1

Mijloace de instruire

Mijloacele de învăţământ sunt instrumente, materiale, dispozitive şi alte forme de

reprezentare materială a realităţii produse, adaptate şi selectate în conformitate cu unele criterii

psihologice şi pedagogice, în scopul realizării cu succes a obiectivelor instructiv-educative ale

procesului de învăţământ.

Mijloacele de învăţământ reprezintă o categorie importantă a bazei tehnico-materiale a

instituţiilor şcolare, constituindu-se în resurse practice ale procesului de predare - învăţare,

învestite cu anumite funcţii pedagogice, în vederea facilitării şi optimizării proceselor de

comunicare, înţelegere, formare a noţiunilor, consolidare şi evaluare a activităţii practice.

Din punct de vedere istoric şi conceptual, evoluţia mijloacelor de învăţământ a pornit de

la noţiunile de mijloc intuitiv şi de material didactic, devansate astăzi terminologic şi

instrumental de ascensiunea mijloacelor tehnice moderne şi a fenomenelor multimedia.

Avantajul oferit de progresul acestor ştiinţe îl reprezintă sistemul perfecţionat de procesare şi de

prezentare a informaţiei didactice.

Pierre Marot arăta că resursele pedagogice ale mijloacelor moderne de instruire decurg

din următoarele caracteristici:

- efectul de multiplicare a acestora, prin sporirea volumului informaţional oferit

procesului de învăţământ;

- conservarea calităţii pedagogice a mesajelor educaţionale, chiar şi în cazul recepţiei;

- stocarea şi retransmisia informaţiei;

- contribuţia lor la obiectivizarea instrucţiei.

Mijloacele de învăţământ nu facilitează prin ele înseşi eficientizarea procesului de

învăţământ şi nu pot să constituie substituţi ai personalităţii cadrului didactic. Rolul determinant

în construcţia, programarea şi implementarea acestor instrumente îi revine omului de la catedră,

care va transforma dispozitivul tehnic respectiv într-un valoros auxiliar educaţional.

Încercările de clasificare a mijloacelor de învăţământ au evidenţiat o multitudine de

referinţe criteriale, după cum urmează:

- criteriile psihopedagogice, expuse de Pierre Marot, accentuează funcţionalitatea

pedagogică a dispozitivelor respective;

- criteriile istorice, analizate de W. Schramm, prezintă mijloacele de învăţământ în

ordinea apariţiei lor în istoria învăţământului;

- criteriile tehnice, prezentând caracteristicile şi parametrii tehnologici ai mijloacelor, pe

de o parte, şi categoriile de analizatori solicitaţi, pe de altă parte ; reprezentanţi - Lefranc şi

Mathias.

Adoptând însă referinţe criteriale mixte, vizând în special corelarea şi coroborarea

criteriilor tehnice şi psihopedagogice în spiritul teoretic al pedagogiei româneşti - vezi l. Cerghit,

putem defini următoarea tipologie a mijloacelor de învăţământ:

a). Mijloace informativ-demonstrative (acelea care posedă un mesaj informaţional),

divizate la rândul lor în:

- mijloace intuitiv-obiectuale şi imagistice: (insectare, ierbare, animale împăiate) sau în

imagini (albume, fotografii, planşe)

- mijloace care cuprind serii de materiale naturale şi forme de reprezentare în relief a

acestora , reprezentări figurative şi reprezentări vizuale ori auditive;

- mijloace logico-raţionale, care cuprind simboluri şi complexe de simboluri, cum ar fi:

reprezentările grafice de pe tablă, formulele matematice, fizice, chimice, notele muzicale, chiar

cuvintele scrise şi orale.

b). Mijloace de exersare şi formare, aplicate în activităţile practice ale şcolii, în efectuarea

experienţelor de laborator, la educaţie fizică: aparate de experimentare şi truse de laborator,

accesorii de laborator (microscop), echipament de atelier, aparate sportive, instrumente

muzicale, aparate de simulare didactică etc.

