1

CONTABILITATE DE GESTIUNE SI CALCULATIA COSTURILOR

1. OBIECTIVELE, FUNCTIILE SI ROLUL CONTABILITATII DE GESTIUNE SI CALCULATIEI COSTURILOR Contabilitatea de gestiune este o tehnică de măsurare constantă, înregistrează şi stochează (memorează sau arhivează) o parte din activitatea unei entităŃi patrimoniale (partea legată de costuri). Contabilitatea de gestiune este o tehnică de ordonare carenŃei de colectare , prelucrare şi analiză a informaŃiilor privind costurile din activitatea unei entităŃi patrimoniale. Contabilitatea de gestiune este o metodă care inregistrează şi sistematizează consumurile în expresie monetară, întocmeste documente de raportare şi cele de fundamentare a acestora, interpretează rezultatele, evaluează situaŃia patrimonială a unei entităŃi din perspectiva costurilor. Contabilitatea de gestiune este ştiinŃa conceperii şi interconectării costurilor în scopul sistematizării informatiei privind evoluŃia patrimonială şi perspectivele unei entităŃi patrimoniale. Contabilitatea de gestiune este componenta care oferă segmentul conturilor aferente sistemului informaŃional al costurilor. Contabilitatea de gestiune este acea disciplină ştiinŃifică care înregistrează urmăreşte şi centralizează în expresie valorică, cronologic şi sistematic cu procedee şi tehnici specifice, fluxurile intrapatrimoniale ale entităŃilor juridice. Contabilitatea de gestiune este acea ramură a contabilităŃii care înregistrează în conturi operaŃiile privind costurile. Uneori este dificil de arătat momentul în care se termină operaŃiile de calculaŃie a costurilor şi incep cu ale contabilităŃii de gestiune. Purtătorii de costuri în calitate de elemente esenŃiale de referire ale calculaŃiei sunt rezultatele concrete ale proceselor economice, respectiv in acea producŃie fizică sau o parte a ei, întregul volum de lucrări sau o parte a acestora. Purtător de cost poate fi: a) o unitate de rezultat final al activităŃii entităŃii patrimoniale (un bun economic); b) o unitate de rezultat intermediar; c) o parte omogenă a activităŃii entităŃii patrimoniale (o comandă, o serie) Locurile de costuri sunt subdiviziuni organizatorice bine delimitate ale entităŃilor patrimoniale la nivelul cărora se colecteaza costurile. De obicei organizate ca centre de cost, profit, venit sau responsabilitate. Centrul de cost este acea parte a activităŃii unei entităŃi patrimoniale la nivelul căreia se pot aloca consumuri de resurse. Centrul de cost poate fi delimitat fizic (caz în care coincide cu un loc de cost) sau documentar (virtual, logic). Delimitarea fizică coincide de regula cu diviziunea spatiala a activităŃii (secŃii, ateliere etc .). Delimitarea documentară genereaza centre de cost la nivel de podus, lucrare, serviciu, segment omogen de activitate. Disciplina contabilitate de gestiune şi sistemul informaŃional al costurilor are in principal urmatoarele obiective: 1. Culegerea, prelucrarea, furnizarea, informaŃiilor analitice privind: • costurile; • preŃurile; • rentabilitatea. 2. Analiza costurilor şi furnizarea de concluzii privind: • evoluŃia lor în timp; • raportul (corelaŃia) dintre realizate şi costurile previzionate sau prestabilite; 3. Fundamentarea bugetului de venituri şi cheltuieli (BVC) şi a bugetelor de costuri.

