Caci Rebeca a adapat pe slujitor st camilele.Slujitorul poate fi Inteles aeum ca chip al celor din Israil. Caci stntunii care avind de mai Inainte legea ea pedagog si taina lui Hristosca in umbre, nu sint cu totul neintrodusi in ale Lui eita vreme cei dinneamuri nu se deosebesc intru nimic de animalele necuvtntatoare.motiv pentru care sint asemanati in mod potrivit eu camilele. Deaeeea acest animal e, dupa lege, necurat [nesfintit). Si asa sint eeiee nu eunose inca pe Dumnezeu eel prin fire si en adevarat 163.

Deci Biserica e eea mai in stare sa adape eu undele sfinte sidumnezeiestl am pe cei ee Yin clintre ludei la hotartrea iubirii luiHristos, cit si pe eei chemati dintre neamuri (pagilli).

Iar dupa ee ucenicii au vazut care este fecioara, au tnfrumu-setat-o indata eu inele si i-au atirnat podoaba cerceilor de urechi,Iactnd-o stralucitoare si Ioarte impunatoare prin slava bunei ascul-tari. Caci ureehea impodoblta arata buna ascultare. Dar au facut-ostralucitoere si foarte impunatoare prin slava bunei ascultari. Caciurechea impodobita arata bun a ascultare. Dar au facut-o frumoasala vedere $i ispravile Iaptelor sau ale miinllor. $i soeo.tesc ca acestlucru s-a aratat $i prin inelele puse in degete.

Si slujitorul lui Avraam a deseris celor din Haran boqatia sta-pinului sau si ca nu are dedt un sinqur fiu iubit $i mostenitor. Caddumnezeiestii ueenici au invatat neamurile, propovaduiudu-Ie boqatialui Dumnezeu si Tatal : nadejdea, viata, sfintenia . st le-au vestit ea

163. Religiile panteiste san pagine nu cunosc pe Dumnezeu eel adevarat, cadIortele numite de ele zei, sint UDa in esenta cu nature. Cei ce nu stiu decit deastfel de zei, nu pot race deosebire Intre curet si sfintlt si necurat sau nesfintit, pen-tru eli toate stnt din aceeast esenta. Pentru panteism nu poate Ii 0 deosebire rcallitntro bine ~i rau, intre adevlir ~i mineiuna. daea toate stnt din aeeea~i esenta .. Ad'e.p-Iii panteismu)ui filosofie san. religios nu se deosebese ded de animate, $i relativi-zeaza totul. Pina slnt in aceasta mentalitate nu se pot sfinti, aducindu-se lui Dum-nezeu ca jertfe, pentTu eli nu cunosc un Dumnezeu adevarat, transcendent natuT1ii.caanimalele neeurate.

100 SF'. CHlRn. AL ALEXANDRtEI

Unul si singur Hristos este Fiul Lui dupa fire st cu adevarat, Care d

si fost facut mostenitor al tuturor.Si fecioara a fost tntrebata de e gata sa mearqa eu slujitorul.

1ar ea s-a hotartt tndata. Caci Biseriea din neamun s-a declarat gatatndata pentru dragostea fierbinte pentru di marturiseste aceasta sidumnezeieseul David, ztcind despre turma cea din neamuri: «Pieacn.urechea fa 1a rlvna lnimii Jon> (Ps. 9, 37). Iar dupa ee s-a unit Isaaccu Rebeca: «S-a mlngliat de durerea pentru maica lui». Ni se d~ siprin aceasta sa tnteleqem Cd s-a intristat Hristos pentru moartea dinnecredinta a Sinagogii Iudeilor, din care s-a nascut si El dupa trup.Dar odata devenit Mire a1 Bisericit din neamuri, a tncetat tntr-unmod oarecare intristarea pentru aceea. Cacl s-a spus undeva pringlasul proorocilor catre Biserica : «$i va ii cCi 1n ce chip se vese-teste mitele de mireasa, a§a se va vesen Domnul de tine». Prin caresi eu care slava lui Dumnezeu si Tatal st Sfintulut Duh in veciivecilor. Amin.

Despre Esau Si Iacob,ca s-au dat ca chipuri ale celor doua popoare,

al lui Israll si al lui Hrtstosprin credlnta

1. «$i aces tea suit nasterile lui Isaac, iiul lui Avraam. Avrncma tuiscut pe Isaac. lar Isaac era de potruzeci de ani, c1nd a Iuat sie-§iso tie pe Rebeca, iiica lui Batuel Situl din Mesopotan'lia, sora lui LabanSiru1 din Mesopotamia. $i s-a rugat Isaac Dotnnului pentru Rebeca,lemeia lui, ca era steatpii. Si I-a au zit Dumnezeu pe ei si a luat inpttuece Rebeca, iemeta lui. $i siiltai: copiii in ea. tar ea a zis : Dacda$a tmi va ii mie, pentru ce ttni va ii mie aceasta? Si s-a dus sa ailede 1a Domtiul. Si i-a spus Domnul: Douii popoare sint in plntecelctau si douii popoare se vor despiiri! din puiteccle tau. Si a iesit iiulcel inn: niiscut rO$U tot cu 0 piele tidroasii. Si a cbemat numele luiEsau. Si dupa aceea, itatele lui si mina lui tinea de calc'i{ pe Esau.Si a chemat nume1e lui Iacob. Iai Isaac era de sasezeei de ani cuuii-a tuiscui pe ei Rebeca. Iat tinerii QU crescut. Si era Esau om pricepiu1a v inai st 1a Iucrarea cimpului. Iai Iacob era om potolit, traitor incasii. Isaac iubea pe Bsau, ca vuiatui aceluia era. minccrec lui. IarRebeca iubea pe lacob. Si Iacob iierbea lietturi. $i a venit Esau dincimp ostenit. Si a zis Esau lui Iacob : «dd-mi sa miininc din aceostiitietturii rosie, ca slnt sliibit, De aceea s-a chcmat numele lui Edom.lar Iacob i-a zis lui Esau: da-mi astazi drepturile tale (ie 11)"t1jnascut.

GLAFLRE LA CARTILE' LUI MOISE 101

Si a zis Esau: Iatii eu metq sore moarte $i la ce-nii lolosesc dree-turtle Intljillui tuiscut ? $i i-a zis lui Iocob i Juiii-te mie astiizi. ,5i s-ajurat lui. Deci a vltuiut Esau .drepturile de intli tuiscut lui Iacob. ltirIacob i-a dat lui Esau pline .<;i zeomd de ]inte. $i' a m:incat $i a biiut.Si scuiuuui-se a plecat. $i. nu l-a suparot pe Esau pierdeten dreptiuilorlui de lntii tuiscut.

Cad Dnmnezea care niistie sa minui a f(igaduit lui Avraam ca voti parinte a1 multor neamuri si l-a asiqurat in tot ielul cii tuuliimeace se va tvi din e1 mai piesus de numdr . vor il ca nisipul eel iau}de nuttuir $i. ca· stelele ceru]ui multimea lor» (Fac. 25, -19-34). Darmanrea .aceesta car~ trece peste orice margine nu s-a daruit numailui Isr ail.: ei si turmelor ne amuril or. Caci au fast chemati prin ere-dinta si prin aceasta Ie -face mai virtos Sa fie in Isaac, din fagadninti'LAceasta 0 va marturrsi pre a inteleptul Pavel, scriind: «Stiitui de rna;inainte Soriptura cii Dumnezeu va Indrepta neamurile din credinta, a,binevesiii de" mai Inaitite lui Avrcom . ltitni tine se vor binecuvititatoote neamuriJe. Deci cei ce suit din crediniii se binecuvititeaza lm-preuna cu ctediticiosul A vraam. Ctici dti suit din taptele Ieqit, suitsub blesiem. Cii sctis este : Blestemat este tot eel ce nu sttituie into ate celescrise In cattea Jegii ca sa le taca pe ele» [Facere 27, 26) 1(;"_

Iar Gii prin lege nimeni- nu se Indrepteaza de la Dumnezeu, este in-vederat din faptul ca dreptul din credinta va fi viu, Iar legea nu estedin credinta, «dar eel ce a iiian aces tea, va ii viu prin ele» (GaL3, 8-12).

Asadar. Higaduintele s-au rmplinit. $i nu prin cei ee au fost in-vatati de leg'e ca pedagog, ci prin eei ce au fest indreptati prin ere-dinta. Porunca s-a intercalat din ieonomie prin MOise, fara sa fie ln-Iaturata fagaduinta, ci ca sa conduce pedagogic si sa. ridice pe in-cetul spre chemarea cea prin credinta 1G5 r ca dtnd pe fata slabiciu-nea celor ce au fast intercalate mai tnainte, sa arate tuturor Ioartefolositoare si necesare harul si indreptarea in Hristos prin credin-

164.Legea nu ierta pe eel ce nu implinea vreuna din porunctle ei. $i niIneni!nu Ie putea .jmpJini toate. Ea facea .dependenta mintuirca omului de faptele lui. $i.omul n-avea putere sl!. implineasca toate fapteJe cerute de ea. Legea era datil maiomutt pentru ca omul sa, creased eu eon~tiinta eli are nevote de mi1a lui Dumnezeu,de iertarea Lui.. Leg:ea ti era data pentru a.i l,lmili mtndria lui. In aeest sens era-pedagog spr.e Hristos. Dar Iiristos vine la noi .ell dovada iUlbirii lui Dumnezeu, a m.i-ei Lui. $i accasta ne-o cere in primul (iud:.sa credem in iubirea lui Dumnezeuaratata noua in intruparea $i jertfa Fiului Sau ca om. Dar credinta aceasta unin-·dU·ne ell EI. ne dii $i pUtterea sa rim oameni noi. Faptele ce Ie faeem aeum, J;)U mai'sint din puterea noastrli exclusiva, ci din puterea Lui.

.165,Legea conducea spre indreptarea din increderea 1M.iubjrea lui DumnezewGare va da pe Fiul Sau la moarte 'pentru nOi In doua feluri: a) prin intarirea con~ti-intei In oameni cii nu se pot tndrepta prin implinirea tuturor faptelor eerute de lege-~i b) prin trans?,arenta tot 'mai clara a lui Hristos care va veni in chipurile legii lfL

1'02 SF. CHIRIL AL ALEXANDRIEI

tao Caci spune iarast dumnezeiescul Pavel: «Prattler, votbesc caun 0111, cii si testametitut uitartt a1 unui om tiimeni nu-l aestlinieaziisau tui-i mai adauga ceva. lar fQgaduinteJe s-au griiit lui Avraam sisiimintei lui. Nu spune: samuitelot, ca multora, ci ca iuieia : si sa-tuuite! tale, care este Hristos 1G6. Aceasta spun cii este testamentuIintiirit de Dutntiezeu, Legea care a venit palm sute si tteizeci de aniflU desiiinteozt: fQgaduinta ca sa Inceteze 167. Ciici daca mosterurec arli din lege, n-or mai ii din iagaduinta. Iar lui Avraam i-a cuiruit Dum-nezeu tnosietiirea ptin tagaduinta» (Gal. 3, 13-18) 1r.8.

Dar adauqa la acestea indata ~i pricinai ntroducerii (tntercalerit)legii, ziclnd : «Ce este deci legea? Ea s-a aaauqa: din pricitui neas-cultiirii pinii ce va veni Urmasul, Care s-a f6.gaduit, fiind rlnduitiipriii uiqeti ptit: m1na Mijlocitorului 169. Lat Mijlocitorul nu este al

prin cuvintele proorocilor. Acestea doua se intareau una pe alta Neputin(a de-almplini toate porunciJe legii si de a se mtntui prln aceasta. it fiicea pe oarnent sacreases spre cradinta eli Dumnezeu care i$i arata puterea Lui fata de oameni prinlege, va tnmtte pe Hristos care sa-t mtntuiesca prin unirea lor eu Dumnezeu prin El ;iar tnetntarea- spre aceesta credinta Ie era usurata de prezicerile proorociLor. Popo-rul Israel inainta prin i(lmindoua spre Hristos.

166. Asa cum Avraam va fi partntele trupesc al multor neamun, la fel Hristosva fi piirintele sufletesc al rnultor popoare tncrestinate. Lui Avraam is-au dat ur-masilor dupa trup, lui Hristos is-au dat urmast dupa duh. Cei dintii erau tinuti sublege prm descendenta trupeasca. De aceea se pune atita pret in lstoria petrtarhtlorpe alegerea unai sotii $i pe nasterea trupeasca de copii. -Da aceea vedem in lege 0_untre intre nasterea de copii, deci intre legiitura trupeasca a barbatului cu Iemeia.si binecuvintarea lui Dumnezeu. Nu se pretuia acolo fecioria. Dar aceasta depen-denta a pazirii legii de descendents trupeasca e depii~itii in 'Hristos, care se nastedtntr-o Fecioara si ramine El Insusi necasatorit. Aid pazirea legii e legaUi de des-cendenta spirituald. Ccl ce se naste trupeste din par inti, trebule sa devine urmas allui Hristos printr-o alta nastere din Duh, prin Botez.

167. Primul testament sau legamint a1 lui Dumnezeu ditre oameni. este eel prj-vitor la fagaduinta vietti prin credintd. Acesta nu se desflinteaza prin cel al Ieqii,care nu e dectt un mijloc intercalat de pregatire a oamenilor pentru prituirea faga-.c:luintelor prin credinta.

168. Legea nu adauga ~i nu depa$e$te fagiiduinta data mai inainte lui Avraam.Cad fagaduinta se refera la Dumnezeu Insu$i, unit cu noi in Hristos; ~i mai pre-sus,de aceasta nu e mmie. Legea datii dupa aceea e numaL spre pregiHirea lloastra'Pentru a ne face capabili de primirea '(}ce1ei supreme fagaduinte care este Dum-nezeu unit cu not prin umanitatea asumatlL Dar Hristos care e implinirea acesteifiigaduinte uu vine din lege, san din tmpliuirea faptelor ei, imposibi:lii pentru noLci CCl un dar mai presus de lege, oa un dar din iubire, ca 0 intrare in. comuniune'cu noi prin iubire.

169. Legea mijloceste fagaduintele prin pregatirea ce ne-o face posibila. 'Eaneavind in ea pe Dumnezeu fiicut om, ca implinire a fagactuintei celei mai inalte,nid nu e data de E), ci prin tngeri. $i e data uu de Durnnezeu cel iutrupat lnsu$),ci printr-un mijlocitor intre'Dumnezeu $i oameni, adidi prin Moise. Legea se inter-:caleaza $i in acest sens intre Dumnezeu cel ,prezen1. ,in fagi'iduirtta ee-o va implinitn Hristos, ~i oameni. Prin lege nu comuniea Durnnezeu direct cu noi. In implinireafagaduintei Dumnezeu se da, $i daruie$te $i Se $i .daruieste (trad. rom. 1<1Gal. 3, 18$i ,pea din P.G., col. 155 e: darnie$te). Caci fiind subiect, Dumnezeu unde darui.este,Se .$i daruie$te. Numai in lege ·nu e prezent nid ca Cel ce daruie$te, niei ca Cel<:e Se daruie$te.

CLAFIRE LA CARTILE LUI MOISE 103

uiiuia 170. Lar Dutnnezeii este Unul. Atunci este leqea Imootriv a faga-«iuititei lui Dumnezeu? Nicidecum. Ciici daca soar ii dat Ieqea carepoaie sa riascii spte via/a, dreptatea ar ti eu oaevaroi din lege. DarScripture a inchis toate sub piicat, ca Jiigaduinta din creainta lui IisusHristos sa se dea celot ce cted. Dar tnainte de-a veni cretiinta, erampdziti sub lege, fiind inctiisi pentru creaiait: (slava) ce aveu sa se«iescopere. Deci leqea ill s-a dat nouii ca pedagog spre Htistos, ca sane uvireouim priti credintii. to: venind creauita, nu mai sintem subpedagog. Caci toti sititeti iii ai lui Dumnezeu orin creainia cea inHristos Iisus» (Gal. 3, 19-26) 171. Deci nu e nici 0 mdoiala ca legeaa fost dare pe fat a a slabiciunii celor pedaqoqhisiti de ea si araUitoarea qresalelor si a ptlcatului. «Caci unde nu este lege, zice, nu e nicicolcare a er» (Rom. 4, 15) 172. Si Iarasi : «Iar pticatul nu l-am cunoscutdecit prin lege» (Rom. 7, 7). «Si venind porunca, zice, pacatul a prinsviata. Jar eu am murit» (Rom. 7, 9-10). $i iarasi : «Pina la lege, erapiicatul in lume. Dar oocatui nu S8 socotea, tieiiitui legea» (Rom.5, 13) 173.

Deei legea ne-a eondus ea un pedagog spre Hristos, dtnd pe fata(mustrtnd) pe calcatoru ei si invattnd pe cei de pe pamint prin ex-'per ienta tnsast ea este cu neputinta de-a scapa de pirirea (de osinda]legii pe omul bolnav de apleearea spre pacat, ei ca are nevoie numaidecit de mintuirea prin Hristos eel ee tndrepteaza prin credinta siindurare.

170. Daca legea este prin mijlocitor, atunci stnt doi de la care vine legea.Nu vine numai de la Dumnezeu care este unul. Ded nu-L evem prin ea pe Dum-nezeu Insusi in mod nemijlocit. Aceasta ne Iasa cu puterile noastre in tmplmtreaei. Iar acestea nu ne fac in stare sa 0 implinim.

171. Cine e sub pedagog este inca copil. Se mai Ioloseste !'ii frica pentru men-tinerea lui in ascultlare. Dar cind a crescut spiritual. i se da cu tncredere libertatea.Caci in el are 0 mare putere iubir ea pantru a ramtnea alipit de Dumnezeu. El etratat acum ca un fiu.

172. Daca n-ar [i Jegea, n-ar avea cine sa arata calcarea ei, sau pacatul. Undeeste tertarea, nu mai e' legea. Dar iertarea este acolo unde e .credinta in iubir eaCelui ce iart!L Iar unde e credinta, in iubirea Lui, se face experienta prezentei Luisi acolo se naste ~i iubirea omului fa1a de Dumnezeu Cel a carui iubire se traie$te.Iar iubirea rididi pe om peste pacat fii dect sl peste lege.

173. Dar sl legea a venit, pentru Cd nu eram in stare sa truesc iubirea luiDumnezeu. $i uncle din pricina aceaS~aJprinde viata pacatul, eu mol'. Pentru c~ pa-'catul e una cu despartirea de Dumnezeu, izvorul vietii. E una cu netruirea iubiriilui Dumnezeu. E una cu jzolarea mea din, mindrie. $i aceasta inseamna slabirea vie-tii in mine. Ca nu legea a produs pacatul in lume, se vede din (Rom. 5, 15.). Ea 1111-

I?lai a facut sa se tina seam a de el $i de aceea pricil1ue$te minia. AC'easta din douamotive: a) pentru Cd omul face pacatul $i din mindria de-a nu sa supune legiij~i b) pentru ca Dumnezeu vede eli .omul sdvtr$ind pacatul prill calcarea leg'ii, it sa-y.ir!?e~te $1 din voil1~a de-a uu asculta de El. Dar atunci de ce a Qat Dumnezeu le-gea? Pentru ca omul sa ajunga la cOI1$tiinta pacato$eniei sale !;>i a necesitatii ier-tarii luI Dumnezeu fara vreoo merit al sau ..

104 SF. CHIRIL At. ALEXANDRTEI

. 2. Asadar e vadit ca ratiunea iconomiei privitoare la noi 17t. afacut eu totnl necesara mai inalnte aratarea poruncii prin Moise pen-tru harul ce-a urmat mdata dupa aceea in Hristos, har care a adussamtnta prezisa de fagaduinta lui Dumnezeu, adica pe cei in Hristosprin credinta, Caci asa s-a facut dumnezeiescul A vraam parinteleunor neamuri nenumarate. Observe deci forma iconomiei, desenatafrumos iara!?i ca intr-un chip in doimea fratilor din Isaac, a lui Esansi Iacob. Deci a zts Dumnezeu catre dumnezaiescul Avraam: «cii inIsaac se va chema tie samtnta». Trlcuind prezicerea, Invatatul inale legii Pavel, zice: «Lui Avraam j S-QU spus fagaduintcle $i urma-sului lui. Nu zice $i utmasiloi, ca despte multi, ci despre unul. $iurma$ului Tau Care este Hrisios» (Gal. 3, 16). Deci in Hristos -se im-plinesc cele nigaduite si Isaac e dat ca chipul Lui. Iar acest numese Hnmace~te: «bucutie si veselie», Veselie l-e numit pe Hristos ~idumnezeiescul David, ziclnd ca din partea celor ce inseteaza dupamtntuirea prin El: «Vese]ia mea, izbaveste-tn« de cei ce m-au 1n-conjurat» (Ps. 31, 7). Caei in Hristos am scapat de asalturile uciqa-silor, Si in EI am calcat peste scorpii si serpi si cei ce cred umblapeste aspida si vasilisc (Ps. 90, 15) 175. Dar despre Iaptul dl Hristos afost numit de dumnezeiestile Scripturi veselie, ne tncredinteaza si cu-vintul proorocesc. El suna asa : «($i Domriul va tiisiir! tueptote ·sibucurie inointea tuturor neamuriloT» [Isaia 61, 11) 176. Cac! Emanuilnu s-a facut dreptate st veselie nu numai celor din Israil, ci 1?i po-poarelor din toata lumea, Eiindca in El am fost flkuti drepti si amdepart at de la noi urita infatil?are a vechiului blestem. Caei ne-amImbracat in vesmtntul veseliei si bucuriei, izbaviti fiind de moartesi de pacat. $i eu care din bunatatile de sus de la Dumnezeu nu ne-arnImhogatit? 177.

174. Putinta m.tntuirii noastre, seu efiCients lucrarii mtntultoare a lui Durnne-zeu tndreptata spre not, .

175. Raul nu consta in simpla tnstnqurare, ci !?i in' tnconjurarea de dilre eeldusmanosi, E tnsingurare intre cei ce ma dusmanesc, Dimpctrlva, comuniunea reallleu altul e 0 adeviirata veselie. Hristos e pentru mine personificarea suprema a ve-seliei, pnn comunlunea ce mt-o ofera .• In El am 'seapat de singuratatea dureroasace mi-o produc cei ce ma urasc, Cad 'cine inti poate fi izvor aUt de tmbelsuqat decomuniune dectt un lpostas al inflnitei comuntunt treimice, care s-a flicut din ;ubireSi om in maxima apropiere sf eomuniune CU oamenii? ·Pentru ca unde este nesUr-sita viJata, e si nesftrsita comuniune $1vieeversa.

176. Hristos este dreptatea, sau totalitatea· bunatatilor tn persoanli si de seeeasi' veselia pentru noi In persoanii. Parli persoan1i nu poate fi dreptate si veselle.

1n. Din noi iradlazli veselia pentru c! am .scapat de moarte Si de tristeteasinguratatii produsa de plicat. Stntem tmbracati in bucurie ca intr-o hainii nou!.de sa·rbatoare. Comuniunea cu altul e 0 adevliratli sa~batoare, pentru d. e izvor d~bueurie. Cu aUt mal mult e 0 slirblitoMe a bueuriei eomuniunea en .Hr1stos.

GLA'FIDE LA CARTn.E LUI MorSE lOS.

De aceea am fost tnvatati sf\ slavim pe Dumnezeu, zicind : «SCise vcseleascii sutletul Meu intru Domnul. Ciici in hoina mlntuiril m-eimbracat si cu v esmintul veseliei m-n acoperit» (Isaia 61, 10). $i ceosto acest vesmtnt al veseliei, ne lamureste atotstintitul Pavel, zictnd :«Clli In Hristos v-olt botezat, in Htistos v-ati 1mbracai» (Gal. 3, 27).$i iaT~$i: «lmbriicaii-vii rn DomnuJ Iisus Htistos $i grija de ttup nuo preiaceit In poite» (Rom. 13, J 4).

De aceea e de mare folos Ulcuirea lui Isaac ca veselie in cali-tatca de chip al lui Hristos. Lui i-a fost Rebeca sotie. Iar ea se ttl-cuieste cea mai mare tiibdare. Deci sl persoana ei tnteleqtnd-o drept,o vom vedea ca chip al Bisericii, a caret Irumusete se arata in rab-dare. Caci calea spre mintuire prin credinta si in Dull a Iiilor ei searata in rabdare. Aeeasta ll s-a spus in cuvinte sfintite, ca : «ltiriibdarea voosttti yeti cl$tiga suiletele voostte» (Luca 21, 19), sau l

«Aveti trebuintii de rabdare, ca iQclnd voia lui Dumnezeu, sa doMn-dili fCigaduinta» (Evr. 10, 36).

la seama deci ca Rebeca de-able cu Intirziere ia in pinteee (diciera stearpa), dar naste totusi din bunavointa si iubirea lui Dumnezeufat a de Isaac, pe Esau intiiul nascut si indata dupd aceea pe lacob ..Prin acestea stnt inchipuite cele doua popoare, eel din Israil sl eeldin neamuri. Inttiul nascut e Israil (Ies. 4, 22), caci a fost Inttiul che-.mat prin lege, iar al doilea dupa el, eel in credinta prin Hristos. Sisocotesc di ar putea vedea cineva deosebirea Intre cele doua po-poare in cugetare st in purtari si din numele lor ~i din infl1ti$area: sauconstitutia trupurilor lor.

Caei Esau se talmaceste stejar, adica dur si netncovoiat. Piindcase spune undeva de catre Dumnezeu lui Israil : «Te stiu cCi esti dur$i qrumazul tau este ca un drug de tier ,<;i tnuiteti este de auuiui» (Isaie48, 4) 178. lar Iacob, eel ee tine calcilul, sau priceput ln a birui. Caciii line calcliul celui pe care-I biruieste. Dar biruieste sigur nu poporulde sub lege, ci cel in Hristos prin credinta . did scapa de vina paca-tului $i slabeste staptnirea mortii.

$i «era rO$U intreg». A$a e scris. «$i cu piele paroasa». lar Iacob,bzirbat potolit. Roseate e semnul iutimii $i a1 miniei, daca e adevarat c&celor miniosi le e propria culoarea rosie, $i cum soar tndoi cinevaell e propriu sa1baticiunii sa fie ecoperita de par aspru? $i socotescdi oricine poate vedea pe lsrail avind aceste moravuri $i fiind drmuitmai mult de minie, decit de cuvenita ratiuDe; $i foarte aplecat spre

178. Esau a devenit chipul lui ~srael, elnd I8.cesta n-a prim1t pe Hristos. Iar 18.,cob chlpul neamurilor care au 'prlmlt pe Hrtistos. '

106 51". CHTRlL AL ALEXANDRJE%

duritalc si asprime. De aceea au si ucis pe prorocl si au aratat inultimele timpuri attta Iipsa de evlavie rata de Emanuil. Iar blindeteae sernn ul dar a1 chipului cuvenit al ornului. De aceea e foarte dulcesi iubitcr de bllndete poporul eel noll. si ajuns la credinta. Iar buna-cuviinta a gurii este 0 dovada clara a Irumusetii spirituale si laun-trice, precum am dat ca se11111al s~'ilb~ticiunii lui Esau chipul paressi roscat.

Dar mama ambilor este una, adid. Rebeca. Cdci si-a faellt Sie-slDornnul nostru Iisus Hristos Biserica Jecioara neprihanitd slujindu-i.spre nasterea duhovniceasca a celor doua popoare. Caci potrivit scopu-lui venir ii Lui t-a zidit pe eel doi tntr-un om nou, fikind pace si tm-pactndu-i pe amlndoi, precum s-a scris, intr-un Duh (Efes. 2, 16).Dar Israil nu s-a pus de aeord cu poporul eel nou, desi a fost primulnascut dupa vreme. Socotesc eli ~i sdltarea in pintece a prunci lor aratddusmania lor viitoare. Dar di eel mai ttnar va fi mai bun si lntr-o.slava mal vestitd decit Isratl eel Intli nascut, a aratat-o lndatti Celce toaLe le stie, zictnd : «$1 popot va 1ntlece popot .$i cei mai mereva slu]i celui mai mic». $i taina celor doua popaarc s-a vcsiit de maiInainte si prin cuvtntul slintilor. Ni s-a vestit de mal Inainte si e~1a urrnf Jsrail va fi mat presus de neamurt in multe Ieluri, Lucrulacesta ni l-a aratat Dumnezeu In tnsusi actul nesterii. Ciki a iesitdin pintece Esau si i-a urrnat Jacob. Dar acesta tine calctiul fratelu isr-I va birui, arattnd-o aceasta prin prinderea lui de dHcii.

3. Am spus acestea, pornind de 1a forma trupurilor st de la nas-terea insast, Dar sa largim intelesurite privitoare la eei doi, pornind,pe cit e eu putlnta, si de la aite date. Felul de cugetare a1 Iieceruiani-l va arata st modul vietii lui. Cacl tineri i erau de vlrsta egaUi,

-dar nu de judecatl egale, nici de intentii identicc. Esau iubca ocupa-tiile agricole si vtnatoresu . lar celalalt era plhcut ~i apropiat, adicacomunicabil $1 om linistit, caruia-J placea sa stea in casa. Cel dintliera nestapinit in poftele trupestt si nesocotea darurile sale cele maibune in favoarea porntrilor inferioare $i alegea in locul celor detrebuintd cele usurattce sl ieftine. Al doilea era un iubitor nesaturat-al celor bune $1 cauta oriunde cele prin care se putea lumina. Cacia cumparat drepturile intiiului nascut, pe care le-a aruncat Esau ale-

·gind fi1ra grijii saturarea pintecelui in loeul cinstei. De aeeea s-a-chemat mai pe UrIna numele sau Edom, adica p£lmintesc. Cl1ci e euadevurai 0 vadirc clara a unui euget pamintesc si eoborit a nesocoUcineva slava ce-i este proprie $i a uu pune nici un pret pe privilegiul

,'(pc prioritatea) cunoasteri"i, ci alege mai degraba ca mai bunil ~i mai

GLAF[RE LA CARTILE LUI MOISE 107

de folos placerea vremelnica si de-a incununa desfatarea imediata.cu 0 pretuire superioare. chiar daca pricinuieste multa paquba.

IDe aceea si dumnezeiescu1 Pavel a numit pe drept cuvint desfrinat~i intinat ca pe Esau pe eel ce s-a hotartt sa vietuiasca atit de urit.Si a clat pe Esau ea un chip a1 eel or rostoqoliti in destrabalare, ara-tindu-I ca pe 0 pilda a netnfrinarh in pofte1e trupesti si pamintestt,zicind : «Sa nu fie vreunul desfrlnat si spurcat ca Esau, care pentruo mincaxe si-a vuidut tuisteiea sa cea dintii» (Evr. 12, 16 i Fac. 25, 33).Deci bine vom zice de vom compare intuneticul vietuint iudaice sicuratia si libertatea multimii nearnurilor cu puterile celor doi tineri,Caci Israil avea 0 cugetare paminteasca, era ingimfat si certaret sifoarte inclinat spre ucideri, potrtvit eu Esau care se ocupa cu lucra-Tea pamintulut si cu uciderea fiarelor. De aceea cuvintul proorocescIe spune : «curse au pus ca sa. omoare biitbaii» (Ier. 5, 26). Dar siHristos insusi a zis: «In zadar au oscuns de Mine sttiiciunea Iatuiuilor, In desert au osuuiit suiletul Meu. Sa vitui osupra lor latul pecare nu-l cunosc si cursa pe care au ascuns-o, sii-i prinda pe ez»(Ps. 34, 6-7).

Caci au trimis pe unii din Farisei, impreuna eu cei numiti Iro-diani (care erau pereeptori de dajdie], care l-au ispitit zicind: «Dese cuvine a do tiajdie Cezaiului, sau nu?» (Mareu 12, 14). Deci ~iTsrail era vinator. Dar poporul eel nou $i indreptat prin credmta. ase-menea dumnezeiescului Iacob, e cuviincios si iubitor de camin, blind'$i asezat, simplu si neviclean, «locuitor in casa», dupa cum s-a scris.Caci e drept sa se spuna ca Biserica a fost descrisa ca 0 multimeioarte blind a a eelor indreptati prin credinta, ca 0 cetate stralucitoare-si bine rrnduits, si vietuiesc in Hristos. ca 0 casa intarita si neclati-nata de ispititorl, si mintea lor e simple si strama de or ice purtarenecuvenita, Lor le e scirba sa-si preface cugetarea si puntarile. Despre.acestea socotesc ea zice dumnezeiescul David: «Domnui oseazii pecet de un singur tel in casii» (Ps. 67, 6). Caci e de un singur fel eelstrnplu in Hristos, care e si asezat ca intr-o casa jig. Iar lui Israil i-aspus unul dintre sfintii prooroci: «Ai osienit In multimea ciiilor tale»

179. Casa da omului un a~ezam$nt, un sinqur fel de a fi, 0 sinceritate ~i 0 se-riczttatc. Casa n deflneste !ii domesticeste. Schimbarea continua a locului destebi-lizeaza. canacterul sl unitatea omului. Hristos e ca 0 cas a. care define~te pe om,facindu-l tot mai asemenea Lui. Dar 0 casa plina de El este ~i loca~ul bisericesc.Ciid a Ii in casii inseamna a Ii eu 0 alta sau eu alte 'Perso8nci a deveni familiarlor, a te simti in ele oa intr-un adapost, a te face asemenea lor ~i a Ie vedea peele devenite asemenea tie. Nu e casa adevarata pentru mine aceea in care nu e 0persoana sau mai multe mereu aeelea~i in ea. Hristos e casa ceu mai ealda, pentruCd e casa cea mai iubitoare. El ne une~te pe toti cei ce credem til El. De aceea nuam pe Domnul drept oasa farii biserica in care sa ma adun permanent Cli aItul, caintr-o lamilie.

108 SF. CHIR11.. AL ALEXANDRIEI

(Isaia 57, 10). Deci cei ce sint in Hristos i~i sala~luiesc ea intr-o casavietuirea lor in cuviosie ~i sf'interrie. Ei si-o pun aceasta ea pe 0 co-roans tmpletita pe capetele 10}' si 0 socotesc ea pe 0 mare fericire.De aceea spun uneori: «Veselitu-m-am de cei ce mi-ou spus : In casaDomnului vom merge» (Ps. 121, I}, iar alteori: «Una am cerut de taDomnul, aceasia 0 voi ciiuto». Si care e cererea? Care e si harul eelunul ? «Sa Iocuiesc, zice, 1n casa Domnuiui 1n toate zilele vietii me]e,ca sa primesc irumusetea Domtiului si sa cetcetez 10ca$111 (templul)Lui» (Ps. 26, 7~8).

Auzi cum zice di trebuie socotit ea un har stralucitor si tnaltat,peste toate a locui in casa Dornnului si a vietui in curtile dumneze-iesti ? Iar aceasta locuire nu e trupeasca, ei consta in statornicia cu-qetarii si a vietil virtuoase 180. Dar «iubea, zice, Isaac pe Bsau; pen-tru cd vinatul accluia era mincatea lui». Israil eel intti nascut se tn-vrednicea de iubirea de sus, pentru di ofere a lui Durnnezeu ea pe 0-

mincare faptelor vietuirii dupa lege si ostenelile pentru ele. Caci anfost sfinti, iubitori de Dumnezeu si pazitori a·i legii si in Israil.: De.,aceea prooroeul Isaia se lntrista ca de 0 deslrinata de cetatea Ieru-salirnului. Caci spunea ea «drepiatea de attaaau: a aaounit In co»(Isaia 1, 21), adica a incetat si s-a pierdut, dupa ce au fost multi in.ea vrednici-de Iauda pentru vietuirea cea dupa lege. Deci fiind intiiul,nascut, Israil se afla intru slava cea de Ia Dumnezeu, dar nu a pastratptna la sftrsit cinstea daruita ca un privilegiu lui. A cedat poporuluinou $1 ivit mai .pe urma, adica celui din neamuri, drepturile tntuei

, nasteri, aplecindu-se spre cele ale trupului si lumii, Precum se citestein parabolele evangheliee: «A iacut unpiuatul numii iiului Saw> (Ma-. tei 22, 2). $1 au venit eei ce au chemat la cina, care au vestit celor

iuvitati poftirea lui Dumnezeu, spunindu-Ie : «Veniti cii toate slnt·gata». Dar fiecare a refuzat, dupa cum i-a convenit. "Unul a spus :«Pemeie mi-em Iuat, nu pot veni. AltuI: Am cumptitat 0 farina, tar-tii-mii» (Luca 14, 18, 20).

Vezi cum au imitat pe Esau, preferind placeree de cele treed-toare si trupesti . slaver de la Dumnezeu, propunind sa dea ~altora.drepturile primei lor nasteri j' $i au fost chemati indata in locul'lor cei ce :au erezut dintre neamuri si au cistiqat slava datorata luiIsrail, ba si binecuvintarea pentru ascultarea lor si pentru hotarirea,statornica de-a tmplini cele placute lui Dumnezeu. Ne este ,$i pentru:

180. Cad 0 cugetl.lre !?i 0 viata "irtlloasa statorniea impliea locuirea spiritu-ala permanentli eu cineva care Ie are. deci mai presus de tooate eu Hristos. Numaiavlnrlu-L pc· El Cii model iubitor in Bcestea. ele deviri !?i ale mele. Nu ma forme~de unnl singur ea 0 ,unit'ate sta(tornidi in acestea.

'GLAFlRfE LA CAR'fILE LUI MOISE 109

aceasta martor dumnezeiescul David, zicind despre ele: «Ai (au zit)ascultat dorinia siiracilor, Dcamtie , ia aminie 1a rtv na inimii lor»(Ps. 9, 37). Caci e qata de ascultare poporul indreptat prin ere-dinta, desi cei din Israil soan rmboqatit inaintea lOT cu invataturaIeqri, Dar desi multimea nearnurilor a suferit de saracia in tnvata-iurile dumnezeiesti, a tmbratisat mai repede credinta si ~i-a racuturechea mai deschisa la poruncile date prin Hristos. E ceea ce s-alIlarturisit prin glasul aceluiasi. Cact s-a zis prin lira Psalmistului :«Popotul, pe care nu L-am cunoscut 1\1i-a siujit 1"\1ie, cu Quzul urechiiM-Q auzit» (Ps. 17, 48). Lar despre Israil deja cazut in instrainare-si neprimind sa umble drept, -ci avind piciorul inteleqerti schiop.'Z~ce: «Fiii striiitii M-au miniit, liii striiitii au 1mbatrlnit st au ~c:hio-ptita: de la ciuiirile lor» (Ps, 17. 49). Caci invatsture legii si prezt-cere a sfintilor prooroci slnt carart drepte si neratacitoare ce due laHristos. Dar dupa ce prin lege st prooroci au ajuns la sflrsitul (latinta] lor, s-au facut schiopi din netnteleqere, ocarindu-L pe Eldintr-o minte nesanatoasa si indrazuind sa supuna mortri pe cape-tenia vietii 181. Iar di poporul eel nou prin credinta a dipit binecu-vintarea datorata lui Israil, aratind 0 vointa nesovaitoare in ascul-tarea poruncilor dumnezeiesti, se poate vedea si din aeeasta. Cac,is-a scris: «Si CI lost dupa ce a 1ll1b6tdnit isaac si s-ou sliibit ochiilui 1a vedeie, a ehemal pe iiul siiu Iisau, pe eel lntii tuiscut $i i-azis lui,' Fiul meu. $i-a zis acesia : lata eu. Si i-a zrs . lata am 1mbCi-trtnit si nu stiu zilla moriii mele. Ia acum arma ta, to1ba si areulsi iesi 1a ctmp $i vinetszii-mi mie vreun vuiat $i-mi tCi vreo minccre cumImi place mie. Si odu-mi sa manlnc, ca so. te binecuvimeze pe tinesuileiul meu inainte de-a mud eu» (Fac. 27, 1-4).

Asadar acestea le-a spus tetal catre Esau. Tar acesta indata in-dreptlndu-se spre vinatoare, a plecat de acasa, preqatindu-se tine-reste, $i ce s-a intimplat dupa aeeasta? Rebeca convinge pe Iacobs-o ia Inaintea lui Esau si s~l rapeasca binecuvintarea. Acesta s-atemut la inceput sa faca aceasta. Dar mdemntndu-l si mama, a adusdo] iezi din limp, tineri ~i Irumosi si a preqatit 0 mincare. Si luindpe urneri pieile st acoperind partite goale ale grurnazului, s-a Hkutasemenea lui Esau eel paros ca sa in~ele miinile tatalui, daca l-arpipa[ poate, Apoi luind mincarea in miiui, a intrat la tatal ~i a zis:«Tata. Jar ace1a a zis,' [ala eu. Care e$ti lu, iiule? $j a zis Jacob

181. Dupa ce au epuiza,t tot ce Ie putea da legea ~i proorodi iar prin poartaIDr a intrat Hristos, au ramas !}i fara inaintarea prin lege $i proofoei, ~i fara Hris-tos.

110 SF. CHIRIL AL ALEXANDRlEI

ciitre tatdl : Eu sint Esau, 'uuiiul tau ruiscut, um liicut precum mi-aispus. Ridicuuiu-te $ezi $1 manlnca din vlnatuJ meu ca sa rna binccu-vinteze suiletui tau. Dupd ce a mincat batrinu: ce i s-a adus, a zisciitre tiniir : Aproptic-te de mine st ma saruta, liule. $i opropiindu-sel-o: sarutai. $i a mirosit tnirosul hainelor lui $i l-a binecuvintat pe 01si i-a zis lui: lata mirosu! iiului meu ca un miros de c1mpie plinape care a binecuvtntat-o Dotnnul. Sa-fi dea tic Doranul din roue ce-tului $i din qrdsitnea pamlnlu1ui mullime de grlu $i de vin. $i sa-tistujeascii tie neamurile .~j sa Ii se inchine ciipeteniile lor $i so. Iiistiipiri al iratelui tau si sii-li lnchine tie iiii tatiilui tau. Cel ce tc vablestetna, blestemat sa lie; .5i eel ce te 'a binecuvtnta, binecuvuitatsa fie» (Fac. 27, 18-29).

Deci a ctstiqat Iacob tnttiul binecuvintarea de 1a tatal. A venitapoi de 1a ctmp all doilea, cu vinatul sau, Esau. Dar aduclndu-i-Itatalul a aflat dl e de prisos. Caci a auzit tndata : «Venind iraiele tau,a luat eu victenie binecuvlritarea ta». Tar acesta spuntnd nu flhalacrimi : «Sa nu fie numai una binecuvtntarea ta, tatii , binecuvin-teaza-ma s! pe mine», a zis iaras! Isaac: «lata din qiasimea pamln-tului va fj Iocuinia ta , $i din roua cerului de sus. Si cu sobia ta v eitriii si irotelui siiu. ver sluii. Si va fi 0 vreme cuui vei Iepiida $i veisliitltna jugul lui de pe grumazul tau» (Fac. 27, 30-40).

Concentrind larqimea istorisirii, le-am jnfati~at cititorilor in foarteputine cuvinte, cele ce s-au petrecut sensibil, Intelesurile duhovnicestt.

4. Spunem deci ca Staplnul si Tatal tuturor '? poruncit inainteaaltora, adica inaintea celor chemati 1a credinta si '111Hristos, lui Israilsa-I aduca ca un dar stralucitor $i ca un rod a1 evlaviei si ca unrezultat al bunelor osteneli, 0 vietuire placuta Lui; sau i-a desenatde rnai inainte viata de sub lege, ascunsa in chipuri si ca uncontinut acoperit de plusul literei, nu uesesizata de cei dor itori sa 0

caute prin contemplatia atenta si duhovruceasca. Aceasta socotesc tiitnseamna pofta lui Isaac dupa vinatul lui Esau J82. Dar s-a poruncit,cum am spus, mai inainte lui Israil si acesta a si prornis sa tmpli-neasca aceasta. Caci a spus in Horeb, uncle era adunat poporul, $ipe muntele Sinai. uncle Dumnezeu s-a coborit in chip de foc. «Teatecite Ie va porunci Dumnezeu, Ie vom face $i Ie vom asculla» (Ie$. 19,8). Dar s-a dovedit foarte nepasator in fapie, de$i u~or in promi-

182. In fond $i in vietuirea de sub lege era desenatli pentru Israel viata inHristos prin credinta, la care putea sa ajUDga. dar la care au ajuns inaintea lui nea-murile. cum a ajuns Iacob inaintea lui Esau. Aceasta ramine sa 0 caute acumIsrael la neamuri. ca Isaac la Esau.

GLAFffiE LA CARTn.E LUI MOISE III

siune. De aceea i~i lasa locul, ~1 1-0 ia Inainte apucatorul de calctiIacob, adica poporul cel nou prin credinta.

Caci el a adus lui Dumnezeu cele dorite, dupa ce a disarit capoporul Intii nascut, ca unul ce a rodit de mai inainte in chip ere-dlnta, pe care fires dumnezelasca si-o face ca 0 hrana 183. Si de faptasa prevesteste Mintuitorul apostolilor convertirea Samaritenilor,zictnd : «Eu am de rnlncct 0 mlncare, pe care voi nu 0 stili» (loan.4, 32). Iar tiHmacind aceasta spusa, zice : <(/vl1ncarea Mea este salac voia Celui ce M-a ttimis pe Mine $i sa sdvrrsesc .Iucrul Lui»(loan 4, 34). Dar Hristos ne-a tnvatat prin parabola dt celor dinIsrail It s-a facut nefolositoare promisiunea data, neducind la capatlucrul tncredintat lor, si ca intirzierea in venirea la credinta n-a ne-dreptatit de loc neamurile, care L-au cunoscut pe urrna pe Rascum-paratorul $i L-au cinstit prin implinirea eu ascultare a tot binele.Caci a zis : «Un om oareeare avea doi iii. Si venind Ja eel tiuuii,i-a zis : Fiule, cu-te azi $i lucieazii 1n via mea. Jar aceta riispunzituia zis . Nu VIeau. Pe urmii, razglndindtl-se, s-a dus. Venind apoi tacelaialt, i-a zis la tel. Iat aceta, rdspunzlnd, a zis: Da, Doarane. Sinu s-a dus. Care dintre cei doi a liicui voia Totiilui ?» (Matei 21,28-31). Fara Indoiala eel ce a plecat tnvie, rnacar ca inainte de-aceea a simtit oarecare slablciune care l-a indemnat sa sovaiascaa promite. Poti vedea in acestea pe Esau plectnd 111dala la vinat$i prornitind-o aceasta, dar luindu-i-c inainte Jacob, macer la inceputa refuzat sa 0 Jaca aceasta, ~i de aceea a Iost binecuvtntat de catre-tatal. A~a si poporul eel nou rapeste binecuvintarea, desi nu purtachipul vietuirii iudaice, ca Esau. A Iacut ca Iacob, care s-a faeurcu intelepciune asemenea lui Esau eel paros prin pieile iezilor. Dara auzit tndata pe tatal zicind: «Glasul e qlasul lui Jacob, dar miinilesint tniinile lui Bsou» (Fac. 27, 22).

In ce mod am putea aplica pcpoarelor venite la credinta faptulde-a-si fi insusit prin imitare vietuirea iudaica, dar pastrtnd un altglas decit aceasta? Yom spune di mtna e penlru dumnezeiestileScripturi totdeauna semnul lucrului si al celor savtrsite, sau al lu-

183. Asa cum. Isaac manindi vtnatul adus de Esau, ase I~i face Dumnezeu dincredinta neamurilor cu antlcipatie ca un fel de hrana. Nu in sensu! ca Dumnezeuar avea nevoie de credinta noastra, ci tn sensul cii ea face sl bucurie ca semn a1fntelegerii de catre noi a iubirii Lui. Credinta 0 produce El in noi, dar aducem sinoi in ea contributia noastra; 0 gatim ca 0 mlncare din ceea ce ne da El. Eu mahranesc suflete~te din lncrederea ce 00-0 acorda altu}. DUmnezeu bjnevoie~te !1iE1 slHi faca 0 bucurie din credinta ce i-o araU\m. tn fond in credintii I ne damnoi hl$ine, cum tn iubire ni se da El Ins~i. Dar ne <lam, Lui fara sa incetam .a fi,cum ni se da $i El. E ceea ce observam la mama care se dil pe ea copilului ill!leplele smului ei, lara Sa tnceteze a fit ci Iiind prin aceasta ~i mai multo

112 SF. ClIIRIL AL ALEXANDIUEl

crarti faptuitoare. Cit priveste identitatea lucrarit $i calitatea tap-telor, cei sfintiti spiritual si duhovniceste in Hristos tmplmesc $i eilegea $i se aduc pe ei lui Dumnezeu st TaUH intru miros de bunamireasma. Caci $i Hristos ne-a dat in mod lamurit legi evangheliee,zicind : «Sd nu socotiti cd am venit sa sltic leqea, ei s-o piitiesc.Ciicl amin zie VOWl, plna co nu va zrece :cetul $i pam1ntul, 0 iouisail 0 eirtii nu va ttece din Jege, plna ce I1U se VOl' face toaie»(Matei 5, 17-18). lnteleqi di eel in Hristos tmplinesc legea, primindta.ierea Imprejur in duh, in locul celet trupesti UVl. 8a intrind st inodihna lui Hristos $i tinind Stmbata [sabatizind) in Hristos, ei araUisi astfel pe Iudeul eel ascuns it!;). Aceasta inseamna, socotesc, a aveamiint ea Esau 1S6, dar alt glas deeit e1. Caei nu ne folosim de limbonetntrtnata a Iudeilor , nici nu obisnuim sa hulim pe St~pinul carene-a rascumparat, tagaduindu-L. Ci mal deqraba 11 slavim tmprcunacu Dumnezeu $1 TaUt1 pe Piul, numindu-L Domnul sl MintuitorulRascumparator 1M.

5. Deci socotesc ca se cuvine sa ne ocupam si cu intelesul bine-cuvinti{rii data ambilor, am cit putem tnteleqe. Caci lucrul acestaeste spre Iolosul cititorilor.

Dec! a spus fericitul Isaac despre lacob: «Iatii tnlrosul iluluimeu este ca mitosul tatinel pline pe care a binecuvtniat-o Domnui.$i sa-]! dea tie Domnul din roua cerulut .5i din grasimea piimtntuluimultirne de grlu si de Yin. Si-li vor sluj! tic neamurile si se vorIncnina tic capeteniile lor. Cel co te va bestema, blestemat va il ,si eel ce te va binecuvinui, bitiecuvintat va [i» (Fac. 27, 27-29). Inacestca s-au amestecat laturllc istoriei si prin amindoua persoanelc

184. Cei in Hristos Implinesc leqca, cAd ~i ei se fcrese de pacatc. dar llU numal1n mod exterior, ci cu suUetul IO'r. Accasta e talereo tmprejur tn duh. Ei laie dinjurul duhului IO'r qlndurtle patima~e, nu numai dln jurul trupulul laptcle de acest [('I.

185. Cei altpttt de Hrtstos prtn ,orcdlnta nu tmplincsc Itlunlric numai leqca fap-tel or, c1 $1 pe cea reterttoarc la Qdi,hnll tn ziue Stmbetel. Dar 0' tmpllnosc ~i aceastalauntrto, odlhnindu-so lliuntrie ca toate fap'telc $i glndtll'ilo referitoarc 10 lume. Dunl-nezou nc-a dat tndemn spre aceasta, odihnindu-Se $1 El de faptele rcforitoare la lu-me. Dar III aceaslll. desfaeere to'ta'lli do lume, noi ajungom prin invlere, tn care timpulde fapt nu mai are novoie de nimic din cele ale lumH spre illtretincrea lui. Jar ilce,}:.-ta 0 araUim sorhtnd Duminica, ca ziua a opta, ea ziua Hirtl sfirsit, sau cn vc~uicia caree un plan Sllper,ior lumii acesteia ~i manti fala de eo, 'care e ridicaroa la 0' noua viat!l,nelogata de lumea aceasta.

186. Chiar !ii ocllhna S6 refera 18 miini. lar tn co Ie prlve$to pe ele, tlnem~i nO'Ilegea, dar in mod spiritual, sau Il1untrie.

187. Iisus Hrlstos insusi cere l1atliJui sli-L proslAveascli la snn~itul lucrariiSale pllmtnte$ti ca om eu slava pc care a avut-o 18 EI ca Dumnezeu inainte do-aIi lume8 (lO'an 17, 5). lar despre slava ce 1-0 aduce to'atli croatia, se serie tn(Filip. 2, 11). Nu 11 sll1vim pentru dl 11 slll.vclile Ti\t!il. Noi 1i recunO'iI$tem slavace J-o d!l TaUil, pontru Cd ne-a l'idical pe noi 10 vtata de fii ai Tat!ilui. tmprelllli1.eu Sine.

GLAFlRE LA CARlILE LUI MOISE 113

se lnalnteaza spre un unie adevar, marturtsit prin faptele tnsesi.C~ci acestea nu ajung Ia Implinire numa] in Iacob, ci ~i tn Hrtstossi in eei tndreptati prin credlnta, care s-au f~cut st ei fii dupa faga-duinta in Isaac. Deci Intelesul acestei proorocii 5e refera ~i la poporuleel nou ~i la Hristos tnsusi, care este inceputul ~i capetenia lui. Cacis-a socotit ca al dollea Adam si a odraslit ca 0 a doua radl1cina aumanitatii 188. Caci eele in Hristos stnt zidire nona sl in El ne-amtnnoit spre sfintenie si nestricaciune si viata. Dar socotesc di prinblnecuvintare se tnteleqe ~i buna mireasma duhovntceasca, asemeneaunui mires bun si dulce a1 tarinei si a1 livezii tnflorite rasptnditade florile primaverii 189. Caci asa ni s-a numit noua Hristos pe Sinetnsust in Cintarea Ctntarilor, zictnd : «Eu slru iloarea cunpului, ertnu!viiilot» (Cint. 2, 1).

Cad era crln ~i rodie odraslit din pamint, pentru umanitate.Pitndca nu cunostea pacatul, ci raspindea mat deqraba oamenilor dintoata lumea buna mireasma a faptelor 190. Dar n aseamana pe Hristosst eu un ctmp binecuvtntat (cu 0 tarina) de Dumnezeu 191, ~ipe drept cuvtnt, daca este mirosul cunostintei lui Dumnezeu siTatal, Caci a zis iara$i dumnezeiescul Pavel: «Multumire. luiDumnezeu Celui ce ne face pururea bituitott ~n Htisios s! aratii prinnoi mixeasma cunostintei Lui In tot Iocul» (II Cor. 2, 14) 192. In deosebig-a aratat prin Sfintii Apostoli Domnul nostru lisus Hristos ca mi-reasma a cunostintet lui Durnnezeu ~i Tat~l. «Cdcf aaca a cunoscutcineva pe FluJ, a cunoscut numaidecU $i pe Tatiil», pentru identitatea

188. In Hristos se impIinesc fliglidUintele pentru toata umanitatea, nu numalpentru eea din Jacob, d sl pentru neamurile oete din Esau, pentru cli EI nu estenumat din Isaac, tatlH celor doi, c:i on non Adam, 0 noua radlicinli a umanitapi,tntruett in nasterea LUi din Pedoarli, ea om flira plieatUl str1imo$ese, a interventtdin nou luerarea ,creatoare 8 lni Dumnezeu. Dar n-e venit 18 exlstenta ca un Adamperelel cu cel dinUi, ci ~i din el, nasc1ndti-Se dlntr-o Pecioar! care desclndeadin Adam. El a venit ca 0 noUli radacina a umanitli.tii, dar 'altomi tn tulplnacelei din Adam, ca s-o -mnolesca pe ,aeeasta. Tot! eel ee ne aUplm la El, primtmvlata tarli de moarte $1 farli strtcactune, clid e 0 rlidacinii nu numai omeneasca,ci $i dumnezeiascli prin ipostasul el.

189. E mirosul curatiei sufletesli, care e $1 un semu al tineretH $1 a1 vie1iineobosite, asemenea mirosului norHor. Acest miros urea la Dumnezeu, dar e $idin binecovintarea lui Dumnezeu. E 0 tntiInlre tntre om sl Dumnezcu. De sceesnumai cei unit! eu Hristos rl1sptndesc un astfel de miros. Si cu deosebire el seriisptndEl;stedin Hristos spre Dumnezeu-TaHil ~i spre not

190. Lipsa de pacat ~i generozitatea nesecatli a lublrU -rasptndltli de Hristos,n face asemenea crinului alb !ii fraged qrn Ctntarea ClnflirUor. E. r![sptnd~tecuratia $1tineretea spirituaUi-ln toU cei ce 1 se des chid.

191. Hristos e roditor ca un dmp, ca 0- tarinli.. 0 bogatie de rodurt de viatadlHlItoare odriislesc din EI.

192. Cunostinta lui Dumnezeo se raspindeste ca 0 bunli mireasmli. Caci ellnu e 0 cuno~tintli teoreticli, ct e triUrea bunlitlitIi lui Dumnezeu de catre noi ~1r!isplndita din nol, lar In no! dln Usus Hristos. BunlHatea se cunoaste prin trliirea~i cur1itia ~i, car~ are un miros bun Is fel.8 - Sfintul Chilil a1 A1exandrtel

114 SF.-CHIRn. AL ALEXANDRIEI

filii ~i pentru ca totul le. este egal ~i nedeosebit. Caci aceleasi li sepotrivese lui Hristos, dar. se cuvin cu dreptate si poporulni eel nou,odata ce s-a spus« «SCi,.41dea lie· Domnu; rona censiui .$i grasimeapCimlntullli» [Fac. 27·, -28).· Iar aceasta Inseamna di Cuvlnrul lui Dum-nezeu Tatal S~a dat noua, evident datorita imparta~irii prin Duhul,prin 'care ne-am facut .«pCirta$i ai ltrii. duttuiezeiesti» (II Petru- 2, 4) ~a.Astfel am dobmdit rnultime de griu ~i de vin, adica de Hirie si deci$1 de veseiie 194, daca e· adevarat cuvirrtul care zice : «Plinea .untare$leinima otuului si vinul oweseleste» (Ps. 103, 16). Piinea e deci semnullariei spirttuale si in Duh. Iar vinul laofel, al amindurora. Iar acesteacelor in Hristos prin El19-;>.Cum $i in ce mod am devenit 'tari indreapta credinta '$i nemiscati tntr-un anumit fel, stiind s.a cugetamcele drepte si sprijinit! in chip neclattnat a Caci am luat putere «saealcdm peste serpi st scotpii si peste toatii puterea vrajma$ului}){Luca 10, ,19}. Aceasta socetesc di este multimea griului. Dar am luat$i yin. Cac; «prtti nadejde ne bucuram $1 ne-arn tunpin: de' bucutie»{Rom. 15, lS}, dupa cum s...'a seris . .Fiindea asteptam Iocasurile de sus,viata mtru 'nestricaciune, vietuirea vesnica, sa . .impaFatim tmpreunacu Hristos, Pie spuse acesrea si 'pentru noi, Cact asa vrea Cuvtntul.

Ape; puterea binecuvtntarii- se va muta iara~i la Emannll, «Sii-lisluieasca .tie, zice, neamuiile, si sa. li se ~nchine capeteniile- .$i sate laci Domn a1 tratetut- tau» (Fac. 21, 29) .. Cact Emanuil S-a facutInttiul nascut ctnd «S-a Meat ca nor, antre multi trati» (Rom. 8, 29).bar. n-;a pierdut din aceasta cauza calitetea. de-a fi. Dumneaeu $i

193. Cine a cunoscut pe Fiul, a cunoscut ~i pe, l'aii:H. pentru ca totut-Ie esteegal dupa fire, dar ~i pentru ali. Fiul se c;1escoperli ca Fin. sau ca lzvorttor, caPersoana din P.~r~oana Tatalui. £1. arat·a. in Sine afectiunea negriHtli a FiU,lUi fa_tlide Tatal, Nu se poate ex-plica I:'ju1 fara Tat~l.. Le _-are toate ale Tatalpd, dar .caFiu. Dar ipostesul Llfi de Fiu arata st in umanitatea aSUIDJa.tiiafecttunee filiaHirata 'de Tatal, se aratii ca. avtnd .toate ale Tatalul. Dar acest ipostas cpm~dnd.prill fire<!Lui om~easca cu nQi, ni Se comunic~ ~i noaa ca. J;li:qal Tat1ilui, f~cip.dlJ-ni-Lcunoscut pe TataL In aceasta comunicare cu no! are tnsli un rol ~i Duhul. Stint.·EI ni-L -lumineaza ~1 dupa tntrupare ca· Fiu a1 Tatiilui ~i activeaza ~i in noifiliatia fata de Tata!. El produce tntre noi ~i Fiul unirea caa mai intens experiataeu Fiul lui DumnezeU, deci $i en TatlH prin El, dar nu ca 0 unire dupa ·mnta, cidupa participare. Participi Ia ceva strlHn de tine, nn lei cee,r ce e~ti lu. Prin aceas~ane imparta~im de toua cerului $i grasimea pamintulUi, ca-.:e nu soar plltea activafara lucra'rea lui. Dumnezeu. . .

194.. Veseli~ vine !iin puterea, din bel!?ugul vietii. Iar aceasta vine de IaPuIIlli.~zetJ, cjliar <1acd.hi s.e coniunica prin_ rodurile pamt~tului: Data nu e $1 inele puterea lui Dumnezeu. nn ne· dau, .patere. D'aca nu ni s~ dd. ~i. puterea -lui Dum-nezeu pe 1109a ele, uU se )ntare~te viata noastra ~i nil .avem In 'noi v:eselie.

195. Piinea e simb61ul tliriei spirituale, dar $i al Duhului care .ne sustine aeeptarie. $i vin'lll la 1el. De aceea amiru::loua nj· se dau de ciitre Hristos) prin Duhul,cad Duhul ne rididi la, aces.t plan nOll de existenta in Hristos. De aceea ni seda trup.ul 1;>i singele. lui Hristos IniUtate de Duhul. sub chlpUI l>iinii ~i v.inului, Garestnt -prefacute prIn Duhul SHnt eel aflator in trupul ~j slngele Domnului, in acestea.

GLAFmE LA CAR'flLE LUI MOISE 115

Doran al tuturor. De aceea I ne tnchinam ca unui St1:ipin ~i S-a facutoa Dumnezeu, Domn al celor chemati la fretie prin har 196. «Cacicine se va face, ztce, ~n nori (egal) deopotriva ell Domnul t $i cinese va lace asemenea Lui dintre fin lui Dumnezeu?» (Ps. 98, 1) 197.

S-a facut deci Emanuil ca Dumnezeu Domn al calor ce au fostridicati Ia fratietate; si Lui «t se va pJeca tot genunchiuJ celot ceresti~i a1 celor pamlnte,,;ti $i a] celor de sub pamint, $i toata limba vamiirtuitsi ca Dotnn este Iisus Hristos ~ntru slava lui Dumnezeu Tatiil»(Filip. 2, 10).

«$; eel ce va blestema, blestemat va 11 ; j(11 eel binecuvlntat, bine-cuvintat va ti», Cuvintu1 e clar. Caei blestemati si urtti de Dumnezeuslnt cei ee-L ocarasc pe El, precum plini de darurile de sus si de laDumnezeu ctnd cei ee-L binecuvtnteaza, sau vestesc slave Lui dum-nezeiasd1198•

6.. Aceasta e deer binecuvintarea lui Iacob, al carei tnteles serefercl 1a Bmsnutl .si Ia cei mdreptatl prin credinta. Dar sa pnvimst 1a cealalta, adica 1a eea data celui intii eanascut, adidi lui Israil.al carui 'chip este Esau: «Cac! iaui, zfce, din qtiisimea pam1n,tuluiva ii locuirea ta ,~i din roua cetuiui de sus $1 cu sobia ta vet tra;$1 itatelui tau vei sluii. Dar va if 0 vreme cind vel lepada $i veisltitlma jugul lui de pe gIumazuJ taw> (Fac. 21, 30-40). Caci s-a datca btnecuvintare lui Israil, «Jegea prin Moise» (loan 1, 17). Caciea era cuvtntul lui Hristos slujit prin ingeri. Fiindca nu graia EItnsusi celor mai vechi, cum ne va Incredinta prealnteleptul Pavel,scriind s «In multe r1ndu¥1 $i ~n multe chipuri grCiind Dumnezeu

196. Hristos ni S·a f!eut ce om .Pralh, dar a lamas ca Dumnezeu si «Domn»a1 nostru. Ni S-a fAeut «Fratc~ prin firea omeneasca asumate, dar totodatli «Frete»prtn har $i ca ipostas dumnezeiese care a asnmat de buna voie flrca noastra, Nuni S-a facut Irate fArli vola Lui, prin 1nslisl Iorta naturii pe care a avut-o faravote, ca atare este Si Domnttl nostru. Dar desl tntre Iratia ~i domnta LUT este 0deosebire, datorltl1 bun!lvointei Lni tntre ele nu e 0 contreztcere. Des! nu e Domn,e eoborit la noi ce un Prate. E Dornnul care ne dli toate ale Lui ea un Prale.Propriu-zis- de abia cei Clicnt! Irati. I1 vor recunoa~te ca Domn, ea stllpfn peste sufle-tele lor, Daea n-ar fi rlimas Si Domnul tuturor, mai presus de toat!!. frl1tia oameniloreu EJ, n-iu eehlvala eu ees mai mare lnl1Wlre a lor. E lucrul cel mai de einstesa [ij frate eu Domnu! tutufor, sa te bucuri eu El de Tidicarea peste orice starede supunere.

197. De~i cei af lui Hrlstos 11 vor toUmptna pe Ella sllrl?it «In norii cerului>o,deasupra lumli. ei nu vor fi totusi egaU ell Et $i deSi slnt ridieali 18 demnitateade fii ai TataJui, ea frati ai lUi Hristos flieut om, nu vor Ii tolu~i asemenea FiuluiUnul-Nilseut dupa flrea dumnezeiasca. Dar Sf. Chinl tntelege prin eei din noripe ingeri, iar prin p!imtntul tngra~at pe st1ntli de pe piimtnt,

)98. Cei ce vorbese urit de Dumnezeu arala. cli nu va.d ~i nu experiaza b1Ulli-tatea' ~j darnicia generoasli a lui Dumnezeu. Nu 0 vad ~i IlU 0 experil8za pentrue1:1nu V),'etlll sa 0 vaM, pentett ea se inehi.d ill mizeria vidului lor. De aceea sefac ei rn~i~i blestemati !;i chinuiti. -Iar eu cei ce binecu~intea'l.a saU landa pe Dum-f'lezeu se inttmpUI inversul.

118 .F. CHIRIL AL ALEXANDRlEI

cat-ai oameni pe copetele noastre. Trecut-am prin toe $i apa $1 ne-alscos pe noi la odihnd» (Ps. 65, 9-11).

Auzi cum nu ocolesc sa suporte cele prin care au fost Incercati,ci se bucura mai vtrtos primindu-le ca bune st facindu-se cunoscutica ceea ce sint prin incercarea fnsast, se dovedesc prin patimiri caiubitori la culme ai lui Dumnezeu 7 Caei au spus di au treeut prlnfoc. Soeotesc cli precum cele mai aromate ca tamtia cea buna,i~i dovedeste mireasma prin unirea eu Iocul, fiindea atuncii~i arata buna mireasma aflata in ea, la fel s~ sufletul cuvios iSiface mai vadita aratarea virtutii de multe feluri afiatl1 in e1 cind eprobat tntr-un fel oarecare in foe, prin tncercarile $i ostenelile cele suporta. De aceea dumnezeiescul David cinta S1 spune despreorice sffnt : «Strdjui-va Q.ngerul Domnului ~mprejurul celor ce se temde E1 si-t va izbiiv! pe ei» [Ps, 33.· 7). Dar tnsusi Cel ce daruiesteajutorul zice limpede: «FUnded a niiddjduit snuu Mine, 11 voi Iz-biiv! pe el. Sriga-va catre Mine $1-L voi auzi pe el. Cu el slnt ~nnecaz, U1 voi scapa pe el si-l vol sliivi pe el. Cu 1ungime de zile flvoi umpJe pe el si-i voi arata lui mlntuirea Mea» (Ps. 90, 14-16).Care e deci «mintuirea lui Dumnezeu Si Tatal 7». Dumnezeu Cuvtn-tul Cel din EI, CeL ce S-a faeut in mod iconomic 201 pentru noi ca.nol $.i in chip de rob. Ase L-a numit pe El Tat~il Si prin Isaia, zicind :«$i VOl vedea popoarele dreptatea Mea, $i ~mpalatii slava Mea. Jarmuituitea Mea va artie ca 0 iiiclie» (Isaia 62, 2). Caci Fiul $-a facutnoua dreptate $i slava si mtntuire de Ia Dumnezeu si Tatal 202. Cadne-am tndreptat in El !?i am fost tnalta~i 1a slave de fii 203. Si cuma~ mai exista sau de unde ar mai putea veni vreo tndoiala di amfost si mtntuiti, scaplnd de lanturile mortii si ridiclndu-ne la nestrt-caciune 7 201. Caci ne-a stralucit Fiul ca 0 Iaclie in intuneric ~i in

201. In mod vOH, nu prtn fire ~i farli vote, cum venim nol la existentii eaoameni. EI e «mtntutrea» lui Dumnezeu. uMintuirea» e 0 Persoana dumnezeiesca,nu un 'procss impersonal. @ persoana e bucuria mea, nu un lucru, sau 0 mtscareimpersonalii. Cu aUt mai mult e Flul lnl Dumnezeu cel personal tzvorul nesjtrsttal vtetil mele Ierictte. EI e izvorul tuturor faptelor in care-si arata atentia tatiide mine.

202. Pilda Lui cuceritoare' de viata In dreptate, dar $1 puterea '!l.ccstoi viet!I!i S-Il comunieat ~i noua. Daca trlllesc linga un om ·bun, devin $1 eu bun. TrainclHristos in unlre en mine, siavil Lui, cinstea Lui, devine $i slavll mea, cinsteamea. Nu devine. Hristos dreptatea mea dreptale In locul drept~lii mele fatil lUiDtmmezeu, cum spune protescytntismuJ.

203-. Flietndu-Se FiU] lui Dumnezeu om, fata oamenilor a devenil tala fiilorlui Dnmnezeu. Cinstea fetel omene$t1 a lui Hristos Ca a fetei Fiului lui Dumnezcua devcnit ~i ci.l1stea fetel fieclirui om care se une~te en Hristos.

204. Moartea nu 'e 0 desfiin~are totalli, cl 0 saraci.re a existclltei noastre ptnaaproape de virl. Ea ne tine in l.anturile acestei mlirginiri cninuitoarc, care e tot·odata 0 coruptie a trupulul. Prin lnviere Hristos ne-a sciipat de aceste lantnri.Viata uoastra a cliplitat 0 bogape nesftr$ltii nicl temporal, niei dupli continut.

GLAFIRE LA CARl'x:r.I!J LUI MOISE 111

popotul tau, pe care l-ei scos din piim1ntul Eqlptulu:» [Ies. 32, 1). Iardumnezeiescul Pavel pune tnsa~i legea cea in litere pe seama Ierict-tulut MOise. Cact a zis: «CdlCllnd cineva legea lui Moise, e ucis Jiirade mila piin cuvuuul a dol sau ttei mar tori» (Evr. 10, 28). Iar diIsrail avea Sa lepede jugul preatnteleptului M.oise, chemindu-IHristos la harul prin credinta, a rnarturisit de mai tnainte, zicind:«Dar va ii 0 vrezne clnd vei lepada $i vet sf<'1rlma legea lui de pegrumazul taw>. Caci au lepadat de pe grumaz jugul legii ea greude purtat cei ce au crezut din Israil, Fiindcl1 au fost chemati ledemnitatea libertatii prin credinta in Hristos. Prin care si cu careslavl1 lui Dumnezeu ~i Tatal Impreuna cu Sfintul Dnh in veciivecilor. Amin.

CARTEA A PATRA A GLAFIRELORLA FACERE

Despre patriarhul Iacob1. E un adevar cli «tott cet ce voiesc sa vietuiascd cucernic lin

Hristos, vor 11 prigoniti» (II Tam, 3, [2). Caci fiii nelegiuirii ii voecalca asemenea unor tiare, socotind stralucirea celor ce obisnniescsa vietuiasca drept ca 0 insulta adusa purtartlor lor urtte. Fiinddieele rele se dau totdeauna pe fata prin punerea aU!:turi cu cele bune.Si cele vrednice de laudl1 fac vl1diUi uriciunea celor josniee. Ceurmeaza deci de ad?' Sagetile invidiei ~i Iocul pismei ce se aprindein eei btruiti de ea, sint ca un izvor de ura si ea un prilej de dus-manie impotriva celor ce s-au hotarit sa vietuiasca cum se cuvine.Dar acestia ehiar dace stnt razboiti ~i necajitt de aeeia, nu cad cutotul in puterea celor ce-i razboiesc. Caei lntttstaptnitorul sftn tiler nuva trece eu vederea nici de cum pe cei ce se primejduiesc pentruEl. Ci mai deqraba U va scoate ~i inca foarte usor din mtna acelorasi-t va arata $i mat stralucitort, prtlejuindu-Ie sudoarea ca un prilejde Intarlre in rabdare. Va consimti cu acest cuvtnt $i dumnezeiesculPavel, seriind asa : «Credinclos este Dumnezeu, Care nu va va lasape vor sa liti tncercou peste putetea voastr_a, ct odata cu ~ncercareova aduce $i stirsttul ei, ca sa puleli sa 0 riibdati)) (1 Cor. 10, 13). Dar$i cei ce s-au obisnuit cu luptele ~i au suportat nu fara vitejie oste-nelile din prigoniri, strigl1 In cartea Psalmilor : «lncercatu-tie-oi penot, Dumnezeule, cu loc ne-ui ldmutit. precum se Iiimureste argintul.Prtnsu-ne-ai pe noi ~n cursd, pus-ai necazuri pe spatele nositu. Riai-

\

\

GLAFIRE LA CARTtLE LU'I MOISE 119

noapte, .aducind in sufletele celor ce ored lumina dumnezeiesca. Deaceea a si spus : «Bu suu lumina Iumii» (loan '8, 12) 205.

Ba, cum a spus Mtntuitorul : {(Fericiti VOr ti cei prigoniti pentrudreptate», fiinddi vor avea ca rasplata in ceruri pe .Dumneaeul siMtntuitcrul tuturor, 'care le este si acum ajutor , si vor vedea atuncisi taina lui Hristos 20~ b. Aceasta 0 poate (vedea) afla cineva ~i dincele ce s-au tnttmplat cu fericitul Iacob, De aceea secotesc ca se en-vine sa infati~tiID cele scrlse despte .ele spre cunoasterea mai exactaa cititorilor, Iata-le acestea :

«s; pinta pismi: Esau lui 1acob penitu binecuvintarea cu 'care l-abitiecusrtntat pe el tatal lui. St si-a zis Esau 1n cuqetu; sau: Sa seepropie .zilele de jelite a tatalu! meu, ca sa-t omor pe Iaoob, imielemeu. $i s-cu vestit Rebeea1 cavintele. lui Esau; iiul eel mai mare.St trimitind a chemat pe Jacob, iiul et mai tiniu st i-a zis lui: lataEsau, itateie tau, te ameninfa sa te ornoere. Deci, iiule, osculta cu-vuuul meu, Scoolii-ie $1' tUg:} ~n Mesopotamia, la -iraiele meu Laban,112 Haran. Si Iocuieste eu el un numar 'de zile, pinii ce se ve ~ntoarceminia si urqia iratelui tau $1 va utta cele ce i-o! iticu: lui.. Apoi vOltrimite ca sa te chem de acolo, ca nu cumva sa rna lips esc de \.To}omituioi intr-o zi» (Pac. 27, 41-45).

Apoi avind un motiv bine intemelat pentru plecarea feciorului.venind Ia Isaac i-a spus : «Mi-atn urIt viata pentru ietele liilot luiHet. De-si va lua lacob temeie din ietele piiminiului acesta, 1a ce saJnai triiieseY» (Pac. 27, 46). Dar Iericitul Iacob sa nu .plece Mravoia Tatalui si prin aceesta sa se faea pricinl1 de suparere $i-minie batrmului, femeia ill convinge cu dibacie pe batrtn sa-iingaduie -calatorta, Astfel chemiad Isaac pe Iacob.i I-a binecuvintat :;;ii-a poruncit zlclndu-i : «Sa mi-tt iei iemeie din iitcele Canaaneilor.Sculuuiu-te, pJeaca in Mesopotamia, In cosa lui Batuel, tatdi mameitale st ta-ii tie iemeie de acolo, din ietele lui Laban, frateJe mamei tale.Iat Dumnezeul meu sa te binecuviraeze $i sa' te creascii si sa te in-roulteasca ,~i sa Iii 1n adunari de neamuri. $f sa-Ji dea tie binecuvln-tarea lui Av.raam, latiil rneu, tie $i seminf;i'ei tale dupa ~tine, ca samO$'tene$ti pamlntul ~n care 10,Cuie$ti tu ,aCUffi, pe care Dumnezeu I-a'dat lui AvraaIn» (Pac. 28, 1-4).

. -_ . -205 EIJber\ndu-rie de moarte, HirgiIidu-ne viata la nesfiri?it ~i umpUnd-o de

fericite, ne-a ad'tis $i~UIT sens tn existenta. tnainte de I:!I existenta n-ar avea niciun sens. Veneam la existenta> ca ~11 mUdro. ,Ce senSeerji in 'Jaeeasta? La tnviereaLui, ,(,toale de lumina s-au umplutu. Fiul lui Dumnezeu care S-a facut am, S-aaratat ea lumina lumii. .,,' '

205 b. De-abia ,in viata viitQare vom' plitrunde in tot continutul tamei luifuistos,: ce a adus -EI prin intrupare oamenilor, ce 1nseilmn~ penttu um8nitatea Luitntruparea Lui, ce minune a transparentei pentru divin are tn sine omenescul.

120 SF. CBlRn.. AL ALEXANDRIEl

2. Dupa ctt tine de scris ~i de istorie, nu putin trebuie s~ ne mi-nunam de Rebeca ~i de fericitul Jacob. Aceea se roa~ barbatului cacelui ce-i era capeteme pentru fiul ei. Iar acesta iQi face din legeafirii tndata norma ~i porunceste fiului sa renunte la 0 casatorie nedo-rita de mama lui, Iaudtndu-I tntr-un oarecare fel pe eel nascut ~icrescut de el in chip binecredincios ca vrea sa mearqa pe urmelevtrtutii parmtesti. De fapt totdeauna vom afla pe dumnezeiescul Iacob.asculUnd de sfaturile celor ce I-au nascut, facind din aceasta 0 dovadaclara si netndoielnica a binecredinciosiei fat a de Dumnezeu.

Iar ctt tine de Intelesul cuprins in acestea, socotesc ca trebuiesa ne gindim sa mergem la eel mai dinlauntru, Acest mteles sepoate face vadit tara osteneala. Rebeca inca inainte de dure-rile nasterii, cit avea in pintece perechea celor ce se vor naste dinea, purta cu greutate lupta intre ei si vedea in ei muscaturile mortii,tntructt embrtonli se ciocneau prin salturtle lor nepotolite. Apoi cevota sa afle intrebtnd pe Dumnezeu st zlcmd : «Daca va ti sa tiemie a~a, pentru ce zru-e aceasta? $1 ce raspunde Dumnezeu 1a aces-tea? Douii popoare se vor desparti din puiteeele tau ~i popor pepopor va lntrece ~i eel rum mare va sluji celui mai mie» (Fac. 25,22-23). Deci sa primim pe Esau ~i pe Iacob ca tipuri a doua po-poare, al celui diu Israil ~i al celui prin credinta. «Dar Esau, zice,era supiirat pe Iacob» ca l-a lipsit de drepturile Intliulul nascut, pecare el i le-a vindut, lastnd altuia cinstea lui, si pe lingli aceea adu-ctnd al dotlea vinatul sau, a pierdut si binecuvintarea, De aceea coceegtnduri salbatice ~i eugeta, din pricina pismei, la uciderea fratelui.

Asa era suparat ~ mlniat Israil eel Intii nascut pe cei veniti lacredinta dupa el, adica pe poporul eel nou. Aceasta pentru ca a pri-mit de la Dumnezeu treapta tnttia ~i s-a ridicat in starea Inttiulutnascut, sau s-a umplut de binecuvintarea de sus ,imboglitindu-se cuharul in Hristos prin Duhul.

Dar Rebeca l-a convins pe Iacob ca sa fuga de fratele lui, plecindde acasa, si sa mearga la Laban, om tnchinator la Idoli. L-a indemnat~i Insnsi dumnezeiescul Isaac, tatdl lui Jacob, pe acesta sa renunte lacasatoria eu fata dill Canaan, ct sa doreasca mai deqraba sa-~i iasotie din fiicele lui Laban. Adics Biserica, al carei chip este Rebeca,I-a Indemnat eu intelepciune pe noul pop or primejduit ~i prigonit safuga de min'ia uciga~ilor; 0 illcuviinteaza aeeasta $i lnsu~i MireleRebedii, adica Hristos, indemntndu-l sa ocoJeasdi familiaritateaduhovnieeasca cu cei ce ardeau de minia neeredintel $1 se glndeauin chip salbatic 1a udderi. Iar semnul familiarWitii e ca.satoria. n in-deamna sa-~i aleaga in 10cu1 lor mai degraba pe cele din casa lui

GLAFlRE LA CARTILE LUI MOISE 121

Laban, edlcs din neamuri. De fapt vedem pe sfintii Apostoli, cares-au fl1cut pirga noilor popoare in credinta, gr~bindu-se sa Impli-neasca cele poruncite lui Jacob. Cl10i s-a111despartit de turma Iudeilor,ca una ce planula uciderea lor. Schimbind tari ~i cetati se qrabeauen mtelepciune sa scape de mtnia prigonitorilor. Cacl i~i aminteaude Hristos care le-a poruncit ~i le-a spus : «Cqnd va vor izqont dincetatea aceasta, fugiti un alta» (Matei 10, 23). Dar grl1iau $i celor dinsamlnta lui Israil, care se hotarau sa nu asculte $i sl1-i defaime faracrutare : «Eta de ttebuinid sa vi se grdiasca voud mai antii cuvuuullui Dumnezeu. Dar de vrerne ce 11 respinqeii ~i nu va socotiti pe voivrednici de viaia vesnicii, iata ne untoarcem cdtte neamuri. Cad Cl$ane-a potuncii tiouii Domnu1» (Fapte 13, 46).

Auzt cum Mirele Bisericii, adica Hristos, a poruncit 1a ai Sl1i samearqa la multimea Elinilor (paginilor) si sa nasca fii dintre ei ~isa se arate parinti ai popoarelor i De aceea st prea tnteleptul Pavelserie celor ce au erezut dintre neamuri prin el, zictnd: «Chiar daeaail avea zeci de mii de lnvatatori (pedagogi) qn Htistos, dar nu multiparinti. Ciici eu v-am tuiscut pe voi ~n Htistos Usus prin Evanghclie»(I Cor. 4, 15). Dar ea a fost de fata si Dumnezeu $i a bineeuvintat eurmbelsuqere popoare1e venite la credinta, 0 arat~ foarte Iamurit sidumnezeieseul Isaac, tncununtnd eu binecuvintartle de sus pe lacobcare pleca din casa parinteasca 206 si zictnd : «lar Dutnnezeul meu sate binecuvtnteze §i sa te cteosca si sa te Inmulieascii pe tine $1 saIii spre aaunaxea popoatelor. $1 sii-it dea tie btnecuvtntarea lui AVIQam,poriniele tau» (Fac. 28, 3-4) 207.

, De fapt s-au tnmultit cei in Hristos, au erescut foarte si auajuns 0 multime, si 0 adunare de neamurt si s-au f~cut tmpreuna mos-tenitori cu stirrtii pannti. Caci vor sedea la masa tmpreuna cu A vraam,eu Isaac ~i eu Iacob in Imparatia cerurilor, dupa euvintul Mintuito-rului (Matei 8, .11). Si am fost binecuvintati iara~i de E1. Caci azis despre noi: «Parinte Siinte, paze~te-j pe ei ~n adeviiiut Taw)(loan 11, 11) 208.

Iar daca se Inteleqe Rebeca si ca mama lui Esau, nu se vat~maIntru nimic ceea ee se cuvine sa se Inteleaqa, Caei am tnteles pe

206. Dumnezeu a bmecuvtntet In persoana lui Iacob pe Apostolii ce plecaude 111evrei la neamuri pentru a propovadui pe Hristos.

207. Se dii lUi Iacob, sau Apostolilor, binecuvlntarea lui Avraem. de-a Iiparinli ai neamurilor in credinta $i sa se uneasca acestia prin ei tn Hristos.

208. Adevdrul este Persoana lUi Hristos. EI e Adevlirul Tatalui, caci estenascut din Tata!. $i 0 Persoana dumnezetasca nu e farli celelalte. «Paze~te-i deci,tn Hristosul Tau». Ciici El este ea Persoanii dlvtno-umena suprema, Adevarul ~iViala. Sall e Adevarul, fntruelt e Viata.

122 SI'. ClIIlllL AL ALEXANDRlEI

Esau ca chip al celor din Israil. Iar pe Rebeea am dat-e ca chipal Bisericii. Dar si cei din Israil s-au faeut fii ai Bisericii prin ere-dinta tn Hristos, nemaitrebuind s~ fie cotati ca acel popor vecbide odinioara, ci transformati tntr-un popor nou, unit eu cei dinneamurt, «Gael de e cineva ~n Htistos, e zidite noud» (II Cor. 5, 17).Cad El a zidit pe cele doua popoare tntr-un om nou, facind pacedupa Scripturi si tmpactndu-t pe amindoi tntr-un singur Duh cu Ta-till 109. Fiindca «c surpat peretele din mijloc aJ despdttnuril $1 adesiiinlat Ieqea potuacilot eu 'nvataturile. ej» (Efes. 2, 14-15).

3. Preqatit deci de drum prin binecuvtntartle tatalui, Iacob a por-nit spre tinta dilatoriei ce i sa daduse, dar cele ee s-au tnttmplatdapa aceea, le vom cunoaste din Sfintele Scripturi. Ele sint asa : «$ia iesit Iacob de la tuuina iuramuuulut ~i a pomit spte Haran. Sl aajuns la un 10c $1 a dormit acolo. Gael opusese soaiele. $i a tuat dinpietrele locului $i a pus la catnu lui. Si a dormit 1n locul aceta $1 aavut un vis. $1 iatd 0 scara rezemntd pe pamlnt, al care! cap ajungeala cer, $i ingerii lui Dumnezeu suitui $1 cobotau pe ea. lat DomnuIse rezema pe ea $1 a zis : Eu slnt Duznnezeul tatiilui tau Avraam $iDumnezeul lui Isaac, nu te teme. PdmintuJ pe care dormi ti-l vot datie $i semintiei -tale. $i vc ii samlnta ta ca nisipui miitii. $1 se va Mtisore mare $i spre xaiazaz: $i spxe miaziinoopte $1 spte rdsarituri. $ise VOl binecuvmia uuru line toate semimiile paminluJui $1 ~ntrusa-minia la. $i iata Eu suit cu tine :>1 te voi pazi in toaui calea ta, pecate vei merge. $1 te voi uuoarce pe tine 111· panl1ntul acesta, pentrucd nu te voi parasi pina ce nu voi face tie toate cite te-am grail tie.Si s-a sculat Iacob din somnul lui $i a zis : Domnul este in locul acesta,iar eu nu stiam. $i s-a ~nspdimlntat st a zis : Cit de lnfrico$ator estelocul acesta t Nu este acesta decit casa lui Dumnezeu $1 aceosta estepoaita cerului. $1 s-a sculat Jacob dimineaia $1 a Iuat pia tea pe carea pus-o acolo la capul lui. -$1 a tiicut-o stilp $1 a turnat untdelemn pevuiul ei $1 a chemat numele Iocului aceta «Casa lui Dumnezeu»(Fac. 28, 10-18).

l'.loi spunem ea numele eetatii este «Fintina juramintului». Caci~a s-a scris despre el. «$1 a iost in ziua aceea, cd venind siugile luiIsaac, i-au vestit lui despre tintIna pe care au sapat-o: n-aID allatapi'i. 'Sf I-au numit pe el juramlnt. De aceea au chemat numele cetOtii«Flotina jutamintului» pina in ziua de astdzi» (Fac. 26, 32-33). lar

209. Proprin-zis nn se mai poate vorbi Cle neamuri opuse tn Hristos. ct deoame.ru nOi, unit! tn aceea$i credint!. Credinta In Hristos i-a ridleat pe loti laadev!rata umanitate In Dnhul SUnt, f!e!ndn-i sA sa simtli Iii ai Tatiilui ~i deelfrati Intre ei.


daca ar voi cineva sa stie pentru ee s-a ehemat «Ptntina juramintu-lui», l-am spune aceasta: «Acolo au pus juramtnt lui Isaac capete-niile Geraritilor, Abimelec si eel impreuna eu el».

Deci a plecat dumnezeiescul Iacob din casa parinteasca ~i dincetatea insa~i st s-a despartit de neamul sau. De aceea a tnceput sasufere eumplit. Caci a tnteles, cum e Iiresc, di va fi calator ~i strain5i va locui intre cei din alte tari. Ba va fi poate si sub altii ~i vaprimi jugul neobtsnuit al robiei, Caci uneori trebuie sa se supunacelor staptni si cei de mare noblete. Dar Dumnezeu care «cunocsreinima st tiuuncbii» CPs. 10, 7) Si nu lasa sulletul celui drept sa fiecoplesit de asa de amare ocari, ii vine indata in ajutor. De aceea aaratet eli 0 multime de tnqeri umblind in sus sf in [os-va izbavi cuusurinta pe cei predati lui Dumnezeu. Aceasta socotesc d~ s-a aratatprin vis $i altceva nimic, Cl:ici scara se vedea in mod sensibil rldi-cat a tn SQS. JEa era semn al cobortrii si urcarti. macer ca era tnfati-~ata Intr-un chip tnqrosat.

Dar a auzit Si glasw Aceluia Care zicea $i poruncea tngerilor caEl tnsusi va fi virful binecuvlntatii date lui de tatal lui. «Cdci se-mtnita ta se va JaJi spte rasalit $1 apus, spte miaziinoopte si rnrezdz!»(Pac. 28, 14). Dar i-a spus eli si el va avea pe Cel ee-l apara s1-1izbaveste in tot Iocul 210.

Iar trezindu-se, nu puttn s-a minunat dumnezeiescul Iacob. Deaceea a si zis: «Domnul este 1n Iocul acesta, ias eu nu stlam», Darcum nu s-ar cuveni sa. stim ce-a voit sa arate prin aceasta ? 0 foarteredusa idee des pre Dumnezeu vom afla Ia cet vechi. Caci socoteaudi Dumnezeu a parasit tot pamintul celalalt si s-a adunat numai inacela in care au fost chemati de EI cei ee s-au mutat de la cas a lor~i au plecat din tara Cbaldeilor. Caci de vreme ce Inchinatorii Iatdoli bolind de ratacirea politeistji, dadeau Iiecaruia din demoni 2t1

210. Dumnezeu e oapatul, ttnta, vtrful tuturor darurllor fiigaduite $1 al blne-euvtntii.rii date de El euiva. La EI ajunge once ureus duhovnicesc. Nu e 0 scaraClirll eaplit. In Dumnezeu stnt toate. Va urea omnl tnsust la aeest vtrf nem1irginH,dar $1 prin urmaslt lui. Dumnezeu se reazima pe scare ce urea spre EI. mtrucltpriveste spre noi. Din alt punet de vedere., scare se reazimii. pe El. Caci pe altcevanu se poate rlizima.. Ea n-at avea un caplit spre care sa tindem. S-ar seufunda Ingol. eu lngerl eu tot, cu nol eu tot.Scara razimtndu-se pe Dumnezeu. nOi ne riizimiimtn ureu$ul nostru pe El. Apoi seara nn e numai vointa ~l efortul nastrll de...a urea,ci ~i harul Lui, energille l.ui necreate, luc.rare_a Lui tn lume. It). visul lui Iacob seexprima. transcendenta luj Dumnezeu fata de lume, dar ~i comunicilrea Lui euIUI;nea, insii a~a. cum se (!ieea in legea veche: priQ lngerl, nU pun Fiul lui Dum-nezeu flieut .om.

211. Plirjntii socot~u pe zeii religilloI p!iglne, panteiste, demoni. Ei conti-nuau in aeeasta gindirea Iilosofiei eline, d.ar d!deau demonilor nu tJJteles deadversari ai lui Dumnezeu. nu de simple personiftellrl ale fortelor naturii. De fapt,[orlele unei naturi eare nu e 10ca$ a1 lui Dumnezeu. nu poate fi in eredinta

124 . SF. CRnUL AL ALEXANDRIEJ

o tara (regiune) proprie ~i ii declarau pe demonii tnchinati ea un Ielde tiranl, iar flkind asa, nu socoteau di trebuie ctnsttti toti pretu-tindeni, fericitfi patriarhi eliberatl de curtnd de obiceiurile Inchinarl!la idoli ~i de ratacirea politelsta, soeoteau !?i ei ea Dumnezeu Celprin fire ~i Adevarat, Caruia ajunsesera la convingerea di trebuie saI se tnchine. nu le e prezent tn tot pamintul st tn tot locul ca sa-iajute, cugeUnd lueruri foarte mici despre El.

Deci fericitul lacob e invatat sa se tmboqateasca cu ere dint a carod al calatoriei lui. Old a anat ca Dumnezeu e tn tot locul si intoata tara (regiunea); di El locuieste In cer, dar Sa tnqrijeste detot pamintul ~i umple lumea !?i toate sint sub EI eu duhurile din cer,carora Le porunceste sa umble sus ~i [os si-L au pe EI drept Cap stStapinitor. De aceea s-a minunat zictnd: «Dotnnul este ~n locul acesta,iax au nu $tiam». Iar socotind ca piatra a fost pricina acestui vis, acinstit-o ~i pe ea eu cele ce i se cuveneau, ungind-o cu untdelemn.$i a numit-o «Caso a lui Dumnezeu» $1 «poaxta a cerulul» ~i a facutpiatra, stllp.

4. Acestea le-am spus in forma unor povestiri mai Inqrosate, Dartrebuie subtiate cele ee ni se par mai tnalte in tstoristre. Trecind decila 0 contemplatie duhovniceasca a continutului, spun deei iara~i diIuqind de mtnla ludeiior uciqasi, poporul cel nou prin credinta, in-teles in Apostoli ea In plrqa lui, s-a grabit foarte sli scape de ei stsa-i ocoleasca. Trecind ea dintr-o cetate in cetate, ~i-a cautat ca sottedin cetele neernurilor ~i dorea foarte mult sa Ie. uneasca eu sine printr-ocomuniune sptrttuala in Duh, pre cum se grab~a ~i Jacob spre fiicelelui Laban, fiindca Jacob se temea de Esau care uneltea tn chip sal-batic uciderea lui. Dar poporul eel nou prin credinta odihnindu-se tnHristos, Care este «piatra aleasa, unghiularo, cinstttii» (lsaia 28, 16)- cad aceasta soeotesc di tnseamna a dormi pe ptatra - au tn-vatat ca nu vor fi singuri, ct vor avea ea ajutatorl st pe tngeri ~itnsotitort pe sfintii ingeri, alerqtnd in sus si in jos. Cad a spusHristos: ({A min, amin zio VOUl:!, de acum veli vedea oerul descbisst pe ingerii tut Dumnezeu urc1nd $i coboruui peste Fiul Omului»(loan I, 51).

cre~tina declt medlU de lucrara -a demonllor. De aceea Biserica sflntlnd natura, 0

face aceasta prtn rugliciuni In care cere lUi Dumnezeu sa. alunge din ea lucrareaduhurile rele. 0 natura neutrli nu existll, cum socotea chiar un N. Berdlaev (Espri'et liberte], care vedea In aceastli pretlnsli neutralizare .a naturii de catre cresti-nlsm, conditie care a flicut posibilli stttnta, Azi chiar reprezentantli cei mal llu~trlal ~tiintei, vll.d cli aceasta nu se poate dispensa de 0 colaborare en credint.a thtntelegerea naturl!. In studiul aUt de modern al «istoriei' rellgiilorl) or trebui sase tina' seClm,lde aceaslli opinie a P/irintiJor despre religiile pantelste.

OLAIi'IRE LA CARTILE LUI MOJSIIl 125

Aceasta soeotesc eli este scara: miscarea (traversarea) in sus$i In [os a duhurilor sfinte, «trimise spte stujlre pentru cer ce vormosteni lmparatia» (Evr. 1, 14) 212.

Iar pe scara se rezema Hristos, ajungind ptna la el duhurilesttnte $i avlndu-L pe El ea Staptn, deei nefiind ca ele, ci Dumnezeu$i Domnul. Caci a spus sl David Iiecarui om care s-a hotartt sa seIncreada in ajutorul Celui Prea Inalt : «Cd angerilor Sai va poruncipenttu tine, ca sa te pazeasca ~n toate caile tale. Pe mun) te vor~ndIta, ca nu cumva sa ~mpledici de piatIa picforul tau. Peste aspidast vasilisc vei pa$i st vei calca peste leu $i peste balaur»(Ps. 90, 11-14).

De fapt am calcat peste serpi $i scorpii $i peste toat~ putereavrajmasulut, dindu-ne Hristos puterea pentru aceasta. Dar eel in Hris-tos s-au f~cut vredniei $i de vederea lui Dumnezeu, Indraznind sacreada di lEI va fi eu ei si-i va ajuta $i-i va izbavi pretutindenl$i-i va face roditori. Caci zice: «lata Eu cu vor sint In toate zilelepina la siusnu! veaeulul» (Matei 28, 20). Si este oricui vadit di

fericitti ucenici s-au $i 1mboglitit $i s-eu facut parinti ai unor nenu-marate neamuri, prin nasterea lor duhovniceasca in credinta eea in-tru Hristos. Pentru di 0 spune aceasta Iamurit Pavel celor ce au or~-zut prin el: «ctuar de ati avea zeci de rnii de invatatori In Hristos,dar nu ovett multi pa.rin/i. Ciici 1n Htistos IIsus eu v-am nascut pevoi priti Bvanqtietle» (I Cor. 4, 15). A~a s-a Hieut semtntia lor nenu-marata ca nisipul, S-a Intins la rasarit si Ia apus, 1a dreapta si 1asttnga, adica la mtazazt ~i la mtezanoapte.

Dar a fost $i piatra cinstita ca un chip al lui Hristos ~i rnli!tatlica stllp $i unsa eu untdelemn. C~ci Emanuil a fost uns de Dumnezeusl Tatal «eu untdelemnul veseliei mat mult deelt parta$ii Lui» (Ps.44, 9). Caei S-a sculat si din mortt, macar ea a pogorit de bunavoie in moarte. Aceasta socotesc d1 Inseamna tnaltarea pietrei ea

212. Intruperea lui Hrlstos a facut deplln iolositoare mlscarea de coborlre $1ridicare a IngerHor peste oamenU care vor mostenl Implirll\la. CIiCi dacll Piul luiDumnezeu S·a eoborlt flictndu-Se om, dar s-e $1 Inliltat ca atare, InlIlUndu-ne $1pe nol, cum nu soar cobort In HI $i nu soar tnaHa eu HI $1 eu oamenll care ureatn Hrlstos ~a eer, dupll ce HI s-a eobortt 18 ei tmpreunl!. eu toger111 Dar de eear mai coborl $1 urea $i IngerU, odata ce a cobortt $1 S·a tnllltat Hrlstos 1 Pentrneli Pilll lui Dumnezeu nu luereazli Izolat. Daell vrea sli.·l fnell pe oamenl frati, dece nu i-ar lace $1 pe tngerl bucnro.$i s!l se aprople de oamenl $1 s! conluerezecu ei 1 Pormatille neoprotestante suter! de un Individualism, care nU $t1e cle bueuriace 0 dil iublrea. Hrlstos ar putea face singur totul pentru noi. Dar EI S6 bucurlisli ne vadll pe toti iublndu·ne $1 ajuttndu-ne. Fiecare ct$t1gll nu numal 1ntrucH esteaJutat, cl $1 tntructt ajutll pe eellaltl. 10 oriee oaz, Plul lui Dumne'teu fl!.cut omatrage pe lngerl spre El, pcntru a-I slujl $1 Lui $i oamenilor cu care se une$te.Venind peste Hristos, ei'se Gicoboara, dar sa $1 tnalta.

126 SF. CHIRlL~AL ALEXANDRIEI

sttlp. Si Domnul nostru Iisus Hristos e predicat $i de Sfintii Apostolica uns de TatiH in -Sfintul Duh si oa Invlat din morti. Prin Care$i eu Care fie slava Tatalui si Fiului $i Sfintului Duh in vecii ve-ctlor.: Amin,

Jara$i despre patrlarhnl Jacob

1. Cine s-BJ:, putea tndoi cil, a ne dori dupa cuvintela dumneze-iesti $i a Inseta cit mai mult sa tnvstam din ele ceea ee e de folose Iucrul eel mai bun $i e tncununat de Dumnezeu eu eele mai inalteaprobari ? Dar continutul vrednic de cea mai mare pretuire al aces-tor cuvinte si care ne duce la sftrsitul de trebuinta, ni I-a Jacut cu-noscut Insusi Mintuitorul, zidnd; «Asemenea este ImpMa/ia cerurr-lor cu. un om negustor care cautii margaritare Dune. i\tl'ind e1 un mar-garitar de mu1t prJ~t, pJeclnd' a vlI{dut toate cite Ie Qv€a.$i I-a '9um-parat pe aGesta» [Matei. 12, 45-46). ~

Dec] ne e' de trebuinta sa diu tam mai 1nW margaritare bune. Fa-l, I, _ t "

cind ~$a, vO,m ,9.fla MiiI:garitarul Gel Unul $i de mare pre], ildi&:l'i p~Hristo_s. $1' .care stuf, r9-argaritaryle cele bune, .a. faio:r ci$~_igar~ diu-tf;O(i-9, ne f~~? ;sa gasim pe Cel UnJlI, 0 sBun sfinW, despre fare s-aspus prin .glasul proorocilor "ca: «Pieire siinte sa' tdv~Qlesc pe pamlnt»(Zall., 9, ~6).' D~d" trebuie cercetate fo,arte mult Iiecare din -cele spuse$i facute c;l~ 'c~i veehi. Cad vom vedea in ele taina adinca a drepteicredinte, adica pe Hristos, schitat clar $i cu mestesuq ca in nisteehipuri. Pe Unga aceasta vom atta st Iconomia cea din El s~chHat~prin unele trasaturt mai putin clare, dar aditat~ totusi intr-un modnu cu totul . tntunecat 21,? Vom lua in. cereetare $i aeum cele reteri-toare la. dumnezeiescul lacob, cum $i tu ce mod a vietuit. $i vomarata in el ~chipul in.tr~gii iconomii evanqhelice zbnrind ca nisteaiome prin frumoasele flort ale Istoniel lui si aduntnd din fiecare ceeace e de Iolos pentru clarificarea intelesului. Iar dad} nu vor fi su-puse toate eele sense ttlcuiril duhovnicesti, sa nu se supere nimeni,glndindu-s,e di unele din ele sint propzii, tntr-un mod 'carecare isto-

213. Hrlstos se poate vedea co destuill clarttate -sdlitat in chlpurile unorperseane din' VechiJil Testament. Nu tnt asa de dill' s.e poate vedea tn ~faptele lor-lit opere lui mintUitoare, sau iconomla LuL Ins! 'iotu~i se poate vedea -$i ,ea inoarecare mod "mai,--p.utin claro I5tooa creatiei Iiu e tnd.reptaVi ~numal in g®eralspr-e vel?nicia noastriI "in DUmne-zeu'lIi nu e numai' condu.sa'in general spre aceastav~nicie prin naztlinta iJ.oastr/i spre desavlrllire,-- ci ate ill1primat.a~in ea oa lntr-un~ir de cbipuri mereu ma'i~dare -~i modul cum Inaintam SpT:'e 'Ve~nicie: prin Hrist.osca Dumnez.eu cobor!t la nor lIi faptele Lui mintuitoare :' p0r.nirea spre jerWi !}i aspi-retia .gpre~Yiata Yiitoar-e tn ~Dumnez·eu de la oa'Patul sdirii istorice. Istoria nu e (;)desfli~urare intlmplatoare, ci are lmprimat1i' in ea planu} de inintliil'e in Hristos.

GLAFlRE',LA CARTILE LUI MOISE 121

riei, iar altele au in ele tntelesuri mat inalte ~i pot fi folosite spreIamurirea tainei.

2. S-a scris deci iara~i: «$i iidictndu-se Jacob ~n picioare, a pot-nit sore tara de 1a -rasarit, spte Laban, itui lui Batuei Sinu, irateleRebecai, mama lui Jacob ~l Esau. $i prtveste si iaiii o· t1ntlna ~n ctmp.$i erau acolo trei tutme de oi oditminda-se llnga ea. $1 era o piatramare pe gura iiminii si se adunau acolo toate iurmele $i unii rostoqo-Ieaii piatra de pe gura tintutit >,;i adapau oile. Apoi usezcrr iara$i pia-tta pe gura iinttnii, la locul ei, $i le-a 'lis lor Iacob : «Pratilor, deunde sinteti ?». lar ei au zis : «Sintem din Haran». lor el te-a zfslot: «Cunoasteti pe Laban, tiul liu: Nahor ?». lar ei au 'lis: «11 cu-noasrem». lor el Ie-o 'lis lor: «E sanatos ?>} Iar ei au 'lis: «E sanatos.$i Rabila, iota lui, va vern cu otle». $i a zfs Iacob : «Mal esse multdin .ziuii, nu -e ~nca timpul de a oiiuna oile. Adapati oile $i pJednd,paste-ti-le», -lat ei au zi.s: «Nu vom putea p1:na nu se VOl aduna'totipastorii '$i vor -rostoqoli piatTa. de pe~ .gun;! f1ntlnii, sii 'le adapCirn».Inaa vorbitui el {!U ei, a .sosit Rahila, tiica lui Lal)al'li' eu oile tataJuiei. Cde! ea pa$tea otle tatiiJui ei. $1 a tost clnd a v.Qzu.t, Iaeot» peRahiIa, 'iiica lui Laban, ttaiele maaiei lui, s-a ··dpropiat st a rostogelitpuitra de pe qura tintini! $i a adapat otle lui Laban, iroiete mame-ilui. $i 'a saw tat Iacob -pe Rahila si grmndu-i ell glaslll lui, a pUns sii-a spus Raiiilei ca este nepot;'a1 tauuu; el s! itu! Rebeeai. $1 alerglncieo ;a vesit touilui ei cuviniel« acestea. '$i a iost c1nd a mizit Labande' numele lu·i Iacob, iiul sorer ·lui, a alergat lntru ~nt1rripinar.en lui$1 cuprtrauviu-l, I-a siitute: $i l-c: dus pe el :in casu: lui. $i a povestitlui Laban toate cuvititele acesiea. $i i-a zis, lui Loban: «Din oaselemele $i din cnrnen mee esti tu» (Fac. 29, 1-14.).

Dupa vederea mlnunata a Iui Dumnezeu ~i dupa descoperiree ace-ea, In care a V8.zut 0 scara l:q.alttndupse la cer, iar pe Domnul rezematpe ea1 ~i pe ingeri umbUnd in sus ~i in jos pe ea ~i a auzit lamuritea Dumnezeu va fi cu el ~i va intinde saminta luli. intr-o multimenemiisurata de popoare; dupa ridicarea pietrei ca ehip al lui Hristos,umpllndu-se de iIidraznealll. ~i aVlnd rezemata nadejdea in cele vi-itoare rez'emata pe Dumnezeu, porne~te spre Unta dHatoriei ~i ajungein pa;mintul a~ezat la rasarit $i se face CUJ.il.osc:utindatli multor pas.-tOIf, ca :unul 'ce este ~i el dintre cei foarte' priceputi in pastorie. De-prinderea in ocupatie ~i~o face vadWi, zidnd: «Este inca mult dinri. Deci adap1nd' oile, mergeil $i Ie pa$teti». Sa face cunoscut ~ifiieei !iii Laban, dindu-i uh prim semn :;;.i 0 prrga a bunei lui vietuiri,insu~indu-~i grija de-a adapa aile -pascute de ea. Caci intelegM, fiind


crescut in cele mai bune purtarl, ca ar fi fost €u totul urit ca Rahila,care era fecioara, sl in asteptarea nuntii sa astepte adunarea pasto-rilor ca miscind piatra sa-i adape oile, prin ceea ce ar fi cedat altoraacest serviclu din pricina slabiciunii ei ~i a rusinii cuvenite fecioareLDe altfel si 0 .leqe naturale a iubirti il indemna sa se arate de foloscelor de un singe si apropiati, A adapat deci oile Rahilei, rostogolindsinqur piatra de pe .tintina.

Trebuie sa ne amintim ca $1 dumnezeiescul Moise fugind dinEgipt, ajunge in tara Madian ~i acolo tnttlntndu-se eu pastori ~i va-ztnd pe Iiicele lui Raguel alungate de ei s-a facut cunoscut prin acelasiajutor dat lor .. Caci s-a scris despre el . «A plecat MOise de la tatalui Faraon $1 a aiuns, jn tara Madian. lar venitui In tara Madian, s-aoprit I1nga 0 fintlna. lar pteotul din Madian avea sopte tete earepasteau oile tcuatu! lor. $i venitui au seas apa p1na au umplut vcseieca so. adape oile tatiilui lor. Dar venind pastorii, Ie-ou alungat pecleo Ridicitidu-se Moise, le-a aparat pe ele $1 a adapat oile latiiJui Ior.1$1 au venit la Raquel, tatal Iot, lar neestn le-a zis: «De ce v-olt grd-btl schvemtf oztt», Iai ele au ~is: «Un om egiptean ne-n aparat depastoll $1 tie-avseos apCi $i 'Q adapat _oile» .. lar el .a 'zis iiicelot lu! :«$i uncle este t De ce I-ati parc1sit a$a pe el t Chemaii-I 00 so' ma-nlnee pline. Si .s-c a$ezat Meise 1a omul acela» (Ies. 2, 15-21).

lnteleqi. cum tntelesurrle stnt in oarecare mod frat~$ti sl celearatate prin ele sint foarte inrudite? Dumnezeiescul Moise departindputerea celorlalti pastort, a seos apa sl a adapat turmele. Si a .ros-toloqit sinqur piatra. Iacob, desi nu puteau face aceasta multi farasudoare, a adapat Ia fel singur oile. $i' precum Moise s-a -esezat incasa unui barbat tnchlnator la Idoli, asa a Hicut sl dumnezeiesculIacob. Cad Laban era mehtnator si slujitor .al idolilor, Dar precumcuvtntul vede in Iacob chipul si fata popoarelor ce vor ajunge lacredinta, sa aratam cele mal dinlauntru si mai ascunse tntelesuri aleacestui fapt, largind si subtiind grosimea istoriet .

. ·3. Deci poporul nou creat, dupa .cuvtntul Psalmistului, socotescca nu e altul, decit cel nou in Hristos, adidi eel ridieat prin credintaIa slava 'intiiului naseut, fiind dat Ia 0 parte $i pierdut eel dinm, 'sanIsrail. AsHel a ajuns coada cel ,ce era cap, adidi cel ce era in frunte~i recunoscut ca intiiul urrilfnd chemarii celorlalti. Cam s-aua~ezat Ia spate $i merg dupa neamuri. Deci'poporul in Hristos princredinta tine calciiul ~i a fost socotit in treapta dumnezeiesculuiJacob, lar ca pirga a acestui neam poate· f1i inteleasa ceata Sfintil6rApostoli, care au fost .din stngele ~i neamul lUi Israil, dal' fiindca soau

GLAFffiE LA CARPLE LUI MOISE 129

tmboqatit eu credinta in Hristos si si-au pus pe cap ca pe 0 coroanaharul Sfintului Duh 2J4, s-au Iuptat cu cei de un neam. De aceeaparasesc pe cei ce ii ucideau !?i.i prigoneau salbatic, ba se despartsi de casa parinteasca si de pamtntul in care tr~Hsera, adica de Ieru-salim, sau de tara Iudellor si se due tn eel al neamurilor, avind caaparator ~i ajutator in toate cele bune pe Hristos ~i ca tnsotitort pelnqeri. Bi se sprijineau pe nadejdile de sus si asteptau sa fie «pii-rinu ai multor neamurt» (Fac. 17, 4),· ea unii a carer saminta se valntinde spre. rasarit ~i apus, spre miazanoapte st miazazi. intelegin-du-se prin aceasta eei renascuti prin credinta In Duh si tndreptatiin Hristos. Aeestora le-a si spus, zidnd: «V oi suitett neam ales,preotie lmparateasca, neam stint, popor aqonisit de Dumnezeu, ca savestiii vinuiile Celui ce v-« chemat pe voi din imuneitc 10 luminaSa cea miounaui. V oi care odiniotuii nu erati popor, acum slntetipopor a1 lui Dumnezeu In Htistos» (1 Petru 2, 9-10) 2~5. Si cine soarIndoi eil cei ee au fost rtnduiti sa-i tnvete pe ei sint numitr de dum-nezeiasca Scriptura (cparinti at popoarelor ?».

Deci se despart de tara Iudeilor si parasind poporul ingimfat sidefaimator, s-au indreptat spre neamuri, potrivit poruncii Mintuitoru-lui nostru (Matei 28, 19), dar arata tndata ca sint pastori duhovnicesti~i priceputi in educatia cea dupa Dumnezeu, nesuporttnd Sa se ocupeeu eeea ce e in interesul lor. Cad aduc tndata cuvintul invatiHurii luiHristos st lndeamna sa se lucreze ceea ee e spre folos prin fire. Eceea ce a flkut ~i dumnezeiescul Iacob, aratlndu-Ie Iimpede pastorilordin Haran ca si el este pastor, Caci le spune : «Bste lnca ziui: tnultii,lnca nu irebuie adunate animalele. Odata ce-att addpat oile, metqetisi te pasteti» ..

Auzi cum le-a poruncit pastorilor sa pasca oile? Asa a poruncitsi preainteleptul ucenic presbiterilor poporului, sau episcopilor sataca : «Pe ptesbiterii cei tiintte voi, zice, li rog eu care situ Impreuruipiesbitet si martor al Patimilot lui Hiistos si parta$ Ja slava ce vaavea sa se tiescopetc : Piistotiti turma lui Hristos cea dintre voi»(I Petru 5, 1~2).

Iar trecind prin tari si cetati au poruncit altor zeci de mii depastort sa pastoreasca popoare1e si sa poarte grija de oile cuvlnta-toare ~i sa le pasca la pasune buna si in locuri grase si sa le conduce

214. Se vede Cd In vremea Sf. Chiril se obtsnuia ce sfintii sli poarte ca pe 0eununa a harului aureola tn ieoanele lor.

215. Ore~tinismul a creat eon~liinta unilatii intre popoarele care L-an primitpe Hristos. Cel ce cred in El sint un popor spiritual, sa simt tn EI, lupla pentruo cauza comuna, urmarese formarea unui chip de om unitar. Sfnt un popor, pentrueli Caeparle dintr-o Bisericli.9 - Sftntu! Chlri! al AJexandrlel

130 SJi'. CHlRIL AL ALEXA:NDIUEl

in pajistea innorita a Scripturii .de Dumnezeu insuflate. Oici cuvintullui Dumnezeu e .0 hrana sufleteasca mdestulatcare pentru viata 216.Sa se spuna deci -pastcrilcr duhovnicesti : tnqnjeste-te de clmp in-verzrt :;;i de pajiste tnflorita si aduna fin uscat ca sa ai ot spre tm-bracaminte. Dar. s-au facut cunoscuti :;;i altfel dumnezeiestii ucenicila neamuri, cad s-eu aratat pastorilcr acelora, adica tnteleptilor ~itnvatattlor 1nvatat.ori, dueindu-Ie ascultatorrlor cea mal adevarata in-vatatura. Iar ca ei erau eu mult mai tan si mat buni in 1nvatatm."adecrt aceia, .0 .poate cunoaste cineva gindind :;;1la aceasta: Piatraasezata pe flntina era atit de grea, ca numai adunarea unei mul ..timi de pastori .0 putea inlatura. Dar Iecob a facut lucru acesta sin-gur. Dar sa .spunem acum pe cit Se poate, ce Inseamna fintina $i cetnseamna piatra. Prin .aceasta vom ana si care e deosebirea in tariea pastorilor 9i supertorttatea in eunostinta a ucenicilor Mtntuitoruhn.

4. E obiceiul Scripturii sa asemene cunostinta despre Dumnezeueu apa. Ca aceasta cunostints e de viata tacatoere, a marturisit Min-tuitorul Insusi, zicind catre Tatal Cel din. cerurt : «Aceasla este viatade veci, sa Te cusioasca: pe Tine sinquru) Dumnezeu adevarat,.$i pecare Lau trimis.. pe. lisus Htistos» [Ioan 1T, 3),. Dar a spus 9i femei'icelei din Samaria odats : «Dacd ai ii cunoscut daiul lui Dumnezeusi cine este eel ce-ti. spune: l(Da-Mi sa beau», tu i-ai tt cerut Lui,si li-arii dat tie apa vie» [loan 4, 10). Socotesc ca a numit ape deviata Hicatoare cuvintul si tnvatatura Sa. Dar a mai zis Stapinul :«De Inseteazii cineva, sa vitui 1a Mine si sa beae, (Ioan T, 3'l) 217. Darsi prin cuvtntul proorocului Ii cearta pe unii care dupa primirea tn-vataturii prin leg-e, s-au tndreptat fara pricepere spre alti invatat.ori~i s-au aplecat spre invataturile :;;i poruncile oamenilor. Caci a zis :«S~a mitat serul de aceasta $i s-a cutremurat 'toarte, ztce Domnul, cdpopoiul Meu a idcut aou« lucruri tele. M-a parasit pe Mine, izvorulapei vii st $i.::au sapat lor qiopi surpate, care nu vor puieo tinea apii»[Ier. 2, 12-13).

216. Presbltertl in acele secole primeau ca indatorire prtncipala propovaduireecuvintului ,d1:UIinezeiesc prln expltcaree Sflntei Scripturi. E de fe-linut aceastapentrU preotii de azi.

211. Apa 'e factor'lll principal care sustine viata organismUlui. Cuno~tinta luiDumnezeu ca Bisericii iubjtoare prill Sine tn oalitate de TreiIne e ~i ea piltere'acare intretine in noi via'ta spiritualii dind un sens existentei noastre :?i asigur-areaati ~i noi yom vietui ve~llic tn iubirea lUi _Dunmezeu. Daca persoana semenuluicare mii iube~te e viata mea, infinit mai mult este aceasta Persoana iubitoare alui Dumnezeu, care ~i-a ariitat tubirea ~j nemurirea data. umanului in HristQs. Chia;vorbindu.-ti cineva, tti cia viata pl'in atentia ariitatii. ell. aUt wai mult Fiul lui Dum-nezeu eel intrupat prin c!.\vintuI ce a binevoit sa ~'i-l tnsu~easdi )ii sa ni-l a~l"es,ezefara sf:ir~it.

aLA.FlRE LA CAR',):'ILE LU11140ISE 131

Asadar cuvrntul dumnezeiesc e apa de viata tacatoare. Dar e a~e-zat Ia mare adtncime si socotesc ea nu-l po ate ana cineva, fara su-doare 218. Cad nu Ie sta 'de-a gata la dispozitie celor ce voiesc saa1eaga cele simple. Caci neclaritatea ee-l rnconjoara 11e tmpovareazaca 0 pietra grea ~i anevoie de purtat, coplesind sUibiciunea tnteleqe-rii noastre. Si Ii se- cere osteneala -si sudoare multa celor ce paseoile spirituale spre a tnlatura neclarrtatea din' cuvinte si a seoate cadintr-un adine 1a tnaltime si la aratare intelesul lor st a-I face citi-torilor in mod clar spre Iolos indestulator vietii,

Dar psstcrti Elinilor (paginilor), adica tnteleptit si inva1atii loralergind multi in jurul multimii doqmeler despre Dumnezeu, respingadevarul lor. Caei cuqeta cele ce nu slut drepte despre EI, marturi-sind natura lui Dumnezeu, dar atribuind slava dumnezeirii celor cevoiesc ei 219 •

Dar e suficient unul singur dintre pastorii in Hristos ea sa mistepiatra de pe flntina, desi e Ioarte greu de mlaturat. El inlatura aeo-peramtntul si neclaritatea ce acopera opini'.i.le despre Dumnezeu, fa-dnd neamurilor Iimpede adevarul ~i netnttrzfind sa fadi vadit peDumnezeu eel -Unul ~i prin fire si cuadevarat. Si de Iapt fericitulPavel sosind in Atena, le-a infati~at invatatilor de acolo apa vie,zictnd :. «Barbati atenieni, ~n toate vir vdd cd stniett ioarte evlavlosi.Ciiei strabatlnd -cetatea $i viizind templele voastre, am oilat $i unaltar pe care era scris : Necunoscutului Dumnezeu. Deei pe Ce1 peCare voi necuriosemau-L 11 cinsiiii, pe AceJa vi-L .vestesc voud»(Fapte 11, 22-23).

Vedeti cum, .desi erau conducatort de popoare si pastori si tnva-iatori ai lor; de-abia misca putin piatre de pe fmtlna, dici socotindCd sint binecredinciosi pentru teama de durnnezeire, erau mult aba-tuti de- 1a adevar, Fiindca zidind un altar, i-C!,u Iipit rnscrtptia : «Ne-cunoscutului Dumnezeu», adica necunoscutului demon. Dar ei soco-teau ca au ales opinia cea mai buna despre Dumnezeu. Insa dumne-zeiescu1 Pavel le Interpreteaze cum se cuvine inscrlptia ~i in mod

218. Dad! persoana e adinca prin indefinitul ei, cuvlntul despre ea este sie~ adtnc sl tnepuizabtl. Cu am .~ai mult este ase cuvtntul despre Dumnezen. Nici-odata nu termi~~ ~ sp1Jne ceva despre El, ct'nn ni~i El ca FiUl lui Dumnl;zeueel tntrupq_t nl;l -teTmina sau fiecare cuvint ~l Lui ~i' despJ'e El are 0 adincime $i 0bogatie de tntelesuri ~nepuizabile. Unii oamenj refuz!i de aceea cuvintul despreDumnezeu sau al lui Dunmezeu, volnd sa .rii:roina eu eel .despre ~eie materiale,peptru di }e dli -sati$facti~ orgolioasa a parutei intelegeri tl,eplille, a ~tiintei tota~.Dar indeIinitul cuvtntului ,despre Dumnezeu e totodatll 0 pricina a caracteruluilui neliimurit. necl<)l,

219. Fac duninezei cele ce nu slnt de fapte: lorte ale naturil. E propriu oricareireligii sau filosofii panteiste.

•


priceput ii conduce spre ceea ee Ie e de folos, spunind di Dumnezeueel necunoscut de ei este Hristos. «Cdcl pe Cel pe Care voi, necu-noscuuiu-L 11 cinsttii, pe Aceta vi-L vestesc eu vouii» (Fapte 17, 23).

Priveste cum a descoperit tintina, rasturnind piatra, si 1e-a ara-tat lor cunostinta de vjata fud'itoare.

Deci neasemanata e ascutimea tnteleqerti pastorilor. in deosebi-rea ei. Caci unii, macer ea erau Ioarte multi, au dimas departe deadevarata opinie despre Dumnezeu si biruiti de neclaritatea dogmelor.erau condusi spre ceea ee Ii se parea lor. Iar Iacob, desi era singur,a tnfatiset adevarul. Cact a rostogolit sinqur piatre si a adapat oileRahilei. $i a socoit pe fecioara vrednica de iubit. (cCaci a siuuuu,zice, pe Rohila, $i a fost recunoscut lndala de Laban» (Fac. 19, 11),care l-a si facut casnic sl HI. invrednicit de iubire si de tmbratisarepe fiul so rei lui $i I-a socotit intre rudenii. Caci a zis : «Din oaselesi carnea mea esti tu» (Fac. 29, 11).

Rahila se talmaceste «oaia lui Dumnezeu». Ar putea-o socoti peea, $i pe drept cuvtnt, chipul Blsericii din neamun. Caci aceasta eoaia lui Hristos, unita eu turmele mal vechi $i adusa in staulul Min-tuttcrului. De aeeea a si spus: «Am '5ialte oi, care nu suit din stau-lul acesta. Si pe acelea ttebuie so. le aduc. $i vor auzi qlasu! Meu. Sivot ii 0 turmd $i un Pastor» (loan 10, 16) 220. Pastoreau insa si dum-nezelestii ucenici Blserlca lui Hristos, sau oile rationale ee-l apartln ;st s-au faeut ~i Iubitori ai ei si conducatori ai miresei, inHiti$ind-ope ea lui Dumnezeu Iecioara curate, fura p'ata, sau zblrcltura, sauceva din acestea, ci mai deqraba sftnta $i nelntinata (Efes. 5, 27).

5. Dar din cuvintele lui Laban vom inteleqe st di cei din Israilau avut lneeputul neamului $1 primele odraslin ale radacinii din. nea-muri. Caci un barbat tnchtnator la idoli l-a imbrati$at pe Jacob sispune d. el e din acelasi singe, adicji din Rebeca. $i l-a numit trupsl os. al sau. Dar $i dumnezeiescul Avraam a Iost chemat fiind netaiatimprejur si a fost erescut in obiceiurile $i legUe pagine$ti (elinesti)ale Chaldeilor r $i a luat taierea imprejur ea semn $1 pecete a cre-dintei din starea netaieru imprejur 221.

220. Minluitorul Ioloseste de preferinta pentru cei ce cred in EI imaginesde oi $i pentru Sine cea de Pastor. Oile ~int bllnde $i se tin unele laola,ltli $islnt u$or de piistorit, Ble dau rod bogat din pastorirea lor: lina, lapte. iar Plistorullor l1U tr~buie sa se foloseasd1 de asprime In grija de ele. Relatia inlre El $1 elee dominata de blindete.

221. Nu Uiierea imprejur I-a dus pe Avraam la credilltli, ci neUHerea lmprejur,tnett t~ierea tmprejur este Ull rod a-l credin~ei din sten'ca netaierii imprejur. nu ere-dints un rod a1 tiiierii irnprejnr. Net/Herea imprejur est-e numai rasplata 1iazu!! a ere-dlntei care n a venit din ea. Ceea ce se petreee tn suflet nu e cauza a ceea ee se pe-treee tn trup, ci invers. A existat prio urmare 0 UHere imprejur spiritualll, sau 1n duh,anterioarii taierii tmprejur in trup.

GI;AFIRE LA CAR+'1LE LUI MOISE 133

Deei e inrudit eu cei din neamuri ~i Israil eel intii nascut, desisint deosebiti prin lege in asa fel di i se pare c~ e altul. Dar in Hristoseei doi au devenit una (Efes. 2, 14). Caci El a tnlaturat peretele cestatea 1a mijloe tntre ei, faclnd sa .mceteze leqea sensa in lit ere $itaierea- imprejur care-I despartea. Fiindca ne-am tnnoit tntr-un omnou, neamurile facindu-se de-un trup si de-un suflet eu IS1'ai1. Sevad aeum adunati .lntr-o identitate prin comuniunea in dub 222. Cl!icia spus undeva Hristos cstre Dumnezeu ~i TaHH Cel din eeruri: «Caloli sa fie una, 'aupa cum Tu, Piixlnte, mtlu Mine $i Eu lntlu Tine a$a*1 acestia in Noi sa tie. una» (loan 17,21). Caei El este pacea noastrs,Cel, care a desfiintat peretele despartiturii. preeum am spus adineauri$i aIuat din mijloc ceea ce ne despartea $i ne-e legat tntr-o unitateprin Dnh 223. t , • r

Deci Imbratisarea lui Iacob de catre Laban $i marturisirea luica Jacob- este os si carne a .lui, este un semn foarte elar al unirii illcredinta ~i duhovnicestl a celor doua popoare. Dar ca pe Ungdacestea mai e ~i un altul, 0 vom spune, arattndu-l din Sfintele, Scrip-turi :. «Caci Q spus, zrce, Laban lui Jacob: Pentru cii. esti itatele rneu,nu-mi vet .sluji. mi~ ln dar. Spune-mi ce simbtie voiesti t Iat Labancvec dquj), tete. Numele c~!el, mai plt;Iri ere. L.fu $1 muiiele celei majtinere. .Rahi~Q.,...Qchii Liet erou, slabi, l.a.r Rahila era. itumoasii 1a chip$i ioarte pUicutd 1a vedere. $1 q iubii 1acob pe Rabil a $1 a zis : ItlvOl, sluji .sapte ani pentru Ral,li~Q;: tiica ta cea mw tuuuii. I-a zi» luiLabiui-: ltni e mai bine sa ti-o dau .pe ea tie, decU sa 0 dau altuibiittiat. Locuieste cu mine, $i a sJujit Jacob pentru Rahila sapi« ani.$i ercu pentru el ca ni$le putille zile pentru ca 0 iubea pe ea. .5ia zisIocob lui Laban: Da-mi pe iemeia mea. Cdci S-QU lmpJinit zue)«mele,. CJl sa iniru 10 ea .. $1 a adunat Laban pe loti biitbaiit Iocului$1 a .iacu; Runt,a. Si S-Q tac,ut searii. $i lu1Qd Laban pe Lia, iiica lui,a bdgal-9 ta Iacob . .$i a intrat Jacob 1a eo; ,S1 i-a dat Laban pe Zilpa,roaba lui, Wcer lui Lia ca roob«, $1 s-a taou ztuii, $1 iata era Lia. $1

222. Daeil unii din cei netliiati tmprejur (Avraam) au primlt prin eredtnta lordin acea stare, tiiieTea traprejur, pligtnii l.letdiali ·tmpTejur au ca oame,ni ce pot ajungeprin firea \or Ie credinta pentru care pot primi taierea imprejur ea se.mn exterior a1credin1ei, ei stnt inruditi sulleteste eu iudeii taiaU fmprejur. $i de aeeaa Hri~los itpoate face u$or din doi unul, chia'!' fliT!!. ea sa ceara celor nettliati lmprejul' s1\ se taielmprejur. Ei devin tn ~rjstos una prin cred.intli. Nu mai e ne<;esara Hiierea improjuTco senm eli unli se deosebesc prin credinta la care au ajuns, de cei ce n-au ajuns 18

credintl1. Odatli ce au ajuns una In Duh, nn. mal e necesarl! t1iierea il1)prejur :;;1le-gee co semnc distinctive intre evrei ~i neamuri.

223. Hristos este pacea noas-trl!, pentru di a unit tn P'erS06lla Lui firea dum-nezeiasdi ~i omenea$cli. ~i prin aceasta unindn-Se eu nol co om, S-a unit 1/1ca Dum-ne'Zeu. Dar ca Dumnezeu care ne-a creat, ne sustine ~i ne mlnluieljte, unindu-nc C'USine, ne un~te l/i blue noi. El este Ul)8ceal)_in' PeTsoanli, in Persoana unificatoore.

134 sr. CHlRn. AL ALEXANDIUEI

a zis lacob lui Laban: De ce mi-ai iiicut aceasta i Nu it-om slujltpemtu Rahila? Penttu ce m-ai 1n$elat? far Laban a zis : Nu e obi-cellul ln tara aceasta de a da pe cea mal Undrd uiainte de cea mal~n vtrsta. lmplineste aect cei sapte ani acesteia $1 it-o voi da s! peea pentni lucrarea ce-o vet ~mplini La mine attt ani. Si a fdeut tacoba$Q $1 a ~mplinit eei $apte ani ai acesteia. $t a dat Laban lui peRahila, liiea lui, de temeie. Si a dat Laban Rabilei, iiicet lui, peBilba, toaba lui ea roobii. $1 a iatrat 1a Rahila. $1 a iubit pe Rahllamai mult ea pe Lia. $1 t-o sluj1t lui alti $apte ani» (Fac. 29, 15-30).

6. Cele ce tin de istor'ie n-ar mal avee nevoie de nici un cuvintpentru explicare. Caci nu e nici 0 greutate In ele. Totusi daea arintreba cineva din eel ce au obtceiul sa judeee luerurile mai critic.daca nu e un lucru din cele mai urite sa fadl cineva curind doua nuntist sa-$i ia de sotii doua femei si acestea surori, vom raspunde di lacei vechi era un scop principal ail vietti nasterea de prunci !1i aceastaera socotita ca cea mai mare fericire. Ba era liber de orice reprosa· se Impreuna nu numai eu doua, C1 st eu mal multe femei, spre ase intinde neamul la 0 multime nemasurata. FA soeoteau nastereade prunci ca 0 btnecuvtntare de la Dumnezeu. Insust Stapinul tutu-ror fagacluind !1i sftntilor de la ineeput !?i dinainte de Moise sa. Iefaca aeest dar, precum ~i eelor ce au prirnit leges spre educatie.Caci a spus : «Nn. vc ii stearpd, nici vdduvd ~ntre iiii luilstail» (Deut. 1. 14). Iar aeest cuvint nu-l vom tnteleqe ea lege, eispunem ca e mai deqraba 0 f<lg<lduintti.Caci cele ee depind de noi,slnt supuse legilor, precum e foarte drept. Dar lucrurile care. nudepind de noi, ci sind rod al legilor firii, nu au legea ca arbitru(ca porunca). Deci e vMit !?i aeest lucru e clar oricul din cet cestnt ca nu a poruncit F~ditorul tuturor sa nu fie stearpa sau fararod intre fiii lui 'Israil. Ci Dumnezeu le fagMuia ca de vor fi pazi-tori ai legit, ti va face rodltori. Astfel se socotea ea tinlnd de silinta~i de bunul nume al celor veehi Iapta nasterii de prunci.

Dar noi ne-am mutat in Hristos spre 0 rodire mai deqraba induh, Nedispretuind nunta, alegem ceea oe e mal presus de aceasta,ca incununat de porunca supertoara din Seriptura de, Dumnezeu in-st).flata, adica a vtetut nelmprastiat lui Dumnezeu ~i a nu ne hnpa.rtiintre cele dill lume 224•. «Cdel eel ·needsdtorit, zice Pavel, se ingrl-

224. «Nu va fi lntre voi stearpii sall. v'aduviS", era la evrel 0 fagaduintli. nu 0eonstatare antiC'ipatli a ceea ce vor avea ei prin fire, sau 0 optire a aeesteia. Ciieipenlru ceea ce e .propriu lirH. nu se da 0 lege anumttli. E de remercat unirea aces-tor doua preocupliri In Vechiul Testament, mal ales 18 patriarhi: grija sa faea copii$I sl!. tina legatura cu Dumnezeu. Ultima Ie era spre ajutor pentru prima. Dumnezeuse inteTesa. in aceasti mentaUtate, de unirea barbatuiul cu femeia sall en femeile

GLAFtRE LA CiJ.RTILE LUI MOISE 135

jeste de ale Domnului. Iar eel casatorit se lngrijc$lc de ale Iumti,eum sa placii iemeil, si s-a lmpartH» (I Cor. 7, 33).

7. Dar e destul cuvtntul despre acestea. S~ ne ridicam aeummintea spre intelesurtle duhovnicesti, gindindu-ne, cu dreptate, lafaptul di nu era neraspll1titl1 osteneala sfintilor Apostoli pentru pro-povaduire, nici sudoarea netncununata. Cl1ci a zts Laban catre Jacob :«Nu-mi vcr slujt In dar». Piindca ~i dumnezetesttl Apostoli din Inmul-tirea celor ce au crezut la Inceput au vszut un seop al stralucitoarelorlucrari. Sl de fapt le spune Pavel lor: «Bucuria ,~i cununa mea» (Filip.4, 1). De aceea socotesc el1 trebuie sa repet cele ce le-arn spus Iatneeput ca foarte Iolositoare. Cacl am spus di fata lui Jacob, privita du-hovniceste, e tmbracata uneori de ceata sfintilor Apostoli, care s-a {{leutpirga celor sfintiti in duh $i indreptett prin credinta ; alteori de HrlstosInsusi, Care e pirga umanitati] readuse la nestricdciuue, ca elniliulNt'i3cut lntre multi irati» (Rom. 8, 29), ca al doilea Adam st 8 douadidl1cina a umaniHitU dupa prima 2"..5. Deci cuvtntul tsi schirnba mereu

potrlvlte pentru nasteree de eopii. Era 0 gri}a is lui Dumnezeu sA sa inmuHCIlScli.nee-mul Israel. In Noul Testament, preocuparea lui Dumnezeu de urmsst se aTata $1 peplan sptrttual. Acum au 0 bioecuvtntare si mal mere de la Dumoezeu rem('lle Ie-cloare sf blirbatii asceu. Neamul omenesc s-a Inmultlt destul. Dar nu so tucuviin-l'e8Zlica moderere e tnmultlrti destrliblilarea sterll!.

La eyrei a ramas f)lnli. azi ca preocupara socotttli irnpus1i.de Dumnezeu prln legetnmultlrea neemulul. Asceti; budlst! rlim!n necasll.toritl pentru a se seufunda tn eltnsi$i, ea una In esentli cu 0 divinitate impersonela. 1n cresttnlsm, ascetit I$i d6rucsctoatli preocuparee lui Dumnezeu cel personal, pentru a sport 10 comuninnee cu El dinInbire $1 ded st In esemaneree cu Hrtstos.

Sf. Chirl! explicA prtn aeeasta laptul eli chiar patriarhii evrei puteau avea doulifemei $1 flieeau copii IIi cu roabele lor. Dar eceasts tnsemna eli unil blirbati. n-sveau18 dlspozttle nlei macer o femeie. Pa'Ptul era legat eu starea de robio Si eu castrareeunora din el. Deci poligamia era unita eu sclavle $i amindouli. cu 0 ~Indire carenu vedea valoarea fleoAre! persoene omenestl. Amlodouli acestea au fost desflintatede cresttnlsm prin punerea tn evidenlii a valorii 'Persoanei umane. Dumnezcu sl-e lolil-tat revelatla pe mlisura erasterii splrituele a omenlrli.

225. Precum am mai spus, Hrls-tos e a doua rl1dlieina e aeeleeasi umaniUIII, In-truelt S-a eltolt ea un Ineeput nou In acee~i umanitate. Cll.ci, ie umahi.tatea Inalnto-~ilor, dar co ipostos divin $i din Fcoioara ~i flirli de plieat. E 0 radlieinli care nu semai tnveche$le Si I1U se mal corupe. aduclnd coruperea tuturor celor de dupli El, pen-tru eli a lpostas divln. Dupli El nu mm e neceserll 0 a treia rlidaeinli. Si tot! de dup/iEI se nase direct din EI, dor 'Prio Duh, nu prin unire trupeascli Intre barbat ~I femele.Dar se nese din El prin Dub nu elti 'Oameni, ci eei nlisculi dupa trup Si indirect dinAdam. Hristos tImoc$ta eontinull pe oamenii ca se nase Inveehlti din Adam. El s-anliseut 1;1 din Dumnezeu, dar '$1 din om. Co atate n-& trebuit sli se n8sdi Il$omeneaeelorlalti oalneol care sa nasc numal din oamenl $1 In plical. Noi nllsclndu-ne primaoarli din EI, ne na$tem de asemenea mn El ~i ca Dumnezeu $1 en om, ded pe colea pecare S-8 nliscut El, salt prin Dubul Sflot, dar nn no nastem din Dumnezeu dupll liint!!ea EI, ei ,prin har liar fiinta omeneaseli 0 avem de mai 10alnte, tnett naseIlldu-ne dinm numa! 0 tnnoim tot prin har, sau prin Du.h1J,~SUnt. Avem astrel 0 iermltate $1 0adlneime a existentel In Inllnl1.atea t)xisfeotel lui Dumnezeu. Hrlstos, nllseut Cd ra-dliciniJ. llouA in urnanllate, este «prlmul naseut fntrc multi truth>. Dar dcvenim frati alLui n~mai Intrucit ne na~tem si noi din El prin. Dunul Sftnt. Ins1i terne!ul pClllru· adEvenJ .frall ai Lui L-a pus 'o$iplin Leptal c! S--a Clieut om de () mnta en noI. El si.-atnsusit prin Duhul Sftnt filnla noastrl1 Innoitli. Trebue sa ne-o InnGim Si nol nlisc1n-du-no din EI prin Duhul Sflnt. .

136 SF. caran, AL ALEXANDRIEI

tntelesul dupa scopul spre care se tndreepta explicarea I abaterea dela Intelesul cuvenit 226 strtrnba explicarea. In explicarea de acum tatelui Jacob 0 poarta Emanuil, Mirele din cer, Care a ci~tigal pe Iiicelelui Laban nu nlra sudoare. E, de siqur, propriu fiintei mai presus deto ate sa infaptuiasdi rara osteneala ceea ce se hotl1rl1$le sa facti. Cada spus despre EI fericitul prooroc Isaia : «Nu va lliimltizl, nici nuva osteni, nici nu sc poate aila lntclepciunea Lui» (Isaia 40, 28). Innlci un tel nu-I lipseste ceva lui Dumnezeu, ci in El este totul desa-vtrsit, nu si-a ctstiqat de ~a cineva puterea, niei nu se tntareste prinmincaro si bauturi dupa lege a trupulul, ci El Insusi este puterea prinfire. De aceea $i tntareste cerurile $i tmparte puterea cu autoritateaSa celor ce voieste.

Dar precum, desi nu se tntrtsteaza prin fire, se spune totust dise tntrrsteeza , dici zice undeva catre maica Iudeilor, (adica dare Sina-goga): «M-at uitristat tn toaie ocestea» (Iezechiel 16, 43) liar dum-nezeiescul Pavel scrie $1 e1 undeva : «Nu tntrtstatt pe Dubul Silnt atlui Dumnezeu ~ntru care ati iost pecetluiti» (Efes. 4, 30). Dar, desise spune di oboseste, nu se spune aceasta pentru ca simte obosealain El tnsusi, ci pentru ca daca voieste, patimeste, sl1vir$ind lucrurilemal mult dectt marl $i exceptionale, acelea in care se cere sa se punaosteneli marl si amare, daca se fac de unul din cei ca noi 227.

Deci pornind de la cele omenesti spre tntelesurlle celc mat malte,putem privi ca tmb~tata de osteneala si sudoare grija pentru nol afirii nemurttoare, Dar totusi pe ea 0 socotim in' mod necesar elibe-ratd de osteneala, fiindd! nu e ('8 noi, ci mai deqraba mal presus de'toatli zidirea, eflindu-se in inaltimile mai presus de toate $i reze-

226. Adlcli atct apllclim chlpul lui Jacob apostoltlor, aLcl lui Hrlstos.227.,Din cltatele contrare ale proorocllor lsala !II Iezechiel ~i din eel allut Pavel.

se veda ell Dumnezeu n-are 1n Sine lipsuri ~i motive de tntrtstare, dar se poate tn-trista din lublre pentru Upsurile ~I Iaptela neiubi.toare ale fliplurilor Sale. Iubirea Luimerge pin! ecole ell. nu rlimine nesimtltor 10!ceee ce so tntlmpUi cu creatls Sa dinvola 111pturllor consnente. Teme1ul pentru aceeste e pus chiar In iublrea dintre Per-soanele tretmlce. EI are In aceeste vieta fericitA In Sine, dar ~I putinte de-a Intelegodurerea celor nelertclti din !ipsa lor de Iublre.

Dar Sf. Chiril apUdl acesro osteneli ~i tntrtstl1ri In Hrlstos. EI spuno en Dum-nezeu dadl ar avea rpullnte sl1 Ie suporte aeeston pertlru )ucrurlle mari pe care Ieface, nu s-ar feri sli Ie suporte. lar aceasta 0 poate lace, devenind ca unul din noL$i aceasta a flkut-o Hristos. In continuare, sr.' Chlril vorbC$te chlar do 0 «tmbl1larc»B Iut'Dumnezeu de grlja pen1ru noi. Insu~indu'$l aeoastli sturo prln asumarea nrHomene~ti. Astrel ujungem sli vorbim de 0 «1mbiitare» a lui Dwnnezeu pentru nol,pornind de 1a ce10 su[orlte de EI In !irea omeneoscll. Aeeasto Inseamn! cli Dumne-zeu avlnd putinta sA Se fecI:!.om, nre putlnto sll suporte In ipostasul Slill dumnczelescdevenH ipostas a1 umanltAtil, lntrlstarea $1 durerea omenensct1. Are In 81 aceasll1virtute. In Clrea Lui dumnezeeasll nu pl1time$te, dar aro tn El ea Dun'llle:zeu virtuall-laten de-a 'Participa 10 suferlnta ollleneascli.

GLAFlRE LA CAR'fILE LUXMOISE 137

mindu-se in ele. Deci nu far a simbrie, dar nici fara sudoare si-a unitHristos 5inagoga Iudeilor, pe care 0 tnteleqem in chipul Liei 22.CI.

Clici aceasta se talmaceste cea care se ostenesrc $i se Innoic$te.Fiinddi s-a ostenit sub apasarea staptnlrit Egiptcnilor $i purtind [uqulgreu de suportat al robiei. Dar s-a $1 reinnoit. revenind la cinstireapartnteascd a lui Dumnezeu. Caci a trecut de la inchinarea la idolila cunoasterea Dumnezeului prin fire $i adevarat. Piindcd i s-a spusprin Moise: «Ascului, Istoile, Domnul Dumnezeul tau, Dottutul CelUnul este» (Deut. 6, 4) $i : «Nii vor ii tic alti dumneser oiart: de Mine»(Ic$. 20, 3 ; Deut. 5, 7).

Dar la inceput dorea pe Rahila, adica Biserica din neamuri. Deaceea a spus despre 5inagoga Iudeilor catre Moise, stintitul graitoral celor dumnezeiesti : «Am grait ciitre tine odata $1 de doua ori,zicitui : Am vazut popoiul acesta $1 iota e popor tare 10 cetblce.Lasd.-Mli. sii-i nimicesc pe et $1 voi $lerge tuunele lor de sub tarlacerului $i te vor face pe tine neam mare $1 puternic, cu mull mai multcleclt pe acesta» (Deut. 9, 13-14).

Dar era de trebuinta ca cei ce aveau in ej mmtea .inca usoerasi usor de mutat de la una la alta, sa nu fie dusi Indata la desavtr-sire ~i la o educatie mai pres us de minte st de intelegere, adica la ceaevanqhelica, ci Sa fie caUl.uziti mai Intii prin cele mai de jos $i sase supuna unui exercitiu anticipat in lege pentru viata eea in Hristos.Deci Mirele din cer dorea la tnceput pe cea mai ttnara, adidi Bisericadin neamurt. Dar si-o ia in cesa mai Intti pe cea mai in vrrsta: nufara osteneala. Caci a slujit lacob pentru Lia. De fapt e stiut eli prinmulte si mari osten eli a fost seos Israil din robia Egiptenilor. Piindditoata ztdtrea a luptat cu ei 229. Astfel slujirea lui Iacob, Hicutii nufara csteneala, e un semn a1 Iaptului di nu fara sudoare a fost eli-beret Israil $i s-a facut al lui Dumnezeu prin siujirea legii.

Iar sltrstndu-se eei sapte ani pentru cea mai tn vtrsta, si-a luatpe Rahila, adica pe cea mai Unara, dorita tnsa de la tnceput, $i asaa fost enemata ca a doua dupa -cea dintii, Biserica din neamuri, sau

, 228'. Hristos, ce Plul lui Dumnezeu llicut om, a cobortt !ii la osteneala, sau 18 su-doarea pentru nol, desi ca Dumnezu e mal presus de eccesta.

229. Toata natura a fost pusli de Dunmezeu tn stare de lupt<1 ImpolrivlI eglpte-nflor. Natura poate fi fo)osita pina 18 un loc $1 prln relele aduse prin ell oam:enilor~e duhurlle rele. Dar poate fI [olosita, fl!lcuta sli so rascoale ~i do DUmnezeu tmpo-triva calor rIll. Cacl cel ce se 'opun lui Dumnezeu ~i-o fac ~i pe ora du~manoi:lsli. Pen-tru cli nu 0 folosesc tn arm~nia In care Ie-a fost datil, ci 0 scot prill starea lor su-fleteascli agitata $1 nesocotita din armonia ei. Portele ei, scoase din Imbinarea lorarmonioasli, tn caTe se tin lntr-o tmblnarea reciprocll, pot dEc'venlpoluante pentruTestul naturil $i srut/ltatea omulul, caro e ~i ea 0 armonie a forlelor spirituale lil blo-!ogice ale persoanei ·umane. $tiinta $l tehllica ce fac aoeasta aduc de rapt moartea,fi$8 cum s-a preds onlului de la tnceput de Dumnezcu (Pac. 3, 3).

138 SF. CHlRIL AL ALEXANDRIEI

oaia lui Dumnezeu. Caci asa se talmaceste Rahila, precum am spusmal tnainte. Ca Hristos S-a ostenit intr-un fel oarecare st pentru ea,ne-a aratat iara~i durnnezeiescul Jacob, suportind ~i pentru Rahilao osteneala de sapte ani. Caci daca i-a fost en putlnta Fiului sa oste-neasca. desi era Dumnezeu dupa fire, cum nu I s-a Intimplat aceasta,suferind la tnceput prigonirea lui Irod, uneltirile Fariseilor, i.ntrigilecapeteniilor, scuiparile, palmuirrle, loviturile in spate, batjocura osta-siler ~i la urma tnsast moartea pe lemn l Iar Lia ~i Rahila erau fetelelui Laban, a unui om care slujea inca idolilor. Aceasta tnseamns diau fost ehemate din nearnuri, cea dintii Sinagoga Iudeilor (dki ~idumnezeiescul Avraam a fost din radacina si neamul paginesc), a doua~i dupa prima, cea mai tinadi, adica Biserica.

Si ochii Liei erau ~a$ii ~i slabi. Iar Rahila era trumoasa la chipst foarte placuta la vedere. Dar ~i despre Iudei a spus Hristos SfintilorApostoli : «Lasati-i pe ei, sint otbi si conduciitoti ai otbilot ... [at octiiivostti sint terictii ca vad si urechile voastre, cii aud» (Matei 15, 14:13, 16}. Deci slabiciunea Sinagogii Iudeilor in vederea lui Durnnezeupoate/ fi semniftcata prin ochii LieL lar intelepciunee ~i tnteleqerea!$i marea frumusete a prtceperu celor aflati in Hristos prin credintiisi stralucirea lor in Iapte s-a prefigurat prin frumusetea Rahilei, Sidare maica Iudeilor s-a griiit cuvtntul proorocesc : «lata ochii lCiinu suu dtepi: rue! imma ta Irumoasa» (ler. 22, 17). Dar Hristos chearnaBisertca din neamuri ~i ztce despre ea: «Ociiii tai de porumbiid»(Ctnt, 4, 1). «$i a pottit irumusetea ei», dupa cuvtntul Psalmlstului(Ps. 44, 13).

Dec 1 Hristos a facut intliul leg8.mint cu Sinagoga Iudeilor, con-ducatorul ei Iiind Moise, iar ingerii mijlocitort, Iar dupa ea eu a doua,cu Biserica din neamuri, folosind ca mijlocrtor pe loan Botezatorul.De aceea a si zis, infati~tnd aceasta nunta spirttuala ~i dumnezeiasca :«Cel ce are mireasa este mire. lat prietenuJ mitelui care sta §i-lascultii, se bucuui cu bucurie de qtasul lui. Deci aceasu: bucutie amea s-a tmpltntt. AceJa ttebuie sa CIeaSCa, iax eu sa rna mtcsorez»(Joan 3, 29-30). Iar darul f.lcut miresei este mila ~i credinta 230. Cada zis prin qlasul proorocilor Mirele eel ce a venit din eer catre Bise-rica din neamuri: «($i te voi logodi pe tine Mie In veac , $i te voilogodi pe tine Mie ~ntiU' dreptate $i judecata $1 lntru mila. '$i i:ntru

230. Hristos a dlirult Blsericii si sufletului care se uneste cn El cn dar de mj-reasa mila si credil1ta. Credinta 0 faee s6 se simtll. unita eu El cu toa'ta tncrederea,iar in mila Ii simte bUnlitatea Lui' ca a Celui ce, a binev:oit sit coboare;la ea.

GLAFIRE LA CARrILE LUI MOISE 139

Indurari. Si te voi logodi pe tine 1vlie uuru cr..edinta si vel cunoastepe Dottuiul» (Osea 2, 21-22) 231.

Deci ~i-a luat, precum am spus adineaun, inainte de Biserica dinneamuri, pe cea mat in vlrsta. Dar modul Ioqodnei ~i puterea casa-toriei nu s-a facut pentru veci. Caci a spus iara!?i despre ea: «Aceostanu e iemeia Mea. $1 Eu nu sint barbatul eit (Osea 2, 4). Si iara~i:«L-am dat ei carte de despdttire In mtinile ei)) (Isaia 50, 1; Jer. 3,8). Caci a fost aruncata ca una desfrinata ~i dispretuita ca foarteInstrainata. Caci a spus despre ea: «De va alunqa b,arbatu! temeialui si en va pleca de la el $i va ti a altui barHat, sau intorc1rtdu-seva tnai veni la el ? Nu plng{irindu-se,. va ii plflgdrita iemeia acelen?$1 tu a! cutvit eu pastori multi. Totusi uuooxce-te la Mine, ztceDomnul. Ridicii ocbii tiii spte dreptaie $'i vezi unde te-ai plngarit. Ai$ezut pe drumuri ca 0 cioatii in pus tie $i ai spuxcat pamlntul prIncurviile tale st ptin rduuitile tale -$i aj avut pastori multi ~ncare te-alunpieaicat, Ti-ai Meut lata de desJrinata, neru$ina.ta a1 iost cu toti.Nu M-a; ctiemat ca pe cosuicui si tatiil $1 stiipmu! iecioriei tale?pare va ram1nea ~n veuc ?» [Ier. 3, 1-5). Dar in acestea a dizut ceamai batrina.

Pe Rahila tnsa, adica pe cea mai tinara, -adidi Biserica din nea-mud, si-o face sie-si mireasa pentru veci. Dar sa Inteleqem in ce

231. Acestea stnt cete ce unesc sufletul ca mrreasa cu Mirele Hristos : drepta-'tea, dreapta judecata, mila. tnduranle, eredinte, cunostima, Ele vin de la Mire, darse fac proprii ~i miresei. Numai mila $i indurarile ramin tntr-un anumit seas Mirelui,desl in alt sens, ca mila tndrepreta de sufletul credmclos spre semenir slii, de-tin $iale lui.

la .legea vache. sa mentPle inca insuiici.enta relatie intre Dumnezeu. ~1oameni. EI Ie vorbea oamenilor prin mijlocitori. «11auzeau vorbind prin Moise sl- pro-oroci», adica slrnteau pnteraa Lui in cuvintele lor, simteau di Ie au de la El, Vedeauca aceste cuvinte nu stnt de la ei, dar totusl Ie rosteau et, In Hristos, Dumnezeu tn-susi 1$1 tnsussste cuvtntele omenesti .' Vorbeste EI tnsusi eu oan'lenii, ca un om, Seface El in5U$i Proorocul Sa,u.. Comunieam eu m dire-Cl. El ins'u$i S-a fiicut Tu a.l nos-

. tru, asemenea unu.i <tu-.omenesc. Mi:rele s-a faeut asemenea miresei. a intrat in co-municare directli ~i desavlr$Wi cu ea. Sufletul <>menese nu mai simle puterea lui Dum-nezeu venindu·j prin alt suflet, p.rintr-un suflet de prooroe mijlocitor. Chiat' in apos-te)li ~i p~eoti vorbe$te El insu$i., lUCTeazdSl 1nsw~1.Sa ca si dud ei n-ar fi. lar adre-sindu-se lui Hristos prin rugaciune. Ii dheama alaturi de ei ~i pe credincio~i. Nouta-tea in, grairea, Lui dire<;:ta,se simte nil numai >pulerea· si 'iubirea' ce iradiaza din El cadiIJ.lr-un Tu, ci $i profunzimea si totodata claritalea desavir~Wi a cuyintelor Lui. Unsens mai pr:ofund a1 existentei uu 'Po.ate fi dillcolo ,de T;reimea interpersonalil su-prema. Dar ~ici 0 lumina mai deplin expHc!'itoare a existentei. 10t ce spune Hristos einteles de toti, dar ramfne ~i .de 0: adineime in veei ine-puizabiHi. De tmde vine pu-~illt{l. cnv1nt.ului omenesc d~-a Ii cuvlnt a1 Eului ;<livin ~i ..de-a exprima uUimile adtn-dmi ale existentei? Din lapful di El ins~i a <:reat eul bmenesc <:uvintiHor, .du,p1ichi-pul Lui. jn leg1itura eu EI.-Omul poatk) tntelege pe. D4IDnez,eu ~i Dum.nezeu iIJ.telegecuvintul omului. Dumnezeu se poate comunica in d:ditate de Persoaua prin cuvintulomenese, caei El insu:;;i a faeut ,pe om ca persoana euvintatoare. Persotttia 1'ns-a$ie cu-vint inepuizabil, e tensiune de ,au.tocomuni<l::ar-einteligibild, 'pen-tm Sine :;;i ,pentruaUul. Dadi e a$a omul, -a~a trebuie sa fie Dumnezeu. ~i in Sine:. Adresifldu-se directHeearui om, Dumnezeu Cuvintul actualizeaza deplin .calitatea omului de ,chip ul San.

140 SF. CHlRlL AL ALEXANDlUEI

mod a spus «Mie insumi». Caci Sinagoga Iudeilor si-a luat 0 f~ga-duinta prin mijlocitorul Moise. Dar eu Biserice din neamuri s-a unit,chemind-o Ia aceasta prin cuvinte proprii, arattndu-Se ca unul dinoamenii de pe pamtnt. Caci s-a pus de acord eu mireasa ee-L chema,zicind : «Arata-h1i lata ta, Iii sa aud qlasu! tiiu» [Clnt. 2, 14). n auzeaude fapt si cei de odinioara pe El qramd, dar prin Moise sl prooroci.Dar in timpurile de pe urma ale veacului ne-a vorbit Fiul Insusi prinSine, pre cum a marturistt si tnteleptul Pavel (Evr. 1-2) 232.

8. Pe linga acestea se cuVine sa ne ocupam si cu nasterea ftilorce s-au nascut din Iacob 1 sa vedem citi $i din care (femei) au odraslit.A nascut cea dintii, Lia, patru : pe Ruben, Simeon, Levi ~i Iuda. TarIitndca Rahila era inca stearpa sl fara copii, era foarte trista si in-grijorata, a cautat sa ocoleasca Iipsa de prunci. Si-I convinge pe Iacob,zictnd : «lata roaba mea Bilha. Intra la ec si vc neste pe genunchiimei st voi ncste $i eu ptunci prtntr-lnsa» (Fac. 30, 3). Fadndu-seaceasta, s-au nascut aui Jacob doi fii, Dan $i Neftali. Iar Lia facind-ope Zilpa, roaba ei, sa se culce cu el, l-a facut tata al alter dol iii,Gad 'st A~~r. $i ce s-a inttmplat dupa aceasta? «S-a dus, zice, Rubenin zilele seceri$UJui de g11u si a allat poame de mandragora In tarina$i le-a ad us ,pe ele Liei, mamei Lui. Iar Rahila' a zis Liei, sorer sale:naomi din ttuuuuoqotele iiutui tern:' Dar ria :i-a zis:' Nu-tl ajunge' cilai luat pe biirbatu! meu, vrei ~a tei $i mandragorele liului meu?St a zis Rahila: Nu a$a. Sa se cuIce cu tine in noaptea aceasta pent'TumaJl(jragorele fiului tau. Si venind Jacob de' iiI taIifla senrc.: j~a ,je$itLia in tntunpinare $i i-a zis : Sa intri azi 1a mine. Caci te-am .pliititpentru mandragorele iiului meu 232 b. Fac1ndu:.se aceasta, a niiscui Liaiara$i pe lsahar, Jar dupa e1 $i pe Zdbulon. Ajunglnd 1a acest numar, , -iiii lui lstail, $1-a adus, zice, Dumnezeu aminie de Rahila $1 a ouzrr-ope ea Domnul ~i a desciiis mitra et $1 ziimislind a niiscut lui Iacot: iiu.$f a zis Rotiila : A aepiiruu Durnnezeu de la mine oslnda meo. $i achetnat tiumele lui, Iosli, zicuui : MJ-a adus rnie Dumnezeu un all tiu»(Pac, 30, 11-24). $i a nascut pe linga acesta pe Veniamin. «$i C!- iostc1nd s-a apropit Havraia ca so. ititte in tara Efrata, a nascut Rahila.

" .

$i s-a 1mb@lnavlt in timpul na$terii. $i a fost ccl nasdnd ea greu, i-azis ei moa$a: Indrane$te, ca acesto 1fi este tecior. $1 a fost' cinet 1$i

d(1 ea suflettiI (cacl a murit), a chemat numeJe lui : ~en-Oni ,liul durerijmele. lar tatal I-a numit pe el Veniamin» (Fac. 35,' 16-19). Deci

232.. Nal/terea ,unci rpersoane noi aduce uneori moartea alteia.232 b. Nu numai femeia se cum-para, ci uneori $i b!rbatul. Omul era Iud! pri-

vtt In parte ca obiect.

GLAFIRE LA CARl'n.E LUI MOISE 141

nasctnd la sftrsit greu Rahila, a fost slobozita de cele ale noastrein tnsesi durerile nasterti 232 e. Asa au fost nasterile celor din Iacob.

Dar care e lntelesul celor mai dinlauntru al celor serise, le stiedoar Cel ce toate le stie, «in care sint ascunse comotile uitelepctunii$i ale cunoostlnlei», ptecum s-a seris (Col. 2, 3). Iar noi sa le privimcu ochi subtlri si Incerclnd sa risipim grosimea cetii de pe ele, spu-nem Celui ce intelepteste pe orbi : «Descooeia ocbil mei $i vor inte-lege cete minunate din Jegea Ta» (Ps. 118, 18).

Deci vom reveni la cele de la inceput si vom reaminti cele cele-arn spus: Lia cea mai in vtrsta trebuie asernanats cu SinagogaIudeilor, iar Rahila 0 vom tnteleqe ca Biserica neamurilor. Presupu-nind credinta in acestea ca fundament, vom adauqa cele ce urmeaza :

9. Deci Lia a nascut prima patru fii, apoi s-au ntis cut alti patrudin doua slujnice, Bilha $i Zilpa. Iar dupa ce rnandragorele aflate intarina de Ruben si Ie-au tmparttt tntre ele Lia $1 Rahila, s-au Hicutamindoua marne. $i Lia naste pe linga cei patru pe Isahar, care in-seamna plata, apoi pe Zebulon, care talmacit Inseamna iarast bitie-cuvlntare si bunii rmrecsmd. Dar a nascut si Rahila pe Iosif, careinseamna adaus al lui Dumnezeu. Si dupa el, la sftrsit, pe Veniamincare lnseamna iiul duretil.

Caci prima a nascut lui Dumnezeu multimea Iudeilor cea maibiltrina in timp, adica Sinagoga. Tar ca pe cei nascuti din ea, Dumne-zeu i-a numit Iii. poti Inteleqe din ceea ce spune catre Moise: «Israile iiul Meu lntli niiscut» [Ies. 4, 22). Dar ~i prin cuvintul lui Isaia:«Ascultii ceruJe si baga In urecbi piiminiule I Cii Domnul a grail:Pii am tuiscut si am ercseut. lar ci M-au nesocotit» (Isaia .1, 2). Iardi s-au nascut din cei liberi pentru parmtit peste care nu s-a pusjugul legii, 0 vedem si de la dumnezeiescul Pavel, care ne-a aratatlibertatea parintilor. zicind : «lat eu vietuiam clndva tara lege»(Rom. 7, 9). Acest «eut se relera la radacina neamului si la cei dintiidintre parinti. Iar daca s-au nascut din liberi aveau sa ajungasub jugul robiei prin lege, ne-o arata prin qhicitura nasterea inve-cinata si conjugata a celor patru, care s-au nascut din slujnice,

232 c. Stramosli evreilor au fost, tmpreuna cu oamenii dinainte de lege, Iiberide lege, nesupusi ei. Legea s-a impus pe urmji, dupa ce s-a introdas pacalul .ca po-runca de-a se feri de pacat ~i ca formulare a pedepselor pentru diferitele pacate. Cala inceput oamenii au Iost Iiberi de lege, se areta in Ieptul cll. prtmii fii at lui Iacobse nasc din Lia cea libera.

142 SF. CH1lUL AL ALEXANDRIEJ

Dar este si in ei 0 taina. Cad cei din Bilha, Dan st Neftali, s-auatribuit Rahilei. Iar cei din Zilpa, Gad ~i Asir, s-an atribuit Liei ~is-au nascut dupa cei din Bilha. Dar socotesc ca cineva ar puteaIntreba nedumerit, ~i pe drept cuvint, cum eel din roaba, adica dinBilha, se atribuie Rahilei ~i pot tmplini chipul Bisericu celei dinneamuri? Ce vom raspunde la aceasta 1 Ca la inceput s-au nascutIericitii prooroci, numarati Intre fiii roabei Ierusalim, dar lntr-un feloarecare faculi fii ai Bisericii din neamuri. Cact cugetau cele ale ei,spunind di se va arata ~i va lumina Ia vremea sa taina lui Hrrstossi preinchipulndu-L pe El prin mii de figuri $i aproape punindu-L subvazuJ celor vechi, Jar eei de dupa aceia, nascutl iara$i in robie, nuL-au primit pe Hristos, pe daruitorul libertatii. Iar ca. cei dintli stntmai buni ca cei de dupa ei, nu e greu de vazut, odata ce Dumnezeuzice prin glasul lui Isaia: «Cum s-a idcut aesinnata ctedincioasacetate Sioti, cea plina de judecata, in care dteptatea a adormit, iaracum slnt uciga$i» (Isaia 1, 21). Inteleqi cum ztce di Ierusalimul sauSionul a fost locasul judecatii, adica a1 dreptatii si a1 dreptilor, iaracum 1a urma s-a umplut de uciqasi ?

10. Dar poate vedea cineva foarte clar, dad voieste, chiar $idin nurnirl, tli eel nascutt din Bilha slnt hraniti de Biserica, darcei din Zilpa stnt dusmani et ei. Caei Dan se talmaceste judecatCi,iar Neftali, iattme. Aceasta a fost propovaduirea proorocilor. Iar c~Hristos avea sa judeee Iumea Indru dreptate st sa ostndeasca pesatan ca eel ce ne-a tiranizat si ne-a omorit, dar $i sa ne mtntuiasca~i sa ne stramute de Ia 0 mare strtmtorare 1a. 0 Inirna larga, nu ede loc greu sa se dovedeasca. Pentru c~ a strigat fericitul Psalmist,zicind, ea din parte a celor in Hristos st sfintttl in Duh: «Pe caleaporuncilor Tale am a1ergat, clnd oj lCirgit jnima mew> (Ps. 118, 32) 233.Iar preatnteleptul Pavel serie credinctostlor din Corint, care voiau sase injuge Ia jug strain: «Gura noastrd s-a deschis ciitre voi, Corm-tenilot, inima noastrii 's-a ldtqit. Nu suueti 1a strtmioare ~n nor, darslnt 1a stnmtoate ~nJauntrul vostru. Pldtindu-mi aceeosi plata - vdvotbesc ca unor iii - lCirgiti $i voi inimile voastre. Nu va mjugatila jug slrCiin cu eei necredinciosi: (1 Cor. 6, 11-14). Jar ca- Hristosa f~cut [udecata dreapta si cuvenita ne lamureste taras] Iericitnl Da-

vid, zicind in numele ce10r tiranizati catre Mintuitorul Hristos:

233. Inima largd, esle inima deschisa luturor, inima neegoistli. E deschisa !iI insus, la intinit. AceJa nu·~i mai reslringe iublrea nici 18 tel de un .oeam cu cl. DarIlceasta inlmli 0 ct~gli credincio~ii in Hristos, spre deosel:rire de cei rlilna~i in slrim-timea legii vechi. Cild inima omeneascii a lui Hristos e Ilicula inimii a iposlasuluidumnezeiesc al Cuvintului, care ti cuprinde pe toti In iubirea Lui.

GLAFlRE LA CAR'fILE LUI MOISE 143

«Scoatii-te, Doamne, si ia aminte 1a judecata mea, Dumnezeui meu,Domnul meu, spte dreptatea mea» [Ps. 34, 22). Dar st Mlntuitorul in-susi face dar luerul aeesta, zicind: «Acum este judecata Iumii uoes-teia. Acum capetenia acesteia se va scoaie aiara. lat Eu c1nd Mavoi ~nalta de pe pam1nt, oe tot: ai voi traqe la Mine» (loan 12, 31-32).

Vezt ca proorocii vorbind despre taina lui Hristos au vestit demai tnainte judecata dreapta ce se va face eu noi si Hirgimea inimii ?Deci Dan si Neftali cei nascuti din Bilha au fost judecata ~i liititea.

Iar Gad si Asir eei din Zilpa se talmacesc Gad, ispitii, iar Asir,bogape. Si oare nu asa au fost ultimile popoare dupa eele dintii aleIudeilor I Cum soar Indoi cineva? Pentru ca 0 poate vedea cinevaaceasta din eele petrecute cu Hristos. Caci unii L-au ispitit pe El Im-preuna cu cei numiti Irodiani, zictnd : cdnvatatorule, snm ca e$ti omu1adevarului si cd mi-t! pas(l de nimeni. Ciici nu caui: la lata oamerdlot oj

Ja aaevar si 'uiveti ealea lui Dumnezeu : se cade sa se dea dajdie Ceza-tului, sau nu ?» (Matei 22, 16). S-au apropiat sa-L Ispiteasca, pentrua-L prinde in cursa, Asa a marturisit dumnezeiescul Evanghelist.

Jar ceilalti nu L-au primit pe Fiul din prieina boqatiei ~i a iu-birti de cistiq, Cact au zis in ei insisi : «Acesta este tuostenitotul,veniii sa-L omorim, ca sa lie a noastrti mostetiitea Lui» (Matei 21, 38 ;Marcu 12, 7; Luea 20, 14). Iar di foarte iubitori de boqatte ~i deci$tig erau fariseii si ceata necuvioasa a carturartlor 0 poate vedeacineva foarte usor Indreptindu-si mintea spre cele sense despre ei.Caci Dornnul nostru Usus Hristos a zis celor ee voiesc sa se gin-deasca la eele de sus di trebuie sa-s! vlnda boqatia pamtnteasca $isa Imparts cele ce le au saracilor, ca sa ctstiqe comoara de sus.Dar, cum zice Evanghellstul, auzind aeeasta carturarii si Iariseii, careerau iubitori de arqinti, L-au luat in ris 234. Caci coborttt pina la celemai neinsemnate practiei, urmareau eu multa grija toate amanuntelesi de aceea nu iertau lntru nimic pe cei ce nu dadeau rinduitelezeciuieli cerute de lege, dar se ingrijeau de prea putine ale Jegii.Aceasta le-a aratat-o lfunurit Domnul ziclnd : «Vaj YOWl, oirtutari$i iatisei lCitarnici, cii va ~l1grjjiti de zeciuiald, din tzmii, din uuitar $idin cbtmen, dar ati parasit ce1e mai grele ale legii, judecata, mila$i ctcdinta» (Matei 23, 23).

Deci Gad inseamna ispila, iar Asir, bogatie. Si amtndoi s-au nas-cut din slujnica Zilpa, dupa Dan si Neftali, care erau din Bilba.

234. Folosind pozitla lor importenta in cadrul cultului existent, pentru 0 bunasltuetie meteriala, Cdrturarii ~i Pariseii nu se puteau aproba ideea renun~arii la ci~-tigurile lor, deci niei la legea veche care Ie ocaziona aceste clstiguri. De aceca nu-Lpuleau primi pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu care ar da autoritatc Indemnului de-ase desplirti de avutiile loT.

144 SF. OHIBIL AI.. ALEXANDRIEl

Dar in acestea ni s-a inchipuit timpul dinainte de venirea Mlntui-torului nostru, in care era inca stearpa Rahila, adica Biserica dinneamuri, despre care ne-a vestit mai malnte Isaia ea va naste multifii si va hrani nenumarate neamuri. Caci zice : «v eseleste-te, steatpd,care nu niisteoi, da glas $i striga, cea care nu suieti durerile na$terii,cCimal multi sun iiii celei pustii dedt a celei ce are biubai» (Isaia 54, 1).Dar zlce undeva si dumnezelescul David despre Dumnezeu: «Cel ceface sa locuiascii cea steorpii In casii, ca 0 mamii ce se bucurii deIii» (Ps. 112, 9). Si a spus catre ea si Staptnul si Dumnezeul tuturor :«Ridica '1mprejur ocbit tdi si vezr pe toti» (Isaia 59, 18; 9, 4). Si ia-ra~i: «latii acestia vin de departe, de la miozanoapte, de 1a apus, iaraltii din tam Sinitu» (lsaia 49, 12).

Dar vino daca voiesti, sa vedem cmd ~i cum a nascut ceas tearpa.Dupa eel ce s-au nascut din slujnice. Apoi Ruben, Iutliul nascut dinJacob, afla in tarina mandragorele pe care le aduce Liei, mamei lui.Iar aceasta da din ele Rahilei care i le cere. $i Lia naste, luind man-dragorele, iara$i doi iii, pe Isahar si pe Zabulon. Apoi Dumnezeu$i-,a adus aminte de Rahila sl deschizindu-i-se pintecele a nascut siea pe Iosif si pe Veniamin, eel din urma.

Deci Lia tnchipuieste Sinagoga, iar Rahila Biserica din neamuri,cum am spus-o de multe ori mai inaiute. Dar parasind ca nefolosi-toare repetitia, sa spunem ce mchiputau mandragorele aflate de in-ttiul nsscut Ruben. Ce vrea Sa arate tmpartirea lor egaUi tntre amtn-doua ? Caci a dat din ele Lia Rahilei. Ce e pe linga aceasta nastereacopiilor, ca taina cuprinsa in semntficatia acestor numiri?

11. Mandragorele odraslesc in ctmp, in chip de poama, Deoareceproduc adormirea, Imbattnd de un somn adinc pe eei ce se Imparta-sese de ele, socotesc cli nu e nevoie de multe cuvinte spre a dovedidi experienta medicilor a constat at di Iucrarea naturala a mandrago-relor biruieste uneori insomniile bolnavilor. Ele ne arata de aceeaprin qhicltura taina lui Hristos, Care a adormit, lntr-un Iel oarecarepentru noi si S-a cobortt pe Sine Intr-o desertare (chenoze) ptna lamoarte, desi a revenit iara$i la Viata (Filip. 2, 7). Caci era Dumnezeudupa fire ~1 S-a Hicut trup. In acestea consta intreaga taina a luiHristos 235. De fapt dumnezeiescul Pavel le rearninteste celor miscati, .

235. De Iapt toaHi taina lui Hristos consta 1n acestea trei . Fiul lui Dumnezeuse face om, golindu-Se de slava, duce aeeasta cobortre ,):>ina1a moarte, tnvie eu tru-pul pe care L·a aSllmat. In coborirea Lui nu oparase!jte 'Puterea Lui, ci 0 comunica ~itrupului pe care-l asuma. Dacli omul ea creaturli a lui Dumnezeu ar muri definitiv,insa!ji puterca Creatorului li Soar dovedi lImitata. Moartea ar fi mai tare ca El. Cel cepoate erea, poate ~i recrea. Oar omul nu e creat ca obiect I Dumne2eu ii poate daded 0 participaTe ~i 1a primirea mortii, ~i la biruiTea ei. In creaTea omului CD. cbip

GLAFJRE LA CARTILE LUI MOISE 145

din usuratate spre 0 opinie contrara, zicind : «V -cm predat voud In~tre primeie lucnui ceea ce am si ptimit : cii Hrisios a txauit pentrupdcatete noastre, dupii Scripturi, $1 ca a iost uiqtoptit si ca a Inviata treia zi dupa Scitptuti» (I Cor. 15, 3-4) 236. $i dupa altele: elardaca se propoviiduieste ca Hristos a inviat din morii, cum zic uniidintre voi, ca nu este Inviere din morti t» (1 Cor. 15, 12). Cacl devreme ce Hristos a aratat cel dintii intre oameni moartea ca somn[fiindca era Viata dupa fire), S-a facut ca 0 usa $i cale firii ornuluispre biruinta necesara a mortli. De aeeea prea Inteleptul Pavel nu-meste adeseori pe eei prinst de moarte, adormtti (1 Cor. 11, 30) 237, cainca nereadusi la viata prin Hristos. Fiindca a spus Iarasi : «Cd decredem cii Hristos a murlt $i a inviat, tot a$a $i Dumnezeu, pe eeladormitJ Intru Iisus 1i va aduce impreuna cu E1» (1 Tes. 4, 14).

Deci mandragorele sint semn al somnului, Si acestea le afla Ruben,fiind primul nascut. Apoi le-a adus mamei. Iar aeeasta le-a lmpartiteu sora ei. Aeeasta mseamna ca eei dintii din Israil, au eunoscut sis-au imboqatit cu taina lui Hristos, ca primul nascut. $i aducindmamei lor, adtca Ierusalimului, aceasta cunostinta stralucits aflats deinteleqerea ascuttts a lor, au convins-o sa se bucure. Caci dumneze-Iestii ucenici inainte de chemarea neamurilor au Vicut cunoscutaaceasta taina in toata Iudeea. Pentru ca desi n-au crezut toti, auavut putinta sa primeasca toti cuvtntul despre Hristos. Dar «s-a min-tuit tiutuisita» (Jud. 5, 13), dupa Scripturi. Iar di Iudeii au pro-cedat in credinta celor din neamuri e vadit $i nu e necunoscut niciunuia din cei ce exista,

Luind decl Lia mandragorele, a nascut doi fii, pe Isahar si peZ'(lIbulon. Isahar SIE! tiUmace%€ plata. 'LaJr celalalt, .adidi Zebulon colebunii $i binecuvunaie. Caci precum am spus, Sinagoga Iudeilor pri-mind prin sfintii apostoli ca de la niste eopii ai ei taina lui' Hristos,s-a aratat maica a unor fii ee primesc plata sl bun a calauztre tntrubineeuvintare. Fiindca iertarea pacatelor ce urrneaza indata credin-tei in Hristos ne invata ea ea nu este Hira plata. Despre aeeastane tncredmteaza $i Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, zlclnd : «Amin,

al Cuvintului dumnezelesc pentru 0 reletie dialogica cu El, se arata marea pretuireacordata omului sl 0 putere de-a se comporta ca subiect in aceasta relatie. Moarteaii vine din faptul Cd nu ramtne ca sublect in relatia iubitoere cu Dumnezeu, !?i e in-vlnsa, dlndu-i-se puterea sll. revina in unitatea sa personala cu Fiul lui Dumnezeu tn-s~i. la acea relatie tntT-un mod de nepierdut. Fiu1 lui Dumnezeu (acindu-Se am, ded!?i Subiect uman, biruie~te moar,tea ~i ca om, fadnd din desIiinlarea omu)ul prin ea,un somn trecator.

236. Stnt cuvinte)e luate In Simboiul niceo-constantinopolitan.231. In Noul Testament ,ed. Institutului BibJ.ic $i de Misiune Or,todoxd, 1972, se

traduce gre~it cu «au murit».10 - Sfintul Chinl a1 Alexand.rle1


amin zic voud, eel ce ctede ~n Mine, are viata ve$nica)) (loan 5, 24) 238.Nu mat puttn ~i fericitul Pavel zice: «Aproape de tine este cuvintultau 1n guru ta $1 1n inima ta, adica cuvlntul ctedinle! pe care Upropoviiduim. Ca de vet zicc 1n imma ta ca Domn este ltsus $1 velcrede In tnima ta ca Dumnezeu L-a tnvio: pe El din motti, te veimlntul. Ciici cu illima se crede spte dreptate, tar cu gura se mdttu-tiseste spre taunuire» (Rom. 10, 8.......10).

