ÎN ACEST NUMĂR:

1. Visul din cuier. 2. Valori culturale în contextul Ordinului. 3. Univers și conștiință, Biocentrismul. 4. Despre principiile fundamentale ale Ordinul Inițiatic al Franc-Masoneriei regulare. 5. Discurs la ceremonia Sf. Ioan de iarnă. 6. Unde și când? 7. Lansare de carte

VISUL DIN CUIER

Suntem promisiunile spuse în noapte la ora aia în care pământul nici nu mai există, când nu mai suntem nici aici nici acolo. Vibrăm gânduri transparente, vibrăm amintiri care vin de departe sau din nimic și nici o legătură între ele. Suntem liniștea dintre melodiile preferate.

Învățăm de la umbre să cântăm, dar doar acum să ne cânte cerul, să danseze muzele pe ritmul lui cu gust de absurd. Nimic nu se termină la noi, credem că ne auzim, ne amintim că ne strigăm pe nume. Stăm în colțuri și cerșim despre noi fără să ne întindem o mână care să ne ridice. Curățăm scena de gunoaie să facem loc altor gunoaie care să curețe scena de noi. În același timp minunat, în același timp toți. Mergem cum merge uscatul pe umed, totuși tot nimic. Ne întâlnim când ne despărțim iar când nu dormim visăm împreună.

Ne suntem mai înceți decât hainele, nu avem timp să râdem de

ele cum ele rad de noi. Simțim plăcere dar de fapt vrem să simțim simț. Închipuiri naive în același sens, chip continuu. Să creăm, nu să continuăm.

Stătea în pragul ușii și gândea trist: dacă știi să ajungi până la mine vei știi să mergi mai departe, nu te vei mai întoarce niciodată, tot acolo vei ajunge. Nu poți fugi de tine. Mi-aș fi dorit să pot închide ochii cu uimire, să trăiesc fără miză, fără să îmi propun aceeași greșeală.

Spălăm ușa când ieșim ca să intrăm curați când ne întoarcem, iar eu, eu de câte ori ies pe ușa aia scot câte un zid din casă. Din prag ies crengi și cresc frunze, vor cădea doar ca să încălzească rădăcinile de sub el, să numere timpul în fiecare cădere. De cate ori mă întorc întreabă ce vreau și unde sunt, mă cheamă să vorbesc cu el, să-l calc într-un singur sens. Degeaba! Deschid gura să răspund, vocea își părăsește trupul, umple aerul. Ceva iese din gând înainte să poată fi modelat de gură: nu îmi vine să cred că sunt cel mai fericit om din lume! Eu am învățat să spun asta! Zâmbetul crapă buzele de fericire.

Dorește-ți totul și îndeplinește-te, diamantele se fac în timp iar timpul se bagă printre gânduri și le confundă între ele.

2

Toate sunt strălucitoare când știi că sunt strălucitoare, altfel e ca și cum ai respira vid. Lasă-te învins și învinge-te! Nu mai mult, mai bine! Oferă tot să poți dori și altele. Auzi până înțelegi.

Câteodată pașii sunt molipsitori, se aud atât de aproape de parcă pornesc din inimă. Nu știi dacă vin din față sau din spate, tot merg. Sunetul lor devine fad. Tu nu ești cel ce-a fost sau va fi, nici unul dintre ei nu ești tu. Totul e fals dacă te uiți din orice direcție spre tine, fiecare optică doarme într-o imaginație plăpândă, când totul se sparge.

Eu sunt visul într-o lume care abia învață să doarmă.

Eu sunt otrava mea perfectă, divinul topit până la esență în conștient.

Să începem?

Recital:

Este ceva ce îmi spune să nu știu printre ce regrete să mă caut în atâta fericire. Este ceva ce-mi spune să nu cred nimic din ce îmi spune.

Cresc ciuperci la umbra noastră când stăm și ne uităm la ele când cresc ciuperci la umbra noastră și ne uităm la ele. Crește viața până și pe perete când facem forme din ele, tu le vezi cum iți este mai ușor.

Nu este nimic decât un gând cu miros de cafea când îi duci dorul.