2

4. Înregistrarea analitică a costurilor (cantitativ, valoric), astfel încât sa permită: • uşurinŃa deciziilor în domeniul comercial şi managerial; • controlul patrimonial. Fluxul de lucrări necesare calculaŃiei, previzionării, urmării, contabilizării şi analizei costurilor are în vedere urmatoarele domenii: 1. Stabilirea consumurilor de muncă vie în unităti de timp şi valoric. 2. Evaluarea consumurilor de muncă vie în unităŃi de timp şi valoric. 3. Calculul preliminar al costurilor elementare. 4. Repartizarea consumurilor indirecte pe destinaŃii finale. 5. Calculul costurilor pe unitatea de rezultat final. 6. Previzionarea costurilor. 7. Urmărirea îndeplinirii previziunii costurilor. 8. Analiza evolutiei costurilor (inclusiv factorii determinanŃi).

3

2.CHELTUIELI SI COSTURI: NOTIUNI, CONTINUT, CLASIFICARE 1. Resursele disponibile ale firmei se clasifică în grupe omogene din punct de vedere al calculaŃiei costurilor: resurse naturale, munca, activele corporale, resursele financiare, fondul comercial, timpul economic. 2. Între costuri şi cheltuieli există puncte comune, dar şi deosebiri. 3. Costurile se clasifică din punct de vedere al conŃinutului economic, omogenităŃii, importanŃei, al modului de includere în costul total al obiectelor calculaŃiei, al comportamentului faŃa de volumul de activitate, al contribuŃiei la realizarea cifrei de afaceri, al naturii, al destinaŃiei, fiscal, al fluxurilor monetare, stabilităŃii unităŃii de timp, al modului de suportare. 4. Cadrul normativ actual al contabilităŃii de gestiune are la baza OMFP 1826/3003. ConŃinutul acestei reglementări trebuie abordată cu rezerve cel putin privind terminologia şi sistemul noŃiunilor cheie. 5. Costurile sunt un criteriu important în luarea multor decizii pentru firma modernă: soluŃii de finanŃare, mărire capital social etc. 6. Costurile au un impact major în viaŃa socială. Respectarea unor norme privind calitatea produselor şi a serviciilor, protecŃia muncii, perfecŃionarea profesională, reciclarea deşeurilor sunt urmărite inclusiv prin intermediul calculaŃiilor de cost.