Ce plata este deci mal mare sl mat de pret decit a-tt mintuisufletul? Insust Mtntuitorul ne tncredtnteeza d1 acest lucru este maiInalt ~i mal de pret dedt orice, zictnd : «Ce va iolosi omul de VGl

doblndi lumea antreaga, iar su11e11:l1$1-1 va pierde? Sau ce va daomu1 in sctiimb penuu suiletul sau? (Matei 16, 26 I Marcu, 8, 56).Asadar slavita ~i mtntuttoare este plata credtnciosflor,

Dar nu trebuie sa ne indoim nici de bineeuvintarea ce vine caurmare celor mdreptati in Hristos. Caci ne-am sfintit in Dub. Si spunefericitul David: «Blnecuvintarea Dotnnului peste voi. Binecuvuuaiisuuet! voi de ciitre Domnul Cel ce a iaau cetul $1 pamlntul» (Ps.13, is) 239. Dar Dumnezeu a spus si prin glasul lui Isaia catre maicacelor ce cred, adidi catre Biserica : «Varsa-voi din Duhu; Meu pesteodrasla ta $1 binecuvlntatea Mea peste mldditele tale» (Isaia 44, 3).De aceea ~i pre a tnteleptul Pavel sene celor tndreptati in credinta,zictnd : «Binecuvlntat lie Dumnezeu $1 Tatal Domnului nostru llsusHristos, Cel ce, ~n Hristos ne-e binecuvintat pe n01 in cerurl cu toatabinecuvlntarea duhovmcecscd» (Efes. 1,3).

lIar cei ce s-au imparta~it cu tmbelsuqare de bineeuv1ntarea desus, cum nu ar fi bine caHiuzi\i spre tot lucrul bun?' «Cdci caleablnecredinciostlor, zice, s-a liicut dreaptCi $i calea celor drepti estepregdtita. Ciic! calea Domtiulut este judecata» (Isaia 26, 7-8) 240.

238. Credinta In Hrtstos e urmata de iertarea pacatalor, $i eceasta de vleta 'VC!)-nicli. Acestea stnt lega,te organic tntra ele. Aceasta arat! eli Isrterea p!icalelor nu18sa p!catele nesterse, cum tnvata protestantlsmu!. Vlata ve~nlca adusl1 de credlnta$1 de lertare tneepe tncli de aid, ce 0 transformare a vtetil, ea 0 viat! In eomuniuneen Hrtstos, Piul lui Dumnezeu faeut om. Clid credlnta Inshi esle 0 intrare tn co-munieare $1 comuntune cu Hrlstos, ca lzvor al vietii eelei not $1 Carli de monrte. Daelionce persoana care tine la mine Iml dli 0 anumi~a viatii, cu aUt mal mult tmi dl!vleta Lui tara ~e moarte Fiul lui Dumnezeu flicut om din iubire fatli de noi.

239. ,Nu putem Ii mlntuiti far!! sli lim bineeuvtntati de DOlJlDul, adic! iubiti deEl. Cl1d blnecuvlntarea noastra de clltre Dumnezeu cons,tll tn bunu! Lui euvlnt adte-sat nou! din iublre. Chlar tntre oameni blnecuvtntllrllc constau tn s(;hlmburi debune euvinte $1 doriri Intre ei. Dar ceea ee Dumnezeu 1$1 dore$te, $1 ai de fapt. Iarcel mal mare lucTU esle lublrea Lui. $1 comunicindu-ne lubirca Lui, ne eomuniel1 Du-hul Lui eel Sftnt, Care ne sflnte$tc $1 pe nOi, sau depllrleaza de 11,1not orice gtndconlror Lui.

240. De aid s~ vede In mod direct ell credinta ~i tndr~ptarea '<Hnea se arata tnfa.pta bune, ea ea nu lasli pe eel co 0 au tn via~ de plicate, cum a{lrmll protestan-tismul. Calaa celor credlncio$l este (;alea lui Dumnezeu, sau 'voita de El $1 rAeut! ellajutorul Lui. E calea dreptei judecAti a lu,j Dumnezeu tnsU$it~ de om.


De aceea a spus Dumnezeu despre Sinagoga Iudeilor: «lata EuInchid caite ei si nu va afJa cdtarea et» (Osea 2, 8). Iar pe noi ne ducein locasurile de sus printr-o cale lina si simplificata (usurata). Caciporunceste sfintilor slujitori: «Desctiuieti portiie, ca sa intre popo-tul care piizeste dreptatea $i vesieste odeviiiul, care apara adevarul$i pCize$te pacea» (Isaia 26, 2). Si Iarasi : «Desdiideii cole popotuluimeu $i aiuncaii pietrele din cole» (Isaia 26, 10). Deci Lia i-a nascutpe cei rasplatiti si binecuvtntati sl bine dilauziti de Dumnezeu.

Iar Rahila lutnd tarasi mandragore, a nascut pe losif. Aeeasta in-seamna ca Biserica primind taina lui Hristos prin sfintii apostoli dela Sinagoga Iudeilor ca sora, s-a faeut· maica a poporului, 'purureain adaus st in inaintare spre 0 multi me nenumarata. cad losif seta]mace~te adaus a1 lui. Dumnezeu. Fiindca s-a adaus cetelor din IsrailBiserica din neamuri. De aceea a si spus Hristos : «Am si alte oi, carenu sint din staulul acesta. $i pe aeelea ttebuie sa Ie aduc. $i ele vorauzi glasul Meu $i va ii 0 tuxmii st un paston> (loan 10, 16). Se adauqadeci, pre cum am spus adineauri.. turma din neamuri, turmelor maivechi ~i nestlrslta este cresterea Intr-o tot mai mare multima pinace in timpurile din urma se va naste ~i Veniamin tnsusi, adidl 'po-porul fiu a1 durerii 241.

12. Si cine este acesta, pe care ea nasctndu-l moare ~i se vamuta 1a aWi viaia? Caei a murit Rachila -chiar in timpul nasterii luiVeniamin. Aceasta tnseamna ca, cunostlnta deplina trebuie sa 0 atri-buim lui Dumnezeu st celor ce ne tntrec in tntelegere. Sl nu ne in-tristeaza deloc a 0 spune aeeasta. $i socotesc ca prin fiul durerii seeuvine sa tnteleqem poporul sau multi mea celor ce vor crede intimpurile din urma ale veacului 2/>2. Caci in acele timpurl se va aratasi fiul nelegiuirli, «potrivnicul, care se va inalta mai presus de tot cese numeste Durnnezeu sau I se euvine Inchinare, asa tnctt sa se asezepe Sine 11).locasul (templul) lui Dumnezeu $i sa se dea pe sine dreptdumnezeu» (II Tes. 2, 4-5). Aeesta se va impot:r!ivi sfmtilor ~i im-potrivtndu-se nu se va deosebi intru nimic de fiarele salbatice. Caciprecum ~ spus Mintuitorul Insusi : «Va ii atunci strlmiorare mare,cum n-a iost de 1a tnceputul lumii, tiici nu va mai it» (Matei 24, 21).Iar ca minciunile si pornirile neomenesti ale aceluia se vor revarsanu asupra altora, ci asupra sflntilor, ne spune iaras! Hristos, adauqtnd :

241. Acesta ar fi, dupli Sf. Chiril, poporul Israel. care se va adauga celor ceered in Hristos. Dar tot, dupli el s-ar putea tnteleqe prin acest fiu al durer!i $1 eei covor .crede in timpurile din urma in Hristos din Blserica supusa unor mari durerl, avindde suportat moaTlea !$i trecerea la vlata viitoare, .1mpreuna eu lumea tptreaga.

242. Ne mutlim la alt plan de viata eind am ajuns la cuno!$tinta eea mat inalta.Dar la aeeasta se \fa ajunge tn general eu adevarat la SfiT~itul timpurilor.

1-48 SF. CHIRIL AL ALEXANDRJEI

«$i aaca nu soar scurta zilele acelea, nu soar mlntui tiici un ttup. Darzilele acelea se vor scurta pentru cei alesi. (Matei 24, 22). Caci pri-gonirea fiind asa de mare Impotriva tot celui ales si sincer in ere-dinta ~i tirania cumplita si de nesuportat tmpreuna cu relele aduseasupra unora, socotesc ca timpul va fi scurtat, Dumnezeu cel tndu-rater masurind ispita dupa puterea celor ce vor suferi. A:;;a ne da Salnteleqem si prea mteleptul Pavel: «Dar creaincios e Dumnezeu, carenu va lngadui sa fiti ispititi mai mult decit puteti, ci odatii cu ispitava aduce $i stitsitul ei ca sa puieii tiibda» (1 Cor. 10, 13).

Nascindu-se deci Veniamin, adica poporul de 1a sfirsit in du-reri se va repauza Rahila 2/I3a. Caci se va stramuta, cum am spus adi-neauri, la alta viata Biserica, adica noi, care prin credinta in Hristosam dobindit unirea cu Dumnezeu prin Duh 243 b. $i sa nu te miri dacamoartea a stramutat pe Rahila de 1a 1ucrurile din lume. Acest lucruva tulbura uneori pe vreunul, ducindu-l Ia cugetarea a ceea ceSMa tnttmplat odinioara. El va intreba: «Biserica va inceta cindvaI$i se va stinge tntr-un mod oarecare prin moarte? $i aceasta e stra-mutarea la cele mai inalte ?». La acestea rsspundem : Cind auzi deBiserica, sa stii ca vorbim de multimea sfinta a credinciosilor, a careimoarte pentru viata trupeasca in spatiul lumii, e cale spre crestereapetrecerii si vietii in Hristos ~i mod de stramutare spre cele mai bunesi mai Inalte 243c. De aceea si fericitul Pavel, le adauqa unora cu cuvtntmai mustrator, ztcind : «Dacii oii tiuuit iucnuilot lumii, pentru ceaoqmatizaii ca $i clnd ati vietui In lume.?» (Col. 2, 20) 244. Dar lescrie celor ce s-au scuturat de viata trupeasca :;;i iubitoare de placeri :«Ciici ali murit. $i viata voostrii s-a ascuns cu Htistos in Dumnezeu.Deci clnd se va atiita Hrisios, viola voasttii, atunci $i vor vd v ell

243 a. Poporul crestin de la sffrsitul timpurllor va fi Iiul durerti, pentru ellatunci se va arata si fiul neleqiuirii, Biseriea nu va mai neste altl fii duhovnlcestlsau alti credinciosi, vtata de pe pamtnt sftrslndu-se,

243. b. « cl'la1tcl36l - se va odihni. De aici vine iii termenul romanesc «a rlposat»in loc de «a murit». Cdci moartea in conceptia cre$lin1l este pentru cel drept 0 «in-trare in odihna lui Dumnezsu».

243 c: Credlnta 111Hrlstos e una cu unirea eu Dumnezeu prtn Duhul, adica e '0

unire nu de ordin flzic, sau biologic, ci de ordin spiritual iii nu de ordin spiritual orne-nesc, ci dumnezeiesc, Deci credlnta nu e numai un act de volnta a noastra, prin caretlnem ca adevarat ceea ce ni se spune despre Hristos, ci 0 experienta tainica a legl-turii cu Hristos. AsHel credinta in Hristos echivaleaz1l cu unirea cu Dumnezeu,

244. «~ogmele» panteiste care socotesc .ea lurnea aceasta este totul. sin! nes-Ur$it mai rigide dectt Invataturile cr~tine. care dau omului libertatea alegerii. liber-tatea adusa de iubire tn relatia omului eli Dumnezeu $i cu semenii. In «dogmele»panteiste totul e fatal. totul decurge dupa legi de netncovoiat. Toti sfir$im in moar-tea definitiva.

GLAFIRE LA CARTILE LUI MOISE , 149

ariita lmpreuna cu El intra slavii» (Col. 3, 4) 245. El a spus UiIDurit ditrebuie sa ne mortificam pe noi si madularele noastre cele de pepamint, declarlndu-le desfrinare. necuratie si cele asemenea lor (Col.3, 5).

Deei moartea Rahilei tnseamna moartea spirituala in Hristos aturrnei eel or credinciosi, adica a Bisericii, care Ii stram uta la altaviata, daca este adevarat co eele ale noastre se vor stramuta de lastricaciune la nestricaciune, de Ia moarte la vtata, de la slabiciune1a putere, de la necinste 1a slava, de Ia timpuri masurate la viatavesnica. Si asa vom fi tmpreuna eu Hristos, prin Care $i cu Care fieslava si staptnirea lui Dumnezeu si Tatal, tmpreuna eu Sfintul Duhin vecii vecilor. Amin.

CARTEA A CINCEA A GLAFIRELOR LA «FACERE»

Despre Iacob1. In multe parti si in muite mod uri Scriptura de Dumnezeu tnsu-

flata ne-a prezis chipurile mintuirii in Hristos, aducindu-Ie prin aceastanu putin folos eititorilor. Caci precum cei deprinsi in arta tablourilorunese umbrele cu formele variate, schitate prin culori, aducindu-lela 0 vedere mai clara si dind tabloului mult farmec, la fel si tnte-lepciunea Faditorului a toate, adica Dumnezeu, arata de mat inaintein chip snbtire frumusetea tainei prin multe fapte de Ianda, pentruea cei dmiuziti spre cunoastere tnteleqind ca prin qhicitura invata-tura anticipate si prevesttta, sa 0 aiba ea ajutor spre primirea ade-varului. Csci petrecem in lumea aceasta daosebindu-ne prea putin deanimalele necuvtntatoare, sau poate caztnd mal. jos de ele, dadi eadevarata rnustrarea facutl:i de Dumnezeu celor din Israil, zictnd : «Cu-noscut-a boul pe stiiptnul $1 asinul ieslea domnului sdu, iat Isroii nuM-a cunoscut pe Mine $1 poporul Meu nu M-a Inieles» (Isaia 1, 3).

245. A muri lumii tnseemna a trill 0 viata mai adindi, nespectaculoasa, smerita,ascunsa in Dumnezeu, ca vtata omeneesca a lui Hristos, care nu mai e dependents decele ale lumii. Dar dud chipul acesta al Iumli va trece, se va arata Hrlstos in tru-pul lui luminos, acum acoperit de cele inIerioare ~i opace ale lumii, iar odaUI cuEl se va arata si existenta noastra alipita de El, ascunsa in El prin tntrtnaree de lacele spectaculoase ale lumii. Moartea noastra tata de cele ale lumil echivaleaza cuo intensificare a vleti! noastre ascunse tmpreuna eu Hristos in Dumnezeu. Aceastastare tncepe inca de atci, dar se trnplineste in moartea cu trupul,

Extstenta nu consta numai din viata de suprafata a lumii acesteia, sau a ncas-tra le9ala de Iumea aceasta, pe care 0 constatam trecatore in toate ale ei ~i plinlide neajunsuri. Daca ne identificlim viata in mod tolal cu viata legata de aeenstalume, 0 pierdem pe cea adinea $i fundamental a., sau 0 sllibim la culme.

150 SF. CH1RlL AL ALEXANORlEI

Iar daca avind lege a ca pedagog, norodul Iudeilor a fost certat pen-tru 0 ne~tiintii atit de cumplita, ce cuvtnt s-ar putea gasi pentruneamuri, cuprtnsi de intunericul adine a1 ratacirii politeiste? Cacicauttnd pururea in [os si staptnit] de patimile trupului, s-au obisnuitsa cugete numai la cele de pe pamtnt, neputind sa-st indrepte ochiulmintii spre cele de lauda ale iubirii lui Dumnezeu. De aceea plingin-du-se Iericitii prooroci ~i varsind multe lacrimi, au cheltuit mii decuvinte pentru noi. Fericitul Isaia zice: «$1-a largit iadu] tacomia ~isi-a aescbls gura lui tara lncetare» (Isaia 5, 15). Caci nu a fost in-toarcere de Ia rau. Prinst sub stapinirea de nesuportat a lui satanacare ne tiranizeeza, nenorocitii au coborit la iad, eliberati de celede aici, Inqhitindu-i moartea in gura ei ~i pascindu-I ca pe noi in-cepatorul pacatului,

De fapt, nu fara Iacrlmi, cum am spus adineauri, a pomenit deaceasta nenorocire si dumnezeiescul David. Cad a spus odata desprenoi : «ca niste 01 au iost pU$i in iod, moartea 1i va pa$te pe er» (Ps.48, 15) liar altadata : «Cel ce past! pe Israil, Cel ce povaJuie$ti ca peo ooie pe losli t Cel ce $ezi pe betuvlmi, oraiii-te t Ridica putereaTa $1 vino sa ne mlntuie$ti pe nob> (Ps. 79, 1-3). De aceea n-amdimas in moarte definitiv. Caei ne-a trimis Dumnezeu si Tatal dincer pe bunul Domn Iisus Hristos ca Pastor 2'<6, care nu-l pastorestein iad pe cei ce au venit sub El, ci 1i ridica la nestricaciune ~iviata. Cad ii paste «intre ctini $i 1n pa$Une bunii $1 in loc gras»,precum s-a scrls (Cint. 2, 16; Ps. 22, 2). Pentru ea ne daruiestepajistea duhovniceasca ~i ne lmbata cu undele de sus st din cer si neface roditori :;;i pe Ung~ aeeasta ne large~te Intr-o multime nema-surat~ de popoare.

Aceasta 0 poate vedea cineva iara~i ca in umbre, infl1ti:;;ind cu-vlntul pe Jacob :;;i cele scrise despre el, luminlnd pe cit se poateceea ce pare neclar in istoria referitoare la el. Caci s-a scris asa :«$i a fost cuui a niiscut Rahila pe Iosil, a zis Iacob lui Laban: La-sa-ma sa pJec la locul meu $i 1n pam~ntul meu. Dii-tnt femeile mele$1 cop/if mei pentru care it-om sluiit, ca sa plec. Ciici cuiiostt sluitteace it-om slujit-o tie... ~i eire au iost vitele tale cind am venit 1a tine.

246. Ne paste Dumnezeu in pajistee grasli $1 in!loritii a bunltlltilor Sale, dar nepaste sl satana in otdivHcle ierburt ale gtndurllor rele ce pornesc din e1. Moarteanu e 0 desflintare tOlala a noastra. Cael niei 0 persoana crealll de Dumnezeu numoare total. Dar moartea 0 tine pascind In uscaclunea neeomunlunii, a izoUirii ste-rile, a slirliciei spirituale. In sensul acesta moartea inghite ,persoana egoista 1n eo.Dar moartca care a staphtit mea, de pc pl:l.mtnt plna n-& venit Hristos, a Cost biruitiiprin dragosleo insunata oamenilor co cred tn El dupa vcnirca LuI.


Cii puiine emu ctre aveai uiaitue de mine ~i au crescut Intt-o mul-lime. $i te-a binecuvintat pe tine Dumnezeu de c1nd am pus picio-iul la tine. Dar, c1nd Imi voi lace ~i eu 0 casii a mea? $1 a zis Laban:Ce sa-Ii dau? $1 i-a zis Iacob: Sa nu-m! dai nimic. far de-mt veiImplini cuvimul acesta, vor paste tariisi oile tale astiiz: $i le voi pazi.Sa treacii toate oile tale ostiizt $1 desparte din ele oaia neaqtii $1 bal-tata de cea alba $1 coprele 1a tel. $i toota oaia pestrita va ts stmbtlamea. $i mii va asculta pe mine dreotatea mea in ziua de miine, caeste sitnbria mea in iala tao Tot ce nu va ii alb $1 biiliat Intre oi, cicenusru uute miei va ti at meu. $i a zis lui Laban: Fie tie dupif cu-vlntul tau. $1 a desparlit In ziua aceea topi) neqri $1 albi $1 toatecaprele biillxu« $1 albe st tot ce a lost alb intre ele $i tot ce a tostnegru intre tniei $1 le-a dat pe cele albe iiilor siii. $i le-a desparJit calede trei zile uitre ele $i intre Iacob. $1 Iacob pd$tea oile lui, iar Labanpe cele rdmase» (Fac. 30, 25-36).

Dar trebuie sa infati~am iilfa~i mai pe scurt latimea istoriei. Apoisa adauqam care este Intelesul cuvenit al celor cuprinse in ea.

2. Deci a slujit fericitul lacob lui Laban pentru cele doua fiiee,Lia~st Rahila. Cheituind astfel multi ani, dupa ce i s·a nascut lui .Iosifdin Rahila, care era iubita in mod deosebit de el, se preocupa insttrsit, pe drept cuvint, sa se sileasca sa plece acasa. Si gindul ple-carii i~i gase~te un motiv :intemeiat. De voi ingriji, zice, de ale talefara .plata ~i continuu, cind Imi voi face ~i eu 0 casa a mea? Saucind VOl strlnge cele trebuincioase vietii copiilor mei? Sau ctndvoi fi numit si eu staplnul unei case? Acestea le glndea Iacob. Deciii cere lui Laban. ca un bun pastor, sa·i dea binecuvintarea pentruplecerea lui. \ Dar acesta nu-l lasa I desi ajunsese la sttrsitul hotarttal slujirit pentru Iiicele lui. Insa Ii promite sa-l dea simbria cuvenita.Dar Iaeob H aminteste di I-a fost de Iolos si bun si foarte rabdatorsi prilejuitor al binecuvtntarii lui Dumnezeu. .Caci f-a spus: «Te-a ..binecuvlntat Dumnezeii de dnd am pus pictotul 1a tine», folosind«piciorul» in loc de intrare. Aceasta a recunoscut-o ~i Laban. Deaceea acum cere plata ~i Laban fagaduie~te sa lmparta turmele. $idespartindu-Ie ii da lui pe cele baltate si pestrite. Aceasta facindu-se,Iacob se desparte cu copiit lui si cu turma ce i-a revenit. Dar maipa~te inca ~i pe ale lui Laban. E necesar acum sa spunem care e tn-telesul clar ~i duhovnicesc al ac€stora.

3. Iacob ihchipuie~te persoa.na luj Hristos, prec.tini'am spus·e maiinainte. Caci Hristos e adevaratul sus1inator al ealciiului. Caci a cal-cat eu totul pacatul ~i, pe cit tp.telegem, s-a aratat ca omul cel atot

1.52 ~. CHIRn. AL ALEXANDRIEI

nou, aparut mai tirziu decit toti cei dinainte de El, adica dupa sfintiiproorooi si dupa Moise insusi 247. Totusi are $i cea mai mare ve-chime, pentru di este intiiul nascut, pentru di este Unul Nascut tntremulti Irati 248. EI este Cel binecuvintat de Tatal prin multime de griusi. Yin. Lui i-au slujit neamurile st i s-au inehinat craii. «$i eel ee-Lblestettui, blestetnat este , $i eel ee-L bitiecuvinteazii, binecuvtntateste», dupa binecuvintarea lui Isaac (Fac. 27, 29). EI, dupa asem a-narea lui Iacob, parasind cerul ca pe 0 casa parinteasca, ajung laLaban, cel ce trebuie asemanat cu lumea, care necunoscind pe Dum-nezeu eel prin fire, fiind bolnav de ratacirea politeista 249. Cad Labane inchinator la idoli .

. .Lumea e si ea a lui Hristos, tntrucit se lnteleqe ca Dumnezeu prinfire si ca: Domnul $,j. Creatorul tuturor , dar nu e a Lui pentru. apos-tasia (despartirea) ei $i pentru ca se arata ea fiind a altuia din pri-dna pacatulut. Caci si-a luat ca tmparat pe satana 250. Deci Cuvlntula coborit din cer, ca unul ce a parasit casa pannteasca, E ceea ceam spus adineauri. Si a fost ca strain in lumea Lui proprie, 0 marturi-seste aceasta inteleptul loan, zicind: «In lume era $i luinea nu L-acunoscut» (loan 1, 10). Cuvintul acesta se potriveste poate timpuluivenirti Lui.

_Dar. dumnezeiescul Iacob ni-L arata ca chip in el tnsust caei EIeta ea Dumnezeu tntru ale Sale $i inainte de intrupare, ingrijindu-Seprin pronie de noi, din bunatatea si iubirea Lui cea dupa fire si dum-nezeiasca, nefiind cunoscut Iumii. Cad Iacob pastea oile lui Laban,macar ca nu avea de la acesta nici 0 plata, Iacind aceasta numai cu

247. Omul cel atot nou cu doua sensuri : eel ClJparutdupa toti proorocu, dar 1iide 0 noutate suprema, Sensurila acestea se trnbina. Apartnd dupa toti proorocii, i-atntreeut pe toti. Dar tritructt proorocii aveau aceasta calitate ~i pentru devotamentullor ciHre Dumnezau, se -arata si tn acaasta calitate ca omul eel mai realizat. Hristosi~a Intrecut pe toti in legatura cu Durnnezeu si in omenescul Lui. EI e omul prin ex-celenta, omul eel mai inalt, pentru ea e eel mai unit cu dumnezeirea, fiind totodats:?i Dumnezeu, deci poate eomuniea eel mai deplin vola lui Dumnezeu. FUnd omul eelmal unit eu Dumnezeu sl mai realizat, EI nu poate aparea inveehit prin altul maitnalt, mai realizat ca om: EJ e pururea eel mal nou, pentru ea e «atotbun»,

248. .Hristos e omul eel mai nou, der si tnttiul in batrmete, dici ca Dumnezeue din veci, iar oa om. este tnttlul nascut ca om nou $i tntttul Inviat la viata vesnicatntre multi Irati, Trebuia sa fie atotnou si mereu atotnou, dar $i inttiul in aceastaealitate. pen,tru a se na$te ,eeilalti ea oameni noi din E1. El e pr<imul $i ultimuJ, AHa~i Omega.

249. Politeismul este inevit,abil' panteism. confundind zeii eu puterile cosmice,Caei fiind multi, unul nu poate fi Dumnezeu eel adevarat, care nu poate Ii limitat deaUnl. Dumnezeu eel adevarat e Durnnezeu ,deosebi,t de lume prin fire.

, 250.. Lumea e prin calitatea ei de creatie din nimic a lui Hristos, in calitateaLui de «Dumnezeu prin fire» ~l de Creator al ei. Dar se face a celu( rau prillvoia ei care nu recunoa$te pe Dumne.zeu ca Creator ~i Sustinator al ei. Jnsa nuinceteazll de,-a fi ca crestie a lui Dumnezeu. Cad in acest caz ar tneeta sa maiexiste, Ea e tinuta de satana cum e tinut un lucru al <:niva de altcineva ea un furt.

GLAFIRE LA CARTU>E LUI MOISE 153

nadejdea ca se va disal1:ori eu eele doua fiice ale lui ~i se va facetatal al unor fii legitimi. Acestea erau Lia ~i Rahila. Caci Piul-fiindDumnezeu dupa fire, era in lume. Iar acesta era Laban. Si pasteatntr-un mod oarecare, ingrijindu-se ca Dumnezeu de cele trebuincioasevietii : daruind rodurile pamlntului, slobozind izvoarele apelor ~iundele rturilor, «fiiclnd sa lasara soarele» LUi, dupa cum s-a seris(Matei 5, 45), sa coboare ploile, sadind in firea omului inteleqereatnnascuta, Cac! El este «lumina cea adeviitatii, care lumineaza pe totomul care vine in Jume» (loan 1, 9).

Si Implinea acestea, precum am spus, numal pentru bunatateaLui fireasca, neprimind atunct nici 0 alta plata de la cei din lume,nici 0 slavire, nici 0 inebinare, nu 0 tnteleqere dreapta ~i cugetareneratacita despre El; dar prestiind ca va avea la timpul sau doua50tH care vor Ii maicile unor fii leqitimi, pe care Ii vor naste spiri-tual. $i care erau acestea? Prima, cea mai in vtrsta, adica Lia,purtlnd chipul Sinagogii Iudeilor r a doua, care a urmat aceleia nudupa mult timp, ci foarte dorita, cea mai tinara, Rahila, adica Bise-rica din neamuri, care a ~i nascut pe Iosif, care se talmace~te adausullui Dumnezeu. 'Cad s-a adauqat celor din Israil, turma din neamuri.Dar se tnteleqe si altfel, ea cea care a sporit tntr-o multime nenu-miirata prin adausurile credinciosilor din diferite timpuri. Dar ia seamabine. Caci e de folos observatie atenta in aeestea. Lia a nascutinainte de Rahila .. Apoi intre ele, cele doua slujnice: Bilha ~i Zilpa.Dar .In aeest timp Iacob era linistit, Inca nu se gindea sa-si faea 0

casa propria. Dar naste Rahila pe losif si doreste in sfir$it 0 casa,«Cuui, zice, Imi voi face mie 0 cosa t» (Fac. 30, 30). Caci SinagogaIudeilor a nascut pe cei ce slujeau sub lege. Hristos inca nu mar-turisea clar ea voieste sa aiba 0 casa proprie. Dar nici nu pretuiaplea mult templul din pietre, pe care Il cladise Solomon 251. Deaceea Ii umileste pe aceia dintre Iudei care se laudau 1a culme,zictnd : «Cerul imi este Iron §i piiminiul a§ternut piciotuelor Mele.Ce case lmi Yeti c1iidi Mie, zice Domnul. Sau care e locasui odihneiMele?» (Isaia 66, 1). Dar Israil nu s-a facut casa spirituala a luiDumnezeu. De aceea n-a locuit in ei 252.

251. Pina ce ludell n-au dus plna la rastignirea Lui. refuzul LUi, Hristos nuse gtndea sa intemeieze 0 Biserleil. a neamurilor, deoseblta de cea- a lui Israel.Vola 0 Biserica in care sll se cuprlnda ~i ei. In acest sens nu pretuia templulca centru care sa tina pe Evrei deosebttl.

252. Poporul de sub legea veche nu era nlci 0 casl1 sptrttuala tn care sa seodihneasca ca Dumnezeu. Caci se tinea tnca 1a distanta de el, ca stapin. Nu veniseca Parinte iubitor in el. Inca nu era maturizat spiritual pentru aceasta. Era tncastaptnit de patimi, de mfndrle exclusivista, era nellnistit. Nu crescuse din el Aceeacare sa-L nasca in celitate de Pecioara ~i apostolii care sa-L predice ca certndalta viala decit cea cerutli de lege; oa pe Dumnezeu iubltor al tuturor.

-----------------------_

, r SF. bmRn. AI. AL!i-XANDRIEI

"Dar ctnd a nascut Biserica din" neamuri poporul eel -noU ~l in

miscare de adausuri 253 ,Mintuitorul, si-a cladit in 'sfir~it Sie-~i casaproprie 254. $i care e aeea-sta ? Noi, eei ce am crezut, despre care spune'si prin glasul proorocului : «Da-voi leqtle Mele In cuqeiele lor $iIn itiituile lor le voi <serie. Si le voi ii lor Dumnezeu $i ei vor tiMie popot» (Ier, 3,1, 331_ Evr. 10, 16). Caei locuieste tii noi prinDuhul, precum am spus adineauri, cum n-a Iocuit in lsrail. Cad-eei dinainte de venirea- Lui n-au fost partast ai Duhului, fiind numaiun chip a1 nostru, Aceasta ne-o spune prea. tnteleptul loan, zicind :«Cadi lnca nu era: dat Duhul, pentru ca Iisus lnca nu iusese incapjreas]avi't» ,('loari 7;' 39) 255. 1ar odata ' Inviat din morti, modelindu-sifirea omului ca icoaaa dumnezeiasca, le-a insuflat Duhul Sfint sfin-tilor apostoli ca celor dintii 256,zicind : «Luat! Duh Stint» (loan 20,22). Dar a spus ~i dumnezeiescul Pavel ':' «Cad n-ali iw:J.ti'iara$1duh:de+robie spre remere, ci atiIuat Dubul :lnfierii, intTU care striqdm :«Avva, Piitinie» (Rom. 8, '15) 257. '

Deei' In Israil era duh de robie, iar in noi, cei din Rahila, adicadin Biserica neaniurtlor, e Duhul lui Dumnezeu spre Infiere, carene face casa Lui duhovniceasca. Cei din Rahila sint liberi, 'cadoehii ei silnt Iimpezr ~i frumosi, iar Lia nu-i are asa 258. Vezi' decieli Sinagoga Iudeilor nu e sanatoasa. Aceasta 0 marturiseste preatnteleptul Pavel: «Ciici pinc'i 1,n ziua 'd~ azi ramine 'acela$f ticope:[amint 1a cititea Ve'chiu1Iii' Testament, nertdicuutu-se i dar e]' selnIiitura'ln Hristos. Dar pina azi cind se citeste- Moise, pe inima 101zace un val. Dar c1nd sei vor Imoarce ciitre' Botunul, vQJul se va

253. Odatii Intemeiata Biserica din neamuri. ea nu mat .era limit-atli in margi-nile rigide ale unui singur 'popor, ci 'se adauga la .ea, pOPQr dupa popor, '

254. Acum Dumnezeu-sl-a flieut cu' adevarat ill oamenso casa in care loculeste.Ei 'nu, mai stnt sub 0 lege" pe care, ~ dat-o Dumnezeu ce se tine -la, distant Ii. Eltnsusi estetn ei oe putere a iubirii, ca Tata} $i Ft:ate al lor. ': 255. Umanltatea lui Hrtstos tnca ' nuvdevenise "trensperenta prin inviere, ded

rtict Duhul din EI ca ' Durnnezeu nu 'se face&. straveziu prin umanita.tea Lui. Dinomul, 1mblp'iat!tit ,iradiaza bunatatea ca 0 lumina. eu aiit mai muli intre ,Hristosca' om $i semenii Sai s-a realizat' 0 'comuniune spirituaUi. DUhul dumnezeiesc alJ'elatiei iubito~.re iradiazli din El. ,: ' ,

, 256. Icoana. dumnezeiasdi vie, transpar~nt subtiat ,al dUm,nezeirii Sale, al tuturorbunatatilor Sale. Umanitatea a fost creatli' sa devin'a' un astfel de chip viu, desa-vir~it. al lui Dumnezeu. Firea omeneasca e modelata prin aceasta, cad i se im-prima pe' fatli, 'in 'Ochi. in c1:1vinte, in mi$dliri' btmatatile' dmhnezeie!?tL Acest chipviu e' ~a, eu lucrarea' 'Duhului Sfint 'in otn,."$i prin faptul ca, e vii!," se comunicaprin ':tr'adiere ~i 'altora. "In grad' maxim" a iradiat DuhuI Stint dill unianitatea luiHristos dupa invi~re in Apostoli. '. ,I' " 'f ;"'" '

257., Am luat D'uhul, Fiplui c~E?:~;' trecdi ~i'riHrist9s ca Dum'nezeu in El CClOm· E Duhul su.pre;hlei int~,H~ti, ,t;>uhUliubirii supreme, oare 'nne~te pe FiuI, cll.Tatal: E Dullul prin caJ;c' Hristos. ne ~ace 'lmpreunli Hi cu, Sine a,j Tatiilui 'ceresc,E extrem.a _frapetate' eu Sine pe, care 0' primim prin', Duhul. rlui Hristos:

258. Robul ,nu are, curajul S'a"priveasca l2n fat It, pC' Stapin, .,cum' are ,Eim. c •••

CLAFIRE LA CARrn.E LUI MOlSE 155

rid/ca. Dotatiui este Duh 259 $1 unde este Duhul Dotnnului, acoto estellbettaiea 260. Tar noi toti «ptivind ca ~n oglinda, cu iata descoperiuislava Domnului, ne prciacem in aceiast chip din slava In sJava, ca de IaDuhul Domnulul» (II Cor. 3, 14-18) 261.

Caci ochii Rahilei erau stralucitort, cum am spus adineauri.Dupa ce, asadar, Rahila cea mai tinara a nascut pe losif, dumne-zeiescul Iacob se grl1be$te tn sfir$it spre casa, Deci vine la Labancare nu-l lasa si-i spune cl1 a fost binecuvtntat eu 0 turrna largitaIntr-o mare multime. Caci lumea are nevole de Dumnezeu. Desipoate nu 0 spune, stle si marturiseste ca toate cele ce-i stnt tre-buincioase vietii si spre buna vtetuire slot de la Dumnezeu. Darfericitul Iaeob cere sa i se dea plata, nematrabdtnd sa rl1mtnl:1.faraplata. St a primit nu lara voie ea platl1 oile negre si baltate. Cadin timpurile de la tnceput $i treeute desi a chivernisit lumea dinbunatatea Lui tnnascuta $i dumnezeiesca, Dumnezeul Cuvtntul «princare s-cu liicui» (loan 1, 3), a lasat pe cei din ea «(sa umble 1n cdile101», dupa cum s-a scris (Zah. 3, 7). Dar dupa ce a nascut Biserlcapoporul cel nou si in adausuri continue, adlca pe cei ce au primitprin credinta in El nasterea din nou, cere lumii ca 0 plata pentruprovidenta Lui, pe cei mai dispusi sa creada, care au ca chip pe celecenusii $i pestrite. $1 ce tnseamna aceasta? Totdeauna In turmeleoilor st caprelor de o: singur~" culcare stnt cele mai alese ale paste ..rilor. Iar ceJe pestrite $i cenusti stnt socotite de rtndul al doileasi nu de acelasi pret cu cclelalte. Clici tina lor nu e de 0 singur~culoare, ci dtferentiata, pentru di e de culort deosebite ~i ameste-ceta. Deci Hristos prirneste din lume nu cele cinstite in ea ~i alesede oameni, ci :qlai degrab1i pe cele , ce par tntre ele inferioare $inu au pret ega!. Afirmarea aceasla e tnt1irita si de dumnezeiesculPavel, scriind celor ce au crezut : «Priviii chemarea voosttii, irati-

259. Cel care so alipesc de Hristos, primind Duhul Lui, vlid tntelesul duhov-nlcesc al textelor din Vechlul Testament. Cl!.ci au devenlt el lnl11$iduhovnicesti. Einu mal rlimln la Istoria dill afar!! $1 la litora. Clld Hrlstos e nedesplirtit de Duhul,Care lnt!re,$te duhul nostru, sau ne ridlc! la vtata $1 10 tnteleqerea dubovntceascanu la tmpllnlrea extertoara a poruncllor.

260. Daca Duhul ne recs Iii ai lui Dumnezeu, ne face $~ liberl tn rctauecu 81. El ne face sl!. punem accentul pe lubirea lui Dumnezeu $1 a semenllor ceirali In Hrlstos 111lmpreun! f!l at Tat!lut, nu pe tmpllnlrea unor acte cxterioare.

261. Cei din legea veche nu puteau prlvi lala descoperitl!. a lui MOise plin! deslava lui Dumnezeu. De acees <scela II$i punea pe Iat! un 'v!il. Numal 8$a tI puteauprivl, sau numai punlndu-$I el un viiI pe fata lor, un vlil atenuat pe ochfi lor. Darcei rn Hristos puteau privi cu fata descoperitli chlar Cata lui Hristos, lnfinit maiplinl1 de slav! decU fata lui Moise. CAcl ne dll Duhu! Lui. $1 prlvlnd tn comunCaia lui Hristos, ne modeUlm fate dupli (ata LUi, os chip al unui sutlet care seascamllnl1 eu sunetul LUi, umpllndu-ne tot mal mult de slava care iradiazll dinEI po fata Lut.

_---------------

156 SF. CHIRIL AL AI;EXANDRIEI

lor, cd nu multi sinieti ~ntelepti dupd trup, nu multi puiemici, numulti de neam bun. Ci ceie nebune ale lumii le-a ales Dumnezeu,co. sa tusitieze pe tnteieptt $i pe cele slabe ale Iumii, ca sa rusmezepe cele tori» (I Cor. 1, 26-27).

Dar se poate inteleqe si altfeI, daca vrea cineva sa le precizeze,cenustul si pestritul. Caci cei in Hristos au si 0 vrednicie variatain fapte $i cuvinte. Fiindca surul ~i neqrul se poate socoti ca qhi-citura st umbra a tainei lui Hristos, si cuvintul neclar despre Elpare celor multi intunecat 262. Caci a spus si dumnezeiescul Davidin cartea Psalmilor : «Si-a pus 'intunericul acopetiitalni aJ LUi, ~n juruJLui, lmprejurul Lui, cottul Lui. Apd intunecatii 1n noiii vazduhului»[Ps, 11, 13). EI aseamana greutatea de tnteles a doqmelor despreDumnezeu cu un cart si numeste intunericul «apa rnturrecata in nodivazduhului» 263. Intelepciunea spune $i ea di unora Ie daruieste cuimbelsuqare puterea de a inteleqe pilde si cuvinte tntunecoase, sen-tinte si ghicituri ale tnteleptilor (tnt. Sol. 39, ·1urm.).

Deci culoarea cenusie ne face sa gindim la adincul oarecumascurrs aI dogmelor despre Hristos 264. Iar stralucirea si claritatea,adica cea in fapte $i binecredincioasa, e inchipuita de cealaltaculoare, adica de alb. De aceea $i Stapinul tuturor ne vesteste demai inainte curatenia credintel in Hristos, zicind prin qlasul pro-orocului: «lnvatati sa iaceti bine, cautai! judecata, izbiiviti pe eelnedreptatit, iaceti judecata dreoptii orianului st iaceii dreptate vd-duvei. Si veniti sa stiim de verba, zice Domnul. Si de vor ii piicatelev oastre mohor1te ca zapada, le voi albi , $i de- vor fi ca roseola, ca

262. Oile seine $i de culori contradictortl pot fi $i un chip al tatnei lui Hrlstos,care e pe de 0 parte Dumnezeu, pe de alta om. Adeseori ceea ce pare unoranecesar in vorbirea despre Dumnezeu, e adlnc sl greu de exprimat pe tntelesultuturor,

263. lntunericul care acopera pe Dumnezeu pentru intelegerea noastra e fluidoa 0 apa din nori. Uneorl norll se sUbpaza, golindu-se de 0 parte din apa $1 eparscurte Iurninisur! dincclo de ei.

264. Orice realitate in parte cunoscuta, tn parte necunoscuta. Stiu eli perso-nal e altceva dedt obiectul sl persoana oricui e deosebita de a altora, $i 'Pot daunele caracterlzarl ale ei. Dar lmi dau seama <:a aceste carecterfzari nu spuntotul $i exact despre persoana, sau despre persoana curve. Sesizez chiar in cseace cunosc $1 spun taina persoanei. 0 cunosc ca taina. Cunoasterea si taina nu seexclud. Ou attt mal mult se -Imbina cunoesterea $i taina in ceea ce spunem despreDumnezeu. Stim ca e supremul Bine, ea e Absolutul. Prin aceasta n disting detoate. Dar ce este in concret bunatatsa sl caracterul lui absolut, nu pot tnteleges! spune. Dar tntr-un fel Ie seslzez. Chiar tn stiinta exacta a celor materlale sehribina cunoa:sterea cn taina. Cunoa~terea mal detaliata a componentelor si legilormateriei a deschls in timp mal nou talna fortelor ei nedefiniblle exact. Cine poatecunoa~te toate electele iradierii energiei etomice ~i cine Ie poate cunoa$te eXlBct$i ce efect are scoaterea Unu! element al materiel din combinarea lui naturala,armonidi, cu' celelalte, asupra tntregei lumi matertale $i spirituale? Ce influentaare lucrarea dec1an:sata $i dirijata de ginduri. de vointa asupra celor materiale1

GLAFIRE LA CARTILE LUI MOISE 15'

l1na le voi albi» [Isaia 1, 17-18). Deci in Hristos, Mtntuitorul tuturorsint alesi si au loeul de fruntasi eei ce in lume se afla in. rindul aldoilea 265, $i sint socotiti mai mici ca altii, deci stnt dispretuiti caniste cenusii $i pestriti spiritual, fiindca s-au imbogatit din adincul.doqmelor despre 'Dumnezeu sl in cuvtntul ce pare altora neclar darcare de fapt ii distinge prin stralucirea in dreapta credinta si inevlavie.

Deci plata lui lacob stnt cele pestrite, Dar sa cercetam, dacavreti, cum tnselindu-I pe Laban, lnmulteste cele alese, aflind aceastachiar din Sfintele Scripturi. Cacl spun asa : «Si-a luat Jacob sie-sinuiele verzt de plop, de teit de nuc $i de paltin. $i le-a descojit· peele tac1nd ctesuituti albe, alternlnd vetaeata unora cu albul partllorco jite. $1 se vedea pe tiuiele albul pantlor co jite. $i a pus nuielele,pe care le-a descojit In jgheaburile apei de biiui, ca atunci dnd VOl

veni oile sa bea, vazind nuielele sa ziimisleascd oile cum etau nuie-Iele. Si au niiscut 01 albe oile pesiiite, cenusli $1 piitate. $1 mieiii-a despartit Jacob $1 a pus ~naintea oilot betbeci albi $i ioii mieiicei pestiiti. $1 si-a despartit tuimele sale $1 nu le-a amesiecat peele cu oile lui Laban. $i a iost In timpuJ clnd ziimislea oile Julnd inplntece, a pus Jacob nuielele inaintea oilor In jgheaburi, ca sa zd-misleascii dupa tiuiele. lar c1nd tuisteau oile, nu le punea .. $1 aufost cele tieinsemnate ale lui Laban, iar cele insemnate ale lui lacob.$1 s-a 1mbogatit omul ioorte mult» (Fac. 30, 37-43).

Tine deci de priceperea pastorului sa stie ca ojle $i caprelenasc oi $i capre asemanatoare cu cele vazute st cele nascute dinele au culori asemanatoere cu ale celor ce Ie stau in fata, dacaprivesc la ele in timpul ctnd zamislesc. Lucrul acesta se rmplinestepotrivit unor legi ale firii. Dar acestea sint de neexplicat si nein-telese de mintea noastra.

Deci dumnezeiescul Jacob $i le-a ales iara$i, potrivit porunciidumnezelesti, pe eele cenusii $i pestrite. Caci a zis catre Lia siRahila: «S! a lost clnd au ziimislit oile lulnd in puuece, am viizutcu ociiii mel In vis: $f tatii tapii $1 betbecii erau suitt pe capte $ipe qi, albi $i baltati, cenusn $i pestriii. $1 mi-a spus uiqetui luiDumnezeii ,In vis: Jacobe t Lar eu am zis: Ce este t $1 a zis: Prl-

265. In lume reusesc eel dlbaei In vlclesuqnrt, eel lliudliro~i, «~meeherli». Celclnstlti in cuvtnt sl curati In gtnd, eel smeritl ~i nepreocupatl de interese egoiste,se ana in lume In rindul al doilea. Nu se Imbulzesc Ie loeul tntti, nu ajung latreapta care Ii fae temuti ~i llngu~IU de ceilalti. Dar aee~t1a stnt oamenil adevaratl,care au in oehii lui Hrlstos loeul de cinste. Vorbirea lor subtila ~i ealdli despreDumnezeu e dispretuitli ea alureal! de eei superficiall, de~1 ea 11tnaUIi cu adevaratin viatli.

SF. caran, AL ALEXANDRIEI

vesre ell ocbii 'tiif $1 vezi cd tapti sibeibeeii suindu-se pe oi $i pe capte,sint albi, .bdltati, cenust; $1 pesttiti» (Pac, 31,' 10-12). Acestea lespune Sfinta Scrrpturti. Dar ridiclndu-ne peste treapta cobortta aistorisirii, sa urcam la eele duhovnicesti.

4. Nuiaua [toiaqul] ne infati~eaza in qhicitura 'iara~i pe Emanuil.Asa .a. Iost numit de Dumnezeu insuflata Scripture. Cact dumne-

'.. zeiescul Isaia zice: «$i va test toiag din radacina lui lesei si iloaie sevaAnaita din .radacina, lui» (lsaia 11, 1; Fapte 13, 28). Iar dumne-zeiescul David. luind fata credinciosilor a. gdHt catre TaUH si Dum-nezeul din ceruri :- «Toiaqul Tau $1 nuiaua Ta, aces tea m-au min-gj!at>~ (Ps. 22, 5). Caci am fost mingiiati .tn Hristos ~i pe El ni L-amfacut sprijrnttor 266 •. Fiindcs s-a scris : «Spriiini-vn Domnui pe ceidtepti» .(Ps.. 36, 17). Deci noua, .turmelor de oi .cuvintatoare rasptn-dite .tn toata lumea. ~i in tot, universul, Hristos ni se face ca unfel .de toiag 267. sr nu slmplu toiag, ci. toiag de tei, de nuc, si paltin.Caei odrasleste ,din arbori. recnnoscuti ca drepti, Dar teiul e f;i semnal mortli. Caci .trupul mortilor .rasptndeste mfreasma. Iar cea maidulce dintre miresme 0 .rasptndeste teiul. Iar Hristos a murit pentrunoi si S-a, ingtopat, dupa Scripturi. lar nucul e semnul vegberiisi neadormini. Fiindca lucreaza in noi acestea -prin fire.. Si HristosS-a sculat pentru noi. Caci nu S-a Ilasat Inchis de portile iadului,nici -retinut de legaturile mortii 268.

Iar toiagul din paltin arata ridicarea spre llaltime si spre celede 51,1S" adidi Inalterea la cer a lui Hristos. Cad paltinul e un arborebine crescut si Ioarte .inalt. Iar Fiul a fost inaltat de TataJ. Cada :z;ispetru despre EI: «Deci S·a lnQJtat 1a dreapta Tatiitui» (Fapte

266.'Toiagul ~i nuiaue nu se iau .aicl in Intelesul 'de Instruments de bataie,ci tn-tntstesul de-Instrument de sprijin. Hristos e un toHlg pe care ne putem sprijiniin veci. E toiagul ferm si sigur al vietii noastre vesnice. EI nu se . tnvechesre, nusl~be!ite. . "

. 267. ,Aid Hristos ca tOiag are lsensul de tndrumator pe calea ee duee Ia pasu-nile cele bogate ele vesnicei ImparatH.

268. Iadul nu tine dectt pe eel ce si-a tnqrosat ei Insust portile ce-.l Inchidin egoismul sau, Hristos a fost si este intrus in toate prin Iubirea Sa dumnezeiasca.cemunicata in primul 'rtnd umanitatii' Sale ~i' prin ea tuturor celor ce vor sa I sedeschidli, El S-a dus la ~ad ca Sa deschidli portile ·l;\celuiafii celor ee L-au a$teptatpe EI prin n.adejde ~i s-.au deschis iub~rii Lui, eei retinuti d,e lad sint retinuti demO'arte; ca suprema sllibiciune produsa de. egoism, ea neputlnta totala a iradieriiiubitoare spre Dumnezeu ~i spre aitU., " Legea' ·nu. da,~Hbettefe : unor' int&-pretari $1 oarpN.catii'ipersonale, Iar in-<;:llirlareala. idoli Ident.ifjcind zeii .eu fortele .naturii; lsupuna toate lagile et NumaiDumnezeu .ea ::rreime de. Persoane e superior legHor ·lnguste ale rEipetitiei. El ne daputiflta. sa vedem realitatea mal' inalt'a ~i mm laIga dedt seeste legi. Ne dapUtinta sa a~teptiim invier~a. Ne tine in fatii tama irldefinitli a persoanei cu liber-tat~ eLZeii .ca. -forte ale natqrii nu ne· dauq)Utinta sa sciipam de- neeazurile ee niIe pricinulesc neajunsurile acestei lumi, consideratli ca singura realitate,

GLAFIRE LA CAJtTILE L~ MOISE ,159

2, 33). Iar Pavel spune eti. EI a fost preatnaltat st a luat nurne maipresus de tot numele ~i Inchinare din partea tuturor (Filip. 2, 9).

Dar acest arbore poate fi Inteles ~i altfel de eel ce voleste. 1nce mod? Cei ce jseodesc etimoloqiile numirilor spun ca palttnul s-anumit asa ~i pentru H1rgimea frunztsului lui. Ctici ne Uirgim ~i noiprin eredinta ~i iubire, crescind In Hristos. Dimpotriva, legea efoarte strrmta si mintea tnchinatorilor la idoh c foarte aptisata ~inecajita. De aceea Durnnezeu a grait turrnelor din neamuri pringlasul proorocului : «tnvata/i-va sa ascultoii voi cei stnmtorau»[Isaia 28, 20). Iar Pavel le scrie Corintenilor care voiau sti. se In-toarca la veehea rata.cire dupa ce au cunoscut larqlmea in ere-dinta 269: «Gura noasttii s-a deschis ciitte voi, Cotlnienilor, inimanoasttii s-a Jcirgit. Nu simeti 1a strlmtoare ell noi, dar strlmtoarc estepentru not lnliiunitul vostru. Deli-ne aceeasi plata. - Va votbescca unor copii - larglti-va $1 voi inimile voastre, nu vii ~njugati lajug striiin eu cei necreainctosi. Ciic! ce pdrta$ie are tireptatea ~inelegiuirea? Si ee are comun lntunericul cu lumina? Ce lnvolreeste tnue Hristos ~i Veliar?» (II Cor. 6, 11-15). Dar ~i Psalmistulzice in Duh catre acelast Emanuil, arattnd Inqustlmea leqii : «Farade sttrsit este porunca To» [Ps. 118, 96). Si iara!?i: «Am aJergat pecalea poruncilor Tale, dnd ai Idrgit fnima mea» (Ps. 118, 32) 270. $ipe linga aceasta iara~i: «Am umblat In liirgimc, pentru cd am cautatporuncile Talc» (Ps. 118, 45).

Iar ea in calitate de toiag (de nuc), precum am spus adineauri.are 0 fire pricinuitoare de nedormire, 0 spune Dumnezeu catre pro-orocul Ieremia: (CCcvezi, Jeremia? $1 eu am zis . vdd un toiag dinlemn de migdal. $1 a zis Domtiul cdire mine: Bine ai vazut, flindcaam vegheat asupra cuvintelor Mele, ca sa Ie lmplinesc pe ele»(Ierem. 1, 11).

269. De fapt cit de largll ~i de adlncli este realitatea prop usa cugetllrli decredinte cre~tinli tn eomperatte cu legUe lnguste lit moneton repetate ale naturiila care leduc rellgiile pantetsta , totul, Unde slnt tn ecetea posibilltl1tlle nenu-marate ale lIbertlitll, ale lublrit, propril persoanei? Unde e valoarea eternli. ~iinepuizabllli, mereu surprlnzlitoare :;;i desttnata vesnicel Imbogiitiri In comunluneacu nenumarate alte persoanc, to ate deoseblte tntre ele 1 Unde stnt perspecUveleee nl Ie deschide comunlunea iubitoare suprema a Treimll dumnezetestt, care netnvrednlceste de comunlunea nesHr$it! eu Ea? Ce poate tnlocui fericirea pe careo dll fiecllrula din noi comuniunea ve~niell cu alte persoane 1 Toate acestca nl Ieosigur,li Hrlstos, Fiul lui Dumnezeu Care S.B Illeut om pe!'ltru veel, S-o lcrtnt $1a [nviat pentru no1. ,

270. Nu numal ea un continut al gtndirll tnviiliitura cl'c:jILn1icste neascmllnat delargii $1 de ad Ineli fatli de coneeptiile panleistc $i fata de legea veche, ci $1 Cft uneontinut 81 lnimU. Cel ce crede 10 Hristos iube$te pe toll oamenil si crede tnpu11nta iublrl1, pentru eli Jzvorli~te din DUIl;mczeul iubiril, nesupus legllor naturll;ci mai presus de ele. Deci eo llirgeste ~i in\ma.

160 SF. CHIRtt. AL ALEXANDRIEI

Asadar Hristos ni se infati~eaza pe Sine inteles in chipul toia-gului, ea Cel ee a munt, S-a seulat si IS-a tnaltat la eer si a largitprin Duhul in mod sptrituai inimile celor ee-L primesc pe E1.

Dar unde a pus Iacob nuielele (toiegele) ? In jghiaburile de baut.Jghiaburile de baut ale turmei cuvtntatoare, adtca ale noastre, sintscrierile lui Moise $i propovaduirrle proorocilor, care ne pun la dis-pozitte cuvintul de sus, de la Dumnezeu. Caci s-a scris : «Scoatetiapii cu veselie din izvoarele muituitii» (Isaia 12, 3). In ele vom anape Emanuil, toiagul puterii, mort pentru noi, intiiul nascut din morti(Col. 1, 18), inaItat intru slava si largind pe cei ce cred, precumam spus adineauri. Caci tot cuvintul sfintilor prooroci si al lui Moisese retera 1a taina lui Hristos. De aceea st inteleptul Pavel a spus :«Silrsitul legii si a1 ptootocilot este Htistos» (Rom. 10, 1). Dar Iacoba descojlt nuielele, facind crestaturi albe Inconjurlnd verdele lor.Animalele zi'iInisleau astfel animale pestrite 211. Caci Hristos incon-joara st El umbra legii $1 acoperamintul scrierilor prooroeilor, facindtntelesurlle din ele albe $i usor de vazut, Astfel ne pune in fata 0vedere duhovniceasca tnctntatoere, convinqindu-ne 51i zihnislim va-rietatea virtutilor, destoinicia dubla pentru ea, prin tapta st cuvint.De fapt dumnezeiestil prooroci ca ehipuri ale celor Indreptati princredints, au spus !impede: «Pentru irica Ta, Doamne, am luat In pln-teee si am suieiit durerile Tale» (Isaia 26, 18) 272. Dar a spus $i inalt loc in mod propriu acelasi Iericit Isaia : «/ntiiriti-vii mlinile slabe$i genunchii sliibiinoql. MlngJ.iati-vii cei aescuxaiatt in cuget. lraa-xiii-vii, nu vii temeti. lata Dumnezeul nosttu eu judecatii riispliite$te$i va riispliiti» (Isaia 35, 3). !?i iara~i: <<latiiDomnul vine Cl.L tiirie $i

bratul Lui cu stiipinire ea un Ptistot va peste tuima Lui si cu bratulLui va aduna mieii $i de cele ce alapteazii vc avea grijii» (Isaia 40,

211. Tactlca lui Iacob d Iost sa-~i lnmulteasea putinele ol bliltate $i surece is-au dat ca plata din one albe. De aceea dupa ce le-a despartit pe cele albeale lui Laban, de cele baitate ~i sure ale lui. a ramas eu grija ambelor turme. Dara- facut prln nuielele tmpestrttate prin dosirea unor paTti din ele ~i puse in vlizutoilor albe, sa nesca ~i acestea oi baltate. A~a si-a tnmultit turma lui.

212. In zamislirea de catre om a credtntei sub luerarea lui Dumnezeu se aretaunlrea maxima tntre el si Dumnezeu fara contopiree unuia In altul. Credinte, laptabuna din credtnja, viata cea noua a credinclcstlor nu e numai a lUi, ci ~i a lui Dum-ilezeu. Dar aceasta nu inseamna '0 slabire a omului .ci 0 intarire a 'lui. Dc altCel ,aeeas-ta e ~i relatia tainica intre om ~i om. De cite ori nu savir~ese Caple bune intarit dealtul? Dar $i existent a noaslra naturalii e nu oumai un semn al puterii noastre. ci tnprimul rind al puterU lui Dumnezeu. $i totusi nu De eonIundam eu Dumnezeu tn senspanteist. Puterea noastra de ereatura on se eonfunda eu puterea Lui ereatoaTe. De18 puterea Lui la a noastra se face un salt ontologie. de~i sint unite. Ea sus tine eaput ere ereatoare puteTea ooastra creata, de a elirei slabiciune slotem mereu con~ti-enti.

GLA'FlRE LA CARTILE LOI MOISE 161

W~t1). Adid1 va fi mtnqllere duhovntceasca celor ce nasc In durericuvintul dumnezeiese (tntelegerea lui Dumnezeu) 273, ea unora ee vorfi roditori, dar tnca n-au ajuns SElnasca cele de Iauda ale vietuiritevangheliee. Cad aeeasta este un rod al sufletului cuvios !?i ncinlinat.

Dar st-a deosebit, zice, Iacob oile sale, ~i nu le-a amestecat enale lui Laban. Nu e nici 0 lnsotire tntre eel stint si tntinat ~i intraeel curet st patat (II Cor. 6, 14-1.5). Caci cei ai lui Hristos sint des-partiti si nu se amesteca eu cei ce petree in Iume, fiind eiiberati detoatti placerea trupeasca. Ei poarta somnele unet vieti deosebite, fiindusor de recunoscut din virtutea lor. «Ciici aJe lui Laban crau larn.sernne, far ale lui Jacob, lnscmnatc» (Fae. 30, 12). Dar Iacob si-a atraspizma. Clici vazindu-l imbogatit ~i prosperind, fii lui Laban au fosttare muscati de invidie. De aeeea s-a $i g1ndit sa plece $i S~l se in-toarca Ja case parinteesca. Fiindca s-a serls: «$i s-c 1mbogatit otnulioarte. $i a avut vile multe $i boi $1 slugi $i slujnice $i ciiinile $1 (lsini"i cattri. Dar a ouzit Jacob voibele iitlor lui Laban, care zrcecu . Aluat lceob toate ale tatauu nostru Iii st-a iiicut toata aceastii slavddin cele ale tauilui nosttu. $1 a vazu: Iacob iaia lui Laban .~i laM nuera latd de el ca Jeri si ca ololtiiieti. $1 a zls DomnuJ cdtrc Iacob .«lntoaice-te 1n pamuuu! tatiitui tau $1 In ncamul tau $1 voi fi cu tine».

«$1 trimituu: Jacob a chemat pe Rahila $1 Lia 1n drop, unde ('rQU

oile. $1 le-a zts lor: Vdd lata tauilu! vostru $1 nu este fata de mineca icti $1 oiauateri. Jar Dumnezeul piitituelui meu este cu mine. $1vol sittt cd am slujit tatiilut vosrru cu toatd puterea mea. far tatdivostru m-e tnseto: pe mine $1 a schimbat rQsplata celor zcce micluscle»(Fac. 30, 43; 31, 1-7). Apoi zise : (c$i a luat Dumnezeu toate animolele.tatalul vostru $1 mt Ie-a dat role» (Pac. 31, 9) ..

Clki s-a imbogl1tit ell adevarat Domnul nostru Iisus Hristos tntr-omultime nenurnarata, aduntnd din toata lumea pe lnchlnatcrit Lui,care aduclndu-I bun a lor cuqetare ca un dar stralucitor, Ii .marturisescslujireaJor, zlctnd : «Not slntem poporul pd$unIi Lui $1 oile miinilorLui» (Ps. 94, 7). Dar aceasta nu-i lasl1 in Iiniste pe fiii Iumii. Vazindpe 1atal lor Iipsit de ei sl socotind di mtna bunului p~stor i Ie-a sustraspe eele mai tnsemnate ~i pe eei nascu~i sub Hristos i'mpestrita~i euvirtuti de multe feluri, murmura zidnd : «A luat lacob toate ale tatCilui

273. Se cere un efort pentru a ajUDge 10 un fnreles ~l la un euvtnt eorespun-zl1tor eu Dumnezeu, de$i nU cuprindem toatli bogatla dumnezeillsea tn e1. S-s eorutun ctort PtlrlnUlor sli ajungli Is definlrea lui Hristos co 0 Persoanli in dou! fio,contrare nestorianismului, care vedes tn EI doua persoane, $i monoflzitismului oarevedes In EI 0 singura flore.Dar aeeosta nu inseamnli eli lnfelegem deplln ee tnseamnaaccsl adevlir.11 - Sftntul Chlril III Alexandrle1

162 SF. carau, AL ALEXANDRlEI

nostru $i st-a iiicut din ccle ale tatdlui nostru toatii slava aceasu»(Fac. 31, 1). $i de fapt ei nu mint. Cuvlntul este adevarat. Cjici Hristosa adus pe toti la Sine, sM.la.~luind in curtile Sale turmele celor ce aucrezut, dobindind 0 bogatie vrednica de Dumnezeu ~i 0 slava matpresus de toate. De aceea a spus Bl tnsusi catre Dumnezeu sl TatalCel din ceruri: «Tonie ale !VIele ale Tale slnt $i ale Tale ale Mele ~iJ'.1a voi sliivi Intru ei» (loan 17, 10) 274.

Dar sa prlvim si rasplata tnsasi a lui Iacob. (IS·au Meut lui, zice,vite multe $i boi, sluq! $1 sluinice, ciimile §i asinj» [Fac. 30, 43). Vezipc Hristos adunind la Sine din toate, tot neamul, dupa cum s-a scris«Asettienea este Imparatia ceturilot ca un tuivod aruncat 1n mare $icare adurui tot ielul de pest!» (Matei 13, 47). Primeste pe rob, ea sa-jclea stralucirea maririi celor liberi 27:;. Primeste pe cei de sub lege caajunsi sfintiti $'i capabili de jertta duhovniceasca, fiind Inchipuiti eaoi si boi. Aceasta pentru ea stramuttndu-i la straluciree vietuiriievanqhelice. sa-I fad! mat sfinttti. Prtmeste pe linga acestia l?i nea-rout eel nesfintit si necurat inehipuit prin d1miHi si asin, ca cura-tmdu-I de tnttnsciunea r~mlcirii politeiste, sa-i fad\. curati ~i nevi-novati, unindu-I eu eetele sfintilor.

Deci stlrniti spre ptsma fill lui Laban :;;i Laban tnsust, acestaarata 0 fata Incruntata, neztmbitoare sl sUipinita de invidie. «Nu emiata lui, zice, ca ieti $f alaltiiietl». De aceea Dumnezeu i-a ponuieitlui Iacob sa se intoarca Ja ale sale. Iar el a tnmis dupa sotli. dupaLia ~i Rahila ~i le-a povestit limpede nedreptatea tatalui lor. Dar amai adauqat : «A Iuai Dumnezeii toaie vitele tatiilu! vostni $1 ml le-Qdat tnie», $i rtispunzltui Rahila ~i LJa, i-au zis lui: Oare nu avem 0

parte, sau 0 mosternre 1n case tauiiui nosttu t Oare n-crn iosi socotiteca niste sttdltie de el? Cdei ne-u vlndut pe noi .~i a mlncat co pe 0

mlncare argintuJ nostru. Toatii bogiitia $i miitiiea pe care i te-a riipit

/

274. Sf. Chiril nu referA acest «toate» la eele dumnezeiesti, ci 10 llipturilectstiqate de Hrlstos. Ctstiqtnd pe oameni pentru Sine, ea Fiu 'a} Tat1ilui, Ii ci~tigapentru TatiU ea fii ai Lui. Dar dadi El n-ar avea de la Tatal calitatea de Piu dupafiintii, nu ar putea faGe pe oamen! in oalitate de frati a1 LUi, fii ai Taitilui. Rereriicaaccstor «toate» la oameni, se vede din' altemarea neutrului plural, eu masculinulplural la sHr$!tul propozitiei: (Ceil>.Piul, se va sUivi de oamenii c1.$tlgati de El,sau se va sHivi in ei, pentru tot ee Jiaee in ei, sau din ai, dar $i prin reeuno$tinta lor.Dar aceasta va tntinde slava LUi de la Tat~l peste toti eel adunati In El. Slavalui Dumnezeu se va vedea tntinsa in oamen!, se va vedea cit de multe poslbilWitide lubjre slnt in paternitatea TaUilui $i tn f'iliatia .Piulul. Tatlil intinde lubirea Luipaternli prill' Piul 'peste oameni $1 FiuI adunli in iubirea Lui filiala fatli de Tat1l.liubirea aUtor alii ill.

275. Cel 1n Hristos $tie eli era frate al Piului lUi Dumnezeu $i Fiu 81 Tataluiceresc, chiar deca era rob to societatea pamtnteasca. El se $tia frate ell sllipinii$i aee:)tia n socoteau £rate eu ei. De aeeea ere$tinismul a adus desfIintareo robiei.

GLAFffiE l<A CARTJLE LUI MOISE 163

Dumnezeu tauilui nostru, vor ii ale tioastre $i ale liilot nostxi, Decitoate cite ti le-a spus tie Dumnezeul tau, JCi-Ie» (Fac. 31, 14~16).

Aceasta tnseamna di rntrtsttndu-se Bisericile si fii lor pentruHristos, Ii s-a dat mingiiere mireselor Mintuitorului, adidi Biserlci-lor, de Ia Tetal. DM mtnqtierea ni s-a darutt prin Fiul, care ne-a co-municat cuvintele de la Tatal. Cad Cel pe Care L-a trimis Dumnezeune sraie~te cuvintele lui Dumnezeu, dupa cuvintul lui loan.

Caci pr iveste cum a vorbit Dunmezeu lui Iacob, iar acesta mi-rcselor lui, Liei ~i Rahilei. Iar cuvtntul lui de mingiiere catre elea fest sa plece odata ell mirele lor din case tatalut. Asa zice $1Psa lmistul in Duh cdtre Biserica : «Asculta iiica $i, vezi $i pleaciiurechea ta $i uitd de popotui tau $i de ccsa tatiilui tau. co. a poltit1mpiiratul irumusetea ta. Co El esre Domnul Tiiu $i Lui I te vei in-china» (Ps. 44, 11-12).

Asadar, Iacob a grait mireselor lui cele de la Dumnezeu. $i ceru vint le.-a spus : sa lase pe Laban, pentru di este nedrept $i diusi zabavnic ~a pl/Hirea sunbnei ce 0 datora. Asa mustra ~iFlristos 1umea de mares ei nesimtlre, pentru ca n-a volt sa aducaStapinului ca rasplata datorata pentru grija ce-a avut-o de ea mul-tu rnirrle ei, adieu darurile ei duhovnicesti, sau credinta, ~i draqostea.~i totusi, ]e avea st pe acestea toate de la El, fiind prlnse prin un-dit:1 de la Durnnezeu ~i Tatal. Aceasta 0 spune st Fiul tnsusi caire EI :«Pe Care 1'11 i-n! tiat Mie erau din Jumc $i 1'1i t-o: dat Mie» (loan17, 6) 276. Aceasta vrea 5-0 spuna cuvintul «I-ti Iuai Dumnezeu toateale iatiilui vostru $1 mt te-a dell mre» 277.

Iar miresels Mtntuitorului se Hisrllduiesc gata sa-t urmeze. Cadspun ca i-au fosL rinduite Lui sa n desparta de lume. De fapt Emanuila cumparat 13isericile cu singele Sau 278 $i le-a instrillnat de tatal lor

::76. Crerl'ru I s· iubirea de Dumnezou l>il1t pe de 0 parte- darnri ce le adueemLui, pc de alta stnt rle la El. Lumea ar IlehUI s.:i c' otere ca 0 plata, dar ~i ca 0 mul-turnire pcntru ('d i Ie-a dill. Platlm lui Duinnczou eLL ceea ce ne d,\ E:l. Dar lotodatiitrC'huie- -"fl-I mUltumlm penl ru ca ni lc...a clat Pel1tru tot ee siLLlam $1 uvem trebuie sl1Jnl.1ltllntim, dar pe toute lrobui~ SA I Ie· si olorim ca raRplatd, E 0 dublti cinsle ee nc-oCoee Dumnezell, penlru di pe de 0 parte Hi II' dll, pe dEC'alta <1or('~t(' s.1-i pliitim chiarell rle ppntru pip, ACl"Il,sla 0 spunem 18 Sf. Li!\lr~Jhi(': «Ale Tole dintru ale Tale, TieTi-aducem de t()at~ 'ii pClltru t08tC".

277. Fiu1 lnslI,l li nlUltume$tc Taliilui pl'ntru Cd I-a delt pc cci ('Teati Lui, Tidi-cindu-i Ia credint1l in t:I ijl la iubjrea Wid de E. Primul dd c creatia lur, al doilci!e ridicarca lOT lu credinlii. l·a adus pc (Ji;I IUCI1 I la exbitenld Ca parti ale lumH. apoij-a IU8t lumii ~i i-a ust Fiului San ~i prin accasla intr-o legalur;t eon~tienta eu Sine.

278. Cineva poate clibera ni$te rohi de sub stapinul lor dudt so face $i el robintre oL in cazul cli 01 so dovede!)t~ mal lare ca acel st(ipln, care stllptnc!;'te asupraacelora prin pacat l;ii moane, 1n aeest scop, sli1bindu-j puterea ~t!ipinului, ii elibe-roazii $i pe ceilaltl robi, dadi se alipesc Lul ~i primesc puterea l.ui. Acesta a fost ro-but jertfei rascumpilrilloare a lui Hristos. El n-a putut fi ~iJ.1ut111 robie peutru Cd nuavea sUibiciuuca plicatului, iar pe llllga aceasla era ~i Dumnezeu.

164 SF. CllfRTL AL ALEXANDRfl'lI

(Fapte 20, 28). Caci nu e nici 0 ratiune a comuniunli lor cu Iumea,sau a mentmerti lor ca parte a lumii dln care au fost chematt. Clic.ibog/!ltia lor st a fiilor lor e m.ai deqraba Cal ce e mai presus de minte,$i de ratiune. Acesta e partea si zestrea st bogatia lor, slava $i lauda$i tot ce au primlt cei ce au ajuns la strafuctre $1 bunastare 279.

Deci se tntristeaza lumea tmpreund cu Iiii din prtcine lui Hris-tos st se consume de focul plsmei, vaztndu-L ajuns Ia attta slava,Iuctt sl-a supus toate cele de sub cer $i sttiptneste asupra tuturorcelor de pe p~mint. Ea se tulbura si-st tntinde nebunia defaimartlorpeste or ice m6sur~ $i priqoueste $i ucide si-si pune toata puterea intncercarea de-a sUibi slave Mtntuitorulut $i a Bisericilor Lui $i afiilor LUi, adidi se dovedeste lupttnd la culrne tmpotriva multimlicredlnclosilor. Acest lucru e usor de aUat de catre cei ce voiesc dinurmstoarele : «Scutuuiu-se Jacob, a luat tcmcile lui ,~i cdmi/eIe $i.toate averue lui $1 toata agoniscala ce $1-0 cistiqcsc: 1n Mesopatamia$i loate ale lui $i a plecat spte Isaac, tatal lui, in pamlntul Canaan.lar Laban a otecos sa-$i tunda oilc lui. $1 Rohila a turat taou! tataluiei. $i s-a ascuns Iacob de Laban Simi, ca s(l nu-t spuna ca luge. $1a fugit et $i toate ale lui $1 a trecut rlu1 .~j s-a grabit spre municleGalaad. $1 a tteia zi s-a vestit lui Laban Sirul ca a iuqit Iacob. $iluuid. pe toi: txatu lui cu el, t-a utmiitlt pe el sapte zile $1 I-a ajunsln tnuntele Galaad. Dar a venit Dumnezeu 1a Lobon Sirul noaptca 1nvis $1 l-a zis lui: Piizeste-te sa nu graie$ti rete ciitte Iacob. $i t-aajuns Laban pe Jacob. $1 Iacob $1-0. ~n1ipt costal lui 111 munte. farLaban a asczat pe trait! luJ 1n muntele GaJaad» (Pac. 31, 11-25).Ajunge deci Laban pe Jacob ~i-l cearta foarte di a fugit pe ascuns,~i i-a Iurat fiicele $i zeit din casa. $i i-a zis : «Acum clecl ai piecat,cdc! cu dor at doril sa pleci 10. casa tauilui tau. Dar de ce ai iuratzeit mel? lnsa 1acob nu stia ca Roiulo. lemeia lui t-a lurat pe ct.S1 cautll1d Laban pe zeii lui, nu i-a allat 1a Lui $1 n1ci rn cc-mexele slutnlcelot Btllia $i Zilio» [Fac. 31, 30-33). $i fiindca Rahlla

279. pm Bisericil «s-eu chemat din lume», tnteleasli ea cca care s-a tnstrlilnatde Dumnezeu prill pllcat, deli! fac parte din ea en crea~ie' providentlu)1l de Dumne-zeu. EI au prlmit in locul s!1r!clel in care Btl ejuns prin pl!cat, sau prin desplirliJ'oa doDumnezeu, bo9alia nesfir~itil a bunlitlitilor dumnezele~ti tn care lie aWL umanitatealui Hrlstos. Ecclesla - gruparea celor ((chemaU din» (Iwne). In rel1giile panteistecredi.nelo~il nu sln~ (,chematl din lumo» pentru di zeii slot tusesi foqcle lumii (Ve-nus - fl'umusetea el, Atena - Intelepciunca 01, etc.). La moarte 01 se toposc tillume. po clnd tn crestlnism numai trupul se duce In piimlnt, elki suflotul se duce laDumnczeu, dincolo de lume.

G{"A.'F.m:e LA CARTrLE LUJ: MOISE 165

SB astepta sa fie -cautat! de tatal ei mal amanuntit 1a ea. I-a lnselatcu dibacie : «Gad a Iuat, zice, idolii $1 iv- a bagat tn desaga cdmilei st(1 seziu pe et $1 a spus tatiilui ei : Nu-sni face qteutate, doamne, nupot- sd rnd seal uutinteo ta, cd suit In rtnauiala obistiuitii a iemeilor.Si a coutat Laban 1n tot cortu1 $1 n-a ailat idolii» (Fae. 31, 34-38).Ne~asindu-i deci si tulburat in chip firesc de pierderea zeilor sai,fericitul Jacob s-a suparat pe drept . cuvint ea loa urmarit in zadar,neavind sa-l tnvinovateasca pentru nimic. Apot si-au spus cuvintede, impacere ~j s-a facut intre ei tnteleqere si. pace. «Caci raspunz1ndLaban, a zis lui Iacob : Fiieele tale sint iiicele mele $1 iiii; tili suitiiii mei st vitele tale suit vitele mele st teate eite le vezi tu stm. alemete ,51 ale iiicelot mele, Ce 110i face lor astdz: $1 coptilar lor pecare i-cui nitscut? ACU111deci vino sd punem Iegatura eu $i tu $1 vaii tiuirturie l'ntre' mine ,5i tine. $i i-a zis lui: iata tiimenea nu esteeu noi. Vezi, Dumtiezeu oeste martor lntre mine $1 tine. :;;t lulnd Iacoba oiatx«, a pus-o ca stiip, $1 a zis Iacob ttatiioi sdi : Aaunat! pietie.$1 au aaunat pietre si au iiicut 0 roovi1(l si au mincat ao010 oe .1110-vilii. $i i-a ,Zi8 .lui Laban: Movila aceasta e Q.zi taiuturie Intre mine$1 tine. $f a numit-o pe. en Laban: movita miitttuiei. Jar lacob atiumit-o mov ilo tniirturiei» [Pac, 31, 43-46).,

5. Ne-am silit sa' povestim pe cit se putea mai pe scurt st maiciuntit cele ale istoriei. Den: e de trebuinta ~a Iarnurim tntelesul loreel mai dinlauntru. Nu are eineva nevoie de multe .cuvinte sa aratedar cii lumea s-a miniat pe Hristos Care s-a imbogatit eu turmeleeel or. credinclosi ~i supartndu-se n Ioveste. Prrveste cum plecindIa-ob, n urmareste striqlnd impre'Qna cu fit lui. Asa fuge oarecum siHristos din Iume impreuna eu miresele Sale, adica eu Bisericile $i oare-cum se stram1:lt~ pretutindeni 2$0, zicind spiritual celor ai Sill:«Sculaii-va, sa ole cam de aiei» (Isaia 14, 31).

Dar modul pledirii nu e sensibil, nici nu se savtrseste trupestedintr-un loc in. altul. E eu totul neobisnuit a cugeta si a vorbi asadespre e1. Ci se pleaea de 1a a eugeta cele ale lumii spre vointa de-aface in ehip folositor cele ce plac lui Dumnezeu 281. Caei, cum scriefericitul Pa,vel: «ml ave111 aici ceiate stiitatoare, ci cautCim pe cea

280. Nn e 0 contrazicere intre a uu fi Hristos in lume ~i a fi pretutindeni. Nu-mai fiind mai presus de ale lumii. e pretutindeni. Cal.e· in care s.e infratesc toti. slntcele care Ilu-i separa in egoismele lor. Sinl cu toti, ctnd nu ma preocup exdusiv deale mele. lubirea rna face universCll, egoismul rna. inchide in sillguratatea mea. Hris-tos iubindq-i pe toti, e pretutindeni.

281. Cele pliicute lui Dumnezeu sint cele, bune. $i c~le bune convin tuturor ;;i-1u.ne~le pe toli. A te ridica lit Dumnezeu e una eu a gindi ~i face cele ce stnt de fo-los tuturor !;>i-iune;;te Pl~,toti.

J66 SF. CUIRlL At. ALEXANDRIEI

vtitoor»i (Evr. 13, 14), al caret Ft1c~tor !?i Ziditor estc Dumnezeu.Dar scrlo ~i altul dintrc Sfintii Apostoll : «V fi lndcll1n ea pe ni$lcsuiiini 051 calatori, sa va ierttt de pottcte ttupestl, cere se rdzbotcscsmootrtv« suitctulul» (I Petru 2, 11). Umbllnd pe p~mint, sa. ne taccrnvietuirea ca in eer (Filip. 3, 20), silindu-ne s~ nu mai tralm trupesto.ci mal deqrabti In chip stint $1 duhovnicesc :1lt1. La aceasta ne rididl.pe noi, scriindu-ne, Pavel : «Nu va iaccit 1n catou; veacuuu ace'sta,ci va doli un chip comun prin JnnoircQ mtniu voaslre, ca sa aovetitt!care esre vola lui DU1J111czeU cea buna ,51 bincplacuta $1 dcsQvlr,'jil(l»(Rom. 12, 2).

Iar daca nu ne Iacem in chipul lumii, p~r~isind r~tl1cjl'ca Iumeascd,vorn fi urttt de ea. Si Mtntuilorul stiind di asa se inttmpUi. a spus:«Daccl (IIi if lost din lume, lum.ea ar t1 lublt ceca ce esre a1 ci, Darfiindcd l1U stntctt din lume, de aceea lumea vd uriiste» (loan IS, 19).Dar urtndu-va, vll priqoneste. Dar pe eel co stri~Jtt $i so umple demlnie ncstaptntta, n frtneazd Dumnezeu, nclaslndu-l nici macer s(tsupere Ctl cuvlnto asprc. C~i.ci a zls Du.mnezeu catre Laban: «Pazc~-fe-te Stl nu grc'iiC$ti relc unpotriva JUi lacob». Dar se supt1r~ lumeapcntru di a fost jefuittl $i·a pierdut pe zei. Iar pe acesua i-a IuratRahila. Dar ia seama cum s-a fUcut acest lucru. A cautat Laban pezei Ia Lia si la cole doua slujnice «$i nu t-a allat», Dar a sezut dea-supra lor Rahila, <lind ce motiv celo obisnuite.

Care e tntelesul acestora J Nu a Iost 0 Ispravd a Sinagogii iu-dcilor, dar nici a celor nsscutl in robie desfiintarea idolilor. Ct aRe hilei celei tinero, adidi a Bisericit, aeoperind de necesitate eele f~-cute do mjntl. Ea Implineste ell Idolii ceea ee s-a spus prin prcoro-cul : «Sf vci IL1a iiioli! cei aiqtnuu! $i pc cei 1mbriicalJ 1n aur U veitniirunt! si-t ~rei lmpra$tia ca pe 0 apCi. lepadata $1 ca oe uri qunot1i vei arunca» (Isaia 30, 22). Jar pentru di n-au fost gl1siti de Labanz('il lui, a Went legam111t de pace cu dumnezetescul Iacob, Ctici ne-maiavtnd Jumea pe dumnezei i cu nume mincinos, se va face prietenu

2B2. Dur 91ndil1rl ~i frldud l'dl' pltlculC lui Dllm.nI':4<'u :)1 in :;turo sa III'easel'! pctoti prill bUhtitotca Inr, ci )\'I'dim di !lv/'m pe DUUUW1Nl In noi, sell nol s1ntem in})umnezclI. MIU victlltlll Cd ill IN. CI'Tul l~lf! motlul vic!ulrii cure nc IInc~tc eu Dum-.nozcu ~i Inlr(' nol. Dil i7:,1l t'd (;~le plodustl 1-,1~llsllnuHi de IlIpld 1nlT(' (:ompOIIOJlto Spit:chinuirca rcciplocll. Chiar tn lIaluld ('tntl ~t· scotlte excl'~iv 0 I'ortl:i din imlJilltlrcl:I lorell dll('lc !>e produce tulburare penlru toall', ea ~( p<'nlrtl oamen!. L.) Ccl cine! )Ie alirmaun om trnpotriv8 aUol'o, sau chiar 0 plllcrc din om ~epartlt de (,lUi pulure (nom.!iinl('lecllll. numai 'slmtlrea, numai voillla). tum(>(1 cxperiozd uzi C'fc('lclc dlstrugato!lrcre Ie produce 0 [oql! a nalul'il SCOtl,1i, din armonid ell ceJeldll(', armonie ('are Sf' 111-II')lleazll una po alto. Armollio Q QPNa lui DU(UJ1l'zeu ('('1 ,Hotlubilot i ri1zhoiul e <11duhurllor dezblnlHoare $i dislru~JlIloare. Trairea lrup<'uscii uduce dl'zordin(' ill ()m.IrllirN} srtnUi ~i duhovniceasdi c 0 Irdire tn ann(>nic ('u Dumn('zeu .~I ell IOdle. OurHrislos l) l1i slilpul splrHual HI crel:1llei. CO cenlt'\) 61 unHi1til ci.

OLA'li'IRE LA CA:R+:ILE LUI MOISE 167

ba mai mult s-a Hicut aliata cu Hristos in pazirea pacii. Iar aceasta estepiatra mult probata, cea de mult pret, unghiulara cinstita, cea din capul~ll1ghiull.J.~,pus a .le temelia Sionului (Efes. 1, 20 i Isaia 28, 16) 283. «Cacia ridlcat-o, zice, Iacob ca. stilp», £acind-o chipul lui Hristos, Se voraduna 10s8. si e lte pietre, cele ale Sfintilor Apostoli, sau 'ale celorIndreptati prin credinta ~j. sfirrtiti in Dull, pretnchipuind dar adunaroain Hristos,

Despre Sfintii Apostoli cuvintul proorocesc a spus : «Penttu dipiette siinte se vor tdviili pe pamlnt» (Zan. 9, 16). Pentru dt durn-nezeiestii ucenici au alergat pe tot pamintul. ducind neamirrilor pro-povaduirea evanqhelica. Iar catre cei indreptati in credinta scrie In-teleptul Pavel: «lntiu care $i v oi va zidil: spte Iocas lui Dumnezeuin Duhul 811nt» (Efes. 2, 21).

Si s-a .numit adunarea pietrelor de dare Laban movila nuirturiei.Iar dumnezeiescul Iacob ridiclndu-I la u~ mteles si mat mare ~i ned-semanat mai inalt, adica Ia Hristos, a numit-o l'vlovila nuirturiei. CudHristos Insusi e capul celor ce ered 284. Dar !?Lmultimea inqerilor ede fata slujind (Iiturqhisind] Mintuitorului HTistos care mintuieste peai Sai ~i ii seoate din rautatea lumii, lmplinind slujirea rinduitd lor.Aeeasta 0 poate ana cineva eu usurinta din urrnatoarele. Plecind LCj.- 'ban $i Intorcindu-se eu pace acasa, «iocob privind, a viizu: osiireatiibiiiltii $i L-ou intunpinat pe el Ingeri( lui Duuuiezeu. Si a zis Iacob,clnd i-tt viizut pe ei : Aceasta e tobaia lui Dumnezeu si a chemattaunele locului: Tobcte» (Fac. 32, 1-2). Cad s-a scris : «lnqetulDotnnului va tiibiir1 unpieiurul celot ce se tem de El si-i va tzbavtpe ei»: (Ps. 33, 8). $1 iarasi : «lnqetilor Siii va pownei 'penttu tine cosa te pdzeasci: pe tine in toate ciiile tale» [Ps. SO, 11) 285. De fapt Dom-nul nostru Iisus Hristos Ii izbaveste pe toti cei ee-L iubesc pe Bl,cu Care aduce <:lava lui Dumnezeu si TaUH impreuna eu Sfintul Duhill vecii vecilor. Amin.

283. Hrlstos e piatra care se puna ca fundament trainic Ia Jundarnentul creaticireadusa Ia unitate ca 0 cladire unltera, armonizata. Nuruai El poete uni Jurnea, priniubirea Lui statornica, prin dumnezetree faeu1a accestbila oam(~nilor.

284. Bis.erica formata din C'rcdiJ1Cio~j e mo~i1a mlirturiei, caci e deosebitil deHristos, Care e marluria. lar Rrist;os csle El inSll~L MaTtoru!. scm Ma:rtllria Cll ip.osta-suI dUIDU()zeic\c facut om, E1 TIlL <iii marlurie desprc aHul, nu e martorul altuia. Ci Ejdll marttlhe despre -Sine insu~i. EJ e Adevarul care se milrtur1se~te pe Sino.

285. Llli 'Dumnezeu ingerii il litllrgl1iscsc sli:ivindl1-L. nu j"Jentru di are l)umne-zeu nevoie cje aceasta, ci ex:primindu-.~i fericirea ce 0 sim t in apropierea Lll1, far pcnoi ne pazcsc ~i ne scot din ceJe Tel('. De aceea in'l'aport ell noi sini co 0 tabarli ina~-·mata.

163 SF. CHliRlL .A,L ALEXANDRIEI

Iara~idespre Iacob

1. Minunatd .este viata stintilor pentru cei ce s-au hotarit s~vietuiasca drept, Minunatia vtetuirii lor intrece oiice cuvint. Darpilda buna ce 0 ofera celor ce voiesc sa vietuiasca binecredincios,sau modul purthrri lor drepte si placute lui Dumrrezeu, se poatedescrie in chip Ielurit. Eu spun, san mat mult ' lnsusi Cuvintul luiDumnezeu a1 tnsuflatelor Scripturi spune di, eel ce privesc dreptfelul, vtetuirn lor trebuie sa Ie imite credinta . dar ~i sa. mearqa pe-urrnele virtutii aflate tn ei. C:aci este absurd ca cei ce. au fost price-puti 1],1artele imp;hitte~ti sa nu-i facajnvatMori in acestea pe cei dina-intea -dor si sa 111.1 se sileasca 's'a-i imite pe eei ce 'Ie-au practicat peacestea cit mal exact; iar noi tnsine, al carer scop e sa dobtndimvirtutea, sa ne Indreptam ochii ' mintii spre frumusetea celor maivechi. ca sa aflarn intr-un mod oarecare de ta ei eels prin care seponte face cineva cit mai apropiat de Dumnezeu !?i sa-si faca minteasa' priceputa in vietuirea cea de lauda. Sa nu ~ie deci cu nimic malput-in pilda dumnezeiescului Iacob pe'ctt se poate, eel ce ne-a dat 0 calenep§tata si ]5otriviHi timpului de atunci 'in prtvinta vietuirfi, avlnd caajutor ~l povatuitor pe Dumnezeul tuturor, care l-a lasat sa ajunqauneort en folos in osteneli (cac; nu poate dobindi 'eineva fara su-doare cele de lauda i'l'le virtutii}, iar dupa asemenea nevolntel-a incoronat eu bucurii si l-a tmboqatlt ca pe unul din cei puterulciluptator! in marile lupte. ,

Sa nu spui in .sinea ta: pe.ntru ce n-a daruit Dumnezeu sfintilorceea ce-i :purtea veseh? Dar aceasta ar fi insemnat sa·,i lase neexer-citati. [nedeprinsr] ~i nu le-ar fi venit buna existenta ca pret al vir-tutii, co. stare a fer~cita si bQgatia stralucite a darurilor. Ea le-ar fPfost mai dreqraba un rod al pornirii unel volute nesupuse tncercart-lor. Dar ei trebuiau sil. se arate rnai deqraba probati si vreclnici inIata ~uj;,Dumnezeu prin 111.Se$i,faptele lor. $i sa He si Cel?T de dupaei pHcla si chip dar a trebuintei de-a voi sa fie foarte iubitori defapte st riqur osi in ele, spre a Inteleqe dl celor ce traiesc 0 viatafiiriJ greutati. $i vrednica de dispret, nu Ii se cuvine nici 0 rasplatur

ci darurHe cele mai deosebite Ie viJ+ celor foarte iubitori 1e oste-neala, Care ,au pret·~~t mai mult dobindirea buniitatilor, dedtdulcetile vietH. A!}a 'a sJ)us careva dintre intelepti: «FiuIe, de teapr-opii so. slujc$ti Domnului, pregatC$te-tl sutlctul de Incercare, In-dreaptd-ii inima ta $1 'rabda» (lnt. Sir. 2, 1). Caci <('1('ibdarea na$tewaban;!, tar probarea nade jdea, iar nade jdea nu rU$ineaza)}, dupacum s-a seris. Sa urmarim deci scopul nostru.

GLAFrRE LA CARlILE ~UI MOISE 169-

2. Dupii plecerea lui Laban din muntele Galaad, dumnczeiesculIacob se !:,riibca spre pattie, voind s~ ajunga aeolo. Dar scapat decearta eu Laban, de-able a rasutlat putin ~i eade indatM in greutiitit;;i mai mari. Cilci plecind dill Mesopotamia si mergind spre Canaan,a trebuit sa treaca prin Seir. unde locula Esau, fapt care-l fikea sa,S8 teama foarte. CQci nu uitase cum se suparase aeela din. prictnabinecuvtntarit ~i al drepturilor tnttiei nasteri. Dar e vrednic de sttut~i de admLrat modul cum a iniulurat suptirarea pentru acestea st aadus Ia iubire st bunatate pe trar«. C~ci s-a scris : «A ttltnis lacoosoli Inaintea sa la Esau, itatele siiu, In pCim1ntul Scir, 1n lara Edom$; le-a poruncit lor, ziclnd: Asc sa spune/i dommitui rneu, Bsau :Aso zzce sluga ta, Iacob: Am iocutt cu Laban $i am lnt1rziat pinducum. :;:i am doblndit boi $1 asini, oj $i sluq! et slujnice. $1 am trimis'sri se. vesteasca domnului ~neu Bsau, ca sa aile sluga ta luir lnainteatao .5i s-au lntors solii lui Jacob, ziclnd: Am iosi la iratclc ulu Esau$1 vine lntru inrtmpinarea ta $i 400 de ocmern eu e1. $1 s-a tcrnutIacob ioarte $1 nu stia ce sa iacii. $i a impartit poporul cc era cu eI$i boii si oilc lh doua tabete. $1 a zis Jacob: De vc veni IJS<1U mtr-ot61bdrc'i '5i 0 va rata pe ea, ccaldlalta tabara va sciipa. $i a zts tacob :Dumaezeul par.intelui zneu Avracm $i Dumnezeu1 parintcluJ meulsq.ac, .Doamne, Tu Cel co mi-at xis: Pleacii 1n pc'im1ntul nasterii talest-i! voi lace tic bine. Mi-ajunge Mie toau: dieptaiea ta ~i tot ode-viuul ce l-ai tacut sluqii Tale. Cilc! llUlnai cu toiaqul acesta amtiecut Iotdanul. Tar aeum m-um iiicu: cu doua tabetc. Scoate-miidin mina ircuetu! mcu Esau, ca ma tern de el, ca nu cumva venindsa mil calee pe mine $i pe mama cu copili ei. tar Tu ai zis : Tti voiface bitie $i vot ieee sdm1nta ta ca nisipul tiuitli $1 nu sc va puteanumara din prtcina mulitmit» (Foe. 32. 3-1.2).

Observe cum scapa prin linqusire de Esau si-i potole~to eu blin-dete supararea aeeluia r;;i incearca sa infrineze prin euvinte buneminia nestnpinitti a aeeluia. Ml1car d'i ajunsese mai inolt pentru bine-cuvintarea taUHui s~u ~i se dislingea prill slava celor tnlii naseuti ::;iavea pe Dumnezeu ajutor, a ales eu sfintenie sa lmplinNsdi spllsa:«Dc e en putintd, pc cit std 1n puterea noastrQ, trruti In pace eu totioamenii~ (Rom. 12 18). Cite odaHi cuvintul Qnora est!' de nesupor-tat pentru d1 e aspru $i inglmfctt ~i pHn de dispre~. Scriitorul Pilde-lor serie insu ca un lntelept: «Raspunsu.l smeril lntoarcc mlnia»(Pilde 15, 1). Observu priceperea dreptului bineeredincios. Trimite-soli eare vor cere pace $i vor duce cuvinte blinde lui Esau. Cnd a~ale-a poruncit Iaeob: «Acestea zice sluga tt! lacob». Dar se intoarce-

170 SF. caran, AL ALEXANDRlEI

iaras] ~i spre ruqaciune ~i 11n uita nictodata de ajutorul lor. Sl araHidi experienta celor trecute intareste si mai mult nadejdea, zicind :·«Cu toiaqul acesta a1 meu am tiecut lordanul, jar ccum am dow'!tab ere» 28(1. Deci a zis : «A vuia de acosii numai acest toiag, am ttecutIorcuinul si iata m-am iiicut stlipinul muitota, avuuiu-te pe Tine,Staplne, binevoitot», VOJU 111Vata prin acestea si noi ca trebuie safirn blrnzt si pasnici $i sa urmaruu in tot chipul sa vietuim fiha stine Iuptam cu altii. «Sluga Domnului, ztce. nu ttebuie sa se lupte, ci.scl fie blind cu toii», dupa cum s-a seris (II Tim. 2, 24). Nirnic nune tmptedica sa ne folosim si de bunele mestesuqurl ornenesti invederea binelui, ba socotesc ca e chiar un Iucru dintre cele de lauda.Dar. e necesar sa cerem (chiar daca Ie-folosim $1 acelea) $i grija luiDumnezeu $1 ajutorul de sus, «nu cugetlnd la cele tnolte» (Rom. 12,16), ci qindindu-ne mat deqraba la ceea ce s-a scris : «Cu cit e$titttat mare; cu attta mai mult te smeieste t;i vel alto. iuu tnaintes:Dotnnuiui» (Int. Sir. 3, 20 ; Filip. 2, 3).

Hotarindu-ne sa cuqetam $i sa Iucram asa, Yom cistiqa bunurilepacii $~ vorn tntoarce pe ' cei ce s-au infuriat pe noi spre bunatate.«Fictele siilbaiiee, zice, vor ajunge Ia pace cu tine» (lov. 5', 22).

Aceasta a facut-o Jacob. N-a nnblrnzrt pe Iratele sau numai cu-cuvinte blinde si line, ct I-a facut partes si de averile si bunurilelui, dlndu-i partea cea mai scumpa, oi $i boi, capre si astni, cdmile~5ivitei. Cacl e rna; buna pacea decit averile si trebuie pretuita malmult iubirea de Irati ,decit posesiunea celor vreilielnic.e.· Caci se te-.mea, cum am spus, dumnezeiescul Iacob de fratele sau· Esau $i eratrist qindlndu-se ca va suferi de minia lui. Dar acela a calcat pestepizma lui de 1a inceput si I-a Imbratisat pe Jacob si l-a sarutat eulacrirni si s-a supus 1egilor Jirii care H. indemnau 1a iubire. Cacci s-ascris : «$i alerqind. Bsoii In tnnmptnaxeo lui '$i 11J1brap$lndu-l, t-astitutai $1 a ciizut pc grumazul lui $i au pi1'ns amlndoi» (Pac. 33, 4)."$i toate acestea sint fapte ale blindetei, rod at cugetului smerit $ineiubitor de mari're $i dar a1 bunavointei lui Dumnezeu celor ce-Litibesc pe El, a1 cugetului care subtiaza mindria !?i Imnoaie asprimea~i umple de bucurie pe cei ce se siIesc sii se alipeasdi de El.

Dar socotesc di trebuie sa diutarn in povestire intelesu1 duhov-nicesc. ~i sa 0 facern pornind de 1a inceputul cuvintului. Cad a$a.se face lalilurita taina lui Hristos celor c.e vor sa 0 cunoasdi bil').e.

28.6. Toale ruga.cill11ile Bisericii constau diu ·aceste parti:. a) adr~area catteDumnezcu, b) amintirea unor Aaruri anterioare ale Lui, c) COlltillUtul cererii.·de rata,.d) slava adusa lui Dnmllezeu ca mila Celui Puternic sa implineascil. cererea.

GLAFIRE LA CARTILE LUX MOISE 171

3. Temindu-se deer 'de fratele invadios $1 salbatrctt ca. 0 iiara,pe drept cuvint, dumnezeiescul Jacob, a rntreprtns dHatoria in Haransi Ia Laban, consimtind eu dl,UHoria tatalui -sau, adieu Isaac. Cadsocotea di a~a va putea sa ocoleasca eearta en fratele suparat. Iarajuns 1a Laban, s-a casatorit en cele doua fiiee ale aceluia, cu Liasi eu Ralrila, $i 's-a imboja.tit $1 en nesterea de fii si eu turme devite," iar pe llnga acestee si cu alta avere. Dar dupa ce a ajuns 1aatlta bogatie, s-a gindit sa aiba easa sa si pleaca din Haran si diucasa lui Laban, impreuna eu eele dobindite ~i eu sotirle si copiii. Darurmarindu-I Laban, a fost ajuns de el, dar Hristos le-.a insuflat pace~i i-a Hicut sa se lege prin iubire, Si au ridicat un stilp de piataea chip al Lui. Dupe aeeasta Laban plecind $1 intorclndu-se acass,a ajuns 1a pate $i eu tel ce-i ameninta viata in chip sillbatic, adie1§:en Esau. Si s-au tmbrsttsat irnpreuna, inqroplnd in oarecare mod intnamtartle lor spre iubirea intreclalta supararea pentru cele trecute.In aeestea se cuprinde tot cuvintnl istoriei. Dind lui Jacob fata luiHristos Insusi, ne-am amintit t;i'i de cea a celor tndreptati prin ere--<linta. Iar de' Esau am spus ca inohipuie 111el poporul t~Hetii im-prejur si al legii. Acestea mai ales- pentru di insusi Dumnezeu,Stitpinul tnturor ii spune Rebecai pe clnd purta inca in pintecedoimea copiilor : «Datta neamuti s! cloud popoare se vor tvi dinpiniecele tau .<;1 popot va stap1ni pe popot $i eel mal mare va 'slujicelui mai mic» (Fae. 25, 23).

Aceasta s-a si implinit prin Hristos, Cad eei din Israel Iiiudprirnii dupa tirnp si fiin(~ numiti de aceea 1ntJi nascuti, au ajuns .~iau fost pusi dupa cei credinciosi 'in Hristos, care au mostenit $1slava celor Intii nascuti, pentru Cel lntti Nascut .aflat in ei, care e ~iUnui Nascut 287. Pentru dl. s-au facut de Up. chip eu El, avind a douanastere prin Duh tntru nestricaciune si stintenie.

Dar ars de pizma, Esau, adica Israel, a priqonit pe Iacob, adictipe Hristos. Insd, precum am spus, cuvintul nostru in aeestea are untnteles lndoit, luind seams totdeauna la ceea ce se cuvme, $i de

287. Hristos este lnUi-Nascut ca Omul nou, inviat. Cad ca Dum,f)ezeu este naIntiiu1-Nascut, d Unul-Niiscut. Dar daca n-ar fi Unul-Nascut' ca Dumnezeu. n-ar fiputllt fj niei tlltHul-Nascut ca Om. Ciiei n-ar fi. invjat pt'imul 'din romli. $j J1-err Iifast Inliiul-Nascut Ca Om rara de pilC8'1, sau !ncepiHorul noii umal1itiiti. Ca Creatornu .Sa [aeut lntii.u1-Nascut <lintre oameni. Caei a ramas dcasupra J10astra dupa fiinta.Dar pentru a ne m1ntui S-a faclrt ~i Inliiu1-Niiscnt al omeniril mintuute de pikat S1 derooaTle. Nmnai Brja 0 putea [ace aceaSla. $i de 'co ar fj greu de adm-is cii Cel eo-abinevoit. sa crccze pe oameni din iubire, pentru a reali.za un dialog eu ei., n-8 pututduee p111'6.1a tapat iubirei!l aceasta, facindu-se !Ii El insu/ii Om, pentru a ridied la su-'prema intill1'itate dialogul lui Dumnezeu ell oamenii 1

172

aceea referindu-se cind la Jacob, ca chip a1 lui Hristos, cind la noul,popor eel in credinta.

Deci priqonit intr-un fel st nu nira voie, Hristos a pleeat rntara neamurtlor, spuntnd limpede: «Parasit-am case Mea, Idsat-tunmostenitea Mea, aat-am suiletul Meu eel iubit in munile vrajma$i1oret. Piicuiu-s-a mostenlrea Mea ca ua leu ln dumbravii, dat-a asupraMea qiasu; €i. Pentru aceea am urit-o pe ea» (Ier. 12, 8). Dar s-aHkut aratat pe Sine din bunatate si iubire de oameni, dupa inviere$1 fcrneilor in gri:ldjna, zictnd : «Merge/if vestiti iratilar Met 288, casa tiiearqa in Galileea st aeolo Ma vot vedeo» (Matei 28, lO).

Ajungind dect in Galileia, ca st dumnezeiescul Iacob in Haran,a pastorit oile lui Laban, adtca ale lumit, care f~cea din creatie unidol ~i care era in raUicire ca ~i Laban. Ajungind acolo, se casato-reste ca un Mire cu 0 Iecioara curate, sau cu Biserica din neamurt,adica. eu Rahila, lutnd-o Impreuna ell ea ~i pe cea mai Inainte dis1:i-torita prin lege cu El, sau+Stnaqoqa ludeilor, al caret chip e Lia,Cad «s-a mintuit rama~ita lui Israil», dupa cuvintu1, prooroculur[Jud, 5, 15; Isaia 10, 22; Rom. 9, 27), desi nu toata multimea apretuit harul in Hristos prin credinta. Aratindu-Se 1nSa la neamuriHristos ca Mire si recunoscind prin Duh pe cit mai mu!lti spre mfiereill har si adunind 0 turma de oi cuvtntatoare cu adevarat grende numaret, a fost .priqonlt de lume. C~ei s-au Impotrivit slavei luiHristos unii care aveau in lume cinstiri mali si 0 stdpinire pamtn-teasca greu de doborit. Dar dumnezeiescul .har s-a indurat si de ei.Caci a ajuns ~i lumea la paee cu Hristos, ce, ~i Laban eu Jacob, Apotin timpurile de pe urrna Domnul nostru Usus Hristos va uni ellSine si pe vechiul prigonitor Israel. precum si Iacob l-a Imbratisatpe Esau dupa lntoarcerea din Haran.

Ca dupa vremuri va fi primit $i Israel in draqostea cea in Hristos.prin crediuta 289, nu ne putem Indci daca ascultdm de cuvintele de-Dumnezeu insuflatei Scripturi. De fapt Stapinul tuturor a spusprintr-unul dintre sfintii prooroci : «Cii zile muIte VOT sede« ttu lUIisrael tara Imparat $i fdId de edpctenie $i tara de jertta. $i tara de-altar, U1ta preoiie s! tard oriitiitori. Si dupa acestea se vor Intoatceiiii lui Israel $i VOt cduta pe Domnul, Dutanezeul lOT $i pe David,'imparatu1 lor $i VOl nadCijdui 1n Doninu] $i lh bunatatea Lui 1a s[1r-

28B. Hristos Ii nllme~te ait'i pe ucenici drati», pentru a arata eli a ramas om$i du~a iuviere j ~i eli ~j ei vor avea parte de lnvierea Lui.

289. Credinta tu Hrist.os prin care l1C mintuim nu exclude iubirca lloastra Iatade El ~i a Lui fata de nol, cum s·s afirmat in protestantism. SI. Ap. Pavel accentuiazlialit de mult credinla in Hristos. pentru eli <:rerunta in dumnezcirea Lui ti imlliedeca..pe evrei sa se alipeasc! Lui. .

<;LAFIRE LA CARTILE LUI MOISE 113

situi zilclorn (Osea 5, 4-5). Cdci adunlnd inca Mintuitorul nostrual tuturor pe cei ce cred din ncamuri, s-a clespuiat Israel, neavlndIeqea ca lndrumatoare a celor ce trebuie fUcu le, neadudnd la altaruldumnezeiesc cele rinduite de lege, ci asteptlnd pe Hristos Inter-ctndu-se de la chemarea neamurilor, ea sli $i-l fad1 $i ne e1 Insfirsit al S~u prin credinta ~i sa-l uneasca prin leqea iubirit cuceilalti 290.

Observe ed bucurtndu-so de nasterile coptilor sl de multe turme<Ie oi, lacob se lntoarce din Haran $i primeste in sltrstt $i pe Esautnsusl in Iubirea sa. Deci se intoarce Israel Ia vrernea sa, dupa che-marca neamurilor, si se va minuna de bogatia cea in Hristos. Esteusor celor ce voiesc sa vada si aceasta in celc inlimplate in Chipistoric. A trimis lacob ·dar1.lri lui Esau aduclndu-I la lubire st pringenorozltatea darurilor. A trlmis st soli Ia cl ca sa-l clstlqe eu cuvintede pace. Si ca vor fi si nu vor tnttrzte cele ce-i vor educe la prieteniela vrernea cuvenita. 0 arata lamurit si Hristos. Cacl a spus catreIudei prin glasul proorocului : (($i iaui, Eu voj trimite la voi pe tucTesviteanul Inalnte de-a veru ziua cea mare $i tuminaui a Domnului.AccJa va tntoatce inima tatiilui spre liu $i inima omului spre aproa-pete lui, ca nu cumva venind sa bat pdrn1ntul de tot» (Maleahi. 4, 5).Vcnind el va readuce la Mine, cum se cuvine, pe Israel eel greu deadus, 11 va seoate din vechea minie, il va faee pricten pasnlc al luiHristos, eratrnd ca prezente darurile generozit~tii Aceluia, adjdi celenMlijduite de cet ee ered. Caci nu se vor mai amtna atunci pontruIimpuri indelungate eele fiSgliduite celor credtnciosi, ci daruirea vafi in vecinatate si harul la tndcmina. Pentru di va disparea tndatafiul pacatului $i va cobort lmprcuna cu slintii ingeri din cer Hristos,Mtntuitorul tuturor, prin care si eu care fie slava Tatalui ~i Sfin-tulul Duh in vecii vecilor. Amin 2'JI.

290. E 0 mare taina care sa alirmll ski potrivlt Ap. Pavel In (Rom. II, 25-:'0):«cd lmpiclrire s-a Idcut lUi tsrael, In parte, plnd ve tnira tol numdruJ pdginilor.Poate pliglnli D-ar Ii venit la Hnstos, daca El ar fi ap1irut tnconjurat de lot poporulIsrael. Peate eil Israel nu era Incll preg~lit sa renunte la rntndria eli 01 e singurulpopor aJes. Poate v1izind pe crestinli dintre pagln~ sl1ibind In eredlnta tn HrislOs,vor veni c1 s6 arate marea inliltimc a umanitatii in Hri!otos. TenacitatNI lor, sublili-talea rdfinatc1, solidaritatea ctstigat4 In cursu! unei islorii til care au luplat din greuca 511sc menlinli $i impuna va pulea aduce micii elite crestine care se va men tine 0mare ~i final! tniilpme spiritual4. Vor avea atunei $i ea adeviirdta jerLHi. tn loculjerlIclor inferioare pe care Ie-au pierdut: jerUa de Sine a lui Hristo5 ~i a omului InHrislos.

291. Poate Israel va fi adus la Hrlstos de marile semne ale venirii Domnului.lntre care vor II ~i inceputul revilrs!rii buolWitllor spirituale ale vcacului vii tor.

/


Iara$i despre Iacob

1. Firea ornului a cazut prln pacat si prin moarte. lnstrainindu-seeu totul de Cel ee stia sa-l mtntulasca, eel facut dupa chipul dum-nezeiesc s-a supus poverii robiei. Cact si-a supus grumazul nu cuvoia tirauiei satanei, care din foarte mare ingimfare [fiiudca duhuleel r~u este supratnqimtat). a pornit eu indraznealji unpotriva tutu-ror, zicind : «Lumca lntreaga 0 voi cuprindc In mina mea ca pe uncuib ~i ca niste OWl parasite le voi ridica $i nu va rdrnlne vreunulcare sa-m; scape, sau sa graiasca unpotrivo mea» (Isaia 10, 14). Aimpaditit cu tiranie, cum am spus, si s-a numit dumnezeul veaculuiaeesta. Si s·a inehinat lumea lui si a slujit crcatiei in loculCreatorului 21)2.

Dar cleoarece Dumnezeu s-a milostivit si de eel adusi la aceasttimizerie, a HigMdtlit sa ne trimjt~ pe Fiul Sau din cer, care sa readucafirea omulut jar~~i la ceea ce era 18 mceput. «Ccle 1n Htisios sintzidire tiouii», dupa Scripturi (II Cor. 5, 17; Gal. 6, 15). Tar aduca-torii l?unelor cuvinte la noi s-au taeut Iericitii prooroci. «Proorocitiddespre haru1 cc avea sa vitui la noi si cercetrnd in care si in ce telde timp a ariitat pe Dubul lui Hristos din ef, care tiuinurisirui de maiinainte patimilc lui Hrisios .5i siavele de dupa aces tea, au doveai:celot ciirota s-ou descopetlt co acestea nu le slujeau lor ln$i$i, cinOUQ» (I Petru 1, 10-12). A1?a serie ucenicul Mtntuitorulul. Si ('iau spus multo cuvinte des pre tntruparea Mintuitorulut nostru sl dila vremea sa va veni Izbavitorul. Sl nu va fi nici 0 suparare silInfati~am cititortlor putine dintre ele. Iar di Iaptul ar'esta va fi ROW. .acuzarea multimii Iudeilor, se poate vedea diu lucrur ile insesi. C~cidesi puteau cunoaste din cuvintele proorocilor sosirea Mlntuitorului,ba cunoscind nenorocttii aceasta din tnsast umbra legii, au respins

.292. tPliratul e 0 qrea Tobie spj·rj1tuaI1i. Omul ;llU mai a liber eu adcvaret. € o.r.Oibiecare-i sl~besc purerile spirttulu! care tine meterie (rU'Pului tncheqata ~i mereu:t'tnara, j~i ('ace Ioc in iCJlCeast.aproecsut descompuneril sau al strtcsctunu, care ducctrupul la moarte. Dcscompunorea devine un lalpt ,g-,enera'}. oonerer errnonlei care tinefOiftele rnatcrlet tmbtnete, ~j reclproc ·tnIrtna>te, care Iace din natur s un mediu deIntretinere ,a trUJp.u1ul omenesc, Descompuncrea se manlfesta $i CCl 0 iupta intre ego-nsmelc umane, care e 0 fatima e rauJul. Toote a'Cestca yin ,pent.ru dl omu'} e ie$it dinleg.'Uur'iI au Dumnezeu in care pot ramtnea 'toate armonizate .... $tiinta» ,promoveazll. !$Iea acest proces In 41uzia ea separtnd rOTlele natur1i. trupul de sunat. Ie peete lOW de-plin cun~e $i rolosi. 1n Hristos. r6.0tndu-Se Dumnezeu tns~i om, toate sa readu-nll: omul {;u Dumnezeu. omenescul tn Sine' insu!j:i, omul cu semenii sai. Spiritul Luionrenese .1il)'t!irit de i.postax;ul divin :poo~c Invinge moantca, annonizea.za pe om euom, pe om etl natura. en {orlela naturii. Readuniodu-se in EI. Cd in Dumuezeu, soarmonjzeazl! toate. Altfel se aduc unele pC' altele in dezordinc (.Iezi energia nucle-ani). Dar orgoliul I)i patimile de nCll1vins ole omulul prill el tnsus! nu pot n lluthDtde 1a el, niei cCectula lor ur:ia~e aSLlprcl naturii. Ele au ccJuza in lucrarea unor duhurlrele mai pulernice.

CLAFUIE LA CARo:rn.E LUI MOISE 175

vestirile de la Dumnezeu si pe Hristos lnsusi. E ceea ce ne-a spussi Inteleptul Pavel: «lmpiettiie s-a iacui 1n parte lui Israel» (Rom.11, 25), «cc vazlnd sa nu vcdd si auzind sa nu auda, nici sa tote-leagol>, a spus si Mtntultorul lnsusi (Matei 13, 13). Deci a spus, maibine zis ne-a si infllti$at pe Emanuil tnsusi spunlnd dar in scrierilesale, dumnezeiescul Isaia: «Dubul Domnulut peste Mine, penitu care:\1-a uns pe Mine sa bitievestesc siiracilot, sa vindcc pe cei zdrobiticu inima, sa proooviiauiesc tobllot scoparca $1 otbilot vedereo. sa

• ctietn anul Domnului primit $i ziua rtisoliiiuii» [Isaia 61. 1). $iaces tea au fost faptele stralucite ale venirii Lui.

Jar Osea a spus des pre El: «Si se vor aduna iiii lui Iuda $i iil!lui Israel tmpteurui .';Ii vor pune Iotu-st 0 singudi domnie $1 se vortnalt« de pe pamlnt, cq mare esie ziua lui israel» (Osea 1, 11) 293.Caci au fost foarle multi invatatori la Iudei care au Indemnat 1ncursul timpului sa se cinsteasca Dumnezeul tuturor numai eu buzelest au dat ea invatatura popoarelor de sub autoritatea lor poruncileoamenilor, Dar 0 slnqura domnie s.-a pus impolriva tuturor si pestetoti ~i anume Hristos si prin El ne-am tnaltat de la pamtnt, adicaam invatat sa cuqetam cele de sus. De aceea «mare eu adevarat esteziua lui Israel», adlca a sernintiei lui Dumnezeu. sau a Fiului 29".

De aceasta zi ne-a amintit si dumnezeiescul David, zictnd ~«Accasta e ziua pe care a iacui-o Domnul, sd ne bucurdm si sa nevcselim rnrr-rnse» (Ps. 117, 24). Dar ~i preatnteleptul Pavel: (cloUtaeum vremea bunei a$tepUiri, iaiii ziua tnuituirii» (II Cor. 6, 2), tncare adica ne-am mtntuit, Hristos chemindu-ne la aceasta 29:>. Cacia spus Inteleptul ucenic : «Nu. este alt nume sub cer, tiat oamentlot,In care trebuie sii ne mlntuim noi» (Fapte 4, 12) 296. Dar auzi st peJeremia zicind Iimpede : «lata vin zile, zic€: Domnul, si voi ridicalui David Odraslii dreapta. $i vc lmparati lmpiirat $1 va ii lntelept.~iva face judecoui si dreptate pe piuuint. ln zilelc Lui S0 va mlntui

293. Verificarea oamcnilcr sl a creatiei Intreql tn Dumnezeu, opera prtnclpa 111I.l lui Hristos. Aceasta e una cu dcsfllntarea pacatuln; ~i a urmartlor lui I una euintarirea si fericirea tuturor I una eu tn"altarea de la celc plimlDle~li. ssu materialeprivite In ele lnsesi,

294. Mare este ziua in care Fiul lui Dumnezeu Se va lace om, sau tnecputulunci omcniri noi.

295. Asleapta omul timpuri grele. Dar ziua inlrnpurU Fiului lui Dumnezeu estea~teptata ca cel mal mare bine. Aceasta e tinta In care incepe implinirea ttmpului,sau a lstoricL E zina tn care so ulllple timpul de sens. Cacl e ziLLa incepul-ului mintu-irii sau B scaparii omenirii do rau ~i do moarte.

296. Numele Hristos c l1Ll1nele Fiului lui Dumnezetl dot noua, ca venit lotre notsub ccr. Daca n-ar exlsta lm Fill a1 lui DumneZC1\dup!l fiinea, dec'i nu supus lenilorJumii caTe due 1a moarte, ~i dad!. Acesta nu S-ar fi Hicut Om. luiJid un numo Illtrenumele noastre, '~i pur Lind vlata l1oaslri1 de sub cer, n-ar exista mlnluire.

t76 SF. Cl-URILAI. AI.EXANPRIEI

Iuda $i Israel "a locui cu lncrcdere. $i acesta c numcle LUi, cu carett vc cbema pe EJ Douiuul : Iosedec lntr~ prooioci» (Ier. 23, 5-6).Caci a impariltit peste noi, ca lmparat drept, Hristos, si a Hkut[udecata sl dreptate, eliberfnd de pacate pe cei ratticiti $i ostndind:pe vrajmasul satana care ne-a tinut sub tiranie. Iar numele lui esteIosedec, adieu dreptatea lui Dumnezeu. «Cac» ne-nzn itidreptat lniruEl $1 nu din iaptele dreptatii pe cere le-am liicu! noi, ci dup:'i maremilta Lui» (Rom. 3, 24) ~~(ib. De aceea a $'i spus DumnezeU st Tatal :«Se aptooie repede areptatea Mea, $i mila Mea se va descopexi» •,{Isaia 56, 1}. C{lci Hristos s-a facut noua mila $i dreptate de la Dum-nezeu si Tetal. Cu acest nume L-au numit pe El corul stralucit alstintilor 297. .

Astfel fericitul Samuil, vestitul Intre prooroci, le-a grait celor-din Israel, zictnd : «$i iatii, eu am umblat tnaintea voasttii din tine-reiea mea st plnd in ziua aceosta. lata eu, miinutisiii mie 1nainteaDomnului .~i tnaintea Htisiosului (UnsuJui) Siiu» (1 Regi 12, 2-3). Siterasi : «Marter este Domtiul tntru voi st manor Hristosul (Unsul]Siiu In ziua accasta, ca n-aii atiat in tnima mea nimic» (Ibid. 5). MatIamurlt tnvtnovatea fericitul David nestiinta iudeilor ~i iudraznealeneinfrtnata tmpotrrva lui Hristos si desertaciunea gindurilor lor,-copilaria in cuqetarea lor, zrcmd : «Penttu ce s-cu tntartta: neamurile §i-cu cugetat popoarele deserta'ciuni? Ridicatu-s-au lmparatii pdmin-tului $i cdpetenille s-an oiiustat lmpreuna lmpotriva Domnului st aHristosului (Utisului] Saw) (Ps. 2, 1-2). De Iapt deserte eu adevarat;sfint sfaturile nelntelepte ale Iudeilor Impotriva lui Hristos. Caci nuputea murl viata, nici nu se putea face sUipinit de portile iadului,

<eel ce a zis ~i duhurilor de jos: «lesiti, $i celot din in tune ric: iumi-noli-vii» [Isaia 49, 9). A deplins Ierusalimul si proorocul Ieremia, canecinstitor de Dumnezeu, ca uciqator al Domnului, ca spurcat, canemultumitor. Caci a zis : «Duhul ainamtea Ieiei noastte, Hristos(U tisul] Domnul, a fost prttis in stricaciunite noostre ; de EI am spus :

296 b. Not n-am avea puterea sa Iacem Captele dreptlhii adevarate. Dar afiin-.du-ne In El sau El In noi, 'Prill creduita, dreptatea sau curatenre :?i bunatatea Lui ni.se comuntca ~j noua. lar aceasta silld!iJulre a Lui in nOI. dadi eredem ,eli El e Flul luiDwnn<neu facut om farli de pticat. 0 inIiiptuie~te din mila Lui. El e dreptateaIn Persoana. Caei din EI iradiazli toata dreptatea.

29·7.Dreptatea nu este a realitate, sau 0 calilate impersonala. Dreptatea este.Dumnezeu jllsu~i ca Persoana; ~i Fiul Lui. Caei nu-! \ine lui Dumnezeu de undcva.di!1 alara, in baza unui efort ·de-a 0 c1!1liga. Dar TaUn L-a flicllt pc Fiul Siht drcptatepcntru noi. blneVOllJd si·L trimiHi la noi ca om. L-a facut drcp.t{lte la nlvelul nostru

:~i pentru trcbuinta noastTd, {!omunicindu-Se noua ca dreptate inlre noi. Dar Lrimi-Undu-L ca om intre nOi, L-a flicut sa se faoa ~i mila PClltru trebttill\ele nOBstre, 11.1ni-velul nostru. Cad in relatia dlntTe Persoanele treimice i'Ubirea nu trebue sa so ma-mlfeste ca mila ..


1n umbra Lui vom vietut inttu neamuri» (Plingeri 4, 20). Trebuind saaleaga harul prin credmta, au fost prinsi Iuptind impotriva lui Dum-nezeu. De aceea Fikdtorul tuturor, Cuvintul lui Dumuezeu Cel Unul-Nnscut, coborlndu-Se pe Sine spre desertare (chenoza}, s-a uns deentre Tatal ~i s-a facut ca noi, I;)j scopul chenozei lde~erHirii) a festso. mrntutasca pe cei de pe pamtnt 208. De fapt proorocul Sofroniea binevestit, zicind : «Bueutii-te ioattc, tuc« a Sionului, salta de ve-selie Israele , veseieste-te si te aesiaui din toatii inima, iiicii a leru-

298. Sf. Ch~ril face reflexiuni despre chenoza (smerirea) FiuJui lul Dumnezeup!)lli· a sluji omului ; 'ill legl.iturli eu smerlr ea lui Iacob Iata de Essu, desi avea acumdrcpturtlo Intrlulut-ndscut : .blnecuvtntarea lui Isaac. Aceasta no fXUsE. intelegem Cdini1ltimea spiriluala a cuiva 'implidi raspunderea mal mare fata de cei mal mtcl. DeIII 01 trebuie sa tnvete cel mal mic smerenia. Iacob a fost viizut de Dumnezeu maicapabil de 0 astfel de raspuudcre, de aceea a trecut la el drepturtte tnttiu lui-uascut.Soar spune : dar atunci de ce a Hicut sa se nasca Esau intti? lnsa chiar tn actul nas-terri. Jacob spare tinind de caleSi pe Esau. Cel ce pare mai mare in lume, e mai micdedt ccl ce pare mai mic, Acesta clirijeaza oarocum pe eel co pare rnai mare,

Aceasta ne ajuta sa tntalcqem putin smerirea Piului lui Dumnozeu, cure de:;ivine ca om pe Iume dupa Adam, se taca El tnttiul-nascut 61 omenmt tnnoite, spiri-tual in smerenle, in mm!, in iubire.

Dar cum se poate smert Fiul lui Durnnezeu facindu-Se om ~i inca un om sme-Tit? Dacii Dumnezeu Insusi a facut pe om sa se malte prln simtirea de Iubire, demila, iar accasta tnseamna cobortrea smerlta la semenii care sutera, de pe urma izo-lilrii prin mind ria nefireasca, cere nu e in Dumnezeu tnsusi capacitatea de simtlre,do mila, de cobortre la ('~i ce surera clnd ajung in mtndria paC'atului. $i n.u e ineceasta capacitate adsvarata supertorttate a lui Dumnezau t Dumnezeu smcrindu-SeC1.\ In teleqere, cu mila de oameni, mantresta 0 mai mare putera dectt rflmilltl1d ne-piisator si rigid. Cad prln smerenie, mill! ~i tnteleqere Ii ct$tiga. Prin mila devineom adevaret i prtn mBa sa apropie ell adeviirat de ei si el so apropie de El. Sa apro-'pie de ei, ariHind mila lata de ei $i trezind mila lor fata do EL El flamhne$lC, obo-se~te, palime~te durerile moq!!, araUnd mlla rata de oamoni ~i trezind mila lor. Neface «fratiorij) Sill $i lSI se face «fratiorul" nostru. Totu:$i EI e tare In acast(:,6. El Ierabda real, dar Ie ~i biruic$l:e rabdindu-le real. comunicind ~j oamenilor aceastll pu-tere. tmbina paralioxa] smercnia eu puterea. So suPUne lor $i e mai tare ca cle.Acesta e Durnnezeu Iacut om, Fiul lui Dumnezeu sa poate face subiectul firii capa-bila de suferinla de pe urma izolarii de semeni, dar eapabilli $i de mlla dnd b!TU-ieste mindria, $i capabmi sa-$I rabde suferinta biruind-o. Oumnezeu adevarat nu eun Dumut>zeu incremenit tn superioTitatea Lui. In lucrarie sau encrgiile Sale sepoate situ a in diferite grade $i forme de viala, dar toatc cxprima taria Msehimbatain bunatate 11 flrii Sale. EI se poate .face pint! ~i subiectul flrii nQastre $i a energillorsi patimirilor ei, pc care El a facut-o, patnurzi,ndu-o de lucrarile Sale, c;lre lnchidin ele $1 simtlrea $i mila, In "iata interl1l1 a Treitnii nu e mWi. pcntru eli l'ersoanelefUnd perfect lmite prln fire, nu sufera de 5inguratate. Oamenli slnt facuti 51! tnail1ttezela un.italca deplina ~i prin libertatea lor, folosind rau Jiberlatea pot ajungc la sufe-rinta singurata\ii. Oar Dumnezeu are in iubirea lata de fliplurile Sale conslicnte l;ivirtualitalea milei pentm cazul eli ajun9 la aceasla suferinta. Iar in mila c putintacoborlr-il 1Qccl c;e sllfera.

«Chenoz<P) Sa 0 mai poate trai Hristos si ca, eOl1$tiinta a dcpenden\ei Ulnani-tnlii Sale de ))umnczeirea Sa. Dar in acala~ timp El face tllnanitatea sa sa bucure deabsolutitiltcn Lui Co Dumnezeu. Dar prin aceasta nu [ace umanilatea Sa illc1ependemade durnnezeirea Sa. E 0 ridicare a umanitalii Sale prin cobortrea la ea. Aiel avem unnou paradox: participarea umanitalii Sale la caracterul absolut al ipostasului Sau di-vin, dar neinC'olarea ei de a fi umauHate depcndenta de El ea ipostasul oi divino Tru-'put meu partiCip~ la caracterul de subiect al spiritului meu, dar nu inceteaz(l de a fitrup, netransformat in spirit.12 - Sftntul ChlrU al Alexandrle1

178 SF. caran. AL At.'EXANJ!)RIEI

salimului. Siers-a Dotnnul nedreptiitile tale, xaseumixaatu-te-o din mlnavraimasuliu tdu. ImpardJi-va Domnul lui Israo! in mijlocul tau, llUvei mai vedeo tele» (Sof. 3, 15-16). Iar cei neascultatort si ne111-covoiati si care tree peste orice indrazneala, au savtrstt fattl de Elcele mai urite fapte, facind si gindind cu usurinta tot ce e mai gro-solan. De aceea au si plB.tit pedepsele pentru pacate, Caci cei rai,s-au pierdut in chip rau. Dar nu eu totul, Cad «s-a miluit .$i s-amintuit rama$itu», dupa cuvtntul proorocului (Judec. 5, 15; Isaia10, 22; Rom. 9, 27).

2. Ca acestea asa se vor petrece Ia vremea sa, 11e-a invatat dum-nezeiescul Iacob, care da un chip frumo,s planului lui Dumnezeu. Sicum se vor petrece, voi spune-o, ~nfati$ind cum se cuvine cele .dirrSfinte1e Scripturi. Ele sint asa : «Scuttruiu-se 1n noaptea aceea, a tuatcele douii sotii $i cele douii stuinice $1 cei unspiezece copii ai lui $ia tiecut vaduJ lui Iavoh. Si au trecut toate ale lui. Si a tiitnos Lacobsingur. $i s-a Iuptat un Om cu e1 p1na xiimtneata. Dar a viizut cd nu-lpoate bitui $i s-a atitis de liiiimea coopsei lui si a omortit Idtimeacoapse! lui Iacob iuptuuiu-se eu El. $i a zis lui; Jasa-ma ca s-ou ivitzorile. lar eJ. a zis : nu te voi Idsa, pina ce nu mii vei binecuvuita.Si i-o zis lui: care este numele tau? Iai el a zis : lacob.Si i-a zis lui: Nu. se va mai enema numeie t<'iu Lacob, ei Lsrail, vo f.inumele tau, pentni ea ai lost tare eu Dumnezeu $1 cu oCllnenii puiet-nie vei ii. '$i a intrebat Jacob $i a zis : «Araui-ro: numele tau. $1 azis: Pentru ce ma lntrepi de tiumele meu t $i J-a binecuvuitoi pe elacolo. Si a chemat 1acob muaele locului aceta : vederea lui Dumtiezeu,Petitiii ca am viizut pe Dutnnezeu iata ciitre tatci. $i s-a miniuit suile-tul meu. Si tiisiirea soarele citui a trecut peste el lata lui Dwnnezeu.Iar el ,~chiopa.ta eu piciorui lui» (Fac. 32, 22-31).

Deci a trecut dumnezeiescul Jacob toate ale lui Iavoh sau to-rentul ~i el a ramas sinqllr. Dar' CUm nu metiUi sa cunoa~tem intele-suI acestui IncI'u? Dcci sa-l cautam l'>e acesta. Caci insu~i ~irul cuvln-tului ne va conduce la cele duhovnice$ti.

3. Esau locuia in Edam $i Seir $i staplnea acel pamint care uuera sub min a lui Iacob. Acesta dupa ce a pIe cat din Mesopotamia $1din caSa lui Laban $1 se grabea sa vina In pamintul parintesc, tre-buia sa-$i faca drumul prin Edam. De aceea Cll m).Jlta intelepciune i-atrimis un salut de pace fratelui san. Caci a trimis 1a el soli $1 daruristT~ilucite, sperind di va veni sa-l vada. Adreslndu-i-se asHel !?i trimi-tinclu-i daruri $i cuvinte de pace, "'n imblinze$te pe fostul lui dU$l1lal1

de moarte. Caci dupa ce s-au Intors lrimi~.i.i lui $i i-au spus: «Am'


ajuns 1a tratele tau Esau $i iata el vine :intru intlmpinarea ta $1 patiiisute de oameni eu el», temtndu-se dumnezeieseul Iacob foarte, didnu stia elar de se va tntllni cu un prieten si. om pasnic, sau staptnitde obisnuita ura fala de el si hotarlt sa-t arate faptele pizmei, «atrecut toate ale sale !1i a ramas singur», gindind, socotesc in sine ca,de sa va arata bun si bltnd, nu va fi greu sa vad~ femeile ~i copiii$i sa Ie grruasca. Iar- de va veni aspru si plin de ura, nepotolit depornirea de a ucide, va cruta copiii ~i se va milostivi de IacrimileIemeilor. Si apucindu-I numai pe el, i~i va satisface minia si-! vaajunge moartea celui ce I-a suparat spre potolirea lui.

Dar, precurn am spus lnamte, cele ce s-au intimplat au intrecut,eu ajutorul lui Dumnezeu, !1i aceasta sperantai «Cdc: s-au 1mbrati$atunul pe altu1». Prin aceasta intlmplare ni s-a facut cunoscut tntelesultainei. Cum si in CQ chip, 0 voi spune iarasi.

A trecut deci toate ale lui peste torent. Iar dupa ce a ramas sin-qur, s-a luptat cu el un om pina dimineata. Pe cel ce S-a luptat cuIacob n socotirn un sfint inger, chip al lui Hristos Cel ca noi pentruomenescul Sau, Din faptul di nu a trecut ~i el nnpreuna cu a1tH to-rentuI, sau Iavohul, care se talmace~te tupt«, rezullta di acelora Iis-a intimplat lupta cu cele ce se vad. Dar cum trebuie tnteleasa ra-tiunea acestai fapt, sau care e sensul lui eel mai Uiuntric? Cu cei cetree Iordanul al carui chip e Iavohul, nu se Iupta Hristos, nici nnpune pe cei ce cinstesc tainele Lui in stare a de luptatort sau de vraj-masi. Ci mintuieste mai deqraba !1i tncnnuneaza pe cei ce au blruitlumea, Intr-o lupta sptrituala : facilldu-i sa straluceasca de cinstirilecele mai tnalte, Iar numele rtulul este Iuptii. «Ciic! JmparaJia ceru-rllot se ia eu sila $i eei ee se silesc, 0 rap esc pe ealt (Matei 11, 12). St«stnmtd ioarte este poarta $i plitui de necazuri calea ce duce 1a viata$i putini suit eel ce 0 alla pe ec» (Matei 7, 14).

Faptul acesta a aratat ca cei ce vor fi in cursul timpului din Iacobnu vor trece Iordanul, adica nu vor ajunge la har prin Sfintul Botez!1i vor necinsti in mod neevlavios pe Emanuel si-I vor avea pe E1luptdtor impotriva lor 29!l. lar ca cei ee nu-L vor cinsti prin credtntapc E1 se vor socoti cu totul ca vrajmasi, ne va incredinta MintuitorulInsu~i, zicind: «Cel ce nu este eu Mine, cste lmpotriva Mea» (Luca11, 23). Dar eu E1 sint cei ce au crezut. Dar cum soar indoi cineva,dl ~.iinversul este adevi'hat?

299. Sf. Chiril nu-l mai prezinta aid pc Iaeob ea chipul eelor ce vor pnnu pcHri~tos de la rnceput, ci ea chipul celor ee vor luple impotriva lui ~i pe Hristos ealupHnd impotriva urmasilor lui. Dimpotriva, cei ce trec IordUl1ul stat prezentati eftrei ce vor lUpta eu tOTentut lumii pcntru Htistos. Dar pina la urma lupta lui lacobse incheie ~i el cere bineeuvintarca lui Htistos.

180 SF. CHIRn.. AL' ALEXANPRIEI

Dar s-a spus $1aceasta: «S-a Iupiat ell Jacob Omul plnd aimineata$i a vdzut cd nu-L poate birui», Auzi di lupta a fost uoaptea? Erarespins $i cadea st era biruit, pentru ca voia cele mai presus de pu-terea lui hotarindu-se sa lupte eu Dumnezeu si sa,.L biruiasca peDumnezeu Care toate le poate 300. Aceasta este, socotesc, ceea ce a spuscintind -$i dumnezeiescul David despre cei din Israel, di au eugetatlucruri cumplite nnpotriva capului lor, ca sa nu spun itnpotriva luiHristos, «Cii au cugetat un siat pe care nU-J. putea face sa ramlna»(Ps. 20, 12).

S-a luptat deci Israil cu Hristos, aflindu-se in in.tuneri.c, adic:wneavmd mintea in lumina, nici ziua in stralucire, nici luceafarul carerasare spiritual in Inimile. celer credinciosi. Caci a rsmas neascultatorsi cum spune proorocul : «Asteptuui ei lumina, li _s-a iiicut lor lntu-,neric ; asteptuui striilucitec, au umblat in nevedere» (Isaia 59, 9).

Dar celor tndreptati prin credinta sl imbogatiti prin Duhul, dum-nezeiescul Pavel Ie scrie, .ztcind ~ «Nul Slnt-em ai. nopiii, nici ai Imu-nericului. ci iii aj ]uminii si ai zilei» (I Tes.,S, 5) 301. Iar ea cei ce credin Hristos s-au ridicat deasupra nestiintei Iudeilor ~i au parasit tntu-nericul ,in care se aflau ei, a' aratat-o adauqtnd : «N.oaptea e. pe siu ..site, ziua este apioape. Sa lepadam dar iaptele 'uitunericului si sa neimbdicam eu armele lumlnii. Sa umbliita eu b.una euviirrta, ca ziuo»(Rom. 13, 13-14) 302.

Asadar. cei ce au ajuns .la credinta umbla in lumina, iar ceineascultatori se lupta ell Hristos ca noaptea .~i·In intuneric: Aceasta

300. Israel a socotit cli nu trebuie sa se supuna lul Hristos, Care',_S-a aratat caom, A crezut ca Dumnezeu nu se poate arata ca om. N-a vaztit iniHfoi:mealui Dum-nezeu In tmbracarea Lui .ca om pentru veci. Va trebui sa fi).di roata noaptea istorieiexperlenta ca acest Om nu poate Ii biruit, deci nu e numai om. Israel 11 Iost obtsnuitde leqea 'de pe' Stnet sa 'nu se supnna omului, sa creacra di Durrinezeu TIU se poate fat:eun am tn care se aratd mai mult maretia Lui, dsctt in distanta sl supeuiorhatea Infri-cosatoere ce a trebuit sa si-c manifeste attta timp cit oamenii trebuiau dezvatati saconfunde pe Dumnezeu cu Iortele naturii, sau chiar cn omul. Numai 18 sfir~itnl nop-til istoriei, dupa ce va vedea eli nu poate birui pe OmuJ·Hristos ~i dupa ce va inte-lege ca umanitatea poate fi ·ridicata Ja iniiltimea de-a Ii mediu al lui Dumnczeu Celmai presus de toate, n va accepta pe Hristos .!Ii-lva cere binecuviIitarea, Pind atunci«va fi tare au Dumnezeu», neliis1ndu-se biruit de Hristos.

301. Fara Hristos, to.tul e in inttinerec. El ne-a ~at sigurantS\. cii nn vom mundefinitiv, ci vom' invia la viata ve~nica. Farji Fiul lui Dumnezeu faeut om, nu existaun Dumnezeu personal al iubirii 5i omul n-are 'nid 0 valoare in fata unui Dumneze,umai presus de legile naturii, dupa care toate se nasc, ca sa moara deftniUv. NumaiHrlstos Ie-a nmplut prin iuvi.erea Lui toate de luminiL Fara Hristos,. !:,!x.1st.el1tae 0noapte continua, sau eterna.

302, La lUmina taate se vad, toate au sens; La lumina binele sa vede <;a bine~i raul ca rliu. Dacii to.ate yin din aceea~i esenta ~i se iIltorc: In ea,. uu mai e deo-sebire ~ntr~ biue 5i diu, intre frumos t;i UTH. Daca nu Yom vletui ve$nic. s~ va uitacum am vietu·it ,pe pamint. Da.c1i vom v:ietui in veci se va vedea in veei uritenia

. ce-am intiparit-o in fiinta noastrii.

GLAFffiE"'LA CAR'f'ILE LUI MOISE 181

au nkut cei naseuti din Jacob. Dar au sla.bit si au fost biruiti si nupot umbla drept eu picioarele. «Ciict s-a atins, zice, '.Orou! care Iuptaeu Jacob, de ltiiimea coapsei lui ~i a amoiiit latunea coopsei lui Jacob,luptuuia-se eu El». Sa spunem ee trebuie sa lnteleqem prin aceasta.Coapse stnt in Scriptura de Dumnezeu Insuflata, partile trupului ne-cesare nasterti de copii si de aeeea tnsast nasterea. Caci intra coapsese aWi pentru toti .madularele necesare nastorti de copii. De aceeafericitul Avraam dud a trirnis pe slujitorul lui credinctos. in Mesopo-tamia sa ia sotie lui Isaac, i-a poruneit sa jure, zicind : «Pune l1l1nape eoapsa mea», adica jura pe Dumnezeu si pe eei ce 'lor fi din. minesi pe, nasterea staptnului tau. Deci coapsa arata' pe cei din coapsa,Asadar a amortit coapsa lui Jacob. Si au schiopatat cei ce s-au nascutdin e1; adieu cei din Israel. Marter este insusr .Mlntuitorul prin qlasullui David, care zice : «Fiii strain] M-au miniit pe Mine; iiii straJni au1mbCitrlnit .~i au scniopeto: de la ciiiiirile lor» (Ps. 11, 49). Iar ca Israela avut de suferi± 0 schiopatare spirituala, ne-a .Incredintat si preain-teleptul Pavel. Caci scrie ~i e1: «Petittu aceea uiaretnat: mHniIe slii-bite $i qenuncbii sIabanogiti si iaceit carari: drepte pentru oiciooreievoasire» (Evr. 12, 12·-13), ca sa au apara vreo -schlopatare, ci maideqraba sa se vindece ..

Dar vindeearea unei astfel de ~:::hiopa.U:iri11U se face altfel decitnumai prin credinta si dragostea in Hristos. Iar eel ce n-an doblnditcredinta, 'au ramas in schiopatare si in strfmbatura patimii, dupa cu-vlntul fericitului Pavel. Deci boala ce s-a pricinuit coapsei lui Iacobin vrerne C€ se lupta, e chipul schiopatarii spirituale. Dar n-am qresi,dedi am afirma $i spune di celer ce au mintea 111 noapte si in Intu-neric Ii se opune $i le face razbot Hristos, ducindu-i Ia schiopatareduhovniceasca 303, Aceasta 0 poate afla cineva si din ·cele urmatoare.Caci i-a spus lui Iacob Omul care Il razboia : «LqsCi-ma. Cacts-ou tvitzorile». Inteleqi ca nu vrea sa lupte. ctnd lumineaza ziua. Pentru canu se lupta eu eei ee au ajuns in lumina. Cei ce au trecut la luminaatotstralucitoars pot spune : «Dumnezeul rneu, Dumnezeul meu, 1aTine privesc». $i pe l1nga aceasta: «Dimineaia ver auzi qiasut zneu,dimineata voi sta lnaintea Ta $i ma vei vedea» (Ps. 5, 3). Caci rasa-rind in mintea noastra zorile drepUiiii, ad~ca. Hristos, $i ad;llc1nd ininimlle noastre .lumina spirituala, vorn sta in fata Lui plini de stralu-eire prin bunatatea In toate ~i ne vom arata vrednici de privirea Lui.

303. Hristos TIU rabdii pasi'\! nerecunoa~terea Lui, tn ·noaptea spirituaHi ill care-$1tin mintea, nu pot. trai lini~tit. Ei sUfera de chimtrile cOll!ltiintei, pricinuite lor deHristos. Si p.tlterea de-a na~te Hi,spirituali Ii se anuleaza, caci sin.t goliti <ie dragosteade oameni, care e necesara pentru a na$te pe vreunii din ~ce~tja 1a p viata nona.

182 SF. CHlRlL JU, ALEXANDRlEI

Pentru dt «ochii Domnului slnt spte cej dtepii» (Ps. '3-3, 14) 304. Caciivindu-se dimineata, alunqa ratacirea.

'Dar priveste cum tnvata cu buna rtnduiala $i cu bun scop peIacob sa-l roage pe El, care voia sa plece, sa se razgindeascli $i sa-ldaruiasca cele trebuincioase spre mintuire. Astfel Cel ce a biruit siputea sa plece, fiindca nu-l lasa eel biruit, i-a dat acestuia putinta saaib~ ceea ce voie. «Lasa-ma sa plec», zice. Un lueru asernanator VORl

ana di a spus Dumnezeu in mod intelept st eu bun seop lui Moise.Acesta se gindea sa ceara pedepsirea lui Israel care se inchineseidolului in pustiu (cact l$i facuse un vi tel) . FagMuind fericituluiMoise sa-si opreasca, daca voieste el, minia, si cermdu-i sa faca.ruqaciuni pentru cei ee au pacatuit, ii spune: «Am grail ciitte tineodatii $i de tlouii ott ziclnd: Am uiizu: pe popotul acesta si iota esteun popor tare la cerbice. Lasa-Ma sii-l rumicesc pe ei $i sa $tergnumele lor de sub cer $i te voi face pe tine popor rnure» (Ie$. 32, 9-10;33, 5). Dar cunoscind Moise iconomia bunatatii dumnezeiesti, l$i 0-

preste (minia) $i zice : «De le terti pdcatul, ianii-I. lat de nu, $terge-masi pe mine din caxtea aceasta pe care 01 sens-e» (Ies. 32, 31-32) 305.Deci in modul acesta s-a spus catre Iacob de catre Cel 'ce se luptaell el: «Lasa-ma», Iar Iacob Inteleqind indatd cine este eel ce se luptaeu el $i ajuns la simtirea intregii tnttmplari, se preschimba cu totulsi ziee : «Nti te voi liisa plna ce nu ma vei binecuvlnta» (Fac. 32, 26) 306.

Si I-a binecuvtntat si a fost modul binecuvtntarti preschimbarea pri-mului lui nume in altul. Cad zice : «Nu se va mai enema tiumele tauJacob, ci Israel va ti numele taw>, Ioeob lnsemlund tinatorul catcuuiui,adidi viquros si treaz in puterea de a tmplini cele ee trebuie, iarIsrael talmacindu-se : mint eo vdzatoare de Dumnezeu. Dar sa spunemce Inteles au acestea, repetind initii pe scurt istorisirea.

304. Cine s-a luminat In minte, creztnd in Hristos. simle lumina Lui ill minteasa. Dael!. in eel ee fiind tn tntunertc lupta eu Hristos, sonsul extstentei, Hristos educechtnuri. in eel ce ered ·in Hrrstcs st prin aceasta l~i deschid mlntea luminii, Hristostnsusl t~i aduce lumina Sa mtnglietoare in ei, Omul nu e in niei unul din ccle douacezurt singur. Nu sint singur, nici dod ura~ pe oameni ~i shlt urn de ei. Dar inaeest e1l2sint ehinuit de eon$liinta pur,tatoare 1a ei.

305. Fleeare popor e ,scris in cartea, sau in atenlia lui Dumnezcu cu 0 lormaunicii a spirHualitiitii create de imaginatia lui' Dumnczeu. Dar Dumnezeu e liber chittr(ata de El, sau de hotaririle odata Iuate ale Lui. EI 1ar,ta pacatele unui popor, eindvede la acesta 0 intoarcere sau l?i in~i nepierduti eu totul III instrainare lolala deDumnezeu. Dar etod nu Ie mai vede aeestea, El poale $i pierde un popor.

306. E bine pina ce Hristos mai lupta eu un popor, sau eu un om, adueindu·iremu~cari ~i necazuri, in scopul intoarcerii Lui. 111 sensul a'cesta HTis.tos a luptat cupoporul evreiese toa:ta istoria de Ia venirea Lui in lume. E 111sI1eu totul TaU dnd 11lase'!.in plata lui, in multumirea oarba de sine pentru 0 viata de neeredintli. Jacobcertnd la venirea zilei binecuv.intarea lui Hristos, preveste$te tntoarcerea urma$ilorLui la >sfir$itul istoriei, care pentru el ,a fost 0 noaple a mintii.

GLAFtRE LA CAR'rILE LUI MOISE 183

4. Luptind Iacob si fiind biruit si patirnind In mtuneric amortireacoapsei, la sfirsit n retine -pe Cel ee-l razboia in chip pasnic, la ivi-rea luminii si cind vine dirnineata. $i-l sileste pe Aceta sa-l bine-cuvinteze, si a Iost si binecuvintat. Caci i-a fost schimbat numele inIsrael. Pentru di opunindu-i Israel lui Emanuel neascultarea si nesu-punerea, dar In nestiinta si in intunericul necunoasterri, s-a Impietritst de-abia l-a recunoscut dud I-a rasarit in minte lumina dumneze-.iasca. Iar atunci a fost binecuvintat de Hristos, desi poate nu intreg,ci oarecare parte a celor ee-au crezut. «Caci a lost 0 rdma$itd a luiIsrael oleasii pxiti Han>, dupa Cum s-a scris (Rom. 11, 5) ; $i au crezutnu putini Ia numar dintre Iudei (Fapte 17, 12). $i inaintea . altora,dumnezeiestii ucenici, care odinioara erau ca Iacob, tinind cu. tarie lalege si oarecum tiniad calciiul si suflind in jurul lor cu putere si Ie-rindu-se sa supere pe Dumnezeu. Cad erau neclintiti in dreptatea ceadin lege, Dar au ajuns dupa aceasta si Israel, adica s-au schimbat inmirrte v~1zatoare de Dumnezeu. Cad a cunoaste pe Hristos, cine este~i de unde a venit ,~i S-a Mcut ca noi, sau care e modul Iconomiei LUicu timpul, tnseamna a primi in minte lumina adevarata a cunoastoriidumnezeiesti 307. Iar ca. cunostinta des pre Durnrrezeu e mal mare, malde Iolos $1 neasemanat mai buna decit vietuirea dupa lege, ne vatncredtnta El lnsusi, zicind printr-unul dintre prooroci : «Mila voiescs! nu iertiii , ei cunostinta de Dumtiezeu in locul cutierilor de tot»{Osea 6, 6). Iar Pavel care a fost «dupe dreptatea din lege» stralu-citor si fara pata, «socoteste acestea paguba fata de Indltirnea cunous-terti 'lui Hrisios» (Filip. 2, 6-8). $i Iaptul ca chiar fata de stralucireain fepta cunostinta nepatata despre Hristos emaiinalta.ni-] lamu-reste iarasi Pavel scriind lui Timotei, ca sa-l deprinda 111 dreaptacredinta : «Ciici deprindetea ttupeascii la outiti ioloseste, dar dreaptacreditiiii e de iolos In toaie, avttui tagaduinta v ietii de acum si acelei viitoate» (I Tim. 4, 8) 308. Caci precum Insusi Mintuitorul a spuscatre Tatal Cel din ceruri : «Aceasta esie viaia de veci, sa Te cu-noasca pe Tine sinqurul Dumnezeu adevtixat ;309 §i pe eel pe care L-a'jtrimis, pe Usus Hristos» (loan 17, 3). Deci chiar daca ar fi cineva

. 30'W-A vedea di Hristos e FiuI lui Dumnezeu !~cut om, cii nu e ded di.ntre nOlo$i ca prin aceasta ne-a putut sdipa de moaTte·delirutiv, inseamlla a da miutii luminaunui sens al existentei. Altfe) totul e fara senS, fl'3minind inchi~i in 1egile unai exis-tenle in care oamenii s.e nase ca sa moara definitiv. 1u aces! caz nu vedem 0 ur-mare a faptului existentei lui Dumnezeu, sau nu <,lvem0 dovuda reaUi a existen~elLu'i.

308, Legea care n-avea pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu ,ce'l inviat, nU tIe puteaasigura nici adeyai'ata viata, aici in unirea eu Dumnezeu, nici pc ·cea viHoare prin'inviere.

309. Un Dumnezeu care nu are din veci un Fiu pe care-!. iube~te ~i care-L.iube~te, nu poate. Ii Dumnezell adevarat.

184 SF. CHIBlL AL ALEXAND.RtEI

Iacob, adidi daca ar putea sa tina pe altii de calcti ~i ar ocoli bine $ieu putere tot ce are un ehip strioacios si duee la pacat, nu va inaintadecit in Hristos si 1a 0 tnteleqere cuvenita stmttlor. $i ase se va numisi Israel, adica vdzato: de Dtuiuiezeu. In acest eaz va .fi puternic !;it

ell oamenii, flind tare eu Dumnezeu. Caci nu e 0 fapta a celui bolnav'de moleseala sa cunoasca pe Dumnezeu ~i a ajunge la cunostintaLui 310, ehiar daca nu-L vede decrt ca in o91ind~ $i in ghicitura (I Cor.13, 12), ci a celui ce a fost ridicat 1a ea din slabiciunsa lui, inctt sanu mai dea nici un pret celor trupesti ~i lumesti, ci sa tinda eu uncuqet viqnros $i nepotolit la puterea de a tmplini cele placute luiDumnezeu. Acesta «va fi puternic intre oameni si tare cu Dumnezeu».

Asadar, dumnezeiescul Iacob a fost bineeuvintat, dar s-a' si ru-gat, zicind: «Aratii-mi numele Tau. $i a zis : Penttu ce Ma Lnttebide numele Mcu ?» (Fac. 32, 29). NU-$i spune Dumnezeu numele, ara-tind prin aceasta ce este dupa fire. Un nume particular dat lui Dum-nezeu, ca omului nu ar fi al lui Dumnezeu. Dar E1 se numeste mul-tiplu din cele ce stnt, Cad se numeste lumina, viata, puiere, oaevar,U tuil-Niiscui, sttiiluctte, pecetea Celui ce L-a niiscut, milii si lntelep-ciune, dreptate $i rascumparare 310 bis.

Inteleqind deci iara~i fericitul lacob di Dumnezeu aste Cel di-ruia nu I se potriveste nici un nume particular, a chemat numele 10-cului acela «Vederea lui Dunuiezeu», «Ciiei am viizut, zrce, pe Dum-nezeu iata ciitre tata $i s-a muituit suiletul mew> [Pac, 32, 30).

Priveste, deci, cum s-a faeut Israel, adica var-ator de Dumnezeu,Luptlnd eu e1 un Om, a vazut, zice, pe Dumnezeu fat a catre fata sis-a mtntuit sutletul lui 311. Caci cunostinta lui Hristos este Q putere

I

310. Chiar in fsptul eil a luptat cu Hristos pentru di avea despre Dumnezcuo idee ca despre unul co e transcendent creatiet ~i omului, dar ca atunci ctnd s-aconvins Cd omul care luptii tmpotrtva lui nu era numai om, l-e facut pe Dumnczeusii-l numeasca pe de 0 parte «tare cu Dumnezeu», pe de alta ca cel ce a. ajuns setvada tn Hrlstos pe Dumnezeu rrviiziitor de Dumnezeu».

310 bis. Toale Iiind de la Dumnezeu, numele luturor I se cuvin Lui, ca avtndu-sitcmelia in El. Daca I Soar da un nume particular deosebit de a1 altora, Soar miirginiilltelesului Lui. Dar eceesta nu tnseamnii c1t E1 se confundii cu toate. $i eli propriu-zis toate numele lor slnl ale Lui. Ele Ie all numai CCl reflexe particulare ale tota-lililtii care cste El.

311. In Omul care )upta cu el !?i nu I-a putut birui, a Vdzut pe Dumnezeu.Adidi a vazut in Hr\stos pe Dumnezeu Hieut om. A v!zut tn sfin;it pc Dumnezeupe care Israel il sOeote~te eu neputinta de lntrupat, in Hristos-Omul. Aceasta elUaretia credintej cre$ti,ne ~i adcvarul ei: veda pe Dumnezeu dind atita volaareornului, Cd se [ace Om, ca sli'ridice pe om lli'in1!.lU-mea hH Dumnezeu. Prin aceasto,omul care are £tHa, vede pe Dumneze\J. tmbracat in fata omeneasca, Fata omuluicap~Wi 0 capacitate de a revela bog1lUa 1ii adincimea spirltualii a lui Dumnezetl.Fiul lui Dumnezell po de 0 parte S-a cobortt Ja comuniunea intima ~i iubH08re eunOi lutnd fala omencasc1!., pe de alta a aratat la ce tnalUme de bunatate !?i comu-nicare a putut fi ridiest!! fata omenea'Ca. Fato Lui a dat putere apostolior sa !.e-mintuiascii ~i fetcle oamenilor tari in credinta d1l $i altora putere sa se mintuiasea.Oamenli comunidi prin fete. Dunmezeu luind fat1!. omencascii comurtic1i in graduL("('1mai iualt eli noi.

OLAFmm LA C.l\.R'PLE LUI MOISE 185,

mlntuitoare. Pentru di si Cuvlntul Intrupat este Dumnezeu. De aceeazlce patriarhul Iacob eli a vazut pe Dumnczeu fatti catre fat~,

Iar rasiirind soarele, «Q trecui, zice, chipul lui Dumnezeu. leu: e)a $chiopatat cu coapsa» (Fac. 32, 31). Ctici cum am spus, lumlnati,fiind iudeii, a incetaL lupta. Dar a displirut si vederea lui Durnnezeuadica Hristos s-a inlHtat la ceruri. Insa n-a fcst scapat de schiopatare-Israel. Piindca nu s-a mintuit Intreq. Ci pi:itime~te prin. cei ncascul-t{ltori, nopu UnGl urn bla drept in int.regime.

Dcct i s-a schimbat numele in Israel st detinatorul calcttului s-aprc>fiictlt in mintea v~zl:ltoare de Dumnezeu. $i ce se Inttmpld itH~~idupe eccstea t «$i Jacob S-Q dus 1a corturr si si-a tacu: siest case $tvitclor solo eorturi. Perutu aceea Cl chemat tuunele locului acela, Cor-turi» (Fac. 33, 17).

Auzt cum a locuit in corturi. Acesta indi este un semn a1 treceriicuqetarii lui Israel la o stare mai tnalta. Caci a fi'Jcut corturi si alocutt In cleo Piindca c un rod pretuit do Dumnszeu ca mintea carevado ~i s-a Invredrucit de vederea lui Dumnezeu $1 n crescut prtnsporir i in cele bune la desavtrsire $i tin de spre ea, sl1 nu puna ntci.un pret pe lucrurile din lumea aceasta, ci a socotit mai degraba viata,tn trup ca o trecerc. Aceasta e 0 minte vrednica de sfint! si somnulunci viotulrt minunate ~i mult inaltate. La aceasta tnaltime te poateIncredinta c~ a ajuns fericitul David, care ctnta : «Lasa-ma, co. sttiiin-·5i treciitor stnt eu pc pamuu, ca toii parintii mer» (Ps. 38, 17). Darsrr ie $i Pavel calor ajunsi la masura vlrstci plinal~tii lui Hristos silEI barba'Lul desavirsit : «Nti avem aiel cctate stauitoare, ci 0 cautam-pc ceo vlitoare» (Evr. 13, 14 I Efes. 4, 13) :1(2, al direl Zidltor priceputeste Dumnezeu.

Dec] vointa dumnezeiescului Iacob sau Israel de a Iocui in COI-

turt e sernn. clar tuturor celor binecuqetatort, Cd eel ce nazufesc spre-Dumnezeu $1 au mintea luminata se cuvine sa prlvoasca lucrurile dinlumea aceasta ca trecatoare.

Apoi so muta «linga Salim, cetatea Sichimilor», care esle tn pa-mintul Canaan (Fac. 33, 18). Acolo iara~i dreptul a fost tncorcat. su-

312. Odihna vesnica 0 vom avca numai In cetatca viitoare, care esto uno cu.dcsavtrstree In Hrfstos eel desavtrsit tmpreuna eu toli sfintii. Aiel sintem pe drum.Acolo avom loatii boglHia ~i bueuria sufletease! a desavlr~ilel eomnniuni cu ceidC'saviT$iti. Dar 'a fi diliitor pe acest plimint uu e un tucru de dlspretuit. E mal d~pret docH ti Ie s0eoti Idcntifieat eu acest pamtnt, sat! desp!rUt lotal de c1. DintlCalista calalaric ~tim eli lwnea accasta nu c totu!, cl avem sa ajungem prln ea lao viatit supNioarti l?i vC$nldi. Si lumen ue este de Iolos in aceosta caH1torlc. Din.Oa invatlim co trebule sl! luiim din ea eft sa ajuogem dineolo de ea. Drumul pin eaII facem ajulati de Dumnczcu, Care S-a faeul unul din nol, curliUntlu-ne $i a}u-lindu-nc sa ciUatorim t U lolos prill ea.

SF. C:a:IRlL AL ALEXANDR1EI

ferind de necinstirile pricinuite Iiicei sale Dina. Caci aceea fiind IucaUnara si Iecioara, a iesit din cortul tatalui, vaztnd fetele Iocalnicilor.-Caci parte a femeiasca a iubit totdeauna sa se intdlneasca cu cele de-aceeasi vrrsta. Deci a iesit tlll~ra. Si Sichem, tiul lui Emor, a sillt-ola fapta necuventta. A violat-e si staptmt de 0 pofta neinfrtnata voia

.sa ia fata -de sotie. Atunei Simeon !?i Levi, fretii tine-rei, au fostaprinsi de minie $1 socotrnd' aceasta 0 batjocura 'de nesuportat, auhotarlt sa raspunda eu asprime celor ce au batjocorit-o. Ii conving deci

ope Sichimiti sa pnmeasca taierea imprejur care pentru ei era-o practice mostenita de la parinti si Ieqiurta. Dar apoi ti omoara,]asind la 0 parte orice mila si mdurare. Dumnezeiescul Iacob s-a su-parat foarte pentru aceasts :fapta si ' i-a certa1., zictnd : «M-ati iiicuturit, uicit voi ii socotit diu celor ce locuiesc pe acest piuuln!» [Fac.::34, 30). Cacl nu si-au temperat uciqasii minia lor, nici n-au cugetatca niste crescuti de un tata drept fat a de eel ce nu erau eu totul.abatuti de 1a orice birie. Caci au depopulat (cetatea) I omorind pe ceice s-au hotarit sa cugete aceleasi cu ei si au Indreiznit sa s-e increada'in ei. Dar Sa spunern ce tolos avem noi din acestea, caci de Dumnezeu-insuflata Scripture uu cuprmde nici 0 istorisire fara rost.

5. Deci ani primit 0 nastere duhovniceasca si am fost pusi prinHristos inhe fiii lui Dumnezeu. Dar daca s-ar lntimpla ea un sufletnescut din nou prin Sfintul Botez $1 ridicat la starea de fiidi a lui'Dumnezeu 313, sa fie corupt de catre cei ce obisnuiesc sa fad'i aceasta,-sau sa fie arnaqit sa cugete cele trupesti, sau sa fie dus la idei gre$ite-despre Dumnezeu (did asa slut cu adevarat parerile ereticilor raucre--dinciosi), $1 fratii in credinta ai eelui batjocorit, fie ca sint din cinulpreotesc, cum a Iost si Levi, fie cil ax fi ca Simeon, adica din ceata-ce101' ascultatori (caci Simeon se talmaceste oscultiiton, soar indigna·di a f'ost batjocorit careva dintre cei lnrudtti cu ei, sa nu ajunqa pinala varsarea siuqelui, nici sa nu supuna pe cei ce l-au corupt Ia pe--depse salbatice, ca sa nu auda pe Hristos spuntndu-Ie: «M-ati iiicaturlt, Inclt slnt socotit diu de cei ce locuiesc 1n acest pamlnt». Caci enecesar sa ne amintim ca Insu$i Mintuitorul I-a certat pe dumneze-iescul Petru care a seos sabia, zidnd: «!ntoarce sabia ta In teaca.ei. Caci Loti cei ee scot sabia, de sabie vor pierj) (Matei 26, 52).Hindea nu trebuie sa ne inarmam cu sabii impotriva vrajma~ilor, noicei ce am ales sa luptam pentru dreapta Icredinta in Dumnezeu, ci satim iubitori de patimire $i dadi voiesc vreunii sa ne prigoneasca, sa

313. Sufletul in grece$te e de geuul feminin.

OLAF-IRE LA CARTILE LUI MOISE 187

binecuvintam pe cei eo ne ocarasc si pattmind sa nu raspundem. ci.sa ne predam mai deqraba celui ce ne judeca in chip drept. Sii sepiizeasca cei ce voiesc sa se Iereasca de compere, sa nu iasa dincortul parintesc, adica din casa lui Dumnezeu ::at" nici sn nu se ames-tece in turmele celor de alt neam, .sau ale celor eu alte cuqetart. Csciiesind Dina din cortul panntesc, a fost dusa in casa lui. Sichem. Darn-ar fi fost batjocerite niciodata daca ar Ii dimas in tncaperile tataluisi ar fi petrecut tn corturile sfintilor. ea acest lucru e bun si de marefolos, ne va incredinta Iericitul David, care zice: «Una am cerut-ode Ia Domnul $i aceasta voi ciiuta-o : sa locuiesc ui cas a Douunilui1n toate zilele vietli mele, sa vad tiumusetea Dotxunitut si. sa cercetezlocasul eel stint 'II Lui. Penttu cCi m-a aseuns pe mine in cortul Lui,1n ziiui rautatilox In-a acoperit in ascunzimea coitului Lui» (Ps.26,7-8).

Infrieosindu-se $i intrlsttndu-se Jacob, Dumnezeu i-a poruncit saplece de acolo. $i s-a inttmplat ase : '«A. zis Dumnezeti ciiire Iacob :Scoalii-te si uicii la locul Betel si Iocuieste ocolo, $i fa (acoio; unaltar (iettlelnic} lui Dumtiezeu care s-a aiatat tie, ctnd ai tuqtt de lalata lui Bsau, .iratele tau. $i a spus Iacob coset lui ei iuiuror celor cuel : Scoctett zeii sttiiini din mijIocul vostni $i cutiititi-vii $i schimbatiluiinele voastie $i sculitulu-tie sa utciim la Betel st sa lacetn acoloaltar lui Duuuiezeii 31;> Celui ce m-a auzit pe mine in ziua necazuluirneu, Celui ce a iost cu mine $i m-u izbiivii pe mine in calea pe caream caliitorit. $i au dat lui lacob pe zeii straitii, care erou 1n miinilelor '$1cerceii ce erau In ureciiile lor $1 le-a uscuns per ele-Iacob sub ste-jatul de 11nga Sichem si le-au pierdut pe ele pina In ziua de azi». «Sil-a chemat Dutanezeul rururor de la Sichem la Betel», iar el n-o iosttieasculuitor. 'Apot au aiuns 1n Luza si s-a uivieanicit de vederea luiDumnezeu, $1 a fost asiqurat priti fiigadujnte ca va ii piuiniele multorueomuri. «Apoi s-a suit 1n Betel si a ridicat un stilp 1n loeul in carea votbit Dumnezeii cu el, stilp de piati« $i a turnat peste el cemisiisi a viitsat peste ea untdelemn. $i a chemat Iacob nurnele Iocului Incare i-a vorbit lui Dumnezeu, Betel» (Fac. 35, 1-4).

Multe ~tiri vadite contribuie la dovedirea ca Iacob s-a int~rs inpamihtul Israel l?i a ales mutarea in locul neasemanat mai bun. Dar

314. E de mare folos sa ramii in Biserica, adica intre cei ce tin invataturadreapta a lui Hristos. Omul singm e u~or su.pus ispitei.

315. Credinta in zeii socotiti ca forte ale naturii desprinsa de Dumnezeu stntdiavoli ce spurdi pe om. De aceea omul lepadlndu-i se curate~te. lar mergind sprelocul unde este Dumnezeu Cel adevarat. Carui:a omul '5e preda ca jerWi spre a seuni ell El ~j. sfinti, trebuie sa. se dezbrace de hainele de toat-a zilele, in care s-aureflectat gindurile ~i faptele nu totdeauna cur-ate ale omului. De <lci obiceiul de-ane imbraca in haine curate dnd mergem in loca~ul lui Dumnezeu.

188 SF. camn, AI.. ALEXANDRlEl

a locuit in corturi eel ce a aratat prin aceasta viata treditoare asfintilor in lumee aceasta. Apoi patlmind tntre timp cele tnttrnplatefikei l~i si supartndu-se nu putin pentru cei pedepsiti in mod nedemnde mtnia lui Simeon $1 Levi, L-a certat aspru, aditindu-ne prin tapteca sfintii trebuie sa arate rabdare si nerazbunare in ispite.

Iar fiinddi a fost chemat de Dumnezeu $i s-a suit in Betel, adicain casa lui Dumnezeu [caci a$a se tIDmace$te Bet-El), slujeste (ierur-qhiseste) lui Dumnezeu si se dovedeste initiator in cele tainice, Cactel arata clar celor de dupa e1 in ce chip se cuvine a intra in casa luiDumnezeu. Astfel a poruncit sa se lepede ca un qunoi $i ca 0 necu-rutie zeii sttuini si sa se schimbe Imbracamintea. E ceea ce si obis-nuim sa faeem cind sintem chemati sub vederea lui Dumnezeu $1 in-tram in dumnezeieseul Lui locas, mai ales in timpul Sfintului Botez.Caci trebuie sa scoatem din nol zeii straini si despartindu-ne de ei s:1zicem: «Ma Iepad de tine, satana, $i de toata pompa ta (de tot cete Inconjoars] $i de toata slujirea (latria) ta» 315 b15. Dar trebuie ca totisa schimbam $i hainele, arattnd prin aceasta di ne dezbracam deormrl vechi, care se strica prm poftele stricaciunit si imbradlm peeel nou care se inncieste dups chipul Celui ce l-a zidit pe El (Col.3, 9-10) 316.

Dar au aruncat si cereeU din urechile lor femeile care erau ell

Iacob. Caci intrind Iemeile in casa lui Dumnezeu, nernaiavtnd 'nici 0

podoaba trupeascs. Ieapada ~i parul lor, sau elibereaza capetele lor devinile ce Ie vin din mindria lor. Aceasta socotesc di inseamna scoa-terea de catre femei a podoabei din urechi. chid urcam deci in Betel.adieu in casa lui Dumnezeu, acolo recunoastern piatra cea aleasa,care s-a fa cut capul unqhiului, adica pe Hristos (Matei 21, 42 $i inalte Iocuri). 11 vom vedea uns de Tatal spre veselia si bucuria a toa{~faptura de sub cer. Caci s-a uns, precum am spus, de catre Dumnezeu$i Tatal, insusi Fiul317. «Veselia noastra a tuturora este bucuria uni-

315 b. Zeii de care se Iepadau la botez paginii erau socctitt una eu satene:>i cu IlcolHil lul. lar slujirea in religiile pligine pantelste era socctita slujire adusltsatanei.

316. Portela trupesti grabesc coruperea trupului, sau clc au Introdus la tnceputcoruperea in trup. Aceasta a tnvechit, a tmbatrtnlt pe om, l-a slabit, nemetvastn-du-se libertatea, $i curatia si puterea su!letului prin fata omului. La Botez primindpe Hristos, EI ne rerace dupa chipul dumnezeiesc, dupa care a reinnoit mai Snttiumanitatea asumat!! de El. .

317. S-a uns $i ca om, ca Fiu prin Duhul Sfint ,ca tn unire ell ~l sa Hm UO$i~I !loi. S-a vArsat tn umanitatea Lui fluiditatea IntelegeTii, a iubirii, a comuniunii.Ne-am facut in El ~i noi Iii iublti 8\ Tatalui, comunicind U$or cu Dumnezeul colmai presus de legilo rlgide ale naturii supuse de 110i cOfUperij ~i temerH de oomen}~i de moarte.

GLAFmE LA CARTn.E LUI MOISEl 189

versala», dupe cuvintul Psalmistului [Ps, 44, 8). 0 vezi st pe acoastapretnchlpuita in cele spuse de noi adineauri: «A ridicat Jacob piatraca 8t11p, ucllnd-o cu unideletnti $i vim> (Fac. 35, 14,). Ceea ce s-a f~cuta fost chip al tainei lui} Iristos, prin care $1 cu care fie slava TaU'iluitmpreuna eu Sftntul Duh in vecii vecllor. Amin.

CARTEA A $ASEA A GLAFIRELOR,LA «FACERE»

Despre Iosff1. Mare este, fara indotala, taina dreptei credinte, adica tatna lui

Hnstos 318. $i adine este foarte cuvintul despre El si scopul iconomiei(rntntuiru) eu trupul, De aceea nu so face usor vMita eel or co voloscsa 0 inteleo.gl:i in chip simplu, ci celor co cuqeta la ea nu fara sudcare.Acestia, Iuminati Iiind de harul durnnezeiesc, sint tnteleptt si ascu titiJa minte si cunoscatori ai Scripturii, Legii si proorocllor 319. Asttel-dumnezeiescul Petru, tnttiul mtre ucenici a mdrturistt in chip dreptcredinta. Dar a $i auzit de Ia Hristos: «Peticit e$ti Simone, liul luitona, ccl. nu trup $i suilct' it-a oescooerit tic, el TaW1 Mcu CCl clincerun» (Matei 16, 17). Cact Tatzil ne da noua in chip tainic cuvlntul-despre Fiul. $i asa ne mintuieste aducindu-ne Ia Mintuitorul $i Ras-cumparatorul Insusi, Caci zice Acesta: «Nimenea nu vine 1a ,"Hnede nu-l va trage pe ~l Tutiil, care M-a trimis pe Mine» (loan 6, 41) 320.

Deci. ca s~ mteleqem cuvintul despre EI, culeqind credinta ne-ratacita .. in toata Sfinta Scriptura $i s~ nu avem inima clatintndu-seca imbatata de Indoiel i blestemale, niei sa nu eadem in agi tatiile.nestiintei, sll auzim pe Durnnezeu graind prin glasul proorocilor:"«Lc-QU placul sa alerqe cu picioarele IGr si nu le-tiu cnitat , $i Dum-nezeu a btnevott uuru ei» (Ier. 14, 2Q). De aceea ne lntareste inadevar prin zeci de mii de chipuri si a pus bazele credintei in El eu

318. Toatl! taina dreptci crednite e concentrata tn Hrlstos, Fiul hli Durnnczeu111cut om ~i tnvtst pentru aslgurarea tnviertl noastre la vleta de veci. Dac! EI eFiul lui Dumnezeu, atunei Dumnezeu este Treime de Persoane, deosebit prln mnt!do Iumca ereatli din nimle, datorita iublr il lul Dumnezeu cel in Trci PrfsoBne.

319. Plira orortul do-a cunoaste Scripturlle nu vine herul Intclcqerll, dar accstetort nu ajunqo la intelcgcro Carll har. Arn1lldou!i stnt neceserc.

320. Mtntultorul Hrlstos. ce Cel ee 8 rldtcat umenltatea noastra tn Sine 18lips a de plicat $1 la stares de tnviere. Dar le Hrlstos ne aduce Tatal, trczind tn noi<:redints In EJ. Deci numal tnlructt tn Hristos se aret.) Tat!l, ca Cel eu Car(' esteC(' 0 fiinta. ~i prln aceasts treze~te in noi oredlnta tn Hrlstos ca Fiul ll1i Dumnczeu,putem fi mtntulti de Hristos.

190 SF. CH'fRIIJ I\L ALEXANDRJEI

Iolos prin cele petrecute inainte in diferite timpuri, jnniti~indu-nechipuri stralucitoare ale cunostintei Lui.

Sa vedem, deci, de nu este ~i in cele privitoare la dumnezeiesculIosif, iaril~i, precum am spus, un adevar. Iar cele prtvitoare la elslnt astfel: «Aces tea sini nastetile din lacob: Clnd losii avea soptc-sprezece ani, pastea aile cu iraiii siii, fiind tlniir : cu iiit Biltiei $1 cuiii! Ziliei, ietneile uniilui siiu. $i ei l-ou biiii! riiu. pe Iosii la Israel,intal lui. Dar Iacob iubea pe 108il mai muit dectt pe tot; ilii lui, cCiera iiul batr1netii lui. $i i-a tticut lui 0 haina oestriid. lat vazlnd iratii'lui ca tattil i1 iubeste mai mult ca pc toli fiji lui, l-ou urlt pe el $1nu- i outeou vorbi lui nimic ImpaciuitoJ» (Fac ..37,2-4).

2. Scriitorul cartii a facut mal intii 0 tnslrare amanuntitd a celorce s-au nascut din Esau. Stinta Scripture ne-a aratat care din 'care-s-au nascut si in ce paminturi au locuit tott si care au domnit pestecare, fara sa fi Hicut careva ceva vestit $1 vrednic de tinut in amin-tire. De acea cuvintul trece repede peste cei numiti si se opreste ladumnezeiescul Iosif si face 0 descriere stralucitoare a eelor nascutl',din singele lui Jacob. Iosif fiind eel mai tinar dinlre ceilalti (cac~avea saptesprezece ani), nu se ferea de sudoarea pastoritului. Ci in-dura tmpreuna cu ceilalti Irati aceleesi oboseli, nepretuind lenevirea·atit de pHicuta adolescentilor si iubita de ei si neocolind grij8Jdinainte de vreme a vietii si neiubind mai mult odihna, ca unul cese aIla inc~ intre cei de vtrsta fraqeda, Ci aflthdu-se ca un bjitrlnin scninatatea gindurilor sl avtnd min tea bine lucratoare si folosin-du-se de multa ratiune si prin aceasta aratind de mai Inainte frumu-setea stralucirii viitoare, era adrnirat pe drept cuvint de Ierlcitul sf.iubitorul sau partnte, care-I Invrednicea de 0 dragoste si de 0 crutaredeosebita. «Cact era, zice, itul biitrineielor sale».

$i ce este aceasta? Ratiunea noastr 5 staptneste dis pozi tiile dil1i

noi. De aeeea, iubirea parintilor fata de copii este eqala in toale leunii st nu e in nici un Iel mai midi fat a de unii din ei. Dar adeseorinatura pune staplnire pe minte si 0 ssleste convinqind-o sa daruiascacelor mai bunt ceva mat mult dedt celorlalti, ea unora ce au nevoied~ 0 grija mai mare. Pe de alta parte, dnd sint multi eei nascuti,iubirea sporita se acumuleaz~ spre eel din urm~. acesta raplnd oare-cum spre sine afectiuhea daruita celor de mai inainle. Caci min teaOlneneasca este iubitoare de noutale ~i uu se satura eu cei mai inainte

GLAFffiE LA CARTILE LUI MOISE 191'

nascuti, ci cei inca neexistenti san' dobinditi de curind 0 preschimbasi 0 imboqatesc eu 0 atectiune mai puternica fata ,de ei ;)2j.

Dumnezeieseul lacob iubea, asadar, pe Iosif mai IDUlt decit pe-ceilalti. Fiindca «era fiul batrinetelor lui». Mal trebuie stint di desrcu Lia se casatoriss mai Inairrte in Haran, iubise pe Rahila, care i-a,nascut pe Iosif si murise nascind pe Veniarnin. Pe 11ng8. aceasta maispunem cil erau fiii batrmetelor. Iar destoinicia lui losif, superioara.in toat ~ fata de a tuturor, face a si ea pe batrrn sai incline in mod deo-sebit spre el. Caci se gindea, eu drept cuvint. 080 va \ fi un om stra-Iucitor si vestit. Si eel ce nu da atentie zburdarilor tineresti, purtin-du-se de pe atunci ea UI'). bsrbat, cum nu ar fi fost admirat In mod dec-sebit ? De aceea a nascoctt si fericitul lacob eeva nou pentru el fatade ceilalti . l-a cinstit eu 0 haina pestrita si cu 0 lmbracziminte-mai aleasa.

