Domniţa Ştefănescu

Cinci ani din istoria României o cronologie a evenimentelor

decembrie 1989 -decembrie 1994

Editura Maşina de scris Bucureşti, 1995

Coperta de Adrian Socaciu

Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt rezervate Editurii Maşina de scris

ISBN 973-97162-2-2

Notă asupra ediţiei

Pentru scrierea acestei lucrări au fost consultate colecţiile de ziare şi reviste din perioada decembrie 1989 -decembrie 1994 (România liberă, Adevărul, Evenimentul zilei, Tineretul liber, Curierul naţional, Cronica română, Libertatea, Dreptatea, revista 22, Expres Magazin, Expres, Zig-Zag, Baricada, Azi, Dimineaţa etc).

Şi-au dovedit utilitatea şi o serie de cărţi, cu valoare documentară, referitoare la perioada respectivă (Costel Balint, Lumină şi speranţă, Timişoara 1989, Edit. Mirton, 1994; Ion Iliescu, Revoluţie şi reformă, Edit, Enciclopedică, 1994; Adrian Năstase, Acordurile internaţionale încheiate de România sau la care România a devenitparte[1990-1994], Edit. Metropol, 1995; Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României de ia începuturi 1859, până în zilele noastre 1995, Edit. Machiavelli, 1995; Oameni politici. Personalităţile României contemporane. Agenţia Naţională de Presă - Rompres, 1993; Partidele politice, Agenţia Naţională de Presă - Rompres, 1993; Nestor Rateş, Revoluţia încâlcită, Edit. Litera, 1994; Repertoriul actelor publice în Monitorul Oficial al României, partea I, 22 decembrie 1989 - 31 ianuarie 1995, Regia Autonomă „ Monitorul Oficial, 1995; Petre Roman Libertatea ca datorie, Edit. Dacia, 1994; Ioan Scurtu, Un episod dramatic din istoria României, Bucureşti, 21-25 decembrie 1989, Edit. Clio, 1990; Petre Ţurlea, Din culisele... Parlamentului României, 1990-1992, Edit. Globus, 1994, Ion Iliescu, Momente de istorie, Edit. Enciclopedică, 1995 etc).

Necesare şi binevenite, au fost şi mărturiile unor participanţi direcţi la evenimentele consemnate în carte.

Partea întâi - O cronologie a evenimentelor - conţine descrierea, în ordine cronologică, a celor mai importante evenimente politice şi sociale din România, din perioada decembrie 1989 -decembrie 1994 şi a unor evenimente de altă natură care au dobândit, în cursul evluţiei lor, o semnificaţie politică.

Partea a doua cuprinde un corp de anexe (Platforma-pro-gram a F.S.N. din 22 decembrie 1989, Proclamaţia de la Timişoara, rezultatele alegerilor parlamentare şi prezidenţiale de la 20 mai 1990 şi de la 27 septembrie 1992, componenţa Senatului şi a Adunării/ Camerei Deputaţilor după alegerile

5

din 20 mal 1990 şi de la 27 septembrie 1992, componenţa guvernelor Roman, Stolojan, Vacăroiu, rezultatele recensământului de la 7 ianuarie 1992) şi un indice de nume.

Au fost folosite prescurtat denumirile lunilor, anului, cu excepţia situaţiilor în care acestea fac parte din: denumirile unor instituţii, partide, asociaţii, ligi; titluri de lucrări, articole etc; citate şi denumirile unor zile festive.

S-au mai folosit prescurtări şi pentru denumirile unor organisme, instituţii, partide, asociaţii, uniuni, ligi. Acestea apar neprescurtate, la prima menţionare în cuprinsul lucrării.

Francois Heisbourg, directorul Institutului Internaţional de Studii Strategice din Londra, apreciază anul 1989 ca pe „un an extraordinar, unul dintre cei care schimbă cursul istoriei. Căderea paşnică a Zidului Berlinului a fost echivalentul simbolic al căderii Bastiliei. Revoluţiile din Europa de Est au transformat radical bazele geopolitice ale lumii de după război şi anunţă apariţia unei noi ordini internaţionale".

Dacă „revoluţiile de catifea" din Europa de Est au fost înregistrate de comunitatea internaţională cu o satisfacţie exprimată în termeni oficiali, replica spectaculoasă a României, pe care nimeni n-ar fi prevăzut-o, a instituit brusc o adevărată exaltare planetară.

Apăruse acel moment de dramatism, necesar pentru ca prăbuşirea comunismului să fie verosimilă. Iar surpriza era cu atât mai mare, cu cât această autentificare venea chiar de la români pe care toată lumea îi considera apatici şi resemnaţi.

Cu numai o lună înainte de revoluţia din dec.'89, Congresul al XlV-lea al P.C.R. (pentru unii motiv de speranţă în afirmarea unei opoziţii faţă de realegerea dictatorului Nicolae Ceauşescu la conducerea partidului) fusese ultimul triumfal carierei politice a cuplului Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu şi ultimul răsfăţ pe care i l-au pregătit cu obedienţă acoliţii lui, cu sprijinul serviciilor secrete romane. Deşi după „istoricul" Congres al XTV-lea al P.C.R., Ceauşescu părea mai stăpân pe situaţie ca niciodată, în a doua jumătate a lui dec, cînd lumea întreagă intra relaxată în rutina sărbătorilor de iarnă, postul de radio Europa Liberă îi informa pe români şi pe cine voia să asculte că la Timişoara se întâmpla ceva.

1989

• 16 dec. Timişoara. încă o zi de veghe în preajma bisericii reformate. Mai întâi câteva sute de coreligionari ai pastorului Lâszlo T6kes aprind lumânări şi se roagă pentru ca acesta să nu fie, conform unei hotărâri judecătoreşti, evacuat şi strămutat în altă localitate. Oficialităţile locale simt pericolul şi încearcă să ignore ordinul de evacuare. însuşi primarul Timişoarei, Petre Moţ, îl vizitează pe pastor şi-i promite că nimeni nu se va atinge de el.

7

1989

Oamenii(200-300) nu mai au încredere în promisiuni, doresc un document oficial care să-1 oblige pe primar să-şi respecte cuvântul, dar primarul nu-şi ia o asemenea răspundere. Numărul celor care aşteaptă rezolvarea cazului creşte. Creşte şi iritarea lor. Interesul se mută de la cazul Tokes la confruntarea cu primarul, ca reprezentant al puterii. Se produce miracolul trecerii de la măruntele nemulţumiri locale, la frenezia colectivă a rezolvărilor radicale, la revendicări care ameninţă sistemul politic. Se formează coloane care pornesc să ia în stăpânire centrul oraşului şi care încearcă să atragă cât mai multă lume. Se aude deja apelul la solidaritate: „Români, veniţi cu noi!". (Un tânăr opreşte un tramvai, se urcă pe tampoanele lui şi strigă: „Mă numesc Daniel Zăgănescu şi nu mi-e frică de Securitate. Jos Ceauşescu!". ) Circulaţia se întrerupe. Toată lumea ştie că trebuie chemaţi şi studenţii şi sunt trimişi soli spre căminele studenţeşti. Se face apel şi la muncitori. In Piaţa Măria, se adună câteva sute de persoane. Se strigă: „Libertate!", „Dreptate!", se cântă „Deşteaptă-te române!". Coloanele se îndreaptă spre Comitetul Judeţean al P.C.R. Sediul puterii, în beznă, este totuşi bine păzit de trupe ale Ministerului de Interne şi de pompieri. Oficialităţile locale, în panică, organizează apărarea C.J. al P.C.R. în lungi şedinţe hotărâseră că trebuie mobilizate forţele de ordine ale M.I., ale Miliţiei, gărzile patriotice, armata, pompierii.

N-a lipsit nici iniţiativa de a cere indicaţii de la Bucureşti. Manifestanţii sunt întâmpinaţi cu jeturi de apă. Câţiva încearcă să pătrundă înăuntru, un tânăr escaladează clădirea, pentru a smulge stema P.C.R., alţii încep un bombardament cu pietre. Forţele de ordine ripostează.

Se folosesc gaze lacrimogene, bastoanele de cauciuc lovesc aprig, încep arestările. în jurul orei 21 demonstranţii se retrag, lăsând locul celor care încep să şteargă urmele atacului, redând clădirii şi spaţiului verde din jur prestanţa unui sediu al puterii. Manifestanţii se regrupează în faţa Catedralei, unde se cred protejaţi. Un tânăr, Sorin Oprea, propune ca timişorenii să se adune în fiecare zi, la Catedrală, pentru ca acţiunea lor să continue. Coloanele pornesc din nou prin oraş şi din nou sunt agresate de forţele de ordine. Până după miezul nopţii cele două tabere se atacă reciproc, au loc adevărate lupte, mulţi demonstranţi sunt loviţi şi arestaţi. Când combatanţii îşi părăsesc poziţiile, oraşul arată ca după război: vitrine sparte, magazine devastate, lozincile epocii de aur distruse, caldarâmul tapetat cu obiecte dintre cele mai diferite. Din vitrinele sparte ale librăriei Sadoveanu, operele

g

1989

genialului conducător au fost smulse şi aruncate în mijlocul străzii, unde li s-a dat foc.

Şi totuşi în noaptea de 16 spre 17 dec. timişorenii au visat cu ochii deschişi: din robinete curgea apă caldă, iar caloriferele erau fierbinţi. Conducătorii locali ai P.C.R. le trimiteau un mesaj de împăcare.

@ 17 dec. Ordinul de evacuare impus de la centru se execută. în plină noapte (16 spre 17 dec.) un echipaj de circulaţie, un ARO şi un camion îl conduc pe pastorul Tokâs spre judeţul Sălaj. Dimineaţa armata face o demonstraţie de forţă. Câteva blindate trec prin centrul oraşului. Coloane de militari străbat Timişoara în pas de defilare, iar fanfara militară intonează marşuri. De cealaltă parte demonstranţii strâng rândurile, unii îi huiduie pe militarii care defilează, alţii îi lovesc cu pietre, tensiunea creşte o dată cu numărul celor care ies în stradă, învingându-şi frica. Timişorenii se adună în stradă, mai hotăriţi decât în ziua precedentă. Vin şi muncitorii. Se strigă: „Jos Ceauşescu!", „Jos comu-unismul!", „Nu vă fie frică!". Ţinta tuturor este tot C.J. al P.C.R. De această dată pătrund în clădire prin geamurile sparte. Se aruncă înstradă documente de partid, broşuri propagandistice, operele lui Ceauşescu, portretele tovarăşilor, maşini de scris, delicatese scoase din frigidere. Există chiar intenţia de a se da foc clădirii, câteva flăcări prevestesc incendiul. La timp soseşte armata în ajutor, pentru că la etajul 2 al clădirii tremură de frică oficialităţile locale (Radu Bălan, Petre Moţ ş.a.) şi Ion Cumpănaşu, şeful Departamentului Cultelor, sosit cu o zi în urmă de la Bucureşti, cu ideea fixă şi autoritar impusă de a duce la îndeplinire evacuarea luiTokis.

La Bucureşti se hotărăşte soarta Timişoarei. Elena şi Nicolae Ceauşescu turbează de furie că timişorenii au îndrăznit să se revolte iar oamenii lor, de la conducerea judeţului, n-au fost în stare să-i pună la punct. încă de dimineaţă sosesc la Timişoara 11 personaje importante: generalul Velicu Mihalea , adjunct al şefului Inspectoratului General al Miliţiei, generalul Emil Macri, şeful Direcţiei de Contrainformaţii din Departamentul Securităţii Statului (D.S.S.), colonelul Filip Teodorescu, de la direcţia a IlI-a Contraspionaj din D.S.S. şi alţi ofiţeri superiori. Tot în cursul dimineţii, Nicolae Ceauşescu îl numeşte pe Ion Coman (secretar CC. al P.C.R.) comandant unic pentru Timişoara. Acesta primeşte ordin să se deplaseze la Timişoara însoţit de o trupă de elită: generalii Ştefan Guşă, Victor Stănculescu, Mihai Chiţac, Elorea Cornescu, colonelul Gheorghe Radu şi alţi câţiva ofiţeri superiori.

9

1989

Un avion îi transportă la Timişoara (ora 15,30). La ora 16,30 Nicolae Ceauşescu convoacă o şedinţă extraordinară a Comitetului Politic Executiv al CC. al P.C.R.:

„Elena Ceauşescu: -Situaţia este foarte gravă şi neplăcută. Nicolae Ceauşescu: -Este gravă şi voi sunteţi vinovaţi

pentru că aţi împins la această situaţie. De unde aţi primit ordin să nu daţi armament la trupele de securitate? (....).

N.C.: -O mână de derbedei pusă la cale de cei care vor să distrugă socialismul, şi voi, de fapt, le faceţi jocul(...).

E.C.: -Este laşitate. N.C.: -Mai mult decât laşitate (....). Din momentul de faţă,

dacă Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe ministrul Apărării Naţionale, pe ministrul de Interne şi pe comandantul trupelor de Securitate. Din acest moment, preiau comanda armatei. Să-mi pregătiţi decretul. Convocaţi Consiliul de Stat, ca să facem totul legal în seara asta. Nu mai am încredere în asemenea oameni. Nu se poate merge mai departe aşa. Toată noaptea am stat şi am discutat cu ei din zece în zece minute ca apoi, să-mi dau seama că nu fac ceea ce le-am ordonat. Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată.(....) Ştiţi ce ar trebui să fac?... Să vă pun în faţa plutonului de execuţie. Asta meritaţi, pentru ceea ce aţi făcut voi, înseamnă pactizare cu inamicul. Ai făcut armata, Milea. aşa se cheamă, nu?

Vasile Milea: -Da, tovarăşe secretar general.(...) N.C. : - ( . . . . ) Deci, tovarăşi, având în vedere situaţia care

s-a creat acum de fapt, îmi dau seama că, aşa cum este, nu se poate face ordine cu ciomagul. Am convocat şi teleconferinţa, voi da ordin ca imediat să se primească armament, toţi să fie înarmaţi şi să aplice ordinul. Când am dat ordin să se aplice stare de necesitate, cu ce o aplicaţi, cu bâta? Tu, care conduci trupele de Securitate, nu ştii ce înseamnă stare de necesitate?

Iulian Vlad: -Ştiu, tovarăşe secretar general, eu am dat ordin.

N.C: - ( . . . . ) Soldaţii au luptat cu ce au avut, şi cu bâta, şi au reuşit să facă faţă. Unul dacă trăgea, ar fi fugit ca potârnichile

E.C :-Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe urmă, luaţi şi băgaţi la beci. Nu vi s-a spus aşa, unul să nu iasă? (...)".

în continuare, toţi tovarăşii prezenţi la şedinţă se străduiesc sâ-1 înduplece pe dictator să nu-i pedepsească pe cei trei dizgraţiaţi -Postelnicu, Milea şi Vlad. Ceauşescu consimte să le mai acorde o şansă, dar vrea să se asigure că ordinele îi vor fi în viitor respec-

10

1989

tate şi întreabă: „Bine, să mai încercăm tovarăşi. Toţi tovarăşii sunt de acord ?". Tovarăşii întârzie cu răspunsul pentru că nu înţeleg cu ce trebuie să mai fie de acord. Ceauşescu, ofensat, se ridică în picioare şi bate cu pumnul în masă: „Atunci, eu îmi dau demisia". Manea Mănescu strigă imediat: „Asta nu !", iar Bobu şi Dăscălescu se reped după el să-1 reţină. Intervine, hotărâtor, Elena Ceauşescu: „Lasă, nu te enerva, ţara are nevoie de tine, tocmai acum să-i lăsăm pe bandiţi să distrugă socialismul, cauza noastră de-o viaţă ?". Mai liniştit, Ceauşescu se pregăteşte pentru teleconferinţa cu activul de partid şi de stat din toate judeţele tării.

- La Timişoara^ oraş deja izolat, are loc o impresionantă desfăşurare de forţe. în zonele strategice şi în cele preferate de demonstranţi se instalează trupele Ministerului Apărării Naţionale, ale M.I., ale Miliţiei. Sunt aşteptaţi adversarii, adică timişorenii.

-La teleconferinţa se transmit indicaţii care înseamnă de fapt instituirea, fără să se declare, a stării de necesitate în toată ţara:

„Nicolae Ceauşescu: -( . . . . ) Am convocat această teleconferinţa pentru ca, în perioada următoare, să fie luate măsuri corespunzătoare pentru asigurarea pazei stricte la sediile comitetelor judeţene de partid, unităţi economico-sociale, cămine studenţeşti; se vor forma colective de lucrători ai aparatului de partid, de stat, gărzile patriotice, formaţiunile de tineret. Se vor intensifica controalele mai ales pe timp de noapte. Se menţin în vigoare toate măsurile transmise comitetelor judeţene de partid pentru perioada premergătoare Congresului al XlV-lea. Am convocat această conferinţă având în vedere unele evenimente care au avut loc ieri şi azi la Timişoara (....). Am dat ordin să se tragă... să se someze şi dacă nu se supune, să se tragă. S-a făcut greşeala că s-a întors şi obrazul celălalt.... comitetele judeţene de partid trebuie să se considere în stare de alarmă, fără însă a neglija problema planului (....)".

în timpul teleconferinţei echipa de la Timişoara, în frunte cu Ion Coman, este din nou instruită: .Acţionaţi în numele meu şi raportaţi din cincisprezece minute în cincisprezece minute. Toate unităţile care sunt mobilizate să meargă în centru şi să pună ordine (...)". Chiar dacă ordinea pe care o dorea Ceauşescu nu s-a mai putut restabili, strădaniile subordonaţilor lui de a-i respecta indicaţiile au făcut din Timişoara, la 17 dec, un adevărat infern. Se trage în plin, se moare, sunt răniţi, sunt lupte, se incendiază maşini, TAB-uri, tancuri, magazine. Seara, după ora 20, 11

1989

din Piaţa Libertăţii şi până la Operă se trage sălbatic, la fel în zona podului Decebal, pe Calea Lipovei sau Calea Girocului. Tancurile, camioanele, TAB-urile blochează intrările în oraş, elicopterele nu încetează zborurile de supraveghere, apoi lasă locul trasoarelor care brăzdează cerul. După miezul nopţii când începe să fie linişte, Ion Coman, Ilie Matei şi Ştefan Guşă inspectează oraşul. La război, ca la război. Peste tot distrugeri, cenuşă şi sânge.

• 18 dec. Dimineaţa, centrul oraşului este păzit de cordoane de militari şi de securişti în civil. Primarul Petre Moţ convoacă activul de partid la Universitate pentru a condamna actele de vandalism din zilele anterioare şi face cunoscut că a fost decretată starea de necesitate. O maşină cu megafoane circulă prin oraş şi anunţă că este interzisă circulaţia grupurilor de peste două persoane. Armata şi M.I. asigură paza obiectivelor importante: C.J. alP.C.R., primăria, Radioul, unităţile industriale (la C.J. al P.C.R. sunt aduşi şi militari U.S.L.A.). Trecătorii sunt legitimaţi, suspecţii reţinuţi. Chiar dacă dimineaţa în oraş este linişte, conducătorii se tem. Se tem mai ales de muncitori, despre care se ştie că sunt nemulţumiţi. Cornel Pacoste şi Radu Bălan merg în uzine pentru a constata singuri care este starea de spirit a clasei muncitoare. Lui Ilie Ceauşescu, trimis la Timişoara, nu-i place cum sa „acţionat", începând cu numărul prea mic al forţelor de ordine care apără oraşul. Fără să ţină seama de primejdie, un grup de aproximativ 30 de tineri, tăcuţi, solemni, înaintând cu ochii în pământ, se îndreaptă spre Catedrală. Se opresc pe scările ei, unde desfăşoară un steag tricolor fără stemă şi, ignorând ce se întâmplă înjur, aprind lumânări şi aşteaptă liniştiţi pe treptele Catedralei. Simţind că declanşarea focului de armă nu va întârzia, tinerii încep să cânte „Deşteaptă-te române". Apoi se trage în plin, unii mor, alţii sunt răniţi, câţiva reuşesc să fugă.

-Nicolae Ceauşescu îşi începe vizita oficială de prietenie în Republica Islamică Iran. (Această ultimă călătorie peste hotare a fost amplu comentată. Una dintre supoziţii este că Nicolae Ceauşescu, vechi colaborator şi susţinător al lumii islamice, a plecat la aliaţii săi pentru a le cere ajutorul în vederea lichidării mişcărilor din ţară.) în lipsa lui, Elena Ceauşescu preia comanda şi-i ordonă lui Ion Coman să găsească o soluţie prin care cadavrele, rezultate din aplicarea fermă a ordinelor tovarăşului, să nu ajungă în mâinile familiilor care le revendicau. (De altfel, Spitalul Judeţean refuză să dea informaţii în legătură cu morţii şi răniţii pe care îi are. Atunci când cetăţenii cer informaţii se răspunde invariabil: „Noi nu avem morţi Şi nici răniţi". Iar la penitenciarul

12

1989

„Popa Şapcă" se spune: „Noi nu avem arestaţi".) Din statisticile oficiale rezultă însă că la 18 dec., la Spitalul Judeţean se aflau 58 de cadavre şi aproximativ 240 de răniţi. Răniţii erau anchetaţi, iar dacă se vindecau, externarea lor nu se făcea decât cu aprobare „de sus". Fiind un „obiectiv" atât de important, Spitalul Judeţean era păzit de trupe ale Securităţii, Miliţiei şi grănicerilor. (Şi arestaţii au beneficiat de o atenţie specială, în afară de interogatorii şi torturi. Un general zelos a propus unui reprezentant al procuraturii să găsească o asemenea încadrare juridică pentru ei încât să-i condamne la pedeapsa capitală.) Ziua de 18 dec. aduce o nouă problemă dificil de rezolvat pentru mai marii Timişoarei; aveau misiunea, din partea Elenei Ceauşescu, să scape de cadavre (40). Misiunea îi revine generalului Nuţă. A apărut şi ideea salvatoare. în mare taină, cadavrele au fost ridicate de la morga spitalului, încărcate într-o maşină frigorifică (18/19 dec), transportate la Bucureşti (19 dec.) şi incinerate la crematoriul Cenuşa (19-20dec). Cenuşa rezultată a fost aruncată într-o gură de canal....

• 19-20 dec. Dacă la 19 dec. oficialităţile (Radu Bălan, Ştefan Guşă) îi vizitează pe muncitori (nemulţumiţi de prezenţa masivă a forţelor de ordine în instituţii) la locurile de muncă, fără să reuşească săi pună din nou la treabă, a doua zi vin muncitorii în oraş, în coloane impresionante care demonstrează că la Timişoara nu mai e nimic de făcut. O sută de mii de manifestanţi ocupă Piaţa Operei. Se strigă: „Noi suntem poporul", „Voi pe cine apăraţi?", „Armata e cu noi", „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică". Pentru prima oară se îngenunchează în memoria victimelor din ultimele zile. în balconul Operei se montează microfoane. Vorbesc Lorin Fortuna, Ioan Chiş, Claudiu Iordache, Vasile Bledea, Nicolae Bădilescu. Apare ideea formării unui Front Democratic Român care să organizeze rezistenţa (Lorin Fortuna -preşedinte; Ioan Chiş - vicepreşedinte; Claudiu Iordache -secretar). Se vorbeşte şi despre organizarea grevei generale. în balconul Operei urcă şi primarul căruia i se înmânează lista cu revendicările mulţimii: eliberarea arestaţilor, redarea cadavrelor familiilor care le revendică, demisia lui Ceauşescu, circulaţia liberă a ideilor. După ce primarul, temător pentru fiecare cuvânt, părăseşte piaţa, se strigă: „Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă", „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara",

în acelaşi timp şi sediul C.J. al P.C.R. este înconjurat de coloane de muncitori. Aici sosesc Emil Bobu şi Constantin Dăscălescu, trimişi de Elena Ceauşescu să liniştească Timişoara.

13

1989

O delegaţie a manifestanţilor este primită pentru a discuta cu înaltele personaje politice, dar se dovedeşte că nu se poate găsi un limbaj comun. Cererile timişorenilor (demiterea Guvernului şi a lui Ceauşescu în primul rând) îl fac să pălească pe Dăscălescu şi să exclame: „Sunteţi nebuni!". în faţa mulţimii, Dăscălescu promite să elibereze arestaţii. Totodată anunţă că, la ora 19 (20 dec), Nicolae Ceauşescu va răspunde, într-o intervenţie televizată, tuturor problemelor puse de timişoreni. După un scurt frison de teamă provocat de inflexibilitatea şi aroganţa lui Dăscălescu şi a lui Bobu (care se grăbiseră să se întoarcă la Bucureşti) şi de cuvântarea lui Ceauşescu (huiduită de cei prezenţi în Piaţa Operei), în care era vorba tocmai de huliganii de la Timişoara, Piaţa Operei va fi mereu plină, iar în balcon se vor perinda mulţi timişoreni care, vorbind mulţimii, o îndeamnă să se organizeze, convinşi că vor fi un oraş liber, poate şi dintr-o ţară liberă.

A doua zi în gările oraşului sosesc câteva garnituri de tren cu muncitori din fabricile şi uzinele Olteniei. Unul dintre ei explică din balconul Operei ce caută la Timişoara: „Ieri dimineaţă, ne-au adunat la ieşirea din schimb în curtea fabricii, unde tovarăşul director împreună cusecretarul de partid ne-au comunicat că la Timişoara ungurii şi huliganii au devastat oraşul.Trebuie să mergem acolo şi să înăbuşim acesată revoltă. Am primit câte două conserve şi o pâine, după care, îmbrăcaţi în hainele gărzilor patriotice şi cu o bâtă în mână, am urcat în trenul special cu direcţia Timişoara. Acum am văzut, împreună cu colegii mei, că lucrurile nu stau chiar aşa".

- în cea de a doua zi a vizitei în Republica Islamică Iran (19 dec), Nicolae Ceauşescu depune o coroană de flori la mormântul ayatolahului Ruhollah Khomeini şi vizitează unităţi economice şi culturale din Teheran. La 20 dec cei doi preşedinţi semnează „Programul pe termen lung pentru dezvoltarea cooperării economice, comerciale şi tehnice între R.S.R. şi Republica Islamică Iran". întors în ţară, Nicolae Ceauşescu emite un decret prezidenţial pentru constituirea stării de necesitate pe teritoriul judeţului Timiş, ca urmare a „gravei încălcări a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism şi de distrugere a unor bunuri obşteşti".

în cuvântarea rostită la postul de televiziune, într-un cadru solemn (reluată şi de radiodifuziune), Nicolae Ceauşescu apreciază evenimentele de la Timişoara ca extrem de grave deoarece „elemente huliganice" au provocat distrugeri „de tip fas-

14

1989

cist" în scopul destabilizării ţării, dezmembrării teritoriale, distrugerii independenţei şi suveranităţii, lichidării evoluţiei socialiste şi întoarcerii sub dominaţie străină. Această situaţie, provocată cu premeditare, seamănă cu invadarea Cehoslovaciei şi a fost posibilă datorită colaborării dintre agenturile străine de spionaj şi românii din interior care „îşi vând ţara pentru un pumn de dolari sau de alte valute". Armata răbdătoare n-a protestat nici chiar când a fost atacată de bande teroriste, dar şi-a îndeplinit pe deplin datoria faţă de patrie, faţă de popor „atunci când au fost ameninţate instituţiile fundamentale şi cuceririle socialismului".

• 21 dec. Presa informează că, imediat după cuvântarea secretarului general al partidului, transmisă de televiziune în seara precedentă, oamenii muncii s-au întâlnit în şedinţe încă din cursul nopţii pentru a-şi exprima indignarea, chiar mânia, faţă de acţiunile destabilizatoare ale huliganilor timişoreni.

Are loc şedinţa C.P.Ex. al CC. al P.C.R. în care se discută, pe lângă cazul Timişoara, şi propunerea lui Nicolae Ceauşescu privind creşterea de la 1 ian, 1990 a retribuţiei minime cu 200 lei, a pensiilor cu 100 de lei, a ajutorului social cu 300 de lei, a alocaţiilor pentru copii cu 30-50 lei, ca şi instituirea unei indemnizaţii de naştere de 1 000 - 2 000 lei. Prin marea adunare populară programată în aceeaşi zi (la sugestia Comitetului municipal de partid Bucureşti), se speră ca Bucureştiul să condamne revolta de la Timişoara. Apare totuşi o anumită nesiguranţă în legătură cu oportunitatea acestui miting. Unii au considerat că, într-un moment de mare tensiune, convocarea maselor ar putea fi primejdioasă şi, în consecinţă, în anumite instituţii s-a comunicat că adunarea s-a contramandat. Nicolae Ceauşescu, încă sigur pe influenţa lui asupra populaţiei, este acela care decide să se întâlnească totuşi cu bucureştenii. în faţa sediului CC. al P.C.R. se adună mulţimi, ca de obicei perfect ordonate, purtând tablouri ale lui Nicolae Ceauşescu şi ale Elenei Ceauşescu şi pancarte care exprimă solidaritatea cu conducerea P.C.R. şi dezacordul faţă de acţiunile bandelor teroriste din Timişoara şi faţă de complotiştii străini aliaţi cu trădătorii autohtoni. („Ceauşescu-P.C.R.", „Partidul-Ceauşescu-România", „Ceauşescu-tinerii", „Condamnăm cu fermitate trădătorii de ţară", „Să înceteze manifestările şoviniste, iredentiste ale cercurilor străine", „România a ales socialism, pace, progres".) Au luat cuvântul (citind, ca de obicei în asemenea împrejurări, texte supervizate) şi activişti de partid şi reprezentanţi ai oamenilor muncii: Barbu Petrescu, Petre Răducanu, Gheorghe Dragomir, Aurel Sandu,

15

1989

Marian Rădoi, Elena Buzescu. Cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu a fost însoţită, ca de obicei, de lozinci aprobatoare. După consideraţiile deja cunoscute în legătură cu fenomenul Timişoara, printre urale şi scandări se fac tot mai puternic auzite huiduieli şi fluierături, adică ceea ce conducerea superioară a partidului nu auzise niciodată. Imaginea lui Ceauşescu din acel moment (cu figura schimonosită de mirare şi frică, cu buzele încercând fără succes să articuleze câteva cuvinte şi cu mâna dreaptă ridicată ca o baghetă magică ce şi-a pierdut puterile) a fost transmisă în foarte scurt timp la televiziunile din toată lumea. Cu această imagine se întrerupe transmisia în direct de către Televiziunea Română a marii adunări populare. Dacă transmisia ar fi continuat telespectatorii iar fi putut vedea pe monştrii sacri ai vieţii politice româneşti în panică, în balcon, populaţia agitată, iar pe Elena Ceauşescu preluând conducerea mitingului şi aruncând în microfoane îndemnuri răstite la „ordine şi disciplină". După o scurtă pauză Televiziunea şi-a reluat transmisia, continuând ca şi cum nimic deosebit nu s-ar fi întâmplat, cu câteva imagini de închidere grăbită a marii adunări populare din capitală (Ceauşescu a ţinut să anunţe o suplimentare cu câtea sute de lei a salariilor, pensiilor şi ajutorului social), considerată oficial o dovadă a adeziunii depline a maselor populare la politica RC.R. Ceea ce nu s-a putut vedea în secvenţele transmise de Televiziune, încă sub cenzura strictă a conducerii RC.R. era un grup de muncitori de la Turbomecanica (Pompiliu Militam, Cornel Daniel Ardeleanu, Adrian Petronica, Doru Ştefan Botez, Constantin Dumitru, Marius Ambrosie. Mihai Bădescu. Dan Petrescu, Dumitru Ţugulea, Valentin Vlad), plasaţi în dreptul magazinului Stirex care au strigat: „Timişoara, Timişoara", ,Ai omorât copii nevinovaţi". Iniţiativa lor coincide cu aceea a tânărului Nica Leon care, dintr-o altă parte a pieţii strigă: „Trăiască Timişoara!", „Jos Ceauşescu!". Explodează apoi şi o petardă. A fost clipa de stupefacţie pentru Ceauşescu şi ai lui, clipa în care semnalul Timişoarei se făcea auzit şi la Bucureşti. Lumea începe să fugă, ţipând, spre străzile din apropiere, abandonând steaguri şi tablouri. Cei mai curajoşi încearcă să se facă ascultaţi: „Nu plecaţi oameni buni, acum e momentul, hai să mergem la Intercontinental". Tot mai mulţi strigă: „Jos Ceauşescu!", „Jos călăul!", „Jos analfabeta!", „Jos cizmarul!", „Şi voi sunteţi români!". La scurt timp după încheierea marii adunări populare de condamnare a mişcării de la Timişoara, bucureştenii, tinerii în primul rând, ies în stradă pentru a continua ceea ce începuseră timişorenii. Centrul

16

1989

capitalei, de la Piaţa Romană până la Piaţa Unirii şi de la Piaţa Kogălniceanu până la Piaţa Rosetti, se umple de demonstranţi. Arhitectul Gheorghe Ciobotaru scrie cu tempera pe carton primele afişe: „Jos comunismul!", „Jos dictatura!", „Timişoara!". în faţa hotelului Intercontinental - nucleul uriaşei demonstraţii bucureştene - tinerii îngenunchează şi păstrează momente de reculegere pentru Timişoara. Apar lideri de opinie (Dan Iosif s-a făcut remarcat prin curaj şi perseverenţă) care încearcă să vorbească mulţimii, făcând un apel la solidaritate muncitorilor, dar apar şi forţe de represiune cu scuturi, căşti, bastoane şi încercuiesc zonele ocupate de demonstranţi. Pe soclul statuii lui Mihai Viteazul un tânăr instalează primul steag tricolor fără stema RS.R. Tot în zona Intercontinental, înainte ca demonstranţii să se organizeze, apare un grup de aproximativ 50 de indivizi, bine făcuţi, înarmaţi cu bastoane. Deplasându-se în grup, ei scandau: „Noi suntem poporul!". Misiunea lor, scrupulos îndeplinită, era să-i descurajeze, prin agresivitate, pe demonstranţi. Pentru că unul dintre demonstranţi, Răzvan Ungureanu, 1-a lovit pe un astfel de individ din popor în timp ce acesta îl bătea pe un tânăr căzut, Răzvan a fost la rândul lui bătut sălbatic până la pierderea cunoştinţei. Alţi „binevoitori" îi îndemnau pe manifestanţi să forţeze intrarea hotelului Intercontinental sau a Teatrului Naţional pentru a face rost de o portavoce. Pe măsură ce orele acestei zile se scurg, iar străzile capitalei, mai ales centrul, atrag tot mai multă lume, forţele de represiune, ca şi la Timişoara, primesc ordin „să apere cuceririle socialismului". După-amiază Nicolae Ceauşescu îi instruieşte pe primii secretari ai comitetelor judeţene ale P.C.R în cadrul unei teleconferinţe. Dă dispoziţii să se acţioneze ferm pentru a apăra ţara care este în pericol, ceea ce înseamnă că dă ordin să se tragă în manifestanţi. în Bucureşti „cadrele de nădejde" ale P.C.R. (Ion Dincă, Tudor Postelnicu. Nicolae Andruţa Ceauşescu, Vasile Milea ş.a. ) ies în stradă pentru a putea fi cât mai informaţi în legătură cu situaţia „din teren" şi cât mai prompţi în a aplica indicaţiile dictatorului. Oraşul pare pregătit de luptă. Pe de-o parte manifestanţii, neînarmaţi şi neorganizaţi, unii cu flori în mâini, flori pe care le oferă soldaţilor, pe de altă parte, militari înarmaţi cu căşti şi scuturi, aliniaţi pe străzile centrului capitalei, tanchete, TAB-uri, trupe USLA, civili înarmaţi (din aceeaşi categorie profesională cu cei care strigau „Noi suntem poporul!"), aşi ai diversiunii, ai violenţei şi crimei. S-a tras în mulţime de pe clădiri, din mijlocul manifestanţilor, de pe străzile laterale, de pe tanchete. S-a murit în diverse feluri, prin împuşcare

C 2 - Istoria

17

1989

(unii au fost atraşi de civili înarmaţi în locuri mai ferite, alţii au căzut în mulţime), prin lovire, prin înjunghiere, prin lovire sau strivire de către maşinile de luptă (un camion militar a intrat în forţă printre manifestanţi, în zona Intercontinentalului, omorând şi rănind oameni). Pentru a fi descurajaţi şi trimişi acasă în faţa televizoarelor care transmiteau programul normal al unei zile de muncă obişnuite, manifestanţii au mai avut parte de maşinile pompierilor care trimiteau spre ei jeturi puternice de apă, de maşini ale Miliţiei în care erau încărcaţi, eventual după o bătaie zdravănă, cei selectaţi pentru a lua drumul închisorilor. La Jilava în acea seară şi toată noaptea sa lucrat din plin; torturi, bătăi, ca în vremurile de glorie ale luptei de clasă de la sfârşitul deceniului cinci şi din deceniul şase. In acest timp radioul transmitea multe, multe cântece patriotice, revoluţionare şi de proslăvire a partidului şi a conducătorilor iubiţi, iar TVR anunţă, pentru cele patru ore de emisie, între 19 şi 22, următorul program: 19 -Telejurnal; 19,25 -Din marea carte a patriei socialiste; 19,45 -Laureaţi ai Festivalului „Cântarea României"; 20,15 -Agricultura: programe prioritare; 20,45 -Experienţa înaintată, iniţiative, eficienţă; 20,50 -Film artistic: Punctul de întoarcere (producţie a studiourilor sovietice); 21,50 -Telejurnal. Programul anunţat nu este respectat, fiind înlocuit cu transmisia deja celebrului miting din cursul aceleiaşi zile, desigur fără momentele de suspans provocate de „huliganii" din Bucureşti.