4

3.ORGANIZAREA CONTABILITATII DE GESTIUNE SI A CALCULATIEI COSTURILOR

1. Contabilitatea de gestiune este parte a contabilităŃii, a sistemului informaŃional economic şi a sistemului de ştiinŃe care ajută la administrarea firmelor. 2. Contabilitatea de gestiune şi sistemul informaŃional al costurilor opereaza asupra unui spectru de entităŃi organizatorice mai larg decat contabilitatea financiară. 3. Contabilitatea de gestiune are drept particularităŃi operarea asupra unui set determinat de documente justificative, obiectiv, metode şi principii proprii. 4. Contabilitatea de gestiune are ca referenŃial purtatori de costuri şi locuri de costuri. Fară aceste concepte – cheie nu poate opera nici o metoda şi nici un procedeu specific disciplinei. 5. Între caracteristicile contabilităŃii de gestiune se află confidenŃialitatea datelor, caracterul opŃional din punct de vedere al formei de organizare, dependenŃa de dimensiunea entităŃii, problemelor concurenŃei, resursele alocate, nevoie de informare. TendinŃe în contabilitatea de gestiune şi calculaŃia costurilor: 1. Mondializarea standardelor de contabilitate. Aceasta înseamnă un admirator sau un investitor va obŃine acelaş tip de informaŃii ind Ńara primeşte rapoartele contabile. Disconfortul provocat de retratări a naŃionale la standarde internaŃionale tinde să fie redus sau chiar elimina datelor pentru calculaŃiile costurilor prin intermediul contabilităŃii fiind astfel uşurată. 2. Trecerea accentului de la informaŃia istorică la cea în timp real obŃinută foarte repede) şi previzională. Derularea tranziŃiilor cu viteză impune pentru contabilitate şi mai ales pentru calculaŃia costurilor caracterului istoric şi post-operativ. 3. Dezvoltarea unor sisteme contabile conform cu realităŃile entităŃii patrimoniale în condiŃiile respectării regulilor contabilitătii minimale. Grupurile şi marile corporaŃii au deja asemenea sisteme proprii, inclusiv pentru calculaŃia costurilor. 4. Conectarea informaŃiei contabile la necesităŃile altor discipline, mai ales pentru managementul strategic şi fluxurile de trezorărie. 5. Caracterul tot mai transparent al contabilităŃii (cea financiară) cu implicaŃii în viaŃa colectivităŃii. Lipsa totală a calculaŃiei costurilor poate genera falimente cu impact public deosebit (a se vedea cazul FNI). 6. Legătura strânsă dintre contabilitate şi fiscalitate (mai ales pentru contabilitatea financiară). În ultimul timp calculaŃia de cost este necesară şi în domeniu fiscal. TendinŃele legislative din Uniunea Europeana şi exigenŃele asociaŃiilor profesionale contabile internaŃionale conduc formal spre o separare a contabilităŃii de fiscalitate, aspect care nu este preluat în practica economică şi nici în legislaŃia României. 7. Folosirea unor sisteme de prelucrare informatizate performante, adaptate necesităŃii specifice fiecărui tip de entitate (în funcŃie de ramură, dimensiune). Personalizarea procedurilor de prelucrare a datelor Ńine cont printre altele şi de exigenŃele calculării şi urmării costurilor. - În contabilitatea de gestiune şi în sistemul informaŃional al costurilor se au în vedere locurile (sectoarele) de cheltuieli, centrele de cost, de profit, de responsabilitate. - Purtătorii de costuri sunt referenŃialul de baza în calculaŃiile de cost. Clasificarea acestora ne furnizeaza informaŃii privind profunzimea posibilă a cunoaşterii costurilor. - Asupra organizării contabilităŃii de gestiune actioneaza o serie de factori, cum ar fi mărimea firmei, concurenŃa de piaŃă, domeniul de activitate, nevoile reale de cunoastere, structura organizatorică.

5

- La întocmirea calculaŃiilor de cost vor fi urmărite toate principiile organizării contabilitaŃii de gestiune. - CalculaŃiile de costuri pot fi clasificate din punct de vedere al: momentului elaborării, metodologiei folosite, sferei de cuprindere, intervalului de timp la care se întocmesc, complexităŃii, modului de formare şi grupare a costurilor, scopului urmărit, unităŃii monetare în care sunt efectuate. 4.GESTIUNEA BUGETARA SI CONTROLUL BUGETAR 5.METODE DE CONTABILITATE DE GESTIUNE SI PROCEDEE DE CALCULATIE A COSTURILOR 1.Pentru separarea cheltuielilor în fixe şi variabile se pot folosi urmatoarele procedee: a) procedeul punctelor de extrem b) procedeul celor mai mici pătrate c) procedeul dispersiei grafice 2. Pentru calculaŃia costurilor privind producŃia interdepndentă se pot folosi urmatoarele procedee: a) procedeul reiterării b) procedeul algebric 3. Pentru repartizarea costurilor indirecte se foloseste procedeul suplimentării în: - varianta clasică - varianta coeficientului mic - varianta coeficienŃilor diferenŃiali - varianta coeficienŃilor selectivi 4. Pentru calculaŃia costului pe unitatea de produs se folosesc urmatoarele procedee: a) procedeul diviziunii simple b) procedeul cantitativ c) procedeul indicilor de echivalenŃă d) procedeul cifrelor de echivalenŃă în mărimi absolute e) procedeul seriilor multiple de indici de echivalenŃă f) procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal g) procedeul deducerii valorii produselor (procedeul restului sau procedeul valorii rămase).