Dar ce a urmat de aei? PHi Bilhe] $i ai Zilfei au fost tmpinstspre minie si au fest atrasi spre 0 suparare furioasa $1 spre 0 invi-die fata de adolescent st de fiU celei libere, adica ai Liei. Caci .desi,tmarul nu Ie facu;se nici un rau, dragostea tatalui si destoinicia ttna-rului au aprins In ei Iocul nedreptei pizme si de 1a tmpunsaturile prinascutisul limbti, sau de la birfire si pira au ajuns ptna la a-l osindica niste dusmani. Aceasta soeotesc dl Inseamna : «Lsou supus peIosii relet birieli ciitxe Israel, tatal lor». Deci tncepind eu niste arun-diri, cle ginduri neprietenoase, s-a ajuns Ia birfiri si batjocuri ale limbit,ueinf'r inate, pus a in slujba pizmei. Dusmania lor s-a aprins si mai'tare, hranita de pricina urmstoare.: Dumnezeu s-a aratat tinaruluiprezicindu-i di. va ajunge stralucitor si vestit si mai presus de Irati,incununat la sfirsit de mari cinstiri. Aceasta era 0 chemare adresatatinartllui de a-si ascuti .dorinta spre virtute. Caci precum antrenoriitiner ilor 1.1n~)inclu-iii incurajeaza 1a lntreceri foarte mdraznete sl iiconvinq sa se hotarasca pentru eforturi obositoare, prevazmdu-le pre-mille care unese cinstirile luptatorilor cu slava ce 1e-o adue acla-mathle privitC!rilor, laudele $i ap1auzele lor, a$a $i Dumnezeul tuturorc1nd v~d'e un suflet talentat, care se distinge printr-o minte probata$i neprihanita, il eheama spre hotarirea de-a face binele 321, araUn-·

321, Pttr-intele jube~te la fel de tare ;pe cop iii sill, dar iub1rea IlU e uniform a"ci se Jmcura altfel de Hecare, conform cu farmecul ~i eu nevoi~e lui. ell cit iube~tccineva pc mai multi, eu atlt iuima lui se llmp1e de' 0 iubire mai mare, mai mult.ipla~i ell Iiceare, j)Nsoanele noi iubite ii arata 0 iubrie mai imbogap,ta,

322. E 0 tainicii conlucrare intre puterHa naturale ale oroultti ~i Dumn.e:zeu..Chellwrea lui [)u.m.nezeu stirne~te hotc'j,rirea oroului de-a face binele prin puterile·lui ~i ajutoruJ lui Duml1ezeu. Nu numai in fapt~ exista aceasta eonJucrare, ci ~i. in,hotarirea vointei p.entfu ea.

192 SF. CHmU. AL ALEXANDRIe;l

du-i dOemai Inainte cele ce vor fi !iii stirnindu-I cu bun seep [iconornic]vointa spre virtuti. Deci i-a venit tlnarului Iosif 0 vedere si un glas

-de sus, lar acela minuntndu-se, socotesc, le-a comunicat fratilor,'zictnd : «Auziii visul acesta pc care l-aui visat. ]vii se parea cd noiJegam snopi In farina. $1 s-a ridicat snopul meu fji a statu: crept. Tar.snopit v osiri tneoniunnau-l, se tncbinau snopulut meu. Itu iratii luii-au. zis : Nu. cumva 1mparalind vet lmparati peste tioi, sau domnincivei clomni? $i au addugtlt a-I ud ~i mai mult din pricina visutui lui-$i din priclna cuvimelor lui» (Fac. 37, 6-8),

Observe cum creste oiuda tn ei si cum fae din cele eratate alevisulut lui ca 0 luana a pizmei lor. eel ce 1a tncepnt erau nu putinIritatl pentru cinstirea lui deosebita, cum ar fi suportat sil. voiasczi.sa i se inchine $i sa-i recunoasca un rang attt de respectat si de.superior I Caci merjtu sa vedern cum pizma are mereu aceeasi me-rinde uriUi si creste prin aceleasi rauUlti. Vom aHa di fiara esteoarba si potrivntca lui Dumnezeu. Caci ia seama cum Durnnezeu ves-tind de mai inainte lui Iosif str alucirea slavei lui viitoare, trebuie-qindlt dar di Dumnezeu care toate le judeca, nu aduce cinstirilelnalte calor nevrednici de ele, apoi di Ii stnt placuti cei ee se bucurade fratele care are 0 nadejde frurnoasa si e cinstit prin vointa dum-nezetasca, nu lnsa cei ceo nu fac aceasta.' ci l$i ascut acul pizmei !iii.se infurie ea nrste Hare. ba 11 ocarasc si pe Dumnezeu Care a fiigrt--duit aceluia slava $i ii vesteste aceluia de mai Inainte ca se vabucura de admiratie. Aeeasta vorn afla eli s-a petrecut cu Cain siAbel. Piindca Dumnezeul tuturor a lnvrednicit de lauda jertfa luiAbel, $i slobozind foe din cer, a prirnit darul adus de el, dar celei-aduse de Cain nu i-a dat atentie , acesta a prirnit in el indata pizrnaucigatoare, $i opunlnd hotartrii de sus mlnia sa, n in~eaHi pe frate cuviclenie si-I omoara. Caei in acestea sfirsestc totdeauna pizma.

Dar cere e tntelesul vedeniilor? Yom prirni snopul ca semn al'tirnpului. Ridicarea unuia arata slava viitoare. Snopul dumn~zejescu-''lui losH inchinat de al ce1orlalti, anunta de mai inainte eCl printr-oghiciturll, ea va veni un timp dnd e1 va fi slavit $i multimea fratHorva cadea inaintea lui !iii i se vor supune.

Dar vis'lll lui losif nu s-a oprit la atita. Ci a avut ~i altul despre.:acela~i 1ueru, pe care I-a povestit fericitultli tata $i fratilor: «A\lazut, zice, un aIt vis $i I-a povcslit pe el tatdlui $i il'atiloJ sai. S1 azis.' lata am avut un aIt vis: cum cCi sow'e)e $i luna .~idouasprezccestele mi se Inchinau mie. $i I-a cerlat pe el tuM! sau $i a zis lui: Ceeste visul acesta pe care 1-aj visat ? Nu cumva vom vcni eu $i mama.ta $i iratii tai sa ne Inchinam tie pe pamint? Si I-au pizmuit fraJii

GLAFlRE LA CARTlLE LUI MOISE 193

sill, iar (at(iJ siia pastra cuvtntui» (Fac. 37, 9, 14). Batrinul era pr iceputsi inzestrat eu 0 minte ascutita. El inteleqe sensul vedeniilor, darcearta pe copil, ziclnd : «Nu cumvo venirui eu $i mama in $i iratii1ill, ne vorn uictiitia tie pe pam1nt ?». $i cum tnteleqe aceasta ? Caun tntelept stie di e trebuincioasa si certarea. Cacl taie cu pricepereap!zma ascultatorilor si opreste intr-un oarecare fel pe tin~r sa sereverse, staptnit de 0 indrazneale greu de suportat, $i-1 cheama IaIiniste. Nu lasa pe batetandru sa se nUeasca fata. de Irati ell nadejdeav iselor, dar nici sa dispretuiasca in mod nesocotit cinstea datoratatatalui $i sa rapeascs 1a sine tnainte de vreme lntrecerea celorlalti1n stralucire,

Priveste cum Indreapta cu pricepere spre un sfirsit Imposibll in-telesul vedeniilor. Ccki Rahila, care ndscuse pe losif, murise. «Nueumva, zice, eu ~i mama to ne vom uicblna tie ?». A spus-o aceastaprecum am zis adineauri, ca sa infringa puterea afirmarii ttnaruluisi ca sa potoleasca pizma fratilor impotrive lui. Dar el crede ea lucrulse va Implini. Caei n-a ascultat fara interes, nici nu socoteste cuvin-tele vredniee de uitare, sau desarte, Ci «le-a puzit pe ele», pentruea tndraznea sa spere in implmirea lor.

Iar dupa povestirea vise lor, «itatii au plecat lmpreun(i eu oile saIe pasea 1n Sichetn» (Fac. 27, 12). Apoi lrecind putin timp, taHH 10-deamna pe adolescent sa mearga sa viziteze pe Irati. «lata Iratij tiiipose oile 1n Sicbem. 'v ino sa re trimit 1([ ei. $i a zis lui: Latii-mii, slntgata. $1 t-a zis lui Israel: Mergi $i vezi de 81ni sanato~i iraiii Wisi oile $i-mi adu vestea» (Fae. 37, 13-14). Dec! fagaduie~te sa meargainclata ~i de fapt porneste si pleaca dill valea Hebronului. «tar rata-cind el priti pustiu, I-a intreboi cineva de un de vine $i unde mergesi pe cine cauiii. Iar el a raspuns uuialii . tt caut pc iratii mei, sputie-

mi unde pose oile ? $i i-a zis lui omu] : Au pIecat de aici. Cdci i-amauzit zicinti : «Plecdm. 1n Dotaim» (Pac. 37, 55-17). Ajungind acolo[Iratii lui) se sfatuiau cum nu se cuvine. Caci socoteau sosita vremeasa-si Implineasca pizma de odinioara. Cu deosebire doreau sa-lomoare numaidecit fiii slujnicelor Bilha $1 Zilfa. Ci:lci ziceau: «latavine visalo1'Ul. Veniti a(;!um sa-1 omorlm $.i-l vom anznea 1ntr-o groapa

.'$; vom spune: 0 tiara rea 1-a mlneat pe e1. ,si vom vedea ee se vaaJege din visurile lui. Dar auzind Ruben, I-a seos pe e1 din miinileJor, zic1nd: Sa nu-i lua1l1 viata. $i a zis lor Ruben: Sa nu varsa' i13 - stintul ChJrll n1 Alexnndrlel

194 SP. CHIRn. AL ALEXANDRIEI

singe. Aruncaii-I Intr-una din qtopile acestea din pustie, iat mina sanu 0 ridicaii osupta lui. A spus acestea ca sii-] scoatii din mlinile lorsi sa-l tedea pe el tatiilui SaW) (Fac. 37, 19-22j.

Scotindu-I deci haina pestrtta l-au aruncat intr-o qroapa Hhflsil-l omoare, dar ca pe unul ee va muri nu peste mult timp.

Iar trecind niste Ismailiti, nequstori de aromate, in drum spreEgipt, 1a sfatul lui Iuda (did Ruben a spus lamurit cii nu trebuie saomoare pe fratele lor), l-eu vlndut pe adolescent negustorilor acelora,care au voil sa-l ciimpera cu douazeci de piese de argint.

$i a fost dus Iosif in Egipt. Iar Ruben nestiind de aceasta fapta.s-a dus 1a groapa. Jar nevaztndu-I pe baietandru, socotind di a fostomorit, si-a rupt haina sa, Invinoviitind pe ceilalti pentru Iosit $1ztcind : «Biiiatul nu este. Unde rna vor duce ?» (Fac. 37, 29-30). Numaidl. nu ziee: Cum rna voi intoarce la tata, sau cum ne va mai primipeste tot peavind pe eel iubit '{ Si ce vom spune tatalui care ne vatntreba de bl1iat? Iar aceia patlnd haina eea pestrita cu singele uneicapre, au adus-o tatalui, nascocind eu inseljiciune $i viclenie cuvinteametitoare. Caci au zis: «Aceasta am ollat-o. Vezi de e haina tiuluitiiu. sau nu» (Fac. 37, 32). Si a pltns lacob si parca mustrind pizmafiilor sai si urttele lor ginduri, a zis : «O tiara rea a mincoi pe losii»(Fac. 37, 33). Greu de potolit cu totul si de nelnabusrt i-a Iost durereapentru pierderea batatului.

Ajunglncl Ia sttrsit cuvintul istorisirh. cuqetarea se va stramutai.ara.$i la cercetarea celor mal dinlauntru. $i colcrind adevarul cuIntimplarile exterioare ca niste umbre, vom face yMHa frumuseteelui contemplatd. pe cit e cu putlnta.

3. Deci a nascut pe Iosif Rahila cea mai !inara, eare era Irumoasala chip si-si raspindea farrnecul prin sclnteierile stralucitoare aleochilor. Caci s-a scris ca «octiii Liei ercu slobi, jar Rahila era ttu-moosd 1a chip $i aratoasa iotute 1a vedere» (Fac. 29, 17). Iar de Liaam spus di e maica Iudeilor, adica Sinaqoqa, dovada acestora lutnd-odin talmacirea oehilor st a numelui. Caci vederea dinlauntru si min-taUi a Sinagogii e eu adevarat lipsita de frumusete si suferind multde beals. Fiindca «au oehi si nu vad», dupa cuvlntul proorocului(Ps. 118, 5; Ier. 5, 24). Pentru Cd n-au mteles cele ale lui Moise.aici n-au ajuns sa vad a tainele din el, prin care e schitat in multe

GLAFmE LA CARTILE LUI MQISE 195

Jeluri Emanuil. Caci s-a ostenit mult 51nagoga Iudeilor, avind leqeadata ei prin Moise ca 0 povara grea si anevoie de purtat 323 ••

De aceea Hristos i-a chemat pe ei, cei osteniti !;ii Impovjirati, lausurinta prin credinta, zicind : «Veniti la Mine. ioti cei osteniii si Im-poviiraii $1 va voi odihni pe vor» (Matei 11, 28). In acestia era Lia.

Dar ochii Rahilei erau Ioarte curati. Caci Biserica din neamuria vu.zut slava lui Hristos si in E1 pe Tata132t,. Dar a fost chemata incasa Mirelui, adica a lui Hristos, dupa prima. Aceasta e foarte tinlldi,neavind nici 0 zbircitura, desi a fost chemata, dupa ce s-a mvechitprima si Imbatr inind ajunsese aproape de moarte. Dar si Rahila setalrnaceste turma lui Dumnezeu. Fiindca Biserica e turma .Mintuitoru-lui, precum a spus ludeilor printr-unul din sfintii prooroci : «S! amzis : Nu va voi paste pe voi. Ceea ce moere, sa moarii $1 ceea celipseste, sa lipseascii. $i cetlolii sa miinince iiecate ciimurile aproa-pelui siiu» (Zah. 11, 9). Iar despre noi : «Oile Mele oscuiu: glasul Metl$i-]\'1i urtneazii Mie. $1 Eu le dou. lor viai« vesnica» (loan W, 27-28).

E1 este deci Pastor hun $1 in to ate este eel dintii. Dar s~a numit$i oaie, pentru di s-a facut oa noi 325. De fapt tnteleptul loan L-aaratat pe E1 rnultimij Iudeilor, zidnd: {(lata Mielul lui Dumnezeu eelce riC/iea piicatul lutnii» (loan 1, 20). Zeci de mii de miei s-au junqhiat.

323. In lege nu lucre Dumnezeu. Implinirea ei eta ceruta numai omului, Fiullui Durnnezeu nu se facuse om ~i nu intrase prln aceasta in eomunicare de fiintiicu nor, ca sa· ne Intareasdi in facerea binelui. Noi primim acum prin Taine peHristos tnsusl in 110i, ca pe Cel ce ne Cl}uta sa ne Iacem asemenea Lui. Dar itpr irnesc numai cet ee cred ca e Fiul lui Dumnezeu. Cei ce' nu ered, nu SEl sperlede El $i nici nu intra in ei. Nn credern in Hristos, ea sa nu mai savlrsim binele,cum spun protestanth, ci ea sa.:L primlm pe EI si prin aeeasta sa ne faeem ase-menea Lui. Acesta e tot sensul luptei lui Pavel in favoarea credintei in Hrlstos,oa conditie a mintuirii. Era 0 lupta Impotriva iudeilor care nu credeau ca Hristose Fiul lui Dumnezeu sl ell. niei nu au nevoie de EI pentru a Se mtntul, tntructtse mtntuiesc prin puteriJe lor care au ca norma a actlvltati! lor legea

324. Nu 'S-a tntrupat TataJ; Ca sa vedero in EJ pe Fiu]. Cad nn trebuie sline facem asemenea Tatalui, ca sa vedem pe FiuI. Aeeasta ar lnsemna sa na~temDoi pe Fiul !;ii sa fim noi toti in Dumnezeu. Ci ne facem asemenea Fiului, ca sacunoa$tem in El iubirea Tat/Uui fata de nol i ~i sa ne facem iii ai Tatalui dupahar :<;i fl1ati si Fiului dupa natura omeneasca asumata pe care 0 are corounaeu noi.

325. Hristos e Miel in cali tate de om, pcentru ca S-a facut om ca sa saaduca jertfa. Dar AceJa~i Hrjstos divin se face $i jpostas al firH omenesti. Decitntr-un fel ia calitatea de jerWi pentru noi insu!;ii Fiul lui Dumnezeu. E 0 culmea iubirii lui Dumnezeu fata de nOi, care nu poate fi depa~ta.. El e Pastor, dar sapastore$te ~i pe Sine ea om. Se traie!;ite ca Absolutui. Dar ca !;ii Cel dependentde Absolut, Cel mai drag pastorit 81 AbSolutului. Se tine Plul lui Dumnezeu capastor suprem pe Sine in brate C8 Miel prezentat Tat1Hui. Dar !;ii ca Miel se da-ruie$te din proprie initiativa Tatalui.

J96 ...,~ SJf.•CHl~l'L AL tu."EXANDRIEI

dupa chipul legii, dar nici unul n-a sters .pacatul lumii 32,(;. «CC1cl e ell

neputinta ca -suiqeie de 'taur so.stearqti piieatul» (Evr. 10,4). Dar a ridicatpacatul lumii Mielul neprihanit, Cel adevsrat, jertta neprihanita il27.

Deci s-a soeotit '~i oaie tmpreuna eu noi (Isaia 53, f). Pentruaceasta se poate numi $i Fiu al Biserrcii, ca Intiiul Nascut intre Irati(Rom. 8, 29) 328. Dar e de stiut ca si Iesif se talmaceste adaus si ctes-ter~ a lui Dumnezeu. Caei pururea e In adaus sl crestere sfintamultims a fiilor Bisericii. De aceea s-a ~i spus catre ea: «RidiciiImprejur octiii tiii, Sloane, $i vezi pe. toii. lata s-au adiuuit $1 au venitJa tine» (Isaia 49, 18;. 9, 4). Si Iarasi : {{laid acestiti vin de departe,acestia de la Ia tniozauoopte $1 acestia de la ttuue, iar altii din taraPersilot» (Isaia 49, 1~). Dar s-a seris si In Faptele Apostolilor, Intr-unloc ca Domnul a adauqat pe cei ce se mtntuiesc in fiecare zi la unJoe [Fapte 2, 47):; tar in alt loc ca : «Tot mal tnult se adaugau eelce credeau ~n Domnul, muliime de bdrbat! $i de temei» (Fapte 5, 14).De aceea, precum ani spus, se cuvine sa se tnteleaqa prin Iosif eelspiritual, adausul lui Dumnezeu la cei in Hristos. Dar nu s-ar departacuvintul de la scop daca i-ar socoti pe cei ce cred in El, in mod ico-nomic ca pe El tnsusi. Caci El este capul : iar noi, trup si madularedin parte (CoL 1, 18; Efes. 5, 30) 329 ". $i El este viata iar noi am

326. Numai El e uMielul lui Dumnezeu», pentru ea tnsusl ipostasul Piulutlui Dumnezeu a luat fata omului Care Se [ertleste oa MieL E eel mai iubitor sirnai iubtt Miel consttent al lui Dumnezeu. De. aceea a putut sterqe orice pacatal firii noastre. .

327. Cel ce se aduce jertIa neprihlinita, se aduce jerWi pu~ii, e 0 daruiretotala, nu are nimlc egoist care sa insemne 0 oarecare retinere in c;.laruirea totalalui Dumnezeu. El e constient de aceasta daru.ire. totala, dar prin aceasta nu Setopeste in Dumnezeu, did e constient 'de draqostea totaUi cu care Se daruieste.Sl are a bucurie constienta de aceasta daruire totals. tar cur atia total iubitoarea actului Sau de daruire jerUelnic1i e €uriitia umanitl'iUi asumate de El ~i eaei~tiga pe de 0 parte dragostea Tatalti.i, pe de alta Se' comunica si noua, ca. deo fiintii cu El dupa umanitate.

328. Fiind Pastorul suprem si oaie dintre nor, e puntea in tre DumnezeuI?i noi. E, iubitorul suprem care rididi umanitatea la treapta a tot ce, e maiiubit de Dumnez.eu. Dar dind umanWitii subieetul Sau divin, 0 face !71 p~ eacea mai iubitoare de Dumnezeu. $~ umanitatea Lui e ~lIlita eu a noastra. DarHristos se face punte, sau Mijloeitor ~ntre Dumne'Zeu ~i noi (I Tim. 2, 5) ~i caprimul Fiu al Bisericii intre noi, fiind totodata Fiul lui Dumnezeu. Se jertfe~teTatalui, sluje~te ·Tatiilui. fiind centrul viu -~i lucrator al Bisericii, dar e unit dupafiinta cu Cel ca'ruia I Se jertfeS'te ~i-l sluje~te. Dadi l1U L·am avea ca Primulin1re noi tn Biserica jertfitoare ~i slujitoare, Biseri:ca ar fi dcspar\.ita de Dum-neieu, n·,ar fi BisericiJ., Hristos e Fiul Bisericii, pentru ta S·a Jacnt 1ii ca om Fiuilui Dumnezeu. !;ii fUi 'BisericH stnt eei facuti' fii' ai lui' Dumnezeu de Hristos CareSoa facut Frate eu' ei prjn umanitatea Lui ~i FiUl lui Dumnezeu ca om.

" De' la nota 329 trece' la nota 340.329. Tr-upul ~i m-adulat'ele aU aceasta calitate prin' -cap, sau pentru ca siut

unite >cucapul. Nici capul; sau Hristos nu e fara trup- ~i madul-are. De aeeea noi stn-tern in El ~i EI in noi.

GLAFmE LA CAR~ LUI MOISE

odrasht ea niste mladite in El, Ieqati eu El prin umrea dupa Duh insfiritenie 310.

St «era, zice, Iosii de saptesptezece ani» (Fac. 27, 1). Dar spunecii ~i Emanuil e cel mai ttnar dintre ceilalti, socotind mal batrtni intimp pe cei ee s-au nascut inaintea Lui, ca Moise si proorocii. Darfortind Intelesnl eelor sense, socotim ca ill aeeasta e si un alt in-teles. Caci ~i numarul anilor ne infati$eaza taina adinca a iconomieieu trupul (a mtruparii}. $i vom incerca sa la.murim in ce mod, pecit ne e ell putinta. asa cum am mal spus-o st in alte locuri pe c~ttrni amintesc.

4. Este obiceiul dumnezeiestii Scripturi ca numerele care serepeta dupa cele ajunse 1a implinirea rtndurilor lor, sa Ie soco-teased simboluri ale desavtrstrii. De pilda: Daca ar voi cineva sainsire numere pina Ia decada si sa se treaca peste ea, incepe iara$tde 1a unu ca sa mearqa iara$i 1a sftrsit. La fel va face cu saptamina.lncepind de la prima zi, ajunge la urma la a saptea. Apoi inchizindin -sfirsitul lor numarul zilelor, revine iara$i 1a prima 3'>1, Deci Sfinta:Scripture face aceste numere simbolurt ale desavtrsirti. Astfel 1atmpartirea talantilor, de eel care a ajuns la sftrsltul bunei lucrari dupaDumnezeu spune di a luat zece talanti (Matei 25, 11-29) i si a festpus peste zece cetati (Luca 19, 17). Prin aceasta Cel ce toate le im-parte, adica Hristos, arata di va egaliza mcununarile eu desavirslreabunei Lui aprobari. Iar careva dintre sfinti a spus de 0 stearpa ca anascut sapte, aratind prin sapte multi, care orictti ar fi, se pot socotica arattnd desavirslrea de cstre cei ce ar voi sa-t numere.

Cind deci se spune despre Iosif ca era de saptesprezece (zece $i.$apte) ani, vom tnteleqe prin e1 pe Emanuil sau pe Hristos $i Fiul

340, Crestem in. Hristos pe tcmelul wllUltii dup!i ttrea omeneasca comuna ceEJ, transrormatt prin DuhuJ Sftnt comunicet din umanitaeea Lui si noua $i prinaceasta unttl st.tn sllntenie.

341. Nu avem numere mereu not Ia nesftrsit. Ci Ie tmpartim in grupe iden-lice pe care le repetam. Dupli ce ajungem la zece, incepem iarasi a doua grupade zece numere ~i esa mai departe. La fel cu cele sapte ztle ale saptlim1nii.Aceasta face din zece, sau din septa U11 numar peste care nu se mal poatetrece, dect numere care simbollzeaza desavtr~irea. 'Pcnlru osmeni desavir~ireanil se ajunge niciodatii. Dar avind ei nevoie de siguranta Cd ea exista, 0 exprimaprin numere peste care nu se poate trece. ci treb.uie rcpetatl.". Dar aceasta maiinSealDl1d ca. exista 0 anumita desavir~ire $i in numere finite. Doua persoanace se iubese pot trlH sentimentul desavirf)irii. Cu aUt mal mult e traita destivir-$in~a cle cele trei Persoane divine. Nu p!U&sl ell totul cele ce sint, ca sa ajungila desdvtrsire. Aceasta ,ar insemna sa nu Iriiiesti niciodata. Tot ce ai fost estimai departe. Tot ce a fost altul pentru Une [amine in Yeti. Nimic din trecutnu devine exclnsiv. Aeeasta mai tnseamnll eli totul sc cuprinde in unul $i por-n~te de Ja el. In el e data desavir~irea. Dar 1mul nu e 0 suracie ulUmll decontinut. Ci el e plin de bogliUe deslivirsit!l sau in£1.nita. In oriee numat parutfinit e impliest inflnitul, dar flU ca Ul1 haos in care ne plerdem, ci intr-o rtn-duiala in care ne pastrllm cn valoarea noastra.

198 'SF. CHlRIL At. At;EXANPRIEJ

Cel Unul desavirsit din doua firi .• din Dumnezeire si umanitate. Cadnu vom adrnite parerea unora eare soeotesc di a fost gol de sufletrational acel templu dumnezeiesc pe care si l-a format DumnezeuCuvintul din SCinta Fecioara 342. Ci preeum a Iost desavirsit in Dum-nezeire, asa ~i in umanitate, dar compus in chip neqrait si mai pres usde mints in Unul343• Deci numarul zeee inseamna si ne da de Intelesdesavtrsirea in Dumnezeire.: Iar di si in umanitate este asa ne-oarata numarul sapte, care e mai mie dectt zece care reprezmtaTreimea, dar Iieste.adsuqat $i slujeste lui. Caci dupa zece a venit sapte.Cuvintul Cel din Tatal se afla in starea de depasire a Treimii, saua Dumnezeirii; iar omenescul Lui se afla in starea supusa ei, sauinferioara slavei lui Dumnezeu 34ft. Si Dumnezeu' Cuvintul se cuqetiipreexistent, dar Lui I ~-a adauqat omenescul. De aceea in mod necesars-a pus lnainte uumarul zece st s-a adauqat numarul sapte 345. «CadIosii, zrce, era de soptesprezece ani».

Priveste pe .1.1nga aceasta temporalitate si lipsa de tnceput a luiEmanuel vazut .ca unul in tirnp 3~6. De aceea s-a tacut numarareaanilor lui ia Iosif ca in chip. Dar s-a adauqat «era». Caci Hristos avenit la nasterea cea gin-dWi ea a noastra si la numarul de ani pen-tru omeneseul Lui, dar este Dumnezeu Cuvintul. De aceea i se cu-

342. Precum Iosif a unit in sine doua numere care simbolizeeza desdvtrsi-rea,. asa a unit Hristos In Sine doua firl car ora nu le lipseau nimic. De aceeasa spune in definitia de la Calcedon C:a Hristos e "Dumnezeu desdvir~lt I$i omdesdvlr$i!>. Aceasta nu tnseamna di umanitatea Lui are aceeast desavtrstre ell$1 dumnezeirea. Ci ca e 0 umanitate deplina ce respinqe prtn aceasta apolinaris-mul, Numai tntr-o omenire deplina poate indipea dumnezeirea deplina ea tntr-unternplu adevarat ~i numai ea e un transparent al dumnezetrlt.

343. Ideea de persoane compusa a Iost preluata si de «dilugarii sciti»(daco-romani din Dobroqea la tnceputul sec. VI, apoi de Leontiu de Bizant!}i Sf Maxim Marturisitorul). E un paradox plin de taina unttatea per-soanei si bogaUa ei de Iacultat! si de componente.

344. Omenescul lui Hristos ramine dupa fiinla in .conditia lui creata, infe-rtoara Dumnezeirfi. Dar ca epartlnatoaro ipostasului dlvin este ridicata tn unlta-tea Lui personaUi. Tot Dumnezeu este Cel ce lucreaaa, gindeste si simte si princele omenesti, Ele stnt ridicate la aceasta cinste de mediu al manifestartl lui Dum-nezeu, Hristos se simte om dependent de Dumnezeu. dar Dumnezeu de care depindeomenescul Lui este EI Insusi. El ca om depinda .de EI ca Dumnezeu, pentru cit asavrea ea Dumnezeu. EI e facut om de Dumnezeu. Dar Dumnezeu Se face pe Sine Tn-<;u/?iom.

3·45. In romane~te pare a se pune inaintea lui zece, ~apte. Dar aceasta enumai parere. Cad cind zicem «~aptesprezece», Plesupunem pe zece inaintede $apte.

346. Daca II privim tn unitatea Lui de Persoana dlvina intrupata in timp,Hristos este $i temporal $i fdr1i -tneeput, El a devenit in acest sens Unul intimp; dar aceasta pentru eli exista ca neintrupat Inainte de timp.


vine st spusa «era» 31t7. Caci se Inteleqe si este cu adevarat coetern{;U Dumnezeu st Tatal, cum spune dumnezeieseul loan: «La tnceputere Cuvintul $i Cuvuitul era 1a Dumnezcu, $i Dumnezeu era Cu-viniul» (loan 1, 1).

Deci voi spune iartisi : dumnezeiescu] Iosif era de saptesprezeceani $i pdstea turrnele tatalut san impreuna eu fratii sai, lnteleq cucet din Zilpa $i Bilha, adiea din slujnice. De tapt, Cuvlntul lui Dum-nezeu facut om umbla prin toata tara Iudeilor, adunind in iubireacatre Dumnezeu $i TaUH oile eele pierdute ale lui Israel~ .. Caci seneferieitul Pavel: «Dumnezeu €la in Hrisios, lmpacind lumea cu Sine»(II Cor. 5, 19) M9. Deci pastea Emanuel pe cei nascuti spre robie stpe cei nascuti din cele doua slujmce (roabe), care au primit 0 nas-tere neleqitima si nu una libera.

Caci dupa imparatie lui Jeroboam. cele zece semintii s-au des-p~rtit de Ierusalim $i s-au mutat $i .au locuit in Samaria. Si au f{j-

Hicit si s-au inchinat aeolo viteilor de aur. De aceea si prin glasullui Iezechiel le-a certat Dumnezeu ca pe doua femei desfrinate, zicind :«Fiul otnului : douii /emei au lost iiicele unei singure maici $i aucurvit lti Bqipt , In tineteiea lor au curvit $1 au cazut sInH lor. Acolosr-cu stricat iecioria. lor numele lor ercu Cliola cea mai batTInG. s!Oholiba sora ei. Si S-ClU iticui Mie .'ji au tuiscut iii $i Wee. Si munelclor Cuioto, Samaria, tat Oholiba, lerusalim» (Iez. 23, 2-4).

Deci Iudndu-se ca noi, Fiul a pascut pe cei din Israel, tmpreuna(.·U cei nascuti din Tobie si din desfrinare. C1\ei. H calauzesc inca pecei din Israel Inainte sHWUorii dupa lege, dasi ii povatuieste deecum ~i Ii invata taiuic Hristos pe cei ce vin la El i si Ii aduce 1acararea adevarului care este El tnsusi. Pentru di a spus: «Eu sintcaleo» (loan 14, 6). Dar carturaru si fariseii si cei ce au slava in cele

347. Lui losif i se dlt numarul de ani: saptesprezece. Dar se spune de el-$1 cll «ere». Prill aceasta se indica attt temporalltetee, cit sl entetemporalitatealui Hristos prin Iosif ca chip 81 Lui. Hristos se stia ca om care S-a nascut lao anumita data. Dar tot EI se stia ca existlnd tnatnte de-a fi venit La noi prlnvole Lui Ie constiinte de om. In constlinte Lui de om venit tn tirnp la existent!era sl!la~uita consttinte ell este dinainte de timp. "Acum preamale~te-Md pe MinePlirinte la Tine lnsut! cu s/ava pe care am avul-o /a Tine tnoi Inainte de·a ilfumea" (loan 17, 5).

3·18. Factndu-Sc Fiul lui Dumnezeu om, a tnliplirit $i umanitatii Sale senti·mentele filiale fata de TatU lar unindu-Se prin umanitatea Sa ceilal1i odmeni,Ie trallsmite ~i lor, dacii·L primesc, aceasta simtlre !Ii calitate filial!.

349. Daeii Bristos este Fiut lui Dumllezeu nlcut om, Tatal care iube!He peFiul Sliu din veci, 11 iube$te $i ca om. liar in orice om tn care se tntip1\rc~lefata lubitoare de Tata,l a Fiului Sau, Tatal vede pe Fiu1 Sau iubitor $i oriceom caro·~i insu~e:?te sentimcntele lui Hristos fata de Tala! Sau, II iubo$te pcTotal impreund eu Fiul Lui lacut om. A$a a tmpltcat Dumnezeu in Hristos 1u·mea cu Sine prin iublre.

20G SF. ,CfIqUL AL ALEXANORlEf----------------------------------------------------------

ale leqii, i-au pascut prin spini $i ml'lrl1cini, spre raUkire, in invata-tu ri si porunci ale oamenllor. Tar El 111 ptisune buna st in pajistebine infloril6, sau in cunostlnta bine hranitoare $i curata a tnvata-turtlor evanghelice. Si aceia erau pastort nepasatort st decdzuti sipc lingJ aceasta dornici de plata si holnavi de Iacornia extrema ded~l iOtui, «toptcte muicuiau-l, llna Jmbrc'icind-o $1 cele qiase junghi-intlu-Ie», dupa cuvlntul prooroculul (Icz. 34, 3); simhr lasi $i falo$i~i nepunind nici un pret pe «trebuinta de a so osteni pentru oi».

Dar precum eel din Zilpe $1 Bilha au nascocit blrfiri rele im-potriva lui Tosif, asa st multirnea dedizula a neevlavio$i1or· f'arisel,au dofairnat pe Emanuel si au cutezal sa calomnieze slava Lui, nu-m indu-L in chip necredtncios Samaritoan $i bdutor de vin, si pe Ungaacostea ca avind demon (Toan 8, 48; Matei 11, 19) $1 ajutat do lu-crhr lle lui Beelzebut in putere a de-a alunga duhurile din cei bolnavf[Matei 12, 27). De aceea Insusi Emanuel a grim prm qlasul unui pro-oroc despre gura md1 U$~ a Iudeilor. zlclnd : «Va; lor cCi s-cu de-pt/rlat clc la Mine. Ticc'iJO$i stn), cii au parasit creditiia in Mine. eui-am riiscumpiirat pe ei, iar et au griiil minciuni tmpotriva Mea»[Osea 5, 13). $i i.arl:l~i: Ciiiiea-vor in sobie caoeteniile lor pentr!.!netninnarc« llmbit lor» (Ibid. 15). A flcaarH dect trnpotriva lui Hris ..tos ceata Jarisetlor cea indr~zneat~ st neruslnata. $i aceasta, soco-tcsc, ("11 Insearnna di au scornil birfirea impolriva lui Iostt.

«Dar era iubit, zice, de laM.l, cCi.ere iiul biitrinetclor lui», Fiincldrau fost sl altl pastorl, buni ~i probati. tuainte de venires Mintulto-rului nostru in ium€' cu trupul, Si inaintea altora a pascut turrnelecuvtntatoare dumnczeiescul Moise $i cci urmatori. Dar in' chip doo-scbit TaWl I.-a iubit pe Fiul, dcsi a fost dupa cellalti $i a venit in.tunpurile de pe urrna ale veacului, Dar a fast potrivit eu Taeob saaibti pe Iosif ca fiu a1 batrtnetelor. Dumnezeu tnsa cstc fUra. batrl-nete, furit inceput si Hha crestere si pururea atotdesavtrsit. De aceeae intelept ca nelastnd cuvtntul sa rlHuceasdi de 1a cercetare, 51:1 spu-nern ea Emanuel a fost Fi1l1 batrtnetelor lui Dumnezeu $i Tal~l, eaunu) ce S-a nascul ea atare in timpurilc de Pc urmli ale veae\l)uLcclui prf''Z';ml $i fiinddl dup1J TIl ll-U mai fosl altul :;:>0. C1.ki llU 8$lep-tiim sa nt, mintuim in aHul (l'apte 4, 12) :\:,J. $i TIC ajunge sin~lur,pentlu c~ spunem ca nu esle in altul mintuirco $i viata lurnii. Deci

350. Fiui lut Dumnezeu S-a fl!.clIt Fiu 81 Lui co om tn timpurile de pc urmlLNu·L are J1at111 din vcel Flu ca om. Nu are din veci 1'alll1 Wl Flu omenc'iO. InaCl'sl caz osmenii ar n dill \feci, fir fi dumnC2eu dupll fiillt<i.

351. Nu Jl(' mfnluim dedt in Fiul. Cll.ci uumai El no poale- flKe fii, adic~np rldica 10 lrcopla ceo mai vrednidi de iublre de cll.tl'e TaUU, ~l mal cnpobilt'iclc-o illbi pc Tojt~ll. lar alt Fiu nu mal are TatiH.

OLAFmE LA CARTILE LUI MOISE 2011,----------------------------------------«El ne va paste pe noi in vecl», dupa cuvlntul Psalrnistului [Ps,47. 15). $1 no vom afla sub Insusi Cel iubit, care S-a ivit in timpurilede pe urrna ale vcacului eu trupul, cum am spus adlneaurl, dar apreexistat ca Dumnezeu. Ctici spunem di este coetern cu Tdl~l.

Asadar a fost iubit Iosif in chip deosebit de tatal. $i i-a dat 0'

hainl.1 pestrlttl, aratind-o ea un dar deosebit ~i ea un semn a I iubirhlui. Dar st aceasta a test fratilor un stimulcnt al pizmei si un motivete invidie, precum ne arat~ tnsusi srtrsttul Iucrurilor.

Tot asa s-au mlniat fariseii pc Ccl iubit, ddicti pe Hristos, pen-tru ea a fost Imbracat de Du rnnezeu si TaHH intr-o slava de mulLereluri. Cdci se minunau de El In rnulte mod uri : pe de 0 parte ca deCel de viatli FudHor, pe de alta ea de Cel ce era lumina $1 luminatorcu putcre al celor din Intuneric, ca de Cel ce cur~t~ pe Ieprosi $iInvia usor pe eel morti, intrati in putrefactie, ca de Cel ce certa mare-a$i umbla ca un sli.1pin peste valuri. D(.' aceea Iudei.i lncurcati ~i arslde Iocul de nesuportat a1 Invidiei, zlceau unit d.ILl'{' altii : «Co sf!fncem ? Cn acest om face rnulte minuni» (loan 11, 47). Dcci hainafoarle tmpestrltatti ne este un chip al slavet de multe Ieluri, ell cares(' spune ell Dumnezcu sl TaUH a tmbracat po Fiul CC'l f<\(:uL ca noipentru umanttatea Lui ::5:!. Fiindca dupa firea LUi, El oste Insust Dorn-nul slavei, chiar daca spune in chip tconomlc pentru asemanaree("\1 nol : :15.1 «Parintc, slav est» pc Fiu.l Taw) (loan 17, 1).

Deci co i nascutt din sluj nice au fost Impinst la sup/hare, prccumam spus adlneaurl. Si pe lingu aceasta au c1evenit h~nuitori pentruvisele povcstite. Clici aflind eli ei vor fi dupd un timp supusi si In-chinatori lui, iar ('1 va fi dcasupra lor $i ctl va urea la auta slava,inctt i so va aduce lnchtnare $1 de par inti, scrlsncau din dinti $i auprimit in cuqetul lor gindul cil trebuic sa-l omoare. A:$d s-au inluriat$i Judei: si s-au suparat nu putin, afHncl til Emanuel sa va r idica maipresus ~i de tnsist ptlrintii lor si i se va educe inrhinare de tot ))0-

porn}, mal binc zls de tot pamtntul. Si inteleqtrtd-o acoasta, ziceau :

352. Fiul lui Dumnozcll a luat umanf,taloa ca chip smerit de rob (Filip. 2, 5).Dilr pnterPIl clUlnnezoiascl\ strabtHoa totUf$i eLL 8numlle lucr~rl ole ei prln lima-lIitalon Lui. EI lucTa eEl ipostas divin prin eo, fara sl1. () scoat!! din flinla ci. Darlu('rllrilc ell core lucrcazil. prin umanitatca Lui stnt adaptate umanitlitil Si crea-ti~i.~i la 0 Ireaptli potrlvitli aC'ostora. Dcci slnt 0 tmbriicamlnte potrivitli urn 3-nitatli, tlc~i nu e produs& de a{'oasta. Elc stnt pe do 0 parte sclnne Hie slavd,dar po do CIUO ale smercniei, ale cobortrll 18 umonltate. Chior tn smcrenla Lui(' I$i CCV'3 clumnczeiesc. AdeYiiralul omellcst nu so poate rcalii'o dectt unit C'Udumnezcirea. Cli lucriirile de care so spline in text stnt ale dumnczeiril, 0 spuneSf. Chlril fll continuaro. numinc1u-L "Domnul slavei)) prill fire.

353. Art1ltnd di S-o tntrupat lit ca atare S-a [1i.cut om do bUI1~ Ynle, dec!nil c numai Dumnezcu, ('crc Tallilui sa-L sll1vcasdi. so in(f'lcge In calitcllcaSit dE' om.

:::202 SF. CHIRI!.. AL ALEXANDRlEI

«Acesta este M01}tcnitorul, veniii sii-L omorlm $i vom Iua mcstenireaLui» (Marcu 12, 7), desi Iericitul David spune deschis Unuia Nascu-'tulut : «Teate neamurile crte Ie-ai iacut, vor veni $i se vor inchinaTie, Doamne» (Ps. 85, 9), iar alUidata arat~ Iamurit minia neleqiuitdiata de Hristos a celor din Israel, ziclnd : «Dommil a lmpiirdtit, s-uumtniat popoorele» (Ps. 98, 1).

Dupa ee am lntatj~at destul ptzma netudurata si netmbltnzita aIudeilor. e vremea sa ariWhn indrtiznelile uciqase si de nesuportat,urmtnd in toate cuvtntul istorisirii sl urcind la tnsusi scopul Intru-Tlarii Unuia Nascutului. Caci cuvtntul ne aduce iara$i la aeeasta.

5. Porunca tatalul tl tndeamna pe dumnezeiescul Iosif s~ mearqain Sichern ca sa vada de stnt sanatost fratii lui $1 unde si in ce m.odpasc (oile). Iar el pleaca, insa de-abia Ii gaSe$te, nu in Sihem cistramutati lu Dotairn. Iar ei ctnd I-au vazut apropiindu-se, ztmbescarnaruic $i eu ura, zicind : «Iata vine visatorul». Si voind sa-l omoare.Ii opreste Ruben. Deci l-au aruncat intr-una din qropi, dispretuindsfatul lui Ruben. Nu peste mult, (timp) scotind pe tinar din qroapa, l-aupredat Ismailitilor ce coborau in Egipt. Intorcindu-se Ruben 1a qroapasi neaflind pe baiat, gindind ea a murit, iar ea moartea lui a fostfapta nelegiuirii uciqasilor, s-a tntrtstat multo lar Iosif a fost dusin Egipt. ~i tattll I-a je1it $i mult timp a continuat sa-l pltnqa,

Asa a fost trirnis de Dumnezeu Tatal, si Domnul nostru lisusHristos, ca sa eereeteze pe cei din Israel de se ana in sanlHate, in-teleg in cea spirituald, ~i de sint bine one pascute de ei, bucurtn-du-se de qrtja pastorilor. Dar nu s-au aflat in Sihem, ci in Dotaim.Sihemul se UHmace$te prin uauir. Iar acest madular este semnul har-niciei. Cact Scripture de Dumnezeu insuflatd obisnuieste sa vada acestmodular clnd ca chip a1 puterii, cind al faptei. Caci zice : «Da inimata pe umerii tiii» (Ier. 31, 21), adica harnicia. Iar Dotaim, !ipsamare. Deci au fost gasiti cei din Israel l1U in faptele de harnicie alevirtutii, niei in cele aprobate dupa lege, ci ill Epsa marc a dreptlitiisi a tot ce e cuvenit. Caci nu era «clrept nici unul, nu era eel ce facebuniitate plna Ja until» (Ps. 13, 31 1 52, 4), cl cum zice undeva Dum-nezeu prin glasul proorocului, Ii aduceau cinstire numai din gura,rnintea avlnd-o mul atii tn alta parte si inima departe de Implrnire acelor le jiulte prin MOise (Isaia 29, 13 i Matei 15, 8). Erau alipiti numaide invataturile $i poruncile omene:;;ti. Dar au cunoseut pc losif eelspiritual, pe eel iubit, prezent eu trupul. Cilci a spus fericilul evan-ghelist Toan di «multe dintre capelenii all crezut in El, dar nu-Lmdrturiseau din pricina iariseiloI» (loan 12, 42). Deci cunosdndu-L,

<GLAFIRE LA CAR'fILE LUI MOISE 203

au lucrat impotriva Lui. Caci Lvau omorlt si Lvau aruncat eu Iasitateca tntr-o groapa, in prapastia adinca st tntunecoasa a mortii, adicain tad 354-355. Asa ni L-a infati~at si dumnezeiescul David, ztcind ca din:partea lui Hristos cstre Tatal Cel din ceruri si Dumnezeu : «Doamne,scos-ai suiletui Meu din iad, izbiivitu-Ivi-ai de eei ee M-au aruncat111 qioapii» (Ps. 29, 3). Priveste taria Sfintei Scripturi si axactitateaei foarte precise. «Groapa, zice, era aooi«, tieavuui apa» (Fac. 27, 24).Prin aceasta ni se face cunoseut in mod clar si lamurit iadu13W. Sivot spune in ce mod: apa este simbolul vietii, ea fiind. de viataiaditoare. <dar in groapa, zice, nu era apa». Old iadul se cuvine satie tnteles ca tncaperea $i locul de vietuire al celor Iipsiti de viata.

Dar baiatul a fost ridicat de acolo, La fel Hristos a inviat dinrnorti. Nu a Iost stapinit de qroapa. La fel nici Hristos nu a dimas.in iad, ci mal deqraba I-a qolit 357. «Cilci a spus celoi din legaturi:Iesiti !» (Isaia, 49, 9).

Dar dupa ce a fost seas, nu dupa mult tirnp dumnezeiescul Iosif.a plecat in Egipt, cumparat fiind de Ismailiti, care erau nequstori,de aromate. Caci si Hristos a inviat si S-a ridicat din groapa. Iarparasind Iudeea s-a stramutat in tara neamurtlor, ducindu-L acolo Ismai-.litenii spirituaJi, adica cei aflati in ascultarea lui Dumnezeu. Cad.asa se talmaceste cuvintul. Si cine sint acestia ? Sint fericitti ucenici,<care si-au supus urechea tnvataturilor lui Hristos $i s-au facut pirgacelor ce s-au facut probati in ascultare si credinta si in faptele de-Iauda mai presus de lege (II Tes. 2, 12). Ucenicii se pot inteleqe~i ca negustorii de aromate. Care raspindesc ca 0 buna mireasmataiua lui Hristos $.) absorbind chipul fiecarei virtuti in sufletele lor1n mod qeneral. Acestia au cumparat pe Iisus in oarecare mod,UiSlnd toate cele stralucite ale leqii, ca sa cumpere «margaritarul

354-355. Pentru credinta crestlna nici p1iditQ!'/U nu dispar eu totul din exlstentaprln moarta, ei se due in prapastia spirttuala cea mal uscata si mai Insinqurata,'f:l;tCe e una eu iadul (Luca 16. 49 ~..u.).

356. Intsrpretarea aleqortca a Scripturii de catre. Stintii Parinti ne erata di:a) toate cele din afara, sau materia Ie stnt mantrestart ale starrlor spirituale, avln-'(Ill-!;i Iundarnentul in acelea ~i b) di toate cele v1lzute au prin acestea 0 tai-'lic1l profunzime.

357. Hristos seoate in continuare chiar ~i din iad sufletele care nu s-au.nus acolo eu totul demonlzate, dispretuitoare ale compatimtrri ariHata lor de eeivii st de sfinti prill rllgaciul}iJe lor. Sau chiar a milei lui Hristos care vrea sa-i<;coatii din singur1ltatca mindriei lor illvirto~ate. A seoate sulletele din iad, in-<;ei;lmnaa lipsi pc demoni de 0 parte din societatea umana a eelor ee-i triiiesctotll~i pe ei ca dU$mani care Ie mare!?te singurlHatea. Cad singuratatea e cea mai'ingrozitoare. i'ar cea care face bucurie celor ce 0 vad. sall e insotita de COll-

stiinta du!?maniei altora.


de mult pret», dupa parabola Mintuitorului Insusi [Matet 13, 16) 358.

Acestia au dus neamurilor pe Hristos, ierurghisind Evanghelia(Hicind lucrarea sftnta a propovaduiril Evangheliei) 359, si propova-cluindu-L in tot pamintul de sub eer ea pe Dumnezeu si Domnul sica piatra aleasa, nepretuita de pazitort! 'spirituali ai legii, dar aleasa$i pretuita de Dumnezeu .$1asezata in capul unqhiului (Ps. 97, 22).

Dar Ruben a lmpiedicat pe frati de la ucidere. Insa ~i luda asuportat-o greu. Si Ruben era primul nascut, Iar Iuda din semintiachernata la Impiiratie. Deci toti citi s-au conformat eu intiiul nascutsi toti citi au fost chemati la Imparatia cerurilor, primind propova-duirea lui Hristos, au suportat eu greu indrazneltle Impotriva LuLDar nu erau multi la numar, tn acea vreme, in Ierusalim sl in taraIudeilor eei ce s-au 1ntristat $i au sufent tmpreuna cu Hristos Cel,ocarit. Dar I-a jelit pe Iosif $i tatal lui: «Caci nu voia sa se muiqiie»(Fac. 32, 35). Se poate vedea si de aci ca nu putin L-a intristat peTatal din ceruri si Dumnezeu nebunia ~i fapta uciqasa a Iudeilor,L-au suparat aUt de tare, di refuza orice mingHere si nu primeape nirneni care ar fi voit s1:lceara iertare pentru ei 360. Caci 11 ruqairde multe ori prcorocii si 11 rugau sa mintuiesca pe Israil, dest lucre,Impotrtva proorocilor mai presus de orice cuvint. Totusi Dumne-zeu lSi arata de muite ori bunatatea fata de ei. Caci erau casniciai Lui cei ce se aflau in primejdie. Dar cind s-au infuriat impotriva

358. Hristos 110-a rascumparat pe 'not cu stnqela Lui eel scump, not tI cum-param pe EI pHitindu-L, cu eforturile noastro. Ne cumparii 'mereu cu jeTl{a Lui.II cumparam mereu eu eforturile noastre. Ne dam reciproc : EI peutru noi, noipentru El, asa cum se eumpara reciproc cei C'C 51:!iubesc, Cumpdr iubirea altuiacu iubirea mea care merge pina la jerWi si-mi cumpara celalalt mereu tubireamea ell Iublrea LUi plna la jcrtfli. Dau un pret scump psntru cii acela e scumpsi el dil un pret scump peutru mine, pentru ell eu stnt scump pentru e1. Inmarimea pretului dat pentru altul, se vede pretut Iui scump pentru mine. Hristosne cumpilrii pe noi nu satana, nici de la Dumnezeu, ci de la noi 1n~ine. Stnqele-scump varsat pentru noi ne ci~tiga, facJndu-ne sa parasim egoismul nostru, ne-ehbereaza de patimile noastre, prin iubirea ee n{\-o arat.~ i ~i [n sensul acesta no-elibcrcaza de puterea duhurilor relc. lar noi 11 cumparam pe Hristos prill iubireaeu ('are-! raspundem, nn laeindu·L sa se rupa de vreun egoism al' Sau, cum face-El cu noi, ci deschiztnd u~a noastrli. iubirii Luj, prin iubirea en care rl\<;pWldemiubirii Lui. Cuvintul de la Slinta Tmpartalianie: «cinstituJ trup» 51 «cinstHul stnge, ...nu tracluc exact cllvJntul grec « -:t""lO~ ". Ar trebui tradus ell: «preUosu) lrup)) $[«preliosul .<;inge».

359. PropoviiduJnd EVanghe)j,a, sfintim pe oameni !Ii faeem 0 sJujbll. sftnt"&lui Dumnezeu. Ciid prin aceasta oamenii devin curatl de reJe, sau slinU. Fiindea:pulerea <;£intitoare a lui Dumnezell vine $i lucreaza to ei.

360. Dumnezcul credintei ere$tine nn e un Dumnezeu fara simtire, ci unDumnezeu iubitor, milostiv $i capabil de lulris1are pcntm Iapll'le oamenilor. Avindrelatii en ei in baza faptului ea i-a creat, i$i variazd lueriirile sall energiile LuinecreClle potrivit nu nomai eu vOia LUi, ci !'ii cu eooa ce fac ai.

GLAFIRE LA CAftTlLE LUI l\ILOliOE 205

lui Hristos tnsusi, TaUH a lost nemtnqliat ~i minia Lui de nepotolit.Caci n-a mai fost ocant vreun prsoroc oarecare, ci Mintuitorultuturor, StiSptnul proorocilor, adica Hristos 361, prin Care, ~i in Carelfie slava Tatalui tmpreuna eu Sfintul Duh in vecii vecilor. Amin,

Despre Iuda ~i Tamara

1. E lID scop al Scripturh de Dumnezeu insuflate sa ne prezintetaina lui Hristos prin zeci de mii de fapte. 0 poate asemana cinevacu 0 eetate stralucita ~i mareata care nu are numai un chip al tm-paratulut. ci cit se poate de multe sl asezate spre vedere in tot\feu!. Caci observe cum nu omitem nimic din istorisir'ile ce contributeJa aeeasta, ci prin toate 0 arata. Chiar daca textul Istoriei are in e1-ceva care nu e frumos, prin ntrnic nu face ca in el sa nu se teasatenia urmarita de ea in chip frumos. Caei nu e scopul ei Sa faeddescrterea vietii sfintilor. Departe de aceasta, Ci sa he dea mal de-grabe. cunostinta tainei prrn cele care fae clar ~i adevarat cuvintuldespre ea ~i nu j se poate aduce nici un repros ca se abate de laadevdr.

Deci in Iuda si in Tamara ni se schiteaza iara~i taina iconomi.eiMintuitorului, Caci «a lost, ziee, 1n vremea uceen, s-a poqortt Iudade 1a ttoii! siii $i a venit plna 1a un om Odolamit, cu numele lras.Sl a viizut acolo Iuda 0 tata a unui om Canaatiean, cu nurnele Sava.Si a luai-o pe ca si a intrat la ea ~i ziimislitui a ruiscut iiii $1 a ctietaatnumele lui II. $i ziiinislind iariisi, a nascut fiu $i a chemat numeJelui Onan. $i adiiugl11d, a mai tuiscui un iiu st a chemat nume/e luiSilotm (Fac. 38, 1-5). Deci Iuda a avut acesti trei Iii. Iar dupace tinerii au ajuns la pubertate, Iuda a primit pe Tamara l?i a lm-preunat-o eu tnttiul sau nascut, Ir. Dar Iiindca era rau in ochii luiDumnezeu, acesta a fost slobozit din ale noastre inainte de nastereaunor copii. «Ciici I-a omorlt, zice, pe el Dumnezeu» (Fae. 38, 10).Tatal indeamna pe Onan sa se impreune eu Iemera fratelui sau $i saridice samintii celui plecat. Jar fiindca aeesta zicea ca nu va fi a1lui eel ee se va naste, a calcat legea Impreunaril, varsind sarntntape pamfnt ~i nu si-a dat mai deqraba saminta. Si s-a pierdut $~ aeestatndata din mmia dumnezetesca. Intrmplindu-se aceasta, Iudas-a temut sa impreune eu ea pe al treilea Iiu, adica pe Silom. Si

361. Batjocura directa a lui Dumnezeu areta 0 indrazneala suprema tmpotrivaLui, 0 cadere a sufietului to cea mai accentueta m1ndrie $1 dU$miinie tmpornvaLui, nemtcsorata de nici 0 retinere, care sa usureze 0 revenire a omului respecuvde la aceesta stare. Ea mai tnseamna $i negarea TreimU, sau a lui Dumnezeucel iubitor, care sustine !ipsa de iubire ~i tn eel ce neaga pe acast Dumnezeu.

206 SF. CHtRIL AL ALEXANDIUEI

motivul acestor temert era «ca nu cumva sa se piarda si acestas(Fac. 38, 11). Si a dat ca pretext sa nu facu nunta virsta neimplinitaa baiatului, De aceea a zis nuror ii lui: «Riimu vaduva in casa tauiluitau, pina se vc face mare SiJom, tiul mew> (Fac. 38, 11). Caci si-axis: «Nu curnvc sa moara $i acesta ca iraiu stu» (Ibid.). Pleclnd deciTamara, a sezut in casa tatalui ei. Dar trecind timpul cuvenit, i-a fastgreu Tamarei sa suporte aminarea nuntii. Si a Inteles di nu va ducesocrul ei la Irnplinire promisiunea lui. Ci el se Ioloseste de prorni-siune ca de un pretext de-a amina peste ceea ce se astepta mereupentru sperante ce nu se vor implini. $1 ce unelteste ea pentru aceastaptna la sflr$it? «S-a vestit, zice, Tamarei, tuuotii lui, ziclnd : latasoctul tau urea la Tamna sa tunda oile lui. $i dezbriicuv: ea tiainelede viiduvie, S-Q acopetit cu uri vQ1 $i s-a udiumusetat si a sezut Iaporiile Enanului, care este pe calea spre Tamna. Ciici a viizutca s-a iiicut mare Jiul lui Silom si 131 n-o dat-o aceluia de ietneie. $iviizitui-o pe ea Iuda, a socotit cii 13 0 desiitnatii. Ciict 1$i avea acope-rita iota si n-c cunoscut-o pe ea» (Fac. 38, 13-15). Apoi a tras-ospre pofta lui. Iar femeia certnd plata, «i-a lagaduit cii-i va tiimiteun jed. $i ea ceruui 0 aivunii a fiigaduieiii, i-a dat toiaqul lui $1inelul si un colier, ceea ce ar putea socotl cineva, pe dtept cuvtni,o potioobi: din jurul g11u1ui. FUndca luda fiind Ctuildeu, nu nesocoteacele ce tin de podoobii. Penttu co. Ctuildetl iubitori de podoabe 1$1inirumuseieazd miinile si qitul cu aui , ba st piiru! si-l 1ncununeazauneori. Fiitidcii 1a ei se socolea $i aceasta semn aJ bqrbatiei $i aJunei uialte [1001e/i. lmpltninau-se aeestea, luda a plecoi spte loculcare i-a iost iinta 1a uiceput. tax ea s-a intots la casa tatiilui ei si-sipuxta sarcina eu butui tuidejde. Clnd a aitat-o luda aceasta, a spusca iemeia trebuie omorltii ca una ce a desirinat. Cuui era sa se rm-ptlneoscii aceasta, ea i-a atiitat lui toiagul $i celeuilte, zrctndu-r . «Euam 117 plntece de 1a bdrbatul aJ ciiruia este toiagul si celelaite. $ia zis: Cunoa$te a1 cui este inelul tji Jdntugul $i toiagul acesta. $1 aeunoscut luda $i a zis: S-a lndreptatit mai muIt decit mine. Pentrucd o-am dal-o pe ea lui Silom, iiului meu. $1 n-a mai adaugat a 0cunow;te pe ea. $i a fost dnd a ndscut $1 iata erau gemeni 1n pln-tecele ei. $i a fost clnd na-$tea ea, unul a scos inainte mina lui. larltzind 0 atii to$ie, moa$a a legat do mina lui, ziclnd: Acesta va ie$ilnlli. $i cum acesta $1-a retras mina, a ie$il lndata fratele lui. Jar eaa zis: Pentru ce s-a rupt pentru tine pielita care lnchidea? $1 achemal numele lui Fares. Dupa aeeasta (l ie.~.fl iratele lui, care aveape mina lui ata rO$1e. $1 a chemat numele Jui Zara» (Fac. 38, 25-30).

CLAFIRE LA CARTlLE LUI MOISE 207'"

Acestea le-arn spus dupd litera. Dar in ele e un lnteles necesar.$i care si cum este aeesta, vorn spune-o pe scurt.

2. Dar socotesc Cd. inainte de celelalte trebuie sli spun em cl.\.dcsi niste persoane care erau in cinste pentru Seriptura de Dumne-zeu Insuflata s-au aflat in Iapte nu prea cuvcnite, Durnnezeu urrnarindprin ele in mod folosilor cele necesare, vom departa de la ele·dHtimarca care sminteste, daea ne vom ingriji s,\ fim tntelepti $ipricepu]i sl nu nelnteleqatori ai celor savlrslte eu mult folos. Clici)1<' vorn gindi di $i prooroeul Osea $i-a luat cu plal~ 0 femeie desfri-oatil $i nu s-a ferit de 0 nunta am de tntinata $1 s-a facut tata al1Inor copil atit de nevrcdniei de cinste, al carer nume erau: «nu po-porul meu» si «nemiluita» (Osea J, 2-6). s: co a tnsemnat lucrulncesta si pentru ce s-a !nelli, nu vorn pregcta stl 0 spunem. Cadfiinddl cei ce se socoteau ca stnt cei mai de vazu in Israel, se tmpo-triveau propovaduirfi lor si nu primeau cuvintul dumnezeiesc, a H1cutprin sfin] i in unele timpuri acelea ca macae vaztnd prin cele savtrsitc ..dosemnate luminos sl Iimpede eele ce vor fi, s~-$i tntoarca mintcasprc aflarea a ceea ce e mtntuitor si sa se stramute spre ceea C~

trcbuie sa aleaqa ei tnsis: $i sa-I convinqa sl pe altii sa faca. aceasta.Ctlci allau di, cu vremea nu vor mai fi popor sl se vor rtndul intre-eel ncmiluiti. Caci slnt tnvtrtosatt si neascultdtorl. $i oare eei bol-nevi de acestea nu slnt leplidati eu totul? Iar faplul de-a conlocuiproorocul en 0 desfrlnata inehipuia pe Dumnezcu conlocuind Intr-unIol oarecare cu Sinagoga Iudeilor ca st eu 0 femeie desfrtnata ~..lnunata, primind nasterea unor copii neplacuti din ea.

Inteleqind deci modurtle iconomiej din cursul timpului, VOID eli-bera, pe drept cuvtnt, pe Tamara si pe Iuda de rcprosul de a ficurvlt pe pamint, ~i vorn vorbi mai deqraba de unirea lor icono-mica :lCl1b. Caci ea dorea 0 nastere libera, fiind lipstta de un sot, dupalege. lar el nu eTa tntr-o vintl mare, voind s{i se uneasca eu 0 altaferncio, dupa ce ii muriso cea dintii. De aceea tmpreunarea lOT ~inasterea trupeasca ne in[{lti$eaz~ chipurile unei comuniuni duhovni-cestl sl a unet nasteri spiriluale. Asa si nu allfel e condusa spre-adevar mintea omeneasca.

3. Deci a coborit Iuda $i a ajuns la un om, eu numele Iras. Caciere pastor de eapre st priceput in pasterea lor. $i vaztnd acolo peSava, $i-a luat-o eonsoarta ~i a flicut-o IDama a trei copii: Ir, Onan

361 b. Conform planului de mlntuire a lui Dumnezeu.

20A SF. CHIRIL At. ALE'XAN01UI':1

si Sslon. Si Ir sc talmace~te de piele, sau trupesc, rlfmin. Avnan, Iovit(raRit) 1a iriimii, iar a1 treilea, scaoare sau dezleqere si impaciuire.

Deci astfel s-a coborit din cerurr, ce dintr-un pamint SHnt, Cu-'vintul Unul Nascut al lui. Dumnezeu, Care e .1audat cu adevarat ca.atare si are in trupul natural slave Imparatiei. Aceasta ne-o ~a de.tntelcs persoana lui Iuda. Caci Intelesul numelui sau este Jauda. De-fapt, semintia lu] Iuda e cea mai imparMeascil dintre Itoate si s-a-riuduit intre inaltimile supreme. De aceea sl dumnezeiescul Iacob,1n blnecuvlntarea ce, i-o cia lui Iuda, zice : «Iuda, pe tine te vor uiusialraiii tail) (Fac. 49, 8). Dar a mai dat marturie si prea tnteleptul Pavel,ca din semintia lui luda a rasarit Hristos, laudat de toata zidirea((Evr. 7, 14).

Dec] s-a cobortt Cuvintul rlmll Nascut a1 lui Dumnezeu si avenit in pustia Madiam, unde pastea atunei oile Iericitul Moise.-Caci i s-a aratat lui in chip' de Icc in rug (Ies. 1 s.u.] si s-a unitin oarecare fel, ca si eu 0 Jemeie cananeianca de alt neam, ell:sinagoga fiilor lui Israel aflata in Egipt 361 C, precum ~i luda capastor eu Sava, care se talmace$te lnCiltare si tidicare. Cdci Sinagoga

Tudeilor a fost chemata Ia tmpreuna loeuire eu Dumnezeu, nemai--'fiind lasata in urnilints si sub staprnire ~i in netnsemnatatea robiei,<ci Ilind racuta inalto. si vestita. Piindca a fest jzbaviUi 'ca dintr-uncuptor de fier Si din casa robiei, dupa cum s-a scris ·(ie~. 13, 3). Apoi-din Sinagoga allata in Egipt ca una de ali neam s! slujitoare a ido-'Iilor s-au ivit trei popoare, ca trei. iii ai ~ui Durnnezeu, nascuti dintr-o.:singura mama, dar lmparttte dupa nasterea in tirnp. Tar in ce mod,-0 VOID spuiie pe scurt. Apoi Iuda a insottt-o pe Tamara cu Ir, Intiiul.Tar fiindca pe acesta, mod rau, l-a pierdut Dumnezeu, ii urmeaza'in nunta cu ea indata A vnan, care a fost st in nastere si in timp-al doiIea. Iar acesta, fiiudca nu vola sa ridice samtnta fratelui sau,-se pierde Impreuna ca Intiiul, mini a dumnezeiasca ducindu-I si pe-el Ta aceasta. Pe a1 treilea, adicti pe SHam, nu-l mai lasa tati'll safad!. nunta, ternindu-se sa nu se piarda tmpreuna eu primii.

Si ce tnseamna aceasta, vot incerce sa spun de rna va intelepti.Dumnezeu. Sine joqa prima $i cea din Egipt, ]DC care am socotit-oea este de aIt neam, Hindea s-a siHbaticit atunci foarte prin moravurile

361 c. Dumnczeu·Cuvintul S·a coboJ·it pe muntele Sinai, numai lui Moise --~i lui in intlUleric - dindu·j tabJele legii. Nu era pregatlUi multfmea de oamenipentru a Ii Se artita lor jn~i~i pe pamlnt, unde locuiau de obicei ~i tn trup pen--tru a le fi ~i rna! apropiat. Au fast dilerite trepte ale coboririi lui Dumnezeu·'Cuvtotul. Dadl creatia poate fi sus~inntti $i I8jutata de El sa staa $i sa se ridiceIe diferite trepte, inseamna cli El insu$i poate coborl tn energiile Sale la aeeste.trepte.


sl obiceiurile pagine!?ti, a transformat-o Dumnezeu printr-o vietuire con-forma legii si a aratat ca pe 0 a doua Sinagoga $i oarecum .alta decttInttie. Si aceasta este Tamara. Priveste cum se aWl Tamara !?i int~lmacirile numelor, caci Tamara. se Hilmace$te ups« sau nestatot-nica, dki s-a clintit si aSCUllS cu adevaret in Iipsun Sinagoga Iudei-lor, cum si in ce chip? N-a rarnas neclirstit pentru totdeauna cultullegii, ci s-a schimbat in eel spiritual. $i s-a introdus in stlrsit eelprin Hristos, Invlnuind pe primul ca neavlnd in sine desavtrslrea.De {apt, si-a unit sie-!?i Biseriea, avind-o ca pe 0 Iecioara curata[Efes. 5, 2-7), parasind pe cea veche si prima. De aceea, pe dreptcuvint, Sinagoga Iudeilor e tnteleasa ca avlnd Iipsuri $i fiind nesta-tornica. Iar di nimeni l1U se tndrepteaza 'in Iata lui Dunmezeu prinlege, nici nu are in Sinagoga Iudeilor impanta$irea de pacea lui Dum-nozeu «<cclci'legea tucreaz« minia», dupa cum S-Ii seris - Rom. 4, 13),ne da sa tnteleqem pe fiii lui Iuda care s-au dl.satorit eu Tamara.Cod Ir, j'ntHul nhscut. este de piele, sau pomuitesc. $i fiindca a fostrau a fost osindlt 1a moarte. Caci eu adevarat inliiuil pop or s-aeratat rau ~i cirtind Impotriva lui Dumnezeu si zicind: «Ve puteaonre Dumnczeu sa gateasca mosii 1n pus tie ? Pentru cii a Iovit piatra,~i au curs ape si plraiele S-QU umplut de ape, oare va putea da Sioiine, sou va putea lntinde masii popotului Sdu ?» (Ps. 77, 22-24). Dar~i dnd s-au tntors trimisii dupa ee au eereetat pamtntul fagaduinlei sise pl1ngeau copllareste c11vor fi pierduti indata, jigneau pe Dumnezeu,Care toate le poate, prin neascultdrile lor. De aceea au ~i pierit stn-a intrat nici unul in pamintul fa;aduinteL «ci- odraslcle lor au ciizu:1n pustie», dupa cum s-a scris (Num. 14, 29). Deci Inttiul nascut Ir,adica eel rl:1u !?i trupesc, a pierit primul, neavrnd nici un rod al bine-credinctosiei. Aeeasta ne-o arata iara!?i ca in chip lipsa de prunci.Fiindca cele ale simturilor sint ca niste chipuri ale celor cuqetate.

Apoi dupa acela se arata ca un a1 doillea fin al izbavitoruluiDumnezeu, care l-a scos din casa robiei, poporul de dupa aceta,care a fost treeut Iordanul, sub conducerea lui Iosua, ~i a mostenit:pamintul fagadu.intei. Dupa aceasta a ajuns st sub judecdtori, dar acazut ~i el sub minia lui Dumnezeu, Caci a Iost eu adevarat A vnan,adica lovit 1n inimd. Fiindca s-a intors nebune!?te spre politeism, pa-rasind pe Dumnczeu Cel Unul ~i prin fire ~i adevurat 362. Ded s-a~i pierdut ~i s-a robit altor neamuri 363, di.ci aeeasta ne-a invatat

362. Dumnezeul Cel adevurat prin fire, adica mai pres US lIi deosebit de teateprin fire, nu poale fi dectt Unul. Daca sint mal multl, se margincsc 'uuul pe altu!.

363. Zeii cei multi erau ':li altor neamuri. Israil acceptin(lu·j se supul1eauacclor neamuri. D_uml1ezeu Cel Unul une5te popoarek, dRr nu supune pc unelealtor8, dici e de [apt a1 tutnror ~i pe toate le sustine tn mod egal.14 - Sfintu} Chlrll al Alexandrle1

210 SF. caran, AL ALEXAt~RtEI

cartea numita a Judecatorilor. A murit deei si acesta In }ipsa deprunci, ca ~i lr, saminttnd in nimic, adica in pamtnt. Deci cu drep-tate n-a cistiqat nlci un rod, sau n-a ridicat samlnta fratelui sau sts-a pierdut si poporul din mijloc sl al doilea, timp, prilejul de-ase ridica in Iata lui Dumnezeu evlavia cea dupa lege in locul eeloree n-au aseultat ~i de-a arata un alt popor nou renascut prin fapte.Caci aceasta socotesc ca Inseamna prin qhicitura a ridlca samlntefratelui sau.

Deci omorttt fiind amtndoi din pricini bineeuvintate (caci unulera rau, iar altul lovit in Inima) tatal l-a oprit pe al treilea de Ieunirea eu Tamara, temindu-se ea nu cumva sa fie uimtcit st el trn-preuua eu eel pterduti, Caci pe al treilea popor, care era sl eel maitindr, nascut in timpul din urma a1 Sfintilor proorocj (ell care a Iostvecin imediat dumnezeiescul Botezator, care l-e aratat pe eel venitdin cer, adica pe Hristos), nu l-e Iasat Dumnezeu sa fie imbrati~atde Sinagoga Iudeulor, n ici n-a voit sa alba rod de la ea, CCl

lin cumva sa se piarda ~i el, «Ciic: leqea minie lucteazii» (Rom. 4, IS),dar in ea nimeni nu se Indrepteaza. Priveste deci cum Silom aratain sine chipul poporului din urma, al celui in credinta, Flindca setaJmace~te sciipare sl dezlegare. Cad consumind minia dumnezeiascape eel din singele lui Israel, pentru faptele neleqiuite ~i pentru Curiade nesuportat impotriva lui Hristos, au fost scapati ca de 0 fiaraeei ce au crezut sl au fost dezleqati de Ianturile care Ii tineau intrebuinta de a fi pedepsiti. Pentru di s-a mintuit ram~~ita, dupaSctipturr (Jud. 5, 13, Isaia, 10, 221 Rom. 4, 27). De fapt ~ zis undevaDurnnezeu prin g1asul proorocului: «Preeum va scapa oastoru: dingum Ieului doiui picioare sau lobul unei utecbi, asa VOT Ii scapaUfiii lui Israel» (Amos 3, 12). Dect de aceea se numeste Silom sciiptire.Ca, credinciosti ocolesc unirea cu Tamara, adtca rodirea din legesi slnt ccupati de multtrnea celor ce sa pierd, 0 poti afla usor de IaIer icitul Pavel care zice despre marirfle cele dupa Jege: «Dar celece-rm erau mie clstiquri, aces tea Ie-am socoiit penttu Hristos pagubtm(Filip. 3, 7). Caci nu dorea sa aiba dreptatea proprie, adieu cea din:lege. ci dreptatea cea din credinta in Hristos lis us» 363 b.

363 b. Dreptatea dupa lege era 0 dreptete proprle, pentru di era cerutd deDumnczeu sa fie impJinita eu puterile lui. Dar omul nu 0 putea ci:>tiga. Caci pu-terile lui stnt slabe. Sau dadl 0 ci$tiga in parte, se mlndrea eu ea. Deei ii N8rnai mult spre paguba, daca Iaude de sine este un pacat, Dar clreptatea din crcdintiivine din pulerea lui .I-lristos. cureia 1 se deschlde eel ce crede cii El e Dum-nezeu. caci In acela t~i face loca$ Hristos InSlliii (loan 14, 23). Deci credintalui nll ramine nerQditoare, cUm aIirmii protestantismuJ. Dar el multume$te roaimult lui Hristos pentru dreptatea ce-i vine din credinta in El.


Deci SHorn nn s-a unit cu Tamara. De aceea ea a ramas vaduvasi a petrecut ani Indelunqati in aceasta stare. C~cj nemailtislnd Dum-nezeu Sinagoga Iudeilor sa aduca rod, a fost ca 0 vaduva si far acopii ~i lipsita de barbat, sau de Mirele spiritual. De fapt a spusundeva Scriptura: «Aceaste nu e femeia Mea ~i Eu nu slnt biirbatulei» (Osea 2, 4). Dar, oare, dupa aeeasta n-a mai avut nici 0 ratiune tNu s-a mai lnvrednicit de ntci 0 grija de 1a Dumnezeu? 364. Sa nuo banutesti aeeasta. Caci desi va ajunge la ultimele trepte de dus-manie, Dumnezeu se va milostivi de ea in vremurile din urma aleveacului si va rodi sl ea trasaturne lui Hristos. Ca va pa~i pe urmanearn urilor, 0 stirn pri n tnsesi cele serise. Caci suindu-se Iuda satunda otle sale, Iata s-a unit eu ea treclnd pe drum. $i a lasat-o saaiba toiagul, inelul si H~.l1tugul lui, Hlgaduind sa-i trimita Si un miel.

, De Iapt Hristos avind cea mai necesara grija a Sa sa primeascarodurile turrnei cuvtntatoare, va realize 0 comuniune in Duh in tre-cere si nu cu totu1 cautata in cursul vremii eu Sinagoga Iudeilor,si 0 va face sa rodeasca, zamtsltnd intelepciunea de la El. si se vada pe Sine Insusl ei, ca ~i noua, ca toiag al puterit. ca chip si asema-nare a lui Dumnezeu si Tatal (diei acesta e inelul], impodobit cufrumusete mai rnult decit fiii oarnenilor (Ps. 44, 3). Dar Ii trimiteei $i mielul, adica ii daruieste tertarea pacatelor. Cdci dupa lege sejunghia un miel pentru pacat, inchipuind iertarea qresalelor.

Si se mjntuieste Tamara, desi fusese oslndita 1a moarte sl supusala cele mai de pe urma pedepse. Caci Tamara fusese condamnata cadesfrtnata, dar totusi se mintuleste, frindca a aratet toiagu1 ~i colierulst a marturislt limpede ea a luat in ptntece de la Iuda si are rodullui. De fapt Hristos izbaveste in cursu 1 vremii de la necesitatea pe-depsir ii si Sinagoga Iudeilor, care poarta simbo1urile. unirii cu El $iarata clar ca a luat in pintece cele ale Lui, dici asa spun st cei ces-au hoter it sa se taca bine placuti prin credinta in Hris+os. «Pentru!rica Ta Doamne, am luat 7n pintece st am suierit durerile nasterii$1 am tuiscut duhul mlntuirii Tale, .pe care l-am ziutdsli: pe paratnt»,

Jar Tamara purtind in pintece 0 pereche de prunci, a ajuns insffrsit 1a nastere. Si primul nascut seoate mYna. Dar retraqind-o Iarasitnapoi, desi a prirnit, 0 ata rosie, lese mai tntii al doilea, ea prlntr-unperete deschis, apoi iese primul, ca ultimul. Acesta e inca un semndar di neamurile au fost chemate' inaintea celor din singele lui

364. N-a maj avut Sinagoga nici 0 ratiune de a fi? N-a mai avut deloe peCuvintul lui Dunmezeu atent la ea? lntr-un fel Cuvintul lui Dumnezeu 0 faceSa sa preocupe de EI ~j plna la urmli 0 va face sa vina 18 EI, la sftr$it intreaga.iar tn cursul VTemii pe unii din membrH ei.

212 8P'. CHIRIL AL ALEXANDRIEl

Israel !ji eei ee vor vent desi au avut slava tnttiului nascut, vor primieinstirea in timpurile diu urrna. Dar nu e Indoiala d. va vent ~j

e1 sa prtmeasca jertfa lui Hristos. Caci rosul e semnul sfintuluisinge al Lui.

$i cine este eel ce a desfacut perete1e din mijloc al desparti-turii (Efes. 2, 14) si chemtnd in loeul Intliului nascut pe a1 doilea,I-a pus dupa e1 pe al doilea i Oare nu e vadit ea Hristos ? Prin Care~i cu Care fie slava lui Dumnezeu !;iiTaHH tmpreuna eu SfintuO.Duhin vecii vecilor. Amin.

Iarast despre IosifSa ne intoareem la celelalte parti ale cuvlntaril despre Iostf,

de care am vorbit mai inainte, dupa ce am dus la sUr~it istorla inter-caleta des pre Iuda ~i despre Tamara. Inteleqind prin Iosif persoanelui Hristos, am spus ea e1 a fost aruneat in qroapa de fratii lui. Dara fost scos iara~i ~i vlndut ismaflitilor, care erau negustori de aro-mate, duclndu-Ie celor ce nu Ie aveau. $i adauqtnd am spus dl afost dus de aceia In Egipt.

Aceasta lnseamnii ea pogoriudu-Se Unul-Nascut in starea deumilinta (desertare, chenoza . Filip. 2, 7) ~i facindu-Se om s-a flScut~i fratele celor de pe pamtnt. Si inainte de altii ai celor din Israel.Apoi a rabdat rooartea $i a primit crucea !;iiS-a eobortt Ja lad 364 b, a1

364 b. Fiul lui Dumnezeu a coborit In chenoze, in umilintlt, In desertarea deslava, Ea consta tntti in Iaptul eli ipostasul dlvin sa face ipostas 81 flril omeuesti~i a1 tuturor simtlrtlor noastre al m~rglnlrllor noastre. Cwn se tmpaca acestea.Daca El a Cacut flrea omcneesca sl EI 0 sustine asa cum este, de de n-ar putea-oactiva El tnsust ca Persoana usa cum a creat-o t De ce nu er putea-o sustine $i caPcrscana a ei, daea 0 sus tine ce Cel ce nu e Persoana ei? EI are tn Sme $1 putlntade a 0 sustlne ~i trill ca Persoena '8 ei. E1 are $1 putinta de-a cobort pina la cceace a creat EI. De aUfel totu1 e de la El prln creatle. Nu e nimlo care nu e de la EI.El a cobortt cu energiile Lui creatoare $1 conducatoare ptnA la a crea creaturllc.In aceasla e :;i putinta de a-sl insu$! si energiite create de energiilc Lui necreate,rara sa ronunte Ia cole necreate. Dar le poate ~l umplea pe cele create de celonecreate, la masure tn care sa nu le anulcze pe acestee, dar sa fie $1 suportate deenergiile create. Totul e de allfel in tncaperea pe care si-o largC$te Dumnezeu prlncreatie. El so face Subiectul calor create, pentru cli $i ele stnt ale Lui. dar nu sopoate opune mortii ca Creator, desl se poate supune tn cele create din nimie, ded!ii prin aceasta ~i eapobile de moarte, prin desprinderea de ele. Fiind con$tient,Fiul lui Dumnezeu nu se poate deett Persoanli asemcnea persoanei umane con$tiente.EI nu so poate face ,ereaturlt ineon~tienta (pasltre, ,animal). Omul are prin con~liintao mai marc tnrudire eu El. E ehipu) Lui. $1 natura incon~tienti1 c creata de EI, do,rnumai ca obiect al persoanei umane cOll~tiente. Deci ~i E1 sa poate [ace nunlsisubiect v~Z11l0T ~i organiz·at ·01 naturii ineon~tienl. nu asemenca eJ. Fiind Subicctcon~tient, EI nu se poate face decit Subiect con~tient al naturH umane, asemellC'Osubiectu)ui umon con~tie.nt. El poate trai ~i moartea eu trupul, pe care 0 trliic$teomul, dar 0 poole ;;i tnvingc, ducind plna 18 capit puterea asupra materiei pc careo are subiectul uman. Merge ~i pina la iad, unde merg oamenll care au cazUI prillpacat tn moaTte. Dar fiind tlira de Ipacat sau ncie$it din iublrea lui Dumnezeu, n-ailltrat nici tn tnsingurarea iadulul. S-a dus acolo ea sa Ie ducli comuniunea sdlpliriide iad.

GLAFffiE LA CAR'J'ILE LUI MOISE 213

carui chip este groapa. Dar a revenit 1a viata si S-a desparttt de ceice stnt din singele lui Israel. Insa a fost dat ca unor negustori dearomate Sfintilor Apostoli, care raspindtnd buna Lui mireasma, au ajunsin tara neamunlor, arattndu-L prin propovadut rea evanghelidi ce 0

sustineau ori ca Persoana a ei. El are st putinta de a cobort ptnala ceea ce a creat El. De altfel, totul e de la El prin creatie, Nu enimic care nu e de la El. El a coborit cu energiile Lui creatoare, sus-tinatoare Si conducatoare pina 1a a crea creaturile. In aceasta e siputinta de a-Si Insusi Si energiile create de enerqiile Lui necreate,f~ra sa renunte Ia cele create. Dar Ie poate si umple pe cele createde cele necreate, in masura in care sa nu [e anuleze pe acestea, darsil fie S1 suportate de energiile create. Totul e cuprins de altfel intncaperea pe care si-o gaseste Dumnezeu prin creatie E1 se facesubiectul celor create, pentru d'i si ele sint ale Lui. Deci nu se poatesupune mortii ca Creator, desi se poate supune celor create din nimicSi prin aceasta $i capabile de moarte, prin desprinderea de ele. Fiindconstient, Fiul lui Dumnezeu nu se poate sa fie decit persoana asemeneapersoanel umane constiente. El nu se poate face creature incon-stienta (pasare, animal). Omul are prin constiinta 0 mare lnrudirecu El, E chipul Lui si natura inconstienta e creata de EI. dar numai caobiect al persoanei umane censtiente Si El se poate face numai subiectvestitor si orqanizetor a1 naturii Inconstiente, nu asemenea ei. Fiindsubiect constient El nu se poate face asemenea eelor ce nu-L cunosteau,avtnd imbracat chipul de rob. Caci e propovaduit ca Cel venit pentrunoi in trup si in chip de rob. Aceasta socotese eli inseamna eli Iosif afost dus de Ismailtti in Egipt. Dar sa vedem ce s-a Inthnplat sapatimeasea ajunc;ind acolo si ce trebuia sa fad. pentru aeeasta?Fund inca tlnar ~i dintre adolescenti, a biruil neinfrinarea Eqip-teneei desi era atras cu mare putere de vointa de a face ceea ce nuse cuvcnea . caci aceea l-a apueat de haina eu nerusinare Si-1 traqeaspre pacatul fara voie. Dar el Iastndu-si haina s-a des prinsde salbatica pofta si a dimas nebiruit de patlma. Dar a fost plrltdupa acea, femeia Intorctnd vina spre e1. El 1nSa ~i-a aratat nevino-vatia si iubirea de libertate fata de aeeste piri urtte, Dar a fostaruncat in inchisoare (Fac. 29, 1-23).

AJ;a a ajuns ~i Hristos irutre neamuri in persoana Sfintilor Apostoli.care spuneau di pearta si ranile Lui in trupul lor. Ii respingeau pe eelce voiau sa eugete cele ale lumii, ramfntnd departe de poftele tru-pesti. Caci asa este totdeauna viata sfintilor. De aceea, eei ce unel-


teau impotriva lor ~i erau obisnuiti sa socoteasca vinovati pe eelce voiau sa vietuiasca in Hristos, dupa ce au Iost snpusi tncerca-rilor, tncit au fost $i Inchisi. Dar i~j aminteau de Hristos care a spus :«Dacii ati fi din lume, lumea ar iubi ceea ce este a1 ei, dar iiitidciinu suiteti ai lumii, de aceea va utiiste pe voi Iumea» (loan 15, 19),cum l-a urit ;;i pe 10sH femeia pofticioasa. De aceea cresteau innecazun si priqoniri, harul lui. Dumnezeu tntarindu-i ins a pe cei carorale e dat sa le suporte. De aeeea se bucura, cum am spus, pazitorulinchisorii de Iosif, Apoi a talmacit visele eunucilor lui Faraon, apaharnicului si a pitarnicului (a facatorului de piine), tnchisi sl ei.Si de aceea. dumnezeiescul Iosif a fost nu putin admirat. Si vistndsi Faraon insusi vii to area neindelunqata rodnicie si greutate a Ioa-metei vazuta tntli In vaci grase si slabe, apoi in spicele de dupeaceea, jar tnteleptit Egiptului neputind sa-t spuna nirnic $j sa·i ex-plice intelesurile vedeniilor $1 spunindu-i-se despre el di 0 poateface aceasta, venind i Ie· a lamunt. Si admirmdu-I Faraon, l-a numitvistiernic $1cepetenie in imparatia lui (Fac. 40; 4).

Tot asa a' fost prigonit Hristos, cum am .spus adineauri, in per-soana Sfintilor Apostoli. Dar aflindu-se in aceste qreutati ei tnsisi cafoarte Intelepti si in stare sa explice ,cele nelntelese multora, s-aunicut cunoscuti unora dintre capeteniile din lume, care erezind caei au ~i cunostinta celor viitoare din descoperirea lui Dumnezeu inDuh, au consimtit sa fie iconomi si capetenn ale nearnurilor si sa ledee celor flaminzi de ~nvatatura ceea ce ii sustine in viata nepieri-toare, adica cuvintul dumnezeiesc' si ceresc si tnvatatura care Uduce la toate cele bune. Acestta, mai bine zis Hristos tnsusi pr in ei,au dobindit pe seama lui Dumnezeu si Tatal tarile neamurilor, ca ;;iIosif pentru Faraon tara Egiptenilor. Iar lui 10sH is-au nascut doi fii,Manase si Efrem din mama Asineta, Iiica lui Poti-Fera care era preot.~i Manase se talmaceste iettarea xelelor ce s-au lntlmplat, jar Efremcresiete si adaus in ceea ce e mai bun. Aceasta inseamna ca dinmaica sfintilor, adica din Biserica, au odraslit roduri si cei chernatidintre neamuri prin credinta in Hristos se socotesc fii ai lui Dum-nezeu si ei vor fi dusi Ia iertarea ostenelilor $i qreutattlor. «Ciicivor uita, zice, necazul lor eel. dinti! st nu se va sui 1a inima lor. Pestecapul lor va ii lauda $i bucuxie ~i veselie Ii va cuprinde pe ei»(Isaia 65, 17-18). A fugit dUrerea, intris.tarea ~i suspinarea. Vor venicu timpul Ia iertarea reieior, vor pa$i spre cre$tere, alergind spreduleele capat al nadejdii. Caci se vor stramuta de Ia cele paminte$tiIa cele cere:;;ti, de la eele roasurate in timp la eele de dincolo de


timp ; 365 de Ia stricaciune, Ia nestrtcaciune , de la necinste la slava,de Ia neputintd la putere.

Venind si prelungindu-se foametea, fiii lui Iacob au cobortt inEgipl sa cumpere eele de mineare. Apoi Iosif lastnd sa treaca putintimp ~i interesindu-se de ei (cac; se zicea dl n-au venit pentru griu, cica sa iscodeasca tara) ~i cerrndu-l pe Veniamin, care era fratele luisi eel mai ttnar, si amenintindu-i ca nu vor pleca nepedepsiti dinEgipt, de nu-l vor aduce pe baiat, de-able i-a Iasat tatal lor sa-lducd, Iar dupa ee au venit eu baiatul, i-a chemat acasa si i-a saturatell piine, eu apa ~i eu vin (Fae. 42, 43).

Aeeasta lnseamna di apasati de necaz si chinuiti de 0 foametede nesuportat, se Intele je spiritual a, la vremea Sa Jucleii parasindeugetarea tnalta st inghnfaUl, vor veni la Hristos, cerlnd de la Elhrana dumnezeiasca, duhovniceasca ~j de viat~i WdHoare. Dar AceJanu-i va prirni far a poporul Sau, a1 carui chip este Veniamin. Si venindei Ia E1 intr-o unitate de suflet si cu 0 unica horartre, Ii primeste eubueurie, si Ii introduce in casa Sa, adica in Biserica. Apo; spallndu-icu apa spre curatire, adica in baia nasterii din nou, ii hraneste cuptine si eu vin. E un cuvint tainie.

Dar vom mai spune inca si aceasta: Iosrl s-a faeut eunoseutfre tilor cind au venit Impreuna eu Veniamin. Atunci i-a Invr ednicitsi de masa, cum am SPU$ adineauri. Dar nedindu-Ie nici un sort InEgipt le-a poruncit sa plece inda-til si sa aduca la el pe tatal sau,edica pe Iacob. Iar cind a coborit acesta st l-a vazut impreuna eufiii lui, atunei le-a dat pamintul eel mai bun dintre toate (Fac.44-47). Acesta e st el un semn lamurit ea Hristos va primi pe eeidin Israel clnd se vor intoaree in ultimele tirnpuri ale veacului,aflindu-Se impreuna eu ei intr-o unitate de suflet S1 poporu1 eel nou.C~Ci aeesta este cum am spus Veniamin.

Dar nu fara Sfintii Parinti ni se va da noua sortul nadajdujt.Caci pre cum ei, desi au murit tntru credinta, cum a spus Pavel, «n-uuluat fagaduinta, pentru cCl Dumtiezeu a rlIldllit de mai tnainte penirunot ceva tnai bun, ca sa nu fie desiivustti fara noi» (Evr. 11, 39), si110i vom astepta pe panntii nostri, ea sa nu ne desavirsim fara ei.Deci vom lua mostenirea (sortul) eea foarte buna si nefacuta de

365. Cele din timp sint masurate S8U marqinlte. Cacl se trece de la ceea ces-a ajuns, la ceva mai Inalt. Celc de dincolo de timp stnt pururea nemarqinite $ide aceea nemasurate. Nu se simte rnereu trebuinta rididirii la ceva mai bun, de laceea ce nu e deplin multumttor.


mtna a Imparatiei cerurilor in Hristos, popoarele cele dintii si celede 1a mijloc si cele din urma 366, impreuna cu Sfintii Parinti eu caresi prin care fie slava lui Dumnezeu ~i Tata] trnpreuna eu Sliutul Dunin vecii vecilor. Amin.

Despre Iosif ~i fili lui - Efrem ~i Manase1. «Toaiii aatea cea bunii si tot datul desav1r$it de sus este, po-

qorirulu-se de la Tine, Pdtlntele luminilot» (lac. 1, 17). Dar nu e niciunul din bunurile cele mai pretioase ~i mat tnalte, pe care sa nu-l cts-Ugam prin Hristos. «Ctici s-a iiicut Mijlocitor intre Dumnezeu si on-meni» (I Tim. 2, 5) si «prin El am avut aducerea noastrii intI-un Duh IaTatQJ $i Dumnezeu Cel din ceruri» (Efes. 2, 18) 3Gi. De aceea a si spus:«Nitneni nu vine la TaWI, aecn ptin Piul» (Ioan 14, 6). Iar in El estetoata plinatatee harului si mostenirea stralucita 368. Cad Dumnezeubogat fiind, S-a s~h~cit pentru noi, ca noi sa ne tmboqatim prin sara-cia Lui (II Cor. 8, 9) 969, st ca urcind la sleva Sfintilor Partnti, sa nejmparta~im si de nadejdea lor preamarita.

Adevarul cuvintului despre aeestea il poti cunoasts dadi itladincesti ochiul Inteleqerti in Sfintele Scripturi. Cacl se spune iara~i :«$i a fast dupa cuvtnrere acestea $; S-Q vestit lui Iosii ca Taui! luiesie bolnav. Lulnd pe cei doi iii ai sal, pe Manase si pe Efrem, a ve-nit la Iacob. Si i-au vestit lui Iacob zicind: «lata iiul tau Iosil vine ta

366. Bucuria de gradul suprem a Imparatiei nu 0 vor primi dectt toate gene-ratiile tmpreuna. Caci ea e ~i bucuria tuturor de toti, Plirintii nostri nu 0 vor avesdeplina fara noi ~i nol nu 0 vom avea deplina fara ei sl .tara cci· ce ne vor urma.De sceea ne ~j ruga-m sl1 lim tmpreund. Ne ruglim pentru ,parintii nostrt adormiti~a fie cu not, $1 Sfintl] se roaga pentru noi sa fim tmpreuna eu et, Si eceasta estepllnatatea lui Hristos. Totl stntem chemati sa ne bucuram tmpreuna de El st HIvoieste sa se bueure avtndu-ne pe noi toti in EI, in bucurta comuns de noi ~i aunora de aHii.

367. Nu 0 esanta, ci un Tata personal este tzvorul tuturor existentelor. buna-lanloT ~i Iuminilor sau sensurilor lucrurilor. Numai ceea ce vine de le 0 persoana,bucura alte persoano. Numal ceea ce vine de la Persoana-izvor al tuturor, bucuratoate pcrsoanele.

368. Numai 0 Pcrsoana care c nu Dumai Dumnczeu, ci $i Om de a fiint/i cunoi, poate sa nc mijloceasdi bunlWitHe supreme ee ne vill de 18 Tatat ceresco Per-soana e cea care te bucura eel mal multo numai Persoana dumnezeiasca poate Ii.pentru noi laeest lzvor de bucurie suprema. Dar cea mai apropiata de DoL sau tocomunieare nemijiocitli. eu noi e persoana semenului. Hristos este pentru nol aUtpersoana semenului, ece nemijlocit apropiat1!:, cit $i Persoana lui Dumnezeu. izverulvietH nesftn~it de b()gate. tn Hristos persoana semenului a avut adhlCimca nesnr;;it~a Persoanei dtlmJlezeie~ti. Dar in Persoana lui omeneasca avom llU numai adincimeaPersoanei dumnezeie$ti In generel. ci Persoana FiuIul lui Dumnezeu, Cere ne insuflasimtirea ei filiala. futu de Tatal, deci ne face sa ne sim.tim prin Ei in fata Tatalui,umpluti de Duhul de fIi, oa ~i EI. Nu se poatc trai I'clatia eu Persoana dunmezeiascaf(ira rclalia eu celelelte doua.

369. Uniti eu Fiul sintem infiaU $i ca etare avem mO$tenirea fiasca impreunaeu El. BuniWitile co nl so dau, ill sc dau cu iubirea de Talli.

\ GLAFIRE LA CARTILE LUI MOISE 217"

tine». $i fortindu-se Iacob a sezut pe pat. $i a zis Iacob ljii Iosif :«Dumnezeu ou s-a tuiitat mie in Luz 1n- piimuitu! Canaan $1 m-a bine-cuviniat pe mine st mi-a spus : lata Eu te voi cresre pe tine ,~i.te vatuunulii $i te voi face pe tine cduniiri de neeunuti si-ti voi da tie pa-uiintul acesta $i semintiei tale spte stiipinire vesruco. ACUIn aectocesti do! iii ai tiii, care ii s-au tuiscui In piimlntul Egiptului, inaintede a veni eu 1a tine In Egipt, suit ai mei ; Efrem si ,M.anase vor ii aimei CQ Ruben si Simeon. Iat cet ee-l vei tuiste dupii acestia vor ifoi tiii, pe numele ttoiiiot lor se vor chema tntni sortii lor. C:ind euveneam din Mesopotamia Shiel, a murit Rahila mama ta In pamlntul"Canaan cuui rn-crn optopiat de iiipodtomul Havrata pe calea ce vinespte piunlniul Eirata si am inqropat-o pe ea pe colea hipodromului,Acesta este. Beileemul» (Fac. 48, 1-7).

Fericitul Iacob a ajuns la batrinete buna, dupa cum s-a scris. Iarcind a plecat din cele ale noastre, s-a glndit sa binecuvinteze pe cei>din Ioslf. Fiindca acestia erau din mama de alt neam, din Asinetafiiea preotului Poti-Fera, ca nu cumva car-eva dintre .lsraelltt sa-i sfisie-socotindu-i de neam strain si diferit, in chip Intelept st eu buna rtn-duiala dumnezciescul lacob cau!ta sa-l tncredinteze pe Iosif si pe ce:i-Ialti fii di urmind poruncilor dumnezeiesti i~i face proprii pe toti eeinascuti din 6'1. «Caci mi s-a ortitat, zice, Dumnezeu 1n pomuuu! Ca~naan ~i mi-a fagaduit deschis di voi fi tata al multor popoare, ca rn-a-largit in neamuri $i adunari de nemurire». Totodata Ii convinqe sa'ctnsteasca pe Dumnezeu cu ginduri adevarate, $i-i invata sa se soco-teases ali LUi si pe eei apropiati, mai ales pe cei ce se vor naste din.ci, chiar daca s-au nascut din maica de alit neam.

2. Iesind putin din grosimea istorisirii, spunem aceasla. Asane-au Hicut in Hristos $i noi cei ce ne-am indreptat prin credinta fii aiilui Dumnezeu si proprii ai Sfintilor, mijlocind El si prin E1 Ieqmdu-ne-cu Sine insusi si cu TaHH $i cu cetele sfintilor, precum si losif aflindu-se-oarecum la mijloc, a Hicut iii ai tatalui sau pe Efrem $i Manase, ca sa-fie Inscrisi si in lista patriarhilor. «Cad acum, ziee, cei doi fii ai tainascuti in Egipt, sint ai mei : Efrem $i Manase VaT fi ai mei ca Ruben$i Simeofi). Adiea vor fi lntre inUii naseuti $i vor fi pU$i in rind cu eiin ascultare. Caci Ruben era lntliul nascut, iar Simeon se talmace$te-ascwtare. Deci prin credinta. ne-am faClit inUi, ~i poporul din neamuria mO$tenit sortul celui intii nascut. $i s-au cinstit pentru ascultarea lor ..Insu$i Hristos Ie-a. marturisit-o aeeasta zicind : «Popor 'pe care nu 1-am-cunoscut mi-a slujit Mie, cu €1uzu1 urechii M-a ascu/tat pe Mine)}..(Ps. 17, 45).


Caci de~i ne-am nascut din rnaica de alt neam pentru faptul caBiserica s-a chemat din neamuri, dar ne ajunqe mijlocirea lui Bma-nuil ca sa. ne uneasca prrn Sine eu Dumnezeu si Tatal st sa ne fadiparte de mostenirea Sfintilor si sa. ne ridice la slava cuvenita lor sisa ne arate neam sfintit (I Petru 2, 9). Pentru ca am fast iubiti si noiIn Hristos si fiindca am dobindit prin E1 nasterea duhovniceasca inDuh, ne-am facut vrednici de primit de catre Tatal, pre cum am spusadineauri si am fost pusi in r indul Sfintilor dinainte de noi 370. Deci-desi am fost chemati fii ai lui Dumnezeu si ai Tatalm, v.om fi ~i aiCelui ce ne-a adus si ne-a unit eu Tatal, adica ai lui Hristos 371. Cadia seama cum Iericitul Iacob ce iscrie intre fiii sai pe Efrem si peManase, zice : «lar iiii care se vor naste tie, oi tdi vor [i» (Fac. 48,.0). Inteleqi c1eci ca desi sintem Iii ai lui Dumnezeu si Tatal, sintemnu mai putin ai lui Hristos. Aceasta este ceea ee spune E1 catre Ta-tal : «Pe care Mi i-ai aratat Mie din lume, ai Tai erau ~i Mie Mi i~ai-dat pe ei. Si Mil voi slavi lntru ei» (loan 17, 9-10). Iacob a mai spusdi a ingropat pe Rahila in Betlcem. Numind pe Rahila ne-am gindit-de multe ori 1a ea ca la un chip al Biser icii. De Iapt n-ar minti ci-neva daca ar voi sa spuna _Cd Biserica s-a stramutat la 0 alta viata,adica la cea mai de folos decit eea din lume, murind lumii pen-tru ca nu mai poate sa cugete ale e1, ci vietuieste duhovniceste luiDumnezeu in Hristos prin tarie evanqhelica. Caci desi e in lume pen-tru viata in trup, dar e ascunsa oarecum neavind ceea ce e stralucitin lume. pentru ca s-a ingropat eu Hristos, Si aceasta, socotesc ca-este ceea ee a spus preainteleptul Pavel: «Petittu cii ali murlt $i via-ta voosttii s-a ascuns cu Hristos In Dumnezeu» (Col. 3, 3) an.

370. Cobor ind la calitatea de Pcrsoans a umamtatn noastre, EJ S-a saracit,-ca sa ne poata face eccesibila bogii\ia Lui dumnezelasca. A tmboqatit prin aceastaumanitatea LUi, marind-o st faeind-o bl111 conducator al bogatiilor Lui nesfirsite.Dar ele totusi ni se fae aecesibile la nivelul nostru omenesc, printr-o saracire aLui, orictt ramtne totust in Sine ca Durnnezeu.

371. Am fost prirni ti de Tetal ca fii «in Hristos», adiea tntructt am fost vazut!aflindu-ne din Fiul Lui, facut ~i ca om Fiu. Dadi nn soar fi facut Fiul Lui ~i omintre noi, ~i dadi nu Ie-am Ii nilscu,t din nou in El, curaH ea EI, n-am Ii devenitiii ai Tatiilui. Infierea aeeasta a noastra nu se face fiira a ne uni en SHnta Treime:!([~vellim iii ai TataIui, unindu-ne eu FiuI. prin na~terea din non din Duhul CareJle cura~e~te ~i ne sfillte~tc. «Hristomonismul» nu impliea unirea no astra Cll Dum-nezeu. Unirea en Dnmnezeu este unirea eu Sfinta Treime. De aceea nu facem semnul-crucii numai in numele lui Hristos. ci a1 SIintei Treimi.

372. Mo.artea ~i tngroparea lui I-Iristos are ~i aeest inteles netreditor: El e.asc·uns Cll trupul Lui inviat :;i iniiltat in Dumnezeu. Dar trupul Lui e eu atit maimult mediu prin care ne vin pnterile Lui. A~a sint ~i cei unHi eu Hristos. Nu tr1iiesco viata spectaeuloasa prin eele ale lumii: placeri, onornri, bogatii. Dar din viata.lor aseunsa eu Hristos in Dumnezcll se revarsil eu aUt mai puternic mingtieri ~iJumini in iume.

GLAFIRE LA CAR'flLE LUI MOISE 219

Caci ia seama eli Rahila fiind inqropata in Betleern ~i nemaifiind vuzuta, eu ea era ascuns ~i Emanuil Insusi. Caci inca nu se nas-cuse prin Sfinta Fecioara. Sa laudam deci 0 asttel de moarte a Bise-ricii, care ne ridica la ineeputurile sfintei vieti in Hristos.

Dar socotesc di e de trebuintii sa 0 spunem st aceasta. Primindca fii pe cei din Iosif dupa ee a murit mama lor, tatal cere sa se po-mencasca si ea. Caci a indica locul unde a Iost inqropata nu inseam-na nirnic altceva decit ca se cuvine sa se poarte grija de ea. Caci acerut sl Dumnezeu si TaUH, Fiului sa poarte de griFt de Biserica ceabiruita de moarte pentru blestemul de la inceput. De aceea a ~i stri-gat dumnezeiescul David catre Tatal si Dumnezeu din ceruri: «Po-runceste Dumtiezeule puterii Tale i inttireste Dumtiezeule, ceea ce s-alucrat In noi» (Ps. 67, 29). Aratind trupul luat in staptnlre de moarte,so ruga sa fie eliberat de stricaciune prin puterea lui Dumnezeu, ad i-ca prin Fiul si sa-l readuca iara~i la starea de la tnceput, adtca laviata ferictta si nemurltoare in Hristos 373.

3. Iar ca fiind Israil Intliul nascut si cinstit cu drepturile ce de-curg din aceasta a cazut din slave ce-o avea iar harul unei a$a destralucite marirt a treeut Ja poporul eel nou iesit din neamuri, 0 vomsti ~i din cele urmatoare : «Ctici viizuui, zice, lsrail pe iiii lui Iosii, 11

zis : «Cine lti sint acestia t Iat losii a zis taiiilui siiu : Fin mei slnt pccare mi i-a dat mie Dumnezeu aid. $i i-a binecu.vlntat pe ei $i a zis :Dumnezeu, Ciuuia i-au pliicu: piuinii! mer uiairuea Lui, A vraam $iIsaac, Dumnezeu Care rn-u iuiinit pe mine din tinetelea mea plna 1nziua aceasta, Ingerul Care m-e scaoat pe mine din toate telele, sabinecuvinteze cootii acestio» (Fac. 49, 8-16).

Deci au venit de fata baietii. Si batrtnul a intrebat: ai cui sint.La aceasta losif a raspuns : «Acestia doi stnt fiii mei». Apoi fiindadusi aproape, i-a invrednicit pe ei de sarutan si tmbratisere. lnte-lege deci ca nefiind cunoscuti de Dumnezeu si Tatal, ne-am facutcunoscuti si apropiati in Hristos. Dar ne prirneste cu mare drag,dine! marturie Fiul ca stntem ai Lui, si ne invredniceste astfel pe

373. In Hrlstos s-a restaurat trupul omenesc in starea tara de moarta de laineeput, ctnd Duhul dumnezeiesc tl tinee in viatii prin absents patimilor. Trupulpr imit de Fiul lui Dumnezeu ea propriu e readus la viata din moartea sub care aCdZUl. Prin aeeasta s-a resteurat insa~i omenirea in Hristos, ea Biscrtca. Trupul orne-nesc e [aeut sa fie locas al lui Dumnezeu, sau bisertca. lar tntrueit trupurile sauoemenil stnt de o· fiinta sl de aceea legate tntre ete, toate slnt flieute pentru a CiS:serica, sau loc8$ul lui Dumnezeu. Omorind Fiul lui Dumnezeu moartea in lrupulasumat, a restaurat omenirea ca Biserica, a$a' cum a fost la !neeput. Dar ca BiserididE'Iinitivli, caci acum Fiul lui Dumnezeu S-a faeut Persoana a unui trup $i prioaccasta a intrat pentru veei in cea mai intima legatura cu trupul $i cu omenirea.

22Q SF. CHIRIL 'AL AI;EXANDRIEI

noi de dragostea Lui si ne cheama la unire, se tnteleqe spirituala~i in Duh 374.

Sarutarea lor e chipul iublrii, iar tmbratisarea al unirii. De aceeasi prea tnteleptul Pavel serie celor ee au erezut in Hristos, zicindodata ca : «Cef ce aii lost odiriiotuii departe, v-oii iiicut. opsocpe»[Efes, 2, 13), altadata Iarast ca : «Acum eunosc1nd pe Dumtiezeumai bitie zis cunoscuii de Dumnezeu» (Gal. 4, 9). Dar Durnnezeu ~j

TaHH Ii invredniceste de privire si Ii cunoaste numai pe cei ee auinrudirea tamiliara duhovniceasca eu FiuI $1 au cistiqat prin Duhuknasterea din nou, asa cum si in Egipt i-a facut cunoscuti [apropiati] pecei ce au fost unsi cu sinqele Mielului, zictnd.: «$i voi vedea suiqelesi va vor acoperi pe voi $i nu va ii in voi rarui co sa vii pierd pe voi,clnd voi Iovi in tximtntul EgiptuJui» (Ie$. 12, 13) 375.

Iar Jacob umplindu-se de mare bucurie pentru fiul sau, adidipentru Iosif, a zis : «Iatii, nu m-orn lipsit de iota ta $,i ioui Dumnezeumi-a atiitat mie $i saminta ta» (Fac. 48, 11). Cad prin Iudei, Tatals-a lipsit de Fiul. Pentru di socotind di va fi inchis tie portile ia-dului, Lvau si vazut ca zi:icea cu ceilalti in moarte si l-au predat mortii.Dar nu a putut fi tinut de moarte incepatorul vietii. Deei a revenitla viaFi si TaUH L-a vazut iarasi, impreuna cu neamul eel dinEl si prin El, adica pe eei ce au crezut in E1376 «neam stint, pteo-tie 1l11parateasca, poporul eel cistiqat» ( Petru 2, 9). De acestiase bucura ~i Hristos Insusi, ztcind : «lata Eu si copiii pe care Mi i-a

374. Pentrn tili ne-am facut' de-o fiinta cu Fiul, in temeiul umanitatii comuneasumete de El, si pentru ca ne-am niisc,:ut prin Botez din El, am devenit ca $i HristosHi ai Tatalui. In Hristos tnttlnim pe Tatal Sau sl dragostea Lui. Iubind Piul peTatal, ne cornunica aceasta sirntire si noua. Iubind TatliJ pe Fiul facut om, ne iubestesi pe noi, Pe Hristos 11 sirntirn ca Fiu iubitor al Tatiilui. Iubirea lui fata de TaHUne-o comunics $1 noua, Nu putem simti pe Hristos dectt oa Fiu al Tatalui; nedespartitde Tetal. E 0 mare $i ve$nLdi iubire in Hristos fata de Tatal $i 0 simtire a iubiriiTatalui rat.a de El. A-eestea ni se comunica $i neua. Numai pentTU ca e Unul-Nascut al Tatiilui S-a putut face Hristos ca om Inttiul-Nascut dintrc noi in calit&teade fi.i adeviirati prin har ai Tatalui $i rinduiti spre inviere. Para. Treinle, uu putcmdcveni fii ai Tat1Uui, ca Irati ai Fiului !Sau faCllt om. Fara Treime nu e mintuirepentru noi.

375, Singele nevinovat al Mielului Hristos aflat in cei ce se imparta$esc deEl, inlipare~te In ei, facind $i viata lor suneteasdi nevinovat1L Slngelc Lui datde EI ca jerWI, va tntipari $i in ei duhul Lui de jertfa, prin care 5e predau Tatalui$i oamenilor din iubire. Acesta scapa de moartea vesnica, in care ramin ceilalti.Sl)fletul I)U e neinfluentat de tTUP, $i nioCi invers.

376, Talal l$i [acuse pc Hristos $i ca om, Fiu. Si iudeii crezindu-L numai om.,L-au predat morUi, in~t Tatiil nu L-a mai vazut viu putina vreme. Dar Hristosflind $i Dumllczeu, n-a putut fi tillUt de moa,rte, nici ca om. Ci s-a aralat din nouviu Tatalui ca om. $i inviind ca om, a putut na$te $i pe oamenii care se aUpescde El Ie viata ve$nici1 a invierii, ca, frati ai Lui $i ca Iii ai Tatalui. losif disparindpentru 0 vreme, -dar nefiind ,predat monii definitive, a putut na$te alii tii, cu cares'a aratat lui Iacob,

CLAFmE LA CARTILE LUI MOISE 221

dat Dumnezeu» (Pac. 48, 9). Si i-a adus Iosif tatalui sau. Iar aceiais-au inchinat.

Apoi Manase, care era Inttiul nascut, stlnd la dreapta, iar Efremeel mai ttnar, la stinqa, Jacob a mutat mlinile puntndu-le peste ei sipc Efrern l-a cinstit prin punerea peste el a dreptei, iar pe Manasel-a pus in r indul al doilea, punind peste el mtna sttnqa. Asa ii brne-cuvinteeza. Caci ~i nei, popoarele de dupa Iudei am fost primite spreinchinare primele, neaducindu-ne nici Moise, nici proorocii, pentrudi legea nu e mai prlelnica spre mintuire, ci Fiul Insusi. «Cii prinEI, cum am spus, am avut aducetea» (Rom. 5, 9). De fapt scopul Luia fost sa puna inaintea turmei din neamuri pe Israel. De aceea Iosifa pus pe Manase 1a dreapta tatalui. Dar Iiindca au dus Iipsa de evla-vie fata de El dincolo de masura, Tatal a cinstit mai inainte pe ceide al do ilea in timp, adica neamurile. «$i vor Ii cer de pe uruui lnt1i~l cei dintti, cei de pe utmii» (Matei 19, 30}.

$i a binecuvintat lacob pe baieti, numind Dumnezeu pe Ce1 cel-a hrenit si Inger pe Cel ce l-a scapat pe el, unind in toate Cll

Dumnezeu ~i Tatal pe Fiul, care si prin qlasul proorocilor se numeste«lnqe: de mare slat» (Iseta 9, 1) sn,

Asadar, tot harul ~i rnodul a toata binecuvlntarea sl ajutorul dalenous. nu se savtrsesc altfel decit de 1a Tatiil prin Fiul. De fapt dum-nezeiescul Pavel zice : «Hat vouii ~i pace de 1a Dumnezeu ~i Tatalnostru $i de 1a Dotnnul lis us Htistos» (Etes. 1, 2).

Dumnezeiescul Iosif se tntrlsteaza vazind pe Intiiul nascut pusdupa eel mai tillar. Dar tatal i-a Iamunt lntelesul tainei, zicind:«Acesta va ajunge popor ~i acesta se va inc'ilta. Dar itaiele lui maitlnar vc ti mai mare ca cl $i stutttnta lui va ajunge mulitme de nca-.mur!» (Fac. 48, 19). $i dupa altele, zice : «$i a pus pe Birem Inclintealui Manasc» (Fac. 20, 20). Cit tine de vointa lui Hristos, Israel nua cazut din slava lui. De fapt El a zis: «Ns an: iost trimis aecn numaicdtre oile cele pierdute ale casei lui Israel» (Matei 15, 24). Dar dupace s-a impietrit, dupa cum s-a scris, si batjocorind chemarea 1a min-tuire a Celui ce l-a chemat, a dimas neascultator, a fost la stinga,avind 0 slava mai mica. E binecuvmtat !;Ii 111altat si el in parted

377. Flul se numeste, in calitate de Cel ce L-a l!lcut cunoscut pe Tata), f1l-cindu-Se om, ~i Inger. De eceea a fost numit ~i Proorocul Sau proprill (Sf. MaximMllrturisilorul in Ambigua). Piul ea lnger a scarpat pe oameni de rooarte, lar Tottilca ultimul izvor al existentei, Yi hrane$te.

222 SF. CHIRIL AL ALEXANDRtEI

mintuita. Si aceasta este rl1ma~ita, dupa glasul proorocu1ui (Isaia 10, 22).Dar e mult deasupra eel din nearouri si se Hlrge$te in adunare depopoare si e mai mare ea Israel, tntreclndu-I prin multimea nemasu-rala a celor ee au crezut. Dar s-au incununat cu unul si acelasthar spre sflntenie eei ee au erezut si s-au indreptat din Israel $\din neamuri in Hristos, prin Care si cu Care fie slave lui Dumnezeu$i Tatal tmpreuna eu Sfintul Dub in veeii vecilor. Amin.

CARTEA A $APTEA A GLAFIRELOR LA FACERE

Despre bineeuvintareaeelor doisprezeee patriarhi

Scopul cuvrntului de fata este sa istorlseasca toate cele spusede protoparintele Jacob di se vor inttmpla in cursul timpului celornascuti din el, Dar mat inW e de marturisit clar ca tntelesul celorspuse e greu de ajuns si nu e la indemina muItora. Cact exprimarealor cste in forma de gh'icitura $i tntunecoasa. Flindca e amestecatcu modul binecuvtntarii, ceea ce e deosebit si mai greu de aflat.Dumnezeiescu1 lacob ffigaduie$te sa vesteasca fiilor sai de mai Ina-inte eele din urma. Dar aminteste st de cele ce au treeut si de ma-sura pacatului. tntti a1 lui Ruben, apoi al lui Simeon $i Levi, vecin cual lui si tndata dupa el. Apoi cine ar Indrazni sa spuna di este unmod de binecuvlntare amintirea pacatului de mai tnainte si di eelce face aceasta nu e cugetat ca mincinos si s-a abatut de la ratiu-nea cuvenita J Deci e foarte adinc ~i nu usor de inteles de eel cevoiesc, cuvtntul despre aeeasta. Care zicem deci ca e tntelesul celorspuse? Explicarea prooroeiei ne va pune in fat a un chip al iutrequluineam, adidi al celor din fiecare semintie, cum vor fi l?i in cursultirnpului, fie de eondamnat unele, fie de aprobat, sau prtn ee starivor trece l?i unde vor sffrsi, Prrveste deci cum din cele ce s-au pe-trecut zuqrhveste cele ce vor fi pe urma, sau face talmacirea celorce vor fi ca pe 0 amintire si ca pe 0 inainte aratare a lor.

Deci s-a scris asa : «A chemat Jacob pe iiii lui ~i a zis : Adu-nau-vt: ca sa vd spun voud cc vi se vc lntlmpla In zilele de pe urmii.Aaunati-vii si ascultati [iii lui Iacob. Ascultaii pe Israel, tatiil vostru»(Fac. 49, 1-2).

GLAFIRE LA CAR'fILE LUI MOISE

Despre Ruben.

«Ruben, intuul niiscut, tu, tiiiia mea si Inceputul iiilot mei,aspru te-ai purtai, aspru si lndaratnic. Te-ai teviirsat in octiri CCl apa,so. nu iieibi. Te-al ureal pe patul iatiilui tau, ai intinat osternutui pecare te-ai ureal» (Fac. 49, 5-4). Cact Ruben a violat nunta tatalu]sau, a fost prins pe fala, a siivirsit cele neinqaduite si un lucru rausi a fost condamnat chiar de hctsrfrile Iui Iacob. «Ciici s-a aiiitattiiul incintea lui Iacob» (Fac. 42, 36). Dar cred ca nu va socoti clnevadi ceea ce a trecut va fi in timpurile din urma. Ar fi prosteste sase cugete astfel. Dar referind chipul pacatului lei ceva corespunzator,vom vedea in el pacatul poporului Intii nascut, adica a1 lui Israel.Dumnezeu si-a apropiat Sinagoga din Egipt ca pe 0 sotie, prin lega-tura spirituala cea dupji lege. Caci ~i-a apropiat-o si a Invrednicit-ode unirea Jerniliara si a facut-o astfel sa rodeasca $i sa fie maica acopiilor, fiindu-i conducator de rnireasa preainteleptul Moise si mij-locind modul unirii conjugale ingerii. Dar Sinagoga pe care ;;i-a uni-t-o Dumnezeu, a nesocotit legea sinceritatii. impreunlndu-se eu fiiicelui ce s-a casatorit cu ea st desfrlnind eu ei n-a mai rodit celui cucare s-a maritat dupa lege, ci si-a supus mintea mai deqraba semin-tei spirituale ~i tnvataturi! altora. Cact dispretuind ea un Iuerudesert alipirea de Dumnezeu, s-a Inters spre porunci si Invataturi aleoamenilor si respingincl invataturtle de mai sus si-a faeut lege dinceea ce i se parea ei, De aceea spune si proorocul Isaia: «Cum s-atiicut 9,esfrlnatd cetaiea ctedincioasii Sion, plina de judecatii, in carea adormit dreptatea, iat acum sint uciga$i? Arqimul vostru estemiticinos. Nequstotti tiii omestecii vinul cu ape» (lsaia 1, 21-22).Caci a adorrnlt in ea si ~-a pierdut dreptatea, adica Dumnszeu 378. Darva prirui pe uciqasi, p: desfrinati, pe stricati, pe eei ee dau argintfalsificat si amesteca vinul eu apa. Ca.ci mincinos eli adevarat e cu-vintul eelor ee 0 eonving pe ea sa cinsteasca invatiHuri si poruncide-ale oamenilor. Explicarile lor sint mincinoase $i amesteeate euraul. Aceasta socotesc ea mseamna arnestecarea vinului eu apa. Iardi aceasta a suparat pe Dumnezeu si de aceea pe drept cuv int a in-vinuit Ierusalimul de desfrinare, 0 spune prin glasul prooroculul Ie-rernia : «Ridicii spre ceea ee e diept octiii tai .o;;i vezi In ce te-ai pln-garil. Ai $€zut pe drumuri ca 0 cioaId parasiti1 $i ai spurcat pc'imln-

378. Natura umana nu sUi de sine; nici insu~irile $i virtutile et. De aceeatind se spune dreptatea, se spune Dumnezeu, su.biectul dreptatii desavir~jte. Indreptat~a desavir~ita e Dumnezeu. Unde nu e ea, nll e Dumnezeu. Omu! nu seponte men tine prin sine in dreptate deplina, ci numai in Jegatura eu Dumnezeu.Deci nu 0 are de la ~ine.

"\

SF. CHlR1L AL ALEXANDRI"j!)I

tul cu cutviiie tale. $i ai avut pas tori multi spte piedica tie. Priv irc-de desirtnatii Ii s-a iticu! tie, tieiusinatd ai fast eu tott. Nu M-aichemat ca sot $1 piiririte $1 stiipln 01 iecioriet tale» (Ier. 3, 2-3).Si iar asi : «$1 va p010si biubatul lcmeia lui .~i ea va pleca de Ja el si-se va face iemeia altuia , oare Intorcuuiu-sc se va mai tntoarce Ia ei ?$i nu spurcindu-se se va sputca iemeia aecea? Si ru, care ai curvitcu multi pas tori, te 1ntorci totu$i la Mine?, zice Doiiuiut» (Ier. 3, 1).

Acest fel de desfrinare ni I-a aratat dar ~i Mintuitorul msust.Caci cautatoru de vina si nepriceputii tariset s-au apropiat zicind :«Petitru ce ucetiicii Tai ealed datina biitrinilot Y CCi nu-.~i spaU/, mH-nile cind monlncd piine», Hristos a zis catre ei: «Pentni cc $i voicatcat! porunca lui Dumnezeu pentrii datina voastrii t Ctici Dumnczeua zis : Cinsicste pe total tau $1 pe mama ta co sii-]! fie tie bine. [orvoi ziceii : Cel ee ztce tauilu: sou mamei sale: Corban, sau care estectatul cu care te-asi puica iolosi, nu va citisti pe taiiil siiu, sou jJP.

1l1ama sa, $1 au desitintai [calcat) porunca lui Dumnezeu pentru datituivoastrii» (Matei 15, 1-6).

Auzl cum supunindu-se altor invatutori au ales sa eugete st safac~ altele dectt ceea ce ginde~le Datatorul legii'? Deci a curvitSinagoga Iudeilor, dar fecioara curate si neprlhanita, «Iiberei de orice"pat~ $1 zbirciturti» (Efes. 5, 27), adieu Biserica f~gaduie$te s~ tinanepatat chipul disiltoriei, ziclnd : «Prdtiorul meu rnfe si eu lui»(Ctnt. 2, 16).

Deci sa socotim ca chip al SinagogH Iudeilor pe Bilha, concubinelui laeob, cu care s-a impreunat Ruben, iiul lntinarii. cad a lmba-trinit si s-a zbtrcit Sinagoga Iudeilor si 1n locul ei a odras] it noulpopor prin credinta, Si bucurindu-se de el, c1nta David: «Poporui ccsc zideste va lauda pe Dotnnul» [Ps. 101, 19). Caci eele in Hr istos sintzidire noua, dupa Scripturi. Iar prin eel intinat si patat trebuie lu-teles Israel, care n-a primit curatirea prin Hristos :ml. Si ce spunacestea ? EI ridica ~i miinile asupra celui ce-i gdiie$te despre curii-tie. De aceea s-a spus si prin glasul sfintilor prooroct tnsisi, odata :«Doca-si va schimba Etiopianul pielea lui S1 paradosul petele lui, velipulea sa iaceti bine $i voi care aJi Invdtat cele rele» (Ier. 13, 23) ;

379. Firea omeneasdi asumaHi de Hristos e noua prin na$terea din Pc-cioar!.pI in uni rea ell eea dumnczeiasca ~i prin inviere. $1 to~i cei ee se unesc prin ere-dintli cu Hrislos. se impiirllil$esc de noulatca ei, prin cOtnunitatea dupa firca ollle-neaseii. Din Duronezeu se llIDoie!?te omenescul. Clici in EI e viata velinie tlniirii,:;3i Cirea omencasca e taentii pentru a se hrani mcrou din caa dumnE'zeiascd. lnti-J1erirea e ~i ClIr1i.tire. Ciici itnb1itrilliree vine din slab-irea leglHurii ell Dumnezeu,'Care e ~j cadere sub stiipinirea patimiJor. Tineretea e fort a ~i euratie, 1mbcltrinirea-e sUibirc ~i stare dominalii de pasiuni murdare. In patimi e absent ehmul IibC'rtalii~l al puterii.


alta data ierasi catre Ierusalim, ca sotie : «De vel spdla tn sallttii$i-t1 ver tnmuitt iarba, te-at spurcat Inatntea Mea In tiediepuitile tale,zice Domnul» (Ier. 2, 22). Deci zice Iaeob: «Ruben, lntliul meu niis-cut, tu esti uiria mea $1 lnceputul iiilor mer». Caci peste poporul intiinascut ~i aflat in Egipt, s-a ararat multa putere de la Dumnezeu. Fi-indca tara Eqiptului a fost pedepsita in multe sl minunate chipuri :s-au prefacut apele in singe, ivirea viermilor, a broastelor, ploi cupietre, moartea intlilor nascuti, ~i pe linga aeestea, umblarea celorscapati prin mijlocul marti ea pe useat. De aeeea g-a numit Ruben,darea lui Dumnezeu. Dar era aspru la purtare si Indaratnic, adieaneindurat si neincovoiat, salbatic si violent. Caci Iudeii eran tntr-adevar Impetuosi si netnfrinati. De aeeea pe drept cuvtnt aud : «ln-vlriosati 1a grumaz $1 netdiati unpretur Ia tnimii $i Ia urecbi, pu-IUIea vd lmpotIiviti Duhului» (Fapte 7, 51). Si iarasi spune Hristos:«Pe care dintre ptootoci nu t-au omor1t piiriniii vostrt t Si vof autrecut sxuisura parintilor vostii» (Matei 23, 32). lnfierbintat st lute laminie ~i staptnindu-si eu greu pomirile, Israel se revarsa ca epa, ne-putfndu-si retine navala ilnpotriva celor care voia, Caci a~a sint inunda-tiile apelor. «Dar sa nu fierbi», zice. $i ce e aceasta? Apa care fierbee dusa in sus, revarslndu-se peste marginile dlldarii, partnd stl. fiemults. Astfel, dupa ce \i se atribuie navala apei, staruie in aceestametafora si zice : «5/1 nu fierbi», adica sa nu te Intreci ea multime,nici sa te faei mult. Caci au fost usor de numarat, in comparatia cumultimea paginilor, eei ce s-au mlntuit din singele lui Israel prin ere-dinta in Hristos, Apoi aratrnd pricina a ceea ce se va mttmpla, zice :«Te-ai urccr In oauil tatiilui tau $1 ai tnnnat salteaua pe care te-atureal». Cad cum am spus inainte, nemaicercetlnd cele din legesi cuvintele de sus si poruneile oamenilor, au qresit in cunoasterealui Hrtstos. Pentru aceea sl El zice : «Cerceiait Scriptutile, co. voi so-cotiti cd ovett In ele viaia vestuca. $i eie suit care marturisesc despreMine. $1 nu voiti sii veniii 1a Mine, ca sa aveii viaia vesnicd» (loan5, 39-40). $i Iarasl : «Dacd ati crede lui Moise, Mi-ati ctede Mie.Caei despre Mine a scrls acala» (loan 5, 16). Dar a mustrat foarte ~ipe invatatorii ludeilor, zieind: «Vat voua carlurari $1 iarisei, ca In-chideti Imp(1ratia cemrilor inaintea oamenilor. lar vol nu intrati,nici pe eei ce vor sa intre nu-J, 1asati» (Matei 23, 13). $i iara~i : «VaJvoud carturari $i farisei tatarnici, cd stlabatet1 maTea $1 uscatul easa faceti un prozelit. $i dnd se intlmpla aceasta, 11 facetl pe e1 flulgheenei, lndolt ca pe 'Voi» (Ibid. 15). Dar nu soar fi facut fiu al ghe-15 - stfntul ChirU at Alexandrle1

SF. C.wRIL AL }\LEXANDRlIi:I

enei, dadi nu s-ar fi Iasat tmbatat de cuvintele celor ce desfrtneaaa, S-auureat deci pe patul tatalui lor eei din sinqele lui Israel, dispretuindvointa Leqiuitorului ca desarta si introductnd cuvintele lor in ceipredati lor spre invatatura si varsind in ei semintele necuratiet lor.

Despre Simeon ~i Levi

1. «Simeon $1 Levi, irati care au Implirdt nedreptatea von lor.Suiletul meu sa nu se uneascd cu siatul lor $i ficatul meu sd nu sereozrme pe ~ntelegerea lor. cd in .m1nia lor au ucts oameni $1 Intrupotta lor au tiiiat vinele iaurului. Blestematd sd fie iuria lor cd e In-dihdtnicd $i tuirda lot cd s-a Invlrto$at. St 1i vor impdrti pe ei 1n Jacobst Ji voi risipi ~n Israel» (Fac. 49, 5-7). Caci desfrtntndu-ss Ierusa-Iimul si supunindu-si mintea tnselsciunilor rau credincioase ale celorce obisnuiesc sa propuna tnvatatun straine de Dumnezeu, pe dreptcuvint s-a suparat Dumnezeul tuturor si a spus prin qlasul lui Isaiafoarte Iamurit : «Popoiul acesta eu buzele rnd einsteste, dar inima lore departe de Mine. In zadar Nd cinsteste, lnvdt1nd lnvdtaturi $i po-tunci ale cnmemlor» (Isaia 29, 13). Dar cugetind Dumnezeu si Tatalsa presehimbe spre bine Ierusalimul tnttnat, imbatat de asemeneaabateri si nepasari, a trimis din cer pe propriul Sau Fiu {acut ca noi,adica om, soeotind ea dupa ce a fost dlspretuita prin fapte far a defolos, multlmea sfintilor prooroci dki au zis acestia : «Doomtie, cineQ crezut .in ceeo ce a auzit de la noi t» (Isaia 53, 1, loan 12. 38 I

Rom. 10, 16), poate se VOr rusina macer de Fiul tnsusi. Dar acestiaau venit ptna la aUta lipsa de minte, incit sa cugete ca vcr putea saia si mostenirea Stapinului, daca dupa ee au omorit pe sfinti, mergtnddin colo de aceasta pilla Ia virful nelegiuirii, vor ucide ~i pe Fiul tnsust.«Cdci au zis tn ei ~n$i~i: Acesta este mostenttorui, venitt sii-l omorrzn peel $1 vom lua mosrenirec lui» (Matei 21, 38). ~i n-au dus numai pinala aceasta nelegiuirea lor, ci au adauqat la sfintii prooroci pe cei de aldoilea, adica pe sfintii Apostoli, necruttnd nici singele lor. Acesttnteles Il are ill ea proorocia data Inainte. Caci se vede ca dumneze-iescul Iacob si-a amintit iarasi de cele intimplate in Sichem.

Caci scopul dreptului este tntr-adevar acesta: Cum sa inteleaqacineva ceea ce s-a lnttmplat ca avind sa fie in viitor, in cursulvremii? .

Deci intimplarea din Sichern 11face sa refere acelea la acelasi felde pacat lata de Hristos, cum a facut !;i eu intiiul nascut Ruben. Ce-aufacut ded Simeon ~i Levi in Sichem? Dina, sora lui LeVi ~i Simeon,a ie~it din cortul taUnui ei. vazind fiicele localnicilor. lar Emor al

-------------~----.


lui Siehem a violat-e, desfeciorind-o. Aceia Infuriindu-se ~i uneltinduciderea acelora de pe urma in~eUirii ei, i-au convins mai 'lntH s1:\prtmeasca taterea tmprejur a parintilor lor, asiqurlndu-i ea daca sevor hotar! sa fadi aeeasta, vor fi tndata ai lor dupa neam. Dupa eeau faeut aceta aeeasta, i-au omortt fara socoteala, soeotind ell leajunge spre apararea lor sa spun a : «Dar au abuzat ca de 0 aestnnatade sora noasttii».

2. Deci sa mer gem pe aceasta cale, a~a cum se cuvine, ~i sascoatem pe cit putern acest tnteles, adunind de pretutindeni cele carecontribute 1a aceasta explicare. Larqind cuvintul despre Jacob, amistortsit cum ~i in ce mod a trait, ~j ce femei si-a luat ca sotii ~i alcttor iii s-a Hicut tata. Am spus ca si-a Iuat pe Lia, pe cea mai invlrsta dintre fiiee1e lui Laban, apoi dupa aeeea pe a doua, nu cu .multmai tinara decit aeeea, pe Rahila. Am afirmat ea Lia va fi chipulSinagogii Iudeilor, iar Rahila al Bisericii din neamurt. Lia, care setalmacsste cea care se osteneste, se folosea de ochi mai slabi ~i maiputin Irumosi, Caci se ostenea mult Sinaqoqa Iudeilor aflindu-se subpovara legii prin Moise ~i neprivind la taina Mtntuitorulul nostrucu oehi mai tari. lar Rahila era frumoasa la chip ~i Iermecatoare.Cacl Biserica din neamuri e mareata,

lar Iilca din urma a Liei a fost Dina. Aceasta e si chip a1 mul-tirnii celor taiati tmprejur, care s-a ivit in timpurile din' urma, incare s-a intrupat Unul Nascut. Clnd deci multlmea din urma a celortaiati Imprejur, a iesit putin din cortul parintesc, adiea din obiceiu-rile leqii, s-a intilnit cu localnicii, sau s-a amestecat eu invataturalor, adica cu sfintii Apostoli, care nu mat vietuiau in mod iudaic,ci ereu in legatur~ cu cei de alte neamuri. Atunci s-a desfecioritspiritual, primind de la ei samtnta vietuirfi evanghelice in Htistos.Dar s-au indignat de aceasta ea Simeon si Levi, unii din Irii lui Iacob,adica cei ce se aflau in treapta ascultatorilor ~i impreuna eu ei, ceidin treapta sfintit~ ~i aleasa. Caci Simeon se talmaceste ascultare, iarLevi, pritnit sau ales. Iar d'i cei ce aveau onorurile preotiei dupa leges-au pornit eumplit impotriva sfintilor Apostoli, unindu-si cu el $ipoporul, cine s-ar putea indoi? Caci scrisneau din dinti, tmpotrivacelor ee le faceau aceia, numind tntoarcerea lor (la Hristos], strica-clune $i Invinuind-o ca una din crimele cele mai grave. Caci ziceau:«lata, ati umpJut lerusalimul, de 2nvdtiiiura voosttii» [Fapte 4, 16).Iar dupa ce i-a oslndit eli nu mai vietuiau in mod iudaic, au aflatccl era clnstitd de ei HHerea Imprejur', si ca deci numai e nici 0 deo-

228 SF. CHlltIL AL ALEXANDRml

sebire care s~-i desparta de neamuri, daca ar voi s~ tnteleaga celeale lui Moise in modul in care trebuie, «Retitni cd nu eel ce se aratape dtnaiarii e Iuiieu, nici cea ariitata pe dinafara este tdiete ~mple-jur .Ci este Iudeu eel lntm ascuns .~itiiietea imprejur este cea ~n Duh,nu in litera» (Rom. 2. 28-29).

Vezi cum cei ce pareau s~ fie de alte neamuri, se eonformauIudeilor, purttnd taierea imprejur eea in dub si pe ludeul eel ascuns.Dar $i a$a, mal inainte au omorlt pe prooroci, apoi pe Emanuel in-SU$i. Deei au savtrsrt, zice, nedreptate -Simeon si Levi, eu vola lor.Cati Simeon $1 Levi, au consimtit $i s-au mteles tmpreuna, in nedrep-tatea impotriva sfinttlor, adica poporul si preotii. Iar din «voia lor»s-a adauqat, In loc «din gindirea $i sfatul lor». Fiindca nu s-au ivitdin simple inttmplare pornirile cumplite in cei ce le-au patimit, nicinu au savtr$it acele fapte lndraznete si cutezatoare fara 0 sfatuirede mai inainte, ci au pornit spre cele mat presus de tot raul din $e-dintele sinedriulul. Deci dumnezeiescul Iacob lnvlnuieste consimta-mintul lor. lmpreuns sfaturtle si impreuna cugetare la aceasta fapta.«Nu va intra, zice, suiletul meu in siatul lor $1 in adunarea lor nuvor grdi rCirunchii mel». Aceasta e asemenea eu a zice: Nu mi-asiindrepta vreodata ochii mintii spre astfel de sfaturi, nici n-asi primivreodata in inima cuqetarile viclene ale aeestei impietati. Isaia de-pIinge multimea Iudeilor, ziclnd : «Vnj suiletului lor! Cd au _siatuitslat tau, ziclnd tmpotxtva lor lll$i.~i: Sd legdm pe Cel d~ept, cd nuesie noua de tiici un iotos» [Isata 3, 8-9). Dar dntli ~i David: «Fe-ticit biirbtitul care n-n' umblat ~n statui necreainctostlot $i in caieapiiciiiosilor n-c stiitut» (Ps. 1, 1). $i iara~i: «Urn-am adunarea celorce victenesc $; cu cei necreatnctoei llU vor sedec» CPs. 25, 5).

Deci se desparte dumnezeiescul Iacob de sfatuirile iudaice i $iadauga prieina, zicind: «Cd 3n mlnia lor au omorn oametii $1 Intru

poita lor au tata: vitiele taurulut», Caei au omortt pe stinti., preeumam spus, dusi de a minie neleqiuita spre cruzime $L neomenie, pri-mind, nenorocitii, in minte a poWi eu totul nefolositoare $i necuqetata$i taind vinele taurului, adica ale lui Hristos. Si care este pofta, amspus-o mai Inainte. Caci cunosctnd di este Mintuitorul, au poftit saaiM mostenlrea Lui.

Dar observa precizia cuvintului. Pe oameni i-au omorU, iar ta-urului i-au taiat vinele. Ca.ci pe sfinti i-au predat mortH ~i de aceea


acestia au ramas morti. astepttnd invierea 380. Dar Hristos, ea unvitel caruia un vultur ti taie vinele, a cazut in pamtnt, rabdind debuna voie «moartea trupului», dar n-a ajuns st~pinit de moarte. Cacidesi a ajuns «mort ea un om» 38~, a ramas viu prin firea dumneze-Iasca. lar taurul este Hristos. Fiindca taurul este antmalul eel maiputernic. curat, atotsfintit, Iar Piul este Domnul puterilor, care nu aHicut pacat, ci s-a predat mai deqraba pe Sine pentru noi intru miresde buna mireasma lui Dumnezeu ~i TaHH 382.

Sa auda, asadar, eei ce au taiat vinele unui taur attt de stint:«Blestematii e tuinia lor, fiindca e Indaralnica; $i turia lor, fiindcds-a tnvirtosat». Dar ee au pl:itimit? Au fost scosi din easa lor si si-aupiir~sit patria lor. Au fost Imprastiati si s-au facut strain! pretutindeni~i venetiei $i eu totul saraci. Preeum e pasarea ctnd zboara dincuibul ej, asa e omul ctnd e seos din locurile lui. Dar socotesc ea seeuvine sa se mai spuna $i aceea, ca celor ce au HUat vinele taurului,aceasta Ie va fi spre blestem, Iar calor ee au fost tndurerett si auscuturat de la ei 0 astfel de crima, ea le va fi pret de rascumpararesl curatire si lepadare de pacat. Ceea ee am spus, vom afla scris inlege ea tntr-o umbra. Caci se serie in A doua lege: «De se va ollain pamlntul pe care t1-1 da tie Duronezeu sii-I rnostenesn om omorit,zaclnd In drop si nu se stie cine I-a omorrt, vor tesi biiiruiii $1 jude-cdtorli tai $1 vor miisura pina la cetiiiile dimpre iurui celui omorlt stse va afla cetatea ceo mai aptopiatii de cel omorit. S! v ot lua bii-irlnii cetiitii aceleia 0 vitea din vaci, care n-a Iucrat $i n-a tros la jug.

380. Proorocii care au prezts pe Hristos, nu puteau ramtnea in veci fara trup,flirli imaginea naturn umane. Dar el L-an asteptat ~i dupe. moartea cu trupul, cusiguranta nadejdii pe care au avut-o in viata de pe pamtnt. De acaea se dueeHristos si tn iad, sa Ie tmplineasca ~i lor nadejdea mtntuirll. Sufletele lor, desiau crezut in Hristos, Care li s-a vestit prin insplratie. nu soan dus in rai, ci Inlad, Cliei pina nu s-a apropiat Fiul lui Dnmnezeu prln umanitatea asumata de oa-rncni, ei nu se puteau apropia multumitor de Dumnezeu, nlcl dupa moarte, chiardoeli credeau anticipat in El. Raiul n-a putut fi tntemeiat dectt de Flul lui Dum-nezeu apropiat de oameni dupa ee S-a Hieut om ~i a lnvins maartea, ca distant arede Du,mnezeu. EI a rlimas aproape ~i de oamenii care s-au dus de pe pamtnt ~iIndi nil au primH trupu] la !nvierea de ob~te (I Petru 3, 19).

381. Monrtea omullii e numai «moarte a trnpului», nu desfiintare totala. DeBeeea $1 Hristos murind ca un om, a sufarit numali «moarten trupulnill• Dar de~la rlimas putlnii vreme numal en sufletul, sufletul Lui fUnd unit eu Dumnezeirea,nll a trliit ladul ea 0 suIerintli a departlirii de Dumnezeu, ci prin sufletul Lui ramasflirli sunet a tntemeiat raiuI. $i tn acest r.ai, sau tn apropierc de EI, devenit om.a ridicat ~i sunetele credincioase aflate plna atunci {(in lad». E1 S-a dus ctt sufletultn iad numai in sensul Cd S-a dus sli duea sunetelor eredincioase de acolo 1oal-tarea tn rai. lnsa~i apropierea cu sufletu) Lui omenesc de aeeia, I-a tidicat 10apropierea de Dumnezeu.

382. Cel ce nu paeatule~te este totodata tare spiritual. Nu poate fi luat tnslllptnire de patimi. Libertatea lui rlimtne nebLruita de paUmi. Cel mai t~re e Dum-nezeUl, pentru. ea E1 ramine prin Sine nebiruit de paUml, chiar faetndu-Se om.

230 111£.cman, AL ALEXAND;an.'1

$i vor cobori batrtnit cetiitii aceleia viteoua unt-o vale npoasa, carenu s-a luciat, nici nu se seamana $1 VOl tiiia viieaua ~n valea aceea$1 vor veni preotii, levitii, Cd pe et I-a ales Domnui Dumnezeu sastea inaintea Lui $1 sa binecuvinteze in numele Lui $i din gura Jarse vc judeca toata Jmpotrrvlreu $1 lovitura. $1 toti batrlnii cetatitaceleia, care s-au apropiat de omu1 mort, l$i vor spiila miinile pecapul vilelei ale ciitei vine s-nu tiiia: in vale. $i tiispunzuui vor zrce .Mlinile noastre n-au viirsat sinqele acesta $1 ochii tiosttt n-au va-zut 383. Ai mila, Doamne, de popoiul Tau Israel, pe care 1-a1 rdscum-para: din Egipt, ca sa nu fie singe nevinovat In popciui Tau Israelst se va ridica de 1a ei piicatu! stnqelui. Tu deci tidicii slngeJe ne-vitiovat dintre noi» (Deut. 21, 1-9).

Se va vorbi, la vremea sa, de toate. in mod amanuntit. .Aci spunemnumai aceasta.

Inteleqi cum se elibereaza unii pe ei insisi de vina pentru sin-gele varsat : prin Inchipufrea de catre vitea a lui Emanuel. Dar ceice se elfbereaza socotesc ca trebuie sa zica : «Miinile noastre n-auvarsat singele acesta». Dar multimea Iudeilor nu 0 vei afla sa 0 fispus ·aceasta niciodata. Ci au lndraznit mai deqraba sa spuna taindvinele vitelei : «Miinile noastre au varsat singele acesta». Cad soco-tesc ca nimic nu e altceva decit aceasta faptul de-a fi spus far apricepere: «Suiqele LUi asupta noosttii $1 asupra iiilot nostri» (Matei21, 25) 384.

Despre Iuda

«luda, pe tine te vor liiuda lratii till. Mlinile tale peste spoielevriijmasilor tiii. lncbina-se-vor tie iiii laUllui tau. Pui de leu, Iiuia.Din vliistar te-ai. Inaltat, iiul meu. Culcuuiu-te, ai odotmit ca un leust CCl un pui ~e leu. Cineol va desteota pe el t Nu va lipsi damn dinItuia si cdpetenie din coopsele lui Pina ce vor veru cele gatite lui.$i el va ti asteptatea neamurilor. El va lega 1a vie mitizui siiu $i lavita muizul osinei sale. Va spiila In vin haina sa st In singe de sttu-qute vesmuitul sou. Mai trumosi sint ociii) sai decu vinul st mai olbidinii! lui decu laptele» (Fac. 49, 8-11) 385.

383. Asa si-a spalat ~i Pilat mtinile ctnd L-a condamnat flira convingere peHristos, declartndu-se prin aeeasta nevinovat.

. 384. Prln aeeasta ei au declarer eli nu Ie va .parea .rau nlciodata de nciderealui Hristos. Sl cine nu declar a eli ti pare .rliu de a Ii ueis pe HristQs (~i in generalpe oricine), 'nid nn eere iertare. Dar totu~i se poate ea unii uTma~i sa declare cilIe pare rau.

385. Observ ell. tradueerea romaneaseli a Bibliei din 1914 - a cincea repetarea celci din 1688 - este [oar,te trihut-ara celei latrine din Patrologia greaca.

/'

GLAFlRE LA CARTn.E LUI MOISE 231

Pelul binecuvtntarii din aceste cuvinte ne apare d1nd auditorilorfoarte clar vestirea de mai tnainte a iconomiei Mlntuitorului 385 b19 .. Eada ca tnceput a1 Iaudelor semnificatia numelui, arattnd soperioritateain slava a semtntiet lui Iuda fata de celelalte. De fapt dad! ar voi ii-neva s~ explice cuvtntul sau numele de luda, l-ar talmact ca lauda,sau imti de Iaudii, sau Iiiudat. Cuvtntul se refer a la Hristos Cel cedupa trup e din semintia lui Iuda. Caci din Iuda si lesei siDavid a Iesit ~j Fecioara luata spre nasterea trupului Lui. Privind deaeeea proorocul de mai inainte la Cel ce va rasari din semintia luiIuda, zice: Aiieviirat este numele Tau, precum jnsd$i reolitatea 0 vaoriita. Ctici vei Ii liiudat $i vei cvec slava cuvenitii lui Dumnezeu. Pen-ttu cd nu se euvine altuia sa tie preamarit, tiecu numai Celli cc esteeu adevdrat Dumnezeu si e cunoscut CQ aiare. Caci desi Te-ai aratetca om si Te-at smerlt [desertat] pe Tine, dar vei fi cunoscut ca Sfint~i vesnic, Iar oamenii nu sa vor ali pi, din pricina umanitatii, ca unuiom, ci pe Ccl ce s-a pus intre Irati n vor Iauda ca pe IStapinul, IIvor clnta ca pe FadHorul; si pe Cel ce va fi ca ei tntre fapturi Il vorrecunoaste ca lmparatul si Domnul tuturor, chiar daca va fi umbritde chipul robului 386, Iar di Emanuel va staptm peste toti cei ce I setmpotrivesc sl va birui usa! pe vrtijmasi, a spus-o mai inainte. zi-cind : «Mtinile Tale pe spatele vrajmasilor Tai». Aceasta a prooro-cit-e ~i Hristos Insusi prin qlasul lui David. Cuci a zis: «Cd voiurtiuiri pe vuijmasl! Mei si-t voi prinde pe ei si nu Mii vot tntoorce,pina nu VOl mai ii. li voi zdtobt pe ei ~i nu VOl mai putea sta.Ciidea-vor sub picioorele Mele}) (Ps. 17, 41-42). Deci spune «camiinile lui vor fi pe spatele vrajmasilor», nu ca ale celui ce Iuqe,ci rna! deJrabti ca ale Celui ce urmdreste i nu ca ale Celui Iovit, ci

385 bls. Iconomia lui Hristos: taptele lui mtntuitoere, in care stngele Lui vlirsatpentru nol, dar 51 puterea Lui tmplirateasdl les pe primu1 plan.

386. Se atirma unitatea ca Persoena a Celui ce este Dumnezeu, dar S-a facut$1 10m. EI e umbrn numai de chipul omulut, nu trensformat tn acest chip. Darumbra robului va fi reaJitate, c.lci se nume$te umbra numai pentru eli umanltatealHl are consistenta existelltei lui Dumllezeu. Dar tn Dumnezeu umbr.a omenesculuia c.lpiHat duratli etemli tn tntregimea et $i Dumnezeu tnsu$i il dll 0 important avaloroasl! pentru revelarea Sa, penlru cli dli importanta oameniior carora se re-veleaza. Pentru oamerr! Dumnezeu lnsu~i adUaHzeazli din Sine un mod nou de ase manifesta. Dar ~j omul e ridicat 1a starea de mediu ~l unei noi -manifest~rieterne a lui Dumnezeu. Prio umbra Sa omeneasca, prin forma smerita 8 omuluise cunoaste totu~i ca e Dumnezeu. Aooasta e 0 noua. capacitate ell care 8 fOstlnzClStrat omul. Prin Tob Si 1n rob se veda St~ptn\l1 $i Creatoml. CAd chlp1l1 ro-bului e cunos(:ut ca dependent $1chiar creal de St4plnnl.

232 SF.,C,HIRn.. AI. ALEXANDRIEI

mai degraba.. ca ale Celui ce loveste 387. Caci e adevarat ceea. ce seciI;l.ta in eartea Psalmilor : «Nu va izbuti vuitmasu; impotriva Lui$.[ 'Iiul neleqiuitil nu va mat adiiuqa sii-i iacii riiu» (Ps. 88, 22). Caddaca El ne da putere sa calcam peste serpi si scorpii si peste toataputerea vrajmasulu; (Luea 10, 19), cum nu e necesar sa msrturtsimca inatnte de noi El va avea zacind sub miinile Lui pe eei ee voiescsa luereze si sa se scoale impotriva Lui? Deci nu stie Sa fuga, cimai deqraba sa urmareasca $i sa stapineasca peste cei ce voieste, $1aeeasta nu eu osteneala. Cact a biruit lumea (loan 16, 33). Aceastaa marturtstt-o mai inainte dumnezeieseuL Iacob, spunind : (cMliro1eTale peste spatele vtiumosilor Ttil , §i se vor 'lnchina Tie iiiitatalui taw).

Si care trebuie inteleasa ca e deosebirea tntre fratii care 11 vorHluda $i Intre fiii tatalui, care se socotesc intre eel ce I se vorinehina? Oare nu e neeesar sa se spuna? S-a socotit ca tata al luiHristos fericitul Iosif, desi nu l-a fost tata eu adevarat. Iar aeestaa avut fii si Wee din prima casatorie. Fiindca deci erau in aceeasifamilie cu Hristos, dar II vedeau fikind minuni, insa nesupus deplintrebuintelor legii din pricina libertatii fata de deosebirea intre mincari$i de cinstirea Simbetei - caci zicea: «Nil ceec ce intra In gUlaspurcii pe om» (Matei 15, 20) $i ca, «FiuI Omulul este Domn a1 srm-betei» (Matei 12, 8) - erau Impartiti in parerile lor si nu voiau nicisa-L cinsteasca eu totul, fiindca parea sa nu fie fara qreseala in celeale legii, nici sa nu se minuneze de Cel atlt de stralucitor. De fapt auvenit odata la EI, zicindu-I: «Dacd Ie face acesiea, artitii-Te Iutnii.Ciici nimeni nu lucreazii in ascuns, c1nd cautii sa fie el In oriiuue»(loan 7, 3-4) 387 bls. Jar Evanghelistul a adauqat la acestea: «Caoi niciirati! Lui nu cxedeau in El» (roan 7, 5). Dar cei ee spuneau acestea latnceput, dupa inaintarea tirnpului au erezut. Filndca s-au convinsca e Dumnezeu dupa fire, chiar daca a venit in trup $i s-a aratatca om. Aceasta cunosctnd-o de mai inainte in Duh proorocul Ieremia,zice catre Emanuil insusi : «Cii st iratii Tai si casa taiiilui Tau $.iacestia s-ou lepiuia! de Tine; $i ocestia au sttiqat tnopoia Ta. Daciis-au ,adunat sa nn crez! In ei, cii VOl grai ciitte Tine cele bune»

387. Cei ce L-au ras'tignit pe Hristos, 'au avut de suferit pe urmd el Insist.Cine loveste pe eel nevinovat, profiUnd de smerenia Lui, se lovests mai deqrabdpe sine. Cel ce Iace rau, sufera el de pe urma rl1ului. EI se inch-ide vietii care-ivme din dragostea altOTa. A face raul inseamna a te izola, a inabu~i in tine viatacare se vrea comunilmta.

387 IJis-. Avem aci un exemplu al clependentei traducerii romAnesti a Biblieid:n 1688 de traducerea la,tina din P. G., care suna: «si quaesit ipse manifestumfierh, T~tul gree !Spune lnsll: «$i lCind caut.a sa fie (oeea ce este) eu cucaj»,

GLAFffiE LA CllRTILE LUI MOISE 233

(Ier. 12, 6). Cad cet ce odinioara au grait Impreuna eu alti! tm-potriva LUi, s-au adunat in credinta ~i au grait bune despre El. Defapt ferieitul Iaeob scrie celor douasprezece semintli, ziclnd : «Iacob,tobul lui Dumnezeu si at Domnului nostru Iisus Hristos» (Iacob 1, 1).

Deci 11 vor lauda ca pe Dumnezeu sl eel chemati la fratietateprin sfintenie si credinta i dar i se vor in-china nu mat putin si fiiitatalut sau. Dar e vadit ea mchtnatortt II vor lauda ~i cei ce-! inaltiilaude vor ll nu mat puiin. lnchinatori 388.

De fapt Hristos Cel din luda este «pui de leu», ftind Fiul luiDumnezeu, care toate Ie po ate, care biruteste nira lupta ~i sinqur areputerea sa surpe prin cuvtnt pe cei ce I se impotrtvesc. Ca spune ~iproorocul: «Va muqi Ieul $1 cine nu se va lnspQimlnta?"(Amos 3, 8) 389,

Deci Hristos e pui de leu, rasarit ca dintr-un vlastar ~i ca dintr-oradticina. de neam bun, din Sfinta Pecloara. Cact El este «toiaqulputerii», pe care ni L-a trimis noua Dumnezeu din Sion (Ps. 109, 2),tciaqul care toate le mingtie 1]1 le sus tine, «toiaqul dreptatll $i a1fmpariitiei» (Ps. 44, 8). care va paste drept si bllnd turmele sfintilor.dar «vc zdrobi ca pe vasul olorului» pe cei ce nu vor sa fie pascutide tEl (Ps, 2, 9) 390. El e toiaqul lui Aaron, care t~i avea locul 1ncortul dumnezeiesc, si era introdus in Sfintele Sfintilor, nucul tn-florit care este simbolul Invietii. Cad lemnul de umc pricinuiestenesomnul, Iar taina tnvterti se cinsteste Ioarte mult in bisericile lui

3S8. Top eel ee se alipese Iui Htistos slnt Irati a1 Lui, psntru eli slnt facuUfii a:i Tatlll1.ld cerese 4mpreun!!. cu EI. Temeiul de baz! e faplul d\ Hristos e Piulfiicut om. Dar cu toate ecestea au deventt ~i Lui, I se ~i lnchina pentru di HIeste totodate $i Dumnezeu. Insli «Irati» deosebiti ai Lui stnt [:iii lui Iosif din altacaslitorie. Pentru ca losU fIInd logodnicul al Pecloarel Marla, "iar fiii lui «fratl»ai lut. E de remarcat eli desi se vorbeste uneorl in Noul Testament de (iratil»Domnului, niciodatli ei nu stnt nnmlti fiii Mariei (Mate! 12, 46, 47 f 13, 551 Marcu3, 31. 32; 6, 3 f Luca 8, 19, 20; loan 2, 12; 7, 3 f 7, 5; 7, 10 II Papte 1, 14; I Cor.9, 5; Gal 1, 19).

3S9. Proorodi vorbeau cu putere ~i cu riscul vietii pentru eli Ie vorbea Dum-nezeu-Cuvtntul. Prin cuvtnt se trece puterea de la unu; la eltul. Oamenli vorbesopentru eli. Dumnezeu-Cuvintul sl-a pus pecetes Sa in et, Stnt cuvtntatcrt pentruea stnt creati de Cuvtntatorul suprem $1 11 tine In existentl1 ce Cel ce Ie graieste.In EI e ce Cuvlnt in forma mal presus de forma omeneasca -e datli vlrtualitateaformei omene$ti a CuvtnluluJ. Omul vorbeste pentru eli are puterea pentru aceasta$i e impins sa raspunda prio euvtnt, sau ru cuvint ipostasiat (personlficat) su-premului Cuvint lpostatic. In EI e puterea euvtntlltoare ~1 datlitoart:> de pute-feeuvtntatoare, clireia nu I se poate rezista, e «Leul cuvintlitor». '$i cuviotul Lui eca un muget.

390. Hristos e ~i bUnd sl tare. E bUnd ca, Pratele eel mai iubitor ~i tare caDumnezeu eel atotputernie. 11mingtie eu bUndete pe eei ce se deschid iubirii Lui slii zdrobe~le pe cei ce se opun iubirti Lui Catli.de oameni. Clici eei ce nu primeseiubirea Lui, ramin in chinul necomuniunli.

234 8F. ;OHIJ;Im-AL ALEXANDRmr

Durnnezeu 391. De aceea ~i fericitul Iacob numindu-l vlastar, a amintitinGiata.cele de la s.fh~itul Iconomiei, zictnd : «Culcindu-te, ai adormitca un leu», adtca ai suportat moartea nu far a voie, ci, desi puteaisa-i omort pe tott ea un leu, ~i sa scapi de mina vlnatorilor. te-alsupus de bunavoie , dar n-at Iost tinut de moarte, cum au socotitcei ce ti-au hotartt crucea, ci te-ai Iolosit de ea ca de un somn siti-ai lnchis ochii pentru scurt timp 392. «Cine II va scuta 1» zice. Easemenea cu a ztce : «S-a culeat de bunavoie, dar nu va avea nevoiede conlucrarea altuia pentru inviere 393. Cad EI e atotviquros ea

\puterea TaUHui ~i nu e ltpsit de taria de-a putea, si inca foarte usor,sa-~i fadt viu templu1394• Aceasta a ~i spus-o El zieind Iudeilor :(tSu,rpati tetaplul acesta $1an trei zile 11'voi ridica pe el» (loan 2, 19).Iar di nimeni nu-i este colaborator la aceasta, ci i~i ajunge Eltnsust ca putere a Celui ce L-a nascut, ne-a aratat nu fara claritatecuvintul aeesta.

391, ltn Hristos omul nu mai moare .deftnitfv. Preeum prtn Cnvtntul s-a .adusomul la existenta" prln creatte, tn unlrea Lui maxi'ma eu umanitatea, ca Persoand aei, e readus din moarte la viata. Minunea naturii umane e di poate rt faeutli na-tura a Persoanei Cuvtntului. Actualizaree eli ca existenta cuvtntatoare se poate facest de catre lpostasul Cuvtntului dumnezelesc. $i anume pentru veci. El tsi poategral 'prilJ, ea cuvintele vietii, cuvintele datatoare de viata celor pe care si-t facefrati prni asumarea umanitatl]. Dumnezeu Cuvtntul poate grai cuvintele omenesti,dar umplute de puteree dumnezeiesca, cuvintele adevarului tn forma omeneasca.Hristos nu evlta simplu moartea, oi :readuce umanitetea Sa ~i a celorlalti oamenila viata, ca printr-un nou act creator, dar nu cretnd alte fapturi umane, ci re-cretn-du-Ie pe cele ce au fost odata create, dar au murit, asa cum nu-~i; poate da .printnviere 0 alta umenitete, ci readuce la viata vesnlca pe cea pe care a asumat-oprin nesterea din Fecioara. El punea in r~lief 'pnn aceasta .valoarea eterna a Iiecareipersoene si in aoelast ,timp Importanta viatii lor' in Istorie. De aeeste lucrurt nustle teoria retncarndrtlor, care vede tn fiecare existenta retncarnata altceva sl nurune in relief valoareei unicii $i eterna a fieearei persoane umane. Flul lUi Dum-nezeu n11'se face' dectt om ~i numa! ce om' invie. Nu 'se face ortiCe ~i nu reVine inoi"icare aWl individuatiurie_

392, Somnul nU e tncetare total1l a vietii $i nu e dedt pentru scurt !imp. A.5aa fost moartea lUi Iisus_ Ea nu L-·a desfiintat. De aItfel nu desfiinta pe oameni llicitnainte de El ~i, n,ioi pe lPacato~ii de dupa El. Moartea lui Bristos a fost 0 predarede Sine Tatlilui, tntrucit a renuntat sa lucreze prin trup un scurt timp, a!la seintimpla eu omul in soml;l. Dar ramini{}d viu ell sufletuI ~i cu dumnezeirea, a pututreaduc!,! ti:up'ul l~ vi.ata_ $i a_plltut dovedl ~i mai mult puteYea sufletului ~i a dum-ne?:eirii asopra trupUlqi. _

393. Moartea fiindtH lui Hristos un SOInll, s-a enlcat de bunavoie !?i s-a seu-lat· fara cOnlUCT&y'eacuiva. Pentm om nid culcaYea nu e eu totUl de tlllna voie, ciplna' l<i 'Urma tr'ebuie sa se CUke din pricina oboselii. Dar !Ii de$teptarea ti vine taravoie, sau cu eonlucrarea culva, care 11 de~teapta. Asemanarea mortii Domnulni cusomnul l10stru sta ntUna:i ln faptu} ca uu moare de tot ~i nid definitiv. ci pentl'uscurta vreme. -

. 394. Parintii numesc trupUl lui Hrlstos, templul FiuIUi lui Dumn€'zeu. $i omulcredincios e «tem!p1u» a1 lui DumJllezetIJ(N Cor. 6, 16 j I Cor. 3, 16-17 I 6, 19). Daromu} poate s.a inceteze sa fie templu lUi Dumnezeu. Sau ne e adus la existenta caatare: Trupul lui liristos nn poate sa nu fie templu al Fiulul lui Dumnezeu (loan 2,19). Templul acesfta El ~i,L-a zidit $j. 1i este am de inHm, cum este trupul omuluipentru om ca persoanli.

GLAFIRE LA CABTILE LUI MOlaE 235

Dar (Jacob) ne arata sl care va fi timpul venirri Lui in lume,zicind : «Nu va lipsi domn din Iuda si cotuiuadtat din coopsele lui,plnd ce vc vent ceea ce i s-a gatit Lui. $i E1 este asteptarea necmu-rilor». Caci au domnit Iudeii si din sinqele lui Israel erau condu-

catorii lor, pin a ce Ired, fiul lui Antipatru, de neam din Palestina,a Iost numit tetrah st a dobindit domnia, sub. care s-a nascut ~iHristos Insusi, «asteptarea neamurilor» 395. Caci faptul ca nasctndu-SeEl, s-a mintuit multimea neamurilor, nu are nevoie de dovedireaprin multe cuvinte, odata ce insesi lucrurile ,0 arata aeeasta. Iar oamai tntli a fest primit poporul eel nou si de curlnd nascut, iar dupael va fi chemat $i Israel, a adauqat-o tndata, zlcind : «care va legade vita minzul sau». Caei Hristos, vita cea adevarata, a legat deSine prin credinta poporul din neamuri, pe care l-a asemanat cuun minz ?96. $i cine se peate tndoi de faptul ca a legat de Sine prinvrejul vttei, adtca prin iubirea cea de la EI, minzul asinei Lui, adicape eel din maica rnai veche a Iudeilor, sau poporul Sinagogii, eelcare a crezut, odata ce toata Scripture de Dumnezeu insuflata gra-ieste despre aceasta taina '/ Iar faptul ea avea sa-st impurpurezeeu sinqele propriu trupul Sau, pironit pe cruce si strapuns de lance,I-a aratat ztcind : «Va spala tn yin haina Lui si ln sinqele sttuqureluivesmtntul Lui» 397. De aceea si dumnezeiescul Isaia, .descriind tnal-tarea la ceruri a lui Hristos, i-a inniti$at pe sflntii lnqeri, sau Puterilede sus sa spuna : «Cine e Acesta Care vine din Edom? Roseaia bal-nelot Lui din VOSOI» (Isaia 63, 1). Sl iara~i: «Petitti: ce slnt rostitusittele Tale? Si vesmituele Tale ca din ieascul caicat t» flsaia63, 2) 398. Dar desi S-a coborlt tntre morti, desi a suportat furia nebunaa Iudeilor, palmuirile si ocarile, nu face mare caz de acestea, cipatrmind pentru not si mintuind cele de sub cer, este mai degraba

395. «Ceea ee i s-a giitit» soar putea interpreta $i ca referlndu-se 1a FecioaraMaria.

300. lisus Hristos e vita (loan 15, 1). care produce vinul prefacut in singelelui Hristos. In Transilvanie e obisnuita 0 icoana ;pe stida a lui Hrlstos din a .carulcoasta creste 0 vita, din ai carel .struquri Hristos tnsusi stoarce vinul Intr-un potir.Vinul e semnul puterii, cacl sustine ell precadere in om singele, care e semnul vietii.Vinul produce betie ~i bucurla entuziasmului. De eceea. extazul lntflnirti eu Dum-nezeu e esemanat uneori ell 0 betie,

397. In singere varsat pentru altii a fost supr,ema oUratie $1 generozitate, sauiubire de oameni a lui Hristos, rar aeeasta pent-ru ca acest singe era asumat deipostasul dumnezeiese al Fiulu'i lui Dumnezeu, manifestind prin El toata iubkea $icuratia Lui, mai ales prin fa'Ptul di nu I-a tinut pentru EI, ei I-a varsat eu iubireatui dumnezeiasca pentru o.ameni.

398, Chiar la eer, Hristos S-a inaltat la cer eu trupul «spalat» de singele·' Lui,deci purUnd In el peeetea iubiTii dureroase care L-a faeut sa-$i vel"~e singele pen-tru 'noi. Oa lDumnezeu', Hristos e din veel plin de suprema iubire. Dar iubireaaceasta 0 imprima prln jertfa de rpe crue.e ·in mod deplin ~i ''Umanitatil LUi.


plin de bucurie atotiubitoare ~i obisnuita Lui ~99. Aceasta a al"atat-o,ztctnd : «Ochii Lui stralucesc de vim>. Prin aceasta socotesc ca trebuiesa se Inteleaqa surtsul sl bucuna ~i veselia Dumnezeirn Lui. Cadmintea celor ce au baut vin e mereu vesela si cu dispret fat a decele ce obtsnuiesc sl1 0 lntristeze. Iar Iiindca cuvintul iese oareeumdintre dinti, zice ca sint albi ~i ei, ca unii ce fac sa rasa prin limbacuvintul curat si alb. Pentru ca Hristos nu -gr~He~te niciodata cupacat, ci e mai degraba drept graitor st adevarat. Si tot ee rostesteeste sttnt st minunat ~i aduce in sufletul si min tea celor ee-L audcea mai mare stralucire.

Despre Zabulon

«Zebulon, llnga mare va Iocui si el, la limanui cotcbiilot, $1 seva tmtnae p!na Ia Sidon» (Fac. 49, 13).

Am aratat mai tnainte di cercettnd Intelesul proorociei ce nise da ~i silindu-ne sa vedem care este ~i spre ee tinta tinde, spu-nem ca socotim di eel ee [udeca bine ar dovedi ea acest Inteles ealcatuit pe de 0 parte din asernanarea cu cele savtrstte, pe de altadin talrnac;:irea numelor, tnfatistnd pe baza lor, de mat tnatnte chipulcelor ce vor fi. Acest fel de lucru se va putea vedea si in legaturaeu Zabulon ~i cei urmatori. Deci Ii vom afla binecuvlntati pe uniidin Israel ~i Impodobi ti cu buna mireasma a tuturor 'celor placutelui Dumnezeu. Iar prin ei pe cei indreptati prin credinta' in Hristos siflicuti stralucitori prin harul Sfintului Duh liOO, in a~a fel ca sa poata saspuna in chip nemincinos: «Binecuvuitatt slntem, noi Douuuilui Carea iacu: cetul $i pdmlntul» (Ps. 113, 23). Li se potriveste sl lor ceeace a spus fericitul prooroc Isaia: «Caiea celot binectedincicst s-otiicut netedii si bine pregaliUi esie calea celor binectedinciosi. Cad

399. Hristos e mereu tn starea de jertill. Dar eceesta tnseamna eil e tn stareageneroas! ~i atotlubitoare de oameni, in care a Iost clnd S-a [ertfit, nu tntr-onemultumlre Iatll de eel ce L-au rastignit.

400. Se vede faptul ell, a Ii tndreptatt prtn credinta nu tnseamna numai 6 fiiertat juridic de Hristos pe baza credintel, cum spune protestantismul, ci transtor-mat prin barul Sf1ntulw Duh. Putin rna! tnainte Sf. Chiril a vorbit despre lumina~ cur!tia ce 0 aduce omului cuvtntut bun al altuia ~i in special a) lui Hristos,Este lumina adus! de lubirea si curlipa generoasa a celui ce adreseaza unui omcuvtntul, dar produdnd Iii 'tn eel dlruia se adreseazli aceastli lumina ~i cur!Ue.Cuvintul nu aduce ,si nu produce numai lntelesuri teoretice, cI $1 0 viata lumi-noasa, san 0 lntunecare rea, dupl1 cum e eel ee·l rosteste. Acum SI. Chiril vorbe$-te si de 0 strlilucire adusa de har. E 0 straluclre care $i ea echivaleaza nu nu-mai cu aflarea unui continut de idei, ci si cu ridicarea 'omului la 0 viata iubitoaresi imbunlH!tita prill fapte bane.


calea Domnului e judecaia» (Isaia 26, 7~Wi. Cei astfel stralucitori ~ibinecuvtntati, Dumnezeul tutror a poruncit sa fie chemati in curteasfintita ~i dumnezeiasdi, zicind : «Desciuaet: poriile ca sa inire popo-tul care paz€$te tireptaiea $i adeviuul, cunosclnd cdevdrul si pazindpacea» (Ibid. 2) 402.

Dar ca nu cumva Impiediclndu-se de smintelile de pe drum, s~se leneveasdi in lucrarea celor bune, a poruncit sa Ii se face. drumulbun ~i sa Ii se usureze Inaintarea $i intrarea, ztclnd sflntilor lucra-tori ai celor sfinte : «tntratt prin porille Mele $i asuncali piettele depe cole» (Isaia 62, 10) 403.

Deci cei din Israel care au cinstit credinta in Hristos, stnt bine-cuvlntati $i pusi si condusi pe drumul eel bun. De aeeea s-a dat asi-gurarea clara ca ei, sau Zabulon vor locui «tinutul vecin cu marea».Pardi ar spune ea Israel se va amesteca ell neamurile si cele douapopoare vor fi adunate Intr-o unica turma, ajunsa sub mina arhi-pastorului eel bun prin fire, adica a lui Hristos.

Ca ghicitura e adevarata, ne lncredinteaza cu usurmta cuvtntulde Dumnezeu insuflatei Scripturi, care atribuie tinutul esezat lingamare celor din neamuri. Caci a zis : «Tinutul lui Zabulon, pam1ntullui Neftalim I1ngCi. calea tndti! $i cellalii care locuiesc llnga mare,Galileia neomunror. Poporul care $ode 11.1' lntuneric, a vdzut luminamare» (Isaia 9, 1-2). Vezi cum a numit «tinut a1 lui Zabulon», «pa-mintul neamurllor», care au vazut lumina mare, se tnteleqe prinHristos j Cad s-a luminat impreuna cu cei ce locuiesc Unga maresi Israel tmpreuna locuitor eu ei. Si aeeasta socotesc cli 1nseamna ca

401. Dumnezeu tnsusl faeea dreapta. calea vietli ~i falptelor ee sa silesc tnsli~i ei sa-L aseulte prln binecredlnclosla lOT. Toata vtata bineereilinciosului este 0slnerqle, tn care nu pot! distinge ee e a1 lui Dumnezeu ~i ce e al omului. Clidealea pltieuta Domnului e urmata din sentimentul de-a sta sub judeeata Lui. $i prlnaceaste Il1sa!ii~[udeoates Lui. da omului putere sa-~i tmpli~lea,sca pe de alta parte~i raspunderea fata de judeeata lui Dumnezeu sub care raspunderea tl face sa stteeli sUi.

402. Se afumli iarliii sinergia. Dmnnezeu porunceste ca lIllti sa fie chematlin curtea Lui stintitli, adidi Ii se da puterea sli rnetntese spre ea. Dar aceesta po-runca 0 da pentru eei ca, str!lueese prin lapte . .lns1i. strlilucirea nu e fara harulLui. Jar porunca Lui e [udecata Lui. Dar chemerea e totodatli 0 erractts a lui Dum,nezeu. Clki portile desehise 8_J;aUifrumnsetlle atracttve din curtea lui Dumnezeu.tnsa pOriile se descbid, la porunca lui Dumnezeu, ,pentru eei ee plizesc dreptatea.adevlirul $1 pacea. Lar pentru aceasta se <:ere un efort din partea omului. ills!dreptatea pazita e totodata 0 dreptate data de Dumnezeu. cum e ~I adevarul $ipacea. De la Inceput cei doi parteneri stnt fntr-o 'iinumlUi leglHura sau se mi$c!deodatl1 spre ea $i ,tn ea. Prin Iportlle deschlse iese lumina ~i bogaUI.l spiritual! aImparatiei. Caci lmptl.ratia este bogatie spirltuala ~i lumina nesfir$itii de sensuri,de putere, de iubire. rar lumina $1 bogatia stnt proprii slirblitorii. Prin portile des-chise se revarsa ambianta sl1rblitoril peste viata noastrl1 de aid.

403. Dedi calea e gatmi $i usuratl1 de Dumnezeu, dar pi~trele de pe ea trebulesa Ie arunce cei <:hemall pe ea. lara$i sinergia.


e dus pe cale buna de Dumnezeu. Iar ca povatuirea pe ealea ceabuna urmeaza Iumtnarii, 0 vom stt Iarasi de la Mlntuitorul, care spuneiudeilor : «Pttui ce aveti lumina, umblaii 1n lumina, ca sa nu vacuptltuiii uitunertcul» (loan 12, 35). Deci poporul care Iocuia odinioaraseparat, oeolind amestecarea eu neamurile, va fi Impreuna locuitorcu ele, nemaifiind nlmlc care sa le deosebeasca, odata ee peretele dinmijloc al despartiturit a fost destuntat de Hristos si legea porun-eilor cu invatiHurile ei a tncetat l$i cele doua popoare au fost ziditeintr-un popor nou in Hristos prin Duhul (Efes. 2, 14-15) 404. «Darva ii, zice, st linga limanul cotiibiilot», adica ca tntr-un port sigursi neinviforat, eu funiile nadejdii legate de Hristos. Caci dupa ees-a despartit de marea turtuna, se odihneste ca tntr-un port eu harulLUi, ca niste vase tncarcate, in porturi.

lar spuntnd ca se va intinde «ptna la Sidon», pare sa arate di.asa de mare va fi conlucrarea celor doua popoare la unirea lor du-hovniceasca, tnctt cei din singele lui Israel vor umple cetatile careau ajuns la multa vinovatie si oslnda in fate lui Dumnezeu, pentruca au atras la ratacire si au rapit in oarecare mod pe tnchinatoritlui Dumnezeu. Caci a spus prin glasul proorocului : (($i ce sinletivoi Mie, Thule $i Sidonule st toatii Galileia celor de all neam?Oare jmi raspli'ititi vot Mie cum vd raspli'itesc Eu? Sau nu glnditldiu de Mine? Degraba $i repede voj raspldti raspldtii voastre pestecapetele voastte. Pentru ca arqintul Meu $1 auruJ Meu l-aii luat $icele alese si bune ale Mele le-ati dus in tempieie voastte. $i pe tntlui luda $1p'e iii! ai lui Israel i-oii predat fiilor paglnilor. ca sii-t seoa-teti din qtanitele Ion> (Ioil 3, 4-6) 405.

Priveste, deci, cum cetatile pacatoase ~i razboinice de odinioara,cauzatoare de rau Israilitilor, vor primi pe cei credinciosi Iiberi de

404. Unitatea credlntet crestine a contribult la nesterea tn oameni a constitn-lei unitlitil lor. (A se vedea mai nou despre aceasta: Konrad Raiser, Einkert derKirche und Einhelt der Kleascheit, 10 rev. «Okumenisehe Rundshau, Frankfurt / M,tanuar 1986, p. 18-40.). Dar de ad nu urmeaza contopirea neamurilor, cum ar puteaurma dintr-o religie pantelsta. Caci Dumnezeul eel unul tn fiinta, dar tntreit tnPersoane, care a oreat persoane In comuniune de natura, dar distincte ca persoa-ne, ceea oe are oa urmare cll. a creat ~i neamuri una In natura umana, dar dlsttnctaprin tnrudirile lntre anumite persoane datorlta tmprejurarnor Istorlce deosebite. Inindividualism omul nu vede natura sa comuna cu a altere, in afirrnarea masei,raser, nu se vede earacterul unic al fiecarei tpersoane. Numai la comnniunea iubi-toare lntre -persoane ~i natll se vede $i natura comuna $i caracterul unic al persoa-oelor $i natiilor. Omul nou e omul capabil de aceasta comuniune prin iubire.

405. Dumnezeu Ie-a dat pagtnilor toate. dar el nu i-au raspllitit Iolosindu-Iespre slava Lui ~i buna lor dezvoltare. I-au raspllitit la cele bune en cele rele.lolosind cele date de El spre cinstirea idolilor. I-au atras pe lUi lui Israel la ideilepanteiste ale lor, faclndu-j sa iasa din granitele lor geografice $i spirituale. Deaceea ~i Dlliffinezeu le v'a rAsplliti \Ililifell ~i anume rliului lor, cu plirasirea lor dinpartea Lui.