Pentru a rezista ofensivei celor care încercau săi împrăştie sau săi omoare, sau să-i aresteze, „în numele poporului" şi „apărând cuceririle socialismului", demonstranţii încercau şi ei să se organizeze, în faţa restaurantului „Dunărea" se improvizează o baricadă, care devine sediul provizoriu al luptătorilor ca şi ţinta de atac a forţelor de represiune, Acolo eşuează de mai multe ori cei ce o iau cu asalt, acolo se ţin discursuri, se rostesc îndemnuri, mor sau sunt răniţi oameni, ard maşini. Oamenii îngenunchează pentru rugăciune şi pentru reculegere, se întind pe caldarâm pentru a opri înaintarea tanchetelor. In această zonă un student are ideea de a se forma o delegaţie care să prezinte autorităţilor revendicările demonstranţilor, Doi tineri pleacă în solie, dar nu se mai întorc pentru că sunt arestaţi, bătuţi la Miliţia Capitalei şi transportaţi la Jilava. De-abia la miezul nopţii, când se dezlănţuie cu furie represiunea, baricada este distrusă, iar macaralele o demontează bucată cu bucată. Până după ora 3, se trage intens, se aud neîncetat împuşcături, gloanţele îi rănesc pe unii, îi omoară pe alţii şi îi împrăştie pe ceilalţi. Apoi se face linişte. Mai trebuiau

18

1989

să dispară doar urmele crimelor. Stropitorile spală dâra lată de sânge care leagă pasajul din faţa Teatrului Naţional de spitalul Colţea. Se face ordine, se face curăţenie. Osteniţi, cei care au readus liniştea se odihnesc pe unde apucă, de exemplu lungiţi pe scuturi în faţa Teatrului Naţional. Spre dimineaţă, Capitala părea pregătită pentru o zi obişnuită. Aşa sperau Elena şi Nicolae Ceauşescu care au dormit în sediul CC. al P.C.R. Aşa sperau, mai ales, apropiaţii lor care au încercat continuu să-i liniştească. Postelnicu, Dincă şi ai lor puteau să creadă că, după atâtea crime, diversiuni, ameninţări, arestări, schingiuiri, poporul, blând şi paşnic cum îl ştiau, avea să se resemneze încă o dată, Ziua în care românii au avut atât de mult curaj încât au uimit întreaga lume trebuia să rămână o amintire. O amintire înregistrată de aparatele de filmat de la bordul elicopterelor trimise să supravegheze zona centrală, să intimideze prin raiduri insistente şi ameninţătoare şi să adune pe peliculă probele de care era nevoie atunci când aveau să înceapă adevăratele represalii. O amintire pe care aparatele de filmat ale turiştilor străini mânuite din hotelul Intercontinental au făcut-o să circule în toată lumea. A fost o zi - urnea în istoria recentă a ţării - în care s-au strigat şi lozinci care-1 proslăveau pe dictator („Ceauşescu şi poporul", „Ceauşescu - P.C.R.", „Ceauşescu - tinerii", „Stima noastră şi mândria: Ceauşescu -România"), şi lozinci care-1 ţintuiau la stâlpul infamiei alături de tovarăşa de viaţă („Asasinii de copii", „Jos dictatorul!", „Jos analfabeta!", „Moarte criminalului!", „Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!", „Timişoara-n sânge/Bucureştiul plânge", „Ceauşescu şi soţia duc de râpă România", „Ceauşescu mare boier/să plece la Honecker", „Ceauşescu nu uita/A venit şi clipa ta", „Ceauşescu cine eşti/Criminal din Scorniceşti", „Ceauşescu nu uita/Vrem pantofi din pielea ta!").

• 22 dec. Ziua începe rău pentru Elena Ceauşescu. încă înainte de ora 7 află că muncitorii de pe marile platforme industriale ale Capitalei se îndreaptă spre centru. îi convoacă pe Bobu, Dincă şi Barbu Petrescu, primarul general al Capitalei şi le ordonă să-i oprească pe muncitori şi să-i trimită la muncă. Dincă şi Petrescu de-abia reuşiseră, numai ei ştiau cum, să-i potolească pe manifestanţii din ziua precedentă şi făcuseră şi curăţenie în urma lor, acum, cu muncitorii, îşi dădeau şi ei seama că situaţia se complica. într-adevăr coloane nesfârşite din Militari, Pipera, de la Uzinele „23 August", Republica, se îndreaptă într-o tăcere solemnă şi cu steagurile fără stema R.S.R., spre centrul oraşului, Barajele care împiedică accesul în Piaţa Universităţii şi

19

1989

în Piaţa Palatului se dovedesc inutile. Caldarâmul spălat de sânge în timpul nopţii e din nou ocupat de demonstranţi. La 9,30 Piaţa Universităţii e plină. Reapar şi forţele ordinii: armata, miliţia şi .... altele. Demonstranţii le cer să treacă de partea lor. Se aude tot mai frecvent: „Şi voi sunteţi români", „Armata e cu noi!". Unii dintre ei pactizează cu mulţimea, militarii de pe tanchete primesc flori, mâncare, ţigări de la manifestanţi. Cu puţin înainte de orele 10, Nicolae Ceauşescu, în sediul CC. al P.C.R., prezidează şedinţa (ultima! )a C.P.Ex, una dintre cele mai scurte şedinţe ale high-life-ului P.C.R.-ist. El anunţă că, datorită situaţiei extrem de grave, a preluat conducerea armatei şi s-a hotărât să instituie starea de necesitate în întreaga ţară. Despre generalul Vasile Milea, care se împuşcase cu câteva zeci de minute în urmă, în chiar sediul C C , Nicolae Ceauşescu afirmă cu mânie că a fost un trădător căruia i se datorează starea critică la care se ajunsese. Convins că va avea de luptat pentru a-şi apăra poziţia, dictatorul întreabă pe fiecare în parte dintre cei prezenţi la şedinţă dacă sunt dispuşi „să lupte". Ultima şedinţă din cariera politică a lui Ceauşescu se încheie cu o ultimă aprobare „în unanimitate" a dorinţelor sale. Fiecare dintre cei prezenţi a răspuns: „Luptăm!", Această ultimă unanimitate îi dădea însă dreptul la săvârşirea de crime împotriva poporului său pe care de altminteri 1-a proslăvit de la primul discurs rostit până în faţa plutonului de execuţie.

La ora 10 şi câteva minute postul de radio anunţă introducerea stării de necesitate în întreaga ţară, printr-un decret semnat de Ceauşescu. Cetăţenii - conform decretului - nu au voie să se întrunească în grupuri mai mari de 5 persoane. La acea oră în centrul Bucureştiului se află sute de mii de persoane. După mai puţin de jumătate de oră la radio se transmite din nou decretul pentru introducerea stării de necesitate la care se adaugă ştirea sinuciderii lui Vasile Milea etichetat drept „trădător de ţară". La CC al P.C.R. Nicolae Ceauşescu, înconjurat de fidelii săi, face încă o încercare de a salva situaţia. Apare cu suita în balconul sediului CC al P.C.R. şi încearcă să se adreseze copleşitorului număr de oameni adunaţi, pentru prima oară din proprie iniţiativă, în Piaţa Palatului. La primul semn că vrea să-şi înceapă încă una din cuvântările sale, un val uriaş de dezaprobare şi mânie îl loveşte din plin şi-1 ţintuieşte în aceeaşi poziţie ca la mitingul din ziua precedentă. Instinctul de conservare îl face să se retragă în grabă, împreună cu suita. în acest timp elicopterele împrăştie manifeste (datorită vântului nu ajung la mulţimea din piaţă) care îndeamnă oamenii să nu cadă victime ale diversiunilor

20

1989

din ultimele zile ce au ca scop dezmembrarea ţării şi să meargă acasă să petreacă un Crăciun fericit. Demonstranţii forţează uşile masive ale clădirii şi escaladează balconul până la care sunt câţiva metri. Nicolae şi Elena Ceauşescu urcă în liftul de serviciu pentru a ajunge pe acoperişul clădirii unde, în partea dreaptă, pe terasa corpului C, aterizase un elicopter alb care rămâne în aşteptare, cu motorul în funcţiune. Manifestanţii urcă etaj după etaj în căutarea soţilor Ceauşescu. Liftul cu cei doi conducători se blochează undeva la etajele superioare, dar ei sunt scoşi din captivitate şi urcaţi în elicopter în compania lui Emil Bobu şi Manea Mănescu. (în cartea Sfârşitul dictaturii -Edit. Clio, 1990 -coordonată de Ioan Scurtu, se relatează că maiorul David Aurel îi opreşte pe manifestanţi să se apropie de elicopter. Cu o mână ridicată în sus şi cu cealaltă pe armă acesta ar fi avertizat: „Vă rog rămâneţi pe loc, rămâneţi pe loc! Vă rog să nu vă apropiaţi!" După ce elicopterul -condus de Vasile Maluţan -decolează, David Aurel se predă. Unul dintre tineri îi reproşează: „De ce nu i-aţi lăsat să-i facem carne de mici?". în alte surse de informare apare ideea că manifestanţii ajung pe terasa clădirii CC al P.C.R. la câteva minute după ce elicopterul cu numărul SA 355F îşi luase zborul [12,06] cu preţioasa încărcătură şi că găsesc abandonate o armă şi o servietă pe care le arată mulţimii.) Maestrul de ceremonii al momentului este generalul de armată Victor Atanasie Stănculescu, adjunct al ministrului apărării naţionale. întors de câteva ore de la Timişoara, acesta nu dorea, probabil, să fie implicat în represiunea ce se pregătea şi, crezând că poate să rămână deoparte, apelează la serviciile unui medic pentru a-i pune un picior în ghips. Dar cum Vasile Milea dispăruse, iar Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major lipsea, Victor Stănculescu era de fapt, în acel moment, conducătorul armatei. Nicolae Ceauşescu îi ordonă să vină la CC După ora 11, aflat în exerciţiul funcţiunii, Victor Stănculescu ordonă ca armata să se retragă în cazărmi, iar după câteva minute îi raportează dictatorului că Piaţa Palatului este invadată de mulţime. Ceauşescu într-o nouă criză de mânie întreabă cum de a fost posibil, cine a permis oamenilor să ocupe piaţa. Tot Victor Stănculescu întăreşte ordinul prin care era chemat elicopterul pentru a-i scoate pe soţii Ceauşescu din clădirea CC al P.C.R. (Folclorul zilelor Revoluţiei din decembrie'89 spune că, la despărţirea afectuoasă de cei doi conducători, Elena Ceauşesecu i-ar fi şoptit:,, Victoraş, să ai grijă de copiii mei!"), Primul popas al fugarilor este Snagovul, unde Ceauşescu spera să stabilească nişte legături salvatoare.După

21

1989

ce îi abandonează pe Bobu şi Mănescu (acelaşi folclor al Revoluţiei spune că la despărţire Manea Mănescu i-a sărutat mâna lui Ceauşescu), soţii Ceauşescu se urcă din nou în elicopter şi-i ordonă pilotului să-i ducă spre Târgovişte. Speriat de misiunea ce-i revenise, Vasile Maluţan îi debarcă înainte de Titu, sub pretextul că, reperaţi de la sol, pot fi oricând doborîţi. După ce reuşesc să captureze un automobil Dacia, aparţinând doctorului Nlcolae Deca din Găeşti, cei doi comandă să fie duşi la Târgovişte, iar şoferul se supune ordinului. Maşina se defectează, astfel că în comuna Văcăreşti este oprită o altă Dacie, al cărei proprietar, Nicolae Petrişor, îi conduce şi îi lasă la Institutul pentru Protecţia Plantelor din Târgovişte, unde după nici o oră (15,30) sosesc două maşini ale miliţiei care îi preiau pe cei doi soţi şi îi duc, sub stare de arest, la o unitate militară din oraş.

După decolarea elicopterului de pe acoperişul sediului C.C. al P.C.R. mulţimile din Piaţa Palatului simt că acela este momentul eliberării ţării la care nu îndrăzniseră niciodată să spere. Oamenii plâng, scandează, se îmbrăţişează, îşi fac daruri, trăiesc una din acele clipe de graţie pe care istoria le oferă foarte rar popoarelor. Continuă ocuparea sediului puterii de unde sunt luate şi aruncate, din balconul abia părăsit de Ceauşescu, portrete oficiale, cărţi de propagandă, operele complete ale genialului conducător. Un tânăr ajuns în balcon îl imită pe Ceauşescu spre hazul general al oamenilor rămaşi în stradă. Prima grijă a fost ca, de pe acoperiş, să fie smulse în mare grabă uriaşele litere care alcătuiau cuvântul comunist şi care făceau parte din lozinca ce domina împrejurimile: „Trăiască Partidul Comunist Român!".

în acelaşi timp se îndreaptă spre sediul Televiziunii grupuri de revoluţionari care pătrund în incintă fără să întâmpine opoziţie, în studioul 4, unde se află Teodor Brateş, redactor-şef adjunct la „ActualităţiMntră actorul Ion Caramitru însoţit de un grup de manifestanţi. în jurul orei 13 apare pe post şi rosteşte câteva cuvinte, spre uimirea tuturor celor care-1 ascultă şi care erau obişnuiţi cu altfel de programe şi de discursuri: „Fraţilor, mulţumită lui Dumnezeu am reuşit să ajungem la Televiziune, în faţa noastră se află eroul nostru Mircea Dinescu. Priviţi-1, ascultaţi-1 pe Mircea Dinescu", Mircea Dinescu (eliberat în aceeaşi zi din arestul la domiciliu) spune câteva cuvinte, profund marcat (nu prea îl văzuse nimeni până atunci atât de emoţionat) de momentul pe care-1 trăia: „Peste 10 minute vom da un apel către populaţie. Să nu uităm pe Dumnezeu, Dictatorul a fugit. Armata e cu noi, poporul e cu noi. Ministerul de Interne să ordone

22

1989

întoarcerea în cazărmi. Am învins!". Din acel moment Televiziunea Română, rebotezată Televiziunea Română Liberă (cuvântul „liber"împreună cu toată familia de cuvinte intră în forţă în limbajul curent şi în denumirile oficiale: Scânteia Tineretului se transformă în Tineretul liber, Informaţia Bucureştiului în Libertatea, Piaţa Scânteii devine Piafa Presei Libere etc.) transmite, cu scurte pauze, informaţii despre evenimentele importante petrecute (chiar şi nepetrecute) în ţară.

Sediul C.C, al P.C.R. este ocupat de mulţime. în balcon se instalează microfoane şi difuzoare. O tânără se urcă pe una dintre balustradele balconului şi flutură un steag tricolor fără stemă. Revenindu-le umorul, câţiva manifestanţi aduc o cruce pe care e prinsă o_ cizmă -în amintirea lui Ceauşescu şi a meseriei lui de cizmar. încep discursurile. Revoluţionarii cu spirit practic stau la coadă ca să vorbească mulţimii ce nu părăseşte Piaţa Palatului. Acolo unde cu câteva ore în urmă Ceauşescu fusese huiduit, sunt aplaudaţi acum mulţi vorbitori de ocazie: Mircea Diaconu, Alexa Visarion, Ernest Maftei, Sergiu Nicolaescu. Se pare că lui Sergiu Nicolaescu i sa scandat numele ceea ce 1-a făcut să spună, spre sporirea succesului său: „Niciodată să nu mai scandăm numele cuiva în pieţe publice". Atunci când la Târgovişte, Elena şi Nicolae Ceauşescu, abia arestaţi, se familiarizau cu noua lor situaţie, la Bucureşti, Constantin Dăscălescu, rămas în clădirea C.C, iese în balcon, anunţă că este „de partea poporului" şi că intenţionează să formeze un nou guvern. Este huiduit la fel de energic ca şi Ceauşescu, în urmă cu câteva ore. Constantin Dăscălescu revine la microfonul din balcon pentru a-şi da demisia. Ca să nu se expună huiduielilor mulţimii, Ilie Verdet încearcă să formeze şi el un guvern „dar fără Dăscălescu" în interiorul clădirii. Reuşeşte să reziste ca prim-ministru aproximativ 20 de minute. Cuvântările din balcon continuă. Voinea este numele primului general de armată care asigură poporul că armata este de partea lui. Intră în scenă şi Petre Roman, unul dintre revoluţionarii care au ştiut că nu trebuie să rămâi în stradă după ce ţi-ai pus viaţa în primejdie pentru victoria Revoluţiei. După ce lansează de la balcon un comunicat („Compatrioţi! Ceauşescu a fugit! Noi, astăzi, proclamăm abolirea dictaturii! Noi, astăzi, declarăm că de acum înainte puterea aparţine poporuluif'etc), aleargă la Televiziune (împreună şi cu generalul Voinea, Mihai Montanu şi loan Creţu) pentru a relua comunicatul în faţa întregii ţări. Ion Iliescu urmează acelaşi traseu dar în sens invers. întâi apare la televiziune (unde vorbeşte tele-

23

1989

spectatorilor despre excesele sistemului dictatorial al lui Ceauşescu „care a întinat idealurile socialismului") apoi este condus la sediul CC. unde, din balcon, adresează câteva cuvinte mulţimii. Cei doi se reîntâlnesc apoi la MAp.N.unde are loc o întâlnire cu militarii. Sunt prezenţi: Ion Iliescu, Petre Roman, Ioan Cretu, MIhai Ispas, Florin Velicu, Gelu, Voican Voiculescu, Victor Stănculescu, Ştefan Guşă, Nicolae Hortopan, Nicolae Militaru, Mihai Chiţac ş.a. Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major, preia conducerea armatei. De aici, un grup este transportat la sediul CC (Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Vbican Voiculescu) unde încep discuţiile despre constituirea unor noi structuri de putere;

într-un straniu contrast cu imaginile de pe micul ecran şi din Capitală, aiuritoare pentru cei mai mulţi, presa scrisă evocă evenimentele zilei anterioare, descriind o realitate mult mai familiară românilor. Ziarul Scânteia, din 22 dec. 1989, anunţă pe prima pagină şedinţa Comitetului Politic Executiv al PCR din 21 dec. şi reproduce integral textul cuvântării lui Ceauşescu la marea adunare a oamenilor muncii din Capitală care „a dat expresie hotărârii de a acţiona pentru apărarea cuceririlor socialiste, a independenţei şi integrităţii teritoriale a României". Pe pagina a doua, sub titlul „înaltă răspundere pentru liniştea şi ordinea ţării, deplină unitate a întregului popor în jurul partidului, atitudine hotărâtă pentru apărarea suveranităţii şi independenţei naţionale, pentru desfăşurarea neabătută a construcţiei socialiste în patria noastră", sunt cuprinse relatări de la adunările oamenilor muncii din întreaga ţară şi anume: cuvântul constructorilor de maşini de la întreprinderea de Utilaj Greu „Progresul" Brăila; cuvântul ţăranilor cooperatori din Buftea şi cuvântul minerilor din Lupeni -Covasna; cuvântul colectivului de la întreprinderea de Celuloză, Hârtie şi Cartoane, Piatra Neamţ; cuvântul ţăranilor din comuna Gheorghe Doja -Ialomiţa. La pagina 3 sunt reproduse cuvântările participanţilor la marea adunare populară a oamenilor muncii din Capitală din 21 dec. Pagina a 4-a, sub titlul „Producţia anului viitor temeinic pregătită!", înscrie două contribuţii: un reportaj de la întreprinderea Metalurgică din Reghin intitulat „Din timp, cu spirit gospodăresc" (Gheorghe Giurgiu -corespondentul Scânteii) şi un articol cu titlul „Prevederile planului pe 1990, susţinut program de dezvoltare şi modernizare a bazei tehnico-materiale". La rubrica „Cronica zilei- în pagina a 5-a se consemnează: „Ministrul Apărării Naţionale al R.S.R., general-colonelVasileMilea a adresat o telegramă de felicitare ministrului apărării naţionale al Republicii

24

1989

Socialiste Vietnam, general de armată Le Duc Anh, cu prilejul celei de-a 45-a aniversări a Zilei armatei populare vietnameze. Cu acest prilej, la Casa Centrală a Armatei a avut loc o adunare festivă la care au participat generali şi ofiţeri din garnizoana Bucureşti". Tot în pagina 5: „A apărut Almanahul Scânteia 1990. O bibliotecă într-o carte, o carte pentru fiecare bibliotecă! ", „Pe teme meteorologice", „Informaţii de la CEC". La pagina a 6-a : „Noi perspective de dezvoltare a colaborării multilaterale româno-iraniene" (Nicolae N. Lupu), „Agresiunea SUA împotriva Republicii Panama -o gravă şi condamnabilă manifestare a politicii de forţă şi dictat, Vii reacţii de protest în întreaga lume", „Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii - importantă sarcină pentru China", „Schimb de mesaje la nivel înalt româno-turc".

Ziarul România liberă din aceeaşi zi nu diferă mult de Scânteia. în Săptămâna culturală a Capitalei este reprodusă cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu la posturile de radio şi televiziune, apoi sub titlul „Atitudine hotărâtă pentru apărarea suveranităţii şi independenţei naţionale" sunt consemnate luări de poziţie contra „condamnabilelor acţiuni cu caracter terorist, net fascist, provocator de la Timişoara". în acest grupaj, într-un articol cu titlul: „Poziţie realistă, profund patriotică", actorul Ion Besoiu, directorul Teatrului „Lucia Sturza Bulandra", mărturiseşte: „Am urmărit cu emoţie cuvântarea secreatarului general al partidului, preşedintele Republicii, tov. Nicolae Ceauşescu la posturile de radio şi televiziune şi doresc să-mi exprim totala adeziune la aprecierile din acest document (..), la poziţia justă a partidului şi statului nostru faţă de atitudinea duşmănoasă a unor cercuri reacţionare care s-au dedat la acte huliganice cu caracter net fascist în zilele de 16 şi 17 decembrie în oraşul Timişoara". Acelaşi gen de emoţii exprimă şi Vasile Donose („Drum liber şi independent socialismului") sau Ion Malancu („Să acţionăm cu toată răspunderea").

în toată ţara, dar mai ales în Capitală, fuga dictatorului este interpretată ca o abdicare şi ca eliberare de tiranie şi de comunism. Chiar de a doua zi aveau să apară şi alte opinii: „Marile demonstraţii din aceste zile au avut ca lozinci îndepărtarea dictaturii lui Ceauşescu, libertate, democraţie şi s-au pronunţat ferm pentru socialism, pentru principiile socialiste cinstite, curate, pentru proprietatea poporului, pentru normele de etică şi echitate reale, neîntinate de spiritul aventurier şi de demagogia politică a lui Ceauşescu (.,.). Nimeni n-a strigat jos socialismul, ci jos dictatura lui Ceauşescu (...)". Scânteia poporului, 23 dec.1989, citat

25

1989

din articolul de fond intitulat „Trăiască libertatea, trăiască răspunderea!".

Victoria este sărbătorită spontan în strada plină de oameni care plâng, râd, cântă, fac promisiuni, se îmbrăţişează, desfac sticle de şampanie; maşinile clacsonează, au farurile aprinse şi câte un drapel fără stemă scos pe fereastră. Unele se opresc doar pentru ca şoferii lor să-i îmbrăţişeze pe cei mulţi din stradă. In preajma sediului CC. al P.C.R. părăsit de stăpânii lui, ca şi la televiziune, oamenii, în număr impresionant, rămân în aşteptare. Cei cu spirit practic se grăbesc să ocupe locurile rămase libere din spaţiul puterii. Prin postul de televiziune cetăţenii sunt invitaţi să-şi ofere serviciile în vederea reorganizării structurilor de putere de care era urgent nevoie.

La câteva ore de la fuga Ceauşeştilor, Televiziunea Română Liberă anunţă constituirea unui nou organism al puterii -Frontul Salvării Naţionale (F.S.N.) -care „grupează toate forţele sănătoase ale ţării" şi al cărui scop este „instaurarea democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român". Din Consiliul de conducere al F.S.N fac parte: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Lâszlo T6kes, Dumitru Mazilu. Dan Deşliu, general Ştefan Guşă, general Victor Stănculescu, Aurel Dragoş Munteanu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu. Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montanu. Minai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Marţian, căpitan Mihail Lupoi, general Voinea, căpitan de rangul I EmU Dumitrescu, Vasile Neacşa, Cristina Ciontu , Marian Baciu, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Paul Negriţiu , Gheorghe Manole , VlaoUmir Ionescu, Adrian Sârbu, Constantin Cârjan , Domokos Gâza, Magdalena Ionescu, Marian Mierlă, Constantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Valeriu Bucurescu, Ion Iliescu. Şi, cum cei din urmă au uneori şansa de a ajunge cei dintâi, Ion Iliescu este cel ales să transmită la posturile de radio şi televiziune „Comunicatul către ţară al Consiliului F.S.N." care constituie o primă variantă de platformă-program (vezi anexa nr. 1 ) a noului organism al puterii de stat din România. F.S.N. şi platforma-program care îl reprezintă apar din colaborarea lui Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Nicolae Militam, Ştefan Guşă, Mihail Lupoi, Dumitru Apostoiu, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan ş.a. (întâlnirea acestor persoane, unele nume noi, altele bine cunoscute de multă vreme, are lor în sediul CC al P.C.R., este filmată, iar stenograma discuţiilor va fi publicată în presă peste câteva zile.)

26

1989

încă înainte de încheierea în favoarea F.S.N a scurtei lupte pentru putere, apare o surpriză care dovedeşte că înlăturarea unui tiran comunist nu se poate face uşor. Forţe considerate ca susţinătoare ale vechiului regim (botezate spontan „terorişti") deschid focul asupra mulţimii de pe străzi şi atacă punctele vitale ale vieţii social-politice: Televiziunea, Radioul, Casa Scânteii, spitalele, Biblioteca Centrală Universitară, Palatul Telefoanelor, Universitatea, Piaţa Palatului, MAp.N., sediul CC al P.C.R., Palatul Republicii, aeroporturile Otopeni şi Băneasa, Centrala telefonică şi Poşta din Drumul Taberei. Postul de televiziune emite neîncetat, oricine crede că are de comunicat ceva naţiunii este bine primit, cu excepţia activiştilor de partid şi a lucrătorilor Securităţii, categorii supuse, deocamdată, oprobriului public. Angajaţii Televiziunii îşi mărturisesc regretul de a fi fost obligaţi ani la rând să transmită minciunile propagandei comuniste şi promit să slujească în viitor doar adevărul şi să apere Revoluţia română. Limbajul şi atitudinea se radicalizează, toţi condamnă cu patetism recent decedatul regim dictatorial, ale cărui personaje principale -Elena şi Nicolae Ceauşescu - numite doar cu câteva ore în urmă „cel mai iubit fiu al poporului, genialul conducător şi savanta de largă recunoaştere internaţională", ajung să fie invocate stereotip şi insistent prin formula „odiosul dictator şi sinistra lui soţie". (In zilele următoare numele celor doi ca şi sacrosantul până ieri P.C.R. sunt scrise cu litere mici.)

Una dintre capturile de lux ale revoluţionarilor (mai fuseseră arestaţi în sediul CC al P.C.R. şi Ion Dincă, Constantin Dăscălescu şi Tudor Postelnicu) este Nicu Ceauşescu adus în studioul 4 al Televiziunii în postură de arestat. Puţin după momentul arestării, la una dintre intrările din Bucureşti fusese rănit de un tânăr printr-o lovitură de cuţit, gestul fiind doar unul de mânie activă faţă. de odrasla dictatorului, răsfăţată cu funcţii şi onoruri. Deşi paralizat de frică, uimit de situaţia în care se află, Nicu Ceauşescu încearcă să spună câteva cuvinte, dar i se răspunde că lumea e sătulă de cât au vorbit, el şi ai lui, în cei 25 de ani. Este insultat, ironizat, îmbrâncit. După ce în scena Revoluţiei române (transmise în direct) vor apărea şi teroriştii, televiziunea le va acorda prioritate absolută, contribuind la apariţia psihozei legate de aceste fiinţe malefice şi misterioase prezentate ca nişte extraterestri care ameninţă, în numele dictatorului, cu distrugerea prin atentate, gloanţe, diversiuni, incendii, otrăvire a apelor etc. şi care au o forţă fizică şi psihică neobişnuită, sunt fanatizaţi şi chiar drogaţi, cruzi şi bine antrenaţi, dotaţi cu cele mai sofisticate

1989

arme şi mijloace de luptă şi chiar cu o vestimentaţie impenetrabilă. Pentru a-i anihila, conducerea C.F.S.N. lansează populaţiei Bucureştiului apeluri de a veni să apere obiectivele atacate, în special Televiziunea, Radioul, MAp.N. Oamenii, hotărâţi să-şi salveze libertatea chiar cu preţul vieţii, vin în număr impresionant în zonele atacate şi deci periculoase. Implicarea civililor într-o luptă pentru care nu erau pregătiţi şi ale căror reguli nu le cunoşteau a costat multe sacrificii de vieţi omeneşti. Generalul Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major şi comandant al armatei, a propus, fără succes, ca populaţia să se retragă de pe străzi, pentru ca armata singură să preia operaţiunile de anihilare a teroriştilor. Ştefan Guşă făcea parte din Comandamentul militar instalat în sediul CC. al P.C.R., alături şi de Iulian Vlad. Această colaborare îl face pe Ştefan Guşă să considere că trupele de Securitate au trecut de partea Revoluţiei, mai ales că se comunică din partea generalului Iulian Vlad ordinul ca trupele de Securitate să lupte alături de popor. (Silviu Brucan va susţine ulterior că teroriştii au fost securişti şi că Iulian Vlad a făcut un joc dublu, omiţând să citească dintr-o declaraţie televizară un paragraf prin care îi îndemna pe cei din subordinea sa să înceteze focul şi să predea armele.)

• 22-23 dec. în prima noapte a libertăţii tării, bucureştenii, mai ales, rămân pe străzi, în special în zonele atacate, pentru a câştiga chiar cu preţul vieţii lor lupta cu un duşman nevăzut şi periculos. Au loc scene de luptă adevărate, cu victime - răniţi şi morţi. Agresorii şi locurile de unde atacă sunt greu de identificat. După miezul nopţii Televiziunea, atacată în forţă, este în pericol, în studioul 4, Teodor Brateş, Victor Ionescu şi George Marinescu sunt hotărâţi să nu-şi părăsească posturile şi să continue să emită atâta timp câtva fi posibil. în jurul orei 2, telespectatorii au putut auzi împuşcăturile - se trăgea în imediata apropiere a studioului 4. Câteva minute s-au întrerupt emisiunile. în această noapte Televiziunea trece de mai multe ori prin momente critice. Spre dimineaţă se anunţă că forţe străine au pătruns în ţară şi atacă armata şi populaţia. (A circulat şi zvonul că, pentru a salva situaţia, F.S.N. ar fi apelat la ajutorul militar al U.R.S.S. şi că lui Ştefan Guşă eventualitatea unei implicări a sovieticilor nu i-a fost deloc pe plac.)

în Piaţa Palatului se trage susţinut chiar din Palatul Republicii. Ţinta pare să fie sediul CC al P.C.R. care însă nu va fi afectat de distrugeri şi în al cărui balcon, de unde se urmărea asediul, nu moare nimeni. La un moment dat, aproape de orele

28

1989

21 sosesc tancurile armatei şi câteva unităţi de paraşutişti să apere Palatul unde, într-o anumită aripă, izbucneşte focul. La una dintre ferestrele laterale ale Palatului (intrarea dinspre biserica Kreţulescu) apare un steag alb, solie de pace din partea teroriştilor. S-au predat, dar nu se ştie câţi şi nu se ştie cui. în orele şi în zilele următoare se vor anunţa numeroase arestări de terorişti, unii vor fi prezentaţi populaţiei în presă, la radio sau pe ecranul televizorului, în aceiaşi termeni în care erau demascaţi odinioară duşmanii poporului. Ura împotriva lor creşte fabulos aşa încât în acele zile dacă unii dinre ei sau securiştii (bănuiţi a fi organizatorii ofensivei) ar fi fost predaţi mulţimilor, nu se ştie dacă ar mai fi scăpat cu viaţă. Capturarea teroriştilor se anunţă cu emfază, dar ceea ce nu s-a anunţat atunci a fost eliberarea lor din arest. O dată cu trecerea timpului nu vor mai exista terorişti în carne şi oase, ci doar amintirea lor, greu de ignorat datorită victimelor pentru a căror memorie s-a amenajat un cimitir (Cimitirul Eroilor Revoluţiei din Decembrie '89 în apropiere de Beliu) unde din când în când se depun coroane de flori, se ţin discursuri şi se oficiază slujbe religioase. Eliberarea teroriştilor urmată de indiferenţa faţă de clarificarea evenimentelor dramatice ale primelor zile de libertate va fi cauza neliniştii sociale şi a neîncrederii faţă de noua putere, exprimate energic în lunile şi chiar în anii următori.

Victimă a Revoluţiei a fost şi Biblioteca Centrală Universitară. Patrimoniul ei cultural a dispărut în incendiul care a făcut ca pentru prima oară, după multă vreme, în Piaţa Palatului să fie lumină. Şi alte clădiri au fost afectate de incendii. Nici despre autorii acestui asasinat cultural nu se ştie nimic astfel încât au apărut şi pot să mai apară puncte de vedere diferite: Ion Stoica, directorul Bibliotecii Centrale Universitare ,Acum ştim sigur că sâmbătă 23 decembrie, în jurul orei 20, din clădirea direcţiei a V-a (a Securităţii Statului n.n.) s-a tras clar cu proiectile incendiare. Aşa se explică faptul că focul a izbucnit cu putere în mai multe locuri odată şi nu a mai putut fi stins." Petre Ţurlea -„(...) o voce puternică strigă tare din balconul CC -Ordon foc împotriva bibliotecii! Crezând că este ordinul generalului (Voinea n.n.), tunarii se execută. Izbucneşte foc în clădirea B.C.U. (fosta fundaţie „Carol") şi sub ochii noştri se mistuie comorile livreşti adunate de generaţii. Asta pentru că i se păruse cuiva că se trage din acea clădire. Dar, nu era adevărat!".

- Sosesc mesaje de salut şi sprijin din toată lumea de la cele mai importante personalităţi politice ale momentului:

-S.U.A. -George Bush -salută înlăturarea dictaturii, regretă

29

1989

evenimentele dramatice şi are în vedere să sprijine activ România în cazul în care tara va trece la democraţie.

-U.R.S.S. -Mihail Gorbaciov - prezintă Congresului Deputaţilor Poporului o informare asupra situaţiei din România şi supune spre aprobare trimiterea unui mesaj: „în acest moment de cotitură pentru soarta României, Congresul Deputaţilor Poporului al U.R.S.S. îşi afirmă sprijinul hotărât fată de cauza dreaptă a poporului român! îi asigurăm pe cetăţenii României de sentimentele tradiţionale de prietenie şi bună vecinătate şi reafirmăm dorinţa sinceră de colaborare strânsă în interesele socialismului şi păcii".

- Budapesta - Prezidiul Partidului Socialist Ungar -„Răsturnarea regimului Ceauşescu poate fi primul pas al cotiturii democratice a evenimentelor!".

-R.D.Germania -declaraţia Guvernului -„Salutăm din inimă poporul român pentru marea sa victorie!".

-Bulgaria -Petăr Mladenov - secretar general al CC. al P.C.B., preşedintele Comitetului de Stat al RP.Bulgaria: „Cu sinceră bucurie şi adâncă uşurare am întâmpinat vestea înlăturării regimului Ceauşescu".

-Cehoslovacia -Ladislav Adamec -preşedintele Partidului Comunist din Cehoslovacia: „Cehoslovacia îşi exprimă convingerea că poporul român şi comuniştii cinstiţi vor reuşi să găsescă o cale de ieşire din situaţia tragică în care a ajuns ţara sub conducerea regimului dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu".

-Vaclav Havel -„în numele revoluţiei noastre mă adresez tuturor cetăţenilor romani cu rugămintea de a nu răspunde violenţei prin violenţă şi cruzimii prin cruzime. La manifestările cu multe mii de participanţi de la noi s-a scandat deseori lozinca:«Noi nu suntem cum sunt ei!».

-RP.Chineză-Ministerul Afacerilor Externe -,,R.P.Chineză urmăreşte cu atenţie evenimentele din România pe care le consideră o problemă internă a acestei ţări". S-a mai exprimat speranţa că prietenia dintre popoarele chinez şi român se va menţine, iar evenimentele nu vor influenţa raporturile prieteneşti dintre cele două ţări. Aceeaşi sursă dezminte energic zvonurile că Nicolae Ceauşescu s-ar fi refugiat în China.