CONCLUZII

1. Etapele metodologice privind contabilitatea de gestiune şi calculaŃia costurilor sunt: colectarea costurilor activităŃii de bază, decontarea livrărilor, calculaŃia costului efectiv al activităŃii auxiliare şi repartizarea lor, repartizarea costurilor indirecte, determinarea cantitativă şi valorică a activităŃii (producŃiei) în curs de execuŃie înregistrarea costului

6

standard al activităŃii (producŃiei) finalizate, înregistrarea costului efectiv al activităŃii (producŃiei) finalizate, înregistrarea diferenŃelor de preŃ aferente activităŃii (producŃiei) finite, repartizarea diferenŃelor de pret. 2. Conturile specifice folosite în contabilitatea de gestiune sunt: - 901,,Decontări interne privind cheltuielile” - 902,,Decontări interne privind producŃia obŃinută” - 903,,Decontări interne privind diferenŃele de preŃ” - 921,, Cheltuielile activităŃii de bază” - 922,, Cheltuielile activităŃilor auxiliare” - 923,, Cheltuieli indirecte” - 924,, Cheltuieli generale de administrare” - 925,, Cheltuieli de desfacere” - 931,, Costul producŃiei obŃinute” - 933,,Costul producŃiei în curs de execuŃie” 3. Prin dezvoltări ale conturilor din contabilitatea financiară se pot obŃine informaŃii concludente asupra costurilor, dacă se folosesc cumulativ şi pro- cedurile contabilităŃii financiare. 4. Sistemul de gestiune tehnic-operativ poate furniza informaŃii de completare dar nu poate constitui un sistem închegat pentru contabilitatea costurilor.

CONCLUZII

1. Bugetele de costuri se clasifică din punct de vedere al importanŃei, flexibilităŃii, nivelului de elaborare, gradului de cuprindere, metodei de stabilire, unităŃii de raportare, termenului. 2. Etapele activităŃii de elaborare a bugetului de costuri sunt: elaborarea de studii şi programe speciale, întocmirea programului activităŃii principale, aprobarea structurii de personal, elaborarea propriu-zisa a bugetului, urmărirea executării, analiza abaterilor, stabilirea cauzelor abaterilor. 3. Bugetul de costuri foloseste date de la urmatoarele compartimente: financiar-contabilitate, mecano-energetic, comercial, logistică, resurse umane, proiectare tehnologică. 4. Principiile elaborării bugetelor de costuri sunt: principiul concordanŃei dintre sistemul de bugete şi sistemul de autoritate, principiul totalităŃii, principiul supleŃei, principiul corelării bugetelor de costuri cu politica şi strategia generală, principiul cooperării dintre toate subdiviziunile întreprinderii, principiul identităŃii dintre sistemul de codificare general şi cel al bugetelor de costuri. 5. În principiu, la elaborarea componentelor bugetelor de costuri se foloseste metoda globală (pe baza datelor din perioada anterioară) şi metoda analitică (suma elementelor fiecărei componente a bugetului de costuri) 6. Bugetul de costuri se corelează în cadrul întreprinderii moderne cu urmatoarele documente interne: programul de producŃie la întreprinderea industriala sau programul (targetul) de vânzări la întreprinderea comercială, fluxul de numerar, planul de afaceri, contractul colectiv de muncă, sistemul contractelor comerciale, manualul calităŃii, Regulamentul Intern, Hotărârile patronului,, sentinŃele definitive ale instanŃelor de judecată, actul constitutive actualizat, cărŃile tehnice ale maşinilor din dotare, tehnologii de fabricaŃie, organigrama, Deciziile Comitetului de Politici Contabile, instituŃiile pentru sistemul de prelucrare a datelor, standardele profesionale, corespondenŃa precontractuală, studiile de evaluare, ofertele către public, Planul de perfecŃionare profesională, programele de îmbunătăŃire a condiŃiilor de muncă (protecŃia muncii) autorizaŃiile de construire, avizele Consiliului Tehnico-Economic.