2

c). Mijloace audiovizuale : reprezintă o categorie de mijloace multimedia (de informare şi

comunicare de masă) la construcţia cărora sistemele electrotehnice au o contribuţie importantă.

La definirea mijloacelor audiovizuale trebuie să operăm o necesară distincţie între mijloacele

purtătoare de mesaj informaţional şi auxiliarii tehnici care oficiază difuzarea. Spre exemplu,

banda magnetică, discul, CD-ul, diapozitivul, diafilmul, emisiunea Radio-TV reprezintă

structurile purtătoare de mesaj, în timp ce diascolul, lectorul de CD, televizorul, aparatul radio,

magneto-scopul sunt aparate de difuzare şi de recepţie a mesajelor, în această categorie a

auxiliarilor didactici mai pot fi incluse tipuri de instalaţii, de afişaj şi de prezentare a materialelor

ilustrative, tabla neagră, tabla magnetică, monitoare etc., componente tehnice care mijlocesc

dinamica informaţională a mijloacelor audiovizuale.

d). Mijloace de raţionalizare a timpului didactic, cuprind instrumente ca: şabloane,

ştampile, hărţi contur, xeroxuri.

e). Tehnica informatică şi de calcul, indispensabilă desfăşurării cu succes a procesului

instructiv – educativ / constituie nu numai o categorie tipologică la nivelul mijloacelor de

învăţământ, ci este din ce în ce mai des considerată o stare de normalitate caracteristică viitorului

educaţional. Componenta „hard" şi componenta „soft" formează unitatea teoretică şi procedurală

a ceea ce cunoaştem sub denumirea de „instruire asistată de calculator". Utilizarea calculatorului

în procesul de învăţământ se poate realiza într-o multitudine de variante situaţionale dependente

atât de sarcina didactică fundamentală, cât şi de creativitatea cadrului didactic.

Din perspectiva funcţionalităţii lor pedagogice, mijloacelor de învăţământ li se pot

identifica următoarele contribuţii practice :

favorizează procesul de predare, consolidând şi susţinând mesajul educaţional, fiind suport

pentru concretizare ori pentru demonstraţie;

susţin şi eficientizează învăţarea, chiar şi procesele de formare a noţiunilor şi a priceperilor

şi deprinderilor prin intermediul unor mecanisme psihologice foarte diverse;

optimizează relaţia şi comunicarea educaţională, prin variabilitatea formelor interacţionale

pe care le poate dezvolta, obligând cadrul didactic la o reconsiderare a stilului relaţional

promovat în raporturile cu grupul de elevi;

perfecţionează sistemul de evaluare prin oferta de tehnicitate care ar reduce efectul de

subiectivitate a testelor docimologice tradiţionale;

favorizează procesul de orientare şcolară şi profesională prin prezentările publicitare

indirecte ale diverselor sectoare profesional-economice.

3

Mijloace de

instruire

Mijloace de

exersare şi

formare Mijloace

informativ

demonstrative

Tehnica

informatică şi

de calcul

Mijloace de

raţionalizare a

timpului

didactic

Mijloace

audiovizuale

Mijloace intuitiv

obiectuale şi

imagistice

Mijloace care cuprind

serii de materiale naturale

şi forme de reprezentare

Mijloace

logico-

raţionale

Mijloacele

purtătoare de

mesaj

informaţional

Auxiliarii

tehnici

Componenta

„hard"

Componenta

„soft"

Insectare,

Ierbare,

Animale împăiate,

Albume,

Fotografii,

Planşe.

Modele

Dispozitive

Reprezentările grafice,

Formulele matematice,

fizice, chimice,

Notele muzicale.

Aparate de

experimentare,

Truse de laborator,

Accesorii de laborator,

Echipament de atelier,

Aparate sportive,

Instrumente

Muzicale.

Banda magnetică,

Discul, CD-ul,

Diapozitivul,

Diafilmul

Diascolul,

Lectorul de CD,

Televizorul,

Aparatul radio,

Magneto-scopul. Şabloane, ştampile,

Hărţi contur, xeroxuri

Programe şi

aplicaţii

informatice

Calculatorul