-Franţa -Preşedintele Francois Mitterrand -„Românii sunt liberi. Europa respiră uşurată, aceasta este o veste bună pentru noi toţi!".

-Germania Federală -Hans Dietrich Genscher, ministrul de externe -„Poporul român a obţinut o mare victorie împotriva

30

1989

unui regim al dispreţului faţă de oameni!". -Alianţa Nord Atlantică -Manfred Woerner .secretar gene

ral -,N.A.T.O. a aflat cu bucurie despre căderea regimului Ceauşescu!".

- Marea Britanie - Margaret Thatcher, prim-ministru -„Aceasta este o noutate minunată pentru poporul României, pentru noi toţi!".

-Alte mesaje: Spania, Austria, Olanda, Italia, Portugalia, Japonia (Partidul Comunist).

-R.S.S.Moldova -Mii de lumânări s-au aprins în centrul Chişinăului, în piaţa din faţa Catedralei, unde a avut loc o slujbă în memoria victimelor din ultimele zile, din România.

România este în centrul atenţiei şi admiraţiei, cu atât mai mult cu cât libertatea este încă apărată prin luptă, iar numărul victimelor creşte de la o oră la alta. în zilele următoare sprijinul moral va fi dublat de ajutorul material. Spre România sunt trimise pe calea aerului, pe şosele.pe calea ferata, maritimă sau fluvială, cantităţi impresionante de alimente, medicamente, îmbrăcăminte, aparatură medicală etc. Presa din întreaga lume va dedica pagini şi numere întregi miracolului românesc şi eroilor lui,

Adeziunile faţă de noua realitate a României sosesc şi din ţară, cu atât mai mult cu cât scad şansele ca Nicolae Ceauşescu să revină la conducere. Trec de partea revoluţiei personalităţi şi instituţii chiar dintre cele care se pronunţaseră şi activaseră împotriva ei şi sprijiniseră de-a lungul vremii regimul Ceauşescu, Apare primul număr din Scânteia poporului, cotidian politic şi social provenind din Scânteia - organ central al CC.al P.C.R. Pe frontispiciu stă scris: „Glorie patriei libere, poporului erou". Articolul de fond intitulat „Trăiască libertatea, trăiască răspunderea" se încheie cu următoarea precizare: „Iar drumul poporului român este drumul socialismului, purificat de tot ceea ce anii din urmă au dus (sic!) la întinarea frumoaselor principii socialiste, Poporul român este pentru un socialism lipsit de cultul personalităţii, lipsit de aventurism, un socialism care să-şi dovedească puterea lui, capacitatea lui de a fi cu adevărat pentru OM". O voce autorizată (Minai Caranfil) încearcă să convingă cititorii că: „începând din această clipă de înălţătoare bucurie a libertăţii, instaurată o dată cu înlăturarea de la putere a dictaturii, ne adresăm poporului cu solemna asigurare că Scânteia poporului va fi un ziar al poporului, al adevărului întreg, al adevărului pe care cu amărăciune şi nu de puţine ori cu lăuntrică indignare nu 1-a putut rosti; nimic mai trist, nimic mai dureros pentru un om

31

1989

decât să nu poată rosti adevărul!". Cei câţiva ziarişti din gruparea României libere (Petre Mihai

Băcanu, Anton Uncu, Mihai Creangă) care au avut cu un an în urmă curajul să-şi convertească „lăuntrica indignare" în protest organizat, deschis şi decis împotriva regimului Ceauşescu sunt eliberaţi din închisoare... Cu această ocazie Petre Mihai Băcanu declară: „ Sunt liber şi vreau să trăiesc, dar nu oricum. într-o ţară cu adevărat liberă, în care toţi oamenii să fie liberi, întrucât libertatea fiecăruia depinde de liberatea celorlalţi".

în timp ce teroriştii sunt arestaţi, pentru scurt timp, ies din închisori cei care, îndrăznind să dea semne că dezaprobă dictatura comunistă, fuseseră condamnaţi la ani grei de temniţă.

Libertatea proslăvită de presa scrisă şi vorbită este apărată în continuare de forţele ordinii şi de populaţie (civilii care ies în stradă să apere instituţiile recent eliberate primesc arme). Teroriştii continuă atacul, numărul victimelor creşte continuu, ca şi acela al zvonurilor în legătură cu intenţiile criminale ale agresorilor. La Otopeni, câteva zeci de militari în termen (de la U.M.0865 Câmpina), chemaţi pentru a apăra aeroportul, au parte de un tratament destinat teroriştilor; în urma unui adevărat masacru sunt toţi împuşcaţi, răniţilor nu li se acordă ajutor medical, 14 cadavre sunt lăsate patru zile într-o magazie de mărfuri din incinta aeroportului. Şi aeroportul Băneasa este vizat, iar pentru apărarea lui se duc lupte crâncene.

în zona Pieţei Palatului ard Biblioteca Centrală Universitară, Ateneul, Palatul, o clădire de lângă Biserica Kreţulescu, restaurantul Cina. Exceptând B.C.U., celelalte clădiri au fost salvate de la distrugere. Noaptea sunt atacate maternitatea Steaua şi spitalele Witing, Colentina şi de Urgenţă.

3 ABI-uri primesc ordin să se deplaseze pentru a apăra MAp.N. Pe drum unul se defectează şi ajung doar două care sunt interceptate de o unitate de tancuri ce deschide focul. Mor 7 ofiţeri şi subofiţeri printre care şi Gheorghe Trosca, fostul şef al Statului Major al U.S.LA. (Ulterior au apărut semne de întrebare în legătură cu acţiunile unor cadre U.S.LA, în zilele Revoluţiei şi chiar ipoteza că U.S.LA. ar fi fost o furnizoare de terorişti -Nicolae Militaru. Silviu Brucan). Văduvele celor şapte ofiţeri şi subofiţeri decedaţi la 23 dec. '89 protestează împotriva acuzaţiilor de acest gen, con-siderându-1 pe Nicolae Militam vinovat de moartea soţilor lor. Cei şapte sunt avansaţi eroi postmortem din ordinul ministrului MAp.N., Victor Stănculescu. La 29 aug. 1990, ziarul Adevărul va publica un articol „Eroi, victime sau terorişti" semnat de

32

1989

locotenent-colonel Mihai Floca şi de mai mulţi ofiţeri participanţi la evenimente. Din articol rezultă că persistă semnele de întrebare în legătură cu activitatea U.S.LA. în acele zile şi se aduc argumente de ordin tehnic militar.

Se prăbuşeşte lângă Alba Iulia elicopterul care trebuia să-i aducă de la Sibiu sub stare de arest pe generalul-locotenent Constantin Nuţă, adjunct al ministrului de interne şi şef al Inspectoratului General al Miliţiei şi pe generalul-maior Velicu Mihalea, adjunct al Inspectoratului General al Miliţiei. Cei doi, după ce au jucat un rol important în represiunea de la Timişoara, pe 22 dec. ajung la Arad, unde vor să ia avionul spre Bucureşti. Comandantul aeroportului îi recunoaşte şi anulează cursa. Pe 23 dec. încearcă să ajungă la Bucureşti cu trenul, dar sunt arestaţi la Deva. Mai precaut, generalul Nuţă se încuiase înW.C. de unde a şi fost arestat. (Prăbuşirea elicopterului este considerată una dintre enigmele Revoluţiei. S-a presupus că s-a tras asupra elicopterului care a fost lovit de jos în sus cu armament de infanterie.) Cei doi, Nuţă şi Mihalea, sunt găsiţi carbonizaţi.

La posturile de radio şi televiziune Ion Iliescu prezintă o informare din partea C.F.S.N. (23 dec): „Am fost nevoiţi să dăm prioritate acţiunilor coordonate de luptă împotriva teroriştilor. Existenţa acestor grupe de terorişti, a unor indivizi fanatici, care acţionează cu o cruzime fără precedent, trăgând în locuinţe, în cetăţeni, provocând victime în rândul militarilor, este încă o expresie elocventă a caracterului antipopular al dictaturii Ceauşescu, care a făcut enorm de mult rău poporului şi care nu a economisit mijloace, mijloace enorme şi acţiuni gândite, ordonate pentru constituirea unor asemenea unităţi de represiune. Vrem să vă spunem că toate unităţile militare şi marea majoritate a unităţilor de miliţie şi de interne acţionează unitar împotriva teroriştilor. De fapt există un consens naţional împotriva dictaturii". Ion Iliescu mai anunţă că Elena Ceauşescu şi Nicolae Ceauşescu au fost arestaţi şi se află sub pază, că au mai fost arestaţi Ilie şi Nicu Ceauşescu şi „câteva slugi ale clanului Ceauşescu" -Dincă, Postelnicu, Bobu şi alţi câţiva şi că C.F.S.N. a numit în funcţia de ministru al MAp.N. pe generalul-colonel Nicolae Militam şi a decis eliberarea tuturor deţinuţilor politici.

0 24 dec. Bucureştiul are aspectul unui oraş în stare de război. Tancuri, TAB-uri, camioane cu militari străbat oraşul şi înconjoară zonele în pericol, pentru a le proteja. La intersecţii, în apropierea obiectivelor strategice s-au format baraje pentru controlul autovehiculelor şi pentru a nu se permite trecerea în

C 3 - Istoria

33

1989

locurile unde au loc lupte. In Piaţa Universităţii, la Gara de Nord, în Piaţa Palatului se aud rafale de arme automate. în incinta Televiziunii se circulă pe bază de parolă, la intrarea în metrou echipe de tineri cu brasarde tricolore fac, din proprie iniţiativă, un control riguros cetăţenilor. După-amiază la radio şi televiziune se transmite Comunicatul C.F.S.N.: „Prăbuşireaodioasei dictaturi a clanului Ceauşescu a adăugat o ultimă pagină cronicii sângeroase a anilor de suferinţe îndurate de poporul român. Elemente declasate şi iresponsabile, rămase fidele tiranului, au încercat să continue practica teroristă a vechiului regim, dedându-se la provocări, atacuri asupra populaţiei civile, ucigând fără discriminare oameni nevinovaţi, atacând instituţii publice, întreprinderi industriale, obiective militare, unităţi comerciale, spitale şi locuinţe. Poporul român şi-a afirmat încă o dată uriaşa energie morală descătuşată de voinţa sa eliberatoare. Armata şi-a făcut datoria, ca şi o mare parte din lucrătorii Ministerului de Interne. Revoluţia a învins. în vederea restabilirii complete a situaţiei şi a asigurării liniştii necesare unei vieţi normale în societatea noastră liberă, Consiliul Frontului Salvării Naţionale hotărăşte adoptarea unor măsuri excepţionale, imperios necesare momentului actual:

1.0 încetare completă şi imediată a focului pe întreg teritoriul ţării. Oricine va încălca această dispoziţie se va face vinovat de crime împotriva poporului român, fiind pasibil de cea mai promptă şi necruţătoare pedeapsă. Să nu mai fie vărsată nici o picătură de sânge. Totodată, orice act de vandalism şi distrugere, precum şi răzbunările personale se situează în afara legii, pătând nobleţea Revoluţiei noastre. Vinovăţia dictatorului şi a foştilor săi lachei în faţa istoriei şi a legilor va fi stabilită de tribunale, care vor hotărî cu toată severitatea sancţiunile cuvenite pentru acţiunea de distrugere a ţării.

2. Armata este singura deţinătoare a armelor, braţul ferm al apărării intereselor poporului. Toţi cei care au intrat în aceste zile în posesia armamentului şi a muniţiilor, indiferent de împrejurări, trebuie să-1 predea de urgenţă, cel mai târziu până luni 25 decembrie ora 17. Cei care nu se vor supune acestor prevederi se vor face vinovaţi de încălcarea gravă a legalităţii, fiind pedepsiţi cu cea mai mare severitate.

3. Unităţile Ministerului de Interne se vor integra Ministerului Apărării Naţionale care preia comanda unică asupra tuturor trupelor şi mijloacelor de luptă ale ţării. Organele de miliţie şi pompierii îşi păstrează toate atribuţiile specifice, pe care trebuie

34

1989

să şi le exercite cu toată fermitatea". -Şi Zoe Ceauşescu este arestată. Postul de televiziune o

prezintă în momentul arestării, la vila sa elegantă, cu obiecte de aur şi de patrimoniu, tablouri de valoare. Tocmai se pregătea să plece, având asupra ei bijuterii, valută străină şi bani româneşti, când a fost arestată şi invitată într-un TAB. E dezinvoltă, uşor ironică. Din TAB întreabă: „Nu mai este loc şi pentru căţeluşele mele?".

-Este ajunul Crăciunului. Seara, la radio şi televiziune se transmit colinde, prima oară după mai bine de 4 decenii.

- Revoluţia şi F.S.N. primesc binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române. Membrii Sfântului Sinod semnează un mesaj de solidaritate cu cauza libertăţii şi democraţiei: „Păstrând pururea vie în inimi imaginea şi vrednicia tuturor celor care şi-au jertfit viaţa pentru cauza sfântă a neamului nostru, în aceste zile dramatice membrii Sfântului Sinod, păşind cu toată încrederea alături de întregul popor, sunt hotărâţi să sprijine cu toată vigoarea principiile şi acţiunile măreţe, cărora li s-a dat expresie în Comunicatul către Ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale".

-în mai multe locuri din oraş se aud împuşcături şi chiar au loc lupte: Televiziune, Radio, Drumul Taberei, M.Ap.N. La cimitirul Ghencea are loc o acţiune armată pentru neutralizarea teroriştilor care-şi organizaseră un adevărat Stat Major printre morminte şi se pregăteau să atace MAp.N.

9 25 dec. Ziua de Crăciun. La radio şi televiziune se transmit colinde şi chiar, în direct, la televiziune slujba de la Patriarhie.

-Şi teroriştii se bucură în felul lor de sărbătoarea Crăciunului. Unii dintre ei s-au adăpostit în pântecele primitor al unui Moş Crăciun uriaş din carton, plasat în Orăşelul copiilor din parcul Moghioroş, şi de acolo au tras în trecători. Chiar dacă e Crăciun tot se mai aude foc de armă la Televiziune, Radio, MAp.N., Drumul Taberei.

-Recent botezatul cotidian Scânteia poporului se rebotează în ziua de Crăciun în Adevărul. în primul număr li se promite cititorilor: „Un ziar care să exprime adevărul şi numai adevărul. Un ziar care să corespundă cerinţelor făuririi unui stat de drept, unei societăţi democratice şi prospere".

Televiziunea transmite o ştire stupefiantă pentru întreaga Ţară: Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost judecaţi în faţa Tribunalului Militar-Extraordinar, conda.mna^,la, moarte şi confiscarea averii. Sentinţa a rămas definitivă (inculpaţiiau refuzat să facă recurs) şi a fost executată. Telespectatorilor li se promite

35

1989

difuzarea pe post a casetei pe care fuseseră înregistrate procesul şi executarea sentinţei. Difuzarea casetei se amână însă ore întregi astfel încât prima zi a primului Crăciun liber se încheie cu aşteptarea încordată a dovezii dispariţiei celor doi conducători, care în numai câteva zile se transformaseră din „cei mai iubiţi" în „cei mai huliţi" fii ai poporului. După miezul nopţii caseta a fost difuzată pe post. Românii au putut vedea o încăpere mică, austeră ca o sală de clasă, în al cărei prim-plan erau doi bătrâni, Nicolae şi Elena Ceauşescu, ce încercau să semene cu ceea ce fuseseră cu câteva zile în urmă, deşi doar îmbrăcămintea era cea cu care apăruseră în balconul sediului CC.al P.C.R., în 21 dec. Figurile celor care îi judecau nu se vedeau, se auzeau doar vocile solemne şi aspre, tulburate de resentimente, ale membrilor completului de judecată. La cele mai multe dintre întrebările de o extremă gravitate care i se puneau, Nicolae Ceauşescu răspundea stereotip -subliniind prin celebrul balans al mâinii drepte justeţea afirmaţiilor sale - că nu recunoaşte tribunalul care îl judecă şi care s-a format în urma unei lovituri de stat şi că ar accepta să răspundă doar în faţa Marii Adunări Naţionale. Atunci când nu s-a putut abţine să vorbească, discursul lui părea făcut din fragmente ale binecunoscutelor cuvântări publicate în volumele elegante care tocmai fuseseră aruncate pe ferestrele sediului CC. al P.C.R. cu trei zile în urmă. Nefiresc de des el îşi consulta ceasul şi fixa cu privirea un personaj din sala de judecată. De câte ori consoarta sa se lua la harţă cii judecătorii şi părea să suporte greu acuzaţiile, resimţite ca impardonabile ofense, Nicolae Ceauşescu o liniştea protector, ţinându-i mâinile cu afecţiune şi îndemnând-o să nu coboare până la a dialoga cu un tribunal nelegitim, un tribunal în care, e adevărat, avocatul apărării avea aceleaşi argumente şi atitudini ca şi avocatul acuzării. La capătul câtorva ore care au permis doar formularea acuzaţiilor, inculpaţii primesc sentinţa, încă neconvinşi că despre ei este vorba în verdictul dat:

„ROMÂNIA TRIBUNALUL MILITAR TERITORIAL BUCUREŞTI DISPOZITIVUL Şedinţa nr. 1 din 25 decembrie 1989 Cu unanimitate de voturi condamnă pe inculpaţii: -Ceauşescu Nicolae, fiul lui Andruţa şi Măria, născut la

data de 26 ianuarie 1918, în comuna Scorniceşti, judeţul Olt, cu ultimul domiciliu în Bucureşti. Bulevardul Primăverii nr. 50, sector 1. în prezent arestat, şi

36

1989

-Ceauşescu Elena, fiica lui Nae şi Alexandrina, născută la data de 6 ianuarie 1916, în comuna Petreşti, judeţul Dâmboviţa, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, Bulevardul Primăverii, nr. 50, sectorul 1, la pedeapsa capitală şi confiscarea totală a averii pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

-genocid, prev. de art. 357 alin. 1 lit. a-c c. pen.; - subminarea puterii de stat prev. de art. 162 alin. 1 c.

pen.; -subminarea economiei naţionale prev. de art. 165 alin. 2

c. pen. toate cu aplicarea art. 33-34 şi alin. 2 c. pen. în baza art. 998 c. civil şi art. 14 alin. 3 lit. a din Codul de

procedură penală obligă pe inculpaţi să restituie statului român toate sumele de bani, metale preţioase şi orice alte valori depuse de aceştia, sub orice nume, la bănci străine sau la alte instituţii ori persoane din străinătate sau, potrivit art. 14 alin. 3 lit.b din Codul de procedură penală şi art. 988 din Codul Civil, să plătească statului, în solidar, echivalentul acestor bunuri în dolari S.UA.

Potrivit art. 163 şi art.357 alin. 2 litc din Codul de procedură penală, menţine măsurile asigurătorii luate de Direcţia Procuraturilor Militare asupra tuturor bunurilor aparţinând inculpaţilor.

Cu drept de recurs. Pronunţată astăzi, 25 decembrie 1989, în şedinţă publi

că, în prezenţa inculpaţilor, în garnizoana Târgovişte. Hotărârea este rămasă definitivă prin nerecurare şi

executorie." Inculpaţii au fost acuzaţi că au făcut peste 60 000 de victime

(genocid), au organizat acţiuni armate împotriva poporului român şi a puterii de stat (subminarea puterii de stat), au distrus bunuri obşteşti şi au încercat să fugă din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuşi la bănci din străinătate. Aceste acuzaţii formulate de completul de judecată au fost încadrate în categoria crimelor grave săvârşite împotriva poporului român. Sentinţa a fost executată în jurul orei 14,45 în incinta garnizoanei din Târgovişte, unde cei doi fuseseră aduşi la 22 dec. După constatarea morţii clinice şi biologice, cadavrele, învelite în foi de cort ca nişte colete (cum au şi fost numite), călătoresc în elicopter în compania lui Victor Stănculescu şi Gelu Voican Voiculescu şi ajung la Bucureşti, pe stadionul Clubului Steaua. Aici apare o surpriză pe care Gelu Voican Voiculescu o numeşte „picanterie lugubră". Cele două „colete" dispar şi dispărute rămân până a

37

1989

doua zi dimineaţă când au fost găsite după o ridicătură de pământ unde le adăpostiseră nişte militari (această istorie a fost relatată de Victor Stănculescu şi Gelu V. Voiculescu). Cadavrele au fost transportate apoi la Spitalul Militar Central, unde au rămas până la 30 dec. 1989 când (de Ziua Republicii), au fost înmormântate, în secret. (Ulterior, s-a aflat că locul de îngropăciune a fost cimitirul Ghencea. Două morminte de acolo vor fi considerate ca fiind al Elenei şi al lui Nicolae Ceauşescu, fără ca nimeni să fie sigur de aceasta.) Cum secvenţa execuţiei n-a fost transmisă la televiziune în noaptea de 25 spre 26 dec, în zilele următoare a provocat multe emoţii ideea că soţii Ceauşescu nu şi-au primit şi poate nu-şi vor mai primi pedeapsa. Caseta a fost reluată şi completată cu scena finală a execuţiei, spectacol care a provocat reacţii din cele mai diverse, mai ales în străinătate. (Ion Iliescu meditează asupra evenimentului în cartea sa Revoluţie şi reformă: „Din punctul meu de vedere, a fost un act de justiţie populară adus la îndeplinire în condiţii psihologice particulare - chiar dacă, personal, n-am putut împărtăşi o anume satisfacţie pe care unele grupuri destul de numeroase, mulţimile care încă mai erau pe străzi au manifestat-o la aflarea execuţiei. Educaţia,cultura şi convingerile mele mă fac să consider inacceptabil faptul de a lua viaţa cuiva". E adevărat, mulţimile au aşteptat acest moment şi l-au primit cu o neipocrită satisfacţie.dar nu cu satisfacţia celor needucaţi şi necultivaţi care reacţionaeză într-un mod primitiv atunci când simt mirosul sângelui, ci cu încredinţarea, susţinută printr-o străveche educaţie morală, că s-a făcut dreptate. De altfel tocmai pentru ca să se facă dreptate mulţimile despre care este vorba şi-au oferit cu candoare vieţile drept jertfă, au implorat să nu se recurgă la violenţă, au oferit fiori celor care aveau mitralierele îndreptate spre piepturile lor. Iar în final.tocmai pentru că nu ele au hotărât ca dictatorul să fie ucis.au primit cu seninătate vărsarea de şânge.ca pe un semn al justiţiei imanente.)

Unele detalii legate de proces s-au putut afla abia mai târziu. Generalul Victor Stănculescu a fost desemnat oficial să organizeze în cel mai deplin secret procesul, chiar în unitatea militară în care erau ţinuţi sub arest soţii Ceauşescu. Virgil Măgureanu şi Gelu Voican Voiculescu au primit şi ei delegaţia de a se ocupa de proces. Din completul de judecată au făcut parte: colonel de justiţie Ioan Nistor-judecător; maior de justiţie Dan Voinea - procuror militar; căpitan Corneliu Sorescu; locotenent major Daniel Condrea, locotenent Ion Zamfir -asesori populari; plutonierul major Jan Tănase - grefier. Caseta cu

38

1989

imaginile procesului şi ale execuţiei a fost adusă la M.Ap.N. de Victor Stănculescu, Din originalul prelucrat a rezultat copia transmisă pe postul de televiziune, în momentul în care Sergiu Nicolaescu a adus copia casetei la televiziune, reacţia a fost explozivă. Oamenii erau sătui de adevăruri trunchiate, de copii neconforme cu originalul. Lui Sergiu Nicolaescu i s-a cerut imperativ de către Victor Ionescu să aducă originalul. Sergiu Nicolaescu s-a priceput să facă faţă situaţiei; a explicat că transportarea casetei ar implica riscuri în condiţiile de insecuritate ale momentului respectiv.

9 26 dec. în Capitală şi în ţară continuă acţiunile teroriste. Pentru a le curma, C.F.S.N, dă un comunicat prin care instituie tribunale militare extraordinare împuternicite să judece după o procedură de urgenţă toate cazurile de acte teroriste, iar sentinţele să fie executate imediat. Elementele teroriste care până pe 28 dec. orele 17 nu depuneau armele şi muniţia aflată asupra lor aveau să fie judecate de acest tribunal în regim de urgenţă.

-Prin decret C.F.S.N. (nr.l), Petre Roman este numit în funcţia de prim-ministru al Guvernului.

- Prin Decret C.F.S.N. (nr. 3), generalul-colonel Nicolae Militam este numit în funcţia de ministru al apărării naţionale, după ce tot prin Decret C.F.S.N. (nr. 20) a fost rechemat în rândul cadrelor active ale armatei.

- Decret C.F.S.N. (nr. 4) privind trecerea în componenţa M.Ap.N. a departamentului Securităţii Statului şi a altor organe din subordinea Ministerului de Interne,

9 27 dec. în cadrul primei plenare a C.F.S.N. este adoptat Decretul-Lege nr. 2 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea C.F.S.N. şi a consiliilor teritoriale ale F.S.N.; se aleg structurile de conducere ale C.F.S.N.:

Biroul Executiv al C.F.S.N.: preşedinte - Ion Iliescu ; prim-vicepreşedinte -Dumitru Mazilu; vicepreşedinţi -Cazimir Ionescu, Kirâly Kâroly; secretar-Dan Marţian; membri: Bogdan Teodoriu, Vasile Neacşa, Silviu Brucan, Gheorghe Manole, Ion Caramitru, Nicolae Radu.

9 28 dec. După o lungă pauză se întruneşte Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Este ales un comitet provizoriu de conducere a Uniunii Scriitorilor alcătuit din Mircea Dinescu -preşedinte, Ana Blandiana, Dan Deşliu, Ştefan Augustin Doinaş, Domokos Gâza, Octavian Paler, Eugen Simion, Stelian Tănase şi Dan Hăulică - purtător de cuvânt ai Uniunii Scriitorilor în probleme de relaţii externe. Consiliul de conducere a hotărât 39

1989

convocarea Congresului Naţional al scriitorilor. S-a stabilit ca tinerii scriitori care au fost împiedicaţi să devină membri titulari ai Uniunii Scriitorilor să fie validaţi, cu respectarea procedurii din statut, ca membri titulari.

- Prin Decret C.F.S.N. (nr. 6) se înfiinţează Ministerul Economiei Naţionale.prin reorganizarea Comitetului de Stat al Planificării şi Aprovizionării Tehnico-Materiale care se desfiinţează.

-Prin Decret C.F.S.N. (nr .8), Atanasie Victor Stănculescu este numit în funcţia de ministru al economiei naţionale.

-Prin Decret C.F.S.N. (nr.9), Sergiu Celac este numit în funcţia de ministru al afacerilor externe.

-Decret C.F.S.N. (nr. 10) privind înfiinţarea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare prin reorganizarea Ministerului Industriei Alimentare care se desfiinţează. Ştefan Nicolae se numeşte în funcţia de ministru al agriculturii şi industriei alimentare.

-Decret C.F.S.N. (nr. 11) privind înfiinţarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Mediului înconjurător prin reorganizarea Consiliului Naţional al Apelor, Ministerului Silviculturii şi Consiliului National pentru Protecţia Mediului înconjurător care se desfiinţează. SImion Hâncu se numeşte în funcţia de ministru al apelor, pădurilor şi mediului înconjurător.

-Decret C.F.S.N. (nr. 12), privind înfiinţarea Ministerului Culturii prin reorganizarea Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste (C.C.E.S.) care se desfiinţează. Andrei Pleşu se numeşte în funcţia de ministru al culturii.

-Prin Decret C.F.S.N. (nr. 13), Gheorghe Caranfil se numeşte în funcţia de ministru al industriei chimice şi petrochimice; Adrian Georgescu se numeşte în funcţia de ministru al energiei electrice.

-Prin Decret C.F.S.N. (nr. 14), Aurel Dragoş Munteanu se numeşte în funcţia de preşedinte al Radioteleviziunii Române.

-Prin Decret C.F.S.N. (nr. 22) Minai Chiţac se numeşte în funcţia de ministru de interne.

-Prin Decret C.F.S.N. (nr.19) generalul Ştefan Guşă este eliberat din funcţia de prim-adjunct al ministrului apărării naţionale şi şef al Marelui Stat Major.

-în această zi a decretelor încetează practic tirurile armelor de foc ale teroriştilor ca urmare a Comunicatului C.F.S.N. din 26 dec.şi a execuţiei soţilor Ceauşescu.

• 29 dec. - Decret C.F.S.N. (nr. 25) privind înfiinţarea Ministerului Industriei Electrotehnice, al Electronicii şi

40

1989

Informaticii, prin reorganizarea Ministerului Industriei Electrotehnice care se desfiinţează. Anton Vătăşescu este numit ministru al industriei electrotehnice, al electronicii şi informaticii.

- Prin Decret C.F.S.N. (nr. 26), Ioan Cheşa se numeşte în funcţia de ministru al industriei metalurgice; Victor Murea se numeşte în funcţia de ministru al petrolului; Constantin Popescu se numeşte în funcţia de ministru al industriei uşoare.

-Vaclav Havel este ales, cu unanimitate de voturi, de către Adunarea Federală în funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste Cehoslovacia.

- Prin Decret C.F.S.N. (nr.27) se înfiinţează Ministerul învăţământului prin reorganizarea Ministerului Educaţiei şi învăţământului care se desfiinţează; Minai Şora este numit ministru al învăţământului; Mircea Angelescu este numit ministru al sportului, Ion Aurel Stoica este numit ministru al industriei construcţiilor de maşini.

-Decret C.F.S.N. (nr.33) privind desfiinţarea Departamentul Securităţii Statului.

9 31 dec. Decret-Lege (nr. 7) privind repatrierea cetăţenilor români şi a foştilor cetăţeni români.

- Decret-Lege (nr. 8) privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi a organizaţiilor obşteşti în România.

- Decret-Lege (nr. 10) privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Guvernului României.

-Are loc prima şedinţă a Guvernului României. -Un comitet de iniţiativă format din membrii P.C.R. lansează

un apel către toţi membrii P.C.R. pentru a spijini convocarea unui congres extraordinar care să hotărască autodizolvarea P.C.R şi predarea patrimoniului partidului.

-Este arestat Iulian Vlad şi acuzat de instigare la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. (Acuzaţia se raportează la cazul Dumitru Mazilu, arestat în noaptea de 21/22 dec. 1989 şi reţinut 14 ore).

41

1990

• 21an. Ia fiinţă Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici (A.F.D.P.) -Decret C.F.S.N. (nr. 7) privind înfiinţarea Ministerului

Comerţului Exterior, prin reorganizarea Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, care se desfiinţează. Nicolae N. Nicolae este numit ministrul comerţului exterior.

- Decret C.F.S.N. (nr. 8) privind înfiinţarea Ministerului Transporturilor şi Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor, prin divizarea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, care se desfiinţează. Corneliu Burada este numit ministrul poştelor şi telecomunicaţiilor.

-Decret C.F.S.N. (nr. 9) privind înfiinţarea Ministerului Geologiei, prin reorganizarea Centralei Departamentale a Geologiei care se desfiinţează. Ioan Folea este numit ministrul geologiei.

-Prin Decret C.F.S.N. (nr. 11), Nicolae Dicu este numit ministrul minelor.

• 3 ian. F.S.N. aduce la cunoştinţa opiniei publice că nu este şi nu va fi un partid politic. Frontul se va prezenta (totuşi) la primele alegeri libere ca o organizaţie politica reunind personalităţi şi grupuri care s-au pronunţat cu demnitate şi curaj împotriva tiraniei totalitare.

- Prin Decret C.F.S.N. (nr. 15), Teofil Pop este numit ministrul justiţiei. Teodor Vasiliu este numit preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie.

• 4 ian. îşi încetează apariţia revista Săptămâna culturală a Capitalei, condusă de Eugen Barbu.

• 5 ian. Decret C.F.S.N. (nr. 23) privind înfiinţarea Ministerului Muncii şi Ocrotirii Sociale prin reorganizarea Ministerului Muncii care se desfiinţează. Mihnea Marmeliuc este numit ministrul muncii şi ocrotirii sociale.

• 8 ian. Prin Decret C.F.S.N. (nr. 28), Dan Enăchescu este numit ministrul sănătăţii.

- Decret C.F.S.N. (nr. 30) privind înfiinţarea Rompres, Agenţie de presă în subordinea C.F.S.N., prin reorganizarea Agenţiei Române de Presă-Agerpres -care se desfiinţează. Neagu Udroiu este numit director general al Rompres.

-Tribunalul Municipiului Bucureşti autorizează funcţio-42

1990

11.1 rea primului partid politic din România post-comunistă, Partidul Na Uonal Ţărănesc Creştin şi Democrat (P.N.Ţ.C.D.), continuatorul partidului istoric interzis de regimul comunist în 1947. Corneliu Coposu, personalitate marcantă a partidului încă înainte de 1947, csi e cel care îl organizează ca formaţiune politică în chiar noaptea de 22 spre 23 dec. 1989, lansând un Apel către tară. în noua sa variantă, greu încercatul partid îşi câştigă rapid popularitate, olcrindu-le un cadru de manifestare celor care doreau despărţirea decisă a ţării de comunism. (Corneliu Coposu sa născut la 20 mai 1914, în comuna Bobota, din Sălaj, ca fiu al unui preot român de religie greco-catolică şi fruntaş ţărănist. Licenţiat al Facultăţii iic Drept din Cluj, şi-a luat doctoratul în drept şi ştiinţe de stat, a fost avocat, asistent universitar, ziarist. Ca membru al P.N.Ţ. a ajuns, din 1937, secretar politic al lui Iuliu Maniu şi colaborator apropiat al acestuia. în 1938 a fost ales preşedinte al Tineretului Naţional Ţărănesc şi al Tineretului Democrat, iar din 1946 secretar al Delegaţiei Permanente a P.N.Ţ. La 14 iul. 1947 a fost arestat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru „înaltă trădare a clasei muncitoare şi crimă contra reformelor sociale". A efectuat 17 ani şi 8 luni de închisoare -8 ani singur în celulă - în 17 închisori cu regim de exterminare, singurele instituţii care funcţionau impecabil atunci, deoarece comuniştii instalaţi la putere de Moscova cunoşteau o singură meserie pe care au practicaţ-o cu înaltă calificare: exterminarea barbară a adversarilor politici. în 1964, când a fost amnistiat, avea 51 kg. [de la 115] şi nu mai putea să vorbească. între timp familia îi fusese izgonită din casă, iar membrii ei azvârliţi în închisoare. Arlette, soţia lui a murit după 14 ani de detenţie. După 1964, lui Corneliu Coposu i sa fixat domiciliu obligatoriu în comuna Rubla din Bărăgan. [2 ani şi jumătate]. Atunci cînd a revendicat manuscrisele unor lucrări confiscate de Securitate i s-a răspuns că „au fost arse ca materiale subversive', Era vorba despre lucrări de istoria României, îndeosebi a Transilvaniei, domeniu în care s-a ilustrat ca autor înainte de arestare.Dupâ ieşirea din temniţă n-a avut dreptul să-şi practice meseria, astfel ca şi-a câştigat existenţa ca muncitor necalificat în construcţii. Gheorghiu-Dej i-a propus totuşi să accepte reabilitarea lui Maniu şi chiar reabilitarea sa urmată de atribuirea unei funcţii în stat, dar Corneliu Coposu a răspuns că Maniu este cel indicat să-i reabiliteze pe comunişti. în consecinţă, a rămas în continuare sub supravegherea severă a Securităţii. A avut parte de 27 de percheziţii, numeroase convocări şi interogatorii. Şi totuşi, acest „ultim senior al României"- cum

43

1990

1-a numit Petre Ţuţea -i-a ignorat în continuare pe comunişti şi a cutezat să reactiveze P.N.Ţ., ba chiar să-1 afilieze, în 1987, la Internaţionala Creştin Democrată. în zilele de 21 şi 22 dec. '89 s-a aflat alături de manifestanţi, în Piaţa Universităţii.) Evocând momentul reînfiinţării partidului, Corneliu Coposu va face următoarea precizare într-un interviu din revista 22, nr. 20, 27 mai - 2 iun. 1993: „[...] partidul a fost relegalizat chiar în ziua revoluţiei de către supravieţuitorii holocaustului comunist, care îşi cer scuze de la opinia publică pentru vârsta lor înaintată, dar asta nu o pot repara". în acelaşi timp, în chiar ziua de 22 dec. '89, încearcă să intre în contact cu echipa care se considera îndreptăţită să preia puterea. Unul dintre membrii echipei, Petre Roman, declară, retroactiv tulburat, în cartea sa Libertatea ca datorie, că a fost martorul indiferent, în ziua de 22 dec. '89, la scena celei de a doua izgoniri a lui Corneliu Coposu din viaţa politică:

„La un moment dat a fost anunţată sosirea lui Corneliu Coposu. N-am avut timp să schiţez nici cea mai mică reacţie. -«Să plece» au strigat, aproape simultan, Bârlădeanu şi Iliescu. Am tăcut [...]. Acum sunt convins că, exact în momentul acela, ceva din revoluţia română a luat o turnură greşită, al cărei preţ l-am plătit şi-1 mai plătim şi azi [...], Această reacţie conţinea, latent, consecinţe extrem de grave. Reteza scurt ceea ce ar fi putut să fie marea şansă imediată a democraţiei în România. Aceea ca, după căderea dictaturii, să se instaureze, fie şi cu Iliescu în frunte, un guvern de adevărată uniune naţională, care să includă toate forţele democratice ale ţării".