7

CONCLUZII

1. Prelucrarea în lohn ca şi orice altă activitate poate să fie eficientă pentru toŃi participanŃii la circuitul economic (întreprinzători, salariaŃi, comunitate) dacă sunt respectate regulile de bază pentru calculaŃia costurilor iar preŃurile Ńin cont de rezultatele respective. În acelaşi timp orice activitate, inclusiv prelucrarea în lohn, poate deveni consumatoare netă de resurse ale întreprinzătorilor, salariaŃilor sau comunităŃii daca la calculaŃia costurilor nu se Ńine cont de toate consumurile sau dacă preŃurile nu Ńin seama de rezultatele calculaŃiilor raŃionale. 2. Costul convenŃional industrial cuprinde elemente specifice organizării în structuri de grup a întreprinderilor industriale moderne. 3. Pentru elaborarea unor calculaŃii exacte ale diferitelor tranzacŃii necesare derulării activităŃii se va Ńine cont de toate prevederile din legislaŃia aplicabilă, incluziv contractele în vigoare. În acelaşi timp la perfectarea unei tranzacŃii specifice se vor avea în vedere până la detaliu consecinŃele fluxurilor de costuri generate. 4. La alegerea criteriului de repartizare a costurilor indirecte se va Ńine cont de specificul procesului în care este necesară calculaŃia de cost. 5. Una din sarcinile de bază a economistului în întreprinderea modernă este de a identifica în cât mai mare măsură costurile directe ale activităŃii la care participă. 6. În contabilitatea de gestiune de astăzi au loc o serie de regrupări ale costurilor determinate de evoluŃii tehnologice, sociale, economice, legislative. La constatarea unor modificări majore ale mediului intern sau extern al firmei se va pune automat problema implicaŃiilor care apar în regândirea grupării costurilor.

1. TESTE PENTRU APROFUNDAREA NOłIUNILOR TEORETICE

1.1. Probleme generale. DefiniŃii şi delimitări conceptuale

1. Una din entităŃile organizatorice la nivelul căreia se organizează contabilitatea este: a) cartierul de locuinŃe; b) regiunea economică de dezvoltare; c) sucursala unei firme; d) departamentul funcŃional al unei firme. 2. Contabilitatea de gestiune este acea ramură a contabilităŃii care: a) înregistreaza în conturi operaŃiile privind preŃurile; b) înregistreaza în conturi operaŃiile privind rentabilitatea; c) înregistreaza în conturi operaŃiile privind costurile; d) înregistreaza în conturi operaŃiile privind producŃia fizică. 3. Purtator de cost poate fi: a) un document tipizat special destinat calculaŃiilor de costuri; b) producŃia programată pentru anul urmator cu desfacere asigurată; c) o unitate de rezultat intermediar; d) formularele aprobate în acest scop de Ministerul FinanŃelor Publice.

8

4. Locurile de costuri sunt subdiviziuni bine delimitate la nivelul cărora obligatoriu: a) se întocmeste bilanŃ; b) se întocmeste balanŃă de verificare; c) se întocmesc conturi consolidate; d) se întocmesc calculaŃii de cost. 5. Contabilitatea de gestiune are drept caracteristică printre altele: a) caracterul public; b) confidenŃialitatea rezultatelor; c) aplicarea reglementărilor sociale fundamentale; d) dependenŃa de dimensiunile firmei. 6. Între domeniile fluxului de lucrări necesare calculaŃiei costurilor face parte: a) repartizarea dividentelor; b) repartizarea consumurilor indirecte pe destinaŃii finale; c) stabilirea preŃului minim de vânzare; d) evaluarea consumurilor de muncă vie în unităŃi de timp si valoric. 7. Între tendinŃele actuale în contabilitatea de gestiune se numără: a) folosirea unor sisteme de prelucrare informatizate adaptate nevoilor specifice; b) folosirea unor sisteme de prelucrare informatizate universale, valabile în orice activitate; c) folosirea în paralel a prelucrării manuale ca mijloc de sporire a exactităŃii şi fiabilităŃii rezultatelor; d) caracterul tot mai transparent al rezultatelor calculaŃiei costurilor.