Ne legăm un zâmbet peste zâmbet și de fapt ne târâm zborul

înadins, ni-l facem fără umbră. Zburăm cu spatele să ștergem timpul înapoi, ajungem de unde am plecat. Acum dăm sens așteptării.

Rup florile înapoi din buchet să le pun în pământ, iți dau ție tot pământul! Mi-am amintit că m-am uitat. Uite câte flori și toate colorate cu culorile pe care le vezi.

Mă simt într-un rol, în rolul meu, dar e ca și cum îmi simt sufletul care mișca spre piesa de teatru preferată. Și spune-mi, ce-ti place să visezi din ce încă nu ai visat?

Azi mi-am luat câteva vise din cuier să mă îmbrac cu el, mi se potrivește ca o mănușă cu loc pentru o a doua mână. E plăcut oriunde mă duc, e cald orice fac, iar râsul îmi rimează în ureche, ca și cum pantoful e spart și îmi suge din băltoacă: soba își ține focul, iar coca-i face locul, crește și îi ia locul, coca este focul. Uite cum mă bate pe umăr să mă întorc în hainele cu care sunt îmbrăcat. Pentru fiecare talpă un castel de nisip.

A trecut o pisică pe la geam și n-a căzut nici o vază de flori când e mirare că a trecut o pisică pe la geam și n-a căzut nici o vază cu flori.

Să vopsim cu ojă coșul de gunoi, să nu mai arate murdărie când ne aruncăm din tomberoane în tomberoane!

Oameni cu trei mâini simple care toarnă cu ibricul tuse în pahare sparte și mozolesc carpetele atârnate de podea, garduri îmbrăcate în salopete din nuiele de hârtie și scrumiere din muguri de scrumiere. Nu-i nimic minunat, tu lasă valul nebuniei să înece corabia doar. Ia-mi degetul și arată-mă, dacă poți să-mi iei degetul să mă areți. Sunt vis cât visezi, sunt undiță când ai peștele, teama care te liniștește. Tu știi să fierbi ceai cât să-mi ajungă, tu îmi dai cât să ai, tu iei cât am eu de plată pentru ceai. Are gust bun și îmi place ce pui în el. Înghite-te și îneacă-te!

3

A trecut timpul pe aici, în viteza lui a ridicat praful, doar ca noi să putem pune urme despre noi în urma lui, în urma cui merge el și tot ce a rămas la urmă. Se mișcă tiptil ca atunci când, când ce treabă are de fapt litera din alfabet cu tine, când ea își călărește calul furat? Trage repede din țigară și nu îl dresează în fașa ta, lasă funingine pe tine și-l călărește până îți fierbe fruntea. Are sens doar când auzi cum nechezi după cel care te-a lăsat să vezi că dresezi. Lasă hățurile și sari peste ele. Te întoarce la talpa de nisip de sub castelul care-l strivește, te face cocă și băltoacă ce se suge în pantof, rima care iți uită visele în cuier și te îmbracă cu el cu trei mâini simple. Ce auzi în ureche sunt prăjiturile gata. Nici veninul nu are gustul impresiei, plastic și iarbă.

Cine e spectatorul și cum a ajuns el pe scenă? Are o măsea stricată, cum de știam asta?

Nu merit încă aplauze, deși

mă mănâncă palmele să fac ropote în locul tuturor.

Mulțumim pentru aplauze, totuși!

Am zis!

A.P.1°

VALORI CULTURALE ÎN CONTEXTUL ORDINULUI

INDIVIDUALISM - accentuează realizările şi drepturile individuale, care sunt gândite şi susţinute autonom şi asertiv. Creator de solidarităţi şi instituţii sociale; CINISM - neîncredere în instituţiile sociale şi în natura umană;

UNIVERSALISM – se referă la înţelegerea, protecţia şi toleranţa faţă de binele omului şi al naturii; BENEVOLENŢĂ – preocuparea pentru creşterea bunăstării celor cu care venim în contact; CONFORMISM - restrângerea acţiunilor care pot să rănească fizic şi/sau psihologic pe alţii sau să încalce normele sociale/morale dintr-o cultură; STIMULARE – căutarea noutăţii şi provocărilor în viaţă; HEDONISM – căutarea plăcerii şi a gratificărilor personale;