• 9 ian. Decret C.F.S.N. (nr. 40), privind unele măsuri pentru comemorarea eroilor Revoluţiei. Decretul prevede ca ziua de 12 ian. să fie declarată zi de doliu naţional, iar în fiecare vineri să se oficieze slujbe în lăcaşurile de cult. Timişoara şi Bucureşti sunt declarate oraşe martir. Piaţa Palatului îşi schimbă denumirea în Raţa Revoluţiei. La Timişoara şi în Bucureşti se vor ridica monumente în locurile devenite simbol pentru Revoluţia din dec. '89.

• 12 ian. Zi de doliu naţional în memoria victimelor Revoluţiei române din dec. '89. Bucureşti, Timişoara, Sibiu, Arad, Braşov, Cluj - ora^e Unde sute de mii de oameni umplu din nou străzile pentru a fi prezenţi la parastasul naţional oficializat de noua putere. Au loc slujbe religioase, se îngenunchează pentru reculegere în faţa mormintelor, bat clopote, sună sirenele fabricilor, se sfinţesc colivele, printre lacrimi, lumânări arzând, flori şi fum 44

1990

de tămâie. Plâng nu numai cei îndoliaţi. In acelaşi timp participanţii îşi amintesc că ucigaşii celor pe care îi plâng sunt în libertate şi parcă tot mai departe de ceasul judecăţii. Momentul de reculegere în locurile jertfei din Bucureşti - Piaţa Universităţii, Piaţa Revoluţiei, Piaţa Romană, Cimitirul Eroilor - se transformă într-un moment de remuşcare şi revoltă, iar ziua de doliu - în una a revendicărilor şi protestului. Se formează coloane care se îndreaptă spre sediul Guvernului, într-o stare de spirit care aminteşte de zilele Revoluţiei, Conducătorii ţării sunt nevoiţi să coboare în mijlocul mulţimii. Tribuna care îi aşteaptă - o tanchetă - seamănă cu o boxă a acuzaţilor la discreţia furiei populare. Dumitru Mazilu încearcă să le fie pe plac oamenilor propunând sau preluând scandările: „Noi suntem cu voi!", „Voi sunteţi cu noi!", „Cine sunt ei?". Alte serii de scandări concentrează dorinţele şi revendicările oamenilor: „Jos comunismul!", „Jos Securitatea!", „Moarte securiştilor!". Manifestanţii cer insistent ca foştii comunişti să nu mai aibă acces la funcţii de conducere, nici măcar în unităţile economice şi în instituţii, iar foştii conducători ai P.C.R. să fie judecaţi public. Echipa puterii (în care se află şi Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Ion Caramitru) nu reuşeşte să stăpânească mulţimea. Aceasta, simţind cine este personajul principal la vârf, reclamă prezenţa lui Ion Iliescu. „Să vină Iliescu!", strigă oamenii. „îl vreţi pe Iliescu jos?', îi ispiteşte Dumitru Mazilu. Urcă pe tanchetă şi Ion Iliescu. Comunicarea dintre conducătorii ţării şi demonstranţi se dovedeşte imposibilă, datorită vacarmului şi a lozincilor ofensatoare care cereau echipei instalate la conducerea ţării să predea imediat puterea. Pentru a nu se expune în continuare, oficialii se retrag, invitând la discuţii, în Palatul Victoria, o delegaţie desemnată de manifestanţi. în cursul convorbirilor încordate sunt reluate revendicările care se făcuseră auzite în diferite variante şi în stradă şi care semnalau îngrijorarea oamenilor de a nu fi din nou înşelaţi de putere. Ei cer: alegeri cu adevărat libere sub egida O.N.U.; precizări privind numărul victimelor Revoluţiei din dec. '89; dezlegarea enigmei teroriştilor; judecarea colaboratorilor fideli lui Ceauşescu şi a teroriştilor; situarea P.C.R. în afara legii şi distribuirea fondurilor şi bunurilor acestuia partidelor politice din ţară; declaraţii publice cu privire la opţiunile politice ale membrilor Guvernului şi C.F.S.N. Ion Iliescu declară, printre altele, că revendicările sunt justificate şi vor fi rezolvate, iar că F.S.N este o forţă politică provizorie care are drept unic scop asigurarea de alegeri libere. Sub tirul revendicărilor delegaţiei de demonstranţi pe care rumoarea

45

1990

mulţimii aşteptând în stradă le transformă în ultimatum, conducerea F.S.N. este obligată să treacă de la simplele declaraţii neangajante la concesii concrete. Se semnează imediat trei decrete:

1. declararea în afara legii a P.C.R. 2. organizarea la 28 ian. 1990 a unui referendum privind

reintroducerea în Codul Penal a pedepsei cu moartea (la 7 ian. 1990, C.F.S.N. adoptase Decretul- Lege nr. 6, privind abolirea pedepsei cu moartea.)

3. instituirea unei Comisii naţionale pentru rezolvarea sesizărilor şi doleanţelor tuturor cetăţenilor.

în textul acestor decrete se menţionează că au fost adoptate „la cererea generală a poporului şi împreună cu oamenii de bună credinţă din întreaga ţară". Decretele sunt citite de la balcon mulţimii agitate. Noaptea târziu Petre Roman propune demonstranţilor (în rândul cărora anestezia provocată de adoptarea decretelor începuse să-şi facă efectul) să se încoloneze şi să pornească împreună spre locurile de martiraj ale eroilor Revoluţiei. Sosesc grupuri masive de muncitori şi studenţi. Starea de spirit şi sensul lozincilor se schimbă radical. Strigând „Frontul e cu noi!", grupurile se încolonează şi, sub conducerea lui Petre Roman, se îndreaptă spre Piaţa Română, unde poposesc spre a îngenunchea şi a se reculege în faţa crucilor celor ucişi în zonă. Se face şi o pomenire a morţilor din Bucureşti, Timişoara, Sibiu, Braşov. Scena se repetă în Piaţa Universităţii şi Piaţa Palatului. Procesiunea ia sfârşit noaptea târziu. Manifestaţia a fost transmisă în direct la TVRL. (Comentând întâmplările zilei, ziarul Adevărul consemnează cu regret că, datorită unei defecţiuni tehnice, TVRL n-a transmis începutul şi sfârşitul manifestaţiei, care au fost calme şi civilizate, oferind în schimb întregii ţări ceasuri la rând imagini apocaliptice. Acelaşi cotidian consideră că destinul politic al recenţilor conducători ai ţării a fost în pericol în Piaţa Victoriei tot din cauza tehnicii, O defecţiune a staţiei de amplificare a făcut ca promisiunile oficiale să nu ajungă la masele irascibile spre a le domoli.)

• 14 ian. Prin Decret C.F.S.N. (nr. 54) -Mihail Lupoi este numit în funcţia de ministru al turismului.

-Decret C.F.S.N. (nr. 55) privind înfiinţarea Ministerului Industriei Lemnului, prin reorganizarea Ministerului Industrializării Lemnului şi Materialelor de Construcţie care se desfiinţează. Ion Râmbu este numit ministru al industriei lemnului.

• 15 ian. Comitetul de iniţiativă pentru reînfiinţarea 46

1990

Partidului Naţional Liberal (P.N.L.), format din vechi membri ai partidului (Radu Câmpeanu, I.V.Săndulescu, DanA. Lăzărescu) tşi îndeplineşte misiunea de a face să renască mişcarea liberală. I 'rin Decizia civilă nr. 4 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, I'.N.L. reapare oficial în viaţa politică românească.

• 17 ian. Consiliul C.F.S.N. hotărăşte anularea decretelor privind (1) organizarea la 28 ian. 1990 a referendumului naţional pentru reintroducerea în Codul penal a pedepsei cu moartea şi (2) scoaterea în afara legii a P.C.R. Ion Iliescu, Petre Roman şi Dumitru Mazilu îşi reconsideră atitudinea explicând că au cedat presiunilor străzii şi au adoptat legi care constituie greşeli politice şi se îndepărtează de la principiile şi concepţia Frontului.

-Dumitru Mazilu se consideră cel mai vinovat dintre protagoniştii lui 12 ian. pentru că a preluat cu uşurinţă la microfon i inele lozinci, n-a reuşit să calmeze atmosfera şi a cedat solicitărilor de adoptare a unor legi neconforme cu programul Frontului.

• 18 ian. Decret-Lege C.F.S.N. (nr. 30) privind trecerea în proprietatea statului a patrimoniului fostului P.C.R. (Numai pentru trebuinţele „organelor" superioare de partid şi pentru încasări voluntare ce nu erau supuse regimului legal ce se aplica în economie funcţionau 45 de unităţi agroindustriale pe o parte din cele 55 000 hectare de teren scoase din circuitul agricol. Iar familiei Ceauşescu îi stăteau la dispoziţie, în Bucureşti şi în ţară 22 de cabane de vânătoare.)

-Decret C.F.S.N. (nr. 65) privind înfiinţarea Ministerului Construcţiilor prin reorganizarea Ministerului Construcţiilor Industriale şi preluarea activităţii de producere a materialelor de construcţii şi instalaţii de la fostul Minister al Industrializării Lemnului şi Materialelor de Construcţii. Alexandru Dumitriu se numeşte în funcţia de ministru al construcţiilor.

- Decret C.F.S.N. (nr. 67) privind desfiinţarea Departamentului Cultelor şi înfiinţarea Ministerului Cultelor. Nicolae Stoicescu este numit în funcţia de ministru al cultelor.

- La şedinţa extraordinară a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în prezenţa profesorului Nicolae Stoicescu, ministrul cultelor, Preafericitul Patriarh Teoctist îşi anunţă retragerea la pensie din motive de sănătate.

• 19 ian. Ia fiinţă Societatea „Timişoara". La 20 ian., prin hotărârea Judecătoriei Timişoara, este înregistrată ca persoană juridică având ca scop „promovarea şi susţinerea unei reale democraţii". Are ca organ de presă publicaţia Timişoara.

• 23 Ian. în C.F.S.N. se hotărăşte (128 voturi pentru, 8 47

1990

contra, 5 abţineri) participarea Frontului la alegeri şi amânarea alegerilor la 20 mai. Doina Cornea demisionează din C.F.S.N. şi din funcţia de preşedinte de onoare al Consiliului Judeţean F.S.N. Cluj, precizând că nu doreşte să ia parte la lupta pentru putere în situaţia dată, când între F.S.N. şi celelalte partide se creează o diferenţă netă în favoarea F.S.N. Evenimentul tensionează şi mai mult viaţa politică şi declanşează o explozie de atitudini: fie acuze şi proteste, fie argumente de susţinere şi adeziuni exaltate la înţeleaptă decizie a Frontului. (Câteva zile mai târziu - 25 ian., România liberă -Octavian Paler publică articolul „Iluziile au durat numai o lună":„[....] acţiunea de delapidare a revoluţiei a ieşit din culise, intrând în faza ei oficială [...] Mă tem că alegerile vor fi frauduloase, chiar dacă voturile vor fi numărate corect. [...] Căci F.S.N. se află, practic, în campanie electorală încă din zilele în care liderii săi ne asigurau că n-au intenţii politice de perspectivă.f...] Pe scurt, fără să fi avut altă legitimitate decât aceea de a umple un vid de putere, F.S.N. transformă din ce în ce mai mult mandatul său provizoriu într-un mijloc făţiş de a se instala la putere, îngreunând accesul real al partidelor politice la dialogul cu ţara".)

• 24 ian. Prin Decret-Lege C.F.S.N. (nr. 40) se adoptă Imnul de stat al României: „Deşteaptă-te, române", pe versuri de Andrei Mureşanu („Un răsunet"), muzica de Anton Pann.

• 25 ian. Se constituie Confederaţia sindicală Frăţia. în căutare de sediu, Sindicatul Şoferilor, împreună cu sindicatele „Policolor" şi „ 1 Mai" Ploieşti ocupă spaţiul rămas liber în Primăria Capitalei al fostului U.G.S.R. Miron Mitrea, preşedintele Sindicatului Şoferilor şi unul din liderii Frăţiei, declară că „o societate liberă nu poate exista fără sindicate cu adevărat libere, necontrolate de stat sau de vreun partid".

• 26 ian. Ziua naşterii lui Nicolae Ceaşescu este trăită încă o dată cu emoţie de români, deoarece circulă zvonul că fidelii dictatorului îşi vor răzbuna idolul chiar cu preţul unei tragedii naţionale.

-în aceeaşi zi începe seria de autodizolvări ale organizaţiilor P.C.R. la iniţiativa foştilor membri ai acestor organizaţii. Editura Albatros lansează următorul apel: „Chemăm toate organizaţiile de bază ale acestui partid, oameni cinstiţi care deţin un carnet de membru să procedeze în acelaşi fel, contribuind la autodizolvarea de facto, pentru ca p.c.r. să-şi înceteze o dată pentru totdeauna existenţa!".

-Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti anunţă că procesul 48

1990

inculpaţilor Postelnicu Tudor, Bobu Emil, Dincă Ion, Mănescu Manea va începe în ziua de 27 ian. ora 14 şi că desfăşurarea şedinţei va fi transmisă pe postul de televiziune.

-Dumitru Mazilu face publică cererea de demisie din C.F.S.N,: „Constatând cu profundă durere şi adâncă amărăciune că metodele şi practicile staliniste se menţin, că se mai recurge la etichetări bazate pe dosarele Securităţii şi pe învinuiri dictate cu pumnul în masă, că presa este încă dirijată spre distrugerea unora şi promovarea altora, îmi prezint demisia din funcţia pe care -după cum vă amintiţi -am declarat din prima zi că nu o doresc!", într-o scrisoare adresată ziarului România liberă, victima zilei ajunsă la sfârşitul scurtei sale cariere politice postdecembriste, trage concluziile: „Am vrut să mor în picioare pentru ca nimeni în acesta ţară să nu mai stea în genunchi!".

• 28 ian. în Piaţa Victoriei se întâlnesc faţă în faţă două tabere: cea a P.N.Ţ.C.D.şi P.N.L., dar şi a altor partide (între 8-28 ian. îşi legalizaseră existenţa 20 de partide), care protestează împotriva hotărârii ca F.S.N, să participe la alegeri, şi cea a simpatizanţilor Frontului care protestează împotriva celei dintâi. Frontul este susţinut în stradă de muncitorii de la I.M.G.B., I.C.T.B., I.M.M.R., I.I.R.U.C., şi de mineri sosiţi din Valea Jiului. Mulţi au ca argumente bâte şi răngi şi o dorinţă pe care o vor exprima sintetic într-o formulă ce va face carieră: „Moarte intelectualilor!". Se ţin discursuri împotriva partidelor care vor să oprească ascensiunea politică a Frontului: „Jos cu fiii de chiaburi şi legionari!", „Nu putem merge înapoi nici la capitalism, nici la comunism!", ,Am văzut la televizor nişte bătrâni cărora le cădea placa din gură!", „Nu vrem ca cei care au stat la căldură în străinătate să vină acum şi să ne dea lecţii. Frontul ne-a susţinut moralul în zilele cele mai negre. Dacă vor greşi, nu-i vom mai vota. Dar P.N.Ţ. atunci trebuia să ne fi dat o mână de ajutor. De ce pe 22 dec. n-a sosit nici un reprezentant al lor?", „Partidul Liberal vrea să-şi câştige adepţi plătind câte două sute de lei şi o sticlă de băutură!". Pe pancarte se poate citi: „Ce vor P.N.Ţ. şi P.N.L.? - Un os de ros", „Nu-i vrem pe cerşetorii de putere", „Liberali şi ţărănişti puneţi mâna şi munciţi!".în cealaltă tabără se ţin discursuri în care se demonstrează ideile ce se pot citi pe pancarte: „Cine a stat cinci ani la ruşi nu poate gândi ca Bush!", „Nu vrem neocomunism", „F.S.N. =P,C.R.", „Ieri Ceuşescu - azi Iliescu", „Frontul va fi provizoriu 20 de ani, Brucan!". Demonstranţii care susţin partidele istorice revin la ideea ce a dus la declanşarea mitingului: Frontul trebuie să respecte ceea ce conducătorii lui

C 4 • Istoria

49

1990

au declarat de nenumărate ori încă din 22 dec. '89 - că este o forţa politică provizorie care şi-a asumat răspunderea de a organiza alegeri libere. Chiar dacă a existat intenţia de a nu se recurge la violenţă, este atacat sediul Guvernului şi se cere cu insistenţă demisia acestuia. La sfârşitul zilei au loc tratative între reprezentanţii partidelor istorice şi Front, la care cîştigă tot mai mult teren soluţia înlocuirii C.F.S.N. cu un organism în care să fie reprezentate alături de F.S.N. şi celelalte forţe politice legal constituite.

• 29 ian. Contramanifestaţia organizată de suporterii F.S.N. are ca efect asaltul asupra sediilor unor partide -în frunte cu P.N.Ţ.C.D. -din Bucureşti şi din alte oraşe. Au loc iarăşi scene de violenţă şi dezlănţuiri de ură. „Sediul P.N.Ţ. este salvat de către poliţie şi armată" - susţine Adevărul. Furia populară se dezlănţuie într-o variantă periculoasă chiar pentru „democraţia originală" (după formula care a făcut carieră a lui Ion Iliescu) din România: turneul întreprins de minerii din Valea Jiului, în Capitală, înarmaţi cu bâte şi lanţuri şi convinşi că trebuie să-i reducă la tăcere prin orice mijloace pe conducătorii şi susţinătorii partidelor care erau altceva decât F.S.N. La 29 ian., viata fruntaşilor acestor partide este în primejdie, unii fiind obligaţi să se pună la adăpost de aceeaşi „furie populară". Petre Roman însuşi soseşte într-o tanchetă la sediul asediat al P.N.Ţ. pentru a-1 prelua şi proteja pe Corneliu Coposu, aflat din nou în pericol. Tancheta (asemănătoare cu cea care fusese ultimul mijloc de transport al soţilor Ceauşescu) îşi face loc anevoie prin mulţimile frisonate de indignare faţă de P.N.Ţ.C.D. şi Corneliu Coposu şi de veneraţie faţă de Petre Roman care apără cu pieptul său viaţa adversarului politic. Pentru orice eventualitate, în Piaţa Victoriei un grup de tineri, partizani ai F.S.N., pregătiseră liderului P.N.Ţ.C.D. un sicriu cu specificaţia: „pentru domnul Coposu" şi care este plimbat cu o maşină spre satisfacţia exprimată prin ovaţii a suporterilor F.S.N. Zelul susţinătorilor F.S.N. este recompensat prin cuvintele pline de simţire pe care Ion Iliescu şi Petre Roman le adresează mulţimilor. Furtunoasa zi se încheie printr-un schimb de angajamente. Conducătorii promit că vor conduce ţara pe drumul democraţiei, iar demonstranţii că vor munci şi-i vor susţine în continuare.

• 30 ian. Şi Ana Blandiana se retrage din C.F.S.N.: „Acum, când confruntările s-au mutat în stradă, iar schimbul de opinii tinde să devină unul de imprecaţii şi suspiciuni (..,.), locul unui scriitor, cred eu, nu poate fi decât masa lui de scris, o masă care

50

1990

seamănă de mult, şi va fi nevoită să semene mult timp, cu o baricadă".

• 1 febr. în urma unei întâlniri a reprezentanţilor partidelor politice cu membrii marcanţi ai C.F.S.N.,se dă publicităţii un comunicat prin care se anunţă constituirea iminentă a unui Consiliu Provizoriu de Uniune Naţională (C.P.U.N.), format prin restructurarea C.F.S.N., care să asigure reprezentarea în structu-i llc de vârf ale puterii a unor participanţi activi la Revoluţia din dec. '89, a unor personalităţi, a muncitorilor, ţăranilor, intelectualilor, tinerilor, studenţilor, minorităţilor naţionale, judeţelor, partidelor politice nou înfiinţate.

• 2 febr. Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti pronunţă sentinţa în procesul urmărit cu interes de opinia publică şi transmis în mare parte de TVR-detenţie pe viaţă şi confiscarea totală a averii personale pentru patru dintre cei mai apropiaţi şi de încredere colaboratori ai lui Nicolae Ceauşescu, învinuiţi de genocid: Mănescu Manea, Postelnicu Tudor, Bobu Emil, Dincă Ion. Inculpaţii au drept de recurs în 10 zile şi sunt obligaţi la plata a 2 500 lei, cheltuieli de judecată. Manea Mănescu declară: „Deşi sunt la vârsta de 74 de ani, îmi voi duce pedeapsa până la capăt. Regimului nou instaurat, bazat pe puterea muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor îi doresc succes".

• 3 febr. Şedinţa de adio a C.F.S.N. înaintea înlocuirii acestui organ al puterii cu varianta sa reconsiderată - C.P.U.N.

• 5 febr. Decret-Lege al C.F.S.N. (nr. 54) privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative.

• 6 febr. La T.M.B. se înregistrează (Decizia civilă nr. 27) cel de-al 27-lea partid politic: Frontul Salvării Naţionale. Preşedinte: Ion Iliescu.

- în penitenciarul din Timişoara se spânzură un deţinut, Petre Moraru, unul dintre cei trei locţiitori ai şefului Inspectoratului General al Miliţiei. La 18 dec. '89 el a primit ordin de la generalul Constantin Nuţă să distrugă prin incinerare un transport masiv cu „colete din străinătate" ambalate în saci de plastic şi care erau de fapt cadavrele eroilor Timişoarei ucişi în zilele de 17 şi 18 dec. 1989.

• 7 febr. Prin Decret C.F.S.N. (nr. 99) Mihail Lupoi este destituit din funcţia de ministru al turismului.

• 9 febr. Se constituie, după dezbateri-maraton la care presa n-a avut acces, deşi lucrările au fost transmise prin televiziune, C.P.U.N., ca nou organ legislativ şi al puterii de stat, alcătuit prin consens naţional şi având ca principal scop declarat

51

1990

asigurarea pregătirii şi desfăşurării alegerilor, la 20 mai 1990 (Decret lege nr. 81 al C.F.S.N., 9 febr. 1990) . Reprezentarea politică în C.P.U.N.: 112 membri din C.F.S.N. 112 din formaţiunile şi partidele nou create, 27 din partea uniunilor minorităţilor naţionale, 3 din partea A.F.D.P. şi un vot rezervat preşedintelui.

-Prin Decret C.F.S.N. (nr. 113), Aurel Dragoş Munteanu se eliberează, la cerere, din funcţia de preşedinte al Radiotele-viziunii. RăzvanTheodorescu este numit în funcţia de preşedinte al Radioteleviziunii.

• 10 febr. Sesizată de către Procuratura Generală, Curtea Supremă de Justiţie dispune trimiterea în judecată pentru complicitate la infracţiunea de genocid în perioada mişcării revoluţionare de la Timişoara a 22 de inculpaţi: Macri Emil, Popescu Ion, SimaTraian, Deheleanu Ioan, Corpodeanu Ioan, Teodorescu Filip, Anastasiu Gabriel, Ghircoiaş Nicolae, Atudoroaie Gheorghe, Radu Tinu, Ciucă Valentin s.a. Toţi au făcut parte din comandamentul instituit la Timişoara în scopul reprimării Revoluţiei, au organizat forţele care s-au mobilizat pentru a înăbuşi mişcarea, s-au străduit ca prin munca informativă să-i descopere şi săi anihileze pe organizatorii demonstranţilor, au contribuit la sustragerea şi incinerarea cadavrelor şi la distrugerea fişelor de evidenţă spitalicească a morţilor şi răniţilor.

• 12 febr. înfiinţat la începutul lunii febr. Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (C.A.D.A.) îşi face simţită prezenţa printr-un apel (13 puncte) dat publicităţii în care se pun în discuţie statutul, rolul, locul şi funcţia armatei în statul de drept. CA.D.A. consideră că armata nu trebuie interpusă între organele puterii şi popor şi se pronunţă împotriva chemării din rezervă a unor militari,

• 13 febr. întrunit într-o şedinţă plenară care a durat 12 ore, C.P.U.N. adoptă câteva documente menite să-1 structureze şi săi asigure funcţionarea şi ia unele decizii organizatorice:

- regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea sesiunilor acestui organism legislativ şi al puterii de stat, programat să funcţioneze până la 20 mai 1990, adică până la alegeri.

-regulamentul în baza căruia aveau să se desfăşoare lucrările C.P.U.N.

-alegerea organelor de conducere ale C.P.U.N.: un Birou Executiv alcătuit din 21 de membri, dintre care un preşedinte (Ion Iliescu) 5 vicepreşedinţi (Ion Caramitru, Cazimir Ionescu, 52

1990

Kirâly Kâroly, Radu Câmpeanu. Ioan Mânzatu), un secretar (Dan Marţian) şi 14 membri. (în cartea sa Revoluţie şi Reformă -Fdit.enciclopedică 1994, pag. 106 - Ion Iliescu apreciază că C.P.U.N. „a funcţionat ca un veritabil parlament. Documentul principal, dezbătut şi aprobat, a fost Legea electorală [...]". „Cred că dezbaterile C.P.U.N. au constituit cel mai interesant aspect al acestei perioade, fiind de departe cele mai urmărite transmisiuni ale Televiziunii Române." „Lucrările sesiunilor plenare ale C.P.U.N. au fost transmise integral la televiziune, deseori până la ore târzii din noapte, urmărite cu mare interes de întreaga ţară, constituind o veritabilă şcoală politică.")

• 16 febr. Este acceptată (Decret C.P.U.N. nr. 124) cererea de eliberare din funcţia de ministru al apărării naţionale a generalului Nicolae Militaru. în postul rămas liber este numit generalul-colonel Victor Atanasie Stănculescu.

• 21 febr. Ministrul apărării naţionale, generalul Victor Atanasie Stănculescu face publice unele precizări în legătură cu fostele cadre de Securitate:

- prin Decretul nr. 33 din 30 dec. 1989, Departamentul Securităţii Statului şi toate unităţile sale centrale şi teritoriale au fost desfiinţate.

-cadrele de conducere compromise ale acestui departament au fost trecute în rezervă sau arestate (Iulian Vlad, Gianu Bucurescu, Emil Macri ş.a.).

- au fost desfiinţate unităţi ale departamentului, iar efectivele lor au fost trecute în rezervă - Direcţia a V-a de pază şi ordine (437 cadre), Direcţia a IV-a de contrainformaţii militare (1073 cadre din care 611 trecute în rezervă, iar unele arestate).

- au fost trecute în rezervă 1 844 cadre ale Securităţii municipiului Bucureşti şi ale judeţelor Timiş, Sibiu, Braşov, Cluj,

-au fost arestaţi şi cercetaţi membri ai conducerii fostului Departament al Securităţii Statului, implicaţi în reprimarea mişcărilor revoluţionare din dec. '89.

-au fost debranşate chiar la data de 22 dec. '89 sistemele de ascultare.

-în total, la 22 dec. '89, efectivele aparatului central şi teritorial de Securitate însumau aproximativ 8 400 de cadre.

Acest raport sumar în legătură cu o problemă de maximă gravitate, care continua să neliniştească societatea românească, a provocat reacţii polemice prompte. S-a scris mult, s-a demonstrat că atât cifrele, cât şi asigurările furnizate de ministrul apărării naţionale erau o creaţie de laborator menită să calmeze spiritele. 53

1990

Au apărut şi replici la replici în care se avansa ideea că Securitatea, cu toate păcatele ei, a avut şi merite şi că oricum după dec. '89 a fost tratată prea aspru.

• 28 febr. în Piaţa Victoriei are loc o demonstraţie împotriva Securităţii. Pe pancarte se poate citi: „Cerem desfiinţarea Securităţii!", „Jos comunismul!", „Jos Securitatea!", „Vrem dreptate, nu Securitate!", „Securitatea e cu ochii pe noi!", „Puterea de stat se menţine cu ajutorul Securităţii!", „Fără minciuni şi adeziuni!", „Nu mai vrem comunişti, securişti şi activişti!", „Ţineţi minte cinci cuvinte: e la fel ca înainte!", „Ultima soluţie, înc-o revoluţie!", „Zoe şi cu Nicu şi-au schimbat tăticul!", „Vrem listele cu informatorii Securităţii din întreprinderi!", „F.S.N, -işti, aţi furat revoluţia din 17-22 dec. '89!", „Oii», ole, ole, oiâ, Frontul ăsta ce mai e? P.C.R.!", „Azi sunt salvatori, mâine dictatori!". Mulţimea paşnică şi chiar într-o stare de bună dispoziţie umple Piaţa Victoriei. Se scandează lozinci, se formulează revendicări, se constituie o coloană de demonstranţi dornică să ajungă la M. I. Au loc şi incidente tranşate cu umor. De exemplu un demonstrant bine îmbrăcat C,cu haine din ajutoare" -spuneau unii) este bănuit că ar fi fost securist, deşi are asupra lui o legitimaţie eliberată de F.S.N., semnată de Dumitru Mazilu, iar el pretinde că e lăcătuş mecanic la I.M.C. Cesarom. în cele din urmă manifestanţii îi dau o pancartă pe care scrie „Jos securiştii!" şi îl obligă să o poarte prin mulţime.

Spre prânz un grup atacă sediul Guvernului, forţând intrarea principală. Se declanşează violenţe, se sparg geamuri, se distrug bunuri, sunt brutalizaţi soldaţii şi poliţiştii de pază care nu ripostează şi nici măcar nu încearcă să oprească atacul. Numeroşi manifestanţi, luaţi prin surprindere, strigă „Fără violenţă", iar alţii aprobă acţiunile în forţă. Ore întregi este posibil accesul în clădirea Guvernului a sute şi sute de oameni. Şi în interiorul clădirii se comit violenţe: se sparg geamuri, se aruncă peste balcon cărţi de propagandă comunistă, se distrug mobile şi documente, se forţează birouri. Un steag roşu, comunist, găsit în incintă, fluturat de la balcon, întărâtă şi mai mult masele de demonstranţi. Sunt căutaţi membrii Guvernului, dar nu e găsit prezent, la datorie, decât viceprim-ministrul Gelu Voican Voiculescu. La îndemnul „aruncaţi-1 din balcon", venit din rândul demonstranţilor, Gelu Voican Voiculescu e luat pe sus şi ameninţat să fie aruncat, ca pradă de război mulţimii,

Spre seară armata restabileşte ordinea, sunt reţinute mai multe persoane şi sosesc, în sfârşit, minerii, pentru a face ordine. 54

1990

1 )cocamdată minerii se aşază la masa tratativelor, îşi exprimă în Icrmeni duri dezaprobarea faţă de evenimentele din Capitală şi promit să revină ori de câte ori se vor repeta asemenea evenimente.

Jean Moldoveanu, şeful Inspectoratului General al Poliţiei, anunţă ulterior că au fost arestaţi 102 cetăţeni, 12 cu cazier |udiciar, mulţi în stare de ebrietate, au fost răniţi 15 militari în termen şi 6 poliţişti, iar efectele violenţelor s-au făcut simţite prin distrugerea unor documente importante, a unor piese de mobilier, maşini de scris, aparate de radio, xerox-uri.

A doua zi, Ion Iliescu dă o declaraţie Radioteleviziunii Române, după ce Biroul Executiv al C.P.U.N. se întruneşte pentru a analiza evenimentele din ziua precedentă, Ion Iliescu condamnă actele de violenţă la care s-au dedat elementele tulburente şi infractoare, promite pedepse severe pentru acestea. Biroul Executiv al C.P.U.N. condamnă şi el incidentele şi face apel la luciditate şi linişte, apel care-i vizează şi pe mineri.

Radu Câmpeanu consideră că demonstraţia, iniţial paşnică, a fost deturnată şi manipulată, dar nu poate fi decât satisfăcut pentru că P.N.L. nu a avut nici o contribuţie în acest sens. Numeroşi reprezentanţi ai opoziţiei şi ai presei independente susţin că a fost vorba de o provocare iniţiată şi condusă fie de Securitate, fie de Guvern.

• 3 mart. Aplauze şi urale din partea unei numeroase asistenţe pentru coborârea de pe soclu a statuii lui V.I.Lenin care a dominat Piaţa Scânteii timp de trei decenii (executată de sculptorul Boris Caragea, a fost urcată pe soclu la 22 apr. 1960) şi continua inoportun să domine Piaţa Presei Libere.

în dorinţa lor justificată de a dobori toate simbolurile vremurilor recent apuse, cetăţenii au săvârşit şi confuzii. în strada Măria Rosetti va fi culcat cu energie la pământ bustul lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, confundat cu Petru Groza. în urma a numeroase proteste bustul lui Gherea a fost recuperat din gangul sediului P.S.D.R., din strada Oneşti, unde fusese găzduit, şi repus în drepturi.

• 11 mart. în Piaţa Operei are loc (organizată de societăţile „Timişoara" şi „Europa" şi de Confederaţia „ 16 Decembrie") o mare demonstraţie cu ecou şi efecte în toată ţara. Proclamaţia care se citeşte porneşte de la premisa că idealurile Revoluţiei din dec.'89 au fost trădate şi că Revoluţia trebuie continuată pe cale paşnică. Proclamaţia este tocmai documentul programatic al luptei ce trebuie dusă în continuare, în spiritul Revoluţiei de la Timişoara, care a fost şi anticomunistă, nu doar anticeauşistă. (vezi anexa

55

1990

nr. 2) Punctul 8 al Proclamaţiei, pentru combaterea şi susţinerea căruia se va cheltui multă energie, propune interzicerea prin Legea electorală a dreptului la candidatură, pe orice listă, pentru trei legislaturi, al foştilor activişti comunişti şi al ofiţerilor de Securitate. De asemenea, documentul prevede interzicerea prin Legea electorală a candidaturii la funcţia de preşedinte al ţării a activiştilor comunişti pentru că „preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism!". în zilele care au urmat apariţiei în viaţa politică românească a Proclamaţiei de la Timişoara au avut loc în marile oraşe ale ţării demonstraţii de solidaritate cu Timişoara şi noua ei iniţiativă politică.

• 12 mart. Conducerea M.Ap.N. se întâlneşte cu membrii C.A.D.A. Participă Victor Atanasie Stănculescu, ministrul apărării naţionale, comandanţi şi delegaţi din unităţile militare, comandamente de armată, armă şi direcţii centrale. C A.D.A. este reprezentată prin: locotenent-colonel Petre Litiu, locotenent-colo-nel Cornel Şurcu, locotenent-colonel Mircea Chelaru, locotenent-colonel Ion Bărbuţă, maior Octavian Chiriac, maior Nicolae Cârligeanu, cpt. r. Mihai Răşică, maior Ioan Inel, lt. major Petre Mihăieş. lt. major Laurenţiu Ungur. Reprezentanţii C.A.D.A. doresc să aducă la cunoştinţa întregului efectiv al armatei problemele supuse atenţiei Guvernului, primului-ministru personal şi să găsească împreună căile şi mijloacele adecvate pentru accelerarea procesului de reală democratizare a armatei. La întrunire participă şi Ion Iliescu.

• 14 mart. C.P.U.N. votează - un vot împotrivă şi două abţineri - Legea electorală, în temeiul şi spiritul căreia urmează să se desfăşoare alegerile din 20 mai 1990. (Decretul-Lege nr. 92, pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României).

• 16 mart. Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România dobândeşte personalitate juridică şi anunţă un program care se pronunţă pentru privatizarea treptată, în favoarea economiei de piaţă, a coabitării proprietăţii de stat, cooperatiste şi particulare.

• 15-20 mart. în judeţul Harghita maghiarii aniversează Revoluţia ungară de la 1848. Cu această ocazie se arborează drapelul maghiar pe instituţiile publice, primării, case de cultură, şcoîi, spitale, case particulare. Se schimbă însemnele şi textele incizate pe monumentele armatei române. Se depun coroane de flori cu drapelul maghiar. La Sovata este dată jos statuia lui Nicolae Bălcescu, iar laTârgu Mureş este profanată de mai multe ori statuia lui Avram Iancu. Pentru sărbătorirea de la 15 mart. 56

1990

au sosit din Ungaria peste 10 000 de persoane care au provocat Incidente la Satu Mare, Sovata, Târgu Mureş şi alte localităţi, au sfidat autorităţile şi însemnele româneşti, au strigat lozinci antiromâneşti, au iniţiat şi au încurajat atitudinile antiromâneşti. In replică, în zilele următoare, românii organizează (.ontramanifestaţii, care conduc la incidente semnalate în mai multe localităţi din Transilvania. Momentul culminant îl constituie confruntările violente dintre români şi maghiari la Târgu Mureş (19 şi 20 mart.), care zguduie întreaga ţară prin cruzimea manifestărilor, ura dezlănţuită iraţional, prin victimele -morţi Şi răniţi -pe care le lasă în urmă. în aceste zile un român, Mihăilă Cofariu, intră în mod tragic în atenţia întregii ţări şi chiar a lumii. La Târgu Mureş, în timp ce Mihăilă Cofariu era maltratat bestial de unguri, un reporter străin surprinde scena pe o casetă video care este apoi transmisă cu repeziciune de diferite posturi de televiziune din lume cu explicaţia falsă că un maghiar este schingiuit de români. Ulterior s-a făcut rectificarea necesară, dar ea n-a anulat efectul produs de apocaliptica scenă asupra tuturor celor care au văzut-o. Mulţi au continuat să creadă sau au dorit să creadă că un maghiar a fost torturat cu brutalitate de români...