1.2. Costul: conŃinut economic, formare, clasificare, corelaŃie

cu alte categorii economice, calculaŃie 1. Costul poate fi definit ca fiind: a) un instrument de comparare în spaŃiu şi timp pentru alegerea variantelor optime; b) un indice statistic deosebit de important; c) expresia în bani şi în natură a eforturilor agenŃilor economici pentru producerea de bunuri economice; d) un mod de grupare a consumurilor în funcŃie de anumite obiective ale cunoasterii performanŃei economice. 2. Între tipurile de costuri se numără: a) costul implicit; b) costul explicit; c) preŃul de cost; d) costul marginal. 3. Asupra costurilor producerii unui bun T acŃionează şi următorii factori: a) consumul de resurse pentru producerea sau desfacerea bunurilor de tipul T; b) sistemul fiscal; c) cantitatea de bunuri de tip T necesare în continuare pe fluxul tehnologic; d) costurile generale ale utilizatorilor de bunuri din tipul T. 4. Din punct de vedere al conŃinutului economic costurile se clasifica în:

9

a) costuri directe şi costuri indirecte; b) costuri fixe şi costuri variabile; c) costuri de baza şi costuri de regie; d) costuri materiale, salariale şi de natura serviciilor de la terŃi. 5. Din punct de vedere al omogenităŃii costurilor se clasifică în: a) costuri fixe şi costuri variabile; b) costuri materiale, salariale şi de natura serviciilor de la terŃi; c) costuri simple şi costuri complexe; d) costuri directe şi costuri indirecte. 6. Din punct de vedere al legăturii cu activitatea de bază costurile se clasifică în: a) costuri directe şi costuri indirecte; b) costuri fixe şi costuri variabile; c) costuri materiale, salariale şi de natura serviciilor de la terŃi; d) costuri de baza şi costuri de regie. 7. Din punct de vedere al modului de repartizare şi includere în costul obiectelor de calculaŃie costurilor se clasifică în: a) costuri fixe şi costuri variabile; b) costuri directe şi costuri indirecte; c) costuri productive (eficiente) şi costuri parazitare; d) costuri de baza şi costuri de regie. 8. Din punct de vedere al comportamentului faŃă de volumul fizic costurile se clasifica în: a) costuri directe şi costuri fixe; b) costuri variabile şi costuri indirecte (de regie); c) costuri fixe şi costuri variabile; d) costuri recunoscute şi costuri nerecunoscute de societate. 9. Din punct de vedere al încadrării cheltuielilor în costul de producŃie exista: a) cheltuieli deductibile şi cheltuieli nedeductibile; b) cheltuieli de producŃie şi cheltuieli comerciale; c) cheltuieli incorporabile şi cheltuieli neincorporabile; d) cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile. 10. Din punct de vedere al fluxurilor monetare cheltuielile sunt: a) cheltuieli relevante şi cheltuieli irelevante; b) debursări de numerar şi cheltuieli calculatorii; c) cheltuieli deductibile şi cheltuieli nedeductibile; d) cheltuieli incorporabile şi cheltuieli neincorporabile. 11. Activitatea principală care este avută în vedere la elaborarea calculaŃiei de cost, este stabilită: a) de contabil pe baza unui raŃionament profesional; b) de Standardele InternaŃionale de Contabilitate; c) prin Ordin al Ministrului FinanŃelor Publice; d) prin Actul constitutiv sau printr-un Act adiŃional al entităŃii patri-moniale, conform ClasificaŃiei ActivităŃilor din Economia NaŃională; e) pe baza datelor din rapoartele financiare ale entităŃii patrimoniale.