Scopul acestei planșe este de a răspunde, pe cât posibil, la câteva întrebări care m-au frământat în ultimul timp folosind totodată instrumente empirice sau deductive astfel încât rezultatul să fie unul relevant. Pentru mine aderarea la un grup are strânsă legătură cu valorile acestuia și posibilitatea de cunoaștere/continuă dezvoltare atât a mea cat și a grupului. Fiind la început de drum încerc să îmi dau seama care sunt

4

beneficiile palpabile pe care aș putea eu să le aduc acestui Ordin (în particular Lojii Alexandru Vaida-Voevod) prin valorile mele și care este suportul pe care îl primesc de la acest grup în atingerea obiectivelor mele. O să prezint pentru început întrebările și apoi voi trece succesiv la prezentarea valorilor noastre culturale pentru a avea un fundament în măsurile prezentate la final. Valorile masoneriei sunt cunoscute, Loja este însă un colectiv particular care impune anumite valori, de aici rezultă primele întrebări: Care sunt valorile particulare ale Lojii? Care este valoarea adăugată pe care o oferă membrilor Loja față de metodele de dezvoltare personală, spirituală, sau de cunoaștere care pot fi găsite abundent pe internet? În timp am făcut parte din mai multe organizații care au avut probleme cu retenția membrilor, de aici următoarea întrebare: Dat fiind profilul nostru cultural/psihologic, cum putem crește procentul de retenție a celor care bat la Porțile Templului?

Valorile culturale nu sunt bune sau rele prin ele însele, ele primesc o astfel de

semnificație odată asociate cu un sistem ideal de valori. De asemenea ele

privesc românii ca popor, pot să

nu se aplice anumitor indivizi în particular. Folosirea termenilor are o explicație psihologică, nu se folosește înțelesul larg, pentru o mai bună înțelegere aceștia au fost explicați la început.

Această planșă are la bază publicațiile: “Fenomenul românesc” – Mihai Ralea, 1927 “Psihologia poporului român“ – Constantin Rădulescu-Motru, 1937 “Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală” – Daniel David, 2015 Valorile culturale au fost preluate din lucrări de specialitate care sunt fondate pe studii empirice (Daniel David) sau observarea obiceiurilor culturale și a limbajului la români (Rădulecu-Motru și Ralea). În general valorile descrise în aceste lucrări sunt asemănătoare, pentru valorile contradictorii am păstrat versiunea din monografia lui Daniel David. Am selectat doar valorile pe care le-am considerat relevante pentru răspunsurile întrebărilor din introducere. Conform rezultatelor testelor psihologice efectuate, în comparație cu alte popoare, avem scoruri mari la: concentrarea și căutarea puterii evitarea incertitudinii/stil defensiv conformism nevoia de realizare religiozitate cinism Iar în același timp, stăm mai puțin bine la capitolul: pragmatism, dar reprezentăm o țară/cultură pragmatică. valori tradiționale, dar reprezentăm o țară/cultură tradiționalistă. încrederea în oameni și în realizarea aspirațiilor. universalism, benevolență, hedonism, stimulare și autodeterminare. importanța prieteniei. sfidare, îndoială, relativism. Cultura noastră se caracterizează prin: colectivism vertical moderat - focalizat pe familie, proprietate și propriul interes. Puterea este concentrată ierarhic, se obține prin realizări sociale și muncă.

5

(Constantin Rădulescu-Motru, Daniel David); neperseverentă în lucrul început, indiscipline, munca dezordonată în salturi, cu pauze lungi intre ele (Constantin Rădulescu-Motru); neîncredere în instituțiile sociale şi în natura umană - cinism și nivel crescut de religiozitate - religia este un factor important în viața noastră (Daniel David); Voi compara aceste caracteristici culturale cu un model ideal pentru mine, adăugând astfel o latură subiectivă. Acesta îmbrățișează incertitudinea, valorizează individualismul, universalismul, încrederea în oameni, deschiderea către schimbare și autodeterminarea. Privesc această comparație constructiv, încerc să identific punctele noastre forte și unde putem crește să devenim din buni mai buni. O parte din concluziile rezultate le-am regăsit în monografia românilor, scrisă de D. David. Religia este importantă în viața românilor însă nu se ajunge la esența credinței. Valorile scăzute pentru sfidare şi relativism alături de conformismul crescut ne predispune la dogme. Religia nu este văzută dogmatic/teologic. Ea este văzută ca un mijloc de a face bine oamenilor și ca făcând sens în viața de acum nu în viața de apoi. Cu excepția familiei, ne caracterizează neîncrederea în oameni. Valori culturale precum universalismul și benevolismul au de suferit, fapt ce diminuează importanța prieteniilor, interesul față de binele altora, plăcerea proprie (hedonism). Am amintit de universalism și benevolism pentru că sunt importante pentru masonerie și fac parte din modelul meu ideal de valori. Colectivismul nostru nu este unul puternic pentru că aderăm la grup superficial, din motive de securitate (extrinseci). Colectivismul puternic rezultă din formarea unui grup a indivizilor