în Declaraţia Biroului Executiv al C.P.U.N., din 20 mart., se menţionează că astfel de manifestări extremiste, naţiona-list-şovine, considerate extrem de grave, indiferent cine ar fi răspunzător de declanşarea lor, destabilizează situaţia internă şi internaţională a României, contravenind valorilor şi ţelurilor Revoluţiei din dec. '89. Se ia hotărârea creării unei comisii centrale de anchetă, formată din reprezentanţi ai Guvernului şi ai Biroului Executiv al C.P.U.N., în scopul evaluării cauzelor, găsirii soluţiilor în vederea stabilirii ordinii, precum şi a identificării persoanelor care s-au 'făcut vinovate de incidente, pentru a fi trase la răspundere. Componenţa comisiei: loan Mânzatu, vicepreşedinte al C.P.U.N., Mihai Drăgănescu, viceprim-ministru al Guvernului, Nicolae S.Dumitru şi Nicolae Radu, membri în Biroul Executiv al C.P.U.N., general-colonel Nicolae Eftimescu, adjunct al şefului Statului Major al Armatei, general-maior Cornelius Diamandescu, adjunct al ministrului de interne, Verestóy Attila, membru C.P.U.N. şi Nicolae Cochinescu, directoría Procuratura Generală.

Comisia are obligaţia să prezinte în termen de 14 zile concluziile şi soluţiile propuse.

La 20 mart. Ion Iliescu îl vizitează la clinica de oftalmologie a Spitalului Militar Central pe Süto Andras (rănit în zilele 57

1990

violenţelor din Ardeal), pe care îl asigură de întreaga sa consideraţie şi îi transmite urări de grabnică însănătoşire.

• 23 mart. Comunicatul Guvernului referitor la situaţia din Ardeal promite măsuri energice pentru stabilirea şi pedepsirea vinovaţilor, ca şi pentru restabilirea ordinii.

• 24 mart. Ia fiinţă Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.), la organizarea căruia contribuie Virgil Măgureanu. Ion Iliescu îl prezintă ca pe o instituţie modernă, care a fost structurată după analiza modelelor unor astfel de servicii din ţările cu tradiţie democratică -S.U.A., Canada şi principalele ţări europene.

• 1 apr. Debutul Confederaţiei Sindicale Frăţia ca organizatoare de mitinguri. în Bucureşti, în Piaţa Unirii, şi în mai multe localităţi din ţară, sindicaliştii îşi fac publice nemulţumirile faţă de lipsa de receptivitate a puterii la revendicările lor, ignorate de reprezentanţii structurilor vechi, menţinuţi în funcţii în mod intolerabil, după o sută de zile de la Revoluţia din dec. '89. Se strigă lozinci. Pe pancarte se poate citi: „Emanaţia revoluţiei nu este un partid de tip neocomunist, ci Proclamaţia de la Timişoara!", „Descentralizarea fără activişti U.G.S.R.!", „Nu acceptăm o nouă experienţă comunistă!", „Democratizare economică, dreptate şi adevăr!", „La vremuri noi, oameni noi!", „Proclamaţia de la Timişoara, trezeşte, Doamne, ţara!", ,A rămas din P.C.R. numai FES cu SE, cu NE!", „F.S.N., agentură K.G.B.!", „Jos comunismul!", „Jos Securitatea!", „Timişoara, Timişoara!", „Veniţi cu noi, ca pe 22!", „Ultima soluţie, înc-o revoluţie!", „Jos Iliescu!", „16-22, cine-a tras în noi?". Se păstrează un moment de reculegere în memoria eroilor Revoluţiei din dec.'89, Miron Mitrea, liderul Sindicatului Şoferilor, vorbeşte de la tribuna improvizată pe platforma unui camion: „Confederaţia Frăţia luptă pentru democratizarea vieţii economice a ţării. Ea este opusul sindicalismului de tip ugeserist care i-a trădat şi îi trădează în continuare pe muncitori".

în acelaşi timp, în Piaţa Victoriei şi la Televiziune au loc alte mitinguri.

• 3 apr. într-un interviu acordat la Geneva corespondentului special al României libere (Mircea Fodoreanu), Mihai de Hohenzollern îşi anunţă intenţia de a face o vizită în România, după 43 de ani de exil, cu ocazia sărbătorilor Paştelui şi pentru a se reculege la mormintele străbunilor de la Curtea de Argeş. în interviu se menţionează că vizita va avea caracter particular şi nu politic.

• 4 apr. La Patriarhie are loc solemnitatea întoarcerii în 58

1990

scaunul patriarhal - la iniţiativa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române -a Prea Fericirii Sale Teoctist Arapaşu, care se retrăsese din motive de sănătate. La orele 15, Prea Fericirea Sa este întâmpinată, în dangătele clopotelor, de preoţi purtând în braţe Sfânta Evanghelie şi insignele patriarhale. Revenirea Patriarhului este precedată şi urmată de numeroase proteste, 139 de intelectuali de marcă în frunte cu Sorin Dumitrescu, cadrele didactice şi studenţii Institutului Teologic Universitar din Bucureşti, mai multe grupuri de preoţi şi credincioşi din ţară îşi fac public dezacordul lor faţă de reîntoarcerea lui Teoctist, dar protestele rămân fără consecinţe.

• 6 apr. Ion Raţiu este candidatul la preşedinţie al P.N.Ţ.C.D., ales prin vot secret la Şedinţa extraordinară a delegaţiei permanente a acestui partid.

• 7-8 apr. Moment solemn pentru F.S.N. într-o atmosferă de încredere în viitorul partidului încep lucrările primei Conferinţe Naţionale. La intrarea în sala Conferinţei, celor peste o mie de participanţi li se oferă câte o floare. în apropiere staţionează unTAB, iar pe TAB, într-un vas, sunt multe lalele de toate culorile, semn că lumea va avea parte nu de gloanţe, ci de o festivitate cu zâmbete şi promisiuni. Consiliul de Coordonare format din 71 de membri alege în funcţia de preşedinte al F.S.N. pe Ion Iliescu. Vicepreşedinţi: Claudiu Iordache, Marin Costescu, Sorin Vornicu, Vasile Ailenei, Nicolae S.Dumitru. La sugestia lui Ion Iliescu participanţii îşi dau votul pentru schimbarea denumirii organului de conducere: CC. al F.S.N. devine CD. al F.S.N. Adică în loc de Consiliu de Coordonare (CC), Colegiu Director (CD.), pentru ca la o eventuală prescurtare să se evite trimiterea la CC al P.C.R. Din secretariatul recent botezatului CD. fac parte: Bogdan Pătraşcu, Constantin Ivanovici, Florica Dumitrescu, Vasile Văcaru, Adrian Năstase. Conferinţa adoptă statutul şi platforma-program şi lansează un „Apel către ţară" în care e vorba despre atmosfera de civilitate în care această formaţiune politică ar dori să se desfăşoare campania electorală. Din rândul participanţilor la lucrările Conferinţei vine propunerea ca Ion Iliescu să candideze la preşedinţia României, din partea F.S.N,. Cuvântarea acestuia, în care printre altele se aprecia că Programul F.S.N, reprezintă singura alternativă viabilă pentru poporul român este primită cu aplauze prelungite şi cu entuziasme care îi conduc pe podium pe participanţii dornici să-1 îmbrăţişeze pe candidatul la preşedinţie şi să-i ofere flori.Conferinţa se încheie într-o notă de. optimism şi bună dispoziţie care îl stimulează pe

1990

Dan Iosif să propună o deviză „Sus cu Frontul, ca să nu mai ajungă comunismul la el",

• 8 apr. în duminica Floriilor F.S.N. organizează primul miting electoral, în Piaţa Aviatorilor. Se adună, cu flori în mână, peste 20 000 de persoane, într-o ambianţă relaxantă, de sărbătoare, cu muzică bună, sandviciuri cu pastrama, multe limuzine, autoturisme cu număr mic, autocare din judeţe. Pe pancarte se poate citi: „Platforma F.S.N. -Platforma Revoluţiei", „Fără extremişti", „Pentru toţi cu duh şi minte -Iliescu preşedinte", „Statul să slujească milioanele de cetăţeni, nu cetăţenii milionari", „Competenţă şi valoare , criterii de guvernare", „Iliescu nu ceda, noi credem în cinstea ta", „în 21-22, Iliescu a fost cu noi. Şi de-acum înainte, noi îl vrem preşedinte", „La 20 mai, important e trandafirul", „Frontul Salvării - viitorul ţării ". Din când în când muzica se întrerupe pentru a lăsa locul unui apel pentru manifestanţi: „Domnilor, vă rog faceţi trei paşi înapoi. Nu ne omoară P.N.Ţ-iştii, ne omoram între noi, Domnul Iliescu nu va veni până nu se creează un culoar. La comanda mea faceţi un pas înapoi. Acum: unu, doi, trei. Muzică, muzică, vă rugăm!!!". După o aşteptare de aproape o oră apare şi coloana oficială ovaţionată de mulţime. îşi ţin discursurile pe rând, întrerupţi de aplauze, urale şi scandări, Ion Iliescu („F.S.N. nu se prezintă în faţa ţării la aceste alegeri numai cu promisiuni. El vine cu fapte, demonstrează prin tot ce a făcut că e fibră din fibra poporului"), Petre Roman („Frontul se dovedeşte a fi acela care a avut curaj, grijă pentru soarta oamenilor, care a avut gândirea necesară ca să ducă la bun sfârşit ce era mai necesar pentru această ţară, pentru cetăţenii ei"), Cazimir Ionescu („Fără Timişoara, fără Arad, fără toată ţara, nimic n-ar fi fost posibil"), Dan Iosif („Frontul este normal că este al poporului"). S-au mai adresat mulţimii: Felix Marin Costescu preşedintele F.S.N. Arad, Claudiu Iordache ş.a. Cuvântul de închidere a mitingului 1-a avut Ion Iliescu :„Vă mulţumim tuturor. V-am chemat la această adunare populară într-o zi de sărbătoare. Vă invităm în parc să vă destindeţi cu toţii".

- în cadrul unei conferinţe de presă cu ziariştii români şi străini Ion Iliescu se pronunţă în legătură cu principalele probleme politice ale momentului: „Foştii membri de partid din ţara noastră au fost patru milioane, Membrii familiilor lor dublează cel puţin numărul acestora. Alte trei milioane au fost membri ai tineretului comunist. Ca să excludem din viaţa politică a ţării o secţiune atât de mare -practic, majoritatea populaţiei -e absurd. Deci, dacă 60

1990

sunt lucruri raţionale asupra cărora putem discuta, sunt alte lucruri care n-au nimic cu realitatea. Nu avem ce discuta despre ele". Şi încă: „Vizita regelui n-are nimic de-a face cu revenirea monarhiei în România. Monarhul nu mai e monarh, e o persoană particulară".

• 9 apr. P.N.Ţ.C.D., P.N.LşiP.S.D.R. (Partidul Social-Demo-crat din România) dau o declaraţie comună în care anunţă că vor colabora şi îşi vor acorda reciproc sprijinul în alegerile de la 20 mai 1990, la care fiecare partid se va prezenta totuşi cu liste şi programe proprii.

• 11 apr. Guvernul propune ex-regelui Mihai să-şi amâne vizita după alegerile din 20 mai, afirmând că prezenţa fostului suveran ar putea da naştere la incidente imprevizibile şi ar putea tulbura echilibrul fragil al vieţii politice. Ca urmare, Mihai de Hohenzollern este împiedicat să ia avionul din Zurich spre România, ocazie cu care declară: „E o situaţie cu totul inedită pentru mine". Oficialităţile române susţin că au împiedicat vizita deoarece deţineau informaţii că se pregătesc demonstraţii (antimonarhiste) şi nu se putea asigura protecţia membrilor Casei Regale. Incidentul nu trece neobservat. Au loc luări de atitudine decise atât în ţară, cât şi în străinătate, împotriva tratamentului la care este supus fostul rege al României.

• 14-15 apr. După mai bine de patru decenii, românii sărbătoresc Pastele în condiţiile în care conducerea ţării nu numai că nu-i împiedică, ci îi încurajează să-şi manifeste liber sentimentele religioase. Biserica Ortodoxă Română, avându-1 în frunte pe Preafericitul Teoctist, oficiază slujbe, la care ia parte un număr impresionant de credincioşi.

• 16 apr. Manifestaţii de protest împotriva refuzului puterii de a acorda viza de intrare în ţară lui Mihai de Hohenzollern. La 16 apr. stau faţă în faţă două tabere: Liga Antimonarhistă Română care îşi exprimă în stradă protestul împotriva regelui („Mihai, nu uita, România nu te vrea") şi o coloană a demonstranţilor pro-Mihai, formată spontan, în replică la demonstraţia antimo-narhiştilor („Voi nu sunteţi români, trădători de ţară ne vindeti a doua oară", „Bolşevicii", „Căţeii Frontului", „Activişti şi securişti", „Câinii roşii"). în Piaţa Victoriei coloana pro-rege face o scurtă demonstraţie anticomunistă („F.S.N., du-te în U.R.S.S", „Teoctist, anticrist", „Partidul, Iliescu, România", „10 mai, regele Mihai", „Ceauşescu, scoală-te, să vezi noul P.C.R.", „Viză pentru rege", „Jos guvernul comunist", „Tineretul a murit, javrele s-au pricopsit', „Păcat, păcat, de sângele vărsat". întorşi în Piaţa Universităţii

61

1990

susţinătorii monarhiei scandează lozinci şi ascultă discursuri. • 18-21 apr. După un deceniu de amânare şi interdicţie

are loc Adunarea Generală a membrilor Uniunii Scriitorilor din România. Participanţii îşi aleg prin vot noii conducători ai breslei: preşedinte -Mircea Dinescu, preşedinte de onoare - Ştefan Augustin Doinaş, vicepreşedinte -Ştefan Bănulescu.

• 21 apr. în cele patru luni care au trecut de la Revoluţia din dec, la T.M.B. au fost înregistrate 80 de partide politice.

• 22-23 apr. Piaţa Aviatorilor. Miting electoral P.N.Ţ.C.D., căruia i se asociază şi alte forţe democratice. Se ţin discursuri, se scandează Uliescu, nu uita, tineretul nu te vrea", „Iliescu pentru noi este Ceauşescu doi", „Ceauşescu nu fi trist, Iliescu-i comunist", Iliescu şi ai lui, trădătorii neamului,,, Zoe şi cu Nicu şi-au schimbat tăticul", Iliescu judecat, pentru haosul creat", „Decret-lege, Frontul se alege", „Nu vrem vilă la şosea, noi îţi vrem demisia", „Iliescu nu uita, te votăm la Moscova", „Ceauşescu, scoală-te, să vezi noul P.C.R."), se agită pancarte pe care se poate citi: „Proclamaţia de la Timişoara, lege pentru toată ţara", „Jos Iliescu şi guvernul comunist", „Jos decretele ceauşiste", „F.S.N. = P.C.R.". După ce Dumitru Dincă, eliberat din închisoare, revine în piaţă, demonstranţii îi scandează numele. El intervine: „Eu nu sunt nici Ceauşescu nici Iliescu, eu sunt un simplu muncitor şi vă rog să nu-mi scandaţi numele". După terminarea mitingului mai mulţi manifestanţi pleacă spre Televiziune. Pe Calea Dorobanţi, dintr-un balcon, cineva aruncă un ghiveci cu flori care provoacă o fractură craniană unei demonstrante (Sanda Lugoj, 59 de ani). Incidentul este chiar scânteia care avea să declanşeze un incendiu de proporţii. Coloana se îndreaptă spre Piaţa Universităţii unde se construieşte o baricadă şi se ia hotărârea de a nu se părăsi piaţa, de a rămâne o noapte de veghe pentru victima din ziua respectivă, dar şi pentru eroii Revoluţiei. Manifestanţii ocupă piaţa, apar şi forţele poliţieneşti, încă paşnice. Se scandează, se spun rugăciuni, se îngenunchează în faţa troiţei. în cursul nopţii rămân în piaţă câteva sute de manifestanţi care, spre dimineaţă, deblochează artera pentru a permite să se circule. Incitaţi de noua arestare (de câteva ore) a lui Dumitru Dincă, manifestanţii revin în piaţă dimineaţa, unde rămân atât în cursul zilei, cât şi în noaptea de 23 spre 24. Apariţia lui Darie Novăceanu -directorul ziarului Adevărul în zona mitingului a fost înţeleasă ca o sfidare, astfel încât acesta a fost brutalizat de demonstranţi.

• 24 apr. In Pia(a Universităţii, unde continuă să se afle demonstranţi, apar încă de dimineaţă forţele poliţieneşti care 62

1990

încearcă săi descurajeze pe cei prezenţi, chiar şi pe nişte măicuţe care protestau împotriva lui Teoctist. Se fac arestări, au loc violenţe în urma cărora piaţa este degajată. TVR a transmis că un grup de huligani a ocupat piaţa, a spart parbrize, a molestat şoferii şi a oprit salvările din care cauză au murit oameni.

• 24-25 apr. Manifestaţie de proporţii în cursul nopţii, la care iau parte studenţi, muncitori, intelectuali, elevi. Se scandează: „Libertate!", „Timişoara!", „Cinste lor, eroilor", „Jos Iliescu!",„Jos Chiţac!", „Jos nomenclatura!", „Jos comunismul!". Se cântă „Cristos a înviat", cântece despre Avram Iancu, Ardeal, iar la difuzoare se aud acordurile Odei bucuriei. Se intonează şi imnul Grupului Independent pentru Democraţie: „Noi de-aicea nu plecăm/ Nu plecăm acasă/ Până nu vom câştiga / Libertatea noastră".

• 25 apr. Piaţa Universităţii atrage tot mai multă lume. La orele 17 sunt 15 000 de oameni, iar la orele 20 se adună 30.000. Printre manifestanţi se află şi multe personalităţi ale vieţii culturale şi politice - Lucian Pintilie, Ion Raţiu, Stelian Tănase, Radu Filipescu -care se adresează mulţimii. Pe faţada Universităţii este fixat un panou imens cu punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi portretul lui Eminescu. Se poartă pancarte cu: „Ieri huligani, azi golani" (aluzie la calificativul de huligani cu care îi caracterizase Ceauşescu pe manifestanţii de la Timşoara şi la recenta ieşire a lui Ion Iliescu împotriva manifestaţiilor din Piaţa Universităţii pe care le-a considerat drept acţiuni destabilizatoare, provocate de câţiva golani.). Pe una dintre ferestrele Facultăţii de Arhitectură apare o pânză mare pe care stă scris: „Facultate de golani". Apar şi ecusoane cu parola „golan", în variantele „golan convins"şi „golan manipulat". Este prezentată manifestanţilor Florentina Rusu de 16 ani, rănită în 21 dec. '89 şi bătută în 24 apr. '90. Se strigă: „Asasinii", „Jos Iliescu", „Libertate". Se scandează îndelung, într-o atmosferă electrizantă de solidaritate, şi dorinţă de acţiune. Organizatorii manifestaţiei: Liga Studenţilor, Alianţa poporului, Asociaţia „21 Decembrie", Asociaţia „16-21 Decembrie", Grupul Independent pentru Democraţie, Frontul Antitotalitar Român. Revendicările formulate vag în zilele anterioare se cristalizează într-o Declaraţie a manifestanţilor de la Bucureşti:

„Instaurarea într-o ţară din lume, indiferent de continent, a unui regim comunist s-a făcut şi s-a menţinut prin teroare. Regimul comunist odată instaurat a dat naştere la sărăcirea şi înfometarea populaţiei, la genocid. Comunismul şi-a dovedit astfel

63

1990

în timpul istoriei sale, să sperăm scurtă, caracterul antiumanitar şi distructiv. România a fost, începând cu 1946 şi încă mai este, sub un regim comunist. De aceea, noi care manifestăm astăzi, 25 apr. 1990, în Bucureşti, dorim să cerem:

1) Scoaterea în afara legii, la fel ca şi partidele fasciste, a oricărui partid de tip comunist.

2) înlăturarea din funcţiile de conducere a celor care au făcut parte din nomenclatura comunistă şi a aparatului ei represiv, în timpul perioadei 1945-1989.

3) Cercetarea tuturor persoanelor care au aparţinut de cele două categorii menţionate mai sus şi trimiterea în judecată a celor ce se fac vinovaţi de susţinerea regimului distructiv din ţară.

4) Acordul şi susţinerea punctului 8 al Proclameţiei de la Timişoara (adică interzicerea dreptului de a candida persoanelor din fosta nomenclatură şi Securitate).

5) Ion Iliescu este principalul vinovat de deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei începute în dec. '89. Apelăm la toţi romanii ca în ziua de 1 mai 1990 să manifesteze împotriva regimului totalitar din ţară.

Fie ca 1 mai 1990 să reprezinte ziua prăbuşirii comunismului, a detronării nomenclaturii şi a Securităţii în România!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!" # 26 apr. Piaţa Universităţii continuă să fie plină. începe

seria de discursuri din balcon, pe unde trec, pentru a se prezenta demonstranţilor:

-Unul dintre cei arestaţi în dimineaţa lui 24 apr. şi bătut bine, tatăl primei victime din 21 dec. '89, un băiat (Gâtlan) de 19 ani, ucis în faţa Sălii Dalles, la 17,30, lovit de o maşină şi apoi împuşcat.

-Preotul Doroftei Toader, secretarul cabinetului patriarhal: „Ceea ce faceţi dumneavoastră e un lucru sfânt, ca pe 21 dec. '89".

-Cristinel Tatuli, care se dezice de adeziunea la F.S.N., afirmând că toţi muncitorii, mai devreme sau mai târziu, vor trăi aceeaşi dezamăgire.

-Un parlamentar, Constantin Cinghină, membru C.P.U.N., consilier F.S.N. Galaţi, care îşi arde carnetul F.S.N.

Sunt prezente, ca în fiecare din zilele din urmă, personalităţi ale vieţii politice şi culturale: Ovidiu Iuliu Moldovan, Gabriel Liiceanu, Radu Filipescu, Stelian Tănase, Octavian Paler s.a. Cei infiltraţi sunt recunoscuţi şi aplaudaţi sau interpelaţi cu umor şi ironie. Alexandru Bucălaie, un revoluţionar din dec. '89 salută

64

1S90

o persoană care i s-a părut ciudată cu formula: „Să trăiţi, domn' colonel!". Se scandează tot mai insistent cuvântul „golan", cuvânt preferat al manifestanţilor, în jurul căruia se compun spontan felurite sintagme („Suntem golani de 45 de ani"). Tot acum apare refrenul care va deveni imnul manifestanţilor din Piaţa Universităţii: „Mai bine haimana, decât trădător,/ Mai bine golan.decât dictator/ Mai bine huligan, decât activist/ Mai bine mort, decât comunist".

• 27 apr. Ion Iliescu se pronunţă la o conferinţă de presă la Palatul Victoria, în faţa ziariştilor români şi străini, în legătură cu evenimentele la ordinea zilei: „în Piaţa Universităţii se află câteva sute, până la câteva mii de indivizi, cam aceiaşi, care fac cu rândul. E şi un sistem de alimentare ... şi de adăpare. Cineva îi finanţează, îi alimentează, îi adăpează, îi întreţin şi vor să-i folosească ca element de perturbare a ordinii şi liniştii publice (...). N-au decât să stea. Să fiarbă în sucul propriu cât îi va duce răbdarea. Nici măcar nu au fost atinşi de organele de poliţie. Ai noştri au încercat numai să ordoneze într-o dimineaţă cu un cordon de poliţişti. Neam exprimat regretul că se găsesc acolo şi intelectuali printre cei care se pretează la acest joc politic meschin". (Anumite formule prin care Ion Iliescu s-a referit la Piaţa Universităţii - „golani", „îi adăpează", „să fiarbă în sucul propriu" - au făcut epocă, au intrat în jocuri de cuvinte, au alimentat vorbe de duh, articole pamflet, articole ironice grave, intervenţii televizate, replici, polemici, comentarii în mediile politice şi culturale din străinătate.) In legătură cu promotorii Proclamaţiei de la Timişoara, declară: „Sunt manipulaţi şi îmi pare rău de ei, căi cunosc, băieţii ăia tineri, ambiţioşi, altminteri veleitari".

-F.S.N. organizează un miting în faţa Academiei Militare, în ciuda vremii urâte, a ploii, se înregistrează o participare impresionantă. Suporterii F.S.N. scandează: „Doamne dacă ne iubeşti, pe Iliescu să-1 păzeşti", „Dacă Dumnezeu ne-ajută, noi votăm fără valută", „Ştampila trandafir este al libertăţii gir", „Iliescu nu ceda, muncitorii toţi te vrea". Când, la un moment dat, încetează ploaia şi iese soarele, se scandează: „Soarele răsare - Iliescu apare". Animaţie. Muzică. Apar noi grupuri care poartă panouri din pânză albă pe care stă scris cu albastru: „Iliescu să fii tare, cum a fost Ştefan cel Mare", „Iliescu vom vota, fără Kent, dolari, cafea", „Proclamaţia de la Timişoara - atentat la democraţie". Primul ia cuvântul Dan Iosif şi face o trimitere la schimbarea bruscă în bine a condiţiilor meteorologice: „Frontul ştie să manipuleze pe Dumnezeu". Satisfacţia şi nevoia de a se face

65

C 5 - Istoria

1990

exprimată fidelitatea fată de Front duc la o altă repriză de scandări: „Soarele răsare, Iliescu apare", „Noi suntem uniţi, nu suntem plătiţi", „Iliescu e român şi are sufletul bun". Petre Roman citeşte lista candidaţilor Frontului pentru Senat şi Adunarea Deputaţilor, în entuziasmul general apare şi Ion Iliescu care reuşeşte cu greu să-şi facă loc prin mulţimea dornică sâ-1 asigure de fidelitate. în cuvântul său declară că Frontul se prezintă la alegeri cu toată încrederea şi se pronunţă împotriva extremismului şi a violenţelor de stradă, iar despre punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara consideră că nici nu se mai poate lua în discuţie deoarece Legea electorală a fost deja votată. Citeşte apoi o „Chemare către ţară" împotriva violenţelor, pentru desfăşurarea paşnică a alegerilor de la 20 mai.

-Piaţa Universităţii este la fel de populată şi animată. Şi în această zi se ţin discursuri de la balcon, se cântă, se scandează, se spun rugăciuni, se aprind lumânări, se îngenunchează, sunt identificate iscoadele. Se stă până seara târziu, se vizionează o casetă înregistrată în sediul CC. al P.C.R. în 22 dec. '89. Piaţa nu se goleşte nici în timpul nopţii. în această zi, manifestanţii îşi fac cunoscute hotărârile şi revendicările printr-un comunicat: „Comunicat al manifestanţilor din Piaţa Universităţii PENTRU evitarea escaladării tensiunii şi neînţelegerii; PENTRU instaurarea în ţară a unui climat de înţelegere şi stabilitate; PENTRU ordine democratică de drept;

Cerem: 1. ADOPTAREA ca amendament la legea electorală a

punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara. 2. FORMAREA unei comisii pentru epurarea Guvernului,

Justiţiei şi Procuraturii de cadrele nomenclaturii comuniste. Această comisie va fi formată din reprezentanţi ai grupurilor independente şi sindicatelor şi personalităţi independente ale vieţii publice.

3. ASIGURAREA liberei circulaţii a informaţiilor prin: a) Abrogarea decretului 473, prin care se subordonează

Guvernului, Televiziunea şi Radioul. b) Autorizarea funcţionării posturilor independente de ra

dio şi televiziune. c) Emiterea unei legi democratice a presei şi încetarea

presiunilor administrative şi de altă natură exercitate în prezent asupra acesteia.

4. LEGIFERAREA drepturilor sindicale în concordanţă cu Convenţiile internaţionale; desfiinţarea structurilor U.G.S.R. şi 66

1990

atribuirea patrimoniului acestuia noilor sindicate. 5. LEGIFERAREA unei reale autonomii universitare. 6. ADOPTAREA imediată a proiectului de Deeret-Lege

privind modificarea articolului 226 alin. 3 din codul de procedură penală, permiţând astfel ca urmărirea injustiţie a militarilor din M.I. şi MAp.N., vinovaţi de săvârşirea represiunii din dec. '89, să se desfăşoare potrivit regulilor comune aplicate oricăror categorii de infractori.

7. FORMAREA unei comisii de anchetare urgentă a violenţelor şi a altor abuzuri săvârşite de organele de ordine după 22 dec. '89, cum ar fi: reţinerea fără respectarea procedurii legale a unor persoane, molestarea manifestanţilor paşnici în dimineaţa zilei de 24 apr. a.c, şi folosirea de mijloace ilegale împotriva acestora.

8. ADOPTAREA decretelor-lege privind ajutorarea victimelor represiunii din dec. '89, propuse de Asociaţia „21 Decembrie" din Bucureşti.

9. DEMISIA imediată a actualului ministru de interne. MANIFESTAŢIA VA CONTINUA PÎNĂ LA ADOPTAREA ŞI

SOLUŢIONAREA CERERILOR FORMULATE ÎN PREZENTUL COMUNICAT."

• 28 apr. Se constituie, la Timişoara, Alianţa Naţională pentru Revoluţia de la Timişoara, care are scopul de a continua paşnic, dar ferm, până la victoria deplină, Revoluţia Română începută în dec. '89. în programul Alianţei se susţine cu argumente suplimentare necesitatea respectării în alegerile din mai a punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara. La conferinţa de constituire a Alianţei au participat 29 de asociaţii profesionale şi culturale, 154 colective din întreprinderi şi instituţii, 51 de sindicate libere, 24 de partide.

-în mai multe oraşe ale ţării se desfăşoară mitinguri de susţinere a Proclamaţiei de la Timişoara (Sibiu, Constanţa).

-Este ales în funcţia de preşedinte al Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti Mircea Snegur. Programul prezentat impune ideea cultivării suveranităţii republicii, ca singura garanţie a evoluţiei prospere şi demne a ţării. Deputaţii au aprobat, printr-un amendament la Constituţie, noul drapel al Moldovei Sovietice, identic cu tricolorul românesc. La o oră de la adoptarea acestei hotărâri, steagul flutură pe edificiile guvernamentale din Chişinău.

• 29-30 apr. Piaţa Universităţii este la fel de plină. Demonstranţii o declară „Zonă liberă de neocomunism" şi îi marchează graniţele printr-o panglică tricoloră. Măria Stelian,

67

1990

Vladimir Galici, Petrică Mocanu, Călin Jigârean compun pe loc cântece de libertate pe care le interpretează împreună cu demonstranţii. Printre oaspeţii de seamă sunt: Doina Cornea, Victor Rebengiuc, Florin Zamfirescu, Ştefan Tapalagă, Ioan Alexandru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ioana Bulcă, Vali Sterian. Se primesc mesaje de solidaritate cu manifestaţia-maraton, dar anumite publicaţii consemnează şi luări de atitudine împotriva ei. A început seria de greve ale foamei pentru rezolvarea revendicărilor manifestanţilor. Adrian Duimovici, 22 de ani, muncitor în greva foamei, declară: „Nu mi-e foame, dar am o sete teribilă de libertate, democraţie şi adevăr".

® 3 mai. Piaţa Universităţii continuu populată de demonstranţi, care speră să dea exemplul unei opinii electorale democratice, primeşte un mesaj de solidaritate de la scriitorul Eugen Ionescu, de la Paris, care se declară .Academician golan".

• 4 mai. Aspectul Pieţei Universităţii se completează prin afişe, citate din presă şi caricaturi. Se cântă, actorii recită versuri justiţiare, fabule, poezii patriotice. La microfonul din balcon se perindă vorbitorii, printre care un minor şi o ţărancă.

9 5 mal. într-o declaraţie transmisă agenţiei Rompres, Ion Iliescu afirmă: „Regret în mod sincer folosirea cuvântului „golan" la adresa celor din Piaţa Universităţii. Informaţiile de care dispuneam la ora când am folosit termenul nu erau măgulitoare pentru unii din organizatorii disimulaţi ai demonstraţiei, dar rămâneau incomplete în raport cu ansamblul manifestaţiilor. Oricum, termenul a fost şi rămâne regretabil. Orice contestare a Legii electorale şi a autorităţilor C.P.U.N. poate duce numai la anarhie şi haos. în dialogul iniţiat am exprimat deja că nu pot constitui obiect de negociere nici data alegerilor, nici prevederile Legii electorale asupra cărora C.P.U.N. s-a pronunţat deja".

-La mitingul electoral al P.N.L., de la Brăila, Radu Câmpeanu, vicepreşedinte al C.P.U.N., şi candidat la preşedinţia României din partea P.N.L., a fost agresat la o întâlnire cu simpatizanţii săi. De acelaşi tratament va avea parte şi Ion Raţiu în cadrul unui întâlniri electorale la Buzău. Acţiunile violente sunt dezaprobate oficial în şedinţa Biroului Executiv al C.P.U.N., şi într-o declaraţie a Guvernului.

-La iniţiativa mai multor asociaţii, ligi şi comitete, care au ca raţiune de existenţă relaţiile dintre România şi Basarabia, malurile Prutului sunt unite printr-un pod de flori. în această zi se poate trece în ambele sensuri prin câteva puncte de frontieră, fără paşaport, fără vize şi taxe vamale. Se stă la coadă pentru a 68

1990

trece frontiera artificială ce a despărţit decenii la rând una şi aceeaşi ţară. Se trece râul pe un pod de vase, pe poduri sau înot, cu pungi de plastic deasupra capului în care sunt flori şi cărţi ni. limba română. Oamenii se îmbrăţişează, plâng, îşi fac daruri, ca după o lungă despărţire.

- La Lugoj are loc un miting de solidaritate cu Piaţa Universităţii, iar la Arad unul de susţinere a Timişoarei.

• 7 mai. Biroul Executiv al C.P.U.N. aprobă propunerile Ministerului de Externe privind reluarea relaţiilor diplomatice dintre România şi Vatican.

-Ploieşti. Miting de solidaritate cu Piaţa Universităţii. • 8 mai. Protest din partea Uniunii Sindicatelor Libere din

Universitatea Bucureşti împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii care : „invocând libertatea proprie şi dreptul la opinie ignoră brutal libertatea celorlalţi prin împiedicarea desfăşurării normale a cursurilor şi seminariilor. Prin discursuri, lozinci, cântece, se creează vacarm. Prin folosirea zidurilor Universităţii ca spaţii de afişaj se îndeamnă la dezordine şi anarhie. în Universitate pătrund persoane străine care distrug laboratoare şi mobilier şi aduc şi alte prejudicii materiale". Semnează: prof. univ. Nicolae Dinul .preşedintele Uniunii Sindicatelor Libere din Universitatea Bucureşti, prof. univ. dr. Ion Coteanu, prof. univ. dr. Vasile Cucu, prof. univ. dr. Graţian Cioflica.

-Piaţa Universităţii. Demonstraţia continuă. Gheorghe Zamfir vorbeşte de la balcon,

-Dialogul Ion Iliescu -reprezentanţii Pieţei Universităţii nu s-a realizat datorită refuzului preşedintelui C.P.U.N. de a admite prezenţa presei şi a unui cameraman care să înregistreze discuţiile.

-MAp.N. prin secţia de construcţii nr. 6 execută lucrările de amenajare a cimitirului Eroilor Tineri de lângă Bellu, care ar trebui să fie terminat până la parastasul de 6 luni, adică până la 22 iun. 1990.

• 9 mai. Grupul de reprezentare a Alianţei pentru Proclamaţia de la Timişoara (Gheorghe Şerban, Dorel Mihiţ, Vasile Popovici, Florin Gabriel Mărculescu, Stelian Tănase, Ana Bîandiana, Marian Munteanu, Ticu Dumitrescu), propune un dialog cu Ion Iliescu pentru ziua de 10 mai. Purtătorul de cuvânt al preşedintelui afirmă că dialogul s-a stabilit deja pentru 12 mai şi numai cu reprezentanţii manifestanţilor din Piaţa Universităţii, într-un comunicat, Grupul de reprezentare a Alianţei pentru Proclamaţia de la Timişoara consideră amânarea dialogului „încă una din numeroasele manevre la care se pretează autorităţile

69

1990

provizorii, în scopul blocării procesului revoluţionar de democratizare a societăţii româneşti". Trecând peste aceasta se cere ca dialogul să aibă totuşi loc, la 12 mai orele 19, în sala de conferinţe a hotelului Bucureşti, cu accesul presei şi cu transmiterea în direct la televiziune, iar la sfârşit cu o conferinţă de presă.