10

12. CalculaŃia costului la o firma are drept scop determinarea: a) costului ecologic suportat de întreaga societate; b) costului pe unitatea de produs final; c) costului social al restructurării firmei; d) impactul educativ al produselor firmei; e) costului locului de activitate. 13. CalculaŃia costurilor, ca disciplină ştiinŃifică, urmăreste: a) calculaŃia costului pe purtători de costuri; b) controlul eficienŃei economice prin compararea costurilor cu indicatori de rezultate; c) verificarea exactităŃii datelor din contabilitatea financiară; d) verificarea exactităŃii datelor din rapoartele financiare; e) controlul respectării bugetelor de costuri. 14. Studierea costurilor îndeplineste, printe altele, şi funcŃia de: a) control fiscal; b) control al modului de folosire a resurselor publice; c) explicarea; d) fundamntare şi optimizare decizională în primul rand la nivel microe-conomic; e) audit financiar. 1.3. Organizarea sistemului informaŃional al costurilor

1. Din punct de vedere al momentului elaborării, calculaŃiile de cost se clasifică în: a) contabile, statistice, de analiză şi control; b) totale şi partiale; c) antecalculaŃii şi postcalculaŃii; d) periodice şi neperiodice. 2. Din punct de vedere al scopului urmărit, calculaŃiile de cost se clasifică în: a) totale şi partiale; b) antecalculaŃii şi postcalculaŃii; c) analitice şi sintetice; d) periodice şi neperiodice; e) contabile, statistice, de analiză şi control. 3. Din punct de vedere al sferei de cuprindere, calculaŃiile de cost se clasi-fică în: a) antecalculaŃii şi postcalculaŃii; b) analitice şi sintetice; c) periodice şi neperiodice; d) contabile, statistice, de analiza şi control; e) totale şi partiale; 4. Din punct de vedere al intervalului de timp la care se întocmeste, calculaŃiile de cost se clasifică în: a) contabile, statistice, de analiza şi control; b) totale şi partiale;

11

c) antecalculaŃii şi postcalculaŃii; d) analitice şi sintetice; e) periodice şi neperiodice. 5. Unul din principiile calculatiei costurilor şi contabilităŃii de gestiune este: a) principiul prevalenŃei economicului fată de juridic; b) principiul ecologic; c) principiul delimitării în timp a cheltuielilor; d) principiul delimitării cheltuielilor productive de cele parazitare; e) principiul continuităŃii. 6. Principiul raŃional din calculaŃia costurilor şi contabilitatea de gestiune are în vedere: a) repartizarea numai a cheltuielilor productive asupra rezultatelor; b) repartizarea numai a cheltuielilor parazitare asupra rezultatelor; c) imputarea cheltuielilor angajate proporŃional cu gradul de activitate; d) calcularea numai a cheltuielilor deductibile fiscal; e) calcularea numai a cheltuielilor variabile. 7. Purtătorii de costuri se clasifică în funcŃie de: a) modul în care se organizează producŃia; b) dimensiunea entităŃii patrimoniale; c) tipul capitalului majoritar; d) gradul de finisare a producŃiei la firmele cu activitate de producŃie; e) tipul de tehnologie folosit. 8. Unitatea de masură omogenă cu ajutorul căreia se exprimă producŃia pentru care se calculează costul este: a) unitatea de contabilitate; b) unitatea informaŃionala; c) unitatea elementară de efort; d) unitatea de calculaŃie; e) unitatea de management. 9. În cadrul bilanŃului sau situaŃiilor financiare conturile de gestiune: a) sunt incluse facultative; b) nu sunt incluse; c) sunt incluse obligatoriu; d) sunt incluse in funcŃie de prevederile Standardelor InternaŃionale de Contabilitate; e) sunt incluse în caz de faliment. 10. Una din etapele metodologice a calculaŃiei costurilor este : a) decontarea prestaŃiilor din cadrul grupului; b) decontarea tranzacŃiilor reciproce cu furnizorii şi clienŃii; c) decontarea livrărilor reciproce între secŃiile auxiliare; d) repartizarea profitului net; e) întocmirea raportului de gestiune la situaŃiile financiare. 11. Una din etapele metodologice a calculaŃiei costurilor este: a) repartizarea cheltuielilor indirecte asupra produselor activităŃii de baza; b) acoperirea pierderilor din exerciŃiile financiare anterioare;