G-LAFmE LA CARTILE LUI MOISE 239

orice -rautate, Mintuitorul nostru Hristos unmd cele doua popoareprin pace in acelasi suflet si topind dusmania dintre ele si facind peIsrael Impreuna locuitor cu neamurile ill iubire. Socotesc ca a~a sinu in alt mod va locui Zabulon linga mare.

Despre Isahar

«lsatiar a poitit binele, odihnttuiu-se 1n mijlocul pCirtilor sortite(mostenite). St vdzind cCi odihna esre bunii $1 ca piimuitul este qtas,Q supus umdrul lui la muncii $i s-a liicut biirbai tucrdtot .de pd1J11nt»(Fac. 49, 14-15). Cad Isahar se tlS.hnace~te p.latd (sirnbrie). Din in-telesul numelui se aratlS. ea un chip a1 celor asezatt de Hristos inceata celor ce au plata de la Dumnezeu si Tatal. Cact zice David:«Cere de 1a Mine $i-1i voi da Tie neamurile mosterure a Ta , $i Instiiplnitea Ta marginile pdmlntului» (Ps. 2, 8). Iar in alt loc ctnta,aratlnd, soeotese, pe cei dati lui Emanuil: «lata mosternrec Dotunului,tiii , tiisplaia rotiului pintecelui» (Ps. '126, 3) 400. Deci s-a dat, zice,lui Ernanuil ca 0 rasplata cei ce au crezut din cei din sinqele luiIsrail ~i din cealalta multime, adica din eea a neamurilor. Iar nu-mind Domn pe Iisus, a spus di El se va face si rod al pinteceluipentru ca s-a nkut asernenea noua 1,,07. Cad s-a nascut dill femeiesi s-a aratat rod al pmtecelut feciorelnic. De aeeea i-a ctstiqat Hristospe cei credinciosi si despre ei zice catre Tatal si Dumnezeu Cel dinceruri : «Pe care Mi t-ai dat din lume, emu at Tiii $i Mi i-ai dat Mie»(Joan 17, 6).

Acestia au dorit binele, adica tot ce se zice ~i este cu adevaratdeosebit de pretios si din cele preaiubite lui Dumnezeu. Aceasta 0

fac ei eu deosebita sirguinla st se silese sa 0 'implineascd, tnctt potrosti eu buna mteleqere, ziclnd : «JudeeCitile Dotnnului slnt oilevii-rate, toate 1ndreptdtlte; tiorite-s mai mult dedt aurul $1 declt piatramult pretuiui» (Ps. 18, 10-11).

4'06. Domnul Hristos ntl are ca mostenire obiecte, ci subiecte j ~i aeestea nuea vletl. ci ea fil et TatlilUi. Tata} Ii da Plului spre eomunlune. Sau 1i da Plulu!S!u pe oameni spre a-i e~tiga ea Iii ai TatiUui Sliu ceresc, care tnsa Ii daruieste~j Fiului, cu toata draqostea lor de til. i'atlil L-a naseut pe Cuvinlul ce Plu $i I-ecreat prin Fiul ea Iii asemenea Lui $i ap01 I.-a trimis sli se tntrupeze pentru fiiiSii creatl, ca sli se Iaed ~i HIasemenea lor $1pe ei esemenea Lui.

407. Fiul lui Dumnezeu S-a faout asemenea noua, pentru eli mai tntli noi amfost fdeuti prin HI asemenea LuI; existente COI1$tlentefiliale cu originea tn Tat!.!.Plu1 are In Sine virtualitatea de a sa face, din bunavoirea Tat!lui, 6semenea nona,odatli ce ne-a flieut din bunavoirea TatliJui aSeIIlenea I:.uL.


Pe 11n9a aceasta e bine a dort sa fii sub Hristos tnsust, E ceeace zice ~i mireasa in Cintarea Ctntarilor : «In umbra Lui am dorit$1 am sezut» (Cint. 2, 5). Poporul care ~a venit la aceasta vointe, in-teleqe bine cele mostenite de la Dumnezeu, adica bunatatile faga-duite prin nadejde celor binecredinciosi. Despre aces tea a spus $idumnezeiescul David: «In tntinile Tale mostenitile mele» (Ps. 30,16) 400. In ele ajunge la cap at $i se odihneste deplin, pentru di adobindit ceea ce a asteptat. Dupa ce si-a cunoscut sfatul $i [udecatasa si apoi ':l aflat ca se va lnvredntci de odihna nu putin minunatade acestea, adica de cinstirea in veci, de viata in sfintenie desavtr-$ita, de slava flira sftrsit, primeste sa patimeasca qreutatlle. Cadvastnd d1 pammtul este gras, <<i$i supune umaruls (Pac. 49, IS) $iiubeste osteneala. Ia pilda de la cei obisnuiti sa lucreze bine pa-mlntul, $i anume primesc sa asude cu. plugul, daca fac cunostintacu pamlntul, afllnd rodul boqat ee-l da $i cele ce-i vor veni dinel. La acestea ne indeamna $i inteleptul Osea, zicind : «Semiinativoud spre dreptate, culeqeti rodul vietii, Iuminati-vti voud luminacunosttntet, cautat: pe Domnu]» (Osea 10, 12) 4.09. Dar $i IericitulPavel ne doreste, zictnd : «Cel ce daruie$te sdmuua celui ce seamdnd$1 piine spte mineare, vd va diiru! $i va uunulii sam1nta voosttii, caavind toau: tndestulatea sa spotiti rn tot luctul bun» (II Cor. 10, 11).

Despre Dan

«Dan va judeea pe poporu1 sou ca $i un neam In Israel. $i sase toea Dan same ln eale, plndind In ciiraie, mu~clnd caicuu: colulutst va cddea ciiliiretul tnapoi, astepiuui muituireane 1a Domnub (Fac.49, 16-18). -lstoria urmeaza Iarasi etimologiei numelui. C~ci Daninseamna judecator sau judecata. Si el erata in sine ceata siavitasi vestita a Sfintilor Apostoli, care au fost pusi ca tnceput al celorce au crezut st au dreptul de-a judeca, dlndu-le lor acest drept Hristos.Cad ztce dumnezeiescul Pavel: «Oare flU $ti/i cii vom judeca pe In-qeii, deci cu 'atlt mai mult eele Iumesti t» (1 Cor. 6, 3).

408. BogliUile)spirituale ce J.e vom mostenl, ne stnt comuntoate de Dumnezeueel personal. Ele constau .rn a ne bucura rmpreuna cu El de toate ale Lui tn co-muniune cu El eel infinlt de boqat ~i lubitO'f.

409. Din ultima propozitie se vede c! omul nu-st scoate cunostinta ~i viatedin sine, ct ele Ii revin de la Domnul. Dar nu-l vln fara osteneala Lui. OmultrebuIe sa semene ~I el In sine tndemnurile de 1a Dumnezeu, 1mbog!~indu-le. sadesebidli ochii ~i el pentru lumina din aiara.

GLAFmE LA CARTlLlll LUI MOISE 241

Dar, unul este Judecatorul ~i Leqiuitorul, dupa Scrtpturi : Hristos(lac. 4, 12) 410. Iar daca Apostolii slut solii lui Hristos (II Cor. 5,20) _~i s-a dat si lor cuvintul tmpacarit, nu e nici 0 mirare, daca seinteleg $i ei ca judecatori dupa asemanarea lui Hristos. Ne-a anuntstsi marele Isaia Impaditia dumnezeiasca a lui Hristos si ne-a facutva.dita propovaduirea de catre Sfintii Apostoli, zictnd : «lafa tmpd-toiul drept va imporati $i cdpeteniile cu [udecatd vot povatui» (lsaia32, 22). Caei odinioera imparateau peste lerusalim cei din semintialui luda, iar pentru [udecata au fost rtnduiti cei ce slujeau sfintuluicort si faceau parte din preotime 411. «Cad buzele pieotului vor paziiuaecata $i din gura lui vot cere legem) (Mal. 2. 7). Dar dupa ce s-amicsorat umbra legii si a fost adusa slujirea adevarata in Duh,trebuiau lumii si niste Judecatori mai stralucttori. Pentru aceasta aufost chemati dumnezeiestii ucemci care au Iuat locuj tnva-t'atorilor de lege. De aceea a spus Dumnezeu dltre' maica Iudeilor,adidi Ierusalimulul, prin glasul Psalmistului : «ln =locu! parintilor tdis-au niiscut fiji care lti vot groi adeviiiul , au luat locul piirltttilot»,Iar catre Domnul nostru, Iisus, Hristos : «li vei pune pe ei ciipetenitpeste tot pamlntw» (Ps. 44, 17). Aceasta 0 $i vedem dusa la captit.Caci ne-au fost facuti judecatori ~i am primit dtept capetenil pesteintreaga lume (ecumenici) pe sfintii ucenici, prin ale carer lnva-ta.turi ni se face cunoscuta insa$i taina lui Hrrstos 412. Fiindca ei stntvistiernicii cuvintului mintuitor ~i invataturii celor ce trebuie tmpli-nite, dezaprobtnd ceea ce nu e de folos celor invatati de ei ~i in-tinat, ~i sfatuindu-i sa-si tnsuseesca ceea ce le este spre folos;

410. In Epislola lui Iacob se continua: «Cel ce poate sa mtntulasca $i sa plarda»,Hristos e unicul Datiitor de lege, pentru eli EI stie ce trebuie 511.facti omul sl cepoate sil faeli ou ajutorul Lui;. car-e S-a facut om. $i este unieul Judecator pentruca a implinit norma a ceca ee itebule sa ajunga omul. Si ell Dumnezeu poate min-tul pe cot ce se silesc sa urmeze Lui, Omului adevArat, $i plerde pe cei ce nuse' siJese sa se tnalts spre eceesta norma umena. E1 $1-a ci$tigat dreptul sa judeeepe cellaltl, pentru eli 8 Implinit El tnsusl ceea ce cere. Cine judeeli dupa 0 normligindita, nelmplinita personal, n-are dreptul Sa judeee. Nici un om nu realizeaz!eceastd norma. Si totu$1 aeea5ta norma trebuie ImplinWi de un om $i numai alpoate judeca. Dar a tmpllnlt-o pentru eli e $1 Dumnezeu. Irnsa cil atare poate dasi oamenilor paterea sa 0 lmplineaseli. Si 0 da de fapt, erum $I-a dat -Sie~i ca omaceasta putere. El ne judcea adica en dreptate. Dar $1 eu intelegE:re $1 en mUa, caFratele nostru. Pentru eli a trait $i ne-putintele noasLre. $i pentru eli a dat fiiiiSale omene$ti numai aUta pntere to lmpHrurea celor cuvenlte de clitre om, cUll nua scos-o din puteiea Sa reala omeneasc1!.. Omul fdrli Dumnezeu nn poate Implinlce~a ce e implioat ~[I. 'puterile omulu!. Hris~os ~j.-a dat $1 Sie$i ca om $i da $1ce)orlaHi ')Juterea sa- impllneasca ceea ee sta tn puterea omuIui sll tmplineasca.

411. In text: «din sortul (clerul) preotimli».412. Predica ApostoUlor ne este normli -pentru tnvatatura lui Hristos. Dupa

ea se judedi credinla noastra. Ei s[nt prin aceasta judecatorii nO$tri. De aeeeaspunem ell. Biserica adevltrata este cea apostoliea.16- StIntul ell'· ...! al Alexandrle1

242 8F~ CHlRIL AL ALEXANDRll!:l

Deci Dan stnt cei rmduiti tn diferite timpuri spre a [udeca nea-murile si popoerele ~i prin aceasta VOt stapini eu putere ~i mareslave, cum a domnit si 0 semintre a celor din Israil, $i soeotesc dise qindeste la eea a lui luda care a imparatit, ~i nu la alta. Caci cines-ar putea indoi ca au fost cinstiti ~i vor fi slavit! la eulme de catretnchtnatorlt lui l"Iristos eei ce au fost rinduiti de EI ca tnvatatort aicelor de sub cer ? Dar domnia lor nu avea sa fie lipsita de loc denecazuri, Caci vor fi tncercatt de multe ~i nenumarate rele, Fiindcavor fi Impiedicati si nu vor avea drumurile apostoliei lor ferite deprimejdii. E eeea ce arata Iacob in chip, zictnd : «Sa se facd Danca un snipe a$ezat pe cole $1 plnwnd pe cdmie sa rnusre cQ1cliulcalului», Prin aceasta spune ea lui Dan ti va fi un popor priqonitor,care ii va pricinui muscaturt grele si de neocolit. Pentru di muscaturlleviperelor stnt qreu de ocolit, desi sint tacute calctiului. «Ciict elva plndi calciiul tau $i tu vet plndi capul lui» (Fac. 3, 15). AceastaInseamna c.a unii au uneltit sa pricinuiesca Insasi moartea trupuluiSfintilor Apostoli. De fapt spunem ca ei au suferit ceva ce ar patimiun caHiret d.nd se Indoaie calul pe picioarele dinapci $i cade pepartea dindiirat.

Cad se va rastuma dilaretul si caztnd la pamjnt, va astepta,socotesc, pe cineva sa-l ridice, Asa asteapta dumnezeiestii Apostolitimpul slavei si al mintuirii 10.r, in care vor fi chemati in Imparatianeclintita .a veacurilor, edata ce Hristos le-a spus: «VeniJi, binecu-vunatti Piulntelu: Meu de mostenitt Imparatia gatitCi voua de la In-tettieietea Iumii» [Matei 25, 41) 413; Cad au sffrsit drumul ~i au 'Pas-trat credinta, De aceea vor primi cununa nevestejita (II Tim. 4, 7-8 I

I Petru 5-, ~rU4..Iar daca ar VQi cineva sa spuna ca. nu lui Dan vor fi unii ca

serpi -ce stau in cale, ci Insusi Dan va unelti impotrlva altora, spunemt~ fariseii ~i carturarii avind rolul de,-,} [udeca ~i conduce multimea,au fost pentru Hristos ca niste serpi foarte veninosi si l-au omorttpe calaretul ce umbla pe calea slmpla ~i dreapta, Iolosindu-se demuscaturile 10.r in chip dusmanos. Dar desi calaretul a cazut, super-tind de bunavoie moartea trupului, a lnviat avind ca ajutor ~i inta-rttor pe Tatal. Insa Fiul Iiind puterea lui Dumnezeu si Tatal, si-atacut viu l?i El tnsusi trupul. De aceea se spune ca primejduindu-se

413. Dumnezeu a -creat lumea $i ipe oameni in ea, pentru a tnalnta spre fed-cirea lor ve$nica In Imparlitia cerurilor,' condu$i de Iirist-os, venit ca om in aju-torul lor.

414. Locurne din parantezli pot fi folosUe tmpotriva celor ce nu vor sll cin-steasca pe sfinti: Dacfr Dumnezeu Ii sUv~te 1P1ectnd din, vdata 'ficeasta, oare nUtrebuie sa-l slavim $1no! ?

GLAFXRE LA CARTILE LUI MOISE 243

ca om, a fost mintuit de catre Tatal, desi fiind Dumnezeu dupa fire,decl sustinind El tnsusi in existents cea buna intreaga zidire vazuta $inevazuta, zice: «Cdc! de$i a lost riistiqnit din suibiciune, e viu dinputerea lui Dumnezeu» (II Cor. 13, 4) 414 b.

Despre Gad

«Gad, ispita 11 va ispiti pe el. $i 11 va ispiti pe el la picioare»(Fac. 49, 19). Iara$i a talmacit ce vrea sa spuna Gad, diei tnseemndtsptu: De aceea soeotesc ea $i prin aceasta trebuie sa se inteleaQaceata dusmana lui Dumnezeu $i tngimfaUl a carturarilor $i fariseilorcare res ping propovaduirea dumnezeiasca si evanqhelica sl necinstindnimic din cele de trebuinta $i folos, scrtsneau din dinti tmpotriva luiHristos, care rnvata cele mai presus de umbra si lege, Inconjurat cupretuire si admiratie de toata Iudea, ulmlnd-o prin marimea taptelorminunate $i tnsotind explidirile Sale cu tot ee era placut lui Dum-nezeu si eu fapte mai presus de fire. De aeeea, ctnd, dupa cuvintulproorocului (Zah. 9, 9) parasind Betania, a intrat in Ierusalim, E1 S-aasezat blind pe aSina $i pe mtnzul asinei, iar copiii mergind inainteaLui, slavindu-L, zieeau: «Osana Piului lui David. Binecuvlntat esteCel ce vine In numele Doauiului» (Matei 21, 9). Si unii dintre cei ee-Ltnsoteau t$i asterneau hainele pe cale, aratindu-$i admtratia pentruCel ee intra, altii se sparqeau de ciuda si tntepati de acele ascutiteale pizmei, vorbeau unit catre altti, ccnvinqtndu-se de trebuintade a-L omort, Caci ziceau : «Vedeli ca nimic nu ioloseste. lata lumeaintreaqii merge dupa El» (Malei 21, 47). Dar fiindca se temeau demultimea celor ee credeau, j~i retineau mlimle de aJtacul pe fata.Deei ca sa-L puna in conflict eu conducatorti de oaste romani, trimitpe unii din ucenicii lor impreuna cu asa numitit Irodiani ea sa-Ispuna : «/nvatatorule, stim ca votbesti aaevtau) ~i nu-t! pasa denimeni. Ciici nu cauii Ja iata oamenilor. E lngdduit sci se dea dajdleCezarului, sau nu ]» (Matei 22, 16-17). Dar au fost dati pe fat~Indata, Hristos spunindu-le dupa ce t-au eratat dinarul : «Dati cele

414. b. Zicem «Hrlstos a tnviet», gtndindu-ne la Hristos ca Dumnezeu. Darse spune $1 ca Dumnezeu L-a inviat, glndin-ne la EI ca om (Papte 2, 24). Dar fUndunit dup/i CHnta cu Tat/lI, sau fUnd puterea Lui tposteuca, pnn «Hrrstos a tnvtat»tnteleqem $i pe T-atIUcafe L-a tnvlat, ter prin «Tatal L-a tnvial», tnteleqem $1 pePiul care se tnvie, Piecare ,persoanl dumnezelasca e tntr-un fel mal presus de orl-ce dependenta, sau retertnta nevruta, dar pe de altA parte mnd unite dupli flint!,e act aceasta calitate unitli eu relatia intra Ele. $1 aceastli supenoritate fata deorlce referintli ca Petsoane supreme 0 au in baza fllntelor dumnezel~ti, dar tottn baze ei au ceferlnta tntre ele care. data fUnd des!vb'$ita lor unltate, nu trlile!jtenie! una din ale referlnts Ia alta ca pe 0 refennta la 0 Persoanli exterioarli.

244 .. 'SF.'CHIR:tL AL AL'EK:ANDRl8,I

ale Cezosului, Cezarului, ior cele ale lui 'Dumnezeu, lui Dumnezeus(Ibid. 21}.

Dar aceia rustnati Hind' st trebuind sa rerrunte la aceasta ispitire,i-au preqatit 0 alta isplta. Caci El impletind 0 frtnqhie- din sforL i-aalungat din templu pe toti cei ce vindeau oi ~i vaci, zicind : «Seoa-teii aces tea de aici. Nu ioceti casa Touilui Meu, cosii de nequstorie»(Matei 21, 13). Dar aceia revoltindu-se, s-au aproptat de El, zicind :«Cu ce puteie' faci ~cestea?» (Matei zi. 23). C~ raspunde Hristos laaceeste ? <<V Q voi Ititrebo' $1 Eu pe voi un cuvrnr. Spuneti-Mi :..Botezul~ui loan de unde era? Din ·cer. sau de la oameni? Iat ei cugetaUlntru< ei ;' De vom zice cd din cet, ne va spune nouii : Pentru ce atuncinu i-ati crezut Lui? De vom zice, de la ocmeni, ne ternem de mul-time. Ciici toti al aveau -pe Loan ca ptooioc. De eceec au zis : Nustim». Ce a raspuns la acestea Hristos? «Nici. Bu nu vii spun voudcu ce putete fac acestea» [Matei 2t, 21-27).

Deci Gad est~ ispttire, adlca fariseii care pururea ispitesc. Dar~i ei stnt Ispititi «la picioare», adica indata. Caci Hristos e eel cedupa cuvintul proorocului prinde pe Intelepti in intelepciunea lor stintoarce eu pricepere .sfaturile celor vicleni in tntreban contrare(Isaia 29, 14; 1Cor. I, 20).

Despre- Aser

«Aser, grasa e plinea lui, .$i el va da Iuonii conducotcrtior» (Fac.49, 20). Aser ·e b.ogatie .. Aceasta arata Intelesul numelul, Din aceastasocoteso <;:a trebuie ~nt€jles Cel «1n care slut ascunse toaie como-rUe'll'/telepci.unii $i ale cuno$tintei» (Col. ,2" 3),. adica Hristos, ~<co-moara .escunsa in tarina» _(Matei 13, 44), margaritarul de mare pret,care spune ~i Inpersoana Intelepciunii in chip limpede: «A Meaeste bogatia $1 jnl~lepciunea $1 agoniseala multota $i tireptatea»(Int. Sol., 8, 18) 415,. El in~u~i .a vizltat ~l .pamtntul, cum zice David t

«Te-ai ~nmultit ca sii-]: ~mbogate$ti pe el» (·Ps. 44, ,10). Dar ~i preainteleptul Pavel ne scrie r «Multumesc Dumnezeului: Meu touieauna.pentru voi, pentru hatul lui Dumnezeu dat vouii :in Hristos -Iisus, eain toa,te v-ali :itnbogatit intru Bl, ~n tot; cuvintul $1 ln toata cuno$tintm>

415. Bogatia spirituala. netrecatoare- lP,te!epciunea, toata agOniseala splrituala:a oaraenilor; Intre care ~i dreptatea, Iubiree, cutatia sufleteasdi, stnt de 1a Dum-nezeu-Cuvjntul, de~~se ct~tiga ~i prin efort personal. Ele nu sint decit ale persoa-nelor supreme. $i se· transmit de la persoana la persoane. Nu ,exista in afara ,per-50aoolor. Existind din ved in Persoane, care ~l Ie comunica eu aUt mal deplin,cu cit· sint mai unite, dar neeonfundate, ele stnt 0 novada a- existentei SfintelTre!mi.

GLAFIRE LA CARTILE-LUI MOISE 245

(I eor. 1, 4-5) 416, Caci S-a saracit impreuna eu noi desi e Dumnezeueel bogat, ca noi sa ne Imboqatim prin saracia Lui. Prin aceasta esteEl piinea qrasa, adica suculenta si hranitoare 417. C:ici ne hranesteDomnul nostru Usus Hristos nu numai dtndu-ne mana: sensibils, caodinioara celor din Israel, ci salaslutndu-Se pe Sine in sufletele celorcredinciosi prin Sfintul Duh 418. De aceea a si spus multimil iudaice:«Amin, amin zic vouii, nu Moise v-c dat voud piinea cea adevaratiidin cer. Ctic! piinea lui Dumnezeu este Aceta (Aceea) care s-a coborltdin cer 1$1a dat viatii Jumii» {loan 6, 32-33) 419". $i iarasi : «Eu slntplinea vieiil» (loan 6, 35).

Ptinea vietii se poate inteleqe 1n58. si altfel, dupa un tntelesmai presus de ratiune. Ea da hrana capeteniilor. Caci as zice c~Scaunele (Tronurile) si Stapinfile, Capeteniile si Puterile, Ingerii siArhanghelii, ~i toata creatia sfinHi ~i rationala [cuvtntatoare) t$i facepe Hristos hrana 420. Insa lUCIUl acesta se cuvine sa fie tnteles cumtrebuie. Dar si conducatorilor (inva·pltoriIor) turmelor le impartemincari, se mteleqe duhovnicesti, adidi descopertrea tainelor dumne-zeiesti, cunostinta a toata virtutea, ca sa $i hraneasca popoarele

416. Toatl! bogat-ia sptrltuala, puterea, cunostinta farli sUr$lt arlata In Dum-nezeu, care-t, exprlma pe EI, ne vine prin umanitate al carel lpostas, sau PerscenjiS-a facut Dumnezeu-Cuvintul. Dadi prin Acesta s-au imprimat tn parte ~j so COnlU-nidi mereu creatiei, ~i tn mod deosebit omnlui ea fapturli ccnstienta, eu aUt malconfiqurata pe masura omului, ni se comunica prin CuvinIIII flicut om.

417. S-8 saracit tmpreuna eu noi, sau 18 nivelul nostru, -adidi a dat bogiitieiLui 0 rorma comunlcabua noua ca oameni, care tnseemna 0 saracie a Lui; daraeeasta ce sa ne .putem tmbogati noi prin putinta de-a 0 prlml. El S-a saracit !nsala nlvelul omurut desavtrstt, le care noi nu putem alunqe decit in comuniuneaell El. Dar aceesta desavtrsire pare omului care se lasa <1magit de «bogiitWc» strl-cacioase ale lumil, mai degraba saracie: e smerenla, bltndetea, dezlntereserea.slujire a altora. Dar tocmai prln acestea e ptine care se dl1ruie$te en Imbe1sugare.Iar tnsusindu-ne aeeasta «saracie» a Lui, de fapt ne imbogatim $i putem devenlsi noi darnici spirtiual. -

4l8: Dar tn boqatia amintitii,. coborttli la Iorma omeneaseii, Cuvtntul lui Dum-nezeu se all! ~i puterea lui dumnezeiasca, harul Lui, se aDli EI lnsu~i ca Persoana.dumnezeiascll ce ni se comunicii prin DuhuJ Sfint. Dadi. numai persoana ce secomunica altei persoane e vlata penlru. ·cea djn ;Urroii, cu aUt mai mult e Persoana.dumnezeiasca a Cuvintulul devenLUi. accesibilli nouii prin umanitatea asumatli. via-ta noastra.

419. Ptinea care da viata lumii nu poate fi decit cea care coboara ca Per-soana din ccr .. Numai personna da viata altel persoane $1 numa! Persoana careaduee nesUr$lrea vie~ii din eer poate da viota lntregii lunti. Persoana din cer, capUne a vietH, nu pO"!te Ii a<lusli ea un obiect de 0 personna omeneasca .

. 420. Am tradus nu eu hleeplHorii, ci eu: capetenii. ,Ingerld de toate gradeteaU $i e1 en hrana spiritual a pe Hrlstos. Clicl Dumnezeu Ii se (ace $i lor mai a1'ro-piat, mai aceesibil Ptin umanitatea asumata. Pentru eli ;;1 ca om Hristos se eomu-!lica prin spirtt, pr,m raUune, cum se comuniea omul omulu! $1 lntr-un fel chl.ar in-gerului. Existli 0 reciproca comunicare -intre toate fapturile COD$tiente rationale, alecTeatiei, chiar dadi unele din ele - oamenil - sint purtlitoare de trup. Dar dacd~i omul se poate comunica tngerului, de ce ou Soar eomunlca Dumnezeu-CuvlntultngeTilor lil ea om. Aceasta da un temel scoateIii de plirlicele pentru 10geri injuml Agne\uhli In Liturghie. A se vedea ~i (EC-es 3, 10)..


eonduse de ei ou invat~turile cele spre viat~. De aceea zice ~i catreei: «In dar ait luat, ln dar so. dati» (Matei 10, 8). lar In alta parte:«Cine este sluqa ctedincioasd $1 lnteJeapta pe care 0 va pune Domtiulpeste casa lui, ca so. dea la vreme partea de griu? Amin zic vouii,teticiui va ti sluqa aceea, pe care venind Douuiul 0 va aila fddnda$a. Amin zic voud cd 0 va pune peste toate avuiiile lui» (Luea 12,42--44). Aeeasta ii vom afla facind pe invat~torii Bisericilor ~iinainte de ei pe Sfintii Apostoli. De aeeea serie fericitul Pavel unora :«Doresc so. va viid, ca so. vd lmpmtd.$8sc vreun dar duhovnicesc sptesprijinirea voastrti» (Rom. 1, 11). Dar spun ca si ei au fost mingiiatide la Dumnezeu, care i-a umplut pe ei de bunatatile de sus, ~i l-asaturat din belsuq cu eele daruite lor prin Duhul. Aser deei esteHristos, sau cei ee s-au tmboqatit cu Hristos, carora Ie este si ptineacea grasa.

Despre Neftallm,«Trunchiul uialt, crescut frumos dinit-un qetmene» (Fac. 49, 21).

Socotesc ca ar fi potrivit si nu in afara scopului, sa-l vada ~i peaeesta ca ehip al lui Hristos, dar daca ar voi ~i al celor tndreptatiprin credinta ~i sfintiti in Duh. Caci s-a spus catre maica Iudeilor,adidi Ieru salim , prin glasul lui Ieremia: <<.Maslin itumos la chip,umbtos, a chemat Domnul numele tau. La gJasuJ tiiietl] lmprejur s-aaptins ioc peste el421. Mare necaz peste tine. Stxicatu-s-au ramurile lui.$i Domnul Puterilor, care te-a sadit pe tine, a grail asupui ta tele»(Ier. 12, 16-17). Caci atunci clnd trebuia sa aiba cuvenita grija(pentru ca aceasta socotese ea tnseamna taierea imprejur), atunci zicedi s-a facut fara de folos si s-a aprins pentru ca ri-a voit sa recu-noasca pe lucratorul ei prezent, care ne elibereaza prin luerareaDuhului, ea printr-o secera foarte ascuttta, de eele nefolositoare, adicade cele pamtntesti ~i trupesti, ea sa se nasca in noi dormta si pornireaspre toate cele vrednice de admirat. De fapt putem auzi pe Hristos,Mlntuitorul nostru a1 tuturor spunind lamurit: «Eu sint vita ceaadevaratii ~i Toui! Meu este tuctiitonu. Orice mladita care nu aducerod iniru Mine, 0 taie, $i orice mJadita care aduce rod 0 cuxiiteste,ca mai mutt rod so. uducd» (loan 15, 1-2). elki Domnul nostru IisusHristos este ca 0 rMaeina si ea un truncht al vitei trainie sadtte acelor adusi la Innoirea vietii. Iar noi ea niste mladite am fost prinse$i articulate tntr-o unitate spirituala eu El, leqati eu EI prin iubire,

421. Peste Ierusalim. Ciid Ierasalim este tn grece~te la femillin.

tndulcindu-ne de, grasimea Lui si hranindu-ne eu 'harul .dumnezeiescspre rodirea virtutii 422. '

Iar de ale noastre se ingrije~e tmpreuna cu Fiul ~i TaUB insusi.Dar e vadit ca, daca prin vita se tnteleqe Hristos, iar prin IucratorTatal, eeea ce e nefoIositor in Hristos se taie, iar ceea ce poate dobindicele -_bune ~ poate rodi in EI, se invredniceste de grijit Dar dudmaica Iudeiler trebuia sa fie vazuta, ca uri maslin' umbros si frumos,ridictndu-se la cele mai inalte, s-a pierdut. cum zice proorocul, si Is-aaprins Iocul 'in ea. De aceea si tnteleptul loan ziee: «Securea sta LarCidacina pomilor. Deci tot poiou; care nu face rod bun, se tale $1 Infoe se atuncii» (Matei 3, 10)., Iar ca cetatea vestrta avea sa ajunga lacapatul raului st de aceea sa cada in ultimele nenorociri, a anuntatde mai tnainte proorocul Zaharia, ztcind : «$i pl1nsul Ierusolimului caplinsul rodiei tiiiate In cimp» [Zah. 12, 11). Si iarasi i se spune lui ~«Descbide, Libatiule, porlile tale $1 sa manlnce focul cedtii till. 'vaite-sepinul, cCi a ciizut cedxul. Cii ioatte aosaane s-ntr idcut miirimurile tale.VaitaJi-va stejari ai Vasanitidei, ca' S-(1 smuts dumbrava cea sadita»(Zah. 11; 1-2). Libanul este muntele acoperit de cedri. Iar aeesta esteun arb ore binemirositor si intre eei mai admirati pentru Irumusetealui. Ierusalimul este asemanat cu Libanul pentru ca are 0 multimede preoti, admirata pentru cinstirile ce se dau pe temeiul legii. Caciei au test rlnduiti conducatori ca niste arbori robusti si tnaltlin dumbravi, care lntrec masura tuturor celorlalti st sint asezati maipresus de tot poporul de sub conducerea lor.

Dar s-a aprins Libanul, adica Ierusalimul. Iar cei ce straluceauin el si erau foarte vastiti st aveau multimea slavei, s-au pltns uniipe altii, cazind si pierzindu-se si plerind ca niste lemne taiate deostasii Romanilor. Dar Domnul nostru-Iisus Hristos, prin care acei rais-au pierdut in chip 'rau, S-a facut ca 0 tulpina Inalta. Caci desfataprin inaltarile nesfirsite spre cele de sus $i se. larqeste, ca sa zie asa,peste tot pamintul de" 'SD;beer. Aceasta a vestit-o mai inainte Dum-nezeu prin qlasul proorocului Iezechil, zicind : «Si voi lua din celeales, ale cedtului, din vutul iriimii lor, voi .scoate st vol sadi pemunte 1nalt $i-1 voi atitna pe el 1n muntele prea uialt a1 lui Israel.$i voi sadi si va _(da) scoaie otuasia $i-i va da rod $i va fi cedrumare .:>ise va odJhni sub el toata fiara .$1 t.oata pasiirea se va odihnisub umbra lUi, $i ramurile lui se VOl a$€za $i sa vor cunoa$te totipomii c1mpului, cCi Eu slnt Domnul_ eqre umile$ie pomuI ~nalt $i 1naI,

422. RMlioi:n.a ~i tUlpina vitel este Hristos, vlta este tUlpin~ cg toate Itlllditelep,riuse ill ea, r_i1rIXilli'd.itele in ;parte sl\1t~ll1noi -cg.l'efsO~~!

24.8 SF. eRnUL AI..ALEXANDRIEI

pomuJ umilit "i usuc potnul lnverzit $i lnverzesc pomu:l uscot»(Iez. 17, 22-24) .

.Inteleqi, asadar, di luind cele alese ale cedrului, no-a sadit noua,Dumnezeu $1 Tatal, pornul vietii. Iar cele alese ale cedrului sint se-mmtia lui Iuda, care domneste mereu ~i este mai slavWl decit cele-Ialte, din care a odraslit si Iesei $i David st Sfinta Fecioare. care L-anascut pe Iisus. $i cum ne-am putea tndot di eeea ce a fost luatdintr-un cedru ales. a fost attrnat pentru noi de un pom si este unporn frumos si bine lnflorit? 423. Caci am odraslit prin voia lui Dum-nezeu $i Tatal si noi Iaras]. pomii uscati ce nu dadeau rod pentru dine Hicusem uscati, si au lnflorit din nou in oarecare mod cei ce seaflau in umezeala $i viata leqii, adica cei din Israel 424. Si acestiaerau tnaltt, iar noi smeriti $i aruncati 425. Da.r am fast inaltati in Hrtstosprin credinta (II Cor. 11. 7). Iar aceia s-eu rostogolit din vecheaslava $1 s-au f~cut umiliti. Deci e Dumnezeu Domnul tuturor, careprin voia Sa umileste cele tnalte si ridica la in~ntime cele umilite ::;;i usuca pomul Inverzit $i tnverzeste pe eel uscat, lar dl cei dinvechea Sinagoga nu au rodit nimic, nefiind dedt spini $i maraclnt, side aceea s-au taiat din pamintul eel sfint, tar in locul lor a odraslitrnultimea celor din credinta, care se aseamana cu cei mai bine mi-tositori dintre arbori, 0 poti ana de la Dumnezeu, care zice: «$i voiface pustia In lacuri $1 piimintul in izvoare de ape. Putie-voi In pa-aantu; eel tara de apa ~ 'cedru $1 lisa $1 mitt $i ehiparos $1 plop»)(Jsaia 41, 18-19). Si dupa altele: «$1 va ii ea in Iotiul scaiulut vacresie ctupoiosul, tat In locul ur1Zicii va creste tnirtub [Isaia 55, 13).

Prin cedru sa Intelegi nadejdea eel or ce cred in nestricaciune,Cad cedrul nu cunoaste putrezirea. Iar prin tisa se cuvine sa inteleqica cei In Hristos nu se afla nici in usuratatea mintii, nici in nestator-nicia inteleqerh. Caci toti slnt inteleqatori, pentru ea au mintea lui

423. Pomul vletll care a fost s!dit pentru not cele luate din cedrul ales, adidiPtul lui Dumnezeu sMit pentru noi ea om din umanitatea Pecioarel Maria, a testatlmat de ace·ast!!. umanitate. Dar si nol am fost attmatl de EI cal om. Pomul vletlte Cel ce are vtata tn Sine I/i 0 dii tuturor. EI 0 dii tn primul rtnd umanitatll Sale.dar 0 st are ca tpostas al eJ tn Sine, Oarecum sl-o d! Sle tnsusl, ca Cel ee 0 arepe de allli parte In Sine. $1-0 da Sie ea om, Cel ce 0 are Sine ca Dumnezeu. larde <1icest/Opm allrnlim -t011 cu viata noastra. $1 depindem de Cel ee are vista cadata de EI Ins\lJ~i Sielii. Persoana suprema devenlta totodatii, aceea$i. Persoanaumana. aUrna ell vlata noastrli. Cel ce ered stnt altoiti tn 'El ca tn pomul vietii,cum stnt mladitele tn -vita care produce ea vinul ea produclitor al stngelUi vietti.

424. Cei dintii stnt cei ce au devenit ere$tini dintre paginL Cel de a1 doilea,cei ee au devenH cre:jtini dlntre evrei, cunoscind nu uscaciunea de suprafat! alegit, ci umezelea ei, sau ,p'rezentii lui Dumnezeu-Cuvlntul care 1$1 pregiHea prinlege venirea Sa tn trup.

425. Mlnunile nu L-au facut Incll pe Hristos ca Dumnezeu tntrupat De-abiadupa ce a inviat dintr-o moarte penlru alpi, descoperlndu-se Integral in toate

GLAFmPl LA CARTILB LUI MOISE 249

Hristos. Cact tisa este porn compact ~i are in e1 multa densitate. Iarprin mirt, buna mireasma a sftntenie] ~i inflorirea netncetata in har.Iar prin chiparos in~lltimea si buna mireasma. Spun cl'i e Inalt in virtute~i stralucitor in har. $i prin plop, straluclrea st albul dreptatil. Cacicei tmpodcbiti de harul lui Hristos sint strlHucitori.

Deci Neftalim eel vazut ca trunchi tnaltet este Hristos tnsustsau eel cunoscuti ai lui Hristos. Fiinddi ziee: «Crescut in frumusetedin germene», ceea ce tnseamna, cum soeotese, acelasi lucru. Cacila tnccput Hristos arattndu-Se in chipul uostru, n-a fost cunoscut die Durnnezeu dupa fire. De aceea Iudeii au cutezat sa-L omoare eupietre, reproslndu-L: «CQ Tu ttind. om, Te foci pe Tine Dumnezeu»(loan 10, 31-33). Dar vorn ana sl pe Sfintii Apostoli 1n$i$1 uimindu-sede El ca de un flieator de minuni, dar nelnteleqlnd lnel1 lamurit tafnaprivitoare Ia El. Astfel, Se Ilnistea marea $i se oprea navala duhurilorsalbatice clnd Hristos poruncea aeestea. Dar ei se gludeau zictnd:«Cine este Acesta cd st marea $1 vlnturile I se supun ?» (Matei 8, 21 /Mareu 4, 40).

Vezt cum ceea ce era dupa fire, adica Dumnezeu, dar flicut om,nu era cunoseut de cci din lume si nu era in slava stralucitoare 'I Dardnd cunosnnta despre El a sporit in noi, a foste rezut in sffrstt c~ eDumnezeu dupa tire «si tot qetiuncbiut I se va pleco» (Filip. 2, 10),Inchnfndu-I-se Lui cele de sub cer. Deci numai tnaintlnd spre de-

tnaJ\lmilc Lul ca om l;[ ca Dumnezeu co Ina Ita pc om mal presus de om. de-abeedup1l. co ~I-a descopertt un interior $1 0 putero de lucrare v!.zut!. corespunzatoerein superloritatea lor peste ceea ce e oblsnutt omenesc, a Iost cunoscut ca Dum-nezeu f!cut om. Spirbtualul $1 manlIesUirUe v!.zute au contrlbuit ImprE'unli la reve-larea Lut ca Dumnezeu {lieut om. Oamenll au trebult sa tnelnteze In reletla InUmaen El, dar ISI1vada $1 faptele Lui minunate, ca sll-$i dea seama cli e Dumnezeu.Cu ctt L-au cunoscut mal blne, prln umanitatea Lui, ea Dumnezeu, manitestlndu-Ssprin umanitate $1 trup, cu eUt sl-eu dat seama eli e mal presus de omul slmplu,obisnult, e1l.e Dumnezeu flieut om. Dumnezeu se Ioloseste nu numal de umanitateaasumata, cl $1 de capacltatea de seslzare ssu de cunoastere a oamenilor a ceeaeo 0 mal presus de omenesc, dar flicut ecceslblt lor prin omenescul Lui, peatrua So revelo. Revelarea lui Dumnezeu nu e numel 0 lucrare a lui Dumnezeu, ce~i ea sc savtrseste $1 prlntr-o conlucrare a omulul, facutli poslblla de luerarealui Dumnezeu.

De acl rerulta cli pe mlisura ce se tnalt! omul 1n eunoa~terea lui Hrlstos etlDumnezeu prin umanltotea Lui. eu alft se ma!tll $1 EI tn umanitatea Sa !it Tn capo-citatea de eunoa$tere e umanulul. C!c! a$a cum Hrlstos e omul deslivlrllit. 1ntruetteste tot EI Dumnezeu deslivtr$lt, '8~a $1 omul devine eu aUt mal om, eu dt cunoastemal mult tn Hristos omul deslivlrGit pe Dumnezeu, printr-o rclatie tot mal Intimattl EI. i\~a se cxplidi Inailimea umah! a sfinlllor.

tn oceasta avem $1 0 expllcatie '8 afirm!rll eli leges vache s-a dot pliningeri. eli Dumnezeu plistra 0 anumitli distant! fat! de oamen!. Cel mal depllnse reveleaza Dumnezeu omului flidndu-Se om. Dar pentru aceasta e necesar& $io capacitate a omulul de .a se tnliHa. ceea ce In Vechiul Testament nu avea loc.Acolo Dumnezeu se revela prin ,Pulerl, sau prln Ingeri. Glasul Lui rlisuna dintl1tunerlc.

250 .F. CRIRIL AL ALEXANDRIEI

s~vir$ir~ eunostinta despre El in not, $i aratlndu-Se mai frumes decttfiii oamenilor (Ps. 44, 3), se face cunoscut.

Iar daca soar tntelege ca referindu-se st la noi «crescind Intrufrumusete din germene» (din nastere}, cuvintul n-ar fi lipsit de sens.Caci Inaintind mereu in virtute sl ajunqind la cele mai bune, sau tn-tinzindu-ne inainte, dupa cuvlntul fericitului Pavel (Filip. 3, 13-14),Inaintam pururea la 0 frumusete tot mai Iuminoasa, Inteleq frumu-sete duhovniceasca, ca sa ni se spuna si noua 1a sffrsit : «A poltlttmptuatul trumuseiea ta» (Ps. 44, 12) 426.

Despre Ioslf

«Iosli, iiu ctescut, tiul eel atottuuir doril a1 meu, uuoaxce-te lamine. Pe el cer ce au uneltit l-ou deiiiunat $i domnii l-ou titiut subsagetile lor. Dar a sidruiun cu putere aicurile lor .'ji a sliibit vinelebraielor mlinilor lor prin m1na putemicului Iacob. De aceea esti eelce ai Intiirit pe Istail de 1a Dumnezeu Tatiil tau. $i 11-a ajutat tieDuuuiezeul meu $i cu bltiecuvlntarea cetului de sus $1 eu binecuvtn-tarea pamlntulul care are toate, din pticina btnecuvuitiuii slnilor $ia puitecelui, a btnecuvuuiirii tatdlui tau $i a maicli tale. Te-al ridicatIn binecuvlnuiri peste colinele munitlot staiomici $i colinele vesnice,care vor 11 pe caput lui losii $1 pe cresretul lralilot pe care 1i vaoovatu» (Fac. 49, 22-26).

Cuvlntul proorociei se indreapta iara$i spre Emanuil insusi. $iceea ce se arata prin ea nu e, socotesc, nimic altceva -decit ceea ceam spus adineauri : «crescind frumusetea din germene» (din nastere).Caci spunind d1 a ereseut, arata desiqur sporirea si Inaintarea spres1ava ce-o avea in El de 1a ineeput prin fire, dupa tntelesul eel drepta1 cuvtntului. Pentru dl dupa ee Cuvlntul Unul Nascut al lui Dum-nezeu, care e Dumnezeu si din Dumnezeu, s-a golit pe Sine, dupaScripturi (Filip. 2, '1), cobortnd eu voia 1a ceea ce nu era ~i a Imbracattrupul acesta atotlipsit de slava, S-a aratat in chtpul robului "'27,

426. Prumusetea umena e una cu desavrrsfrea e1 In toete cele bune, dec! ~iin cunoesterea de dUre om e omului (~1 II universului), dar mai ales a lui Hrtstos,Omul desavtrslt. Aceasta presupune subtirtme sl delicatete $i le promoveeza peacestea. Nu pop cunoeste pe altul tntr-o agresivitate grosolanii, ci in sfiala ~i tnconsttinta complexttatit ~i tainei lUi minunate.

427. «Chipul robului», existenta dependenta de Creatorul ~i supos! legilormateriel. Dar Is beza ei era 0 continua accepters a .acestei stl1ri prin vointa pro-prie. $i EI stle eceaste. loaf prill. eceesta stta de puterea Lui $1 sl-o exercita, Go-llndu-Se EI lnsusl CU vola de slave Sa $1 mentintndu-Se tn aceast}l golire, cMsrprin aeeasta $ti.a de puteTea Sa $1 $1-0 exercit:a:. E 0 putere tn '8 te face $1 J;IlentinesmeriJ ,cu vola. E 0 alt! form~ de manlfestare a puterii. Dumnezeul ade:v!rat ·tre-buie sa aibli ~i aceastl1 putere. El nu pOlite fi mebis nU'lXlaltn maniiestaTea Wri.co~atoare a puterll Lui.

Gt;AF'mE LA CitRTlLE LUI MOISE 251

Mdndu-Se ascultator lui Dumnezeu ~i Tatal ptna la moarte. De aceease spune ca a fost preamaltat 428 ~i a primit, dupa cuvlntul fertcituluiPavel, «nume mai pres us de tot numele», cnm nu-L .avea pentru uma-nttate (F~lip. 2, 8..--:9), ci pentru stare a de har 429. Dar adevarul 'e castare a aceasta nu era un -dar din cele ce nu le avea prin fire de latnceput. Departe de aceasta. Ci trebuie tnteles mai deqraba ca 0 reve-nire si reintoarcere Ia ceea ce exista in El prin fiinta ~i de nepierdutde la inceput 430. De aceea a si spus, dupa ce a imbracat micimeaumanitatit in chip iconomic 431: «Piuinte, s]iive$te-Mii -cu sleva pe coream avut-o 1a Tine uiainte de-a u Iumea» (loan 17, 5). Caei pumreaa fost in slava cuvenita lui Dumnezeu, existlnd tmpreuna eu Nasca-torul Sau inainte de tot veacul ~i timpul ~i de intemeierea lurnii, Decicresterea lui Hristos trebuie tnteleasa ca sporirea slavei, pe care-oare pururea mai larga ~i mai stralucitoare, Iiind inteles de cei dinlume ea e prin fire Dumnezeu 432 ~i ca .Domnul tuturor e tmpreuna slavttsi tmpreuna inehinat eu Dumnezeu si Tatal. ,

Dar Iiind El Insusi F~ka'torul tuturor, e tnteles in mod cuvenit ~ica Cel ce S-a facut Cel atotttnar. Caci s-a aratat in timpurile de peurma: ale veacului, dupa ceata slavita ~i stralucita a sfintilor proorocisi simplu, dupa toti cei dinainte de venire a Lui, socotttt in treapta

428. S-a fiiC'Uitde bu,niivoie om ascultator de Dumnezeu-Tatlil, atatindu-ne cumtrebuie sa se arate omul, Puntnd ~i omul voia sa tn eceasta ascultare, se ridica~i el p.est,e neputtnta sa 5ipiritualii, care tl iface Sa se mtndreasca. Omul devinemai tare ca sine, smerlndu-se de bWla vQle_ lar putere pentru -aceasta a luat dele )Fiul lui Dumnezeu reare sl-a arat.at tntr-o nona ·forma 'Puterea Sa, prlmlnd debUna -voie smerenia omeneascs si '-a dat ·~i um-anitapi Sale puterea de a-si tnvingeslabiciunea mtndriei. Astfel preetnaltaree vazuta a lui Hristos t~i are ceuza inputerea ascunsa pe care st-e mentrestat-e El fllctndu·Se om escultator de Tatalptna la moarte,

429. Acest «nume mai presns de tot numels» e slave ,pe cafe .0 -p'rime$'tecaom mal presus de orice oreatuTa care are un nume tn care -i se eraUi niarginirea~j dependent a_ <iSta-reade han) nu 'tnseamna eli ,Hrlst.os ea om _e numai prin hartntr-o stare superioara noua, ci ea nn are aeeasta srav! ca om prin firea .Lui ome-ncascli, ci din vointa ~i puterea LUi oa Dumnezeu.

430. «Preainliltarea» ~ 'Prime~te ea om, dar pentr:q. ca -a, <j.vut•.1) (Ie la tnoeputea Dumnezeu. Dadi n-ar Ii fost Acela~i ~i Dumnezen n-ar fl putut primi aeeastlipreainiiltare 'ea om. Ipostasul dumnezeiesc t~i aeopere slava ces din veci. imbra-dnqu-Se in trupul ome~esc. Dar .slava Lui dllnlp:ezeiasea _stra·9ate prip. umanita\~a'Lui, sau I se face l?i slavii ~i tn eaUt-ate de ipostas 61 nIDanitatli -dnpli asellitareaLui Ca om de Tatal pina. la moarte.

431. Adiea cu voia, pentru mtntuirea noastra, nn in mod sHit, cum se na$teomul ca_ om tara sa fie tntrebat. ci in baza 'legii impusc_ de bumnezeu na~teriioamenilor. Desigm-, nld omnl lin se DMfe en _sjlflctUl In baza un6r Iegi' put n~tu-rale_ E l?i 0 Iucrare a lui Dumnezeu tn aeeasla. Dar oniul nu se na-$te din voia lui.

432_ 'Dar slava lui Hristos ea Dumnezeu cre~te mereu, pentrn Cd ~i-o face tot'()~r stravezie prin umanitatea LIlii -$i oamenii devirn tot mal capabili sa-i vada,maretia dumnezelasci prin umanitatea Lui, flictndu·I-se tot mai intim. «lqr eopllulcre$tea $i se llitarea eu dulluI umpI1ndu·Se< de lntelepc:iune, (Luea 3, 40),. rpentru,.ca tot. mai mult se descoperea prin tntele'J)ciunea 'Lui omeneasda lntelepeiuneadumnezeiasea. tot mai mult se 'deschidea -oea dinUi celei din urmli.

252 SF.lCHmn. AL AI:.:E~RI-e:I

fitlor prin virtute~. Iar ca Emanuil a fost pizmuit, cine s-ar puteaindoi? A fost pizmult de sfinti, care silindu-se sl1 mearqa pe urmeleLui si tnsusmdu-sl chipul frumusetii LUi dumnezeiesti- si L-au facutpilda a celor ce trebutefacute, dobindind slava mai presus dectt toate.Dar trebuie Inteles ca a fost pizmuit ~i in alt mod de cei ce s-auhotartt sa nu-L iubeasca, adica de invatl1torii Iudeilor, adica de cartu-rari ~i farisei, care zamisleau in ei 0 pizmd amara si faceau din slavaLUi -neasemanata pl'icina de birfire ~i erau chinuiti in· muIte feIuri.Cad Hristos Invie mOItH. rasptndttori de mires si intrati in putrezire,aratlndu-Se mai tare ca moartea. lar aceia care ar fi trebuit sa seminuneze si sa Inainteze spre credinta, nemaitndoindu-se tntrunimic, nu - Hiceau aceasta, ci erau' muscati de pizrna ~i primeau inminte Intristsrt amare. Pe orbul din nastere, pe care EI l-a vindecat,n declarau pacatos (loan 9, 1 s.u.). Cetele demonilor erau alungate,iar ei afirmau in chip- mincinos ca are puterea de la Belzebul (Matei,12, 22 s.u.). Aruncau eu pietre asupra LUi, in chip dispretuitor, ziclnd :«Nu aruncazfl cu piette asupra Ta peturu 0 ['apti'i bunii; ci pentru hUlQ,ca fiind om, Te iaci pe Tine Dumnezeu» (loan 10, 33). Frematau iara~izicind: «Acesta este lvfo$tenitorul, haideti sa-L omorlm» (Matei 20.38).

. Era pizmuit deci si de cei ee s-au hotarlt sa-L urasca, dar n-aputut fi pierdut cu totul. Cact desi a suportat crueea, dar ca Dum-nezeu a Inviat, calclnd moartea, Dumnezeu sl Tatal griHndu-I siziclnd : «lntoatce-te la Mine» [Isaia 44, 22). Caci S-a- suit la ceruri,.ca sa ~i auda spuntndu-l-se: «Sezt de-a dreapta Me~, plna ce voiputie pe vriiitnasll Tdi osteraut picioorelot Tale» (Ps. 109, 1).. Iar di au cazut, desi au zamislit cea mai mare furie tmpotrtvaLui, ne-a aratat zictnd : «Pe El eei ee au uneltit, L-au defaimat sidomnlt L-au' tinut sub sagetile lor», adica capetenitle poporului, careattteu tmpotrtva Lui pe eei ee-L raneeu, ea sa fac~ cele ce nu secuvenea sa Ie tudrazneasca ~i sa sara asupra Lui ca niste fiare. Dars-au sfl1Iimat arcurile si au slablt vinele bratelor lor pentru mtnaputernicului Jacob, adtca a lui Dumnezeu si Tat~l, care este DomnulPuterilor, care a si preqatit ea Piul sa. fie btnecuvtntat in eer si pe

433. V·irtUtea tl lace pe oemenl Iii al lui Dumnezeu, pentru ca tn virtute sel!!2.t! generO'Zttatea lor. P!J:n~ de Iubire, ~i curata de orlce egoism, asa cum - e ~iDumnezeu sl eum numa; din puterea lui Dumnezeu !Ii din tubir~a tat! de El potdeveni oamenii. Dar pe treapta culminanta de Fiu ca Om S-a aratat Hrlstos, Care,ca Fiu al TatiHu! dupli f!inta, S-a flicut Fiu al Tatinui~~i ea om, umpltnd umanitatea,asumaUi de suprema simtire filial! fa~a de TatU Umanitatea trabuia sa creascilin. simUrea fillala tn alte rpersoane, pentru oa sa poata aUnge: treapta suprema aacestel simtiri, .Caoasumatli de ..Fiul Unul-Nascut al Tat'alul.

GLAFIRE LA CABTJLE LUI MOISE 253

pamrnt 433 b. Caci scrie dumnezeiescul Pavel: «Iat clnd oiuice 1n lumepe Cel lntti Niiscut. 434, zrce : $i sa sa lnchine L.ui tot! tnqert: lui Dum-nezeus [Evr. 1, 6) 435. Dar ne spune undeva ~i marele David: «Totpaimmu; sa se lnchine Tie $i sa-ti ctnte Tie» (Ps. 65, 3F436. Aceastaspunem di este btnecuvmtarea de sus ~i cea de jos de la pamfntcare are toate, adica in care este 'pentru Hristos toata virtute a ~iin care slnt rodurile de toate felurile ale evlaviet fata de Dumne-zeu 437. Cact s-a spus undeva catre Fiul: «Vizitat-ai pamlntul $i im-biitindu-! l-ai uunuliit, ca sa-l imbogate$ti pe el» (Ps. 44, 10~438. S-adat Lui binecuvintarea de sus; iar" tea de la p~mlnt e confirmatadar: «Din pricina bltiecuvlnuui: sudlor st plntece1Ui, a uuauu $1 amamei» (Fac. 49, 25-26). Prin aceasta se indica limpede st lamuritnasterea Unuia Nascutului din Dumnezeu ~i Tatal ~i cea prin SfintaFecioara, prin care se lnteleqe ~i s-a aratat ca om 1,;'l9. Caci fiind prm

433 b. Nook nu face Plul tara bw!._avoirea ~i lmpreuna lucrare a Tatalui. ElL-a trtmis pe Fiul sa i-a fatli de om, pentrn ca Tatal sa iubeaseli fata oamenllortn fata omeneasca a Fiului Sliu $1 pentm ca ~l Fiul sa iubeasea pe oameni cefrati ai Sai si sa tnbeasca pe Tatal st en iubire de om, atrligtnd ~i pe oameni tnar.eama iUbire. Dar prln aceesta Tatlil nu s-a gtndlt DUma! la cement, ci $1 la 0slavli a Fjului cunoscuta de oameni. De fapt jertfa pentru cement ao

- FiulUi San ~itn general bunatatile adtnci $i bogate aratate oemenilor prin Iamtliarttatea tn carea intrat eu el, ill fac iubit ~l slavtt de ei $1 de toata creatta, carera 's-a aratatlumina Lui.

434. ItntU-Naseut ea Om nou, sau retnnoit, did ca Dumnezeu este Unleul-Nliseut.

435. I se ilnehina 'ingerii acum lui Dumnezeu-Cuvtntul ea om. Caci luiDunmczeu I s-eu .tnchinat de la crearea lor. Acum $i omul eapata in ochii lnge-rilor 0 valcere necunoscuta de e1 tnamte. flu om e reoapitulat ~i transfigurat uni-versul, El face legatura tntre lumea tngeroosea ~i cea materiala.. ~Dar omut revlneIs aceasta slujtre ~i putere e Lui numai dnd Hrlstos Insus! Se face om. Acume Wliflcata prin umanitate tn mod deplin si creatia materlalli en Dumnezeu,

436. Chiar cosmosul material se tnehina $i emta tn corn lui Dumnezeu elndornul se umple, de Hristps. Caci omul aduna In El prln eunoa$tere, org.anizare, tn-rrumusetare ~i e¥primare tot Wliversul., CNar umanitatel!- asumata de Htistos ,nne pasiva in EI ca DumnezeU, ei ~i actIva la maximum devenWi timanitate a Ipos-tasului c1umnezeiesc. Clid altfel actualizeaza tn 'EI prin umanit,ate'a LUi rputerea' Lui,sau b umanltiitii' in a tntelege, descoperi' $i exprlma bogatl1le ~i' adt~Cimile Unl-versului.

437. AUfel stnt virtutile oarnenilor care impun prin tmp (frumusetea). puterea~plritulul asupra creatiel mate-riale, care des copere sensUJ'lle el, care 0 tnirumu-seteazli, care fac spititul stlipln asupra ispitelor el ~i Ii dau prin aeeasta 0 tarledeosebita. Dar numai daeii ~tic de Dwnnezeu, ca izvor de putere mar presus detumea materiata. Acestea Ie poate arata 1/1 piul faetndu-Se om. $1 ele sint bine-cuvtntarea ceo! vine de la pamtnt.

438. tn trad. rom.: «adaplndu-lll. E bine ~i 8$a. C1i.ci adliparea 11 face rodItor.Dar «tmblHtodu-l» arata entuzlasmul care s-a dat sunetelor. Aeoosta Ie-a Imbogat1teu cuno$tinta lui Dumnezeu, Ie-a deschis orizortturl nesfir$lte, le-a toaltat tnbun1i.tate.

439. Dadi nu soar fi Clieut $1 hranit Cd om 'prin Sftnta Fecioara, Fiul luiDUmnezeu o-ar fi piltut ar1ita tn forfua' wnanli, noua. boglitla Lui ~i deci n-ar (1avut binecuvlntarea de la plimtnt, din ptidn-a bineC1ivtntarii date· ptntecelUi $1stnului Fecioarei de catre Dumnezeu. ~.

SF. caran, ,AL ALEXANDRIEI

fire ~i ell .adevarat Piu al Ini Dumnezeu ~i Tatal, pentru noi a supor-tat nasterea din femeie si din 'ptntece si a supt stnii ei 440, Caci nuS-a facut om la parere, cum spun unii 1,41, ci S-a facut eu adevaratceea ee sintem ~Lnoi 442, urmind legile firii, si S~a folosit de hrana,desi a dat EI tnsusi v'iata lumii. De aoeea ~i fericitul Isaia a enuntat peDomnul ca pe- Unul care se va tntrupa eu adevarat din trebuinta dehrana poirivita pruncului, zictnd : .«Unt $1 zniere» (Isaia 7, 14). S-abinecavlntat, asadar, din pricina sintlor si a ptntecelui,

Caci, preeum am spus inainte, deoarece S-~ facut om $i asculta-tor, Tatalui, .a mostenit i«un nume mai piesus de tot numele $i Lui Ise va .pieca tot qenancbiul, al eelot ceresu si al celor pamtntesu $iaJ celot dedesupt, miirtutlsuui cii Domn este, Iisus Htistos spre stavalui Dumnezeii TaW1» (Filip. 2, 9). Dar desi. S-a aratat ca noi, va fi maipresus de tot sfintul ~i se va ridica cum se cuvine lui Dumnezeu maipresus de cei eare au fost de la ineeput si stnt numiti parinti 443.did zfce Psalmistul : «Cii cine se va .tace deotiotrivii cu Dottuiul ? Saucine va ii asemenea Lui uitre iii! lui Dumnezeu ?» Ws. 138, 7}. Aceastao invq_ta$i Iertcitul Iacob act, zictnd : «Cii te-at ridicat In binecuv1n-tari peste' tinuitti statornie! .$i colitiele vesnrce». Munti vesnicl ~i sta-tornici ~i c'oUne vesnice numeste .pe sfinti, fiindca s-au ridicat de lapamtnt si nu mai cuqeta nimic din cele vrednice de aruncat, ci cantscele de-sus ~i tirrde spre Inaltimtle virtutilor. Deci sint in: urma slavellui Hristos ~i sfintii cei mai man, care au ajuns la capatul virtutilor ..C~ci ej au fost slujitori, chiar dad!: au fost rtdtcati la treapta de fii 444.

'f . ~ >Jc

~:. , .:: . , .440. Sf. .Chirll repeta qa Hrlstos ~ Dumneeeu !tdl,lpa fire». Dar nu 0_ spune

di e dupif fire oe om, Clici 'om Se face prla vOinta, nu e 'prin firre: Se face, om, .lnchip' Iconomtc> adtea prtn vointii ~i nu pentru EI, ci pentru noi, pentru mtntuireanqastra. Dci'feceasta nufnseamna cli -n-a loot firea, omeneasca. El a «suportat» nas-tete.a din femeie, ce 0 «cobortre», ca 0 smenre, El ia fkea noastrd, cum spune'mal deperte prin expresia' «s-a flieut ceea 'ce sintem ~i noi, urmtnd legilor firii»,'t!i u(me~za (en v:oi6.) «leg'i.ler Iirii». Ace.stea nu I se impun fara voie. El «suportii~.eu vola na~terea din femelE;~i suge sinH ei. El nn esta om dupli fire, cum e Dum-nezeu. In a,cest CaZ :n-ar fi fost Dumnezeu din veci, care lS·a facut 0111 clnd a voit:S!lU al' fi om din veci. Ar fi un. fel de om .identic cu Dumqezeu. Dar tn faptul eliS-a faeut OUtc;u v~ia, se aratli ca e ~i Dumnezeu cu 0 putere superioarli omului,care n poate mintm pe om.

441. Aceasta 0 sustine d9che~ismu1.442, Dad nu Soar fi tacut om ascultlitor de Tata!, Fiul n-ar Ii fost binecuvtntat

de Tatal ~i ca om ~i n-ar Ii :primit lnchinarea SqU binecuv1ntare-a $1 qe la pamtnt,sau de la-toatl( crea~ia.'Dar aceast~ a adus Tatlilui 0 slava noua.

443. Tocmai pentru cli S-~ co~or1t de sU)Sdeasupra ~ut)¥or, arlitind cea maimare smerenie, S-a ~1 ridicat ca om mai IJlTesUSde toti ~i a ridieat toatli creatiaf!) Sine ~i prime$te. cea Inai ina1ta binecuvintare.

444. Hristos flicindu-Se om, a ridieat .ca Fiu al Tatalul pe toti oamenii ce 1- S,ealipesc, 11lJreapta de Iii, dar nUl fii :nasr;uti dID fiinta Tatalw, ci fii. ridieaU dinstarea de creaturt, sau de slujitori. Slnt fii dupli har, nUl dupli fire.

GLAl"IRE LA CARTILE LUI KOxaE

Dar Domnul, ca Fiu, le-a daruit lor cele prin care s-eu facut stralu-citori. De aceea si zic : «Din pliniitatea LUi tioi toti am primit» (loan1, 16) $i har peste her. Deci cununa slavel va sta pe capul Mintuito-rului nostru. Dar va trece nu mal putin !?i va fi dar dat $i peste sfintticare s-au supus Lui, care se vor tmpodobt eu cununa nevestejlta aslavei, deoarece tactndu-se partast ai patimirilor Lui, se vor face par-tast si ai slavei LUi (1 Petru 5, 1) 444 b. Asader, odata ee au patimit tm-preuna cu El, vor si imparati tmpreuna ell EI446.

Despre Veniamin

«Veniamin, Iup ttipitor, Dtmineaia manlnca Inca si seara va 1m-parti hrtuui: (Fac. 59, 27). Rahila a nascut Intii pe Iosif, iar dupa elpe Veniamin. Dar totusi losif a fost numit de tatiH fiul eel mai ttnar.SI Inteleqem lucrul acesta astfel: Spunem ca Veniamin a Iost roajtinar ca eel mai ttnar. Dar Veniamin e fiul eel mai tinar. De aceeatrebuie Inteles ea 0 icoana $1 ca un chip al poporului eel mai tinar,care a $i fost chemat prin slinti! ucenici, dupa ee a inviat Hristos dinmorti $i S-a dus la Tatal Sau $i Dumnezeu din cerun, Si e asemanat,socotese, cu un lup rapitor, pentru ca era toarte Iierbinte in dorintede-a tnvata $i de-a sari pururea si cu mare pornire asemenea unorfiare, spre tot ce era bun de mtncat pentru Intretinerea tariei duhov-nicesti. Cad asemenea lupilor, cei credinciost stnt cumpliti cind vadeeea ee Ie e de Iolos.repezlndu-sespre a rap'i eeea ee le e spre trebumta,Si sint iuti in a ocoli cele ee obisnuiesc sa Ie fie spre paquba. Nu stntcuprinsl usor de fri<ra.nici ctnd slnt tnconjurati ca de clint, de eel ce

, ' j

voiesc sa-i alunge de la faptele '$i cuvintele bune, ci slabesc inva-luirea din partea acelora. Caci s-au deprins foarte barbateste sa spuna:«Cine ne va despdrii pe noi de dxaqolstea lui Hristos? Oare necazul,sau struniorarea, sau foamea, sau ptiqoana, squ goliciunea, sau pri-mejdia, sau sobia t» (Rom. 8, 35). Dar nici pastorii mincinost nu-lvor scoate din calea iubita de ei, aruncindu-i tara crutare in inchi-soare, dupa cum s-a seris. Cad suferind cele mai grele patimtrt, vie-tutesc in a patimi, De aceea zic : «Mie a vietui este Htistos $i a muddoblnda» (Filip. 1, 21).

Deci chiar daca slnt asemanati cu Iupii rapitori, in chipurile ara-tate de noi, nu li se face niei 0 nedreptate socotindu-i ca neffind in

444 b. Slava sfin1ilor tilseamn! dnstirea lor. Ea Ie vine din unirea en Hristos,prtn deschiderea lor 1a vteta [nliltatli e Lui Hristos, din faptul c! Hristos $i-a fllentprin umarutatea asumaHi accesibile darunile dumnezelrii celor ce se alipesc Lui.

445. Paclndu-Se Cuvtntu} om, bunlitlitile LIli au luat forma virrotllor omene$ti,a cliror practiC8re nu se face flirli efortu.ri.

2,56 SF. CHIRlL AI:. ALEXANDRlEl

cele cuvenlte, dat fiind di st Mtntuitorul Insusi se numeste pe Sineleu $i pardos, sau pentera, zicind : «Penttu cd Eu suit ca 0 ixuuext: luiEfrem st co un leu casei lui luda. $i Eu vln $i voi pleca $; voi Iua$1 nu va ii vreunu! sa scope» (Osea 5, 14). Ba numeste «flare alecimpului» si pe cei ce au crezut in El, zicind prirr glasul lui Isaia :«Md vot binecuvinta iiaiele c1mpului $1 sirenele $1 iiicele struttiot ..cd am dat apd - in pustie $1 tluri in pdmlntul tdrd apa, ca sa adapneamul Meu eel ales, poporuJ pe care t-am agonosit ea sd poves-teased virtutile Mele» (Isaia 43, 20-21) la45b.

Dect Inteleqt in ce sens neamul ales e numit foarte potrtvtt cunumele Iiarelor clmpulul ~i al sirenelor, adica al strutilor foarte quresi.Fiare, pentru di IlU rabda sa fie Imbltnzite de satana, care se stre-duieste sa le supuna lui, ci mai deqraba sar Ia el si Imbltnzesc pecei ce voiesc sa alerqe dupa cele ce nu slnt lnqaduite I sirene, pentrud'i istorisesc Irumos faptele lui Hristos $i cinta cinstirile date Lui.

Deci e lup 'Venlamin, poporul eel ttnar in credinta si foarte pre-gatit sa Inteleaqa eeea ce e spre Iolos ~i sa poata folosi si pe altii.Aeeasta 0 arata prin euvinteIe: «Dlmineata maninca incd $1 searaImparte mfncerec». Cel ce invata se aseamana cu eel ce se hraneste.Cad i$i introduce inva.taturile in minte, cum introduce acela min-carea in stomae. Dar eel ee nu da nicl 0 invatatura, e departe de eelee hraneste. De fapt dumnezeiescul Pavel aseamana tnvatatura eu 0

hrana. Cad a zis : «Hrana tare este a celot deSav1r$iti» (Evr. 5, 14),adic~:a celor ee au deprinderea in cele sensibile ea mijloc de deose-bire a binelui ~i raului, .

Asadar «Veniarnln este lup rl1pitor. El maninea inca dimmeatasl Imparte mtncarea seara». E ceva asemanator ell a zice : Invatindinca $1 neajuns la destoinicia de trebuinta, va avea timp foartescurt de-a, folosi pe eei ee au erezut de curmd si nu rnai stnt des-toinici sa. tnvete. A spus-o, soeotese, aeeasta pentru eei din Israelcare din prieina Iipsei de inva.tatura, sint tnqrosati la minte: «latapopor tiebuti si. tara inimd. Ocb! au si nu viid, urechi si nu aud»(Ier. 5, 21). $i iarasi : «Care au tost olest din plntece $1 au fostinvd/ati pina 1a batrinete». Dar serie ~i tnteleptul loan eelor ee sintin credinta ~i in Hristos 446, zicind: «Nu. aveti trebuintd sa va lnvete

446. A Ii l,n credintii e una ell a fi tn Iiristos. Ciid numai tn Hristos se poateerE-de ell adevarat: nid 0 religie Ipantelsta nu cere 0 credinta edevaratil, diei u~orpoate,-socoti e'ine,vCl,di nu e ,nimic mal presus de lume" Nu e grau d se c:readllDiei 1nlr-un dumnezeu distant (ea al legii veehi), cum e greu sa cr('zi in cinevaariltat co om, eli- -e pumnezeu. Pe de altll parte a crede tntr-un Dumnezeu fdeutom, adic! l11tr·O."PersOc)Ild intra.til In comnnlcare en noi ea un .om, inseamnd afE-aUZaell Ei 0 'Interioritate reciproca i a-L avea ca 0 ungere interioarii. In VeehiuJ

OLAFIRE LA CARTILE LUI MOISE 257

cineva, ci ungerea Lui vii lnvata despre route» (loan 2, 27). Caci aumintea .Iui Hnstos care toate Ie stie, $i de aceea sint In stare de-atnvata si de-a se mingiia unii pe altii.

Iar dad! e potrivit a referi si Ia fericitul Pavel ceea ce s-a.povestit despre Veniamiu, aeest lucru e bun si adevarat. Caci eelce prigonea Biserica si alerqa ca Ull Iup dupd cei cc iubeau peHristos, in foarte scurt ti.mp s-a preschimbet in contr ariul. Si a bine-vestit credinta pe care 0 d1zboia si inalta multumiri lui Dumnezeupentru Cd a fost chemat la epostolat, desi tnainte a fost «huliiot sideiiiimdtor si priqonitot» (I Tim. 1, 13). Caci asa zice el tnsusi.

Dar _a fost $i din semintia lui Veniarnin. fnsa si dumnezeiesculDavid a amintit Idmurit istorisirea despre el, aicind in Psalmul 67:,«Aca10 era Veniamin eel mai nna! In !limire (extaz). Ciipeieniile 1u.iliuia, poviituitorii lor, capeteniile Zobulonului, capetetuile lui Neiialim»(Ps. 67, 28). Caci Iericitii ucenici fiind Iudei si din stnqele lui Israel,au fast facuti invatatori ai celor indreptati in Hristos prin credinta,intre care a fost ~i eel din semintia lui Veniamin, care serie: «De.am iesit din noi (de am fost in extaz) , e penlru Dumnezeu i iar de.s1ntem In toaiii miniea, e petitni vor» (II Cor. 5, l3). Cad a bine-vesttt neamunlor ~i Iudeilor pe Domnul nostru Iisus Hristos, prin care~i in care fie slava Tatalui impreuna cu Sfintul Duh in vecii vecilor.Amin,

Testament nu so spune . Sintem 'in Dumnezeu, CLUn se spune: Sintem In Hrtstos.111 rcllqiile panteiste so spune : Stntem in Dumnezcu, dar" prln El so inteleqe na-tura, deci c un zeu nedeosebit ca Personna de miue. Jar .avtndu-L po Hristos Innoi, E1 ne tnvata desprc toate. caei e Personna tn care se cuprind toate: dum-.nczcirca ~i umenltatea $i creatlunea.

17 - S!intul Cllirll al Alexandrlel

GLAFIRE LA IE$IRE

CARTEA I

Despre nasterea lui Moise

1. Dupa ce am ispravit cartea despre Facere, cercetata pe citam putut cu multa «strqutnta», «din putere in putere», dups cuvlntuldin Psalmi (Ps. 83, 8), nerespirrnd citusi de putin, ne-am gindit samutam -condeiul obisnuit cu sudorile cele bune. Trecem deci, ellvola lui Dumnezeu Care dii Intelepciune, la capitolele din Iesire. eelelasate de not care am compus inainte scrierea morala, pentru di amvoit s~ nu lungim pre a mult cuvintele ei, in care am voit sa aditamcum mteleqem not modul «Inchinarh in Duh si Adevar», Caci Iuinddeosebit toate cele aflate in capitolele celor einei carti ale lui Moisest cauttnd scopul spiritual al lor, cele ce erau trebuincioase si foartefolositoare explicarilor morale le-arn infati!?at la timpul sau si le-arnasezat in ordinea potrivita fiecareia. Iar cele prin care se arata demai tnainte laina lui Hristos, ca in umbra legii, le-arn pastrat pentruserierea de dupa aeeea. Pentru aceasta hotartndu-ne aeum sa ne ostenimeu aeeasta stiu, iubite Paladie, di te vel stradui tmpreuna cu mine prinruqaciune. Caci e foarte greu pentru oarneni, sa mearqa pe aceasta cale.Dar fiind 0 f'apta a btnecredinciostei, Hristos ne va Uhgi si aceasta,carare. Caci EI este calea si El e usa (loan 10, 9; 14, 6); $i 'in Elsint aseunse toate comorile tntelepctunn ~i cunostintei (Col. 2, 5).

Vom alcatui scrierea cartii nu luind pe rind fiecare capitol sifara a lasa nimic din el [caci multe din ele, precum am spus adi-neauri, le vom afla mentionate in cealalta scriere); dar cele ce11i se vor parea folositoare scopului de fata, cercetindu-Ie eu de-ama-nuntul si in chip subtire, vom tinde Indata spre adevar. Iar fiindcascopul dirtii e lamunrea rascumparjirit pr in Hristos, e cu totul ne-cesar sa aratam ca neamul omenesc a fost prirnejduit inainte nuputin st ca era adus la capatul celei mai mari nenorociri. Acesta ~i nualtul a fost motivul care a premers in lume legea ajutorulut de care eaavea nevoie. Cad zice : «Putetea Mea Intru neputiniii sc aesdvtrseste»(II Cor. 12, 3). Caci si medicii invatati si probati ca sa fie admir ati


ca Intelepti in cele ce Ie Iac, trebuie sa aiba~ mal inainte pe bolnav,asupra caruia sa-st arate bunul mestesuq ctstiqat de ei.

2. Deci sa amintim ca fiii lui Israel, Implnsi si apasati de foameacare Ii se tacuse de nesuferit, au plecat din pamintul Canaan inIBgipt in numar de saptezeci I?i cinci .de suflete, precum s-a scrts[Ies, 1, 5). Dar scurqindu-se timpul, neamul lor s-a ridicat Ia 0 mul-time mai mare ca numar. Caci s-a seris: «Iar iiii lui Israel au crescut$1 s-ou tnmulitt $1 s-au rasplndit st s-au lntarit toaite. Piimuuui i-atnmultit . ioarte» (Ibid. 7). Dar fiindca eel ce staptnea peste tara Egip-tenilor nu privea farli banuiaHi cresterea multimii Evreilor, a uneltitsa 0 opreasca, De aceea a pus peste ei supraveghetori in muncile lacare i-a supus, ca sa-t chinuiasca in aceste munci. Iar rnodul chi-nuirii era ostenirea in sapaturt, multa facere de diramizi nira plata;de asemenea, cladtrea de cetati intante cu 'lummi pentru Faraon,atH de largi ~i de mario Inert sa fie cu .totul de necucerit de altit,pe seama locuitorllor, Era Pitho $i Ramese si alte cetati, Dargindul tiranului nu-i lmplinea nadejdea. Caci prin urrrilir i cei chi-nuiti se face au mai multi, pentru di Dumnczeu obisnuieste sa-i Iolo-seasca prin chinuire pe cei apasati cu rautate. Iar aeeasta vaztnd-otiranul, adauqa la osteneli alta uneltirc. A poruncit moaselor Iudei-lor, ca atunci cind mosesc femeile aflate in durerile nasterii, de ba-nuiesc di fatuI va fi barbatesc sa-l tnabuse, iar de e femeiesc sa-llase in vieta. Cacl socotea ca nu menta nici 0 atentie soiul slab stneiubitor de lupta si usor supus fricii si mai plecat prin legea firH.Dar moasele nu tmplineau acest lucru neleqiuit $i prin aceasta pHi-ceau lui Dumnezeu. Deci ce face tiranul? lst aprlnde mtnia si cuqetala moduri si mai nerusinate ale neleqiuirii.' «Ciiai a potuncit Fataonuurequiu: SQU popor, zicind: Orice parte barbateasca s-ur na~teEvreilor, anuicati-o in apa ~i ortcc parte iemeiascii liisaii-o in viata»(Ies. 1, 22).

3. Dar sa oprim aici cuvintul istoriei. Adincind mintea in Intele-surile mai launtrice, sa spuneru di cugetul ornului fiind aplecat dintineretea lui CV usunnta spre cele rele, din lipsa bunatatilor celorde sus (Fac. 8, 20), tot nearnul de pe pamint s-a stricat si ne-a pascuto foamete de tnvatatunle de sus, cum am' putea vedea in chipul dinScripture al fiului risipitor, care risipind boga tia parinteasca in locuristraine, a dorit sa se hraneasca cu roscovele ee le mlncau porcii(Luca 15, .16). Astfel am alergat la cele pamtntesti, parasind cele maibune si trebuinta de-a dori cele mai de folos, prin care D-am ficazut din bunavointa de sus si am fi fost vazuti imbogiitindu-ne din

260 . ,SF, CHINlL AL ALI!lXANDRIEl

familiaritatea eu Dumnezeu, Cazuti deci din tot ce ne-ar fi putut tinein existenta cea buna st tmpreuna cu Dumnezeu nu L-am mai avutea vtstiemlc al tuturor ale noastre pe Cel ce este prin fire ~i cuadevarat Staptnul tuturor. Plecind ca dintr-un pamint stint, din viatade Dumnezeu iubltoare, ~i coborind 1a ce-i mai rau si mal urit siaflat sub staplniree diavolului, am ajuus asemenea celor cobortti diuCanaan in Egipt si am ajuns sub mlna Faraonului Egiptenilor, cares-au predat prosteste slujirilor demonilor $i si-au tnsusit tot felul derautate, arattnd in ei ca in chip pe satana tnsust $i pe cei de subel, pe care t-au numrt zei; care au fost jefuiti de eugetarea cea bunasi s-au acoperit de ceata si de tntunericnl nestiintei. Dupa ce amajuns sub staplnul tiran, adica sub satana, am fost supusi lutului sifacerii de didimizi( adica straduintelor eel or mat de jos indreptatespre pamtnt si spre cele ale lui, implinite nu fara sudoare. Caci nu efer ita de osteneli viata tmprastiata, desi e desarta. lar supraveghe-tori (eptstati) ai muncilor celor prea scumpe lui a rtnduit satan apeste cei ajunst 1a aceasta stare nedreapta pe demonii necurati, sauputerile de sub el care tmpovareaza mintea fiedirui parntntean custaptnirea de multe feluri a patimilor, temindu-se ca nu cumva Iaslndneocupat ochiul mintit, sli se indrepte spre Dumnezeu si sa-s! elibe-reze grumazul de sub robia lui. Caci Iirea omului e foarte libera.

Iar slave si boqatia demonilor necurati st a satanel tnsusi s-asocotit st este tmprastierea noastra desarta si ostenelile pentru trupsi straduinta lndreptata spre cele pamtntesti. Aceasta 0' arata pringhieitura ridicarea de. catre Faraon a unor cetati prin cet din Israel,supusi lutulut Si facerii de caramizi. E1 uraste pe barbat, adica peeel ce tnclina spre barbatle 4,47, sau spre eel ce lupta scufundindu-I inmocirla placerilor. dar Isl apropie pe eel lipsit de tarie si Il supuneca pe neputinciosul nevolnic jugului sau, Aceasta Q araUl In modvadit spunind sa se arunce tn apa partea barbateasca $i sa se lasein viata cea Iemeiasca. Caci cele vazute si aratate stnt un chip a1celor nevazute.

Asadar, tmbolnaviti de pacat de la Inceput si din parint! si apa-sati de lipsa celor bune, nenorocitii de noi am fost tnjuqati satanei,staptnului rautatH 4.48 si supusi trrtiistatatortlcr rauHitH, adica draci-

447. Virtute a e de la vir - barbal. Ea ar trebui tradusa in romaueste prinbarbatie,

41W, E un paradox eli eel rau e pe de 0 parte slab, pe de alta are mare puterede ispltire, pentru ea user e atras eineva in sl!biciune. lar Dumnezell nu mai las!s5 piara de tot eel slab, pentru eli nn nimieeste eeea ce a creat. Cit de slab ecineva prin rantatea lui, ramine in existenta ~j poate ispiti pe al~ii 18 slabiciuneasau la rAutatea lUi. Are Si eel bun co~lUnta eli nn e prin el, eli e slab prin el,dar el se intare~le ehier prin aeeasta eiiutind Icgatllra eu Dumnezeu, Cel ran tnsa

Gf.,AFIRE LA TE!;>IRE 26J

lor. necurati, ~i cele ale noastre au ajuns in tot raul eel mai de peurma, nelipsindu-ne nimlc din cele ale neputintei ~i :Hdl1o~iei. Dars-a milostivlt Dumnezeu, ne-a seos din aceasta stare si ne-a mintuit.~i in ce mod, vom cunoaste din eele ce Ie vom adauqa dupa aces tea.cact vorn infatisa ea icoana si chip al mlntuirii in Hristos celesense des pre dumnezeiescul Moise.

4. «Era un ocreccre din seminita lui Levi, care .';i-Q luat iemeiedin fiicele lui Levi. Si a avut-o pe ea si a luat in pintece si a nascutbaiat. $i vazindu-I pe e1 frumos, l-a ascuns trei luni. Iar fiinddi n-anmai putut sa-l ascunda, a luat mama lui un cosulet de papura Si I-auns cu smoala cleioass Si a asezat copilul in el Si I-au pus in mar-ginea rtului. Si privea sora Iui de departe sa afle ce se va tnttmplalui. Si a coberit Iiica lui Faraon s~. se scalde in rtu sl slujnlcele eiumblau pe ling-a rtu, Sl vaztnd cosul ill margine, a trimis 0 srujnicade l-a luat. Iar deschtztndu-l, a vazut in COS copilul pl1ngtnd SiI-a crutat pe el fiica lui Faraon Si a 'lis: E din copiii Evreilor. $i aspus sora lui fiicei lui Faraon : Voiesti sa-tt chern 0 femeie dotca dela Evrei ca s~Hi alapteze eoprlul ? Iar aeeea a zis., Du-te. $i plecindttnara, a chemat pe mama copilulut. Iar fiica lui Faraon i-a zis:Pazeste-mt copilul aeesta $i alapteaza-mi-I, Iar eu ip voi da platacuvenita. Si a luat femeia copilul si l-a alaptat, Jar dupa ce a crescntcopilul, loa adus la fiiea lui Faraon ~i a fost ei in loc de fiu. Si achemat numele lui, Moise, zictnd : «Din apa t-om scos pe el»(Ies 2, 1-10).

nu vrea sa'Si recunoesca slablctunee, ded nici nu se Int&re$te tn mod relli. DlIJ'puterea de a se meatine tn rau si de-a ispit! si pe 1I1ui 1a rau, mal vine si dinmmcinoase folosire a volntei de-a fi a satanel $i a:poi $i 8 eelor ee s-an Hisat lIma-giti de e1: e vointa dllS! 1a excesul de-a fi prin ei insisi, de-a nu fi mlirginHI prinnrmrc tn extstenta lor. Bxistenta primWi de la Dumnezeu, prtn Ieptul eli Dumnezeunrr ·0 mal ·retr.ager poeto fi lntelease sl to mod. amagitor de eel ce iii prtmit-o, ellnemarginita prin ea tnsasl $i puttnd sa-sl extinda puterea $1 asupra altere. De acivine in eel rai, in eei ce nU-si vad exlstenta in mod Teal ca marg.inWi, )uptatulUTor impotriva tuluror (bellum omnium contra omnes). In Satana aceaslli !luziesi lupta e mai mare, pentru eli el are 0 existenta mal dezvoltata. Dt'$i cei ee selupta aslfel vad ca existen~a lor e marginitli reeiproe. flecare spera u,lusi eli pinlila urma va tnvinge asupra eelQrlalti 'sj existenta lui va devenJ nemarginitli. Aeeastasp.eranta iJuzorie 0 are mai ales satana.

Dar se pune ~i 0 altl!. problema: Cum se explicli Iaoptul eli eel mindru soco-tel;le pe de 0 paTte existenta ea nemarginitli cel putin virtual, iar pe de alta parteae~sta mtndrie it Tobeste, ded n slll.be$te. Aeeasta se poate explica clin faptulea existenta e fikuta tntr-adevar cu aspiratia spr.e infinitate. Dar eel liber de mtn-drie $tie ca inflnitatea 0 poate avea tn Dumnezeu, izvorul existentei, sau to co-mUlliunc ell El $i cu semenii. Cel mindru e mlnat si el de aceasta aspiratie a,existentei lui spre iufinitate. Dar e1 devine robul iluziet tntTUeil nu vrea sA vad<'ipe Durnlle.zeu ca ~i ope altii ea eei In eODluniune eu care ,poate avea inflnltl8tea.EI nu impaca aspiratia spre infinitatc co realismul cunoa$terii. Existenta lui suierede 0 scadcre prin aceasta iluzie, lInsa nu e vAzulli.

262 SF. CHIRIL AL ALEXANORIEI

Cdci Dumnezeu milostivindu-Se de lumea de sub cer, care slujeatiranulut neleqiuit ~i' crudului tilhar, n-a .crutat, dupa eum s-a scris,nici pe Eiul Sau (Rom. 8, 32), ci L-a dat pe El pentru 110i toti. CadHind in chipul si in egalitatea cu El, Piul eel din El $i in El prm fire,primind golirea (chenoza]. (Filip. 2, 7), S-a facut ca noi sl, cum spunetnteleptul Evanghelist loan, «intru ale Sale a 'venit'» (loan 1, 11) '.4!J.

Cad a fost trimis, cum El Insusi zice: «la oile cele pierdule ale caseilui Istoll» (Matei 15, 24). Dar «aj Lui nu L-au primit» (loan I, 11).De aceea i-a si Invinuit foarte prin g1asu1 lui Isaia, zicind : «Ascultii,ceruie, $1 ia atninie, pdm1ntule, co. Dommil a grait: iii am ndscutsi am tnattat, dar ei M-au respins . .Boul a cunoscut pe suiouiu! lui$1 asinul ieslea domnului lui, dar Istoil pe Mille nu M-a cunoscut$i p6POIUl Meu nu M-a lnteles» (Isaia 1, 2-3). Respingiudu-L decicei dill stnqele lui Israel si nerecunosclnd pe Stapinul prin fire $iadevarat 1050, au fost chemati prin credinta inchinatorii la idoli i stmultirnea necredincioass a celor ce nu cunesteau pe Dumnezeu $iatotcondamnebila a' recunoseut pe Rascumparhtorul. $i aceasta esteceea ce s-a spus maf lnainte celor din Israel prin g1asul proorocilor :«Pus-am peste vot striijer). Ascultai; glasul trimbitci. Sl au zis : Nu vomosculta, nu vorn oseulta. Pentni aceea au ascultat neamurile $i ceice pasloresc turmele lor. Ascultii, piimuuule. lata Eu aduc pestepoporuJ acesta rele, rotiul tdzvriitirii lor, pentru co. la cuvintul Meun-au luat atainte si legea Mea au reseins-o» (ler. 6, 17-18).

Priveste deci, priveste !impede taina si in cele privitoare la. Moise, precum am spus adineauri. Dumnezeiescul Moise s-a nascut

din semintia $i din sinqele lui Levi. Cad a fost si Emanuil tnsusi.sftnt si nevlnovat, si tntreq arhiereu stintit (Evr. 3, 26), desi secunoaste din semintia lui Iuda, ca sa fie crezut ca e si preamarit sttmparat , si di sfintirea (arhieria) nu I s-a cuvenit Lui dupa trup,

449. «Intru ale Sale» in doua sensurl . a) stnt create ~i sustinute de EI, sauprin EJ; b) $i a luat Ilrea noastra omcncasca. Dar eceaste .lnseamna. ca evea ceva10 El eproplat noua, rapt ararat in aceee cii stntem creati «dupa chipul Lui». Ne-ecreat esa stnterri, pentru Cd El e tntr-un fel modelul, sau prototipul nostru, vrtndSd restabtleasca in not 0 anumlta abatere de la calitatea de «chipurl» ale Lui,puntndu-Se ca «model» al nostru intr-o mai vie (Jegatura) comunicarc eu noi. Deseeaa a unit tn Sine chipul cu modelul, sau firea noastra creala eu firea Lui necrcata.

450. Dumnezeu c Stiiptnul nostru prin fire, pentru Cd El ne-a creat $i no men-tine in exislenta. Nu ne-a ci~tiga prin rapir.e de 11'1altcincva. Satana ni se poateface stapln, dar uu ,prin fire, ci prin acceplarea lui de dltre noi. DE' aceea sta-ptnirea lul asupra lloastrii DU (' fircasdi ~I adevaratd, ci mlncinoasa $i se intemeiaziipe libera lui acceptarc de clitre noi. Nu eJ ne-a creat si ne sustine. Tot de Dum-nezeu depindcm f;ii in aceasUi situatie. $i de la El avelll1. tot ce avcOl pO'litiv. De.)1'1 Satana I1U avem dedt 0 stare sllibita ~i nefkeasdi. $i de c) putem scapa. DaC'd-Lprimim pc Dumnezeu revenim deplin sub SUipinul nostru ccl bun, care ne readucela normal $i nc imboglileste ex.ist-enta cu alto $i ~lte daruri.

OLAFffiE LA ~lRE 263

cum s-a cuvenit capeteniflor Iudeilor, ct ca Dumnezeului tuturorintru sfintenie $i slava {,t>:l. Deci e chip (tip) in eele trupesti, pentrudi, eu adevarat si mai presus de tIUP, adieu Hristos, e mteles caPrune nascut de curind pentru nevinovatta dumnezeiasca, sau pentrudi S-a faeut f~ptura noua "r,t b. De aeeea $i noi, dupa ce am dezbracatvcchimea (blHrinetea) strtcaciunil, ne-am mutat la noutatea vietii inEl (II Cor. 5, 17). Iar pruncul e ca 0 IapLuru noua, Iar ca prunculrecent nascut este simbolul nerautatli, 0 poale usor vedea cineva,daca voieste, si 0 poate arata $i din insesi cuvintele Mtntuitorulul.Cici odata s-au apropiat unele femei si l-au adus pruner ca sa-sipuna miinile peste ei, precum s-a scris. Jar ucenicli socotind caaeeasta n tulbura, le-au oprit. El jnsa le-a zis : (cliisaJi copiii $i nu-topriti so. vlnii 10 Mine. Ciici a unora ea acestia este Tmparalia ceru-tiler» (Luca 18, 15). Jar ,fiinddi odata au mceput sa sa intrebe intreei : cine este mai mare tn Imparatia cerurtlor. lnteleptul Evanghelistne spune cil lulnd El un prune, l-e asezat Ia mijloc !?i a zis : «Amrn,amin zic VOWl, cd de nu vii Yeti intooroe ea sa liti ca pruncii acestia,nu veti intra in Imparat1a ccrurrlor» (Matei 18, 3). Iar ce Iuseamnaa ne intoarce sl a dort sa ne asernanarn cu pruncii, a lamurit-o fericitulPavel, scriind : «Fiatilot, nu iiii ptunci 1a tnitite, ci fiii prunci In nerdu-late, iar 1a miriie liti desavlr$iti» (I Cor, 14,20),

Asadar, Hristos e eugetat ca Prune pentru netiiutatea [nevino-vaua) Dumnezeirii 4;):.',

451. l Iristos o Arhiereu, dar nu mil semintia lui Levi, arattndu-Sc prin eceastadi c ~i Imp6rat, cum crau regii din semintta lul Iuda, din care a provenlt Hr istosdupa trup, (dalr Iii ea arhicria nu l s-u cuvenil Lu] dupa trup CCl erhierellor dinVechiul Tcstemcnt, dici UU ore numal om, ci st Du.mnezeu. Sfint!rell Lui ea Ar-hiereu n vcnca nu din provenienta Lui en om din vrco semtntie cerecere, eidin El tusust ('<I Dumnezeu, Hrlstos a unit slujtrea lnwariHeascii sl dcmnitatea tm-plirilleasti'\, pcntru ea in desavtrsirea slujirii Lu] arhleresti ere implicata sl slavaLui ilIlparlHeasdl. lntre oameni, domnia nefiind slujire curata, ~i pi eotia nefilndslujirc desliviTliitii, aeeste doua IlU sint unite. Domnia e in mare pal Ie egoista ~ipreolia Illi e ddrllire tatala. Hrlsto<; ea Dumnezc>u t~i da pulare Sicsi Ca om sa IeImplineaseli pc amindoua in mod desavir~il. Jnlruelt sa face ca om Mlet desavin;it,se (ace ljj Impiirat desavirsit, :)i vlc('versa (Apoc. 5).

451 h. Tn Irei feluri Moise ell prun.c e chip at lui Hristos, realizarcu chipu]ui:iJ) pcntru cli tn cali tate de Dlumnozcu e pururca l)E!vinovat ea un Prune, b) pentTu('.1 ill calitllto de om so 116stc !)i EI (;1;1 un prune, c) pcuLru di r(imine ea om flip-luril v('~nie llOtld, DUIDnezcu r VC~L1jc UnliT, pClllru ea JIU inccpc ni('lodatli sa se(.·puizezc In vluta ~i puterea Sc;I lufinitli, De aep(,o I~l paale da ~i ('II om calitaleade fliplura vN>llje noua, jar prin accasta alipindu-ne de El plltcm n 'Ii noi ve~nienol, inepuiz,lbi Ii, I1c')upw.;i imbalrinirH lli comperi!.

·152, E llll llC111 in~eles al calHiilii de Prune al lui Hrislos, pc 1I119a ccl di eDumnczcu vc!)nic tiuar ~i om care Illi imbatrine~te, rHndca e ~i DUffinczeu: penlruc:il e nevinnvat, sau Ilpsit de rilulate; pentru dumnezeirea Lui i e Jipslt de rautate~i ill umanilfltl'H asumata, pentru cil 0 purtala elt) Iposta5ul dllmll'~zoil'~C'. D()si~lur,e 0 neriitllulo COlIl)lienta, nu lncoll~lienta co a pruneului.. Din aeest pUllet de vadorec ca un prtme vl"~Jlic. S-I a~{1 1(' c('re si Ufffia!iIlOr s1i fi~. $i aceasta 0 orc El ~i 0pot avea ~i urma5ii Lui, pentru Cd Dumnezeu illSU'1i une~te nerliutatCd copilului euinlclepciullcd dl'~d\ in;ila a C('lui dtolvechi de zile,

264 SF. CHIRIL' AL ALEXANDRfEr

S-a trecut insa in chip iconorntc si in 'Sfintelc Scripturl suhtscere tatjil lui Moise. Se putea spune: cutare a luat femeie dinfiicela lui Levi. Dar s-a zis : «Epa ocrecore» (le$. 2, I). Aceasta pentrua arata indirect di Hristos a fost f~ra tata dupa trup, desl la vederea avut un taHL Ceci era nurnit fiul lui Iosif.

«$i era Irumos copilul» (Ies. 2, 2). De fapt Hristos S-a nurnit Sieste «unpodobli cu irumusete mal mull dedi fiji ocmentlor» (Ps.44, 3) 1,53. $i tot dumnezeiescul David ii spune : «lricinqe sobia Topeste COQPsa Tu, Puternice, 1n podoaba $i 1n irumusetea To» (Ies, 4, S).Dar nu se va. Indot cineva ea Irumusetea tntru slava $i fire e a Dum-nezeiri i. lnsa nu va atribui cineva lui Hristos marirtle trupului sinici nu va socoti acestea ca slava lui Dumnezeu. Departe de aceasta.Pentru ca toata taina Iconomiei cu trupul sta tn golire (chenoza),desertare si smerenie 45~. De aceea serie undeva sl proorocul Isaiadespre El: «$i t-at» '\laZUI pe El, st nu avea nici chip, nici frumu-seie» (Tsaia 53, 2-3). Chipul Lui era fara slava, mat lipsit de stra-lucire dedt al tuturor oamenilor 1,55. Dar nu zicem ctl cuvmtul pro-orocului neagl:\ slava Dumnezeirti, ct mai de'grabu ne Indearnna sainteleqem ell slave trupului in comparatie CU cea a Dumnezeirii searata nevrednica de nici un cuvtnt, Piul S-a aratat in chipul eel mailipsit de frumusete. Pentru di Iitnd Dumnezeu dupa fire, S-a Hicutca noi. $i omenescul mijlocitor e nemasurat mai mic decit Dumne-zeu si de incomperabile diferente 456.

453. Prumusctce sptrttuala ,este ne(]esplirtita de bunatste. Omul raU este «omnrtt», cum :zice poporul roman. R1!.utatea strtmba tr~saturile retei. .

454. Desiqur, Hristos a-a avut 0 Irumusete $1 0 slava trlJipeascil. Aceasta arcontraztcc golircs Lul de slava prin tntrupare. Dar smerenia nu c opusa frumusettlce iradiaza din bunatcltc.

455. Hrlstos eves tnfiitisarea mai smerilll decit a- tuturor oamenilor. Pentru ciiloti tin cit de putin s1l se dea drept cincva. Dar din srnerenia accasta iradiazli ceemal marc bunatate. care e una -cu Irumusetea splrttuala. A~a credem eli trebuio sase tmpace dcctereuuc contraziditoare ale Piirintilor, din care uncle tl preztnia peHristos ca Ioarte Irurnos 1a chip, allele lipslt de ortce frumusete.

456. E un nou scns al Ilpsel de frumusete a lui Hrlstos ca am, semnalal ueide Sf. Chirll, po O1.t1rnineatextului din Isaia 52, 2-3. Orlett or n de frumos chiputomenesc al Lui, tnteles ca iradiant de bunlHnte. El este ca chip intercalat tntreDumnpzeu ~i DOl. infil1it mai prejos de modelul dumnezciesc. I)eslgm aceasta nuinseamna eli mod('ll.ll ciumnezeiesc n.e TOmine total acoperit. Dumnczcu oi se facetransparent 1/1 coml.lnicabil prin tras!iluril(' fetei Lui omene~ll, prin cuvintcle Ltllomenf'~ti. Dar accstl'lI pot ti golitc de unl! de lumina si pillerea lor dumnezeia.'iCd.Si chiar cel ce Ie tralesc pc .aceslea, tolus! de nu·i 10a1l1l in toata infinilalea con-linutului lor. Ei se simI door intrati tn infinltate. Dar infinitatea ntl se lasa traitiidesavirsit d(' om. EI este in infinitate si flU cuprinde infinitalca. Stnt pe drumulcare $tiu c11 flU sc va snr~i, dar In acela$ timp stnt mereu Inlr·o lnaiotare In E1.Cei ce priveau fata lui Hristos, desi se slmleau tn in[initaleil Lui dumnczeiascil, ntlputeau face abstractie de trasl!.turile lui definite. Cci ce auzeaU cuvintcle lui Hristos- san noi Cilr~ In Ei11zim - se sirnkl.Hl san ne simtim introdU5i tn infinitalea lorde snnsuri, dAr nn pulem lace abstractie do matcu rtului in 1:110cami adincimi nfrefundiim mereu.

GLAFmE LA IJl::;lRE 2650

5. Prlveste cum Faraon supuntnd toata partes btirbatcasca unel-tirilor, femeia care-I naste ascunde copilul punlndu-l si Inchlztndu-Iin cosuletul (sicriasull de pspura I ~i n arunca in apa de la marqineartului, dar afllndu-I, tl ta indaU\ din apa tHea priqonitorului. C~c1aceasta deschiztnd cosuletul si aflind pruncul pltnqtnd, inteleg(> eneste evreu $i n preda spre alaptare eeJei ce 1-a nnscut, fagadllindu-ipe deasupra plata pentru alaptare. Ce tnteles potrlvit vom da acestorcuvinte ? Sau ce taina lrebuie sa vedem in ele?

Inainte de venires Mtntuitorulul nostru nu era barbat nssupusuneltirilor. Iar prin barbat tntelcqem pe tot col cc se strsduiestoin barMtia duhovniceasca si da ca rod uri cele pl~cule lui Dumnezeu,Deci barbatul este in pnmejdie, satana afundtndu-l tn pltlcerile lu-mesti ea in niste mocirte $i norcaie $i tnectnd po eel ce respingmoleseala si afemeierea in rrioravuri ~i moduri de purtare. Pentruaceea au $] spus purttitorit de Duh, ulmitt de abaterou tuturor de laceea ce este drept: «I'c]! S-QU abtuut, smpreurui nc/ rcbnici s-ou iiiciu ;J1l1 este ccl ce face buruitate, nu este plna la unu!» (Ps. 13, 3). Toteoamenii erau incapabili s~ fadi binele, nascocitorul rauIui nelastndu-isa se imbarbdteze spre a nu paditui 456 b.

Dupa ce s-a facut unul dintre not si s-a nu rna rat Intre cei supussuneltirilor, Emanuil, Pruncul prin fire si en adevarat, adica Cel ce11U stia de slabirea prin placeri, cact nu se molesea pr in p~ca l, D

scapat 1a mceput de stapinitorul veaculut acesta, dki a fost ascunscopilul, adieu Moise. Dar dupa ce a tnaintat In virsUi, Sinaqoqa care-l-a nascut, aprtnsa spre ucidere, caci Hristos s-a ivit dupa trup dinIudel, l-a Inchis in morrntnt. Chip cIar al acestui Iapt a fost Moise'pus prin mina maicii lui in sicrfasul de papura. Clki Sinagoga Iudei-lor l-e lnstrdinat prin accasta de sine pe Emanuil. Dar fata lui Faraon,adicd Biserica din neamuri, desi avusese ca talit pe satana, II afll\in apa, al rarei chip e Sltntul Botez, prin care ~i in care c gasilHristos, st deschide sicriasul. De fapt, £1 n-a dimas tntre morti, cfa tnvlat pe moarte calctnd, si a iesit din mormtnt, Aceasta au erezut-oeu adevlhat cei ee prin credinta L-au anat pe Ccl ce-a murit pentTUInoi, ca sa tread1 $i Ia viat~ pentru nOi 1,57.

456 b, Plcatul osle 0 manifeslare a sl!lblciunii. RAul ('sic 0 slilb!re a exlstentci.('arc e una cu 0 slabire a libortalii. Raul U POijTtl1 pe om co pC' lIll rOb. In libnftate,in stll.pinil"C'8 de sine sc arutii 0 Ulric a exi~tcntei. Anirnalul lips it de llbcrtatc nl!'are gradul de cxistcnta al omului. Duml1czcu, existenta nollmitata, c si axistcnla.desAvlrsitd libertlili.

451. I-Iristos J1-a mUTit numa! pcntru noi, oi a si 1nvlat 1 penlru crc$tinismuloccidental, cato1ic 5i protestant, a accentual aproape excluslv moartC'a lui Hrlslospcntru no1, socotind mintulrca noastra obtinutil tn mod juridic de la Tat!il prinsatisfacereo cj ca pedeaps1i In locul nostru (protestantism). Dar Hristos suporti!J

266 SF. CHIRJL AL AL"ElXANDRI£r

Si aWl pe copil plinqlnd. VOIn afla st noi pe Hristos Jstortslndnelegiuirea Iudeilor si cele I1icute LUi, ba si pltnqindu-Se de ele,C~('i zice intristat: «Sttiipuns-aii mlinile l\1cle $i picioaiele Me/e,muxuirat-ou toate oasele /viele. Jar ei priveau $i se uiuui La Minc.ImporJit-au tioincle Mele lotusi .~i penttu ciimasa Mea au aruncutsorti» (Ps. 21, 18-20). Si in aJt loc iarasi : «Mi-QU aat spre mincarcMie fier€ si in setea Mea M-au osuiixu cu oteu (Ps. 68, 25).

Iar di Hristos a rasarit dintre Iudei, a recunoscut si a crezu tDiserica din neamuri. «Caci a spus tala lui Faraon : Din copiii Evreiloreste acesta». Iar di Sinagoga Iudeilor va primi la vremea sa 1)('Hristos de 1a Bisertca din neamuri, cunoscind de Ia ea taina Lui,o arata usor faptul ca cea care a nascut pe Moise il prirneste deJa fiica lui Faraon. Caci dupa ce l-a parasit Sinagoga Iudeilor pelisus si L-a respins prin neascultare, In timpurrle din urma il va primi,Invatind din cuvintele Bisericii. Iar lUCIUl acesta se dovedeste ennef'iind fara ctsuq, ci d~Hator de mart nadejdi. Caci priveste cumJiica lui Faraon Ji fagaduie~te rasplata mamei lui Moise, dindu-i s;)hraneasca pruneul nascut din ea.

Asadar, nasterea lui Moise si cele privitoare la el indica Ioarteclar celor intelegatori taina lui Hristos, prin Care, si ell Care si1 fie.slava Tatalui $j impreuna cu SUntul Duh, acum si pururea ~i tnvecii vectlor. AHlin.

Iara$i despre ~oise

6. Infati$ind nasterea lui Moise am aratat pe cit s-a' putut tainalui Hristos, subttnrnea mtelesunlor. descriindu-I pe El in chip teo-nomic in calitetea de copil de curmd nascut, pentru nevinoviitiaDumnezeirii :;;i pentru dasavtrsita. neviclenie si pentru simplitateatotals, sau pentru di s-a aratat ce zldlre noun.

Dar sa priv im si in alt mod in Moise chipul lui Emauuil. CaciHristos este sfirsitul legii si al proorocilor (Rom. 10, 4) 45.'''.

moartea pentru nol, ('8 s-o invinga pcntru noi prin tnvicre. El c mai tare ca ea caDumnezeu, dar ~i ce om Cara pacat, purtator al unci umauttat; unite tntr-o Persoenac..U dumnezeirca. Pc linga aceea numai un Hristos viu pentru veei ea om, ne co-munica ~i noua ca oameni viata tn vecl, Seaparea pe vecl do moarte nu ne vineprintr-un dscret, tn afara de Hristos, pentru meritul l.ui de-a n satisfiicut )'ll'liltrunoi onoarea divina, sau de-a Ii aehitat pentru Doi 0 pedeapsll, ci prin ('otlllll\iu-JH'a eu El.

458. Hristos apare nu numai CB un eopil neimbiitrinit !;i netmbatrinitor rala deICgea imbiitriuitii. uzalli, ci ~i ca maturizaT('B !inala !?i de nepedepslt a Pi. E1 c ('C'ld<, la caTe a v('ni I lege-a ~ la care e m('nitii sa eonduea. Dar evreii n-au mers peIillia pilla unde era C'hemat1i E'.a sa-j conduc1i: de 1a implin.irea U!Ilor acte f'xterioaT(,<lin respect [{lla de Dumnezeu, Ia inal!.imea lor inlcrioara prjn iUbir_ca [ala de E\~i de semeJ1i, ina}timca Ja care ni S-a eratat Hristos !ii spre C'(1r0 ji atrage ;mai directpI in pilda si ajutorul Lui I?i pc cci co crod In El. In Hrislos sc arata Jegea dusctJa caplltul final, ITrislos e aHa $i omega, (Apoc. 1, 8), lnceputul vf)!inie Unlir, ~i~rtr!litul maturiziiri i cit' l1('depa~it.

OLAFIRE LA IE$lRE 267

«Ciici a lost, zice, dupa acele multe zile, tiicuuiu-se MOise mare,a iesit Ja iratii lui, lili lui Israel. -5i cunosclnd ciiinul lor, vetie unom cqipteati batlnd pe un evreu din tratii lui. Si omorlnd pe eqiptean,l-a ascuns pe el 1n nisip. tar tesitu: a douo zi, vcde doi barbaii evrcicerttrulu-se. $i zrce celui CE! tiicea nedreptate : Pentru ce h~ti. peoproapele ? Lat acela i-a zis : Cine te-a pus pe tine stoptn 'si jud~-cator peste .{loU Sau vtei sa ma omott $1 pe mine, cum ai ~omoritieti pe egiptean? $; temlndu-se Moise, a zis : Oore cum s-a iiicutcunoscut Iucrul acesta t $i a au zit Faraon despre tapta nceastn $iciiuta sa .omoure pe Moise. Si a iuqit ~"10ise de La lata lui Faraon sis-a sQla#uit 10 pdmlntuJ MacHan .• 5i venind 1n pdmlntuJ Madian, asezut I1nga un put. lar preotu) din }.1adian avea saute tete care pasteouoile tatalui lor Ietto. $.i vcnind ele au seas apii, pina ce au umplutjghiaburile, 'Ca sa adapc oile tuuilui 10l, Ietto. Dar venind piistoti!lei-au alungdt pe ele. $1 scullndu-se Moise, le-a opato: pe -ele .,}iscotind apa a addpat aile lor. $i au venit ele 10 Raquel tatii! lor. Iatcl te-a zis lor: Ce este ca v-at! grabit azt so. v eniii ? lor ele au zis:Un am egiptean ne-e apiitat pe noi de piistori $i ne-e seas Qpa $;ne-e adapal oile noasitc. Iat el a zis letclot sale: Si unde este iSt pentru ce aii liisat pc om osa t Ctiemaii-I sa miinmce piine. -$i s-aesezcr Moise Ia omul ace1a $1 i-a dat pe Seiora, tata sa, lui Moisede soiie. lar femeia lulnd in pituece- a nascu: iiii si a chemat Moisenumele lui Gherstnn, ztcina . Strain, slnt eu In porouu strain»

[Ies 2, 11"':_22).Asa au fast cele ale lui Moise. Dar cuvintul nostru se va mdrepta

spre Intelesul eel mai dinlauntru, vaztnd in istorisire ceea ce sacuvine sa fie vazut in ea. $i ceea ee se dovedeste putind sluji tnte-lesurilor duhovnicestl ve Ii reterit Ia iconomia lui Hristos.

7. Ai aflat ca flkindu-se mare, Moise a iesit 1a tratii sill. De fapt,dumnezeiescul Pavel spune adevarul, clnd zice : «Iat c1nd a venitoltnitea vremii, a ttimis Dumnezeu pc Fiul Sau nascul din femeie,Care S-a nascut sub lege» (Gal. 4, 4). Trel>uie sti vedem eum secuvine sa fie inteles modul acestei trimiteri arlHate aei, sau cetrebuie sa spunem di s-a intimplat. Oare nu vom spune ca CuvintulTalalui Hicut ca noi, adica om, a iel;jit din slava dumnezeiasca, dadie adevarat di bogat fHnd S-a saraeit (II Cor. 8, 9) ~i S-a CObOTit lastarea golita (de chenoza - Filip. 2, 7)? Ca.ci ispravWi fiind ieono-


mia 459, cind avea sa se retntoarca la Tatal si sa sada pe tron 460, tm-preuna cu EI, ridictndu-se peste toate tronurilo. zice : «Paritite, pteti-mare$te-Ma pe Mine cu slava pe care am avut-o 1a Tine lnainte de-Qii lumeo» (loan 17, 5). Domnul cerului ~i al pamintului. avind caDumnezeu prin fiinta staptnirea peste toate, nu a iesit din celeale Sale, lulnd chip de rob. Dar Cel in Care vietuim $i ne miscam $isintem (Fa pte 17, 20), desi s-a vazut Impreuna cu noi gol si in mor-mint, chlar daca a revenit iarasi 1a viata, nu socoteste ea a fostcit de putin in afara eel or euvenite Lui. Cum soar putea Indoj cinevade aeeasta?

Deci a iesit la Irati! Sai, adica 1a Iiti lui Israil. Caci ale lor aufost fagaduintele, ai lor parintii, catre care s-au facut Higaduintek.De aceea a st spus: «N-am tost trimis dec1t ciitre oile ceie pterauteale easei lui Israel» (Matei 15, 24). Caci vaztndu-i suportind tiraniacumplita $i cu adevarat greu de purtat [fiindca Ii asuprea si apasasatana), s-a gindit sa-I elibereze si si:i-i scape de tot chinul. Omormddeci intr-un mod oareeare pe cel ce hotartse sa nedreptateasca ~Gl,

I-a ascuns in pamint, adica Il aruncase in partile de sub pamint, tn-chiztndu-l in iad. Aceasta vrea sa spuna prin ascunderea egipteanului

459. De aei se vede eli Sf. Chirtl lntelege aci prin iconomte nu numai tn-truparea, eaci stares de om a lui Hristos, nu s-a sftrsit odata cu tnlHtarea Lui lacer, ci toata opera de mtntuire implinitl:i de EI pc pamtnt ca om. fa a fost 0 operAa iconomiei pentru cli a avut ca seop retacerea croatlei de catre Fiul lui Dumnezeufacut om, opera care nu s-a implinit printr-o lege, ci prin libertatea Lui. Tot cefacer Hristos pe pamil}t ca om, lnceptnd cu tntrupurca, este 0 lucrare libera, nue 0 .lUdra'r~asemenes celel a oricaru! om, care l~i traie$te viata pe pamtnt subputerea unor legi valablle pentru loti oarnenlt sl nu Cll etectul mtntultor pentrutoala creatia Dumnczeu recurge prin Hristos la 0 lloull Jucrare qospodareasca [leo-nomidi asupra lumii, dupii ce a creat-o, dar a cazut din calea ce-o dueea la Ierl-cirea vesnlca in EI, ase cum I-e rtnduit El cretnd-o. In iconomia lui Dumnezeu,sau in lucrarea Lui referltoare la ea. nesiltta de vreo lege, sau de Iiinta Lui, tine$i creerca. conservaree $i guvernarea ei. Dar actul eel mai inalt al aeestei Jucrliria Lui privitoare la lume, cste cee implinita de El din intimitatea cea mal marein care a intrat cu ea, ca om. leonomia aceesta 0 continua Dumnezeu $1 dup3tnliltarrea lu~ Hristos, Dar baza ei a fost pusii in lucrarea Lui de pe pamtnt. Inptrga creatiei, adidi in umanltatea asumala de EI, opera ieonomiei este realize til.sau dusa pll1a la capal. Acum depinde de oamenii ce se nasc pc rind sa se unetlsea.eu ETpentru a se mintui.

460. Sinl tronuri ~i tronuri. E:xista 0 ierarhie In creatie. Dar nl! slnt tronuricu pUlere absoluUi. Numai aT lui Hristos are putere absoluta. Et are puterea iubir!icare a mers pina 'Ia jertCli. Toate cele inferioare trebuie s~-I imite pe al Lui. Stnttronuri intre Ingeri $i oameni. prin sfintenie, prin eapacitatca dHerWi a piitrunderiitn tainele lui Dumnezeu. Peste toate sc inal\a tronul lui I-iristos ea Om, aliitureade Tata!. E un tron comun. «S·8 tnl:iHat peste toate cerurlle dupii inviere» (Sf. Chiri)din Alexandria. Explicare la Psaimi, Ps. VIII, vers. 2 i P. C. 69, 757). Dar loatlisla\ a vine de ]<1 Ta I('iL

461. Preeum «8 tndrE'pta», M-i indreptati» are la Sf. Pavel multe intelesuri.a~a are $i contrariul la Sf. Chiril: a-i priva de virtuti (de dreptate in general). aIe lua indreplatirea la fericirea in Dumnezeu, a-j nedrepliiti, a-i face Cara scuz5tn fa ta lui Dumnezell pcntru pCicalele lor.

GLAFIRE LA JE$JRIll 209--------------------------------------~mort in nisip. Iar din lextele evanghelice poate ana cineva foarleusor co cetele uritoare de Dumnezeu sl necurate ale draeilor aufost a runcate de puterea l1egr~ita a Mintuitorului nostru, tmpreunaeu saLana in iad ~i osindite s1i Iocuiasca in prapastia fara. fund (inabis) t.o:!. «Ciici 11 ruqau pe EI, zice, atacii so. nu le porunceascii lorso plccc in priipasiia fara lund» (Luea 8, 31). Pentru eli fiind trimisaInalnte de ei 0 mare multirne, eel co mai erau tnttmpinati ca uniice se puteau apropia (de oameni), n rugau s1:\ nu-i condamne tm-preund cu ceilalti 1,63. lar eli stnt pedepslti pentru cruzimea pe care 0

folosesc tmpotnva noastra, 0 poate vedea cineva, daca voieste, euusurmta, auzindu-i strigtnd: «Cc este noiui .~j Tie, Iisuse Nazarinene tAi 'Venit aid lnainte de vrerne, sa nc cbinuiestt pe not ?» (Luea 8, 28),

Deci fiindca Hristos Jl vedea pe <>giptean asuprind in mod de nesu-portat pe cei de pe pamint, l-a ascuns pe el in iad. Aceasta a savtr-stt-o ea in umbre $i chipuri ~i Iisus, care a trecut pe fiii lui IsraelIordanul st i-a condus dupa Moise. Caci a legat in pe$lera pe ceicinci regi ai Amoreilor, chipul arlHlndu-ne indirect c1:i dupa vletutreasub lege, ivindu-Se 1a noi Imparatul Emanull va pecetlui pe coo-ducatorit dracilor ca intr-o pesters adlnca, In adlncimile cele dedesubt.Iar omorlt hind eel ce ne asuprea si necajea, in ziua a doua, adiclSin cei doi evrei ce se certau, se aseaza tn mijloc ca biruitor st lmps-clutter Moise, spre tmpacarea celor despartttl in mod netrnpacat, tn-laturind dusmanta, zictnd celui ce batea pe fratele sau : «Penttu cebali pc aproapeJe? lor acela tiispunzuuiu-l : Cine te-a pus stap1n $ituaecator peste 1101 ? Sau voiesti so. ma omori In ielui cum l-ai omorJtieri pe egiptean 1»,

.16:l. Dumnezeu a aruncat In nefericirea ~i In tntuncricul iadului pe serene.tncmztndu-I In aceste neputlnte ale rlil.\tIlUi, 01 nevederll adevarulut ~i binelui pen-tru veei. Dar In eceesta era ~I 0 ccntucrare Inciiplittnstli a satanel. lar imJ,>rC'unl1cu ctl au ro!S~ erunoate si cctole necurate $1 urttcaro de Dumnezcu ale dracllor.Ura e ell Ins!~i aUt 0 neputlnta a celui ce uraste de-a fi fericit $i de-a cunoasiereelltatea supertoara a binelui, cit ~i volnta de-e perslste ill aceustll. nelerlclre.Ea e un abis, dici 0 flirli fund, 0 tnainlare In inIinilatoa golului. II s!l.rlic1el devlatli. Cum so poate in1ilta cineva infinit In !ubirc, tn binc, In Dumnezeu. a~a poate.nainta ell voia $t flir!! voie in urA. CeCl dintii ins! e 0 vcsnidi ocllhnll, sau lIlul-lumire pc fleeare lreaplll i cea din unna 0 ve$nlcli nemul\umire, neodihnii.

4.63. Putinta de-a chinui pe cineva, de a-i ispiti 1a r!iu, Ie dl! demonilor oare-,cure multumirc, IUn sentiment de-a nu fi tn abis. Dar privaree de un asemt'neaprilc.j Ii face eu tOLul nemu)tumi\i, sau s!l. se afunde In tot mal mare ur!l. Darexplicares Sf. Chiril e alta. $i ea fnca e adevliratli: unll IlU ajuns 18 aceast4neputinlli dc-a mal chinu!, sau ispitl pe ollmeni, deei nu erau tn pr4pastla [Arli(und, Allii nu erau lnel! ill aceo situa\ie,


Astfel inchizind pe satana in iad, Emanuil S-a aratat biruitor sieducator a1 dreptatii celor din Israel "6'1 ~i invatator al iubirii reci-proce, poruncindu-Ie sa se straduiasca pentru iubirea de Irati si sanu socoteasca nimic mai bun ea pacea ~i uuitatea sufleteasca loG:\.

De aceea a si spus: «Pacea Mea dau VOUel» (loan 14, 27) 1,6(;. Dar eiin lac s~ laude aceastii declaratie si sa admire pe tmpaciuitor, pedaruitorul pacii. pe povatuitorul in iubire, pe irlvatl1torul celcr malbune invataturi, L-au urit nu putin. Nu si L-au facut oonducator ~iinvatator. Ci desi 1e-a spus Iimpede prin glasul Psalmistului : «Ellam lost pus de EI lmparat peste Sion, muntele eel silnt al Lui» (Ps. 2,6), mergind dincolo de toata nerusinarea. s-au purtat cu asprime sineiubire. de Dumnezeu, zicind : «Cine Ti-a dat Tie putetea aceastn ?»,~i: «Stiatn .cii Dumnezeu i-a votbit lui Moise, dar acasta nu $timde unde esie» (loan 9, 29) ; ba si condamnau cele prin care erau min-tuiti si birfeau in mod netntelqeator modul ajutorarii, Caci dumne-zeiescul Moise era Invinuit. pentru eli a omorit pe egiptean, desiacesta necajea ~i asuprea si impovara multimea evreilor eli 0 stapt-nire de nesuportat. Azvirlind Hristos dracii eel dH in priipastia f~rafund (in abis) st mutindu-I tara voia lor de la Urania asupra noastra,Intrucit it xlespiirtea de cei in care se aflau, desi trebuia sa Iieadmirat pentru aeeasta, nu scapa de vorbele celor ce oblsnuiau sablrfeasca. Caci au lndraznit sa-i Iaca 0 vlna vindecarile Lui minunate,. ,zicrnd : «Acesro nu seoate clraci.i decit cu Beelzebul, stiiplnul dractlon(Matei 12, 24). Observe cli Moise prrvind in jur si nevaztnd pe nimeni,a ascuns in nislp pe egiptean. Apoi venind indeamua 1a pacepe frattt de un singe. Caci i] r~zbCiieste Domnul pe Amalie, dar eumlna ascunsa, cum s-a scris (Ps. 135, 12), si neinteleqind nimeni dineei de pe pamint, Hristos imptinea ell iconomie eele mai neqraite

464. Satana golind de duhul dreptatl; pe oamenl, ii face sa sc nedreptatoascalntre ei. Dreptatea tn care Ii readuce pe oameni Hristos are ~i acest sens de pacesl de iubire intra ei. Satana nemaiavind succes In atragerea oamenilor la nedrep-tate, se sculunda !ji mai mult in chinul lui, in nemulturnirea lui, in tntunericul!ipsei de sens al existentei lui. Pind reuses sa atraga pe oamoni la nedreptate, semai amagea cu acest rost, macer negativ al existentei lui.

. 465. tn. Dogmatica din 1958 sl din 1978, am pus in relief direcua spre Dum-nezeu, spre firea omeneasca proptie ~i S'pfe semenii umani a jertfei lui Hristos. Tnaccstea Sf! implidi ~i 0 direc\ie spre salena, spre slabi·rea puterii lut de ispltire,spre biruirea ~i lanmcarea lui tu iad. Unde so instaurea2d binele ~i iubirea prillTenuntarea jertfelnicd. la egoism, nu mai are nid 0 puterc satana.

466. Numai con~liinta c~ e Dumnezeu 11 putea face sa vo.rbea~ca de paceaLui, de El Ca izvor ill paCii. Dumnezeu ii iube!;te pe toti, vrea sa-i aiba 1>e toH inpace eu El ~i intr(' d, cad tonta creatia e a Lui, rod a1 iubirii Lui. Dar ~i ca omHristos e izvor al padi, did a mers in generozitatca tala de toti plna la jertfade Sine.

GLAFmE LA IES1RE 271

Japte 466 b. Caci cum ar sti cineva din cei de pe pamint cum ~i cinderau osindite rnuljimile dracilor si Ji se porunceau sa se s~i1a~luiasdiin prapastia fara fund?

Deci alunqind pe satana in iad si eliberind pe cei de pe-pamjnt de tirania lor, Ii chema pe acestia la cunostinta virtutilor.«eoci cum poaie int ra cinev a in easa celui tare si sa rapeoscc uneltelelui, daea nu Jeaga mai intii pe eel tare, CCl sa jeiutascii opoi casa lui ?»~Asader leqind mai inainte pe eel tare, adidi pe satana, muta princredinta la Sine uneltele lui, adica pe cei ce lucreaza sub e1 si socotitlin tre u ne J tele netrebnice ·j66 c.

Dar Iiind batjocoril in chip neIegiuit pentru cele ce se cuvenea-gii fie admirat, s-a mutat in chip necesar parasmd Iudeea, in care s-a.nascur, macer ca nu era Iudeu eu adevarat, ci de sus si din cer :;;1de In Tat/H. Asa si dumnezeieseul Moise, desi s-a nascut in Eqipt.era evreu din evrei, avlnd dupa tata 0 ractacina nobila si sftnta. Darclf'ffiimindu-l ceidin smqele lui, s-a stramutat in Madian si a plecat illtara celor de alt neam. Apoi seztnd 110ga put, s-a facut cunoscut fetelorlui Ietro. Acestea fiind sapte lei. numar ~i pasclnd turmele tatalui lor,au adus la jgheaburi oile insetate. Dupa ce au scos apa cu multasudoare, au fost date Ia 0 parte de niste pastori. Moise il1sa i-a lnvins.$i scotind apa cu miinile lui, a adapat, precum s-a scris, oile lor.

Vom tnteleqe deci pe letro ca lumea in sine. Caci e1 era preotal Medlanltilor. care nu slujea lui Durnnezeu Celui prin fire si ade-varat, ci fapturilor in locul Creatorului si Fikatorului. sau eons true-trilor Hicute din pietre si din lemn. Caci lumea a fost amagit~ si ea,lnchinlndu-se demonilor si nu lui Dumnezeu,

letro se talmike~te si el ptisosintii sau prisos. Dar asa e si Iumea,f ind in treaga 0 prisosinta pentru faptu1 ca eei ce voiesc sa cugeteale ei, nu fae nimic din cele necesare, ci se imbata cu tmprasttert

466 b. Paptele lui Hr istos nu crau faptc de rtnd, ci Iapte ce serveau mtntuirlf.'); de accca uetntelese in puterea cu cere erau facute, pentru ca nu erau facutecu putcreo obtsnulta a omului, care tinea seams de legile naturale. Pentru di eraufa('Utf' Cll putere supertoara firi.i omulul. care tinea seama de legile naturtl, areu,cu totul libere, avlnd ca scop sa-i nidice pe oameni de sub legile naturji ce-l due-la moerlE'.

466 c. Nu se poate ridica omul la praclicarea statornica a binelui, care 0 una.en virtute-a. pilla nu se ridica din sUibiciunea prin Care so supune ispitei satanei,pln,ll nu so Intare!jte tn vointa care n elibereaza de ·robia acelula. Precum existao c:onJuerarc a OInullli tarc cu Dumnezoll, 6$a existil 0 conlllcrare 6, omului slab.In voinla eu satana.

SF. CmRIL AL ALEXA:-IORn:J

deserte ~i se aruncd ill placer] netrebuincioase .\C";. Deci e neindoielnie·d! celor ce voiesc sa vietuiasca drept, sint de prisos cele ale trupului~i a cugeta la celo din lume, clnd ii departeaza de cautarea a ceea-ce c de Iolos si necesar, clad} e edevarat c.J : «Cuqetul ttupuuii dU$ma-nie este lata de Dumtiezeu» (Rom. 8, 7) si ci.'i eel ce cu 9eta. cele alelumil se face dusman lui Dumnezeu (Jacob 4, 4). Deci e eu adevaratun lucru prisositor a VOl sa cuqeti cele din lume si Insasi lumea. Caci.a spus Hristos: «Ce va lolosi omul de vel cl$tiga lumea, iar suiletullui si-I va piertie ? Sou ce va do omul In schimb pentru suiletul sdu ?»(Matei 16, 26).

8. Deci s-a mutat Moise din Egipt in Median. 1n acelasi mod $iHristos din Iudeea 111Galileia. Dar observa ell una din Iiicele lui Levi-a nascut pe sfintitul Moise, dar fetele lui J etro a1 Medianitilor eraumai multe si anume sapte la numar. Caci una e si multimea Iudeilor,<lin care s-a nascut dupa trup Hristos, ea chipul lui Moise. Dar 5i11ttoarte multe fiicele lumti, san turmele neamurilor ce locuiesc in ea.Parasind deci Hristos Sinagoga din care s-a nascut dupa trup, s-amutat la turmele ceJe multe ale neamurilor , pe care le apasau pas-10rii cei rai, sau staplnltorii lumesti ai lumii acesteia. Si El le-a mintuit.

Dar sa aratam modul tiraniei, c:a sa adaugam pe eel al ajutorului.E un obicei al dumnezeiestei Scripturi sil ascmene cu un put cu-xiostinta sadita in noi dcspre Dumnezeu $i prin care sintern povdtuitispre toate cele ce SI111 de facut. Cad cunoasterea a tot binele11$ne$te in noi ca dintr-un izvor al mintii sl cunostinta slavei luiDumnezeu e in noi ca Intr-o oqlinda si ca intr-o gh~citudi (I Cor.13, 12) ~68. De aceea pe cei ce dispretulesc iubirea lui Dumnezcu $i

:s-au aplecat in chip neleqiult sa dea demonilor slava cuvenita lui

-167.Lumea nu e tntru totul de prisos. sau (ara rost, ci numai cind e socotitli~lnica realilate. Ctnd c socoma ca create de Dumnezeu ajutind pe om sa cunoascliq;rin ea pe Dum.nezeu Cel mai presus de ea ~i sa tnaintcze prin ea spre EI, nu e,rJri! rost. Lumea orera dcci si putinta de-a aHa in placeri de prisos. ba chiur pagu-bitoare. Din ea trebuie 5i! se foloseasdi numai ceca cc e strict necesar, 11U ceeace e de prisos. Clnd prin lume nu se vede Durunezeu, se cauta sl cele fara rost,·de prisos, pagubitoare. De aceea zeii identifica\i Cll for\ele oi sint demonii care.fac pc oameni sa caute tn ea cele de prisos, necnlloscind-o dedt pe ea.

468. Mintca noastr!i C pe de 0 parte CCl un izvor din care ti!jnesc cuget1iri $i·cunoslin~e. dar pcntru di cste in legiltura cu lumca $i cu Cauzatorul ei. Mintca'$i fiinta noastra carda 1i apartine. nu sint rupte de realitatea deosebita de ele.In faplul di din mlntca noastra t1!inesc mereu alte cugelari, se arata di realitalea~Iumii $i a Cauzatorului ei este inepuizabiHi. Dar cuno~linta noastra, prin care mintea"'llllde in deosebi spre ultima cauza a lumii, nu reda continutul existentei lui Dum-nezeu decit ca prin oglinda ~i prin ghicituri, sau chipuri luate din lume ~i dinfiinta noastra. Dumnezeu at1nge mintea noastrii, dar ca pe 0 oglinda imperfectii,In care S0 reflecta ~i continuturile lumli Si ca 0 Cauzli a lor. Oglinda creatii nu,poate reda in toata exactitatea ~i plenitudinea pe Filcatorul necrcat.

273

Dumnezeu, ii invlnuteste zicind prin g1asu1 lui Jeremia: «S-o uimitde aceasia cetul ~i s-a iniricosa: ioatte pCimlntuJ, ziec Domnul, cCipopotul Meu a iiicu! douCi rete . M-a pCiu1sii pe .M.inc, jzvorul vie pi,$1 ,';i-au siipo: 101' puturi surpoie, care nu VQr putea tine apa» (I~r:2, 12-J 3). Caci: cultul eu nume mincinoase e: ca un put surpat, fiindeanu poate seoate cineva din el cuvlntul in stare stl dea via1li. Izvoral vtetil adevarato nu e dealt cunostlnta nepatata despre Dumnezeu,Deci putul este chipul cunostintei sadite in firea rroastra ~~!). De aceea,pina co ne folosim pentru cunoasterea lui Dumnezeu de mtnteadreapta f?i netortata, lnaintam direct spre adevar. Dar dactl cineva.slapillit de a1llagiri 4iO se abate spre ceea ce-I place lul, Isi va cheltuiin acelea straduintele sale. Aceasta, socoteso, di mseamna tn ghi-.citura seoaterea apei de ditre fetele ,lui Ietro ~i fclosirea de ca eu.sila de eatre eei mal tari dedt ele. In aceste neput.nte spunem dlse ana cei amagiti, clnd li so abate cunostinta tnnascuta spre ceeace nu e bun $i frumos, adieu spre ceea ce tn~eaUl ~i spre ceea ce espre ~olos demonilor. Dar' a. venit in aptin.>.re.1tiristos'. Cae. alungindpe raU pus tori minctnosi, a adlipat eu apa vie, adicti cu propova-duirea Lui dumnezeiasca si cereasca. Dc aceea a si spus: «De lnse-tcaza cineva, sa vtna ia Mine si sa bea» (loan,7, 37).

Sa inteleqem dcct p e ·letro ca tata Iumii plinM de ceea co-t de:prisos st trecator. Iar fetele lui slnt- neamurile de pretutindenl, ara-lind prin fiecare din fete una din multimea lor. Iar prin pastorii ceirai ~i vtolenti e potrivit sa se Inteleaqii cetele dracilor. Iar eel ce

! • I 1

Ie apara .de el este Hristos, cere ne, $i I imbata cu, undeleapelor dumnezeiesti.' Iar dupa ce fetele au scapat de Hicomia paste-rilor neleqiuiti, se intorc la Raguel, taUil lor, adidi 1a Ietro. Iartntreblnd despre pricina IntoarcerH neoblsnuit de repezi, elc i-auvestit lndat~l ajutorul dat lor de Moise, $i acela 11 aduce tndata in'cas a po Moise $H d~ de sotle pe Sefora, prima st eea maf frurnoasadintre felele lui. Iar aceasta i-a nascut pe Ghersam. Ciici dupa ce

469. De la zei idellUfiea!i eu [O'qele lumii, nu poti avcl,l decn' ,CePit ec poate·<liI 1111n(.'Otngusla $1 plina de insu[ic\len~e. Nu poll priml do la ea euv1nllll souasigutarco vietii ve$nlCcll nu poU primi mul~um.irca deplhlli. Ori ee ti-ar da, telaSd nemul\wnil Lumen prlvitli In co Insli$1 e ea 0 nuttnA surpata, aeop(lritii ellpam.int. Numai vazutli in legalurii ell Dumnezeu eel mai preslIs de ea, flntlna careo sapi in CI;\ duce In adinelll de dlncQl0 de ea, do un de vine opa vietH, ell cuno!!-Itil1\a c~a adcyaralli, Slupli care 8; insct<llli mil1tcq OJl1Clle;~scii.

470. D~~i e inntt~('ul~ oJ')lului aspir~tia !lprC eunolltinlli, sprc i'nfinltUl dum-nczeiese caY(' dil vJ(ltu, lolu!ii el so poate las<l aml1git de satislacliilo superfkialc~j de scurta duralii ce i Ie da lumea aeeasta, rllm.lnind la pu\urilc <.>i surpalc. chel-tuiudu-$i timpul ~i pulerilc eu ele.16 - S.flnlul C:lll1'11 a1 AleJilllldrlel

I , '

274 SF. CmRIL AL ALEXANDRIEll

Hristos a aratat pretuirea pentru toate neamurile din lume,471, til

fost recunoscut de ea prin vestirea celor ce au fost miutui ti de Eldi au fost aparati si scosi de sub mina eelor ce-i nedreptateau. Siasa lumea ll primeste cu Iubire, ea si Ragnel pe Moise eel preasfintit ..Ea intra in relatie familiara eu EI, dindu-i ea pe 0 mireasa Bisericadin ncarnuri, care e tnteleasa prin Sefore. Cad aceasta se Hnrnace~te-ca cercetdre sau ea irumoasti, dar ~i ea tuirul suilarli. Caci a cercetat«Rlisaritul eel de sus» (Luca 1, 78) pe cea eu adevarat mareata slfrumoasa. adtca Biserica si i-a darutt .ca da-r al cerului' suflarea Lui,adidl Impartastrea de Duhul Stint 47~. Iar ea I-a nascut iLui pe Ghersam.adica poporul eu adevarat pelerin 473.Caci cet pecetluiti prln Duhuldumnezeiesc si. tnvredniciti de cercetarea [vizltarea) de sus, si con-figurati dupa [prih] frumusetea Flului, sint cu adevarat pelerini inaceasta lume 474. Lor li se potrrveste cit mai mult sa strige si sa.spunri : «Nu avem aici. cetate stiitsitoate. ci 0 ciuuiim pe cea viitoare»(Evr. 13, 14 'I 11, 10), al carei Ziditor $il Creator este Dumnezeu, Cadumblind pe pamint, vietuiesc in cer si nu se alipesc nicideoum de-lucrurile din lumea aceasta, ci le dorese pe cere din veacul viltor 1i7:'.

471. Hristos a arlitat deplin pretuiree ~i altrmarca unitatllor netlonale, trl-mittnd pe Apostoli sa-L propov!duiasd! tuturor (Matei 28, 19; Papte 2, 3-4). tmn avolt sa-i cheme pe evrei (Matei.J~, 24), tncerctnd totul pin! Ja moartea Sa. In~a dup~ee ei au mers pin a acolo cu respingerea Lui, tnctt L-eu dat mortii, dupa aceeeHristos a trtmts pe Alpost6li la neamuri, lasind pe ewe! sa vina la EI pe urma,

472. Biserica a Iust fiinta prin cobortrea Duhului SHnt peste Apostoli, adlcain ei, care apol s-a transmis 'pr!n ei $1prin urmasn lor tuturor celor cc au primitcredinta tn Hrlstos. Cilci Duhul 'Stint e suflare a lui Hrlstos tusu§i tn eel CO pril~crcdmta se deschid Lui. Precum la tnceput lumea a luat riinta prln "Dubul luiDumnezeu ce sc purts deasupra epelor», asa ea e 'fefacuta ca Blserica prin acele s-Duh. Atunci Dulml era suflarea Cuvtntului netntrupat «prtn Care toatc s-au fap~t»(loan 1, 3), acum er.8 sutlarea Cuvtntului tntrupat. Daca Cuvtntul da creatiet exts-tE'nta ifl structurile 'ei, Duhul d1i acestor structurl viata, dar in legiHura cu Cuvintu~sall eu Hristos. Dar Dubul SHnl e ~i El Persoana. Caei e ~j El libcr, $i arc desavir~i-rea existentei, sau caraeter de Persoaoa. El e Persoaoa care iube$te pe Piu1, ded$i pe nOl, fiicuti fii ai TaUilui. I'

473. Am putea spune «poporu1 tredltofl>, dar nu in sensul eli trece de la fiinta.la oefiinta, d de lei. viata temporaJa pamtnteasca ~i nedcsiivir$iUi la cea ve~oicii Sidesavlr~ita. De aeeea e mai bun a expresia «poporul pelario».

474. Duhu] suflat in noi de Fiul Intipare~tc in noi pecctea vie a Fiului. re-invioreaza tn noi calitatea ~i iubirea de Iii fata de Tatlil. Dar nu ne lasl! ast[ptp(.>cetluiti despartitl de Fiul ~i de Tata1. Caei Duhu1 e mereu lucrlUor in noi, men·1rntnd vie simtirea de fii ai Tat1ilui ~i de frati 8i lui Hristos. Aeeastil e Si un felde plaslicizaTe a noastr1i, dupl:\ €htpul ~Flului, dic! noi slntem din substc!l}ta creal!!'generala ~i de .aceea sinlem J11.l numai ca oamen!, Cj. I)i C€\ oameni dupa cbiputreinnoit ~i men~u viu al lui Hristos, structurati. sau plasticizati dupa modelul Hrislos.Dar sprc a ajunge la deplina configurare dupa HrisLQs, trelmie sil trecem din lwucaac::easta mcreu 10 mi~eare spre 0 stare ~I ioaltl\, ca una ce e temporal1l.

47p .. C.~litatea llotlstrii de peleTini pe acesl pamint I)e manlfesta -in rni$carea-noastra InieTioara sprc ccle din veacul viitor. Prin aeeasta de~i ne mi$clim pe Pd-mint, toata viata ne e proieetata spre cele din cer, ne e 1egata $i preocupat1i de elo.ClfH\10ru1afJindu-se tn mi$care spre un anumit Joc. spre anumile inttlnit'i, aproapec1\ uita Cd e pe drum $i tot timpul eu gtndurile in ace} loc. in cOl1vorbiri ,cu ceispre care caliltorel)te. Nu Ie mal observa pe cele din jurul sllu. Omul e 0 fiiotliIn dou! planuri: cel temporal $1 eel vesnic.

G1':.AFIRE . LA IE$lRE 275

Pentru ca au cunoscut di urmeaza printr-o viatl1 eu adevarat fru-moasa ~i reflexiva lui 'Hristos care pentru. not a' trecut ea noi :prinaceasta Iume , Care n_-a cugetat 1a cele ale Iumii acestela, departsde asa ceva i ci ni S-a aratat mai deqraba ca chip (tip) al vtetli malpresus de lume' '~i atotbine rtndutte.

Dar observa cum Sfinta Scriptura a numit in chip foarte iconomlope tatal celor -sapte fete, inainte de-a Ie fi dat -Moise ajutor. Ietro,Iar dupa- aceea Raguel, caci letro se talmace$te( cum am spus inainte,prisosire sau de prtsos.: iar Raguel ptistorirea lui Dumnezeu, Ma voiIolosi de aoest cuvtnt pentru Iolosul lui. Caei am spus Imbraclndu-Iin 'f'ata 'lurnii, ca· impia~tierea in lume este cu adevarat un lueru deprisos ~i zadarnic. 'Dar eratn acestea Inainte de-a fi fost ajutata princeata fetelor de Hristos. Dar dupa ce au fost eliberate de tiranie stau fost scoase de sub puterea pastonlor neleqiuiti, i s-a schimbatnume'le rtn Raquel, care tnseamna turma lui Dumnezeu, sau pastorie,dupa intelesul traducerii. Caci a trecutsub mina ..Arhipastorulut tutu-Tor; adica a lui Hristos. Prin care $i eli care slava lui Dumnezeu slTatal impreuna eu Sfintul Duh tn v~cii vecilor. Amin. '"

Despre vedenla lut Moise iIi rug

Fericitl] procrocfTnqrtjirrdu-se ml 'puti~ de, ale noastre, ca .nistepurtaton de Duh, ~i ca cei ce cautau 0 Inteleqere exacta a lucru-rilor. P rugau pe Cuvlntul lui Dumnezeu sa li se arate oamenllorca -ajutator si readucator fia viata), atribuind LuI' ~i numai Lui putereade-a mintui pe eei ajunsi la capatul extrem ~ relelor 476. De aceeas-au fikut ttlcuitori ai celor Ioarte bune, aratlnd drumul mintuirii caniste 'intelepti ~i ascutiti ctigetiitori. $,i de aceea cum' nu s-ar fifikut admirati ca unli ee s-au imparta~it de eele vrednice de Iauda ?Dar nu puteau inlatura ei Insisi tirania satanet asupra noastra, nicialunga multimile inti nate ale dracilor, .care ne luasera ca o. prada tnmulte teIuri, ba ne "~i if~cusera ca pe 'niste lfv.C,ati dobtndite ~i im-povartndu-ne eu jugul robiei, ne sileau s~ cuqetam si sa facem in

'.476. Prin Fiul ~i Cuvtntul 'ltti Dumnezeu s-eu crest toate. Prin' El se cuvenee

sa se si :readuca din dezordinea In care au fost 'du~l prin slabtrea legaturii ell izvo-rul vietii. Cad oamenil ereaU de Dumnezeu nu puteau primi deett un chip: al Fiu-lui lui Dumnezeu! Ca unH ee nu stnt de la ei, d de la Dumnezeu ~i au '[osl I!eul!pentru a trai acest sentiment al provenlrU lor de Ja Dumnezau, sentimentul oare-CUlm, fmal. Totddata 01 nu puteau fi areat! ea un ansamblu. 'haot.ic de fiinte, ci euo peeete a gtndirii pline de sens a lui Dumnezeu. De aceea ea ~i Fiul. au ~ ei tnfimls lor 0 gfndire prin care trebuie sa se tnteleagli tntre ei, sli 1nteleagli 0 lume,care e facutli pentru a [i. ytndiUi d~ ei, si jpe Fliclitorul el. care nu se poate sAnu·~i n pus 0 pe,cete a rationalitlitii Lu,i tn aa ~i In e'i. Ra'\ionalitatea Si fIIi:atia crea-tie; tn raport cu Dumnezeu nu pot s! tiu tinli ,impreunli.

276 SF. CHIRIII AL ALEXANDRJ1::t

mod urit cele placute lor ',;7, care ne, porunceau ca unii -ce .ne tine aulegati .if! mod silnic sa Ie ,sLujim) .lor !?J <s~ ne intinem .ca dintr-odatorie c.~ stradutntele pentru, cele pliminte~tL~i de aceea sa voim $(\c.uget~:mtnumai cele tcupesti. ~

Nu putea fi deci dectt un rezultat stralucttor al- firii neqraiteinH'iturarea sUiplnirii ingimfate. ~i mnrdara a diavolului ~i eliberareade robia .attt de paqubltoare si de spurcate a oamenilor si treceroalor Ia stesea de lucraton ai virtutii, Iar Cd acest mare si mult doritbine avea sa le, vina la vremea sa celor de pe pamlnt, cind UnulN~scutf$~ va cobori pe Sine in staeea goli'ta (de stava -j:n chenoza) ~iin umanitete 478, vom sti tQt~in Sfintele Scrtpturi. Eie' .spun : «Dupd11lulte; zii.e ,a ,muri! 1mparatul HgiptlJ!lui §i au -gamut Wi lui Isiael dinpria.1na m411dlor §i au ,r;trigat.,$i g1afiyl lor s-a, suit la Dumnezeu $i a€lUzU Dumnezeu qemetele 101., $i si-a adus .Dumnezeu omitne de Jegd-mlntul LUi em Avrcom $i Isaac §i -Iacob, $i a prlvlt Dumnezeu 1a tu:lui Israil §j S..a iiicut cunosout -io» (Ies. 24, 24-2~,). Caci Egipteniisileau pe JJ.ei.din Israel, puntnd asupra lor jugul muncii fortate st

477. Cei stiipiniti de patlmi 1$ide demonii cere Ie lntare.sc pe acestee tmpotrl-ve noastra, ne fac si\i Jim ceva 1a mijloc tntre subiecte ~i obiecte. Pc de 0 parteellulam eu voia satisr8fP[e~ .pldc~rJ,l,grr;>1!l ~ ,le,s- oea~ioneaza 'Pentru scurte cllpeaceste petimi, pe de altn sintem dit~i 'in ~mare p'arte tAra vole, dintr-o mare sliibieiu-\W ,S}{TC. ele., Am deven~t .obicet~ ~on~t~entc ~i <lcPTobatOt1T~, d~r !.l} aClNa1/itlrnp ne-mu1ttlmlte st eu 0' con~thn~h slilblta a"satisfactlei ,lnsufl'olentc' ~)'>repe~e trecatoare(l pl:acerilor ,proclll'ate'de eceste patimi, Omul, 'stllptnih de ele se afl& tntr-o 'sfitiic-toaro contradictle ClI sine,

478. 'C:::oborirea In chenozA a lui DUmhezeu Cuvtntul (in umiliri1a).)e una en co-bortroa in umanitate, Umanitatea nu e .nici ctnd Upsit'll de puterea lui Dumnezeucare 0 sustine tn e.x.istenll.l sl in ceea ce 0 cerectenzeasa. Dar cobertrea cea maideplina ]a~ea. sau tn ea, s1a tn faptul ca Fiul lUi Dutnnezen se face'ipostas a1 uma-nitlUii, sau ,Personna. a ei, f!rli sa tnceteze sa fie $1 Ipostas al dutlUtezeiril. E ceamai mare umilire sa so laca purtiirorul marginiri.lor ~i durerilor noastre. inc1usiv almor~ii. lnseamna sa-~i lngusteze insa~j puterea Lui dumnezeiasci}, roarginindu-Se tnacte ~i patimiri olnene~ti. 7' _~.J

i Dar aceasta capacitate dc-a Se umi¥., rramlntnd totusl la fl1a}timea Lu), PCl1t~uo ridle'a $f ceea 'ee e lllnilH lit 'tnlUt'ilhea Lui supremli, totodat& e doyada celei 'malmad,libel'tati !7i puter.i.., Tot Sf. Chlril zice': «Ponte nu e. alta m1irire,a I:;ui IniHtatl1(~s. 8, 1). C!~Ftt cea a tnttuptiTii, Lu.i,. Ce este in ac;easta car~ sa fl.l;l sa poatll. SmHleoore: na~terea din Fecl6ar'li, marsul pe mare, necoru'p~rea (nestrieaciuhea In molir-t~) ~i toale cele' -asemenea ·'(lcestora').rA.ceastii miirir-e. s-a inaHat ~eztnd de-a dreaptama.riril 1n cele lnalte, dupil ce·a facut Cllratirea pAeatelor. A~a trJ!Puie inteles fap-tul de-a Sa fi ridicat mai 5115 de ceruri' dupa fnvierell (Explanalio in Psalmo$, P.C.69, <col. 757·). E cea mai mare pulere aaeea de-a arata Dumnezeirea prin inguslimitecreaHei $i dQ-a 0 ridlca pe aceasta pe tronul dumnczeiesc. Dar in aceastli supremainlittare a umanului [Ill e 0 tnliltare ca a un~i abiect. La aceas~a in1iltime 1:;i trdie$t~$i umanul_cunoa~terea lui suprema, puritatel,'l lui care nu e lipsWi de vointa Lui. Inin~ruparea rlUl Dumnezeu ¢(l om nu se manifestli flumai taina lui Dumnezeu care-iiipoate face<-intilhli Cfe{\Ua Lui, cobQrtnd 1a ea, oi si talna umClPUJui, Gap-sbil de aceas-ti.!."slIpremii -inaltare, car.e e 0 tnii}tare 'la qap&citatea de llleaiu desavri~it al arat/:lrii$1 J1,J,Qrlirii lui Dumnezeu. $1 de-a:bia >~n aCl3asta se' urata. umalluIJ,~;81izat, in supre-mele 11.1iposibilitiitL ,Dar eu <leeast'a capacitate a fost flicutA de Dumnezeu. El areill Slne puterea care a Ilicut omene$cul rapabil de El. ..

·GLAl.~IR£ LA lE$ffiE 271

rl.l'ld'uind\Sll'PFavegl1eto'ti aspri lI;ii; nemilosi .ai muncii lor, caql-ele faceau:;preeum s-a scris, Viata 'dureroaSil."Jar er, &pas(lti-de acese ma).;i- asu-priri, 'plingind:~i lacrimind, s'e'.:ruga'bl'"nenorocttn, s'i:ic~!:l@ in'\tl'edni~easdlde mila. de sus. «$i Cl pr·Nit Dussuiezeu fa Wi lUI Israel $i S:d Meulcunoseutctar», .' ..t ' H ' \~,

~'Cind -decr ne taflam itlllnecuno$ltinta lui\~Du'mfiezen, a'tunci stntemsi supusi celor ce ne nedreptatesc $i ne rostoqollm'-fn m6cirIa pacatu~lui, avlnd pe l:'\scunitii dement, ca. pOfuncit6ri .(epfsceati) in eeestea.Dar si invers :, harul libertatii rezulta 'Gin cunoasterea rut Dumnezeu 479.

«Dar ooelea S-QU, Meut cai ,piIde: ':;;i s-aUl~'8cris spre s1iituit-eanoostra», dupi:t'cufn"s-a scris t'[T Cor.clO, '1'1). $'jl'chiplil e- pentru tinsinqur neam, al celui aiR slnqele lui Israel. EI'rte invata limpede diseopul duhurilor D'eclirate ~i a1 diavolutut e( sa impinga t-pe eei depe. pamint s'a se silea'Sdt sa asude in 1 griji "de$J.rte' ~i sa' implirrease~muncile trupulai, ca sa' nu 'aiba minteal go111:a si libera spre a se In-chide tainic iii> eels de' sus 48P, spre a cuneaste <pe Dumnezeul tuturor .l';li .prin aceasta sa 'se' ,irHir'apte spre cele ce p1a(: Lui ~l sa lepede [uqulrobiet dtavolesti. ' .M "11 I H' -r' • I

Iar Iiindca "ll este proprte firipl; omeneste liubirea Itbert~tii,.' hUHiudarn nvciodaia: patimile, -d~ne tntoarCem de llnHte ori ' cu spaii'IHi,trezindu-ne puttrs cite puttn, din uritenia placerllor trupestl, !?i inse:tina nupa -ajutorul de -sus si de -la Dumnezeu, oerem nu puti:h elfbe-rarea de robia nevruta, Aceasta: socotesc dl inseamna 'sli~pinareafiilor lui Israel dltre Durnnezeu.

Iar Dumnezeu fiind· bun, la' trimis ea MintuitoT' si ' Stapih din eerpe Fiul Sa:u, Oa.r'~ .S-a -!acut <;8 noi,' adidi om. Lucru1 acesta ni l-avestit ia.ra$i prin ghidtura~ SHnta Scripture. Caci 'al zis : «$i Molsepa$·tea oile lui Ietlor"-ale soctului siiu, preotul din !v¥e:dian. $i a ddusoile In pustie si a veflit Ja muntele lui Duianezeu, Horeb. $i s-a -aratatlui lngerul Domnulu ,paUl de fpc din nig. $i"a vaz~t ca ,rugul ardeain foc,' iar rugul nu se ,rriisiuia. $I a zis Moise-:' Mergind yoi piivivedenia' aceasta mare, caei nU: s.e mfstuie rugul. Iar clnd a vc)izut

,r. 479. A cunoa~tq un am rau, ins~am!l!i a ne i!).Iluep.tade raulalea lui !Ii aceastainseamna sliibirea libertiHii. A cunoa~t~ un,.om 1ns~.mna a fi cuceriii de frumuseteabuna1iHii lui, !Ii aceasta ne elibereaza. Cu atH rna. imult ne f,a~em huni !Ii liberic·unoscind pe Dumnezeu. Numai cunoa~terea obiectelor nu ne. influenteaza in binesa'u tn rau. Cunoa~terea persoanelor ne influenteaza in bine sau tn' tau, dupa cumslnt 'ele, Iar cunoo~terea lui Dumnezeu ne influenteaza tn bine. Persoanele Ie cu-noa~~em'prin comunica:rea ·cu cleo Astfel cunoa~terea lui Dumnezeu prin comunicareabinel.ui din El dHre -nOi, e IIi un haT ·al LUi',care ne face liberi. Dar intnicit in Ii-berMte ne ·afinnatn deplin pe noi in),;ine, libertatea e totodata 0 pufe.re a noastrli.

480. Cole spnse in text tnseamnii tnchisa 1n cele de sus, dupa patrWlderea fntilina lor, prin go1irea de toate celelalte.

278 SF. CHmIL AoL ALEXANORrEI

Domnul cd se aptopie sCivadd, loa chernat pc el Dornnul din rug, zie1nd:MOise, Moise l lor el a zis : Cc este i Si a zis: Sd nu te aptopll aieLDezleaga 1ncdltamintea din pictoorele tale, cact Iocul In care ai statesto stun. S1 a, zis lui: Eu slnt Dumnezeul parin.tell.li tau, Dumtiezeullui Avraam $i Dumnezeul lui Isaac $1 Dumnezeul lui Iacob. S1 $1-a~ntols Moise tala sa. Ctici se rcmec sa prtveosca inaitue spre Dum-nezeu» (Ies. 3, 1-6).

Cl1ci Dumnezeu a dat 0 lege, dupa cuvlntul .prooroculul, ar~ttn-duo} de mai inainte, cu buna r$nduiala, po Moise ce' pedagog; a datumbra ca semn al celor mai desavtrsite, pentru ca numai la vremca saavea sa fie vazut adevarullo8f• Si sttrstnn pedagogiei lui Moise a fosttaina lui Hristos, despre care, a rost invatat prin vedenie. Caci rU9111este 0 planta maractnoasa st neroditoare, putin deosebita de spini.$i era tnvaluit de 0 flad1ra mare. lar un Inger stint H umplea in chipde fladha. $i para se fnlHta foarte sus, dar nu pricinula nici 0 v1:lta-mare ruqului in care se afla. Ceea ce se Inttmpla era un lueru cua,'evarat minunat ~i mat presus de orice tnteleqere. Pocul se unduiain spini si ti mingiia eu atingeri Iluide, si nefolosind puterea lui natu-rala, se misca eu crutare in cele ce puteau fi consumate. De aceeadumnezeiescul Moise era uimit de vedenle, Ce rnteles era in ea?Sftnta Scrtptura aseamana firea dumnezelasca eu tocul pentru marealui forta $i pentru c~ poate s~ mistute cu usurtnta totul : lemne ~i Ierburi$i pe omul din pamint. De aceea spune odata : «Dumnezeul nosrru eloc mtstuitot» (Deut. 13, 24 i Bvr. 12, 20), iar alt1idata. : «Omul ca torba,zilele lui ca tloarea clmpu.lul, a,~ava lnJlorl» (Ps. 1.02,14).

Dar pre cum spinii nu pot suporta focul, ase. nici omenescul Dum-nezeirea. Dar in Hristos s-a f1ieut suportabiHL «Cdc! In El a locuit toati:plindtatea Dumnezerii trupeste», cum a rnartunsit si tnteleptul Pavel

481. Omenlrea trebula stl. fie preglitltli treptal spre tnttlnlrea st cunoastcr ca dt-teclli a lul Dumnezeu, Trebula sa I so dea umbrele adevarulul, ce medittnd 10 elesl! vada eli stnt numai umbre, ca ole nu pot Ii ultima realitate, d trlmit spro nceea.Moise prlveste tnca fnapol spre creatte C8 la chlpurile lui Dumnezeu, dar vede peele proiectata Iumtna lui Dumnezeu. seu le prtveste cu constlinta des pre DumnezeuCel mal presus de ele. Toate cele create stnt numat umbre ale Creatorulul, Si Caumbre ll-au 9 subsist~nt!! tn. cle, lnse$I, ci slnt proioctll ale Lui, depinzlnd tn modIlbsolut de Ei. Ell ma slmt dependent nu numai In mod relativ de p!irinti, $i de con-ditlile din lume, cl in mod absolut de llil Cauzator $1 SUstinlitoT mal presus de ele.Avlnd tn Sine c.xlstenta nopleritoare, EI e adevllrul.

Dar umbrele din Vechlul Tessament au $i sens profetic. Ele stnt prevestirl aleCuvtntului Inlrupat. $i au prln aceasta un rol preglltllor. Oamenll nu erall preglitltlde 10 inceput s!l !nteleagll ell Dumnezeu se poate arll.ta :?i Illcra prin tUoallitate.Trobuia ,lOll'SE) IProgrcs~;ze tn desllvtrl$lrea spiritualli a umanului Sl In tntelegereachlpuJui lui c:a medlu 1.11divinului. Istoria osle astfel un drum unltar, care porne$tede 11.1un tnccput $i tnainteazli spre tlnta deslivtr$lrll umanului pentru a putea treceIn Impll.atla ve$niciei. MOise nu putea lotelege nlci el 8ce8st! tinta. El nu vedeinc<i prin rug lnainte, la Hrlstos cel vlilor. Ci rllmlne 1a umbrele dlnapoi.

GLAFIRE LA IE$mE 279

{Col. 2, 9}. $i «c« ce Iocuieste In lumina neapropiatd» (I Tim. 6, 16),adica Dumnezeu, S-a saUl~luit in templu Iuat din Fecioara, cobortn-du-Se pe Sine 1a 0 bltndete si umllinta mmunata si restrtnqind care-cum puterea de vatamare a Iiri! LUi, ca sa se fadi tncaput (adaptat),ca si Iocul spinilor. Iar di ceea ee se strica prm fire, adica trupul,a fost meut de El mai tare ea strtcaciunea ne-o arata prin qhieiturafocul din rug care pastr.eaz8 nevatamat lemnul482• Si cum 5-ar indoicineva di EI si-a facut trupul templul S~u si l-afacut nestricacios $i rnaitare ca moartea, fiind ca.. Cuvintul lui Dumnezeu v:iata dupa fir.e?A crutat deci Iocul spinul si flacara s-a facut· supertabtla de. micul~i pre a slabul rug. Caci s-a flieut suportabtla Dumnezeirea urnani-t~tii. $i 'aceasta a fost taina lui Hrlstos. Oki Cuvintul lui Dumne-zeu a Iocnit si in noi, neaduclnd pedepse, nefacind judecatt, ci stra-lucind prin atingeri bune ~i. atotblinde. Fiindca El tnsusi zice: «N-otrimis Dumnezeu pe Fiul Sdu In Iume, ca sa judece Iumea, ci calumea sa sa muuulascti prin El» (loan 3, 17) 483.

Deci nu se mistuia rugul',' cuprinzrndu-se ruqul in e1. Cad nuslntem supusi [udecatii pentru pscate. precum am spus adineauri.Ci Hristos mai deqraba ne ilumineaza prin Sfintul Duh sl este Innoi prin EI i ~i Intru El strtqam : «Avvo, Piitinte» (Rom. 8, 15).

482. In acestea avem 0 cobortre a lui Durnnezeu, dar ~i 0 tn~lt8re a umanului.Jl;i restringe puterea dumnezeiasca, atingerea clireia nu poate li suportara de nicio creatura .. Numal ase a putut fi suportata de firea omeneasca unlrca tntr-un ipostascu cea dumnezelescs. Dar nu s-a retinut de. la orice ating1re cu firea dumnezeiascade cea omeneasca. Ci t-e rnoderat attnqetea. Pc de alta parte a det putere maiinaIta fitii omanestl. J.ntelegere(!. acestel cobortrt care a blaHat $i intlll'! t firee, orne-ncasca ar putea [i ajutata de Invlitatura despre energiUe necreate. Dumnezeu punein hicrare, sau Iace sa se actualizeze !,Ii desoopere din fi'inta Sa lucdirile care voiestesi in gr-adul in care voieste. Nu e sillt sll fie totdoauna actualiaat ~i descoperit intillite lucrarila Sale, asa cum sl omul descopera $i pune 11;1lucrare energiilc care Ievoiei?te $i in gradul In care Je vOie$te. Totu!$i in oriee IucTare $1 In once grad alaclivaril ei se vede pe de alta parte ca lntreaga Sl uniCd persoaua omului care 0activeaza. Pentru dI este in oTice IUCTare$i tn orice grad al el unitatt'a specifica apersoanei. A~a Si Dumnezeu-Cuvintul. In orice lucrare necre-ata act!vall! de El prinumanitatea Sa Si in orice grad al ei se cunoa$te PersGana Lui dumnezfiiasdi. se cu-noa$te eli ea (Jucrarca) nu vin.e de la om. Dar pc masl,lra, ce prill -aceste lucTari [acernai active puteri mat mari din cele umane cu care se uneste, fires umana e inal-1atl1, iar dUIrulczclreo sa face mal mu1t vlidlt!l prln ea'. Cu'lmea este atil1sa Si pentrudescoperirea pulerHor dumnczeiesli ~j pentru 1n~ntarea umanitliUl 1n sedaTea luiHristos ca om de-a dreapta TattiluL Puterile omeue!$ti se fac tot mal penetrate de(·ple dumnezeiesti, flira sll se desfiinteze wei dumnezeiescul' nici omenescul. Omulse poate inlil1la Si l!.rgi prln spirituJ lui. prin tntelegerea si aspiratia spre bunUate,aUt de mult, ca poate tncapea in el dumnezeirea, ca izvor inIinit de !ntelepciune Sibun/Hate, flira sa se desfilnteze, cad nu el este izvorul acelora Si nu tnceteaza de-as.c inalta $i Jargi tn veel in infinitatea, tn care pe de alta parte se ana.

483. Cine judedi $i osindeste, elimina. Cine se apropie de oricine, il imbrali-seazi:'i ,cu bUndete. Dumnezeu"nu ne cere doclt 511-LprjjIlim. Nepr)mindll-L, ne 051n-dim noi in sine sa rlimtnem In afa-ra LlJi. Dar Dumnezeu nll e tngustat pl'in aceasta,di.ei cei ce I se inchid, n-eu in ei via,ta, se fac uwb,r.e inconsistente in sens neg(lJ:\'.

280 SF. cmsu, AL ALl':XAl'ifORJ.El'

Tar uimit de vedenie, fericitul MOise a mai adauqat sa spuna :«Merglnd voi vedea aceastii veaeaie mare, pentru ce nu se mistuierugul?» (I~. 3, 3), Dar- fericitul tn-ger n opreste zictnd ca din partcalui Dumnezeu : «Sa nu te aptopii. Dezleaqa IncaltCiJnintea din picioa-iele tale. CClci locul p;e care stai e pamlnt siim» (Ibid. 5). Numestepustia f~ra apa. ~i roditoare de spini, in care era si ruqul, pamtntsfint. Caci t-ot locul in care este Hristos, e sfint. El se arata Ioartebucuros !?i in pustie, care e chip al Biserlcii din neamuri, catre carezice cuvlntul sfintit : «v eseteste-te pus lie. Insetutil, sa sc bucute ceapustie (slearpCi) $1 sa lniloreosca co. Lin orin», (Isaia 54, 1 ;' Gal. 4, 27)~Dar a Hi9aduit ~i Dumnezeu ea va face pustiul in loc apcltos st pamin-tul Insetat in rlu. Fiindca S-a tnmultit in noi, cei chemati din,neamun, harul .Mintuttoruiut ~i ca un rtu ne tmbata eu Imbelsuqare,revarsindu-se in unde 'de sus. Aceasta ne-o spune si dumnezeiesculDavid: ,~(A pus .riuri in pustie ,1i pamlnlul roditot I-a preJacut j,u

pamlnt siirat din ptlcitia rautatii celot ce locuiesc in ei» CPs. 106, 33-34).Deci rugul este in pustie ~i pamintul care-I are e sflnt l1i sfintit

lui Dunmezeu, Si aproptindu-se Moise e oprit si i se porunceste sa-sidezlege indiH~mintea din picioare. Incaltamintea e semnul mOItH ~i a1stncaciunr; (coruperii), data ortce indHtaminte este Irama~ita a unuianimal omorit ~i in stare de corupere. Aceasta tnseamna di de Hristosnu se pot apropta cei supusi legji '~i slujirii ei de pedagog. Trebuie-mai intii sa spele 1ntinaciunea ~i sa stoarqa pata pricinuite depacat. $i e cu neputinta sa desftinteze pacatul singele taurilor [Evr.10, 4). De aceea nu se Indrepteaza nimeni prin lege (Rom. 3, 20). $1nefiind desfilntat pacatul, are in mod necesar putere strlcaciunea ~istaptneste inca peste cei tnttnatt moartea. De aceea cei ce voiesc savada taina lui Hristos, trebuie Sa Jepede mai intii slujirea in chipur isi umbre, care nu e mai tare nici ca strtcaciunee, nici ca moartea.Aceia II va illtelege ~i vor intra in pamtntul eel sfint, adica in B'ise-rica 4&1. Ca cei ce n-au iesit din slujirea cea dupa lege sint staptnttiInca de stricdciune, ne-o spune lnsusi Hrislos, ziclnd : «Aznin, aminzic vouii, de nu veii m1nca ttupul Piului Omului ~i nu veti bea suiqeleLUi, nu veti avea viata lntru voi» (loan 6, 53) 485. AC'easta taina s-a

484. Moise nu se poate- apropia de rug, sau de plimintul sTillt, sau de Hristos.pentru Cd reprezint/.i. legea.

485. Cci de sub lege mincau $i beau din carnea $i slllgele sfintHe ale anima-lelor aduse ca jerWi. Gre$tinii mlintnca $i beau lrupul $1 singelc s[inlit al lui Hris-tos, pJine de simtirca jertfei. Ei se unesc prin aceasHi Persoana care alit om, cit $iFiuI lui Dumnezell, inliparlndu-Se de El $1 fiind adu$i asHel in mod real in ralaliade Iii ai TatiUui, plini de Duhul SItnt. Apropierea lor de Dumnezeu nu e 0 umbra,ci reala. Ei primesc cu adevarat viata dumnezeiasca care se afla in trnpul $i stngeleII!! Hristos. ca unelo cc stnt ale dtpostasului dumnczciesc,

281[

savtrsrt •nu hl' cei ce erau odirrioara sub lege" ci 1a cei ce. au primitoredinta $i: au fast Indreptatt in Hristos si s-au hnboga~it cu tnvataturamai inaltil deett cea-a legii, rnteleq en cea evanqhelica. Decl stnt sub"stricactune. '$i sub lege oei ce nu s-au despovarst de meica ' mcrtit,adica, de pacat, 'prin credinta , $i acestea stnt departe de .Hristcs. Iar-rfacat er ',voj sa, se citezlege"de 'incaltaminte, adica' ,de stricaciune, care-nu poate indtepta, si prrmi harul cu adevarat de viiltu' fadit'O'l!, s-arapropia.de Cel ce lndrepteaza pe eel lipsit. de evlavie, adica de Hristas..pnin Care si cu, Care slava Tatalul impreuna eu Duhul Sfint hi ve.db.vecilor. Amia.

CARTEA A DOUA A Gr:WFIREDOR v

LA IE~IRE "o Despre jertfa mielului

1. Ca,,1).umai in Hristos scapam, de st&.piD;i,l;~a,,~arti, cum, ne-a·.spus si inteleptnl ucenic : «Nti esie nume dat oomenilot sub cer, 11~care .t.;:~buie_~.qne 7,11intuim nab> (Fa_pte. 4, 12), a paate ?-fla ei,neya,~.daca voieste .. si in multe alte moduri, Caci stnt zeci ?e m,j,i de chipuriluminoase ~i dare in 'Scriptura de Dumnezeu insutlata din care stra- ..Iuceste intelesul, tainei, Sa adunarn .0£ cele Iolositoare 'spre aceaste,

! ,., '

$1 sa ar(ita~n intelesul lor. «Au tesii 1a mijtoc MOise :?i Aaran. Si:intrlnd l.~ Paroon, i-ou ST)l,lS pe ~a.ta: Acesteo zic~ Dotunul Dum-neze~l'lui lsiucl.: Las(j, \ pe pfJ,poru1 MelJ, cc .sa, serbeze in pusiie. Si a Z18;.·Fataon : Si, cine este , de al ca!.;!)i g{as sa ascult, ccsa ttimit p,e iiii:lui 'SeweJ? Nii cunosc pe Douuuil si. nu voi tr~f!lite pe. Israel. $i·i·sput: .lui: Dumnezeul Bvreilot: ne-e chemat pe 11,01.Vam merge cole

- ,..... t.- 1

de trei zile 111pustie, CQ. sa jertfiI[l. Dumnezeuiul- .nosttu ca nu cumya?so. ne lntlmRi,n~ pe noi moarte, sau uciiiete. $1 a zis lor. lmparQtulEgiptuJui: Pentru ce, Maise $1 Aaron, oprit! popoiu! meu_de 1a mund ?"So. piece [ieCQI'€ ointte voi 1a trebutile lui» (Ies. 5, 1-4). -

Fiind plin de bannieli diavolel?ti nebunul de Faraon spune di AUstie cine e Dumnezeul Evretler. Dar dupa ce a fast lovit de multe-pHigi de nesupartat $i s-a pustiit treptat tara Egiptenilor (de apelepretacutaIn Singe, d.e lacuste.!e $i piafra aduse pe pamint, de viermi'$i braa~te puse in mi$care, de intunerict;ll de. tr~i zile coharit peste·tara). a fagaClt;litfara vaie sa-i lase; dar $-a invlrto~at ~i s-a tacut nein ....,durat ~.i aspn'l ${ dupa aceea $i gteu in hotarirea de-a, elibera pe"ISrael de indelungata robie. Atunci Dnmnezeu s-a gindi-t sa ingaduie·.nimicitorului sa se atinga de intiii nascuti ai Egiptenil~r. Dar, fiind~~

era necesar- sa nu se prerda tmpreuna cu neamul eelor necurati ~icei alesi, Dumnezeu, din iubirea pentru parinti, a dat legea pentrupasca, prin ceea ce a rinduit de mai Inainte sa -se puna drept capatminiei taina lui Hristos. Din aceasta se poate iara~i tnteleqe ca estecu neputinta sa se desfitnteze moartea prin 1\10i5e sau prin lege. Darpretiosul singe al lui Hnstos va alunqa pe nimicitorul si va eliberade stricsciune (de corupere) pe cei sfintitl. Caci e viata din viata siDumnezeul tuturor, ea Dumnezeu din Dumnezeu 481\ bl~.

Deci a spus Sfinta Scrlptura : «$1 a greW Domnul catre Moisesi Aaron jn pamlntul Eqiotului, ziclnd: Luna aceasta este voud In-cepauu d lunilor, e ccc ainti; rnrre Iunile anulut. Griiieste ciitie toatdadunarea iiilor lui Israel, zicuul : ln ziua a zecea a lunii acesteia saia tot! cite un miel in casele semititiilot lor, die un miel de iamilie.De vor ii tnai putini cei din ccsc, ca sa nu tie des lui penitii un miel,.so. ia CLl sine pe vecinul apropiat lui» [Ies. 12, 1-4). Apoi dupa cea r induit aeest lucru, porunceste cum trebuie sa fie animalul de [ertfa,dod $i cum va trebui sa se jertfeasca. «so. fie, zice, animalui taraprill ana (desavtrsit), de un an. Sa-1 luaii din miei st jezl si sa fieptistrcu plna m a pattusprezecea zi a lunii acesteia. Sl sti-l junghietoaiii muliimeo. adunarii fiilor lui Israel ciitre seatii. $i sa ia dinslnqe si sa ungd amuuioi smpii 'u$ii si praqu! caselor, $i-l v or .mincape el. $1 sa miiniru:e cornea fripta 1a foe noaptea $i azimile sa Iertuinince cu ierbuii amare. Sa nu-l mincati crud, nici iiett rn apii, ciIrlpt laLoc, capul impreund ell ptcloarele $i eu matuntaiele. Sa nu1.Ci.sati din eJ pentru a doua zi $1 os din et sa nu ultobitt: Cele ce vorriimlnea din el plna a doua zi, sa Ie oxaet: in ioc» (Ies. -12, 6-10).

La acestea, Leqiuitorul adauqa urmatoarele, mvatrud cum trabuie:sa fie inni~i!;iarea celor ce vor mtnca !?i in ee fel trebuie sa se gateasdipentru acest ospat sfintit : «Aso sa-l mincati 'pe el. so. fie miiloacelevoastte lncinse $i tncaltamintete In picioatele voastte si toieqele in

2H2 SF. CHIRIL AL ALEXANDR1EI

485 bis. Singele lui- Hristos e pretios pentru di e singele a1 ciirui ipostas, saua carui Pers081na S-a facut Insu~i Fil,ll lui Dumnezeu_ Oaca sY~gele e viata, dar'singeJc persoanei umane e viat'd treeatoare, singelc Persoanei Piului lui Duml,1ezeu.e viatl1 omeneasci'i netreel1toare. Clici !irea o~el1e!lsea a dob1ndlt in Hristos ve~ni-cia, deei ~i stngele et Avem aici taina faplului eli in trupul omenesc e prezentli Iiiactiva persoana omului care nu e numai matelial-li, ci ~i spiritual!. In Hristos ipos-tasu,l lilvin Inl se desparlc niel de su,fletul, oiei de trupuJ omenesc in timpnl monii.

'Cu alit mai mult e prezent ipostasul "LuI 1n trupul ~i singele Lui dupl1 tnviere. Prin.inviere e imprimata in ele starea nE'muririi. Cu aeeasta stare vine $i ramtne Hrislos,in credineios prin implirta~ire ~i chiar daea tr~pu! qcestuja moare, Hrislos Cel In-viat din sufletul lui, t$i va tntinde starea de inviere impreunaUi sufletului ~i Inlr-o'!llcrare de inviere a trupulul, sufletul avtnd in el radacinile spiritnale ale trupului.Denominapunile neoprotestant~ neadmiUnd exlsten\a sufletului, nu admit nlei aceaslaIPutere a nemuririi imprimata in om prin imparta$irea de trupul $i singele luilHristos.

GLAFIRE LA IE$IRE 283

mitnile vocszre. $1 Ie veti rnlnca ccesreo ell SlIg. Gael este pascaDomnului» [Ies. ~Q. II). Flindca le va fi de Iolos, le descopere frumos;;i modul in care s~ se fad) [unqhierea mielului. ~

«,5i voi trece prin pam1ntu1 Bqiptulu! si vol Iovi vpe tot anmulniiscut de 1a am pma 1a animal $i-mi vor aulta riizbunarea cu tot!zeii egiptenilor, Eu Domnui. $i va 11 voiui spre semn slngele pe Gqsglevoastre. In care veii ii. $1 voi vedea sinqele $i vii voi acoperi pe'vol $1 nu va ii Ia vor rarui ea sa pietii! c1nd voi bate in pamlntuJBqiptulu!» [Ies, 12, 13). Apoi iara~i dupa altele : «Sopte zile veu rnlncaazimd. Inoeosna de la intiia, veii scoate aluatul din casete voasrre»(Ies, 12, 15). Si stabilind pedeapsa celui ce va calca porunca, zicerarast :"«S! ziua lntli se va numi silnta; $1 ziua a soptea numitii stl,ntaIva li vouii» (Ies. 12, 16). Asa spune cuvintul sfint.

Privindu-Ie iadi$i pe .rind, voi Incerca sa aflu intelesul potrrvrt,referind in chip felurit sensul lor 1a Hristos insusi.

2. Se hotara$te deci timpul sfintei slujiri (a1 ierurqiei], tnoeputulanului, in prima luna. Ci:ki in Hnstos este inceputul tuturor (Col. 1, 18),(fiindca nu e de curtnd odata ce S-a nascut din Dumnezeul TaUHtnainte de veci) 486. El sfinteste in tot timpul, de 1a inceput pina tacele de 1a sfir$it. Dar sarbatoarea Incepe in luna celor noi. «Celevecni au trecut», dupa cuvintul Iertcitului Pavel (II Cor. 5, 17~iIsaia 43,19 i Apoc. 21, 5) 487.~$i in Hristos firea ornului a Inf10rit dill nou, cumera Ia tnccput.