cu aceleași valori. În general culturile individualiste, cu accent pe generarea de valori și instituții sociale generează structuri comunitare mai puternice. O explicație a colectivismului românesc poate fi găsită în istorie, care în timp, a fost marcată de un profund sentiment de nesiguranță. Identitatea culturală ne-a fost amenințată constant, trecând pe rând sub influența otomană, rusă, austro-ungară, poloneză, ungară.

Avem un colectivism vertical, puterea nu este distribuită ci concentrată ierarhic. Pentru noi puterea este foarte importantă. Ca valoare socială o vedem ca un mijloc de a obține un statut şi recunoaştere socială. Credem că puterea socială se obține prin muncă sau realizări sociale. Investim mult în muncă, importanța muncii are însă un caracter extrinsec. Ca exemplu, în experiența mea, de multe ori ne identificăm cu jobul pe care îl practicăm. Munca este văzută competitiv, căutăm joburile care oferă un statut social în detrimentul celor vocaționale. Din cauză că evităm incertitudinea, avem conformismul și neîncrederea în sine ridicate, generăm reguli rigide, astfel ne lipsesc flexibilitatea şi

6

oportunitatea necesare pentru a dezvolta motivații intrinseci asociate creativității şi inovațiilor personale. Competitivitatea noastră este ridicată, o exprimăm ca motivație a succesului, ceea ce ne face sa ne implicăm repede în multe lucruri. Lipsa cooperării pentru succes şi perseverența prin autodisciplină rareori ne duce la rezultate bune şi succes. Nu perseverăm însă și abandonăm repede activitățile în care ne angajăm. Uneori perseverența poate să persiste şi chiar să ia forma încăpățânării în domenii de mare interes sau în situații care atentează la stima noastră de sine compensată. Lipsa motivației intrinseci sau a succesului personal ne duce în timp la pierderea interesului pentru o activitate, scăzând starea de fericire. Studiul lui David arată că, raportat la celelalte culturi, avem un coeficient scăzut de fericire. Revenind la întrebările inițiale și la legătura cu Ordinul nostru, cred că valorile ridicate ale conformismului și valorile scăzute pentru autodeterminare și hedonism fac ca prezența la Ținute să fie statistic mai mare atunci când se folosește un model coercitiv în detrimentul celui care are ca valoare libertatea de alegere. În viziunea mea promovarea universalismului, benevolenței, autodeterminării ca valori în Lojă vor crește satisfacția membrilor odată ce aceștia vor fi aliniați la aceste valori. Creșterea toleranței și cooperării cu alții (încrederea în oameni) în beneficiul comun permite creșterea performanței și împlinirii potențialului intelectual și creativ. Coroborată cu scăderea cinismului și creșterea disciplinei/autodisciplinei vor aduce după sine succesul și creșterea stimei de sine. Îmbrățișarea incertitudinii este un alt pas important către

progres. Ne oferă posibilități de creștere, elimină regulile rigide și duce la apariția factorilor de motivare intrinseci. Dacă adăugăm dorința de creștere personală și spirituală și o atitudine pozitivă față de greșeala va fi mult mai ușor să devenim din buni, mai buni.

Am zis!