12

c) calcularea profitului impozitabil; d) repartizarea cheltuielilor de desfacere asupra produselor activităŃii de bază; e) stabilirea cheltuielilor nedeductibile fiscal. 12. Unul din principiile calculaŃiei costurilor este: a) principiul delimitării cheltuielilor privind producŃia finită de cheltuielile aferente producŃiei în curs de execuŃie; b) principiul scurtării ciclului producŃiei; c) principiul eliminării cheltuielilor care nu pot fi recuperate prin preŃ; d) principiul delimitarii cheltuielilor productive de cele neproductive; e) principiul descentralizării calculaŃiei costurilor. 13. Unul din principiile calculaŃiei costurilor este: a) principiul delimitării cheltuielilor de exploatare de cele financiare; b) principiul continuităŃii activităŃii; c) principiul necompensării profiturilor conjuncturale cu pierderi ocazi-onale; d) principiul separării cheltuielilor activităŃii în curs de execuŃie de cheltuielile privind producŃia finită; e) principiul concentrării calculaŃiei costurilor într-un singur department.

1.4. Procedee de calcul al costurilor 1. Procedeul ponderării cantităŃilor cu preŃurile sau tarifele este folosit pentru: a) determinarea valorică a consumurilor la nivelul firmei; b) determinarea valorică a consumurilor pe purtatori sau locuri de cheltuieli; c) determinarea în unităŃi de timp de muncă a consumului de muncă vie; d) determinarea în unităŃi valorice a consumului de muncă vie. 2.Procedeul aplicării de cote procentuale asupra unor valori absolute se foloseste pentru: a) determinarea valorică a consumurilor la nivelul firmei; b) determinarea valorică a consumurilor de purtători sau locuri de cheltuieli; c) determinarea în unităŃi de timp de muncă a consumului de muncă vie; d) determinarea în unităŃi valorice a consumului de muncă vie; e) determinarea unor cheltuieli a caror expresie valorică este dependenta de o cota procentuală. 3. Procedeul defalcării unor cote de cheltuieli în raport cu numărul perioadelor de gestiune se foloseşte pentru: a) determinarea valorică a consumurilor pe purtători sau locuri de cheltuieli. b) repartizarea unor consumuri pe locuri de cheltuieli cu ajutorul unor cote-părŃi în dependenŃă de numarul perioadei de gestiune; c) determinarea în unităŃi de timp de muncă a consumului de muncă vie; d) determinarea în unităŃi valorice a consumului de muncă vie; e) determinarea unor cheltuieli a caror espresie valorică este dependenta de o cotă procentuală. Pentru repartizarea cheltuielilor se foloseste procedeul suplimentării (baza de repartizare sunt salariile directe), înregistrarea în contabilitate a producŃiei în curs de execuŃie a comenzii 25 este urmatoarea:

13

a) % = 933cd25 22.000.000 lei 921S1cd25 7.500.000 lei 921S1cd50 4.500.000 lei b) 933cd25 = % 8.500.000 lei 921S1cd50 5.881.500 lei 921S1cd50 2.618.500 lei c) 921S1cd50 = 933cd25 8.320.000 lei d) % = 933cd25 8.500.000 lei 921S1cd25 5.881.500 lei 921S1cd25 2.618.500 lei e) 933cd25 = 921s1cd25 10.680.000 lei Se cunosc cheltuielile generale de producŃie în evoluŃia lor pe 6 luni cones- cutive şi volumul producŃiei exprimat în ore pe aceeaşi perioada (tabel).

Luna Volumul producŃiei Cheltuieli generale Ianuarie 127.500 2.270.000 Februarie 122.500 2.230.000 Martie 118.750 2.200.000 Aprilie 116.250 2.180.000 Mai 110.000 2.100.000 Iunie 135.000 2.600.000

Utilizând procedeul punctelor de maxim şi minim, valoarea cheltuielilor variabile unitare este următoarea: a)100 lei b) 8 lei c) 25 lei d) 20 lei e) 4 lei