Acestea le-a poruncit fiilor lui Israel, care erau inca robi si lucrausub stapinirea tirantca, adica cea a eqiptentlor 488. Cuvtntul ne arataiara$i prin ghicltura di sufletul omului nu poate reveni altfel din pa'catla libertate si nu poate scape, de tirania diavolului !;1i ajunge la cetateade sus din petrecerea In lume dedt prin imp~rt~irea de Hristos si de

486. Numai Hrlstos Ie poate 1nnoi toate, sau Ie poate aduce in starea de lafnceput $i mentine nefm'blitrfnite, peniru ccl £1 pe de 0 parte fncepe, sore deosehirede TataJ, Care este [lira de tnceput, pe de alta tncepa din veci si fiind nesf'trsit to. :ala, nu slabeste, nu tmbatrlne!it~. Asemenea Lui, toete au un inceput, dar numa!in E1 pot ramlnea, sau pot fi readuse tntr-un tnceput netmbatrtnlt.

~ 487; Sarblltoarefl tncepe cu-momentul tnnolrtl, cu momentul readucertl calorvech! ta inceputul innoirh lor. Acesta e simbolizat cu prima luna a anului. care etluna tnhoirii, sau a celor noi. Dar tntructt cele innoite ramtn tn Hristos mereu noi,sarbatoarea continua 1a nesftr~it.

4'88. Inuoirea e una Cli scapar.ea din Tobia patimilor. Numai eel nou t$! poatePUllO to lucrare toate lmterile tui. $i daca e mereu Uber, e mereu non, mereu 1ainceput. Dar aceasta stare nu 0 prime$te oIDul dectt in Hrlstos, Care, ca FiuJ luiDumnezeu, a innoit firea omeneasca a.sumalii !ii-ne poate lnn<>j .!ii pe noi. NumalFiul lui Dumnezeu Hlclndu-Se Subiect al firii omene[)ti a avut 'Pulerea sa 0 elibe~'r('ze de TObia patimilor, filnd spiritual mBi tare ca atractia lor, prin continntul larg~i cucerHol' de vi~at!i spiritual/i ce-l deschide uman111ui, pTin uQutatea continuA, sauprin tnce.putul continuu ce-J a{e EI in Sine, $au care se. identjfica eu El. Fiul luiDumnezeu e tineretea ve~nlC/:i iii izvorul tineretu Hir/i batrinete pentru toate.

2f14 SF. CIiIRIL AL ALEXANDRlEt

iubiree Lui de oumeni, potrivit s:pusei Lui dHre Iudeii netnteleqatori :«Amin, amiti zic voua, ca tot eel ce siivtrseetc piicatul, est a robul pdca-tului. Si robul nu ramine ln casa in vecc, dar Fiul ramine in veac.Dacii deci Phil 'Va va elibera pe voi, Yeti ti eu cdeviirat Iibeti» (loan 8,34-36) 4l;lfJ. Si iara$i: {cAmin, omiti "ZIC ,voua, de nu Yeti minCa trupulPiului Cimuiut $i nu veti bea sinqele Lui, nu Yeti cve« viala 10tm vor»(loan 6, 51) "{data al dl'rei chip -e bine sa fie rnteles pamintul fligli-,duintei, in care se grabeau sa se mute clin Eqipt.

Deei se ia mielul din ziua a zecea a lunii ~i se pastreaza pina ina patrusprezecea, ca s~ se junghie spre seara. Dar va intreba cineva :«Pentru ce ?». Fara lndoiala, motivul e cu adevarat adtnc, Spune-rni.ce m-ar- lmpiedica sa-l iau din prima zi a lunii? $i ee I-a indemnatpe Dumnezeu sa leqiuiasca sa sa pastreze mielul cinci zllc ~i sl:\. sejertfeasca apoi spre seara? Cad aflam nu numai de. cinci zile tnce-plnd de la ziua a zecea. A nu Ina mielul in ziua intfia., ci in a zeceaa lunii. pare sa insemne d1 au premers multe timpuri si au fast lunqiveacuri inaintea noastra in care Dmnnezeu a fost pururea si este ~iva fi. Dupa acelea vine, ca vecin imediat, veacul acesta a1 nostru,tmpartindu-sa ca in cele cinci zile, in cinci tirnpuri calea de caream vorbit. Intelesul cautat de not _II va Iamuri Ioarte- bine parabolaMlntuitorului, care are acest continut : «Asemeneo este Imparatia ce-rurilor omu1ui stdpln de casd care a iesit de dimineatii so. tocaieascalucriitoii In via sa. $i tnvoinau-se eu luetatorii cu un dinar oe zi, i-utrimis Ih viaiso. :;>i tesina pe to-ceosiu a1 treilea (la 9 dirnineata, n.n.),a vdzut oe aliii stlnd tara luctu 1n piata $i Ie-a spus $i lor; «]Vlergeti $ivor jn via mea $1 ceea ce va Ii drept vii voi da voud. Iar ei s-ou dus.Iara!ji s-a dus pe la ceasuI a1 saselee (pe da 12, la amiazi. n.n.) $i pe laa1 nouiilea [pe la 3 d.a.), 1a tet.ciesina. pe 1a a1 unsprezece1ea (pe le5 d.a.), a allat pe altii stina $i le-a zis lor: Cc stat! aici toatii ziua farO.luctu t Ii spun lui: Nu ne-e toemit nimenea. Le zice lor: Mergeti $ivoi 1n via mea» (Matei 15, 1-7).

Vezi deci in a,cestea foarte !impede ~i cIar veacul nostru impartitin cinci ti':inpuri? $i primul SO'cotim ea este eel in care protoparinteleAdam i~i arata vietuirea in rai. Al doilea dupu aeela' ar~tat ca «ceasul

489. Fiul e in case ToaUHui, ,pentru eli i1 iube~te pe Tatiil. El nu e robit deatractia patimilor, penlru cli iubirea fata de Talal e mai tare decit atractia lor. Ro-bul Insa nu e in easa tatalui sau, sau in intimitalea lui, pentru cit patimile it tinlegal de plaeeTile lui individualiste, treditoare, superficiale. Nurnai Fiu} ee] Unle.care n-a cazul din easa Talalui atotfericitor, ·poale <:l~liga pe oameni din robia pati-milor in care au clizut ~i-i poate readuce in caga Tatalui, infuztndu-le iubiTea Luilata de Tata} ~i facindu-i sa simta iubirea Tata}ui rata de ei, daca se unesc eu EI,Fiu} Unul-Naseut, Care S-a flicut ~i Persoana a nrii omene~t1, insuflindu-i :ji ei iubi-rea Lui fata de TatlH.

285

al tre:Uea», e eel .tn care a vietuit Noe si eel impreunii cu~el. Al tretlea.aratet ca «ceasul al saseleep, e eel in care a chemat !/um,nezeul tuturor:pe Avraam.Ja cunoasterea.adevarulul. Al patrulea, infiiti$at ca «ceasul.al noualea» e a1 lui Moise :?i al proorocilor. «Pe Ja a1 unsprezecelea»,

_) .....3 •

:Cj.di<;a in tirapul al cincilea, ill care ~·a scurtat ziua si oarecum veacul• • 1. '" I •

..de fata s-a apropiat de sltrsit, Hristos ,a tocmit neamurile care n-autfo~t chemate }ilC~ la cunoastere d~ vreun alttD: in' timpurile dinainte~i trecute. De aceea 'ulttmu zic alttel decit toti': «Nimenea nu ne-atocmtt». •

Se ia deci mielul' in prima din 'aceste cinci zile, adica in a zecea,care este chi'pu1ltnceputului veaeului '~i e p~strat pinK in ultrmul limpadldl. in ziua a patrusprezecea si se junghie spre seard, ca sa tnteleqi~ara$i cit nu e nici 110ua, ·hi"ci de curtnd tarlna l'iJ.iHristos, <ii s-a pastratin: prestimta Tatalui, .de la ins8$i intemeierea luroiL (Efes. 3, 9) .t,90. $ia murit pentru noi 11l'4iil'llpUriledin urma ale veacului, dnd ·l\IU stdi-lucea inca Iurnina intelegatoare ~i dumnezeiasca, ci pamintul era scu-fur).d~t,.jlu:a in tnrunencul ne~liit).,tei §~,staptnitoru lumil lntinau inimiletuturor-cu ratacitile acestui intuneri~4HJ. De aceea Mintuitorul venindin lume a spus : ,«ELL -suu lumina lumii» (loan 8, 1-7i 9; 5). $i sfintH

I .' 0 _t

stnt sfesnicele luminii, r~spindind cuvlntul \~~etii. De aceea ~l maispune : ~<Voi stmet; lumina lumii» (Matei 5, 14), 'pentru ca pot lumina

!) I, , fpe cei ce sint in intuneric si aud cum se cuvine.

490. De la tntemetrce lumll Tatdl a rtnduit prin prestilnta despre- caderea ci peFiul San spre a Se face Miel de jertfa peutru oameni, (leci $i spre lntruparea Lui'cs.om. '., r '"

S-a spus cii PaIintii a-au .vazut €arilcteful istorlc al lumii. Dar acest. ceracterjJ vedem alirmat de Sf. Chiril, Lnmea .QU, ate, dectt un car....eter istoric suoerflcial in-c(»)..C;c;lptiil~pS1lteistc dinaintaa lor. 0 l~me t~mporala, fli;ra f,nceput ~i fara sUrl/it, nu.are nicl un scop, decl nici 0 lstorie. In Vechiul Testament apare constiinta unuicaracter istoric mat protund al e~ .odata cu con~tiin1a -c;:aracterulUi ai CTe.at ~i eu

.a.$tepia,rea viitorlllui _Mesia" aJi·rinaltl. <.II'! p:r,9orOei,; ca Ccl ce Va desarvi~i creatiapriu. unirea ei desavfr$ita cufOumnezeu. Dar caracteruJ deplin' istoric aI, lumii se prc-·ciica2:a in Noli! Testament ~i la Sf. Pannti, pentru care Mesia a venit, initiind epoctl·desavlrljirii 6,$teptate' a lurnli. Lumii'i se dli scopul des!ivir~irii, impreunli eu eel al'S('lipalii de caderea tare a venit din libertatea r1iu tnteleasa a crcatiei, de 18 t.ntc-meierca ei, precizlndu-se aceasta desavlr$ire ea' unire eu Fiu! lui Oumnezeu ce Seva illtrtip'a ea om ~i va rtnvi'a, ducil'id ~i lumea 111.intimitatea fili-ala OU Talal $i Ira-iC'ased ell Fiul ~i 11.1invierea ei penlru vista' de ved. Lumen e gtndttii de la creatieIn 'strlnsa !egaturt\ eu Hristos. Spr-e El.are sa- linda $i in E111.$1va gasi des&vlI'~ll:ea.E'pdcilc 'ei I sint ettlje ale pregflti'rii 'Peritru Hristos. ·0data cIt aparitia lui Hristos, lu-mea a intral in t1'eapta ~i cea mal tnalfa, de la care nu mai poale cobort ~j dincolode care nu se m.ai pOole ridion. Qmului·ij da de'la-ll)Ceput 0 prccizar~ a tinlci lui$i la aceasl! tlnHi Itljunge in Hrislos, ca unire cu EL Dar ~i Dumnezeu n punc peom de la inceput ca pa:l:itor al luminil lumiL

49Lr .Illtunerieul nc~liintei ·~i al riit:i:1clrli intil1eaz~ inllnil~t diei Ie, face sa sa-Vir$edsea tot felul de rele. Dimpotriva, IQroina lace inin\ile curate, ajutindu-le Sd sa-virlieascii .cele cuv,ellite. lar lUlllinc,l in. lu,me 51 .adus-o Hristos. Mq.i biil~ zls, El fl1S]J.~i.e lumina. In El vedem adevarul $i prio aceac;ta ne curiitim.

SF. CHIRILHAL' ALEXANDRtEt

Te vel minuna"'iaFa'~i',. aflinci '~i"in aceasta 0 alta' tainica" ieonomfe,Mielul se junghie itt ziua \a patrusprezecea a lunii/''<!are ate slavadeplina a ciclului lunar:Ji~sl'lilli1ind 0 ll1mitia faJsii peste lume. Aceastaince):>Ynd sa se irilputineze treptat si 'rJstrfngind' prin aeeasta 'miiii:irheasi 'fr'llmusetea pe 'care ld are inLea, 'Hi dii sa cuno~ti ca 'dintr-un" chip~i umbra c,a prin ea e$ti coffdus spre ~ curioa~tere m'at adevarata afapiui~r di sUlpinul noptii, a,di~a diavolul, erci slavit de .toata' :lumea.

f, • ,1 ~!~:;. _. Ci I r

fiind slujit prin luna ca printr-un chip [caci luna s-a pus spre iPOVa-tu,iloare. in noapte] ~i.ca ]'>rintr-o fuminfl falsal ~i sa~ind, .$ntelep~iuri.ealpmii 1¥-·t~r:qlile celor raUiciti, pretindea pentru ~~ slava G_e,amai, d,epli¥a~

Deci: a raurit pentl'.1f noi: Hristos, ';Miehy ce\,.adevat.at, care ridiC;;f1pacat111 lumii (Iean 1, .22)t9i a desfiintat slava d1avoluluL~91,bis., Oldea trebuie sa' scad'a. ~i sa sa ~sfir$easdi . pe incetul odata cnnmultimeaneamurilor se grabea sa urce spre !J!lacea $i iubirea fata' de Dumnezeuprin intoarcerea spre ee- $i pt:in eredinta 492. Aceasta esteceea ce s-actntat odintoara in Psalmi despre Hristos : «Rasal'i-va in zilele Lui, ,

tireptate st- maitimea pCicii, cit ve Ii 'luna pe "cen> [Ps,' 11, f)'. Si odataeli 'ac'easta 's-a desftintat $i stapii{ul noptii, adlca diavotuI; -. .. - .~ . .

, f,): _L'Observe ca nu spup.e 'simplu ca'se va inUitlira luna, ci set va 'in-

latura' ca fiind contrara," asa pr~ctlm omorind diavolul inainte de' om: 'edesfiintat ca potrivnic. . • ' ' ~

t ' rf ... + IJ l

·491,}>is. .Jertflndu-se.mtelul itn ziua '8"1'4·a spre seara, ctnxb luna Site lumina -plina,dar si ctnd incepe sa scada, se arata prin chip ea Hristos va muri pentru noi cil'lGslsva 'talsa a diavolulul I steptnea mai· mult peste lume;» ca sa inceapa prin moarteaLni sti rnearga spre dlsperttre. MieluI' - ' animalul "din Veehiul Tes~anlen:t na·fputea,prtn Sillf? sa scape de 'moarly pe 'pamenl. reprezentati de tnttii nascuti. Daca Dum-nozeu rtnduise sa scape de' 'moarttia t~ecatbare, dar nu de cea vesnica pe oameniprin acel miel, acesta nu putea. av'ea declt sensul de, simbol prdf~tie al Mit;lului -om, sau Piului Jui .QUl:une~e~.tii'cut' Q:t;n~c~' supreml\ vatoare ~i.7B·unul ce' era ~ap~bilde 0 snp1;emii pornire spre jertfii p~~tru ,~iI,meQi~i prin ilceas~a in stare sa seape-pC' oameni total de. m'Oart.~, adi~ s~ l~ daruiasca oviat,a ve~niea, Nt!mai SUpre)'lladrag.oste a acestui' Miel, d!Tata~ tn jerHa Sa, sau, tn m,oartea so~~ti-e'pt~ ~i benevoUlpi.mtru noi, ne putea .SQapa de mQarte. F.aptul di e ~i Bul!l)1ezeu, dar. ~,j; om, faceposibilii atit capaeitatea de suportare a rmoriii eu cea mai mare suferin\a, C;U ~i ca-pacitatea de.a 0 lnvinge ....Ca dul1.mezeu ppat~ de lImanWitii Sale, atH capacit~tea de-a.0, sup.ot1ra ell totul benevol, eu 0 dr~gQste neindoielnic.a, cit 5i eu capacitate" de,a.da aces-tel: umanJXatLputerea .sa,"b cQnvinga. Moartea pe,a venit. din 4psa, din· &ca"derea dra.gostei fata de Dumnezeu, izyorul dragostei 1 piruinja ei ue vine din restd-b~Jirea. umanitalii in aceast-a dragoste (ala de Talal ~i de oamepi d.e catr·e Fiul lQiDumnezeu cane a asumat-o. Aceasta dragos.te a· lu-at asupra sa urmarea pacatulukca 5-0 invinga 51 ea a ahm9at pe diavol care tragea pe om din dragoste_,

492. Seaderea lurnirlii lunare, sau a 'falsel slave a diavolului ~j; 11 lunlii aces-Ma. sc' 'produce prin apropierea luminii adevdTate a soarehli, -ea aceea sa dispara.de tot cil1l:i 'J'asare soal-ele Hristos, izvorul d,agostei fii al pacH fata de TaUI !Ii itihe-

"

oameni.

GLAFIRE LA lE$IRE 281

«Asaaar sa-s! ia, zice, iiecare un miel in costi». Ciici Hrisros 50

sal~luie$te desavirsit in fiecare prin tmpartastrea Sfintului Duh . $inu se tmparteste. cum zice Pavel (1 Cor. 12, 4) 193.

Dar dac~ vor fi mai putint, zice, ca s~ nu f~e destui pentru unmiel, sa ia cu sine pe vecinul apropiat lui. Adt~a cei ce nu au de lao

I l ~ t \

.ei puterea de-a inteleqe sing uri taina deplind a lui Hristos, sau,nu-si VQr ajunge spre imp~rta$irea de El din pricina slabiciunl i in-teleqerti proprii, se vor trnpartasi de El, prirnind ca impreuna Iucra-tori -$i ajut~torl pe cei de aceeasi credinta, Caci prin sfatuirea tntre-olalta putem urca uneori 1a veder! mai lnalte declt prin hoi Insine.Asa a Hkut si aeel vames tntelept care auzind prooreeia despre-Hristos a Intrebat pe Pilip : «Mil IO,] tie, despre cine vorbesre pro-orocui, iiespte sine lnsu$i sou tiespte aitcineva ?» (Fapte 8, 34).

Vezi deei ca luind cu sine pe vecin ($i toti. slntern apropiatiunul r de altu1 ctti avem una si aceeasi ratiune a credintei], s-a Hicutparta$ al Mielulu] Jntelegator prin impreuna cercetare. Cac! a cerutindat~t sa $e $j boteze si s-a $i botezat. _

Si sa fie, zice, Mielul desavirsit [deplin]. Caci in Hristos stnt,toate Insusirlle dumnezeiesti. Dar sa fie $i parte barbateasca, adauqaleqiurtorul. Caci Hristos a fost si este Cel ce a semanat in nol se-mintele cunostintei de Dumnezeu, ca 'intr-uD pamint voitor 1,9". Deciprecum zice $i cuvtntul proorocesc, a desavirsit lul" Dumnezeu $1TaHU umeuitatea prin propovaduirea evanqhelica 1,9,3 •

.Dar pe ling a acestea· poruncesta sa fie st de un an, sau dup~tirnp, ca sa nu fie nedesavtrsit, neavtnd un an tmplinit, sau pentru.

493. Hr'istos vine in flecare intreg ca tntr-o caSd a Lui. prin orlce lucrare, a$8Icum ville semenul care Iubeste in semenul lui. In Ilecare act e persoana tntreag!i.

494. Semtntele tnvatliturii lui Hristos IlU erese in noi farll vola noastra. D~aceea depinde §i de terlna in care stnt semanate cresterea semintelor tn rodurl (Ma-tei 13, 4-8). No! ne tnsusim cu voia $1 en gindirea proprie mtalesur ile semanate de-Hristos jn not Min!ea noastre e apta sa Ie inte1eaga $i sa le dezvolte, dar numasdadl voleste. Si tntelese Illnd de minte, le preia volnte $i le aplieli tn viata.

A prezentat Tatillui umanitatea desi!vir$itll In Sine. Dar I1U l1umal pc cea.asumatii in Sine, ci ~i pe cea a celorlalU oamerd. fiicind-a asemenca eelei asu-mate In Sine prin cuvtntul evanghelic, datoritll silintei ei de a se face asemenea ace-leill prjn lmplinirea cuvlntului Lui prin care ei se sileau sa. sa facti ase.mcnea Lui-

_ 4G5. Mielul e deplin intr-un an. Umanitat('a jertfita d(> lil'islos era maturizatlispiritual pentru a fi com;llel1ta de jertfa Colfe sa savlr~ea eu ea, dar Ill! imMtrtnitli,pf'ntru eli moartE-a sa se paati! datara 51 balt'inetiL Dar Hristos e fnehipuit prin Mic-lui de un all ~i pentru a sa da tndemnul ea dupa ol'icc nou 11n, sa se f~lCii sarbiHoaren!palimii .Lui, ca a CeJui ee a ajuns vtrsta desaV!f~ita s-pirilnal, sau a unni an. Ace<lsltiumllnitale maturizala spIritual e' prezentatll neincet-at T~t1l1ui. cecfI ce se uraUl prillsarbatoarca ei in Ciecare an. E 0 sarbiitoare pentru oameni a se il1111nl eu Duml\ezell.a se darul Cd ,jertfe lui Dumnezeu. Dar aeeastii adue<'re a lor lui DU-nlnczeu Cd jcrtr~sc savir~e~te prjn Hristos. Credinciosii s~ s:mt in fiecdrc an SeU pNmdllent, adi1~j Ta·tiilui ea jerHe tn Hrislos. 0 sarbiitoare traie$te Olmll $i elnd are intrare 11'1sufletulsemenului prin jertfa lui pentru aeela.

di cei 'ce ci~tig~ bunatatile, din patima [lui .Hristos]. trebuie s}i savir-.seasea in Iiecare an sallbatoar-e.a atotcuvenita si placuta Qui Dumnezeulegata de patima 1,96,

Mat zice c~' aninialul de jertfii trebute sa se ia din miei ~i din:iiezi. 'Mie_ibi 'era -' (iItWi-eSj socdtl't ca j'ertfti ctftati:i si fart( prihaaa,-ceruta de lege ~ iar nechmil, iezflor [tapilor) !se .,aducea 'ne1ilc,etat pe-altar pentru "pacate, Aceasta 0 vei aria '~i in Hri£tos. Ci(ci EI a tost

'_ , [I ,"" 't . I :: ' ... \,'

:&i, aWel fara, l?riha,na, spre J11~rQsde bl,ma mjreasm~, l~e' 18-,\, adus peSine -lui Dumnezeu- ~i :r:ata1 (Efes", 4, 2) ~i led Injunqhiat pentrupacatele noastre. Iar: d:u.pa junqhiere, porunceste ~a se \mga eu s}ngele.Lui stilpu,11ocuwtelor ,~hpra.g1fl, n~~find ca aceasta l;ia .insemne, dupacit mil s~ pare.mie; deciH cui cU,. G'uratiil si. pretiosul singe )a,hlui, Hristos·.asigtUr~m casal maalstral ,pan'11n.tea:.l.(;a, ~I.cti<ca trupul, asungind rnoartea'din neascultere prin Jm'pa'Fta~irea de: vi~ata. Caci' ltnpar.N.1~itea deHristos B't viata si sfintenie. '$i tulburind pe: tnsusi hihli.citorul; il-alunqam foarte departe prin unqere pe dernonul+uneltirilor, omortnd.p'JtimiIe ,c~ provin din dtl~dirite trupe$ti 497, far prih «usile» a ceeace am' nirmit ad1neauri rasa nOdstiu,'~a tnteleqi sfn{turUe' din noi prin

- . I. r r 1- • • t ' 1 • I

C~.J;(r' se, ~dl,l.ye in ini,mil:, tWI,lrZ~ c?ltt~t,~a" ~uq1frilor ~i ~~ var~a in

, 49"6;' Sing~ie sustine ,}iata. 'Ne impal~la$jlri '~~u singet~ lul 'Hr1stos, pellt'~u Cd l,{l.El este viata tara, de sf lrsit, -a-vi-Jid:in., E(ipostasu1 Fitlhii lui DUlThneZell. Dar eita vremein VechLul Testament .avee. IO~i 0 iJ+lpartji.~ire .de singelc unui aniJual -mort, Hristos-cu al,faru~ singe ne, .;wparta~i,U)., e ·hry.iat 1j v~at~rde ve9,-, ,de~L po~r,ta jn e.l simtiraajertfei aduse. Toste cele din Vochtul Testament erau tipur i ale adevdrului, care esteliristos. F~ra,a,~!iTt rest nu ar f~:>av.u1nlci un sens. prinjer¥a co-a adus-o, Hristos st-avarsat stnqele, s~p. ~i~a dat vi5\~a Tatahli;. dar ca sa ni Se ,clea nouji eu i\CH9s,ta por-nire de j~rtfa cat're :raUil., Fara jettfa nu ne-ar fi dat singe1c ~u 'aceasHi,"pd:l'riire dej,e:r-tfa dilre Tatal, Sal] vlata' Lui in aeeClsta por.r.rtre de ~Niruire. J:)ar daca n-ar fi ih-'via'f,"nu ne-ar Ii' dat un singe vru, Sall '''lata Sa. Sihg('J~ sau via1a Lui se da, dar 0ali/in S~e_ '0, are in' pw~ir~:a. de:d~rlliH,' .. O ar~ 'depl[t;, inlrucit '0 da 'Taliilui pentnil,1{)·i. plina de cole,doua dir.ectii al~ i),tbirii. Lui. $i, pr.imind-o. avem ,~i110i vjata noastra-plina de viata L,ui in pornirea d0"d.aruire lui 'Dumncz.eu. 'v:'iata fara. pornirea de da-Yuire' nu e viata. Viata celui ce 1i sa daru-e~te iIi place, 0' atraqi in tine' C.;l pe UH

miros p.liicut. Ea e 'numai Viatii daruit'~ de eel ~e 0 (Ia, ci $i' vlata' placuta. cdui dirui3i ,sa da sau pentru care sa dil. Viaja daruita se raspinde~te -de i; eel co 0 dd spra cel

I, , ! .' I I

caruia,i se da, S8JI pentru care se eVi• .lW s.e inchide in sine. Are 0 puter'e de autode-pa$ire.~, de P.atn.!I1q~re in, ac;eia" Iar ~ceia' i se descJ~id CU, b\lCltric. J~rtra reali,zeaz~comuniunea. Acesta'e mirosul de bUlla mirmlsma'al jerHei.

497: Primind Sjltgele lu} Hristos, nu :pJ;imim llumai viata Lui ,de veei, ;;.(IU nesu-pusa moriii. ci !}'r"'Sfhl~enia, pentru di Ce'l ce se jettfe5te e strahl de' orien egoismCare intineaza."D'ar aceasta e $i ,0 cople!1iire ~'pbHelor trupe~ti produditoare de 1)(1-

timi, care s!nt insoptc de egoism. ,Astfel 'jerHa are unite in ea directin spre Dum-n~zeu, ~pre oameni, spre persoana propi'ie si spre demOllL

GLAFmE LA rssras 289"

ele multimea nemasurata a patimilor 498, Pe acestea le numeste usisi proorocul Iona, zictnd : «Ca niste Juri vor intra priti teresttelevoastre» (Ioil 2, 9), pentru di nu erau unse eu stngele luiHristos 499. $i porunceste sa se manrnce carnea in noaptea aceasta,adica tn veacul de fata. Asa a numit acest veac si Pavel, zictnd :«Nooptea a tnaintat, iat ziua s-a aptopuu» (Rom. 13, 12). Iar ziua enumits in acestea, in mod clar, veacul viitor, pe care n IumineazaHristos.

Deci vor mtnca, zice, carnea in veacul acesta. Pentru ea ptnace stntem in lumea aceasta ne lmparta~im inca de Hristos in modrna] Inqrosat prin sfintul Lui trup ~i prin pretiosul Lui singe. Darajungind, precum SMa scris, In «ztua puterii Lui» si urcind in «stra-lucirea sfintilor» [Ps. 109, 3), ne vom sfinti Intr-un oarecare alt mod,asa cum stie Impartltorul si Datatorul bunurilor viitoare 500, Pe ling aaceasta, Impartasirea de sffntul Lui trup si bautura din singe Ie mlntui-tor este si 0 marturisire a patimii ~i a mortii lui Hristos, primita inchip Iconomic pentru noi 50J, Cc'ki Insusi EI zice ca a pus legUeprivitoare la aceasta taina pentru cei cunoscuti ai Lui: «De citeott veii mlnca plinea uceustc $i veti bea potirul aces la, moarteaMea veti vesti» (1 Cor. 11, 26). Asadar prin tmpartastrea decele numite adineauri, vestim in veacul de fata prin chipmoartea Lui. Dar ctnd va veni tntru slave Tatalui, nu-i vom

,493. Ungerea simturtlor Cll singele lui Hristos Ie dii pe de 0 parte acestora stm-

tlrea de jertfa sau de inIrinare ascettca de la primirea Iucrurtlor cu poCta, pe dealta, vlate curaia. plin! de protunzlmee intelegerii sensurtlor Iucrurtlor ca proveninddin Dumnezeu ~i scaldate tn lumina Lui.

499. Peste stngele lui Hrtstos care imprima slmtlrea de jerlf! ~j de tnlrtnara asimturilor noastre, nu pot intra ispitele, mascate ea luru.

SO~.Veacul in care traun e noapte, pentru ci\ in cursul lui nu cunoastsm peDumnezeu si deci nici vlata lui Hristos in mod clar. Ele stnt acoperlte de chlpurtle,sau de umbrele nedepltn Iransfigurate ale exlstentei noastre pamtntestl. De aeeea1mparta~irea noastra de Hristos, sub ehipul piinii ~i vinului nu este 0 1mpartli~iredescoperlta de tot continutul vietii Lui. Atunci vom cunoaste toata puterea Lui de-aSe face straveztu prln accperamintele materiale ale acestel lumi, prin luminozitateabogatiei Lui splrituale, facind aceste boglitii stravezti si deci str1i.lucitoare 5i printrupul nostru ceea ee este echivalent cu 0 deplina stintira a noastra. Sfintil slut lu-mtnatl dinlauntru, pentru ca bunatates de muIte feluri din el sa revarsa ca 0 luminiiprin fat a lor, prin trupul lor. De aeeea tn pictura bizantina el sint zugraviU en un 1U1Ilbde lumina In jurul capului ~i in ve~minte lUminoase. Aceasta arala puterea superioaraa spiritului umplul <deDumnezeu asupra opaciUltii materiel.

501. «Moartea aratatli» tn Imparta~irea de ea. penIcu nOi, «In chjp ico-nomic», fnseamna Cd moartea suporlala odal! pentru no! I~i mal1ifesta 0 adualilatepenlru noi eei ce ne Imparta~im de Hecare dalli. E ceea ce s-a numil -«re-prezentarc8»morUi Sale. Timpul e depasit. In trupul de care ne tmparla~im e 0 Tetrl11re a mornide ditre Hristo.s, desi EI esle Jnviat. E 0. retr!ire «In chip iconomic» penlru noi, adicaprin volnta LuI, din atentie pentru nOi, indreptaUi spre no.l. spre folosul nostru. Nunumai noi aratrun prin vestire moartea Lui In 1mp!rta$irea de ea, ci si EI $i-o arata,sau $i-o actualizeaz!\ pentru not.19 - Sfintul Chinl a1 Alexand.rlel


aduce marturisirea in timpul cerut penlru patirna, ci II vom cunoastein chip curat ca Dumnezeu data catre Iata», cum zice Pavel (I Cor.13, 12). Caci n vom preamari, zice, ca pe Staplnul, Pentru ca odatace a murit, nu va mai muri . moartea pe El nu-L mai stapineste, dupacuvintul lui Pavel (Rom. 6, 9). Pentru aceea a ~i zis : «Cliiar dacQ amcunoscut pe Htistos dupa trup, acum nu-L mat cunoa~tem» (II Cor.5, 16). Atunci 11 vorn cunoaste nu din cele ce este ca om, ci dincele ce este Dumnezeu adevarat, fiind termtnata iconomia pentru careS-a facut si om. Caci vor inceta, precum se euvine ratiunile Intru-parii si se va introduce 0 cunostmta mai tnalta si va straluciin noi 0 tnteleqere dumnezeiasca a mlntuirii prin El lntr-o slavadumnezeiasca 502.

Si le porunceste sa manlnce earnea mielului fripta in foc, pentru ctlcei ce urea spre cuprinderea lui Hristos trebuie sa fie fierbinti euduhul503. Si Pavel le porunccste «sa fie iierbititi eu dubul» (Rom. 12, 11).

Dar mantnca ~i ptini-azime cu ierburi amare, aratlnd prin acestchip ca cei ce s-au facut partasi lui Hristos trebuie sa-st hraneascasufletul lor eu niste azime, cu dorinte preacurate, obisnuindu-se euo vietuire lipsita de viclenie, neamestecata eu rautatea . si pentruaeeea sa nu ocoleasca arnaraciunile ispitelor, dupa cum a spus eineva :«Piule, de vii sa slujestt lui Dumnezeu, pregatC$te suiletul tau pentruispitii , Indrepteaza inima ta ~i rabda» (Int. Sirah 2, 1-2).

«$1 sa nu mincaii tiimic crud» (Ies. 12, 9). Ce este ~i aceasta t Celce mantncs ceva crud, nu maninca spre digerare ; dar 0 astfel de mtn-care este greu de mestccat. Aceasta 0 fae eei ce nu sUbtiaza cumse euvine cuvintele despre Hristos prin cereetare, nu le probeaza in

502. Aceasta nu tnseamna 0 lepadare a trupului .cact EI, Cel ee a invial eutrupul, va sedea de-a dreapta Tatalu! ~i tmparapa Lui nu va avea sttrstt, Dar tru-pul nu-L va mai acopart ea un strat opac, nici nu va fi supus ratiunilor de acum alemateriei, deci nici ale trupului. Caci nu va avea nevoie de hrana si nu va fi supuseoruperii. Trupul va ramtnea sl de aeeea vom raminea ~i noi eu trupul. Cad vomInvia eu el ea ~i Hristos, dar va Ii un mediu straveztu al duhului. lconomia sau lu-crarea mintuirii asupra oamonilor va ineeta, cad ea tnseamna 0 lucrare de ridiearea lor Ia starea tn care Duhul plin de Dumnezeu coplessstc legile matenel. Cot ce auvoit sa prtmeasca mtntulrea, all ajuns la acel vtrr, iar asupre celor lalti iara$i nu semai Iucreaza.

503. Cunoasteraa persoanei nu e despartita de caldure comuniunii cu ea. 0cunoastere rece desparte persoane eeluilalt de mine, ml-o face obiect. Dar aceastarna gole$te si pe mine de ceca ce e propriu persoanei: de caldura comuniunii. CuaUt mai mult nu cunose pe Hrlstos fara caldura iubirii. Nu poti s11-Lcunosti far a sate minunezi de El, sau flira sa-L iubestt pentru bunlitatca Lui. Dadi. nu Ie ai aeeslea,nu L-ai cunoseut eu adevl!ral. De aeeea turnindu-se In potir inainte de impartli$ireapa fierbinte, preotul spune: "Clildura credintei pline de Duhul Sftnh>. Daea \'oim ealmpl!rta$irea noastrli de Hristos sa fie 0 adevaratli eunoa$lcre a Lui, trebuie sa ne tm-partli$im de EI eu «ealdura credinlei plina de Duhul SUnt», eu ealdura duhovniceascli,sflnta ~i curaUi, nu ell culdura patima$a a pllicerii Irupe$li.

GLAFIRE LA JE$IRE 291,toe, dupd spusa Psalmistului : «$i in cuqetaica mea va arde foc»(1'5. 38, 4).

lrnpiedlca tarast s~ se mantnce fiert In apa, arattnd di cugetareaapoasa $i diluata despre Hristos nu va fi 0 hrana buna pentru mintilecredlnciosilor. Iar cngetarea apoasa despre El consta in a socoti ca nueste Dumnezeu dupa fire, ci in a-L cobort In planul fapturilor. E ceeace nu preqeta a face unii cu nestiinta. trl1gindu-L spre vola lor $1 fa-clndu-L ea pe 0 hrana a necredintel lor 501,. «Sa nu mincati deci, ziee,iiett In apa, ci iripi in toe», pentru prieina data mai tnainte si pentrudi ecuviniele Domnului sint Iiimuriie tn ioc» (Ps. 11, 6). Caei toateeuvintele des pre Dumnezeirea Lui stnt Iierbinti si n-su nimic apos$i dicit soo, dupa cum ziee iara$i Pselmistul. «Lc'imurit in Joc estecuvuitul Tau ioatte ~i robul Tau I-a iubit pe cl» (Ps. 118, 140).

Mai porunceste sa se manince capul tmpreuna eu pieioarele sieu maruntaiele, voind ca credtnciosit sa-st tnsuseasca prin eugetarealor toata cunostlnta tainei Lui. Caci trebuie sa stie tnainte de toateca a fost (la) tneeput, fiind Dumnczeu Cuvintul in Tatal $i eu Tatal,adtca Capul, sau tnceputul a toata taina 506. In al doilea rtnd d\fiind $i Dumnezeu, iara!;ji va veni, ea Judecator care va da un sttrslticonomiet eu privire la noi. Aceasta Insearnna picioarele, care slnt

504. 0 lliceau tn acelo timpuri arienli $i 0 fac astli,d tntr-un mod mal neprecl-zat Iormatltle neoprotcstante, care nu spun niclodats : «Hristoese, Dumnezeule», sau:«Doamne Iisuse Hristcase, Fiu1 lui Dumnezau», ci slmplu r cellsuse bun», <disuse dulce»,Deei nu zlc nlci: «Hristos Mtnlultorui», pentru cil. de fapt dac!\ nu c Dumnezeu, n-aInvlat $1 nu ne va tnvla nlei pe nol. Tot ee spun despre Ilsus e foarte apos. In dntllrllelor nu se precizeeza nlmle despre cele de mai sus, ci sInt expresii ale unul sentimentgol de ortce contl nul. Crucsa Lui nu e amintila, did nu 0 un mi,Joe prln care a 111-vins moartee. Flind om, nu Sva nascut din Peciourll. Acest «USlIS» nu ne dll nimlc,dectt cal mult 0 pildd de viatli mal mora III tn viola aceasta. lar dacli acest «llsus» nue Dumnezeu, nu exist! nicl Sflnta Treime, ca Dumnezeul dragostel. TOlu$1 tlcclal'U cdau desooperlt Evanghelia. dest ca e plln1\ de Trelme $1 de l lrlstos ell Fiul Unul-Nas-cut al Tatalul, Ustnd In umbrli tnvierea, multe din ele nu cinstesc nici Duminlca, clSimblita, ea sl1rblltoare a creatiunii, prin odihn! nevl1zlnd 0 viatel dlncolo de limpulcroatiunii.

505. ClIvlntcie despre dumnezeirea lui Hrislos sint lierbinti ~i lnetilzese, afli,lCleli Insu$i Dumnczeu S-o fllcut din lubire om ea nol, Cd fiind Dumnczeu a invins moar-tea noastrii ~I no va Ii Frate In veei. De Beeea au tn ele $1 0 densitnte, cum n-aveaudaca I-or declara pe Hrlslos Dumnezeu, ci slmplu om. Pe en de spouse. pc allt doreci ar fi ele pentru nol, Uislndu-ne reei ~I pc no!.

506. Inceputul a loatll taina lui Hristos e Dumnezeu-Cuvtntul. Altrel Hristosn-or CI 0 lai'nl1, ci un om ell toll oatnenll, care nu ne-ar rldlca peste viatel tn Illmeaaceosta, ci ne'Dm topl tn subslanta ei, dupa 0 vlntl1 {lira sens, Numa! taina luiHristos dll sons existentel.

292 SF. CHIElL AL ALEXANDRIEI

sttrsitul intreqului trup 507. Iar prin msruntats sa Inteleqi ea pe unmijloc ratiunea Intruparii 508.

Deci prin aeestea se arata teats credinta si de aceea Hristos intreg~i desavirsit . in noi prin aceasta cunostinta, Din aceasta pricinasocotese ca a spus Ioan : «Cel ce este, Cel ce era, Cel ce va veni»(Apoe. I, 8). Apol legiuitorul porunceste iara~i, zicind : «Sa nu Iasatidin ale ptna dimineata», oprind, pe cit se pare, prin aeestea, pringhicitura, sa se eugete peste tot Ia ramasitele care nu slnt bune 509.

Sa nu se amine cunoasterea desavlrsita si edevarata despre Dum-nezeu, nici sa nu-si rezerve unii pentru un timp prea mdelunqat,bucuria de-a se tmpartast desavirsit de El, dupa ee s-au imparta~itodata de El si L-au atins. Aceasta 0 fae eei co dupa co au gustatprin catehizare dogmele despre Hristos, rezerva «luminarea» prinDuhul ~i harul prin Botez pentru 0 lunqa aminare si pentru un timpprea tndelunqat, adtca pentru batrtnete 510. Cuei multa paguba vinede aci ~i uneori pe neasteptete. Fiindce chiar daca i~i va tmplmi voia,nadejdea nu-t este siqura, Caci chiar daca ajuuge la Impltnire scopullui, e1 se sfinteste, dar nu are prin aceasta dedt iertarea pacatelorsi reda Stapmului ta1antu1 nerodit, fara sa se fi oeupat eu luerarea lui 611.

«Dar tiici un os nu se va zdrobi din el», zice (Ies. 12, 46). Cadoasele nu se pot minca de dintli nostri, Caci asa este mintilor omenestiCuvtntul alb, ea sa spun asa, ~i ascuns al Dumnezeir ii Lui 512. Cunoas-iem ~i credem foarte drept ca Fiul este dupa fire si eli S-a nascut dela Dumnezeu si Tatal, dar nu-L cercetam, dupa cuvirrtul sfintu1ui.Caci cine stie s~ spuna modul nasteril s Si cum nu e edevarat pro-oroeul care striqa : «far neamul Lui cineol va spune ? Cii se ridicd de

507. Ca Judecator va puna capal Intrcgii Iucrart penlru mintulrea noastra. sauiconomiei cu prtvire la not, tnceputa prtn Iutrupare. Dar aceasta nu Inseamna eliexlstenta noastra ca oameni va tnceta, In acest caz n-ar mal n nevoie de 0 [udecata,care tmperte sortli vesnlci oamenllor dupa Ielul cum au urmat lui Hnstos.

S08. Intruparea 0 socoteste ea mijlocul tntre pianul dinaiute de veei al min-tuirti, sau al Cuvtntului ca Ipostas dumnezeiesc ~i [udecata. Dar lucrarea mintuitoareIncepe prin ea.

509. Nici 0 rrun!i~it!i din fostele gtnduri rele sa nu ne mai preocupe, cind ne-amhotartt pentru gtnduri bunco

510. «Luminare» era numele pentru Bolez. Unii prlmeau catebizare despreHristos, dar amina !.mparti1~irea de EI lunga vreme. Sf. Chiril dezaproba aceaste.

511. Amlnarea Botezului tl lipsea pe om de barul prin care ~i-ar fi pututdezvolta talantul care i s-a sadit fiec/lrui om tn lire prin aducaTea lui la existenta.Primea la Botezul de la blitrlnete doar iertarea paeatelor, nu" ~i putin la de-a maiere!';te duhovnice~te.

512. Cuvintul «despre Dumnezeire,) se nume!1te poate aiei «alb», pentru ca nuse deflne$le, [apt simbolizat prin culoare. 0 culoare sa opune altei culori $i deaceea se margine$te. ({Albuh euprinde tn sine taate culorile, sau Ie depa~~te petoale. Dar cuvintul despre Dumnezeu esle alb $i pentru Coli nu indeamnil. dedi 1(\bine, la nevluoviit!e. El e ascuns, ca temei ultim $i sus\inaloT al tu{uror cllvintelor,cum e osul In carne.


pe pamint viola Lui» [Isaia 53, 8). Asadar prin acestea arata tl:iria ceamai presus de mtnte a dogmelor. Acestea nu ne lasa Ieqiuitorul slile zdrobim. Dar Ie zdrobese eu totul 1n ei ereticii care strica celedrepte 513. Caci iscodind modul nasterii dumnezeiesti st neqraite, selmbolnavesc de 0 nepricepere fl:ira asemanare si nu primese in minteceea ce s-a seris: «Cine a masuiat cerul eu palma ?» (Int. Sirah I, 2).Deci precum ne ferim, pe drept euvint, sa zdrobim oasele mielului,primim mai deqraba prin credinta cele mai presus de noi, Inqhitindu-lecu prudenta. Trebuie sa ne amintim di ~i istoria ne-a lasat scrisdespre Mintuitorul Cd ostasii lui Pilat n-au zdrobit fluierele picioarelorLUi, precum s-a seris. .

Iar cele ramase pina a doua zi din el, spune ea trebuie sa fiearse. A doua zi 0 numeste Iuminarea veacului viitor. dnd vom vedearata catre iatli pe Imparatul ~i Dumnezeul nostru, nu ca aeum in qhi-cttura si oqlinda sl tn umbra si din "parte, cum spune Pavel (I Cor.13, 12). Precum deci la aparitia cunostintei mai stralucltoare de atunci.va disparea intr-un fel oarecare vederea (contemplarea) Lui pringhicitura, asa spune ca vor trebui arse prin foc, ea prtntr-un chip,cele ramase din rniel pina a doua zi 514,

Iar eei ce manindi, porunceste sa fie Imbracatt astfel : «Mijloacelevoastte sa fie lncinseJ ziee, s! lncaltiimintele ln pieioatcle voastre $itoieqele In m1inile voastre. $i sa-l mincati In graba. Cii e pasca Dom-tiului» (Ies. 12, 11-12). A-$i tncinqe mijlocul e simbolul agerimii sial cu jetului tineresc, dupa spusa lui Dumnezeu catre Iov: «lncinqeca un biirbat mijlocul taw> (lov 38, 3). Si iara$i despre oarecare dintreprooroci: «.5i va it cu dreptate incins mijlocui lui» (Isaia 11, 5), inloc de iute si barbatesc spre dreptate. Iar indHtamintea in picioarearata pe cel gata in cuget sa paseascf fara zabava spre ceea cevoieste Dumnezeu. Caci ~i Pavel a scris in acest sens: «$i lncaltatlpicioarele voastre, ca sa iitt gala spte Bvsuiqtielia oacu» (Efes. 6, 15).La aeestea se adau~a si in a Doua lege: «$i acum, Israele, ce cereDomnui Dumnezeu de la tine, aecu sa te temi de Domnul Dumnezeul

5J3. Zdrobesc lnvatatura Treimii cei ce nL! admit Treimea Persoanalor odatiicu unitatea Iiinte! (arlenlt, triteistil, etc.) 1 zdrobesc tnvatatura despre Hristos cei eeimpart Persoana cca unica in cele doua Iirt. sau contopesc Iirile odatli eu marturl-slrca unei unice Persoane (nestorlenil, monofizitii). Tott rup taina tntreqului complex,sau a complexitdti! Intreqului, Zdrobesc tntregul complex sau unitatea bogata. Zdrobescosul, care in asprimea lui e izvor de viallL Se rotosesc de un rationalism simplist,care rupe unitateo tn paqiJe ei, ramintnd ~i fara unilate !ji Iara plirtile IlU ten tice.

514. Cuno!)tiuta de aici des pre Dumnezeu Cel In Treime $i despre Hristos,Pcrsoana unidi in doua firi, nu VOT fi eontrazisc de euno$tinta din viota viitoare.dar ea va [i atit de adincita !?i de lllminata. incH va (i coplesita de cea de atunci.E ceea ee se intimplli cu persoanele scumpe noua dLlJplice am trliit 0 vlata intreagaCU ele. {;Ie sint ,PelllrtJ noi identiee ~i totu~i parca abia aeum Ie eW1oa~tem ell aclev4.rat.

294 SF. CHIRIL AL ALEXANDRlEl

tau, sa umbli In toate caiJe Lui?» (Deut. 10, 12). Iar toiaqul in mtiniinsearnna nadejdea care ne sprijineste si ne sustine in rabdare, dupacuvtntul proorocului : «Nadajduiti in Domnui st sprijiniti-va 1n Dum-nezeu» (Isaia I, 10).

Apoi porunceste iara~i sa se mantnce mielul in graba, lnchipuindIoarte clar, ca eel ce s-a flkut partes de Hristos nu trebuie sa se aratelenes si molesit in fapte bune, ci sa arate 0 pornire energidi si fier-binte spre tot ce s-ar parea ca-t este spre folos. Cuqeta iara~i la eeeaee serie fericitul Pavel: «Dare nu stiti cci cet ce aleaiqii In stadion,loti alearqii, dar unul ia premiul. Alerqai! a$a ca sa-l luati»(I Cor. 9, 24-25).

Dar stiind ca trebuie sa dobindim un folos din to ate partile, voitrece la un alt lnteles. Legea nu vrea pe eel slintit prin Hristos safie vazut tntr-o Imbracaminte moale si slabs, ci mtr-une potrivitadrumetilor, arattnd prin aceasta, dupa cum se cuvine, doua lucruri :sau di cele in chip ~i umbra vor trece !ji va alerqa spre adevar, sauca eel ce s-a implhta~it odata de Hristos Iolostndu-se ca de nistepicioare bine alerqatoare, de pornirile iuti spre bine, alearqa spretoata virtutea, ocolind placerea intinata din lume. Si adauqa indatacauza pentru care trebuie sa se arate astfel eel ce trebuie sa lucrezeasa : «ca e pasca Domnului», adica trecere. Pentru ca treeem de laviata in lume la vietuirea de Dumnezeu iubitoare 515.

Apoi indata arattndu-le ce si cit Iolos ct~tiga din aeeasta, levesteste ea va omort pe tot intiiul nascut din Egipt, dar eelor ce vormtnca mielul, singele le va fl, ziee, spre semn, d1 vor fi sub acopera-mintul Lui, spre a nu fi ornortti cind va bate pamtntul Eqiptului. CaciDumnezeu pedepseste pe nesupus si neascultator ~i nepartas de sfin-tenia de la Hristos. Si va cunoaste $1. va mvrednici de grija Lui peeei ce se vor arata unsi eu singele Mielului eelui adevarat si nu vainqadui ea eel sfintit sa se piarda tmpreuna eu eei necredinciosi 516, eile daruieste nemsrqinita Sa iubire de oameni.

Le mai porunceste eelor ce maninctl mielul sfintit sa se hraneascasapte zile intregi eu piini - azime, indemnlnd, preeum socotesc,pe cei sfintitl prin Hristos sa-st hraneasca sufletul cu poftiri preacuratesi strains de toata rautatea.

515. Pasca tnseamna treeere. Sl cine "Tea sa treaca de 1a 0 situatie la alta, nuzabovssta in situatia tn cere se ana. Nu stau la mesa petreeind f!ira grija timpului.Aeeasta tnseamna a te pierde In timpul de aiel.

516. Cel uns cu stngele Mielului nevinovat si-a tnsusit nevlnovatia Aceluia, dieitn stnge e curatia Celui ee s-a jertfit pentru altii, ba ~i pormrea spre jertfa a Aeeluia,contrara orlcarul egoism. Acesta e ~i El sfintit prin prlmirea in Sine a stnqelui sfintal Mielului,


«lntlia $i a saotea zi sa sc numenscd, zice, silntd» (Ies. 12, 16).Caci snnt este timpul de 1a lnceput a1 facerii noastre, pina ce proto-parintele Adam incii n-a iesit din rai, ci vtetuia in el, pazind incaporunca data lui. Si e sfint jara~i eel din urma prin Hristos, care in-drepteaza in credinta pe cei ce se alipesc Lui si-i readuce iara$i lastare a in care am fost la inceput 517.

Deci toata taina despre Hristos ni s-a prainchipuit in acestea. Deaceea foarte bine le-a spus El Insusi Iudeilor: «De ati it crezur luiMoise, ati ti erezut st 1'1ie, cdc! despte Mine a sctis aceta» (loan 5, 46).

Despre oferirea celor intii nascut!

1. Am fost rascumparati din vechea vietuire mostenita de lapar inti, dupa cum s-a seris: «Nu eu Iucturi stricdctoase, eu arqintsou ell our, ci eu scumpul singe a! lui Hristos, ea a1 unui MieJ nevi-noval $i nepribiinit, cunoscut mai Inainte de Intcmeierea lumii, darasiitat In vremea de pe urmd» (I Petru J t 18-20). Fiind Dumnezeuprin fire ~i in chipul lui Dumnezeu $i Tatal ~i deopotriva cu El stnumit de aeeea si Inttiul Nascut, Unul Nascut S-a aratat pe pamtntsi eu oamenii a convietuit 518. Caci a zis undeva in Psalmi catre Tatalsi Dumnezeul Cel din ceruri : «v esti-vot numele Tau troittor Mei,in mijlocul Bisetlcii Te voi Iiiuau» (Ps. 21, 23). Pentru ca lutnd inSine cele omenesti, si coborind in chip iconomic 519 in ce1e alerioastre cele ale Lui, nu se rusineaza sa ne numeasca Irati, odata ceam fost chetnati 1a infiere (Efes. J, 5), prin E1520. Fiindca este ade-varat $i marturisit de faptele Insesi eli Tatal a dat pe Fiul Sliu

517. Oamenli mud sfinti tnainte do caderaa in pacat sl dupa Botezul in Hrtstos,tnsust tlrnpul lor e stint. Timpul nu e dsspsrttt de om. CJipa triiita de cel curat, e ~iee curata. Tor omul e sf1n! clnd e unit cu Dumnezeu 1n glndurfle si iaotele sale. Lainceput omul a tost curut seu sttnt pentru ca Dumnezeu l-a creet intr-o viaU! unitlicu EI; la srtrstt, pentru Cd Dumnezcu a venit la el ca om. Dar crestinismul cunoostesi viata vesnica a tnvierh, care e numitd ziua a opta, fara sftrstt. Unele danomina-tluni neoprotestante nu cinstesc Duminlca, pentru eli nu cunosc tnvierea, care nerididi dincolo de timpul din urmjl al creatiei. Crestinii dau 0 anumita cinstire siSimbetei, pentru dl ea (> timpul din urma in care a venit Hristos $1 oamonii au traitpe pamtn! eu credinta In El. Dar 0 cins!ire mai inaltii dau Duminicii, CdTe reprezintaviata "e$nicii de dupli Inviere. Simblita e !;i zilla mortilar, pentru Cd eei decedatisin! $i mai mult eu Hrislos, dar incli nu inviati. Evreii ar lrebui sli cinsteascli ~i eiDuminica, macar ca ziua tnUia, a st/!rii curate de 1a inceput. Dar n-o fae.

518. Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu, deci deosebH de l1oi, dar in acela!;>itimp faeut Frate cu noi. Numai asa no putea mintui, unindu-ne ill Sine cu Dumnezeu.Un Dumnezeu identic Cll lumea, sau impersonal ~i flira un Fill, nu ne poate mInIm.

519. Tn chip iconomic: eu voia $i pentru a ne mintui, nu rlirli voie ca noi.520. Odata ce Fiul Unul-Nascut S-a flieut $i om intre noi. ne-a [licut $1 pe n01

fii al TatlHui unindu-Se dupa firea Lui omeneascli Cll noi. Tatll.l vede pe Fiul Saucu lata omeneasca, de occea vede In orice fatli de om un. fiu 01 Squ, d~c~ acesta t!?ilnsu~e~te qragostea Filllu! S1\u iala de El.

296 SF. CIDRIL AL ALEXANDRlEl

propriu drept pret de rascumparare pentru noi toti 521. Deci cum zicePavel: «Cu pre! am lost cumpiirali» (1 Cor. 6, 19) «$1 nu ~lim cii numal slniem ai nostri ?» (I Cor. 6, 19). «Ci unul a murlt pentru toii, catoti sa nu mat trdim noua In.~ine, ci Celul ce a murlt $1 a lnv1al perurunoi» (II Cor. 5, 15-16) 521 b.

Ca fiecare din cei ce s-au mtntuit prin Hristos st s-au lmboqatitcu acelasi chip al Lui prin sfintenie in Duh si si-au predat viata luiDumnezeu, se vede dar din ceea ce spune preatnteleptul Moise eelorvechi: «$1 va it, zice, c1nd te va duce Domnu] Dumnezeul tau Inpiimintul Catiaaneeniior, precum s-a jurat parintilor tiii, $1 it-l va datie, vel osebi Domnului pe tot eel ce descbide pinteeele parte barba-teosca, tot ce deschide piniecele din turme ori in vitele tale, $1 ctre vorit tie parte biubiiteoscii le vel slinit Domnului. Tot ee desehide pll'1-tecele asitiei, sa schitub! pe oaie. lax de nu-l vei schimba, 11 veJ riis-cumpiira. Pe tot eel niiscut al omului din iiii tm 11 vei tiiscumpiira»[Ies. 13, 11-13). lar afllndu-se la vremea sa adunarea (biserica) inHoreb, se foloseste de aceleasi cuvinte si rtnduieste tarast, zlctnd :«Pe eei tnttt niiscuil ai iiilor tal sa Mi-i dai !VUe. Asc sa tact cu vltelultau si eu vita ta de jug. Sapte zile sa fie cu marna lor, iar In a optasa Mi-l da! Mic» [Ies. 22, 29---30).

2. Pe drept cuvint ne cere Dumnezeul tuturor sa-I predam toate $iafirrna ca trebuie sa-I lnchinam Lui cele barbatestl. ,Caci odata ce aupier it toti intiii nascuti ai Egiptenilor si s-an mtntuit in toata casasi a scapat de nimicitorul pe Israel eel iubit, fiind uns eu singelemielului ca chip al lui Hristos Care a murit pentru noi, ca sa desftin-teze moartea, cu dreptate cei mintuiti nu mai stnt ai lor, ci s-au

521. L-a [acut pe Fiul Sau om in stare sa moarii in locul nostru, Numai ase aputut fnvinge moartea. Aeesta e sensul rascumpararii. S-a dal Fiul ea Om mortii inlocul nostru, nu pentru a tmplint vreo lege a [ustltlei, ci pentru eli numai unul maitare ca moartea putea tnvinge moartea. $i numai pentru Cd a Invins-o In Iirea Saomeneasca a tnvlns-o In firea omeneasca a tuturor celor ce se unesc prin credintacu El. Raseumplirarea are mal degraba sens ontologie, dectt juridic. lnvingindmoartea in trupul asumat de EI, unit in fiintli cu al nostru, L-a Invins tn trupnlortcarut se uneste eu El prin credinta, flira a se contopi eu EI ca persosna. Se recu-noaste prln aeeasta unitatea de fire Intre oameni, odatli eu deosebirea ea persoane.

521 b. Viata noastri1, eare poarta in ea pe Hristos eel tnvial ea arvuna a Ill-vierH, nu mai e a noastra. E a Lui. De la El 0 avem ~I 0 vom I;Ivea in vecl. Dar euvola noastri1. Se aeeentueazli solidaritatea noastra cu Hristos, tn baza comunitlitiide natura. Mintuirea 1n Hristos se explica dintr-o comuniune spirituala. ca bazli onto-Jogiell, cu ultima temelie in putin!a unirii ontologie spirituale a firH dumnczeiesti eucea omeneaseii tn ipostasul Cuvtntului, mi$eat la aeeasta de iubirea Intre Persoanelede 0 Iiintlt ale Sf. Treirni, fapt care ~i el are un caracter ontologie-spIritual.

GLAFlRE LA m!;lmE 297

faeut proprii ai Celui ce S-a primejduit pentru ei 522. Caci esa cumcei ee pot scapa pe cei ajunsi sub barbari si-i pot elibera de robia cele-a fost impusa f1:lra voie, pentru e1:l au slabit in lupta cu aceia, stdobindesc prin aeeasta calitatea de staplni [ai celor eliberati}, ctsti-9ind eu singele lor pe eei prtnsi, la fel, socotesc, si Domnul nostruIisus Hristos legind multimea demonilor necurati si puntndu-si singeleSau pentru noi ~i tnlaturtnd astfel moartea si desfiintlnd stricaciunea(coruperea), ne face ai Sai, incit nu mai traim viata noastra, ci maideqraba a Lui 523. Cad daca n-ar fi murit pentru noi, nu ne-am fimlntuit 524. $i daca nu ar fi primit sa fie intre cei morti, nu ·s-ar £isurpat staptnirea groaznica a mortii. Asa a tnvatat st dumnezeiesculPavel, spunlnd celor mintuiti prin Hristos: «Cu Htistos m-um rdstig-nit si nu mai traiesc eu, ci Hristos triiieste ln mine. lar ceea ce ttiiiescacum in trup, ttiiiesc In credinia In Piul lui Dumnezeu Care m-a iubitpe mine si s...a dat pe Sine pentru mine» (Gal. 2, 20) 525. Deci precum

522. A desfilntat moartea ca Dumnezeu, Cel ce ·a murit pentru not ca om. Pentruaceasta S-a facut 0 stnqura Persoana Cel ee a murit ea om ~I a omortt moartea eaDumnezeu. S-a facut om ca sa poata muri si a rames Dumnezeu Acelasi ca sa poatainvinge moartee. Cum a putut murl ca om, Cel ce era totodata Dumnezeu ? N-a murttnumai partea omeneasca a Lui? Partea Lui omeneasca era purtata de Ipostasul dum-nezeiesc, Tot ce atinge 0 parle a persoanei noastre, atinge persoana noastra tnsasi.In partea persoanei atinsa de moarte e persoana, care moare in acea parte, dar numoare ca persoana tn tntreqime. Persoana lui Hristos ramtne vie in Dumnezeirea eisi ca atare poate tnvta partea ei moarta. Dar ea a admis si sa moara in partea eiomeneasca, prin libertatea ei, nu rara voia ei. A murlt ell voia ca om, a ridieatumanitatea Sa din moarte ca Dumnezeu. Dar uman'itatea pe care 0 tnvie are 0viata mai plina de dumnezeire dectt cea care a murit. Dar datortta unitatil de firecu noi, omul care voieste sa se deschida cu voia Celui cu care este in eomunitatede fire, va avea $i el parte de puterea trupului lnviat a1 lui Hrlstos. Dar pentruaceasta e1 nu mai trebuie sa-si apartina lui, in mod individualist, ci sa se predeaprin comuniune veluntara Lui. Persoana inviata cu trupul a lui Hristos va comunica$i persoanei umane, care. a primit comuntunea cu Ea, starea el tnvieta. Nu devenrmai lui Hrtstos ca robi, ci ea parteneri 1n comuntuns. Asa ne tnsusim rnoartea Lui cajeTtfa de bunavole $i inviere a Lui. Tn aeest sens a murit pentru noi $i a inviatpentru noi.

523. Nu mai stntem ai nO$lri nu pentru Cd trebuie sa 0 dam LUi, pentru ca E1ne-a eliber6't-o de moarte $1 de staplnirC;.l demonilor, ci pentru ca viata eliberata demoaTte nu 0 avem decil unind-o cu a Lui, sau facindu-L pe El ipostasul central a1nostru, deschizind-o puterii ce curge din viata ·Lui inviata. 1n acest sens viata uoastrase hrane~te 'din viata Lui inviata, sau trliim $i noi viata Lui. El traie~te viata noastratnnoind-o din viata Lui inviata, noi trlHm viata Lui lnviata. Avem in aceasta tainaeomuniunii cu EI, Care S-a fkut om de-o fire eu noi, dar e ~i Dumllezeu.

524. Daca n-ar fi murit Cel ce S-a 1lieut om, dar a rlimas $i Dumnezeu, decidaca n-ar ti murit nu din necesitate, ci cu voia, pastrtnd pnterea de-a invinge moartea,deci murind din Jibertate pentru noi, nu am fi scapat de moarte. Numai fiind Dum-nezeu, Care S-a fiicut ~i Om, deci numai din uniunea intr-un ipostas a eelor douafiri, s-n flieul posibila biruirea mortii In firea noastra, 'prin trliirea pina la ultimulrezultat al ei.

525. Hristos S-a rastignit ca sa traiasca 1n mine, iar eu m-am rastignit eu El.ea sa traiese tn EI sau Lui. Fiecare din eei ee iubesc a murH Lui ,ca sa traiascaceluilalt. Cu aUt mai mult se petrece aceasta ill relatia omu1ui cu Hristos, Care amurit cu adevarat "pentru noj,>. Dar numai marea eredinta in EI ,ma face sa traiesctn El, sau ma deschid Lui ell sa-L simt traind 1n mine.

,

298 SF. CHIRIL AL ALEXANDRTEt

eei din Israel trlhesc din viata mtelului injunghiat 526, asa st not nu maitraim vlata noastra, ci a lui Hrlstos Care a murit pentru noi si Care avenit iara~i la viata 527. Caei era viata dupa fire, ea Dumnezeu. De aceeavtata noastra trebuie sa fie snnut Caei asa e vteta lui Hristos 528.Iar hotarindu-ne sa vietuim tn mod sfint, ne-am imbogtipt eu chipulLUi de care ne mmunam, f1idndu-ne Impreuna ehipul eu Cel ce pentrunot S-a f~cut ea noi 529, Care e Unul-Nascut ea Duronezeu si Inttiulnascut pentru umanitate 530. Ca atare vom fi jertf1i sttnta si eu ade-varat blneprtmtta lui Dumnezeu si TaHH 531. Se sfintesc deei tnttttnascutt de parte barbateasca, ftindca stnt intelesi ea ehipuri ai luiHristos. Caci precum mamele cind au adus pruneii, Domnul nostruUsus Hristos i-a primit cu mare bueurie $1 le-a spus sfintilor ucenici :«Ldsatt copilt $i nu-r otnttt set virui 1a Mine, cae I a unora ca acesuaeste Imparatia cerurllot» (Matei 19, 14), asa sa intelegi $i acl ca Dum-nezeu $1 Tetal iubeste pe intiiul nasut ea ehip al lui Hristos. $inumai cei de parte barbateasd1 sint alesl dintre tntiii nascutt. Pentruea trebuia sa se mintuiasca prin Hristos trumusetea cea mai potrlvitaLui ~i celor ce s-au format dupa chipul Lui ca niste tnUi nascuti, Clici

526. Au trAit, scaptnd do moarto, prlmind In e4 mlelul junghiul sau vlatajertfitll a Lui pentru el.

527. Hristos lubind pe oomeni plnl1 la moartca exc1uslv pentru el. Cl1ci nu aCost nlei 0 necssttate In moartea Lui - acest act de sup rem I iubire II Iost actulde suprema tlrle, sou de suprema birulre a scperatie! de oamoni !II de Dumnoaou,In care stli slabiroa vietli, Acest act de suprema dliruire, Identic cu actul de suprematArle, n-II putut fi trim dedt de Cel co era Ace)8~1 ~j Om ~I Dumnezeu. Numai Dum-nezeu poate mergo plnll 16 aceasts dl1ruire ~i tlirle, dar numai prln urnanitatea Sa.Invlerce Sa tncepe din momcntul Diortli Sale, cllcl din accl moment merge 10 ladca btruttor 01 mortlt (ttCU mosrtca pe moarte calctnd») vine ~i putoroo noastrs de-sblrul moartoa din lubire pontru Dumnezeu si pentru ssmenul meu, moartea. Si-mivine mla aceasta din EI, care e ca 0 mlscere magnetica spirituall tnrre mine $1 El,

'528. Decll viata mea 0 vleta lui Hristos, eo trebuie sA rie srtnll!. Cilci eu an.devenit sublect 01 vletli lui Hrlstos, flira ca sl1 tncetezo do-a fi st El viata Lui. III!$1 trl1le.~to vlate In mine, tnseamna cll sl-e f!icut viata Lui, viatl1 0 mea, sau m-a1l1cut $1 pe mine sublect al viotii Lui. Clkl nu-I pot concepe vlata Lui, sttnd sepoTat!!.de EI Ca sublect al el.

529. Dadi nu S·ar Ci Clieut Plul lui Durnnozcu om ca noi, n-am fi putut sa resta-bllim In nol chipul lut Dl1mnezeu. Hr!stos n restabilit In EI cn om chipul integral fildeslv!r~lt al lui Dl1mnezeu, fl1dnd umanitatea Sa proprio Cuv%ntului dumnezolesc,dupli 01 Carui chip a fost creat omul.

530. Ne-am fllcut %mpreunll chipurl cu Hristos en om, Intruc1t e tntliul chipomenesc rcstabilit. N-ot fl tnsl1 tnttiul chip restal>l111 omenesc (InUiul nl1scut ea om),dad! n-ar fI chlpul Unul-Nliscut al Tatl1lut ea Plul lui Dtlmnczeu. In acest sens soreflectl1 $1 tn caillatea noastrl de chlpurl ale lui Hrlstos ea om, ehipul Lui C'a PiuUnul-Nllscut al TatlUuL Dar numai eel cc so jertfeste ell Hristos e chip adevllrat 81Lui. !nvingtnd egolsmuL

. 531. InUii-nl!.sculi al lui Israel Ilind sdipali do moarte, crau ai lui DumnclCu,purUnd In ot pecctea jertfel mlelulul. A$8 slnt col ce au tn 01 pc Hrlstos ccl jertn t,tmpreunA jerUe cu El Tn tl!.lui. Prin aecasta ne-am restabUit $1 nol cn ehipuri aleomului adeviirat.

GLAFlRE LA IE$lRE 299

este inUi nascut si totodata parte barbateasca, pentru ea nu cunoastemoliciunea care duce la pacat, lar chipuJ moliciuniJ este femeia. Decieel ce poarta chipul lui Hristos, trebuie sa sa tereasca de cugetulfemeiesc ~i sa se scuture, ca de ceva oslndit ~i urtt de Durnnezeu,de moleseala ~i slabiciune ~i sa stea tari $i sa se deprinda in pornireabarbateasca a vointei de-a lnfaptui virtutea.

«$1 tot ceea ee desch1de plnteceJe asinei sa se schimbe cu 0 oaie».Pentru care motiv? Asina e Intinats si necurata, dupa lege. Iar oatae curate. De aceea nu se aduce astna. Legea ne da de tnteles prinacestea ca si eeea ce nu e intinat e stint in Hristos $1prin El e primitsi ceea ce e lipsit de sfintenie si neprimit. Caci El S-a facut pentrunoi jertfa sfinta si tntru miros de buna mireasma, fiindca erarn padi-tosi $i necurati 632. A murit pentru pacato$i, Cel drept pentru cei ne-drepti, Cel curat pentru eei necurati, ca st oaia pentru asina. Si serascumpara dupa cum se cuvine eele tntti nascute ale oamenilor, fiindpretuite pentru aducerea lor ca darurl 533. Pentru ' care motiv? Pentructl eeea ce se preda $i se sfinteste lui Dumnezeu, a trebuit numaidecttsa se si jertfeasdi. Iar Dumnezeu Care a creat toate tntru nestrica-clune, se abtine de la uciderea oamenilor 534. «Ciici n-a iiicut moariea,nici nu se bucurii de pieitea celot vii», dupa cum s-a seris (Int. Sol.1, 13). Nu se bucura nici de moartea calor ce se corup, ci porun-ceste mai deqraba sa se plateasdi pretul de rascumparare

532. S-a putut educe pentru Dol pentru cll S-a faeut Om ce nol, dar lipsit dep!ieato$enia noastra, Si aducerea LuI ne-a Clieut Iii pe noi prlmltt de Tatal, pentruell unindu-ne cu EI prin vointa, ajutati de comuniunea cu al tn tlrea omeneesca,ne-am putut Insusi sfintenia Lui. Pliclito~enia nu ne-e Clicul Ilpsitt de valoare 10rete lui Dumnezeu. A pretult posibilitatea noastra de-a ne Cace curati in untre ellPiul Silu Cacut om pentru noi. Nu e yorba de 0 substltulre juridicli. care-I lasa peeel subsrituit cum este, ci de 0 stare de jartn! iubitoare ce so comunica celor cevotesc sa intra In cornunlunea celor pentru care se [ertleste, ajuttndu-Ie chiar prinCapta jertfei sa se deschida Lui.

533. Daca nu se adue I;li oamenli, pentru care S-a jertflt Dumnezeu, nu semtntutese. lar pornlrea de-a se aduee CII darurl Ie vine din actuJ $1 din stareade jerlfll a lui Hristos. Aiel se arata importanta realizari! comunlunii cu Hristos.

534. Dumnezeu n-a creat pe oamen! ca sll.-I dlstruga, sau ea sa suporteplelrea lOT. Soar dezrninU pe Sine 10su$1. Mai ales cll. i-a creat dupll chipul Sall.Ar dlspretui chipu! Siiu, nimielndu-i sau tolerlnd nlmicirea lor. Creind pe om duplichlpul Sau, I-a creat pentTu 0 ve~nica relatle lubitoare eu EI. L-.a ereat pe ompent!"u nestriclkiune. De aceea chiar clnd apare 1n om strlcliclunea (coruperea),ea nu e l/isata sli dllCii pe om la moartea definitiva. Ci refaee pe oamenii carevoiese tntru nestriciielunea v~nica prin Fiul SAu Clieut om. Dar nld eei ee nu-Lprlmesc nu slnt dlstru~1 cu totu}. Ei trliiesc totu$i ve$Dic tn mlnciuna con$tiintelde el In$i$1$1 de cele ce exlstll..

300 SF. CBIRIL AL ALEXANDRlEI

pentru ea, ca sa marturisim cIar di LUi ii datoram viata noastra s,'j(j.Aceasta 0 va face ase numita drahma, care a poruncit lui Petru sao achite ca dajdie (Matei 17, 27). Tar ca adevaratul pre] de rascum-par are si pentru toti trebuie sa se inte1eaga Hristos, prin Care !?i inCare am biruit stricaciunea. Caci S-a dat pe Sine pentru noi (Filip. 2, 7).

Si a spus di mielul trebuie sa tmpliueesca cu mama sapte zile;si sa se aduca in a opta. Nu se junghia tndata ceea ce se nastea dinmama. Ci numal dupa ce tnainta pe Incetul spre barbatie si se tntareatreptat, prin 1aptele mamei, a aratat Dumnezeu in chip ca va fi bunsa fie adus intru miros de buna mireasma, E ~i aceasta un chip alunui fapt tainic si necesar, care s-a pastrat pin a azi si noi, cei ceobisnulm sa tnchinam cele intii nascute rationale AtotputerniculuiDumnezeu. Caci nu ne aducem tndata ce slntem chemati si ajunsi latnceputurile credintei si inca neinitiatt in jertfa dumnezeiasca si farade singe 536; ci mai intii sintem catehizati ~i alerqam sub mama, adicasub Biserica $i ne tntartm cu cuvintul placut ca $i cu laptele potrivitpruncului. Cad serie dumnezeiescul Pavel celor inca nedesavirsitl prindeprindere, zictnd : (N -am alaptat cu 1apte $i nu cu rnlnccre. Ciicilnca nu puteati, dar Inca tiicl acum nu puteii» (I Cor. 3, 2). Si iaras!in aWi Bpistola : «Ca tot eel ce se lmparta$e$te de Iapte, e necercat1n cuvlntul dreptiiiit. Pentru ca este prunc. Jar hrana tare e a celotdesclvlr$jfi, care au simiurile Ititiirite prin deprindere spre deosebirea

bitielui si tiiului» (Evr. 5, 13-14). Decl ajunsi 1a barbatie si binehraniti eu cuvintele catehizarii, li aducem in ziua a opta, adica dupace a trecut timpul in care se aflau in pruncie si a venit dupa aceea

535. Dumnezeu ne-a dat vlata prin creare, Dumnezeu ne scapa de moarteacarele i-am supus-o eu vola noastra. Ne-a dat-e la tnceput prln puterea actululcreator, ne-o ellbereaza de moartea sub care am supus-o, prin puterea data uma-nitlitii asumata tn Persoana Plulul Sl1u, unindu-ns ~i mal mult eu El. In EI e putereavletil, Moartea care sur vine nu e de la El, ci din libertatea noastra $i din faptuleli nu sintem de 0 fiintl1 eu El, ci de-o fiinta creata. Moartea nu atinge tot ceeste. Aeeasta pentru eli nu totul este de 0 esenta. ea tn fiIosofiile $1 religiilepanteiste. in care nu e niei viatli definitiva. nlci moarte delinitiva, cl totul ~cede la moarte la viatl1 si viceversa. dar in alte ~i alte tndlviduatiuni, nedesavtrslndu-sesau neavlnd desavtrsiree niei una ~i nebucurrndu-se niei una de siquranta vletilvesnice. ';c-, '''''1

536. Cei ee se hoUlrau sli vinii Ia Hristos, ramtneau din timp tn starea celor«chematt», tnalnte de-a se !mp!rtli~i de jerUa euheristtcs $1 de-a se aduce $1 etlui Dumnezeu uniti eu Hristos eel [ertfit,

GLAFIRE LA IESIRE 301

altul, in care se poate Impartas! in mod potrivit taina lui Hristos 537.Caci ziua a opta tnseamna timpul Invierri, ctnd dupa ce asuferit moartea pentru noi, a inviat Hristos, cu Care ne facem deun chip murind spiritual prin Sfintql Botez, ca sa dobtndim ~i invierea.Aceasta ne-o confirma si Pavel, ziclnd : «Ne-am uiqxopa: cu EI pnuBotez spre moarte, ca precum s-a sculat Htistos din mort! priti slava'1'atiilui, a$a $1 noi sa. umbldm Intru lnnoirea vletii» (Rom. 6, 4-5).Deci renascuti prin credinta in cunostinta adevarului !i38, ne-am siImboqatit factndu-ne de un chip cu Dornnul nostru Iisus Hristos, Celintii nascut pentru noi ~i in noi 539. Apoi bind laptele rational ~i ne-falsificat «$i uscitui 1a mdsura virstei plinaldJii Lui», precum s-a scris(Eies. 4, 13), vom fi in sfirsit toti sfintiti st predati lui Dumnezeu ~imurind Iumii, vom vietui spiritual in chip sftnt lui Dumnezeu. Aceastasoeotese Cd lnseamna junghierea celor tntii nascuti dintre animale in

537. Pin a nn ne-am ridlcet I'll alt plan dec1t al vietil temp orale, slntem lnciiprunci, Dar vlata 10 limp ne e data pentru a creste spre cea a vesatctet 10 Hrlstos.La aceasta S-a ridicat Hristos ca om, pentru a ne da ~i nouli puterea sa traim 1nttmp tuvterea ~i vesnicia Lui ea arvuna, Dar eceaste tnseamna ridicarea le umreeeu El. lnseemna depa~irea anticipatA a timpului reprezentat prin cele septa zilepentru a ne malta In ztua a opta, SI'lU in Duminica luminii t!I1i de sUr$it, 1n vesnlcasarblltoare. De aceee a Inviat Hristos nu Simbiita, care e bucurie de lumeaeceasta, d Duminice, echivalente cu vesnlcla ce urmeaza vietii lumlt schimbatoare~i trecatoare, supune ttmpulul, dat noua spre crestere, Paptul ridiclirli peste limpprin ururea cu Hrlstos, se confirm! ~i prin pogorirea Duhului Sf10t tn zlua a cinci-zecea de I.a 1oviere, ce urmeasa dupa timpul reprezental prtn tmulttree lui sapteeu el tnsusl (7X7). Ridiearea la vesnicie eu Hristos e una cu ridicarea la viatli inDuhul Sfint, la viata In care preocupartle de cele materiale, slnt copleslte despir.ilualitale. EvreHor Ii s-a dat sa tnteleaglS. eli abia in zlua a opta se vor puteaum cu Hrlstos, [ertfiadu-se cu El lui Dumnezau. Dar au staruit in. serberea 51mbetel,a neprimirli tnvierli. $1 ase fac ~i unele denomlnatlunt necprotestante, care nuvorbese clar de tnvtere, pentru di «llsus» a1 lor' nu e Dumnezeu.

538. Credinta ne aduce renasterea, nu e 0 simpl! socottnta eli Hristos a fleuttotul pentru noi ~i nol nu mal avem nimic de Iaeut, cum socotesc protestantii. larrena$terea e legatli eu cunoa$terea 8devarului intreg ~i viu ~i eficient. care esteHristos. E 0 CUn08$tere, care ne preface dupii modelul Adevarului cunoscut, desigurcu voia noastra. Cad preeum are viala Lui curatll prin vola Lui, 8$a trebuie sa 0ct$tiglim $1 noi din puterea Lui, dar $i eu voia noastTli ajunglnd plnll la slintenieprin daruirea noastra ou Hristos $1 in Hristos lu\ Dumnezeu- Tatal, cum spnneSf. Chlril tn continuare.

539. Ca Fiul lui Dumnezeu e Unul-Nliscut, flirii referlnta la noi, ca om, e1oltiul-nliseut dintre noi ~i pentru noi, care ne na$tem din puterea Lui la 0 vioatiinouil; mal bine zis, care ne na$tem la 0 viatli noua, dupli modelul Lui, pentru elise s1.l1a~luie$te lp. noi. Astlel putelJl deveni $i noi toti tntU-nascuti la aceast! viatiinoua. Dar 10tructt El S-a putut face tntli-nascut Cll om, numa! pentru cii e Unul-Naseut ea Dumnezeu, avem $i noi indJreet din .aceastii caUtate a Lui de Unul-Naseut. Fiecare avem 0 unicitate datoritii faptului eli sintem creati prin EI ~i stntem,10tlirlti in aeeast1l unicitate prin El ca om. In aceasta se aratii din nOll eii Hrlstose $i ca om 0 Persoana deosebitli de ceilalti oameni, nu e omul general Dar cali-tatea Lui de Persoanii distineta e de B$a fel, di toti putem sl1 ne tntiirim prin Elin \lnicitatea n_oastr1i. tn dcfinitjv toti stntem de la TlltiH. Si fiecare e iubit deTatlil, ea $1 ctnd ar fi mttiul-nascut. ba chiar are ceva din califatea Fiului SauUnul-Nascut.

302 SF. CHUUL AL ALEXANDRIEl

altarul tnsusi. Cad spune st dumnezeiescul Pavel celor astfel sfintitt :«Ciiei ali murit si viata voastrii este ascunsii cu Htistos In Dumnezew>(Col. 3, 5). Deci sfintirea este moartea sfintilor si asa socotesc caue cere fericitul David sa 0 vedem: «Scumpii este Itialniea Domnululmoartea cuviosilor Lui» (Ps. 115, 6) 51.0.

Dar, precum socotesc, felul Intelesurilor exprimate aci de nol, sepotriveste nu numai celor ce se intorc dintre neamuri la cunostintaadevarului, ci si mai mult celor chemati din slujirea legii la indrep-tarea in Hristos sl la sfintenia tn Duhul. Cad mielul, sau vitelul erahranit sapte zile de mama 541. Apoi era adus in ziua a opta, cind searata, cum socotesc, Dumnezeu prin qhicitura (caci legea era umbra),Intruclt era necesar ca sa fie mai inainte preqatiti ca niste copii princhipuri (tipuri) si prin tnvataturt potrivite celor inca neajunsi la bar-batie, ci mat degraba. pruncilor, cei ce se vor face sfinti $i se vor predalui Dumnezeu intru miros de buna mireasma, Iar timpul eel maipotrivit acestei desavtrsiri este taina lui Hristos, al carei tnteles esteredat de ziua a opta 541 b.

Deci Durnnezeu, Care ne este de neapropiat prin slujirea legii, nise face apropiat numai prin Hristos. Caci prin EI am avut apropierea(Efes. 2, 18). ca dupa ztua a saptea, adica ctnd a trecut sabatismulcel dupa lege, sau universal si general, sau slujirea cea dupa lege.Caci legea n-a adus nimic la desavtrsire (Evr. 7. 19) 542. Pentru ca

540. Cel ce moare lui Dumnezeu, Se ascunde In EI, Se scufunpli tn EI, fArasa inceteze de-a fL Se gole~te de viata lui, pentru ·a se umplea de a lui Dumnezeu.E aUt de bogaUi viata lUi Dumnezeu In el, tnctt nu 0 mai simte decit pe ea. Daraceasta lnseamnii eli 0 trdie$te cu Dumnezeu. Dar este El Care 0 trdi~te caOumnezeu. Dar totodata l~i traie~te smerenia Sa.

541. Chiar pruncul omenese mai IntU sub grija mamel, apoi treee la 0 relatiemai strlnsa cu tatlil .. E un chip aJ Ieptulul ell. omul e mai lntti cu tndsmnur! moi~i dulcl, sau eu cele ce Ie olera lumea pentru trup; apoi se ridicd la cele barba-testi si spirituale, venite de la Dumnezeu, seu care-I atrag spre EI.

541 b. Legea umple timpul, sau cele sapte zHe. Hristos aduce ztua a opts,sau vesnicia, deci aceasta poate ti identificatli ell El. Hrtstos vine ca vesnicta 10timp. Primindu-L pe EI In noi, primim ziua a opta, sau vesncta ca arvuna a vietiinoastre viitoare.

542. In Hristos ne-a venit Dumnezeu tnsust aproape, fiiclndu-Se om ca noloOaca vrem sli tim ~i noi oament edevaratl, apropiindu-ne de semenul nostru asacum ne-o cere firea nepervertitli, sau cu smerenie, deschizlndu-ne tainei Lui, neputem tntiIni cu Dumnezeu. Dar unde voim sa ne tnttlnim cu EI prin mindria rea-lizarilor noastre, ne rlimlne inaceesibil. Ne inchidem in narclslsmul nostru. 0 facemaeeasta soeotind eli tmplinim 0 lege a Iirii, Nu sarblitorind, ca pe 0 stmb1ita, rezul-tatul faptelor noastre, sau ceea ce am realizat prin firea noastra creatli, simUmpe Dumnezeu, ci uHlnd de ele. Uit10d de tot ce putem 'ace prin nm In~ine. E unlucru de care n-au linut seama evrell la venirea lul Hristos, pentru Cd nu I-aurecunoscut ca Dumnezeu mai presus de el; $1 nu tin seama niei adeptii formatlilorneoprotestante.


numai cei ce au crezut slnt apti pentru virtute si au desavirstrea incunostinta lui Hristos 543. Caci avem mintea LUi, prin Care, ~i eu Careadueem slave Tatalui tmpreuna eu Sfintul Duh in vecii vecilor, Amin.

Despre Mara ~i despre lemnul aratat feric1tului Moise

1. Plecind Israelitii din pamintul Eqiptenilor si Iepadtnd jugul denesuferit a1 robiei, au treeut prin mijlocul marii ca pe useat, taetnd $iluerul aeesta fara nici 0 greutate. Caci apele s-au intarit ea nisteziduri ascultind de vointa dumnezeiasca. Apoi vaztnd pe Faraon ce-iamenmta cu toata ostirea tnecat in ape si pe eei ce-i staptneauodinioara eu asprime :;;i fara mila, facindu-li-se de nesuportat, pierindin chip cumplit, au lnaltat ctntari lui Dumnezeu si Iaudtndu-L prinimne de multumire, ziceau: «Sa cuiuim Domnului, cdci s-a preamCirittniru slavii. Cai si cCilareti a aruneat In mare. Ajutor $i ocoperaiuuus-a iiicut mre spte muuuiie» (Ies. 15, 1-2). In chip folositor a facutDumnezeul tuturor aceasta minune. Cad desi le-a aratat lor in Egiptmulte semne minunate, le-a dat in chip minunat sl puterea de-a treceprin mare celor ce s-au supus LUi, ca sa aiba in ei 0 intelegere binelucratoare si sustinuta ~i sa creada ca El llU este ca unul din zeii eunume mincinos, sau produs de mestesuqul omenese :;;i facut ea un chipcioplit din lemn si piatra, ci Iiind Dumnezeul tuturor porunceste zidiriica uneia ce sta sub picioarele LUi ca sa tmplineasca cu u~urinta eeeace voieste El Gr.4.

Iar ea sa aiba, minunindu-se, un Iolos si mai mare, le-a poruncitsa mearqa mai departe ~i sa se grabeasdi spre pamtntul fligaduitpariutilor sub conducerea ~i povatuirea prealnteleptului Moise. $i ceurmeaza dupa aceasta, ne-o lamureste iara~i Sfinta Scriptura : «I-a

543.. Faptul de a se tncrede eel ee nu recunosc pe Hristos in faptele lor nutnseemna eli au v~tigat vtrtutile. Nid c! eei ce cred in Hristos nu oauta virtutea.Cliej de virtutea adev3rata tine smerenia; de ea tine a face blnele cu constiintasmerita ea nimic n-at flieut ~1 ceea ce ai [lieut, ai facut din pattea lui Hrlstos ~jsa te sile$ti mereu la mai mult. Numai eunosctnd pe Hristos, ct$tlg~ vlrtutea,diei 11 avem pe EI ca model inlinit In bunatate, tinde si stim eli numai din putereaLui ~i In comuniune eu El Inaintlim spre cele dlnalnte, .cele dinapo! ulttndu-le(Filip. 3, 13).

544. Sf. Chiri l arlrmli aid eli zeii sint nascoclrt ale rnintii omanesti despartitede Dumnezeu, Intlirind 0 afirmatie de mal tnalnte ca et stnt demont, odat! ce Iitin pe adeptll lor in acea despartire $i tn Ideea eli stnt una cu fortele din naturli.o natura neutra nu exista ci dadi nu e vazuta ca opera a lui Dumnezeu Creatorultranscendent ei. e luaU\ In stlipinire de demonI. In (tVietile Sfintilor» se afirmliadeseori acela1/i lucm. De aeeea Blserioa sfinte$te natura, alungtnd demomi dln ea.Berdiaev afirmli (tn «Esprit et Liberto») ca, ere$tinismul fnHiturtnd ideea paglnli elinatura e plina de zel. a fdeLlt postblla $tIlnta. Dar 0 $tiintli care nu vede, tnnatura prezenta lucrarea lui Dumnezeu, nu ajunge la rezultate totdeauna sigme,ba declan$eaza adeseori mnIte dezordini vltlimatoare in ea.


scos, zice, Moise pe ilii lui Israel din Marea Rosie $i i-a dus pe ei Inpustia Sur $1 au mers tiei zile In pustiu $1 n-au gasH apa de biiui.St au venit la Mera $1 n-au putut sa bea apa din Mera, ea era amatii.De aceea s-a numit locul acela : Arndrdcfune. $1 cutea poporuJ lmpo-triva lui Moise, zic1nd: Ce vom bea ? $1 a slrigat Moise ciitre Domnulsi i-a auitat lui Domnul un lemn $i l-a aruncat in apa $i s-a Indulcitapa. Acolo, i-a dat dreptatile ~i poruncile ~i [udecatile. Si l-a ispititaeolo si l-a zis : De vei auzi in auz glasul Domnului l)umnezeului tau$1 vei face cele placute inaintea Lui $1 vei asculta poruncile Lui $1 veipaz; toate dreptatile Lui, nici 0 boola din cele ce Ie-am adus Egipte-nilor, nu 0 voi aduce peste tine. Ctict Eu suu Domnul care te vindecpe tine. St au venit In Elim. $i erau .acolo douiispxezece izvoare deapa $i saptezeci de trunchiuri de finic. $1 au tabarH acolo, i1nga ape»(Ies. 15, 22-27).

Priveste cum in chip iconomic nu lasa sa fie dusi cei rascumparatila odihna nira nevointe sau desfatlndu-se de largimea unei vietuiriplacute, ea nu cumva Inaintind pe incetul in uitarea Celui ce poatesa-l izbaveasca, Sa se tntoarca eu usurinta la r~Hacirea din Egipt. Caciostenelile ne aduna linga Dumnezeu. De fapt, zice pro oro cul : «Doamne,tntru necaz mi-am adus aminte de Tine, intru necaz mic ne-a venitpovatuirea Ta» (Isaia 26, 16).

Strabatind deci pamint mult $i fara apa, au ajuns sa simta lipsacelor trebuincioase vietii. Caci nu gaseau apa sa bea. Prelunqindu-li-sesetea ~i in a treia zt, au aflat in sttrslt eeea ce doreau, Dar le eracu totul fara Iolos, dici apa Merei era amara ~i nu Ie era mijloc sigurde-a putea scapa de moarte. De aceea s-au necajit si au striqat Im-potriva mijlocitorului, Jar Moise s-a intristat. Apoi Dumnezeu, caretoate le stie, arattndu-i un lemn, I-a aruneat in apa, iar undele s-auprefacut in chip minunat in apa dulce si buna de baut, Bind din elesi folosindu-se, s-au minunat de aeest semn dumnezeiesc. Dupa aceeatabarase ling a douasprezece izvoare de apa, unde se aflau si sapte-zeci de arbori de finic, S-au odihnit deci aeolo, bucurindu-se,

Dumnezeu le-a aratat prin umbre si chipuri ca nu se poate aUacalea mintuirii dectt prin credinta $i nu altfel. De aeeea le-a si porun-cit sa junghie mielul in Egipt si a voit ca ei sa creada ea numai unsicu stnqele lui vor alunga moartea ce-i ameninta. Oare nu se va recu-noaste, ~i pe drept cuvtnt, ea aceasta fapta era un lnceput de nevotnta(de exercitiu)? Caei spune-rni in ee mod soar fi temut moartea dejunghierea mielului'1 Paptul acesta era ehipul unei tain~. Cad Hristos


Ii scapa prin sinqele LUi pe cei sfintiti prin credinta, arattndu-t maitari decit coruperea mortii 545.

Dar ce Inseamna ceea ce s-a pelrecut sl 1a Mera, vorn spune, pecit se poate, in cele urrnatoare.

2. Scriptura de Dumnezeu insuflata Inchipuieste prin apa cuvintuldumnezeiosc. Cad preeum apa simtita este de viata faditoare pentrutrupuri, asa $i cind vine cuvintul dumnezeiesc in mirite, ii Iolosestenu putin acesteia. De aceea si Hristos vorbind noroadelor Iudeilor, azis : «De Lnseteuzii cmevo, sa vitui la Mine si sa beo» (loan f, 37).Iar catre femeia din Samarta : «.5i tot cel ce bea din apa aceasta, valnseta iatiisi. Dar cine va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu vaInseta 1n veco (loan 4, 13) 5!i6.

Parasind deci de curlnd Israelltli idolatria urita de Dumnezeu aEgiptenilor si-au mutat min tea la implinirea eelor voite de Dumnezeu.Dar inca nu erau introdusi in leglle de sus, nu se adapau inca eu apaspirttuala, ci aveau inca in ei mintea uscata si tnsetata, Si asa ajungeu greu 1a Mera. Dar n-au putut sa bea apa din ca, fiindca era amara.Apoi Moise arunclnd lemnul in ea, apa s-a vindecat de amartciuneatnascuta.

Ce e dcci Mera ? Asi spune .ca e litera legii. Caci legea e amera,Ilindca De pedepseste. De fapt a spus dumnezeiescul Pavel: «CalCindcine vo Jegea lui Moise, e ueis telIa mila pe cuvlntul a ao! sau treimartoti» [Evr. 10, 28). Vezi ca era emara $l greu de suportat chiar~i pentru cei c:e voiau s~ 0 tmplineasca ? De aceea duninezeiestii uce-niei au spus lamurit celor ee impuneau unora dupa ce au venit Iacredinta iar~$i slujirea legii: ($i acum penlru ce ispitit! pe Durn-nezeu, ca sa pune]! pe qtumazul ucenicilor un ju -', pe care nici voi,

~ i

545. Se C-1Cplica scaparea tnrti-nascuttlor al ..Isreelltilcr de' moarte prin efortulspiritual ill unul sacrtflciu ~l prtn laptul c~ acesfa ere lipul [ertfei lui Hristos,care le ve da taTia unui sacriliciu superioar eelor" ce sa vor tmpartlilii de Hristoscel jertfit. Jertfa implied un eCort al spiritului, care-t tntareste tmpotrlva tendmteide descompunere a materiel trupului, Mal ales eli tit acest etort, fllcut pentruDumnezeu, educe In spirit 0 putere a lui Dumnezeu. Aceasta s-a tntrmplat in gradmaxim in Hristos, in care efortul spre jertfli al spiritulul uman era sustinut delpostasul divin in care a luat existents, '

546. Cuvtntul e de viata fliditor pentru sufle1, pentru eli ti aducc unei pel'.soanealentia altei persoane, E comunlcare de putcre de Ia persoanli la persoanli. De aeeea$i Cuvintul dumnezeiesc e de viala fliditor, pentru eli vine de 18 persoana supremli.Si de aceea e de viatli flielitor in gradul maxim. Dumnezeu care ni-1 adreseazapoate. :ii reaJiza de fapt ceea ee fligaduie~tc prin e1. Dar persoaneJe sint glnditoare.Ele i~i comunica prin cuvinte gindirea lor. Elc i~i pricep reclproe intcntiile ce :;;iIe 81'ata una Iatii de alta prill cuvinte. Cuvintele sint tiiJmlicitoareIe lii garanteleputctii ce ~i Ie comuniea persoanele. Intructt persoana nu poate trlli fllrli aten~ia$i ajutorul altei persoane care i se comunicli prin cuvlnt, fiecaTe persoana !nseteazadlLpa cuvintele altei persoane, iar tn mod suprem dupa ale lui Dumnezeu, Caresingur ne poate asigura !?i da viata velinicli.20- Stlntul Chlrll al Alexandrial

306 SF. cnran, AL ALEXANDRIEI

rucr pdrintii vostri nu l-ou putut purta? (Fapte 15, 10) 61,7. Iar fericitulPavel numeste porunca data prin prea inteleptul Moise, slujire aostndirit, zicind: cCdci dacd sluiitea osindirii era intru slava, cu mullmai mull ptisoseste intru slava slujirea dreptatii» (II Cor. 3, 9). Dara spus st in alt loc: «Litera omoard, iai Dubul face vnz» (Ibid. 6) 5'8.

5·17. Recuncsteau chiar AposoHii veniti la Hristos dintre evrei cli nici el,nici pArintii lor, n-au putut Implm! In toate poruncile legii. Iar cei ce nu leImplinesc, erau pedepstti flira mila. Trebuinte de iertare $i practiea ei a Iost eflr-maUl. In toata necesitatea ei de Hristos. $i eu aceasta si adevarata mtelegere aomului, am. zlce eel mai ecceatuat umanism. In Vechiul Testament epere let-colonecesnatee iertlirii ,dar numat de la Dumnezeu. In trebuinte lertarii de 1a om~i prln om. se manifestli constlinta valorii eterne a persosnet omenesti, Daea I-amputut nesocoti pe celaialt la un moment dat, 1mi dau seama ulterior eli a trecepeste om e un lucru grav eu urmar! vesntce, Simt eA trebuie sA restabilesc Inochii mel tmportanta lui ~i eli de tertaree de la el deplnde vesnica mea Iericira. Citde mit ar Ii cellHalt, nu pot sa-I nesocotesc farli vesnlce urmAri grav.e pentru mine.In religiile si lilosoflile panteiste nu sa ecorda niei 0 importanla Iertarti. Dadinu durez ~i nu duceazli In vecl, n-ate nlci 0 urmare gravii nesocottrea reciproca.Sa-rm fie mie mal bine tn lumea aceasta.

Bisence cresttna urmtnd lul Hristos nu omoera pe nici Wl paeatos sl opresteorice ura. Inchlzttia a fost 0 trista si scurta abatere. Hristos iartli pe Iemelapacatoasa pe care iudeil voiau sli 0 omoare cu pietre. $1 spune adeseori: iarta-ti-sepacatele, Dumnezeul Treimii este Dumnezeul rnilel si &1 Inbirt! de oamenl, pentruell. este Dumnezeul iubirii intre Persoanele Lui. Total da pe Flul Sau pentru a scapepe cei p,kato~i de moarte. Acesta ne cere in ruqaciunea «Tetal nostru» ~I in altepap si noua sa lertam. De iertare e legat! pocliinta pentru raul flent. E tn aceasteo mare tnteleqere pentru slabiciun.ea $1 mobi_litatea omului, cum nu 0 au neopro-testatltii, care cred eli nu mal pot gresi. Altfel stnt adusl oamneii la vlata curetaprin podiinta $1 iertare dectt prln eorrdamnarea lor fara mila. In Vechiul Testamentomul e lasat sub puterea legli nelncovoiate, fArli ca Dumnezeu sl semenul sa intervinlisll ridice pe om din plieatul in care a chut, sau sa sa creada 1n putinta lui de In-dreptare. Hristos scapli pe om de sub Urania neinduratli a legilor p.edepsitoare ~ide sub legile naturli filosoflilor ~1 religillor panteiste care omoara persoana umanadefinitiv. Cad El e Fiul lUi Dumnezeu care 8 luat umanul In Slue $1 a primitmoarlea dill lubire penlru oameni, ca sA-j scape de moartea definitivli. El e 0Persoana din Dumnez'eul lubitor ~i milostlv' 801 Tremii. BI Ii scapa p.c oameili depacat. tndUio~lndu-i prin moartea Sa pentru ei ~I prin suferirea morlil tn locul lor.Nu mai sta lnlre DUIIU1ezeu ~I oameni, mire om sl om 0 lege impersonala carepcdepse~te automat pe cei ce 0 calc!. Cl ~n Ia1a o!Oului sta Dumnezeu eu milaLUi. Cll iublrea LUi eu care se jertfe~te EI pentl'u om. In fata oplulul sUi unDumnczeu care larta pe am, d80cli se c4ie~te tie paoatul lui. Sa stabile~te 0 comu-nicare ea de la PersoaDa iabitoare la persoana tntre El $1 om. De aeeea Bisericaapeleaza Cl1 lncredere neincetat la mlla Lui. «Doamne nrlluje~tell, «Doamne aimila de noi $i ne i8rt!» repetA Biser~ca $i m.embrii el nelncctat. Se aflrma tnaceasta atotputernicia lubltoare a lui Dumnezeu ca Persoana sl lncrederea omuluiIn atentia v~nlC:! a lui Dumnezeu fata de eL Zeilor, es forle ale naturti Ii soarcere tn zadar mila. Ea nu se cere niel DumnezeUlui din Vechiul Testament carejudecl pe om lufnd seama numa! de lege. ca· Unu} eo e supus tntr-un anumit fel$1 El ei. NeoprotestanUi necunosclnd pe Hristos ca Dumnezeu, deci nici Treimealubiloare, nu se lncadreaza $1 ei in mentalitatea VechlulUi Testament. Ei nn maipaeatuiesc, fUnd tinuU tn mod predestinal $i nu prin vola lor tn nepliclitosenie.De aeeea nld nu mal au nevoie de lI~rtarea )ul Dumnezeu, pe care ne-a InvatetHristos sli 0 cerem.

548. «Litera omoara", pentru ca litera apeleaza la tmplinirea exterloarll aceea ce cere. Hrlstos ne da pe Dahul Sau Cel SIlnt, sall vine EI tnsu~l In nolprin Duhul Sl1u Cel SUnt, IntArindu-ne In porn1rea spre bille. Prin DubUl luiHristo$ trMm comuniunea eu Hristos.

GLAFtRE LA rssiaa 301

Numeste litera, in chip clar, legea, iar Duhul slujirea in Duh, adiea ceeevanqhelica. Dar l?i Mara se traduce cu: amars .. Iar d'i educatia prinlege prin ea tnsal?i intrucit consta din chipuri nu e in stare sa deaviata, e de pnsos sa mai ariW'im. Caci nimeni nu se Indrepteazddin lege, dupa cum s-a scris (Rom. 3, 20) MD. Dar si legea va Ii deviafa faditoare l?i se va elibera de amaraciunea literei, ctnd se va facearaUitoare a tainei lui Hristos, «Ciici slirsitul Ieqii este Htlstos spremintuitea a tot celui ce crede» (Rom. 10, 4), cind ea se lnteleqeduhovniceste 550.

Dar si ceea ce s-a inttmplat la Mara a fost un chip dar si alacestui fapt {al implinirii leqii in Hristos}. Caci lemnul Inseamnacrucea lui Hristos, sau taina savir$ita prin ea. Fiindca daca ar primi-oeel din lege, ar afla di ~i amarul ei este dulce. Cad celor ce eredin Hristos legea nu Ie mai este acuzatoare si pedepsitoare, ci deviata facatoare, si ceea ee s-a tnttmplat in istorie prilejuieste 0 tnte-leqsre duhovniceasdi $i conduce spre Hristos care este via{a $i deviaVi fadeHor. Si prin aceasta legea Isi arata indreptatirile ~i [udeca-tile. Caci ne duce indata spre ceea ce place lui Dumnezeu si ne aratacararea spre tot ce e mai bun $i ne preqateste sa ajungem in afarafricii ~i a esteptaril pedepselor 551. «Caci nici 0 plaga pe care am oiius-oasupra EgipteniJor nu 0 voi aduce, zice, asupra to» [Ies. 15, 26}. Asadar

549. Nimeni nu se tndrepteaze, sau nu se face drepl in rata lui Dumnezeuprin lege, pentru c~ nimeni nu poate tmplini tntru totul cerintele ei. Sau chiardaca Ie tmptlncste, prin Implinirea lor mr se obtlne tndreptarea lliuntrica, ci unconformism exterior. Legea nu cere mal mult de la 0 omenire necrescuta spiritual.De aceee ea cerea tmpllnirea unor cblpuri exterioare ale faptelor spirttuale pecare Ie va cere Evanghelia: tl!lerea tmprejur a unet parttcele de prisos a trupulul,ca chip al taierl! tmprejur a unel grfji splrttuele prisosltoere de trup i jertfireaunui animal, ca chip oj trlilrii tntregli vletl In duh de jertfli i anumite cnrAtirlexterloare ale trupnlni ca chip al curl1tirii de gtnduri, de simtirl, etc. Spune totSf. Chilil In coment. la Ps. 4, 6 (Explanatio ill Psalmos; P,G. 6 a, 757): «Spunlnd :Jertfitl [ertta dreptlltii, nu pnmeste pe cea din umbrele legii, ci mal vtrtos pecee In Hristos ~i evanghelicli. .Pentru ca legea veche 6 tnvatat sa se aducajertfele de singe, dar nu se pates deslivtr~i prtn ele omul 10 constilnta»,

550. Daca legea e tnteleasa duhovnlceste, strlihliUndu-se prin t1purile ei laintelesulile ei referitoare la suflet, nu )s trup, ea face strAvezii fapteJe mlntui-toaTe ale lui Hrlstos. Ea e vazuta atunci ca ducind spre Hristos, [n care sesnr~eHe trebuinta de lmpJinlre a tipurilor, dar se descopera culmea spirltuallispre care ele cheama -pe om. AcessUl culme e snr~ttul legti aUt tn senSU1 deincetare a tiplllilor, cit ~i tn sensul de ridicare 18 culmea spirituala a tipurilor.

551. Crucea lui Hristos <Iesfiinteazli pedeapsa ce se dlidea oamenilor pentruneimplinirea ·e1. Ea tndulce$te amara.elunes cerintCclor unei vieti confotme voUlui Dllmnezeu, eliel omul Ie poate tmpl1ni eu u$urinta ~i cu bucur1e, avind Insma puterea lui Hristos, sau comunlunea cu El, lar nelmpJinirile el - care nupot fj totdoauna evilate - nu aduc pedeapsli, c; sint iertate de Dumnezeu eelmilostiv ~i Indelung rlibd1itor. Am!irliclunea crUeli 8 tnl!turat amlirliclunea legii,pcntru dl puterea dumne.zelasdi a lui Hristos a tnvins am!iraclunea crucll, careera una eu am/l.rliciunea legit. Crucea lui Hlistos ne.-a d8t putere sli suporUimgreutlilHe CU usuriMa, ba chiar sa Ie slmUm ca dulct.

308 SF. cman, AL AL£XANDRIET

cei din lege care au primit taina aceasta, au primit nadejdea cea bunlidi vor scapa de pedeapsd, Aceasta socotesc eli este si ceea ce aspus Mintuitorul norodului ludeilor in timpul veniru Lui: «Amin,amin zic vouii , cCi eel ee ascultii cuvintul Meu $i cxede Celui ee M-atximis, are vtou; vcsnicd si la judeeatCi nu va vent, ci s-a mutat dinmoorre la viaiii» (loan 5, 21). Si iaras! : «Cel ce crede In Fiul, l1U estejuiiecat» (loan 3, t8) 552.

Dupa ce am primit deci dreptatile lui Hristos 553, am venit ~i laElini eare insearnna urcus. Cact am ureat de la vechea noastra prunciela mintea intreaga $i dupa ee am ajuns 1a virsta plinatatii lui Hristos(Efes. 4, 13), DC vom bucura de izvoarele apelor spirituale (ale tnte-legerii) 554. Numarul lor de douasprezece ne 1nfuti~eaza ceata SlintilorApostoli i dar ne vom Intllni si eu cei saptezeci de arbori de finie.Caci s-a scris ca dupa cei doisprezece Apostoli, «Dotnnul a ales $1 altlsaptezeci» (Luea 10, 1). Isr di dumnezeiestil ucenici sint eu adevaratizvoare care ne izvorasc noua cuvintul mlntuitor ~i trebuincios pentruviata, 0 arata foarte bine Dumnezeul tuturor celor Indreptati din lege,zicind: «Scoateii apd eu v eselie din izvoorete Mlntuitoruiui» (lsaia12, 3). Iar despre orice sfint zice dumnezeiescul cintaret : «Drepiulea finicul va tmtori» (Ps. 91, 13}. $i sa nu te miri. Pentru ·ta si Hristosse numeste cu acest nume in Scriptura de Dumnezeu insuflata. Cacizice iarasi mireasa spirltuala, adica Biserica, despre Mirele 'Care S-a

552. Cel ce crede tntr-o persoena, primeste viatli, caci nu e singur, nu etncnis in uscaciunea sau in moartea eqoismului. Dar deplin au se poate crededecit in Persoena Fiului lui Dumnezeu iacut om. Din EI vine, viata deplina $ifarii .sfirsit. $1 nu se judeca nu pentru .simplul Iapt de-a crede, ci pentru ca ere-dinta in EI e una cu deschiderea vi,etii total libere de egoism. total iubltoere~i pentru veci iubitoaro. Numai eel sinqur e judccat tn tot limpul .iii deci si pentruveci. $i deplina depa$ire a singurllUitii egoiste nu sa doblndeste dectt din credlntein Hristos, Cel ce se dc1 $i EI prin jertfa Lui total ortcarui om care 11 primeste.Omul are 0 mlscare spre infinit, dar nu si-o doscopera $i acuveaza decit desco-perind-o in semenul sau, Dar asplratia comuna spre lnIinit nu are pu,terea sa seactlvaze continuu dacii nu descoperii unul prill altul infinitatea lui DlIlllllezeu facutom. Piecare din parleneril umani cad mereu in ingustimea egoismului. Infillitateasa arata in nemlirginirea ne1ncetatii a _jubini. No! intre noi traim si aspiratia spreinfinit, ·dar Si dependenta de un Winit in Sine.

5.53. Drept.lItile (tndreptlltirile) lui HrisJos ca om au devenit dreptlitile noastre.Facindu-si dreapta umanitatea. Hristos ne-a transmis dreptatea (bunatatea, jertfel-nicia. iubirea) $i nouli.

554. Toata existents noastra redusa la ceea ce ne oler! lumea aceasts cuinsuficientele ei sUfera de setea dupa plinatatea Jipsitli de asemenea insufidente.Aceasts nu 0 putem avea dedt din 'pUnatatea vie~il lui Dumnezeu cel in Treime.De es ne bucurlim <ro de 0 arvunl:i, sau prin niidejde S1 pe pl:imint, dacii credemeli Hristos e Dumnezeul flicut Om. Credinta tn El ne fac suportabile ~i insuficientelevietH din lumea aceasta. Sentimenhll acestei plinliUlti e trait cu mai mult1i inten-sitate in sarbatorile cre$tine. sau in Liturgbie dnd simtim pe Dumnezeu in modmai accentuat tn noi Sl tnlre noi; cind simtim viata Lui oesftrsitii reviirstndu-se tnnoi ca niste unde.

GLAFlRE LA IE$IRE 309

coborit de sus si din cer, sau despre Hristos . «Am spus : Sui-ma-voi1n iinic, line-uui-voi de lncLItimile Lui» (Cint. '1, 8). Arborele acestae pururea inverzit, dulce ~i bine Inradacinat si eu rniezul alb. Astteleste in chip spiritual Hristos, prin Care si eu Care se cuvins slavalui Dumnezeu, impreuna cu Sfmtul Duh, in vectl vecilor. Amin.

Despre mana 1}i prepellte

1. Dumnezeul tuturor face Iarasi minuni si trece din putere inputere, dupa cum s-a seris. El ana cui in cele cu neputinta, aratin-du-st slava Sa pretutindeni si dovedind in multe Ieluri di numai Luiii estc cu putinta sa. implineasca eu usurinta st cele mai presus deratiune de care trebuie sa ne minunam, ca sa se vada Dumnezeu printoate, nu ca unul diu cele mestesuqits de oameni, sau nascocite inchip nocredincios, ci prin fire si eu adevarat !);'is.Caci din cele savtr-site eu slavi:'i poate vedea cineva eu usurinta firea desavtrsita, fiindeaH (este) apartine ca un bun propriu atotputemicia nebiruita de-a facelot co voieste 556.

Ii mai este proprie Impreuna ell aceasta si iertarea 557. 0 poatevedea cineva aeeasta foarte clar din cele ce le avem in fa~a. Cacis-a scris : «In ziua a cincisprezecea a lunii a doua, dupa ce au iest!din pc'imlntul Egiptului, clrtea toatii adutuuea WIOI lui Israel tmoo-triva lui Moise si Amon. $i au zis ciitte ei ilii lui Israel: mai bine amli murit loviti de Domriul in piimintul Iiqiptulu! cind sedecm i1ngacCiJdarile cu came $i mlncam plini pe saturate. Pentru ce ne-oii scosin pustiul acesta, ca sa otnorlii toatii ac1unarea cu foamea? ,~i a zisDomnuJ cdtre Moise: «laW. Eu voi ploua voud plini din cex si saiasd popotul si sa culeagii trur-o zi penitu 0 zi, ca sii-i lneerc de vorumbla in leqea Mea. Si in ziua a saseu sa se Pl'cgiiteasca sa adune dedoua ori meti mult ca petuni 0 zi» (Ies 16,1-5).

Cei intii nascuti ai Egiptenilor au murit, precum am spus, tnainte,dar cei din Israel au fost trrmisi din tara, nelnqaduindu-Ii-se sl1-~ifacu piinc. Deci si-au dus {aina tuainte de-a fi dospita de aluat. Lulnd

555. Zei] rellqlilor panteiste. ca personificart Ianteztste ale fortelor naturll, nupol face lucruri mai presus de cele supuse legilor nalurii. Dumnezeul eel mai presusde natura. Creatorul l?i Staplnul ei, se aratli ~i El prin toete, savtrstnd orlundevoicste fapte mai presus de ea.

556. Esenta tmpersonala se IJ,lanifesta ~i ea tn fenomene mali de neocoJit idar af'estea nu depind fie 0 "oie con~tien,tli a ei. B sup usa ea insa$i unor legl, adiror origine este inexplicabllll. Dumnezeu cel personal e prin voia Sa mai presusde fcnomenele supuse legilor repetitiei. In aceasta se arata atotputernicia Lui ceaadevlirala. EJ e $i SUipinlll legilor, pentrn ell..El le-a instituit cu voia Lui.

557. Numai ea Perse>anli Dumnezeu poate ierts. Din esenta supusa legilor,lotuJ decUTge tara voia ei. Jertarea tine $i de atotputernicie.


eu ei numai cele ce Ie aveau 1a tndemtna, au iesit in graba temtn-du-ss de Egiptenli co-l urmareau st de cei ce sustineau urmarireaacelora. Cacl cei dintii dupa ce Ii s-au pierdut tntni nascutl, socoteauca nu VOT avea de suferit multa vreme de nu VaT lasa pe Israel saplece din tara ascultind de porunca dumnezeiasca , iar cei de a1 doileesocoteau ca lupta Impotriva celor din urrna va izbtndi $i acestia vorfi omorlti fara mila. Deci au plecat fara sa se Inqrijeasca deloc decole ale dWHoriei si luind eu ei numai cele la tndemma, iar din eeleaflate In case lulnd numai cele de neaparata trebuinta $i usor depurtat, dod au ajuns in pustie, neavind de unde sa afle cele necesarevietii, au luoeeat in pofta rntncarilor din Egipt si au fost dusi ptna lauitarea cclei mai din urma mizerii a robiei din Egipt. $i au strigat dupaajutor ~j s-an plins di au Iost rascumparati din ea si au preferatsdturarea pintecelui necurat, llbertatii mult dorite si iubite de totioe mentt.

Lucrul ecesta 1l tulbura pe mijlocitor, adica pe Moise. Dar Dum-nezeu lo filgaduie$te Indatii cil Ie va procura mincare din belsuq $ifata de eel ce S~ revolts atit de tare, se poarta cu bltndete. Cadvointa de-a priml de la E1 cele trebuincioase vietii nu ate in sinenir i 0 vinlL Dar clrttrea supara. Astfel, lnsusi Mintuitorul ne-a tnvatatsii zicem in ruqaciuni : «Piineo noastui cea spte- Wntd dd-ne-o noudosttizi» (Matei u, 11). Cad daed 0 spunern aceasta, nu tnvlnuim inntci un fel pe Stapinul, ci cerem mai deqrabd de la El cele trebuin-cioase vietii 558. Dar norodul Iudeilor, In vreme ce trebuia sa cearamincare, se revolts ca a fost rascumpsrat si batjocoreste nebunesteacest dar atit de pretios st de VI ednie de dorit, ca pe unul ce i-a Ilpsitpe ei de bunurile eele mat dulci, adica de pline $i carne. Deci drtescsi striga tara cuviinta. Iar Dumnezeu nu ia aminte la r~utatea lor sile fagaduie$te belsuqul nesperat. Si de fapt le trimite ell 0 puterenegr,aitl1 seara prepelite, iar dimineata mana. Si precum a zts dum-nezeiescul David: «Prrne din eer le-a dat JOI, punea 1ngerilor at!mlncat-o oomenii» (Ps. 77, 14). Si i-a incredintat pe ei prin experientdsi prin fapte ea Dumnezeu poate sa dea piine $i s~ pregMeasdi masain pustie, precum $i DOmI'lUI nostru Usus Hristos fa'cind aceIea$i mi-nuni, fringtnd dncl piini a saturat in puslie pe multi, cind ucenicii austrins douasprezece cO$uri de faramituri. Dar modurile stnt eu des a-vir$ire de neiscodit. Deci trebuie sa se cinsteasca prin credinta cele

558. S6 cerem de la Dumnezeu, dar sa nu drUm Impotriva LuI. In cererer ne aclreslim ca unut Plirinte, tn clrtlre II cngetlim ca pe un dusman, sau ne-pu'tincios: tl dispretulm. Sli depart!lm rautatea, suu du~rnania din cerare. Aceastas-ar cuven! sa 0 facem ~i In raportnrtle -dlntre noi.

GLAFIRE LA IE$lRE 311

mai presus de minte sl sa se asculte Dumnezeu de catre toti, Cacistim eli toate le poti si nimie nu- Ti este eu ueputintd.

2. Dar in acestea am redat cuvintul istoriei. Dar sa diutam 511aflam, prin cercetare, adevarul despre intelesul ce ni se descoperaprin contemplarea duhovniceasca a aeestora sau Sa patrundem de coa tost de trebuinta aceasta qhicitura a legii. Vom cunoaste si prinaces tea di vietuirea dupa lege este neindoielnic mai prejos de ceaevanchelica si nu e libera de invinuirtle Iubirii de trup, ca nu a scapatde potta paminteasca , dar ca eea dumnezeiasca st evanqheltca e du-hovniceasca si fara prihana si are 0 frumusete nsasemanata. Sa 0

adHam deci si sa 0 tacem cunoscuta 'pe fiecare, cercetind cuvintelcdespre ele din Scriptura de Dumnezeu insuflata. «Ciici s-a fQcul, zice,scan] si s-ou tidicat oiepelite si au acopetit tobiira. $1 s-a taau dimi-n(':ota oup« ce au tnceuu 1n JUJUl tabetei. Si jaW pe iaia pustlei cevamiitunt ca un corioruini $i alb co ghiaJa vc pdm1ni. $i vazlnd aceastaiii! lui Israel a zts unul ciitre altul : Ce este aceasta i Ciici nu suouce este. S1 a zis Moise ciitre ei: Aceasia e piinea pe care v-o nat-ovouii DomnuJ sa 0 mincali. $i acesta este cuvintul pe care l-a ponmcitDomtiul. Strlngeti din el itecate crre 0 mdsurd pe cap, dupanutniirul suiletelot voastre. Str1n1eti iiecaxe impreuna cu cei ce tocuiescImpreutui cu vot. St au iiicut asa iiii lui Israel. $i cu tuiunat unul maimutt, altul rtiai putin $i cu masurat cu aceea,5i miisutii: Sinu i-a prisosit nici celui ce a adunat mai mult $1 nu i-a lipsit nioi celuice a adunat mai puiin, ct iiecare avec cu era de ajuns celot cu sine.,51 a zis MOise ciiire el : Nimetiea sa nu lase pentru a doua zi. Stn-au ascultat de Moise, ci unii au liisat din aceasta pe a doua zi $1 aiiicut vierrn! si s-a tmpuiit, Si s-a miniat Moise pe ei» (le$. 16, 15-20).$i dupa altele : «A zis Moise ciitte ei : Acesta e cuvlntu! pe care I-aspus Domnul: Clnd mline c Simbdta, ea estc odihna sllntii Domnului.Oriclte veii vrea sa coacetl azi, coaceti; $i orielle yeti avea sa fier-befi, iicrbeti i $i tot ce prisose.')tc, 1asatl aceasta rama$itcl pe mline. $1au lCisat din accastCl pc a cloua zi, precum Ie-a poruncit lor Moise$i nu s-a lmputit, nic1 nu s-au (Cleut viermi 1n aceea» (le$. 16, 23-24).

A$adar, a poruncit ca fiecare si'k)i adune cit ii este lui de ajuns.$i n-a oprit pe nimeni de la fapta de-a culege daca voie$te $i pentrurei .ce IipseSlC $i -sa se infrumuse~~ .asHel prin legea iUibirii Dar nopre~te ~ toiul sa pastreze (eva pentru a doua z1 I?i a 5pUS ca sa 0fadi aceasta numa'i inaintea Simbetei, ca sa nu se dispre~iasca nicilegea odihnei. Nu se pUitea face eerva Simbata. Ciioci nlci Dumnezeun...a fikut ~v.a I?i de aocea li sil€la sa nu lucreze SimbMa. ,Dar unii .au

312 SF. CHlRIL· AI.. ALEXANDBlEJ

dispretuit, ·ziee, poruneile dumnezeiesti ~i au pastrat putine rama~iteinainte de Simbi.'ita ~i cum ziee Sfinta Scriptura : «s-uu unpuiit ~i auiacut viermi». Si s-a mlniat Moise. Iar unii au iesit si Slmbata sa adunesl s-a suparat Dumnezeu. Caci s-a scris : «S! a fost in ziua a saptea,au iesit unii din popot si n-au gasH. $i a zis Domnul catre Moise:Plna clnd nu voitt sa ascultati potunctle Mele $i Iegea Mea. DornnuIa dat ziua aceasia, 51mbc'ita. Pentru aceasta v-c dat voud Donuiul 1nziua a ,$asea pitsu pemru doua zile. $edeti fiecare in casele voastre,rilci unul diritre vot sa nu plece din locul lui in ziua a sopteas (Ies.16, 28-29). Si care poate fi pentru noi ratiunea cuvenita si cea maipotrtvita a celor spuse r Si pentru ce venea seara prepelita, iar inlumina diminetii mana? Socotese di aeeasta cere 0 staruitoere cer-cetare. Dar inainte de altele, ce este prepelita si ce este mana?

3. Ca viata Iudeilor nn era libera de pofte trupesti, 0 poate vedeacineva usor si 0 poate dovedi Iirnpede din faptul eli eereau mtncarurilede carne din Egipt, ceea ce arata di aveau mintea biruita $i tirauizatade pornirile spre ele. Dar nu se vad cele ale noastre in aeestea. Caeiam fost sfintiti in Hristos si sintem dincolo de necuratia trupeasca.o marturiseste aeeasta dumnezeiescul Pavel, seriind: «Itu cei at luiIisus Hristos si-au riistiqnit ttupul lmpreuna eu patimile $i cu poitelelui» (Gal. 5, 21). Si ce Inseamna : «Si-an r~stignit?» «S-au predatmortii», se lnteleqe in mod spiritual, nesuporttnd sa vietuiasca dupatrup, nicl sa voiasca a cugeta cele vremelntce, ci rnai deqraba «saomocre madularele de pe piimuit : cuivia, patima, tioita eea rea»(Col. 3, 5), «urablarea 1n cele paminte$ti, .~i sa doredsca eu putcrevieiuitea de sus». Caci si-au adus amlnte de Sfinta Scripture carezice : «Umblaii lntru Dubul $i poIta ttupului sa nu 0 lmpJiniji» (Gal.5, 16). E slabs decl mintea Iudeilor si mult luptata de ataeurile patimi-lor. De aceea ea este inca la cele trupesti st e rapusa de celepamlntesti.

Iar aeeasta ni se da de inteles, precum am spus, prin prepelita.Caci Dumnezeu 0 ofera eelor ce 0 poftesc, neatraqlndu-i insa lapofte, dar nedindu-Ie inert nlci puterea sa biruiasca patimile. Pentrudi celor din lege nu ll se da inca Inaltimea vietil si sfintenia in toate,ci eceasta s-a pastrat mai deqraba pentru cei in Duh. De aceea Dum-nezeu a $i fagaduit un Testament Nou prin prooroci, nu ca eel dintii.,pentru di acela nu are nepribanirea, ei altul dubovnicesc, care poatesa desavir$easdi in con$tiinta pe cei ee cred 558 b.

558 b. Legea cerea lucruri exterioare, cvangheUa cere curapa con~tiintei. tnea lucreaz1i Duhul Sftnt, nu puterea omului.

GLAFIRE LA ~IRE 313----------------------------------------~Dar priveste cum prepelitele zboara catre adunarea Iudeilor seara.

Caci zice : «Si s-a iiicut seara $i S-QU suit ptepeliiele», Luerul acestane arata indirect ca iubitorul eelor pamintesti nu se afla in luminaInteleqatoare, ci ca Intr-o noapte si mtr-un intuneric. $i aceasta in-searnna, fara tndoiala, ca mintea Iudeilor nu s-a eliberat de nesttintasi impietrire, sau de ceata spirttuala. De aceea si Hristos a grait zictnd :«Eu sint lumina lumii» (Joan 8, 12). Cei ce nu ered inca (in El) seafla in ceata si ca in Intuneric. Caci n-an ajuns 1a lumina 5i}!). De aceeaa spus Hristos despre farisei st despre norodul povatuit de ei : «Liisati-!pe ei i cd sint orbi, poviiiuitori ai otbilot» (Matei 15, 14). Asadar,mintea Iudeilor e nelumniata. De aceea stnt bolna vi cu trupul $i attrnade cele pamtntesti,

Sa socotim deci di mana este umbra si chip (tip) a1 mv~WHurllorsi darurilor venite prin Hristos, care slut de sus $L din cer si nu auccva pamlntesc in ele; slnt straine de murdaria trupeasca ~i cu ade-varat nu stnt numai hrana a oamenilor, ci si a tnqerilor. Caci Fiulne-a aretat nona in Sine pe Tatal si prin El ni s-a tncredintat cuvintutdespre Sfinta si cea de 0 fiinta Treime si am fost dilauziti pe carareaadevareta a virtutii ()(;O.

Hrana duhurilor este cunostinta dreapta ~i nepatata . iar daruireainvi1taturilor prin Hristos ne vine ca 0 lumina a zilei. Deaceea mana s-a coborit celor vechi, ctnd se lumina de ziua, se ras-ptndea lumina. Caci s-a luminat de ziua, dupa cum s-a scris (II Cor.4, 6) $i a dis1hit luceafarul in inimile tuturor ... $i s-a ridicat Soareledreptatti, adica Hristos, da.tatorul manei spirituale (tnteleqatoare] 561. Ca

559. Cuvintul sau Logosul lui Dumnezeu, prin Care S-au facut, a pus pecetearilUonalltlllii pe toate. Dace nu este un Flu personal vesnic a1 Tatlilui, prin CareS-a creat lumee ~i tine in oameni consntnta eli slut In atentle unui Tata, totul emrll sens IIi fara rost.

560. Hristos ne-a aratat prln faptele, prin invlitlitura, prin invierea Sa InSine pe Tatal, deci eli e Flul Tatlilui. Ne-a faeut cunoscuta prin aceasta S(tntaTreime. Cine nu crede ell Hristos e Dumnezeu (ce neoprotestantlt), nu crede SHlltaTreime. Nu ered tntr-un Dumnezeu al iubirii, deci cu adevarat personal. Acestiaramln tnchlsi in lume ~i prin moerte se topesc ill esenta oarbd a Iumii, Totul e lipsltde sens $i exlstenta nu mai e strMllllutii de iubirea ve$oidi a lui Dumnezeu mal pre-sus de Iume, care voieste sa ne aiba $i pe noi tn veci tn fata LUi iubi-toare. Virtuteanu mai are tn acest caz Iliciun rost. dlei nu mat e iubirea ea miez !if putere a oi.

561. Invatatura despre Dumnezeu ca Treime iubitoare, asigurindu-ne despreexistenln Lui deosebita de a lumH supusa legii monotone, nepllsatoare ]a persoane,desehide orizonturi infinite eunoa$terii. Persoau<1 esle 0 exlsteniii inepuizabWi ~imere\l nOlla. Netneetat sporiln In eunoa~tere prin relatia eu ea. Cu aUt mal multDU111nezeueel personal. !;)i aeeasta cunoa~tere ne intretine viata spirit"l,laHiIa nes-ftr~1t.

Dar cunoa~terea cea rna! buna a pers_oanei este experienta ei directa. Cu aUtma! mult eunoa~terea lui Hristos este experienta LUi, relaUa eu El. AsUel manaesta ehipul lui HristQS. EI este piinea Care S-a cobortt din cer, care nj S-B faeutaeceslbiHi prin trupul Lui (loan 6, 51). tn lumina ce se rasplnde~te este Hristos,S:-arelc dreptiiUi; ea nu se poate desparti de EJ.

314 D. CBIRIL AL ALE.'CANDRrEl

mana sensibila a fost EI in chip; Iar c~ El este mana adevarata, ne vaincredinta zlclnd catre Iudei : «Piitiniii vostrt au rnlneat mana In pus tie$1 au tnurit. Tar acl este pl1nea care s-a cobotlt din eer. De va mlncacineva din punea aceasia va vietui in veac. $1 pllnea pe care Eu 0 voida, trupul Meu este, pe care Eu 0 voi da penrru viaia lumii» (loan 6, 50).Caci Domnul nostru Itsus Hristos ne hraneste spre viate vesntca sl 11econduce spre dreapta credinta, prin inv~t~turile Sale ~i prin binecu-vintarea tainica. Deci El este ~i prin El cu adevarat mana dumnezelesca~i de viata HidHoare 562. $i eel ce 0 manindi pe aceasta e mai tare dedtcoruperea (stncactunea) si scapa de moarte, st nu cei ce 0 maninca pecea supusa simturilor. Caci chipul nu a fost mintuitor, ci arata formaplastics a adevarului. Iar Dumnezeu trimitlnd mana ca 0 ploaie desus, a poruncit Iiecaruta sa culeaqa cit ii era de trebuinta, dar saculeaqa, daca unii ar voi, si cu [pentru) cei ce locuiesc in acelasi cort.«Piecare, zice, sii culoqeii $i eu eel ee Iocuiesc tmpreutu: eu voi 1ncort , sl sa nu Id.sa/l din ea pe a doua zi», Cdct trebuie sa ne umplernde inva~tu;rile dumnezeiesti ~i evanghelice. $i Hristos impartindu-nein masura egaUi celor mici si celor mari harul Sau si hranindu-ne laIel pe toti spre viata, voieste ca cei mai tari sa adune tmpreuna cualtii si s~ asude pentru Irati $i sa Ie da.ruiasca ostenelile lor si sa.-ifadi copartasi de daruriJe de sus 563. Aceasta socotesc ca este eeeace a spus Domnul catre Sfintti Sai Aposloli : «In dar ati luat, 10 darsa tialt» (Matei 10, 8). Cu cit mai multa mana si-au adunat lor, euattt s-au silit mai mult sa 0 Impartji celor ce locuiau ill acelasi cort,adiea in Btserica. De aceea dumnezeiestil ucenici petreceau sfatulnd,explicind, povatumd spre tot ce era vrednic de lauda $i dind eu trn-belsuqare tuturor spre imparta.$ire harul cu care s-au tmboqatlt ei dela Hristos. Astfel fericitul Pavel scrie unora: «Doresc sa vii viid cosa va Impiittiisesc vreun dar duhovnicesc sore a vii sptiiini' pe voi»(Rom. 1, 11).

562. Am spns eli numat persoena altnla mli hrlLneste. 1n masura tn care miliubeste SaU In care mi se dllruie$te, III care nu mal lrliieste el, ci eu. Dar nlelo persoana omeneascll nu are in sine nesftrsltul vletll $1 al d.Jruirli. Numet Plullui Dumnezeu fllcut om are aceesta viatli nesflrsitl!l $1 mi se dll mte $1 tulurorcolor ,ce vOiesc tn mod desavir~it. Ciid numal El n-,a munt pentru Sine, ci -,:>entruoameni, $i este uti numai omul mie aocesibil, ci Si Dumne'leu facut mie accesiblUca nil. om. In El t;tlllase $i 'a,p;ropier,ea ,sellenulul ca,re mll Lube.$te 1ii inlinltatea sines1abirea 'lUibiTli lul Dumnezeu. 0 trliiesc ,p.e u'Hima tn modu! apropierii umanC.

563. Cu .ell comunid mali mult da!'uri),e ta:e splriltuale - cele <:unoscule '~ipr,aolicate de tine - eu aUt ti !e insillle~ti mai mult. Cu cit explici cava mal muttahtoa, en aUt pTlcepl tu Iinsuti mai mult aceea. Cu cit inveli 'Pe ciDeva mat mult,prin pilda, sa praotice () v1rlLt1e. cu aUt .() imprimi mai mull in tine. Nu te po\iimbogap spiritual singur. Ci ind..,la .ce-ai ct~tigat ceva, trebuie sa comullici aceasta.Aceasta Ifealizeazli comunhUlea Si impune ideHe oeele billie pe iplan mai 111T9.sprcpropia bucurie a celui eo Ie-a primi~prima data.

GLAFIRE LA IE~ml.. 315

Iar daca s-ar putea Inteleqe si altfel cuvintul : «Fiecare sa adunatitmpxeuna cu cei cu care Iocuiti In aceiast cort», aceasta 5-0 tnteleqi : sanu culeaqa toti fara rtnduiala, amestecat, ei Intr-o unitate de neam.Adica sa ne Insusim trnpreuna eu eel de aceeasi credinta euvinteledumnezeiesti _~j sa cautam mana spirituals (tnteleqatoare), nu cu eelC.8 cuqeta altfel ~i sa meqem in chip netntelept cu cei de alte nearourispirituale. Iar aceasta 0 face scotind din biseriei pe eel de alte ere-dinte si ginduri $i contrarl si Imboqatindu-ne cu hrana din certmpreuna eu eei uniti eu noi in credinta.

S-a mai spus sa nu se lase ceva pe a .doua zi. Prin aeeasta legeada de inteles iara$i d'i folosirea de chipuri dupa treeerea vremli incare au fost Iolositoare ~i necesare, 8 supusa eu totul oslndei si pe-depsei. «Ciici se lmputea de viermi ceea ce se postto», E dar ellaeeasta arata coruperea si pedeapsa. Caci cei ce pastreazji umbradupa veuirea edevarului vor fi supusi stricaciunii (coruperii) sl pe-depsei 004, E ceea ee au pattmit eei carora le sene fericitul Pavel:«V-ati despiirtit de Hrisios cei ce va l.ndreptati din Lege, at! cazutdin han> (Gal. 5, 4). Si iara~i : «Irupii ce ati Inceput ln Dub, aeum sflu}i/iin trup. Ati patimi: atuea ln zadar eu adeviitcu» (Gal. 3, 3-4). Asadar,opreste de a se pastra ceva pentru a doua zi, daca inteleqi prin adoua zi timpul de dupe. lege, in care s-a aratat prezenta lui Hrlstossi ne-a strelucit lumina lui Hristos.

Dar pastrau pentru a doua zi fiii lui Israel avind sa pazeascaSirnbata, potrivit poruncii lui Dumnezeu. Ce tnseamna deci ca ceeace se cul sqea inaintea Slmbetei nu se strica, nici nu se supare peacestia Moise? Ajunsi prin credinta la odihna [sabatismul] tnteleasain Hrtstos, adica la nelucrarea sl la Incetarea pacatelor, nu respingemca nefolositoare pedaqoqta legii ajunsa la capat si oarecum tntiparitarnai tnainte in noi, care ne-a condus la Hristos, -Cad «leqea estepedagog» (GaL 3, 2). Ci pastrtnd-o rnai deqraba pe ea tmpreuna cuinvataturile evanghe1iee nu vom Il lipsitt de lauda $1 Durnnezeu nu

564. Stnt chipuri ~i chipuri, sau umbre ~j umbre. E $1 trupul lui Hrlstos un chipprin care se manUestA dumnezelree Lui. Dar alUel decU mlelul, Primul e legal orqa-nic de realitate, al doilee e asemauare despllrtita de realilate. E alteeva ctnd sespune eli spdlaree mlinilor e un chip al spal!rii sutletului ~i altceva clud spunem elitn apa Dotezului lucreaza harul Sfintului Duh, sau ea Ja Botez ne 1mbracam InHristos. A ramine la chipurile despllrtile de puterea dumnezeiaseii, cfud se of ere aprin ele aceasta. tllsearnna a nu erede in prezenta pllterli dumnezeie~tJ. A nu credein spalarea sufletuJui prin Dotez, dupa ce~ a veult Hristos tn el tn urma intruplniCuvtntulul, tnseamnli a ramine supus mortii, ea pedeapsli ve~nicli.

316 SF. CHIRn.. ..u. ALEXANORTEl

se supara pe cei ce fac aceasta 565. Iar Mintuitorul tnvattnd-o aceasta,11e spune : «Orice ciirturai lnvatat In cele ale Imparatiei cenuilot esteasemenea otnului gospodar care scoate din vistietia lui noi $i vectii»(Matei 13, 52). Deci nu e de condamnat mana adunata in noi maiinainte prln lege, daca e pastrata in odihna sau in sabatismul nostruspiritual. Deci eei ce ne odihnim (sabatlzam) in Hristos, mentlnindumbrele leqtt, sil cautarn in ele adevarul. Dar e 0 fapta supusa oslndeisi [udecatit a aduna Simbata , mai mult, Dumnezeu nu. trimite inacea zi mana. Ca.ei odihnindu-ne spiritual (sabatizind) in Hristos, numai adunam eele in chipuri. Pentru di nu mai suportdm taierea Im-prejur, niei nu mai [ertfirn vitei si miei, ci respingem mai deqraba~:rosirnea chipurilor, odata ce avem adevarul, adica pe Hristos 566.

4. Socotesc ca e destul si deplin clar cuvintul de pina aei pentrucele de fatf:i. Dat fiind di in cartes numita «Numeri» aflam capitolulacesta cuprinzind si alte adaosuri ale acestei istorisiri, am socotitnecesar sa nu Iasam necercetate cele trecute sub tacere in «Iesirc»,Aeeasta va face mal apropiat cititorilor intelesul lor. S-a seris deci :«$i muliimea amestecata s-a aprins de poWi. St iiii lui Israel, sezuvi.pl1ngeau .~j ziceau . Cine ne vc tiriini pe noi cu carne? Ne adueemaminte de pestit ce-i mlpcam 1n Egipt In dar, de casttavetii, de pepenii,de prazul, de ceapa si de ustuxoiul de acolo. Acum suiletul ne esteuscat, rtitnic aiarti de mana nu vaa ocbii nostri» (Num. 11, 4-6). Apoiadauqa la aeestea: «$1 i-a auzit MOise pe ei pllnglnd Wtre neamurilelor, Hecare ta usc lui. $i s-a miniat Domnul cu mare mime $i era tiiuluctul acesta lnaintea lui Moise» (Num. 11, 10).

Priveste cit de schimbator este Israel st cum nu e in stare safereasca pe altii, ci sufera de slabiciune si nu se tnqrijeste dectt decele ale sale. Cad multimea amestecata s-a Imbolnavit de cea mainebuneasca si urHa porta. $i cei ce trebuiau sa-i mustre si sa-i con-

565. Invataturlle leqii, unite cu cele evanghelice, sau vlizute in lumina aces-tora., ~i descopera tntetesul lor culminant. Mintuitorul Insust a spus . ~Nu am venits4 stric legca, ci s-o Impllnesc,. (Matei 5, 17). Legea 18 cerut: «Sa nu uctzt»,Hristos opresta chiar miinia pe eprcapele, ca tnceput al pornlrlt de-a ucide, decicere s.a se m.eargli pina la caplH tn tmplinirea acestel pomiri. In sensul acestararntne'lege'ii tn eel ce au ajuns 1a odihna de pacate 1n Hristos.

566. Toatli creatia e formata din chip uri (Upuri) ale lui Hristos, sau e chipull.ui. lar EI e Adevlirul, sall existenta de Sine ~i ca atare vesnidi. Dar crealia cachip a lui Dumnezcu poate fi mai deperte de El, sau mai aproape. In Hristos crea-tuJ e eel mal apropiet de Dumnezeu. Plul lui Dumnezeu S-a filcut in Hristos ipos-tasul naturii umane, postamentul ferm $i netreelitor a1 el. dindu-i $1 ei fermitatea\'e$nicil $i suprema transparen1a pentru Dumnezeu. tn Hristos se vede AdevaruJ.EI e Adevarul chiar ca om. 1>entru di a dat umaniUi1110 fermit.ete ve~nicli, pentrueli a leg~t-o de El Indlsolubil $i intr-o maxima intimitate.

S-ar putea spune eli istoria spiritualitatii umane const1i dintr-o continn! sub-tiere a creatiei ca chip a1 lui Dumnezeu, devenind tot mal stravezie pentru El.

GLAFIR)!l LA IE$IRE 317

vinqa sa volasca sa cuqete mai deqrabd cele cuvenite, se trnbolna-vese sl mai diu. ~i se tulbura nu putin dumnezeiescul Moise ~i spunedeschis Dumnezcului tuturor d'i nu po ate singur sa-$i biruiasca acsasttitulburare grea $i de nesuportat. lar ca dovada a acestui chin de nebirutt,rosteste cuvtntul : «De utule voi putea da acestui popor carne ca sdmamnce t» (Num. 11, 1.3). Ajuns la at ita descurajare, tnctt i~i doreumoartea, ziee: «Jar tie-mi tact mle aceasta, mai bine omoord-md, casa nu mal vdd acesi nceaz» (Num. 15). Dar Dumnezeu it sustine $iporunceste sa aleaqa ca ajutoare ale lui $i partasi la grija de popordin toata adunarea, saptezect de barbati. «Ciici a zis Domnul ciitreMoise: aduiui-ml saptezeci de barbati alntte bCitrinil lui Israel, care1i stli tu ca biitrinii popotulu! $i ciirturartt lor si sii-! aduni pe ei t«cortul miuturiet $1 sCi slea acolo eu tine. $i vot lua din DUJ1Ul careeste peste tine $1 voi pune peste din$ii $i VOl cdlduzi 1mpreuna eutine pornlrea popotului. $1 nu-i vel cdlauzi tu singul» (Num. 16-17).

Faeindu-se aceasta (caei a ales Indata pe cei mai destolnici decitaltii], ii umple pe et tndata Dumnezeul tuturor de Sflntul Duh. Apoidupa aceasta lutnd seama la porta celor ce pUngeau, le trtmite lorprapelitele. Iar aeeia afllndu-se grtlmada in [urul taberei, v~zindu-Ieasezete pe pamlnt. le aduna. ~i le-au mtncat ca pe niste sl1lbiiticiuni,astimptirtndu-sl foamea eu indestulare : caci adunind si prinztnd 0multime nemasurats de pasan si prelungindu-se mtncarea de carnein zilcle unei lunt, i-a napactit 0 boala grea st cum zice prooroeul :«lodul si-a largit suiletul lui $1 a aesctils gura lui, fdra tncetases(lsaia 5, 15). «Sl fiind carnea tnca in dintil lor, Inainte de-a 0 sftrsi,s-a m1niat Domnul pe popor si a lovit poporul ell 0 plag~ mare $is-a chemat numele locului acela mormlntul poftei, pentru dl. au tn-gropat acolo pe poporul poititor» (Num. II, 33-J5).

Nelipsindu-se ei de nici un blne, desi se bucurau cu imbelsuqarede darul neintinat al manci, doresc earnea $i prazul, vorbese de pepenisi de castravetl, de ceapti ~i usuturoi. De aceea mlnctnd din ele, nupeste mult timp au murit. Caci le cia Dumnezeu prepelitele nu tncuvlin-tlndu-Ie pofta, cl Incredinttndu-I mai dcqraba prin faptc, ea nirnicnu-I este eu neputint!1. Iar dupa aceasta pe cei stl:ipiniti de pllicerilcurite it pedepsc$te. Caci peste nenorocitii de Iudei au venit grelepatimiri din timpul "enirii Mintuitorului nostru. Acclea au fost umbreale aceslor plHlmiri, $i lntimpUlriJe de odinioara s-au ariitat ca chipuride mai inaintc ale celor de pc utma. elkl dupa co s-a pogorit la noide sus ~i din eer Hristos, mana eea adev~ratl1, care poate s11 ne hr!i-neasc~ ~i s~ nc fagMl1iasr~ viata ve~njcil, prefertnd aceia in locul ei

318 SF. CHIRIL AL ALEXANDRI'F.I

in chip netntelept folosirea lumeasca si apoasa a eel or pamtntestt, s-aurevoltat eu hotartre nu numai Impotriva Dumnezeului tuturor, ci ~ilmpotrive dumnezeiesculut Moise. Fiindca s-a seris: «$i s-a mlniatDomnul GU millie mare pe poporul Lui $1 era aeeasta un diu tnaituea luiMoise» (Num. 11, 10). Pentru di cugetul sfintilor urmeaza totdeaunahotartrrlor lui Dumnezeu.

Tar dl norodul Iudeilor prefera totdeauna cele trecatoare $i tru-pesti, celor de sus, 0 poate afla cineva din parabola evanqhelica.Cact cei ce-i chemau la cina, voiau slH adune la nunta i dar ei auplecat, zice, unul la tarina lui, altul la negustoria lui. Si se scuzau,unul ca mi-am luat femeie, altul ca mi-am cumparat tarind si nu potveni (Matei 22, 1-5). Iar ca rnsusi Moise s-a pltns de neascultareaIudeilor, ne-o adevereste Domnul nostru Iisus Hristos, zicind: «$c1nu socotili cd Eu vd voi lnvinui la Total. Cel ce va Invinuie.~te csteMoise, In care vet v-ati pus niidejdea. Ctici daeii aii Ii crezut luiMoise, at! ti crezut in Mine. Pentru cd despre Mine a scrrs acelo»(loan 5, 45-46). Sl purtator de mare povara trebuie socotit Moise,care poate suporta atita pe Israil, Dar Dumnezeu a stintit si pe altii,saptezeci la numar, precum am spus lnainte. Sinqura legea, al carettip trebuie socotit pe drept cuvtnt Moise, nu putea sa-i conductio Deaceea sint rinduiti (<<se hirotcnesc»] .si aiti saptezeci, ca sa Impli-neasca ceea ce-i lipsea aceluta si care infati$eaza prin numar desa-vtrstrea, Caci aceasta 0 dll de mteles numarul saptezeci. $i cine stntacestia t Cei ce dupa Moise au fost rinduiti prin Hristos sa conduce,a carer pirga si parint! sint dumnezeiestii Apostoli.

Si se spune ca Dumnezeu a luat din Duhul ce se afla peste MOisesi s-a pus in cei alesi, nu pentru alt motiv, ci ca sa credem di prinUnul $i Acelasi Duh sfinteste Dumnezeu pe sfintii dinainte de noi$i pe noi 567. Caci pre cum Unul este Tatal si Unul de asemenea ~iFiul, ia fel Unul este si Duhul Sfint, eel Unul in prooroci $i in noi.Iar fiind Unul, nu trebuie inteles di se tmparteste in multi, ct estenetmpartit sl in multa distribuire a darurilor [harismelor] $i se aflaAcelasi desavtrsit tn toti.

567. Dumnezeu tnsust la din Dubnl care este de la HI In Moise ~i dii altere,en sl1 se arate pe de 0 parte eli Dumnezeu face aceesta lnzestrare a aitora cuDuhul Sau, dar acest Duh nu e altul dectt ccl tn MOise, menlinindu-se prin aecastaunltate In eugetare .$1 In luerarea de eondueere a poporului. Aeeasta se [ace ~j In lii-seriea. Hrlstos sufla Duhul Sau peste ApostoJi (loan 20, 22; Fapte 2, 3). lar el tran-smi·t aeast Duh altora. Aeeasta nu lnseamnli eli nu e luerator 1llsu~i Hristos In aceastiitransmitere $i Duhul nu vine $1 de la El. odat! ce Duhul e nedespartit de 61.Dar Duhul aeesta e totodalli. eel anat In Apostoli sau In Episcopii hirotonlsitori ~io transmit pr:in ei. pentru a se ariita unitatea Duhulul din ei 1n eredintli. $1 con-dueerea unitarii.

GLAFmE LA IE~tRE 319

Dar trebuie observat di Dumnezeul tuturor a poruncit ce ceialest sa fic in numsr de saptezecl. Insa nu se completeaza acestnumar. Caci lipsosc doi: Modad $i Eldad (Num. 11, 26). Dar Dum-nezcu it umple si pc ei care au Intlrziat, de Duhul. Caei procroceauin LaMra. $i unii din [urul lui Moise ii pizmuieste si ii cer sii-i opreasca.Dar El vaztnd de mai Inainte taina lui Hristos, ziee: «Cine sa deapopotului ptooroci at DomnuluJ, ctnd dd Domnul Duhul Sdu peste et ?»(Num. 10, 29) (l()8. lnteleqem din acestea ea Ieqea a pescuit st a adusIui Dumnezeu pe multi ca sll preqateasca pentru taina lui Hristos.Dar nu i-a putut aduce pe toti. lnsa Hrtstos l-a sfintit pe cet ce auvenit mat ttrziu. Cl:ici au fost chemati si din neamuri la cunosttntaadevarului, l1U prin Moise sau prin lege, ei mat mult prln puterea luiDumnezeu $i Tatal, descoperind celor ce nu-L cunosteau chipul Sau,adidi pe Fiul. Iar pe cei chemati i-a facut $i sflnti, unqlndu-i cu Duhul.Si-i pizmulesc cei din lege pe eel Indreptati in Hristos st prin crcdinta$i sfintiti In Duhul.

Dar Moise s-a bucurat cunosctnd de mai Inainta taina. Dcci no-rodul Iudeilor nu cugcta cele ale lui Moise, pizmuind prosteste pesfintil In Hristos. lntorclnd deci cuvtntul 1a cele de la tnceput, spun emceea ce s-a aratat l1!murit in primul capitol c~ poporul Iudeilor esteInca trupesc, Dar e altul $i sftnt si mat bun cu adevtirat eel in ere-dintl1 si in Hristos $j di mana cea supusa stmturllor Implinea rolul deumbra sl chip a1 darurllor (harismelor) prin Hristos. Am tnvatat peHngtl acestea, di dacd pazlm umbrele 1egii $i dupa timpul ee Ie erepotrivit, Il suparam pe Dumnezeu st vom fi neplscutt ~i sfintilor, Cads-a suparat Moise pe cei cc au pastrat mana. In al doilea capitol sepoate vedea eli dispretuind Iudeii mana spirituela (intelegatoare) ~irespinqlnd celc de sus ~i pnn Hristos ~i apleclndu-so spre cele pl1-mtntestt sl alipindu-se niTa masura spre placerile rau mlrositoare, s-aupierdut cu adevaret. Caci trebuiau sa socoteasca mai bune cele dela Dumnezeu ~i sa Imbrdtiseze prtn credinta pe Mtntuitorul ~i Ras-cumparatorut nostru a1 tuturor, adieu pe Hrislos, prin Care $i cu CaresJava lui Dumnezeu st Tat~l tmpreuna eu Sfintul Duh tn veci. Arnin.

Despre cele trel semne savtrstte prin Moise

I. Firea dumnezeiascl1 nu 0 poate privi cineva cum este. Caei ecu clcsavir$ire de nevazut $i dincolo de toata mi-ntea I ~i intreceputerea ratiunii. Nu se ("unoa$ta deciL aa singura prin Sine. Aceasta

568. Nu numol prln loge s-a dot Duhul liner oamenl care au chemot 10 Hrlstos.A nics Dumnezeu ~I dlntre neemurl care sli cheme 18 Hrlstos.

320 SF. C;:tIRIL AL AbEXANDRIEl

ne-o spune Hristos zlcind : «Nimetiea nu cunoaste oe Fiul decit numaiTauil i tuci pe TatQl nu-L cunonste cineva, cine este, tara numaiPtu! st eel ciuuia voieste Piul sa-L descopexe» (Matei 15, 27). Decifrumusetea exceptionala a lui Dumnezeu si Tatal ne-a aratat-o UnulNascut, infatistndu-Se pe Sine .lnsusi ca un chip stralucitor. De aceeazice : «Cel ce M-a viizut pe Mine, a viizut pe Tatdl» (loan 14, 9) 569.Iar pe Fiul il vedem atit eu ochii inimii, cit si eu ai trupului cindprimind starea de golire (chenoze}, S-a pogorit in cele ale noastre,desi este in chipul si in egalitatea lui Dumnezeu si Tatal ~i S-unascut din El dupa fire. Cad a spus Baruch, aratind, precum socotesc,pe Cuvintul : «Acesta e Dumnezeul nosttu si nu se va adauga altul1<51EI. Ailat-a tooui calea stiitiie! $1 a dai-o pe ea lui Iacob, sluqi: Salesi lui Israel eel tubit a1 Bau. Dupa aceasta B-a ardto: pe piuuln! $iImpreunii cu oamenii a umblat» (Baruch 3, 36-38) 57Q. Dar si dumne-zeiescul David ne-a spus mai inainte in mod lamurit : «inunnezeuldumnezeilor, Domnul a qriiit $i a chemat oamuuui de 1a ras&itulsoarelui plna la opus. Din Sion este stsiilucitea itumusetii Lui. Dum-

569. Vorblrrd de cunoasterea exclusiv prin Sine a Iirii dumnezeiesti Sf. Chirilpreclzeaza Cd aceasta cunoastera d·e Sine 0 are firea dumnezelasca de Sine tntructte iposlasiaHl in Persoane. Cad Jirea . nu exist~ de cit in Persoane. I?f Persoanelcdumnezelesti nu le cunoaste nimenl altul, dcctt Ele insesi intre Ele. Pentrucunoasrerea Persoenelor- dumnezelesti de' ditre e creetana rattoneta, trebuie si:i in-tervina- vointa uneia dintne, acele Perscans. Creature rationale nu cunoaste deciprln ea illsa~i Persoanele dumnezeiestl, cl prmtr-un act de descoperire a uneiaclintre Acelea de catre Alta, T.atal II face descoperit pe Piul, tntructt tI puns tntr-orelatie cu creatia la aducerea ei la exlstenta si prin trimiterea .Lui in trup. tarPiul II descopera prin, a<;¢p.stcl·pe Tatlil cui voieste EI si tntructt aceasta sedeschids atodescoperrrif voluntare a Piulni sl prin uceasta descoperir ii in Sinea ·Tat~lui. Caci Piul se descopera ca Fiu. Deci cineol 'cunoa~te ca atare, sestzeezjireferirea iubitoare a Fhilui catre Tatal. Plul e cunoscut ca chipuL TatiHuL Dar crea.-tura r.ationala fiind crea.ta de Tatal prin Fiul, ea e dupa .chipul Tataluj, sdica 1ntr-oanumita conformitate cu FiuI. In masura in care creatura 'i~i recunoa:;;te dependentaoi de un Creator; se recunoaste -ca ·fiiI, dar nu cci fiu dupa fire, ci creat, traind nunumai 0 dependen~a de iivorul ulttm a1 eXisrentei, ci !Ii 0 asemanare cu 0 Persoanadumnezeiasca Cd Fiu suprem jntr-un model de dependen~a necrea!a. Acestea Iespune Sf. Chiril ea sa arate ca evreil care n-au ptimit pe Hristos ca Dumnezeu,n·au cunoscut pe Dumnezeu.

5'10. Fiul S-a putut Ia<;:e om :;;i S-a putut face inteles ·de oameni, pentru cliEl 111 pus pecetea Sa de chip al Tatalui in oameni, fiind creati prin El $i deci~i susUnuti in dezvoltarea lor prill EI ~i pentru di fiind Persoal1a ne:createi ~ive~l1icei dependente de Tat!!'i, ca Unul·Nascut, a putut tr.ai ~i ca om aceasta de-pendenta, putind realiza prin aceasta $i cu oamenii 0 comunitate de simtire fatade Tatal, supremul izvor 08'1existelltei, Aceasta a fost 0 cobortre la creatura Sacom;tienta ~i 0 inliltare .a ei Ja Sine, dar nu dupa firea Sa ve$nica, ci dupa harulbunei vointe. $i tatiilui lusu$i I-a placut sa Sf! aduca noi Iii iubitori ~i iubiti.Fadndu-$i tmpul propriu, Piul lui Dumnezeu a ridicat chiar trupul cTeat prin Elintr-un fel parta!l 1a ehipul TatiHui ce-l avea in Sine, 1a calitatea de mediu stra-veziu al DumnezeirH Sale. De ac;:eea Cuvintul lui Dumnezeu a putut fi cunoscut$1 ell ochii trupului.

GLAFlRE LA lEl;llRE 321

nezeu va vern In chip orauu, Dumtiezeul nostru, $i nu va tiicea»(Ps. 49, 1-3).

Cact s-a pogorit in chip de foc pe muntele Sinai. Dar ca aceleaerau chip (tip) si altceva nimic, ne tncredtnteaza Hristos Insusi IP71.Multimea Iudeilor socotea di vede ell adevarat firea negraita, prinmijlocirea lui Moise si prin eonducerea lor in Horeb ~i prin strtnqerealor in adunare (in biserlca] sub muntele Sinai. Si fiinddi eutremurape ascultatori !?i sunetul patrunzator al trlmbitelor ee se auzea sus,so coteau ca s-au nicut auzitori at glasului dumnezeiesc. Dar di acesteaIe cugetau copilareste, Ii Incredinteaza lamurit Dumnezeu, zicind:«GIasul Lui I-aii auzit si chipul Lui nu I-ati vdzut» (Deut. 4, 12). Sicuvtntul Lui nu-l avett ramtntnd tn voi, pentru ca nu credeti Celmce vi L-a trim is pe Acela 5n. Deci cei ce am crezut, am vazut in Fiulpe Tatal , pentru dl. am primit ~i pe Cuvintul Lui 573.

De aceea am $i fost rascumparati. Caci ne-a mintuit nu un sol(un trimis), nu un inger, nu legea data prin Moise, ci Insnst Domnul.dupe. cum s-a scris (Evr. 2, 16) 574. Iar di ceea ce spun e adevaret, vomsti ~i prin cele scrise, care zic: «$i a zts . Eu stnt Durnnezeul taUilultiiu, Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul luiIacob. $i $i-a unois Moise iata sa, cdci se temea sd prrvecscd areptituunie 1a Dumnezeu» (Ies, 3, 6).

Priveste slabiciunea legii. Se arata pe Sine Dumnezeul tuturor,

571. Am spus Intr-o nota dinalnte Cd toata creatia e un chip complex al Cu-vlntului ~I necare latura a ai este un chip in care e present El eu vreo putere sl ideea Lui. Dar tn unele din aceste chtpurl t~i face simtitl[ In mod deosebit de intensprezenta Sa. Asa sl-a ll1cut-O'in focul de pe Sinal. $i prin toate conduces profettc peoameni spre arateree Lui In trup, tntr-o unltate maxima co umanitatea $i eu creatia,care se ve face descopertta tn viata viitoare.

572. Aci cuvtntul poate fi tnteles $i ca cuvtnt rostit $1 ca Persoana CuvtntuhrtDumnezelesc. Credem ferm cuvtntulut ce ni se spune, ctnd credem Celui ce-I ros-teste, Cuvlntul ce nl-I adreseaza Durnnezeu nu poate sa nu fie a1 unel Per-soane. Nurnal asa e crezut cu adevdrat.

573. Clnd credem ferm Cuvintulul dumnezelesc, credem tntr-o Persoana dum-nezetesca ce ni-L adreseeza, Dar aceesta Persoand este prln ea Inslisi cuvtntli-loare. Dar e cuvtntatoare, pentru cli e Cnvtntul TatliluL. CuvintUl ne vorbe$fepentTU eli ascultli in aceasta de Tatl[1 LUi: Cel ce se &dreseazli noua, nu 0 faredinlr-o necesitate, c! dlntr-o relalle de iubire $1 de ascuJt.are ce-o are [atl[ deCel al cl[rol Cuvint este. Astrel clnd credem Cuvtntului dUmnezeiesc, credem incuvtntul ascUltlitor al TatlHui.

574. Nu pUlea tnvinge moaTtea decU FlU! lui Dumnezeu. Nu ne putea des-chide tnllltimile infinite ale vietii lui Dumnezeu, pentru a Ie cunoaste, st pentrua ni Ie comunica dectt PiU! LuI. Nu printr-o lege lntermedlarl, pe care trebuiesa 0 tmpUnlm noi cu puterile noastre mlirginite ~I lipsite de fennitate, ne puleammlntUi, sau ne puteam fmpartli~i de viata nemuritoare sl nesifr$itli, ci prin Dum-nezeu tnsu~l flieut om, care a venit tn rind eu noi, tn comunicare intima eu DOi,ne poate conduce tn tnlltimile nesftr$lte ale lui Dumnezeu, C8 TaU 81 Lui, cucare Hrlstos e la Ie] de intim unit eu noi, puUnd totuSi urca spre EI en nOi, caCaeut om.21 - Sftntul Chlr>1Ial Alexandrlel


dar fikindu-Se aratat, Moise i~i intoarce. tata. Acesta inca ne estesemn lamurit di nici fiii nu pot privi slave dumnezeiasca a Fiului,desi Ii se -areta spre a-i conduce la cunostinta 575. De aceea a !?ispus prin glasul lui Isaia: «Ailat M-am iiicut celor ce nu Ma ciiuiou ,aratatu-ra-am celor ce nu intrebau de Mine. Zis-am: tau: sint 1aneamu1 -celor ce nu iuurebtu: de .LTv1ine. Zis-am: iata sint 1a neamulcelor ee nu M-au cunoscut pe Mine. T()at{l zrue am trains miiniJe Melespre un poopr care nu M-a asculiat $i Mi s-a.unpotrivit» (Isaia 65, 1-2).

Asadar. n-au vazut slava lui Hristos cei ee st-au tntors ochii inte-legerii de la El 515 b. $i aceasta socotesc ca este ceea ce s-a spus pringlasul proorocului despre ei: «St au [ntors cafre Mine spateie .5i nulata lor» (ler. 2, 27). Dar scrie Si dumnezeiescul Pavel-: «Pina tinziua de astdzi, ramlne La citirea vechtuuu Testament, aceiasiacopetiuutnt, care nu le aescopeia ca qn Hristos tnceteazo. Ci pinaastiizi, cuui se citeste Moise, zace pe inima Ior un Qcoperamlnt. Iatclnd se vor tuitoorce catre Domnul, se va tidica acopetiimuuul. leiDomnul esie Dubul, $i utuie este Duiuii Domuului, acolo esie tibet-tat,ell» (U Cor. 3, 14-fl) 576.

l1a:r noi eel ce am crezut nu ne temem sa privim Inainte spreDumnezeu, ci preeuzn a spus iara!?i dumnezeiescul Pavel: «Cu toiaaescopettta privira slava Domnuiui oqliruiind-o». (II Cor. 3, 18).

Se tntoerce deci- tata lui Moise. Apoi zicind Dumnezeu eli eltrebuie sa mearqa Impreuua cu batrtnii fiilor lui Israel la Faraoneel Inspai~intat,'_ ca sa-i anunte di._Dumnezeu a chema] pe cei dinIsrael ca sao! jertfeasca Lui in pustie, adaugind ca trebuie sa-i je-fuiasca pe EgtptEmi,_a spus sa ..ceara fiecare felne'ie de Ja femeia vecinast de la sotul ei vase de argint si de aUI :l?i imbradiminte. «$i a ras-puns, Mo.ise: Iar de nu vor crede si nu vor asculia de qlosut. meu(dici vor zice : nu s-a ar~itat- tie Dumnezeu), ce voi zrce dilre ei t$i i-a zis )ui Domnul.:. Ce e aceasta ce ai an mina ta? Iat _el azis : Uti toiag. $i i-a 'zis :. Arunea-l. pe pi'imint. $i ]-a aruncat pe elpe pamlnt 1ji g-a fdcut $arpe. Si a fugit Moise qe el. $i a zis DomnuI

575. Slnt $i oamenii tntr-un fe1 fii ai lui Dumnezeu, Cd ~ Fiu!. .oaT EI esteUnul-Nascut din fiinta Tntalui, pe cind oamenii slnt fii creati dupa chipUI FinluiUnul-Nas.cut. DeQsebirea e a~a de mare, eli ei nn pot privi slava Piului Unul-Nascut.pina ce acesta nn .se gol~te de sillva luind Ghip de rub.

575 b. Evreii ,au fost faeuti. tn mod deoseblt tii ai lui Dumnezeu, ca iii aipatriarhilor. Diar e1 ~L tntoreeau fat~ de' -Ia Fiul Unul-Ni1scut, care Ii se ar'atalulnd trup. Acea'sta se ..cta de Inteles prin lntoarcerea feter lui Moise.

576_ Numai avina In. noi DuhuI lui Hristos.· strabatem prill litera chipurilorleyii la prezenta luI Hr:ls,tO'slnsu$i, san la dumllezeirea Lui atiHata in trup. Caciavtnd pe Duhul, II I(lvem in, nol ~i vedem tn lioate pe Hristos, Cuvln:tul lui Dum-nezeu eel lntrupat, Care e la temelia tnturoT ~i Ie da sens ~i tintli tuturor.

GLAPIRE~LA IE~lRE 323

cdtre el. lnunae mjna ta ~i pritvie-! de coada. Intinzind deci mlna, l-aptins de cooiu: $1 s-a Uicut toiag lh mlna lui. Ca sa ereada tie ea Iis-a arata: Domnul Dumnezeul parintilor UU, Dumnezeul lui Avraaro$; Dumnezeul lui Isaac ~i Dumnezeul lui Iacob» (Ies, 4, 1-5).

2. Moise se temea sa nu para fiilor lui Israel ca e un mincinossi un nascocitor de povesti desarte spunlnd ca i s-a aratat Dumnezeultuturor ~i f-a poruncit sa le spuna ea trebule sa se elibereze cuputere de stapmirea Egiptenilor. De aceea i-a fagaduU sa [aea 0mlnune !?i sa savir$easdi cele mai presus de firea oamentlor, prefa-ctnd toiaqul in sarpe ca sa vada di tntr-adevar nu lucreaza de lasine, ci eli e aducatorul unor botartn de sus ~i de la Dumnezeu. Gadceea ce se tnttmpla eu toiagul cazut pe pamtnt era un sernn adevaratin care tott am crezut di inchiputeste venirea Cuvtntului in cele alenoastre.

Caci Seriptura de Dumnezeu insuflata aseamana pe Cuvintulnascut din Dumnezeu cu un toiag, deoarece toate se spdjina pe El.Fiindca «cu Cuvlntul Dotiuiului, toate s-au Intiult» (Ps. 32, 6). Si :«Doznnul spttjtneste pe cer drepti» (Ps. 36, 17). Pentru di am fostsupusi Tatalut prin Fiul 577. ~i di aceasta e adevarat 0 spune El in.su~i :«$1 tii voi duce pe ei sub toiaqul Mew> (lsaia 10, 24). Toiaqul estepe linga aceasta si simbolul Imparatiei. $i Dumnezeu !?i Tatal tuturorimpadite~te prin Piul, Pe El n Inchipuie ~i toiagul lui Aaron ceodrssleste in Sflnta Sfintelor. Tot pe El II tnchipuie $i toiagul dinrMacina lui Iesei, care. 'De mingiie pe noi tott duhovniceste ~i sustinepe toti eel ce cred statornic in bine, potrivit cu lauda ce se aducein Psalmi Dumnezeuluf si Tataln! tuturor: «Toiaqul Tau $1 nuiauaTo, ele m-QU mlngliat» (Ps. 22, 4). Deci Fiul este totaq. Dar pinace era in mlna Tatalui ~i in inlHUmile Dumnezeirii, nefacut ca noi, pe-tree em in lume ea necredinciost, nenorocitii de noi. Cl1ci rati:iceamlInchintndu-ne (slujind) zidirii $i supusi tiraniei duhurilor necurate 578.

Dar dupa ce (ca sa vorbim mal trupeste spre Iolosul tnteleqertiduhovnicesti] p1irasind inal\imile slavei Sale $i oarecum mtna Tatalu},s-a poqortt din eer pe pamtnt s-a facut ca no! $i de un chip cucet de pe pamlnt, eel ce eram plini de rsutate. Cl1ci Fiul tnsusl ne-a

571. Prln Piul am fest creati. Prln Fiul sintem sustinuti ~1 condust spre tintsncestrs, care este unlrea noestra cu El ca niste til prin har cu Fiul Unul-Nascnt Inlubirea tata de TettlU ~i a TataInl fall( de not Plul ne cononce spre aceasta tinta$1 ca un Pastor care se lolose~te de tOiag penntru condncerea turmei. Sau EIInsu~i e !;Oi Pastor ~i Toiag, tntructt EI Insu~i e Povlltnltor, Sprijinitor ~j Mustrlitor.

578. Stapiniti de patimi, slntem stapfniU de duhurile necurate. Clici numa!ele pot ·da ama putere celor create, sllibind puterea duhului nostrtl, care se tn-tllre~te prln leglitura cu Duhul SUnt sau curat al lui Dumnezeu, Duhul libert[til.

324 SF. CHfRIL AL ALEXA-NORmt

numtt r~i, zictnd : «Daca voi rai liind, $titi sa dati daturi bune, tiilotvostri, cu ant mai mull Tatal vostru Gel din cetuti va da ceJe buttecelor co cer aceasta» (Matei 7, 11) 579. De aeeea spunem e~ s-a f~cutsi sarpe, pentru c~ a luat asemanarea eu not ~i s-a f~cut in acelasichip eu noi. ~i e r~u omul dadi sa compere cu bunatatea lui Dum-nezeu. Deci s-a preschimbat tolagul in sarpe. Fitndca Unul Nascut S-afacut om si s-a socotit tntre cei f!1rMelege $i s-a numit rsu tmpreunaeu noi 580, desi dupa fire este bun, mal bine zis tnsust Binele, Dardi. dupa ce S-a facut Unul Nascut ca noi, noi L-am prlmit, dar mul-timea Iudeilor nu L-a iubit (cac! s-a despartlt de El), se arata lamuritdin Sftnta Scriptura : «$1 a lntors MOise lata lui» (Ies. 3, 6). Cae!socotind c~ era rau, n-au avut inclrazneala sa croada in EI, ci maimult L-au omorit st L-au rastignit cu cet r1;\i.

Dar dupa 0 vreme primind pe Hrtstos, e cunoscut cil nu e mer-decum rsu, ci mat deqraba Yom sti prln fapte di e sprljin si tarieduhovniceesoa celor ce credo Dumnezeu Intoarce pe Moise care st-ain tors Iata. Caei dupa ce a prins sarpele, acesta s-a facut toiag inmtna lui.

Asadar, celor ee nu-L cunosc li sa pare en o diu pentru ascma-narea eu noi i dar daca eineva 11 prinde prin credlnta, aml ell e toiagst sprtjln. Deei e un semn dumnezeiese vrednic de credinta eel despretoiag st poate convinge pe cet din Israel, seu pe loti cei de pe pamtnt,ea Dumnezeu i-a cercetet. Dar cei ce au boUt mult de neascuttare $1 auajuns tn afara nadejdii de-a putea scapa de dusmanta intip~rit~ In eisi aveau nevoie de multe minunl pentru aceesta, eu greu au fostchematl 1a ascultare.

3. Iarast a zts Dumnezeu catre sfintitul Moise: «Baga mlna tain slnul tau. $1 a bdgat mina In slnul lui $1 s-a Mcut mlna luialba ca zaposia, de lepra. $i a zis iara$i: Baga mlna ta ~n slnul tiiu.St a bagat mlna lui In suiul lui $1 a seos mlna din slnul lui $1a capalatjara.~i cuJoarea ttupului saw> (Ies. 4, 6-7). E un lucru dumnezeiese aputea scapa pe eineva de lepra. Cact bolile ajunse la atlte putere tncttnu mat cedeaza oxpertcntei doctorilor, au nevoic de puterea de suscarels nimlc nu i se tmpotrtveste, ci toate se lasa calcate si supuse.

579. S-a Hlcut de 0 fJln\ll cu not, care eram rlii ~i a intrat In Icgll.turli cunol, adreslndu-nc cuvtntul Situ $1 dtn(lu-ne putereo Sa spre curlitlre, dacl! volms!i 1 ne deschidem. Dar C1ceasta 0 (ace $1 prln aceD!;l!! ne poate ,mintu!, tntructl omuln-e deven!t rAu ('u totul C8 duhurlle Decurate. Aceasta se vede din faptul elldau din bunlitate dllTuri liilor lor $1 eli se poate trez! tn el dOlinta de-a cere luiDumnezeu puterea sli facli blne.

580. S-a socottt ~I s-a numlt Piul lul Dumnozeu flicut om de unU oamenl rat$1 8 fost condamnat Ie moarte pentTu eoeasta; 111se socotf'5te ,$1 se nuroeste 8$apfni1 8'2:1.

GLAFrRE- LA lESIRE 325

lar lepra este una din bolile de nevindecat. C~ eele ce slnt ffua nn-dejde pentru oameni si noua eu neputinta, LUi Ii stnt cu putinta ~inimic nu este de nebiruit de EI, a l11sat Sa se inteleaga Dumnezeu1tuturor prin vindecarea mhnii Iui Moise, tmbolndvrta de lepra. Aceastaa facut-o ca sa stie eel chemati, edica cei din singele lui Israel, eachiar dace Ii se pare di nu pot scapa de nenorocirea supunerii lorsub prigonirile Egiptenilor si de robia sub aceta de care sUfera ce deo boala de nevindecat, El este medicul atotputernie, care stie ~i poatesa alunge si eele mai grele boli eu usurinta st fara osteneala $i tnvremea cea mai scurta, Caci indata ce-a bagat Moise mtna tn stn,s-a ~i eliberat de boala.

Dar lucrul acesta ascunde, soeotesc, si un alt tnteles. Caci traindtimp Indelungat in Egipt, fiii lui Israel au d1zut din frumusetea mora-vurilor mostenite de Ia Inceput si de Ia parinti, lunectnd 10 obiceiu-rile localnicilor ~i cobertnd adlnc in ele, dupa cuvtntul apostolului :«S-au 4nchinat ziaixtt, ~n locul Ziditorului» (Rom. 1, 25). Ba s-aurostogolit ~i in tot felul de necuratn ~i au ajuns 1a 0 minte moarta~i ratacita. Caci lepra e semnul necuratiei ~i al mortil. Dar -prin mi-nune au tnvatat ca dadi ti primeste Dumnezeu iara~i in stnul LUi,nu le va fi greu sa scape de necuratie si vor lepada foarte usor 10-tinaciunea ce le-a venit din moartea spirituala. Aeesta e cuvintulnostru despre aceasta.

Dar voi tncerca Sa ar~t ea in mtna lui MOise tmbolnavita delepra st curatita de ea este schitata iara$i taina lui Hrlstos.

Bvenghelistul loan ne marturiseste c~ «toate prin fiul s-ou tacut~i lara de Bl nu s-a iacut nimic») (loan 1, 3). Fiindca Tata} toate lelucreaza prin Fiul, de Dumnezeu insuflata Scriptura numeste pe Fiulmin a $i bratul $i dreapta Tatalui, De fapt, dumnezeiescul Isaia ziee i

«Doamne I Cine a erezut ouzului nosttu t $i braiul Domnului cui s-adescoperit?» [Isaia 53, 1). Caci nenorocitii de Iudei au dimas tnvtr-tosatt st neinfrtneti si bolesc mult de neascultare. Iar dupa ce Davida spus ca, cu Cuvtntul Domnului cerurile s-an tntartt, prin glasulproorocilor Dumnezetr $i Tatal a afirmat zietnd : «Eu prtn mlna Meaam ~ntdrit eeru1» [Isaia 48, 13). Dar a adauqat $i altlel : «Eu sltitDumnezeuJ tau, Cel ee te-am intarit pe tine st it-am atutat lie $;te-am asigurat pe tine cu tireapta Mea cea 4ntru aseptaie» (Isaia 41.

326 SF. caran, AL ALElCANDRlEI

10) 58J. Deci e obiceiul de Dumnezeu insuflatei Scripturi sll numeascape Fiul mtna,

Deci priveste min a lui Moise aseunzindu-sa in sin, apoi scoasaafara ~i acoperita de lepra; si iara~i Introdusa in stnul lui si scapataindata de lepra. Aceasta fapta VOID afla ca. ne va da sa inteleqemtaina ~i modul Intruparn, daca vom cugeta mai atent la ceea ceeste ea ~i la felul cum s-a savir~it. Flul era in slnul lui Dumnezeu siTatal si prin El le-a fl1cut Tata} toate, caci El este bratul Inalt, mtnacare toate le poate, dreapta minunata. Iar ttmdca Intr-un fel oarecarea iesit la locul sau, fadndu-Se Om, sl a Iuat slabiciunile. noastre,dupa cuvlntul proorocului (Isaia 53, 4-5), a ajuns in lipsuri st ne-curatie 582. Caci necurata e firea omului in comparatte eu Dumnezeu,daca ,e adevarat ceea ce spune proorocul Isaia ca : «Totuii dieptateanoastrii e ca 0 clrpa lepadata» (Isaia 64, 6). Deci venind in fireaomsneasca, S-a cobortt la puttnta ei de-a fi socotit ca necuratCel ce e atotneprihanit st locuieste in lumina neapropiata 1&. In pri-vinta .aceasta au ratactit ~i nenorocitii de Iudei. De aceea L-au numit$i bautor $i Samaritean si nascut din desfrinare, st pe linga acesteasi pacatos. Cact au zis orbului din nastere tamaduit de El: «Dii slavd

581. Piul nu e numai revelarea tntelepoiuntf Tatlilui, ei si a puterii Lui tu-crateare, pe clnd DuhUl e rsvelarea bUnlUlitli ~i sftntenlel Lui. Dar Fiul ca Inte-lepciunea ~i Puterea lI'atalul nu e pasiv, cl este El tnsusi Persoana aottva, Aceastase .vede ~i din expresia lui Isaia, eli «Dreapta» lui Dumnezeu e «dreapta», adldi nuIucreeza dedt prtn dreapta [udecata. Mai mult Implinea c1neva printr-o persoanacare tine la mine, declt printr-un organ al trupalul meu. Mai bine luereaa TatlH prtnPiul, ce Persoana, deett printr-o putere impersonal! a Lui. .,

582. A spune eli Fi'11la i~lt prtn tntrupare la locul Sliu, e una- eu a spune elia tntrat tn ceea ce-i era proprtu, Glici creatia sste a Lui. E Iocul unde Tatlil lu-ereazl1 prtn iEl. Dad! a ereat sl sustine 0 oreatura care nu poate fi atotputernicaasemenea Lui. El n-a voit s-o lase tn aceesta stare, cl prlntr-o unire maxima cu131,0 ridic! la bucurla de toate ale, ILtl~, ar~atia nu este s1esp!rtitli de Tat!l, ct estetntr-un tel tn stnul Tht!ltll. 'I'atal l~i introduce mtna prill care a oreat-o In aces!sin unde 0 ana pe ea, dar 1n sHi.bidunea ei, insu~indu-~-o ~i Bl.