C.H.,1°

UNIVERS ȘI CONȘTIINȚĂ, BIOCENTRISMUL

Prin tot cea ce reprezentăm noi ca ființe umane, înzestrate cu conștiință, avem tentația de a afirma că sunt două universuri care ne înconjoară: unul interior și altul exterior corpului nostru fizic. Odată ce înțelegem pe deplin că nu există un univers exterior independent și în afara existenței biologice, restul, mai mult sau mai puțin, se așează la locul lui. Această nouă abordare se numește „Biocentrism”. Termenul ,,biocentrism“ provine de la cuvintele grecești ,,bios“, care înseamnă ,,viață“, și ,,kentron“, care se traduce prin ,,centru“. Conform acestei teorii, viața este o realitate centrală în cosmos, ea este cea care creează universul și nu invers. Viața și conștiința sunt cele care dau naștere la micro și macrocosmos. Fără aceasta, universul nu ar exista. Dr. Robert Lanza, neurobiolog, a fost cel care a enunțat această nouă teorie a „totului”, care dorește să explice și să fundamenteze o componentă esențială a cosmosului, și anume conștiința. Pentru aceasta a utilizat principiile mecanicii cuantice, care pentru prima dată, din perspectivă biologică, sunt confirmate pe deplin. În anul 1920 s-a născut „Interpretarea de la Copenhaga”

7

care postula că, înainte de a se efectua o măsurătoare (observație) o particulă subatomică nu există cu adevărat într-un loc definit, și nu are o mișcare efectivă. După cercetări intense și experimente, efectuate de el însuși și alți cercetători din lumea medicală și fizică, Robert Lanza a enunțat câteva principii ale „Biocentrismlui”.

Primul Principiu al biocentrismului: Este că ceea ce percepem ca realitate este un proces care implica și propria noastră conștiință. Tot ceea ce vedem și simțim este rezultatul propriei noastre conștiințe. Al doilea principiu al biocentrismului: Percepțiile noastre exterioare și interioare sunt întrețesute în mod inextricabil (inseparabil). Ele sunt fete diferite ale aceleiași monede și nu pot fi separate. Al treilea principiu al biocentrismului: Comportamentul particulelor subatomice-al tuturor particulelor și obiectelor, de fapt este legat în mod inextricabil de prezența unui observator. Fără prezența unui

observator conștient, în cel mai bun caz, ele există într-o stare nedeterminată de unde de probabilitate. Al patrulea principiu al biocentrismului: Fără conștiință, „materia” există într-o stare nedeterminată de probabilitate. Orice univers care ar fi putut să preceadă conștiința a existat doar intr-o stare de probabilitate. Al cincilea principiu al biocentrismului: Însăși structura biocentrismului este explicată prin biocentrism. Universul este reglat pentru viață, ceea ce este perfect logic, având în vedere că viața creează universul, și nu invers. Universul este pur și simplu logica spațio-temporală completă a sinelui. Al șaselea principiu al biocentrismului: Timpul nu are existența reală în afară percepției simțului animal. El este procesul prin care percepem schimbările din univers. Al șaptelea principiu al biocentrismului: Spațiul este o altă formă a modului nostru animal de a înțelege lumea și nu are o realitate independentă. Cărăm după noi timpul și spațiul, la fel cum o broască țestoasă își cară carapacea. Evenimentele fizice nu au loc independent de viață. Actualul nostru punct de vedere științific asupra lumii nu oferă nici o șansă și nici o scăpare pentru cei care sunt îngroziți ca nu cumva să moară. Însă biocentrismul indica o alternativă. Dacă timpul e o iluzie, dacă realitatea este creată de propria noastră conștiință, oare această conștiință poate fi distrusă cu adevărat? Nu murim, plecăm în alt univers. Deși afirmația de mai sus pare un titlu de articol SF, privită prin prisma noilor descoperiri ale mecanicii cuantice, ea este cât se poate de plauzibilă. Acceptând teoria biocentrismului, viața, așa cum o