- Ion Raţiu şi Radu Câmpeanu îşi declară public disponibilitatea de a-şi retrage candidatura la preşedinţia României dacă şi cel deal treilea candidat, adică Ion Iliescu, o va face. Propunerea este susţinută de argumentul că fiecare dintre cei trei candidaţi este subiectul unor numeroase contestări.

-Turda. Miting de solidaritate cu demonstraţia care continuă, din Piaţa Universităţii.

-Piaţa Universităţii. Doina Cornea declară manifestanţilor că va intra în greva foamei până la alegeri pentru a contribui la trezirea conştiinţei naţiunii şi ca protest împotriva metodelor autoritar-comuniste cu care este tratată demonstraţia.

• 11 mai. Comunicat al Ambasadei S.U.A. la Bucureşti privind îngrijorarea Secretariatului de Stat al S.U.A. în legătură cu situaţia dinaintea alegerilor. Iregularităţile semnalate în procesul electoral (intimidare şi hărţuire a opoziţiei, dificultăţi pentru candidaţii opoziţiei în obţinerea spaţiului adecvat la T.V.R. şi Radio, dificultăţi în distribuirea ziarelor şi manifestelor electorale) ridică întrebarea dacă alegerile vor mai fi libere şi corecte, pentru că de corectitudinea acestor alegeri depinde continuarea procesului de democratizare în Rmânia şi viitorul relaţiilor dintre cele două ţări.

-Piaţa Universităţii. 68 de oameni fac greva foamei pentru susţinerea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara.

• 12 mai. Purtătorul de cuvânt al preşedintelui C.P.U.N. comunică prin radio şi televiziune că o delegaţie parlamentară ar fi aşteptat la 12 mai, orele 10, timp de 45 de minute, începerea dialogului cu delegaţii Alianţei pentru Proclamaţia de la Timişoara şi cu reprezentanţii manifestanţilor din Piaţa Universităţii, dar că delegaţia nu s-a prezentat la tratative.

-La rândul lui, purtătorul de cuvânt al Alianţei, Ticu Dumitrescu, aduce la cunoştinţa opiniei publice că dialogul cu reprezentanţii conducerii politice n-a avut loc pentru că nu se ajunsese la nici o înţelegere în legătură cu locul, ora şi condiţiile de desfăşurare a întâlnirii. Tocmai din această cauză purtătorul de cuvânt al delegaţiei Alianţei a dat citire, la televiziune, unui protest prin care se anunţă eşecul celei de-a doua tentative de

70

1990

dialog. In concluzie, povestea cu neprezentarea delegaţiei la tratative este considerată încă o tentativă a puterii de a discredita opoziţia şi manifestaţia din Piaţa Universităţii.

-Protest al cadrelor didactice de la Facultatea de Geologie şi Geofizică a Universităţii din Bucureşti împotriva comunicatului din 8 mai al unor cadre didactice care pretindeau că nu-şi pot desfăşura activitatea didactică în clădirea Universităţii unde se produc şi multe distrugeri. Cei de la Facultatea de Geologie şi Geofizică declară că nu au aflat încă de existanţa unui sindicat liber al cadrelor didactice în numele căruia s-a luat atitudine şi că îşi ţin cursurile şi îşi îndeplinesc îndatoririle didactice în condiţii normale. Singura activitate care n-a avut loc a fost învăţământul politic din 21 dec. '89, orele 12. în ceea ce priveşte distrugerile, ei declară că nu s-a clintit nimic în clădirea Universităţii, Semnatarii acestui protest consideră mitingul din Piaţa Universităţii cel mai curat şi mai liber miting din istoria tării.

-Focşani. Miting de solidaritate cu manifestanţii din Piaţa Universităţii.

• 13 mai, Declaraţie de adeziune pentru Proclamaţia de la Timişoara a Sfatului Frontului Popular din Moldova,

• 14 mai. Ultima şedinţă a C.P.U.N., înainte de alegeri. La capitolul „diverse", Ion Iliescu a stabilit componenţa delegaţiei C.P.U.N. pentru tratativele cu reprezentanţii manifestanţilor din Piaţa Universităţii, subliniind caracterul nedemocratic, chiar ceauşist, al punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara.

- Piaţa Universităţii. Liderii manifestanţilor au solicitat protecţia O.N.U. şi asistentă medicală din partea Crucii Roşii Internaţionale şi Semilunii Roşii pentru cele 70 de persoane aflate în greva foamei.

- în Piaţă, pe ecranul instalat pe zidurile Facultăţii de Arhitectură, se urmăresc secvenţele ultimei şedinţe a C.P.U.N. dinaintea alegerilor.

- Inspectoratul General al Politiei face precizarea că în dimineaţa de 24 apr. nu a fost molestată, lovită sau reţinută nici o persoană în Piaţa Universităţii.

• 15 mai. Piaţa Universităţii. Demonstraţia continuă. La balcon se succed vorbitori din toată ţara şi din străinătate: Franţa, Belgia, Danemarca, Suedia, Italia, S.U.A. Leopoldina Bălănuţă declară în cuvântul său : „Mulţumesc lui Dumnezeu şi vouă tuturor că mi-aţi permis să pătrund în unul dintre spatiile cele mai pure ale acestui pământ". In piaţă a apărut o bornă kilometrică ce simbolizează punctul kilometric zero al zonei libere de 71

1990

neocomunism şi o placă pe care scrie Piaţa golanilor. -Ion Caramitru, vicepreşedinte al C.P.U.N., dă o declaraţie

oficială în care găseşte imperios necesară realizarea unui dialog între .reprezentanţii manifestanţilor din Piaţa Universităţii şi Ion Iliescu, caracterizează ca binevenită manifestaţia împotriva neo-comunismului, cere nerecurgerea la violenţă împotriva demonstranţilor şi ajutor medical imediat din partea statului pentru greviştii foamei.

-Primarul general al capitalei, Dan Predescu, adresează prin intermediul Rompres un apel în care cere degajarea până la 16 mai a Pieţei Universităţii, invocând reclamaţiile cetăţenilor care sunt împiedicaţi să circule în zonă şi necesitatea de a efectua lucrări de salubrizare şi igienizare pentru prevenirea izbucnirii epidemiilor şi redarea aspectului civilizat al zonei, în aşteptarea alegerilor.

• 16 mai. Piaţa Universităţii. Manifestanţii paşnici solicită printr-o declaraţie ce are în vedere şi voinţa celor solidari cu demonstranţii trecerea lor sub protecţia opiniei publice internaţionale şi a O.N.U. Se insistă ca acesată organizaţie să identifice formele concrete de exercitare a protecţiei, fără a se aduce nici o atingere suvemităţii, integrităţii şi libertăţii României. Semnează şi Asociaţia „21 Decembrie" Bucureşti, Liga Studenţilor, Grupul Independent pentru Democraţie, Asociaţia „16-21 Decembrie".

-într-o declaraţie de solidaritate cu demonstraţia din Piaţa Universităţii, semnată de 58 de cadre didactice de la Institutul de Arhitectură Ion Mincu, se menţionează: „Considerăm Forumul Cetăţenesc din Piaţa Universităţii expresia celor mai curate gânduri ale naţiunii romane."

-Mesaje externe de solidaritate cu Piaţa Universităţii: Liga română pentru apărarea Drepturilor Omului din München; Grupul de lucru al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi din München şi Bavaria.

• 17 mai. 440 de oameni de ştiinţă şi cercetători din Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti adresează o scrisoare deschisă lui Ion Iliescu şi lui Petre Roman în care cer să nu fie reprimată demonstraţia din Piaţa Universităţii. Totodată se declară îngrijoraţi pentru creşterea tensiunii politice, lipsa dialogului cu manifestanţii şi prezentarea deformată prin mass-media a modului de desfăşurare şi a scopurilor acestei acţiuni protestatare de mare anvergură.

• 19 mai. Confederaţia Sindicatelor Independente Frăţia 72

1990

atrage atenta că C.N.S.L.R. este fostul U.G.S.R., condus de foşti activişti (este afiliată la o organizaţie sindicală comunistă cu sediul la Praga), care vor să subordoneze din nou sindicatele conducerilor administrative din întreprinderi şi ministere pentru a împiedica acţiunile de protest şi pentru a păstra posturi călduţe fostei nomenclaturi comuniste.

-Chişinău. Delegaţii la cel de-al VH-lea Congres al P.C. din Moldova s-au pronunţat într-o rezoluţie împotriva ieşirii republicii din componenţa U.R.S.S. Moldova trebuie să fie, în viitor, participantă cu drepturi egale la federaţia sovietică înnoită - sunt de părere congresmenii. De asemenea relaţiile Moldovei Sovietice cu toate ţările, inclusiv cu România, trebuie să se întemeieze pe respectul Acordului de la Helsinki, privind inviolabilitatea graniţelor în Europa.

• 20 mai. Alegerile parlamentare (Senat şi Adunarea Deputaţilor) şi prezidenţiale vor consacra victoria F.S.N. şi a lui Ion Iliescu (pentru rezultatele acestor alegeri vezi anexele nr. 3, 4 şi 5). Guvernul României lansează un Apel către populaţia tării îndemnând la un comportament tolerant şi civilizat în ziua scmtinului. Manifestanţii din Piaţa Universităţii sunt invitaţi să elibereze carosabilul, între orele 6-23. în presa zilelor următoare scrutinului, se va demonstra cât de „tolerant" şi „civilizat" a fost comportamentul alegătorilor în ziua alegerilor. Publicaţiile care sprijină puterea semnalează incorectitudinile opoziţiei, iar publicaţiile independente demonstrează abuzurile celor care susţin F.S.N.-ul şi partidele aliate acestuia. Adevărul îi invită pe cititori să fie „cronicari ai ziarului la alegeri". Contribuţiile alegătorilor au fost grupate sub titlul „Gânduri împăturite o dată cu buletinul de vot". O sinteză a „gândurilor împăturite" ar lăsa următoarea mărturie despre ziua primelor alegeri libere (conform ziarului Adevărul): „Toată lumea e fericită. Bătrânii sprijiniţi în bastoane vin să voteze pentru viitorul patriei, chiar dacă n-or să-1 apuce. Lacrimi, emoţii, cozi - primele cozi la care se stă cu plăcere" . Printre lacrimile de emoţie se înregistrează totuşi incorectitudinile suporterilor opoziţiei: Al. Dan Ţigănuş, din Bucureşti, consideră incorect gestul preşedintelui secţiei de votare la care a votat Ion Raţiu, de a-i cere acestuia un autograf pe cartea domniei sale. „Să le fie ruşine domnilor Raţiu şi Câmpeanul" -exclamă Laura Duşa din Sibiu. Aceiaşi domni o indignează prin afirmaţiile lor şi pe Veronica Dumitrenco de la Postăvăria Română. Multe alte reproşuri, indignări şi proteste au fost lansate în fiecare dintre taberele aflate în competiţie. Mai puţin temperamentali, oaspeţii

73

1990

străini (550 personalităţi, observatori şi 1 500 corespondenţi de presă) şi-au exprimat unele reţineri în legătură cu corectitudinea deplină a alegerilor, dar, cu unele excepţii, n-au negat valabilitatea lor.

Din punctul de vedere al Departamentului de Stat al S.U.A., alegerile s-au desfăşurat în general în mod liber şi paşnic, cu nereguli minime, în ciuda acuzaţiilor de fraudă electorală. Observatorii americani trimişi de Casa Albă au recomandat preşedintelui Iliescu să creeze o comisie de investigare a neregulilor electorale şi pentru înfiinţarea unui post de televiziune independent. Ion Iliescu a refuzat propunerile, dar Margaret Tutwiler i-a cerut să mai mediteze la semnificaţia acestui refuz. Garrey Carruthers, guvernator al statului New Mexico, conducătorul delegaţiei prezidenţiale de observatori din S.U.A., deşi apreciază că alegerile au fost corecte, face cu delicateţe acele observaţii care revin la observatorii străini. Aceste observaţii sunt sistematizate în Declaraţia Fundaţiei Internaţionale pentru Sisteme Electorale (Washington) reprezentată de 10 membri la alegerile din 20 mai. în declaraţie se constată cu satisfacţie că în România se fac simţite elementele de bază ale unei democraţii dar, după criteriile electorale din ţările cu tradiţii democratice statornice, se poate afirma că procesul electoral a avut imperfecţiuni procedurale semnificative: persoane neautorizate au dat asistenţă votanţilor şi au fost prezente la numărătoarea voturilor, modalitatea de numărare a voturilor a fost greşită din punct de vedere tehnic, sa făcut propagandă electorală la mai puţin de 500 de metri de secţiile de votare, inclusiv prin materiale de propagandă în secţiile de votare, au existat urne nesigilate, secţii de votare cu numai un reprezentant de la un partid, s-au realizat necorespunzător procedeele de identificare a ştampilelor, electoratul s-a prezentat la urne slab pregătit în tehnicile de votare. Cu toate acestea, se apreciază că imperfecţiunile semnalate n-au influenţat profund rezultatul alegerilor. Mult mai gravă este în opinia membrilor organismului sus-menţionat lipsa de bunăvoinţă a preşedintelui C.P.U.N., Ion Iliescu şi a primului ministru Petre Roman, de a da răspuns la unele probleme: exemple reale şi documentate de violenţă şi mtimidare a partidelor de opoziţie de către F.S.N. în perioada campaniei electorale; accesul inadecvat al acestor partide la radio, televiziune şi în presa scrisă; inechitatea creată prin avantajele de care s-a bucurat şi de care a abuzat în timpul campaniei electorale conducerea F.S.N. Şi alţi delegaţi au exprimat reproşuri asemănătoare, dar au apreciat că, în

74

1990

ansamblu, alegerile reprezintă opţiunile electoratului român: delegaţia de observatori ai Federaţiei Internaţionale pentru Drepturile Omului de la Helsinki, delegaţia de observatori al Parlamentului Europei, delegaţia Guvernului britanic, delegaţia de observatori ai Adunării Naţionale Franceze. Dacă la nivelul delegaţiilor s-a manifestat bunăvoinţă în evaluarea semnificaţiei scrutinului, opiniile individuale au fost de multe ori tranşant nefavorabile; Andreas Kohl, observator din partea Uniunii Democratice Europene: „Rezultatele nu sunt expresia voinţei libere a poporului român. Nici aceste alegeri nu pot fi considerate democratice, nici preşedintele Iliescu şi nici Guvernul său nu au fost legitimizaţi democratic". Adelaide Aglietta, membră a delegaţiei Parlamentului European: ,Am fost impresionată de mulţimea care a mers la vot, dar mă îndoiesc că această votare s-a făcut în sprijinul unei democraţii autentice, atâta timp cât unora li s-a inoculat o ură nefirească faţă de anumite partide". Henri Mc. Cubbin, membru al delegaţiei Parlamentului European: „Nu a fost o alegere normală din punct de vedere occidental. Ca socialist, cred în colectivism. Dar colectivismul trebuie să se bazeze pe libertatea de asociere şi nu pe constrângere". Delegaţia Internaţionalei Socialiste, prin observatorii ei, declară că va propune Guvernului României formarea unei comisii (alcătuită din români asistaţi de personalităţi internaţionale), pentru evaluarea legitimităţii scutinului. în schimb, purtătorul de cuvânt al Guvernului sovietic îşi exprimă întreaga satisfacţie în legătură cu desfăşurarea alegerilor.

-Dintre agenţiile de presă importante au fost reprezentate la alegeri: France Presse, Reuter, TASS, Associated Press, Taniug. Agenţia Reuter consideră că „Victoria lui Iliescu şi a F.S.N. va rupe o tendinţă a alegerilor din celelalte ţări ale Europei răsăritene, unde conducerea comunistă a fost înlăturată anul trecut". (în Germania, foştii comunişti, regrupaţi în Partidul Socialismului Democratic, au obţinut 16,5% din voturi, în Cehoslovacia-Partidul Comunist Cehoslovac -15,6% din voturi, iar în Ungaria -Partidul Socialist Ungar - 8,5 %. Doar în Bulgaria foştii comunişti din Partidul Socialist au obţinut majoritatea, dar cu 52,7%.)

• 21 mai. Piaţa Universităţii. Demonstraţia continuă. Mai sunt în greva foamei 25 de demonstranţi. Rezultatele probelor de laborator efectuate de reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii demonstrează că greviştii foamei n-au mâncat, n-au băut alcool şi n-au consumat droguri în timpul penitenţei lor aşa cum s-a afirmat în anumite medii. Totuşi, pentru a nu-i încuraja pe

75

1990

„huligani", Dan Predescu, primarul Capitalei, refuză să amplaseze ţâşnitori cu apă în zonă. Forumul Cetăţenesc din Cehoslovacia, un grup de scriitori din Marea Britanie şi din S.U.A. îşi afirmă sprijinul pentru fenomenul Piaţa Universităţii.

• 23 mai. Piaţa Universităţii. Ministrul Justiţiei, Teofiî Pop, a fost agresat cu lovituri de pumn şi obiecte contondente în timp ce încerca, însoţit de Sever Georgescu, secretarul general al Guvernului, să intre în dialog cu greviştii foamei în Piaţa Universitătii. Ştirea a fost preluată imediat de Europa Liberă şi de presa scrisă. în ziarul Adevărul, Sergiu Andon, autorul articolului „Reprezentanţi ai guvernului ţării loviţi în ducatul haosului", consideră că „îngerii slinoşi din piaţa exhibitioniştilor au coborât o nouă treaptă a decăderii".

# 24 mai. Piaţa Universităţii. Datorită stării alarmante a sănătăţii greviştilor foamei, apare îndemnul renunţării la această formă de protest sau chiar la continuarea în alte forme a demonstraţiei. într-un comunicat din partea Asociaţiei „21 Decembrie" din Bucureşti, al Grupului Independent pentru Democraţie, al Ligii Studenţilor, al Asociaţiei Studenţilor Arhitecţi, se lansează propunerea transformării manifestaţiei într-un protest periodic, adică prin prezenţa la locul baricadei în ziua de 21 a fiecărei luni a anului şi în fiecare joi a săptămânii.

- într-un apel, Grupul pentru Dialog Social exprimă propunerea continuării acţiunilor protestatare sub alte forme pentru a nu pune în pericol viaţa greviştilor foamei; Doina Cornea, Gabriel Liiceanu şi Stelian Tănase adresează greviştilor foamei îndemnul de a renunţa la acţiunile lor.

- într-o conferinţă având ca obiect modul în care Televiziunea a reflectat campania electorală, Răzvan Theodorescu se referă şi la articolul 473, prin care această instituţie e direct subordonată preşedintelui României: „Niciodată domnul Iliescu nu a căutat să influenţeze într-un fel emisiunile Televiziunii şi nici vreun alt conducător de partid nu a făcut acest lucru". (în aceeaşi chestiune se pronunţă şi Petre Roman în cartea sa „Libertatea ca datorie": „De altfel accesul la televiziune, controlată de anturajul lui Iliescu, îmi era atunci (când Petre Roman era prim-ministru n.n.) ca şi acum (când Petre Roman nu mai este prim-ministru n.n.) interzis".)

• 25 mai. Piaţa Universităţii. Creşte numărul apelurilor adre-sate pe de o parte oficialităţilor responsabile de situaţia greviştilor foamei, iar pe de altă parte greviştilor foamei, îndemnaţi să renunţe la această formă de protest.

76

1990

• 29 mai. Rompres transmite ştirea conform căreia Alexandru Paleologu a fost rechemat definitiv în ţară, încheindu-şi astfel misiunea de ambasador al României în Franţa.

-Piaţa Universităţii. Peste 150 de scriitori bucureşteni se adresează Guvernului cerându-i să intre în dialog cu greviştii foamei: „Cerem Guvernului să accepte că viaţa e o valoare pe care politica n-are dreptul s-o ignore". Acelaşi apel vine şi din partea Patriarhului Teoctist ca şi a unui grup de artişti membri ai U.A.P. L.A.D.O. adresează o scrisoare lui Ion Iliescu în aceeaşi chestiune.

-într-un comunicat, Guvernul îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu starea greviştilor foamei, dar şi regretul că aceştia au refuzat să poarte tratative cu reprezentanţii săi pe care i-au şi agresat.

• 30 mai. Piaţa Universităţii. în zori, primarul Capitalei, Dan Predescu, însoţit de mai multe maşini ale salubrităţii şi câteva buldozere a încercat să împrăştie demonstranţii care au rămas peste noapte în piaţă. Cei prezenţi s-au aşezat pe asfalt, nepermiţând oamenilor şi utilajelor să pătrundă în zonă. După-amiază poliţiştii s-au fixat la cele două capete ale baricadei. Demonstranţii au îngenuncheat chiar în faţa poliţiştilor şi au scandat: „Jos comunismul!", „Jos Chiţac!", „Fără violenţă!", „Mergeţi în cazarmă!". Nu s-au înregistrat violenţe, în cele din urmă poliţiştii s-au retras.

-Apel al muzicienilor, membri ai Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, adresat Guvernului pentru a găsi calea dialogului cu greviştii foamei.

• 2 iun. Piaţa Universităţii. Apeluri către Guvern (membri ai Uniunii Artiştilor Plastici), către Ion Iliescu şi T.V.R. (Liga Română a Veteranilor de Război), pentru a soluţiona situaţia greviştilor foamei.

• 4 iun. Comunicat al CADA. privind necesitatea stabilirii naturii contribuţiei armatei la Revoluţie, a trecerii în rezervă a unor militari, a demiterii lui Mihai Chiţac din funcţia de ministru de interne.

• 5 iun. Comunicat din partea Consiliului Superior de Conducere al Ministerului de Interne şi al M. Ap. N. ca răspuns la Comunicatul CA.DA. din 4 iun.

„ 1) Ministrul de interne a renunţat la cadrele compromise şi s-a situat de partea Revoluţiei; Mihai Chiţac a fost şi el alături de revoluţionari, a fost văzut de întreaga populaţie în prima zi a Revoluţiei cerând unităţilor militare şi Ministerului de Interne

77

1990

retragerea în cazărmi şi neagresiunea populaţiei -deci e oportună rămânerea lui în funcţie.

2) Conducerea M.Ap.N. dezaprobă comunicatul C.A.D.A., la fel şi numeroase cadre militare. Armata rămâne un element de stabilitate neasumându-şi nici un fel de ingerinţe în viata şi activitatea altor structuri ale societăţii. Toţi cei care încalcă ordinele şi regulamentele legale se exclud sau sunt excluşi. Credincioasă opţiunilor exprimate ca urmare a participării la Revoluţia din decembrie '89, armata sprijină în continuare activitatea organelor de stat alese în mod democratic -Parlament, Preşedinţie -participă la asigurarea desfăşurării vieţii normale a populaţiei".

• 7 iun. S-a semnat Convenţia de constituire a Cartelului Sindical Alfa, format de 7 federaţii, 470 de sindicate ce reprezintă 1 300 000 de salariaţi. Un punct nevralgic rămâne adjudecarea patrimoniului U.G.S.R

-Piaţa Universităţii. Manifestanţii se încolonează pentru un marş al tăcerii în sprijinul greviştilor foamei şi se îndreaptă spre Piaţa Victoriei şi Televiziune. Se depune la Guvern un memoriu în care se cere începerea dialogului. Guvernul reacţionează şi transmite prin radio şi postul de televiziune propunerea ca tratativele să aibă loc la 11 iun., orele 15.

• 8 iun. Un grup de românificù'domiciliul în Franţa adresează lui Ion Iliescu o scrisoare în care califică drept un act politic regretabil rechemarea lui Alexandru Paleologu din funcţia de ambasador al României la Paris.

• 9 iun. Se întrunesc în şedinţă solemnă cele două camere ale Parlamentului sub conducerea decanilor de vârstă - Cezar Buda pentru Senat şi René Radu Policrat pentru Adunarea Deputaţilor, asistaţi de patru dintre cei mai tineri colegi parlamentari. Ordinea de zi a fost consacrată adoptării unor proceduri organizatorice, validării mandatelor senatorilor şi deputaţilor, (vezi anexele nr. 4 şi 5} După un discurs inspirat care a subliniat solemnitatea momentului Rene Radu Policrat, neiniţiat în regulile procedurale necesare conducerii şedinţei, a intrat în impas şi şi-a abandonat pur şi simplu locul, preluat cu promptitudine de Dan Marţian (F.S.N.).

• 11 iun. Piaţa Universităţii. Are loc, fără accesul presei, întâlnirea dintre reprezentanţii demonstranţilor şi ai Guvernului, respectiv Sever Georgescu, secretarul general al Guvernului. Se cere cu insistenţă înfiinţarea unui post de televiziune independent, fără să se obţină un răspuns ferm.

Demonstranţii consideră tratativele eşuate. Printr-un 78

1990

Comunicat semnat de 19 grevişti ai foamei se anunţă că vor înceta efectiv acţiunea protestatară, conform protocolului încheiat la 11 iun. 1990 cu Secretariatul General al Guvernului, la data când vor intra în posesia unei autorizaţii de înfiinţare a unui post de televiziune independent şi privat şi nu doar a promisiunilor că reprezentanţii Guvernului vor susţine cererea.

-în Piaţa Victoriei are loc o „manifestaţie neautorizată" în sprijinul dialogului dintre greviştii foamei şi Guvern. Nemulţumiţi de rezultatul dialogului, câteva sute de manifestanţi se apropie de treptele Palatului Victoria. îngenunchează în faţa soldaţilor strigând „Soldaţi, soldaţi, pe cine apăraţi?", „Fără violenţă" şi cer „Dialog televizat". Sosesc trupele poliţiei, poliţiei militare şi armatei, TAB-uri, un elicopter survolează piaţa. Trupele poliţiei împing manifestanţii spre Calea Victoriei, după care se retrag pe trotuarele Palatului. Se strigă: „Jos guvernul comunist", „Nu vrem senatori activişti şi infractori", „Nu ne spargeţi capu' ca pe douăşpatru". Dintr-un elicopter se aruncă ceea ce manifestanţii cred a fi manifeste (ca în 22 dec. '89), dar se dovedesc a fi invitaţii la un Air Show, Băneasa '90 spectacol aviatic. Mulţimea se retrage, o dată cu ea şi militarii, în aplauzele celor rămaşi în piaţă. Unii elevi poliţişti primesc flori.

• 12 iun. Generalul-malor Corneliu Diamandescu, ministru-adjunct de interne, informează că n-au avut loc incidente în Piaţa Victoriei şi n-au fost operate arestări. Pe postul de televiziune se anunţă molestarea unui ofiţer de poliţie căruia i s-au smuls epoleţii.

-La Palatul Victoria are loc o şedinţă în care se hotărăşte lichidarea demonstraţiei din Piaţa Universităţii. S.R.I., armata, poliţia primesc ordine în acest sens. (Petre Roman mărturiseşte: [...] la sesizarea Procuraturii, am ordonat deci poliţiei să «cureţe» Piaţa Universităţii. Nu era, în ochii mei, decât o banală şi legitimă operaţie de menţinere a ordinii".) Postul de televiziune prezintă un Comunicat al Procuraturii care legitimează poliţia să degajeze Piaţa Universităţii.

• 13 iun. Piaţa Universităţii, ora 4 dimineaţa. Forţele poliţieneşti îi atacă în forţă pe greviştii foamei. Corturile sunt strânse şi distruse, dispar fişele medicale, sunt confiscate obiectele personale. Greviştii sunt agresaţi, se fac arestări, cei care scapă de bătaie sau arestare se refugiază în holul hotelului Intercontinental. Apoi se spală strada cu detergenţi, se refac marcajele, se astupă gropile. In faţa Teatrului Naţional se dă cu clor, se plantează flori, se greblează nisipul la troiţa eroilor.

79

1990

-Ora 5 dimineaţa. Poliţiştii atacă Institutul de Arhitectură, agresează studenţii, înconjoară Piaţa şi construiesc baraje din vehicule.

-Ora 5 dimineaţa. Reprezentanţii Biroului de presă al Poliţiei declară că nu ştiu nimic din ceea ce se întâmplă în centrul oraşului.

- Ora 9,30 dimineaţa. Atraşi de baricada construită de poliţişti între Spitalul Colţea şi cinematograful „Luceafărul", câteva sute de demonstranţi se adună în dreptul ei şi strigă: „Jos Chiţac!", „Jos Iliescu!", „Jos comunismul!". Au loc numeroase arestări. Operaţinile sunt conduse de gen.-maior Corneliu Diamandescu, ministru-adjunct de interne.

-La ora 11 într-un comunicat transmis prin radio se precizează cifra arestărilor -240. La Facultatea de Arhitectură are loc o conferinţă de presă a studenţilor agresaţi cu câteva ore în urmă şi a greviştilor foamei care au reuşit să scape de arestare.

-Ora 12. Institutul de Arhitectură este luat cu asalt de un grup de bărbaţi care strigă: „I.M.G.B. face ordine". Un alt grup, mai ales de femei, scandează: „I.C.T.B. face ordine". Ordinea se face cu bâte, răngi şi alte asemenea dotări. Studenţii se baricadează, dar clădirea este atacată, iar geamurile sparte de grupurile de muncitori care vor să se răfuiască şi cu reprezentanţii Ligii Studenţilor. Altercaţii. Apare poliţia. Alte grupuri scandează lozinci antiputere („Jos Iliescu!", „Jos Chiţac!", „Jos guvernul!") şi îndepărtează cele două grupuri de muncitori. Apar şi curioşii, unii cu flori şi lumânări.

- Ora 14. Dinspre străzile Academiei şi Colţei se lansează cockteil-uri Molotov, între Universitate, Arhitectură şi hotelul Negoiu, mulţimea scandează, huiduie. Apare poliţia. De pe acoperişuri se aruncă pietre şi sticle. Poliţiştii se retrag.

-Orele 17,30. Manifestanţii sparg barajul de poliţişti şi ajung sub balcon. Vin alte forţe poliţieneşti, dar se retrag datorită tirului de pietre şi sticle. O explozie incendiază autobuzul poliţiei care bloca intrarea în piaţă. Poliţiştii se retrag, piaţa e ocupată. La baricada de autocamioane dinspre strada Oneşti unui autobuz i se dă foc. La balconul Facultăţii de Geologie, Marian Munteanu, preşedintele Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti, anunţă că studenţii Universităţii au intrat în grevă şi se baricadează în clădire până la eliberarea colegilor arestaţi. îndeamnă la nonviolenţă şi se desolidarizează de violenţele la adresa poliţiei. La scurt timp sunt atacate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi S.R.I., se aruncă sticle incendiare, izbucnesc incendii,

80

1990

au loc acte de violenţă, distrugeri de documente şi obiecte, sechestrări de persoane. Se răspândeşte zvonul că trenuri cu minieri vin spre Bucureşti.

Ion Iliescu evocă atmosfera acelei zile: „Capitala României trăia un coşmar. Populaţia era îngrozită de scenele de violenţă şi anarhie. Explozii şi incendii în punctele centrale, nor de fum deasupra oraşului, pe străzi hărţuială între politie şi manifestanţi, spaimă şi derută generală. Forţele de ordine erau cu totul depăşite", în această situaţie preşedintele nou ales ajunge la concluzia că „instituţiile fundamentale ale statului erau în pericol"şi, în consecinţă, consideră că trebuie să intervină pentru apărarea lor. O face în primul rând printr-un Apel transmis prin radio şi televiziune populaţiei: „Este de acum clar că ne aflăm în faţa unei tentative organizate de a răsturna prin forţă, prin violenţă dezlănţuită, conducerea aleasă în mod liber şi democratic la 20 mai.., Ne adresăm tuturor cetăţenilor Capitalei, în numele democraţiei câştigate prin alegeri libere, să respingă, cu toată hotărârea, actele iresponsabile de violenţă şi să sprijine organele de ordine în restabilirea situaţiei de calm şi legalitate. Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii Guvernului şi Televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită..."

în comunicatul Guvernului se apreciază că este vorba de acte de terorism legionar, care trebuie oprite cu toată fermitatea.

-Orele 18. Mii de manifestanţi ocupă curtea Televiziunii, deşi zona este apărată de trupe de poliţie şi de civili. Indivizi înarmaţi cu ciomege şi arme de atac improvizate pătrund prin intrarea din strada Pangratti, lăsaţi să treacă de forţele de ordine. Au loc violenţe. Se întrerupe emisia, în incinta Televiziunii sunt distruse filmoteca, maşinile de titraj I.B.M., cabinele de montaj, mobile, sunt rupte firele telefonice, dispar sau se distrug documente, se sparg geamuri, se atacă violent persoane. Când se reia emisia, peste câteva ore, Răzvan Theodorescu, Emanuel Valeriu şi Alexandru Stark (legat la cap) sunt vădit tulburaţi şi dezorientaţi.

într-un interviu cu Răzvan Theodorescu şi Emanuel Valeriu, apărut în Adevărul din 15 iun. 1990, aceştia descriu scena asaltului Televiziunii şi pe protagoniştii ei („în majoritate erau ţigani, puţind a alcool de te trăsnea"- Emanuel Valeriu), distrugerile comise, violenţele la care au fost supuşi unii dintre lucrătorii televiziunii (au găsit un trandafir pe biroul lui Emanuel

Istoria

81

1990

Valeriu, l-au arătat mulţimii prin fereastra deschisă şi l-au ameninţat pe Emanuel Valeriu că îl aruncă pe fereastră, după ce îl ţineau ostatic pe Alexandru Stark). Cei doi promit că vor lua măsuri ca Televiziunea să fie mai bine apărată. „Chiar acum am vorbit cu domnii Iliescu şi Roman. Vom prezenta urgent proiectul unui gard solid şi, nu-i aşa, estetic, care să înconjoare instituţia, aşa cum există în toate ţările democratice"-Răzvan Theodorescu.

• 14-15 iun. Dis-de-dimineaţă între 10 000 şi 12 000 de mineri din Valea Jiului descind în Capitală. Ion Iliescu declară: „ am fost surprins să aflu că grupuri de cetăţeni, în special muncitori din alte oraşe, printre care şi minerii din Valea Jiului, au hotărât să vină în Capitală. Venirea lor nu mi se părea necesară dar nu aveam cum să o împiedic".

Mult mai surprins pare Petre Roman şi nu atât de venirea minerilor la Bucureşti cât de atitudinea lui Ion Iliescu în dimineaţa lui 14 iun. (într-un interviu acordat României libere şi publicat în numărul din 18 mai 1993 al ziarului, Petre Roman explică în ce a constat surpriza: „în momentul în care minerii s-au îndreptat spre Piaţa Victoriei, neam reunit, un număr de persoane, în acest moment nu-mi amintesc de totalitatea persoanelor care se aflau de faţă, mi-amintesc însă că am avut o discuţie în legătură cu ceea ce urma să se facă. Propunerea, care nu era numai a mea, poate nu a fost în primul rând a mea,era aceea că minerilor trebuie să li se asigure o masă caldă, după care ei să fie reuniţi ş} îndreptaţi spre a se reîntoarce în Valea Jiului. [..,] Sigur, ce s-a întâmplat în continuare ... am asistat la o evoluţie diferită de ceea ce credeam că ar trebui făcut. Adică, o dată ajunşi în Piaţa Victoriei, masaţi, grupul de mineri care venise, domnul Iliescu şi cu cei care ne aflam acolo, în balconul din clădirea Guvernului, am constatat că situaţia era poate şi mai dramatică, deoarece minerii erau în marea lor majoritate înarmaţi cu bâte, cu lanţuri, se vedea că erau oameni foarte obosiţi, unii dintre ei, sau majoritatea dintre ei veneau direct din mină, sau dădeau impresia că veneau de la muncă, şi în consecinţă desfăşurarea necontrolată a prezenţei lor în Bucureşti devenise destul de evidentă pentru noi. In aceste condiţii, ceea ce discutasem anterior, şi anume faptul că ei trebuiesc hrăniţi, după care trebuiesc grupaţi şi îndemnaţi să se reîntoarcă în Valea Jiului întrucât descărcarea violentă din noaptea trecută fusese oprită, nu s-a realizat. Din păcate domnul Iliescu le-a spus, spre surprinderea multora şi a mea, că le cere să meargă să ocupe şijjŞJI cureţeJ iaţa, Universităţii şi cineva a adăugat «să planteze flori», lucru care a avut aprobarea domnului Iliescu".)