583. Firea omeneascll Defilnd lnfinltli in act, e mllrginitll alUel ~I aUfeltn diferitele persoane. De aceea poate fi critica1! In orice persoane pentru mMgi-nirea ei. fl\tr-o privintll deosebitl1 de a lor. Mai bine zis 'P~ate ,fi criticatli oricepersoana tn care prime~te existenta muginWi Intr-un fel saU altul. De aeeea poatefi critlcat $1 ipostasul divin In care firea omeneasca a Iuat existenta tn mlirginlreae1. A~a filIJ4 {lrea omeneasea, 11·a putut-o iua nicl Cuvtntul dumuezeiesc intr-o starecare sli nu-I poata fi criticat de altii. Cei cu 0 fire aspra L-an putut judeca pentruprea marea Lui bltndete.

Iar 1n starea n085tr« de plical ne face ~i mal mult C8 miniati de margin,ireanoastrli sa judecam. critic mar!linirile altora, uitlnd ~eli ele stnt men~.te mal degrabasa tntregeascli pe oament, datU .sa-l faea sa se critiee. tntrUCit Dumnezeu-<:(lVintula luat El Ins:\l~i ca PerSQAnafirea noastra mar.ginitii ~i a convietqat tntre Qameniipacatosi, 06Dlenii au putut sa refere la El hisu~1 critica ~or, sau au putut sptinecli El s-a flicut necutat ~i muritor. De fapt El Cd Ipostas dumnezeiesc u-a fost'muritor,lar, necurat nu S-a facut niel tca om. Insa a fost totu~i 0 eoborire Is putiIHa ~.e-a fi'socotit a~a, intrudt S-a flicut In mod real Subieet al firU muritoare $i m!iginite.

GLAFIRE LA IEGIRE 327

lui Dumnezeu. NOI stim cCi Acesta e un om pCicCitos» (loan 9, 24).Dar socotesc ea nu ar fi cobortt niciodata pina 1a attta nebunie, tncttsa spuna asa ceva $i sa-$i deschidii etit de neinfrinat gura tmpotrtvaLui, daca ar Ii cunoscut ca e Dumnezeu dupa fire.

Dar Cel ee a primit ca om starea ce putea apare ca necurata.dupa ce a -dus la cepat iconomia eea prea bine pilinuWi, S-a suit laTaUU si S-a asesat in sinul Lui; si atunci a tnlaturat parerea ca S-acoborit eu noi in starea de muritor $i necurat. Sl e proslavit ca Dum-nezeu, e proslavit de toti ca Domn, ca Sfintul Sfintilor, ca Cel ceumple de stralucire zidirea 584; si ca Cel ce daruieste duhurilor came-nilor, si anume eelor de pe pamtnt, puterea de a invinge tot ce lepoate tntina.

Ca Fiul a primit din iconomia pentru noi cele omenesti 585 si S-afacut sub lege, dar S-a socotit $i tntre cei fara de lege (Isaia 53, 12),ins~ S-a retntors iart'!$i 1a cmstea sl la slava proprie firii. Lui pe careo avea de la inceput, ne-a Incredintat El insusi, zietnd catre Tataldin ceruri : «Piitlnte, prosliive$te-Ma pe Mine cu slava pe care amavut-o la Tine 'inairue de-a ii tumea» (loan 17, 5).

Vezi di inll:itura cele intervenite 1a mijloc $i nu Si-a tnsusitfar a voie iconomia prin trup, dar s-a grabit spre slava Dumnezeirii$i la marlrea mai presus de toate ? 586. Pentru aceasta ~i Iericitul Pavelspune : «Chiar daca. am cunoscut pe Htistos dupa. ttup, dar acum nu-Lmal cunocsrem» (II Cor. 5, 16). Caci a tnviat din morti !iii S-a tnaltat1a Tatal eli trupul. Dar nu-L mai cunoastem, zice, pe El dupa trup,

584. Saporttnd tn cursul vletii plimtnte$ti unele marginirl ale Urii noastre, eleau fost de esa fel eli enter prln suportarea lor a putut sa Ie tnvlnga. N-a fost mllr-glnirea egol'Smwlui, a llicomiei, 6' mtndriel. d a foamet, a oboselli, a frieii de moarte,mlirglnlri nepacatcase. In smerenia LUi s-a manifestat 0 mlirglnlre de buna vole,care a putut educe $1 ea dispretul. Dar In pur tare lucra 0 puters, care uneorl semanlfesta vadit, iar dupli moarte s-a manlfestat tn teatli nem1(rglnirea ei, umpUndfirea esumeta de lumina el $1 In vlata viitoare teat! creatiunea,

585. «Din Iconomie», adlea eu voia $1 pentru tmplinirea unui plan, DU dinoecesltate ce oamenii obi~nniti. El $i-a tr!it umanttatea ca formatli de El tn tpos-tasul Lut, care exista dinalnte, din veci. ,EI t$1 trala umanitatea depend-ant a de Ettnsusl, dar 0 traia ell toate sllibiciunile ei. 0 sulerea, .der 0 suterea en vola. Sufe-rtnta Lui" era susunuta exclusiv de iubirea LuI. Putea 5-0 eople~easca chiar prlniubire, dar unea' iubirea cu sO:ferinta. Iubirea 1·0 face.a pe de 0 parte ll$oarl1, darpe de alta prin iubire vola sa 0 traiasdi plnll 1a ultimul e1 grad. Cu clt I-a crescutsuferlnta, Ctl aUt I·a crescut lubirea, Ctnd suferinta a ajuns la maximum III moarte.a aluns $1 i1J.birea Is maximum, tnvingtnd-o. C4Q.iiubiraa e toatii manifestarea pn~terii de viata. Dar oa sl1 solere trebula pe de alta parte 51 alba niste sl!blc1uniin fire.

586. A primit eu vola neputintele sl durerlle tn trup, dar s~ grabea sa ajungdcu trupUl dineolo de ele. 1ar ultfinUl lucru nu~l f!ieea in c~ntra:tlcere cu primul, cldin aceea~i iubire eu core I-a fac'tit pe' primul. A Iuat smerinta nUlpentru a ramineatn es ve$hl~. nU de 'clragul ei, ci pentru a 0 lnvlrige; Amindoul.! le-s f1icut pantrnoamenr. Oamenii niei nu iau de bUna ,~oie net:azurile $1 ~ufer!ntele, nie! nufeU$esc sa ajunga deasupra lor prin e1 tn~iil. Numal in Hrlstos sa tmpadt c:u pri-mele $1 ajung deasupra lor.

328 SF. CamIL AL ALEXAII.'DRlEl

adieu nu-L mai cunoastem afltndu-Se ell trupul patimii, tnteleq inpatlmtle naturale ~i nevinovate 587. Cac! inainte de cinstita eruce sespuneca a ~i fl~minzit, di a si obosit de drum si S-a sl Intristat, baa suferit si moartea ins~~i pe lemn peatru noi. Dar acum nu-L cu-noastem atlindu-Se in aces tea. «Ctict dupa ce a tuutit odata, nu maimoure» (Rom. 6, 9). Ciki Hristos este nestrtcacios (incoruptibil), fiindviat~ dupa fire ~i daruitor de viata st iesit din viata Tatalui.

4. Dupa minunea savir~ita cu mina leproasa, n tntareste ~i prina treia minune. Caci a zis iara~i: ela: de nu vor erede tte penuuaceste doua semne §1 nu vor ascult a de cuvuitul tau, so. iei din aparlului si sa ver$i pe uscat. $i va ti apa pe care 0 vei lua din rlu,singe pe uscct» [Ies, 6, 9). Priveste iara~i neascultarea Iudeilor cu-noscuta de mai inainte. Caei am ina mereu st sint zabavnici la tnte-legere ~i stnt greu de adus la adevar. Nvau primit rnodul tntrupant~i eele savtrsite in chip minunat. Ci numai ttrztu au orezut ~i doarsemnului din urma, st poate nici atunei toti, ci «rama~ita aleasa prinhan>, cum scrte ferieitul Pavel (Rom. 11, 5-6).

$i care e semnul din urm~? Moartea lui Hristos pe lemn ~i in-vierea units ~i imediat vecina cu ea. Iar ca s-a dat fiilor lui Israelea semn moartea Mintuitorului ~i marea ~i minunata taina a Invieriidin morti, se arata. lamurit din insesi euvintele Mlntuitomlul. Cacts-eu apropiat odata fariseii de El dupa aratarea multor semne,ironiztndu-L ~i ziclnd : «!nvatatorule,, voim sa vedem un semnde 1a Tine». Iar El a zis dare ei: «0, neern vicletui $i desirlnat ceresemn $i aIt semn nu i se va da aecit numai seuuiut lui tona proorocul.Cii precum a iost lotui In plntecele chitului ttei zile st trei nopii,a$a va it Fiu1 Otnului ~n intma piiJ.nlntului itel ziie $i ttei noot:»(Matet 12, 38-40). Iar eli moartea lui Emanuil a ci~tigat pe multinu numai din Iudei, ci ~i din neamuri, nu e greu de vazut. Caci azis odata : «Iar clnd Mii vor ~nalta de pe pamint, pe toii ~i voi atrageIa Mine» (loan 12, 32), iar altadata: «Amin, aroin zic vouii, dacaqrauniele de grlu cazind 111 piim1.nt nu va muri, va ramlne sitiqur ,iar de va mUli, va aduce [oada multa» (loan 24). Vezi cum ne-aarlHat printr-o pilda clara roada mortii Lui? Aceste cuvinte ale Min-tuitorului ne-au aratat ultimul semn, in care au crezut nu numai ceidin ludel, ci precum am spus, ~i cei diu alta multime, ,adidi cei dinneamuri.

587. Slnt doua reluri de pat.iml: eele pliclitoase. care nu tin de firea ome·neascli, ~i cele neplidiloase, care Un de Jirea noastrii: foamea, setea, oboseala,moartea. HristQs Ie-a luat numai pe uttimele, ~i aoume eu vola. 1;ii a sc1ipat de ele.Ele tin de firea d~ dupa caderea In plicat, nu dinainte. Dar iirea flira ele e plitruns1\de dumnezeire.

GLA~'lRE LA IEsmE 329

Dar in ce mod a fost tndicat acesta '/ «Sa iei, zice, din apa riului$i s-o verst pe useat. $1 va Ii apa pe care 0 ver lua din rtu, slngepe useat» [Ies. 4, 9). Apa e chip sau semn al vietii. Caci este cuadevarat necesara spre aeeasta si foarte foiositoare celor de pe pa-mint. Deci Fiul, Viata adevarata, S-a nascut ca dintr-un riu, din Tatalcare da viata tuturor. Pre cum este lumina din lumina, a~a este ~iViata din Viatii 588. MOise a fast tnvatat ea Fiul nu sta de Sine, inafaril de orice, ci este dupa fire din Dumnezeu si Tatal58.9. Dar numai putin si noi tnsine. Caei i s-a poruncit 5-0 verse pe pamtnt. Prinaceasta se da de tnteles taina Intrupani. Caci Unul Nascut IiindViata si nascut din Viata lui Dumnezeu si Tatal ea printr-o curgeredin EI, SMa unit tntr-un mod oareeare cu umanitatea din pamtnt, caapa cu pamtntul. «Ciic! tn Htistos a locult trupeste toati: plituuateaDumnezeirii» (Col. 2, 9). Deci s-a unit eu firea omeneasca, cum nupoate intelege st exprima cineva 090. Dar apa sMa preschimbat insinge. Caci viata dupa fire, adica Cuvintul din Dumnezeu, printr-ounire din iconomie cu trupul, sau eu toata umanitatea ~i firea noastra,S-a cobortt piDa la a suporta moartea. Pentru ca spunem ea a muritpentru noi, patimind-o aceaste El tnsusi nu in Urea ptoptie (cl1ci n-a

588. LUmina e viaiii ~i viata e luminl.!. Cad bogatia vietii iradlaza. Unde eviata stnt Si sensurt, e $1 comunicare. Dar viata ~i lumina nu pot Ii declt intraPersoana ~i Persoene. LUmina e ~i bucune. Si nu se poate bucura decit presoanasl aumal de alta persoans. Dadi Dumnezeu e lumina, tnseamna eli e bueuria uneiPersoane de alta, Inseamna di e riisptndirea bucurlel uneia spre alta. Un Dumne-zen monopersonal nu e lumina. St unde nu e lum1nl!. nu e nici vi eta. Clki viataMra bucurle nu e vlata. Vtate nu e simpII.! biologie, ci tnteleqere, bucurle de altul,daruire libedi.

Apa e un simbol mai adeevat ca multe altele al vietli, ded ~i Tat~ al rtului,Sl Piul a1 apei ce curge din Tatl.ll, pentru Ilulditetee ei Si pentru calitatea de sus-tin!Ho~area vletii.

589. Persoana naste, sau e n!scuta. $1 aceaste Inseamnl.! eli dii ssu primesteIlinta de re 0 perscana ca persoanl.!. Exist! 0 dOmnnitate de mnla intre persoane, darUinta nu stil dectt In persoanii si nu tntr-o slngurii persoanl1, ci tn mai multe, caredau $i primesc mllta. Fiui nu subsista de Sine in afura, 'Cj unit cu Tata!.

590. Duronezeu esfe fn Sine nein1eles; dar mel firea omeneascli nu aste de-plin inteleasl.!. Cu aUt mat mult nu se poate tntelege unirea lor tntr-o Persoanl.!.Atirmatiile evangheJlee Si formuHlrlle dogmatice ale Blseric11 nu pretind sa explicedeplin <lceste taine. Ete dOntureazl1 doar oadrul larg al tntelesulul lor. Omul epersoana SI nu obiect, Durnnezeu e existenta deslivfr~Wi, ve~nica, izvotul existen-tel. una til llin~a $1 tntre1t 1n Persoane; Hristos e PCFsoana Fiului lui Dumnezeu,Cere S-a tAent ~i Persoana a firii omene~ti. In aceste eadre slut adlncuri nesnr~ite.despre care se posta cugeta, cu condi\ia ca sA nu iasli dID ele.

330 SF. CHIRIL AL ALEXANDRIEf

murit nicidecum EI tnsusi, fiind Viata]. ci insusindu-St moartea frupu-lui propriu -591. Caei ia seama ca de n-ar fi varsat Moise apa pepamint, ea nu s-ar fi prefacut in singe, ceea ce este semnul vadital mortii. Pentru ca. Cuvlntul lu! Dumnezeu inteles In afara trupuluieste viata si faditor de viata 592. Tar Iiindca s-a sala~luit in trup, sespune ea a si murit potrivit umanului, Aeesta e deci semnul prinexcelenta ~i limpede prin care s-a pescuit la credinta rani.a~ita luiIsrail si s-a ehemat impreuna eu ea st multi mea neamurilor. Cadcine nu se stramuta la ascultare vazindu-L tnlaturtnd moartca eeaodinioara atlt de cumplita sl de neocolit pentru cei de pe parnint sidesliintata coruperea si firea omului adusa la nadejdea vietii farasfirsit ? Fiindca preeum am murit tmpreuna en Adam, asa ne-am sisculat 1mpreup.a cu H~istos 593. «Ciici precum an A<iam toti murim,

591·:A se vedea nota 583. Mai adaugam: E 0. cobortre reala a Cuvtntului' laputinte de-a Se -socotl ea prlmlnd El 'tnsust moertea, tnt.(Uctt S-a facut Persoana afirii omenesti supusa mortii, de~i pe de alta parte nu moare El tnsusi cu adevarat.Terrnenul «socotinta», (Qparere» rOOa 0. stare de cobortre ·adevarata· aCuyl!1tu1pi la Urea noastra murttoere ea Subiect el el, dar totusi nu de prlmire- decatre Cuvlntul a mortti in firea LUi dumnezelasca, El nu mosre tn tirea Sa proprie.dumnezeiasca, ct moertea e «a trupului Sau». Dar si pe aceasta «si-o tnsuseste»,adicii cu vola, nu-I este impusa cu necesitate. Intra mtr-o relatle cu moartea euvola, nu i se face proprie din necesitate, Termenul «s-a socotit» exprima ceva la mii-toe tntre faptul de-a fi devenlt Cuvtntul muritor si tntre a nu avea ;D.ici a relatie cumoartaa. E de remercat eli Sf. Chiril numesse firea dumnezeiasca', «Iirea proprte»a Cuvtntulut, iar de cea omeneasca spune . «si-a facut-o proprte»,' sau €a «s-a unitcu ea din iconornie», adieli eu voia, cum cu vola e. primit ~i moartea ei, deci nu-I esteproprle nicl Iirea noastre, nici moartea ei din necesitatea Iirii. Sale dumnezeiestt, Labaza unirii ffrii omenesti cu flrea Sa dumnezetasca $i la baza prtmtrlt de catre El, amortu in Ilree cn .care S-.a unit, s.ta v.Qinta.. .AIoestea sint ·~i~te subtilitati care [eresocredinta in Hristos atit de ):IlonefizUlsm, cit ~i de nestoriani-sm, care salveaza credtn'tain dumnezeirea nemedificabila a lui Hristos, dar l$i in unirea Lui ,din iubire cu fireanoastra $i prin aceasUi, mintuirea ei. De sigUT, in (insUl/irea)) cfe ditre Cuvintul dum-nezeiesc a· firH noastre i~i-a ntorUl el'·CU voia, sau' lconomic, este 0 mare taina. Pinaunde a mers ea ? Cum se imbina. «insu~ir.~a» lo.r qe catre Cuvintul eu' voia Lui? Caciexi,sta ~i aUe relatU· ale Cuv1ntului· eU creatia prin veie. Dar aci -e vorba de 0 (insu-$ire» a ei .in: P~:so.ana proprie, dar totu$i elf'Vo.ia. Cum a t,ralt' Cuvintul firea no.astra~i mo.artea I$i «insu~itile» «cu vOia» ? E 0. allropiere a Cuvlntulni:.pina. 1a oapat de fi-rea uoasttli, c& sa $i-o fac.a propria prill «iusm;l;re>f.

592. Numai .lnsu~indu-!)i de buna vo.ie Cuvtntul dumnezeiesc; ca,l'e e Viata, tru-pul Dostrn ca. pmpriU, ·s-a,·putut ·face mlltlit-Qr.

5.93. Cuvlhtul dumuez.eieS'c ·!]i-a, th's.~it aUt.de:-muit f.irea .noastr.a, fara sa· '0parli:sea'sca: ,pe .a. tui,dtictt a mtrat· filtr.o ~omtinicare· ell' not'identic~ Cll cea·8 luiAdam, .transmiUndu-ne <viata,.·cum Adam ne-a tr-ansmis moarlea. De~i ~i-a tnsu.,U fi-rea noastl'a em vola ~i nu· stind intr-o. legah.tra de. neeesitat-e en El? ca un Adam,. dectU-6.:; intrat nicei EL 1n i:l:e:ei\-stii.legatura de necesHate, totu~i e~.e tqt '~t1l; .de: intima ca~l cee ell Adam si deci intta ,.IioL'Dar, ·faptul ca 8. facut-o ac~as~a ell vOia $1 din leo-

GLA.F'ffiE LA IE$IRE 331

Cl$a si 1n Hristos toti slntem tacuti vii» (I Cor. 15, 22). Caci ne-a r~s-cumparat pe noi prin stngele Sau propriu st a facut viata Sa schimbpentru viata tuturor 594.

5. Dar desi Moise se tnsp~Hmlnta de aceste minuni atit de mariSi e coplesit de ele, tot nu tndrazne~te s11primeasca trimiterea. Cadporuncindu-i Dumnezeu sa meerqa la Faraon ca sa-t ceara tn modIamurit «s~ lase pe Israel sa-mi jertfeasca Mie ill pustie», SMatemutnu putin de acest lucru, marturisind pe fata d. e in mod vadlt slabin cuvtnt Si greoi la Iimba. «Nu. sint bun votbitor nici de jeri, nicide alaltiiteti, tuci de clnd ai jnceput a gral slugii Tale; suit slab Iaqlas $1 ziibavrdc 1a limba» (Ies. 4, 10). El recunoaste Iimpede dl nue omul tn stare sa elibereze poporul de sub [uqul robiet Si spune:«Rogu-ma, Doamne, a/ege pe aitul puternic, pe care sa-l trimiti»(Ies. 4, 13). Iar Dumnezeu fagaduindu-i di-i va daru! lirnba si-i valargi gura Si spunlndu-i ca El Insusi ii va fi DatMor de intelepcluneSi de cuvtnt, Moise a continuat sa refuze, spunind ea trebute SElaleaga pe altul mai puternic. Prin aceasta supadi pe Dumnezeu :«Mlniindu-Se Domnul cu uiqie pe Moise, a zis: Oate nu ai pe Aaron,itatele tdu, levitul l Sttu ca e1 va grdi ~n iocul taw> [Ies. 4, 15). ~ipe ltnga aceasta zice: «B! va fl gum ta. Tar tu vet Ii lui cele cdtreDumnezeu» (Ies. 4, 16).

Vezi pe dumnezeiescul Moise fnfatisind vorbirea zlibavnica? Cadlegea nu e in stare s~ exprlme fl1gaduinta proorocllor, nici nu e 0

buna vorbitoare, spre a infl1tisa intocmai cunostinta celor de folos,cum 0 va face Hristos, adevaretul Levit, al carui chip este Aaron b%.

nomic, sau pentru mtntulrca noastrji, a celor nllscutl dill Adam, n-a adus ill Sine 0umanitate desplirtlta de a lui Adam ~I de a noastra, ci sl-a luat-o pe aceee, dar cu-rlifitli de pacat, prin laptul d a avut-o $1 pe cea dumnezelasca. Iar flic1nd tucrulaeesta cu vola, implica trebulnta ca ~I nol sli prtmim leglHura co El C8 om tnnoit euvola. Vola Lui vrea sa se Intllneascd cu vola noastrd. Daed soar fi treeut din necesi-tate nrea noastra tn El ,ca flre tnnoilli, ar putea face ca lii noi sli trecem eu neeesi-tate de la staree de pacat la cea lu))olll1. .

594. Dadi nu st-ar fl flicut stngelo omenesc asumat ~i vtate omeneesca asumata,singe proprtu $1 viatli proprie a Lui ell Ipostas dumnezeiesc, nu aT II avut tn El va-10area de rliscumparaTe IS noastrll. Ii tuluror. De$l nu Ie avse din neeesitate, $1 Ie-a«Insuliit" aUt de mult, Jnctt orau ale Lui, saU era El tn ele.

595. De preotia hIt Hristos tine $1 slujirea> prGpovaduitolire a cunol1tlnlel luiDumnezeu, cum tinea $1 de preotia lui Aaron. tn manualale nonstre do Dogmaticlise face 0 prea mare desplirUre !titre sluJiroa Jnvlitlltoreasca ~i preoteascli a lui Hris-tos ~i a preotllor. De lapt $1 propovadUlrea lui Dumnezeu e 0 slulire sftntli. Si tn eaf" prezentll Jucrarea lui Dumnezeu, sau se face simtit!l lucrarea Lui. E Iii ea 0 lucTaresli ntii Si sfi n Iiton reo

332 SF. CHmIL 4U- ALEXANDRIEI

Caci legea cea prin Moise de-abia exprimji inceputunle cuvintelorlui Dumnezeu si este un invalator elementar al pruncilor si un .peda-gog al eel or netnteleptiti, dindu-ne de-abia 0 cunostinta obscure acelor de savtrslt prin chipuri ~i umbre. Dar eel cu adevarat mare siAtotdestoinic Preot al nostru si puternic in Implinirea trimiterii, adicaHristos, ne-a aratat adevarul eliberat de umbre. Cact nu e z1ibavnicsau greoi la limb a, sau putin in cuvinte ca Moise, ci mult ~i binegraitor, ca Cuvint a1 lntelepctunu lui Dumnezeu ~i TaUH596.

Dar priveste ~i cit de neinstare e 1egea sa elibereze de robiepe cei ce muncesc sub Faraon eel spiritual, adica sub satana, cumnici Moise nu poate aduce vreun Iolos curve pe pamtnt ehiar dacaar ajunge la cea mai vestita slava, daca nu este tmpreuna cu et sinu-i ajuta Hristos 597. Aceasta 0 poti afla ea este asa ~i Cd n-amafirmat-o in chip mincinos, din faptul ea Moise si-a luat tnsotttor peAaron. Apoi Moise vorbeste, iar Aaron explica cuvintul. Aceastatnseamna dl daca legea nu se tnteleqe duhovniceste, descoperindu-Iecele din ea Hristos, va fi Intunecoasa ~i neclara celor ce ascultaceea ce se arata. De aceea Iudeii neavind pe Cel ce tilcuieste celeale lui Moise, adiea pe Hristos, au ramas netnvatati. Pentru aceeaa spus si dumnezeiescul Pavel: «Pina ~n ziua de azi rdmuie la ciiiteaVechiu1ui Testament acelasi acoperdmuu nedescoperit, ce se desliin-teaza ~nHristos. Deci pina azi c:ind se citeste Moise riimine un aco-perilm1nt pe inima lor. Tar cind se vor intoarce spxe Domtiul, se vatidica acopetiimintul. lax Domnul este Duhul $i unde este Dubul Dom-nului, acolo este libettateoi (II Cor. 3, 14-17).

Drept a zis dect Dumnezeul tuturor catre stintitul graitor Moisedespre Aaron: «Graind va grili el lie st el ~ti va Ii tlf! gura, iat tuvei il Iui 1n cele catre Dumnezeu» (Ie~. 4, 16). Cl:ici nu spune di Moisee mal allpit si mai apropiat de Dumnezeu decit Emanuil. C~ci Acesta

596. Despre Dumnezeu, Hristos ~i preotul lni poate vorbi la nesnrslt, cind tnHristos nl s-a descoperit toatii bogatia ~i adtnctmea vietil, iublril $i lucrarii Lui. Iulegea veche uu se stia despre El decit ea a creat lumea, cii 0 sustine, eli 8 ajutat $1ajuta poporul ~i eli a dat 0 lege. Despre planurile Lui mtntuitoera de vlttor spuneaaprea putln proorocil, Prin Hristos stia cit de mare e lubirea lui Dumne;zeu fata delurne, ce-a Iiicut El pentIu desavir$irea vie Iii noastre pe pamint SI despre perspecti-vele ei de dupa lnviere.

597. Slnt multe porunci bune de urmat In Veehiul Testament (d. ex. Decalogul).Dar cel ce Ie Implin~te flira a $tI de Hrislos Si tintind spre uuirea ell EI, nu lesedin mi$carea intr-un orizont inchis. A se vedea Prediea de pe Munte a Mtntuitorului(Matel 5, 17 urm.).

GLA'FmE LA IE~lRE 333

este Fiul st din Dumnezeu Tatal dupa 'fire; jar acela e slujitor tm-preuna eu noi, chiar daca soar chema sincer. Dar se arata eli i s-a fticutlui cere catre Dumnezeu, Cad Hristos a trait ca om sub lege si apazit cele ale lui Moise. Flindca s-a taiat imprejur a opta zi, a platitdajdia, desi dupa fire firnd Fiul era libel. A mincat si pasca, desiAcelasi era si Mielul adevarat care ridica pacatele lumii (loan 1, 21).De aceea se spune ca «Moise s-a iacut Lui cele ciiite Dumnezeu» 598.

Dar ca Israel avea sa nu se sup una ntct semnelor facute prinHristos, ne-o arata Moise, neprimind eu credinta nici minunile sa-vtrsite prin El. De aceea vom identifica persoana lui Moise eu Israe-litii sl eu Iegile lui care le-au fost pedagog.

Dar di legea n-a fost in stare sa. ne rascumpere, dar a fost instare sa fadi aceasta cinstitul (mult pretuitul - scumpul) singe a1lui Hristos (dici prin El si numai prin El a Iost biruita mcartea], seva face usor vadit si din cele ce urmeaza.

6. Dumnezelescul Moise pleaca de la Madian, luindu-si sotia sicopii! si ajunge in Egipt, Impllnind cele poruncite de Durnnezeu, Iarcind nu era departe de Egipt, a zis catre el Dumnezeul tuturor:(cMerglnd tu $i ~ntorc!ndu-te in Egipt, tine seama de ioate semnelece Ie-am dat an miinile tale si sa le iaci pe ele uiaintea lup Pataom[Ies, 4, 2). $i dupa altele: «Tar tu vei zice lui Earaon : Acesrea ziceDomnul: Israel e iiul Neu lntli ntiscut, Ti-am zis tie: Trimite pepopotul Meu sa-Mi slujeasca Mie. Im tu n-at voit sii-! trtmitt pe ei.la deci seama: Eu voi omori pe fiul tau ~nt1i Iiascul. $1. a. iost, zice,pe cale, utuie a poposit, l-a lntlmpinat pe el ~ngerul Domnului ~iciiuia sa-l omocre. $1 luuui Seiota 0 pletricica, a taiat unprejur peiiul et si a ciizu: 1a picioatele lui $i a zis i S-a optit s'ingele taieriismpreiur a copilului meu .. 5i a p1ecat de la ea, pentru cii a zis : S-aoprit slngeJe tiiietii limprejur ·0 copilulu! mew> (Ies. 4, 24-26).

Inqerul in chipul nostru Se repezea ~i Incerca sa-l omoare si afost imblinzit abia cind Sefora l-a HHat imprejur pe fiul ei, adtca peGhersam, care a fost si intiiul nascut $i se talmaceste strain sautreciiior, Sfinta Scripture nu amtnteste clar pe cine voia sa omoare

598. Moise sau Ieg.ea reprezenta cele ce trebute fa cute lui Dumnezeu, nu celedarllite de Dumnezeu omuilli. ca cele ale lui Hristos. lar Hristos la-a imp1init ~i pecele ce se cereau de dUre 1ege [acute lui Dumnezeu, de~j 1e,a depa~i.t pe a.celea,ridicindu-le pe planul duhovnicesc, unde vine in ajutor ~i Duhul SCinto sau cele doli-mite omului de Dumnezeu.

334 SF. caran, AL ALEXANDRlEl

nimicitorul, dar poate pe Moise pentru amtnarea taierii tmprejur apruneului , si a fost alungat far~ voia lui. E un chip care inseamnaiara~i di moarlea a fost biruita prin singele lui Hristos 599. C~ci prinEl s-a mtntuit sflnta multime a parintilor, mai bine zis tot neamulde la tnceput ~i dinainte de Hristos. Cad a murit pentru toti si inEI s-a desftintat moartea. Nu in singele proorocilor, ci in singelelui Hristos eel atotreeent nascut scapam st 110i cei de dupa El denimicitorul. Caci spune fericitul Pavel: «Spre aceasta a murit $i atnvtat Hristos, ca sa domneasca s! peste vii $i peste mortb (Rom. 14, 9).

Iar daca s-ar spune ea spre Ghersam se repezea nimicitorul ~inu spre ferieitul Moise, tot acelesi lucru n poti inteleqe, Cad nuprin truerea imprejur dupa lege, adica prin cea dupa trup si sensibtlas-a alungat moartea, ci prin cea In Hnstos, prin duh, pe care a sa-vtrstt-o in poporul Intli nascut ~i nou ~i trecator pe pamtnt, dar tn-ttparit de cea de sus si cereasca, pe care Sefora cea spirttuala, sauBiserica, cea din Madian st din neamuri a savtrstt-o eu 0 piatra.Caci si aceasta este un chip a1 Duhului pentru taria Lui nesfartmatasi pentru di e din ptatra, adica din Hristos. «CaCi Hristos e piatra»,cum scrie mteleptul Pavel (I Cor. 10, 4).

Si mal trebuie strut di $i Usus care a fost dupa Moise, a t~liatpe fiii lui Israel imprejur cu eutite de piatra, dlnd de tnteles prinqhicitura taierea tmprejur nefacuta de mina in Hristos, de care ebiruita moartea, fiind taierea spirltuala imprejur a ptlcatului, Iepa-dare a rauta~ii ~i a 1)Hicerilor. Caci despre taierea Imprejur dupa trupscrie dumnezeiescul Pavel: «Tiiietea tuupteiur nu este nimic» (1 Cor.1, 19). Dar cuvtntul tntelept si stint ne spune : «Slnteti tCiiati ~mprejuran Hrlstos» (Col. 2, 11), prin care si cu care slava lui Dumnezeu $i

Tatal, impreuna cu Sfintul Dun, tn vecii vecilor. Amin.

599. In singele varsat al lui Hristos se manifest! in supremul grad dragostealata de Dumnezcu a Lui ea om, reprezenttnd dragostea oamenilor si in acelas tirnpdragostea lui Dumnezeu catre oameni In forma in care se putea manifest a eel maimult, ca moartea acceptata de El pentru ei, In stngele daruit de Hristos oamenilorvine dragostea Fiului lui Dumnezeu intrupat in e1. E Acelasi ca Personna umana caret$i arall[ prtn stngeJe Sau dragostea plnli la moarte falii de Talal in numela oame-nilor. Si e tot Ace18$1ca Personna lui Dumneeeu-Cnvtntul, Care Isi manilestli. tn srn-gele Lui omenesc varset, dreqostea pentru oamem ~i spre oameni. Stngele e Viata.Prln stnge t$i da Hrlstos ea Om, viala Tellilui panlru oameni $1 tot prin slnge 1$i diiHristos ea Flu al lui Dumnezeu vieta oamenilor. Singele tnttiului al lui MOise, varsatprin UiieTea lui iroprejur, prin care s-a sei:lpat de moarte aUt el, cit ~i MOise, tatal lui,reptezenta slngele varsat al lui Hrist.()s care i-a adus aUt Lui biruirea mortli, ell ~iinainta~ilor Lui, oamero, care L-au a$teptat. precnm ~ nona celor de tinp! El, cumspune In continuare Sf. Chiril.

CARTEA A TRElA A GLAFIRELOR LA IESIRE

Despre piatra lovita

1. «Introit ptiti poarta strimiii» (Matei 7, 5), le-a spus Hristosprietenilor S~i. Poarta strtmta ~i intrarea tnqusta socotesc ea numestepatimirea ~i rabdarea prin care le vine eu tmbelsuqare putinta de-ase bucura celor ce au ales cugetarea Ia cele de sus ~i de-a se tm-piirta~i de stralucire prin nevointe in vederea bunei tntocmirt sufle-testi Si a virtutii. Caci precum taria in Iupta dovedeste barba\ia celuice 0 poarts, asa eel tare $i viteaz in puterea de-a doblndi virtu-teaplacutts. lui Dumnezeu se dovedeste in chip stralucit si cunoscut $i inmod vrednic de toata lauda in puterea de-a suporta ostenelile $idurerile Incercarilor. De fapt ucenicul Mtntuitorului ne-a incredintatca unul ca acesta este eu lotul bine placut, zlctnd : «Perieli este eelce rabda necazul, ca iiicuuui-se probat, va lua cununa vietii» (laeob1, 22). Tar eei ce au ajuns la atita tarie si au primit aceasta vestitaslava, zic : «Ne-oi ptobai, Dumnezeule, ne-cr lomurit: ~n foe, precumse liimureste arqiniul. Pus-at necczun pe spatele noastre. Ridicat-aioameni peste copeiele noastre. Am rrecut ptit: ioe Iii piin apa I darne-al scos 1a odituui» (Ps. 65, 10-12). Si osteneala sttrseste in desfa-tare $i necazurile largesc celor ce lupta vitejeste calea dreapta. caciCunoscatorul celor ascunse, adica Dumnezeu, stte toate tnainte dea se face. «Toate .slnt goa1e si descopetite pentru E1» (Evr. 4, 13).Dar asteapta sffrsitul lucrurtlor ~i Uhia in timp a celor tncercati,ca sa se arate nu numai lui Dumnezeu vrednici de incununarl, intemeiul prestiintei Lui, ci s11-ilaude ~i Inqerii ~i oamenii ca pe uniice s-au aratet tart !?i au obtinut marturia virtutii prin tnsest Iaptelelor. De aceea $i fericitul Pavel zice despre sine $i despre alti sfinticare s-au Iuptat bine si au biruit, ca «S-QU tacut ptivellste lumii ~iJngerilor $i oamenilot» (I Cor. 4, 9).

Deci se probeaza in multe feluri Israel, chiar daca soar aratabolind de sldbiciune, sa se laude rnulta bunatate a lui DumnezeuCare rabda pe eei ce 'Padituiesc, !?i sa ill se Iaca cunoscuta ca pr mtz-oumbra prin fiecare rnttmplare st mat mult taina (lui Hristos).

Putin mai inainte infati~lnd istoria despre prepelite ~i despremana, am aratat pe Israel bolind nu pntin de moleseala $i de iubireade placeri. Dar iata ca se arata iara$i nu peste mult tnfuriat. Cacis-a .scris iara!?}: «$1 s-a ridicat toota adunarea litlot lui Israel din

336 SF. CHlRIL AL ALEXANDRIE[

tnistia Sin eu tobetele sale dupa cuvuitul Domnului $1 a tabar1t ~nRafidin. $1 popotui nu avea apa de biiut. $i striqa poponi! impotrivalui Moise, zidnd: Da-ne apa sa bem. $1 le-a zis lor Moise: De cecuuit 1mpotriva mea? $i de ce ispititi pe Domnul t $i era insetalpoporul acolo. $1 clrtea poporul tmpoutva lui Moise, zic1nd: Pentruce ne-ai scos din Egipt, ca sa ne omori pe noi $1 copiii nosrn $ivitele noastre de sete i $i a zis Dotruiul cdtte MOise: ]'I16rg1 ~nainteapopotului acesta. Dar ta eu tine pe unii dintre biitrini. $1 1a in minafa toiaguI cu care ai tovit rluI si mergi. lata, Eu am stat acolo Inaintede-a ajunge tu la piatra lui Horeb. Si sa iovesti piatra $1 va ie$iapa din ea $1 va bea poporuI Meu. $1 a liicut a§a snatmea tiilot luiIsrael si a chemat numele locului acela «[spita» $1 «Clrtire», pentrucirtitea fiilor lui Israel $i petitni ca au ispttit pe Domnul, ziclnd:«Oare este Domnullntre noi, sou nu ?» (Ies, 17,1-7).

Aceasta ne-e spune cuvtntul dumnezeiesc in Iesire. Dar in Numerini se da 0 istorislre mai larga, pe care socotesc di trebuie sa 0 tnfli-tisez, ca cercetind toate in chip drept st amanuntit, sa avem 0 cu-nostinta lndestulatoare a celor tnttmplate odinioara ca tip ~i pe Hnge.aceasta ~i frumusetea intelesulut duhovnicesc. Deci s-a scris : «$1 auvenit fiji lui Israil an luna Intii $i a tiimas popotul In Ccuiis. $i a murilacolo Mariam $i a iost 1ngropata acolo. $i nu avea adunarea apa $is-en Ingramad1t in jurul lui Moise $1 Aaron. Si striga popetul calreMoise, zicind : De am li murit de moarlea itaiilor nostrl matmea Dorn-nului. Pentru .ce ai adus adunatea Domtiuiut in oustia aceosta, ca sane omorr pe noi $1 pe copiii no§tri? Pentru ce tie-oii scos din Eglpt,ca sa venim in Iocul acesta rau? E un 10c unde nu se seamana niclsmochin, nici vii, nici rodii $1 nu e nici apa de biiut. $1 a venit Moise$1 Aaron an iata atiuniirti la U$a cortului tniitturiel. $i au cazut peiota lor $1 s-a ardtat slava Domnului ciitte ei. $1 a grail Dotnnul cafreMoise, ztcind : Ia toiaqul $i cbeama adunarea tu $1 Aaron, iraiele tau$i grditi catre piatra ~naintea lor. $i va da apele et. $i veii scoate lorapa din piatra st veti adapa odunarea $1 vitele lor. $1 a luat Moisetoic.gul cel dinaintea Domnului precum a poruncil Domnul. $1 a chematMoise $1 Aaron adunarea ~naintea pietre}. $1 a zis catre ei : Ascultati-macei neascultatori! Oare nu va voi seoate apa din piatra aceasta? $;ridiclnd Moise mlna lui, a lovit piatra eu toiagul $i a ie$it apa multa $ia baut adunarea $1 vitele lor. $i a zis Domnul catre Moise $1 catreAaron: pentru ca n-ati crezut ca sa ma stintiti Inaintea WIor luiIsrael, nu veti duce voi adunarea aceasta In pamlntul ce Ii I-am datlot. Iar aceasta e apa grdirii impotriva, ca au drtit fill lui Israel~naintea Domnului $1 s-a stintit 1nlru ei» (Num. 20, 1-12).

331

Merqind printr-un ~inut uscat si strabattnd mult pamint iara apa,pe urma sHibiti de oboselile dHlHoriei sl obisnutti sa se supere ehiarsi de mici tnttmplart sf-au strigat nemultumirea impotriva lui Moise$i Aaron. Desi vazusera foarte multe semne si minunate semne dum-nezeiesti $i cunoscusera pnn proprie experienta marimea puteru dum-nczeiesti. tot se mai temeau ca nu cnmva sa inceteze a Ie darui celetrebuincioase vietii $i a le procura .htana $i apa de b~ut in. tot locul.De aceea se lasa tnvinsi de descurajare, avtnd 0 minte copilarease~si nebarbateasca. Si ehiar daca primesc mereu cite pu1ina odihna,sar lndata impotrtva pedagogului sl striga fara rusine, dl. li s-afneut mijlocitor $i au fost chemati la libertate. $i Iericesc pe cei ceau piertt de descurajarile dinainte, pentru ca fiind stapiniti de poftacamurilor din Egipt, au mtncat..epoi fara masura prepelite st aceastale-a adus ostnda mortii. De aceea spun': (eDe am ti murti de moaxteatratuor nostri uiainiea DomnuJui I Pentni ce ne-aii adus 1n pustiaaceasta, ca sa ne omonti 'pe nOi .$i vitele. tioastte t». 0, ce lipsa debarbatie, ee euget nerabdator ~i ce minte aplecata spre moleseala lInsetind putin, pun mai presus greut~tile mari din Egipt de darurilemarii de la Dumnezeu, $i Ii se pare dulce [uqul amar a1 robiei, deodfntoare. Faraon nu Ii se mai pare greu 'de suportat, desi e attt deaspru. Nu Ie mai e aUt de neplacut lutul, nici cruzimea suprave-ghetorilor muncii lor, ci toate Ii se par dulci. Slablciunea cuqetaritif face sil coboare pina la 0 astfel de. nebunle.

Dar asculta st invinuirile aduse mijlocirii lui Moise: «Penttu cetie-at: scos din Egipt. ca sa venim I~n acest toe tiiu ? Loc In care nu seseamano uici smocbini, nici vii, nici rodii, $1 nu e apa de bout».

Priveste cum coboara spre lipsa de barb~tie si se apleaca fariifriu spre placerile vremelnice si doreste desfatanle lumesti si cautasaturarea pintecelui. Si cum arunca nadejdea sl nu tine la pamintulfag~duit parintilor, neinteleglnd cil totdeounea $i oriusuie osteneiilesin: Wiilocitoarele danuilor superjoare ; .$i ca .flU ci~tiga cineva iCirasl.ldoare cunrmiJe cele mat irUmoase'.' I

Deei 11-a $tiut Israel sa se poarte eu Qar.batiej niei sa se impotri-veascij eu vigoare momelilor patimHor. Pentru di niei nu Ii se face ailceasta eu putinta celor de sub lege, ci 'Ii I)-a ptegatit de mai tnaintecelor tn Hristos 600. De aceea era de a$teptat ea Dumnezeu, supa-

60.0. Legea nu ~vea putcrea lui Du~e~el.\ 1n ea., ci impIi)liretl ci era c:cruta uu-mai de la oameuL Oamerili inca nu erau ajuos! la smerenie ·sa ~1[e ca llU pot faceprin ei 1n$i$i lucrurile cele prea bune. Trebuiau sa fie Uisab incll sa faca experielltaneputintei lor dindu-se legea care se astepta tmpUnitii exc::!l.!Sivprin ai. Legea a fostasHe] )In pedagog sp{e *h;~os. $i ea pr~gatea spre, ar~sloli nq Ilumm iuvIHtndu,.i peoameni Cil nu 0 .pot illl.plini prio ei, C;i :>i prin faptul Cd era 6 suma de tlpuri careprooroceau pc Hrlstos.22 - Sfintul Cbiril a1 Alexandrtel

338 SF. CHmIL AL ALEXANDRml

rtndu-Se, 511nu-i Invredniceasca nici de procurerea apei, dar ca aflatiin atita qrosolanie, sa fie adusi 1a credinta prin alte mmuni. De a.;eeaporunceste lui Moise sa .Ioveasca piat r:a: cu toiagul. Dar Dumnezeustia ca descurajindu-se !?i Moise putin de revoltele multtmil, se vaclatina si e1 in. credinta, De aceea zice in Iesire : «La cu tine pe lUlii

din biitrtni! uopoxului , $'1 1a toiaqu! cu care ai lovit rlu} 111 mlnQ..,;.ttlsi merqi. lata Eu am stat acolo uiaitite de, a veni tu la piatra. 111 Horebst sa lovesti piatta $1 vn iesi apa. din eo $i sa bea poposu! Mea»[Ies. lI, 5-6).

Iar in Numeri: «ta ioiaqu: si- cheamii tulunarea. tu $1 Aaron,iratele tau. $1 grme$te catre piatre{ inaintea lor si vc da ape, lor. $iveii scoate lor apa din piatra .,1 Yeti adapa adunareo» (Num. 20, 8).Observe ea pentru a-I inHiri In credinta, ti-aduce aminte de minunile dinEgipt, .zicind : «La In mlna ta toiaqu), cu eare ai lovit rlu1» (Ies. 17, 5). Eca ~j cind ar zice : «Toiaqul cure a preuicu: Ilul eel mare 1n .suiqe prinputeiea negrCiitii a lui Dumaezeu, Care poate siiv'irsi asernenec rninuru,va seoate toone usor $j.- apa din piattii:•. Apoi lntareste aceasta ~i i·nalt mod, zicind : «Iatii Bu am stat acolo», Deci nu vel fi singur, zice,nici nu vei fi tu niei acolo savtrsttorul minunii; ci Eu voi face piatramaica. a multor unde, si voi pre.g.~lti mat inainte minuaea , dar volastepta slujirea (ta 60~J Vorbeste rpietrei ~L Eu voi rfi ti1ria cuvia-telor tale 6Q2. ~

601. Domnul a ales mai dinainte pllitra car-c,Jovttli de MOIse. se va face izvOGl.':.toare Ide aj}li. Iar Atentia aceasta ar.ataHi .ei .de Dumnezeu de ma) 'inai nte, echive teazeeu 1\11 l:oceput de 'ptezentli deesebila II luf' bunmezeu' acclo. N1,1 omul pfO"voaca veni-re-a lui Dumnezou: pentru impiUtirea unei. rapte prin el, ci Dumnezeu 'mlna PI} omspre savtrsiree unei Iapte, la care I$i va da ajutorul Sau, In natura stnt puse de Dum-nezeu multe tezerve, pe care 1e scoste la iv_eala omul spre Iolosul lUI, dar le scoateIii Dumnezeu spre Iolosul omulul, sau prin ajutorerea omului, tntructt a ereet-o si otine In legatura cu puterea Sa ~i ell puterea ~j ne..cesita1ile -omului. Natura nil e un.ansamblu de forte care se combillli ~i se dcscompun rigid numai prin ele Inse~i, cie un ansamblu elastic, fO)OS1t In mod variat de puterea omulul $1 eu atH mai mult deputerea lui. Dumnezeu sau de intiIni{ea intr~ acestea. Aeeasta pentru cii natura 11U eInchlsa In sine, ci e 1ntr-o leglilurli cu spiritul lib:er al omwul $1 cu Spiritul atotpu-ternic a1 Creatorului ~i Sustiriiitorulu[ ei. Formele in care omul actualizeaza prin elinsusi sau eu ajutorul lui Dumnezeu rortele oalurH ip !Qlosu~ lui in mod .deosebit decum i Ie pun Ia dispozitie legile exclusi\.-e ale naturii, pot apa.rea ca ni~te forte noiaduse in naturli. De fapt noi sint uuma1 puterca spiritualli a omului Si a lui Dumne-zeu, care pot produce eombinari Si descompuneri mai mari sau deosebite intre !or-telc na_turii, decU aceJea produse lent $CuniforIjl de Iegile natlJrii. Ace5te nol $i mairapide co111l>in&ri'!}i descornpuneri nu se 6pun BUl'loniilor tntre,'ele sustiliUte dincunicde legile naturii puse de Dumnezclt. Dum.nczeu poate [ace mai rapid, apa tn singe,sau poale restabili maj usor armonia Iortelor organismulul eind soeot~te de bine,de cum se produc accstea prill legile naturiL Si de celc mai multe ori Dumnezcu afac~ aceasta [olosindu-se ~j de un elort $pir!1ual al omulul, care·L chaama in alutorprin rugaciune. Sttlt luerur! pe care Ie observam ca rezultate ale ru(:l.~ciunilor ceIntliresc puterea deosebiti a oameniior duhovnice$ti. _ "

602. Dumnezeu a!lteptind pe Moise Itnga piatr:a, vorbirea accstuia ditre eJ aavut io ea vorbirea 1ui Dunmezeu. Dar vorbirea e transmitatoare de putere din par-tea celui ce vorbe$te. Lovlrea pielrci cutoiagul a tnsemnat ~i 0 angajare deo:.ebjtaa trupului in maniiestarea puterii omului !}i a lui Dumnezeu prin ea.

GLAFl'RE LA IE$IRE r 339

Dar desi trebuia sa se Increada in aceste cuvinte, Moise -se In-doia totusi, Caei a zis : «Ascultan-ma vor. eel neasculuitoti I Oarenu vd voi seoate apa din piatra aceasta ?», Apoi -Ioveste piatra eutoiaqul de deus .ori. Nefiind sigur de nimic din cele asteptate, ehiarde va lovt piatra, ,.0 loveste de doua ori, c:l.e~iin Egipt a" presehimbatapa in sing~ prlntr-o singura lovltura eu toiag~l.

Dar Dumnezeu a dat apa, desinu putin s-a suparatpentru acestea,ca sa DU, cumva sa se nasca in banuielile celor netntelepti vreo.jpareredespre neputinta Lui. 1nsa, e certat Moise: <cNu veii duc,e vqi, zice,adunarea aceosta 1n piimuitul pe care loam dat 10l, pentll,l eli n-at;crezut cc sa ma stiuiiti pe l\1ine tnaintea ittlor lui Israel».

Dar sa cautam jar~~i in chipul istoriei -taina lui Hrlstos, pasindpe, urmele Scripturii si sllindu-ue sa punem pe drumul drept- intele-gerea celor din Sfiata Scriptura.

2. Deci in luna inttia dupa Ice a murlt Mariam, ci tnsetat poporul.Apoi poruncind Dumnezeu,' dumnezeiescul Moise Ioveste piatra cutoiagul, fimd de fata si batrinii poporului si" de asemenea Aaron. ~ie1 graiesc catre pietra 603. $i aceasta varsa apa 111mod rrtlbe1~ugat siadapa, precum s-a scris, adtmarea si vttele lor.' ,

Ce spunem tns~ di s-a dat de inteles prm moartea Mariamei saucine se inteleqe prin ea?' s:' cle ce ' a fost necesara sa se arate prinaceea ca ~ea a murit In I Intfia luna-? Anl infeles prin" Moise legea,Iar prin 'Aaron preotia. Vom 'tnteleqe prin 'perscana Mariamei slujirealegii. De fapt Dumnezeu a spus st prtn glasnl sfintilor catre netnfrtna-nil Ierusalim: «$i am trimis tnaime« ieiet tale pc Moise $i pe Aaronsi pe Mariam» (Mihea 6, 4). Vezi cum a fost chernata tmpreuna cuMoise si eu Aaron sa conduca pe Israel J Ca'ci mijlocind preatnteleptulMoise si fiind rinduit in fruntea preotimii Aaron pentru slujirea inchipuri, Israel cel dupa trup a putut aduce slujirea sa lui Durnnezeu.Ca era de trebuinta ca lui Moise si lui Aaron sa i se adauqe i?i per-SOaDa Mariamei, e usor sa se infeleaga si din aceasta. Cind Faraona pierit in Marea Rosie Impreuna cu di1ar,e,tH si cu t0ata oestea lui.Moise a in~iltat multumire lui Dumnezeu I si a alcaturt 0 ctntare. Darau tesit si femeile la un dans sUnt si Mariam a luat timpanul ei, pre-cum s-a scns (Ie~. 15, 20)~ am~stecind un spnet grav ~i profund inclntari. 1n seeste chipuri se afla ghicitura suhtire. a intelesului ade-varat. Felul dntarii Si sunetului timpanului aIata ca $i legea inse$i,

603. Graiesc clHre piaU-ii oameni 81e~i de Dumnezeu, plini de puterea Lui, 08-men! prln care grale$te Dumnezeu trlmlUnd cuvintut lor, datori!i\ glndil'ij. lor 1aDumnezeu, puterea Lui d.n plotr-a, ca sa scoata apa din ea, seu din leg~lura ei facutlimal puternicli eu aIte elemente ale uaturii.

340 SF. CltlRn. AL ALEXANORIET

sau Moise ~i tmpreuna cu el ~i Mariam, adica slujirea "In umbre sichipuri vestesc puterea mai presus de fire si minunata a lu! Dum-nezeu Atoatetittorul .

. . Asadar, sa"' se vada in persoana Mariamei slujirea legii, precumin a lui Moise ·Iegea Insasi, iar in a lui Aaron, preotia,

Murind deci Mariam 'in luna tnttia, adica, dupa legile Bvreilor,la inceputul anulul, clnd se ssvtrseste ~i pasca-sftnta, a insetat poporul.Aceasta- mseamna di in -tnttia luna a anului, 'care s-a numit si acelor noi, a incetat slujirea in umbre ~i in chtpuri, sau 's-a strtns inoarecare fel ~i a disparut, Cum sl in ce fel? Fiinddi ne-a IuminatCuvintul lui Dumnezeul Unul Nascut 'tn chipnl nostru, ca in luna eelornoi: De .aceea a st zis El tnsusf griiir'ld: «Sun de fata, ca niste liote~n taunt! st ca in luna celor nob>. A$a a chemat si Biserica din-neamuri 1

«Scoalti, vitio, iubita Mea, itumoasa Mea, pottunbita Mea, ca iotaiarna a; trecut, ploaia s-a dus, s-a tetras 3n eo l.nsc't$i. Plotile s-cu ivitpe pqfn?ntul pos..tru.. TilllPU~ pl~'Yilii (l sosii» (yint. 2, iO-12). C,~c;iIIIflo rim din nou in Hristos spre innoirea vielii ~i timpul venirii Luini s-a aratat ca 0 primavara spirltuala, Hicind firea omului bine in-florita sl roditoare. Pentru ca atunei slujirea in umbre s-a strtns insi,ne ca ~, tv.!aria~ e,aFe a,,wurit ~i poporul a lnsetat $~ a, s~~tU nevoiaapei spintuale (in\elegaloare). $i au.cazut cu b.oga.ti~ apele lui Hrist?sJInteleq cuvintele LUi si lnv1it1itura Lui tainica in Duh si Adevar.Aceasta tnteleqlnd-o dumnezeiescul Pavel. scrie : «Nu. -voiesc sa nu

I - ~

$titi,tfroMlQ!, ca ,foti parintii nO$tri au .tost ~ub nor, $i toii af,Jdrep{tptin mare $1 toti s-ou botezat ptin Moise, ~n nor $i' In .mare $i toti autnuicat cceecsz m1neare duiiovniceasca si au bdut cceeast bautur~aubovuiceoscd. Ciic! au biiu: din piatxa care urmc sa vinii. lor piatf'aElra Hrisios» ,(I Cor. 10, 1-4) 6~ b, EI e asemanat cu piatra pentru .n~-s~ari~area ~i n;~clintirea Lui 60'. Caci firea dumnezeiasca ~i supremaramine neclintita ~i nesfartmeta in bunatattle ei.

Dar trebuie sa privim in ce mod-s-a dat apa (din pretra). Adunattfiind, NHrinii. legii si fii.o..dIde fat a. Aaron, s-au rostit cuvinte retreplatra, Dar 0 ~ loveste de doua ori. Aceasta e un chtp- al faptulul

603 b. Mtncind ej trupe~te mana $i btlld apa de ]a Mera, el beau duhovnicestesau prin nadelde din piatra ce avea sli vin!. Aceasta s-a simbolizat eli mai tirziu aubliU,t apa din piatlca. Mineau $i bea.u trupe~e din chlpuri, 1n .nlidejdea nllllclirl! $i:b-au..turH spirituale dLn realitatea sau dlJ;).AdevarUl Hrista~, ce avea s~, vina. tn chipur~ $iumbre era inS! si a anumltli prezentll anticipatl!. prin putere a lui' Hristos. Aceastaprezenta a Lui tn grade de putere care duc spre deplina Lui prezenta in trup, facedin istorie un tntreg spre a tiut1i a deplinei uniri $1 trans[armliri a creatiei In Hristos,ca Dumnezeu - Om. '

604. <Dmol ab-isnUit nu poate'Ii campar.at eu piatral ,~entru eli sf'llrimat prin ill«;lar ..te si e cHntlt din deplina lui umanitate de nesfatornicia Iluj -in 11it1t!1~curat. •

(}'IlAFlRli< LA IE:;lIRl'\li L _, " 3ill

di aduntndu-se la un loc ba:trinii 'p'o.poIului ~i _pfeotii, cei condusipotrrvit legii, adica, Israel in pezsoaha ...lui,Mo:is~i a griiit impotriva luiHristos, tnvinuindu-L inaintea lui Pilat.!?i au striqat cu dispret : «Ia-L,i<1-L»jflo an f9,' 15~. Apof -L-au '~i suparat "cu dou~ lovtturf Oki audmdht pe' Diitatorul' vietii. 'In a1 deileal tltil1' ~u' adaiis la ceclf dinttiIovitura! 0 a deua, 'voindL sa ccmVi'rrgalumea lea a i1§.maSfintr~ mortf605,

Dar Hristos a tnvtat, calciIid 'mdaite'a'{I :Cor?15', 57). De "aceea v'Mnind~ispuhind-o aceasta ostastl due' au fost st 'pusi de ei Ith paznfc]' ai &or-mintului, le-au poruncit sa spuna cu Indrjizneala ea It-au luat,furlndu-L, .ueeni~ii' Lui, defai:m:irrd~i taina-'ininuriata: a Invierfi. Asadarlovitura a fost iridoita. :J I A

Dar piatra a' dat! din' Sine- cu tmbelsuqare un ~iu tie apa, de~t~sraf).'L-a neqat nebuneste, ~i a adiipat toata aduI'lar~fi ~l a inund-atlurnea cu undele ei sftntersi dumnezeiestt 606. Asa ni s-a fagaduit Eltnsust sa' ni se.>'crea,Izicind prln _proorocul : «lata 'Eu voi apleca peste€I] ca un- nu de pace ~i-ca un toretii ce' inunda stavo neamllriloI»(Isala 11, 9). Dar ~i David ctnta ;' ~Apele riizlu[ vesel esc cetaiea luiDumnezeu» '(Ps. 45, 5). Ihr c~trJ Insusi Tatai ~i Dumnezeu eel dincerurf zice (<<Cli ai lnmilftit mila To, D~mnezetile' t Piii oamenilor vornacfajdlzl l.rttiu ac~per('iihlfl,)'iil oripi1d~ Tale: :Se' VOl ~tnbata de gdfsiIrteacasei Tale ~i din totentul desflitari'i' Taie 1i vel adapa. Cd la Tine esteizvotul viefi_I» (Ps. 35, 7-9')'.

Priveste insa cum premergind necredinta lor, Moise loveste, piatracu toiagul. Caci Israel a tnebunit« in necredinta., De aceea e certatMoise si tmpreuna .'eli _,ei,Aaron. «Nu veti q.up~ vot pel/fii lui tsrae;1n pomunu; -pe care J-am dat lot» (Num-. 20, -12). Cad nil ne- introducepe noi in mo~tenirea SfinJilor ~i in' pamint-uL mat 'a.<t~v,~iatal fag a-duintei leg.ea cea in chipuri (tipuri), nici slsbtciunea preotiei.fn umbre,Fiinddl nii ne vom face bin'e pUicu:Uprin singe, nib nu' vom fi slavitide Dumnezeu pentru martrile pamintesti. Ci vom pa~i mat deg;rabain: cetatea de sus sl vom intra in mostenirea partnttlor, avtnd, con-ducator pe Hristos, prin Caresi eu Care e slava lui Dumnezeu si Tatal,rmpreuna eu Stmtul Duh, in vetii vecilor. Amin.

- , ,605, A c;loua IQvltura data lui Hristos de pOj)oml evreu e chia, mai mare d~tt

prima, negmd invierea Lui. caci aceasta I-a facut sa .nj1 primeasca pe, Hristos cumL-au primtt. to.ate celelalte popoare di,n lumea cunoscuta pina in timpurile mai /loi.

606. Existenta unui Dumnezeu deosebit de lume~ .eu a,devan;lt des.ihrj~~it 1n viatli~i intelepciune, deschide _spiritului um,an orizonturi ~l persp'_ectiv~ de iml>ogitwe mfi-nita, ~um nu 0 poate face 0 lume monotona !7iplipa' de insuf~eiente, socot[~u ca sin-gura realitate, Daca, pers.oana umana este un izvor de continua nou1ate :-;i surprize, cuatH mai muIt nu, e ~~a Dumnezeu ca e;x:istep.tap~rsonal~ sail ca q comuniune pefsq-na111desavlrsita? Dar acest izvor infinlt de viata ~i de..)uminii ne,a ramas i)1chis inSine mainte 'a.e-a Sa face' El Insu~i Subiect, sau Persoanii a umanitiitii in Hristos, inoomunieare cu eei facuti semeni ai Sai, ca orlcare dmtre e1.

342 fiF. CHlRIL AI.. ALEXANORIEI

Despre pogorlrea in muntele Sinai~1 despre starea de '-fall a lui Israel

1. Domnul nostru Ilsus Hristcs adrestndu-se noroadelcr Iudeilor,care nu primeau rascumperarea p~in 1credinta, ci dispretuiau Iolosulinvalaturilor Lui, socotind ci1 Ie ajunge legea data prin Moise ~ica e singura care le poate .asiqura familiaritetea cu Dumnezeu, Ie-aspus : «Nimenea nu vine la Tatdl lara nUUlai prin Min.e» (loan l4, 6) G07.

$i iara$i: «Eu suit caJea $i Eu sfnr use» (loan 10, 9; 14, 6-). Spuntndacestea, a spns adevarul, pentru di este Adevarul. Si Dumnezeu siTatal nu ne este altfel apropiabil decit numai prin Pinl Lui dupa fire.Caci eel care-L cunoaste pe EI, cunoaste numaidecit si pe Tathl dinCare sea nascut 008. De aceea a $i spus celor _ce s-au hotartt _sa Du-Lasculte, dar d_eclarau ell cunosc pe Dumnezeul tuturor: «Daci: M-atiti cunoscu,t pe Mine"L-ati li cunoscur $1 pe Tatii! Mew) (loan 14. 1).

Moise le-a fost de fapt celor vechi pedagog, mijlocitor sl condu-cato! si educator al legilor de la Dumnezeu $i eel mai bun intre sfinti,Piindcd a auzit pe Dumnezeu ztctnd Iimpede : «Te stu: pe tine maimult declt pe toit si ai oilat bar 1a Mine» [Ies. 33. 12). Dar legea nuera Ierma, niei tn stare sa infaptuiasca In mod desavtrsit familiaritateaeu Dumnezeu, pentru eli aceasta 0. doblndim prin mijlocirea lu.~Hristos 609, «Ciici E1 este pacea noastra», dupa Scriptura (Efes..2. 14) IHO~

607. Dumnezeul adevarat nu e dectt Cel ce e Tata al unui Fiu Unul-Nascut.Ciiei .numal aeesta e un Dumnezeu al iublrti, fara de care nu se poete: cuqera unDumnezeu. Dar de aeest Dumnezeu- TaUI nu Se ponte apropia cineva' declt pl:in Fiul,tnsusindu-sl $i el calitatea de fiu. far Ftul ni Sea flieut apropiat $1 tie-a dat putlntade-a ne tnsusi calttatea de fil al Tatalul, faclndu-Se $i om. El S-a rlielll prin aceestaFiu $i ce om Si _a IpCrlitit eu Sine pe oameni facindu-i tmpreuna Hi. Aeesta este Hris-tos. Cine nu 'prtmesta pe Hristos ea Piul lui Dumnezeu Ilieut om, nu se poate apropiade Dumnezau, ce un fiu de TatM. Legea veche nu d!idea. putlnte apropterit de Durnne-zeu ca Tatlll ,deci tn nici un fel. La lei nu dau putinta reUgiile panteiste in careDumnezeu se conrunda en natura. Nu 0 dau nici sectele neoprotestante, care nu cu-nose pe Usus ca Dumnezeu,

608, Nu numal eli cine nu rocunoaste pe Hristos ca Flu], lui Dumnezau nu-Lpoete cunoaste pe Dumnezeu, care nil ponte sa nu fie Tata din veci. ci cel ce rl'cu-noa$te pe Hristos co Fiul Unul-N/iscut al lui Dumnezeu, cunoa$te in mod necasllr peDumnezeu co Tata, deci ca Dumnezeu adevarat. Acela prime$te tn sine aleetiuneafiliala suprema indreptata spre Dumnezeu ca Talal. In Fiul se unesc paradoxa] acastedouli calitlitl spiriluale: de Fiu, deci Ca Nascut, dar de Fiu independent de tot ce ecreat, de absolula lI'6ertaie tn absoluta filiatie. Cel ce 'e Fiul TaUilUI sllprem, c su-perior tuturor tD'ip'reunli en Tat!l al dirui MO$lenitor in toate este. Acestc,a dod IeIrlUm apropiindu-ue de Hristos. Clici ni Ie eomunidi tntr-un fei $i noua: sinlem fiiai Tataltti suprem $i Uberi de roate.

609. Legea: era un sistem cle porunei dat oamenilor spre tmpli'nire prill puter-ealor. Dumnezu e desplirlit de ea. Hristos e puntea Intre Dumnezeu' 51 oameni, Iiind $iDumnezeu $i om. Unindu-ne eu El ea om - $i aceasta ne e cu putln~a - ne unimell El ca Dumnezeu. Prio El co om ne Yin toate puterile r>i bunaUitile lui Dunmezeu.Prin EI dobtndim eea mai deplina in limitate, sau familiaTitatea eu Dttmnezeu.

610. In EI e Dumnezeu deplin tmpacat cu umanitatea noastra. primindu-L pc EI.primim aceasta tmplicaTe.

GI"AFrnE LA IE$iREl 343

~i in El sinqur. este desdvirsirea tn cunostinta si toata darea eeabuna , $i Bl ne-a adus prin Sine Ia Tatal (JH. De aceea a $i SPU$:«Voiesc co precutti Bii s! Tu URa sintem; a$a st ei sa tie una 1n Noi»(lean 17, 21).

Asadar. Moise e mijlocitor. dar in chip ~i -tn umbre. AdevaratulMijlocitor e Hristos, de care ne alipim in mod deosobit, dadi e ade-varat (!'d S-a ccborit -in ce1e ale noastre si S-a facut om, ea sa nefacem si uoi «parta~i dumnezeiestei firi» (II Petru 1, 4), unltt prinl.mparta~irea de Sflntul Duh si prin har cu Dumnezeu 6'12. $1 aceasta0. stim iariisi, sprijinindu-ne ochiul lnte-Iegerii noastre pe SfinteleScrtpturi. C~ci a zts Dumnezeu catre Meise: «Poqoaxa-te de spunepopoiului $i-i 'sfinJe$te (curiite$te) pe ei. asuizl $1 mline. $i sa-$i soeletioinele $i sa stea gata III ziua a treia. Ciici in ziua a treia se va pogollDomnul pe muniele Sinai Inaintea a tot popoxul. Si VCj Q$ezQ poporulimpJtejur (in cere), zjclnd: Luat; umrnre la voi sa .nu se suie careva intnunte~i 'sa se atinga de cevo ae-o: lut.. Ciici tot; eel ce se. va atinge,va muri. Sa nu se atinga mina de eJ. coc: cu pietre se va -omort, saucu sageatcl se va siiqeia, fie el animal, fie om, nu vc trw. Iar cuui sevot depiirta tuuetele ,~i trimbitele din munte, ei se vor sui pe rnunte»[Ies. 19, 10-13). Aceasta era necesar Hindea fiii lui Israel traind inEgipt si alunecind in slujiree 1a idoli, se Inchinau nascoci-rilor omenesu ~i aduceeu slujire idoliler f~cuti din piatra, sau dinalta materie $1, precum zice proorocul, «ziceau letnnului : outnnezeulrncu esti tu, ~i pietret i tu rn-uj ndscu; pe mine» (Ierem. 2, 27) 613. Eranecesar aceasta fiindea Creatorul voind sa-i aduca de la acea vecheslujire (religie) mincinoesa ~i spurcata. la cunostinta adevarului i nuvoia s11-ilase sa Ii se para eli slujesc (se tnchlna) unui Dumnezeu carenu exista, Inselati de cuvintele .lut Moise. De aceea in mod folositorii invredntceste de 0 vedere a lui Dumnezeu in chipuri. Cact Iubeste

611. Luind in ipostasul Sau dumnezeiesc, de 0 ninta cu Tat1i1$i Unul-Nascut dinTatal, fifea noastrii omeneasdi a pus-o in rl:'latie fiUaHi ell Talal 'Ii De pune iii pe Doicare De unim eu EI. Nu ocolindu-L pe -EI ajungem la Tatlil. ci prin El ~i ill EL Adu-noti in El, Care e fiul TalaluL slntem ~j noi fii ai TaUllui. "pc 6('0('.1 in El ctll)oa$temtaale: pe TatiU, ea [undamentul !ji izvorul personal a toate, pe Fiul, Care ~i-a puspec-rlca filinlli pe toale, sau prin Care toale stnt origina!e ~i dcpcndente de Tala!.Din HrislOS se explicit pentru noi toate. Prin m !'le-a ven;t (lxistenta lil prin El ncvine toaUi elUl()~tinlCl.

612. Nu ne lmpartl:l~im de Cirea dumnezeiascii prin nB$terc din Tatal, ascmencafliului; niei ntl se fac:e Cirea noastrli nre dumnezeiasdi. Ci e numai 0 partli~ie de bo-giitiile ei prin har, prin comunitlne voluntaru eu Hristos. Care are fire dumnezeiascli.

6L3. Aceast~o propriu tuluror religUlor panteistl', CilI'e confunda lumea cu zoii:sCi creada eli ehiar ~i cmul e produs de substanta lumii, sau de fqrtete ei. Ele nucUl1(')~tei)l1 deei pe_Dumoozeu propnu-zis ~j zeH lor nu puteau da nimic qInu)ui :. nu-lputeau sdipl:l de topirNI dcfinilivil in esentn oar'bii. din care sot.'otell ca pr()vin~. 0istorie a re1igiilor care Ie pune pe acela~ plan eu cre~tlnjsmul, cure esle singura reli-gle Cll adevurat, este un mijloc de I'clativizare a ere~linismului tnsu~.

344' SF. CHIRID AL AI,EXANDRIEI

siL se .ctnsteasoa cele vazute pliin~.l1-o,cr,edinta' mai sigura ?M..~Del aceeaf(tgaduie~te Cd ELse va -cobort cu adevarat ~j nu peste mult [timp],

Iar ca sa stie Ca celor chemati }a aceasta cinste, ca 8:11,se facaauzttori si vazatort at lui Dumnezeu, sau ai neqraitei Lui slave dum-nezeiesti, Ie era necesara '9i-" 0 -curatie Iubita , de El st 0, eliberare denecuratie .trupeasca le cere pe lin:g~ aceasta si Q irnbtadiminte, fru-moasa, ca sa1"~i deatin chip- dpep.t, sl cuvenit 0 infati$are de sarbatoare.Caci e cu adevaret, 0 sarbatoa:re minunata lnvredmcirea de 0 astfel devedere stralucitoare.

Mai perunceste sa se curateasca ~i de unirea eu femeile si sa seprelunqeasca trei zile' aceasta "infrinare, $i ao mai poruncit sa-$'i spele~j' hainele. Dupa' oe" s-a Irnplinit aceasta, a zis : w Si Q tost :in ztua atreia cina Sf! Uicea zi'ctii; 'S';(3lU tdcut tUnete '$1 \ iiuaere .':;1 norf 'uuunecosipe muniele Sinai, GlasUlt trlmbitei rasuna: .puterttic. Si: s.Q spaimintattot· pooonu' din ,tdbdrf:i: $i a scos Moise popotu! 'uusa uittmptnarealui 1)llmmeZe& din t.obara si a stat de iata'sub muare. Iat tnuntele Sinaiil!lmegGl In'treg, i'iindccfse1pogorl'se Dtututezeu oe el lntfoc. Si se ridieafumul, ca !;lll fum din cupior . Si s-a 'spCiimlntat tot popotut ioatte. $fsuneteie 'trlmb.itelor se Intareau din ce In ce mai multo lar Moisegraia $1 Duinnezeu .j{ dispundea lui cu qlas» (Ies. 19, 16-19).

De fapt numai eu mintea se vede firea suprema. si mai presus detot ce e facut. De aeeea dupa ce s-au aratat in mod folositor prinlucruri mal vadite cele ale vederii lui Dumnezeu, modul necesar aliconomiei a inaintet prin .multe acte care insuflau s~aima. Caci seimpreunau tunete si fulgere, dar se inalta un nor tntunecos, ca sa searate si zldirea slujind sl supunrndu-si gnlmazul ca un rob Dumne-zeulul tuturor. Deci pe Israel astfel tntncosat I-a seos Moise si I-aasezat sub munts. Dar Ie spune invattndu-t de mai Inainte ca nimicdiu nu vor paU, ci se vor lntilni ou un Stapill blind $i bun. De aceeapeste muntele aprins plutesc fumuri in tnaltime si se inalta sunetultrtrnbitei, la inceput lin, apoi mai tare si crescind pe ineetuI intr-unsunet foarte puternic. «Apoi s-a pogollt in 'chip de f.oe DumnezeultutuIOr pe muntele Sinai $i a chemat Domnul pe Moise pe virtu!lTIu1'ltelui. $i s-a suit Moise, $i a graH Domnul catre Moise, zic1nd;Coboara $i spune poporului so. nu se apropie ca so. vada pe Dumnezeu,

614. In ttmetele, in sunetele tTimbHelor se aude cuvtntul lui Dumnezeu, ca sase arate Cd Dumnczeu e mai presus de ele (de fortele l1aturii), sau ca acelea sintnumai chip uri ;;i umbre', nll zei asemenea celoT din Egipt. Dar numal data stnt chi·purl ale lui Dumnezeu cel adevi\rat, ale merita. respect. Pd tie1 se cinstese suneteletrimbi1elor $i tuneteJe in care se simte Dumnezeu Cel mai pYesus de ele, decit luau-rile lumii care se socotese Cd in ele' nu e Dumnezeu eel ,mai presus de eIe ;;i care searata prin ale. In forma din urma se dnstesc in reJigiile panteiste, tn forma dintiitil legea Vechiului Testament.

GLAF1RE LA JE~lRE I.

cac: vor ciuiea multi din ei. Si pteoiii care se ,VOL cpropia .,de Domnulp'umnezeu sa se siinteasca, CQ sa. nu se uuoarca Domrtul de, ia ei. $fa zis MOi$e ciitre Dumnezeu . Nu va tnuea popa.nth. sa se ~uie 11)1rauntele Sinai, cd Tu ne-al spus nowt ziclnd: o~ebe$te:. -muntei« .$-Hsiinteste. .si i-a $PUS luf Dottinul : mergi, pogoara:-te, $i te snie t~ §i'Aaron CLl tine. lar preoiii $i poporul sa nu pomeoscii a se ~l.Ji ,ca,tre'Dumtiezeu, ca nu cumva sa piarda din ei Domnul» (Ies. 19"~,O-24).

Porunceste sa se suie in munte numai mijlocitorul, adica Moise.Nu primeste pe ntcl unul dintre altii, ci le spune eil muntele le este-de neapropiat 615. $i ameninta cu moartea, dac~ cineva ar hotari sa,.dispretuiasca porunca. Nu vrea sa se cugete prin aceasta di e crud,sau nernilos, sau de neapropiat, caci ar fi un lucru eu totul prostescacesta, ci ,s~i stie si sa lnteleaqa di e propriu celor foarte alesi sa fieaproape de cinstea ~i slava lui Dumnezeu care se ana in depa$irile, ..cele mai inalte 616. Dar era si altfel un lucru din ce1e mai necuvenite-ca fiind ei crescuti in datinile Eqiptenilcr si stiind ca'Iocurile Inchmatedracilor necurati nu erau accesibile tuturbr celor ce voiesc, ci eraingaduit numai celor alesi $1 oarecum 'cura:titi, dupa Ieqile aflate 1&

. , '

ei, sa intre in locurile cele mai Iauntrtce, sa creada ca nimie nu-fimpiedica sa se apropie de Dumnezenl tuturor si sa pnveascevrednicile . de cinstire ,~i sfinte locuri. in care se arata slava Lui.dumnezeiasca si negr~ita, Apoi si altfel : caci eu ztc di trebuie saiubim sa traqem In multe .felur i folos din cele ce putem. Nu se cuveneasa fie cinstiti de Dumnezeu ca egali cei din ~opor ~i conducatorii ,

615. Poporul simte prin chipurile creatiei pe Dumnezeu, dar de 0 apropiere de-El in mod deosebit nil se bucura dectt MOise ,mijlocitorul. Numaf el sl Aaron, fra-tele lui, arhiereul, auda in mod liimWit. cuvtntul lui Dumnezeu eel mai presns dechipurile creatiei. Jar in modul deplin lamurit va ana $i comunica cuvintul lui Dum-nezeu ascuns In taina Lui, Hristos ca om, pentru ca e totoaatli $1' Dumnezeu; ~i tm-preunji ell El, cei ee se ,VOl' illfriHi cu EI ~i cu. deosebire cet ee Ii vor slu]i ea trans-mitator! ai euvintului Lui. '

616. Dumnezeu depa$€$te toate. Dar aceasta nu inseamna ca se aWi .in afara.de orice putintii de a.eces :prin intelegere ~i traire a QmuJui. Omul se bucura deputinta unei 'a:propieri de Dumnez€u care del>a$e$te loate. Dar pentru aceasta t-rE~bui'e'sa depa~easdi ~i 'El toate. cele ale naturii create neintelegdtoare ~i chiar alipirea.exclusiv de semenii Sdi. A~a se intilne~te eu Dumne~eu «pe virful muntelui», Stomul e eapabH de aceastd depa~iTe. Prin aeeasta se tntretine con~ti.inta ea Dumne-zeu nn face paTte din compollentele lumil acesteia, ci e transcendent ei. Ceea ce s-apetrecut pe muntele Sinai, a fost un ajutor dat poporului Israel de-a depa~i. reli-9iile ~i filqsofiile panteiste. Faptul Cd sint ale$i cei ce ajung la aceasta intilnire alui Dumn~zeu ,dincolb de toate, trebuie sa fac~ ni$te efortuti 'de viata tura~a ~i fap-tul ea sint ale¢ de Dumnezeu tnstl,$i ca sa se i,nttlne'asCd eU EI, accentueazll f?i el'Cd Dumnezeu e transcendent naturii, sau lumU acesteia. De un mijiocilOr nu e ne-voie CU adev.arat decit acolo unde zeii nu se confunda .en natura, unde lumea aceas-ta ntI e unica reaiitate. Poponil sttl1d mai jos simte $i el prin fortele naturii pe-Dumnezeu ca mai presus de ele. Dar nu ilude am de t:lar voia Lui' ell Moise, ~nij-,locitorul. Iar in mod desavtr~it I se face Dumnezeu cunoscut lui Hristos ca om, pen-tru ca El insu~i este $i Dumnezeu, sau Fiul lui Dumnezeu unlt in fiin~d en TatlH.

346 SF. CHIRrL AL ALEXANDRlEl

.sltrjitorul' legii ~r cei pentru -eare e data: ci trebuie sa se tmparta-seascs 'de' 0 slava mai deosebita eel rnai bun ~i mai Intelept si matfolositor celor aflati sub+el.: Jar di e adeverat ceea ee spun 0 ooti1ntele:ge $i din altceva.' cad a spus SHlp}l'lUr tuturor dltre sfrntttufslujrtor Moise: «lata eu yin 1a tine 'in stilp de nor, ca sa rna ouzi.graind catre tine $f sir cieaaa tie 1n'veac)} [Ies.: 19', 9)'. Deci toate s-aufaent 'cu lindulci1a si cuiconornie.

2. Dar era, precum am spus, 'in cele de la lnceput 0 oarecareumbra a venirii Mintuitorului nostru, care ~a avea sa lumineze celorde pe pamlnt, ca in ziua a treia, in vremea de pe urma in care«Cuv'uiiul irup S-a tacut» '(loan 1, 14) ~l 'S-a aratat noua, du,pa Scrip-

.,; ( J • ~ i _- ...

turi (Baruch 3, 3,8.).EI propovaduieste de mai inainte curatirea ce si-cvor 'lnsu~i 'sub Ef st' prm EI in vremea Lui cei ce vor crede 611~ '«Spune,zice, poporului $i sii stea qata in' ziua a tr~jci. Ciici in ziua a tieia se. ,,~ .vo p,ogoi:1 Dotiuiul ~pe uuuuele Sinai» [Ies. is, 10) 618.

Iar care e modul preqatiri], ni-l liimure~t~, Moise, zlcind : «Trei'zite sa, nu va apropiai; de iemete» (Ies. 19, J5). Ba 'H~' cere l'fim'urltsii-si curete ~f"h~inele. Prin spusa c~ nu trebiiie sa se Impreune cufemeile, ci sa se abtina de 1a .~rnpreunarea c.u acelea, Ie poruncestemortificarea placerilor trupului, 'Iar In trebuinta de ,a:~i spala si hainele,.ne porunceste curatirea prin apa, dar e vadit ea $i- prin Duhul care~e spaIa de intinactune. Caci asa serie 'Ierlcitul Pavel: «Cei ce s-oubotaru sCicuqete eele ale lui Htistos si sa 'umble in Dah, au rastignittrupul lmpreund eli patitnile $1 cu poitele $i-$i 01l1oarci maduiarelecele de ge pdmint : desiruuuea, neciuiiiia, patima, poita eea rea»(Col. 3, 3). Tar hainii stralucitoare i~i fac harul de sus, sau si pe InsusiEmanull. «L-ati 1mb,racat, zice, p~' DOjll1'ml tiostni 'iisus H~is[os .5i nuvii iacett desfr111QIE! tnipului spte poiie» (Rom. 13, 14).

bar acestea le-a poruncit si Moise celor de atunci. De aceea amauzit ~'i Iegea propovaduind prsn .ghiCitura· ceea ce place lui, Hristossi cur atirea prin apa si omorirea poftelor trupesti, Cad a por'uncitlegea sa, se spele eu apa cei intinati, spre curatia trupului ~i sa se.scoata diJi ti'ibara ca necurat eel en sCllrgerea Sumlritii, osindind, soca'-tesc, fapti'! nel'nJrinarii 9i dedarind intinilciune placerea trupufui.

" ,

. 611, Sf: ¢hidl, afirma cli, toata isloria e 0 pregatire a ereatfei pentru venif(~i:lCuvintu]ui in trup, Ga ~o ,uneasca eu S~Ile !li prin Sip,e eu TatiiL In acest seop toafecele illtl.mp~ate In.aipie de venirea Lui, siil.t chipuTi !)i; umbr.e 1J.1e \:enirH Lui ~i aleiaptelor lui. Isloria aTe acest seop [1i toate cele inUmplate tn, ea slnt ehi~uri, in-c;a,re se arata acest seop, sau rep-re,zinUi un moment din aqest drum al istoricl. Eve-nimente)e din istorie C(I chjpuri ~e incadr.eaza in ace-asta dinamidi a istorieL Istoria,dupa HTistos se mi~ca In luminil cunoscu!ii a treeerii timpului ei in ve~njcia luiDumnezeu.

618: De~i cei ale$i sint chemati sa urce pentru inUlnirea ell Dumnezeu deasu-!pra tuturor, «pe vir[lil munt'elui», prill eeea ee se arata eli Dumnezeu tnsu~j e dea-

GLAli'IRE LA I~IRE 347

De aceea ~i noua celor lndreptati in Hristos ~i sfintiti prin Duhnlni s-a porundt sa ur im ~i camasa Intinata a trupului. Deci legea nepreqdteste si ne arate de mal inainte frumusetea darurilor ce ne vorveni prin Hristos, ca prin niste chipuri inqrosete. Dar sa privim,de voiesti, ~i insusi mcdul aratarii' Luit, «A iost, zice.: In a treia zi,c1nd se Weed spre zlu(l, s-au idcur tunete, $i iulqete $i unnor 1ntunecat pe mUllteie Sinai. S! tuner de iulqet tiisiuiaputernic» [Ies. 19. 16). Aceasta tnseamna, cum am spus, ca UnulNascut a venit ~i a coborit din eer nn in primul timp, nici la incepu-turile veacului acesta : nici in -timpul 81' doilea si din mijloc, ci inal treilea si eel din urrna ~i ca dimineata ~i ca in tnceputul zilei,adid} dupa ce a fost alunqata ceata spirltuala, aflata in noi, si noapteaa trecut si intunericul a disparut. Caci dumnezeul lnteles inainte dinrMacirea ~i puterea staptnitoare a veaculut aceste, lntuneca spiritualtol pamtntul, ducmdIa riHtieirea politeista ~i 'la tot [0)111 de neetim1ie 619.

Dar Dutntiezeul si Domnul tuturor, awcd Hristos, nf s-a arduu DOUa $1a atiitat muIt dotita zi a treia. Pe aceasta a pomenit-o $i dumneaeiesculDavid, zicind: «Aceasta este ziua pe care a iacut-o Domnul : sa nebucuriim $i sa ne veselim IntI-lnsa» (Ps. 67, 24). Dar si prea tnte-leptul Pavel a scris odata : «Noaptea a Inaintat, iar ziua s-a aptopiat»(Rom. 13. 12). iar aWi data : «Nu. s1ntem ai noptii, nici ai Intune.ricului, ci Iii ai zilei» (1 Tes. 5, 5) 620.

Deci Unul Nascut S-a poqortt in dlmineata zilei a treia.Iar pe muntele Sinai erau fulgere si un nor intuneeat. Fulqerul

era ehipul luminii dumnezeiesti si al Iuclrii spirituale, adica in Duh,care Iumtneaza to ate prin Hristos si se rasptndeste peste cele desub cer. Asa a spus sl proorocul catre Dumnezeul tuturor sl Min-

supra tuturor, chiar acolo Dumnezeu e «poqortt» la contactul cu creetia : EI se audede eel ridicati acolo dar tntr-un rood mal clar, dar tot dintrc sunetele trtmbitelor ~ise vede tot in fulgerele in care 11 simte in mod mai neclar ~i poporul. Dumne.zeuIn Sine Insusi, necoborit Ja un contact cu vtrful curet al creattet, c total inaccesib'iloncarut om.

619. Un dumnezeu mteles ca f1ind de esenta lumli acesteta care ne st!plne!jtecu ispitele ei, sau un dumnczcu care nu are 0 exlstenta superloera celei a veaculuitemporal (11lumii, tntuneca pamtntul, pcnlru Cd uu oiera nidl 0 explicare a existen-tei:>i promoveaza toate patimile, dadi nu eunoa~tem aU fel de viala decH ccl alipitcclor co Je ofera Jumea aceasta. El ducea pe ltnga aceca Ja ideea multor zei iden·tiei eu rortele multiple ale naturiL Numai un Dumnezeu care e soeotit superioracestei lumi cu aspecte variate ~i Creator al tuturor aspectelor ei, este un Dumne-zeu unic, cum spune tn continllare Sf. Chiril.

620. Dadi ne aflam 1n intunericUl care conslderli lumea aceasta ca singurarealitate, nu sintem fi ai unui Tata mai presus de natura care asigura viata ve~nica.Numai Hristos ca Fiu al Tatt'ilui facut om ne explica eX'istenla ~i ne {ace fii ai-zilci, sau ai luminii.

348 SF. CaIRn. AL ALJ!lXANDftlE!

tuitorul Hristos : «Luminal-a iulqerul Tau lumen» (Ps, 96, 4). Nuspunem dl a pomenit de un fulger produs de, ploaie. Ci, cum amspus adineauri prin. numele de fulqer, a ,dat de tptela5- lucirea lurninitspirituale,

Tar negura d~ de inteles ca taina lui Hristos e eu adevarat qreude privit 6~1. De aceea ~i fericitul David tntelegtnd, precum socotesc,aceaste, a spas mai tnatnte, zictnd : «$,i a pus ununericut acope-ranu.nt aJ Lui, lmprejurul Sdu cortul Sau. A,pa traunecata in noriivazauhunu. De stridueirea ietei norii au iuqit»: (Ps. 17, 13-14). Tatnalui Hristos este attt de ascunsa, <;~ e nevoie de invatatur~ (intttere}de sus ~i de descoperirea de la Dumnezeu, De aceea a auzitPetru cind a cunoscut pe Dumnezeu Cuvintul si Fiul adevarat araratin trup : «Pericit e$ti Stmorie, iiul lui, Iona, ca nu trup si singe ti-a.descoperit tie, ci Total Meu Cel din cerurr» (Matei 16, 17)622. Darsi Pavel a confirmat di aceasta taina l s-a !a<mt cunoscuts prinrevelatia lui Dumnezeu (Gal. I" 15-16). Asadar, nequra arata necla-.ritatea cunoesterii. 1

Dar si trtmbita a strigat arattndu-ne marele r.asunet al illvata-turilor evanghelice. De aeeea a spus $i Dumnezeu prin glasul pro-orocului catre norodul Iudeilor: «Pus-am peste voi suptaveqhetoti.Ascultati glasul trtmbitei. St au spus : Nu vom asculta. De aceea auascuitat neamurile si piisiorii care _pose turtaele lntre el. AscultCipamlntuJe. lata vot aduce peste poporuJ acesta tele, ro.dul ,rqzvra-titii lor, pentru ca n-cu luat aminte 1a cuvuitui Meu si leqea Meaau tespins-o» (Ier. 6, 17-19). Le-a sunat lor trtmbtta prin supra-veqhetorri cei de la Dumnezeu, adica prin sfintii Apostoli. Cki aufost hirotoniti peste noi supraveghetori. «Dar au spus: Nu vomasculta. De aceea au ascultat neamurile». Dar vom afla !?i pe tnsis!sfintii ucenici spunind lamurlt poporului Iudeilor : «Trebuia sa vcr-graim intii voud cuvintul lui Dumnezeu. Dar fiindca l-ali respinspe el;' si nu vii judecaii pe voi vrednici de viaia vesnica, iata netnroorcem spte neamuri. Ciici a$a ne-e poruncit noun Domnul» (Fapte13, 46-47). Fericitul Isaia aseamana $i e1 ell 0 trimbita. puternicul

621. Hristo~ ni S-a flicut cunoscut ca Flul lui Dumnezeu eel faclit om $1 Iis-mtim bineHicatoarea prezentli in nol. St totust nn putem plitrunde tot adineul tai-nei Lui. sau al unlril maxlme a dumnezelrll cu umanitatea tntr-o Persoana. Vedem$i persoane semenului nostru $i 0 distingem 4e persoanele aUora. Dar nu putem in-telege t01ltti t.aiua ei. Cunoa~terea $i n~cunoa$terea se unesc paradoxBl in privintaeXlsten~eloT importante.

622. Chiar avind pe Piul lui Dumnezeu Hicut trup in fa~a lOT, cuno~tin~ des-pre aceasti' n-o aveau din priceperea lor natuTala, ci Ie era neeesaril pentru aceastannda 'revelatiei de la Dunmezeu, chiar dadi ea venea din Hristos ca Dumnezeu.Marginlrea puteTii noastre de CWlOa$tere a taineloT dumnezeie~ti face necesara Re-velatia.

GLAFJR EJ LA IE!?II'tE 349

rasunet al propovaduirilor lui Hristos, zicind despre vremea veniriiLui: «$i va ii in ziua aceea, vor trimbita cu trttnbiia cea mare»(Isaia 2'1-, 13). Clici a fost trimbite $i legea. Dar era slaba la g1as.si qreoaie lal limba, De ace~ ~i Mpise der.ab~ql a gJ;~it cstre Iudeea,in care sinqura s-a facut cunoscut Dumnezeu. Dar Hristos e trtmbitaeea mare si propovadutrile Lui au rasunat in tot pamlntul de subcer. Caci a zis: (c$i se va ptopoviidui Evanghe1ia aceasta in loatalumea, spte marturia tuturor neiumuiloi» (Matei 24, 14).

Iar ca acest cuvint e adevarat, a marturisit Insasi 'sftrsitul Iucru-rilor. Caci n-a ramas nirneni Hha sa auda ~de slava Mlntuitorului.

«$i a SCDS, zice, Moise popotui din tabd1'ii truxu l:ntlrnpinarea luiDumnezeu st a stiitut=sub munte» (Ies. 19, 17). Observa pedaqoqtalui Moise: n ad lice' la Dumnezeu. Caci' n dilauz~~te spre Hrtstosst eseaza sub munte pe cei ciiHiuziti de el r nu-t urea in munte. Iarin acestea sa intelegi prin munte cunostinta mai presus de fire stmaj presus .de toate a tainei ,lui Hristos. ~aci e toarte ~naWi st deneapropiat celor din leqe, ci cl).:'I(~nita nOlli4 celor sfintiti in Duhul G:l3.Aceasta a spus-o Insusi Mtntuitorul . «Vowl vi s-o dat sci cunoostetttainele tmpdrciJiei Ceturilor. Iat acestora ll~ li s-a dat» (Matei 13,~1; Luca 8, 30) i .e yorba de Iudei. Iar )pdreptindU-~i .cuvintele in

• ,j _ • ~ f, v 1.forma de ruqaciune catre TaUH pentru noi, zice : «Te sJavesc peTine, Piiritite, Doamne aJ ceruiutst a1 pcif1!.intulul, cii at ascuns tooieocestec 1nteleptilor $i 'inviiJatilor $i le-ai 'aescopent pe ele pnmcilor.Da, Piitinte; cd Q$a a fost bUha'voirea To» (Luca 10, 21).

Deci il a~eaz~' MOise sub munte, dar au il urea pe el. C~ci, precumam spus adineauri, desavtrsirea si inl11timea in cunostmta 0 ci$tigl:1.mnu prin Moise, ci mal deqraba prin Hristos. Pentru ca acela era slu-jitor $i pedagog, jar Acesta ca Dornnul tuturor ni s-a aratat cal)atatorul .cunostintei desavtrsite 624. <cCQci.ln El sint ascunse toatecomo rile Intelepciunii st; ale cunostiniei», dupa cum s-a scris (Col. 2, 5).

Iar Dumnezeu, poqortnd in chipul Iocului, se rasptndea fum cadin cuptor, iI}tinzi~du-se foarte sus ~i tmprasttindu-se, socotesc, pestet?t poporul:. Ca,ci Cuvtint~l lui ~Ulpnez~u,. s-a poqortl din cer pentrunoi, 1a not, ca focul unui cuptor, dupa cuvintul proorocului [Ies. 19, 18).$i El insu$i ne-a botezat eu Duh Sf'mt ~i ell foe (Luca 3, 16) ; eu focul

623. Sfintenia 11 face pe om cnnosditor. Omul serios altfel tutelege JucruriJe.decil cel ce ia In, rls pe toate. lar sfintenla deplin1i ne vll,le de la Duhpl, Care e'!?umnezeu JucfiHor tn no1. tnSli$1 prbzenta activli a .lui Dumnezeu tn n01 ro-L face~unbscUt, ca Cel ce e mai pres~s de lumea aceasta -pUn! de m1irgln.iri ~i insuficienle.

624. Hrist9s cunoa~te dumnezel.t:ea. ca a Sa, $i 0 Uilmliceste' El tnsusi 1n formaomeneasdl; El liU ia cuno~tinta et de la Dumnezeu ca AltaI declt EI. El ~i-o comu-nidi Sie$i oa 'Om $1 ne~o comunicl $1 noua oa pe a Sa in forma- omeneasoli traiUi d.IEl insu~i $i In aceastli Corma ca a Sa. Ie! ) C l

350 SF. CHlRIL AL ALEXANDIUEI

spiritual care topeste murdarta din nol $i sterqe tntinaclunea pika-tului si nu las~ mintea s~ se raceasca in placerile nebunestl 6'..l5. Iarprin aceasta ne-am desavlrsit, facindu-ne «fierbinti eu Duhul» (Rom.12, 11). Iar aceasta a lucrat-o in noi Hristos. Pentru aceea a si spus :«Foe am venit so. arune pe pamint. $i elt est vrea sa se Ii apritis»[Luca 12, 49).

Asadar, Dumnezeu S-a aratat celor vechi din iconomie in chipulIocului. Dar nu fl'ir~ Ium. $i vom Inteleqe si din aceasta iaras; ea ceice cad in nepasare si au ales dispretuirea slavei 'lui dumnezeiestitrebuie sa pltng~ si sa jeleasca, Caci tr~buie sa lacrtmeze in fum. s:cine se va indoi di ~~se VOl' cobort tn eel mai din afara intuneric ?«Ciici acolo va ii, zice, pl1ngere §i scr1~J1iICa aintilor» (Matei 8, 12$i in alte locuri). lar ca cei despre care ne e cuvlntul vor picurelacrimi amare 'pentru placerile lor, ne-o.arata fumul,

A mai adauqat ea sunetele trtmbitei se faceau tot mai puterniee.De aceea la inceput de abta Ie auzeau putinl, pe urrna multi, maibine zls' 'adunarea. Caci propovaduirea evanqhelica 'e, precum am spustnainte. .0 trimbit_a cu mare r~sUl1,e.t. Dar la tnceput s-a auztt numaiiIi Iudeea. Dar c~ inaintaiea trmpului, dumnezeiestu ~eenici au stra-b}itut tot pfun1ntul de sub cer, propovaduind tuturor, pretutindeni.decl de 1a Ierusalim p.i~a in }l_iric G25b, pt~\ bine zis au ajuns pin a lamargini ~i sfinta trimbjtii a rasunat dela rasarit pina Jaapus. Aceasta socotesc cp Inseamna <fa sunetele trim~itej ~-au facutmal puternice.

Dupa aceasta Dumnezeu a poruncit f'ericitului Moise su spunapoporului Sa nu se apropie de Dumnezeu ce sa-L vada, ca va cadeso mare multime din ei, ~i preotii care se vor apropta de DomnulDumnezeu sa se sfinteasca, ca nu cumva sa se departeze de ei Dornnul.Observe deci, st din acestea di e cu neputint~ apropierea de Dum-nezeu prin pedaqoqia lui- Moise. Nu se las;! inca apropiat celor cevoiesc sa se lac'a pretuit prin' chl'puri sl umbrre. $i aces tea 'slnt alelui Moise: Cauta in noi mai deqraba frurnusetea adeviiruiui. far ade-varul este Hristos (loan 14, 6), prin Care am avut apropierea de

625. "Fierbinteala, p1!iceriJor e pe de alta.. parte tn.sotila de un cinlsm care nuvede ca reale decll obiectele pll1cerii, ~i aces!ea [.n ceea ce aU pu.r exteriot: trupulfemeii, .9ustu1 material (!l minr;:iirii etc. Pe ceUalti 11 veda ca simple obiectc car~n:u-i intreUn elaJ;lu\ iubiru. curate ~i al lnalntlirii in cunQar?terea tainelor lOT.

625 b. Deci in~ir?i Apostoitl au ajuns pina in Peninsula Balcarudl, in paqilelocUite de traco-rornanL

GLAFIREl LA IESIRE, 351

Tati.H (Efes. 2, 18)·626, urcind la cunostinta Lui ca pe un munte. Cacicunoscind pe Fiul, am cunoseut prin El si. in .El pe Tatal 627, l?e~i prin,El am, avut apropierea, nu prin Moise, sau prin lege 628. Le-a poruncit ..si prcotilor sa se sfinteasca, prin ceea ee se arata ca preotia dupe,lege nu era cu desavirsire santa, odata ee are nevoie inca de sfintire,Altfel nu s-ar fi porullci~,,,.sa se sfinjeascu. Dar- Hristos ne este noua,Arhiereu nepatat si Sfintul SfintilQr" si «chezasul, ''lgmi;:,:{.,eg)i:gJ.intmasbun», cum zice Pavel (Evr. 7, 22) 629. De aceea a si mcetat intftulLe~JtImllit. Si s-a Hicut $i schimbaiea preotiei lui, peI),tfu eli nu era:fOra patfi ~i sfmtenis suprema. Si nu a desavirsit pe niment In con-~tiinta ,i ci a adus mai mutt Invat~ttiti d~S'PTe_ sp~l~turi si despre-stropiri spre curatlrea trupirlui. De-abia ajunge pina aid puterea preo-'tiel legiL"Deci a poruncit sa' ~e sfinteasca, fiindca ll'U ave a, sftnteniactes_aV-ir$ita, 'ci se va sfinti la vrernea sa in" Hristos, ctnd+chfpurfle sevor preschimba in adevar. Iar adauqmd : «Ca sa' 1!uJ se In tBarea'Domniu ~de la ei», a lasat sa se inteleagtl asa, ca moartea 'e cstndacelor ce, odata aratata in lume preotta prtrr Hristos; mai ctirstes'_c' preotia;Ieqfi. C{ld prin El se sfintesc ;;i 'popoarele, dar se sfinteste si ' neamul.odiDioara- venerat ~i sfintit, dar care se face' intin~t ~j necurat 'dacenu"se sfi'nte;;te prln EI. Pentru aceea a spus'multiinii fudeilor ':' «Amin,amiJ1 zic VQUQ, cCi de nu yeti crede ca Eu suit, veti Innri jn pacatele-.vodstrc» '("loan 8, 24). hit tii cei din Israel aeveniti rieinfrlITchr vor Ii'lci)td~-ii 1'a vremea aeeea sf BU se "vot Intoarce alttel Ia Dd::riJ.nezeu"farii' 'numai prin Htistbs, 0 irratif' Duninezeu" lijmurit spunino in' cEipiconomic .preafnteleptului Moise: «D;u-te, coboatii si }lIClrf~ ,:~rA,aroh'c;u tine». V~z1' cum a: Iost trimrs :Morse, apoi nu se tntoarce sinqur,c~ !;Jr..Cdi.a.raSi .insotrt si avind impreuna pe Aciron, care era, chtpuflui Hristos, Marele-Preot r Clki prin El, cum am spus, ne putem apro ...pia~,4e Tatat" .$.i sei 'ai legii, 'acl;idi Israel, au Iost respinsi pentru uuanumit timp. Dar vor recnnoa$te in timpurile din urma pee' Arhiereul:sIrn t ~.i lara de pac.at, a(;lica p~ Hr.istos. $.i S~ 'vor aproT?i~ f),rid' El de·

Y626: _A"ventpr-in Hristos ap-wpierea ,de T'6tlil,,'.didTmna HI Biu $i .ea om:' ne face'~i ,pe 'not daea' ne un;m "prin·~eredinta eu El, tiL EI e Prate ell- noi· prill natu&(1'·lmi:C1IDi.'lleilSeli;>:dartot-El ~i Fiu al Tataltii prin natura" cfumnezeiasdi. .Ktirnli de notsa-I; crea~nr~ £d acest ..Pra!e 81 nostru dupa' umanitate e Fiu!' Tatalui dupa dumnezei-re, (-(I sa he t alipoasca de EI tn aprofjierea ee-o are ca Fiu de. Tata). , ,

627, putti prln, FCdinta eu Fiu!. -ne deschldem {rliirii Lui filiil'1e a Tatiilui., 62'8, Prin lege r~mlnem, dac,a 0 Implinim intocmai, slujitoti devotati hi Tatalut.,

PM slujitorului mH dezviiluie Stapinul tOMe tainele Lui. ~. , -,629, Hristos nn se mai sfinte~te, faclndu·Se ca om A,rhiereu pentru nolo dick

era SHnt ~i ca om prin faptul ed umanitatea Lui era a aee1eia~i Persoane, dumneze:!iE:~ti. Ded ,niei cei ce stnt odata hlrotoniti pr<eoti de Htistos, Arhiereul supI:el)1, RTill,..arhiereul "UIilan, nu mai trebuie sa se sfinteascii atond cind vrea sa se apr0:Ji>ie tillmod mai accentuat de Dumnezeu,

352 Sri'. CmRIL AL ALEXANDRtEl

Dumnezeu si Tetal, imbratisind ca lntr-un munte stint si marea taind-<3, iconomiei, prin care Hristos ne-a mintuH pe toti 630, prin Care si-cu Care slava TatiHui Impreuna cu SfIntul Dub, in vecti vecilor.Am in 631.

Despre urcarea pe munte a lui Moise $i Aaron,Nadab $1Abiud $1 a celor saptezeci de biHril1i ai 'poporului

1. Cei din Israel au fest chemati prin l~ge Ia Dumnezeu, mijlo--cind s] slujind atunci Moise. Dar cum serie dumnezeiescul Pavel:«Leqea ti-a desavjI~it 'pe nimeni» (Evr. 7, 19). Cad desavtrsirea ei $1

.a proorocilor e socotit Hristos. Pilndca toata rascumpararea este prtnEl. Cdci «nu e dat alt nume sub cer, ~ntre oameru, lntm care tiebuie.sa ne, mlntuim noi» (Fapte 4, 12) si in El .e toata dessvirsirea prin-sfintenie in Duhul 632. Prin El am Iost chemati la TaUH si vom sui la-cetatea de sus impreuna eu El 633. Caei a spus l~murit : «ln casa TatiiluiMeu slnt multe locosutt (indtperi). leu de nu, v-ast li spus; Ma due;sa .v~ gatesc voud loco Si de voi merge sa va _gatesa-vouii loe, iara$ivoi vern st va vot iua 10. Mine, ca utuie sint Eu ~i voi sa Uti» (loan~4, ~-3). Caci ja patruns in c~r ca un Inainte Meryator si ca 0 pirga,a umanltatii. $i nu se va indoi cineva di ne urea ~i pe noi. Ne asigura«ie aceaste Cel ee nu stie sa mlnta si le-a dat nadejdea ~i celor vrednici-de aceasta. $i vom fi, la vremea sa, .cetateni ai raiului, intrind inainteanoastra. pre cum am spus, Hristos, Ca lucrul .acesta a aclevarat,. ne

630. Vor recunoaste in timpurile din mmii $1 evreli eli Hristos e Flul lui Dum-'I'lcbeu Cel tntrupat. Care e merea talpa a ieonomiei, prtn Care ne-a mlntuit. Caci.numat factndu·Se om, Flul lui Dumnezeu ne-e mtntuit flicfndu-ne frati ai Sai ~i Iiial Tatalui. Prtn aceesta taina s-a surpat zidul desplirtitor intre Dumnezeu $i ereata-.rile Sale .umane, tntre Dumnezeu $i creatle. Caei n-a, crest Dumnezeu lumea. ca sli'rlimlna despiiTtita de El $) nerertclta, N-a produs lumea din Iiinta Sa, dar creind-o<din nimic, a unit-e totusl cu Sine, ca comunlune de Persoane supreme ell pcrsoaneleumane, tn lubire $i 'lib,erta.te.

631. Daca Dumnezeq nu e un Tata, Care are un Fiu, Care urea prill _1ntruparea'Sa la feridrea filiatjei divine fapturile, Ull' I S'e poate aeluce niei 0 s1ava. Oamenii'care apar ~i dispar pe rind illtr-o esenta impersonalll, nu pot slav) ori9inea lOT ~iaceasta nu poate lua cuno$tmta de slava l(.$r.Prin Fiul intrupat se ,poate, .-sU1Vi Tatal

,de creatiune. Dar Fiului I se cuvine aeeeasi slava fjjnd ega1 fA fiin~a eu Tatal.632. -Daea Hristos nu e Fiul lui Dumnezeu facut om, venit -intre Qpmeni, nu sln-

'tem ridfcati In vesnicla $i bO{lIl.~'iavleHi dumnezeie!?ti. Niu,lenl ,n-6 fost. intre,oamen! care sa aiM putin\a de-o ne. ridica din insufidenta noastrli decH Hristos,C":are'n-a fost flumal om, ci ~i Dumnezeu. Hristos a fost singurul om tn Care a fostdesav)rf)irea, pent~ll c~ <! fost !ill Dumnezeu. Jar El poate. comunica $i {ratHor Sal'desavlr$irea, Clici aesavtr~jrea e una en sfintenia, pentru ca tn ea 'nu e nimic egoist,nImic aplecat spre placeriJe animaJe, nespitituale, care tnchid omului orizontmilespirituale. lar a fi tn aoeste orizonturi, inseamnii 8 Ii in comuniune eu altA Persoa-nll PUTsj>irihlala $1 Preasfinta. • j

633. Coborlrea Fiul.ui 1m Dumtre2:eu intre oamenl, are Cit urmare UTcarea oa-<menilOr uniti en Ella Dumnezel1. Cobor1rea Lui pc plimtnt, tnseamna nreCaeerea'Pamintului in cer.

GLAFIllE LA IE$TnE 353

va Incredinta prea tnteleptul Pavel, care a scris : «Nti a intrat Httstosun Stintele Siintelot iiicute de m1ini, ctiipurt ale celot adeviiiaie, ciIn ceiul insust, ca sa Se iniati~eze acum penitu n01 ieiei lui Dumnezew>(Evr. 9, 24). Cact era si este si va fi, firnd Dumnezeu dupa fire, cuTataJ Sau, ~i 1a tnaltimea Celui Nascut (din EI) 634. Dar se infali$eadpentru noi, pentru di S-a facut om, ca st noi, care am Iesit de la ochiiTatalu! pentru neascultarea lui Adam $1 pentru pacatul care ne sta-ptnea, sa ajungem iara$i in vazul Lui, prin Hristos, si la stare a de lainceput, eele ee au intervenit in noi dupa aeeea, trecind in nimic 035.Asadar, am fost chematt in Hristos sl in eetatea de sus $i ne-am tn-vrednicit de privirea din partes lui Dumnezeu $1 Tatal. $i prin Hristossi 'in El am fost il1vatati sa he inchinam'1)umnezeului Feieator si Tataal tuturor 636.

Aceasta ne-a spus-o iara!?i de rnai inainte legea. Caci DumnezeuS-a poqorit in chip de foe pe muntele Sinai, leqiuindu-le celor dinIsrael cele prin care se cuvenea Sa tinda' la dreptatea de la inceput.Fiinddi legea este ca 0 anticipare a eelor mai desavlrsite, elementelemai Inainte anuntate ale invataturilor ee vor fi date prin Hristos. Cada spus lui Moise: «Utcii 1a Dumnezeu, tu: $1 Aaron $i Nadab $i Abiudst cei soptezeoi din biitr1nii lui Israel $i sa se inchtne de depaxte Dom-nului. Si se va apropia Moise singur de Dumnezeu. lar aceia nu se VOl

apropia. lar popotul nu se va sui cu ei», Si anunttnd acestea prea

634. Intra in Sltnta Sfintelor adda:rata, sau in cer, in fata Tat!i1ui, careia SUntaSfintelor din Templu Ii era numai un chip. Intrli la ceea ce e mai presus de toate,in vfrful muntelui, la Tatal, originea personala a tuturor, intrli ea adevaratulArhiereu, realiztnd adevareta Impacare a lui Dumnezeu cu oamenll, tntrucU 11 re-prezintli ca Om pe 'oamenl. dar e ~i dee 0 fiiota eli TatU ~i ca atare poate daceumanltatea ta lPersoana Sa, chiar tn Iata Tatalul,; unde este din vecl ~1 va Ii caFiul de 0 fUnta. eu TatiO. Daca nu S-ar ft fikut om, n-ar fi' Arhiereu, dad!, n-ar Il~ iDumnezeu, n-ar ti putut intra cu fata de oameni plna in fate TatlUui, n-ar fiArhiereul deplin ~i pentru veel eficient, Cel Naseut e I1nga Cel ee L-a uascut.

635. Dar ea Om nu poate intra la TaUil dectt Hristos in stare de jertfa, deTcnuntttre la Sine, de darnicie tolala Tatlilui ~i de slll.vire a Lui. Jusa omul nu1rebuie dus in fata Tatalui in' stare de jerWi numal pasiv. EI trebui~ sa Se jertfeasetisingu,r, ca persoanli. Insa aeeasta capacitate de-a Se 111(a~i!la Tat~lui ea persoaniiflira nici 0 siJii ~i intr-o deplinli dragoste a avut-o Hristos ca om tntrucit ipostasulvmaDitll.~ii Lui a fost Persoana Fiului lui Dumnezeu. 11>ostasul Fiului llieut ipostas a1umanitli\ii Sale ~i·a daruIt umanitatea Sa flira Dioi 0 pasivit:ate ~I cu 0 alectiune-deplin fil1aUL Intre uman ~i divin se realizeazli telaUs eelei mai depHne iubiri dll.rui-toare. Fiul Iui Dttrnnezeu I Se di1ruie~te umanului. 1ac:lndu-Se ipostasul lui, umonUlsc dliruieste purtst de ipostasul divln filial, eel mai deplin lui Dumnezeu. Pe dealta parte fata umanului in stare de jertfli pe care 0 are FiuI intrind la Tatal, faceumonul iarasi plaeut Tatalui ea )a tnceput, odata ca.-a displl.rut dill e1 paeatul care-ldespartea de Dumnezcu.

636, Dacii Dumrczeu nu ore un ~Fiu $1 daca Acest Fiu nu ne-a flieut eunoscutpe Dumnezeu 'ca Tata 81 Lui !Ii nu n~-a flieut ~i 1>e no!, facindu-So, fii ai TaUilui,nu cuno8$tem 1>eDumnezeu ea TaUt $i Pacl(tor 61 tuluror. Para Hristos n-ar fi decito esen\a impersonal.l.23 - sttntul Chirtl al Alexandrlel

354 SF. CHlRIL AL ALEXANDRIEI

Inteleptul Moise, a raspuns tot poporul cu glas mare, zicind : «Toaiecuv ititele pe care le-a grait Dotnnul le vom face $1 le vorn asculta».

Si ce-a urmat dupa aceasta? «$i a scxie, zlce, Moise toate cuvin-icle Dotnnului. $i scullndu-se Moise a doua zi de dimineata, a ziditiertietotc pe munle .~i douiisprezece piette pentru cele douiisptezecescmintii ale lui Israel. $i a trimis pe tinerii ililot lui Israel .~i au adusarcieri de lot si au jettiit viiei [ettiii de miniuire Domnului Dumtiezeu.S! lulnd Moise jumiitate din singe a turnat lntr-un ulciot , iat jumii-fate din slng.e I-a viusa: pe [ettielnic .• 51 Iuina Cartee Leqiunuuuiui, aciiii la urecbile popoiului. Si Q zis : Tooie die le-a grail Domnul levom face $1 Ie VOID ascuita. Si luirui Moise sinqele a stropil popotul.~i a zis : lata suiqele Legamlntului, pe care l-a iiicut Domnul cu voipcraru toatc eu viniele acestea (i:l7. $1 dupa ee s-a savlr$it ienia $i s-asiropit tot pamintuJ cu slngele Leqiimuuului, s-a suit Moise ,~i Aarons! Nadab st Abiud .5i cei soptezeci dintre biitrtnii poporului Israel. Si auvdzui Iocul unde stiitea Dumnezeul lui Israel $i cele de sub picioareieLui ca un lucru de caramida de saiit §i ca chipul tiiriei cetului senitiIn curaiic .. Sf din eei ales! ai lui Israel nu s-a despar/it nici unul. Cis-ou ariitat in locul lui Durnnezeu, $i au mrncct st au bdut»(Ies. 24, 1-11).

Sa spunern acum ee1e cuvenite despre fiecare din cele citite i

~i tncepind cu tntelesul celor sense, sa trecem Ia cele facute pentrunoi de cstre Hristos. Ca intr-un tablou vedem zU'gravite in Scripturede Dumnezeu insuflata, atit Biserica de sus si din ceruri, sau cerul,cit si cea de pe pamlnt, dupa asernanarea celei de sus, numindu-sedeal si munte, pentru ,1ntU~imea in virtute a eel or ce fac parte dincleo Cdci mintea stintilor nu e in cele de jos, nici cobcrtta. Ci semi!$di deasupra cuqetarii pamtntestt ~i a patimirii trupesti. Ci tlnd'€'1a eele de sus. Cl1ci este adevarat ceea ce se spune prin qlasul luiDavid: «Dutnnezeit piitemici oi pdmlntului s-au JnaJtat ioarte» CPs,46, 9) 638. Ca eei ce voiesc Sa vietuiasca asa si sa uree 1a eea maiInalta virtute, pot sa se stHa$luiasdl, pe drept cuvint. in locasurilede sus, ne va incredinta iara$i Psalmistul, zicind: «Cine se va ,sui

637. Sillgcle lui Hristos va Ii singele (Clegii celei Iloh>. sau a] Leglhnilltuluinou prin care se va pecetlui Ull nou rel de leglHurll !nlre Dumnezcu $i oameni. Vafi un Leg~rntnl care s-a intemeiat prill jertIa cea mai pretioasa in care s-a predatomul insu~i. oare era totodaUi !ii Fiul lui Dunmezeu, T.atalui. Din stngele acestaprlmind credlncio$ii. primesc in ei 1n~i~i simtirea de jertHi a lui Hristos. sau de pre-dare realli :)i totala Tata.lui, ca semtl al iubiri\ lor fati1 de Tatal, aduciitoarc a iubiriiTatalui peste oL Ei vor aparea In Ieta TatlUui ca fiji jertfili. avlnd in ei sluge1eumanitlltii Fiului Ul1ul-Nascut a1 Tatalui. Umanitatea dntra in Hristos in cca maiintima legatura eu TutiH. legatura in care este Fiul Unul-Nascut cn Tati11.

6313. Credil1cio!iii il,ldumnezeiti, puternlci. fata. de ccle de pe plimint, s·au inaltatsprc cer.

GLAFlRE LA IE$mE

ill muniele Domtiului, sau cine vc sta in Iocul eel sf1nl a1 Lui reeltievinova: cu miitule $i curat eu inima, care n-o 1uat in desert -8ufletulhit st nu s-c jurat cu, vielenie aprocoetui siiu. Algintul lui' nu t-adat cu camata $i daiuri de 1a eel tievtnovoii n-a- luat: Acesto vn iuebineqlvlntare de 1a Dommii st milostenie de Ja Dumnezeu, Mlntui-toxul lui, Acesta e neumu! celot ee coutii taia Dumnezeului lui Jacob»(Ps. 23, 3-6).

2. Deci cerul e muntele in care se pot sui sfrntii. sau eel intHna;~cuti-?i Bisericii, dar celor intinati ~i necuvrinctosi le este de ne-apropiat, De aceea a poruncit Durnnezeul tuturor sa se sure in munteMoise si Aaron si Nadab ~i Abiud st eei saptezeci dintre b&trinii luiIsrael. Si a 'zis: «$i sevor tnchina de aetxute Domnului. $i Moisese vo apropia de Dumtiezeu. lor aceia nu se vor apropia. $i niet popotulnu se va sui eu ei» (Ie~. 24, 1-2).

Fiii nascuti din Aaron ne arata neamul eel stintit. Iar batrini!pe cef alesi ca buni, Aaron jara~i e chipul lui Hristos, ArhiereulSflnt st fara de pacet, p;in care am prirnit nasterea prin Duh si apa. Side aceea am devenit «neam ales ~i preojie impaditeasca si popor snnt»(I Petru 2, 9). Deci ne vom sui, la 'vremea sa, nei cei a:iJ.e~i~i sfintiti,si la cetatea de sus, fiind eu noi ~i conducatorul Hrrstos, Marele -Preot,care pentru noi s-a Iaeut ca noi st se inchina cu noi Tatalu]. desi eDumnezeu dupa fire 639.

Si se apropie Moise, far impreuna cu noi cet de departe, Fiul.Moise a venit mai' aproape de taina ieonorniei cu : trupul (de tainaIntruparii}, deci de Dumnezeu, ca eel ce a mijlocit si definlt Ieqea.Iar fiindca Fiul s-a faeut ca noi, desi e Dumnezeu prin fire ~iDomnul tuturor, prin aceasta nu dispretuieste masura no astra. Cilcisuporta din iconomie sa se cunoasca $i dupa Moise. Ba s-a sl asezateu noi sub aceeasi lege, desi era Datato.rul legii ca Dumnezeu 640.

639. Fadndu-Se om, pentru 'a fi Arhlereul care se aduee jertIa pentru noi,se si roaga In aceasta cam ate Tata'lui pentru noi $i cu noi. Aceasta inca tine dechenoza, sau de smerenia Lui, pentru not, Rugindu-Se EI ca om pentru coborrreaIn mod real in situatla de om, pentru a ne da puteree sa ne tnchtnam ~j noi. Celmai tnalt nu socote~le nedemrii de El sa se ~i roage Celui cu Care esta de 0 mnta.pentru cei prca mici, prin cafe o(lce~tiaau 'fost cl'eati '$i care i-a Inat prin aceastain mod deosebit in gr4ja Sa. Iubirea e mai tnalta decit arice inaltime. Ea 11 tinesi 1a ihiiJtime pc eel ce iube$te, dar n face $r Sa se coboal'e. Tocmai in coborireaLui benC'volli se arata inallimea Lui.

640. Moise a venit cel mai aproape de Dumnezeu eel intrup,at, prin mijlocirealegii care Hicea ·transparent prin chipurile ei intruparea Lui ~i pentru ca infati~aoamenilor pc Dumnezeu cel real, transcendent~ naturii create, preocupat cOtl!)tielltde clll'atirea oamenilor de pacat. Pe de alta parte Finl lui Dumnezeu coboara Cd

355

•

•

356 SF. CHIlUL AL ALEXANDRIEI

Jar ca S-a facut sub lege (Gal. 4, 5), nu e greu de vazut, FiindeaS-a tiHat imprejur in ziua a opta. A platit ~i drahma, dest era dupafire liber ca Fiu. Ne va ajunge ca sM. 0 cunoastem aceasta SfintaScriptura, care spune eli Emanuil s-a facut sub lege.

Dar di pentru omenescul Sau !';i perrtru ca s-a facut ca noi sublege, sa socoteste ca al doilea dupa Moise, 0 vei lnteleqe si prinaltele: Dumnezeul tuturor a poruncit prea bunului Moise sa spunalui Faraon sll elibereze pe Israel din robia de nerndurat, zicindu-i :«Dotanul Dumnezeul Bvreilot ne-e cbetaai pe not» (Ies. 3, 1--8). Darlegea martunseste slabiciunea ei pentru rascumparare. Si de aeeea"W-e~te eu eel zabavn_ie, Indoielnlc pe dumnezeiescul Aaron ea chip~l lui Hristos care toate Ie poate, prin care va fi toata rascumpararea.Cac; a spus lui Moise: «Iaui te-am dot pe tine Dumnezeu lui Paraon$1 Aaron, fratele tiiu, vc ii ptoorocul tau. Tu vei grdi lui toaie citeti le poruncesc tie, iar Aaron va grdi caite Furnon» [Ies, 4, 15~16).Vezi ea Aaron mijloceste iara~i pentru persoana legiuitorului Moise?De .aceea sl jerieitul Pavel ii atribute legea Iui, desi ea a fost depa-~~ta ",de Dumnezeu. Cact scrie : «Cdlclnd citieva Jegea lui Moise eucts, fard mild pe cuvlntul a dot sau ttei mar tori», [Evr. 10, 28).

Sa ne suim, deei, ca la un munte la Iocasurile de sus noi ceisfintiti $i alesi, cealalta multime ramintnd jos. (cCaCi nu se va sui,ztce, popoxul eu ei. Peturu cd dupd cuvintul MintuitomJui: «Multisuit ctietaait, dar pulini alesi» (Matei 20, 16). Dar sa nu ne suim faraHristos. Caci era atunci tmpreuna eu cei ce s-au Inchinat, Aaron,desi se numara cu cet ce erau inca departe. Asa ~i Hristos s-a facutpentru not eu nol departe, ca ~i 'n01 sa ne .facem eu E1 si prin E1aproape de Tatal G~1. Caci toata Iconomia s-a savirsit in chip dar

nimeni altul Is oameni. Iacindu-Se om. Caci prln eceasta copleseste ~i nu dispretuiestepc oameni ea persoane, ci-i iutarc$te tn aceasta calitate. cad fa fired lor, fAra s!o topeasca in firea dumnezeiasca, ci tntarind-o prln apropierea oi de aceea sl fa-etndu-Se Frate cu oamenii, iar pe oamenl tii ai T.aUilni tmpreuna eu Sine. Deei aUtMoise care mea spre Dumnezeu pentru oameni, elt si Hristos care coboara la oa-ment tot pentru ei, slujese in&ltarii oamenilor oa persoane. Dar Sf. Chlrtl vede, peHristos nu numai ceva aserniiDiHor cu Moise, ci tntr-un leI ca urmiod lui Moise,[nlrndt trebuia sa lneeaplt acela 0 lucrare pe care Hristos avea sa 0 implineasdi.De seees lncepc' lirlstos prin supunerea sub J.ege, ca sA arate tn~eJegerea ei sUperioarli.

6.41.Fiu! lui Dumnezeu. faelndu-Se pentru noi om, ate tn Sine simtirea omuluicare nu e de 0 flintli cu Tatal. ci e dependent de TaW ca creatura. Pe de altaparte EJ fiind ca ipostas dUmnezei.esc de-o fliuta cu T.atlil, se simte chiar tntmpat,sau chi.ar ca Om, aproape de ratal. $1 nolo umndu-ne eu EJ. ne insuljim simtiJ'eaLui de apropiere de Tatai, silntindu-L pe de alta parte pe El aproape de 001, carenu slntem de 0 fiintA eu TatU

CLAFIRE LA mSlRE 351

din pricina noastra si pentru noi 64~. Cact precum S-a fKcut pentrunoi Intre morti, ca noi sa ajungem in vtata tmpreuna eu E1 si prinE1 - pentru di a lnviat calctnd puterea mortii - a~a Sea Hicutpentru noi departe, desi e aproape - ea ~i noi sa ne apropiem im-preuna eu El ~i prin El de Tatal, fapt care Sea sl implinit. Cadfacindu-ne partasi ai LUi prin Duhul, ne-am unit ell Dumnezeu Tatalprin El, daca «sintem eu adevarat partast ai firii dumnezeiesti», dupaScripturi (II Petru 1, 4) 61.3.

Dar Dumnezeul tuturor a poruncit sa mearqa st sa se suie pemunte tmpreuna eu Moise ~i Aaron ~i preotii ~i cei a1e~i. Prin aceastase arata cit eei ce urea Ia aceasta slava, dupa ee mai tnainte s-aupredat ea jertfe spre a urea eu adevarat la eele de sus, ca sa seapropie de Dumnezeu, trebuie sa se curateasca mai iutH prin slnqelelui Hristos, Care si-a dat sufletul Sau schimb pentru viata tuturor,dar a predat ~i trupul asumat spre miros de buna mireasma, Pentrudi Sea adus pe Sine jertfa nepatata lui Dumnezeu pentru nol ~i arderede tot sptrituala cum ne-a aratat iar?'l;ii in premchipuire dumnezeiesculMoise, conducindu-ne prin ilumlnarea Duhului spre cunostinta celorce vor ti. Caci aeeasta a Inteles prin faptul ca, 1nainte de ealiitorialui ~i a celor chernati spre ceIe de sus, «e scris toate cuviniele Dom-nului» (Ies. 24, 4). Ce anume Sea Inteles prin aceasta mai tnainte, 0

vom spune Indata. Soeotese di eei ee doresc inaltimea ~i dHatoriaspre ea trebuie Sa aiba intiparita in minte l;ii tn inima 1egea lui Dum-nczeu sl sa-l spuna Lui ea Psalmistul : «In inima mea am ascunscuviniele Tale, ca sa nu qresesc Tie» (Ps. 118, 11). C~ci precum nue tara folos pentru viata, ci e spre mintuire a-ti aminti de Dumnezeu

642. Pentru noi S-a fllcut Piul lui Dnmnezeu Om, pentru noi s-a rastlgnlt, pen-tru noi a tnvlat, pentru noi S-a !nlUtat la cer. Dumnezeu n-a rilmas din prlcinancastra ~i pentru mtntuirea noestra, tnchis tn Sine. Si-a flicut proprle vlate noastra,ca sA ne-o facll. proprie pe a Lui pentru ved, f4.ra sA tnceteze a Ii Dumnezeu, flirAsa puna capat extstentea noastre ca oemenl. Slntem din vola Lui 0 preocnpareve~nic! pentru Sine. dezvolUndu-ne ea ceee ce stntem, tnIrumuseUndu-ne ca oa-meni en tot ee e dumnezeiesc, Nici 0 religie, nici 0 conceptie nu acorda 0 aUt demare valoare omului, ca credlnta cresuaa, Omul e chemat sa He vesnlc ce Dum-nezeu, in relatle fa.miliara eu Dumnezeu, partener al lui Dumnezeu, flir!! sa fie $1 s!devina Dunmezeu. Dumnezeu ne lube~te lntructt s!ntem faptura Lui, deosebit! deEI, tntrucit sa vede nu numai existtnd tn SIne, ci ~i realiztndu-Se tn alta form!,In forma umana.

643. Nu ne fscem p1irta~i de Hristos prin simp luI lapt di are firea omeneascl,ci trebuie sa ne ~i deschidem LuI prin credinla noastra, ded printT-UD act spiritual,liber, care e u$urst prill DuhU} Sftnt. Caci Duhul SItnt a trecut din dumnezeirealui Hristos $i in umanitatea LuI. P!rt!$ia pe care 0 primlm e.stfel cu Hristos e altadedt «parta~!a» de firea dumne2eiasc!. De Hristos ne facem partal$l tntrudt avem{lrea omeneascli comuna cu a Joul, trectnd tns! 1$1 Duhul de la ea Ja noi. Dar deUrea dumnezeiascli nu ne facem p4.rta~i dectt tn sensul unei comunluni personalecu Fiul ca ipostas divin ~i ded tmpreunli eu El ~i eu Tatal.

358 SF. CHlRIL AL ALEXANDRtF.:I

prin toate. in acelasi f'el, socotesc, ca uitarea Lui este pricina depieire. De aeeea fericitul Moise «scrie toote cuvintele Domruilui»,despre care le-a vorbit $1 el lnsusi celor dHauziti prin el, dar si maimult 110i Insine. «$1 qtiiieste-Ie lor c1nd $ezi in cosii si c1ncl umblipe drum si c1nd te culci si citui te scoli ... Si sculuulu-se a doua zi dedimitieatti, a zidit [ertielnic. $1 a pus in iuiui Lui aouasptezece pietsepenttu cele aoiuisprezece setsintti ale lui Israel. Si a nimis pe tinetiiiiilor lui Israel, care au si adus jettie arderi de tot $i au jerttit viteico jerti.a de m1ntuire lui Dumtiezeu» (Deut. 6, 7; Ies. 24, 4-5).

Jertfelnicul (altarul] este chipul lamurit al Bisericii lui Hristos,care e asezata ca pe un munte. Caei spunem di se afia ca in muntecealalta eetate mama [metropola] a eel or Intii nascuti, al carei ziditorsi facator e Dumnezeu. Iar altarul ne tnchipuieste Biserica in jurulcaruia a asezat cu iconomie Moise cele douasprezece pietre pentrucele douasprezece semintii ale lui Israel. Prin aceasta i-a asiguratde mai inainte pe cei din singele lui Israel, di locul eel mai cuvenitlor este Biserica lui Hristos. De aceea poate va trebui sa se spuna :«lnconiura-voi [ertieltucul Tau, Doorane, ca sa aud glasul taiuiei Tale»[Ps, 25, 6). Iar ca mal ales .spre ei inainte de altii a trimis Tatal peFiul Mintuitor si Rascumparator, 0 va spune lamurit EI Insusi : «NuM-a trimis Toiii! aecu la aile eele pietduie ale coset lui Israel»[Matei 15, 24). Insa dupa ee au alunecat eu privire la EI in parerinebunesti, Hristos s-a mutat in chip necesar la neamuri. Dar ca.jertfelnicul lui Hristos era in primul rind Iocul propriu al lor, preeumam spus adineauri, ne-a dat sa inteleqem eu anticipare Moise, punindin jurul lui eele douasprezece pietre pentru cele douasprezece se-mintii ale lui Israel.

Iar di la vremea sa urmau sa slujeasca jertfade taina a luiHristos cei adrnirati pentru barbatie, se inteleqe pentru eea duhov-niceasca si dupa . Dumnezeu, cei ce vor avea mintea Ierma sl tnta-rita, 0 poate afla cineva din faptul di au fost trimisi tinerii sa aducaarderile de tot IW,. Asa Ii aflarn lucrind pe Sfintii Apostoli, care auineonjurat, ca sa spun asa, tot pamtntul, slujindu-I Lui $i aducindu-Iarderi de tot, adica pe eei ce s-au facut cunoscuti prin credintaneprihanita si si-au Intarit viata de straduintele pentru virtute. Cadnu e propriu urrer inteleqeri slabe sa poatzi tnvata in mod lamurit,

644. Cei stjiruitori in curette si in cele bune, nu stnt oameni slabi, cum seaude uneort spuntndu-se, ci cei tari. viata duhovnicea.sdi, sau inchillata lui Dum-nezeu e proprie celor ce-iji 'mentin prill vointli 0 barbatie $i 0 tincrete spirituala.SIiibiciunea ~i batrinetea, san vechime monotona, lipsita de vointa, e proprie celorsUipiniti de patimi.

GLAFIDE LA IE$IDE 359

nici unei minti bolnave de moleseala st obisnulta 511lunece in poftelurnesti, sa fie atita de pregatWi si de tinereasca tnclt sa poata sispune : «Mie a vietui este Htistos $i a mun, doblruii:» (Filip. 1, 21).Aceasta e propriu tlnarului :;;1 celor toarte viqurosl : E propriu lu isa aduca lui Durnnezeu ardert de tot si jertfe duhovnicesti si sa semalte 1a slujirea spirituaUi :;;i sa savirscasca jcrtfa mintuirii ii4:,.

Aceasta s-a preinehipuil $i prin viteii care au fost adusi. UneoriHristos e asemanat eu vitelul crescut pentru vigoarea lui si pentrudi e eel mat tnalt dintre animale pentru relntiner irea 'lui. Alteori ilvedern asemanat eu un vitel mic pentru ea Unul-Nascut s-a Hieutom :;;i a primit juqul robiet, daca e adevarat ell s-a aratat in chipulrobtei. Dar desi s-a putut spune, avindu-se in vedcre taina Intru-pl1rii, ca s-a facut eu not sub [uqul robiei, totusi El n-(1 experiat robia.pentru ca era de firea cea de sus :;;i Iibera. Deci e asemanat eu unvitel $i pentru ca a fost sub jug si pentru en a fost in afara de jug.Cnci vitelul e Iipstt de experienta jugului, dar e de un neam destinatprin fire jugului. In al doilea sens, desi s-a asezat sub jug, ea sublege, dar era liber . caci era mai presus de leqe, ca Cel ce esteDatatornl leqii si Dumnezeu G46. In al lreilea sens, purta si Iireatrupulul din pamtnt, eea bolnava in ea Insdsi prin legea pacatului,du pa cuvintul lui Pavel. Cit tine de firea trupului, pare a se allast sub jugul pacatului, dar nu avea experienta lui 1\(,7. «Cdci a osinditpacatul In trup, ca sa tmoiineoscii titeptatea legii ln noi cei ce nuumbldm ouo« tiup, ci dupd aub» (Rom. 8, 3--4) ()I,8.

645. A arde de tot pentru Dumnezeu tnseamna a nu met fi 5lapinit de nicio grija Iricoasa de sine. Aceasta cere lntr-adevar vigoare ~i lincrete spirltuala, [j-bertatr- de oricc neputirua.

646. Hristos S-a asezat sub jugul legii de buna voie, fadndu-Se Om. prtmlndtn Persoana Sa firea noastra. Dar putea sa fie iii in afara lcgii nu numai ea Dum-nezeu, ci si ea om clnd voia, cacl Iirea noastra statea sub puterea ipostasululSAu divino

647. 'Firea pe care a luat-o a test eliberata tn El personal de pacatul stra-rnosesc, cum se face iii a noastra prin Botez. Dar aves in ea urmarile ireprosablleale pacatului: foamea, setea, oboscala, Irica de moarte. Dar ~i pe acestea le puteacoplesl ctnd vola. J.nsa le suporta pentru a Ie tnvmqe, suporttndu-Ie pin a la ultimalOT t/irie. lntructt acestea sint !Ii ele urmari ale pacatului, plirea a Ii supus si paca-tului; ~i de aceea se profita de cle penlru a. fi ispitit. Dar prin vointa Lui personaM.nil s(' lasa dus prin ele la plicat.

648. Chiar in cei ce umblli dupa dub, fae sa satisfaca prin eforturile lor drep-t('tea leg1, supunind trupul unor aplisari, greutati, osteneli dureroase, prin care seoc;indeljtc paeatul. U~urlitatea imprimata 1TUpullli de pacat nu poate fi inlaturat1ifarli un elort de suportarc a greutatilor, care 1i imprima 0 scriozitate. Cu vremeatruplll ci!ltiga insa 0 Uiiurin~a in a duce 0 viata cuTata, cga1!1 Cll seninatatea, CllIini~t('a Iipsitii de incordare.

360 SF. CaIRIL AI.. ALEXANORIEI

De aceea Hristos s-a numit prin iconomie vitel, ~i pentru ca sMaHicut faptura noua. C'ici e pirga celor chemati la aceasta stare 649.

Iar ca e necesar sa se sfinteasca prin singe cei ce tind la aceasla~i doresc sa se apropie de Dumnezeu, a aratat-o Moise stropind cusinge tot poporul st tnsusi pamtntul. Dar vorn afla si prin aceastadi omul nu se poate sfinti singur. Ia seama de aceea cum se sfintestesi singur prin stropire. Cad nu spala lege a pacatele, ci 0 face aceastaharul Tainelor prin Hristos. Dar si faptul ca gT~1itorul de Dumnezeuse scoala a doua zi de dimineata, arata taina lui Dumnezeu, precumsi faptul ca aseeza, precum am spus tnatnte, douasprezece pietre $1ca se jertfesc vitei, Cad frumusetea stralucitoare a Bisericii, careare un altar pe care se savtrseste Taina lui Hristos SMa aratat ctnda venit dimineata ~i sMa facut ziua st a stralucit luceafarul si a prinsputere ziua spirituala $i a incetat intunericul dracesc. Si au stat injurul lui cele douasprezece semintii ale pamtntului, in chipul pietre-lor. De fapt dumnezeiescul Pavel treclnd prin chipul pildei la adevar,scrie celor sfintiti ill Hristos : «lnttu care st vOi va zidil! ca pietrevii in cosii dunovniceasca spre preolie sUnta» (Efes. 2, 20-21,I Petru 2, 5).

Atunci si tinerii au adus jertfele de tot si s-au facut slujitortduhovnicesti ai celor sfinte. Si atunci au ajuns st in fata Tatalui ~ii-au infati~at LUi vigoarea tnteleqeru si au fost gata spre orice bine,facindu-se ca 0 ofranda, Aceasta ne-a spus-o clar de mai inainte ~idumnezeiescul David, zicind catre Dumnezeul tuturor ca din parteacelor ce au crezut: «Dimitieaia vei auzi qlasul meu , dimitieala voista ln lata Ta $i rna vei privi. Ca Tu e$ti Dumnezeu carenu voie$tinedreptatea, nlci nu va Iocui llnga Tine eel TaU» (Ps. 5, 4-5),

Deci sfintiti si curatt ca niste chipuri prm singe, «s-ou suit 1nmunte Moise $i Aaron $i Nadab $i Abiud $i $aplezeci din batrlniilui Israel. $1 au viizut sub picioarele Lui ca 0 cdrdmida de culoateasaiitului $i ca un lucru al tiiriei cerului prin curette. Si din cei aies:ai lui Israel nu s-au aespartt: nici unul, iar ei au vtizut pe Dumnezeu,apoi au rnlncat $i au biiut» (Ies. 24, 10--11). Auzi cum au vazut loculnumit al lui Dumnezeu, ca in chipul tariei cerului. Caci cerul e stra-Iusitor si culoarea cea mai inalta st eterica e asemenea safirului,Cact cerul e locul cel mai cuvenit. in care locuieste Dumnezeu odth-nindu-Se in ingerL Caci Sftntul locuieste tntru sftntt ~i 5e apleaclS

649. Vitelul e la Inceputul vieUl. Nu 5-a dedat la pliicerea Impreunarti. Hrlstose comparat cu v~telu1, 'pentru cil. e omul de 1a l:Q.Cepul,care nu ~tia de plical. Dara ci~tigat aceasta stare ~i a persistat in ea CllrAtind firea noastra chlar de urm!rileireprO$ahlle ale plicatului firii omene$ti. $1 El e primul revenit la aceastli stare.

GLA}'IRE LA IE$lRE 361'

in eei ce vietuiesc in cetatea de sus, pentru nobletea ~i pentru tnal-tarea lor la 0 viata tare in curatie. Cad eredem ea multimea duhuri~,lor de sus este sttnta. S~a aratat deei, zice, eelor ee s-au suit lamunte sub pieioarele LUi eeva ea in chipul tariei mtru curatie. Cadtrebuia ea eei ce au bolit odinioara de rataeirea poltteista si s-auinehinat zidiril, apoi au fost chemati la cunostinta lui Dumnezeu, s~"ada in chip folositor $i neeesar di EI are sub pieioare $i cerul st e&e Stapinul tuturor, ea Cel ce a adus toate la existenta, ea Cel ce i-aeliberat pe ei din vechea riWkire. Iar eel. eei ee se vor imparUi$itmbelsuqat de darurile dumnezeiesti sl se desfateaza de bunatstile-duhcvmcesti ale lui Hristos, se aseamana cu :::ei ee se inalta laocetatea de sus, 0 arata faptu1 ea eei ee s-au suit in locul lui Dum-nezeu, manlnca si beau.

Dar, precum am spus inainte, numai lui Moise i se porunceste-Sa se apropie de Dumnezeu i ceilalti trebuie sa se mchine de departe-$i cu ei era si Aaron. Apoi am spus di s-a fiicut eu noi Fiul careprtn fire e departe de noi fiind aproape de Dumnezeu $i Tatal, Arhi-ereul nostru far a de pacat $i neintinat; aceasta, ea prin El si tmpreu-na cu El sa ne aflarn $i noi aproape. De aceea s~a $i numit Emanuil ..care se talmaceste «Cu noi este Dumnezeu». Dar desi a fost eu noica om, se poate vedea totusi ca nici Iericitului Moise nu-i era acce-sibll Tatal, decit prin mijlocirea Lui. Caci E1 este calea, El usa, pre-cum am spus inainte. $i aceasta 0 vom sti iart1$i din cele urmatoare :«$i a zis Domnul catre Moise: Suie-te 1a Mine In munte. $i stafacolo $i-ti vet cI::z tie toblele de piaitii, 1egea $i poruncile pe care-Ie-am scris pentru a le da lor lege. Si ridicindu-se Moise si rosuc,care stiitea nnga el, s-cu suit In muntele lui Dumnezeu» (Ies. ~4,13-14). Observa dl a fost chemat Moise, care a primit Ieqea cee-inca in umbre si litere, dar se suie tmpreuna cu el $i Iosua eel tm-preuna chemat, ea chip al lui Hristos care nu e ehemat de Tatal, inmod egal eu ceilalti. Cact e pururea cu E1. Dar face celor chemattcalea cu putinta de folosit, mijlocind ~i merg1nd tmpreuna. Pentru dteste ell neputinta, preeum am zis, de-a ajunge tnlauntru lui Dumnezeusi Tatal in alt mod dectt prin mijloeirea Lui 650. Lui deci fie slave $istapiniree tmpreuna cu Prea Sflntul Tata si eu Sfintul Duh in vecbveeilor. Amin.

650. Numai in Persoana Plului, ce purrtlitoare in comun ell TatiH a fiTii dum-.nezetestt :=;1 in comun cu. noi a firn omene~t1, nl se face transparent ~i aceesibUDumnezeu-Tata1, sau Dwnnezeu eel In Treime. Clici ca purtlitor a1 firil dumnezeiestl;e Piul Tala1ui ~i 11 are lumlntnd In Sine lii odihnindu-Se In iubire desavir$itil peDuhul. Umanitatea lui Hristos nl-L face cunoscut ca Sublect infinit 51 ve~nic pe-PiuJ Unul-Nascut al Tatli.lui, unit In fiinta ~i tn iubire filiala nemiirginitii eu Tatal ..

362 SF. CHIRIL AL ALEXANDRIFY

Despre vltelul turnat al lui Israil

Cei ce nu au legea in ajutor, sint purtati de pornirile neeugetate.ale vointei, eu mare usurinta spre tot ce e necuvenit si bolind delnulta osinda din parte a lui Dumnezeu si a oamenilor, se socotescpe ei tara prihana. Desi se afla lntr-o stare din eel€- mai nebunesti,:se socotesc vrednici de admiratie si de lauds, nestiind sa deosebeasca·ce este'cu adevarat vrednic de prlrnit sau dimpctrtva, urit $i vrednie-de ostnda. Cad preeum corabille ee strsbat marea Intinsa ~i larga, dacd.au Ia cirrna un conducator indemtnatic si Iscusit, merg pe drumul-drept, iar daca acesta e din cei neiscusitt, slnl aruneate In tcatepartile ~i slut duse de valuri unde pot aeestea s~ le impinga, asa si.sufletul omului, neavind 0 1e01:' conducatoare, se abate cu usurintaspre t.ot ce socoteste ea, si se Imbata de valurile placerilor proprii.

Aeeasta vom afla ea 0 patimea Israel. Caci neavinrl mintea UUl-

blind in dreapta credinta, nic.i inima statornicita in Dumnezeu, erapurtata parca Inapoi sl iubea Intinarile blestematei ~i spurcateiidolalrii. De aceea si Mintuitorul zice despre ei : «Citui iese din omduhul nccurct, stsiibate iocuri tara. apa, ciiutlna oaituui , $i neat11ndzice : rnd voi itttoarce 1a Iocul meu. Si verund il olld neocupat,ttuiturat st 'unpodobit. Atunci .se duce ,~j ia alte sapte tluhur! mai rele-cc el. Si lritritui, Iocuiesc in eJ. $i se fae cele de pe ur;na ale otnului.mai tele ca ceie ainni» (Matei L2, 43-45 i Luca 11, 24-26).

Apoi adauqa 1a aeestea: «Amin zic vouii, a.$a v« fj accstui neamviclean» (Matei 12, 45). Caci a plecat la mceput duhul eel rau, clnd.au jertfit mielul ca chip al lui Hristos si s-au uns ell slngele lui~i au scapat de nimicitorul. Dar iata iara~i au cazut si eu mult mair~u decil odinioara, daca e adovaret eel ce spune despre cei ce s-aunotarit sM. se irnbolnaveascii de acestea: «Mai bitie Ie-ar (1 lost torsa nu it cunoscut calea areinaut. decit sa se intoarca la ccle dinapoi<Ie la sf1nta porunca data lor». Caci li s-a lnt1mplat pi/da cea ade-varata: «Clinele s-a Into}'s la varsiitura lui §i porcu] s-a sealdat InmocirJa noroiultli» (II Petru 2, 21-22; Provo 28, 12). Fiinddi poatevedea cineva chiar din cele indraznite, cil s-au intors iar~~l 1a vl:lr-:sMura lor :>i au cugetat sa se HivaJeasca in moeirla de 1a incepul.oCaci s-a seris: (c$i vazlnd poporl..ll co a lntirzial Moise sa se coboaredin munte, s-a adunat 1a Aaron Si ii spurl lui: ScoaJa $1 fQ-ne zei,.care vor merge lnaintea noastra. Ca lUi Moise, omulul aceJa carene-a scos pe noi din pamlntul Egiplului, nu ~tim cc i s-a Ini1mplat.$i le spune lor Aaron: Scoatcti cerceil de aur din urechile iemeilorvoastre $i ale Jiicelor $i-i aduceti la mine. $i Q seos tot popow] cerceii

GLAF'lRE LA IE$IRE 363

de aur din urecbile iemeilor lor $1 l-au ad us la Aaron. Si i-a ptitnltdin miinile lor $i le-a dat iotitui Irut-un cup tor $i le-a iiicui lor unvitel turtuu. Si au zis . «lata Dumnezeui tau, care te-a scos din taraEqiptului» .Si viizlnd Aaron. a zidit jertfelnic Inaintea lui si a strigat,zicuui : «M1ine e siubiitoorea Dotnnului. $i sculuuui-se a doua zi deaimlneatd, a siivirsit pe el arderi de lot $7 a adus jertii: de_ mlntuire.S! a sezui ooporul sii miinuice sl sii bea, apoi s-a seulat sii joace»(Ies, 32, 1-6).

Dumnezeiescul Moise a Intirziat in muntele Sinai unde a Iostrnvatat bine leqile. Iar aceia descurajindu-se prosteste de: tatirzterealui, s-an rostogolit in atita nebunie, inctt nici n-au mai stiut de locCd au fost creati de Dumnezeu Care toate le poate 6:';1, desi 11 va-zusera pe muntele Sinai in chip de foc $1 au anzit ei lnsis] glasulLui si se. alipisera de Moise ca mijlocitor. 0, cit de plini de ultimaIipsa de lnteleqere sinteti !, le-ar spune cineva. Deci a tnttrzlat Moise.Dar ce inseamna aceasta, odata ce Dumnezeu e pururea cu cei de pepamint, chiar daca nu se vede i El este pretutindeni. Sa striqe decidumnezeiescul David: «Neom lndarainic st razvsait:» (Ps. 71, 10). Iarpe Hnga aceasta Moise: «A] uitai pe Dumnezeu, Care te-a hriinit petine» (Deut. 32, 18).

Si de ce zei avea nevoie eel ce a fost atit de minunat eliberat,cel pentru care grindina si intunericul de trei zile au .staptnit pamin-tul Egiptenilor, eel pentru care au fost pierduti intr-o sinqura noaptetntii nascutii tuturor, (egiptenilor) eel caruia marea Iurioasa si ne-dormita i-a dat putinta sa scape de cruzimea prigonitorilor? Dar dacaar voi cineva sa le spuna pe toate, va cheltui multe cuvinte pentrufiecare.

Intirzitnd deci preainteleptul Moise, s-au adunat la Aaron. Iaracesta vaztndu-se pe sine netnstare sa. suporte rascoala (caci strigau;«Fa-ne zei, care sa mearqa inaintea noastra»), «a poruncit sa-i aducacerceii femeilor si fiicelor». Iar acestia i-au adus indata, Iiindca aucazut in dHikirea din Egipt si s-au rostoqolit in vechile terner'i. Siastfel le-a alcatuit lor statuia de Inchinat in chipul vitelului. CaciIn Egipt se dadea inchinare vitelului TIU numai de catre Egipteni, cisi de ditre cei tmbolnaviti de ratacirea lor.

651. Numai considerarea lui Dumnezeu ca Creator al Iumli si a1 nostru uescoate din eroarea panteista, adidi din, confunderea Iumii eu Dumnezeu, sau dinsocotinta ca Jumea e singura realitate, cii ded din subs vanta el aparem $i dispiireunill ea rinduri-rinduri, ceea ce imprimii existentei 0 !ipsa total a de explicatie $i deseilS. Toate religiile ill afara celei cre$tine - .~i intructtva a celei mozaice ~i maho-medane - ~i toate filosofiile dinainte de Hristos ~i in majoritate cele de la re-nf1~tere incoace sufera de l10nsensul panteist, nerecunoscut cd lumea flU e singurarcalitale. ci e ereata de Dumnezeu, de 0 fiint-a deosebita !Ii superioara.

364 SF. CHIRJL AL ALEXANDRtEl

Vezi cum stnt dusi spre cele de la inceput? S-a Intors iara$iduhul necurat $i It s-a tnttmplat lor dupa cuvtntul Mtntuitorulul :«ccle din urmii au iost mal rele co cele dintii» (Matei 12, 44).

Dar socotesc di in chip iconomic le-a cerut durnnezeiescul Aaronccrceii, dlnd de lnteles prin acestia cl:i si-au [ertfit auzul lor de cu-

, I

venita podoaba, pentru cil nu mai aveau buna ascultare, fiind abatut!spre neascultarea urtta lui Dumnezeu si necurata. C~ci desi le-a spusDumnezeu: «Nu vor tt tie alit dutnnezei deci: Eu» (Ies. 20, 3) $i eiau primit aceste cuvinte $i Ie-au cinstit cu prea trumoasa lncuviin-tare, spunind : «Toate cUe le-a spus Dumnezeu Je vom face $1 levom asculta», totusi au cerut zei sculptati.

Vezi cum au lepadat bun a ascultare? Si socotesc ca aceasta epodoaba urechilor, Dar observe cum ride de aceasta cerere a lorAaron. Caci arattndu-le lor statuia turnata in chipul vitelului. le-aspus : «Acestia suit Istaile, dumnezeii tai, care te-au scos din pamln-tul Egiptului». Dar ei nu s-au eliberat prin vitel (ciki cum soar fiputut face aceasta ?), ci prin semne $i minuni. Deci ca sa Ie reamin-teased cele facute lor de Dumnezeu, ii tromzeaza, zlclnd : «Acesncsuit dumnezeil tai, Israile», Dar au adus $i jertfe. Apoi au mtncat $iau baut, ca tntr-o sarbatoare. «$i s-au sculat sa joace». Pentru elldepartarit de Dumnezeu Ii urmeaza alipirea de cele trupesti si tm-bratisarea necuratiei ca desfatare i acestia socotesc cele pentru carear trebui Sa se intristeze placerea bun a si dulce. De aceea sifericitul Pavel a numarat idolatria necurata intre pacatele trupesti r«lor iaptele trupuJui stm eunoseute I ele slnt deslr1narea, necutiiiia,destrabiilarea, 'nchinarea la idoli» (Gal. 5, 19) 652. Ratacirea premergecele ~i mai rele $i desparttrea de Dumnezeu aduce in mod necesartmbolnavtrea de cele mai rele dintre to ate patimile. Deci aceia jucaucinttnd cintece de ospete, facind $i graind faptele urite ale celortmbatati. Iar dumnezeiescul Moise necunoscind cele ce se tndrazneau,Dumnezeu i le face eratate, zicind: «Da-te, cobotuii tepede de aid.A savlr$it neleqiuir« poporul pe cere l-a! seos din Egipt. S-a obiitutrepede de la ealea pe care le-oi potuncit-o. $i-au tacut lor un viie!

st s-ou tnctitnat lui. Si au zis : Acestta slnt dumnezeti tQJ, Istaile, care

652, Pentru cine socoteste ell lumea e una ell dlvtnltetee, toate ale et stntegale: binele $1 raut, adevarul $i mtnctuna, Nu rnai e niei 0 deoseblre Intre ele.Sl alege cele pllcute. care stnt minciuna $1 destrl1blilarea.

GLAFmE L.-'\ IEl?mE 365

te-au scos din oammuu Egiptu1ui. ,~i aeum 1asa-Ma, ea miniindu-Macu urgie asupra lor, li voi pierde oe ei. Si te voi face pe tine necmmare. $i s-a rugal Moise inaititea Domnu1ui Dumnezeului saw>(Ies. 32, 7-11).

Auzi cum Israil Iiind usuratic ~i repede schimbator ~i foarteapleca:t spre apostazie, Dumnzeeu nici nu-l mai lnvredniceste sa-lmai numeasca poporul «Sau», Ci de~i El Insusi a rinduit legea, atribuieacest fapt lui Moise: «Ciici s-au obiitut, zice, repede de la caleape care le-oi potuncit-o lor». De aceea ~i Hristos a spus ea Judeca-torul va zice la seaunul dumnezeiese eelor ce au dispretuit celedrepte si si-au Insusit parerile necredintei ~i n-au gtndit sa- lucrezecu adevarat cele bune: «V:ati dcpartat de 1a Mine, nu vii cunoscpe voi» (Ps. 6, 9). Asadar cunoscuti de Dumnezeu ~i popor cu adevaratal Lui sint eei ce r~mil1 neruptt de dragostea fata de El ~i pastreazasinceritatea in credinta ~i ramtn neclintitt in lucrarea celor bune slresping pacatele din usuratate.

Dar s-a rugat Moise st 9 cerut lui Dumnezeu sa opreasca miniaImpotriva tuturor. Cac~ trebuia ea ,mijlocitorul sa imite pe Hristos,care a Inlaturat rninia ce se afla de 1a inceput asupra noastra pentrumultele pacate, ca Fiul care a daruit eelor ce au padituit dreptateaintru credinta 653. Deci si prin aeeasta Moise este iar chip al mijlo-eirii lui Hristos. Si dumnezeiescnl Moise prin ruqdciunile lui tmbltn-zeste pornirea miniei lui Dumnezeu. Apoi coboara din munte. Darctnd a auzit pe judeditori $i au venit 1a urechea lui glasurile eelorbeti, a spart tablele in care erau sense legile, nemaitnvrednicindu-ide povatuire (de pedaqogie) pe cei deveniti neasoultatort, neinteleqa-tori, sau putin Inteleqatori si avind rnintea eu totul predata eelor

653. Slnt mijlocitcrl pentru noi la Dumnezeu de diferite grade. Clici la Durn-nezeu au intrare ~i ascultare cei curati cu Inima $i plini de iublre tat a de El. Pentruell mtntuirea nu e 0 Ispta arbitrar! $i [uridlca a lui Dtimnezeu, pe care 0 face cuoridne; ci depinde lii de bunatetea sl tublrea omului. Cu acestea se toalta omul tnzonele tnalte ale l~i Dumnezeu eel atotbun $1 atotcurat. Nu-1 dectara drept pe unulcere se tncapatineaza. s! Jamioa rau, Dar eel bun are ascultare la Dumnezeu, pentruCd $I-a deschtssufletul LuI. Dar tnmoele $i mtma celui pentru care mijloceste. Cindpoporul evreu dadea ascuttare lui Moise, acesta a putut lmpUni tucrarea lui mij-locitoare. Iar ctnd poporul s-a ablitut de Ia Dumnezeu, roijloclres lui Moise D-S malevut erect, ca s! aiba din nou ctnd a reu$it sll readuca popornl la ascultare. Celtllai !nalt Mijlocitor este Hristos, pentru eli [n caUtata de Fiu al Tatlilui, facut 0m,a 6\VUt cea mai deplinl( iubire fata de Tatltl $1 ca Om. Dc1r prill jerUa Lui pentru(lam en!, a inmuiat !ii inlma multora din ei. '

366 SF. CHIRIL AL' ALEXANDRIEI

necuvenite si de aceea usor .de dl.zut in apostazie. Iar venind la adu-nare a sfarimat $i a macinat vitelul. Apoi arunoindu-l in apa a adapatell e1 pe fiii lui Israil [Ies. 32, 15-20), ardtind prin aceasta ca $1 inficat si in maruntaie s-a tntins necredinta. Ba socotesc Cd pr in aceastale+vesteste di $i inim~ 0 au pl~na d,e spurcata $i sclrboasa slujire laidoli. Apoi chemtnd pe cei alesi, le-a poruricit s,a omoare pe cei maivinovati dintre ei, necrutind nici pe frate, nici pe vecin, nici p~cuno~cuti. $i au cazut douazeci si trei de mii, Iar dupa ce a fostimblinzi.t Dumnezeu cu 0 astfel de pedeapsa moderate a abaterlilor de Ia credinta, s-a inters la Dumnezeu si a facui_ ruqsciuni pentruceilalti, $i de-abia atunei Dumnezeu I-a ascultat, dar spunindu-Ieca 11U va mai.fi E1 eu ei, ci Ie va trimite un Inger supraveqhetor siconducator pe cale. AfUnd acestea poporul plingea. Iar Dumnezeu aporuncit sa-si dezbraee hainele si toata podoaba si sa umble asttelintristat.

Fadndu-se aceasta, a luat, zice, Moise, cortul sau $1 l-a tntinsin afara taberel [Ies. 32, 31 1 33, 2-1}. Acesta e cuvintul pe scurt

",\1 istoriei.

Dar vom afla pe Israil indreznind aceleasi lucruri si cind s-atacut Unul Nascut om ca noi, Caci i-a chemat in Imparatia ceru-rilor, ca odinioara prin Moise in pamtntul fag~duintei, ·fagaduind s~elibereze pe cei ce cred in El 653 b; Fiindcii asa i-a eliberat si pe cei dinsinqele lui Israil de sub, stapintrea Egiptului pe oei ce au primitcu credinta mintuirea prin Inger. Pentru di au jertfit mielul, cachip al lui Hristos, care a 'implmit taina 6;j!,. Dar cei c:e· aveau lege a

, 653. h. Hristos a dus la tmplimre tot ce prin Moise era chip si deci fagaduinta? ccea ce se va Implini in mod real. Chipurile din Vechiul Testament au in ele~i. tntrerin tensiunea spre adevar ca Until. Au In ele 0 perspectivs istorjca, tntretindinamismul is toriel in inaintarea vietlt omanesti spre tnaltaree desavirslrtl prin totmal marea apropiere de Dumnezeu in Hristos, . -

654. Soar putea ca aceasta frica sa lnsemne si asprimea. Iul.-Dumnezeu ce serasptndea din Leqe. A~a se cerea ~a fie educati la inceput oamenii tn credintainlr-tm s'ingur Dlunne~eu. Dar ea-L pregatea spre a ajunge sa primea~ca pe DulU-tlt;zeul intreit al inbirji. Deci cind se va ridiea .acoperamintul de pe lege,. se vavedea lumina iubitaare a lui Dumnezeu. A~a va Ii f.ata lul Hristos, ca $i to.atainvtWl.tura Lui. 0 acceutuaUi aratare a acestei lumini a fost cea de :pe rata luiHristos pe Tabor, Fata, lui Moise s-a intipi:lrit de luminii ciud i-a g,rlHt lui Dumnezeu.


dmluzindu-i biue prin umbra si chipuri spre Hristos, intorceau cu-vintele lui Moise in sus st in jos, dar nu I-au primit pe Moise insusl(cud le-au preschimbat in illvatatura ~f porunci ale oamenilor}, sen-turtnd tnsusi juguJ cinstirii lui Dumnezeu. C~ki nu L-au primit nici-

decum pe Cel prin care tine ~i ctrmuieste toate, adtcs pe Hristos.$i care e pricina? S-au abatut spre tnselaciunea lumeasca si fiidncldin placertle lumii aeesteia tinta straduintelor celor mai interesate,Lvau respins pe El. Cacl chemati la nunta, n-au volt sll vina, ci aupreferat femeile sl clstiqurile din tarina. Si a test timpud ca IsraHcare se rostoqolise in aceasta lipsa de oredinta se't suporte toata urqia,Dar ruqaciunile sfintilor au mintuit ramaflita. Insa peste cei -mai multia venit pedeapsa. Cad au cszut ucisi de sable ~i decimati in razboternar, tnsa nu au cunoscut di aeeste rele au Iost rezultatul dusmanietlor nebune lmpctriva lui Hristos. Pentru Gii Hristos lepadind hainavechiului renume ~i toata podoaba duhovntceesca, bolesc iara~i deur itenie $i sin! dezbracati de toats slava.

Jar di si Hristos Iusust S-a despartit de ei, a dat de intelesMOise, mutindu-si cortul sflu departs de tab~rt'l. El a aratat prinaeeasta cum Hristos a piirasH multi mile sau taberele lor, plecindintr-un Iel oarecare departe de 1a e1e, aseztnd u-si cortul neclintit,sau Biserica intre neamuri. Pe aceasta 0 declara proprie Lui, zictndprin glasul Psalmistului: «Aci voi lOCUl, ca am aies-o pe eo» (Ps. 26,14). Trebuiau deci sa se vada imbracati in podoaba si slava cu eelce nu aveau pe Emanuil, pe Domnul slavei, dar a trnbracat in podoabacredintei si a virtutilor pe cei ee-L iubesc pe El, iucit simtind aceastacu putere, zic: ((Sa se bucuie suiletul mcu Intru Domtuil, Cii in hauu:mlntuirit st cu ve$mlntul vesetiei m-u 'imbtiiccu, Ca unui mire mi-a

PLlS mie cunutui si ca pe 0 miIeCLSmQ m-e 1inpodobit cu oodoobii:

(lsaia 61, 10). Cad e 0 Irumoasa, aleasa frumusetea spirituala inHristos, prin Care si cu Care slava lui Dumnezeu si Tatal Impreundcu Sfintul Duh acum st pururea si in vecii vecIlor. Amin.

eel ce spune cuiva lucruri inalte iJ urnple pe ecela de lumina unor noi tutelesuri,care so rasfrin,ge si pc fapt Lumina apare pe fata unE'1 pcrsoane cind ii vorbe:jtc'iubitor 0 aWi persoanil. Lumina de pe fata lui Hristos 10;.(1clcccl1tuat dnd TatalI-n vorbit ca Olnulul, curiHindu-! $i in aceasta calitata iubirca de Tata.

SF. CHIRIL AL ALEXANDIUEI

Despre acoperamintul de pc tata lui Moise

«lnieteqt oare cele ce le cttesti t» (Fapte 8, 50). Se cuvine s~se spuna aceasta multtmii Iudeilor, care trebuie socotitt di au ajunsIa atita netnteleqere, Inctt sa fie numiti tie Sfinta Scripture fari!iInima. «Ciici iata, zice, un popot nebun ~i tara iniaui. Ochi au $inu vtid , urecbi au $i nu aud» (Ier. 5, 21). Ca si legea cea prtnMoise li s-a fi!icut eu totul nefolositoare, din pricina nelnteleqer iilor, ne-a aratat-o si Hristos Insusi zicind: «Cercetaii Scripturile, enVOUQ vi se pare a avea ln ele vtaia vesnica. $i acetea miirturisescdespre Mine. Si nu voii! sd venlti la Mine, co viatd- sa aveit» (loan 5,30-40). Caci irnpietrire s-a flieut lui Israil in parte, erau za.bavnici inprivinta credintei, greu de urnit in a voi ~i cuqeta cele_ folositcarespre mintuire (Rom. II, 2). Dar nu vor scapa de osinda, di dupa ceau ales ceea ce e de tolos, s-au mutat 1a neascultarea de neindreptatsi avind lumina cea din cer $i de sus, au iubit sa umble pe noapte siin tntuneric (loan 3, 19). Aceasta a dat-e de tnteles si proorocul ziclnddespre ei : «Asteptirui ei lumina, li s-a tticut lntuneric; a-5teptlncl slrd-lucile, au umblat an noopte» (Isaia 59, 9). C~ci au ramas tnvirtosatl~i neinfrtnatt si nu s-au Invrednicit de nici 0 ratiune de- vreun folos ~ide cele prin care puteau .scape ..q~cerIa c~ este nedrept. De ace~a le-aspus Hristos : «Eu suit lumina Iumii» (loon 8, 12) 1 si : «PlnQ ce ovetllumina, umblaii In lumltui, ca sa nu vd cuprindd Ituunericul» (loan12, 35). Iar ei erau deopctrlva cu cei ce nu au minte, seu [udecataSBnatoasa. De aceea au si fost cuprinsi de Intuneric, $i vietuiesc caIntr-o noapte, lipsiti cu desavtrsire de .stralucirea dumnezeiasca st ne--avind lumina dumnezeiasca, Caci nu tnteleq de Dumnezeu insuflataScripture. Iar pricina 0 Uimure~te dumnezeiescul Pavel: «Cii p1na inziua de azi tiimine acelasi acopetiimtnt nedescoperit pe cititea v cctitu-lui Testament, pentru cd ~n Hristos se IfnIatura. Ci pina astiizt, elnd.se citeste Moise, zace un aeoperiuran: pe inima lor. lor -dnd se vorlntoarce ciitre Domnul, se va rtidica acoperiunititul. Tar Domnul esteDuhul. $i unde este Duhul Domttului, acolo este libettatea»:(Il COT. 3, 14-17).

Priveste deei taina care lumineaza din Sfintele ~i Veehile Scrip-tUTi. Acolo se serie a~a: «$1 a zis Domnul cmre Moise: Scrie tie-cuviniele acestea. Ca pe aeeste cuvinte vol pune Jegamint cu tine $i·cu lsrail. $1 a tost acol0 Moise patruzeci de zile $1 patruzeci de nopti ..Piine n-a m1ncat $1 apd n-a baul. $i a seris cuvintele acestea pe ,ta-Nele Legarriintului, cale zeee porunci. lar c1nd a coborU Moise dinrounte, caJe doua table emu in mlinile lui. lar coborind Moise de pemunte, el nu $tia ca s-a sLavit iata lui dnd i-a vorbit Dumnezeu. $i

GLAFIl'lE LA IE$IRE 369

a viizut Aaron $i loti biitrinii lui Israel pe Moise. Si era sldvitd latalui $i le-a lost iricii sa se atnopie de el. Sf i-a chemat pe ei Moise$1 s-ou intors spte el Aaron si toate ciipetenitle adunarii .Si a grailcatre ei Moise $i dupa aceea au venit la el tot! fin lui Israel. Si Ie-nporuncit lor toate ctre a gdiit Dotiuiul in muntele Sinai. S1 dupii cea incetat sa grQiaseQ ciiu» ei, a pus pe lata sa un acopettimuu. Darcjnd intra Moise tnattitea Dotnnului ca Acesta sa-1 grc1.iasca lui, 1$1ridlca acopetiimuitul plna ce ie$ea de la iaia Lui 655. $i iC$ind grt'iiaioriist luturor iiilor lui Israel, cite i-a poruncit lui Domnul. $i vedecutiii lui Israel iata lui Moise cii s-a sliivit. S1 punea iara$i Moise acope-tiimintul pe taia sa, pina cind intra sd i se votbeascd lui»(Ie~. 34, 27-35).

Dumnezeul tuturor serie pe table de piatra legea. Dar fiindcafata lui Moise s-a tntiparit de lumina prin iradierea luminii dumne-zeiesti prin faptul ea a stat pe munte si s-a retinut de la eele orne-nesti patruzeei de zile, eel alesi din £iii lui Israel si Inatntea celor-Ialtl Aaron, nu suporta aceasta lumina. Intorclndu-se deei si Iuind-ola fuga, Ii reintoarce Moise $i griiie$te astfel fiilor lui Israel, opuntndacoperamintul fetei $i factnd suportabila prin umbrlrt multimea raze-lor luminii dumnezeiestt ce porneau din fata lui 656. «Dar dnd intrala Dumnezeu, se ridied acoperiimintui». Inteleqe deci, ea in intele-gerea Iudeilor nu putea tncapea nici macar lumina legii. Dar dacase tnteleq duhovniceste eele serise in ea, nimic altceva nu e acoperittn ea dee it taina lui Hristos, eare aduce in inimile ascultatorllor lu-mina dumnezeiasca ~i atotstravezie. Insa cei din Israel nu puteauauzt cuvinte atit de minunate, nici tnteleqe eu usurinta adincimeatainei. De aeeea Nicodim cind L-a auzit pe Hristos vorbind de re-nasterea prin Duh, a Intrebat reee si copilareste : «Cum poate sa senasca din nou omul, iiirui batrIn? Oare, poate intra a doua oarii inouuecete maicii lui $i sd se nascd t» (loan 3, 4). Si a adauqat Iaacestea ctnd Hristos i-a spus di trebuie respectate prin credinta celemai presus de minte $1 ratiune : «Cum pot sa se toea acesteo t»(Ibid. 9), desi legea a deserts de mai inainte taina prin mii de chipuri.Deei Iudeilor Ie era cu neputinta de primit chiar sl lumina Ieqii,

655. Intr-ind Moise tntr-o comuniune mai intima cu oamenll, 1$i arata dincolode lege care intf& cu umanitatea sa care le arata tinta spre care vrea sa-! duoa.Dupa aceea ctnd vorbea prin el numai legea, t~i punea liari1$1accper amtntul. Darclnd intra in comunioare mal intimli cu Dumnezeu, 1$1 rldica acoperamtntul, Intraiarlllji in comunicarea iubltoare. Insa$i realitatea persoanei aUuia. dnd m! se co-munica juNtor, este 0 lumina pentru mine.

656. Moise pune pe fata lui din care iradiazli lumina un acoperamint umbrindasUel puterea luminii ce pornea din fata lui $i fklnd astrel suportabila aceastalumina mulpmii. Nu putea multime_a sci suporte 0 revlirsare de comunicare preabogatli, dumnezeiasdi. pentru ell. nu era crescut sphitual pentru aceasta.24 - Sftntul Chll'1l III A1exandrlel

37:1 SF. CHmIL AL ALEXANDRIEI

~i nu numai celor din multime, ci si celor alesi ~i sfintiti (preotilor}.Ai auzit ca Aaron se temea tmpreuna cu batrinii de slava lui Moise.De aceea Isi punea Moise cu folos acoperamintul pe fata. Caci legeaare pe ea umbra, sau grosimea ltterii $i nu 0 prea stralucita istorie.Dar intrind Moise in Iata lui Dumnezeu, i$i scoatea accperamintul.

Aceasta 0 vom afla ca se petrece eu adevarat st cu noi. Cadadusi fiind noi de Hristos in Iata lui Dumnezeu ~i Tatal, vomvedea slava lui Moise fara umbra, tnteleqtnd legea duhovniceste.«Ciici ne-crn ptesctiimbat din slava In stave», dupa cum s-a seris(II Cor. 3, 18). Iar di taina lui Hristos e intru slava, cum ne-am putealndoi, dna fericitul Pavel spune limpede despre Inttiul si al DoileaLcqamtnt : «Ciici daca slujirea osttuiet a fost tniru stava, cu am maimull va piisost Iniru stava slujirea dreptiitii» (Ibid. 9). Dar a incetatumbra legii, desi era cinstita eu slave cea prin Moise, sau a Ieteilui Moise. lnsa cele ale lui Hristos rsmtn neclintite si tmboqateste cuo slava $i cu un har mai mare dectt cea veche.

Deci inlaturtndu-se umbrele cele din lege, «vom prtvl ca rnoqttnao» (vom oglindi) slava lui Dumnezeu, dupa cum s-a scris(Ibid. 18). De vom auzt tn chip de mielul junghiat, mdata vom cunoastetaina, cunoscind Mielul care din pricina noastra $i pentru noi S-apredat pe Sine intru miros de buna mireasma lui Dumnezeu siTata1657. «$i dacii cenusn vitelei suopitui pe cei spurcaii, 1i siiniestespre cuxaienia trupului» (Evr. 9, 13), cu attt mai mult vom tnteleqecuratirea prin Hristos, eea prin apa ~i prin Duh, elibertndu-ne nude petele trupesti, cl spaltndu-ne de lntinaciunea murdariei in duhsi in suflat. Caci am tost sfintiti in Hr:istos.

Dar vom mai adauqa spre folos ~i aeeasta. Pina aci am infati$atistorisirea capitolelor din Iesire nu nesoeotind tiHmadrea celor ur-matoare, ci pentru eli dupa scrierea Cuvintelor Despre lnchinarea inDuh $i jn Adeviir, am supus unei cercetsri alcatuirea cortului stintsi a tuturor celor aflate in el, adica a chivotului, a mesei, a sfesni-cului, ca sa nu lips ease a nimic din infati$area celor necesare. Amdedieat acestora cuvlntul al noualea si al zeeelea. Iar Dumnezeuluinostru slava in veci] vecilor. Amin.

651. Dadi tn jertfirea mlelului 'ncon~tient nu s-ar ascunde nimie mal adtnc,nu s-er afle in la~asta jertfire nici 0 taina. Ea ne-ar de sa cuqetsm doar Is unDumnezeu caruia Iti trebuie 0 carne de animal, greu de ecceptat. sau eel mult 0renuntare la un bU'll material al nostru, Dar junghierea mielului inconstient e unsimbol care se ascnnde In sine 'trebuinta junghierii celui mal tnalt miel: Piul luiDumnezeu facut om; $i 0 jertfire a Lui de bun! voie penttu noi, ea uniU eu El, sapredam !$i noi spl'nitual viata ·noastrij lui Dumnezeu, tnteles ea Tatti supremo SeaSCUIIldetarna iubirli cele! imai inalte a lui Dumllezeu fata de noi, care face sajerUeasca pe ins~i Fiul Stiu penttu nol, ca iubl'Te de om, oa ~! no! toU sa-L iubimpe TaHil, ea raspuns la iublrea Lui.

GLAFIRE LA LEVITIC

CARTEA INTlIA A GLAFIRELOR LA LEVITIC

Patlma lui Hristos este mintuitoare

1. «Dumtiezeul tuturor n-o tacut moortea, nici nu se bucur« depieraetea celor vii; ct le-a iaciu ca sa iic, st laceitle Jumii sInt rnln-tuitoare. $i nu e Impariitie a iadului pe piimlnt», dupa cum s-a scris(Int. So). 1, 13-14). «Moartea a inttat In lume prin pizma aiavolulul»(tnt. Solomon 2, 24) 658,

Cuvintul cuprinde in sine adevarul. Caci n-a supus Creatorulfaptura Sa attt de stralucita si de rninunata Iortelor ce 0 pot corupeeu usunnts, ci rnoartea s-a introdus din minie, pentru ea protopa-rintele Adam nesocotind porunca dumnezeiasca, s-a aplecat spreneascultare. Dar au incetat la sftrsit ~i s-au desfiintat in Hristos prinascultare vi nile prin ascultarea unui singur om 639. Caci am fost in-drepta]i (si Indreptatitl) in El. Aceasta 0 va marturlsl dumnezeiesculPavel: «Cil precum prin neascultatea unui om cei multi s-au iiicu:piicato$i, a$a prin ascultarea unui sinqu: om, s-au iiicu: areptt ceimulti» (Rom. 5, 18). In acela am fost ostnditl la moarte; dar am fostmiluiti sl ne-am tnnoit spre viata prin Hristos. Cad «s-o liicut ascul-

658. Oumnezeu aduco la exlsteuts persoancle umane ca s11moera rind pe rInd.Acesta at fI un act absurd a1 lui Dumnezeu. Moartca lor 11111 se poate expllca decttsau ca un proccs conllnuu el unci esente oarbe, supusli legU producern ~i plcirllpersoenetor, sau despartlrit voite a ecestora de Dumnczeu, rzvorul vietll Cum primaallcrnativli e $i ea absurdll, nu rlimine valabilli dectt a doua. Oameuil stnt creatlde Dumnezcu ca sa fie tn veci, nu ca sa moarll. De aceea el nicl nu mor de tot,ci ajung la 0 sll1bire maxim!! a exlstentei. Iar eceesta n11 se poate explica dectt dinvola lor, asupra csrore are 0 ~nrturilre $1 lucreree duhurilor role. Nu pot sli fie tnpllnatetca lerioitii a extstentei fl1r!! vola lor. Mcartea persoanelcr umane lmp!lclideci venires lor la exls ten Ui prin orcarea lor din nlmlc de un Dumnezeu personal$i libertatea lOT. Orice Jucrare a lui Dumnezeu 0 entntultoare de moarte sl de ne-Ierlcire. Moarlea $i nelerlcirea se explicli din voia Uipturilor constlente $1 din lspltadlavolulul. Moarlea vine din despartlree tntre Dumnezeu $1 persoanele create de El.Dar Dumnezeu nu so dosparte- de ele. Sa despart numal ele cu veta lor. Accasta leslabeste splrttul $i acesta odaUi s'lilbft, nu mat poatc ti'De' materia trupulul !11 COC-zlune. Dar ('I rumine lnsA cu 0 viatll spirltua1!i sUibltli st strtmbata, Dar nu dlsparepcntru eli DWl'.nczeu nu-sl retrage toat! 'Puterea eu care-l sustinc tn exlstenla.

659. Ascultarea Acestui singur om a fost ascultarea Fiulul lui Dumnezeu ca0,111 ~i de aceea a avut tn ea put.ere.o adlncll. IIi aCecluo8sa care s-a transmls tuluroreclor co r s-nu deschls ,pr1n credintli .