8

știm noi, își schimbă complet sensurile. Robert Lanza Pavel s-a născut la 11 februarie 1956, este doctor în medicină, director științific la ACT și profesor la Institutul de Medicină Regenerativă din Universitatea Wake Forest. A făcut parte din echipa care a clonat primii embrioni pentru obținerea celulelor stem și este primul care a clonat o specie pe cale de dispariție, „Gaur”, numit și bizon indian. A fost luat sub aripa unor giganți ai științei , precum psihologul B.F. Skinner, imunologul Jonass Salk, și pionerul Dr. Chritian Barnard. Mentorii l-au descris ca un geniu. Doctorul Lanza susține că există o infinitate de universuri, cel în care trăim noi fiind unul dintre ele. Conform teoriei biocentrismului, aceste universuri există simultan, în fiecare dintre ele fiind posibilități separate de producere a unor evenimente. În nici unul dintre aceste universuri, energia nu se pierde, nu dispare, nu moare. Principiile formulate de doctorul Lanza, spun că dacă ar exista o realitate așa cum o percepem noi, ea ar trebui să se încadreze într-un timp și un spațiu. Dar cum timpul și spațiul nu există, acestea fiind noțiuni create de mintea omenească pentru a putea încadra derularea fenomenelor, nici realitatea nu există. Dacă nu ar exista un observator (de exemplu, omul), care să proceseze informațiile, comportamentul particulelor subatomice care compun obiectele ar exista doar în stadiul de probabilitate. Altfel spus, toate obiectele, tot ce este în jurul nostru, devin realitate doar în momentul în care le privim, când avem informațiile de formă, culoare, miros, gust etc., și când creierul nostru procesează aceste informații. Nu există “univers“ și nici ,,materie“ fără existența unei conștiințe. Dacă aceasta nu ar exista, în mintea noastră ar fi doar un vârtej de informații.

Pentru a le ordona, conștiința noastră a creat timpul, pe care îl putem compara cu niște etape, cu niște cadre de film, pe care le însumăm pentru a da un sens informațiilor respective. Același lucru îl putem spune și despre spațiu, o creație mentală prin care dăm forme informațiilor legate de dimensiunile obiectelor. Universul, cu tot ce îl compune, nu poate fi explicat decât prin biocentrism, prin existența vieții într-o formă sau alta. Sintetizând aceste principii, Robert Lanza susține că ceea ce numim noi realitate nu este altceva decât un sistem de informații, pe care îl percepe și prelucrează conștiința noastră. În contextul în care conștiința este o formă de energie, emisă de o sursă de 20 de wați, aflată în creier, energie care știm că nu se poate distruge și nu se pierde, atunci când murim, aceasta transcende din universul nostru în altul, în care totul funcționează după alte legi decât ale noastre. Moartea înseamnă trecerea în alt Univers.

Conform teoriei doctorului Lanza, există o infinitate de universuri (multivers) și absolut orice s-ar putea întâmpla se petrece într-unul dintre ele. ,,Moartea nu există în aceste scenarii, la modul real. Toate universurile posibile există simultan, indiferent de ce se

9

întâmplă în ele. Deși corpurile sunt destinate să se autodistrugă, sentimentul de a fi în viață, conștientizarea întrebării «Cine sunt eu?», nu este nimic mai mult decât o sursă de energie de 20 de wați, care funcționează în creier. Dar această energie nu dispare la moarte“, a precizat savantul în expunerile sale. Bibliografie: Robert Lanza si Bob Berman-Biocentrismul; Editura Livingstone pentru ediția în limba Română, 2012;www.descopera.ro;www.esoterism.ro. Am zis!

R.P.,3°

DESPRE PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE ORDINUL INIȚIATIC AL FRANC-

MASONERIEI REGULARE.

- Acest Ordin inițiatic utilizează o doctrină tradițională, transmisă și primită ca atare prin științe numite tradiționale prin perenitatea lor, elemente care constituie un instrumentar inițiatic simbolic, instrumentar codificat prin Rituri alcătuite din ritualuri sub forma unui algoritm progresiv. - Diversitatea Riturilor constituie o unitate care, la rândul ei, se manifestă prin adaptări complexe în timp și spațiu. - Aceste elemente fundamentale definesc regularitatea Ordinului masonic și exclud infuzia oricăror ideologii de tip profan, de orice inspirație ar fi acestea, odată cu refuzul oricăror concepte dogmatice. - Printre elementele tradiționale fundamentale ale Ordinului Masonic găsim și principiile care exclud cultul personalității, sectarismul, dogmatismul și