82

1990

Având girul conducerii superioare a ţării, dar având şi bâte, lanţuri, bastoane, ciomege ş.a. minerii iau în stăpânire Capitala şi încep să împartă energic pedepse celor care -credeau ei, minerii, sau fuseseră instruiţi să creadă - se făcuseră vinovaţi de violenţele din ziua precedentă. E suficient pentru oricine să aibă proaspăt în minte inventarul ţintelor spre care s-a dirijat mânia minerilor în cele două zile 14 şi 15 iun. -pentru a înţelege ce fel de informaţii şi instructaje le-au fost servite spre a li se forma convingerile şi înarma braţul. Marea vinovată a tot ce se întâmpla în ţară era considerată, în anumite medii, opoziţia. în consecinţă, preluând aceste opinii, minerii se avântă în luptă spre ai lichida în primul rând pe capii opoziţiei. înarmaţi pe lângă bâte, răngi, bastoane etc, cu fotografiile liderilor opoziţiei, ei pornesc în căutarea acestora. Reuşesc să ajungă la locuinţa lui Ion Raţiu pe care o devastează, spre ţinere de minte. Folclorul acelor zile spune că nu numai persoanele marcante ale opoziţiei au evitat să cunoască direct efectele mâniei muncitoreşti, dar şi cei care întâmplător semănau fizic cu binecunoscute personalităţi ale opoziţiei şi-au autoimpus o claustrare preventivă. După cum este ştiut că au fost stâlciti în bătaie cei care -nefiind conştienţi că seamănă cu X sau Z din opoziţie sau nefiind destul de prudenţi, sau nevenin-du-le să creadă că mai pot trăi asemenea clipe după ce Ceauşescu nu mai era -au cutezat să circule pe străzile centrale ale Capitalei, în afară de capii opoziţiei trebuiau avute în vedere şi instrumentele influenţei lor, structurile politice şi administrative. Sediile partidelor politice din opoziţie, din Bucureşti şi din provincie (fiecare oraş îşi are minerii lui!), au fost devastate şi, de ce nu, deposedate de unele bunuri. Muzeul Ţăranului Român e luat cu asalt pentru că minerii îl confundă ca sonoritate cu P.N.Ţ.C.D. Iniţial s-a anunţat că în sediile partidelor vizitate au fost găsite indicii compromiţătoare: bani falşi, utilaje de fabricat bani falşi, droguri, acte de identitate false ş.a. Ulterior cercetările mai aplicate au stabilit că totul fusese o exagerare de proporţii.

Din galeria pedepsiţilor nu putea să lipsească presa, presa independentă. Ziarele şi revistele România liberă, Dreptatea, Expres, 22, Baricada au fost atacate şi devastate, iar unii ziarişti agresaţi. Unele dintre aceste publicaţii n-au apărut câteva zile. încă înainte de vizita minerilor, reprezentanţii Sindicatului liber al tipografilor din Combinatul Poligrafic Bucureşti fac o demonstraţie împotriva unor ziarişti de la România liberă şi a unor lucrători din Combinat. Se scandează: „Josr Băcanu!", „Jos şi Paler!", „Nu vă mai tipărim!". Punctul pe i îlpurirminerii care

83

1990

năvălesc în redacţia României libere, distrug tot ce văd cu ochii, bagă spaima în angajaţii ziarului. Unul dintre liderii minerilor decide: „Din acest moment acest ziar nu mai apare!". întrebat cine este el, se prezintă: „Sunt reprezentantul tuturor minerilor din România". Minerii au convocat apoi conducerea Combinatului Poligrafic şi pe reprezentanţii tipografilor pentru a ordona interzicerea ziarului. într-adevăr România liberă (ca şi alte publicaţii) n-a apărut în intervalul 15-18 iun.. Prin Comitetul Director ziarul România liberă protestează împotriva devastării redacţiei de către un grup ce se declară al tipografilor, a molestării unui membru al redacţiei şi împotriva prezenţei minerilor care împiedică desfăşurarea normală a vieţii redacţionale. Se cere Guvernului, în numele libertăţii presei şi dreptului la opinie, să intervină pentru restabilirea situaţiei. în focul luptelor de la Combinatul Poligrafic (fost Casa Scânteii), se produc şi confuzii. Un oarecare funcţionar de la Ministerul Culturii este confundat cu un ziarist al presei destabilizatoare, luat de guler, înjurat, ameninţat cu ranga, apoi chestionat: „Ce fel de cultură faceţi voi, bă, dacă nu-i învăţaţi pe ăştia să nu-şi vândă ţara?". Şi pentru a nu se uita lecţia, vizitatorii avertizează că data viitoare, dacă ziariştii nu-şi bagă minţile în cap, întorc Casa Scânteii cu fundu-n sus şi îi omoară pe toţi. Alte categorii de populaţie vânate în acele zile au fost studenţii, intelectualii în general (s-a activat mai vechea deviză „Moarte intelectualilor!") şi toţi cei bănuiţi prin aspect fizic sau prin alte semnalmente că fac parte din categoriile care susţin ideile opoziţiei şi ale presei independente sau că au trecut prin Piaţa Universităţii. Studenţii sunt şi ei pedepsiţi, la ei acasă. Se pătrunde în forţă în Universitate şi în Institutul de Arhitectură. Studenţii şi studentele sunt bătuţi şi ameninţaţi, cadrele didactice nu sunt mei ele ignorate, incintele facultăţilor, laboratoarelor, sălilor de curs poartă urmele furiei devastatoare. Sosit la Universitate, la 15 iun., pentru a constata singur ce s-a întâmplat, Petre Roman, aşa cum singur declară, este impresionat atât de urmele trecerii minerilor cât şi de starea de nemulţumire a studenţilor. Marian Munteanu, de exemplu, bătut cu cruzime în 14 iun. şi internat în spital, este arestat din spital prin mandat de arestare preventivă. Martorii acelor zile declară că s-au comis atrocităţi, au fost molestaţi oameni nevinovaţi, unii pentru că erau confundaţi cu te miri cine, alţii pentru că purtau barbă, tinerele pentru că purtau fuste prea scurte sau erau fardate şi oricine îndrăznea să aibă opinii. Pe toţi aceştia minerii îi dădeau, după o judecată personală prealabilă, pe mâna poliţiei, ei fiind

84

1990

aceia care dictau arestările. E adevărat, minerii au avut şi simpatizanţi printre bucureşteni. Mai ales la venire unii i-au aplaudat, apoi le-au adus mâncare, i-au ajutat să-i identifice pe cei care trebuiau pedepsiţi. La sfârşitul voiajului lor în Capitală, minerii au fost convocaţi la Complexul Expoziţional unde Ion Iliescu le-a mulţumit din nou pentru că au răspuns încă o dată la chemare, cu solidaritate de clasă,

-Prin decret C.P.U.N. (nr.242) se eliberează din funcţia de ministru de interne generalul-colonel Mihai Chiţac şi se numeşte în aceeaşi funcţie Doru Viorel Ursu.

<§ 14 iun. La indicaţia minerilor se fac multe arestări mai ales în zona Televiziunii. Nicolae Bădilă, de exemplu, venise la Televiziune ca urmare a apelului lui Ion Iliescu pentru a apăra instituţia. Ca membru F.S.N. nu putea să nu răspundă unei asemenea mobilizări. Este arestat, dus la Măgurele, bătut bine şi lăsat în compania altor câtorva sute de arestaţi.

• 15 iun. Continuă arestările celor implicaţi în demonstraţia din Piaţa Universităţii, dar în această etapă arestările se fac de la locul de muncă. Tot de la Televiziune este arestat şi Victor Cojocaru. Bătut cu metodă este transportat la Palatul Victoria şi lăsat într-o încăpere alături de alţi contravenienţi. Din când în când în încăpere intrau diverşi civili care spuneau, privind insistent la anumiţi arestaţi: „Măi Mitică, cum ai ajuns în situaţia asta?". Apoi norocoşii Mitici părăseau sala conduşi de salvatorii lor. Victor Cojocaru a fost şi el dus la Măgurele, bătut din nou şi arestat. în cele două zile au fost arestaţi fie direct din stradă, după ce în prealabil au suportat o bătaie sălbatică de la mineri, fie de la locul de muncă, studenţi, muncitori, intelectuali, elevi. Toţi s-au plâns în faţa instanţei de condiţiile inumane din închisori, în timpul procesului, la 1 oct. 1990, Dumitru Dincă, arestat şi el (ca şi Nica Leon), pentru a descrie cât mai convingător mizeria pe care o îndură deţinuţii la penitenciarul Jilava a scos din buzunar un tub de medicamente în care se afla o adevărată colecţie de păduchi. Inginerului Ioan Mănucu, de la regionala C.F.R. Craiova, Divizia Instalaţii, i se desface contractul de muncă pe 15 iun. pentru că pe 13 iun. orele 20,25, constatând introducerea ilegală în circulaţie a trenurilor cu mineri ce se îndreptau spre Bucureşti, a întrerupt curentul electric între Lainici şi Valea Sadului, pentru a opri respectivele trenuri.

- Zorel Filipescu, directorul Direcţiei Sanitare a municipiului Bucureşti, declară că, în perioada 13-18 iun., în unităţile de spitalizare ale Capitalei au fost trataţi 560 de răniţi în

85

1990

timpul evenimentelor din 13-15 iun. şi au fost înregistrate oficial 6 decese.

-Din raportul semnat de procurorul general Gheorghe Robu şi de ministrul de interne Doru Viorel Ursu rezultă că în urma evenimentelor din 13-15 iun. au fost arestate 185 de persoane învinuite de infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniştii publice, pătrunderea fără drept în sediul unor instituţii de stat, furt calificat în paguba avutului public şi personal, distrugere în dauna avutului public (34 de inculpaţi sunt trimişi în judecată în stare de arest, iar 2 în stare de libertate; 17 inculpaţi au fost scoşi de sub urmărire penală deoarece în urma expertizelor psihiatrice s-a constatat că sunt iresponsabili penal pentru faptele comise; 81 de inculpaţi faţă de care se continuă urmărirea penală au fost puşi în libertate; 51 de inculpaţi, dintre care 9 cu antecedente penale, sunt cercetaţi în stare de arest). Dincolo de numărul morţilor, răniţilor, arestaţilor şi dezamăgiţilor, evenimentele din 13-15 iun,, din Bucureşti, au multe alte efecte negative. Opinia publică internaţională reacţionează rapid, îşi manifestă stupoarea faţă de ororile de la Bucureşti. La aproape 6 luni de la Revoluţia din dec. '89, România este din nou în atenţia lumii, paginile întâi ale marilor cotidiene din toată lumea transmit ştiri şi reportaje despre mineriada de la Bucureşti. Dar această revenire a ţării în atenţia tuturor se face cu preţul pierderii întregului capital de simpatie câştigat în dec, '89. Consecinţele sunt dezastruoase, preţul plătit pentru a lichida o demonstraţie care rezistase non-stop 53 de zile este categoric prea mare.

Nu puţine au fost vocile care s-au întrebat ulterior ce forte sau ce ciocniri de interese erau cu adevărat răspunzătoare de ceea ce s-a întâmplat în acele zile (conflicte surde între diferitele segmente ale puterii, între armată şi foştii lucrători, rămaşi activi, ai Securităţii). Răspunsul complet n-a fost încă dat de nimeni, deşi aproape toată lumea implicată în coşmarul acelor zile s-a pronunţat în legătură cu ele. Răspunsul n-a fost dat nici măcar de comisia parlamentară formată din 15 deputaţi şi 8 senatori, desemnată să ancheteze evenimentele din 13-15 iun. şi condusă de Radu Nicolae, deputat F.S.N., secretar al Adunării Deputaţilor.

Iată două dintre cele mai succinte concluzii pe care, în nenumărate variante, opinia publică internaţională le-a exprimat în legătură cu evenimentele din 13-15 iun.:

-Departamentul de Stat al S.UA. -„Acţiunile autorizate de preşedintele Iliescu şi guvernul său, din ultimele câteva zile, au lovit în inima democraţiei române".

1990

-Agenţia T.A.S.S. - „Recentele evenimente au fost, poate, tipul cel mai negativ de confruntare post-electorală care subminează reputaţia României în lume, indiferent cine este de blamat." • 15 iun. Printr-o decizie a Consiliului Militar Superior al

MAp.N.se desfiinţează C.A.D.A. Motivele deciziei: C.A.D.A. avizat desfiinţarea unor structuri indispensabile armatei, crearea unor organisme democratice din care să nu facă parte comandanţii, atragerea personalului armatei în sprijinirea Proclamaţiei de la Timişoara, trecerea în rezervă a sute de cadre superioare; C A.D A. a făcut jocul unor forţe politice care urmăresc destabilizarea vieţii sociale

• 16 iun. Comunicat al Guvernului: „în legătură cu actele de barbarie din 13 şi 13 spre 14 iunie, Guvernul a dispus luarea unor măsuri concrete şi hotărâte pentru anchetarea şi tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi. De asemenea a dispus cercetarea actelor de molestare reclamate în zilele următoare". Se mai face menţiunea că au fost reţinuţi 1021 suspecţi.

• 17-18 iun. Piaţa Universităţii se umple din nou. Manifestaţia durează până noaptea târziu. Dan Predescu, primarul general al Capitalei, vine la faţa locului, dar este huiduit şi se retrage fără a fi reuşit să intre în tratative cu demonstranţii.

• 18 Iun. La Senat sunt alese structurile de conducere: -preşedinte -Alexandru Bârlădeanu (F.S.N.) -vicepreşedinţi -Oliviu Gherman (F.S.N.), Vasile Moiş

(F.S.N.), Radu Câmpeanu (P.N.L.), Károly Király (U.D.M.R.)

-secretari -Paul Jerbas (F.S.N.), Dan Iosif (F.S.N.) Petru Jucan (P.N.L.), Verestóy Attila (U.D.M.R)

-chestori -Doru loan Tărăcilă (F.S.N.), Constantin Sava (F.S.N.)

Se formează trei grupuri parlamentare: F.S.N., U.D.M.R, P.N.L.

• 19 iun. Şi Adunarea Deputaţilor îşi alege conducerea: -preşedinte -Dan Marţian (F.S.N.) -vicepreşedinţi -Marian Enache (F.S.N.), Ionel Roman (F.S.N.), Mircealonescu Quintus (P.N.L.), Victor Cerdarie (gruparea ecologista). -secretari: -Bogdan Pătraşcu (F.S.N.), Cazimir Ionescu (F.S.N.), Nicolae Radu (F.S.N.), Madras Lázár (U.D.M.R.) -chestori -Emil Stoica (F.S.N.), Paul Ciobanu (gruparea

87 86

1990

8 8

1990

Se face remarcată absenţa de la festivitate a ambasadorului S.U.A. în România Alian Green Jr., absenţă plină de semnificaţii, având în vedere că, doar cu câteva zile în urmă, Departamentul de Stat al S.U.A. dăduse publicităţii o declaraţie plină de severitate la adresa evenimentelor de la Bucureşti din 13-15 iun. şi, personal, la adresa lui Ion Iliescu şi a Guvernului.

• 25-30 iun. Primul Congres al C.N.S.L.R. Participă 800 delegaţi din ţară, reprezentând 2,8 milioane de sindicalişti.

• 28 iun. Ateneul Român. în faţa celor două Camere reunite ale Parlamentului, primul-ministru Petre Roman prezintă Declaraţia-program a Guvernului şi componenţa noului Guvern (vezi anexa nr. 6). Pentru accentele liberale din programul Guvernului, Petre Roman este criticat (de unii) dar şi apreciat (de alţii).

© 29 iun. Innsbruck. încep lucrările sesiunii de vară a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Pe lângă cele 23 de ţări membre ale organizaţiei participă şi delegaţi din 6 ţări ale Europei Centrale şi de Est (RD.G,, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia şi U.R.S.S.) cu statut de invitate speciale. în comisia de relaţii cu ţările europene nemembre ale Consiliului se discută cererea României de a deveni invitat special, prima treaptă pentru admiterea ca membru deplin. Delegaţia României este condusă de vicepreşedintele P.N.L., Mircea lonescu Quintus care a sustinut în cuvântul său aderarea României la acest organism. Din delegaţie face parte şi Adrian Năstase, ministru de externe.

La această sesiune, Bulgaria este cel de-al şaptelea stat, fost comunist, care dobândeşte statutul de invitat special.

-Conform unei informaţii publicate de România liberă, la aproape două săptămâni de la evenimentele din 13-15 iun., cimitirul Străuleşti II a primit dispoziţie să înhumeze 40 de cadavre neidentificate pentru care se fac 5 gropi. Furnizorul cadavrelor este Institutul de Medicină Legală din Bucureşti.

• 2 iul. Sindicatul liber al lucrătorilor din R.T.V.R. protestează împotriva modului în care această instituţie a selectat, prelucrat şi difuzat informaţiile despre evenimentele din 13-15 iun. 1990 şi împotriva campaniei de calomnii, denigrări şi persecuţii la care sunt supuşi membri acestui sindicat.

-Moscova . încep lucrările celui de al XXVIII-lea Congres al P.C.U.S., care marchează începutul restructurării partidului. Se adoptă Declaraţia Program şi noul Statut al P.C.U.S. ce vor permite transformarea lui într-un partid democratic. Delegaţii au sprijinit politica de continuare a reformei în U.R.S.S., deşi au criticat 89

de unitate naţională a românilor). • 20 iun. Ateneul român. Orele 11. In Camerele reunite

ale Parlamentului, în cadrul unei şedinţe solemne, în fata unei asistente în picioare, primul preşedinte ales al României, de după abolirea sistemului comunist, rosteşte jurământul de credinţă: „Jur credinţă poporului român, idealurilor sale de libertate şi prosperitate. Jur să respect legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea şi integritatea teritorială a patriei".

Teodor Vasiliu, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, dă citire actului de validare a mandatului prezidenţial. Preşedintele Senatului, Alexandru Bârlădeanu, îl declară pe Ion Iliescu. preşedinte al României.

(Ion Iliescu, născut la 3 mart. 1930, la Olteniţa. Studii superioare la Institutul Politehnic din Bucureşti şi

la Institutul de Energetică din Moscova [1950-1953]. 1979-1984, director al Consiliului Naţional al Apelor. 1984-22 dec. 1989, directorul Editurii Tehnice. 1957 - preşedintele Uniunii Asociaţiilor Studenţilor din

România, viitorul UA.S.C.R. 1967 - prim-secretar al Uniunii Tineretului Comunist şi

ministru pentru problemele tineretului. 1971 -secretar al Comitetului Central al P.C.R, cu probleme

de propagandă şi educaţie. , 1971-1974 secretar [cu propaganda] al Comitetului

Judeţean al P.C.R. Timiş. 1974-1979 - prim-secretar al Comitetului Judeţean al

P.C.R, Iaşi. Membru al Comitetului Central al P.C.R. până în 1984.) în discursul său, Ion Iliescu reia şi dezvoltă ideile din

jurământul abia rostit, referindu-se la libertate, pluralism, demnitate, prosperitate, drepturile omului.

Este desemnat şi primul-ministru în persoana lui Petre Roman.

(Petre Roman, născut în Bucureşti, la 22 iul. 1946, fiul lui Walter Roman. Licenţiat al Facultăţii de Energetică, secţia hidroenergetică, a Institutului Politehnic din Bucureşti [1968], 1971-1974 -studii de doctorat în Franţa. 1976 -şef de lucrări la Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic din Bucureşti. 1982 - conferenţiar. 1985-1990 - şeful Catedrei de hidraulică şi maşini hidraulice. Activitatea ştiinţifică materializată prin publicarea unor cărţi, articole şi studii).

1090

conducerea politică şi greşelile făcute în cursul restructurării. Mihail Gorbaciov este reales în funcţia de lider al partidului, pentru el votând 75% din delegaţi. în Movskovskie novosti, Gorbaciov declară că în tot timpul Congresului a dormit prost şi a visat numai lupte, referindu-se la şedinţele furtunoase şi la atacurile cărora a trebuit să le facă faţă.

• 2-3 iul. Bucureşti. Au loc lucrările Congresului naţional studenţesc, organizat de Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti şi programat să fie un for de discuţii şi dezbateri despre statutul studentului în societatea românească. Mihai Gheorghiu, vicepreşedintele Ligii Studenţilor, declară că ideea organizării Congresului a apărut ca reacţie la recentele evenimente din 13-15 iun. când au fost profanate două instituţii de învăţământ superior şi când statutul de student a fost grav ultragiat. Marian Munteanu, arestat încă, este ales, în absenţă, preşedintele de onoare al Congresului. Se adoptă ca documente: declaraţia de principii; moţiunea de solidaritate cu Marian Munteanu, preşedintele Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti; rezoluţiile privind mişcarea studenţească şi rolul ei civic responsabil; autonomia universitară şi activităţile sociale; o scrisoare deschisă către mineri. A fost constituită Delegaţia Permanentă a Congresului.

• 3 iul. Adunarea generală a Academiei Române a hotărât repararea nedreptăţilor pe care le-a săvârşit între 1948 -1989. 72 de membri sau membri corespondenţi (literaţi, istorici, oameni de ştiinţă) cărora li s-a retras această calitate sunt reînscrişi. De asemenea 29 de personalităţi ale vieţii religioase, ştiinţifice, culturale şi politice (Mihai de Hohenzollern, Iuliu Maniu. Gh. I. Tătărescu etc.) dobândesc calitatea de membri de onoare.

• 5 iul. Parlamentul Republicii Federative Cehe şi Slovace 1-a reales pe Vaclav Havel în funcţia de preşedinte al ţării pentru încă doi ani.

• 13 iul. Bucureşti. Liga Studenţilor din Institutul Politehnic Bucureşti, Asociaţia studenţilor arhitecţi şi Grupul Independent pentru Democraţie organizează un marş de solidaritate cu Marian Munteanu şi cu ceilalţi arestaţi în zilele de 13-15 iun, Mii de studenţi străbat străzile Capitalei cu flori în mâini şi scandează numele arestaţilor: Marian Munteanu, Nica Leon, Andrei Apostol, Dumitru Dincă. Pe pancarte se poate citi: „Studenţilor sânge -minerilor mulţumiri", „Aţi arestat studenţimea, nu pe Marian Munteanu". în Piaţa Victoriei se predă o notă de protest Guvernului şi se scandează: „Nu cu bâte şi topoare, noi

90

1990

venim cu o floare". Se trimit note de protest şi preşedintelui ţării şi procurorului general.

• 13 iul. Săpânţa. Conflictul dintre susţinătorii primarului Toader Steţca şi adversarii acestuia -conflict impus deja atenţiei opiniei publice -ia amploare, După arestarea primarului (învinuit de a fi lovit pe locotenentul Nicolae Radu, venit de la judeţ pentru cercetări în comună), aliaţii săi blochează drumul pe şoseaua Sighetu Marmaţiei -Satu Mare, în dreptul Săpânţei şi iau ostateci 40 de copii aflaţi în excursie în zonă. Ulterior îi eliberează pe copii, dar îl reţin pe maiorul Petre Roman care circula într-un autobuz spre Satu Mare, Forţe de politie, grăniceri, generali, procurori, parlamentari nu reuşesc să-1 elibereze pe maior, deşi se fac încercări insistente . Acesta va fi eliberat doar când paznicii lui din comună, într-un moment de neatenţie, îl scapă de sub supraveghere.

• 14 iul. Manfred Woerner, secretar general N.A.T.O., îşi începe vizita la Moscova (prima de acest fel în istoria N.A.T.O. şi a Tratatului de la Varşovia) pentru a transmite lui Mihail Gorbaciov conţinutul Declaraţiei adoptate la Londra la 6 iul. în cadrul Conferinţei la nivel înalt a ţărilor membre ale N.A.T.O. în Declaraţie s-a înscris propunerea încheierii unui pact mutual de neagresiune cu Tratatul de la Varşovia şi invitaţia adresată lui Mihail Gorbaciov şi altor lideri ai acestei organizaţii de a vizita cartierul general al NAT.O. de la Bruxelles.

• 16 iul. Convorbiri între Mihail Gorbaciov şi Helmut Kohl la Stavropol şi Moscova în legătură cu unificarea Germaniei. Ziarul Bilă Zeitung notează: „Kohl a câştigat, Gorbi a eliberat Germania întreagă".

© 17-18 iul. Paris. Au loc lucrările Conferinţei 2+4, consacrate aspectelor exterioare ale problemei germane. Participă miniştri de externe ai celor două state germane şi ai altor patru puteri învingătoare în cel de al doilea război mondial ca şi ministrul de externe al Poloniei, în calitate de invitat la dezbaterile referitoare la graniţa germano-polonă. U.R.S.S. admite ca Germania unificată să rămână în N.A.T.O., iar Polonia acceptă să reglementeze problema frontierei Oder Neisse printr-un tratat separat cu Germania, încheiat după unificare,

• 23 iul. Lupta dintre generaţii în P.N.L. duce la apariţia unui nou partid - Partidul Naţional LiberaTAripa Tânără -P.N.L.A.T. (decizia civilă nr. 100/23 iul. 1990 aT.M.B.). Iniţial, un grup de membrii din conducerea P.N.L. (Dinu Patriciu, Andrei Chiliman, Călin Popescu Tăriceanu, Radu Cojocaru -secretari 91

1990

executivi ai P.N.L. şi Gelu Netea) anunţă (5 iul.) crearea unui comitet de taiţiativă pentru restructurarea P.N.L. Membrii acestui grup considerau necesar să aleagă o nouă conducere şi să imprime o altă conduită politică partidului. Ei au reproşat lui Radu Câmpeanu şi susţinătorilor acestuia nerespectarea principiilor liberale şi a normelor democratice, necunoaşterea realităţilor româneşti, intoleranţă, nesiguranţă în adoptarea şi aplicarea deciziilor politice etc. Radu Câmpeanu nu aşteaptă însă ca disidenţii din partidul său să treacă la acţiune şi să se consolideze ci acţionează rapid. La 12 iul. Delegaţia Permanentă a P.N.L. aprobă excluderea din partid a grupului de reformatori. Aceştia hotărăsc să constituie un nou partid liberal, cu regretul mărturisit că n-au reuşit să consolideze şi să modernizeze din interior P.N.L., deoarece s-au lovit „neîncetat de refuzul autocratic al dialogului constructiv".

• 24 iul. Senatul României adoptă un proiect de Lege prin care se instituie, ca sărbătoare naţională a României, ziua de 1 dec, zi în care, în anul 1918, prin unirea Transilvaniei cu România, s-a încheiat procesul constituirii statului naţional unitar român.

• 27 iul. La Sesiunea Sovietului Suprem al Bielorusiei se proclamă suveranitatea de stat a Republicii Sovietice Socialiste Bieloruse şi se stabileşte ca 27 iul. să fie, în viitor, Ziua Naţională a ţării, zi în care s-a dobândit independenţa.

• 1 aug. Jelio Jelev, liderul Uniunii Forţelor Democratice, principala forţă de opoziţie din Bulgaria, a fost ales preşedinte al ţării, ca urmare a consultării dintre principalele forţe politice interesate să scoată ţara din grava criză constituţională declanşată după demisia, la 5 iul., a lui Petâr Mladenov. ca urmare a presiunii grevelor şi demonstraţiilor de stradă ale studenţilor.

• 2 aug. în zorii zilei armata irakiană pătrunde în Kuweit şi ocupă, în câteva ore, principalele puncte din capitala ţării. în urma unor lupte crâncene, guvernul condus de şeicul Jaber Al-Ahmad Al Sabah a fost înlăturat. Comunitatea internaţională reacţionează prompt. La cererea Kuweitului şi S.U.A este convocat Consiliul de Securitate al O.N.U. Şedinţa este prezidată de Aurel Dragoş Munteanu, ambasadorul României, care deţine preşedinţia Consiliului în luna aug. Se dezaprobă intervenţia militară irakiană în Kuweit dar se ia act de avertismentul Ligii Arabe care consideră inacceptabilă orice intervenţie străină în Kuweit, pretinzând că rezolvarea conflictului trebuie să fie exclusiv problema lumii arabe. în acelaşi timp ambasadorul Kuweitului la Washington cere asistenţă militară americană pentru ca ţara sa

92

1990

să facă faţă intervenţiei. Reprezentantul Irakului la O.N.U. declară că trupele irakiene au pătruns în Kuweit pentru a proteja vieţile kuweitienilor, ameninţate de o lovitură de stat militară.

- în urma punerii în executare a mandatului de arestare emis împotriva inculpatului Munteanu Marian Teofan Dragoş şi, în consecinţă, a transferului acestuia de la Spitalul de Urgenţă la Spitalul penitenciar Jilava, se fac auzite numeroase proteste şi luări de atitudine împotriva acestei arestări. Printr-o Ordonanţă, Gheorghe Robu, procurorul general al României, dispune revocarea măsurii de arestare preventivă şi punerea în libertate a inculpatului, nemaiexistând „mei un temei să se considere că lăsarea în libertate a acestuia ar mai putea prezenta un pericol pentru ordinea publică". în aceeaşi zi Marian Munteanu este eliberat.

-Budapesta. în urma deliberărilor din forul legislativ, Arpad Goncz este ales preşedinte al Republicii Ungare. Noul preşedinte, scriitor, face parte din Alianţa Democraţilor Liberi, principala formaţiune politică a opoziţiei.

• 6 aug. Situaţia din zona Golfului se agravează, mai ales după ce în zilele anterioare trupele irakiene au folosit artileria în direcţia unor porturi petroliere, provocând incendii devastatoare.

• 7 aug. Consiliul de Securitate al O.N.U. instituie, printr-o rezoluţie, sancţiuni economice şi embargou privind livrările de arme către Irak şi Kuweit. Ţările arabe nu privesc cu înţelegere unanimitatea prin care Occidentul sancţionează Irakul. Regele Hussein al Iordaniei a cerut Occidentului să-i lase pe arabi să rezolve această problemă în felul lor. Este pentru a treia oară de la crearea sa (1945) când Consiliul de Securitate constituie un astfel de embargou pentru un stat membru (1967 - Rhodezia, 1977 - Republica Sud-Africană).

• 8 aug. Consiliul Comandamentului Revoluţiei, cea mai înaltă instanţă din Irak decide, la Bagdad, fuziunea totală şi ireversibilă cu Kuweitul, iar Guvernul provizoriu din „Kuweitul liber" anunţă că el a cerut Irakului această fuziune.

- într-un Comunicat al Consiliului Militar Superior al MAp.N. se precizeză: „Hotărârea Consiliului Militar Superior al MAp.N. prin care începândeu 15 iun. 1990 se interzice existenţa şi funcţionarea oricăror grupări şi comitete constituite în afara cadrului legal al armatei este şi rămâne în vigoare. în armata română nu pot exista formaţiuni disidente. Deci, C.A.D.A. nu există!"

• 9 aug. S.U.A. şi Marea Britanie dispun trimiterea de 93

1990

trupe în Arabia Saudită pentru a apăra această tară ameninţată de Kuweit.

-Rezoluţia 662, adoptată de Consiliul de Securitate al O.N.U., precizează că anexarea Kuweitului de către Irak, indiferent de formă şi pretext, nu are nici un fundament juridic şi este nulă şi neavenită.

9 7-9 aug. Săpânţa. Sătenii sunt iarăşi nemulţumiţi pentru că ministrul de interne şi procurorul general nu şi-au ţinut promisiunea de a asigura o cercetare obiectivă şi temeinică a doleanţelor sătenilor. In consecinţă apar din nou baricade pe drumul naţional nr. 19, circulaţia publică este întreruptă, iar incidentele dintre taberele adverse se intensifică şi culminează cu rănirea luiToader Pop. Poliţia deblochează şoseaua, dar sătenii îi alungă pe poliţişti şi blochează din nou şoseaua. Primul-ministru însuşi propune (prin prefect şi un secretar de stat) o întâlnire cu sătenii. Dar sătenii se tem de o asemenea întâlnire la Sighetu Marmaţiei sau la pichetul de grăniceri, iar oficialităţile se tem să vină la primăria din Săpânţa. în cele din urmă o delegaţie de 10 săteni şi reprezentanţi ai Guvernului, sosiţi cu elicopterul, se întâlnesc, sub protecţia poliţiei, în curtea unei case de la marginea satului. Oficialităţile promit să-1 informeze pe primul-ministru în legătură cu nemulţumirile şi revendicările acestora: eliberarea fostului primar, Toader Steţca şi cercetarea lui în stare de libertate, cercetarea numeroaselor abuzuri săvârşite de fostele conduceri ale C.A.P.-ului, cooperativei de consum şi primăriei. La rândul lor autorităţile doresc deblocarea şoselei, numirea unui nou primar şi normalizarea vieţii în comună.

• 9 aug. Toader Steţca, fostul primar al comunei Săpânţa, este trimis în judecată de către procuratură, la judecătoria din Sighetu Marmaţiei, sub acuzaţia de ultraj şi ultraj cu violenţă.

• 14 aug. Săpânţa. în timp ce Anton Pop, prefectul judeţului, îi aşteaptă pe săteni la prefectură, aşteptarea prelungindu-se până la patru ore, sătenii l-au aşteptat pe acesta la primăria din Săpânţa.

• 21 aug. Primul Congres al deputaţilor poporului din regiunile locuite de găgăuzi (RSS Moldova) proclamă constituirea Republicii Gâgăuze, în componenţa U.RS.S. O telegramă adresată lui Mihail Gorbaciov, Sovietului Suprem al U.RS.S. şi Sovietelor supreme ale republicilor unionale formulează cererea de a fi recunoscută Republica Găgăuză în componenţa U.R.S.S.

• 22 aug. Procurorul genearal, Gheorghe Robu, face unele precizări în legătură cu stadiul cercetărilor în dosarele Revoluţiei 94

1990

din dec. '89: Au fost înregistrate la procuratură 1218 lucrări privind

1456 făptuitori, din care au fost soluţionate 580 de dosare cu 834 făptuitori din care: prin trimitere în judecată. -44 cauze cu 147 inculpaţi din care 134 arestaţi (9 generali de securitate, 34 ofiţeri de securitate, 47 ofiţeri de miliţie, 5 subofiţeri de miliţie, 1 maistru militar miliţie, 3 ofiţeri MAp.N., 1 subofiţer 3 MAp.N., 3 militari în termen MAp.N.), 44 civili (33 foşti demnitari de partid şi de stat); prin netrimitere în judecată -536 cauze cu 687 făptuitori. Se mai fac cercetări în legătură cu 638 de cauze cu 622 făptuitori, din care 10 în stare de arest. Pentru 22 cauze cu 22 făptuitori din care 2 în stare de arest, se fac cercetări în legătură cu fapte de terorism, vătămări corporale sau rănire mortală.

Situaţia celor trimişi în judecată: -147 inculpaţi din care .134 în stare de arest preventiv pentru săvârşirea unor infracţiuni legate de Revoluţia din dec. '89. Dintre aceştia 43 au fost deferiţi Curţii Supreme de Justiţie, iar 104 tribunalelor militare şi instanţelor judecătoreşti extraordinare; 79 de inculpaţi au fost deja judecaţi: 30 au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate, 7 achitaţi, 15 dosare restituite procuraturilor pentru continuarea cercetărilor, 1 amnistiat. Sunt în curs de judecată 69 de inculpaţi aflaţi în stare de arest. Dintre cei aflaţi în curs de judecată, 27 sunt foşti demnitari de partid şi de stat, iar 7 sunt foşti generali de Securitate.

- Partidul Revoluţiei Creştin şi Democrat organizează un miting cu ocazia împlinirii a opt luni de la Revoluţia din dec. '89. Coloanele pornesc din Piaţa Unirii şi se îndreaptă spre Piaţa Romană. Cei din fruntea coloanelor poartă tricolorul cu stema decupată şi o pancartă însângerată pe care scrie „Jos comunismul!", în faţa magazinului Electrotehnica de pe bulevardul Magheru se strigă: „Jos televizorul, ca minţit poporul!". La troiţa din Piaţa Romană se depune o coroană de flori şi se păstrează un moment de reculegere. Apoi se strigă lozinci. Demonstranţii se îndreaptă şi spre Piaţa Universităţii unde blochează circulaţia cu o banderolă albă şi cu panouri. Se strigă: „Neam întors acasă!", „Vrem dreptate, nu procese înscenate!", „Vrem arestaţii!", „Privatizare da, nomenclatură ba!". După apariţia a două autobuze cu jandarmi şi cu scutieri decişi să facă ordine, demonstranţii se retrag.

• 23 aug. în Piaţa Universităţii e din nou demonstraţie. Forţele de ordine intervin energic, manifestanţii se apără cu pietre şi sticle. Se fac arestări. Ostaşii cu scuturi mărşăluiesc pe bulevard 95

1990

între Piaţa Romană şi Piaţa Universităţii. A fost reţinut Sebastian Ţarălungă de la revista Phoenix, din Bucureşti, au fost agresaţi şi alţi reporteri printre care şi membrii unei echipe ai Televiziunii olandeze.

• 24 aug. Camera populară a R.D.Germane adoptă o hotărâre prin care se stabileşte ziua de 3 oct. ca dată de reunificare a Germaniei. Moţiunea preconizează aderarea R.D.G. la R.F.G. pe baza articolului 23 al Constituţiei vest-germane. Decizia este considerată un adevărat eveniment istoric.