..


tdtot TatcUui plna 1a moarte» (Filip. 2, 8) 660; si si-a pus viata pentrunoi (roan 5, IS). «$1 eu rana Lui not ne-crn vtnaecat», dupa cum s-ascris (Isaia 53, 5) 661. Soar putea spune eli Imbelnavlndu-ne in Adamde pacatul alipirii la lume, ne-am faeut in Hristos jertfa duhovniceasca$i binemirositoare lui Dumnezeu ~i Tatal, buna si prim ita , mult maibuna deeit cea dnpa lege 002. Hristos este deci pirga noastra ~i Elne-a Innoit calea. Asa zice David in Cartea Psalmilor catre Tatalsi Dumnezeu eel din ceruri : «JertfCi ~i piinos ti-ai voit. Ci trup Mi-aialciituit. Ardeti de tot ,~i pentru piieat n-ai bitievoit. Atunct amspus : lata vin, Dumnezeule, sa fac voia Tal} (Ps. 39, 10). Aeeastase poate vedea si din eele scrise in Levitic, care sint esa : «far devett aduee jettiii Domnului din plrga totuieloz, sa fie pirga Domnululgraunte nouii, eoapte ... i $1 sa aduei jettia plrgii rotuieior. Si vel turnapeste jertia unuieiuui $1 vel pune pe ea tiimtie. Caei jertfd este. $iva aduee preotul spre pomenire din graunte impreunii eu untdelemn$i toata tiimiia ei jertta est€! Domtiului» (Lev. 2, 14-15).

2. Deci tntelssul scrisulut este foarte lamurit si uu are, precumsocotesc, nevoie de osteneala pentru a-I in~le~e in subtirimea lui.Deci voi spune aeeasta: Grauntele macinate sint f1:iina. Iar in aeestechipuri se da de lnteles taina lui Hristos. Cact El este jertfa pentrunoi, pirga roadei duhovnicesti, aeHdi pirga umanitatii, tntiiul nascutdin morti, Intiiul in nestrlcaciune, pirga eel or adormiti. Ca un «qrauntede griu» cazut pe pamint si murind, a rasarit inmultit ea un spic ~2 b.

660. Aceaste nu tnseamna 0 ascnltare care-L lasli pe Hristos ca om, exteriorTaUi.lui, ca pe un rob. Ci e 0 ascultare e iubiTii. S-a predat TatalUi ce om pin! 18renuntarea la vlata Sa, care era 0 viet! exterioara Tat!lui. Hristos a gtndit ca om:«Nu mal volesc s3 tr!iesc Mie, ci Tat!lui I voiesc sa reaunt la vtata Mea oa om,pentru a Ie da $1 fratllor Mei oameni aceasta vointa pentru a primi 0 alta vlata,din comunlunea cu EI». Viata noastra era ~i ase ostndita 18 moarte ,prin despertlreaneascultatoare de El. Hristos a prefacut moartea oa ostnda a neascultdrtl. tn moar-tea ca renuntare la ecest fel de viatli «moarta», din suprema escultare iubltoarefata de Tatal, pentru oa intrtnd prin aeeasta tn eomuniune desavtr$ita eu Tata!.sli prtmeasca 0 viat! tnnoita din eceasta comuniune.

661. «Rana Lui» e moartea Lui. Ne-am vindecat eu ea, sau am dobtndit 0 viatiinond, pantru Cd unit! eu EI trliim $1 noi 'preda,rea umanitapi noastre ('moarte)),Tatalni, sau transtorma'rea mOTUi ei ea osindli, Inc! plnii traim, in moartea ea pre-dare iubitoare a ei Tatiilui.

662. Moartea ne-a venit din desp!rprea de Dumnezeu $1 aliplrea la lome.Aeeasta era 0 moarte ce rasptndea putoarea ptltreeiciunii $1 a unei viet! suflete$tiostile lui Dumneze-J.!.. In Hristos moartea s-a fllcut pentru m ea om $1 pentru nol,c1aca ne alipim Lui, 0 jerUa d1n care se i1'aspindeste hUns mireasmli a lubirii latade TataL E 0 jertfii In c-are se aOa pulerea Duhulul SUnt -care lntiircste duhul omu-lui eliberlndu-l de poHele egoiste, de friea, de neputinta de-a pastra trupul coorentprin uniTea strtnsa eu suIletul. Acealit! moarte ca lerUa e superioarli jertfelor deanimale din lQgea veclle.

662 b. ea Fiul lui Dumnezeu e Unul-Nilseut. Paeut om nou $i tnvlat din mortie InUiul-Niiscut ,cad El n-a anulat umanitatea eJtistenta, ci s-a tucadrat tn ea,flictndu·Se 1ntTe fratH Sai primul nasen! ca om DOll $1 tnviat din morU. Ca prim

GLAFIRE LA LEVITIC 313

Aceasta ne-a spus-o El Insusi, zicind: «Dacii qrauntete de gr1u caz1ndIn ptimint, nu va rnun, ramlne sinqur I tat de va muri, multii roadava tuiuce» (loan 12, 24).

Dar n-a murit pentru Sine, ci noua. Aceasta ne-o arata foartefrumos litera legii : «Ducd va voi cineva, zice, sa aducii dtept dar Dom-riului jertiii din plrga ioaaetor, sa ile gral.lnte noi, coapte $1 mdcinateDomnului». Observe deci cum ne tndeamna Moise sau litera legii saaducem rod din oele noi. Caci, precum am zis, El e plrqa firii tnnoitespre innoirea vietli . sl intru E1 toate noi s-an facut (II Cor. 5, 17).Dar nu numai din griu se aduc cele spre jertfa, ci st din legumesfarimate. Caci pre cum a poruncit sl1 se adudi ardere de tot griulfacut fiHna si nu insu$i grihmtele intregi, asa a poruneit sa se faea sile jumele farimitate, adrca inmuiate, ca sa fie potrivite jertfei $i bunede mincare. Caci obisnuim sa nu mtncam qrauntele intregi $i nefarl-mitate. De aceea $i «Hristos e plrga $i jertUi placuta lui Dumnezeu»(Filip. 4, 18), atotbinemirositoare !;if foarte buna de mincat st nonaInsine 663. «Ctici E1 este piinea care S-C! poqont atn cer $i ada! viatalumii» (loan 6, 50) si ni s-a dat noua de mincare ca 0 fuina sau griumacinat,

Iar peste [ertfa a spus di trebuie sa se toarne untdelemn $i aporunclt sa se puna $i Uilniie. Untdelemnul mchipuieste simbolic gra-simea ~i veselia, iar tamtia inchipuleste sfintenia ~i buna miraasma.Aceasta areta ca Hristos S-a Hkut, precum am spus, [ertfa pentru noisi ptrqa rodurilor duhovnicesti ale tarinelor.

Iar ca moartea nu I-a fost LUi spre plingere $i [ale, ci mai degrabaspre desfiintarea lacrimilor si vaietelor $i spre nadejdea plina debucurie, cum soar putea Indoi cineva? Caci nu L-au putut inchideportile iadului, nici n-a ramas intre morti, ci desi moartea a pututsa-L soarba, dupa glasul prooroculul (Osea 13, 14). Dumnezeu a sterstoata lacrima de Ia toata fala (Apoc. 7, 17); asters ostnda poporuluidin tot pamintul. Cum si in ce mod? A tnviat Hristos, calcind moaelea,ca si pe nol sa ne elibereze de stricsciune (Rom. 8, 21); si sterqlnd

nascut din l"eeioara nu le da $i 'celorlalti putinta acestet nasterl, dar ea tnviatle dii ~i celorlelti putinta tnvierll. tn sensu1 acesta £1 e g,rliuntele ee mnrind tnpllmint, ra!;arc ea spie inmulUt.

663. Preeum din jertfele aduse in Vechiul Testament mtncau $i eei ce Ie adueeau,impiirta~indu-se de sfintenia slmbolica ee 0 dob1ndeau prin Captul eli erau pU$i 1n le-gatura eu Dumnezeu, 8.$ane tmpl1rta$im ~ no! de trupul $1 stngcle lui Htistos predateea jertfii Tatlilui »cn1ru '" fi $i apropiaji de Tatal cum S·n (lieut Hristos c~ omaducindu-Se jerMa Tatalui. Trupul $1 slngele Lui se umple de bunavoirea TatlHuiprin faptul ell I sa predau Lui. No! ne l11su~im prin urmare lrllpul ~i singele LUiplini de buniivoirea Tatalui. San tmpiirtii.~Lndu-ni.se ~i nouli, nrclim $i nOO1m.preunaell El sub bunavoirea TatllluL


lacrima din pncina aeesteia, sa ne convinqa sa striqam cu· bucurie :«lntorsa-i pl1nsuJ meu in bucurie, rupt-ai sacul meu $i m-ai lncins cuveselie» (Ps. 29, 12) 00".

Dar daca vrea cineva, 0 poate tnteleqe aeeasta si altfel. Anumeea in Hristos am Iost rniruiti. Aceasta soeotese ca insearnna : «Uns-aicu untdelcmn capul mew> (Ps. 22, 5).

lar faptul ca moartea lui Hristos nu e pentru niscai priclnt btne-cuvintate, sau pentru pacate, cl jerWi foarte importanta sl eu desa-vtrstro neprlhanita pentru noi (tiici s-a adus ca sa desfiinteze pacatulsi moartea din pacat si pentru 01 665), 0 poti lnteleqe prin tamtie. Proto-parintele Adam si-a adus prin neascultanle de 1a inceput blestemulatotpreacuvenit GOOb. Caci dupa ce s-a Imbolnavit de prea urltul pacat,a si fost eu dreptate osindit G66. Dar Mintuitorul ~i Domnul tuturornefiind oslndit pentru nimic necuvenit (caci n-a facut pacat), s-afacut jerWi buns ~i binemirositoare pentru noi si ca 0 pirga a noilorroade de tot Ielul, adica a qrhrlui si a Iequmelor. Caci a murit pentruloti, mici ~i mari, neamuri si Iudei. Caci ne-am facut prin El st in

664. Moartea si-a schimbat sensul, directia lii eleotul in Llristos. Nu mal eo despartire de Dumnezeu, ~i in acest sens ,pacat ~i pedeapsa, d predarea exlstentelproprlt ilul Dumnezeu. De -aceea nu mat sttrseste tntr-un minus extrem de viata,d tntr-o mare Jmbogatire ~i putere sufleteesca, ceea ce aduce ~i invierea trupului,pentru Hristos tmediat, pentru noi la sftrsitul chipului actual al Iwnii, cind prtntrupul iuviat a1 lui Hristos, seu plin de maxima pntere spiritual!! se ve revarsa ~Iill sulleteto omenesti puterea de-a refaee trupul in stare tnnoit!il nemuritoare. Prtnmoarte Hristos se afundli co sufletul Sau deplin in dumnezeirea Sa, lutnd pentruaceasta din ea puterea tnvterlt trupului, Deci ea nu -e prile] de pltns, ci de bucurle.Dar aceasta numal dupa ee ea si-a sfirsit lucrarea ei. Ctnd incepe, ea prtctnuieste18 orioe om, Irica $1 durere, Moartea lui Hristos e 0 bnbinare de contradtctii : detar'ie de-a 0 accepta ~j de sHibire voltli a lucriirii sutletuluf de-a mentine trupulunib cu jel; 0 t!lrie a sufletului de-a accepts In mod voit slablciunee Sa plna lecap1lt. Dar toemai aceasta tarie de biruire a Iricii de moarte dusa ptna la capal,tnsemntnd maxima manlfestare a iubitii fata de Dumnezeu, umpltnd sufletul la maxi-mum de pulerea dumnezeirii, devine putere a invieriL

66!? Moartea oa dliruire a vie~ii lui Dl,lmnezeu este de fapt desfiintarea de-savlr$lt~ a ego'ismului, care e pric1na orldirui plioat. Cu aUt mal mult a fost moar-lea lui Hristos opusul oricarui pacat, co elt prin ea Hristos a intrat cu umanitateaSa in dumnezeirea Sa, iubriea urnaniUitii fiind tnttmpinaUi, de iubire) dumnezelriLAsHel «CU moartea pe moarte a' c!llcatn. Cad moartea Lui nu e nurnal exprosie 0

sliibiciunii suDetuluj" ci ~i a tariei Lw. A~a e pina la un grad $i moartea credin-(,io$.llor. Moartea lui $i a alton~ nu slir$e~te in supTema sHibiciune vecin5. co nimicul.ci ill Dumnezeu izvorul vietH. De aceea cre$tinii spun: «s-a odihnit tn Domuuln,sau «a repausatu (0 raposat).

665 b. Neascultarea lui Adam, ca ~espartire eu sufietul sau cu vola, de DUm-nezeu care i-a adus moarfea, dar nu ca desfiintare totala. pentTu eli sufletului i-aramas punnla elt c pe pamtnt sa revina la viata (la plinatatea vielii in Dumnezeu),dar l1\Jmai prin ,astiinilTea naturii noastre de Fiul lui Dumnezeu, ar:at~ pullnta delerga mi~core pusa In om de Dumnezeu de la vecinlitatea cu nimic, 10 plinatateavictii in Dumneze ....

666. S-" osindit singur despartindu-se suflcte$te sau cu v.oia de Dllxnnezcu prinpacalul neaseuIfliril.

Gt-AFIRE LA LEVlTlC 375

El spre amintire lui Dumnezeu $( TaUH 667. De aceea spune litera le;Jii :«$i va aduce pteotul spte pomenire din grdunte unpreund cu untde-lemn st toata tiimiia jertla Domnului» (Lev. 2, 16).

" C~ci dupa ce l-am suparat prin multele pacate am iesit de laochii Tatalui. Dar dupa ce Hnstos s-a facut jertf~ pentru noi, $i-aactus aminte de Hoi si ne-a binecuvintat: ({A binecuvuuat pe cef cese lem de Bl, pe cei mici cu cei mari» (Ps. 113, 21). De aceea am $ifost tnvatati sa cintam $i sa zicem : «istnecuvtntou slntem noi deDomnul Cel ce a iiicut cerul $i pamttitul» [Ps. 113, 23). ~DaT si in allmod ne explica legea jertfa lui Hristos, ziclnd : «Itu de VQ ii darul luijcrtfd ciiiie Domnul, tie-) va educe dtn vite, tie parte btiibiiteascii, fieiemeiasca, sii-I aducd eural lnaintea Domnului. Si sci-$i puna rolinilepeste capul, datului .~isa-l junghie uiainiea u$ilor cottului marturiei.Iar llli lui Aaron, preotii, vor tUIna singe peste [ertielnie, impreiurulerdeiilor de tot. $i sa aduca din jertfa m1ntuirii dar Douinului gra5i-mea care acopete pituecele $1 toatii qtiisimea de pe pinteee $i am1ndoirasunctiit $1 grdsimea de pe ei, cec de pe coapse ,~i pielilo: de peticat 0 va scoate cu tiiiunctui. $i Ie vor aduee pe ele tiii lui Aaron,oi eotii, pe [ertielnic, spre artiere de tot, peste lemnele de pe iocul depe [etiielnic, dar spre miros de butui mrreesmd Domnului» (Lev. 3, 1-5).

Dar nu numai din vite, ci de va voi cineva, va aduce spre arderede tot ca jentfa de mintuire ~i din oi sau din capre, Iucrind in acelasifel. In toatesa fie savtrsirea jertfei in acelasi mod. $1 fie di e animalulde jertfii parte barbateasca. fie parte Iemeiasca, el trebuia sa fie eudesdvtrsire curat de orice pata. lntelesul jertfei se relerea Ia Emanuil,El este vitelul qras, jertfa fara prihana, Cel ee ridiczi pacatele lumii~i se junghie in chipul tapului pentru noi. CaCi dupa lege se junghiaun tap pentru pacat. Dar priveste iarasi cu mteleqere subtire moduljertfei. Litera legii nu face deosebire intre partea barbateasca $ifcmeiasca. Prin aceasta se tnteleqe eli 1n ambele este Hristos. Inpartea barbateasca, pentru ea e conducator si povatuitor, caci inarntndoua privintele barbatul are un rol mal insemnat i in partea

667. Moartea ca jerua e opusa mortii de pe urma plkatului. Ultima e capatulfinal al despartirii de Dumnezeu, prima e capatul final a1 lnaintarii spre Dumnezeu.Aeeasta schimhare de directje a mortii a avont 10c in Hrislos. dar ca reprezell!anta) tuluror oamenitlor. care tn El ~i-au gasit un lnceput nou, sau plrga tnnoita alor. In EI e concentratli oarecum toatli omenirea :virtual, avind ca tiecare sli-~i ga-seasca personal aetualJizarea euprinderii Sale virttuaJe In El. TaUil ne are 1n Hristosp~! loti in amintirea Sa vi,rtualli. Depinde oa HeoaTe din noi sa Iaea aceasta aIlarea Sa In alllintirea V'irtuala a T&lalui 1n amintire actuala. Depinde de [iecare sa fad!pe Talal sa spuna: ...Da, t'll te aIll in Fiul Meu, sau unit eu EI, prin ascmWlareape care U-ai realizat-o eu ill».

376 SF. CHIRIL AL ALEXANDRIEl

temeiasca pentru ca S-a asezat sub lege, desi e conducator 668, cacifemeia e supusa ~j a doua dupa barbat, odata ce este eu adevaratmai midi si de masuri mai reduse. Dar ceea ee se jertfeste esteneprihanit. $i a~a este Hristos. De aeeea a spus: «Vine stiipuutotu!lumii acesteia si nu va afla in Mine nimic» (loan 14, 30). Iar pentruIudei si-a fikut din lipsa oricarui pacat in El 0 dovada a firii Luidumnezeiestt. «Cine dintre vor ma va viidi avlnd vreun paeat? Jarde spun osievatul, pentru ee nu creaett In Mine?» (loan 8, 16)659.

Deci e jerWi sfinta pentru ea e far a de prihana 670.

Victima legii se junghia inaintea Domnului la usa cortului, dupace-si punea peste ea mtinile eel ee 0 aducea, Apoi .varsindu-se singelela baza [ertfelnicului, s-a spus ca maruntaiele trebuie sa se predeaarderit de tot. Aceasta inseanma ea moartea Fiului s-a savirsit inoehii lui Dumnezeu si Tatal, punindu-si sufletul pentru viata lumii.Ciki daca are dreptate eel ce zice : «Cinstitii este uiaintea Domnuluitnoartea cuvlosilor Lui» (Ps, 115, 15), cum n-ar invredniei Dumnezeusi Tata! eu prtvirea Sa moartea Piului Sau? 0 cinsteste numaidecttsi 0 invredniceste de privire. Dar se intoaree de la ceea ee e spureatsi neplacut. Deci faptul ea nu e lipsita de slava moartea LUi, searata si in aeeea ea are pe Tatal ce vazator nemijlocit al ei. Deaeeea se junghia Ia usa cortului. Caci Emanuil a murit larqindu-neintrarea in Sfintele Sfintelor ~i desehizind usa Bisericii de sus sidin ceruri celor ce ered 671. Asadar, in moartea lui Hristos cl$tigam

66e. Hristos S-a esezat ca om sub lege $i sub trebuintele omenesti, dar debuna voie. S-a faeut dependent, dar de cele create $i rtndulte de EI ca Dumnezeu ica sa arate cum trebuiesc Implinite acestea de om, pentru a tnttlnt pr in ele peDumnezeu.

669. Cu toata smerenia Ilul, 1$i afirma nepiieatuiTea. 0 atirma, pentru di 0avee de fapt. Se declara Dumnezeu, cu toata smerenia Lui. lIn nicl un om smerenianu peste coexista eu esemenea efirmatit pentru ea smerenia omului reda de faptmicimea lui reala, nu 0 coborire de buna vote. aeea smerenie e eea mai mare,desi se afirma Dumnezeu $i tara de paeat. In aceste afinnatii nu e niei 0 mindrie i€'Ie mu stnt lipslte de 0 acoperire reeta, EI e omul lipsit de ortce 'pacat, ba chierde orlce poslbllitate de pacat, pentru eli nu e numai in maxima unire eu Dumnezeude buna voie, ci pentru Cd e ipostasul Cuvtntutui faeut om.

670. Cea mai bine primitli jertfa, sau eea mai adevarata jerWi. e eea mailipSita de vreo pata a' paoa-tulut Hristos a fost eea mal ·adevarata jertfa, peritru caa fost ,ea om fa,ra de pacat. Predarea Lllii ca jerUIi- TatiHui a fost ell adevaratdesa.vtr~ita. nesliibita de nid 0 mi$care egoista, contrera. El a avut ca om. jertfitintraTea :tot·a111la Dunmezeu. $i uniti en EI aVem $i noi aceast11 intrere. Peste noise tntinde IiImln~ curlitiei Lui desavin;it-e '~'iatotplaeilte T,atalui.

671. Sfintele Sfintelor de Sus e ultulla !)i taimca interioritate a lui Dnmnezeu.Ptn! aeol0 a ·intrat I::-hlstos ell jertfa Sa <:a o.m. A'l'hiereul legii intra cu. stngeletl;l'puJui ispa~itOJ' 0. shlgu,.-a data p~ an In S{intele Sfjntelor din cortul viizut. Acesta~rIJ ehipul ll)trarii tn int~ioritatea spi-ritualii a lui Dumnezeu, 1a (<jnimIJ»Lui per-senala, Ca 'sa rauninli acolo ve~nic <:a om (;;IJreatrage pe fratH S1l.i.El II desch'istn mod rcal oamenilor intrarea la interioritatea lui Dumnezeu Tatlil, tn clJiTese COD-slituie Biscrica san comuniunea cea mai deplinii intTe oameru ~i intre ei ~i Dum-

GLAFffilll LA L.EVITIC 313

si puterea de-a patrunde in sftntul cort pe care l-e tntemeiat Domnul~i nu omul, in Ierusalimul de sus, maica sfintilor si hranitoareaingerilor 672.

Iar ca moartea lui Hristos va ff sfinta ~i sfintit~, ne-o arata ~iporunca de-a turna stnqele la temelia [ertfelnicului 673. Prin aeeastase da de Inteles si altfel di Hristos si-a pus sufletul Sau pentruBiserica. Cae; jertfelnieul e chipul Bisericii, iar singele, al sufletului.

Tar predarea sau sfintirea maruntaielor. adica a grasimii, a fieatu-lui ~i a rarunchilor arata Iarast cii toate ale lui Hristos sint sfinte,sfintite si binemirositoare. Inteleptti in acestea spun e~ in ficat semisca poftele sau dorintele spre orice. Iar rarunchiul este 0 particidia trupului, ee are 0 lucrere care diseerne, fiindca deosebeste eeeace-i de prisos de ceea ce este de Iolos. Aceasta 0 face si mintea innoi insine. Caci respinge, daca e Inteleapta. ceea ce obisnuieste sanedreptateasca si admits eu multa bucurie ceea ce aduce f010s. Aeeastao ctnta st fericitul David ca din partea lui Hristos: «!Tiaintea Ta estetooui poita Mea» (Ps. 37, 10). $i iarasl : «CCi Tu ai c7~tigQt rCilunchiimei, Doamne» (Ps. 118, 13).

Iar ca Emanuil e plin ~i de virtutea pl~cuta lui Dnmnezeu, ne-oareta iaras! grasimea. Caci precum grasimea se produce in animaielecele mal bine hranite, in acelasi fel, socotesc, di virtutea are in mintehrana cereasca, Asadar, Hristos e sfint $i fara prthana si plin devirtute, sfintit ~i binemirositor, jertfa de tot spirituala, si era adustnainte in chipul a orice, adica a viteiului, a1 berbeculut ~i al caprei.Ca~i s-a f~cut jertfl1 mintuitoare pentru noi si se dil pe: Sine Unulpentru toti, schimb egal pentru toti. Prin Care ~i eu Care slava luiDumnezeu si Tatal tmpreuna eu Sfirrtul Duh in vecii vecilor. Amin.

nezeu prtn Iubire .. E 0 oomnniune reaUzatli ~i hrlinit& prin jCirtfa de Sine a Fiuluilui Dumnezeu oa am, 01 caret- dub ni-I tnsuslm sl noi biruind ortce egoism. AceastaBiserica eu temeiul in Dumnezeu i!li are prelunqirea tn Bisertca vilzut&, Cei ee faeemparte din aceasta Bisetlca avem sufletele unite prln eomuniune tn In[erioritatea luiDumnezeu-Tatal, tmpreuna en Fiul Iliout om.

672. Biserica fiind Sftnta Sfinlelor in care se afta tnterlcrttatee lui Dumnezeu,CIl tot contlnutul infinit de tntelesurl $i oa izvcrul hl'birll nesltrslte, din care acreat, sus tine !Ii tmbogllte!lte splrltual lumea $i in cere a lntrat $1 ramihe tn veei$i umanltetea noastra purtata de Phil st jertfitl, tntr-o tnttlnire suprema tntre in-birea omenescului $i dumnezeirii, hrlineste en aceste lntelesuri $1 en aceastl! iubire~j duhurile [ngerC$ti. De Bceea se scot la Sf. Liturghie'1>articele (miri-de) sl pen·tru tngerL

67$. Prin aceasts se arela cli jertfa lui HristOlS va Ii la temelia Blserlcii, acomuniul'lii oamenilor eu DUilllnezeu:$i fnl1reolaltii, Pentru ea nwnai tn jertlli - siprin excelen1! in jertla lui Hristos - e tnvinsa separatia sustInutli de egoism, deci1ii moartea ell urmare a pll.catuiui din egoism.

318 SF. CHIRlL AL ALEXANDRtEI

lmparta~lndu-ne de btnecuvtntarea .talnlca-vom -fl numaidedt stmtt ~i sfinliti

Dumnezeiestii ucenici s-au -facut vistiernici ai tainelor Mintui-torului nostru, dar nerapind pentru ,ei aceasta .cinste, nici facindu-seprin ei Insisi chematt 1a aceasta, ei fiind ortnduiti mai degraba spreapostolat ~i poruncindu-Ii-se sa Implineasca sfinta slujire a prediciimintuitoare 674., adica a Evangheliei lui Hristos, tuturor celor de subeer. Caci, i-a facut pe ei straluciti tnvatatort ai tainelor. zicind :«Mergind, lnvatati toate neatnurile» (Matei 28, 19). Deci supunlndu-se,st _tnca eu multa rtvna, poruneilor Domnului, raspindesc invataturaaeestor taine in lumea tntreaqa, avind ca povatuitor pe Tatal siDumnezeu din eer si facind pe altii partasi ai harului. Caci Isi amin-teau, precum , se euvine, in aceasta privinta eeea ce le-a poruncitHristos, spunindu-Ie Ulmurit: «In dar ati luat, in dar sa dati» (Matei10, 81. Deci scrie dumnezeiescul Pavel, lamurtnd adtncimea tainei ieO-nomiei eu trupul si zicind: «Pentru ca ceea ce era eu neput!ntaleqii - fijnd slabii priti trup - a siivirsit Dumnezeu ttimituui .peFiul Sau In osemonarea uupului pticatului ~i peiitni pacat. a osuuiitoacatu! in trup, pentru ca dtepiatea Ieqii sa se uuplmeascii 1n noi,care nu umblii dupa trup; ci dupa duix. Cad Hristos· S-a facu! pentrunot pacat», precum s-a seris (Rom. 8, 3 s.u, i II Cor. 5,.21). Dar nuvinovat de pacat 675. Caci nu ne-am obismrit sa aiurim astfel, 'pentruca nu stia peste tot de pacat, fiind Dumnezeu .dupa fire si nascindu-Sedin Dumnezeu TaUU. Dar Iiindca S.,a Uicut jertf~ pentru pacat - «caciPasiile nostni .Hristos s-a jertfit pentru no!» (I Cor. 5, 7) - de .aceeaspunem ea S-a facut si pac& 676. C,ad s-a [ertfft, preeum am spus, ca

674. Pentru Sf. Chiril $i predtoaree -Evenqheliei este- sluilre sfinta, 'ce $i· sa-vtrstrea Tainelor. Sf. Ap, Pavel a <savjr-$itmal mult eceesta .slujire, did a botezatfoerte putlni. Ar fi bine ca preotii de azl sa-~i aminteasca .de aceaste datorie catactn9- parte din slujirea lor. Nu se pot savir~i tainele cu mare eiect pentru ere-dinciosi, dadi nu se da invatiitura cuvenita despre ele, oere-si au tenreiul tn faptelemtntuitoare ale lui Hrlstos. . - ,

675..Leqea ape lind 'la un tmp slab nu era in stare sa scaoe pe 'om de plicatDid prm ridrcaree ornului din pacat, Dici prin suportarea mo.qii nu· ca pedeapsa,ci din dragost:ea pentru Dumnezeu, strainii d~ orice egoi~m. De aceaa DUmnezella osindit pacatul mtT-un fel care ne scapa· deel. taciM sa sutere moaTtea in trupFiul Sau jntrripat, lips-it de pacat $i pritt a-cea,sta tnvingind moartea ca prirnitade El nu did! 'VinojVatie.d faxa vina. Prin ateas~a pe - de 0 pa,rte a· oslndit prinmoaete pl!.catul la.GaTe .era supus pe deeptate trupul. lmplinindu-se dreptatea;_ darpe de alta parte, nefiind El tnsu$i vinovat de pacat. a Invins moar-tea ca nedreaptapentru El. lar gradul de superioritate asupra. mortil la .care a ridieat El trupul Saus-a comunioat $i fratitor lntru UUl anit ate.

676. NUinai pentru aecea se spune ca Hristos «S-a iaellt pacat pentru 110i» ,pentru eli ~i-a inSu$it moartea. care a 'venit peste oameni din ptiCina pacatului.DM El a Intors i:l1rectia mortii dinspre noont, oa despartire de Dumnezeu, spre


prin singele Sau sa d~tlge lumea de sub cer. «Ciici eu pre; am lostcumpiirait», dupa Scripturi (I Cor. 6, 20) ~i nn mai stntem ai nostrici ai Celui ce pentru noi pacat S-a facut, ca sa ne elibereze de vechilepacate si sa ne arate sfinti prin imparta~ire de sftntul lui Trup, deci~ ai Singelui» 677.

Aceasta ne-a spus-o de mai mainte si dumnezeiasca lege. Cads-a scris in Levitic : «$i (l graft Domnul cane Moise~ zicind: Graie$telui Aaron $1 iiilo» lui zidnd ; Aceasta e Ieqea penitu pticat : in Ioculunde se iurntue atdetlle de tot, vor junghia $1 cele peniru pi1cattnaintea Domnului. Ctici e stttitii a sfintilor 678. Pteotul care 0 aiiuceva muica, in 10c st1nt se va mitica, ln curtea cOl'lului miirturiei. Toteel ce .se va atinqe de carne~ ei, se va siinii. $i ori a cui hrana sevc stropi din suiqele ei, eel ce S9 va strooi pe ea, se va spala Inloc sf1nt. $i vasul de lui in care s-a iiert, se va siiinma . Lar de seva tietbe In vas de aroma; se va freca $i se va spiiJa in opa. Tot biirbatu!dititre pteoit le vc mlnca acestea. Caci sini siinie ale siintttor Dornnu-lui» (Lev. 6, 25-29).

Inteleqi deci cum porunceste sa se· [ertfeasca pacatul, adica pentrupacat. Acest tap era chip al lui Hristos, care pentru noi S-a facut.pre cum am spus, pacat? «Ciici lntre eei tarii de lege s-a soeotit»(Fsa,ia '53, 12) si S-a rastiqnit trnpreuna .cu ttlharii ~i S-a facut '~iblestem. Fiindc~ s-a scris : «Blestetuat: este tot eel sptmurat pe lemEl)}

Dumnezeu ca tnvtnqere a eqolstei despartiri_ de Dumnezeu din draqoste desavtr$itade 'Dumnezeu. Hristos a trecut pria moarteaLui ca . fer Wi fara -de. pacat cu adevaratdincolo de creatie, 'la Dumnezeu, !ii ea om, deci e Pastele adevaret, cum mielulmozalc simboliza doar. Iar odata eu Hrlstos trecern sl noi din' viate despartitii deDumnezeu sl supusa mortii, la viata tn Dumnezeu. Moartea ca trecere spre Dum-nezeu, ca predare a vietil proprli lui Dumnezeu, se cunoaste prin aceea cii e jeT>tfasau dar adus 'lui Dumnezeu,

671. In, doua' sensurt nu mar sintem at nostrl, ci ai lui Hrlstos . pentru cii Elne-a :raseump1irat cu stnqete. Lui din robie; pentru eli ne facem piirta$i -de frupul~i- stnqele lui libere de plicat, libere de robia mortii -deftnitrve, datorita unirii de-savtr!iite, prin jertfa '08 oproed8tTet.otalii, cil Tata}. Poti sa iii al cuiva ca rob $1 potisa fii al .cuiva odatorita fU'Ptului cli te -oi$tiga pAn iubirea Lui. Chid e$ti al 'Cuivaprin iubirea ce 1i-o acor.oda, e~ti .al lui bucurindu-te1:otodat& de libertate. Dar dnae~ti rob al dU$in.anulu1, e$t!. rpb -·fiiJ:ii -Hbertate. Clnd e~ti rob a1 patimilor ~i al mor{iidin pricina ei, esti rob leu adevarat, li'Psit de libertate. Dar devenind rob al luiHristos, sau al 1ui Dumnezeu,' da-torita -dragostei ce ti-o arata $1 prin care te-aeliberat de patimi ~i de moarte, devil rob de bunavoi-e. Clnd se z!ce credinciosuluiKrobu} lui Dumnexeu», aceasta nu irrseamna un rob neliber, c1 un rob 'de bunavoie.Sint rob iericit al celuice rna' iube~te ~i pe care'n iubesc. Esle 0 unhre paradoxalaIntrc libe.r,tate sl eomuniune din Qragoste. ~

67:8. De ad _a t-tecut 1.n Liturghia ore~tin~: Sfintele SIintilor. Jertf6 adusa luiDumnezeu e predC).tli ~i lui Dumnezeu, dar $i celor credindo$i, peritni a-~i insusi~i ei aceastii predare, ca sa fie $1 ei .061Domnului. Ei se n:umesc ,sfmtL mi numaipentru cli· sint a$a, d $i peILtru eli se vor f.ace !ii mai sfinti :prin .impartaliirea dei~~rt[a, cum se spune tn continuare. Toti eei 'ce se impatta$esc de HIistos vor Iisfin~i.ti Domnu1ui Dumnezeu. predtudu-se tmpreuna eu Hristos $1 laolaltli. lui Dum-nezeu-Tatal.

380 SF. CHIlUL AL A.Ll!:XANDRIEl

(Deut. 27, 26; Gal. 3, 13). Dar desi s-a pogorit pe Sine in aeestea pentrunoi din Iconomie, totusi era st este Stint nu prin tmpi1rtlil>ire de laaltul ca noi, ci El lnsust prin fire ca Dumnezeu 679. Caci credem diprin El Insusi se sfinteste creatiunea, chiar dadi te ginde~ti la ingeri,~i tnca la eei mai de fruote in slava, sau la eei mai de deasupra~i mai de sus, adica la Tronuri st lncepatorii, sau chiar daca Ii numesti"pe Serafimi. Nu se sfintesc nici ei altfel dedt de la Tatal prin Fiulin Duhul. Deci chiar daca s-a fllcut pacat, a dimas eeea ce era, adicaStint dupa fire ea Dumnezeu ~i «znz do Dubul eu ttuisurii», qupi1 cuvintullui loan Botezatorul (loan 3, 31) 680.

Jar eli ~i moartea trupului LUi, inttmplata spre destilntarea lJacatu-lui, a fost sttnta ~i fara prihana ~i bineprimita de Dumnezeu si TaUHca 0 tamtie 681, ne-a amintrt-o legea, zlcind : «In Iocul unde vot junghiaeele tuiuse ca ardere de tot, vor junghia s! eeea ce se aduce pentrupiicat lnaintea Domnului» (Lev. 6, 25). Ardere de tot este Hristos.predtndu-Se lui Dumnezeu Intreg din tntreq si nu in parte, spre miros

619. Numai Dumnezeu, deci $1 Hristos ca Fiul Lui este Stint de la Sine, prinnre. Toti eel crean pot deveni sfint·i prin impart!$ire de El, Totusi S-a facut pentruno] om $i S~a socotit pentru noi plicat, primind moartea pentru noi, dar In chipIconomlc, en vote $i cu scopul eliber~'l'ii noastre de piicat ~i .de moarte, Toate acesteanu Ie are in Sine si nu le tmplineste pentru Sine. Aceasta ar tnsemna Cd este unacu ce1e din lume, eli e un zeu ltn sens panteist. In acest caz pacetu! n-ar fi p!cat.pentru eli ar Ii prodnsul unei leg1, lar oamenB n-er scapa de moarlea definitivli.pentru cii zeul tnsust, ca element al natnril, ar Ii supus acesteia. Acestea n-ar Iiprimite de Dumnezeu din Iconomle, pentru a $C!pa pe oameni de elc, ci le-ar $U-porta prin fire. In fond toat! gindirea Pdr-intilor. urmtnd Evangheliel, e 0 respinqerea pentetsmulul, seu a religiilor ~l IllosofiHor pantelste, care conrunda divinitateacu lumea. In afirmarea lui Dumnezeu eel 'Personal, transcendent lumii, ~l a omululCIS ehip person ill $i etern al LUi, dar sl Unul $i altu1 tn comuniune Intertoara 51reciproca, sta esenta crestinismulul,

680. Omul care comunica Duhul altuie, U comunlca cu masurli. aUta cit poatepriml si el datorita limitlirilOT lul. Dumnezeu: lns! n d! I~ra masur!1. pentru dI IIare din Sine, sau purcede din Sine in mod nemlirginit, sau ~i prin DuhuL lucreaziiOumnezeu in interiorul oamenilor. sau asupra glndirii. simtirii $i volntei lor. Darnumai diotr-un Dumnezcu transcendent lumil. neprovenil din lume, poate ridiClIpe om peste robia lumii, a patimllor ce-l alipesc la ea. Iar aceasta 0-0 poate· faceelecit un Duh care tntat'este persoalla tn c_omuniune, deci trebuie sa fie ~i EI Per-soanli. traitoarea supreme! comuniUlli. sau condiUa .supremel comuniunl ca Persoanein care Doimea de persoane e depa$it!.

681. Dad Hrlstos CIS ipostas dumnezeiesc al umanitapi Sale e SIlot $1 in aceastaurmeazii cll ~i moartea Lui e stint!. Cad nu c tn El nimlc plicatos, care sa imprimeIn tOate faptele $i chiar $1 tn piitimirea -mortH, pacatul sau direcUs spre indepllr-tarea de Dumnezeu. Ba moartea LuI n duce spre Dumnezeu-TaUil. ca suprema de-p!~lre a egoismului. a gTIjii de Sine a umanului. e 0 desfiintaTe extrema a posi-biliUitii plicatului. Faptul c! prin ea Hristos trece ca om spre Dunm~zeu ~i Tat!l.patrunztnd tn intimitatea Lui. se araUi $1 tn aceea eli e blneprimita de Dumnezcu$1 Tatal ca 0 tiimiie binemirositoare. A~a cum tamiia se face placutii topindu-se.flira sa se desflinteze, cI transformtndu-se tn fUm binemirositor. fum mobil ce seInalla vertical $i se r~ptnde~te orlzontal. tn mod generos, neram!ntnd lnchisa tnperetti ei. a~a se daruie~te $1 cel ce se jertle~te spre Dumoezeu $\ spre oameni.plitrun.ztnd in ei ~i fiiclndu-Ie placere.

GLAFmE LA LEVITIC. 381

de buna mireasma lui Dumnezeu si TCltal. Pentru aceea e si SfintulSfintilor. Caci ne-am sfintit .in El.(I Cor. 1, 2) ~i'E! este toata Indrep-tarea [Indreptatirea) noastra, mai bine zis ~i sfintenia duhurilor desus, precum am spus adineauri. Pe linga aeeasta mai .spune : «Pteoiulcare 0 aduce, 0 va mince pe ea» (Lev. 6, 26).

Observa acum di in toate eele ce sint de facut, Biserica se con-'duee .de. rinduieli1e sfinte si dumnezeiesti. Teate cele din jertfa sintale celui ce le aduce. Ceea ce SpU11;.0 stie tot eel ce -se hraneste dinlegile Bisericii.

Iar ca locul eel mal cuvenit pentru sfinteIe Iucrart este Bisericalui Dumnezeu l;ii di in ea se savtrseste in mod necesar tama- luiHristos 682, 0 poate vedea clar eel ce ia aminte Ia ce'le ce le-arn spus :«In loc stint se va m1nca, -in curtea cottului martl:lriei» [Ibid.], Dar inacel tinrp era un singur eort in pustie si dupa -aceea un sinqur templu.pe care I-a- cladit Solomon in Ierusalim. $i erau supusi mortii ceice jertfeau 'in afara cortului. Cact a zis SHrita Scriptura : «Orrccreom dintre llii lui Israel, care va [unqhia vitel sau oaie sau capra dintobar«, sau afard de tabati: $1 nu le va aduce la usn cortului ·mal'tu-riei, ca sa aducd aarut Domnului uiaintea cortului Domnului, se vasocoti ca un viirsatot de singe $i suiletul aceta va ii nimicit dinPOPOl» (Lev. 17, 3-4).

Asadar e 0 neIegiuire si mtinare ce cade sub osinda varsarii desinge vointa de-a se rrrrpreuna-cu ereticii in aceleasi lecasuri ~i de-aprimi comuniunea eu ei. Cact cei ee aduc in afara .eortului jertfapentru pacat, nu savtrsesc jertta sfinHi in locurile sfinte 683.

682. Tainele Biseri'cii nu fac decit sa actualizeze si sa Introduca pe fiecarecredincios ,in Taina cea una a lui Hristos, tnfaptuita prin toata faptele Lui mtntui-toare . Intruparea ca om nou (Botezul}, [ertla - tnvterea (Sf. tmpllrta$anie, sanLiturghia). Toate se actualizeaza prin cobortrea si transmiterea Sfintului Duh. Caciprin r~spindirea lui Hristos tn oameni se mentine Bisertea,

683. Precum era in pacat tmpotriva unitlitii poporu:lui Israel tn oredtnta 111Acclasl Dumnezeu, jertfirea tn afare cortului, asa e un pilcat nesavirSi'rea jertfeieuharistice lin bisericile ee se ana in unitate. Cad Hristos S-a flicut om $1 s-ajertfit pentru 'toti Oil sa ne uneaseli pe toti 'en 'pine ca frati ai Slii ;;i ce iii aiTatalu], «ca toti sli fie una». Netinerea Ia :unitate e un mare pacat, D.aeli nu vremsa fimA.l!1a, nu vrem sa f.im tn Acela$i Dumnezeu. Dumnezeu ia iniatisari deos~bite,partiale, contradictorii $i aeestea J?u mai reRr~:z;inta pe Dumnezeul adev~(at. Sespune: dar DUmnezeu e acela;; pentru tot~. Ce folos insa cli Dumnezeu e tn Sineacela~, dar oamenii n ,cugeta "in moduri diferite 1 Pentru ei <tdumnezeu» e eel pecare ;;i-l tnchipule ei, ntl Dumnezeu eel adevarat, descoperit nona' de Fiul San Unul-Nascut. Ce folos au de la DUllll1ezeueel Uhul $1 treimic <:ei ce cred eli Uumnezeueste 0 esenta impersonal1i, sau eli Hristos nu e Fiul Lui'1 Nu tntorc ei spat-eleDumnezeului adevarat, '$i nu-;;i intoarce ~i Dumnezeu eel adevar'at ~i sin-gllf Min-tuilor spatele de'la ei.1

382 SF. eRUUL AL ALEXANDRmr

Cad Biserica e una, ea ~i veehiul templu, unul ~i cortul, carearata ca Intr-un chip frumusetea Bisericii. Sa adueem deci jertfa pentrupac at in incaperea Sflnta ~i mtnctnd din carne a snnut, adica facindu-nepartasi de «binecuvtntarea tainica» 684, vom fi sftntiti. Aceasta 0 mar-turiseste si leqea, zicind : «Tot eel ce se vc atinge de carnea ei(a jertfei) se va siinti» (Lev. 6, 27).

Dar e, la fel de putsrnica in binecuvintarea tainica ~i stropireaeu singele jertfei. Caci a spus iaru$i: c<$i eel a cdtui haina se va stsopieu slngeJe ei, se va spiila Iocul stint» (Ibid. 28). $i ce e de mirare,dad! se sfinteste ~i animalul cuvtntator, adica omul, ctnd $i vaseleIolosite in lucrarea sfinta se sfinteau in modul cuvenit lor'. De aeeeanici nu se foloseau pentru trebuintele de obste. De aceea unele, dintrevase se spalau, altele se sHirimau, Caci cele ce .slujeau lucrarilordumnezeiesti, cum ar mat fi fost folosite pentru eele omenesti J Iarea Impartasirea de carnea jertfei e un lucru stint si nu se cuvinealtora decit celor ce obisnuiesc sa Iupte impotrtva pacatului st sa seImbdrbateze in virtute, 0 aratl:i zicind : «Tot barbatul dinire preoiiJe manlnea aeestea. Ciici Slinte ale Siitiiilor Domnului sint» (Lev. 6, 29).

Dar spune-mi, leqaa a poruncit partii temeiesti sa se retina de 1abinecuvintare? Nu 0 spunem aceasta, ci aeeasta s-a spus in chipuri$i umbre, indicind prin partea barbateasca si sfinta in mod subtire pecei barbatesti spiritual si sfinti in Hristos 685._ Deer sintem chemati latmpartasirea de jertfa prea bine mirositoare, ca neam sfint si «primit»ca «necrn siuu, ea pteoiime lmparateasca» (I Petru 21 9), «tineri ~iiectoate, batnru $i tineri» (Ps. 148, 12). «Ciici in Htistos Iisus nu maie biirbat si temeie, ci toii slntem una, tmpdttasindu-ne de aeeea.$ipiine, ptecum s-a sctis» (Gal. 3, 28 i I Cor. 10, 17). Ne ramine decica avind gun neinchise sl cu glasuri nesfirsite sa Iaudam in doxologiipe Irnparatul ~i Mintuitorul tuturor, adica pe Hristos, Prin Care sieu Car~ slava lui Dumnezeu si Tatal tmpreuna .cu Sfintul Duh in veciivecilor. Amin.

684. Acesta era $i el un nume a1 Euharistiei, pentru ea prln bioecuvinlare apreracut Hristos ].a Cina cea de Tain.a pUnea ~i vinul to trupul $i slngele Sau_

685. Crestinismul puntnd accentul pe con$tiinla, nu mat fai:e 0 decsebirc insetlsfecerea necesitatilor de coastnnts Intte blirbat $i femeie, tntructt aceste nece-sitllti sint egale.· Mqi mult, con~iint.a [e,meU nu e cu nimic rpai prejos de cea abllrbatului. Dar tiotild seama_ de deosebiIea unor functii tTUpe$ti, atribuie unele slu-jiTi potrivite cu ele barbatilor, pentru a nu tmpiedica tmplinirea func\iilor trupe$tideosebitoare ale femeilor (d. ex. sarcina, alliptarea copWor, care cere 0 peqnanentaprezenta In biserica $1 In implinirea necesltlltilor spirituale ale CTedincio~ilor). DarIcmeia are in implinirea functiilor ei trupe~ti 0 maretie egala cu e barbatulni.


Despre curattrea leprel

A imparatit peste noi si a staptntt peste cei de pe pamint pacatul,pentru faptul .ca cugetarea omudui e foarte aplecata «spre cele teledin tinereie» (Fac. 6, 5 i 8, 25) si plHimeste ninfrinat de pornirea sprecele urite si nu da nici un pret pe cinstea Infrinaril. Dar' Dumnezeu«bogat iiind 'in mila $1 Jn uiauxart», precum s-a seris, «pentru mareaSa iubire cu care ne-e iubit pe noi s! tiind noi morii prin pacate1enoastre ne-e iiicut viii Impteurui cu Htisios si ne-e sculat cu El ~ine-e esezcr lntru cele ceresti» (Efes. 1, 4-5). Asttel ne-am imbogalitin Hristos eu bunatatea de sus Sl am fost spalati de necinstitul Siatotchinuitorul pacat, Iiind chemati prin credinta 1a sffntenie. $i pelinga aeestea fiind faeuli parta~j 1a viata de veci, vom fi primlt!in ea si ne vom darui intru miros de buna mlreasma lui Dumnezeusi TaHH. Caci spune adevarul fericitul Pavel, dnd serie: «cd slntem«burui mtreasmii» a lui Htisios lui Dumnezeu» (II Cor. 2, 15) 686, SftntaScripture ne Invata ea desi ne-a tiranizat 0 vreme pacatul, totusiam lepadat aceasta pata, am fost spalat! de murdarie, am fost scapatiin Hristos de vechile boli. Caci s-a seris in Levitie : «Si a grail Domnulciitte Moise, ziclnd: Acecsto e Ieqtuitea pentru letnos. In ziua Incare se vQ curtii! va I] dus 1a preot. $1 va tesi pteotul aiaia din taMra$i va vedea preotul co s-a vindecat rana lepte! ae pe Iepros Si vatertii preotuJ. Se vor lua de 1a eel curait: doua pasori vii sl curate.<;1un lemn de eedru ~i fir rosu tiisuctt. $i isop. $i va jerili preotuisi vot junqtiia una din piisiir! intr-un vas de lui, 1n apii cuzqiitooreApoi Vet Iua posiirea vie $i 1emnul de eedru si tosul rasueit $'1 isopul$i le va lnmuia cu posdrea cea vie 1n slngele pasarii lnjunghiate Inapo. curqatoare. $1 va strop! de sapte ori pe eel curiiiit de. lepra $icurat va ii. Si va slobozi posiixea cea vie in dmp. Si va sptila eelcuriiitt tiainete lui. $i se va rade tot pOTUl lui $i se va scalda tn apa$1 se va curtiti. Sf dupa ccesrec va intra 1n tabara $i va petsece ~naiara coset lui satne zile. ltir in ziua a $apteQ va rcde tot ptitul capu-lui lui $i barba $1 sprlneenele si tot parul lui $i va spQJa hainele lui$i va scalda trupul lui In opa $i eural va Ii» (Lev. 14, 1-9).

Descrierea esie clara, chiar daea nu mai voie~te eineva sa Ielamureasd1. Dar nu e de nici un folos, daca nu se intelege duhovni-ce~te. Ded sa' mutam eu intelegeie 1a taina 'lui HrJstos nedeplinatatea

686. Hristos lnalta ,prin JerUa Lui ea om buna mireasma a wnanitatii catreTataL Dar 51 noi uniti cu Hristos, tnlH\iim In noi buna mt.reasma a duhului dejerWi al lui Hristos Tatalui. T-atlil vede In f-ata omeneasca a lui Hristos. predataTatalui ptni1 la suprema jerlfa, fetele noastTe ~i noi aratam Talalui In. fe\ele noastrepline d£>iublrt' jerlfelnldi rata lui Hristos.

384 D. CHIRn. AL ALEXANDRIEI

lite rei. Vorn spune de aceea putine din cele necesare spre 0 lamurirede folos a lor.

Lepra se arata in trupurile unora 0 boal~ Hira voie, Ea macinacu putere ~i se tntinde rnereu in madularele In care lucreaza. Eascapa cu totul de sub stiinta doctorilor $i de sub ajutorul tnvatattlor,cedind numai firii care se rascoala 'tmpotrlve ei si respinge vimi-rnarea ei cu ajutorul lui Durnnezeu. Iar ]egea poruncea ca leprosulsa fie scos din, taMra. Caci i s-a spus lui MOise de catre Durnnezeusa porunceasca tiilor lui Israel: «S! sa fie seas din tabara tot Ieprosul,tot eel bolnav de eurgerea semintet si tot eel necurat cu suileiul»

I

(Num. 5, 2-3). Dar nu spune ea legea pedepseste bolile trupurilor.Cacl e cu totul absurd sa fie supusi pedepselor cei tmbolnaviti taravole, clnd ei trebuie mai deqreba miluiti. Dar chipur ile stabilite prininteleptul Moise pur tau ea sarcina adevarul. Caci lepra ornoera trupul,iar pacatul care se iveste in suflete, atrage mintea omeneasca prinfaptele moarte, flktnd-o pe aceasta mdata nefolositoare $i racWi.Iar fapte moarte ale trupului spunem ca sint patimile urite $i spurcate$i vointa de-a cuqeta cele pamtntesti.

Pentru aceea am spus si la lnceput ca fiind noi morti in pacate,Dumnezeu $i Tatal ne-a facut vii tmpreuna cu Hristos 687. Asadar prinInsusi Iucrul, legea ne conduce la tntelesurl subtiri. Cact scoate dintaMra pe cei tmbolnaviti de lepra, arattnd prin qhicitura di e necesarca cei omorlti de pacat si cu rnintea murdarit~ de felurite patimi, si

687. Fiul lui Dumnezeu flicindu-Se ipostasul Ilrl] omenesti, a llicut-o vie, tn-vingtnd moartea pe care a prtmlt-o prin ea, lar prln putlnta noastrli de-a comunieacu EI, prlrnim $1 not binnree mortll. Mtnturiea tn crostlnlsm are oa bad putintade comunlcare intre persoanele de eceeasl fire $1 faptnl eli tn aceesta putlntli deeomunlune cu EI oe Dumnezeu, odall! co EI are nu numai Urea omencasca comunacu nol, cl $1 fit'es dumnezetasca, din care curge puterea tn firee LUi omeneesca,odatl! ce EI este Subtectul amindurora.

Marea taln! stl! tn ~aptul eli firea omeneasca la exlstenta concreta tn Hristosnu tntr-un ipostas propriu, oi in ipostesul divin al Piulul, preexistent. In generaltoala croatia fiind f!lentll ~l sustlnuta «prln Plul», n are pe EI ca bmt:ll a existentet,seu ce «ipostas» In sens general $1 fundamental. Poate tn aceesta stll peslbtlltateacli in Hrtstos-Piul sll so facll $1 ipostasul Iiril omenasti tn sens strict. Ca lpostasce exista din veci prln nestere din Tatlll, poate cobort aceast! [nsu~ire a IpostasululSau $1 tntr-o na$tere 0 Lui ca om din Pecioara. Plul lui Dumnezeu poate deveni~1 ..Fiul Omului)). Dar si tn firea omeneascli e ceva care 0 [ace capabiJlI sll ia exis-tenta coneretli tn ipostasul Piului. Ipostasul Piului se poate oobort la niveJul tncare pO,tlte fi Subiect sllstinlitor $1 (actualizator) 60tiv1.zotor 61 poslbllitlitilor nrHumano. Dar Ie po.ate $1 rldica pe 6>cestea din starea supus! mortil $i coruptiei, dot"Invlngtnd moarten lor din puterea firil Sale dumnezeie$tl numal dupli ce 0 suportli.o aWl marc taina cste cum se face comunicarea puterllor dumnezele$tI firii ome-ne$ti Iprlll tpostasul eel comun al lOT, flir! ea liTile sli se conIunde. Un exempJuavem tn modul cum puterllc suflete!$t1 sa comunicli IfupuJui, farli ca sufletul sa seconfunde cu trupul. Accasta presupune 0 anumitli coruormitate a umanului cu di-vinul, asemenea celel a materiei cu spirituJ uman. Dar tn primul caz 0 conformitateactivatli prin Iibert>atea lui Dumnezeu.

I

GLAFlRE LA LEVITIC 385

mult tm bolnaviti in frumusetea chipului lor, sa fie despartiti demultimea sfintilor si scosi din numarul celor sfintiti. Caci nu se adunanicidecum eel rau eu cei drepti nici eel intinat eu cei curati, nici UUva fi cu sfintii eel ee are in sine pata greu de vindecat a pacatului.«Co are eomun, zice, lumina cu ~ntunericul, sau ee parta$ie crediii-ciosui eu necrealnciosul i» (II Cor. 6, 11). Iar ea celor ce voiesc savietuiasca drept le e necesar pentru Iolosul lor sa se desparta de eeirai, e un lucru la care ne indeamna iara~i de Dumnezeu insuflataScriptura. Caci a spus Dumnezeu celor cunoscuti de El: elesiii, ie$1tidin mijJocul lor si va despartiti cei ce puruiii vosele Douuiului» [Isaia52, 11). Iar prin vasele Domnului se tnteleq multele Ieluri de virtuti.De aceea si dumnezeiescul Pavel zice : «lmbriicoii-va in toate atmelelui Dumnezeu» (Efes. 6, 11).

Asadar, Dumnezeu cere sa se scoata, prin chipul Ieprosului, eelImbelnavit de pacat :;;i intinat din multunea sfintilor. Dar se i'J;lti11;lpUi$i ea unit din cei bolnavi sa se elibereze de patima, Caci ne oprimuneori din pacate, mutindu-ne mintea la votnta de-a lucra ~i cugetacele bune si cuvenite. Ce face deci legea? Oare nu le arata calea $-inu le deschide usa mintuirti celor ce voiesc sa se pocatasca t Sa nusocotestt asa. «Ciici Stdpjnul e b.un Iii de oameni iubitor» (Ioil 2, 13).Auzi-L cum zice Iamunt : «lntoarceti-vti, uitorcuuui-vii, $1 vOi vituiecazdrobirile vcastre» (Ier. 3,22). Iar prin qlasul lui Iezechiel : «ltuoax-ceil-vii s! departati-va de Ia toaie taradele.gile voastre, casa lui lstail,st nu va VOl ti voud spre petieaosi: nedteptdiii» [Iez. 33, 11). Caree deci calea mintuiril ? Cine e Cel ce izbaveste pe cei ce au pacatuitde trebuinta de-a fi pedepsiti J Cine e Cel ee r~scump~ra ~i readuceeu usurinta la viata? Dornnul nostru Iisus Hristos, Care s-a dat peSine pret de rascumparare pentru toti st ne, sfinteste pe noi prinsinqele Sau.

2. Priveste Iarast taina in cele serise in lege, ca in umbre, Seaducea leprosul la preotul legii ce statea in afara usii cortului. Siacolo vazmdu-se boala retrasa si aratindu-se ca se va sttrsi, se in-deplinesc cele ale curatirii, dupa cum rtnduise datatorul legii. Caci«se luau doua pasati curate, un lemn de cedru ~i un fir rosu tmpletit»,in chip de stoara si un isop, care avea si el chip de iarba, Apot setaia una din pasari .in apa, iar cealalta se afunda impreuna eu r.elepuse In apa ~i in singele celei omorite. Pe urma, aceasta nesuferindnimic, era slobozita. Apoi preotul stropind de ~apte ori eu apa pe~el ce fusese bolnav de lepra, n declara liber de cele la care il su-punea legea. I se radea apoi parul ~i intra in sfir~it neimpiedicat in'tabadt ~i in easa lui, dupa ee raminea :;>aptezile afara.25 - Sf!ntul Ch1('ll 81 Alexandrie1

1386 SF. CRIRlL AL ALEXAND"RlEl

Aeestea insemnau ca noi cei de odinicera am purtat moarteapacatulut $i am fost tntinati de saIbaticia multelor Ieluri de patimi sine-am Imbolnavit ca de 0 lepra spirltuala, rlHaciod st slujind zidirii,am fost adusi 1a Hristos, Preotul Cel Mare ~i Stint $i fara de rautate,dupa cuvintul Iertcttului Pavel (Evr. 7, 26). Am fost adust de Dumnezeust Tatal, cact a spus Hristos vorbind Iudeilor: «Nu taurmuratt, ni-menea nu poaie sa virui 1a Mine de nu-l va atrage pe el TatCil CareM-a trimis pe Mine» (loan 6, 65). Dumnezeu si Tatal aduce pe ceibolnavi prin puterea LUi la Fiul (trad. latina: prin FiuI) 688. Caci Fiula venit ca sa vindece pe cei zdrobiti en inima si sa deschida oehiiorbilor, ca parasind moliciunea $i slabictunea in Implinirea celorplacute lui Dumnezeu, sa avem inima atotlucratoare si iubind faptelebunatatii, sa dobindim 0 vietuire sla:vita si minunata. ~i reeunosctndastfel-pe Staptnul adevarat $i prin fire, sa zicom dupa cuvtntul Psel-mistului: «Bttiecuvtnteaza suilete al meu pe Domnul, pe Cel cecutiiieste totue Uiradelegile tale, pe Cel ce vtndect; toate bottle tale$i izbaveste de stttcaciune vtota ta $1 pe Cel ce te 1ncununeaza cumila $1cu ~ndurari» (Ps. 102, 1-2).

Observe cum e adus eel ce patimeste de lepra la preotul ce seami in afara portii $i departe de talJara. Caci eflindu-ne noi ca aruncati~i vietuind ill afara cetatii sfinte $i sfintrte, adiea a Bisericii 'lui Dum-nezen, a venit 1a noi Hristos avlnd asemanaree cu ,noi, Si cercettn-du-ne, ne-a cur alit prin Sfintul Botez si prin trupul Lui. Cad s-a jertfitpentru noi si nl s-a aratat leac mtntuitor 689, tntructt a primit si El sapatimeasca pentru noi moartea pe lemn. Aceasta ni s-a aratat ca tnumbra in Sfintele Scrlpturi. C8.ci «se ian dona p~sari ea pasari curate»,Eta $i aceasta un chip al lui Hristos Cel de sus, din eer. Cad pas areazboara .tn vazduh, Iar ..Emanuil a pogorit la noi de sus, din ceruri,Cacl asa ~i spune : «Nimenea nu s-a suit 1a cer, decit Cel ce S-apoqont din cer, Fiu1 lut Dumnezeu» (loan 3, 13). Dar serie $(inteleptulloan: «Cel ce vine de sus, este aeasupra tururor»: (loan 3, 13r690•

688. Fiul Ii aduce pe oameni, eu care s-a unit prin umanltatea Sa la TatiU, catmpreuna fii cu Sine. Dar Tat/it L-a trimis pe Fiul San sa Se facli om, ca sa Se uneascsprin umanitatea asumat~ eu ei si sa-t aducii astfel Tatdlul ,ca Iii. Toate inrtiativelepornesc .de la Talll.1 ~i se tmplinesc prin Fiul In Duhul SUnt. Acosta e sia.tul cel ve$-nie pentru mintuirea noastrli. .

689. Numai jerUit tn umfmitatea Lw, ~di avtnd aeea~ta umanitate ~usa pillal& moa,rie de iubfrea de .Duronezeu $i de oa,meni, adLca ptna la depa~irea tota1li aoridirei griji Cie Sine, ea nc poate deveni $i nolia, uriitii. ell noi, pF'in identitatea denatura, leae impotrlv8 ,paeatulul, viata nesupusa mortii. Se pO'!te deci spune ea prin.111SU.5i,trupul Lui tp car~ S-Il intlpar,it starea de jertfli prcaiubitoare $\ curatii' ~i deaeeea bi,ruitoare' a mortli. s-a ft\cut trupul nOstlll lcac mintuHor, prin imprimarea ce-lor amin'tite.

690. Pentru toatli creatiunea, EI vine de sus, arlittndu-Se prin aeeasta eli e dea-supra ei. Ceo mai ~D1aTecoborire a FiuIui lui Dumncz('u e sa se radi SUbiect Ell firii

CLAFIRE LA LEVITIC 387

Jar pasarile sint curate. De fapt Domnul este ell adevarat curat$i neintinat, necunoscind pacatul. $i .nu spunem cl1 tnteleqem doiHristosi, desi se vorbeste de doua pasari. Cuvtntul ouprinde intelesulclar $I necesar. Cad Unul Nascut fiind' Dumnezeu dupa fire, a purtattrupul din Sfinta Fecioara $i «s-a compus» ca din doua, tnteleq dinfirea cea mai de sus ~i din umanitate, in mod neqrait si mai presusde minte 691. Dar e UD Domn Iisus Hristos. Deci cuvtntul tnfali!1eazaconvergenta celor doua mtr-unul, Legea da de tnteles prin cele douaplisari in mod felurit taina lui Hristos. "

A mai spus di trebuie sa ia $i un lemn de cedru. Acesta e incaun chip al Sfintului Sau trup, care nu avea sa sufere stricaclunee (co-

l

ruperea). Caci acest lemn nu putrezeste. Iar isopul e chipul sttntulu!Duh care are -iucrare Iierbinte, prin care. ne facem «Iierbinti cu duhul»,sterqtnd necuratia din maruntaie (Rom. 12, 11). Cac:i isopul este 0

iarba calda prin fire $i. In stare sa' $tearga necuratta umflata $i receingramadita in maruntaie. Aceasta tnseamna ca Hristos ne -elibereaza.precum am spus, prin lucrarea Duhului de patimile ascunse inlaun-trul minjii. '

Cu Inteles se ia pe linga aceasta 'iarM. $i apa curqatoare, Cadam fost botezati <<inDubul Sitnt' si an ioc»; (Matei 3, 11 r Luca 3, 16),dupa cum s-a 'scris. Pentru ca e 'caIda, 'precum am spus, iarba aceesta$i tnchipuiestelucrarea Duhuluf, ' .:

Iar rosul tmpletit da de inteles ia:ra~i prin sine rnodul tntruparliUnuia Nascutului. C~ci Cuviritul fiind Dumnezeu, S-a tmpletit oare-cum eli carne a si singele. Iar rosulJnchipuleste stnqele $i carnea. Cadse vad ~i sint de aceeasi culoare. Se taie deci pasarea in a:p~ eurg~-toare, in care cea r~t:nasa, Impreuna eu celelalte, se afunda $i apoie slobozita fara sa pateasca iiimic, precum am spus mai tnainte,Aceasta 'tnseamna ca Hristos s,-a. jertfit pentru noi, dar era Acelasisi in .moarte ~i mai presus de moarte. «Ctici a lost omorit cu trupul,dupa. cum s-a sciis, dar a 10s£ Uicut Viu cu duhul, cu care s-a cooornst a pxopoviiduit $i duhurilor ¢in uietusoor«, care odinioard nu cscul-tasetii» (I ,'petru 2, 18-19): Intructt se Inteleqe ea S-a facut om, a rab-dat moartea ; iar Intrucit este eu -adevarat viata si din viata, S-a aratatmai presus de .moarte. $i pasarea vie s-a afundat in moartea celeiomorlte. Legea da de tnteles prin ghicitur~ eli Cuvintul fiind dupa

omenesti, ecuvtnd :ale ei ca pe ale Sale. Altceva este sli, lucreze prin de Cel ce edeasupra lor ~i aJtceva sa aetlveze cele ale, nrH omene$ti '<:£1 unu] din oamenl, flkln-dU-$He proprJi, cee,a"ce e Ul)a cu a Se coport la nive.luJ lor, a se inchide lnlr-un felin ele, de$i p,e.de .alta. parte se ridiea in aceasta calltate Ja llivelul dumnezc·iesc.

691. TCTmenul de persoana. KCCmptlSd», Iolosit de ci11ug~rul dobrogean Moxcn-tiu la 519 $i apai de Leontiu de Bizant $i de Sf. _Maxim M~rturlsitoru1 %$i are lemciul$i explicatia in aceasta declaratie a Sf. Chiril.

388 SF. CHIRIL AL ALEXANORIEl

fire viata si din viata, l$i Insuseste moartea propriului trup. Caci nuera strain de el trupul asumat, ci al Lui propriu 69'.

Apoi leprosul fiind stropit de sapte ori cu apa era eliberat decondamnarile la care era supus din cauza leprei de care a suferit.Aeeasta dadea de tnteles ca si pe not Hristos ne va face, cum amspus, curati, sfintindu-ne prin Sftntul Botez. Aceasta soeotese ca 0

araUi stropirea Inseptita, Aceasta a tnteles-o fericitul Pavel spunind :«Unde s-a ~nmultit pacatul, a ptisosit Iuuul» (Rom. 5, 20). Asadar,prin stropirea Inseptita se diS. de tnteles boqatia harului si puterealui desavir$ita de-a curat].

Iar Ieprosul curatit prln stropire, era ras de par. Caci curatiti prinSfintul Botez, Iepadam $i cele ee odraslesc din trup, adica placerilesadite in noi, Intelese prln chipul perilor, trnpreuna cu celelalte pa-cate, iar aceasta 0 lucreaza in noi Hristos. Cad El este euvintul viusi lucrator si 'foarte ascutlt in taierea pacatelor $i in eliberarea mintiide necuratia patimilor (Evr. 4, 12) 693.

Iar odata ras, leprosul intra in tabsra, dar inca nu $i in easa lui.Cad curatiji, cum am spus, intram in leqatura cu sfintii, convietuimcu ei In neamul cuvios $i sfintit. Intram astfel si in casa lui Dumnezeu,dar inca nu in Iocasurile de sus. Cad acest dar le e rezervat sfintilorpentru veacul viitor. De aceea eel curatit intrrnd in tabara, va pe-treee sapte zile in ea $i apoi va intra $i in cas a lui. Caci dupa veaeulde- fala avtnd curatia eea prin Hristos, ne vom odihnt si in Iocasurilede sus 69Q. Cad fie care dintre cei sfintiti va primi mostenirea rtnduita

692. Tema va fi relwata de Leontiu de Bizant, care va spune nestorienilor clitrupul lui Hristos nu e al suCletului Lui, sau al ornului, ca' la oameni, ci al Cuvtn-tulut, Taina cea mare este cum simtea real moartea ca a Sa si nu stia numai teoreticde ea. Intr-un fel ipostasul dumnezeiesc al Cuvintului slmtea durerile trupului Sau$1 frica de moarte, cum simte sufletul nostru durerile trupulul sau $i frica de moar-tea cu trupul, fara ca loviturile $1 moartea ISa-1atinga pe el tnsusi. E ca un ecou spi-ritual produs tn sUilet de orice act material care atinge trnpul.. 693. Cuvintol dumnezelesc are in el $i ca cuvtnt rostit, dar si ca Perscand, iz-

vorttoare suprema a tuturor ouvlntelor sincere, adevarate, sustinatoare $1 normativeale vletti, puterea de-a departs cugetarea omului de la calea gre$ita $i de-a 0 aducela calea cea dreapta, de-a face pe om sa se caiase! de cele ce strtmba $i sariice~tovtate. EI este in acest sens un cuttt ascutit care patrunde in toete tncheieturile Hlnteinoastre $i tate din ele tot ce nu e potrivit vietii adevarete. Caci prin acest, cuvtntrostlt patrunde in noi Insusi cuvtntul personal suprem, ca model $i izvor viu alvletii noastre adeviirate, normale, tn mi$care de 1mbogat1re nesfir~itii. Din acestcuvint vin cuvintele proorocilor, dar EI tnslL\ji S-a flicut auzit ca Cuvint produciitoTde cuvinte intrupindu-Se. 51 tn cei ce rostesc ell credlnta cuvintele LUi este prezent$1 lucrator El inslL\ji ca Persoanii, ca Cuvint cuvlntiitor supremo

694. Cele $apte zile reprezlnta viall! tn limp, sau vlala piiminteasc.a. In a.casal)proprie, in odina de vecl, tn ultima intimitate a noastrii, unde ne vom 1nUliti culnterioritatea cea mal intima, mai lini~titoare, mal iubftoare, mal invaluitoare a luiDumnezeu, dupa ce vom trece di.n viata aceasta, petrecuta tn curiitie.


lui ca pe propria casa, Cru;:i nu se dau indate cununile celor ce auerezut, Ci chemarea lor e unita cu nade'jdea bunatatilor $i cu arvunaDuhului, Dar la -ttmpul sau le va straluCi .harul $1 :sfir~itul (implihirea)nadejdii in Hristos 695, prin Care $i eu Care slav-a lui Dumnezeu $iTatal tmpreuna cu Sflntul Duh in vecii vecilor, Amtn.

Despre caderea adunartl (Sinagogii) Iudellorin neascultare

1. Marea uscaciune a Sinagogii Iudeilor, neascultarea $1 refuzulde-a se lasa condusa, a aratat-o Dumnezeu $i odinioara prin glasul luiIezechiel, zicind : «Toatii casa lui Lstail este ~ndardlnica $i invlrto$ata1a inimii» (Iez. 3, 7). De aceea $i Mintuitorul Tnsusi, a mustrat-o pen-tru ca refuza sa fie mtntuita si pentru purtarea stingaee ce-i era pro-prie, zicind : «lerusalime, Ietusalime, care omori pe prootoci $i ucizicu pietre pe cef trimisi 1a tine! De cue ori am voit sa adun pe iiii tOi,~n ielul In care-s! aduna pastiiea puit ei sub ari.pi~e ei. $i ti-el volt.lata, casa voosttii se va parasv> (Matei 23, 37-38). Dumnezeul tuturorvoia s-o mtntuiasca prin zed de mii de feluri. Iar ei refuzind cu ne-infrinare si dispretuind crutarea de sus, erau dusi in moduri grozanicespre nimicire $i pieire. De aceea a Ieqiuit prin Moise cele prin careputeau fi bine condusi spre cunostinta virtutii $i spre cistlqarea cunos-tintei adevarului , si in cursul timpului le-a aratat cele de folos prinsfinti! prooroci, ca sa aiba st aI1i talmacitori ai celor bune, care stiausa povatuiasca spre 0 vietuire straluctte si spre 0 viat'a Intru totulpotrivita legii, si spre toate cele vrednice de admirat. Dar trebuind saaducatmultumlri Dumnezeului tuturor si sa primeasca cu respect pepovatuitori, st1-i mvredniceasca de toata cinstirea $1 sa se preschimbecu rtvna spre cele bune sl sa se foloseasca de cuvintele cele mai cu-viincioase, s-au facut aspri si netncovoiati si bolnavi de cele $i mairele. De aceea s-au st pierdut si proorocul Ieremia spune despre ei :«Casa lui Israil a cazut, nu este cine sa 0 ridice pe eo». Dar privesteacest lueru rostit in chip de ghicitura ~i prin scrisul lui Moise. Cadsene in Levitic : «Si a grait Domtiul ciilre Moise ~i Aaron, zicuui :C~nd yeti intra ~n pamunu; Canaaneilor pe care 11 voi da voud sptemosrenire si voi da vreo aiinqete a leptei in casele pamlntuJui do-

695. In veacul viitor harul hi va arata toata lumina lui, lumintnd Capture celorce au crezut $i facindu-Ie toate Iumlnoase. Harul e lumina, pentru Cd e iradiere aiubirii lui Dumnezeu. $i eel ce se Iubesc iradiaza lumina Intre ei. Lumina e exis-tenta in comunicare. In cazul persoanelor lumina e comunicarea OOll$tieJl.ta; geaceea e lumina spiritualli. Sfintii care sint mal con$tienti de iradierea iubirij l\liDumnezeu spTe ei $i in ei. sint incii din viata '8ceasta lumin0~L

'390 SF. CHIRlL AL ALEXANDlUEI

blndit de voi i $1 va veni staplnul easel- si: va vesti pteoiulut zicind :S-a atata: rme un seznn an casd. Pteotui va porunci sa se g01ea$caeasa mairue de-a intra el ca sa. vada semnul, ca sa nu se taca necuraretoate ctte sint tn casd. $1 dupa acee.a va intra pieotui sa vada casasi va privi preotui semnu]. $1 de va alIa vreun semn lin teretu cosei,pete verzui sau tosiatice si ele vor ii ptuninse tn pereti, preotui tesitu:din casii 1a u$a coset, va goli preotul easa sapte zile. $i va vent preotuliartisi ~11 ziua a saptea $1 va pttvi casa. $1 de va vedea cCi s-a Mtitsemnul ~n peteti! easel, va potunci sa se scoatii pietrele ~n care estesemnul $1 Ie. vor arunca pe ele alar a din cetaie, ~n loc necurat. $i vortdzui casa aiUauntru de jut uupteju: si vor vdrsn praiu; riizui; alar ade cetate ~n loc necutat. $1 vor Iua alte pietre rtizuue si .le vor puuelin locul piettelot scoase $i vor lua alta huma si VOr lipi casa. lar dese va 1v1 iariisi vreun seznn $i va apiirea ~n casii, dupd ce au scos pie-trele $1 dupa ce au razuit casa $i dupa ce au lipit casal va intrapreotul $i va vedea de s-a Mtit 1ara$i semnul an casal va it dovadadespre 0 lepra stiiruitoare ~n casii $1 ca acea costi e necuraui. Deci VOldiirima casa $1 VOl scoate temnele ei $i pietrele ei $1 toaia huma cc-sei $1le VOl duce, ~n afara cetiiiil, ~n loc necurut» [Lev. 14, 33-45).

Apoi introduce iara~i pe preot ca supraveghetor, dupa ce a de-clarat neeurat pe eel ee dorrnea l?i mtnca ~j intra in ea. Caci zice :«Itu daca venitui pteotul va intra $i va vedea co. semnul nu se maiJate$te an costi dupo. ee a fost ltpitii casa, va cutiiii pteotul casa,. pen-ttu cd s-a vinaecot semnul. Si va lua petittu a curati casa doud pasaricurate vii $1_ un Iemn de cedru $1 un iii. TO$U 3mpictit $1. isop. $f vatiiia 0 pasiire ~ntr-un vas de lut In apa curqatoa:«. Si VQ lua lemnulde cedru st lirul rO$U Unpletit $i isopul $i pasarea vie $i le va 7llmuiape ele ~n slngele pasari1 Miate ~n apa curgatoare $i va stropi cu elecasa de $apte ori. $i ya curati casa eu slngele pasarii taiale ~i ell. apavie $i eu pasarea vJe $i eu lemnul de eedru $.i eu isop $i cu firuJ rO$u~mpletit ; $i va slobozi pasarea vie afaia de cetate, In c1mp, $i se vafi facut ispa$ire pentru casa $1. va Ii curata» (Ibid. 48-53).

Ni se arata in aeestea lamurit teata ·taina despre Sinagega (adu-narea) Iudeilor ~i cele intiUl.plate eu ea de la inceput pina la sfir~it$i cele. ce-i vor veni de la- Hristos. Sa parcurgem eu subtirime dt sepeate toate $i inHituriud grosimea lor, sa ne silim sa dezgolim tru-musetea intelesU!lui ingropat in ele.

2. Lepra e de~i acea boaHi a trupului omenesc, ear.e nu peate fiindepartata prin me$te$ugul doctorilor, ci se supune impreuna eualtele numai dreptei mari $i atotptiternice $i ·e biruWi numai de pu-

GLAFtRE LA LEVlTIC 391

terea atotfaditoare a lui Dumnezeu. Dar trupul celor care paumescde ea arata alt chip dectt eel pe care I-a avut la tnceput. Caci apa-rind 0 aWl culoare, aceasta da firii 0 aratare mincinoasa, preschim-btnd-o Intr-o tnfattsare contrara firii, cere face trupul sa ia un chipdeosebit de cel cuvenit. Iar aceasta Inchipuieste preracerea vonnoastre ~i 0 ap1eeare a ei de la cele mai bune spre cele mai rele.C~ci multi mutindu-se adeseori de la voia cea buna 1a eea mai reasl iesind din eeea ee se cuvine firii si Impatimindu-si sufletul eu rau-tatea de multe feluri, t~i dau tata pe care 0 voiesc. Pentru di nu cadtntr-o pagubire total a de bine, nici nu ajung intr-o rautate si tnqus-time deplina. De aceea dumnezeiasca Scrlptura inHlti~eaza de multeori pe eel 1epros ca chip al acestei stari schimba te, produse in noi ~ia1 stramutarilor suferite de deprinderea si de voia omului. Ea aratamodul de-a fi al fiecaruie ea tntr-un tablou, sau aduee la vedere IataIiecaruia. Iar cind vcieste sa arate vreo astfel de stare, fie a unuineam, fie a unei cetati sau tari, atunei folosind chipul easel, cuprin-ztnd pe eei ce locuiesc in ea st prin aceasta 0 multime. Decl cind auzide 0 casa atinsa de lepra, sa Inteleqi toata adunarea (Sinagoga) Iu-deilor, corupta de patimile ei si £ara grija la indemnurile date ei deDumnezeu, ci aplecindu-se spre lucrarea celor ce le sint membrllor eispre placere, decit spre cele ce se vor dovedi bune.

Iar certnd sa se anunte preotului, se cere sa se vada ca 0 plagua leprei in casa. Dar nu se vede ca dati1torul legii sa fi spus cine silmearga 1a preot ca si:i anunte lepra easei sale ~i ca sa ceara de ladoctor un leac pentru ceea ce s-a intimplat. Deci odata co-em spusca Sinagoga Iudeilor s-a tmbolnavtt de lepra, sa aflam cine e eel eevesteste boala ei? Si sa vedem, pe cit se poate, cine e preotul? Fatacelui ce anunta boala 0 poarta ceata sfintilor prooroci, care au vestitArhiereului tuturor $i Pl1zitorului sufletelor noastre, adica lui Hristos.tnca inainte de intrupare, patimile nebuniei Iudeilor si necuvenita ~icorupta lor vietuire, nu din ura $i sctrba fatf'i de ei, ct biruiti de rU$in€>fata de Binefacatorul, marturisind, nu fara laerimi, pacatele acelora.dar ~i ruqindu-L sa aiM mila de ei.

Dar asculta in ce fel depUnge fericitul prooroe Ieremia lepra Iu-deilor, mult Indurerat de ea, rugindu-se astfel: «Pacatele noastre s-ouridicat uupotriva aoastra, Doamne. Iartii-n« nouii pentm numele Tau,ca mulle slnt pacatele noastre ttnaintea Ta. Ga Tie am paeatuit. Rabdape [srail, Doamne $1 mlntuie$te-J un vremea neeazurilor. Pentru ceie-at Meut ca un trecator pe pammt $i te apleei spre e1 ca $i dnd aiIi din e1, ea 0 rama$ita a lui? Vrei so. fii ca un om care doarme, sauca un bar/Jot care flU poale mlntui ? Tu e$ti in nOi, Doamne, .<;i llume1e

392 SF. emRIL AL ALEXANDRIIllT

Tau s-a chemat peste not. So. nu ne uiti, Doamne /» (Ier. 14, 7-9).~i iara~i: ({Vai mie, suilete t Ca a pierit eel evlavios de pe pamint$i nu mal este antre oameni eel ce lucteazii drept. Toti judeca spreviirsate de singe, iiecaie necaj0$te cu necaz pe cptoopele siiu. Is!gettesc mtinile lor spre raw>( Mihea 7, 2-3). In aceste plinqeri aleproorocilor auzim anuntarea Ieprei de care s-a tmbolnavt t Israi1.

Iar preotul porunceste sa se qoleasca casa. Caci privirea luiDumnezeu la pacatele noastre e tnfrtcosatoare. Piindcd trebuie sa pe-depseasca pe cei ce s-eu facut vinovati pentru relele facute. Pentrudi iubitor de oameni fiind, porunceste sa iubeasca curatta ~i sa se eli-bereze de boala care-t roade, ~i asa sa scape de oslnda cercetarti (prj-virii] 696 Lui, cum se spune: «SpaJa de riiutate itutua ta, Ierusalime,ca so. te muituiestl. Pina c1nd vor tt in tine glndul'ile muticilor tale t»[Ier. 4, 11). Gindurile muncilor pot fi intelese, acelea, care vor in-tra la muncile si oslndele pentru pacate, Observa deci pe preot careporunceste ca chip 0 mat inainte mlaturere a prtnclnilor pentru carecade eineva pe drept cuvint sub pedepse.

3. Apoi zice : «$1 va intra preotuI so. vada casa si va vedea pata$i iata pata an ziduti» (Lev. 14, 37). $i iarasi : «Iesitid pteotui din casala U$a casei, va goli casa §apte zile» (Ibid. 38). Dupa despartirea debunatate si dupa porunca de-a se curati sapte zile, aratlndu-se iara~irautatea in chipul leprei, e chern at iara~i spre btnecuvintata mustrarcpreotul care reprezinta persoana lui Dumnezeu. Acesta yazind iara~ipata, adidi sernnele si chipurile bolii, gole~te casa pentru sapte zile,Caci supartndu-ss Dumnezeu pe drept cuvint pentru nesocotirea legiide catre fiii lui Israil, desi e iubitor de oameni, i-a trimis pe tott inrobie, predtndu-i in mtna Babilonenilor pentru saptezeci de ani, fa-ctnd dintr-o zi sapte. Caci zice ca sapte zile trebuie golita casa, soco-tind 0 zt ca zece ani, dupa spusa proorocului Iezechiel : «Ti-am pustie ziua ca un an» (Iez. 4, 6). Cuvintul e pecetluit si de tnqerul carese roaga, dupa Zaharia, pentru Sinaqoqa, zictnd : «Doamne, Atottiito-rule, plna clnd nu Te vei milostivi de Ieiusalim $i de cetatea lui Iiuia,pe care te-at trecut cu vederea? Acesta este anul al saptezecelea»(2ab. 1, 12).

Apot zlce iara~i di «preotul va revern ~n ziua a $aptea» (Lev.14,38). Aceasta revenire a preotului, nu 0 vei tnteleqe dedt ca in-

696. Chiar privirea lui Dumnezeu la plicalosul care nu se podUe~te este un chin$1 0 osinda rpentru el. In general omul rliu ~i du~mlinos sutera clnd se nita un omhun la eI, sau omul caruia el i-a facut rau. Chinul lui e ~i 0 imputinare de via\a,care Ii vine din ruperea de Dumnezeu izvorul vietii. Cel ce se inchidel tn sine (linmtndrie, din ura, sufera prln }ipsa de comuni-c:are sincera, san de comunilmc.

GLAli'JRE LA LEVITIC 393

toarcerea iubirii de oameni a lui Dumnezeu la popor, cum ZiCE Dom ..nul prin acelasi prooroc : «]\rId voi tnioorce spre Ierusaliui ell indu-rare si se va zidi lntru el case Mie, ztce Domnul Atottiitctul, ~i rna-surd se va uuinoe peste Ietusolitxi» (Zah. 1, 16). Sau iara$i: «Ce-il voliace, Etraime? Apara-re-voi, Istaile. Ca pe Adam te voi pune $i ccpe Teboim. lniotsu-s-a inima Mea de 1a el. Tulburaui-s-a impreunacu el, paierea Mea de tiiu. Nu-ti voi face tie dupii urqia mlrue Mele.Si nu vot liisa pe Efraim sa pianl. Petuxu cCi Dumnezeu slnt Eu $1 nuom, 1ntru tine stint» (Osea 11,8-9).

Ctnd deci va reveni preotul in ziua a saptea ca s~ vada cas a si vavedea ca pata s-a tntins in peretii casei, va porunci preotul s~ sescoata pietrele in care este pata si Ie va arunca pe ele in afara ceta-tii. $i dupa altele :«$i vor lua olte pietre cioplite $i le vor pune InIocul pietrelot acelea» (Lev. 14, 42). Caci dupa iertarea vinei pentrupacatele trecute, cercetind iara$i Sinagoga Iudeilor, Dumnezeu carevede toate $i aflind ca nu mai e toata Ieproasa. dar inca neehberetacu totul de rautate, nu si-a mai aratat minia tmpotriva tuturor, cinumai tmpotriva acelora care au fost cauza patimiri! ei $i s-au facutpricina bolii, pe care ii numeste pietre, indidnd unele parti ale ca-sei intregi, sau ale neamului. Iar acestia au fest unii din reqii dinanumite timpurt care au atras poporul spre credinte qresite si uniiprooroci mincinosi care au gr~it cele ale cuqetaru lor, precum s-ascris, $i au slabit dreapta credinta a ascultatorilor. Pe acestia porun-ceste sa-t scoata din casa, cerind prin aceasta departarea lor sanaruncarea din vazul oamenilor. Aceasta este ceea ce s-a spus deDumnezeu despre Iehonia : «PdmmtuIe, ascultii cuviniele DomnuIui.Scrie pe biitbouu acesta, pe omul izqonit» (Ier. 22, 29). Iar desprevrajitorii mincinosi zice : «De aceea am secerat pe proorocii vostti.t-om omorlt pe et ~n cuvintul qurl! 101» (Osea 6, 5). $i tarasi : «Peniruaceea se vor arunca cotuiucatotii popotulut din casa oesiiitiit]! lor,pentru faptele lor cele tele s-au lepddat» (Mihea 2,9). Si iara$i: «Pen-tru necuiiiiie, s-a stttcat cu stticiiciune» (Mihea 2,19).

lay aducerea altor pietre curate $i razuite in locul celor scoase,inseernna di prin voia Iui Dumnezeu s-au aratat unii care au inlarltdin nou casa lui Israil si au sustinut-o to loc statornic, fie regi, fieprooroci, fie sfinti. E ceea ce s-a spus de catre Dumnezeu eatre fe-ricitul Isaia: cAcestea zice DomnuI Savaot. Mergi an camara 1a OmnavistieruI $1 spunei lui: De ce e$ti aci? $i ce taci aci? Ca ti·ai cio-plit tie acl morm1nt $i ti-al tdcut 1n Joc lnalt mormint $i ti-ai sapatloca$ 111 piatrd. lata DomnuI Savaot va lepada $i va zdrobi pe om .~iva seoate hQina ta $i cununa ta sldvita $i te va alunca m tara mare

394 SF. CHIRIL At. ALEXANDRIEI

st nemasuroia $i ocolo vei muri. $1 va face caru] tau de lupUi eel itu-mos tiecinstit $1 casa conaucdiosului tau va ti caJcata. Si vei 11 scosdin megatoIia ta $1 din star:ea ta. $.1 va ii In ziua aceea, voi enema peiiul meu Eliachim a1 lui Helchiu $H voi da lui haina ta si cununa tao voi da ~n ml'inUe lui $i va it tatii al celot ce locuiesc On Ietusolim»(Isaia 22,15-21).

Dar vor lua ~i alta huma si VOT unge casa (Lev. 14,42). Folosestecuvtntul «uaqere» in Ioc de «lipire». Aceata tnseamna de asemeneatndemnul ee se va aduce lui Israil prin prooroci, care vor unge cucuvinte bune $i frumoase pe cet ce au pacatuit, mdemntndu-I sa por-neasca tndata la cele placate lui Dumnezeu $i sa ~tear9a tntinaciu-nea pattmilor si sa rfvneasca si sa se grabeasdi In cele ee DaUitorullegii stie di e de folos celor ce slujesc Lui. Aceasta e. ceea ce s-aspus dilre et prin unul din sfinti : «Cautati binele $i nu raul, ca so.avet! viata si a$a va it Domnu1 Dumnezeu, Atottiitotut, cu voi»(Amos 5(14).$1 dupa aceasta ztce . «$i de va reveni pata Iepret $1 se va ivi ~n casii,dupa ce s-au scos piettele $i dupa ce s-a tiizuit casa $i dupa ce s-aIipit, va intra pteotul $i va vedea de s-a ~ntins pata ~n casd. Atuncilepra va it statomicd tin casd i $i aCeasta e necuiaui. Si vor aarunacasa , $1 lemnele $i pletrele ei .~i=toou: huma cosei Ie VO! dace Inoiora cetiiiil, In locnecurat». (Lev. 14,43-45).

Dupa ce s-a folosit tot modul de vindecare pentru cei din Israilsi nu le-a folosit Ia nimie, precum nici seoaterea pietrelor infectate,deci in stlrsit, s-a dovedit nefolositoare si ungerea prin prooroci, adi-di lndemnul lor, va intra tarast preotul care cerceteeza casa (lepro-sului) Ieprozata, Aceasta inseamna ca a intrat in lumea aceasta entrupul Unul Nascut.ctnd s-a nkut om. Cita !?i ce fel de mutare de lavechea rautate la vietuirea cea buna n-ar fi trebuit sa arate vecheaSinagoga, vizitind-o. El tnsusi '/ Dar dupa ce a vazut-o staruind in pa-timile de Ia Inceput ~i bolind statornic de necuratie, porunceste sa fiesurpata si. sa fie trimisa in loc necurat. Asa s-a desfacut toata tara Iu-deilor st neamul lor a fost tmprastiat in tot locul necurat, dupa cums-a spus prin prooroei : «$i-j voi vintura pe ei eu tot vintu1» (Ier. 49, 31).«$i-i voi vlntura pe ei Un toate neamurilen (Amos 9, 9). Intelege-oaceasta cum trebuie, auzind $i cuvintul Mintuitorului despre templullor: «Vedeti toate acestea? Allin zic voua; nu va ramine piatra pepiatra, care nu se Va surpa» (Matei 24, 2).

Si adauga Ia acestea: «Tot cel ee va intra in casa, in toate zilele~n care va fi golita, necu.rat va Ii pina seara. $1 eel ce va dormt ~I1

casa, sa speJe hainele lui ~i necurat va ii pina seam. $1 eel ce va

OLA'FlRE LA LEV (TIC 395

minca !tIl casii, va ii 1a tel» (Lev. 14, 46). Prin acestea se arats dareli tot eel ce se lipeste de Iudei in oarecare fel cugetind aceleast, vaIi partes numldectt de necuratia acelora.

Apoi prezinta iar~si pe preet cercetind casa leprozata, zicind :«Daca venind preotul va intra $1 vc vedea ca pata nu s-a inuns cu~nlindere 1n casii, dupa ce s-a lipit casa, s-a vindeca: pato» (Ibid. 48).

S-a surpat pentru furia tmpotriva Lui Sinagoga ca necurata st aIesit din iubirea lui Dumnezeu, Dar r1:imlnindtimp indelungat in aceastastare, «plna ce va intra pltnatatea neamurilot», dups cuvtntul lui Pavel(Rom. 11, 25), sa va milui de catre Hristos. Si cercetlnd-o iadisi Dum-nezeu, dupl:i ce a uitat-o, 0 va aduce iarasi 1a dreptate tn vremeade pe urma, Inteleq 1a dreptatea cea prin credinta si dragostea falade El. Cae} va veni ca sli 0 vada iarl1si Arhiereul tuturor 697. Si afltnd-o~mbunatalita, tndata 0 curateste si 0 primeste, dupa spusa sflntilorprooroci : «In ziua aceea, zice DomnuI, aauna-voi pe cea alungata $1voi pitmi pe cea zdrobita $1 pe cei ce r-am izgonit. $i voi pune pe cenzarobtu: ~ntru lama$ltd» (Mihea 4, 6). Ier in alt loe tarast : «Cd ziJemulte vor sedea Iii lui lstael tara rege, Mra conducdtot, Mrd lert16.,lelra [etttelnic, Mra preotie $1 lara aratari. $1 dupa aceea sa vor In-toarce llii uu Israel si vor cduta pe Dumnezeul lor $i pe David, rm-paratul lor. $i se vor minuna de Domnul $1 despre eel buni al Lui(despre bunliUllile Lui) ~nzilele de pe urmd» (Osea 3, 4-5).

Cind dect va privi (va cere eta) preotul casa atinsa de lepra sprea 0 curati pe ea, «vor lua doua pasari vii, curate, ~i un lemn de cedru.c;i un fir rosu Implettt $1 tsop, ca sa curateasct: case» (Lev. 14, 49).$i iara~i: «Pasarea vie 0 va mmurc ~n suiqele pasarii tdtate In apacurqatoare odaM cu lettuiul de cedru $1 cu isopul $i cu iltui 10$U ~m·plelit. $1 va slobozi pasdrea vie an alara cetatli, ~n dmp curat $1 vatt ispa$it pentru cosii $1va it curatii» (Lev. 14, 50-53).

4. Observa in acestea iarasi in chip clar intreaga taina a Mlntui-torului nostru Si curattrea prin Sfintul Botez. Cac] porunceste sa se tadoul1 pasari vii st curate, ca sa Inteleqt prin pasari omul ceresc care eSi Dumnezeu in doua Iiri, distinct dupa ratiunea euvcnita a fieeareia.Caei este Cuvintul Care a stdHueit din Dumnezeu Tala1 in trupulluat din

697. Sf. Chlrll vede tn Hristos pe Cel cc cerceteatli sau prive~te pc c;ct CCiII seata$eazll, suu e lludeJde s!l. I sa ata~eze. 'De la aceasta lucr(lre vine nUllleJe de<,piscopoAceasla ar fi lucr~rea coa mai lrumoasl!. a episcopilor! sa priveascl1 pc fie-care credinclos sau pe Iiecdr" om care d1i nlidejde sa devin! credincios, eu atentie$1 eu dragostc. Sli tacii sa i se eomunice cu tncredere, ca sl!. cerceteze cele ce iIe spune.


Iemeie, dar fara sa sa tmparta 698. Cad Hristos este unul din amtndoua.De aceea se iau doua pasari ~i S€ mteleq totusi amindoua ca una , darsint vii si curate. Caci si Cuvintul Insusi este prin Sine pricinuitorula toata viata st curatia si templul din Fecioara are in Sine pe Cuvintulviu in Sine. Piindca trupul era al Lui propriu si nu 0 sarcina (hairrs)straina 699. De _aceea Domnul Iisus Hristos este Unul,

Pe Hnga pasari, porunceste sa se ia $i un lemn de cedru, ca prinaceasta sa Inteleqi ca trupul lui Hristos este nestricacios. Caci n-acunoscut stricaclunea. Fiindca cedrul nu e supus coruperii (putrezi-rii]. Iar in Inteleqerea sfintului trup al lui Hristos ca nestrtcacios.se introduce ratiunea Invierii Lui.

698. Propozitie: «Este Cuvtntul care ,a sttiH1,ldt din Dumnezeu TaUii in trupuldin Jemeie», poate fi Inte1easa iii in sensut cit Cuvtntul S-a nascut diu Dumnezeu-Tatjil, dar si in sensul cii nascut din Dumnezeu-Tats l a stralucit pentru nol in trupuldin femeie. Se afrirna di Hristos e 0 Persoana in doua firi, sau ipostasul Cuvtntuluicare a luat iii flrea- omeneasca tara sa Se impcu:ta prin aceaste. Dat9ritii faptului cafirea umana este a ipostasului dumnezeiesc. Hrrstos e numit de Sf. Chiril «omulceresc». Dar El jnu si-a adus firea omeneasca din cer. Aceaste e marea taina, elitpostasul dumnezeiesc a1 Fiului se [ace $i ipostes al firii omenesti : Omul obisnuite firea omeneasca, constituindu-Se ca un ipostast concret, neexistent mal tnainte.Ipostasul e exsitenta concreta a firti. Pirea orneneasca nu extsta .concret declt inea sau ca ipostasuri. In IiI;ist.os ea primeste existenta concrete in ipostasul Cuvin-tuJui. Oriee ipostes concret uman are niste trasaturi unice, neidentke cu ale altere,avtnd sl niste relatdi untce. 1h-Filll lui Dumnezeu firea omaneasca are ~i ca inexlstenta conoreta relatia de Fiu cu Maica Sa. Oar ei i S{! imprima si relatia lui deFiu C11 Tatal, lntre Fiul lUi Dumnezeu ~i intre firea omeneasca carets ii da 0 exts-tenta conoreta in El tnsusl trebuie sa existe posibilitatea ecestei uniri ea virtuali-tate, daca ea se poete actualiza ctnd Fiul lui Dumnezeu voieste aceasta. Se ascundeaci .o anumita conformltete a Jirii omenesti eu dumnezeirea, mal precis eu tpcstasulFiului, Fiul lui Dumnezeu poate fi Subiectul ectelor iii pasrvitatllor lIDlane, legate denf,tura. Firea umana are in ea posibilitatee de-a se face mijloe propriu de Dlanifes-tClre a ipostasului dumnezeiesc. Fiul lui Dumnezeu i$i ,poate insuiii 0 eOll$tiintii uma-na dependenta pastrind $i c.on9liinta divinii de care depinde ,totul. Cuvintul dumne-zciesc are in Sine toata exsiten~a organizata <in sensuTi .de call"e e con~tient eli 0are de la Tatal $i 0 cilgera in comuniune iii comunicare cu T'3tal. El ~tic ~i de exis-tenta omului, dependenta in .origine,a ~i durata ei de existenta Sa fji care $i e.a eorganizata in sensuri de ca'fe omul e con$tient. ~tie cii ea e legata de El ~i denatura ~i aspira ~i ea spre infinitate !?i eternitate. 0 iitie ca pe 0 c.opie rcalli, ca peun chip ,al Lui, in comunicare ell El. Datorita acestUi fapt $i-o poate face propriein mod personal, impreun~ cu con~tiinta ei, gindind sensurne ei ea sensurile Sale$i lucrind prin ea ca 0 Persoana a ei. Ca existenta sU1>rema organizata in sensurj,con$tiinta ei straluce$te. Facindu-Se Persoana a firH noastre, care 1}iea e organizatliin sensuri, da acestor sensuri lumina sau striilucirea deplinii, pentru di in con$tlintaLui umana $tie deplin Uimurit de cine depinde El ca om f;i deplinalatea spre caree chemat.

699. Aci vizeaza pe nestorienii care socoteau trupul lui lisus ca al unei -aUep.ersoane. Expresia Sfintului Chiril, ,au luat-o $i dilugarul dobrogean (da.eo-roman)Maxentiu la 520 :;;i a1'oi Leontiu de Bizant. Prin aceasta au lJutut spune Cd Cuvintulinsu$i a patimit ·cu trulpul. Trupul nu era al unui suf'lel care nU avea pe Cuvintul caipostas. Intre Cuvh'ltul $i trupul as'Umat estc intimitatea care aste iutre subiectuluman $i trupul lui. E 0 comunicare directa de la unul la altnl. A'$8 cum simt eu totce atinge trupul meu, a$a simtea $i Hristos. Trupul lui Hristos nu·! este ca 0 haina,nesimtind in Sine ceea ce se int1mpla Cll ea.

_. -

GLAFmE: LA LEVIT.IC 397

Iar prin rosul Impletit se introduce marturisirea mortii Mintuitoru-Iui nostru. De fapt s-a spus despre Biserica in Cintarea Cintarilor : «Cotortul eel rO$U buzele tale, sutioara Mea miteasii» (Cint. 4, 3). Fiindcabuze1e Bisericii propovaduiesc pururea mintuirea prin singe1e luiHristos st celui ee vine 1a El ii cere sa-si faca marturisirea credinteiin EI, in mod potrivit stnt as emanate buzele ei cu tortul rosu . ~i chiartmpartastrea de «Binecuvlntarea tainica» e tnsotita de vestirea mortii~i a invierii lui Hristos ,(I Cor. 11, 20) 700.' Pe acestea fiind convinsicredinciosit sa Ie marturiseesca st inainte, se aduc Si in SHntul Botezst se desavtrsesc in singele Leqamintului (Testamentului) vesnic, pre-cum s-a scris (Evr. 13, 20) 701. De fapt prin firul rosu se da de intelesmarturisirea de credinta in singele lui Hristos i iar prin isop, calduraSfintului Duh. Caci aceasta iarba este calda sl usuca patimile racelii 702.

St aeeasta e $i lucrarea si puterea Sfintului Duh in noi.«Deci va iua, zice, eel ce cutiiieste casa teproasii, pasiirea ceq vie

$i lemnul de cedru $1 Iltul IO$U $1 isopul si le va ~nmuia pe ele ansitiqele pasaiii tiiiate, ~n apa cutqiitoare $1 vc stiopi cu ele casa desapte oti. Si va cuxdtt casa cu slngeJe pasQrii, eu apa curgCitoare, elllemnul de cedru, cu isopul si cu iuut rosu smotetlt» (Lev. 14, 51-52).Legea ne arata iara~i eli nu se poate spala Sinagoga Iudeilor altfel detntinerea neascultarii si nu poate scapa altfel de pata feluritelor pacate.

700. Credinta crestina de fapt are in centrul marturislri! ei, bucurta btruirtimortii, faptul tragic care umple de tristete sl de .intuneric existenta noastra. Inaceasta .consta mtntuirea, Iar moartea nu se birueste dectt prin Dumnezeu carepentru aceasta S-a facut om $i a primit moartea. De aceea ne imparta$im de trupul~i stnqele LUi in care .a fost biruita moartea, martU'risind credinta ca a biruit-o $ipentru noi prin moalltea LUi, aratata in varsarea slnqelui. Acum moartea nu ne maiinspliiminta. Stirn ca murind tmpreuna cu Hristos, inviem CUi El. Moarlea noastra eo predare Ta1a1ui izvorul vietii ,din care primira viaje. Moartea in Hristos ca pre-dare lui Dumnezeu e birulta de viata. In Dumnezeu moartea devine trecere spre via-ta de vtata, Deca Dumnezeu a creat Iumea si pe oameni din nimic, cum nu le-arcoplesi prin v,iata Lui moartea? Viate pe oare 0 primesc din Dumnezeu murindvletti sariicite prin pacate, e mal inaltii dedt viata ce au primit-o la inviere. Evlata din viata luI Dumnez.eu. Teor:iile apnsene despre 0 mintuire in sens juridics-au depiirtat de aces sens evanghelic ~i patristic ill mintUirii. Intr-un DumnezeuCreator' '$i transcendent lumii, moartea trece in viata. Numal daca nu exista unDUllmezeu personal, moartea persoanelor e defi;nitivii. .

701. Legaminlul. sau Testamentul Nou al lui Dumnezeu cu noi, intemeiat nupe 0 lege, Care nu ne desavir:;;e~te in uni·rea eu Dumnezeu, 'ci pe unirea cu Fiul luiDumnezeu facut om $i jertfit :pentru noi, e ve$nic. pentru cii in ved ne aflam inbogatia infinita a lui Hristos facu! 'om ~i jertfit pentru noi. In veci ne daruim sinoi Tatalui, cum se daruie~te El ca om, $i tn veci TaUil ne prime~te $i ne -riispundeeu iubLrea Lui. Aceasta comunicare in iubi·re, sau comunicarea vietii lui 'DumnezeuClUre noi tn Hristos, nu sItr$este niciodatii. 1n singele lui Hristos e iubirea nesfl!r~j-tl!. a Fiului lui Dumnezeu ca om fata· de Tat-iil $i' de noi, comttnieata noua, ca sane-o comunice ~i Tatal pe a Lm. Singele Fiulm lui Dumnezeu viirsat pentru noiare 0 eficienta. ve~nidi.

702. Patimile de~i par sa produca 0 fierbinteala, aceasta e de suprafata $i tre-eatoafe. Gael ele slnt in realitate expresta raceUi. egoiste, care uu sHe de nici 0iubire reaIa"

398 SF. CHTIUL AL ALEXANDRml

decit numai prin «binecuvtntarea» lui Hristos si prin marturisirea ~icredinta in EI, adica prin desavtrslrea si sftntirea prin Stintul Botez.Caci observe cum, prin cele spuse ni se zuqraveste Hristos tntreq sini se da de inteles credinta si marturisirea in El. Prin pasarea vievei intelege pe Cuvtntul pururea viu st de vtata facator si ceresc 703,

prin cea taiata cinstitul (pretiosul) singe a1 trupului care a pattmtt,Caci spunem ca «El a patimit cu trupul» 704, dar in trupul propriu 705.Iar prin lemnul care nu putrezeste, inteleqem trupul necorupt. Prinlsop, Duhul , iar prin firul rosu, marturisirea in singe1e Noului Testa-ment. In sflrsit, prin apa curqatoare, harul de viata fkator al Botezu-lui pe care a eratat-o lamurit ~i in patima lnsas! sfinta coasta a Min-tuitorului nostru i e 0 apa amesteceta cu singe, cu care se stropea slcasa, ca sa se curateasca, dupa spusa prin proorocul Iezechiel: «$;va vot lua pe voi tilnire neamuri $i va voi aduna pe voi din tari $ivor sttopi peste voi apa curatii .$1 va veti curati» (Iez. 36, 24). Darporunceste ca en sa se stropeasca nu odata, ci de sapte ori. Cad«unde s-a rnmultit piicaiu), a prisosit iuuul» (Rom. 5, 20).

La acestea Datatorul legii adauqa iarasi sa se slobozeasca pasareacea vie in afara cetati! in ctmp, ~i asa se va fi Hicut ispasire pentrucass ~i ea va fi curata i «casa», de -care am vorbit aci," am Inteles-oca chip -a1 Sinagogii Iudeilor, sau a tot neamul. Jar prin cetate vomtnteleqe un numar mare de case. Prin ea vei tnteleqe lumea noastra.care cuprinde multe neamuri de oameni si e tncinsa jur-imprejur detade ca de un zid, Dincolo de acesta se tnteleqe cirnpul Iat si curatal lumilor de sus. bed Datatorul legii prezice prin slobozirea p~s~riispre dmpul din afara cetatn mutarea din lume si Inaltarea 1a cer a luiHristcs. Iar ajuns astfel la Dumnezeu si Tetal se va ruga pentru izba-

703. Pasarea care zboara dlncolo de cetate sau de lume, dupa ce a lost muiataIn singeJe pasarii tlliate, poate fnchipui ~i tpostesut Piului lui Dumnezeu inaltat lacer, avtnd cu EI stngele [ertfei Lui pentru not. Singele e conditia vietH omenesti.Stnqele varsat e semnul mortii. Apa e elementul din care se face singeJe $i tntre-tine vieta omeneasca. Pasaree muiata in singele varsat ~i in apti e ipostasul Cu-vtntului care duce cu Sine in vesnlcie viata noast-rll jertfita, der st inviatl1 $j tntre-tinuta de apa vietii. Dadi prin Dumnezeu Cuvintul s-au creat acestea ca $1 ccmditiiale vieti, de ce nu le-ar darui ve$nicia·, umplute de puterea splrituaUzatoare a Du,hului SHut. Dumnezeu 'oste 81 vietii. nu al mortU. Nici 0 porsoaua creata do Dum-nozeu dUpa chi.pul LuI de Persoane in tomuniune nu moare definitiv, cum ar murlpersoanele intelese oa produse ale esentei panteiste. .

704_ Exact cu expresia aceasta s-au dus la Constantlnopol $i apoi la Romacccalugarli sciti» (daco-romani din Dobrcgea) la 519. pe care papa din Roma n-a voitsa 0 primeasca. Ea a51gura credinta unirii in ipostasul Cuvlntului a firii dumnezeiesti$1 omene$ti iro.potriva nestonanismului, de care unul din acesti cI11ugi!ri,Maxentiu.acu:za pe papa.

705. Leontiu de Bizant va IIxplica in sens antincstorian expresia «trupul pro-PTlU») al Cuvintului. EI e IItrupul Luh!. nu «trupul suflctului» unui om deosebit dePiul lui Dumnezeu.

CLAFlRE LA LEVITIe 399

virea noastra a tuturor si Yom fi curatiti, Caci zice preainteleptulucenie loan: «Ruqiitor avem ciitre Tatiil pe Iisus Htistos eel drept. $iAcesta este ispiisire pentru pccatete noastre, $1 nu numru pentru alenoastre ci $i pentru ale lumii Intreqi» (I loan 1, 1-2) 706. De aceeabine a spus El catre Iudei : «Dacii .ati ti crezut lui MoIse, ati ti crezut~n Mine. Ciici despte Mine a scrrs aceta» (loan 5, 46). Prin Care si cuCare slava si stapinirea lui Dumnezeu $1 Tatal tmpreuna cu SfintulDuh in vecii vectlor. Amin,

Despre neintrarea lui Aaro.n in toata vremeain SHnta Sfintelor

1. Unul-Nascut Hind Dumnezeu prin fire si din Dumnezcu TetalS-a pogorit pe Sine in eele ale noastre ~i S-a aratat pe pamint, dupacum S-a scris, $i eu oamenii a convietuit i si nu pentru altceve, decitpentru ea, precum zice dumnezeiescul Pavel, «sa se toea milostiv $1creaincios Arhiereu In cele cdtte Dumnezeu penttu ispa$i.r:ea piicatelotpoporului» (Evr. 2, 17). Caci legea rlnduita celor de odlnicara prinmijlocirea ingerilor «a iaciu preoii pe oamenii bolnavi de slabiciuneade obste a iirii $i de aceea trebuiaii sa oducii jcrLIa $i pentru ne$tiin-tele ptoprii. Dar cuvintul iutiimintului care a lost In urma leqii (11arata Arhiereu) pe Fiu! In veac desdvlisit» (Evr. 7, 28). «Penttu aceea,~ipoate mintui desavlr$it pe eei ce vin prin El 1a Dumnezeu, purureavieiuuui ca sir se xoaqe pentru er» (Evr. 7, 25) 707. Deci Hristos n-aispastt pentru Sine tnsusi, pentru ea n-a savtrsit pacat. ci mai deqrabapentru noi. Aceasta ne-o lamureste foarte bine dumnezeiescul Pavel

706. Daea Hristos este chiar tnliltat la cer sl om dintre nol, e firesc ca Els3 Intervtna mai departe ,pentru noi, tratil Sai, prezenUndu-Se singele Sau, sautruput Sliu jertfit ca mijloc de tndutosare a TatlBui Sliu pentru noi, prin iubireamaxima ce 1-0 aTata FiU! Sliu pentru noi, sau L'ui in numele nostru, Aceasta e 0ispii~ire continua pentru noi, sau chtar 0 rugiidune cu Iapte. Din aceasta extrem desensibila interventie continua a Lui pentru noi iradiaza spre nol rorta Lui curati-toare, care tntipareste sl in nol sterea Lui de iubire fata de TatlU. .

701. Un preot omenese avtnd (5i el plicate, pentru slabtclunea Iirii, nu numaieli trebule sa aduca jertfa si pentru el, dar nici pe altil nu-l poate mtntui desavtrsitprin jertfa lui, caci nu-se da tn jertCa pe sine tnsust tntreq, ci da, '0 jertfa extern Ii,nu de om, pentru ci:i nici un am nu e desavtr~it, d VIeun obiect. sau VIaun animal,care arc 0 valoare cu tolu} inferloarli omului, .In care nici ccl ee 0 aciuce nu e an-gajat total, $i nioi jertfa adusa nU-l angajeaza. in' mod con~tient. Numai Fhil lui Dum~nezeu Uictndu-Se om curat, S-'8 putut aduee ea om jertfii desavlr$ita, pentru ca S-<Idliruit total, ~i aeeasta tnseamnli eli nu opentru Sine, ei pentru fratU Sai 1n umani-lote. lar ca ipostas dumnezeiese al umanitatii Sale aduse ea jerlfli a dat 0' intensi-late ~i 0 va)oare nemargini tii oacestui act de autojertfire, prin iubirea nemarginitade Dumnezeu ~i de oameni manifestatli In ea. El a ureat cu umanitatea jertfita pen-tru vecl tn maxima intimitate a lui Dumnezeu, intr-o maxima vibratie iu·bHoare ratade Tatlil lii de oameni, iar aceasta reprezentind () continua interventie pentru oa-.meni. Caei e 0 Umanitate Qare fUnd in Fiul in vee!, e mereu In starea ,umanil1Hiijertfite l'entru ,oameni, ded iubita In Flul Sau si tn toti cei alipiti de El.


scrlind : «Pe care L-a ruuuiit Dumnezeu ca jertfii de tspiisite pritiexedinia In slngele Lui» (Rom. 3, 25). De aceea spune di a si intratin SCinta Sfintelor odata, vesnica rascumparare atlind si printr-csinqura aducere a desavtrsit pentru veci pe cei ce se sfintesc (Evr. 7,27; 9, 12). $i noi ne-am mtntuit, «iat El ridicii piicaiele tioastte $ipenitu noi suiete duteri» (lsaia 53, 4). Caci a pus sufletul Sau de bunavoie pentru noi , dar a tnviat, fiindca era Dumnezeu prin fire si estein ceruri la dreapta Tatalui, «pururea vietuind, ca sa se roage (saintervina) pentru noi», preeum am spus adineauri (Evr. 7, 25).

Cum s-au infliti$.at acestea in umbra legii, le voi spune IamuritIn cele urmatoars.

Deci s-a scris in Levitic: «$i a zis Domnul catre MOise: Spune1u.1 Aaron, itatelui tau, so. ml intre rn toaui vremea In cele stintetnauniru; catapetesmei, :in iata jertielnicului tspiisiri: care este 'incortul ttuirturiei, ea so. nu tnoarii. Ciie! Ma voi atiita in nor peste jert-tettiieul ispiisirii» (Lev. 16, 2).

Aaron fiind rtnduit ca Icoans si chip al preotiei lui Hristos, nutrebuia sa-si fadi intrarea in tot ceasul, adica in toata vremea, inSfinta Sfintelor. Prin aceasta ni se da sa inteleqem frumusetea tainei.Caci Hristos a intrat 0 sinqura data, vesnica rascumparare afltnd, pre-cum am spus. Ar fi fost un pacat savirsit lmpotrlva adevarului princele ce erau .chipuri, sa nu intre 0 sinqura data intr-un an AaronIn Sftnta Sfintelor, ci in tot ceasul si in, toata vremea. De aceea is-a poruncit sa tina seama de aceasta, ca sa nu moara, Iar daea moar-tea era osinda pentru eel ee nesoeotea umbra si dispretuia chipul ade-varului, care va fi pedeapsa celor ce pacatuiesc impotriva adevarului.adica a lui Hristos? Iar aceasta au facut ludeii neprimind credintain EI, ci necinstindu-L 'in zeci de mii de feluri, desi le-a spus lamurlt :«Eu suu adeviitul» (loan 14, 6), adicd plinirea chipurilor (tipurilor) dinlege. Caci Hrisots este sfirsitul legii si al proorocilor (Rom. 10, 4).Asa serie tnvatatul in ale legii $i atotsfintitul Pavel. Deci e opritAaron sa intre in toata vremea in Sfinta Stintelor, ea .frumuseteatainej sa ne Iuceasca neciuntita $i lntreaqa $i prin umbrele tnsesi. Iiera ingaduita intrarea 0 sinqura data tntr-un an. Si in ce mod trebuiasa se faca spre a nu se abate de la ceea ce se cuvine, a leqiuit-o ziclnd:«A$a vc intra Aaron in (loeuI) eel silni : eu vile] din vaci pentru paeatst eu un berbec pentru atdete "de tot. $i se va 1mbraca cu 0 haina dein sfinJita $1 cu vesmin: de in peste trupul lui, $i cu brui de in se vauicinqe- st -chidara de in. ~$i va pune pe cap. Acestea sui: .tiaitie silnie.Lsi va spiila tot corpul cu apa $1 apoi Ie va 1mbraca pe. ele. $1 va luade la adunarea.· fiiIor lui JstaH, va Jua doi tapi din ~apre pentru pa.eat

CLAFIRE LA LEVIT[C 401

$1 un betbec pentiu arderea de tot. ,51va aduce Aaron vitelul jertfa pen-tru pacatul,sQu $i se va ruga (va ispa~i) peturu sine $1 penuu cas a sa.$i va lua eei dol tapi si-t va pune pe ei tnairuea Domnului la usa cor-tului mdrturtei. $1 va pune Aaron sorii pe eei dol tapi, un sort pentru eelee va ii adus Domnului Si unul pentru eel ce se va slobozi. $1 va luaAaron iopul pe care a eazut sotlul cd e aJ Dottuiului $1-1 va aducepentru pdcat. $i iapu! pe care a cdzut soriul sa fie slobozi; 11 va puneviu 1naintea Domnului S1 se va ruga peste el, ca sii-l lase slobod Si.Iva slobozi ~npustie» (Lev. 16, 3-10).

In acestea ni se .deserie modul jertfei. Apoi va aduce Aaron vite-lul pentru pacatul sau, Dupa ce se va [ertfi vitelul. se va savtrs! $iarderea de tot a berbecului, dupa leqea rtnduita lui. «$1 va lua, zrce,ciidelnita pIina de jar-atec de pe [ertlelnicul dinaintea Domnului. $1-.,1va umpJea muatte de tiimite ttuuunt MeuM $i 0 va aduoe uvutuea ce-tapeiesmei $1 va pune tamua pe foe inaintea Domtiulut $1 va acoperieu lumul tamue! jertfelnieul lmpaeiirii Si nu va muri. $i va Jua din sln-gele vtlelului $i va stropi cu degetul iettielnicul. Va stropi de $apteoti cu deqetul Iui» (Lev. 16, 12-14).

La acestea adauqa : «St va junghia iapu: penitu pacatu; popotulutmairaea Domnului $1 va duce din sinqele lui ituiunuul catapetesmei.$1 va face cu slngele lui cum a iiicut cu sinqele vitelului» (Ibid. 15).

Si acestea a poruncit sa se fadi spre ispastrea pentru necuratiilefiilor lui Israel si pentru toate pacatele lor. Si se ungea eu singelevitelului ,~i cu al tapului nu numai jertfelnieul ispa~irii, ei si cortul eelmai dinlauntru, adlca Sfinta Sfintelor ba st [ertfelnicul jerttelor, inprima tucapere a cortului,

Si a zis iar~i: «St va test La ienielnicu! eel dincintca Domtiulul$1va face ispdsire peste el. $1 va lua din singele vitelului $1din sinqeletapuiui $i va unge coarnele ienietnicutui de jur-lmprejur. $i va stropipeste el din slnge cu degetul lui de sapte ori $1-1 vc curati pe el ($1-1va silnti pe eI de necuiiittlle iillot lui Israel» (Lev. 16, 18-19).Si adauqa iara~i: «$; va aduee lapul eel viu $f va pune Aaronamlndoua m1inile lui pe capuI /apuluJ viu, $; va marturisi peste eltoate nelegiuirile fiilor lui Israel $1 toate nedreptatile lor $1 toate pa-catele lor. $1 Ie va pune pe ele pe capul tapului celui viu $i-1 vatrimite prin mlna unui om pregatit in pustie, $i va purta tapul pestesine nelegiulrile lor In pdmlnt neumblat, va sIobozi tapu1 in pustie»(Lev. 16, 20-21).

2. A~a sint ~i a~a s-au savlr~it cele rlnduite la vremea lor inchipuri. Dar odata ee-a trecut umbra $i a venit vremea indreptarH, sastdimutam, folosindu-ne de intelesuri sl.lbtiri ~i frumoase, seopul legii28 - Sftntul Chlrll III Alexandriel

402 SF. CHmIL AL ALEXANDRIEI

1a taina lui Hristos. «Cacl Domnul nostru Iisus Hristos a inttat odatii~n Siuua Siintelor, vesnicd tiiscumpiirtue oilind» (Evr. 9, 12). Dar ellsinqele Leqamlntului vesnic si nu eu singe de tapi si de vitei, ci cusinqele Sau sterqlnd pacatul lumii 708. Caci nu s-a [ertfit pentru Sine,ci pentru mintuirea noastra.

Sa urmarim dect ~i tntelesnl acestor umbre ale legii. A fost foartepotrivit, ba chiar necesar ca dumnezeiescul Aaron sa aduca [ertfapentru uestiintele sale. Caci nu s-ar putea tnteleqe ca a fast mat presusde pacat, odata ce a fast om. Dar lui Hristos nu I se potriveste aceasta.E departe de asa ceva. Caci avea in firea proprie, ca Dnmnszeu, bo-gatia nepacatuirii 709. Iar in El si prin EI e l$i curatia celor sfintiti,preoti ~i popoare. Caci prtveste cum Inchipuieste Aaron in jertfelecele pentru el jertfa sl buna mireasma spirituala a lui Hristos. Aarona adus-un vitel l$iun berbec spre ardere de tot. Prirr vitel se InteleqeHristos. Caci ereu foarte pretioase cele aduse pentru sftntt si foartemulte felurile acestora, Vitelul era 0 jerWi sfinta si eel mai pretuitdintre toate celelalte pentru jertfa ~i mai presus de toate. Deci vitelulInchipuieste jertta desavirsita. Iar berbecul spre ardere de tot si spremiros de buna mireasma S-a facut Domnul nostru Iisus Hristos, des-flintind in Sine Intinaciunea st rautatea pacatului lumii,

Observa apoi cum poruncindu-se lui Aaron sa-l$i Iaca 1a vremeartnduita intrarea in Sfinta Sfintelor ~i sa savtrseasca jertfele pentrunestiintele sale nu se arats in acel timp in imbracaminte arhiereasca,ci se tmbraca in haina de in sfintit si avind 0 c~mal$a de in pe trupullui sl se incinge cu brtu de in si-si pune pe cap cbidara de in. Acestehaine sint sfinte ~i el tst spala tot trupul in apa. Si tuturor le eraobisnuita aceasta tmbracarninte, potrivit legii.

$i care e ratiunea probsbila, mai bine-zis, precum socotesc, ade-varata a acestora l' Nu era potrivit ca Aaron jertfind pentru pacatelesale sa apara ca chip al lui Hristos, Care n-a suut de pacat (I Petru 2,22). Dar trnbracamintea cea mai cuvenita lui si infalj~area de arhiereuar fi Inchipuit frumusetea imparatjei si a -preotiei Mintuitorului. Iarneputinta de-a intra vreunii in Sfinta Sfintelor si in cortul adevarat,

708. Singele lui Hristos poate sterqe pacetele oamenHor, pentru ea poarta 1nel 0 constiints care exprlma parerea de rau pentru ele sl pune in ea un izvor deiublre pentru Dumnezeu care 1i cucereste ~i pe oameni. Stngele de animate dill Ve-ehlul Testament n-at fi t8vut nici un ehip 181vlltorului singe 81 lw Hnstos. Slngelelui Hrlstos lntemeiaza 0 legaturll ve~ni'ea tntre Dumnezeu ~i oamem, pentru Cd estngele pretios al Piului lui Dumnezeu, pentru eli in el e pTezcnta con~tiinta iposJa-sulu! dumnezeiesc Jntrupat. Pacindu-Se om pentru veoi ~i purtind 1n umanitatea Saintlparita starea de jertia catre T-atiU,pentru oameni tn ved, Legdmlntul, lui Dum-nezeu lata de carow e ~i el ve~nic.

709. Nepacaluirea· e 0 adevarata bogatie spiritual!, 0 Hirgime de orizont ~i 0rj,dicare la aHe ~ ti;l~teintelegcTi ~i ,puten, pe care nu 0 are cel 5tap~nit de egois)!lulingust 81 pica tclor.

GLAFmE LA LEVITIe 403

pe care l-a intemeiat Domnul si nu omul necuratit! mai inainte prinapa nasterii din nou, a aratat-o legea limpede clnd a poruncit lui Aaronsa se spele daca voieste sa-st fadi intrarea in Stlnta Sfintelor. Apoi,f-a poruncit sa ia [aratec de 1a [ertfelnicul Insusi ~i sa-l duca Inauntruadrca in partea dinauntru a catapetesmei. Ii porunceste astfel sa-siumple pumnul de tamtie, subtire. Factndu-se aceasta, fumul tamlieiva acoperi, zice, jertfelnieul eel pentru marturii. $i aeeasta era unchip al lui Hristos, care s-a jertfit ca un vitel ~i se aduce ardere detot ca un berbee st umple intreg cortul stint, adidi Biserica, de bunamireasca spirituala 710, precum zicem :;;i noi: «Mir vtasat e numele!fau. Pentru aceea tinetele 'Ie-au iubii pe Tine s! Te-aii attas pe Tine.In urma Ta vom alerga in mirosul mirului Taw> (Cint. Cint. 1, 2-3).

Dar sa luam cuvlntul de 1a cap/it. Cad asa va inainla explicareatntelesurilor in modul drept, precum se cuvlne,

Deei vitelul ~i berbecul sint cele aduse ca jertfa pentru Aaron.Iar cei doi tapi pentru popor. precum ~i berbecul ca ardere de tot.Cad s-a scris asa : «Sorti penttu tapi : uuul Dotnnului, ceJQ1aJt penttuslobozire» (Lev. 16, 8). Dar e necesar sa spunem care e taina lor. UnUsocotesc ea unul din tapt a fost dat vreunui demon alungat ~i necuralsi de aceea e slobozit in pustie. Noi ins a spunem di aceasta pareree plina de superstitie prosteasca ~i neeliberata de temerile r11taciteale elinilor. Ba voi adauqa, fara retinere, ceea ce e st mai tmportant,ca. in aceasta vom, afla legea aratindu-ne, nedreptatea qindurilor pa-catoase, dar raminind in afara rata.cirii politeiste si aratmdu-ne peDomnul eel Unul ~i prin fire al tuturor ~i obisnuind sa 11econduce Iacunostinta adevarului. Si pentru ce ar fi poruncit sa se sloboada sisa se dedice 0 jerWi puterii celei rele ~i vrajmase tapul care s-a aduslui Dumnezeu? $i ce vom afla folositor in fapta lui Aaron de a-sipune miinile pe acest tap, marturlsind pacatele .Iiflor lui Israel? Deernu s-ar tnteleqe acest lucru plin de nebunia ~i necredinta elinilor sineliber de cuqetarile lor aiurite? Cine ar mai putea aclmite aceastaparere, cind e atit de clara boa1a contradictiei aflata in ea?

3. Deci ce era de vazut in acest lucru t Se aduceau dol tapi buni:;;i 1a fel de mari, de aceeasi virsta, de aceeasi culoare, nesuferind innici un fel de vreo mutilare. S-au scris apoi sortul tapilor punin-

710. Biserica e trupul Dcmnului, pentru eli ne nnim cu ~1. Dar e un trup plinde bunllmlreasma a [ertfei Lui, pentru cd membrii el sa 1mpartA~esc de ea, aductn-du-Se impreuna cu EI. sau predtndu-Se Tatalui .In mirosul de buna mireasma alsenlimentului de predare care i['uniple. Bisercta plinii de Fhll cel tntrupat - jertfitf~ malti! dragostea fmpreuna cu El spre Tatlil, plina de Duhul SHnt al Fiului. 'Blse-rica are nu numa'i dimensiunea, dinamicli orizontaHi, ct ~i dimens\unea dinamldi ver-ticalA. In ea se une$te pamintul cu cerul. Toala rugaciunea ei este 0 mi$care a saspre cer.

404 SF. CHIRIL AL ALEXANDRIEt

du-li-se numele poruncit de 'Datl1torul legii. Unul se numea Domnul,celalat : Trimisul, pentru a se trimite. Caci de la aceasta i se dadeanumele. Nu s-a numit demon, trimisul. Acesta a fost numele animalu-lui. Si Domnul, cad aeesta era, preeum am spus, numele unuia dintapi, se junghia. Iar eu singele se snntea cortul eel mai dinauntru.dar ~i [ertfelnicul din afara ~i al jertfelor, pe care se savtrseau jertfelecele dupa lege. Tar celalalt, adi€a Trimisul, se trimetea in pamtnt ne-umblat, dupa ee se marturiseau peste el de catre Aaron pacatele fiilorlui Israel.

Prin amtndoi e lnchipuit Hristos. Cad a murit ca om ~i a fost[ertfit pentru noi, In chipul tepului, Pentru ca tapul se junghia spreiertarea pacatelor, sfinttnd Biserica tnteleasa in chipul cortului celnimat dinauntru i dar si pe cei de sub lege. Cad se sfintea, precum amspus, cu singele tapulut st Insusi [ertfelnicul 1egii. Pentru ca e in afadide orice indotala ea eel mai mic se binecuvlnteeza de eel mai mare.Deci nu e desavtrstrea in lege, nici nu poate sftntt pe vreunii slujireaeea dupa lege. Ci e nevoie in chip necesar de Cel ce poate desavtrst,adidi de Hristos, Care poate stlntt eu singele Sau pe eei ce practicauslujirea cea dupa lege 711.. De aceea st dumnezeiescul Pavel zice despreSine ~i despre cei chemati din taierea tmprejur : «Stiind di nu se in-drepteaza omul din faptele legii, dectt prin credinta in Iisus Hristos,am crezut ~i noi in Iisus Hristos» (Gal. 2, 16I Rom. 3, 20), ca sa avemdreptate de la El. Deci s-a jertfit pentru pacatele noastre, dupa Scrip-turi (J Petru 3, 18), dar a inviat si a plecat in tara neumblata de oa-meni, adica in cer, purttnd oarecum pacatele noastre 712. Acesta, zice

711. Nu putea stlnU stngele tnconstient al enimalelor pe oameni, pentru d. nuputea urea nlci la Dumnezeu. Numai un stnge 4n care e -activ snfletul constientstlnteste, daca e varsat ca jertf! pe eei carora Ii se dli, sau e primlt cu bueurie deDumnezeu. $i aceasta cu ettt mal mult, cu. cit e mai curet, sau mai dliruit lui Durn-nezeu cel ce I se predli ca jertfa. Ase a fost numai s1ngele flieut propriu Pluluipentru a se educe ca jertfli TaUHul ceresco Deci ,stngele vArsat 'al animalelor sublege, n-ar ti avut nici un rost daca. n-ar fi (ost un chip profetlc al slngelui 111uluilui Dumnezeu ce se va face om ~i se ve savtrs]. In acest sens exisla in slnqela ani-malelor ce se varsa ea jertfli tn Vechiul Testament 0 anumitA aprobare $i bineeu-vInlare a TaUHui ceresc, oa tn chipul stngelui viitor al Fiului Sau. lar Aaron careaducea jertfele de atunei avea ca chiip al lui Hristos 0 anumitli a-probare tn a-ceastacali tate din partee lui Dumnezeu.

712. Tapul care pl~ca in 'Pdmintul neumblat de oameni, dupa ce Aaron a pUsmiinile peste el, marturisind pacatele poporului, este chipul lui Hristos CaTe a tnviat$1 Se duce la cer, continuind sa intervina acolo pentru piicatele noastre, ca Cel cepearta In Sine Intiparitli ,ill ved valabUli jertfa pentru ele $i care Se prezintA Tata-lui tn acesata calitate pentru toti oamenii care vin la existenta $i care conttnull samal pllcatuiasel:i. Yaztnd Tatal pe Flul S1iu ca om jertfit, vede dragostea omulul fatade EI, vede dragoste<! Fiu'lui oa om fat!!. de El. El e eu jerus Lui i) continua lega-tura toke oameni $1 Tatal, mat precis in continua cerere catre Tatal de-a ierta peoameni. Stind oa eel jertfit pentru plicate.le oamemloJ', Hristos prezinta mereu acestepacate Tat1ilui ca tn interventia Sa pentru iertarea lor. El Illl. rllmtne str!in de faptntslivtr~irii lor de catre oameni. E1 e tntr-o continua suferinfa. ruglitoare pentru ele.

GLAI,'mE LA LEVITle 405

undeva Scriptura, ridi.ca pentru noi pacatele noastre si pentru notsufere dureri (-Isaia 53, 4).

Acesta cred ca este Trimisul. Cad a fest trimis din cele ale noas-tre in cetatea de sus, pentru a se Infatisa in Iata Tatalui pentru noi.Despre aceasta ne asiqurd fericitul loan scriind : «Copilasi, acesteaJe scriu voud, ca sa nu pacatuitL Iat de va pacatui citieva, avemMlnglietor (Rugator) 1a Tatiil pe Iisus Htistos, Cel Dteoi. $i El esteispiisire pentni piicatele noastte, $i nu numai ale noastse, ci $i penrruale 1umii imieqi» (1 loan 2, 1-2). Este deci un lucru placut ca amfost curtititt 'in Hristos ~i cu rana Lui noi toti ne-am vindecat(Isaia 53, 5). El este ruqator pentru noi ~i a plecat ill tara neumblatade oameni, ai dhui chip este pustiul.

Caei a inti-at pentru noi ca Inainte-Merqator in cer st ne-a deschtso cale ~nona, proaspata ~i -vie, care ne introduce in partea dinauntrua catapetesmei. Deci Hristos- e Trimisul, ca eel ce poarta "in chtpultapului pacatele noastre. Cad se [unqhia uri =-t'ap,cum am spus, pentrupaeatele noastre. Jar' egalitatea si asemanarea in toate a tapilor, aarart:at prtn gbiCitur·a' ea era unul $i acelast. $1" filndca- nu putea venitepul i<ira~i 113.viat~, s-a socotrt di lucrul acesta nu e decit 0 niinune!?i nimic altceva. Iar .-Dnmnezeu nu este -iubitor de pompa, desi toatele poate face' hi chip minunat.. Pentru aceea !?i ia in chip tconomic,doi, (avind o"asemanare si 0 eqalitate d'epliua in toate. E cum a fostsi .in €Jlratirea leprosului, oind DatatQrul-legii a peruncit sa se aducadoua pasari, .dintre care una ,S.·$1· Hiiat., ,ia~ eealalta- s-a slobozit -tnpustie. Prin zeci de"mit de pilde foarte -Iimpezi 'ne-e tnvatat legeataiaa llui Hristos. Prm Care ~i CU,' Care slava ~i staptntrea Tatalui im-,preUria ell Sfintul Duh.i ln vecii, vecllor. Amin,

\ ", • l ,. -;,_ ',', _ '....., •. ,

... ~. .'-

~" ,

"

CARTEA GLAFIRELOR LA NUMERI

Despre Hristos ~i slnagoga iudellor

Nenorocltii Iudel pot fi vMili Iolosindu-se in multe feluri de 0

umba netntrtneta ~i salbetica trnpotrrve lui Hristos. Iar ca acest lucrunu le-a fost nepaqubitor 0 poate vedea cineva chiar din cele ce li s-auintimplat. C~ci tnttiul-nsscut Israel (Ies. 4, 22) avtnd 0 slava vestitadin pricina aceasta ~i fiind odtnioara Iubit $i ales, a fost pus la urrnaneamurilor ~i a ejuns asa in limpuriIe din urrna, ba mai bine zis in tottimpul, Aeeasta le-a spus-o de mal iuainte Domnul, zictnd prin Osea :«Vai lot, cd s-cu obauu de Ia Mine. 1'icQ1o.~i slnt, cd au savlr$it tara-deJege lmpotriva Mea. Eu t-aro rdscuraptirat pe ei, tat ei au grdit 1m-potriva Mea minciuni» (Osea 7, 13). Nimic urtt, care n-ar Ii tndraznitsa spuna tn cuvintele lor. Au defaimet. neinteleqlnd ce s-a scris :ccMoartea st vlaia 1n mlna ttmbii. Cel ee 0 suipuicsc pe ea vor mlnearotuiete ei» (Prov. 18, 21). Iar fiindd~s-au Inebunit Impotrrva Lui, si-auslobozlt limba netnfrtnata 1a ocari, precurn am spus adineauri. De aeeeaau cazut ~i din nadejdea in El, neauzlndu-L zictnd : «Acesto e sortultau $1 partea ta, sa nu ascuitatt de Mine, ziee Domnul» (Ier. 13, 25).

Cli fkindu-se vinovati de crlmele unel Iimbi bolnave $1 de Iuriaimpotriva lui Hristos, vor avea de suferit oslnde, 0 putem vedea sidin cele scrise in Numeri, unde se serie : «.$1 au graft Mariam $i Aaron~mpotriva lui Moise, din prtctna iemeti ettopiene pe care a tuat-oMoise. Ciic! eJ 1$1 luase 0 lemeie etlopiand. St au zis : «Oare numai luiMoise t-a vorbit DomnuJ ? Nu ne-e votbit $1 noud ?» Si a auzit Domnul.Tat Moise era un om iotute btuvi, mal bllnd decll toti oamenJi careerau pe pam1nt. $1 a zis Dotnnul indata cdue Moise $1Aaron $1 Mariam:Icsttt toti tret jn cottul miirturlei. $f au ieslt cci trei ~n cortul miututlei.$i s-a cobotit DomnuJ In stjJp de nor $1 a slat la U$QJ cortului miirturici.$i au lost ctiemati Aaron $1 Mariam. Sf au iesit amuuioi. Sf a ztsDomnul cdire ci : «Ascuuoit cuvuuui Mcu. De se vu txlmite voudptooroc de 10 Domnul, Ma vol lace cunoseul lui 1n vedenie $1 vor grdilui 1n vis. Dar nu este in toata casa Mea un slujitor alit de creatnciosca Moise. Gura catt« gura vor grai lui la vetiete $i nu pttn ghicifura.$1 el a vdzut slava Mea. $1 de ce nu v-ait temut so. vorblii 1mpotrivQstujitorului '.Mell Moise ?». «Si urqia miniet DomnuJui a lost peste ei.$1 au pIccat. $1 norul s-a dcparlat de la (;ort. $i iata Mariam s-a f(icutlcploasa ea zapada. Sf a privit Aaron la Mariam $i iata era leproasa.

GLAFIRE I.A NUMERI 407

Si a zis Aaron ciitre Moise: «Md rog, Doattuie, nu ne socott noudpaeatul, pcnlru cd n-cm stiut impotrtv« cui am pCicdtuit. SCi nu. nefie aeopotrivii cu moartea, ca 0 lepadatuN'l ce rose din ouitecele ttiaiciisale, ed s-a mIncat [umiitate din ccrnee ei». Sl a strigat MOise catreDomnu.l, zicind : Dumnezeule, rna rog Tic, 'indec·o pe ea. $i a zrsDomnul ciitre Moise: Dacd ar ti scuipat latCH ct 1n fat a er, nu s-orti rusinat ? Sopte zile ee va seoate aiati: din tobiitii. $i dupa cceen vaintra. $i s-a seas Mariam aiard din taMra sopt« zile. Si popotu] n-npornit ptna ce nu s-a vindecat Mariam» (Num. 12,l-i5).

Acestea stnt inrudite eu cele spuse inainte. Caci nu slnt preastraine de in tel esul acelora, ei au un inteles infr~tit si de eceeastnatura. Ciki exprima $i ele taina st pun in rata vederii dusmaniaSinagogii Iudeilor tmpotriva Lui. Pentru di reda pe scurt si in parteIelul pacatelor. Cad in acela s-a imbolnavit de lepra si s-a faeut ne~curate Sinagoga, coruptndu-se prin multe si felurite plicate.

Dar in acestea cuvintul nostru infati$ea'la nu numai pacatele dus-maniei impotriva lui Hristos si descrie urnflarea ingimfarii Iudeilor,arata totodata blindetea Celui ce 'lice: «jnvatali de 1a Mine, casuu bl1nd $1 smerit cu inima» (Mate! 11, 29), 1'e 11nga acestea 1I1,f~-ttseaza si iubirea de oameni a Celui ce nu judeca dupa dreptate pinala capat, nici nu tine Ja nesfirsit mtnia impotriva celor ce pacatuiesc,ci Intorctndu-se dupa ce-a lovit, mmtuieste st slinteste, Am redat inacestea in. rezum.at scopul urrnarit in cele de mai tnainte. Relulnd inparte Iiecere tnteles a1 celor spuse, vom erata qindul ascuns in ele,Dumnezeu Insusi care vorbeste celor ce nadajduiesc in El, deschiztndusa inteleqerti noastre : ('$i voi da tie vlstierii uuunecate, cele ascunsest nevtizute si le voi deschide tie» (Isaia 45, 2) 713.

2. Deci Aaron si Mariam au "orbit Impotriva lui Moise din pricinafemeii etiopiene pe care el a Iuat-o $i au 'lis: «Oare numai lui Moisei-a grait Domnul? Nu ne-a grait st noua?» (Num. 12, 2). Doua stntpirile flecarelil lor tmpotrrva lui Moise: intii di si-a luat femeie etio-piana , iar pe linga aceasta. a doua prin spusa : Oare numai lui Moisei-a gr~jt Domnul, nu ne-a gr~it $i nOua? In cea dintii n acuza dec~karea 1egii I in a doua spun di l1U e intre eei foarte mari, 11.1cinua primit vreun har deosebit fat~ de ,litii, daca se ~Ue d'i Dumnezeu avorbit ~i altora.

Le yom lua pe rind: primei phi 1i vom da prima atentie. $i a$aYom stramuta la Hrislos insu$i cele ale chipului. Moise $.i-a luat tntH

713. Dlonlsie Areopagitul va staTui asupra apofaticulul In Dumnezeu. Comorilc.vietii Lui slnt nesrir~!te III numai treptat tntelese, pe mliSllra crc$teril noastre du·hovnice$ti. Chiar taiua persoanej proprii ~!. a seinenului este Inepuizabil~. Ve~nic neva susUne Dumnczeu interesul cuno8$teril Lui nesnr~lte.

408 SF. CHIRIL AL ALEXANDRIEJ

ca sotie $i ~i-a facut consoarta pe medianita, adica pe fiiea lui Ietro,Trecind apoi nu putin timp, si-a Iuat ca sotie pe etiopiana neagra side alt neam, desi Datl1terul Ieqii poruncise lamurit Iiilor lui Israelsa nu se impreune eu femei de neam strain. Caci s-a seris: «Pe iiicata n-o vei da tiului lui $i pe fiica lui n-o vei lua iiului taw> (Deut. 7,3; Lev. 34, 16). Pentru fapta aeeasta este [udecat Meise de catre Aaron~i Mariam ea netnteleqatorl eum se euvine, ea si prin el iara$i s-alucrat in chip iconomtc taina, pe care 0. vom face vadita pe cit sepoate, mutind lucrul la Hristos Insusi, pe Care n vom imbraca iara!?iin fata lui Moise. elki Hristos este Dataterul legii st Mijlocitorul intreDumnezeu $i oameni, cum era si Moise 714. De aeeea $i aeesta ni l-adat pe Hristos de tnteles, zictnd : «Preeroc ca pe mine va ridicaDomnul Dumtiezeul nostru din iratil vostti» (Deut. 18, 19). Iar ca chipal preotiei Iudeilor trebuie socotit Aaron, iar Mariam reprezinta IataSinagegii (a adunarii]. Deei L-au acuzat pe Mintuitorul nostru Hristos$i batrtnti Iudeilor $i tnsa$i adunarea (Sinagoga) tmpreuna cu aceia,Invinulndu-L de calcarea poruncilor dumnezeiesti, prin spusa: «Dac/iar fi omul acesta de 1a Dumnezeu, n-cr ti ciilcat Simbiita» (lean 9, 16).Dar scrtsneau impotriva Lui Si in alt mod, pentru di $i-a iuat de sotie0. femeie neaqra, adtca Biserica din neamurt, si a parasit intr-un modoarecare pe cea dintii, adica pe ''israelita, care era Sinagega. Ca eraufuriost pentru Gil uesocotea obiceiurile lor, pszite in mod desert, seudate prin Moise ca chipuri, nu e greu sa vada eel ce s-a farniliarizatcu scrierile evanghelice. lar c~ si-a luat sotie Biserica din neamuri,tnneqrita inca pentru intunericul cunostintei si al moravurilor - cacinu era inca in ea lumina cea adevareta care tntrumuseteeza $i albestefata - va putea gasi cineva user dovada in prooroci. Mai vadit mise pare dovedindu-se aceasta prin faptele Mintuitorului, C~Ci El pro-povaduia samaritenHor care erau de neam strain si punea oarecumprin aceasta de mai inainte tntre ei temelia Bisericii neamurilor. Iarea acestia erau de -neam strain si despartiti de multimea lui Israel, '0

poate vedea cineva fara greutate Si din aceasta. Trimitlnd pe uceniciiSili sl1 vestcasca Imparatia cerurilor, zice: «In coiea neomurilor sa nuttierqeii $i In cetatea samaritenilot sa nu introit. Ci mai degraba mer-geti 1a oile pierdute ale casei lui Israel» (Matei 10, 5-6). Vezi cum_ ,

i-a pus pe ac_eia in afara eilor casei lui Israel? Dar inainte 'de-a fi

714. Moise era $i ca mijlo:cilOr numai c_hiplll lui Hl1istos. ariitind eli va trebuisa vina Mijlocitorul deSavlr$it. Cacl era l1umai om ales de Dumne~eu, UI,LDumn_e-zeu $i om. Nu unea in e1 deplin dumnezcirea $i um~n.itatea. Legea lui. Moise nuputea ooruiuce ruei ea, pc om 18 unirea eu Dumnezeu ca legea lUi Hristos, careex,prlma pe omutl dus III culmea lui tn Dumnczeu. Era 0 lege care 18511pe om in afaralui Dumnezeu, In un Divel inferior. '.

I

Cl.AFlRE LA No'MERr 409

desfacut casatorta cu israelitii, adidi cu Sinagoga, ci voind inca sa aaibti de sotie, s-a caslHorit lntr-un fel oarecare ~i a luat de sotie pecea neaqra si de alt neam, adica Biserica din neamuri. De aceea graindcatre Iudei a zts : «Am ~i alte ot, care nu suu din staulul acesia. $1 peacelea trebuie sa le aduc. $i va if 0 tutmii $i un oastor» (loan 10, 16).Dar ~i mai aspru i-a respins ca neascultatori, cind intrebtndu-L direct,ziclnd : «Spune-ne pe tata de e$li Tu Hristos», le-a raspuns : «V-amspus vouii si n-ett crezut. Paptele pe care Eu le iac In numele TciiilutMeu, truirtuitsesc despre Mine. Dar nu creaett, pentru cd nu sunei!dintte oile Male» (loan 10, 24-26). Deja numeste oi ale Sale pe ceidin neamuri. La aceasta fariseii tnfunindu-se si scrtsnind pentru diubeste pe cei de alte neamuri $1 nu da nici un pret legii dumnezeiesti,au raspuns cu violenta : «Nu zicem nol blne cd Tu esu samaritean$i cd ai drac ?» (Joan 7, 48). Ei ziceau prin aceasta: Daca n-ai sustineale samarttenilor, daca n-ai fi iubitor al paginilor st al altor neamuri,nu Te-al fi amestecat cu cei din neamuri. $i daca n-ar fi in Tine de-monii paginilar (elinilor) - cact numeau demonizati pe tnchinatortlla idoli, pentru diavolul ee era in ei 715 n-ai socottt cllicarea porunci-lor 1egii ca nimic,

Dar cele tnvatate si cerute de Hristos erau mai deqraba plinirealegii $i nu calcarea ei, dupa cum a spus El tnsusi : <<lV-am venit sastrie leqea, ci s-o lmpJinesc}) (Matei 5, 18). El a venit sa treaca doarprin litera la adevar.

Dect invinuirea acestora pentru femeia neaqra st chipul rastlH-mac it a1 lui Hristos trebuie tntelese ca cele ale acelora tmpotriva luiMoise. De aceea calomnia aeeasta vecina si sora 0 vom trece de Iachip la adevar, preschimbind tntelesul celor spuse.

«Nu. numai lui Moise, zice, a vorbit Domnul; ci ~i noud ne-aqrdtt» (Num. 12, 2). Cuvtntul e din mtndrle, glasul e suflare goala,Caci cei ce ctlgeta drept nu trebuie sa se grabeasdl sa urceIa aceeasimasura cu cel ee a auzit eu adevarat : «Te suu pe tine mai mult dec1tpe toit $1 ai af1at iuu la Mine» [Ies. 33" 21). Ci trebuie mal deqrabasa multumeasca pentru cele eu care slnt cinstiti, neridiclndu-se pestetreapta rmduita lor de sus. Nici nu trebuie 'sa rapeasdi pe seama lorcinstea ce nu Ii s-a dat. Caci aceasta trebuie socotiUi ca propriecelei mai de pe urmll ingimfari.

715. $1 pentru evrei ~I pentru cro$tlnl :leU religiilor pliglne Identicl tn senspantcisl ell Iortele naturli crllU demoni. Cl!:ci'0 credinta care Jwsgil pc Oumnezeul 'celpersonal. transcendent naturii, crede de fapt In demoni, creztnd ell. natura ell tontoct>.Je co Ie oCerli ea lino pc om selay. al tuturOT pattmllor. Din 'Plicate azi se f.aeeuneari chlar in FaculUHlle de Tealogie 0 Istorl'e a reUgiilor, care puna rellgiile peacela$i plan cu cre~tlnjsmul.


Dar auzt iara~i pe Domnul nostru Iisus Hristos fikind aratatIudeilor scopul comunicat in mod natural numai Lui de Dumnezeu stTata! si zicind : «Nu de la Mine qriiiesc, cr Toui! Care M-a trimisMi-a dat poninca ce sa spun $i sa graiesc» (roan 12, 43). Si iarasi :«Cuviniele pe care Eu le quiiesc, nu suit ale Meie, ci ale Cetui ce M-otritnis pe Mine» (loan 14, 10). Dar El le spune acestea pentru ca vedepe neleqiuitii carturari si farisei indraznind fara masura pentru faptulea Dumnezeu a vorbit catre parintii lor sa se hotarasca sa nu-L asculte.Caci zic : «Noi stim cii Dumnezeii i-a grait lui Moise. Dar pe Acestanu stim de unde este» (loan 9, 29). Vezi deci cum spunind ea Dum-nezeu a vorbit lui Moise, repeta 1n cuvinte ~i mai aspre ceea ee s-aspus atunci : «Oare numal lui Moise a vorbit Dumnezeu s! Toiiil»[Num, 12, 2) si nu si parlntilor nostri in Sinai? Si a auzit Dumnezeu.elar Moise era un om bl1nd, mai bllnd aecu toti oametiii ce eraupe pamuit» (Ibid. 3).

Precum se pare, Mariam ~i Aaron au fikut din blindetea lui Moisepr ile] de ingimfare. Dar Dumnezeu se supara, chiar· daca Moise taeesi se mtnie de la Sine cu dreptate impotriva celor ce au rndraznit sadefaime pe slujitorul Sau si socoteste ca a Sa dispretuirea lui. Asasa inteleqi ~i in cazul lui Hristos. Blrndetea si iubirea de oarneniproprti Lui i-au nkut pe Iarlsei mai pomiti spre dispretuirea Lui.Dar se vedea netndoielnic ca nu vor scapa de minia de sus. Caci de-HHmarea Fiului avea sa fie greu rabdata de Dumnezeu si Tatal. Cactavea cunosnnta de ea fara sa 0 tnvete si prin cunostinta dumne-zeiasca stia de cuvintele de dispret aruncate de farisei.

3. Apoi in urma acestora: «$i a zis Domtuil tnaat« catie Moisesi Aaron $i Mariam: testt: voi toti txei In cortui miirtutiei. $f S-apogorlt Domnul In st11p de ioc $i a stat la U$a cottului tniitturiei»(Num. 7, 4-5). Cuvintul a aratat di Durnnezeu .va fi [udecator a1celor care vorbesc tmpotrlva Mintuitorului nostru Iisus Hristos siva veni sa ostndeasca eu minie pe cei ee au indreznit sa-L calom-nieze st sa se lupte pentru eqalitatea in cinste eu El. Tar judecata enumai dedt prin Fiul, cu care -este tmpreuna eel ce L-a nascut, dupacuvlntul : «Eu stnt lntru Tafdl $i TatQ1 uuru Mine» (loan 10, 38). Iarfiindca inaintea Celui ce judeca drept se aratau stind Mariam si Aaron,acestora 1i s-a spus: «Ascultati cuviniele Mele. De va Ii voua prooroctrimis de Domnul, Md voi face lui cunoscut In vedenie $i In vis voigrai lui, mi a$a ca sz'ujitorului lvleu Moise, care e credincios In toatilcasa Mea. GUla catre guru voi g·rai lUi, .in aratare, ~inu prin ghicitula.$1 a vazul slava DomnuI-ui» (Nurri. 12, 6~8). '

OLAFHlE LA NUMERI 411

Moise s-a bucurat prin aceasta de 0 pozttie mai Inalta in vede-rile lui Dumnzeu, mai mult dectt alti], ca ~i in putinta de-a auzi inmod dcoscbit cuvintole oumnezetesti. Despre aceasta i s-a dat 0 bunamarturle. Dar aceasta 0 vezi ~i rna] adevarat la Hristos. Cac; nuprecum a vorbit Dumnezeu sl TaHH in prooroei, a vorbit ~i in Piul,Ci aceta primeau prin Dubul cunostinta celor ce ttebutau so. le alle.Iar El cunostea nu prin invl1tMura sfaturile Tatalui, ci ca Unul ceera El tnsusi tntelepciunea ~i slatul Tatalui 716. Si Iertciti! proorociprimeau vederea slavei Lui prin ghieiluri. «Caci pe Dumnezeu nrme-nea nu L-a VQzut vrcooatb» (loan I, 18). E vazut numai de Fiul eeldupl\ fire 717. Aeeasta trebuie tnteleasa in mod dumnezeiesc. Mar-lor clespre aceasta 11e va fi lnsusi Mintuitorul, zlctnd : «Nu doarcCi pe Ttual L-a viizu: cineva, decU numai Cel ce este de la Talell.Acesta L-a vtizut pe Ttitiil» (Joan 6, 46). Deci l1U din evlavie, ci maideqraba din necredinta pretindeau ludeii ca Dumnezeu a grttit partn-tllor lor, ca sa nu dea nici un pret pe spusa lui Hristos ca Cel ce aauzft de la Tatal acelea ee le ~i gr1heste. Cact eele aflate in munteleSinai slnt umbre sl chipuri sl ghicituri, care poarta In ele ea 0 sarcinaascunsa ~i nu prea clara cunosttnta a ceea ce va fi. lar Hristos eraInsusi auzttor al cuvintelor Tatalui, daca trebuie spus ceva mal trupescpentru trcbuinta neapdratJ a Inteleqerii. Islorisirea dli de tnteles 0

mare deosebiro a lui Hristos fatu de loti cetlaltt. «ln toata ccso Meac credincios» (Num. 12, 7). Oare nu araUl prin aces tea ca pe 0 Iconornle(0 lucrare dumnezeiasca) partial~ ~1 mdsuratf pe cea prin lege ~i

716. Hrlstos ca Flul $1 Cuvtntul lui Dumnezcu avea tn Sine cunostlnta celor eo10 9rl11a. $1 Ie grllia cu autorttetee sau cu putcroa proprie (Matei 7, 29). Iar curios-linla Lui so acopcrea cu Illnta durnnezetasca nemlirglnit4. El nu sporea In cunostinta,pentru cli Ilinla Lui nu era dependenta de 0 alta, ca mlirginitli. DO$i Col om «sporeacu tntelepclunea $1 cu vtrsta» (Luea 3, 12), spores din Sine. El stla ca om ea la dinSine ca Dumnezou toalli lnvllialur<l Sa. Dumnezelrea din care I~i lua tnvlit<itura nU-1era strliinli. Oar In calitatea de Pitt al Tallilul. nu so simtoa slnqur cu izvor in£init 01cunostintel Sale, oi unit cu 'DatAl. Era 0 CWlo$tinlll comunttara In care totust seslmlea tn calitalea deoseblta de Fiu. $i uInanitatca clircia Ii eomun!c.l din Sine eaOumnezeu eunolitln~a Sa )a nesrtr:slt, avca 11i ea scntimcnlul di 0 primf.'~to do InFiul in care esto Tatal, ea ,pe 0 cUllo!)ttntli Iiliall1. Hrislos ca Fiu dl1pli lire al Tatl1-lui c alit de unit In cunostint8 Lui cu Tatil, 1ncH so $i spune Cft Intelcpclunea $iS(atul TatAlui. Nu posle cunoastc nici copllul omenesc pc tat!1 sliu dectL InlipArltde scntimentul lUi patern, datorltll faptulul cli-I are pe 01 ca, copil. InslIsl T'utii.l saCUn08lito co Ipostos patern daloritl1 F!ullii. Cuno$tlnta lor e nedosplirtitll, dO$i nu-iconCundii $1 tntr-un fel 0 dlstinct1i.

717. Proorocul ca om nu euno8$te pc Oitmnozeu docH infltton~at de structllrasa viizuti III oil lumli. Aceasta InseamnA c;I .u vede 'Prin T\1odurilc sau chllJ)urlle mn-tol sale $1 ale lumii. $1 prfn acestcQ 11 III oxprimll, delii vode ~i lace cunoscull1 pre-zenta Lui prin 010. Piul $i Cuvtntul lui Oumnezeu it! vcd<' pe Tautl $1 so vede peSlue ne!nIlucntBt de modur! strAine Lui. Dar ea om vede $i El pc Tal!1 $1 se vedopo Siue totu$i Inllue.ntat de moduri create, dar Irl1io~to Iii !ace tr!Hl1i prczenta LuiinClnit mai clarll ~t mai intens. Infinitatea $1 iubi·rca lui OUllUloteU c altrol comunl-calli de El.

412 SF. caran, AL ALEXANDRJEl

prooroci si ca pe una generalu si universals, pe cea prin Hristos?Caci legea mintuia 0 sinqura casa, cea din Israel. Iar Hristos nu aflieut asa, ei a cumparat 718 lui Dumnezeu ~i Tatal, precum s-a scris,intreaga lume prin credinta in EI !?i prin singele Sau. De aeeea zice :«Nu v-aii temut sa griiiti itnpouiva slujitorului Meu MOIse» (Num.12, 8). Ceva asemanator e ~i ceea ce s-a spus odinioara prin prooroecatre Iariseii dispretuitori pentru flecarelile si vorbaria lor: netnfrlnataimpotriva lut Hristos : «Iat voi apropiau-va act, fiji lc'iradelegii, sam1ntade preacurvari st de cutvii. Cu cine v-aii destdtat? Si asupta cui alidescbis quta voastrii t $1 asupra cui ali slobozit limba voosttii t»(Isaia 57, 3-4). Caci slobozindu-si fariseii limba luptatoare impotrivalui Dumnezeu ca pe un friu si-au rostogoUt calomniile tmpotnva luiHrlstos ca pe 0 roata si umfllndu-se peste masura de ingimfare, auurlat cuvintele cele mai nebunesti. De acestea tndurertndu-se Psal-mistul, zice : «Zis-am celot tarddelege: Nu savlr$iti fdrddelege; $ipacato$iIor: Nu ridicati comul, nu ridica/i 1a indltime cornu! vostru ]st nu grc'ii/i nedreptate ~mpotriva lui Dumnezeu» (Ps. 74, 4-5). Cadsavirseau eu adevarat faradelegi oslndind tn chip dispretuitor pe Celce nu se cuvenea si erau vazu1i urcind Ia inaltime cornul lor, neadmi-ttnd eli numai Hristos cunoaste voia Tatalui, ci afirmind mai deqrabaeli 0 cunosc si ei aceesta.: zictnd, precum s-a spus mai inainte: «Nof$tim ca Dumtiezeu i-a grait lui Moise» [Ioan 9, -29); si de aceea segrabeau sa nu asculte.

Si s-a departat norul de cortul martunei. Tar Mariam s-a umpluttndata de lepra, si nu in mod simplu, ci ca za.pada. Si de fapt fireadumnezeiasca si preacurata, indignata de betiile Iudeilor impotrivelui Hristos ~i de indraznelile lor necuviincioase ~i afectata de amara-clune, a pleeat oarecum si .s-a despartit de Sinaqoqa 719, dup.a spusa lui

718. Termenur «ne-e cumparet» «ne-e rascumpll.ratu cu stnqele Sa:1ie folosit dePlirin,ti pentru eli a trebuit sa verse singele Sau ductnd ~i Imprimlnd pina la capatin umanitarea Sa iuhlrea Sa lala de Tatlil ~i fata de nol, pentru ca pe de 0 parte"aceasta. iubire sa se comunlcs clin umenitatea Sa ~i in noi, ,pe de alta sa atragaesupre ei '~i esupra noastrii iubirea Tatalui. Pe de alta parte prtn moarte erau st<1-piniti de setane, ea Izvor al existentel sll.racite la maximum, dar totusi avtnd In eao putere de atractie prin sllibiciunea ee ne-o imprima. rupindu-ne de Dumnez.eu.Hr!stos primind moantea, a primit-o ca ceva ee .venea de la vrajma$ul lui DUlllJlezeudec! a pUirtt aeeluia ceea ce plateau toti. Dar indat/1 ce-a ajuns 18 aeest eapat alvletii pam1nt~t1. adlc,a la moarte. a trecut prin ea. ca 'primita din iubirea de Dum-nezeu ~i de cameni. la !nUlnirea deplina oa om cu. Dumnezeu, birujnd moartea. Aintrat 0 c1ipli sub tngustimea aceleia, ca sa se spargii dinJliuntru peretii acestel tn-gusliml. Dar nol prtmim puterea Lui biruitoare de rooarte, numBi dadi ne deschidemLui prin credlnta eli e Fiul lui Dumnezeu care a biruit ca om moart~.

719. TeolOgia occidental! mai noua wea sa renun·te la ideea despre impasibili-tatea lui Dumnezeu, mo~tenWi de la filos'()fia elina. Sllbsemnatul a ineercat sa 1m-pace bnpasibi'litatea lui Dumnezeu eu mila Lui iata de fapturi. Dumnezeu a. neschim"

GLAFlRE LA NUMERI 413

Hristos: «Am pdrdsit casa Mea, am 1dsat mosrerurea Mea» (Ier.12, 7). C~ci dupa ce S-a pogorit Domnul in sttlp de nor, pleaca iara~ica un nor, dupa chipul literei. Iar dupa ce s-a despartit dupa cuvuntade Sinagoga Iudeilor, aceasta s-a aretat tndata necurata , si nu simplunecurata, ci ajunsa la extremitatea bolii, Caci spunindu-se ca un lepross-a albit foarte, se arata intensitatea bolii, $i ce e mai alb ca zapada?Pentru di se cuvenea, ba era chiar necesar si nelndoielnic sa ajungaSinagoga Iudeilor la toate relele, odata ce-a cszut din grija Celui ce 0

putea mintui. Nedomolita multime a batjocoritorilor se pedepseste cunecuratie si cu necinste, dupa spusa sfintilor catre Dumnezeu : «Umpieieiele lor de necinste $i vor cunooste cd numele Too e Domnui»[Ps. TI, 17).Cerlind Impreuna cu Mariam si pe Aaron, in chip folositoril lasa netmbolnavit de lepra, desi a fost osindit de Judecator. Cacipreotia fiind un lucru mare ~l cinstit de Dumnezeu, Aaron se aratascapmd de lepra, dar a fost pedepsit cu mtrtstarea pentru cea cares-a imbolnavit de ea, dupa spusa lui Dumnezeu: <cIncingeti-va $1pl1ngeti, pteotilot, vditati-va cei ce slujiJi 1a altar; inttati $i dormjtiIn saci eel ce slujiti lui Dumnezeu, ca a ~ncetat !in casa lui Dumnezeujettia $1 turnarea» (Ioil 1, 13-14) 711).

Dar se apropie si Aaron zicind prealnteleptului Moise: «Rogu-ma,Doamne, nu ne socoti $i noud pdcatul, pentru ca n-am stiut tmpottivacui am pacdtuii» (Num. 1.2, 11). Caci cei ce fiind din neamul lui Israilsi nestraini de 'legatura dupa trup cu Sinagoga Iudeilor, au fost rtn-duiti vistiernici ai tainelor Mtntuitorului nostru, aveau sa aduca ruga-ciuni pentru cei ce au padHuit, dest au pacatuit ~i ei tmpreuna cuaceia la, tnceput. Ei se roaga lui Hristos sa nu vina ~i asupra lor mlniaTatalui, Aceasta a facut-o Pavel: «Ftalilor, bunavointa inimii me]esl iuqiiciunea pentru Israel este spte m1ntuiIe» (Rom. 10, 1). Dar spu-nind acestea era ~i iconom al tainelor lui Dumnezeu ~i slujitor (ie-rurq) al propovaduirti dumnezeiesti, ceea ce era atunci si Aaron. Iarstrigind Moise pentru cea imbolnavita de lepra sl ruqindu-sesa se vindece, Dumnezeu i-a dat pe deasupra ~i iertarea: «Sa se

babil tn iublre. Dar eceasta nu e 0 ~pasibmtate rece. (A se vedea studtul nostru:Devotion et Theology in Ortodox Church, publioat tn voL omagial dedlcat lui JurgenMoltman, Gottes Zukunft und Zukunft der Welt. Verlag Chr. Kaiser, Murichen. 1986,pp. 103-112).

720. Preotti trebule sa alba. 0 sensibilitate deoseblta pentru cauza lUi Dumnezeu~i pentru starea de obste a Bisericil. Pe Unga aceea avtnd sa faca rugllciuni pentruIiecere credlnclos, trebule sa vibreze pentru ceea ee-l doare pe fiecare. 0 rugliciu-ne In nesimtlre nu e rugliciune. Cum uu poate sa nu sufere chlrurgul de durereapactentUlui sau, a$a nu poate sa nu sulere Si preotul de credinciosu! care-i ceresa se roage pentru e1. Aceasta ne dli sa 'lntelegem cum complitinteste $i Hristos eulieeare, stind eu jertf,a Sa pentru toti in fata Tatlilul.-

4J4 SF. CHlRIL AL ALEXANDRIElI

seooui, zice, saot« zile oior« din (obara $i dupa acestea va intra uuas!»(Num. 12, 11).

4. Istorisirea ne-a aratat in chip di firea dumnezeiasca egrabnidi Ia miluire ~i gata tndata spre mingiierc, sau se inaspre~tefata de multimea gre~ale~or noastre sa-si retraqa iubirea de oamenifat~ de cei vinovati. Aceasta Inseamns, dupa inteleqerea noastra, dimulte ruqaciuni ale sfintilor s-au ina.ltat catre Dumnezeu pentru Israel,dar nu s-a putut sa nu trebuiasca sa fie pedepsit. Dar celor ce nus-au indipatinat in cele ce li s-au tntimplat le-a adus dupa pedeapsamila. Ca. de multe ori ~i Dumnezeu se suparh de multimea qresalelornoastre, Inclt z~bove~te in a ne arata buuatatea, oricit e de mare, nue greu de a 0 vedea ~i din cele urrnatoare : Prin Sfintul Dun s-a des-coperit proorocului Ieremia macelarirea viitoare ce va avea loc intara Iudeilor la timpul sau, cind vor navtHi babilonenii in ea dupalegea razboiului. Dar dupa ce au cazut si s-au vszut multi morti, zicecatre sflntul prooroc : «Vai mie, ca ma doare suileiul penttii cei orno-nii. lnconiuiai; uliiele Ietusalitnului $1 vedeti st cunoasteii $1 cautati~n pietele lui. De veii aila vreun biitbat, de este vreunul care facejudecata $1 cauiii crediniii, milostiv voi ii ialii de ei, zice Domnul»(Ier. 4, 31 ; 5, 1).

Observe din acestea ca. suferind durere pentru eel omorlti ~i gatasa voiasca sa miluiasca Ierusalimul, dar oprit de ei si inchis in Sinesi infrlnlndu-si bunatatea dumnezeiasca pentru manrea pacatului,cauta totusi motive de-a se milui ~i voieste sa-si inmoaie minia macerfata de unul. Caci cere celor ce voiesc sa inconjoare cetatea ca sa-larate macar un barbat credincios in ea 721. E departata Mariam ceastaptnita de lepra. Dar n-a pornit poporul ptna ce n-a fest curtititaMariam. Cad asteptam si noi, care credem in Hnstos, curatirea Iu-deilor, evident prin credinta ;22. Asa parasmd la sfirsit cortnrile aces-tei vieti, vorn inainta tmpreuns spre cetatea de sus si Yom alerga sprepatnintul fagaduintei. Deci spune adevarnl Mintuitorul cind ztce di-

721. Dumnezeu surera cind trebuie sa pedepseasca mai bine zis clnd unli setnchid ferici11i.ice Ie-o poate da Iubirea ;Lul. EI vree slHi arute ~i in forma mile! deoameni bunatatea sau iubiree Lui. So '8rat~ tn aceasta totust nu 0 necesttats a iu-bini Lui fata de oemenl. Clid rn acest cez aT fi impus .$i oamentlor 0 necesitate de-aavee iubirea Lui. El e liber chiar fat1l de vointa Sa de--a iubi. Penlru Cd nu vole$tesa !reacil peste voin~ oamenilor. in iubirea care ferice$te pe situ! se inttlnesc doualibertilti unUe cu douli volnte. Clnd lipse.$te Wla din aceste volnte, lll.I se rel.lliZeaZdiubirea intre ele.

722. Exista U11 Cel de solidaritale nu numai intre fericirea unuie ~i a poporului,ci ~i intr.e 'a poporului ~i a unuia din membrii sal. Toti sporesc in fericire prill feri-cirea fiediruia.Dar $1 fericire8 popoarelor se 1mbogate~'le prin [eA'icirea sau prinbunatBtea ~i intelegerea fiecarui popor.

GLAFlTiE LA NUMERI 415

tre Iudei : «oac« ali ii crezut lui Moise, ati crede $i in Mine. Caddespre Mine a scris aceta» (loan 5, 46). Prin Care si cu Care slavzi luiDumnezeu ~i Tatal Impreuna cu Sfintui Duh in vecii vecilor. Amin.

Despre cei ce au cercetat pamantul fagaduiolelor

1. Exceptionala este mostenirea eelor ce au ales sa iubeasca peDumnezeu, Imparatul tuturor. Caci lot li s-a gtHit dobindlrea buna-tatilor mai presus de minte, Ne va lncredinta despre aceasta fericitulprooroc Isaia: «Dottinul este tnostenirea celor ce slujesc pe Dotnnul»(Isaia 54, 17). $i iara$i: «Si vet ii nddajduind spre Domnul st te varidica 1a bunlUdtile pamlntului. Si te va briini cu mosternrcn lui Iacob,tatiil tau. Ciici gura Domnului a grait acestea» [Isaia 5S, 14:). Asadar,adevarata este si cu totul neclintita fagaduinta. Fiindcd nu va qresiin privinta adevarului, nici nu va minti vreodata gura Domnului. Civa implini numaidecit cele fiigaduite. Stiind-o aceasta dumnezciesculPsalmist, ziee: «Domnui este pottea mo.')tenirii mele. Tu c$ti CeI ce~mi dai iarast tnostetiitea mea» (Ps. 15, S).

Care slnt deei eei ce slujesc pe Domnul sau care slnt eel ee sevor bucura de 0 asa de stralucita sl vrednica de lauda mostenire rCei ce s-au silit sa implineascd ceea ce place lui Dumnezeu si tindfara zabava spre toate cele minunate $i se hotarasc sa lupte fara obo-seala Impotriva oricarui vrajmas , sl nu ca unii ee se incred in pu-terile sau prieeperile lor, ci folosind ca al:mii harul de sus si avinddrept dipetenie $1 impreuna-LupHitor pe Dumnezeul tuturor. Cuaceasta stare de suflet, ei spun: «Nu voi naddjdui ~n atcul meu $isobia mea nu ma va mintui pe mine. Cd ne-ai tnintuit de cei ce nenecdjesc pe noi $i ai tusinai pe cei ce ne uriisc oe no» (P.s. 43, 7).Caci Ii face sUiviti pe cei buni ~i tndrazneti in cele bune $i pregatitiin a erede, dtndu-le eu mtna bogata bunatatile Sale. Iar pe cei cevoiesc sa se tmbolnaveascs de neascultare, ca cea mai rea dintretoate, ti seoate din turma celor alesi si ii desparte de tot lucrul careIi poate bucura. Piecaruia din acestia Ii va spune: «Acecsto e parteavoastrii , sa nu ctedeii 1n M~ne» (Isaia 17, 14). In aceste plicate vomafla cazute multimile Iudeilor. De aceea au cazut din nadejde si audimas fara mostenire, desi mostenirea fusese a lor, daca e adevaratdi fagiiduintele sint ale lor, dupa cnvintul fericitului Pavel. Dar fiindean-au ascultat de Cel ce i-a ehemat.la ele, au ramas nepartasi de ele,dupa • cuvtntul Mintuitorului: «Cei de pe urma s-au iiicut cei dint1i$i cei dint1i cei din urma» (Matei 20, 16). $i aceasta. iadi$i ni s-au


spus de mai inainte de Scripturile mal vechi. Caci scrie: «$i dupaaceasta a iesit popowl din Asarot $i a tabarlt In pustia Faran».

$i a gr~m Domnul catre Moise: «Trimite tie biiibati sa cercetezepamuitu) Ctuuuuieilor, pe care Eu ~1dau itilot lui Israel in stiipuiite,cite un biitbat din iiecate seminiie $i din neamurile piitintilo: lor sattimiii ; pe tiecare cotuiucdtot a1 lor. $i a trimis Moise pe ei din pustiaParon dupii cuvtntu! Domnului, toti biirbatil conduciitoti ai iiilot luiIsrael» (Num. 13, 1-4). Deci acesti barbati alesi ai semtntttlor, doi-sprezece la numar, s-au despartit de cealalta multime. $i au ureat cer-eeUnd care tinut e qras sau slab, cu buna pasune ~i roditor, sau uscat~i neroditor, cu arbori domesticl, bogat in roduri frumoase, de nu elipsit de puterea de a se impodobi cu ogoare de griu; pe linga aces-tea, care stnt Iocuitoni, de sint cumpliti in putere ~i pomiti spre raz-boaie ~i Itpsiti de bunavotnta fata de altii, sau pot fi usor biruiti decei ce au sporit in barbatie; cite l;ii care sint cetatile, de sint simple~i fara ziduri, sau bine fortificate. Le-a mai cerut Moise sa aduca siniscai roduri, spre dovedire. Pornind deci, s-au straduit sa Irnplineascaceea ce ~i s-a poruncit, A vtnd vreme potrivita, au eercetat pamintulsi au adus eu ei l;ii un ciorchine ciudat si neobisnuit, 0 adevarata rni-nune, Intorcindu-se nevatamatt la Moise. Dar ereu impaz'titi in parerLToti landau pamtntul si declarau di e bun si ca marturie au adusrodul luat din e1. Dar unii socotesc neamul din el aspru, puternic sifoarte razboinic si nedispus Sa cedeze niei unei vointe de a-I stapfni.Caci au vazut aeolo iii at gigantilor, oameni mari l;ii tnalti, eei dins1nge1e lui Israelffind ea niste Iacuste in comparatie en tnaltimea lor.bar Caleb si Iosua au spus limpede ca pamtntul e bun si gras; sidaca ne alege pe not Domnul, ne va duee in el. Si afirmau ea vor fibiruiti cei ce locuesc in e1. Caei Dumnezeu va lupta pentru noi. Dupace a auzit acestea, marea (nrultirne) turma a eelor din Israel, uittndtndata de Dumnezeu ~i de minunile din Egipt, a fost cuprinsa de spai-rna, s-a temut de Iupta, ~i-a aratat tmpotrivirea, n-a mai dorit celeHigaduite, nu s-a mai gindit la mlna Celui ee 0 ajuta, puternica st denebiruit, a pornit sa se vaiete copilareste st asteptind sa fie ucisi cusotiile ~i eu eei scumpi ai lor de sulitele dusmanilor. Ba au tndraznttsa si spuna di le-a fost mai placuta simbria din Egipt si mai usor depurtat povara robiei. Ziceau plini de lacrimi ea mai bine ar trebui sase intoardi in Egipt. Pe Iosua ~i pe Caleb, care'Ii indemnau la b~ir-batie, gindeau sa-i lad! una eu pamintul, om6rindu-i eu pietre. Ajun-gind lucrurile la aUta tulburare, so-aar~itat sla.va Domnului in not pestecortni marturiei inaintea tuturor fiilot lui Israil, eu hotarireasa-i piardape toti fara tnUrziere. Dar dlzind Moise inaintea Lui $i 'ruglndu-se,S-a indurat iara$i. «Ciici a spus, zice, Domnul calre Moise: Am mild

GLAFmE LA NUMERI 417

de ei dupii cuvunul tiiu. Dar viu sint Ell $1 viu este numele Meu na.$i slava Domnulul umple tot pamtntul 7~4. Dar tot! biirbaiii acestiacare au viizut slava Mea $1 setanele pe care Eu te-am iiicut in Egipt$i in pustia aceasta, M-qu ispitit de zece ori $i n-uu oscultat cuvlntulMeu. De acee.a nu vor vedea pdmlntul pe care l-am jurat pdrintilorlor, liira numai iiii lor care sint aid ell Mine, care nu cunosc bitielesou raul. Orice tinar este fara experienta. De aceea lor le voi do pa-m1ntul725• Dar toii cer ce M-au mlniat pe Mine, nu-l vor vedea pe el.lor pe siuqa Mea Caleb, pentru cii a lost alt duh in el $i a urmat Mie,11 vor duce in piiminiul in care a fost $1 siimuita lui 11 va mosteni»(Num. 14, 20-24).

Observe deci ca faptele neascultarii sint foarte vinovate Ia Dum-nezeu. Iar cei ce le-au savtrsit trebuie sa rabde pagube greu de purtatde pe urma lor. Aceasta n vom afla patirnind Israel, comparindScriptura noua -cu cea veche, !;ji arattnd adevarul aflat in umbre. Moisetndeamna pe cei alesi din toate seminjiile sa mearqa sa eerceteze pa-mintul fagaduintei. Dar dupa ce au venit $i erau de fata, unii, in numarde zece, au speriat adunarea .si is-au facut pricinuitori de necredintasi de ura de Dumnezeu. Iar ceilalti doi, Caleb, Iiul lui Iefoni si Iosuaau indemnat poporul sa mearqa sa ia pamintul in staptnire si l-aulaud at spunind ca e gras ~i roditor ~i bun producator de griu. Darunii au pierdut faga.duinte, altii au fost facuti, prin hotarire cereasca,mostenitori ai Higaduintei de sus si au fost cinsti P de Dumnezeu.