politicianismul militant în sânul organizației fraterne, precum și orgoliul, vanitatea sau aroganța unei "ierarhii" auto proclamate. Confuzia exercitării obligațiilor masonice și datoria exercitării unei responsabilități individuale, definită de o funcție ritualică sau administrativă, oricare ar fi acestea, cu puterea personală de decizie impusă fraternității, este profund anti-masonică. - Ideologiile de tip totalitar, extremismul de orice tip, intoleranța, comunismul dictatorial, fascismul, naționalismul șovin, rasismul, disprețul misogin și discriminările de orice natură, antisemitismul ca și fanatismul religios, sunt profund anti-masonice și clasează derivele unor organizații cu pretenții masonice ca fiind iregulare. - Demisia unei Loji din organizația care nu respectă aceste principii ale tradiției este justificată prin rigoarea respectului principiilor fundamentale ale regularității Ordinului pe care această Loja este fondată. - Elogiul fascismului și al extremei drepte, încarnat în persoana fostului Mason Licio Gelli, exclus din Masoneria italiană și condamnat de justiție pentru fapte grave de tip mafiot, discreditează și izolează orice organizație cu pretenții masonice. - Adeziunea unei Loji la o Obediență, membră CLIPSAS, denotă cu tărie atașamentul la vocația universalității Ordinului și la principiile sale fundamentale. Am zis!

V.A.,3°

10

DISCURS LA CEREMONIA SF. IOAN DE IARNĂ

Cu prilejul serbării Sfântului Ioan de iarnă, organizată de către Loja XIII, M:.L:.N:.U:.R:. la Or:. Alba-Iulia, unde am participat cu mare bucurie în compania unor Frați de la mai multe Obediențe, un gând s-a născut și l-am rostit în Ținută: "Ce este Franc-masoneria? Definiția completă este "Ordinul Inițiatic Universal al Franc-masoneriei". Pe scurt, vorbim de un Ordin - adică de o structură bine definită, conturată în jurul unor reguli. Vorbim de Inițiere, care presupune o nouă paradigmă a vieții celui care este primit, o paradigmă care ia omul bun pentru a-l face și mai bun, care urmărește "transmutarea regimului

ontologic al ființei umane" și deschide omul către trăirea și simțirea vieții spirituale. Vorbim de Universalitate, ceea ce exprimă cel mai mare dintre adevărurile Masoneriei. Adevărul Divin, proclamat de noi prin simbolul Marelui Arhitect al Universului, este realitatea că fiecare om are origine comună și un destin comun. Originea este viața, simbolizată prin celebrarea Sf. Ion de vară iar destinul este moartea, simbolizată prin serbarea Sf. Ioan de iarnă. Paradoxal, după momentul solstițiului de vară începe drumul spre moarte, care culminează cu solstițiul de iarnă. Momentul Solstițiului de iarnă marchează însă prin moarte totodată și renașterea, adevăr exprimat de Fr:. Goethe, în enunțul "numai prin moarte vei deveni". Și ajungem în final la Franc-masonerie, cea mai nobilă dintre arte, și anume, arta îndatoririlor omului. Ca oameni liberi și de bune moravuri, avem îndatoriri de a păstra nealterată credința în Adevărul Divin, menționat anterior; avem îndatorirea sacră de a ne îngriji de pământul pe care trăim, de a-l face mai bun și mai prosper; avem îndatoriri de onoare față de familiile noastre și față de toți semenii noștri indiferent de rasă, sex sau credință, indiferent daca ei sunt membri ai Ordinului sau nu. Și avem îndatorirea supremă, cea care înalță omul la rang de Mare Opera desăvârșită, îndatorirea de a deveni din oameni buni oameni mai buni, în folosul umanității universale, exprimat de Franc-masonerie prin simbolul Templului Universal al Umanității, a cărui mici și fragile cărămizi suntem.

11

Istoria Ordinului, conform școlii autentice, nu este mai veche de 400 de ani, dar ceea ce transmite Ordinul provine din zorii primei dimineți, atunci când pentru prima dată omul a primit suflul vieții divine. Această Tradiție primordială este Ordinul Inițiatic Universal al Franc-masoneriei, punte care leagă Ordinul nostru de predecesorii săi pierduți în negura timpurilor și totodată puntea prin care noi, membri actuali ai Ordinului, indiferent de Obediența sau de specificul curentelor masonice, învățăm să ne îndeplinim îndatoririle pentru a crea un viitor mai bun urmașilor noștri. Să nu uităm că nu suntem decât simpli oameni, încă câteva stele pe bolta înstelată cu infinite astre, dar în noi arde flacăra vieții și datorită ei, în acest an, să ne amintim mereu să fim Frate pentru Frate." Am zis!