2. E necesar deci sa aratam felul mtelesului adevarat si duhovni-cesc. Prin cartile lui, Moise preqatea mintea Iudeilor in oarecare fel

'123. «Vlu» are sensul de puternic. Viata constienta e gradul superior al exls-tentel. De aceea ~i cuvtntul lui Dumnezeu e activ in grad puternic, pentru eli Dum-nezeu care L-a rostit este In e1. Cuvtntul rostit tl are pe cel ee-l rostesta in sine.lar cuvlntul trebuie sA fie rostit de cineva. Chiar dadi e fixal In scns de cineve, ci-ne-I citeste, tl rostaste, Rostirea cuvintelor lui Dumnezeu cu credinta tn EI. U facepe Dumnezeu Insusi sa si le amlnteesca si sa Ie rosteasca din nou, Puternic Iucratoreste mai ales numele lui Dumnezeu roslit de cineve. Pentru ea U aduce pe DumnezeuIn eel ee-l rosteste. Dumnezeu nu rlimine lndilerent fata de eel ee-l Ioloseste numele,gfndindu-se la EI. Nu pot rostt numele ouiva, fara sa te gtnde~ti la persoana lul. lar!:Ieessls n face ~i pc el sa vina prin unda glndirii lui. trezite de tine, sa vina la tine.Cu littt mai mult se intimpla seeasLa rostind numele lui Dumnezeu. Dar slava luipumnezeu vmpl~·l-qmea. chiar daeli nu ne glnilim la ea. Caci loate sint cllvintele LuiplastLeizate ~i toa~ se sus~in prin ratiunile Lui referitoare Is luerurile lumii. Dar nutoti vad aceasta siava a lui Dumnezeu In lume. ci numa! cei ce ered in EI ca maiputeroie dedt lumea ~i ca Creator al.ei.

'i24. De se va rosti numele lui Dumnezeu in tot p/imtnlul. in tat pamintul vaveni eu puterea Lui ~i se va arlUa slava Lui, fie prin lauda ceo! se aduce, lie pnnpulerea ee-o arata venind in cei ce-L roslese.

'i25. Sc reia tema cunoasterii binelui ~ raului ea tnceput al savtTsirii rliului.Dar pe clnd A-dam ~j Eva au trecul eu vointa la aceasta eunoa~tere. copiii eelor dinpuslie eveau doar sa actualizeze aeeasta cun9a~tere, pe care 0 aveau virtual inei. Totu~i Dumnezeu socote~te $1 aceasta ea un motlv care atenuiaza vina copLilor.Mal pu\!na experien\ll a binelul de Is Dumnezeu, il va face mal pu\in vinovati.27 - Stlntul Ch!rll a1 AlexandI1e1

418 iF. caran, AL ALEXANDRlEI

pentru bnhiHiitile mai inainte figurate pe seama sfintilor, sau pentrusflnta fagaduinta facuUi parintilor. Pentru ci:'i in Scripturile legii scpoate vedea umbrita prin chipuri (tipuri) taina lui Hristos ~i sfin-tenia in Duh venita prin El si nadejdea cea fagadumi sfintilor.laudat spunind ca e gras si roditor: si bun producator de griu. Dar uniiau' pierdut tagaduinta, altii au fost Hicuti, prin hoterlre cereasca, mos-tenitori ai fagaduintei de sus sl au fost cinstiti de Dumnezeu,

Cact in Egipt s-a jertfit mielul de catre cei din Israel i si s-au unseu 's111::;elelui si asa s-a oprit nimicitorul. Aceasta arata ea moarteava Ii faeuta fi'ira putere in moartea lui Hristos ~i stricactunea va padisipe cei unsi in Sfintul Duh 726, fapt prevestit de umbra. Dar legea nearata nu mai putin ca. vern dobindi iara~i fericirea data noua la in-ceput, dl ernul va fi din nou dus in raiul desfatarii. Caci a poruncits~( avem ca sarbatoare a cincispreaecea zi a lunii a saptea, purtind inmiini ramuri de fink si rodul copt al lemnului si crenqi dese de pal-mier si de salcie curata, Dar a poruncit sa nu se ia in mod simplu,ci in ziua intlia ~i a saptea, nurnind atit pe tnttia, cit st pe aceastastitiui. Aceasta arata indirect ea raiul s-a dat in timpul dintii al nea-

I

mului, adica lui Adam, dar se va da in eel din urma, adica la sfirsitulveacului de fata, al carui chip clar va Ii ziua cea din urma, san asaptea 727. E sfinta tntiia ~i a saptea. Caci e sfint tirnpul dintii, intare protoparintele Adam se afla inca pazind ~porunca data lui. Dar esflnt si eel de la urma. Caci am fost sfintiti in Hristos, ehberati devinile pacatului $i deveniti partast ai Sflntului DUh.728 •

.Deci MOise, sau Intelesul Scripturii legii, Ii trimite anticipat prinumbra si chip (tip) pe eei mai cunoscatori si care au mintea maiIni:Htata spre cercetarea exact a a celor fagaduite. de Dumnezeu.. Dar

726. Sftnbul Duh e de viata faclitor. El e eomunicat prin ungerea ell SCintolMiT, eli untdelemnul sfintit, prin fluidHa,tea lui patrunaatoare care seoate din ri~lidi-tatea Imbatrtnirit ~i c1eseompunerii madtilarele trupului si prin eie cilgetarilel si stm-~irile sufletului. El sus tine intregul in 'fHnta complexa a persoanet umane. Sustineannonla in ele si intre persoana astral armontzata !ii celelelte persoane. Dar des-chide ~i vederea spre Dumnezeu cel tntreit in Persoane ~i restabileste legatura CUarmonia sl1prem1ia supremei iubiri a Lui.

721. Ziua a "5aptea e tot tempoz:~lli, chiar daea e ultim.a. Ea e ultima parte atirnpului, d-ar tnca nu ve$nicia veacultli viitor. Aceasta e rcp'reZ'el1tatii de Dmnfnica,'seu ziug, a opla neinserata, semnul inIinitului. in ziua a $aptea Dumnezeu' se odih-ne~te dupa crearea lumii acesteia, 5e oueura de ea. Dar depa!?irea' e1, dupa cadereain pacat. e dincolo de ziua a ~ptea, are loc prin invierea 1a un aIt plan decU celal creatiei. Cine ramine la ziua a !;a'ptea, nu .eunoa~te dec"tt lumea aceasta, nu $1alta dineolo de ea. A~a Lac unii neoprotestanti, ,reiritorctndu-se 1a lUdaIsm, cad nn~tlU pe Hristos ca Dumnezeu tntrupat, Care a tllviat.

728. Sf. Chiril idelltifidi ziua a ~aptea~ eu tot timpul din urma, de la venirealui Hristos plna' la sfir$itnl JUmii, in care oamenii stnt sfihtiti in Hristos, in careau lutT-un allumit grad in ei pe Hristos. Dar deplin n voin avea pe Hrist05 Innoi dupa tnvierea noastra, in v~n1cie. DecedaUi au mai m.ult l'e Hristos ca noi,dar inca nu depHn ca dupa tnv1ere. Ei 'stni mai mult ca noi tutre timp ~i inviere.

GLAFffiE LA NUMERI 419

Iiindca celor ee voiesc s~ dobindeasca bunatatile atit de inalte sl deslavite, nu Ie este lupta, dupa cum s-a seris, tmpotnva singelui sitrupului, ei «impottiva capetetiiilot, dotuniilor ~i stc'1plniiJor lumil vea-cului aeestc» (Efes. 6, 12), cei ee cuqeta ale trupului preqeta in a-ceasta Iupta, cinstind eele vremelnice sl piecitoare mai mult de-cit desfatarea in veci. Caci ia seama dl l;ii eei din Israel au dizutla atlta friea si slabiciune inctt opun celor alesi grijile despre fe-mei si copii, Dar tnteleqe prin ei l;ii pe cei ee in vremea veniriiMintuitorului nostru al tuturor s-au pagubit in credinta prin cuvin-tele .Iudeilor. Domnul nostru Iisus Hristos le-a harazit celor ee eredImpa.ratia cerurilor. Dar I-a ehemat spre buna tndraznire, adtca laeea duhovniceasca. $1 le-a poruncit celor Increzatori ill EI sa lupteimpotriva tiraniei diavolului, zicind: «lata v-am dat voud purerecsa ciilcati peste $erpi $J scoruii si peste toatii puterea vraimasuiui»(Luea 10, 19). Dar ei n-au voit sa creada alegind eele trupesti in 10-cul, iubirii fata de Dumnezeu 729. Cei chemati la nunta, au ineeput totiSa se scuze. sr unul az is: Am cumpiitat iaiind», altul : «Mi-am luatiemeie $1 nu pot veru» (Luca 14, 18).

Vezi frtitietatea intre patimi? Vezi rudenia bolilor? Deci Cartu-rarii :?i Par iseii dispretulesc fagaduinta lui Dumnezeu pentru di nuvoiesc sa mearqa spre ea si nu Iasa niei pe altii. De aceea au$1 auzit: «Vaj 'vouii Invatatorilor Ieqti, co. ai! luat ctieia cunostiniei.Voi nu intrai! $i pe cei ce vor sa intre 11 1mpiedicati» (Matei 23, 10).Poporul de sub conducerea conducatorilor s-a pierdut prrn cuvmtelelor. Asa zice Dumnezeu prin giasul proorocului : «Piistorii si-ou iesitdin tiiittte $i nu L-ou ciiutat pe Domnul. De aceea toata piisunea le-ariitnas necunoscutii $i s-au risipit» (Ier. 10, 2). Pentru aceea mareamultime a iudeilor a pierdut fagaduinta si s-a fi§cut nepartasa deharul lui Hristos. Dar s-a mintuit prin Hristos ri§ma~ita (Rom. 9, 27).Chip clar al acesteia s-a facut Caleb, fiul lui Ieloni, dar sl Iosuacare le-a spus multe cuvinte fiilor lui Israel, sttmultndu-i la barbatie,declarind pamlntul bun ~i roditor si aslqurmdu-I ca vor birui neamu-rile. Dar putln a lipsit ca sa fie omortti. Caci toata adunarea [Sina-goga) a voit sa-l ucidii cu pietre. Dar au fost facuti mostenitori deDumnezeu.

Cine este Caleb. ne va Iamuri numele. Caei se talmaceste : toatainima. Iar Iefoni. tntoatcerea. Deci cei ce au inima desavtrsita cu

729. Se vede lii de aid, ca din toata scrleree, eli credlnta in Hrlstos nu seu-te~te de datoria faptelor, sau de iubirea tata de Dumnezeu eum socotesc protes-tan~ii. Chiar in credinta e aelivli ~i voia omului. Nu se poate desplirti Jntre pu-lerea lui Dumnezeu ~i eforllll omulul.

•


Dumnezeu, slnt Iii ai intoarcerli si sint impreuna cu Iisus, Acestiasint tnsa st cei ce au crezut la tnceput Sfintilor Apostoli, care auchemat pe Israel. $i ei slnt r~m~sita. Si chernindu-I, s-au primejduit.Dar au fost f~cuti ruostenitori ai pamintului stlnt. Cu fiii Intoarcerii.sau eei ce s-au mtors de la pouncile legii la slujirea Si harul princredinta, au avut inima toata sau desavirsWi cu Durnnezeu, (:) poateafla cineva de la Pavel, care serie lamurit dt soeotea gunoaie celedin lege si le considera paquba fata de inaltimea cunostintei lui Dum-nezeu si piedica pentru dobtndirea Lui si a dreptatii Lui.

ea Israel va elidea din fagMuinta, dar nu va pieri intreg, ctintr-o mica parte se va mirrtui, iar aceasta este, socotesc, ramasita, 0

vei intelege bine, preeum am spus inainte, privind Ia Caleb care eeondus de Dumnezeu 1a fagaduinta, unit Intr-un fel oarecare stavindu-L alaturea pe Ce1 ee mlntuieste, Caci asa se ttlcuieste Iisus.

Caci S1dumnezeiescul Inger Gavriil 'lice ctnd i-a binevestit SfinteiFecioare modul Intruperii Celul Unuia-Nascut : «Nii te teme, Maria,ciict ai oilat iuu 1a Dumnezeu. tota vel lua 1n pinteee .,i vet noste itus! vei cbema numeJe Lui lisus. Aeesta va ii mare $i Ftul 'Celut Prealnalt se va chema» (Luca 1, 30-32).

Deci numai rama~ita Sinaqoqit iudeilor a mostenit fagaduintele sia intrat tn pamtntul sfintit, Iar ea a dimas departe. Dar a intrat cu eaun popor nou in credinta, Ctl.ci Dumnezeul tuturor ii Higaduieste luiCaleb d. vor intra eu el toti cop iii noi. Aceasta ne-a dat-e de tntelessi dumnezetescul David, vorbind clespre mostenirea sfintilor : «ScI sesene aceosta pentru .ou neam $i poporul ce se zttleste va lCiuda peDomnub [Ps. 101, 19). Nu celor care au avut legea ea pedagog, ci unuialt neam i s-a rtnduit sortul. Si cine a acest aIt ncam ? Poporul eel nouin credtnta, precum am spus. Cad am Iost ziditi in Hristos spre in-noires vietil, dezbracind pe omul eel vechi tmpreuna eu patimile ~ieu poftele. Cad s-a spus di Hristos va zidi cele doua popoare .Intr-unom nou, filcinrl pace si impaclndu-Ie pe amtndoua Intr-un Duh euTaUil (Efes. 2, 14-16).

Deci chip (tip) al poporului eel nou sint sl copiii dusi eu Caleb inacel pamtn]. Acestora le scrie ~i dumnezeiescul ucenie, zicind: «Coni$te prunei de curlnd niiscuti, sa doriJi JapteJe eel rational §i nevi-clean, ca sa crelJteti prin el spre mintuuc, de vreme ce aJi gustat$i ali v{1zut ca bun e Domnul» (I Petru 2, 2). Dar !;ii dumnezeieseulPavel a inteles astfel cele din lege, prefacind in adevih chipul dinlitere. Aceasta 0 poti afla UhnuriL, din ceea ee scrie evreilor: «Deaceea, precum zjce Duhul SHnt: Daea veti auzi astiizi glasul LUi,nu va Invlrto.<;ati inimije v()(lslre, ea in razvratirea din ziua ispiiirii

GLAFIl'tE LA NUMERI 421

In pustie, unde m-au ispitit parin/if v ostri, ca sa Ma lnecree, $1 auvdzut ioptele Mele. Patruzeci de ani am tost ncsoeotit de nctuuulace/a, $1 am zic : Pururea riiuicesc eu in/ma. Accetta n-eu cunoscutcaue Me1e. $i M-arn jurat lor: flU vor intra lntru odihna Mea»(Evr. 3, 7-9) 730. Iar ca st not respingincl blestemata necredinta ~imerqlnd ctt mai departc de sufletul nostru, s~ ne aflam mosteni-tori ai fc\ig~duintei 731, a zis iara~i : «Luati seama, iraitlor, co nu eumvasiiJ tic 1n vreunul din voi inima vicieond a necrcdinjei, CCI S1 viiclespiir{itJ de Dumnezcui Cel viu. Ci lndemnali-va pe voi 1n ttecarezi, pina cind se numeste un astiizi 732, ea sa nu sc 1nvlrto$czc cinevnintte voi orin riitacuea oacatului. Cac! ne-am iiicut parta$i at luiHristos numai daea vom pastra necliruit Inceputu! temeinie 'Q) par-ta$iei 10 EI pJna Ia silrsit, pottivit eu spusu : Astiizl de vctt auz;glasu1 LuI, nu invlrto$afj inimile voastre, ca tntr-o riizvriuire. Cadunii, desi au auzuit, s-cu riizvriitit. Dar nu tot! eel ce au 10$11 dinBqipt prtn Moise. $1 lmpolriva coiora a ttebui: sa-$i xeinnoioscaminia limp de patruzeei de ani? Nu impotriva celot ce au pacatuit,ale cdror trupuri au ctizu! in pustte t Si ciirora S-a jurat CQ nu VOl

intra 1n odibna Lui, daea nu celor ce n-au ascultat t $i vcdcm elin-au putut intra din pricina neascultiirii» (Evr. 3, 12-19). Caci ne-infrfnarea lor si nesupunerea sub poruncile dumnezeiesti le-a prici-nuit netmpllnirea nsdejdllor. Dar nu putin ne Ioloseste ~i noua in-demnlndu-ne si pe noi, zictnd : «Sa ne temem deci ea flU eumva ra-mlnindu-ne fdgadulnta sa intriim in odihna Lui, sa se orate eareva

730. Cel ee riltlicese nmbl1nd dupa pllieeri superficlale, nu ajung 16 odlhnacontemplarlt nesftrstte a tut Dumnezeu, odlbnll de care s-a bucurat Dumnezeu siin adtncimca pusli de El in creatie. Pacind-o ci po aceaste superficlala, a venitEJ tnsust in ea ea lpostas, tn Hristos. E un plan nou to care a ridieat El creette,<8 fire tnviata. a ipostasulul Lui. La odihna In aceasta prozentli a Lui In creatlacareia I-a devenil ipcstas stntem cbcmatl acum, sau la Dumlnica vietll inviatein Hristos.

731. Flig1iduinta nu e uua eu cea ce svem in sutletul nostru, cl ceoa eeeste la mare tnliltime de eJ, spre care trebuie sA ni-J tnall1im.

732. Ptn~ clnd trlHti cllpela Cll raspunderea prezenUi prill fapta eo trebuief~outa tn flec:are dIn ele. Aceasta deosebe$te prezentul de lrecut $i de viltor I elintpuno 0 nnumjlli lucrare In eL Nu trebuie Ilisate dipole sll lunece fllrll a tmpHniceea ce impune fiecare. Aceastll Illsaro a ('IlpC'lor IntT-o \unecare ncsocoliLa derll.spunderoa pentru ceea ee trebuie facut In fiecare, Loceste sentibilitatea oroului,n «inv!rlO$eazl1», cum spune Sf. Chl.ril tn continuare, prlntr-o l'atadre tn piicatesau tn (aple Iresponsabile. Aceasta echlvaleazii Cll 0 pllrtil$le lJ respollsahtlilatca ce~i-a insuslt-o .Hristos pentru not Prin aceast!l sel1sibiliotalc ('omnntl Cll II LlIl,ne '\10m unl eu El In veei.

Jnteles ca lmplictnd 0 continua responsabllltate, timpul devine 0 Iralectoriea cresteri noastre spiritl1alc. PrezentuJ e practlcarea concrell\ a aeeslel respon~a-bilitiiti, trecutul e un moliv de cliintl penLru nepracticarea oi In prezentul ce lunedispre trecut, viitoruJ 0 sporanta cafe no prcgtHe~le pentrll pruclicllT(>a rcspon-sabiHtiitii. Responsabilitateo Implicata in clip a prezenta e 0 lema pe care 8 dez-voltat-o !ntT-un mod proprlu Klrkegaarcl III scrierea: «Der Augenbeickll.


dintre voi lipsit de ea. Ciici $1 noud ni s-a binevestit ea $1 acelota.Dar cuvintul auzit de ei nu le-a tost de iolos aeelora, neunuuiu-seIn creiitnui eu cei ce l-tui auzit. lnsa noi care am crezut, intrarn IIIodihna Lui» (Evr. 4, 1-3), lmpreuna eu Mtntuttorul st Rascumpara-torul nostru al tuturor 733, adica eu Hristos, prin Care $1 en Careslava lui Dumnezeu st Tatal lmpreuna cu Sfintul Duh in vecii ve-cllor. Amin.

Hristos S-a faent nona piine a vletit

1. Proroeul Ieremia certind iubirea de invl;ltiHura desarta aIudeilor, a spus foarte potrivit: «Cum spuneti : Slntem lntelepti $iJegea Dotnnului este eu noi? Desert s-a iiicut condeiul mincinos a1ciirturartlor. S-au iiieu: de lU$ine lnteleptii, s-au spiiimuita; $1 s-cuprius, penrru cii au lepiidcn cuvtntul Domnului. Ce truelepciune asteIn ei?» (Ier. 8, 9).

Cad desi s-au umtlat foarle eli stiinta legilor si si-au tnaltatsprlnceana, csrturarn $i fariseii, si au dispretuit multimea, tmbolna-vindu-se mult in buna cuviinta, au fost dati pe fata chiar prin fapteca neinteleptl si putin sttutori. «Petuiu ca au Iepiidat 1ntel~peiuneade sus $1 din eel, Cuvuitul eel din ~Dumnezeu, care s-a iiicut noudlntelepciune de 1a Dumnezeu, dreptate $1 siintenie $1 tiiscumpdrate:(I Cor. '1, 30) 734. De, aceea s-au facut necercati si f~r.a inima, «nebunisi orbi», dupa cuvlntul Mintuitorului Insusi (Matei ,,;23, 17), FiiQ.dcaau res pins Cuvlntul durnnezeiesc si au cazut din harul dumnezeiescca din cea mai tnalta putere si L-au suparat pe Dumnezeu prin ne-numerate moduri ale neascultarii. De aceea au pierit de foame. A-ceasta a spus-o Dumnezeu prin cuvintul proorocului: «lata yin zile,zice DomnuJ, $1' voi aduce ioomete pe paltilnt. Nu ioamete de p1in~,

. riici sete de apd. Ci foametea de-a auzi cuviniul lui Dumnezeu. $i se VOl

cliit! opele de 1a mare pina 1a mare i $i de 1a miaziuioapte pino la

. 133. Insusi H~istos ne introduce pe n?i dupa cilderea tn pll.cat in odihna.Clici a luat umenttatea noastra CU urmartle p!catulul, care nu se putea odihnldeplin. Odlhna lui Dumnezeu In care intriim en Hristos ca om prin tnvlerea Luie alta decit odihna In care nu L-am avut pe EI ca ipostas dumnezeiesc al firilomeuesti, ca ipostas 61 firll pe care 0 avem $i noi comnna cu El, Noi ne vombucure prin Inviere de odibne de care se bucura ca om tnsust Fiul lui Dumnezculmpreuns cu Tat1l1 ~i cu Duhul Stint. Aceasta e odihna Duminlcil ve!?nice.

734. Intelepciunea, Dreptatea, Puterea elibenatoare, Adevarul, Viata stnt Per-soana suprema care reveleazii pe Tatlil, adlncul existentei care nu se face ClI-noscut declt comunidndu-se ca PerSDanu altei Perseane. Ele nn exist a. concrct,real, decrt in Persoanli ~i nu sfnt sesizate declt 'de Pel'soana tn ea tns~~i $i inaJtele. In Persoana au consistenti1, se real'izeaza, nu stnt simple formule. De 1aPersoan! 1a Persoana se comunica. E un fels intelept, cel ce tnvata tntelepciunea dinforme ~i nu de la 0 perso611i1 tn care ea ,are 0 existenta concreta, realizo'tlL

ClLAFIBE L.A NU).\~ERI 423

riisartt vor alerga 7mprejur cautlnd cuvintul lui Dutnnezeu si nu-lvor oila» (Amos. 8, 11-42). Cei ce aveau putinta sa cunoasca cu-vintul lui Dumnezeu si inca eu mare imbelsuqere, respinqindu-l pros-teste, slnt .pedepsiti de vole dumnezeiasca, paqublndu-se de toatecele bune si de cele prin care se puteau tmboqati de bunatatile desus. Peste cei ce s-au hotarit ~a nu asculte si au tnjurat fara euvi-inta harul minunat, s-a abatut in mod preacuvenit foarnetea de in-vatiHurile dumnezeiesti. Dar noua, celor ce am crezut in EI, Emanuelni S-a facut piine a vietii,- «Piinea care s-a poqorit din cer $i a qatviala lumii» (loan 6, 41, 51, 58), tntru care si prin care biruind sta-plnirea de Dumnezeu urrta a stricaciunii si imbr aclnd harul eel desus si din cer, adica nestricaciunea, am fost Impodobrti de .Dumne-zen si TaHH eu stralucire si sfintenie 735.

Si pentru ce nu petrecem in lume imbogatiti cu acestea ? Aceastane-o spune litera legii prin urmatoarele ginduri. Iata-le pe acestea:«$i a qtiiit Domnu:l cuitre Moise, zicuui : Graie$te tiiloi lui Israel $isa le spui lor: dupa, ce v eii intra in pamlntul in care va voi duce pevoi, cuui vet: putea mitica din pitnile piutiunuiul acela, veti tieoseb!o parte co. dar Domnului, plrga din iiiitu: voastra. Veti deosebi plineaca 8-0 tuiuceti ca dar din atie. 0 veii deosebi a$Q: plrga iiiini! voes-tre 0 veti da dar Domnulut uitni neamurile voastte. lax dnd yeti pa-catui si nu veii implini potiuicile aces tea, pe care le-a grait Dom-nul catr~ MQise., precum a ponuicit D0l11nu1 Dumtiezeu vouo ptin. Moisediti ziua 1-n care q potuncit Domnul ciitre voi $'1 dupa .aceea catreneamurile voostre $i de se va face cevc tara ,$.tirea aduniuii $i taravoi, eva aduce adunatea 'un viiel fiira pata din vite ca atdeie detot, -tntru rniros de butui mixeasaui i .';i cu iertia acestuia $i cu rurnc-rea peste el, dupa potunca lui, $i un tap din copse pentru piicat. S!le va aduce pieotut penitu tooiii osiunorea iiilot lui Israel $i se vc iertalor, cii a iost tara vole. Si acestia au adus. daru] lor ca jertia Domnuluioeturu. piicatul lor tnairuea Domnului penitii pacaiele tara voie alelor. 05i ~e va ietta Inireqii aduniui (Sinagog,ii) a iiilor lui Israel ,5iptozelitului care a venit 1a voi, ca a fost a tot oopoiului tara vole,

735. Coruper.ea- urite~te formele existen.tel Frumusetea este insa Ulla eil ar·'lU{)llia componentelor -lor. Aceasta armonie e intretinu_tif ,de «piin-ea) c_oboritli dh~rer, sau de Cu:vintul TatalUi, in ;ca(e i$1 'au originea .~i puterea de sustinere for-mele existent.ei. El a restabilit aceasta- arm(mie, sau -uestrici:ici·une in p'rimul rindin umanitate<t asumata de EI, ca s-o comUnice apoi celor ce ·S'e. deschid Lui princredinta. P1inea aceas·ta Ii hriine$te, cu un har, dal' ii' $.i imbraca ca 1ntr-o bainaspirHualii frumoasa, ferindu-i de coru:perea care urite~te. rFrlijUesetea a-ceasta .estetotoda.tii ,stralucire- $i sImtenie, sa'll 'curatie. sutleteasca', .care, e ~i 0 st_apinire d.esine a oITmlui, neliisindu-se ie$it din __echiliibtu:l componentelor lui spirituale prinlihertatea Lui intarit.a fmpotriva mi~carilor patimiJor ul!lHateralo.

424 SF. eHIaIL AL ALEXANDRIEI

lor de vu pacalui un sinqut suilet tara vole, va aduce 0 caprdde un an pentru pacat. Si se va ruga preotui pentru suiletul care apacatuit fara voie tnaintea Dottutului. $1 se va ierta celui localnicdintre iii lui Israel $i prozelltului adaugat lor. Va li 0 sinquti: legepentru ei, ca pentru eel care va gre$i tara vole» (Num. 15, 11-28).

Acestea sfnt in Numeri. Dar In Levilie se descrie altfel taina,iusa mtelesurtle nu sint eu totul neasemsnatoare. Sa le amintim si peele, fiind foarte necesare pentru cunoasterea, ei unindu-Ie Intr-o sin-gura istorie. Deci s-a scris iara~i: «$1 a grail Dotimul catre Moise,zicind : Spune liilor lui Israel $i sa Ie zici lor: C1.nd veit intra ~npamlntul pe care Eu U voi da voud si veii aduna secerrsul lui, veitaduce un snop phga a seceri$ului vostru Ja preot. Si va pune snopultnalniea Domnului, primit de la voi, a doua zi dupa prima 11 va aducepe el preotul. $1 sa ioceti In ziua in care veti tuiuce snooul un mielcuxai de un an artiere de tot Domnului. $1 1a jettia lui veti aducedoud zecimi de Mind cutatii uunniatii in untdelemn, jerttd DomnuluiIntni miros de butui rnireasrna Domnului .~i turnare Lui, un siert devin sl de piine. $i graunte noud miictnate sa nu nitncaii, plna 1n ziuaaceasta, plnd ce nu veti aduce daruriJe Dumnezeulul vostru. Leqevesnitx; 1n neomurile voastre, 1n toatii casa voosttii» (Lev. 23, 9-14).

2. Deci snopul e pirga grtului si stmbolul noii rodiri. Iar piinea,a1 griului adunat ~i asezat in jitnita. A poruncit sa se predea acestealui Dumnezeu de cetre eei ce locuiesc in pamtntul fagMuintei. Cactprin amtndoua se tnteleqe Hristos. Fltndca El este «plinea cea dincer» (loan 6, 33) ~i de viata faditoare si pirga framtnt~turii celorztditi din nou in El spre Innoirea vietti. Pentru di pirga fr~mtnta-turii mai vechi a fost Adam. Dar fiindca nesocotind porunea dat~s-a :rostogoIit in neascultare, 'indata si-a atras blestemul st neamulomenesc a fast osindlt in el 1a moarte $i stricaciune. Insa Hristos,pirqa celei de a doua framintaturi, a scspat de blestem, facindu-sepentru El, adica pentru noi, blesteru (Gal. 3, J 3) si desfiinteaza sta-ptnirea stricaciunii [corupertl) iarast El, «cel, liber intre morti» (Ps.87, 6) 135 bis. Caci a tnvdat calctnd moartca. Pentru di predindu-Se si

135 bis. «Pentru el» se poalte inte}ege- in douti fclud: pentru E1 ~i pcntruAdam, sau pentru. noi. Pentru Adam sau -pentru nol s-a f!leut blestem, edicll a luatblestemul ~re a fast Tostit asupra omului dupa etlderca 1n plica!. A luat taate gre-ut!!tille firii noastre, coruperea !ii moartea', dar nefilnd luate pentru ·pacatul Lui, ~iliind $.l Dumrtezeu, EI le...a putut tfirui ~i biruinta din firea asuIilata de EI s·a tntinsvirtual $i' 1n noi. Fiul lui Duml1czeu ie sUfera pen;lru naL dar Ie ·~i invhlge. Darnllmai pentru eli s-a putut face eu vora ~i om. Nu e verba de un proces de sufa-rire Si biruire petrecut In flinta dumnezeiasdl 1nsi1~i, ca in doctrinele panteiste.Dar totU.!ii Dumnezeu nu rllm!ne strain ~i neplisator fatii de noi. DatoriHi iubiriiLui is cu voia ale creaturii umane lii le -invinge eu Persoana Sa, tn firea aSllmata,

GLAFmE LA NUMERI 425

d~ruindu-Se ea 0 pirg~ stralucita a umanitatti l?i innotndu-Se sprenestrtcaciune, S-a suit la Tatal 7:\6. Astlel Emanuel ne face sa cu-noastem di prtn reintoarcerea la ceruri, a introdus ptinea in sfintulcort si a predat-o lui Dumnezeu in Sfinta Sfintelor 737. «Ciic! nu S-Q

. suit in Slinta Sfintelor taeuM de mina, nici in chipurile celor ade-viitate, ci spte a se arata ehiar 1n cer ietei lui Dumnezeii pentru noi» ,precum s-a seris (Bvr. 9, 24). Iar ca Cel ce S-a coborit din cer !?ide sus, ca ptine de viata fc1catoare, pe ling1:'i aceasta scapd de pacate$i elibereaza de nestiinta pe cei de pe pam tnt, predtndu-se tntru miTOSde buna mireasma pentru ei pe Sine lnsusl lui Dumnezeu $1 Tatal,o vei inteleqc privindu-L eu ochii tnteleqerit ca vitel junghiat spreardere de tot $i ca tap adus pentru nestiinta poporului 7M. «Ciicicine va curati pacatele ?», dupa cum s-a scns (Ps. 23, 11-13). Darobserve cum Da.tatorul legii a numit lamurit curattrea cea prin Hristosneasemanat superioara slujiril legii. Caci daca vot ati fi calcat, zice,cele ale lui. Moise, si daca unit ar fi dispretuit porunea slujirii leqii,nesocotind-o, atl fi aflat ca ajutor iertarea prtn singe, jertfindu-seun vitel si adueindu-se un tap. Dar aeestea erau chipuri ale lui Hristos.Deci legea porunceste pedepsirea celor ce 0 calca. Dar pretiosul [ctnsti-tul) singe al lui Hristos scapa de osindire si elibereaza de vlnile din

nu in firea Sa. Crestintsmul scapI de cele douA extreme ale unei fatolitlHi printalna Persoanel, care poate In ea cele doua Ciri deoseb!te In mod liber ~i poatesli se comunics uneia puterile celeHalte tot In mod Iiber. eli Persoana C $1 unul dinTrelme $1 unul dlntre noL Inert lutnd pentru noi blestemnl sl coruperea sl tn-vingtndo-le, Ie ta $i Ie Invinge $1 pentru Adam ~i pentru nol. Nwnai pentru cli Ie ia~I «peatru Ell> $1 «pentru not», Ie poate Invinge. Dadl nu le-ar putea IUa lIber pen-tru noi, AU le-ar lua In mod llber pentru noi, Sau vtceversa. Bixstente 0 mal com-plexli decit 0 poate vedea retiunea umana, care si implicl!. IIi alege Intre alternative,pentru ea gtndirea :jl puterea lul Dumnezeu are sl alto poslbtlitlit!.

736. Nu S-ar It putut tnlilt8 Hrlstos ca Om la eel', seu 1a Tatal dad! nu S-arfi biruit in umanttatee Lui greuU1UUe care 0 legau de creatie, coruperea st moar-lea, sau posibllitlilile lor. Prin eceasta s-a Clieut ca om plrga stralucttoare a noliumanWHi. Dar s au blrujt acestee prin rlibdar('a rnortll ca act de suprema pre-darc lubitoare clilfe Tatl!l. El a flleul din tnsli~i mosrlca aeceptatli en totul bCL1cvol.actde predare a umanltlipi Sale cAtre Tat!!. De aeeea ~i moartea Lui se preface lndatl!ce se eonsumll. 1n tnviere. iar seurl limp dupii Bn'ea, (;Iupli cc-~i dovedc~te tnvie-rea. ~i in fnlntare.

131. Pe' de 0 I part(l Hristos e piinea care s-~ pogorH din cer, cile! ne hr!-nC$te sufletul cil pt\terea de viatli a dumnezeirii. Pe de alta 1056$1 umanilatsaflsumata e flicuUI prin prezenta dumnezeirii tn ea, e!c! ea e toatli dragoste. Siorizont luminos. Dar e 0 pUne pe care binevoie~te s! 0 "m1in1ncell $1 DumnezeulTlltiil. ca dragosle a uman ita Iii. ~i eu dr.agostea ei se poate uni dragoslea noastra.

738. Daca IlU s-ar fi flieut Fiu) lui Dumnezeu om, nu numai cA nu ni s-ar fiflieut noua ~i Tllt!lui pUne ee ne hrll,ne~te en dragoste£! ej ~i II «hrllnc..5te» $i peTijtiU cu dragostea Lui $i a. noastrll. unilldu-no es «hrllnili» eu aceCalii pline,clor pu S-a~ fi putut nie! preqa, Tatlllul In nUnlele nostrn, llislodu-se jUl1ghiat saupriminQ moartea' In toeul nostru III dlndn-se Tatalui ~j nouli sprc «mll1rare» ~, infqrma aeea~la. Pac;atele yin ~i din nc~tiinta despre exl~lenla lui DllITll)CZCUca i~vorIII iubirl liberc $1 ncsrtr$ite, superior naturiL Fiul lui Dumnezeu flictndu-$e ompentru noi Iii prlmlnd moartea penlru noi, ne-a eliberat de aeeastli nellliin\ii.

426 SF. CHlRIL AL ALEXANDRll::!

nestiints no. Caci si-a pus sufletul pentru noi ca s~ desfiinteze pacatullumii (I loan 3, 16). Deci Hristos s~ se vada si in chipul plinii ca viatasi de viata Hk~tor i ~i in chipul vitelulut ad us ca ardere de tot, ca Celce S-a predal pe Sine lui Dumnezeu si Tatal intru miros de buna mi-reasma, ~i in chipul tapului, Intrucit S-a Iacut pentru noi pacat 740.

Dar trebuie inteles in alt mod si ca snop. Jar care este acest mod,se va spune, pe cit se poate. Nearnul ornenesc se poate asemana euspicele din tar,ina, ca unul ce rasare oarecum din pamtnt si-si asteaptaIrnplinirea cuvonita si e tuns de moarte la vremea secertsului. Asaa spus $i Hristos tnsusi sfintilor Saj ucenici, «Oare nu souneti $i voica e luna a patra si vine secerlsul i laui. vd zic voud . tidicaii octiiivosiri $i privlii tatinile cd sin: albe pentru secerts, $i ceJ ce seceriiia plata st aduna rodul pentru viaia vesrucd» (Joan 4, 35-36).

Deci, precum am spus adineauri, cei de pe pamint trebuie asema-nati eu spicele de griu din tarina. Tar Hristos S-a Hkut ca noi, odraslindca un spic din Sfinta Pecloara. Fiindce $1 El Insusi S-a numit peSine graunte de griu, zicind : «Anun. amin zic voud, dacii bobul deqru: nu va muri cazlnd 1n pamlnt, ttimine sinqut, Dar de va ttuui,multii roada aduce» (loan 12, 24). Deci s-a taeut dar tnchinat Tataluica un snop, ca pirga a pamlntului, educator de mult rod. Caci tntelesca un spier ca si noi tnsine, nu e un singur spie, ci se aduoe ca unsnap, sau ca 0 leqatura de multe spice. $i Iucrul acesta e -necesar ~ide -folos, lmplinind rolul de chip. Cad Iisus Hristos, este unul, daravind chipul de snop, se Inteleqe si este multiplu, pentru ea are inSine pe cei ce cred, printr-o un ire duhovniceasca, Caci altfel D-ar scriefericitul Pavel: «Cd rre-czn scutat 1mpreunii cu El ~i ne-e csezct lm-preurui cu cele cetesti» (Efes. 2, 6). lor iiindcii este CQ noi, ne-am iiicutun irup cu EJ $i ne-nm 1mbogafit ptin unitatea CU El orin truP)

739. La prima vedere ca ~ credlnta crestina impune 0 jertfli pentru iertareade plicate. De rapt ea nu impune oamenllor nici 0 jertf!. Jertfa, pentru iertarealor, 0 aduce lnsust Dumnezeu rna! precis Ftul, Lqt, faclnQu-se El tnsust om careSe jertfeste, care curateste prln eceasta in mod real umanltatea si 0 ~naltli 10treapta suprema unind-o cu Dumnezeu $i rldictnd-o la viata sdipatli _pentru vecide. moarte. Dar fapta iertlirii prin suportarea mOTtii de pe urma pacatului nu etolusi 0 fapt!! care lasa umarutatea in aIara ei. Ci DUmnezeU suporta moartea inumanitatea pe care $i-o face proprie. cxtinzind '-Prin aceasta tn ea tnSa$i curatircade pacai $i ridlCllrea la unirea maximli ett Dumnezeu pentru veel. Legea se satisfaee,(iar de Dumnezeu tns~i. lar octatll eu aceasta se inaltli ~i urtlanitatea, in careDumnezeu satisface legea. Teologia ralolica nu \ride pe Dumnezeu in aducer('ajertfei prin lImanilale. de aceea nu "cd(> Did ur1Ilarile Iran<;formatoare ale jertfeifu tlmanitate. Vede numai sensul juridic ale jcrlfei.

. r40. Toate trei trebuie vazut In Hristos ca .FiuI lui Dumnezeu faeut om :IijE!rffH penlru noi:' pifne "ce ni s(;! dli ea vi~tli dumneiciasdl. dar ~i ea drago<;t<'Ilranitoare; d8 Cel ce Se preda total TaHilui ea 'om,' priminct viata vesnidi 1nunire eu El. po care ne-o dl1 $i noull i ea Cel ee luind paeallll nostTtl'tllu dragostc~l generozitate $; murind pelitru el, ne seapa de vina lui, clar DC umple 5i pel1()i de pornirC8 ("ontra cgoismullll.

GI:;AJ!1IRE LA NUME.RI. 42'7

(Efes. 3,6). De aceea zieem eli toti stntern tntru El7H. De fapt EI tnsusizice catre Tatal ~i Dumneeeu eel din eeruri: «Voiesc, ca precurn Eu$i Tu UnQ siniem, Q$n si et in Noii (loan 17, 11,21). Cel Iipit de Domnul,este un duh eu El. E deci snop, ea Cel ce ne, are pe toti in Sine ~ipentru toti S-a daruit si este pirga umanitatii desavtrsite prin credtnta,trebutnd sa-.fie ridicata 1a vistierlile de sus si din eer 742.

Dar spune ca. snopul trebuia adus a doua zi dupa eea dintli, ceee-ee inseamns ea a treia zi. Aceasta inseamne ea a inviat a treia zidin morti si S-a suit Ia cer. in cortul adevarat si in Sfinta Sfin-telor 743.

Dar preeum se dadea de inteles, ca piine sptrituala, $i era indicatprin vitelul, adus ca ardere de tot si intru mires de buns mireasmasi in tapul adus pentru pacate, dar st prin snop, EI este st Miel deUri' an, adiea Mielul desavlr!;iit.' Findea Hristos este atotdesavtrsit ~ifara nici 0 r lipsa prin fire. Si pe linga aceasta este ~i eu desavirsireneprihanit, Caci n-a eunoseut 'pacatul, nici nu este viclenie in guraLui. E floarea stralucitoare a Hiinii patrunsa de untdelemn, adicavieta grasa si 'Pvesela: C~c('vietuim in El bueurlndu-ne pentru na-dejdea ce ne-o sustine si pentru dl sintem patrunst de harul 8fintuluiDuh, dupa cuvrntul din Psalmi : «Uns-ai cu unuleletiui eupul m~u»(Ps . .2~, 5). Caci ne-am faeut miluitl prin credinta in Hrtstos, de carein oarecare mod, stntem ~i tamHati, Iiind rtidicati ca cei, de al cl.oilleade la fa.ina de rind la floarea f~inii. Cal;:.i faina este eeea ce iese dingraunt~. Si nimeni JlU se va indol ca desi Hristo.s S-a facut din ieo-uomie ea noi, e mai presus de noi, Caci vtata lui e f~ra asemanaremai cinstita, Fiinded e cu desavtrsire n~prih8nit.a 744. Dar eele ale

141. ,Cre.}tinisin'lll a' adus intetlegerea Iaptulu, Cd omul 'este unul, dar prin-tr-o '(interioFitate reciproca»: ell sementi, este totodati muJtiplu. Eu nu rna traiescca .un el,l -separet, ci am tn mine, prin simtlre, glndire. Iradiere de prezenta, pealtii. Aceasta ate loe cu mutt mal mult tn relatia noastra cu Hrfstos, sau a Lui ellnm. "Fiecare",:-dl avem in not ~1 EI ne are pe noi In Sine. Aceasta e Biserica. Siunitatea aceasta se realizeaza ~i sustine prin Taine. . ,

742, Umanitatea noastra se deslivti$e~te in Hfistos in muIte feluri prin cre-dtllta.: a) p:entru Cd nid nnul.din credilleiol$i- nu mal e singur, sarae spiritual siegoist; b) -pentru ca prin credinta e tmpreuna eu alpi in Hri.stos, iinboga1it din Elsi dLn toti; e) pentru ell. fiind in Hr!stos, ti stan desehise orizonturile cunoa~teriiinfinite ~ ale iublriLlui Dum-nezeu. '

- 74~. ll;1trar~ lui ~risto.s ea om in Sfintele Sfintelar cere~ti. !nseamna ridi<,:areaumanit.iitii In intimitatea supremii a vi-etii dumnezeie~ti. piitrunderea ei maxim.ade dumnezeire. $i cu ea l1e inal~a Hristos ~i pe )loi treptnt. ca pe cet de 0 fireen El dupa umanitate. '1

1'''744. Faiml' strbpWl Cll untdeiemn; ·oe' se .aducea la .tf/m·ph, iflchipuia! fireaomeneasdi a lui Hristos. ridicata prin DuhuI SItnt din unirea' Ou' eea dumne-zeissdi,. la 0 tri1il'e"sup'erioar./i. celei a noas-tre. fiind eu ,desii'ViL~ire sfircHi ~i 'curata,Se 'mai fece () deosebire lnlIe 'faina de rin.d {poate eea din prima macinare. maiamestlwata eu tarita) ~ floarea fiiinii, ea eaina. curata de grill. Aceasta inc::hipuiape Hristos. .

428 SF. CHI]llL AL ALEXANORlln

noastre sint mai prejos ~i mai in urma, ea f~ina de rind fat~ de f~inade griu. far floarea fainii e chipul lui Hristos. Dar la jertfelnic se adu-cea faina de rind Impreuna eu floarea fiHnii. Cad, precum am spus,slntem tamtiati lmpreuna eu Hristos si r~sptndim toti tmpreuna eu EIbuna mireasma ~i stntem primiti de Dumnezeu si Tatal. Iar eel ce nuau pe Hristos, nu stnt nici bunt de jerWi 7d5. «Para de Mine, zice Bl,nu puieti face nimic» (loan 15, 5). Iar cele noi, zice, sa nu le mlncatiplna in ziua aceasta, pin a ce nu se aduce snopul. Caci nici vremeaLegii, nici ceata proorocilor nu avea hrana cea noua, adiea inv~Vi-turile lui Hristos, nici innoirea Insasi a firii omenesti, decit numai informa de prezicere. Iar dupa ce a inviat Domnul nostru lisus Hristos~i S-a adus pe Sine in forma de snop ca pirga a umanitatii lui Dum-nezeu si Tatal, atunci au fost preschimbati in viata cea noua. Cacivietuim ill chip evanghelic, «nu In vechimea literei, ci In uinoiteaDubului» (Rom. 7, 6). Prin Care si cu Care slava lui Dumnezeu si Tatalimpreuna cu Sfintul Duh in vecii vecilor. Amin,

1>espre juninca rosie, arsa in atara taberei

1. Dar zice dumnezeiescul David: «Ce voi tiispliiti Domnuluipentru toate cite mi-a dat tnie ?» (Ps. 115, 5). Iar acest cuvint ni sepotriveste si noua. Ce putern da noi de valoare egal~ lui Dumnezeusi TaHH? Cact El a dat pentru noi pe propriul S~u Fiu «CQ tot eelee credc in Bl, sa nu puuii, ci sa aibii viaia de v eci» (loan 3, 16), ne-tinlnd seama de draqostea cuvenita Lui. Iar Acesta S-a dat pe Sinepentru pacatele noastre, dupa Scripturi (Gal. 2, 20). $i noi ne-ammintuit, ier El S-a facUL slab pentru pacatele noastre 71,6 sl pentru noisufera dureri (Isaia 53, 5), suportlnd Insast moartea trupului, nu easa se vada ram as tmpreuna eu noi Intre morti, ei ca retntorsi Impre-una eli El si pentru El 1a viata ~ reveniti la nestricaciune sa spunembucurindu-ne : «Uruie este biruinia ta, moarte? Utuie este boldul tau,iadule?» (Osea 13, 14 i I Cor. 15,53 i Evr. 2,14).

Deci care e car area care ne duce la acesta '? Harul prin Batez,prin care stcrqindu-ni-se toata murdaria, .ne facem partesi firii dum-nezeiesti (II Petru 1, 4), sala$luindu-Se in noi Hristos prln Duhul, Cadatunei «curdttt! in constiinui de iaptele cete moarte», cum serie ieri-

745. Ca sa te poll jertIi lrebule sa dep~~e!$ti Intr-o anumita masuca eqcis-mul manifestat tn plicat. Dar aceastli dep!sire n-o cl~tigam dectt avlnd pc Hristosra desavirl$ita jertea In nol., 746. Dadi nu 'ar fi a('ceptat SHibiciunea noastra, 1l-8r fi simtH foamea, setea,

<)boseala, frica de moarte. Dar Ie-a suportat cu sllibiclune. (a sa Ie invingll. SUi-bidunea Lui a lost victorioasii. Nu I-a dipus. A rabdat-o eu tarie. Un adtnc pa-radox: tiirie in slabiciune, mentintndu-Se cu tlirie in toata slablciunea.

GLAF'IRE LA NUMERI 429

citul Pavel (Evr. 6, 1) $i facindu-l1e partesi de «Blnecuvtniarea toi-nica» 7l.7 $i umplindu-ni-se mintea noastra de harul de sus, ne aratamrivnitori $i alesi si ce nu avem din acestea ?'

Si vezi adevarul acestora in chipul celor legiuite cu privire lavaca rosie. «$1 a greW Domnul, zice, ccue Moise $1 Aaron, zic1nd:Grtiiesie iiilot lui Israel, sa-ti aduca 0 juninci: rosie, tara tiici a me-teaiuui st care n-e purtat. jug. $i s-o dai lui Eleazar pteotul $1 s-oscoatd aiarii din iobiuii in lac curat. $1 0 vot junghia uvuutea lui. $1vu lua Eleazar di.n sinqele ei $i va sttopi in iota cortului maruiiiei,de sapte oti. $i a vor atde uiauitea lui. $1 vc aide $1 pielea et $) carnea$1 suiqele tmpreutur eu balega ei. $i va lUG preotui un Iemn de cedru$i isop $i tott de lina rosie $1 le vor arunca peste juninca in mijloculiocului. $i va spiila preotul haineJe lui si-si va scalaa ttupul sdu Inapa. $i' dupa aceasta va intra preotui in tabard 1}1 necurat va Ii preotulpina seem. Si tel ce 0 va arde pe ea i$i va spiila $1 el lialtiele luisi vc sciilda ttupul $1 necurat va ii PIlla seara. $1 va aduna un amcurat cenusa vitelei» (Num. 19, 1-9). $i in cele urmatoare : «$i vati liilo: lui Israel $i prozeliiilor (strainilor) ce se atla ln mijloculvostru, lege vesrncd» (Num. 19, 10). A mai adauqet . legiuitorul laacestea si eEl cei ee se ating de vreun mort se mtineeza si se spurca.Cel ee va patimi aeeasta va fi necurat sapte ztle, $i se va curat.stropit eu smqele, junincii amestecat eu cenusa ei si ell apa,- in ziua'a' treia ~j 10 a saptea. Iar de nu va face aceasta, va avea curatia ne-stearsa. Si va rabda osinda, pentru Cd a spurcat cortul Domnului.Sufletul lui va pleri (lin Israel pentru ca n-a fost stropit eu apa destr 0pit. Iar de va muri in casa clneva, sa se socoteasca necurata $1casa si toate cele din ea. Si de vor fi in ea vase far a acoperarniut,vor fi si ele mtinate. Necurat va fi si cel ce se atinqe in dmp, fiede vreun ran it, fie de osul vreunui mort, sau de vreun morrnlnt.

Dar prin -ce a poruncit sa se curateasca aces tea, vom spune ex-pHcind, pe cit se poate, o)Jscuritatea literei prin ratil1!lile cuvenite.

2. Juninca fara niei 0 meteahna $i libera de orice paUi $i ne~tiu-toare 'de -vreo gre$eala, este Domnul nostru Iisus Hristos. Caei a in-draznit sa spuna: «Vine staplnitorul iumii acesieia $i flU va aila inMine nimjc» (loan 14. :30), lar catre Iudei: «Gine dintre voi l'1a va

747, Cej·C'e se botezau, primeau ,tndatll $1 Sftnta Impart1i~aniE!.

430 SF. CHIRlL AL ALEXANDRIEl

vadi pe Mine de vreun pacat? Daca qtiiiesc oiieviuul, pentni ce nucteaeit Mie ?» (loan 8, 46) 7~8.

Observe faptul ea odata a fost numit vitel, aWidata [uninca, decatre dumnezeiestile Scripturi, ca prtn calitatea barbateasca sa searate Conducator, iar prin cea Iemiuina, micsorat si supus. CaciDumnezeu e Conducatorul tuturor si are staplnirea peste toate tm-preuna eu Dumnezeu si Tatal, Dar' S-a pus de buna vole sub lege$1 a pazit cele ale lui Moise, ca superior, desi aee1a ii era slujitor 7"0.Si nu e de nici 0 mirare di S-a numit si Prooroc $i S-a eratat inchipul robului (Filip. 2, 7), desi e Domnul si Dumnezeul proorocllor 750.

Iar juninca e rosie, Caci taina Lui s-a desavirsit in sinqele in-truparu, daca e adevarat ea S-a facut ascultator Tatalut pina 1a moarte,iar moartea pe cruce [Ibid, 8), si a mlntuit lumea de sub eel' cusingele LUi 751. Iar roseata e semnul dar al sinqelui. Dar desi S-afaeut .ascultator Tatalui si S-a asezet din iconomie (in scopul mtn-tuiril) sub lege impreuna eu noi ca om, sau desi S-a numit rob, n-alasat in necinste trupul asumat, ei a fost si este si astfel liber, pentrudi e Durnnezeu prin fire, si nu S-a supus [uqului robiei, raminind eudesavirsire in afara experientei acestuia 752. Caci vine de sus $1 e

148. Cum ar lndrazni sa afirme Hrlstos, Cel attt de smerit, acest lueru, dadin-ar Ii fost adevarat. In EI smerenis se uneste CU constiinta reala ea e fara plical,ceea ce nu se inttmpla la nici un om, 1a care vedem sau smerenia GU constttnta piidito-sentel, sau mlndrta eu neqarce gr osolana a constllntei p1.i.eato~e,nieireale. La felse tnttlneste In Hristos smerenia cu consttlnta ell e Dumnezeu, pe care nu seIereste sa 0 afirme. Dadi n-er fi fost cu adevarat Dumnezeu, curn ar fi afirmat-oEl, Cel aUt de smerit 1 Daea n-ar fi fost en adevlirat Dumnezeu, afirmarea aeestuiIapt de elitre EI, er fi trebuit sa se uneasca eu 0 totala lipsA de smerenle, lucrucore nu se poate contesta.

149. S-a asezet ea om sub lege $1 a pazit eele ale legii date prin Moise, pen-tru di a voit sli eonfirme valoarea lor ca eele date de El spre eonducerea oamenilorspre comunloerea cu ,El tnsusl, facut om. De aceea S-a asezat sub ele, dar S-a era-tat $i deasupra lor, ce $i oamenil prin ele sa urce ea si El Ia nivelul superior lor.

150. E prooroc pentru eli gFliie$te f?i arata ee1e ale lui Dumnezeu in formaorneneasca. Dar in El Dumnezeu nu e dincolo de El, ci tn El insu$i, sau este Elinsu$1 $i Dumnezeu $1 Proorocul sau. E Prooroeul ullim, suprem, (l forma orne-neasdi suprema in care s-a aratat Dumnezeu lns~i $i se va arata in vecl tot malstraveziu, tot mai luminos. Prln Hristos nu mai slntem despartiti de Dumnezeu.El iradiad plenar in noi, noi slntem prln umanitatea lui comnna eu a noastra,in EI.

751. Deslivtr$irea iubirii Sale dumnezei8$t1 fata de oameni a ar~itat-o FiU!lui Dumnezeu luind trupul nostru !Ii varstndu-$1 prin monrte singeJe Lui pentrunOi, ins~illdu-$i prin aeeasta tnty-un anumit fel plHimirea noastrii pentrn not DarpI:in aeeasta a ariltat ~i deslivlr~irea iubirii omene~ti fata de TatlH, faetnd umani-tates sa moara din ascU!tare fatli de Tatal, dar 1nsu.,indu-~i ~i FiU! Tatlilui ~l formaexrema a iubirii omene~ti fata de EI. E unita prin aeeasta tn mod maxim ereatia('u Dumnezeu, sa'll toale sint unite prln iubire.

752. N-a purtat jugul roblei iara vole, ea nol. Ci a pUTtst jugUl ei In modliber. Umanitatea asulililltii de El nu a ramas In necinstea unei TobU fira voie, ~isupusli pacatelor, c1 a ridicat-o In ceea ee avea omeneseU! In puritatea lui. Darin 8 sufen de buna vole se arata 0 mai mare taTie ~i e In acela$ timp m;ai greadurere !;uportali1 din rcsemnarea neputintei.

GLAFmE LA NOMERt 431

deasupra tuturor, nasctndu-Se din Iilnta lib era a lui Dumnezeu siTatiH 753.

De aceea a spus di juninca trebuia sa fie rosie si far a meteahna,si tara experlenta ostenelilor impuse de jug. Caci desi S-a golit (s-amicsorat) pe Sine Unul-Nascut ~i a luat de bunavoie chipul robului,cum sau pentru ce soar Indoi cineva ca venirea in jos a fost dininultimi I gollrca (chenoza) din plinatate, pogorirea in chipul robulutdin libertatea proprie tnnascuts firii proprii $i mat veche 7M.

753. Venind cu Iibertatea fiintel supreme, ee nu poate fi pierdutll prtn asu-:narea trupului supus legilor $i sillbiciunilor creatlel, B1 rllmtne liber tn suportareeaeestor legi ~i silibiciuni ptnll Ill, un loc, nefilnd dus prln aceesta sillbichme Iapacatu! .oare e un fenomen ce scapa de sub puterea Iibertalii. sal! cllrula hbertatease supune.

Un rol are llbertatea $1 In vtata omulul obtsnult. Aceasta pune In evt-denia contingenta sau maleabUltalea accentuata a legilor material in trupul orne-nesc $1 verlebtlitetea ce rezultd de eicl pentru vlate sutleteasca, deosebitll In acelasi'limp la fiI~care om. Psihologla nesttlud dectt' de le91 rlglde $1 nu de contlnqentavertata la care stnt supuse prln ltbertatea fiecareia. au reussste sa expllce vlatasufleteasca, care se ml~a pe un drum plio de surprtza $i altfel in /ieeare persoana.

o asHel de psihologie mai reall ne-ar aluta $1 tntr-o tnteleqere mai COD-creta a vteUI lui Iisus Hristos, nerllmtutnd la etlrmeree general! a celor dou!naturi in unlca lui Persoanll.

De Capt tn omul obisnuit nu numel libertalea lnfluenteaza mereu altfel slaHfel legile materlale din trup, ci 1)1ea se lasa influell\at1i de necesitdule $i sla-blciuntle materiele ele trupului. De exemplu Itbertataa irnpune trupului sli J?lllnll1eeunanumtt Iel de allmente $i la 0 anumlt! ora, sau sli eUmine resturile neasimllateIn 0 anumita ora, Dar apol ~i lIbertatea este influentatll de modul In care a flicutsa se produca aceste procese in trup i lii cu ea vista sutteteasca a omulul. Aceastarace posibilll §i asceza.

In Usus Hristos llbertatea care permite miscarea legUor materiale tn trup poatemerge cu mult mai departe. Ea ie poate opri cu lolul de a impinge Ilberta tea LuiJa pacal. Dar eu toate ca Ie permite 0 reala manifestare, nu Ie opreste eu totul.EI voieste un om real. dar prolund tnduhovnictt, sau tnfluentet de puterile dum-nezeiesti de care se toloseste liberatea Lui, De aceea dacil ne r!mlne greu de descrjs('aracterul extraordlnar de complex $1 de unic al fieclirel persoane, care face me-reu, rezulta din Iolosirea mereu deosebita a libertlitil lui asupra legilor materialeale trupului $1 ale lnfluentei lor v.ariate asupra llbertlitii ~i vietil lui suflete~ti,cu aUt mal gren ne e sll tnlelegem $1 sli descriem vlata 111i Usus Hrlstos. 1~Care libertatea hrllnita de cont1nutul nesftr$it $i de fermitatea In blne a limrlumnezeje~tl, 0 poate avea, tn mllsura In care vot6$te, asupra fenomenelor $i pro-ceselor din trupul Slu,

Piirirtpi Blserlcil au dus bristologi!a ptna la deflnlrea existentei celor doua firlIntr-o Persoanli, tn Persoana Cuvtntului dumnezeiesc. Ramtnc bristologlei viilo-rului sa tnainteze In descrlerea eoneretl!. a vietii Mtntuitorulul mi$catli tn acela$cadru pe de 0 parte Infinit, prin bogatla ei dumnezelasoli, pe de alta dezvolUndIn acest orizonl infinit viata omeneasca 8ulentidi.

754. 'Oeea ce e mai vedll $1 ceen ce tine de fire nu poate fi anulal prinpogorlre. Te pot! cobort din cele InaUe, fara sll Ie anulezl, dar nu te pot! tnlJta la,ele dacli nu Ie ai tn fire, sau tntr-un lei anterioare. B drept c! omul s-e coborttdintr-o stare flira de plicat, decl superioara, la una inferloar1i. dar el· avea tn sineputinta aCestei degradari a !lintel, ded superloritatea nu tinea de Ilinta lnsli$i, cide mentiJ'lerea 01 tn legatura cu Dumnezeu prin libertatea omuIuL Hristos avinddeslivir~ita neplielltuire unita eu slliblciunea uma nit IItil. n-o putea pe prIma decHde sus, nu pulea fi decit dumnozciascl!. N-ar Ii pulul ajunge la ea din sUi-biciunea omeneoscl1.

432 SF. CHIRIL AL ALEXANDl.tIEI

Deei era inchipuit de [uninca supusa $li S-a facut supus si sublege, ca unul ce S-a lasat condus. ~i inchipuit de [uninca rosie, pentruca modul iconomiei s-a savirsit pentru noi prin singe. $i .de juninca£iira meteahne, pentru lipsa de .pacat; ~aci n-a cunoscut pacatul(I Petru 2, 24). Fara experienta muncii ~i a [uqului, pentru libertateadumnezeirii ~i neobisnuirea et eu robia, desi S-a Iacut ca not si inehipul robului. «$i VOl da, ziee, viieaua lui Eleazar, _p:reotul, ~i 0 vorseoate pe ea qiara din tabiir-i, In loe eurat st 0 VOl junghia pe eoinaintea lui» (Num. 19, 5). Preotul e ehipul celor ce se sfintesc si esfintitor ~i a celor unsi prin Duhul Sfint. Fiindca si- catre noi s-a spusprin glasril sfintului-: «Iar voi suueii necm ales, pteoiie Impala·teased, neam s11nt» (I Petru 2, 9). Deci Hristos ni S-a dat de catreDumnezeu st 'fatal noua celor ce ne sfintim, neamului ales $,i poporu-lui stint, drept sfintenie $i rascumparare, intelepctune si dreptate, caci

.e Mintuitorul si' Rascumpara.lofl.j.l, care «a piitimit ln alma potiii»,cum scrie dumnezeiescul Pavel (Evr. 13, 12), unde a spus ai:i trebuiesa. merqem $:i noi, purtind osinda, adica crucea Lui. Aceasta a spus-osi Mintuitorul insusi : «De voieste cineva sa vitui dupa Mine, sa selepede de sine, Sa-$1 ia erucea si sti-Ivii urrneze Mie» (Luca 9, 23).lar porunca le.;:Jii de-a se junghia juninca in vazul preotului da spreintelegere ca e foarte potrivit si spre ,foios preotilor si celor sfintitisa aibt'Un Iata ochilor pe Hristos eel care a murit. Iar cind ne amintimde Hristos Cel ce a murit din eauza noastra $i tnIolosul nostru, atuncitnteleqem mai bine pe dumnezeiescul Pavel care ne spune despre E1 :«Utiul pentru toii a tiuuit, ca cei ce viaza sa nu mai vip,ze Iorusi, ciAceluia ce peain: Hoi a murit si a uiviai» (II Cor. 5, 15). Si iara$i:«Ciici eu prin lege am mont tata de lege, co sci vietuiesc lui Dumne-zeu, C'u Htistos m-am rQstignit. $i nu mat ttiiiesc eu, ci Hiistos vfe-tuieste In mine. Si viaia mea de aCUIn 1n trup 0 tr-aiesc prin crediaialn Fiul lui Dumnezeu, Care m-a Iubii p,e mine si ~-a dat pe Sine tnsas:pentni tioi» (Gal. 2, 19-20) 755. .Asader. sa stea tntr-un fel oarecare,iI;a.intea· ochilor cug~Hi~ii noastre. suportind jignirea Lui pentru noi.Caci astfel im vom J;Ilai v~etui. ,noua, ci mai degraba lui Dumnezeu, ca

155. Moartea lui Hristos pentru noi s-a. facut' izvorul vietii noastre. Ciici prinmoarte a intrat indata cu um<mitatea predata, in fata Tatalui Gi s-a umplut deviata din Dumnezeu, pe care ne-a comuniCat-o ~i DOna. Dec traiesc viata ceanoua, eliberata de moarte, ~ lui Hristos, sau HristQs tra.ie~te in mine. Dar ._aceastanumai delca slnt prin credinta cu, ·,El. Tdind yiata aceast.a noul{ a lui Hristos" rli-s.arlta. din moartea LUi, nU putem sa nu ne glndim mereu la moarte.a Lui. Dara,$8 cum viata Lui cea noua, trliita de noi, a 'rasarit cijn moartea Lui, 8Ga traindnot aceasta viat,a ql El trebuie sa 0 trlUm ea rasarind dill moartea noastra lm-preuna cu E.1. Moarte.8 Lui a fost izvorul vietil tnviate tn El, ell: sa se faca$i moartea noastra iz,roritoare de vlata.

GLAFffiE !.A :t:roMERJ 433

raseumparati cu singele Iui Hristos, «Care S-a dat pe Sine petiuu nob>,dupe Scripturi.

S-a .mat poruncit sa se stropeasca prin mina preotului, eu singecortul sfint . si aceata de sapte ori , st sii arda juninca, necrutindu-senimic din ale ei, ci impreuna eu carnea si eu balega, pielea ~i celelalteale trupului. Caci Hristos sfinteste ell singele S'au cortul eel mai ade-varat, adica Biserica , 0 sfinteste in mod, desavirsit, adlca imbelsuqat.Aceasta so cot esc ea tnseamna stropirea cortului en sinqele de sapteori. Caci numarul care inatnteaza pin a la sapte este semnul desavirstrii.

Jar arderaa junincit in foe dupa junghiere, pare sa insemneze cer-carea ptna la moarte suferita pentru noi de Hristos. Caci in foe secearca argintul, dupa cum se ctnta Yn Psalmi : «Cetcaiu-ne-ai pe noi,Dumnezeule, ell foe ne-oi liimutit pe noi, cum se liimuieste arqintul»(Ps, 65, 9). Iar ea Hristos a fost cereat in oarecare fel pin a la

, moarte 756, 0 grata in chip Iamunt urrnatoarele : S-a spus prin glasulproorocului Zaharia catre cei indreptati in credinta, adica catre ceipentru care a murit: «$i va ztce ciiire ei : De e bine 'uuiintea voastui,dati pietul Meu, sau tenuntaii». Apoi spune proorocul: «$i au puspretul Lui txeizeci de arqinti. $i a zis Domnul cat!e mille: Puneti-ipe ei In topitoate si vezt de este 1UCIU uimurii 1n ce chip am iostcetcat pentru ei» [Zah. 11, 12-13). Deci arderea [unlncii In foedUF.>djun.ghiere inchipuieste cercarea lui Hristos, cum am spus, ptnala moarte. Si nimic nu se arunca, din ea. Cad Hrrstos e -Intreq sftnt :~i carnea ~j pielea, adica cele ascunse sub acoperamtnt ~i cele vazutesi la tndemtna. Cad era .Dumnezeu prin fire, f~cut ca noi, dar ne-stiind .de pacat 757.

Se introduce apoi in cenusa lemnul de cedru ~i Isopul ~i tortulr?~u. Cedrul indica in chip potrivit nestridiciunea, isopul curatia,cad iarba aceasta are puterea sa ~tearga si topeste in chip naturalnecuratiile din maruntae , iar firul rosu Impletit inchipuieste unir eaCuvintului eu trupul . caci Cuvmtul s-a impletit oarecum. eu trupul$1 eu sfnqele, dar a fest cercat pentru noi prin fo'c pina la moarte,precum am spus adineauri. .. .

156..' Hristos iiu a Iost cercat ca om pentru a se proba straruinta Lui tna;;;cu!Jare,. Ca~i Dumnezeu. cunostea cii 0 '(Ire 'desavin;Ua. Ci pentru ea se Ciideasa biruiasd'i t9ate' sUibictunile omene§ti in ea, ca sa fie predata in .aceasta stare bienuJoare, .firii din noi, ca ~i noi sa lulim putere sa Ie 'biruim prin sUportare;

, l57. Om:lll duhovnicesc nu e un om ascuns, secret. Ci toote ale LUi,sint adincidar ~i tt,ansparente, transfigurind ceIe vazute. eu aUt Ulai mult Hristos, Gare· e ~iDU1fln,e~eu$i 91)1 .. Ceie vazute nu sint dispreluite ~i despartite d;e cele ,dumne~eie~ti.ToattLsint trpnsfigurate, medii ale adindmilor- dumnezeie$th Toate 'dey-in minunate iale 111;\ aGq'P,er(t cele dUmnezeie$ti, dar a'cestea nu-~i pier-d .oaracterul de tailla, precum$i ~ele v~ut~, r.amin ,asUel, nu stnt numai vazute ci $i Uuul d.e;Toml e vazllti ¢ malpresus de vedere.28 - Sfintul Chil'i! al Alexandriei

.F. eRJlUL AL ALEXANDRIEI

Dar patima Lui $i modul tntruparn au prtctnuit nestricaciunea sicuriitlo noastra. CMd ne-am lndroptat In El, ('urliPti Iitud cle murdariadin sulletul si din ltiuntrul nostru, daca e adevarat ca Botezul ~iputcrca lui mlntuitoare ne aduce lepadarea tntinactunii trupului, ciJeg1Hnrtl bunei consttinte cu Dumnezeu, prin care se tmplineste ier-Larea \ rcselilor '$i urmeaza miirturistn! crcdlntei, harul, Jar ca monr-tea lul Hristos pontru noi s-a faeut cale spi e nestrtcaciune st viata,nu o nici 0 tndoiala.

Iar Cel ce a ars [umnca si a amestecat eu cenusa ei lemnulde codru si isopul $1 Iirul rosu Impletit, $i eel ce a adunat cenusa,sint necuratl plntl soara, desi si-au spalat vesmintele si s-au scaldat.Jegoa arats prin aecasta slabiciunea Itrii omenesti si di daca am cer-cela exact si cu subtirime cele ale noastre, nirneni din cei rtnduitispre slujirea [spre liturghie) dumnezeiasca si sfintita nu soar ardtenevrednic de mustrare, chiar daca ar fi din eel ce s-au hotarit savietuiasca cilt se poate de drept si oricit soar vedea de eurat nuva avca slujirea f{ir~ pata. $i nirneni din eei pacatost nu e vred-nic sa se atinga de Tainele Mtntuitorului nostru 15l'. $i aeest lucrunu e de mirare. Iar de el ne va tncredinta cuvintul eel sftnt care zice :«Nicl stelele nu sttu curate snaintea Lui» (lov 4, 18). Dcci dacd secompare cele ale noastre eu curatia lui Hristos, ele apar necurate$i lntinate $i supuse [udecatli dumnezelesti. So va minuna cineva inchip eu totul euvenit st de dumnezeiescul psalmist care ziee: «De tever uita Ja taradeJegi, Doamne, cine va puieu suleri? Ca. 10 Tineeste izbdvirea» (Ps, 129, 3-4). E certat $i eel ce se socoteste ca estecurat. E mult mai presus, cum am spus, de Iirea omului, nopacatuireaclesavin~Wl $i apropierea curatiet noastre de I Iristos.

A mat spus e{1 apa curatirh trebuie varsata in afara taberei sinu in tabara 1nS3.$i. Caci curatiree in Hristos e in afara Sinagogii(adunartt) Iudeilor. $i pe ea a parasit-o eu totul, zictnd : «Tata. cosovoastrii vi se lasd pus tie» (Matci 23, 38). 1Iarul curtititor isi mutdcurqerca spre neamuri. $i preeum zice Pavel : «Cei de departe au

758. Nu e om ou des!lvtr$ire curet. ortctt de mult Soar sili sil se curateasce.$i de aceea nu se poate Intra cu vrednicic deslivlr~lta ell Illcrarile de tailla alelui Hristos. Cuvtntul «Tatne» lui Hristos, sau «Telnele- Lui, e rolostt de SiintiiParintl alft pentru uniTeo neil1teleuslL a dumnezei'rii eu umanitatea lui Hristos $\pc.ntru lllcr!1rile sa¢tl'$1te' de El 'ill trup, ell !;l pClltru Illcrarile preillngltc, savlr~itein trupu) Lui $1 prelunglte dill El asupra noastra in Tainele Bisericll. Toate stnt de{) sfintenie sau de 0 tllT!!tie, la core J1U ponte ajunge omul Si toate sint malprcsus de Intelegerea noastril. Necuprinderea lor e pe milsura sfinteniei sau curiitlellor. $i amtndoua slnt mat presus de putinta noastril de-8 Ie alUDge la nivelullor prill lnleiegere ~j curillie. Cur!tie e putere de tntelegere $1 treapt! delaina. Jntinarea e Ibnltal'e. De ex.: eu cit e einevo mai mindru $i In generalmai plltlHln~ ell ntil inlelcgc mai plliin.

GLAFIRE LA NUMERI 435

aiuns apxoape» [Efes. 2, 13, 17). C~ei au fost chemati prin credinta~i s-au imboqtitit eu dreptatea in Hristos, cei din Israel hotarmdu-sesa nu asculte.

Iar di apa curattrt; poate spala orice fel de necuratie eu mareusurinta, a aratat-o ziclnd : «De se va atinge cineva de un mort,necurat va ti ell> [Num, 19, ll). Si nu se va elibera de necuratie altfel,decit daca se va stropi eu apa curatirtt in ziua a treia si a saptea.Moartea e coruperea trupurilor $i simbolul necuratiei 750. Tar stroplreaapet, amestecata cu cenusa [unincil $i eu celelalte, e chipul [tipul)Sfintului Botze. Deci cel stapinlt cI~ fapte moarte si de miasmele eedue la stricaciune (iar fapte moarte zicem cs sint patimile neeuviin-cioase si necurate ale trupului: «desiruiarea, tieciuiiiia, patima,potta rea» (Col. 3, 5), nu va ajunge altfel curat, decit daca se vacurati si-si va spala Intinaciunea prtn Sfintul Botez, in ziua a treiasi a saptea. A treia inseamna timpul tnvierii, adiea ultimul si eelajuns la desavirsire, in care S-a facut om Unul-Nascut 760.

lar de se face necurata si 0 casa, Hindea a' murit cineva in ea,necurati slnt cei ce intra rn ea. Si spurcata e si toata unealta si vasulneacoperit. Dar se curatesc $i aces tea prin apa curatirit in acelasifel, in ziua a treia ~i a saptea. Iar prin casa spurcata, prin unelteledin ea ~i prin vasele neacoperite, Legiuitorul pare sa ne dea de in-tales prin chipuri Sinagoga Indeilor care a ucis pe Domnul, Inte-legindu-se toti la un loc prin casa, iar prin unelte si vese pe Iiecarein parte. Caci omul e unealta pe pamint. Iar di mintea oamenilornu e terma, ei mereu gata spre lntinare ~i spre primirea a tot ceobisnuieste sa nedreptajeasce, se da de inteles prin vasele neaco-perite, in care e usor sa lunece, CU vola lor, muste sau alteeva dingiugauiile din casa, Dar mintea eelor lndreptati prin credinta nu

759. Dadi necuratla e tmputinarea exlslentet, moartea ce etectul ultim alnecuratiei, e cea din uIln! dezorganizare ~i Imputinere a exlstentei. Vlata e armoniesl armonia e curatie. Apa cu Iluiditatea el are un rol in udunaree componentelorexistentel 1?i in artlculeree lor tntreolelta, Dar pnn aceasta aduce $1 curatle. Dim-potrtva, ceea ce se strtca, sau se descompune, pute, Buna mtreesma pe care jertfadin dragoste 0 tnaltli spre Dumnezeu, e semn de depart are de egoismul pliciitosal descompunerti, e semnul tnlHtdril spre s1inalatea $i armonla ce-st tau puterea dinDumnezeu, tzvorul vietn.

760. Numiirul trei are In sine taina tmplinirii, a' desavlr$irU pe multe pIa-nuri. Relatlile umaDe stnt complete clud stnt tntre eu, tn. e1. Relatiile tntre In-('Turl cunose doua lucruri intre care esle 0 leg1itura, ea factorul al treilea (Inatom: faloDul, electro nul, puterea pare Ie leagli). Existenta omului: viata, moarteaen despartirca sufletului de trup, invierea ca reunire a lor. Chiar In Dumnezeue 0 relaiie iutra tI'ei Persoane.: Tatal, Piu) fii Duhul Stint care-! une$te. Totulse tmpltne~te prin numlirul "frei. In Istoria omenirii: creaUa omului, cliderea lUi,vindecarea prin tntru):>area Fililui lui Dumnezru ea om care a reunit in moddesavir~it pc oumeni Cll Dll'lnnezeu.

436 SF. caran, AL ALEXANORIEl

e asa. Cacl e asiqurata sl acoperita ~i neusor de prins de cele eeobisnuiesc stl 0 -facil nedreapta.

Dar $i de se va atinge, ziee, cineva de un ranit, sau de osul unuimort, sau de vreun mormtnt, va Ji tntinat. Ranit spunem ea este eelnecurat eu inima, care e ca ranit, fie de porte lurnesti. fie de vointelumosti, sau trupesti 76l. _

Iar prin osul mortului putem tnteleqe 0 rtima~ita a necuratiei.Pentru ca' uneori satana ne rane~te tnima. Iar biruiti in parte depatirnile trupului, ne rmbolnavim si noi insine nu cu totul de vreunp~kat, ci no amim sttnd In lume in ri'imal?ita lui. De pilda : unul sesileste 58-$1 stapineasca minia, sau iubirea de arqinti. Dar nu cutotul de puterea lor superioera. Aceasta socotesc ca tnseamna a fiurrii in rama~itele necuratiei, al carel sirnbol este osul mortului. Darsi ctnd patima a Iost biruita, dacli ne cobortm mintea 1a amintireaei $i merqern aproape de placerea tnqropata, padituim nu putin. Darsintem eliberati de aeeste pacate, spalindu-ne pe noi Hristos sicuratindu-nc orin patima Lui. Cact a murit pentru noi si cu rana Luinoi ne-am vindecat (Isaia 53, 5).. $i El insusi ridicii pacatele noastre$-i este ruqator la Tatal pentru plicate. $i nu numat pentru ale noastre,ci pentru ale lumii tntreqi. cum a scris dumnezeiescul loan (T loan 1,2).Intru El e dect toata curatirea, teats dreptatca, sfintenta, rascnmpa-rarea 762. Cu El $i prin El slava lui Dumnezeu ~i Tatal tmpreuna euSfinLul Duh tn vecii vecilor. Arnin.

Despre sarpele de arama

1. «Dumnezeu n-a iiicu! moarteo, itici nu se bucutii de oieireacelor vii», dupe cum s-a' scrts, «Ciici toate le-a liicui ca sa fie .~j

tiitnurlle lumii stnt spre mintuires [Int. Solom. 1, 13-14)7.63. Darfi indca pirga neamului. adica Adam, s-a tmbolnavit de neascutaresi nesocotind porunca dumnezeiasca, s-a razvratit rmpotrtve lui Dum-nezeu, Faditorul, firea omeneasca s-a rostogolit in stricaciune ~i acazut sub blestem Si neamul omenesc sub ostnda . Iar nenorocttii de

761. Pofta. patlma, piicatuI, produce un tel de Intepaturl In integrHalea SI1-fleteasca a omului. E 0 inteplHura care doare, care singereaz! continuu, caretntrctlne 0 senstbilitate iata de anumite especte ale realitll til. Fe de 0 parte elldoare, pe de alta e greu sa 0 faci neslmjitoare, sa 0 vlndecl.

762. Dreptatea ce 0 avem de Ia Hristos nu e numai 0 justificare ca din parteawtui tribunal. care nu schimba nimic in noi, cum anrm! protestantismul. Ea e unitliell sfinteni·a, cu curatirea. lar aceasta stare nona a noastra sc explicli din intcTiori-tatoo. l"ec:iJ)rocli ce se reaIizeazli. Intre Doi $i Hrlstos prin dragostea Lui $i princredin~a noastr/i in El.

763. E un ineepnt identic ell cel a1 eArtii GlaIirelo:r Ia L('vitic.

GLA-FIRE LA NUMERl 437

noi, desi Iacut! rntru nestricaciuue 7(l"', dupa ce de abia am odraslitca niste umbre Si ierburi in tarina, pentru scurt tirnp, eadem pe ne-asteptate in pamtnt. ca lntr-o mama. De aceea sfintil 0 spun aceasta'in chip Ielurit, pltnqind viata .noastra. Se poate auzi fericitul Daviddeclarind deschis: «Omul s-a osemiinat aeseriiiciunit» (Ps. 143, 1).Jar Isaia zice : «Tot ttupul e co 0 iarbii si toata slava omului e caitoatea ietbii» (lsaia 40, 7). Cad am cazut cum am zis, la atita neno-rocire si mizerie, ca n-ar putea spune clncva cu ce ne asemanam,chiar dadi e dinlre purtatorii de Duh foarte intelepti.

DaI ajunsi tn acestea, l1U ne-a trecut eu vederea Faditoruh Cine-a Invredniclt ~i mai mult de grija S1 de cinstirea Sa $i ne-a facuiJibed de moarte Si cle stricaciune in Hristos, Cum si in co fel? E vadittuturor, chiar daca nu 0 spune cineva. Dar poate vedea cineva si inScripturile cele mai vechi intelesul tainei. El e aratat astfel in Numeri :«$i purcezuu: din tnuntele Or pe calea spre Marea Rosie, au lnconjuratpamlntuI din Edom. $i s-a descurajat cu suiietul poporui pe cole: $icutea poporul catre Durnnezeu tmpouiv« lui Moise: Pcnlru ce ne-atscos pe noi din Egipt, ca sa ne oraott ln pustie ? Ccl nu cste pun«. niciapii . Si suiletul nostru s-a unt de aceasui pline de$artCi .. <;i a tritaisDomnul In popor serpii cei ucigatori $i muscou popotui. $f a muritpopor mult din fiii lui Israel. $i venitui poponu 1a Moise, a zls . Amqresit ca am ctttit impotriva Domnului si Impotriv a tao Roaga-te ciitxeDomnul ca sa dcpiirieze setpi! de la noi. Si S-Q nrjat Moise pentrupopoi, $i Q zis Domnul ciitre ]\lloisc: Fd tie un sarpe si pune-I pe elca setnn. $i vc 11 eli de va rnuscc un satpe pe om, tot eel muscatvtizuidu-l pe eJ v« ttiii, Si a MeLLt Moise un saipe de ortutui st I-a puspe c1 ca semn. $1 a iost dnd musca Lin satpe pe un am $f acosta privcasoroeie de aroma, ttiiio» (Num. 21, 4-9).

Slujeau in Egipt $i apasati de 0 robie de nesuportal, au fosl elibe-rati de Dumnezeu, H'ictndu-se mulle st minunate semne. Caci s-a pre-Wcut apa in singe i si broastele $i vierrnii si mU$lE'le otrAvitoare $iploHe eli gdndina au nimicit pamintul egipLenilor i au fost pedepsitieu intuneric i moarlea intiilor-nascllti s-a napustit in mod de nesuportatpeste cei ce voiau sa-i tina in liranie. AsUe1 Dumnezeu a sdlpat in('hip rninunat pe [iii lui Israel. Apoi trednd prin mijlocul marH cape u<.;cat, v('deem pe egipteni piednd in chip nenorocit. An primitpiinE'a din c:er. C~ci Ie trimitea lor mana. Li s-a ariHat apoi Hristosspiritual in chipul pielrei, care i-a miluil cu unde nea~teptatc pe c8i

764. Nu am primit 0 fire nestridicioasii prin ea. Numai Dumnezeu ccl necreat cIlcstriciir"ios, incoruptibil. Dar am fost fliculi avtnd in n01 puterea lui Dumnezeu.

438 SF. CHIRn, AL ALEXANDRlEI

tnsetau. Cad e atotputernic Dumnezeu si daruieste celor ce-i predauLui cu imbelsuqare cele trebuincioase victii.

Dar cei ce s-au bucurat de atitea, sint biruiti de eele mai miciosteueli. Iar Iiindca nu-si amintesc de cele primite de la Dumnezeu sislnt foarte putin in stare sa creada in El, se fac groaznici si usorde clatinat $i tnclinati spre fricH, uitind prosteste de eete cu careau fost cinstiti, Caci numesc desartii plinea din cer si se pllnq delipsa apei, desi au aIlat ea nimic nu-i este cu neputinta firii dum-nezeiesti si neqraite, care le-a Uicut piatra aspra, maica a unor riuride epa, Cirtind tmpotriva lui Dumnezeu fiha motiv, au fost padepsitiacum cu muscaturile serpilor. Apoi dindu-si seama de pacatul lorpltnq in sltrsit si-si marturlsesc vinile lor sl roagil pe mijlocitorul,adica pe Moise sa Ie fadi pe Dumnezeu tndurator $i blind. Iar acelacaztnd inaintea lui Dumnezeu, s-a rugat pentru ei si ascultind deporunca de sus, a fa cut un sarpe de arama, l-a pus la inaltime st aporuncit celor muscati sa priveasca la el, ceea ce facind ei, semtntuiau.

2. Dar urmeaza sa cercetarn care e lntelesul istoriei, care e tainamare si Inteleapta, Caci nu ajunge litera celor mai intelepti, citrebuie cunoscute tainele ascunse in chipuri. Deci sa trecem de lachip la ceea ce e general si mai de temelie, cautlnd adevarul inpovestire. Nemultumiti cu bunatatile de la Dumnezeu !?i de sus, sicautlnd neincetat cea ce e mai dulce $i mai de folos ~i respinginddeprinderile virtutii si altpindu-se de cele urlte, am suparat pe Bine-faeatorul si am clrtit in multe feluri impotriva HidHorului. De aceeaam ci'izut sub muscaturile serpilor. Iar prin aces tea tnteleq pe serpiispirituali, care muscindu-ne prin tot felul de pacate, ne supun lega-turilor mortii. Si peste multimea acestor salbaticiuni izvoritoare deotrava staptneste balaurul apostat, adica satana, ale carut musca-turi prime si de Ia inceput a pierit omul, adica Adam. Iar diul setira$te ca dintr-o radaeina si in noi, care am odrsslit din ea. Daram fost mtntulti tntr-un oarecare mocl. Caci am vazut sarpele, adicape Hristos.

Dar cum e sarpe Dumnezeu eel bun prin fire, mai bine zis buna-tatea prin Sine? Fiindca S-a faeut ca noi, eel riH prin libera alegere.«S«: iiicut 1ntru asemdnaiea trupului pClcaluJui» (Rom. 8, 2) si : «lnuucei fiiriideJege S-a socoiit» (lsaia 53, 12). lar di noi sintem rui nupentru ca am fost facuti asUel de Dumnezeu, ci fiinddi am d:lzut inrautale pentru pacatul care ne-a tiranizal, ne Himure$le Insu$i Hristos,zicind: «Dacii vot rtil Wnd, $titi sa dati daruri bune copiilor vO$iri,

GLAFlRE LA NUMERI 439

cu c1l mai mult nu va da Tatiil voslru Ccl din ceruri cele bune celoree-l cer Lui t» (Matei 7, 11).

Deci Hristos e sarpe. ca eel ce a luat asernanarea pacatulut, clndS-a UtcuL om. Dar dadl IJ privim spiritual, va fi mai presus de stri-caciune si va invinge moartea sl va dispretui muscaturilc st nu seva teme de rnultimea celor co arunca din ei otrava. Iar pe Hristos IIvom vcdea tnteleqlnd drept tainele din El $i crezind necltntit c~fiind Durnnezeu dupa fire, S-a f~cul Om. Dar, desi s-a Hicut in ase-manarea rautatii, a ramas nu mat putin bun. Caci S-a facut ca noi,nu ca s~ se arate lmpreuna cu noi rau, ci ca sa ne fad\. pe noibuni, preschimbtndu-ne prin Duhul spre tot soiul de virtuti. AsUelsarpelc ne este spre semn. Cad Hristos a fost Inaltat pe cinstitacruce si aceasta a spus-o El Insusi Iudeilor, zicind : Cirui v eli lnru/ape Fiul Omului, yeti cunooste cti Eu sttu» (loan 8, 28). Cli sarpeleinaltat e chipul tainei Lui, 0 poti afla $i de la El, care zice Iimpede :«Cii pI€CUm a lndItat Moise satpele 1n pustie, a$a trebuie sd fie InrutatFlu1 Omului» (loan 3, 14) 765.

Iar sarpele era de arama pentru buna si frumoasa rasunare apropovaduiril dumnezeiesti si evanghelice. Caci nu e nirneni caresa nu auda invataturile lui Hristos, ci in tot pamintul de sub eer seqraieste taina Lui si LUi I se va pleca tot genunchiul si toata llmbava marturisi ca Domn este Iisus Hristos spre slava lui Dumnezeusi TaUH. Amin.

765. Hristos eel rlistignlt san mort pentru not, a birui.t moartea In firea ome-neesca asumatli, trectnd prin moartea LUi prtmltli prin dragostea fatli de TaUn :;;i de11.0i, 18 Vista vesmca a TatlHui pe seama el ~i e umanttattt celor ee se deschidLui. Hristos a luat in Sine 0 umanitate cere purta urmele muscaturli sarpelui, cafepurta asemenoa eu cei ce aveau In ei tntlpllrltli peeetea sarpelui. Dar a luat numalslabiclunile de pe urma pacatulul Si putlnta de-a IIIuri, nu $i pacatul, Dar tocmetprin ele Ie-a putut tnvinge, snporttndu-le flirli de pacat, Astfel a omortt In Elortce urmll 11lsatlide sarpe, S-a flient sarpele mort. Oamenii prtvindu-I, stiu eli sarpelenu mai are putere sa-i omoare. Cliei e omortt el tnsusi complet in umanltate. Histiu dl prln eceaste au viata vesnlca.

CARTEA GLAFIRELORLA A DOUA LEGE

Despre vlteaua al caret cap e taiat mtr-ovale

1. «Dupa ce Dumnezeu a votbii in multe rinduri si in multe ieluripc'frintilor nostri prin prooroci, -1n zilele acestea de pe urmo ne-e grafttioud priti Piul, pe Care L-a pus Mostenitor a1 tututor, prfn Care aiiicut §i veacuxile» (En. 1, 1-2). Dar cei ce inteleq drept ea Durnne-zeu Iiind prin fire S-a -pogorit prin goHre (prin chenoza) (Fihp. 2, 7)~i S-a facut trup si S-a s~Ha~luit intre noi, dupa Scripturi (loan 1, 14),s-au tmboqatit ell harul dumnezeiesc si atotpretios, «Cad celor ee L-auprimit pe El, le-a dat lor putere sa se fadi fil ai lui Dumnezeu»(loan 1, 12) 769. Iar cei ce L-au respins pe Cuvintul dumnezeiesc si cuadevsrat mintuitor. au dizut din nadejde si s-au pierdut ca riii inchip rau, dispretuind in chip neeuvios pe Mintuitorul si Rascumpara-torul tuturor. A$a Slut ~i nenoroeitii Iudei, carora proorocul IeremiaIe spune, plinqindu-i : «Cine vn da caoutut meu apa $i ocbiloi meiizvor de lacrimi, cc sa p11ng pe popotul meu ziua si noaptea ?:)i

[Ier. 9, 1). Caci cei carora le_-a fost eu putinta sa fie stralucitortsi plini de rtvna, lipsiti Iiind de fericirea ee 11 s-a dat, €Um n-ar fivrednici sa se socoteasca, deopotriva eu eei ce au murit? Pe drept, --cuvint acestia trebuie deplmsi si trebuie sa se verse pentru ei lacrimaiubirii sl a prieteniei. Caci neinfrinatul Israel s-a qolit de bine si s-aclintit din Insesi temeliile lui. Fiindca Hristos S-a _stramutat la neamuri.De-abia se mintuieste tntr-o foarte midi parte ludeul greu la invatatur,a.$i aeeasta este, socotesc, eeea ce s-a spus proorcceste prin cuvtntullui Isaia : «$i daca Domnul Savaot nu ne-ar Ii Iiisat tiouii samlnta,am ii aiuns ea Sodoma ~i ne-nm it asettuuiat cu Gomora» (Isaia 1, 9-).

Dar vino, daca vrei, sa cunoastern si din cuvintele lui Moiseintelesul tainei. Cad s-a scris in A doua le je : «De se va alla vreuntiitiit st omorlt In pamlntul pe care Dotxinul Dumnezeu /i l-a tiat tiesore raostenire, cdzut in clmp, si nu se stie cine l-ti Iovit, vor ie$ibtitrlnii s! juiieciitotli $i vor ttuisura distania piru: 1a cetiitile dimpre-

766. Cei ce s-au alipit de Piul, au fast prlmit! de Tata! ca Iii. Fiul le-a datslmtirea Sa de fii _ai Tatalui, ca sa se simtii !ji ei fii. Tatal L-a faclIt pe Fiul SltuOm, ca in orice fata de om sa vada Ull fiu al S~U, dadi aceJa se alipC$le de Fiul Silli.

GLAFIRE LA A DOUA LEGE 441

iunu celui tdnl: $i omorit. St se va aIla cetaiea GcE! mol opiopiati: deeel riiriit (omortt). $i vor Iua batrirrii din cetaiea occec 0 viiea dillvaci, care n-a lost pusd la muncd $1 n-a puttat jug. $i vor eoboi;btitrinii cetatit aceleia viieoua 1ntr-o vale ripoasi: care n-o iost lucratii,nict semanata. $1 vor 16ia caput v iieiei 'ui vale. $1 vor veni pseoit!$1 Ievitii, Ca pe ei i-a ales Domnul Durnnezeul tau, sa stea InainteaLui $i sCibinecuvittteze ln numele Lui 767. $i din quia lor se va hoMr!toatii pricitia $i toata iiuiecaia. $1 tot siatul biitrlnilot cetiiiii opropiat«de eel omor1t vor spaja miiriile lor peste capu! viielei ttiiaie In vale.Si raspunzlnd VOl' zrce . «mtiniie noastte n-au viissot suiqele acesta,,51ochii tiostri n-au vazut. Fil uuuuiitor pooonilui Tau Israel, Doamn€,pe care Lrai icscumpiirot din pdmuitul Egiptului, ca sa nu fie singenevinovat in poporuI Tau Israel. $i li se va ietta lor suiqele. Tu decivei ridica siuqele nevinovat dinite noi, de v ei face ceca ce este bun$1 placut inaintea Domtiului Dumnezuelu; Tau» (Deut. 21, 1-6).

2 .Deci a Iost omorrt pentru noi Emanuel; S-a slabit' pentru paca-tele noastre, dupa Scripturi (Isaia 53, 5). S-a aflat pattmind aceastein pamtntul Iudeilor si in afara cetatii Ierusalim. Dar cum sau in cefel nu s-a cunoscut eel ce a facut aceasta ? Ce zice legea ? .cac.i ~timca cele indraznite lmpotr iva lui Hristos sint fapta Iipsei de credintaa Iudeilor. Fiindcii ei L-au adus la Pilat si ei sint auziti striqtnd :«Ia-L, ia-L, uistiqnesie-L I». Si iarasi : «De' nu-L omoti, 1]U esii PlieienCezatului» (Ioan 19, (3, 12). Iar dumnezeiestii ucenici osindeau pur-tareciior uritii in chip vadit, spunind cstre Dumnezeu- Tatal din ceruri :«Cu osievatat s-ou adunat In eetatea aceasta itapotrtva Stuitului TauPiii Iisus Htisios, pe Care L-au ucis Irod si Poriiiii Pilat, lmpreum'i eutieamurile si cu multimile lui Israel» (Fapte 4, 2'1). Foarte lamurit sipe fata cearta si Iericitul Petru multimile Iudeilor, ziclnd : «Pe uicepii-toml vietii L-oi! cmortr, .c1nd voi ati t6gaduit pc Cel stun si tuetn $iati cerut sa vii dawiasea un barbat uciga.~» (Fapte 3, 14, 15).

Peniru ce deci spune Ie =ea di nu l-au cunQscut pe uciga~ ? Cuvin-tul cu,!3rjnde 0 taina ~i llU Ie este descoperit tu.turor in chip simplu. Lise. iace cunoscut numai celor ce inteleg in chip drept taina lui Hristos.ConcludHorii iucleilor ~i cei ce se imp1hta~eau de gindurile lor nele-qLuite, cugetau cu an invills pe Hr.istos Hira voia Lui, :;;i pU11ind Juerulacesta pe seama rautatii lor, «se bueuwu, C(1 ni$te birutori $i nu ,~tiau

767. Freotii stnt cei pu~i de Dumnezeu sa stea inaintea Lui prill harul Lui .ca-re,i sfintel?te in mod deosebit, dat_ care i!ii paz.esc fii oi curapa mai mult decU cre-dincio$ii ceilal~j, a],e diror ocupatii· nu Ie ,permU sa se gtudeascll ·ati!. de mull laDUlllDezeu ~i sa se ingrijeascii de Cura·tia 16'r. De aceea ei 'sint chemati so bine<:u-\ LntC'ze celc adllse cle credinciofji Domnului ~i chiar pe ei in~j~i.

442 SF. CJ;IIRlL AL ALEXANDRIEI

cd. Bl a palimit de buna vore ~i S-a dat pe Sine pentru noj uimuidvoii Tatiiui!» (Gal. 2, 20). Cad ii spune limpede lui Pilat: «Na tu ave atiici 0 put ere lmpotriva Mea, de nu ti soar ll dal de sus» (loan 19,11) i6S. Asadar. TaUH a dat pe Fiul Sau, si, ca s~ spunem asa, se ziceca El L-a batut pe El. De tapt in Cartea Psalmilor este intat.i~atapersoana lui Hristos zicind despre nelegiuirea iudeilor catre Tatal siDumnezeu din ceruri: «Pe care Tu l-eu biitut , ei L-au priqonit ~i auadaugat Ia duierea tiinilor Mele» (Ps. 68, 30).

Sa nu cugete decl mare lucru despre sine uciqatorul Domnului.Caci nu au pus stiipinire pe Hristos eel slabit. Accst adevar sa-l aileprin Moise. Fiindca nu stiu pe uciqtitor.

Priveste deci pe Emanuel eel ornorit in pamintul iudeilor. TainaLui nu se irnplineste deplin Ia ei. Ci se tmplineste sau se lucreaza inchip stint in tlhile si in pamtntul neamurilor. «Ciici de se va ana,zice, eel ucis, vor lua 0 viiea netncetcatii de jug si de munci. Sicoboruui-o trur-o vale npoost: $i netucrato, sCi i se taie caput prineel tlnduii! spte sluiirea pteoteascii. Apoj spdlltuiu-si mlinile peste ea,sa spurui : Miihile noastre n-uu viitsat singele acesta» (Deut. 21, 6-7).Viteaua e deci, precum am spus Inainte, chipul lui Hristos. E vltea,ca Cel ce n-are experienta juqului I caci e si sub jug ca om si inafara jugului, fiind Durnnezeu dupa fire. Pentru ca Dumnezeu esteliber st nu e sub jugul nici uneia dintre cele ce sint (dintre creaturi].Ci mal degraba staptneste peste toate, avlnd sub mina Lui toata zt-direa 769. Dar fiind Fiul ca Dumnezeu liber dupa fire, S-a fa cut tm-preuna cu noi om ~j sub jug. De aceea a numit pe Tatal Sl1u impre-

768. Aceasta nu tnseamna ea Dumnezeu i-a provocal din partea Lui sa. rastig-neasca pe Fiul Sau Cel tntrupat, ca ill sll aibli oeazia sA moara pentru noi. Ci nu-mai ed vointei lor de 8-L TasHgni nu i s-a opus puterea Lui. Dacli oamonu n-ar fivoit sa-L omoara, ar Ii lnsemne t ca ei au ajuns la WI nivel de bunatatc, tnctt numai e nevoie sa fie ridieati la stare a mtntuirti de piieat !ii de moarte prin moarteaFiului Sau, aeeeptatii de bun I1voie, pentru ca sao! rldice prin aceesta fapta de drs-goste dusa ptna la moertea pentru ei. Vointa de a-L omori a oamenilor s-a inttinitcu vointa lui Dumnezeu eel tntrupat de-a primi moartea din parlea lor. tn acestsens trebuie inteles ceca ce se spune In continuare eli Talal insu~i L-a della moar-te pe Fiul Sau. Moartea Lui a fost din vola Tatlilui. Aceasta ne explicli ~i cuvintulDomnului pe cruce; «Dumnezeu/ Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce fYI-oj pcirdsit?(MaUll 27, 46). Tatal L-a dat Ja moarle pe Fiul Sall ca om, pentm ctl mcrgtnd pinala moart.e tn dragostea Sa ca om pentru Durnnezeu, si\ alipeasca umon; latea Luideplin de El, cliberind-o in Hristos de urmarile pacatulu'i, ~ar in eeilalti oameni,unHi eu El prin credin\li, prin comunicarea stlirii ci, diiruite complet lui Dumnezeu,de pacallll insu~i ~i de moarte.

769. Toate creatuTile stnt supuse nnele altora. Nu e nici una total independen-tao pentru cli n-are In sine jzvorul cxistentei sale. Aeeasta .inseamna eli toate sintdependcnte de 0 existentli, care nn e dependenta de alta, care are in sine IzvoruJinfinit ell cxistentei Sale.

CLAFfRE LA A DOOA LEGE 443

una eu noi, Dumnezeu 770. Caci noi am fost pusi sub jugul stsptnirlidumnezeirii. Deci e vitea intrucit S-a coborit sub jugul propriu Iirii,dar e in afara jugului pentru slava dumnezeirii $1 pentru di e cutotul liber 771.

Dar ia seama di viteeua e dusa in valea [priipastia] aspra $i ne-lucrata. Aceasta tnseamna cn Hristos dupa cinstita cruce, cind asufcril rani, a parasit pamtntul iudeilor si S-a stramutat in tinuturilcneamurllor. car-e n-au Iost lucrate, nici semanate. Caci tnainte de a filuminat Hristos neamuriJe, (ele) se aflau in lume, ca in pamtnt uscat sinclucrat si pustiu de bun a rodire cea dupa Dumnezeu. De fapt prooroculIsaia spune despre el : «Veselc~te-te pus lie $i sateic ci. Sd se bucureoustia s! sa iniloreascii ca critiul» (Isaia 35. 1). Tarile neamurilor saumultimea lor stnt de asemanat deci cu un pamint ripos st nelucrat$1 cu totul neroditor. Acolo, 'lice, trebuia sa se taie viteaua prin slu-jitoril lui Dumnezeu (A doua lege 21, 4). Caci prin noi se savirsestetaina lui Hristos, celor din neamuri. Si marturrsind patima Lui $i in-vierea Lui din morti, ne tmpartasim de «binecuvintarile de taina» (deTaina Euharistiei). Aceasta socotesc ca inseamna taierea vitelei. Cacicind savtrsim Sfinta Taina, vestim moartea $i invierca Lui. Dar aceiadintre Iudei care s-au despartit de necredinta lor, par~sind cetatea,in care Hristos a fost r~nit $1 a ptitimit, venind in valea rtpoasa sinelucrata, isi vor spala acolo rrriinile peste Hristos Insusi. Caci sevor spala in moartea LUi, botezlndu-se. Aceasta socotesc ca tnseemna I

«Ist vor spala miinile peste el». Iar marturisind d1 n-au fost partasi lanecredinta Iudeilor, vor primi iertarea. Caci iudeii infuriindu-se tm-potriva lui Hristos, iau asupra capetelor lor nelegiuirea, zictnd :«Slriqele Lui osupta noastrii $i asupra iiilot nostri» (Matei 27, 25). Iarcei ce asteapta harul de la El !lj cer curatirea prin Sfintul Duh, princare au inceput sa-L cinsteasca, striqa, zicind : «Mlinile noastre n-U/lviirsat slnqele acesta» (A doua lege 21, 7). Deci in Hristos e curatirea.

770. Llber ~i independent ca Dumnezeu facindu-Se om, s-a faeul in aceasta ca-IIlatc dependent de Tatal, 81 dirui Fiu este. avtndu-L ea Dumnezeu. Deci S-a pus,trnpreuna eu noi, sub [uqul Tatalul, care 1 S-a facut esuel ~i Dumnezeu, dar cu voleLui. Dependenta in care a ajuns, este in ecelas timp liber!!.. Chiar COl om, Hrlstosarc la baza umenltatlt Sale libertatea, cum nu 0 avem no!. E 0 unire paradoxalsintre dependenta si libertate. E 0 libertate de buna voie. Umanitatea noastra esteridiCdlli la suprema trcapta a dependentei libere. Ne ajuta prin aeeasta si pc noisll punem !$i un elan al Iibertatii tn dependents de Dumnezeu , sa-J simtim !$i caTatli, de~i ne e Dumnezeu.

771. Uneori Sf. Chiril numestc cu precadere fire a lui t-iristos pe cea dumne-zeiascli, pentru ea 0 arc din veci ~i nu e asumata. Act numestc fire a Lui pe ceaomcncascii, penlru di e definita, pe cind dumnezeirea i-o indica prin numele de(\!;lava dumnezeirii», tntrudt e indefinWi..

'141 SF. CHlRIL AL ALEXANDRIEl

Si aceia dintre iudei care vor voi sa cugete ceJ.e drepte - ceeace all faCUl inaintea altora dumnezeiestii ucenici ~i cei ce au crczutprin oi, care pot fi socotiti Inchipuiti de bstrtnt - VOT fi cinstiti stalesi, ca unii ce leapada necred ints lui Israel pr in ercdinta in Hristos.Prin Care si cu Care slava lui Durnnezeu sl Tatal impreuna eu SfintuJDuh in vecii vecilor, Amin.

Despre temeta luata in prlnsoare care a fost rasasl direia is-all Uiiat unghiile

1. Durnnezeul tuturor i-a scos pe rei din singcJe lUI Israel dincasa robiei !?i ca dintr-un cup tor de fier, razbolud pe egipteni «cumini! tare ~i eu brat tnalt», precum s-a scns (Ps. 135, 12} $i opunindincapatinarii tiranilor tninunile. Caci a savlrsit semne st rninuni f,ile-a poruncit sa treaca prin mijlocul marii ca pe uscat. Si cum i'I

spus dumnezeiescul David: «l-o tuiinit pf: ei in pus tie $1 piine dincer le-a dat lor. Piinea inqetiior a mincai omui. izvoate de apa le-atrimis» (Ps. 77, 28-29). Ce faple minunate n-a savtrsit t Caci scrieMoise: «Ca un vuluu si-a acoperit cuibul Siui, i-a primit pe ei $i i-aluat pe ei pe umerii Sc1i» (A doua lege 32, 11). Jar ei au ajuns laattta impotrivire si r~ulate a eugetului si salbaticie de fapte, caL-au respins pe Rsscumpardtorul chiar venit in trup. Dar de cespun aceasta, l.t1sind alle ~i mai rele? Cad L-au omortt cu indrjiz-neal a (ierbin le ~i net rnbltnzita, lnai nttnd 1a cea mal tnalta neleqiuire,Pentru aceea pe drept cuvint e lepadat Ierusalimul uciqator a1 Dom-nului si e lipsit de le~~tura Iamiliara eu El, ceea ce Il face s~ se stra-mute 1a toate relele, chemtndu-si sinqur osinda asupra capnlui sau.De aceea i-a spus insusi Emanuel, ziclnd : «ierusalime, ierusalime,cure omoti proorocii si ucizi cu pietie /)0 cei ttimisi 1a tine. De crreoti am voit sa adun pe iiii tiii, cum aclu[lci pasiirea pui! ei sub aripi,s! tu n-ai voit. Iat«, casa voostra se va liisa pus tie» (Matei 23, 37-39).

Co sinagoga (adunarea) iudeilor avea sa suportc aceasta cumplita~i greu de suportat pedeapsa, anuntata de Hristos, ne arata prin qhi-citura st legea tnsasi. Caci spune : «De vel iesi 1a ttizboi lmpotJivadusmanilor tai $i Domnul Dumnezeu 11 va do In mlinile laIe, $i-i veiprada pc ei de ceea ce e de pradat 1a ei $i vei vedea ln pradii vreoiemeic, 0 vei biiga pc ea In celsa ta .~i vci rade caDui ei $i-i veitaia l.1nghiilC ei $i 0 Fe; dezbrclcCl pe ea de hClineie cele din prinsoare.$i va $eclea in CQsa fa $i va pl1nge pe falOJ .~ipe /llama ei 0 luna dezilc. :;lj dupii (lceca vci intra la ca .~i vei Jocui lmprcunc'i cu ea $i-ti

CLAFIRl!: LA A nOUA LEGE 445

vo ti tie Iemeie. $i dacd nu 0 vei voi pe ea, 0 vei slobozi liberii$i nu 0 vei vinde pe ea pc urqinii, nici n-o Fe; dispretui pe en, pentrucii at uxnilit-o pe ee» (A doua lege 21, 10-14).

Socotesc di e zadarn ic sa se eerceteze tntelesul istor isirii si 5~

se Ioloseasca cine stie ce mestesuq pentru a seoate 1a aratare ceeace se ana in ea ca lntr-o umbra, dud nu e in ea nimie greu de in-teles. Aeest Inteles e simplu si poate Ii aflat [iira sudori. Deci s~purcedem la af1area continutului lui duhovnicesc.

2. Care e peste lot razbotut si impotriva cui? $i cine e femeiaIrumoass la chip, prea impunatoere ? $i ce Inseamne a 0 lipsi de parulcapului ei? Ba si de unghiile ei $i de vesrmntele ei de femeie aflata inprinsoare ? Precum am spus inainte, Sinagoga (adunarea) Iudeilors1ujea ca 0 roaba egiptenilor. Cad partnth s-au coborit 1a lnceput inEqipt, sllitl de foame. Dar deoarece cu trecerea vremii, s-an lntarit$i s-au facut foarte lndrazneti sl numerosi, eqiptenu au Inceput sa seteams ea nu cumva iucreztndu-se acei.a in multirnea proprie sa seridice impotriva lor si sa puna sub staptnirea proprie pe cei ce sta-pineau inainte. De aceea Israel a fost supus din greu muncii de Iacerea caramizilor. Dar Dumnezeu s-a milostivit de ei. $i a pornit, precumam spus, dizboi Impotriva stapluirii tiranice a eqiptenilor. $i l-a eU-berat de ea, biruind-o, Dar a vazu; in cea robita cetatea pradata a Ie-ruselimului, sau multimea Iudeilor stralucind de Irumusejea nobletiiparintesti. Caci era frumoasa si vrednica de admiratie din pricinap~rintilor. $i vsztnd-o st poftind-o pe ea, sau socotlnd-o vrednica deiubit $i voind sa se cdsatoreasca cu ea si s-o laea maica unor bunestraduinte, a adus-o in casa Lui. Si oe tnseamna aceasta? I-a alcatuitin pustie cortul stint, ca pregatita prin jertfele dupX lege si prin slu-[irile preotesti in chip, sa afle in seurt timp taina lui Hristos. Cdcileqea e pedagog spre Hiistos, cum a spus fericitul Pavel (Gal. 3, 21).Pentru ca luind-o in cesa, i-a ras parul $i a scapat-o de unghii si aeliberat-o de vesmintele robiei. Fiindca e propriu Sfintei Scrrpturi saindice prln cap, mintea. Iar peril sint asemanati eu lnteJesurile qresitedin ea. Deci raderea perilor inseamna lepadarea tntelesurilor, qresiteceea ce s-a poruncit $i vechiului Israel rasct\mparat sa fad.\. Caci Dum-Ilezeu i-a SptlS limped'e prjn MOise: «Sci nu ai dumnezei straini, alardde Mine». $i iara$i : «NI.I vci face a.5a DcrmnuJui Dumnezeului taw> (les.20, 2, 23). Cad cele scirbitc pe care Ie ura D0111OU1, Ie-au fiicut zeilorlor. Piinddi vietnind i11 Egipt. aveau alte idei, socotind di smt nume-To~i zei $i dlideau zidirii inchinarea cuvenita Ziditorului. Dar fiiudchemati prin Moise 1a CllnO$tiota Dumnezeulni celui clupa fire, adeva·

44(; .1'. camn, AI. ALEXANDRIEl

rat $i singur 772, cum nu trebuie s~ ne Indoim di acele alte idei le-aadus timpul ca 0 noutate. De aceasta ne-e poruncit $i noua dumneze-iescul Pavel sa ne ferim zidnd: «Nu va potrivii: acestui veac, ci sa vaproschlmbaii priti tnnoitea mintii voastie, ca sa cunoasteii prin cer-care care este voia lui Dumnezcu cca biuui $i bine plQcuta $1 desavlr-$ila» (Rom. 12, 2). Deci aceasta tnseamns raderea parulul capului. Iarprin scaparea de unghiile lungi, se inteleqe lepadarea de murdarie $inecuratie. Caci se murdaresc foarte cei ce iubesc sa alba unghii1emal lungi decil Ie esle de trebuinta. Dar nimeni nu se va indoi caIsrael care s-a invrednicit de conlocuirca cu Dumnezeu trebuia sa sadesparta de necuratie, odata ce legea spune lamurtt : «Sd nu ucizt, scinu dal mdrturie mtncincasii Impotriva lui Dumnezeu $1 a aproapetuitaw) sl cele potrivite eu acestca, Iar hainele celei ajunse in prinsoareasi spune ca stnt $i inHlti$caza forma robiei si ehipurile vietuirii Inrautate. Ciki fiind sup usa voilor dlavolului si avind grumazul plecatsub tlrania aceluia, a Imbrjicat ca 0 hains rupta st iubirea murdarade trup.

Dar dupa ce a fost eliborata prln lege st a fost invatata sa cugete~i sa Impllneasca cele bunc, s-a dezbracat de pacatele vechii rautlHisl s-a Imbracat in vietuirea dupa lege ca intr-o hains slr~Hucitoarc. Siaceasta soeotese di ne Indeamna $1 pe nol sa faeem dumnezeiesculPavel, ziclnd : «Dupii ce v-aii iiezbriicat de omul eel vccru cu faptelelui, ati imbrdca: pe eel nou tnnoit dupii chipul Celul ce l-a zidit pe e1»(Col. 3, 9). De fapt ne-am tmbracat in Sflntul Botez, lepadtnd odata eusatana hainele robiei lui. Astfel dupa ce am imbracat pc Emanuel

772. Dumnezeu Cel adevarat nu poate fj dectt Cel ce e Dumnezeu prln fire.adicii liber prin Sine de toato sl Stapfn peste toate. Caci un Dumnszeu care 0 inul-tat la acest myel de libertate ~i de st6ptnlre peste toate de cugetarea $i de vorbeleomului, flira sa Lie cu adevlirat, nu e Dumnezeu. lar acest Dumnezeu adevarat, adic!llber de toate ~i Staptn peste toate prin El tnsusl, nu poate fi dectt Unul sinqur.Pentru ea altf'el, Iiind marginit de alti asa rzi~l dumnezcl si dependent de ei, n-ermui Ii Dumnezeu adevarat. Acestea stnt ded cole Lr('i insu:;;iri ale Dumnezeului ade-vllr,sl: a) ca e prin fire, SaU iprin Sine, ncdependent 1'n existenta Sa de nimle I b)d prin aceasla e Unul sing uri c) eli numai a$d e DUIllnezeu adevarat. FUnd astlelDUmnezeu, nu poate fi dedt Spirit, 'pentru eli tot ce e material est.c dependent. Ma-leria e compusa $i ca atare plirtile e[ se an! tntr-o dependenta redproea. lar unlntteg al dlru'j componente slnt dependente 'una de alta, nu poate Ii niei indepen-dunt. tn general nlci IUlllea, niei omul nu sint mci de ]a ele - data fiind depen-denta lor - nid din fiinta lui Dumnezeu, die\ accosta ar arlita-() $i pc ea depcn-dcntii. Dependenla lor de Dumnezeu nu poate indica decit eli sint create. Numaia~a p.Ol exista ~I eJe Ca dependente, $i EI ea absolut Independent sail prln Sine.Accasta arat! ctl poate $1 trebule sa existc din veei Dumnezeu ca Spirit, ncavlnd110voio de 0 lumc in patte spiritualll, tn parte materiaJu. Acestea nu pot ven~ Ie'<!xislenlli deci! prill aetul LUi absolut liber, deci creator.

GLAFmE LA A D0UA LEGE 447

;

Insusi, ne predarn lui Dumnezeu si Tata1773, canna ti multumirn zioind :«Sa se bucuie suileiul meu lntm Domnul, ca m-a Imbracat in tuiitiamtntuuii $i In vC$1nlntul veseliei» [Isaia 61, 10). Iar Pavel, ad evar atleqiuitor, zice iarasi : «lmbracati-vi: ln Domtuil. nostru lisus Hrisios $iqtiia de ttup nu 0 pieioceti in poite» (Rom. 13, 14).

Observe. dl dezbracindu-ne de hainele trupului ca de 0 robie, neIolosim de Hristos, ca de un vesmint stralucitor $1 dumnezeiesc 774.

Ceci El este camasa veseliei si vesraintul mtntutrii.Deci rasa de peri $i eliberata de un:ghiile Care 0 murdaresc $1 de

hainele robiei, va locui in casa ta si se va sa.la$lui in ea ca sotiecasatorita. Dar «va plinge pe tatal si pe mama ei 0 luna de zile», adicatsi va aminti de cei de acasa. Si dupa aceea vei intra 1a ea si-tt va fitie femeie.

Caci socotesc ca cei chemati la unitate familiar a eu Dumnezeutrebuie siH;i elibereze mintea de ginduri necuvenite $i de amintiriledesarte ale qresalelor de pe pamint si de toata intinarea, precum scriedumnezeiescul Pavel, «de omul eel vechi care se stnc« pxtn poiteleClrIu'.igitoare» (Efes. 4, 21); ~! sa stsruiasca neimprasttat in Dumnezeucare ne-a pastrat si ne-a primit in unirea Iamiltara parinteasca. Cadstaruirea in chip netmprastiat in E1 ne-ar arata, socotesc, «seztnd _incasa Lui». De fapt tericitul David, cunoscind acest lucru ca Ioarte bun$i cu adevarat folositor, zice : «Una am cerut de 1(1Domnul, pe aceastab vor cauta, set locuiesc In casa Domtiului ln toate zilele vietii tnele,ca sa viid tnunusetea Domnului $i sa cercerez temp'lul Lui eel stint»(Ps. 26,7-8).

Iar petrecerea statornica a mintii in curtile dumnezeiesti e semndi ea este foarte statornica si plina de draqostea fata de Dumnezeu.Dar Faditorul nu e lipsit de cunostinta ruasurii intelegerii omului.Cum ar putea fi astfel $i din ce pricina. daca nu poate sa nu spuna'adevarul eel ce zice : «E1 a cunoscut zidirea noastrii» (Ps. 102, 14).Ct1ci despartindu-ne de viata in lume si desfacindu-ne mintea de pa-timile iubitoare de trup, I1U obisnuim sa 0 Iacem aceasta in mod desa-

.77l. Cel ce se ahpeste sulletests de altul ~i ramtne aliptt de el, tnttpartndu-sede pecetea spirituala a aceluta, acesta se reflecta si pe Iata lui ~i in purtarile luidin arara, tncit apare ca tmbracat in aceea. A~a apar cei ce iubesc pe Hristos caimbracati %n El. Si intrudt HristOs ca Fiu iubitor al TatiUui e ell totul predat Lui,a~a i~i insu$esc $i cei ce lubesc pe ··Hristos. iubirea filiala a Aceluia de Talal, sauca :preQIl~i Taliilui. Cre~tinis-mul e eel dintii care a descoperit taina reciprocita~ijinteirloare l~ltre persaane, adica importanta realitale a cornuniunii inlre persoane, ~i CLl

aCflasta va-Ioa.rea persoanei.%1,1. Imbriicmd pe Hristos, Qm~l llU se confundil ell EI. ci El ii ramine CCI 0

haig1i( .orid! de adiJlc 11 pat,runde ~i i se intipare.'ile. Tot a~a flU 5e confllnda. ellp-oftefe sale tnrpe~li ~i egoiste. De aceea el se $i poale dezbraca de ele.

448 S". CHlRIL AL ALEXANDRIEI

vtrsit. Pentru ell slntem slabi la Inceput $i mintea e atrasa de pliicerilerele. ~i aluneca usor 1a arnintirea tmprastierilor in lume $i imbrati-seaz~ repede prietenia en ea, chiar daca 0 apasa legea si Dumnezenne trage oareeum tnapol st he muta la 0 viata rnai buna, Deoarecevirtutea e suitoare, iar car area ce duce spre rau foarte coboritoare ;respinglnd ostenea1a eelei dintii, pornim ell usurtnta pe ccalalta.

Deci ce zlce legea? «Vc pnnge pe tatii! ~i pe mama ei 0 lunade zile», adidi nu se deprinde Indata sa Iocuiasca in casa noua, Ci-siaminteste scurta vreme de cei de acasa. Se tntimpld aceasta celorcazuti in prinsoare. Acestia chiar daca se bucura de cinstire de la eeisub care ajung si chiar daca 1i SI? dil putinta unor desHWhi Irnbel-suqate, se doresc dupa casa :ji cetatea in car-e au lrllit si-si arnintescde ele si uneori versa Iacrimi, durerea $i Intristarea umplindu-le mintea,pentru ca. au fost lipsiti de tara lor. Aceasta s-a intimplat sa 0 pli-ttmeasca si multimea iudeilor. Au fost rascumparatt din Egipt $i scosidin am arnica robie si chemati de Dumnezeu spre libertatea de la tnceputa lor, mostenita de Ia parinti, dar i~i aminteau chiar asa de cele dillEgipt si plinqeau zicind : «De-am ii murit, loviii de Domnul, in pamln-tul Egiptului. $i se ridica st Impotriva lui Maise, zic1nd: «Penrru cene-ai scos ill pustia aceasla ?)} (Ies. 14, 11). Ca cet ee au fost eli-berati de blestemata iubire de trup si de viata in lume simt 1a Inceputca 0 trebuinta sa se pUnga de aceasta despartire S1 cauta eele dinea. ne-o arata indirect ,1egiuitorul, zic:ind: «Va pl1nge pe taUiI .~j pemama ei 0 lund de zile», Dar nu spune ca le-a poruncit sa plinga.Ci mai deqraba le inqadute ~i 0 suporta ca unora ee slnt slabl, ~i aspus di trebuie Sa li se ierte aceste qreseli celor ce le sufera, pentrudi asa au ctstiqat puterea de rabdare. $1 de tapt l-a iertat patimaaceasta adunarii iudeilcr in pustie $i nu i-a nimicit cu totul pe cei ceau pacatuit, desi s-a miniat pe ei eu folos. Dar ea nu ne-a ingiidui.ts~ bolim pururea $i sa staruim in am'intirea veehii Iarntliarttatt eu lumea,a aratat-o dar nepermittnd sa p1inga tirnpuri indelunqate, ci numai 0

luna de zilc, adica 0 perioada seurta de limp .. Accst inteles ni-l orataSi dumnezeiescul Psalmist, zic'tnd catre Diserica din neamuri : «Asculta,fiiea $i vezi $i plead! urechea ta, $i uWI pe poporul tau $f casa tatiiluitau. Fiindca pofleste imparatul frumusciea ta» (Ps. 44, 11).

«Dupa ce u pllns, deci, pe tata $i pe mama, 0 lunii de zilc, va titie lemeie». Cki eliberatj, cum am spus, de viata din lume, ne lipimde Dumnezeu, se intelege 111tl'-0unire duhovnicease~. «Caci eel Cc Sl~

Jipeste de Domnul un duh csle eu E/» (1 Cor. 6, J 7). «Dar daca nu 0

vOie$ti pe ea, 0 vei slobozi pe ea libera $i nu 0 \'cj vinde pc arginji»(A doua leg~ 21, 14). Caei, dnd Sinagoga iudeilor nu a crezut, ~i $i-a

GLAFmE LA A DOUA LEGE 449

pus miinile pe Hristos, dud s-a infuriat impotriva Stapinului ei, afost urtta si s-a facut nedorita . ba a si fost scoasa din casa dumne-zeiasca si sfintita. Dar nu s-a predat robiei, niei nu s-a vtndut satanei,supunindu-se eu totul voilor lui. Pentru ca n-a cazut Israel ill slujireatdoltlor. desi a cazut din familiaritatea eu Hristos. Ci a continuat sl1martunseasca pe Dumnezeu eel Unul si prin fire $i I s-a inchmat Luisi a pastrat iubirea fat a de Moise si de lege. De aceea nu l-a respinscu totul Dumnezeul tuturor, odata ce s-a tnvrednicit odinioara defamiliaritatea eu E. Aeeasta ne-e spune, zicind: «N-o vei disptetu!pe ea, pentru cii ai umilit-o pe ea» (A doua lege 21, 14) Umilirenumeste aici atingerea feeioriei ei, sau modul unirii duhovnicesti, setnteleqe eu Hristos. Prin Care $i cu Care slava lui Dumnezeu st Tataltmpreuna cu Sflntul Duh, in vecit vecilor. Arnin.

, Despre eel ee se razboleste en vraJma$li

«Luati arme !?i seuturi», a spus prooroeul Isaia (Isaia 21, 5). Iarpreainteleptul Pavel ziee: «lmbtiicati toate armele lui Dumnezeu»(Efes. 6, 11). Caci cei cunoscuti lui Dumnezeu ~i lubitort de virtute stcrescuti in deprinderile frumoase lupta in general impotriva oricareiplacer! murdare si trupesti, si opun ispitelor urite ale diavolului,tarta in credinta, neclintirea in rabdare, rabdarea In osteneli ~i rtvnaIn cisttqerea tuturor celor vredniee de laudat. Dar socotesc ca nupoate ajunge cineva la aceasta masura a tariei duhovnicesti, Incits~ ctstiqe 0 slava aUt de stralucita si mai presus de orice admiratie,daca nu are pe Hristos ea tmpreuna-Iucrator eu el. Iar Hristos va lupta~i va fi eu toata vointa cu eei ce si-an ales sa eugete ale LUi si s-autmbogatit cu curatia prin El, si si-au tacut din ostrdirea LUi dnstealor. De fapt zice dumnezeiescul Psalmist: «Cel ce Iocuieste ~n ajutoru1Celui Preauialt, sub acoperamuttui Dumnezeului cetului se ya $aza~Jui.Va zice Dotnnului : Sprijinitorul meu e~ii $1 scdpaiea mea, Dumnezeulmeu, ajutotul meu , sl voi nCidajdui spre E1. CCi E1 rna va izbdv! dincursa celor ce ma vlneaza si de cuvintul tulbutiiiot» (Ps. 90, 1-3).Vom fi mai tari declt eel ce ne razboiese, en ajutorul lui DumnezeuCel ce ne mintuieste. Caci credincios va fi Cel ce zice: «A venit 1aMine $1-1 voi izbiivl pe el. A strigat cdtre Mine $1-1 voi auzi pe el .Sint eu e1 tturu neeaz $1-1 voi seoate $1-1 voi sliiv! pe el» [Ps, 90, 14-15).

Dar priveste luerul acesta scris $i prin insusi pre a inteleptul Moise.Caci a zis: «De vei iesi au oaste 1a razQoj impotrtva vrajma$ilor tai,sa te ieresti de orice lueru rau. De- va veni la tine om care nu este.ewat de curgerea lui de peste noapte, sa iasa din tabara $1 sa ml29 - Sttntul ChirU al Alexandrte1 •

"50 SF. caran, AI. ALE:lL~DRIEI

tntre 1n tabara. $1 cdtre seatii sa spele trupuJ lui in apa $i dupaapusul soaretui sa iture in tabara. $i sa at loc aituii de tabdra $1 satesi acolo aiarii. $1 sa ai tiiru$ la brluJ tau $1 dnd vei sedea aiarasa sapi ln acel loc $1 adunirui piimint sa acoperi spurcaciunea taan el, Ciici Domnul Dumriezeul tau va umbla in tobiira ta ca sa teizbiiveascd pe tine $1 sa dea pe vrajma$u1 tau ln tniinile tale. .$iva li iobiira ta sllnUi $1 nu se va vedea in tine uriciunea lucsului$1 nu se va uuoaice Domnul de la tine» (A doua lege 23, 9-14).

Auzi ea cei ee voiesc sa blrutasca pe vrajmasi si. sa fie binov8.zuti de Dumnezeu, trebuie sa se elibereze de toata necuratia j'

«Ctici Iupta voastrii nu e lmpotriva suiqelu! $1 a ttupului, ci fmpo-triva incepdtoritlor, a puterilot $i a stiipinitorilor lumesti ai lntunericu-lui $i a duhurilor rautiitii in cele ceresti» (Efes. 6, 12), care cereeteazdcu deamanuntul viata omeneasca ~i iscodeste modul de vtata al fie-caruia, Trebuie deci Sa ne tacem "vietulrea nepatata ~i fara repros casa nu fie supusa ispitelor de la aceta. C~ei tatal pacatului este ~i dus-man ~i rszbunator.

Cei ce sint rtdlcati in lumea aceasta prln legea razboiului si aluptei impotriva vrapnastlor, sau primesc ranile tn trup, sau le prlci-nuiesc altora. Dar eu noi nu este asa : «Ciic! armele tioastre nu slntttupesti», cum sea scris (II Cor. 10, 4). Cad nu stotem loviti in trup,ei primim poftele tn minte si in inima ~i eadem to patimile iubirii detrup, Deci trebuie sa ne !nvatam eu toate armele duhovnicesti si sane tmbracam eu harul de sus ~i sa ne inalt~m mintea, pe cit se poatedincolo de orice s~geat~ spirituala, Astfel vom birui pe top. potriv-nicii si ridicindu-ne dincolo de orice patima, ne vom pastra frurnu-setea sufletului nesttrbita pentru Dumnezeu. De aeeea zice legea:«Itu de vei test cu oastea la tiizbo! unpotiiva vriiitnastlot tiit, sa repiizesti de oriee cuvlnt raw>, adica sa te tii cit mai departe de oricetnvinuire. In acest caz nu va fi impotriva ta nici un cuvtnt adevaratdespre vreun lucru de rusine si de condamnat. Fereste-te de oriceosindire pentru ceva ~i va Inceta orice cuvint rau Impotriva tao Iarca trebuie sa ne despovaram de toate faptele necuratiei trupesti, ne-aaratat-o prin qhicitura, poruncind ca eel patat de curgere trebuiesa se spele in afara taberei eu apa, spre seari:1, ~i a~a sa se intoareaaeasa' ~i daea voie~te ~i in tabara.

Dar ee e luerul aeesta ~i care e intelesul aeestora, voi ineercasa 0 spun in eele ce urmeaza. De se va intimpla eUlva VIeD seurtaintinare omeneasca, din cauza ea mintea va fi euprinsa de 0 mole-~eaUi ~i va admite intrarea unor pofte necuvenite, Dumnezeu a judecatdi aeela trebuie s~ se desparta de multi mea sfinp.lor ~i nu lasa pe

•

GLAFIRE LA A DOUA LEGE 451

eel curat sa conloculasca cu cei necuratt. Caci nu lasa nictdecumnepedepsit p~catul din noi. Dar curatia 0 vom afla in Hristos,curatindu-ne prin apa, precum s-a spus: «SpdJap-va, iaceti-vii auaii»[Isaia 1, 16). Iar aceasta -0 face spre seara, adtca in ultimele timpuri aleveacului, ceea ce 0 poate ~i vedea cineva fllcindu-se in qruparilesfinjilor 775. Cact eei spurcati de nebunestile placeri trupesti, cei· ceau Iost tnainte in afara multimii si taberei sftntilor, cei aflati departede turma snntilor, tmboqatindu-se cu curatenia prin Sfintul Botez,s-au facut aproape, arattndu-se soti ai sfintilor, concetatent ~i Impre-una-partasi la nsdejde in vremea venirii [Cuvtntului), produsa oare-cum seara ~i la apusul veacului prezent. Deci a spus di cei ee nazu-iesc curatia in Hristos trebuie sa respinqa pacatele iubirii de trup.«Sa ai un loe 1n aiara toberei. Sa iesi aeolo $i sa ai un tarU$ la ern-gatoarea tao St va ii dnd te vel duee 'alara, vel sapa an el. $1 aduntndpamlnt'vei acoperi urlciunea ta In el. Cii Domnul Dumnezeul tau umbJQan tobiira ta sa te scope pe tine $i sa predea pe dU$manul tau ~n mllniJetale. $1 sa lie tobiira ta sUnta $1 sa nu se vada ln tine un lucru de ru-sme» (A doua lege 23, 12-14). Caci se cuvine ea cei ce dorese sa bi-ruiasca pe vrajmasii spirituali, sa se fereasca, preeum am spus, cit maimult de tot felul de necuratie. Dar Iiindca e mult pacat (Fac. 8, 21), si«nimeni nu tnteleqe csderile», cum zice Psalmistud [Ps. 18, 13), de seva tnttmpla sa ne tntinsm de vreuna din necuratiile ce se ivesc inmod Iiresc in nol 776, si sa tim vazuti imbolnavtti de cele contrare legii$i unei vteti sfinte - did in madularele trupului locuteste legea pa-catului, (Rom. 11, 14-17), in primul rind sa nu stea descoperite ~i ne-ascunse, in vazul multora pacatele cele din neputinta, ci oarecum inafara $i neobservate si cit mai departe de tabara, apoi sa se acopereprin indreptarea lor. Cad: «Cel tnieieot! a$l vor acoperl rustnile lor»dupa cum s-a scris [Prov, 11, 9). Iar ineetind sa paeatuim ~i predlndmintea mtr-un mod oareeare pornirilor spre bine ~i alegtnd eeea cee de folos, dupa ce s-a inlaturat urttenia gre~alelor de mai inainte ~i

775. E verba de perohille cresttne.776. cNecuratii sadlte in fire», Pirea noastra fllnd fie prtn oblsnutrea tndelun-

gat! CU ,pl!eerile plieatefor, fie prin greutate1i de-a Ie opune aeestora seriozttateaspiritualil a eurilteniei,- elki materia trupulul, ea oriee materie tinde spre comblnatdtnsotite de senslbllitate Intre comblnatille ei, (unul din motivele pentru care Sf.Ap. Pavel vorbeste de 0 lege a pileatului ce Ioculeste In madularele trupulul, (Rom.eap. 7. 14-17), Sf. Chiril socoteste aci «necuratie sadit! tn fire». Totusi nu aceesteeste fiTea noastri ca intreg. ci cea care are in ea curatia sustinuta $i prln uniTeaen Dumnezeu. nu flira un efort al et Omul adevaret nu se lasa coborlt spre anima-Jitatea care nu tntelege plicatul. sau nu-~l d! seama de el, ci Unde 10 sus, sprestlipinll'ea spirltualli de sIne Iii spre legatura en izvorul neseeat -$i atotlnalt al splri-tualitatli. De aecea numa! tn unirea eu pllterea lui Dumnezeu. omul se mentine $ise dezvolUi C8 om.

452 SF. CHIRIL AI. ALEXANDRIEI

am biruit pacatele urite prin bunele miresme urmatoare, vom intraiarasi in tabara sfintilor, adica in Biserica celor tnttt-nascuti.

Dar si aceasta se implmeste in Hristos. $i in ce mod? Daca luamcrucea noastra, dupa cuvtntul Lui (Matei 16, 21), ne Iolosim de 0

cugetare agera ~i strtnsa. Caci aceasta ni se da de tnteles prin poruncade-a avea un taru~ sau un lemn la cinqatoare. Pentru ca legea esteduhovniceasca ~i voieste sa facem din cele ale corpului un chip a1celor spirituale. Pentru ca mergind la locurile de lepadare si elibe-rtndu-ne de prisosurile plntecelui, nu mai slntern necurati in ochiilui Dumnezeu care ne-a facut. Piindca, precum am spus adineauri,cele ce cad sub simturi sint chipuri ale celor spirituale.

Trebuie apoi sa aseundem in pamlnt necuratlile noastre, pentruca «Dotnnul Dumnezeu umblc'{ ~n tabard» (A doua lege 23, 14). CadHristos .locuieste si umbla in noi ~i de vede un 1ucru de rusine slurlt In noi, se departeaza Indata. «Ca Duhul eel Sfint al intelepeiuniiva iuqi de viclesuq, dupd eum s-a sctis, $1 se va depiitta de Ja glndu-rile celor neinieleqdtott» (Int. Sol. 1, 5). Iar de ami pe unii curati~i spalati si deasupra patimilor ~i necuratiilor, se va salaslu; cu placeretn ei si-i va scapa din mtna vrajmasilor, De aeeea zice: «Fiti stint},ca Sf1nt sint su» (Lev. 11, 44; I Petru 1, 16). $i iara$i: aesiu deaeolo $i nu vii atinqeti de eel necurat, $1 Eu vd vor primi, zice DomnuJ»(Lev. 26, 12; Isaia 52, 11; U Cor. 6, 17). Pe cei astfel curatit! Ii vaprimi cu bucurie Domnul nostru Iisus Hristos 777, prin Care si eu Careslava lu] Dumnezeu st TaUH tntpreuna eu Sfintul Duh in veciivecilor. Amin.

Despre pietrele tencuite en var

1. Prea tntelept a fost dumnezeiescul Pavel cind a spus ca ceiveehi au fost eaHiuziti [pedaqoqhisiti) prin scnerile lui Moise spreHristos (Evr. 10, 1). Lucrul e de fapt asa ~i cuvlntul este adevarat.Caei daca strabatem la adevar prin cele leqiuite prin Moise, avemtntelesul preafrumos din ele, Dar daca ne lipim prea tare de litera&i nu trecem de la chipuri, vom auzi pe prooroc zictnd : «Mergetladlnc la temelie». Caci nimic tnalt sau eu adevarat folositor nu vomafla in umbre, ci vom face porunca eu totul nefolositoare. De aceea

,717. Curatenia sau sllntenla este tnsusiree farli de care nu se poale cugeta

Dumnezeu. $1 nici eelelalte tnsusirt ale Lui: existent a prin Sine. vesnicia, atotputer-nleia, spiritnalitatea care lmplieli consttlnta $i libertatea desavtrsita. Caci curatenla11arata neavind nevoie de nimic, ca Persoana plina de iubire fata de alte Persoane,ell gtndlnd numal blne $i generos. Lipsa de curatie sau de sfintenie e proprie unelpersoane slabe, flictnd din nevoie de altceva sau de alte persoane, 0 patimli tnro-bitoare. E poWl, e ura. e dusmanie, e fricil, e constllnta neputintet proprii.

GIlAFIRE LA A DOUA LEGE 453

~i dumnezeiesoul Moise $i-a pus un acoperamtnt pe Iata lui, dind detnteles, socotesc, celor mai cuminti, di legea e mdoita : di in part-ea.ei eea mai adinca este adevarul , dar s-a pus peste ea ca 0 masca(ca 0 fata) , umbra; st ca cele ce se arata in afadi nu sint un adaosde prisos peste cele aseunse. Deei ne invata Moise In A doua lege eainvatatorii Testamentului Nou .si ai lui Hristos vor grai 1a vremea lorcuvtntul eel prin EI si ne vor povatui spre adevar $i vor face maiclara istorisirea literei, talmacmd-o mai duhovniceste, Caci s-a scris :«,51 q potuncit MOise si statui batr1nilor lui Israel, zicuid . Paziti toateporuncile aces tea, pe care vi le-am poruncit vouii asuizt. $i va tt Inziua rn care veti trece Iordanul ln pamuuu; pe care Domnul Dumnezeuti-l dii tie, ~ti vel pune tie pietre marL $i Ie vei tencui eu var $i veisene pe ele toate cuvititele legii acesteia, c1nd vei treee Iordanul alipamlntul pe care Douuiul Duumezeul oartniuor tai ti-l da tie, pamintdin care curqe lapte $i miere, ~n felul in care it-a spus tie DomnulDumnezeui piiriniilot tiii. Si va Ii dupq. ce veii ttece lotdanul Yeti punepietiete aces tea, pe care Eu ti Ie potuncesc asuizt, nn tauniele Ghev:6).$i le vei viirui pe ele cu var. $i vei zidi acolo jertleln1c DemnutuiDumnezeului tau, jettielnic din piette. Nu vef pune pe, el ttet. Dippietre lntregi sa zidesti jertieinic Domnuiui Dumnezeului tau. $i V(eladuce pe el atderi de tot Domnului Dumnezeului tau. $i vei jertlijertie de mimuire. St sa ma1linci $i sa te satutl ei sa te veselesii ~na-intea Domuului Dumnezeului tau. $i sa scxieti pe pieitele acestea toau:Ieqea aceosta» (A doua lege 27, 1--8). ,

Ia seama di a poruncit sa aiba eea mai mare grija de cuvinteleLui eu privire la cele vlitoare, Iar aeestea sint eele date noua prinSfintlt Apostoli. VOi Incerca sa explic, pe cit se poate, in parte peIiecare din cele sense.

2. De va fi sa treceti. zice, Iordanul si sa intrati in pamintul multdorit af fagaduintei, sa puneti pietre mari pe 0 inaltime si sa Ie varu-iti st sa scrieti pe ele in chip foarte dar toata legea aeeasta. Pietrelemad $i puse pe inaltime sillIt chipul eetei Apostolilor nO$tri, care sint.mari $i inalti $i v{:lzuti de multi pentru adevarul facut tunoscut deei. lar dt prive$te virtute a $i vietuirea lor in Hristos plina de lauda,nimeni nu e pe masura lor. Caei in illaltimea lor intrec pe toti eelasemenea noua $i sint mult deasupra lor. Cad spune-mi, cine avindminte, se va intrece eu acei sfintiti $.ivestiti, barbali pe care Hristosi-a numit $i prietenii Sai : «Caci nu va mai numesc, zice, pe voi slugi i

voj prietenii Mei slnteti» (loan 15, 15). Ba i-a numit $i «lumina lumii»(Matei 5, 14) $i «sarea pamintului» (Matei 15, 13) $i a poruncit safie vazuti luminati de vrednieiile cuvenite Lui Insu~i. I-a facut bine-

454 . SF. CHIRIL AL ALEXAN'DRIEI

taditori si I-a ararat doctori al lumii, ztcind : «Pe bolnavi vlndecaii,draei scoateti, leptosi, vtnaecoii, morti uivian ; in dar ati luat, ~ndarsd dati» (Matei 10, 8). Mari stnt deci pietrele ~i ca tntr-un munteasezete. Caci stralucrrea slavei ~i vestea marin! lor ti face sa aparelaomare in~lltime si ca tntr-un munte.

Dar cine stnt eel ce ridica pietrele? Iudeh care tree Iordanul. Ceice cred in Hristos eel Sflnt si se tmboqatesc cu harul Sftntnlui Botez.Acestia au ridicat peste' ei ca tnvatatori si calauze tainice pe uceniciiMmtuitorului nostru, pietrele cu adevarat sfinte $1 alese, despre carecuvtntul proorocesc ne-a spus : «Cii pietre siinte se iostoqolesc pe pd-mint» (Zah. 9, 16). Caci dumnezeiestii ucenici s-au r.ostogolit in ratacelor de sub cer, revenind mereu in toata lumea si arattnd pretutin-denea frumusetea binecredinciosiei aflate in ei $i predicind margihita-rul de mult pret, piatra cea de mare pret, adica pe Hristos (Efes 2, 20).

Jar pietre varuite sint, pentru ca au Inscrlsa in ei leqea in modfoarte dar. Pentru ca in Sfintii Apostoli vom afla Intelesurile legii in-serise alb $i deschis, neumbrite mai departe de litera, nici avind pusspeste ele 0 umbra tntunecoasa, ci luminoase si curate. Caci invataturasfintllor [Apostoli] ~ duhovniceasca. Ei graiesc in chip luminat cele alelegii. Aceasta socotesc di mseamna a Ii legea tnscnss Ioarte dar pepietrele varuite, dupd cum s-a seris (A doua lege 27, 8). Dupa ridieareapietrelor, in care era Inscrisa lege a, a spus ca trebuie zidit [ertfelniculdin alte pietre Intreqi, adlca netaiate si neranite de strapunqerile fieru-lui. Si ce tnteles are si aeeasta ? «Piaita cea din caput unqbiului» esteHrisios, Care s-a pus la temelia Sionului (1 Petru 2, 6) 778, Ciict pe EIslntem osezati, ovituiu-L ca pe 0' temelie sigurd $1 neclituttii. $i noi caniste pietre vii slntem zidit; casii duhov niceoscii, spre tempiu stint, sprelO'CQ$ a1 lui Dumnezeu ~n Duh (1 Petru 2, 5). Dar sintem nu mai putinca un altar (jertfelnic), ridicati tmpreuna intr-o unire duhovniceasca,ce inalt,am buna mlreasma a credintei in Hristos (II COl, 2, 15), adu-ctnd prin E1 lui Dumnezeu st Tatal, ca pe niste tamtie prea bine miro-sitoare, lauda ce se ridica din virtutile noastre 719, De fapt dumnezeies-cul Pavel ne scrie : <<ln16.ti.5ati trupurile voastte jertiii vie, siuitii, bitie-

77B. Biserica este noul Sion, noul munte spiritual in jurul diruia s-a claditIerusalimul ceresc. Hristos, ipostasul Piului care asumind firea omeneasdi, se lnalta!ji ca centm al Ulnanitdtii In dragostea spre 1'aJiil, e temelia comuniti'iti umana caree insufletita de aceastii tnaltare spre Tatal.

179. Virtutile noastre sint 0 lauda adusd lui D'umnezeu, pentru Cd numai lau-dindu-L pe El ~i numai din puterea,Lui Ie putem de·zvolta. Infrinarea mea, smereniamea, e 0 recunoa~tere a Dlaririi lui Dumnez.eu, fata de care trebuie sa ma linlitez iiubirea mea de Dumnezeu ~i de oameni, e din reCUn0al1tereabun1itlitii lui Dumnezeu~i a iubirii LUi, Care a creat ca faptUTi minunate p.e semenii mel. Dar pe Tata! 11pot liiuda prin vil'tutile mele, pentru ca ma asociez eu Fiu) inttupat care-L lauda prinviTtutile Lui.

CLAFIRE LA A DOUA LEGE 455

pJacutii lui Dumtiezeu, slujixea voasttii cuvuuiitoare» (Rom. 12, 1). Deeisi noi sintem pietre, desi rammem intregi Si neraniti 780. Caci cei ce Ilinalta pe El, cum am spus, intru miros de buna mireasma, lSi sfintesctntreaga lor cugetare, nelaslndu-se impartiti spre cele din lume, nicipurtlnd mai departe ranile de pe urma pacatului Intinat ~i urit, ci pre-cum este Hristos r.etmpartit, asa slntem sl noi si ne aratam avind unsingur mod de pur tare si simtire adevarata. Caci ne darulm numailui Dumnezeu, refuztnd pornirea de a ne lmparti spre cele ale trupu-lui ~i ale Iumii 78J. Asa predindu-se pe sine, stintitul Pavel serie: «MieQ vietui este Hristos si a mud cl$tig» (Filip. I, 21).

Dar e de trebuinta sa ne amintim di aceeasi lege ne-a rrnduit Dum-nezeu si in alte locuri. zicind : «De-Ivii vei face jettielnic din piette, nule vei tolosi tGiatd. Ciici de vef it pus uneaIta peste ele, s-ou sptucat»(Isus Navi 8, 31). Deci pietrele trebuie sa fie intreqi si neciuntite in mo-durile in care am spus adineauri.

((Dar sa miintncl $i sa te saturi, zice, acolo, si sa te v eselesti 1na-iniea Dotnnului Duuuiezeului tau» (Deut. 27, 7). Caei celor ajunsi laatita slava, incit sa poata raspindi pe Hristos ca buns mireasma, Ieeste foarte potrivit sa se sature de sfintita si dumnezeiasca hrana si sase veseleasca spiritual in Iata lui Dumnezeu 782. Se desavtrsesc !;ii prinaceasta credinciosii care se folosesc in Bisertca de «btnecuvintarile

780_ Trupurile noestre slnt «jertfa vie", trliind mereu pentru Dumnezeu, por-nirile egoiste ale pllicerii, tnlrtntndu-se pentru Dumnezeu, Aceasta staro de «jertfiivie» a trupurilor noastre, nu e dectt tnsusirea de ditre noi a renuntartt lui Hristosla vtata paminteascli a trupului Sau, ca jerHa dusa pina la capiil. ln jertfa deSine a Lui ~ tn jerUa de sine a noastra e vointa proprie de jerHa, cum nu era inonimalele, sau jertIele de oameni aduse In celelalte reliqli. lara vota lor ca jerWi.In acelea nu era nimtc duhovrucesc, nici 0 crestere sptrttuala a jcrtrei $i a jertfito-rulul, Prin aceasta trupul tnduhovnictt devine placut lui Dumnezeu, cum nu pureef1 singele biologic al jertIelor necrestine. Prin aceaste trupul se ratlone llza, deveneajerWi ratiouala, exprlmtnd pornirea spre jertnt chiar prtn cuvintele lui. Dar in aceastapornire e puterea lui Hrlstos eel ce ni Sa dt! mereu in stare de jerWi, producindSi in noi porntrce de jerHa. lnctt aducindu-ne pe nol .ca jerWI. 11 aduc:em pe EI,sau ~i pe El.

AnimaJele Slall oamenii jertfiti din. alte religii erau ranitl, jungbiati. Tru-purile noastre ramin lnt1'egi ~i neranite. adudndu-se mereu jerlfii. Ra clevin spiritualchiac mai intregi ca cei ee nu vor sa se jertfcasdi. pentru ca nu mal stnt impartiteintre pornirile bune $1 reJe. cad se aduc jertCe to mod duhovnicesc ~I total. HristosS-a lasat ramt trupeste de altii. dar aduC'lndu-Se jertfli $i de buna voie. S-a adus ¢jertrii duhovniceasea 111treaga. ~i aeeasta a dat trupulul Sau puterea dc-a invin.

781. Cel ce c staplnit intreg de porniros de jerWi, araUnd UIl sll1gur fel de-aIi, e ~i ferit de minciuna, adiea e adevarat In ceea ce spune $i face. Dlmpotriva,cel ee are douli feluri de-a fi. e mereu pornit sa ascunda modl.ll sau Tau de-a fi,adica spre minciuna. Omul intreg adevlirat in tot ce sptme. e ()tnLll carc sluje~teIn toate binelui. El l1-are ce aseunde. Mlncinosul nu gre~e~te numai prin cuvlnte,ci $1prin faptc.

782. E 0 unire paradoxal1i intre a te jcrtfi lui Dumnezeu Si (l te bucura. Cildprin jertfa te llllesti cu EI $i te umpli de bunlHatUe ce-ti "in de 10 EI. In reJatia euDumnezeu se duce la tmplinirea maximli zicala: «Cine da. lui ilii dl1». A te bueurade Dunmezeu ti face placere ehiaT Lui.

456 SF. CHIRIL AL ALEXANDRTEl

tainice» (de Euharistie) in Dornnul nostru Iisus Hristos, prin Care !?j CU

Care slava lui Dumnezeu !?i Tatal tmpreuna eu Snntul Duh in vecii ve-cilor. Amin.

Despre aleqerea lui Ilsus

1. Inteleqtnd tnteleptul loan foarte drept atlt taina lui Hristos, citsi masura slujirh lui Moise, a grait, zictnd : «Leqea prin Moise s-a dat,iar harul $i adeviirul au venit prin Lisus Hiistos» {loan 1, 1"l}. Dar le-gea era data spre minie si aducea indata si fara tntirziere pedepseleamare peste cei ce 0 calcau. Caci ostndea Indata rautatea st se Im-potrivee pacatului. Pentru ea «pdcatul nu se socoteste, plna nu esie le-qea» (Rom. 5, 13). Si tarasi : «N-am cunoscut pacatuJ, tara numai prinlege» (Rom. 7, 7). Dar Htistos tie iattii piicatele .Ciic: ne truirepteozaprin har si sfinteste pe cei ee au crezut 78.1 si duce la Implinire fagadu-intele fikute odinioera partntilor. Cli e un adevar in amtndoua afinna-tiile 784, ne Ulmure$te iara$i Pavel, scriind: «Litera omoara, jar Duhulface vru» (11 Cor. 3, 6). Litera numeste umbra din lege liar duh, slu-jirea in duh si adevar, adica pe cea evanqhelica, pe care a adus-o, eanoua Hristos in toata lumea. Caci fiindca nu era fadi pata cea dintit,se cerea in mod necesar sa vina a doue. Dumnezeu tnsusi a tnvechit-ope cea dintii, fl1gaduind-o pe a doua 785. Retraqlndu-se oarecum Moisesi ar.atindu-se ca inveehit, a rasartt intr-un mod oarecare st S-a ara-tat Hristos, prin Care $i in Care dusi in Imparatia cerurilor 786, vom

783. Proteslantii 'au retinut ce dar al lui Hristos, contrar legii. numai 0 justi-ficare a omulul pliclHos. Illrli schimbarea lui, san {lira sfintire. Deosebirea intre lege$i Hristos nu sti'i tosa numai in aeeee ca legea pedepseste, rer Hristos justifica,iartli lara a schimba pe om, ci El t~i arat! puterea cu mult mai mare a iubirii SaleIn aceee eli iarta pacatul oamenilor prin [ertle adusa de EI. dar n si transformliprin ea, sau le dii puteree sli se transforme in bunl si sHnti, dadi nu se OPl111 lucrantLui. Astfel dreptatea ce le-o aduce nu e numai justificare [ur idica, ci 0 tndreptarerealli. Harul e sl 0 putsre de transformere, nu numai 0 declaratle de lertare. Leqealasa tmplinirea binelui la puterea omului. lar aceasta dovedindu-se stabe, netm-plinirea legii prtn om ti aducea pedeapse. Trebuia ce omul sa faca intii experientaneputtntei sale. pe care din mtndrte nu si-o recunostee. Era 0 conditie ca sa pri-meascli puterea lui Hristos spre ridicarea din plicat. Dar aceasta a venit In modreal prin faptul eli Fiul lui Dumnezeu S-a [acut EI insu$i Om. facind umanitatea Luicapabil/i de jertfa $i umpUnd-o pentru ea ~i penlru fratii ill umanitate de pUlcreadumnezeiasca.

784. Una refeTitoarc la graba de pedepsire a legH <5i alta la leTtarea ~i sfinlireaadus! ~e Hristos.

785. Proorodi ~i caractel"ul de chipuri a] prescriptiilor legii precizind 0 treaptlide lucrare superioarll a lui Dumnezeu in Iltme. tnveehea chiar prin Recasta legealui Moise. Era in legea lui Moise 0 tensiltne spre un vutor mai bun, 0 tensiunelstonca.

786. Hristos nu ne deschide numai calea spre ImpariHia cerurilor, ramlnindu-neexteriQr, ci intram in acea tmparatie adunati tn El. El a atras in lmparatia SfinteiTreimi umanitatea asumata. flicindu-Se $i ca om tmpreuna troparat cu Tatill. Iar inEl ca om putem intra ~i nol, printr-o interioritate reclproca, a$B cum putem realiza

GLAFffiE LA A nOUA LEGE

primi fericirea prelunqita in veacurile far a sfirsit, traind 0 viata cu-rata, cuviincioasa, ~i eliberata de orice vins.

Spre aeeasta le-au fost- pedagog celor vechi cele leqiuite prin Moi-se, invatindu-i sa tinda spre ea si sa gindeasca la ea. Car:i s-a scris e(c$i a chemat Moise pe Iosua (pe Iisus) $i i-a zis lui lnaintea lntreguluilsrail : 1mbCirbCiteazd- te si te tnuireste. CCi til. vei intra inaintea ieiit a-cestui popot in pdm1ntul pe care Sea jurat Domtiul parJntilor vosttt sCi-Idea lor si tu-I vei 1JnpCirti eu sorli lor. St Domnul Cel ee merge impre-urui eu tine, va ti eu tine. Nu te \'a liisa pe tine, nici nu te va pCirdsi_Nil. te teme $i sa tiu-ti fie iricii» (A doua lege 37, 7-8).

Avind prea bunul Moise sa plece de la lucrurile de aici si sa so-mute in locasurtle de sus, il inlocuieste $i ~, urmeazs in eondueere in-tr-un fel oarecare dumnezeiescul Iosua. Aceasta inseamna ca ajunqind,preeum am spus inainte, 1a sfirsit, sau retraqtndu-se vechea litera ~islujirea legii, a venit la noi din ceruri «$i Sea iiicut in ctiipul nostru»(loan 1, 14), Unul-Nascut. Dumnezeul Care stsptneste peste toate, caCel ce are atotvechea si stralucitoarea demnitate in prtvinta aceasta.Se poqoard astfel ca pentru asernanarea eu noi sa apera ca Cel che-mat, ea tnceput al lmparatie! 787. De aceea a st spus : «Su am iost pus.unpiim: de Bl» ; se lntelege de Dumnezeu $i Tatal, «peste Sion, tnumeleeel sf1nt a1 Lui, ea sa vestesc porunca Domruilut» (Ps. 2, 6). Nlmeni sa.nu ne mai adudi Iarast pe Moise, odata ce a cedat locul slavei lui Hris-tot. Sa nu mai stapineesca chipurile, nici sa nu ne mai tulbure cinevaeu umbra. «Cere vectii au trecut, iatCi loate s-ou iiicut noi» (fI Cor. 5,17; Apoc. 21, 5). Sau dad! cineva ar voi sa 0 faca aceasta, Sa stie c8i

o astfel de interioritate reciproca ~i tntre noi. Singur crestinismul a deschis tntele-gerea ~i reala inJaptuire a acestei interiorit1iti reclproce Intra persoanele, care 1~j,dau fericirea prin aceast!i comunicare ~i unire neconfundatd tntre ele. Paricir ea,Imparalia Sfintei Treimi extmse in not prin Hrlstos nu e dcctt aceastd rectprocainterioritate a noastra cu EI si intre noi. Dacli n-ar n EI col izvcr nestlrsit al iubir ii,beam putea realiza numai noi oamenil fericirea unei perfecte inlcrioritiiti reclproce,

787. Plul lui Dumnezeu se lace un astfel de om etotcuret $i patruns cu desa-vtT$ire de Dumnezeu, inett sa fie incepatoruJ Impar41\ici eere$ti penlru oameni (saupoate la lnceputul refaeol a1 Imparatiei tn care a fast a~ezat omul prin creatie). ELeste astrel «tnHiul-nascut - al oamenilor - dintfe morti», Sall inttiul-n1iscut inadevaralil umanitate. Dar Hrislos ilind nu numai om, ei ~i Dumnezeu, El e nu llumaiprimul cetlHean uman al Imparatiei eerc'Iti. ci ~i lmparal al aeestei tmparlltii, tm-preuna eu Tatal Lui. Unul dintre noi aste Imparat al tmparatiei cerc$li bnpreun1i ellTalal ~i en FiuI. f/iri! ea aceasta sa-L Cadi sa uite de noi - cnm se tnttmpla eu eon-ducalorii de pe pamint - ci ridicindu-ne in Sine $i pe noi ]a aeeasta cinste. Toli.;stnlem tmpaTati $i fT(lii eu El ~i intre nor, toU libert, in aceastl! lmparatie. SlnlcmIn Fiul lui Dumnezeu $1 dect imparati III veci, fara sa ie$im din umanitatea J1()8stra.Cad e unit eu noi prin umanUatea asumatll. tntre oameni ~i Piul lui Dumnezcu nu-e 0 diseontinuitale totala. Ipostasul lui divin se lace punte intre dumnezeirC8 $iumc1Ditatea Lui, eu care e una dupa fHnta umanitatea noastra. Un ipostas divin 5-a.facut unul dintre noi, a intrat in eornunitate vesnie& dupli 0 natura a Lui eu noL

458 SF. CHIRn. AL ALEXAN"DRlElI

necinsteste iconomia dumnezelasca 788 sl se tmpotnveste voli Iui Dum-mezeu ~i face nelucratoare preacinstita si marea taina. eel ce rammeinca alipit de chipuri dupa aratarea lui Iisus, se va tine departe de ce-tele sfinttte si se va dovedi eu totul nepartas de darurile lui Hristos.Fe unii care patimeau aeeasta din Galatia, ii mustrs pe fatti dumneze-ieseul Pavel, scriind : «0, Galateni tara de minte, cine v-a amafJit pevoi, In ochii ciixota a fost zuqrdvt: Iisus Htistos rastignil? Numaiaceasia voiesc sa 0 aflu de 1a voi : din taptele legii ai! ptimlt ....oi Du-hul, SQU din auzitea ctediniet ? Am de tara de minte sinteii, ca dupace ali Inceput priti Duh, cautai! acum sa vii desavlr$iti ptin trup?»{Gal. 3, 1-3). Apoi adauqa la aeestea : «V-ati Lnstriiinai de Hrlstos, eel-ce voiti sa va uuireptatl prin lege. AJi ciizut din bar. Ciici noi asteptiimprit: cteatnta nadejdea Indreptarii» (Gal. 5, 4).

Moise e credincios eu adevarat ~i vrednic de eea mai mare cinsti-reo Dar el era slujitor ~i aceasta era masura (slujba) lui: sa fie mijlo--citor ~i slujitor al legii care [udeca. Dar a venit Stapinul lui si ne-a.adus harul care Indrepteeza 789, A tncetat deci slujba legii, care judecapacatul, a incetat slujirea osinditoare, prin care Dumnezeu a Inchistoate in pacat, ca pe toti sa-i miluiasca, dupa cum s-a seris (Rom.11, 32) 790.

2. Dar ce a spus catre Iosua marele Moise '/ «lmbiubiiteazii-te ~iiii tare. Ciici tu vei intra inaintea ietei popotului acesta in pamlntul pecore Domnul s-a jurat piuiniilot nosut sii-I dea lor si tu 11 vei lmpartilor» (A doua lege 31, r).

E implicata alci teine omulul, care desi e creat, e dupa chipul lui Dumnezeu, sau a-carui umanitate poate fi tAeuta umanitate a Fiu1ui lui Dumnezeu, sau mediu propriu-de manilestara intima a Lui. E 0 taiIla a existentei de valoare emetitoere a omului,capabilii de Tidieat la nivelul Persoanei dumnezetesti.

788. Planul de mtntuire a lui Dumnezeu, care a tnceput sa se inUiptuiasdi prinintruparea Fiului Sau.

789, Legea nu tndrepte, pentru cli f~cea aceesta mdreptare dependenta de om,-aratlnd numei ceea ce trebuie sil fadi el pentru a se tndrepta. Dar omul nu putea-Implini ceca ce erata di e necesar pentru tndreptare, $1 eo prevedea ~i pedeapsameritata de cel ce nu se Indrepta, mai bine zis uu se putea indrepta. Dumnezeustatea departe !?i .prlvea. Pentru ca omul credea inca in capacitatea sa de tndreptare-si nu socotee necesar a venirea lui Dumnezeu in ajutorul sau. De aceea niei nu eraprcgatil sa-L primeasca. Fiul lui Dumnezeu vine ~i Se face om, ea sa lmplineascaceea ce inaHa pe OD1 ~l sa-i ajute !Ii pe fratii Sa! la aceasta, cind unli din oameni1!ji pun toata nadejdca In E1.

790. Legaa 8ratind neputinta oamenilor de-a ie~i din pacat ~i nedlndu-le putereaode-a lesi din el, ei doar pedeapsa pentru ele, prill aa Dumnezeu ii tnchidea de raptprill aa tn pacat. Dar prin aceasta Ie-a arata! di au nevoie de mila Lui. Si de fapt.a venit $1 i-a miluit prill, Fiu! Sau facut om, eind si-au dat seama cli au nevoie de.aceasta milli prin EI ~j L-au primit.

GLAFlRE LA A DOUA LEGE 459

Priveste deci vestirea de mai inainte a legii. N-a fost Moise ne-cunoscator a1 slavei neasemanate, mai presus de a oricarui stint, maibine zis a lntregii creatii, a Mintuitorului. Cunostea mtna de nebiruit,staptnirea atotputemica si de neinfrint i se minuna privind pe dusmenicaztnd, moartea fara putere, pe satana fugind, tiara odinioara de nebi-ruit si de neinfrinl tnvinsa. gura pacatului tnchisa, leprosii 'curatiti,demonii Infrtcati ~i marea infurtata potolita eu un sinqur cuvint, Cu-nostea ca legea eea prln el n-a indreptat pe nimeni (Fapte 13, 38). Caeislnqele taurilor ~i tapilor nu putea desntnta pacatul (Evr. 9, 12). Dar stlaca va elibera Domnul nostru Iisus Hristos lumea de vechile vini i si fi-indca El este adevarul ~i Sfintul prin fire, va sfinti pe cei ce vor credeprin singele Lui 791, sl se va arata mai presus de moarte si de strica-ciune i va conduce in Imparatia cerurilor, in tara minunata si eu ade-varat sfinUi, in frumoasa eetate din cer, in Biserica celor Intli-naseutia1 caret Ziditor si Fl1ditor e Dumnezeu. Iar ca Dumnezeu ~i Tatal va

, lupta ~i va conlucra in toate eu Fiul Mcut ea noi, ne-o arata lamuritMoise, adauqind : «$i Domnul, Care va umbla tmpteunii cu tine nu teva tasa, nici nu re va ptiriisi» (A doua lege, 31, 8). Fiul este atotputer-nic ~i stapinirea Lui e de nebiruit, deoareee este Dumnezeu prin fire.Dar se spune ea e ajutat de Tatal pentru umanitatea Lui. Cuvintul ~ifaptul acesta i~i are temeiul in chipul de rob si in rnodul iconomiei (alIntruparii]. De aceea Fiud, ca sa se creada Hicut ca noi, ~i-a tnsusit ~islabiciunea cuvenita ornului. De aceee zice catre Tatal si Dumnezeul eeldin ceruri : «Nu vet liisa suiletul Meu 1n iad, nici nu vei da pe eel cu-vios al Tau sa vada striciiciuneo» (Ps. 15, 10).

3. Dar povatuirea legii, Inteleasa duhovniceste, nu s-a faeut ni-manui cunoscuta matnte de Intrupare, dar s-a facut admirata dupa ees-a aratat lumina lui Hristos. Punindu-se atunei in vazul celor mici simari, prin pogorirea Sfintului Duh peste noi 792, se face lamurita si dince1e urmatoare, Cad s-a spus : «$f a serfs Moise toate cuviniele Ieqii a-cestea intr-o carte pe care a dat-e preoiilot iiilor lui Levi, care ooanaciiivotul LegiimlntuJui DomnuJui, $i binrtnilot tiller lui Israel. $i a po-runcit Moise acelora In ziua aceea, zicuui . Dupa sapte ani, ~n timpul

791. eel ce este prin Sine, lleavind nevoie de Llimic din atara de Sine, nu poateavea sltibiciunea necurtitiei, a raului, eare invidiaza ceea ce e mai bun $1 cauta sa<Jblinli ceea ce-i lipse!;te de la eel ce 0 ere, nu eu rugaciune, ci cu lupla. El nupoate Ii decit d/iruitor sau bun. Fiul lui Dmnezeu umple de curlilia Lui $i umanitateape care ~i-o asumli, deci $i slngele ei, araltnd aceasta chiar prin generozitatea cucare $i-l dlintieste. adica prin moartea acceptala benevol pentru oameni.

792. Hristos ca Dumllezeu fiicut om ~i puterea Lui biruitoare a morUi, infati:jatin legea lui Moise tn chipul'i, va face dep')jn intelese aeesle chipuri. dnd se vaarlita El insu~i in realitate iii va savir$i ccle descrise in chipuri. Lucrurile vdzutevag noaptea, se aratli in toala frumuse~ca Iorroelor lor dupii ce rlisare SOClrele.

460 SF. CaIRn. AL ALEXANDRIEI

atiului iertiirii, In Sarbatoarea corturilor, cuui. se va aduna lntregtil Is-rael sa se arate tnaimea Dottuiului Dumnezeului tau, In locul pe care ~1va aleqe Domnul, Yeti citi legea aceasta lnaintea §Iitregu1ui Israel, taurechile lor. Sa adunaii poporul, pe biirbaii, pe i€mei, pe prunci ~i peptozeliiul tau eel din cetatiJe tale, co sa nuda $1 ca sa lnvete sa se

. teamii de Domnul Dutiuiezeul lor $1 auzind, sa toea toate cuvituete te-gii acesteio» (A doua lege 31, 9-12).

Auzi di a scris legea. $i dl a ponincit preottlor alesi ~i batrinilorca dupa trecerea anului al saptelea, in vremea iertarii in Sarbi'itoaIeaCorturflor, sa adune pe toti, tineri si batrtni, femei ~i copli, si fiindei adunati, sa le-o citeasca, Ca aveau sa, se scurqa multi ani si nuusor de numarat. pina se va 'arata luminind Hristos si va veni timpultntrupant, 0 poate afla cineva din trebuinta de-a se citi dupa sapte ani.Cad prin numele sapte, Scriptura da de inteles multimea 7U3. Aceastase vede din cuvintul : «Stearpa a tuiseu! sopte» I (Ierem. 15, 9). Si iara~i :«Sa nu te increzi in dusmamu tau 1n vene. Ciici $apte viclesuqtui stntOn inima lui» (Prov. 26, 25f. $i tot autorul Proverbelor a spus : «De sapteon vo ciidea dxeptul st se vc tititco» (Prov. 24, .26).

, Observe ca in cei sapte ani dinainte de iertare, adica in timpuriledinainte de intrupere, legea nu se va citi. Caci a riu se citi ea deloc, 'e una cu a nu se putea tnteleqe, chiar daca 0 citeste poatecineva. De aeeea ea s-a factit cunoscuta, precum am spus, celor mici~i mari, cind a venit vremea ieitihii. Cdci legea poruncea celor vechi,zicind : «Dupii sapte ani vei lace tertaiea $i a.~a0 vel face: laIta toatadatoxia ce t1-0 datoreazQ optoapele» (A doua lege 15, 1). Si Ierasi :«De vei cumpdra un rob evreu, sese ani sa-t: iobeasca, iar In aJsoptelea 11vei MSQ pe el libet» (A doua lege 15, 12).

Iar Domnul nostru Iisus Hristos la sflrsitul veaeurilor, ca dupasapte ani, a iertat datoriile sl a eliberat pe eei ce au pacatuit, dupacuvtntul "evanqhelic (Matei 6, 12). Caci fiind noi robi pacatului ~isupusi satanei, ne-a aratat stralucitoti ptin DuhulIibertatii (Rom. 6, 20).

Si vremea ierUirii s-a aratat in timpul sarbatorii Corturilor, careInchtpuieste taina Invierri, cind cortul, sau trupul din pamint al fie-caruia, se preschimba, Caci dupa ce a inviat Hristos din morti, calcmdmcartea, ~i pradind iadul si spunind celor din leqaturi : «[ef~iti! "~i

793. Prin n:umarul ~apte Scriptura indica totalitatea timpului, dupa care urmeazave~njcia. Hristos va apare cind se va' termina timpul gol de ve~nicie. Caci atundse va citi, sau se va tntelege legea, ea implinita in Hristos. Timpul ee mai continuadupa lntruparea !?i invierea lui Hristos, e tilXlpul in care a aparut ve!?nicia, timpuldin unna, ea nu mult dupa aeeea sa se tread\ in vC$l1ieiapura. Odata eu apari\lalui Hristos se va arata ~i tinta spre care duce ,timpul, sfirsitul apropiat al lui. Seva vedea eil timpul nu dureazii fara sfir!?it~i fara sens.

GLAFlRE LA A DOUA LEGE 461

ce/or din truunesic : Lsuninaii-vii l» (Isaia 49, 9), a infrumusetet dinnou prin Duhul firea omului, ca la inceputul neamului, si a zidit-odin nou spre sfintenie, sufllnd Duhul in Sfintii Apostoli si ztctnd 1

«Luati Duh Sttni» (loan 20, 22) 794.

Atunci nt s-au deschis si ochii tnteleqerit noastre. Atunci amfost Iuminati si am tnteles legea ascunsa odinioara si necunoscuta denimeni din eei vechi. Atunci am fost ~i adunati de la marqinile pa-mtntului in locul pe care I-a ales, adica in Biserica, ~i acolo fiindnoi, sfintii si alesii lnvatatori ne t~Hmacesc legea cea in chipurisi umbre.

De Iapt, dumnezeiescul Pavel prefacind chipurile in tntelesuriduhovnicesti, scrie si zice : «Dacii slngele touiilor $i tapilot $i cenuscvtteiet stropinii pe eei spuxcati if stititeste spre cutiitenia tiupului, CUatit mai -mult singeJe lui Hiistos» (EVT. 9, 13). Si vaztnd in mleluljunghiat de cei din Israel, care prin aceasta ramtneau alipiti de umbre.la curatenia trupului, chipul tainei lui Hristos, a spus Iarasi : «Pasielenostru Hristos s-a iettiit pentru tioi» (I Cor. 5, 7) 795. Dar serie siaItora: «Spuneti-mi, cer ce voiii sa iitt sub lege, nu ouzii! Jegea?Ciici s-a scris ca A.vraam a avut dol Iii, utuil din roabii $.i uruii dincea llbeiii. Dar eel din toabii s-a tuiscui dupa trup, iar eel din cealiberii, ptin fCigaduinta. Acestea sui: chipuri. Ele suit ceJe doud Testa-menre . una de 1a mutuele Sinai, care naste spte robie, care esteAgar. Ciici Agar este miuitele Sinai in Arabia $i e una cu celateaIetusalimului de acum. Ciic! tobeste cu iiii ei. far cetaiea lerusolitnuluide sus este libetii $i ea e Maica no astra» (Gal. 4. 21-26). Cunoscindlegea in chip duhovnieesc, primim in noi temerea dumnezeiasca,

Iar ca slujirea in chipuri $i umbre avea s~ se retraqa la vremeasa. ne-a aratat iara~i Moise prin qhicitura, Caci s-a scris ca atuncicind Moise a scris toate cuvintele legii lntr-o carte, a poruncit Levi-tiler care purtau chivotul (stcriul) legii Domnului, zicind : «Luinc: catteaaceasta, putieti-o in laturea cnivotuiui Testamentului Dotnnului Dum-nezeulur nostru» (A doua lege 31, 26). Deci Inteleqi ca a l?oruncit sa.

794. Se aIirma ect tntelesul mlntnlrll ca tnnoire, ca Indumnezeire a firii noastreprin Dubul ce ne vine din Hristos eel tnviat ca om, sau din umanitatea Lui 1nvlatii.

795. Pastele (Pascha) tnseamna in evreieste trecere. Mielul jertfit de evrei inEqipt le-a flieut eu putintd treeerea de la roble la libertatea in plimintul lor. Darmielul avea $i semnittoatia unul Miel care va face cu putlnta trecerea cea maitnaltli a oamenilor. de la viata aeeasta la cea viitoare. Caei aItIel 1a ce ar mai ficontinuat evreii odata stabiliti [n Israil sa mai jertfeasca mielul pasoal ? El inehipuiepe adevaratul Mial, pe Hristos, Care este trecerea noastra suprema de la pamintla cer, de 18 viata in trupul acesta, la cea in trupul lnviat. El e trecerea, sauPa$tele esenlial in Persoana. Caci El e lrecere [ntru umanitate ~i tndumneleire, iarprill moartea ea jertf! adusa Tatalui, trece ca om la Tatal ~i deci la viala ve$nici atI:lvierii, avlnd sa ne treadi ~i pe noi. E1 e calea de trecere. Aflindu-ne in EI, trecemde alei dincolo de viata de aiel. Nu trecem prin efortul noslru, ci unlndu-ne eu E1.

462 SF. crrran, AL ALEXANOnto

se puna legea tntr-o parte a chivotului $1nu in mijlocul insusi, ptn~ce vor veni poruncile cele not si prin Hristos, carora va trebui sa Iecedeze porunca mat veche, Iastndu-le locul din mijloc, iar ea ieslnddin slujire, ca sa 0 preia acestea. Dar nu se scoate din sfintitul chivot.Cad e primita legea prin Moise in Biserici. Dar nu s-a pus in loculprim. De aceea s-a retras si a ramas Intr-o latura, cedtnd, cum amspus, poruncilor neasemanat superioare, adica celor dumnezeiestt $ievanghelice prin care Hristos ne-a adus 1a toata cunosttnta virtuti-lor. Prin Care si eu Care slava lui Dumnezeu si Tatal rmpreund euSfintul Duh tn vecti vecilor. Amin.

CUPRINSUL

GLAFIRE LA CAR'fILE LUI MOISEGLAFlRE LA PACERE

CARTEA INTIIAIn toate scrier llo lui MOise sc dll do tntclos prln ghlctturll tolna lui Hrlstos 7'Despre Adam s:Despre Cain $1 Abel 19-

CARTEA A II-ADospre Noe ljl corableDespro goliciunca lui Nee $1 desprc HamDespre turn $i desprc cllldirea luiDosprc Avraam li1 Mclchlsedec

3145-4749'

CARTEA A III-ADesprc Avraam sl despre rllgliduinta prin Isaac sl cli prln ei se pretnchtpute

taina crcdlntei 72I)('~pre Avraam ~l Isaac 9()

Dc!>pre Isaac lit Rebeca 97Despre Esau sl Iaeob, eli s-au dat ca. chlpurt ale oolor doul pcpoere, 81 lui

Israel ~I 01 lui Hrlstos prln credln\1 100'CARTflA A IV-.A

Despre patriarhul Iacob 117'Jor1ls1 despre patrlarhu! tecob 126-

CARTEA A V-ADespr e lacobIor1isi despre lacobJarlisl dcspre Iacob

14!)l168174

CARTEA A VI-ADespre IosifDesprc lude Sl Tamaralorlsl despre Iosl!Despre Ioslf !II fill lui: Hlrem $1 Menase

18g.205212216

CARTEA A VII-ADesprr- binecuvtntarca celor doisprezece petrtarhlDcsprc RubenDcspre Simeon :;1 LeviDcsprc JudaDespre ZabuloDDespre IsaharDesprc DanDespre GadDesprc AserDespre NenallmDespro 10sHDespre Vonlamln

222223226-230236239240243·244246·25025~

------- T~

tl61 CUPRINSUr.

GLAPlRE LA IESIRE

CARTEA INTIIADespre nasteree lui MoiseIara~i despre MoiseOespre vedenia lui Moise in rug

258266275

CARTEA A II-A

Despre [ertfa mieluluil[)espre oterirea celor tntii nascuttDespre Mera $i despre lemnul eratat tericitului MoiseDespre mana si prepeliteDespre cele trei semne savtrsite prin Moise

281295303309319

CARTEA A UI-A

DespreDespreDespre

pietra Iovttapogorirea In muntele Sinai $i despre starea de fatll a lui Israelurcaree tn munte a lui Moise $1 Aaron, Nadab Si Abiud Si a celor10 de blHrfili ai poporului

Despre vitelul turnat al lui IsraelDespre ecoperamtntul de pe Ieta lui Moise

355342

352362368

CARTEA INTIIA A GLAFlRELOR LA LEVInC

PaUma lui Htistos este mtntuttoare 371Imparta~indu-ne de binecuvintarea tainica, vom Iinumaidecit sfinti $i sfintiti 378Despre curatlree leprei . . 383Oespra caderea Adunaril. (SinagQgii) Iudeilor in neascultare 389Despre neintrarea lui Aaron tn toala vrernea in SIinta Sfintelor 399

CARTEA GLAFlRELOR LA NUMERIDespre Hristos si Sinagoga IudeilorDespre cei ce au cercetat pamtntul fagliduintelorHristos S-a faeut noua piine a vietiliOespre [untnca rosie arsa in elara tabereiDespre sarpele de arama

406415422428463

CARTEA GLAFIRELOR LA A DOVA LEGE

Oespre viteeua a'l cArel cap e taiat tntr-o vale 440Despre femeia luatli tn prins aare, care a Iost rasa si careta is-au t&i,at tmSjhiile 444[)espre eel ce se razboie~te cu vrlijmasti 449Oespre pietrele tencuite cu var 452Despre alegerea lui Iisus 456Cuprinsul 463

Redactor; ION C::WT'ACUTebnoredactor: Pr. VALENTIN BOGDA)I

Format 16.170X100. legat 111. Coli de Upar 29.oomanda nr. 63

EDlTURA lNSTlTUTULUI BIBLlC$1 DE MISlPNE

AL BISERICU OR~l'ODOXE ROMANE

39 chiril al alexandriei scrieri ii psb

Documents