M.B.,3°

Unde și când?

Unde și când Coloanele Templului Se vor uni La infinit? Unde și când Steaua Înflăcărată Va ilumina Cupola sufletului? Unde și când Sculele meseriei Se vor împerechea Pentru eternitate?

Unde și când Mâinile obosite Vor putea așeza Piatra pe care abia O cioplirăm acum? Unde și când Meșterul asasinat Se va ridica înainte să urce Spre infinitele ceruri? Unde și când Mâinile noastre Se vor încrucișa În lanțul iubirii Născut din punctul central Unde totul nu mai este decât unu?

Où et quand? Où et quand Les colonnes du Temple Se rejoindront-elles A l’infini? Où et quand L’étoile flamboyante Illuminera-t-elle Le dôme de l’âme? Où et quand Les outils du métier Iront-ils deux par deux Pour l’éternité? Où et quand Les mains fatiguées Pourront-elles insérer La pierre que l’on vient Tout juste de tailler? Où et quand Le Maître assassiné Se relèvera-t-il Avant de monter Vers l’infini des cieux? Où et quand Nos mains se joindront-elles Dans la chaîne d’amour Qui naît du point central Où tout n’est plus qu’un? Am zis!

J.H.,3° V.A.,3°

12

LANSARE DE CARTE: ”Manualul Gradului 2 în Franc-

masonerie - CALFĂ” de Mircea Bucin În curând:

”După o scurtă trecere în revistă a gradului 1 al Franc-masoneriei Albastre de Rit Scoțian Antic și Acceptat, în manualul gradului de Ucenic, a venit momentul să trec în revistă gradul al II-lea, Calfa. Din nou nu este vorba de a dezvălui sau deconspira ”marile secrete ale Franc-masoneriei” și am explicat în volumul dedicat Ucenicului ce este și ce nu este secret în Franc-masonerie. Nu am să revin asupra temei secretului și invit pe cei care vor să înțeleagă mai bine aceste aspecte, să citească primul volum din seria manualelor masonice.” ”Gradului de Calfă, învățăturilor, simbolurilor și elementelor de tradiție transmise de acesta, nu îi este acordată suficientă importanță și prea puțini membri și profani acordă atenția necesară gradului în cauză.” ” Ce aduce nou această trecere, acest grad? Dacă ar fi să

rezum în câteva cuvinte gradul al doilea al Franc-masoneriei Albastre, această definiție ar suna cam așa: Gradul de Calfă este gradul cunoașterii Omului și a tuturor aspectelor legate de existența lui. Pe parcursul celor cinci călătorii pe care le întreprinde candidatul în timpul ceremoniei de trecere la acest grad, el sau ea fac cunoștință cu cele mai elementare funcții ale omului: cele cinic simțuri – adică percepția asupra lumii materiale. A doua călătorie vizează cele cinci stiluri arhitectonice cunoscute anticilor – adică un studiu asupra frumuseții. A treia călătorie revelează celui de trecut științele liberale – adică gândirea omului. În a patra călătorie, în funcție de Rit și de țară, neofitului îi sunt prezentate numele fie ale profeților, filozofilor, etc. – adică abordarea emoțională, sufletească. A cincea și ultima călătorie reprezintă glorificarea muncii iar Calfei îi este revelată steaua cu cinci colțuri (vârful în sus) și litera ”G” în centrul ei – adică omul și ceea ce îl animă. Dacă am considera perioada de Ucenicie ca fiind tinerețea, când am învățat să ne supunem pasiunile și să ne controlăm emoțiile, perioada Calfei reprezintă maturitatea iar învățăturile ei sunt specifice gândirii și rațiunii.” Am zis!

M.B.,3°

Buletin lunar al: Justei și Perfectei Loji ”Alexandru Vaida-Voevod” Or. Cluj-Napoca www.loja-napoca.eu secretar@loja-napoca.eu

Editat de Editura: AVV 13 Publishing

info@avv13publishing.ro