• 24-25 aug. în Piaţa Universităţii demonstraţiile persistă. Se strigă „îliescu dictator, el va trage în popor", „Voi aţi fost minerii!", „Iliescu fii boier, du-te şi te fă miner", „Somn uşor, somn uşor, aţi votat un dictator". Seara apare poliţia decisă să facă ordine. Au loc lupte de stradă, urmăriri prin blocuri şi arestări. Totul sub înscrisul apărut pe zidurile Facultăţii de Arhitectură, după 13-15 iun.: Piaţa Tien An Men II.

• 25 aug. Comunicat al Colegiului Director al F.S.N., în care se condamnă reocuparea pieţei şi blocarea circulaţiei în intervalul 22-25 aug., în urma mitingului autorizat al Partidului Revoluţiei Creştin şi Democrat. Sunt chemate formaţiunile politice, organizaţiile sindicale, obşteşti şi nepolitice, ca şi cetăţenii să se desolidarizeze de asemenea acţiuni destabilizatoare. Reprezentanţii partidelor politice declară că nu sunt implicaţi în manifestaţia din Piaţa Universităţii, unii o condamnă, iar alţii consideră că, oricum ar decurge, acţiunea exprimă nemulţumirile populaţiei cu care trebuie să se intre în dialog.

• 26-27 aug. Piaţa Universităţii. Continuă demonstraţiile care culminează în noaptea de 27 (aşa cum rezultă dintr-o declaraţie a F.S.N.) cu „acte de vandalism stradal, acţiuni individuale, distrugeri de maşini, bătăi, atacuri asupra sediilor F.S.N., violenţe verbale şi alte manifestări huliganice". Unii ziarişti (Alex. Melian -Adevărul} cer: „Apăraţi-ne, domnilor poliţişti!" Demonstranţii sunt consideraţi „sălbatici setoşi de sânge" faţă de care poliţia trebuie să-şi facă datoria chiar sau tocmai pentru că are conştiinţa încărcată,

• 27 aug. Primăria municipiului Bucureşti emite o decizie despre care susţine că a fost inspirată de sesizările unor asociaţii de locatari şi ale unor cetăţeni:

„Art. 1. Se interzice organizarea de adunări publice, manifestaţii, demonstraţii, mitinguri, în zonele:Piaţa Victoriei, Piaţa Romană, Piaţa Universităţii, Piaţa Rosetti, Piaţa M.Kogălniceanu, Piaţa Iancului.

96

1990

Art. 2. Adunările publice se vor desfăşura în parcurile Liberaţii, Operei, Titan şi Tineretului.

Art. 3. Organizatorii adunărilor publice, cu acordul cluburilor sportive, pot solicita desfăşurarea acestora pe stadioane".

• 28 aug. Săpânţa. Sătenii refuză dialogul cu prefectul. D.N. 19 este blocat de o baricadă. Se cere eliberarea lui Toader Steţca şi dialog cu o echipă guvernamentală, întâlnirile anterioare neconducând la nici un rezultat.

• 29 aug. întâlnire a demonstranţilor din Piaţa Universităţii, la primăria Capitalei, cu Ştefan Ciurel, primarul general al Capitalei. Demonstranţii îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu decizia primăriei prin care manifestaţiile, mitingurile sunt autorizate doar în câteva parcuri. Se ajunge la o înţelegere în legătură cu amenajarea Pieţei Universităţii. Se convine să fie prezentate, la o viitoare întâlnire, desene în care să se propună soluţii cu privire la aspectul pieţei şi la problemele de circulaţie. Se promite că va fi aleasă soluţia cea mai bună.

- Parlamentul României, întrunit într-o şedinţă comună, adoptă o Declaraţie cu prilejul împlinirii, la 30 aug., a 50 de ani de la Dictatul de la Viena, prin care României i s-a luat o parte din teritoriu, act definit ca arbitrar. Cu acelaşi prilej au loc depuneri de coroane de flori la Monumentul Eroilor Neamului şi slujbe de pomenire. La rândul său U.D.M.R. dă o Declaraţie în care, printre altele, se specifică: „Maghiarii din România simt şi înţeleg că Dictatul de la Viena continuă să fie prezent în conştiinţa românilor ca o gravă nedreptate săvârşită la adresa lor, ca una din cele mai dureroase tragedii ale istoriei lor naţionale". Legat de această comemorare preşedintele Ion Iliescu rosteşte, la 30 aug., un discurs la posturile de radio şi televiziune.

• 30-31 aug. Wolfgand Schaubec, ministrul vest-german de interne şi secretarul de stat Gunther Klause din Germania de Est semnează în noaptea de 30 spre 31 aug. tratatul privind unificarea Germaniei, în prezenţa primului-ministru al R.D.G., Lother de Maiziere.

• 31 aug. Prima Convenţie Naţională a Uniunii Ziariştilor Democraţi din România în care, prin schimbarea denumirii, Uniunea se transformă în Asociaţia Ziariştilor Români. în Declaraţia Convenţiei se fac referiri la problemele majore ale breslei: apărarea libertăţii presei, relaţiile internaţionale ale A.Z.R., apărarea intereselor economice ale publicaţiilor, raporturile A.Z.R. cu puterea, protecţia ziariştilor. Se decide afilierea A.Z.R. la

/ Istoria

97

1990

Federaţia Internaţională a Ziariştilor. • 2 sept. Chişinău. Sesiunea extraordinară a Sovietului

Suprem al R.S.S. Moldova. Se hotărăşte introducerea instituţiei prezidenţiale pentru care este ales Mircea Snegur.

- Tiraspol. La Congresul extraordinar al deputaţilor poporului se proclamă Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Nistreanâ. Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova declară ca anticonstituţionale lucrările acestui Congres.

• 4 sept. La a doua întâlnire cu primarul Ştefan Ciurel, demonstranţii prezintă o listă cu mai multe revendicări, dintre care prima prevede ca Piaţa Universităţii să fie închisă definitiv pentru circulaţia autovehiculelor şi să fie proclamată „for al libertăţii". Cele două părţi se despart fără să fi ajuns la vreo înţelegere.

• 5 sept. Săpânţa. Sunt luaţi ostateci Augusţin Botiş, deputat, şi Ovidiu Şincai, împuternicit al Guvernului. în aceeaşi seară cei doi sunt puşi în libertate. După ce Parlamentul dă un comunicat în legătură cu sechestrarea la Săpânţa a unor persoane oficiale, Augustin Botiş declară că n-a fost sechestrat nici el şi nici altcineva, ci, în ceea ce-1 priveşte a stat la discuţii până seara târziu cu sătenii şi n-a mai putut să ajungă la Baia Mare din cauza ceţei. La 11 sept., cei doi, într-o conferinţă de presă, vor susţine că sătenii iau obligat să nu declare că au fost sechestraţi.

• 6 sept. Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti este împuternicită să dea publicităţii urt apel al „poporului din Săpânţa către cetăţenii României". Sătenii, „descendenţi direcţi ai dacilor liberi", cer eliberarea primarului Toader Steţca şi cercetarea lui în stare de libertate, deşi ei declară în faţa instanţei de judecată că nu înţeleg cum un primar ales prin voinţa populară a putut greşi în şase luni de exercitare a mandatului atât de mult încât să fie arestat, în timp ce foştii comunişti care au condus satul şi au greşit timp de 45 de ani printr-o activitate cu efecte dezastruoase sunt liberi.

• 7-8 sept. Braşov. Din iniţiativa Mişcării „15 Noiembrie" are loc prima întâlnire a Rezistenţei române. Participă: Societatea „Timişoara", Grupul pentru Dialog Social, A.F.D.P.R., G.I.D., C.A.D.A., Forumul Democratic Antitotalitar Cluj, Liga Pro-Europa -Târgu Mureş, Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti şi din I.P.B., delegaţia minerilor din Valea Jiului participanţi la grevele din 1977, Asociaţia „21 Decembrie" Bucureşti, Asociaţia Libertatea, Federaţia Solidaritatea, Sindicatul „22 Decembrie" -Zărneşti, Asociaţia ¿45 Noiembrie" 1987 şi reprezentanţii presei indepen-

98

1990

dente. Participanţii consideră că n-a încetat încălcarea drepturilor

fundamentale' ale omului, nu s-a făcut alinierea la legislaţia internaţională, se manifestă fenomene grave în viaţa politică, socială şi economică, se păstrează o tăcere vinovată în legătură cu unele evenimente. Se face apel la solidarizarea tuturor forţelor care sprijină instaurarea unei adevărate democraţii.

• 9 sept. Helsinki. întâlnire Mihail Gorbaciov - George Bush pentru tratative privind situaţia din Golf.

• 11 sept. Moscova. Miniştrii de externe ai U.R.S.S., S.U A., Marii Britanii, Franţei, R.F.G. semnează Tratatul de reglementare a aspectelor exterioare de unificare a Germaniei. Participă şi Mihail Gorbaciov.

• 15 sept. întâlnire între reprezentanţii conducerii S.Z.R. (Sergiu Andon) şi reprezentanţi ai Consiliului Director al A.Z.R. (Petre Mihai Băcanu). Se discută în primul rând despre unitatea sindicală din domeniul presei. O dată cu apariţia altor organizaţii sindicale, S.Z.R. îşi completează titulatura devenind Federaţia Sindicatelor din întreaga presă.

• 17 sept. începe procesul celor 24 (23 prin moartea lui Mihai Gere) foşti membri aiC.P.Ex.

• 18 sept. Braşov. începe procesul lui Toader Steţca (proces strămutat de la Sighetu Marmaţlei la Braşov) acuzat de ultraj cu violenţă. Completul de judecată hotărăşte judecarea în stare de libertate a inculpatului.

• 20 sept. Reprezentanţi ai obştii ziariştilor din organizaţiile profesionale de ziarişti au aprobat Carta libertăţii presei, document care reglementează statutul ziaristului şi al presei într-o societate democrată. Documentul a fost prezentat preşedintelui României, Guvernului, celor două Camere ale Parlamentului.

• 21 sept. Tribunalul Militar teritorial Bucureşti îl condamnă pe Nicu Ceauşescu la 20 de ani închisoare, 10 ani interdicţie a unor drepturi şi degradare militară, schimbând acuzaţia de infracţiune de genocid în instigare la omor deosebit de grav.

• 21-23 sept. A.Z.R. organizează colocviul „Pentru o televiziune independentă". Reprezentanţii asociaţiilor, grupărilor, ligilor prezenţi la colocviu hotărăsc înfiinţarrea unei televiziuni naţionale sub controlul societăţii civile. în vederea constituirii televiziunii alternative, independente, sunt invitate şi alte organizaţii democratice şi persoane individuale care susţin ideea de a se alătura nucleului constituit deS.O.T.I. (Societatea română 99

1990

pentru înfiinţarea unei companii naţionale de televiziune independentă). Se cer Guvernului condiţii pentru ca posturile locale să poată avea programe difuzate concomitent cu emisia celor două posturi oficiale. Participanţii la colocviu hotărăsc să adere la S.O.T.I. şi se constituie nucleele de bază ale comisiilor de lucru în vederea realizării postului, ca alternativă la televiziunea existentă, ce va permite manifestarea unei concurenţe constructive, condiţii pentru creşterea calităţii audiovizualului din România.

• 22 sept. Comemorarea a 9 luni de la Revoluţia din dec. '89. în Piaţa Universităţii un grup de 10-15 persoane rup, smulg şi distrug coroanele depuse la troiţă de Ion Iliescu, reprezentanţi ai Guvernului şi ai F.S.N.

• 24 sept. începe procesul intentat de cătrea Procuratura municipiului Bucureşti unui lot din persoanele reţinute cu ocazia evenimentelor din 13-15 iun. Inculpaţii minori au fost puşi în libertate, iar cei încă arestaţi declară că au avut parte de tratamente şi cercetare abuzivă, din cauză că sunt consideraţi „revoluţionari". Tudor Dumitru intră în sala de şedinţă cu o pancartă pe care scrie: „Greva tăcerii". Printre inculpaţi se află: Dincă Dumitru, Popescu Magdalena, Mărieş Teodor, Geroşanu Ciprian.

• 27 sept Scriitorul Eugen Barbu este exclus din Uniunea Scriitorilor. Membrii breslei consideră că Eugen Barbu a transformat în ultimele două decenii revista Săptămâna, al cărei director a fost, într-un organ nedisimuîat al serviciilor de Securitate ceauşiste, denigrând personalităţi române importante. S-a mai făcut vinovat de plagiat literar calificat, delict denunţat de U.S. în 1979, când publicarea dosarului plagiatului a fost interzisă de Nicolae Ceauşescu. Se mai consideră că Eugen Barbu continuă într-o formă mai brutală stilul Săptămânii, cu atacuri la adresa U.S., în revista România Mare, unde are calitatea de director.

• 28 sept. - 5 oct. Ion Iliescu face prima vizită la New York, unde participă la lucrările Sesiunii speciale a Fondului Naţiunilor Unite pentru copii (U.N.I.C.E.F.) şi la cea de-a 45-a Sesiune a Adunării Generale a O.N.U. Pe lângă numeroasele contacte, interviuri, conferinţe de presă, Ion Iliescu se întâlneşte şi cu membrii comunităţii române, chiar după ce aceştia au manifestat zile întregi în faţa Misiunii Române la O.N.U., împotriva puterii de la Bucureşti.

• 30 sept. „Proclamaţia de la Săpânţa" conţine nouă puncte prin care vizează lichidarea structurilor şi mentalităţilor comuniste, eliminarea reprezentanţilor nomenclaturii satelor, încă

100

1990

activi, desfiinţarea C.A.P.-urilor, împroprietărirea şi sprijinirea efectivă a ţăranului român, recâştigarea demnităţii acestei categorii. în introducerea la Proclamaţie se spune printre altele: „Idealurile pentru care luptăm noi sunt ale tuturor ţăranilor din România. Noi suntem categoria socială cea mai oropsită, noi am dat mii de jertfe. Modul de interpretare tendenţioasă şi denaturată (întreţinuta de organele puterii fesenist-comuniste: presă, radio, televiziune) privitor la idealurile pentru care luptăm ne obligă să informăm întreaga ţară despre ţelurile noastre, pentru care am ridicat drapelul libertăţii la Săpânţa. Aceste idealuri sunt ale întregii ţări, împotriva oricărei forţe antidemocratice".

• 2-3 oct. Orele 20 G.M.T. La numai 327 de zile de la căderea zidului Berlinului, în centrul Europei apare o nouă ţară -Germania-rezultat al unificării RD.G. cu R.F.G., cu o populaţie de 78,7 milioane de locuitori şi cu o economie care o face să fie a treia putere economică după S.U.A. şi Japonia. (La 6 oct. 1989, Mihail Gorbaciov, prezent la a 40-a aniversare a RD.G., le spunea germanilor din est: „peste un an veţi avea cu totul alte griji", iar Erich Honecker tot în 1989 încerca o profeţie: „Zidul de la Berlin va exista şi peste o sută de am".) în acest moment încetează drepturile pe care cele patru puteri învingătoare ale nazismului le-au avut asupra Germaniei. O bucurie imensă, decent şi solemn exprimată îi ţine treji pe germani. Ceremonia reunificării a avut loc în piaţa din faţa clădirii Reichstagului. La miezul nopţii un grup de tineri a ridicat un drapel uriaş, simbol al Germaniei unite. Helmut Kohl CiDe pe pământul german nu va veni decât pace") şi Richard von Weizsaecker, preşedintele ţării, rostesc discursuri marcate de importanţa momentului. Comunitatea internaţională consideră unificarea Germaniei ca pe un eveniment epocal, comentat pe larg în presă. în Germania sosesc mesaje din toată lumea (şi de la Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Petre Roman).

• 18 oct. După 100 de zile de guvernare, primuTministru, Petre Roman, prezintă în faţa Parlamentului un Raport privind stadiul aplicării reformei economice şi necesitatea accelerării acesteia. Rezultatele economice din perioada 1 ian. -30 sept. sunt considerate neconcludente de primul-ministru care avertizează: „Am atins pragul de la care nu mai avem alternativă, trebuie să operăm cu reforma, nu doar să afirmăm că este necesară". Premierul încheie cu sublinierea că la vremurile şi energiile noi ale reformei sunt necesari oameni noi. Raportul a fost apreciat ca remarcabil chiar şi de opoziţie. Radu Câmpeanu declară că

101

1990

Raportul conţine idei de inspiraţie liberală şi că i-a şi atras atenţia primului-ministru în legătura cu această contaminare doctrinară. „Este a doua oară când ne luaţi programul" exclamă Radu Câmpeanu. consolându-se apoi cu observaţia că una este „să emiţi principii şi reguli liberale şi cu totul altceva să ştii să le aplici în spirit liberal". Ion Raţiu, la rândul său, consideră Raportul împrumutat de la ţărănişti: „Cel mai mare compliment care ni se poate face este ca ideile pe care le-am enunţat să fie copiate. în ultima sa formă, programul Roman nu este decât o versiune atenuată a ceea ce am susţinut eu tot timpul în perioada campaniei electorale". Datorită acestor dispute în jurul paternităţii ideilor din Raport presa 1-a numit „Raportul Roman sau triumviratul politic".

• 22 oct. Apelul Sfatului Frontului Popular din Moldova către românii din toată lumea, prilejuit de pretenţiile la autonomie ale recent proclamatelor Republici Găgăuză.(19 aug.)şi Transnistreană (2 sept,)care pentru a da o aparenţă de legalitate acţiunilor lor pregătesc alegeri -28 oct. în Găgăuzia şi 25 nov. în Transnistria. In apel se spune: „Organizaţi campanii de presă, manifestaţii publice, lansaţi apeluri şi proteste adresate organismelor internaţionale şi conducerii U.R.S.S. (...) Participaţi la Săptămâna solidarităţii cu Republica Moldova, a cărei desfăşurare o propunem pentru 22-29 oct".

- La sediul U.N.E.S.C.O. din Paris are loc o seară românească prin care se marchează normalizarea relaţiilor României cu acest for şi, legat de eveniment, instalarea ambasadorului Dan Hăulică. Se remarcă prezenţa unor personalităţi franceze şi române (Jack Lang, ministrul culturii francez, istoricul Alain Decaux), se cântă Enescu, se vizionează expoziţia de sculptură a lui Mircea Spătaru şi de pictură a Silviei Radu sau spectacolul Medeea în regia lui Andrei Şerban.

într-un moment de mare tensiune artistică a spectacolului un grup de spectatori şi-a exprimat cu energie revendicările şi dorinţele: „Să vină minerii!", „Trăiască Regele Mihai!", „Trăiască România, Franţa, democraţia!".

- Luxembourg. Comunitatea Europeană şi România semnează Acordul de cooperare economică şi comercială. Documentul a fost elaborat în iun. şi ratificat în sept., semnarea lui fiind amânată datorită reacţiilor comunitare la evenimentele din 13-15 iun. Deşi Petre Roman a dat asigurări că evenimentele din iun. nu se vor mai repeta, Gianni de Michelis, ministru de externe al Italiei, ţară care exercita preşedinţia C.E.E. în acel

102

1990

semestru, a apreciat că situaţia din România „suscită în continuare preocupări".

• 23 oct. Petre Roman este al doilea şef de guvern dintr-o ţară membră a Pactului de la Varşovia care se întâlneşte cu secretarul general al NAT.O. de la Bruxelles. Premierul român şi-a exprimat întreaga încredere în evoluţia României spre democraţie şi a opinat că structura, rolul şi oportunitatea Pactului de la Varşovia în actualele condiţii trebuie regândite.

• 25-26 oct. Cluj. Prima Convenţie Naţională a Forumurilor Democratice Antitotalitare, la care sunt prezente peste 1 600 de persoane, reprezentând 44 de Forumuri Democratice Antitotalitare din toată ţara. Doina Cornea deschide lucrările Convenţiei la care mai iau cuvântul Corneliu Coposu, Mircea Stănescu, Constantin Cojocaru, Vasile Bahnaru, ultimul din partea Frontului Popular din Moldova. în Piaţa Libertăţii din Cluj are loc cu acest prilej o adunare populară la care Călin Nemeş dă citire Rezoluţiei adoptate de Convenţie. Se ia decizia să se formeze Forumul Democratic Antitotalitar din România, ca organism naţional, având ca filiale cele 44 de Forumuri prezente la lucrări. Se mai hotărăşte finalizarea unor iniţiative: un Proiect de Constituţie care să fie înaintat Parlamentului, ca o alternativă la cel care se pregăteşte; organizarea unui proces al comunismului din perioada 1945-1989; propuneri privind privatizarea, proclamarea dreptului de proprietate personală; proclamarea flintei umane drept ţel al tuturor acţiunilor; adevărul despre dec. ' 89 şi 13-15 iun. '90; oprirea tendinţelor de politizare a sindicatelor şi împroprietărirea ţăranilor. In Rezoluţia adoptată se precizează că principiile de bază ale politicii Frontului Democratic Antitotalitar din România sunt conţinute în cele 10 puncte ale Proclamaţiei de la Cluj, din 6 aug. 1990,acceptată ca program, completată cu încă 13 puncte.

• 26 oct. Parlamentul Moldovei Sovietice proclamă starea de urgenţă în trei regiuni din sudul republicii locuite şi de găgăuzi, în urma refuzului reprezentanţilor acestora de a se aşeza la masa tratativelor cu Mircea Snegur, sosit special în zonă. Mihail Gorbaciov, consultat telefonic, a fost de acord cu măsura luată, dar a recomandat rezolvarea paşnică a conflictului. Se încearcă împiedicarea alegerilor în regiune.unde sosesc forţe poliţieneşti şi o coloană sovietică de blindate (autorităţile găgăuze lansaseră anterior un apel lui Mihail Gorbaciov pentru a se pune sub protecţia sa).

• 27 oct. Apelul Sovietului Suprem al R.S.S, Moldova către 103

1990

popoarele lumii: „Elemente separatiste şi izolaţioniste protejate de Moscova pun în pericol integritatea ţării, viitorul independenţei şi reformelor democratice".

• 22-29 oct. Parlamenul României adoptă o Declaraţie prin care îşi exprimă profunda îngrijorare şi solidaritatea cu populaţia şi cauza republicii Moldova. Urmează numeroase apeluri cu un conţinut asemănător din partea Patriarhiei române, a unor organizaţii, forumuri, ligi, asociaţii, partide.

• 1 nov. Apare în presă cererea de demisie adresată lui Ion Iliescu. a procurorului general al României, Gheorghe Robu. Motivul îl constituie campania de calomnii (adulter, luare de mită, relaţii cu cadre de Securitate, daruri în valută de la Ion Raţiu, solidaritate cu Ungaria în defavoarea României, abuzuri în serviciu etc), susţinută de Corneliu Vădim Tudor prin revista România Mare. Gravitatea acestor calomnii lezează grav prestigiul celui care ocupă o asemenea funcţie - consideră procurorul general -şi-1 obligă să renunţe la ea tocmai pentru a-şi apăra în deplină libertate demnitatea ultragiată.

• 2 nov. La intrarea în orăşelul Dubăsari au loc ciocniri între formaţiunile de miliţie sosite de la Chişinău şi detaşamentele muncitoreşti din aşa-numita Republică Nistreană. Se înregistrează victime: morţi şi răniţi. M.A.I. al U.R.S.S. cere permisiunea M.A.I. al Republicii Moldova de a aduce, pentru stabilizarea situaţiei, trupe de interne la Tiraspol, Dubăsari, Râbniţa şi în alte raioane.

• 6 nov. Ia fiinţă Alianţa Civică, „structură de cooperare a tuturor energiilor sociale care susţin valorile credinţei, umanismului şi democraţiei", la rândul lor singura cale de propăşire şi recâştigare a identităţii şi demnităţii naţionale. A.C. se constituie din iniţiativa: Asociaţiei „15 Noiembrie"-Braşov, Solidarităţii Universitare, Societăţii „Timişoara", G.D.S., Societăţii „Agora" -Iaşi, Grupului Independent pentru Democraţie, Asociaţiei Prodemocraţia şi a peste 200 de intelectuali şi muncitori. A.C. dă publicităţii o Declaraţie de principii având ca deviză: „Nu putem reuşi decât împreună!".

• 10 nov. Comisia de supraveghere Helsinki, organizaţie care se ocupă de drepturile omului, adresează o scrisoare lui Ion Iliescu în care se exprimă îngrijorarea în legătură cu modul în care decurge procesul lui Iulian Vlad. Acesta ar trebui să răspundă pentru toate faptele ce încălcau drepturile omului, săvârşite cu mult înainte de dec. '89, în calitatea sa de şef al Securităţii Statului. Comisia îşi exprimă nemulţumirea că procesul a fost suspendat datorită lipsei probelor „complicităţii la genocid".

104

1990

• 12 nov. Judecătoria din Braşov dă verdictul în cazul Toader Steţca: 7 luni închisoare pentru infracţiunea de ultraj şi un an închisoare pentru infracţiunea de ultraj cu violenţă. S-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei.

• 15 nov. în mai multe oraşe ale ţării au loc mari mitinguri la 3 ani de la revolta anticomunistă a muncitorilor de la Braşov din 1987.

Bucureşti. Organizat de A.C, are loc cel mai mare miting de după Revoluţia din dec, '89, cu (se apreciază) 200 000 persoane. Coloane masive de manifestanţi străbat centrul Capitalei, din Piaţa Palatului pe Calea Victoriei pînă la Piaţa Victoriei. Se strigă lozinci: „O demisie pentru liniştea noastră", „Jos emanatul!", „Unde-s teroriştii, i-aţi făcut miniştri?". Se cântă „Imnul golanilor". O delegaţie condusă de Constantin Ticu Dumitrescu este primită în clădirea Guvernului şi rugată să aştepte. Aşteptarea prelungindu-se îndelung delegaţia se retrage „Am considerat că este sub demnitatea sutelor de mii de manifestanţi să aşteptăm să vină cineva din partea Guvernului, mai ales că se ştia că vom veni", declară C. Ticu Dumitrescu. Coloanele ajung în Piaţa Universităţii: „Am ajuns acasă!" scandează demonstranţii. Trecerea prin piaţă se face în tăcere în memoria tuturor victimelor comunismului. Se ajunge din nou în Piaţa Revoluţiei unde încep discursurile. Au fost prezenţi printre organizatori: conducerea A.C., Marian Munteanu, Mihai Gheorghiu, Vartan Arachelian, Dumitru Iuga, Mihai Şora.

Braşov. Demonstraţie de proporţii sub deviza „15 nov. 1990 -Braşov - zonă liberă de neocomunism". Avându-i în frunte pe membrii Asociaţiei „15 noiembrie 1987', demonstranţii reconstituie traseul parcurs cu trei ani în urmă. Se strigă: „F.S.N. -pâinea noastră unde e?", „Braşov - Timişoara şi mâine în toată ţara", „Revoluţia continuă", „Preşedinte, Guvern, Senat - salarii mari v-aţi aranjat, ale poporului le-aţi uitat!", „Deşteaptă-te române până nu va fi prea târziu", „Jos Iliescu!". Au luat cuvântul: Doina Cornea, Gabriel Andreescu, Neculai Constantin Munteanu, Toader Steţca, Mircea Sevaciuc, delegaţi ai Timişoarei şi ai Confederaţiei Frăţia. Când s-a dat citire unui mesaj din partea minerilor, s-a fluierat îndelung, vorbitorul nemaireuşind să-şi termine mesajul. S-a făcut apel la grevă generală, s-a cerut şi demisia prefectului Ion Sofroniciu, care a anunţat că după ce va lua legătura cu primul-ministru îşi va da demisia. (S-a răzgândit însă după ce a vorbit la telefon cu Petre Roman.)

Atât A.C. cât şi Asociaţia „15 Noiembrie" dau publicităţii 105

1990

Declaraţia Alianţei Civice şi Proclamaţia de la Braşov. De asemenea Asociaţia „15 Noiembrie" dă un Comunicat în care constatând „situaţia tragică în care se află România, din punct de vedere economic, social, şi politic, în urma furtului de revoluţie de către eşalonul doi al Partidului Comunist" se cere epurarea Parlamentului, vot de încredere pentru Guvern sau demisia primului-ministru şi demisia imediată a lui Ion Iliescu.

-Mitinguri de solidaritate cu Braşovul anului 1987 au avut loc şi ta Timişoara, Cluj, Hunedoara, Ploieşti, Iaşi, Constanţa.

-într-o şedinţă specială, camerele reunite ale Parlamentului marchează trecerea a trei ani de la revolta braşovenilor, împotriva regimului comunist şi dictaturii. Din partea reprezentanţilor mişcării a fost invitată o delegaţie: Vasile Anghel, Daniel Anghel şi Lucian Szilaghi. Vasile Anghel a prezentat câteva propuneri: înscrierea zilei de 15 nov. ca zi naţională de luptă împotriva comunismului; redeschiderea procesului de la Braşov. A luat cuvântul Dan Marţian care şi-a exprimat admiraţia faţă de actul de mare curaj civic al braşovenilor. într-un Comunicat al Asociaţiei „15 Noiembrie" se menţionează că prezenţa acestei delegaţii la Palatul Cotroceni n-a avut mandatul asociaţiei care va analiza această iniţiativă a membrilor delegaţiei.

- Se încheie misiunea delegaţiei Comisiei pentru relaţiile cu ţările europene nemembre ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Din delegaţie fac parte: René Noerens, şeful delegaţiei, preşedintele Grupului belgian al Uniunii Interparlamentare, liberal -Belgia, Fritz Probst, raportor al Comisiei pentru România, liberal - Austria, Ingrid WÛloch, membră a Comisiei pentru relaţii parlamentare şi publice, conservator -Norvegia, Jordi Sole, membru al Comisiei, socialist-Spania, Guy Dufour, secretar al Comisiei şi Irene Ruegg, interpretă. Au avut loc întâlniri cu autorităţile române, reprezentanţi ai opoziţiei, personalităţi publice. S-au făcut câteva recomandări: să se cerceteze evenimentele din mart. '90 (Târgu Mureş) şi 13-15 iun. Bucureşti. S-au cerut rapoartele comisiilor parlamentare însărcinate cu cercetarea acestor evenimente, dar rapoartele n-au fost încă întocmite. S-a fixat ziua de 7 dec. 1990 ca dată limită a prezentării celor două rapoarte. Au mai fost luate în discuţie necesitatea alegerilor locale, dificultăţile presei, situaţia copiilor handicapaţi, a minorităţilor, emigraţia masivă care poate fi diminuată prin integrarea profesională a tinerilor.

• 16 nov. Prin fuziunea Partidului Democrat al Muncii cu Partidul Socialist, apare Partidul Socialist al Muncii condus de

106

1990

Ilie Verdeţ - preşedinte şi Nicolae Bălăşoiu, Traian Dudaş, Valeriu Petrescu, George Şerban -vicepreşedinţi. George Şerban îşi dă demisia a doua zi. La şedinţa de constituire, Partidul Socialist era neînregistrat laT.M.B. Includerea în noul partid a unor membri marcanţi ai P.C.R. a fost discutată anterior. Pentru a obţine sala Clubului Uzinelor Faur, s-a emis o adresă din partea Organizaţiei economice de producţie şi servicii „Furnica", prin care se cerea închirierea sălii în scopul organizării unei consfătuiri cu agenţi economici şi reprezentanţi ai societăţii „Furnica". Adresantul era Clubul Uzinei „23 August", denumirea dinainte de dec.'89. Fuziunea s-a produs printr-o deturnare a Conferinţei Naţionale a Partidului Democrat al Muncii. Ilie Verdeţ declară (şi pe postul de televiziune) că a apărut pentru că în arena politică românească există o dreaptă, un centru şi lipsea cu desăvârşire stânga. Astfel apare acest partid pe care părintele său, Ilie Verdeţ, îl consideră „un partid de stânga, moderat, de tip socialist". Tot el declară că membrii partidului nu sunt obligaţi să folosească apelativul „tovarăşe" dar nici „domnule"pentru a nu le fi îngrădită libertatea. In declaraţia lui Gheorghe Albu, membru în conducerea fostului Partid Democrat al Muncii, se afirmă că a fost vorba de un fel de puci, bine organizat de Ilie Verdeţ care, la 12 ian. '90, a avut o întrevedere cu conducerea P.D.M. (Anton Moisescu, Alexandru Paraschiv, Eduard Mezîncescu, Gheorghe Albu). Atunci Verdeţ ar fi spus:„eu vin cu 800 de membri şi cu 6 milioane de lei". Iniţial respins, ulterior s-a asociat în secret cu membri ai conducerii P.D.M. şi a reuşit să ia puterea în noul partid, deşi cu trei zile înainte de Conferinţa naţională, într-o şedinţă a Comitetului Director, Constantin Pârvulescu fusese propus şi admis ca preşedinte de onoare al partidului. La Conferinţa Naţională au fost invitaţi în prezidiu toţi foştii membri P.C.R. care participau la lucrări ca să se convingă că era vorba de un partid serios. Ei au votat fuziunea partidelor şi astfel au luat puterea. Darea de seamă şi documentele P.D.M. nici n-au mai fost citite. Ilie Verdeţ în schimb a citit documentul de constituire a P.S.M. Ulterior toţi membrii gazetei Fapta editată de P.D.M. şi-au prezentat demisia. Apariţia acestui partid stârneşte o furtună de proteste.

• 17 nov. Asociaţia „15 Noiembrie" Braşov dă publicităţii o scrisoare deschisă prin care protestează împotriva felului în care preşedintele tării a înţeles să se folosească de această Asociaţie. Prezentă la Cotroceni, la o întâlnire cu prilejul comemorării a trei ani de la mişcările muncitoreşti din 1987, de la Braşov, o delegaţie a Asociaţiei a lăsat impresia falsă că

107

1990

preşedintele e girat de această Asociaţie. T.V.R. a prezentat trunchiat întâlnirea pentru a obţine o imagine favorabilă preşedintelui. Asociaţia „15 Noiembrie" Braşov cere încă o dată demisia lui Ion Iliescu.

-Conducerea MAp.N. hotărăşte trecerea în rezervă, în bloc, a unui important număr de militari, membri ai C.A.D.A. La întâlnirea reprezentanţilor C.A.D.A. cu ministrul apărării, Victor Atanasie Stănculescu (22 sept. 1990 şi 12 nov. 1990), acesta a recunoscut oportunitatea unor revendicări (înnoirile democratice din cadrul armatei, adevărul privind participarea armatei la evenimentele din dec. '89) şi chiar s-a angajat să le susţină. în urma acestei măsuri C.A.D.A. dă o declaraţie prin care cere demisia factorilor de răspundere din armată, cu vinovăţii notorii şi deci vulnerabili şi uşor de şantajat, ca şi reactivarea ofiţerilor C.A.D.A. trecuţi abuziv în rezervă,

• 19 nov. A.F.D.RR. organizează un marş al tăcerii în semn de protest faţă de reactivarea P.C.R. în varianta P.S.M. Participarea e impresionantă. în fruntea demonstranţilor se află Costache Nicuşor de 71 de ani, îmbrăcat în zeghe şi legat cu lanţuri la mâini şi la picioare, fost deţinut politic, eliberat în 1970, cu 1 300 lei pensie. Participanţii la miting sunt în majoritate oameni în vârstă, mulţi poartă în mâini fotografia unui deţinut politic pe care scrie: „Adio P.C.R. şi nu la revedere". Pe Calea Victoriei coloanele sunt aplaudate şi se aruncă flori, în faţa clădirii unde au loc lucrările Senatului coloanele se opresc pentru o manifestaţie de protest. Sergiu Nicolaescu coboară printre demonstranţi, care 51 înconjoară şi îi reproşează violent trădarea idealurilor Revoluţiei. Reîntors în Senat îşi anunţă demisia ca semn de dezaprobare a apariţiei P.S.M.: „Mă simt incapabil în momentul de faţă să găsesc o soluţie de liniştire pentru conştiinţa mea". Şi alţi parlamentari se pronunţă în legătură cu apariţia acestui partid: unii din opoziţie spun că F.S.N. e vinovat, că fără o anumită susţinere comuniştii n-ar fl îndrăznit să ridice capul, iar reprezentanţii F.S.N. consideră că n-au ce să-şi reproşeze. Ion Raţiu e de părere că (rejnaşterea P.C.R. e un moment istoric important. Ca să poată fi înfrânt cu adevărat, el trebuie să existe. C. Constantinescu Claps (P.N.Ţ.C.D.) cere să fie interzisă prin lege existenţa acestui partid (la întoarcerea sa de la tribună Ion Raţiu îl îmbrăţişează cu afecţiune). Numeroase alte acţiuni protestatare însoţesc reintrarea în viaţa politică a foştilor comunişti (protestează şi Liga Sindicatelor minerilor din Valea Jiului).

• 20 nov. Piaţa Aviatorilor. Miting popular al F.S.N. cu

1990

ocazia împlinirii à 6 luni de la victoria în alegeri. Mulţi participanţi şi multe discursuri printre care se remarcă vorbitorii: Petre Roman, Claudiu Iordache, Liviu Mureşan. Au loc şi schimburi de replici tăioase, mai ales în apropierea gurilor de metrou, între suporterii Frontului şi adversarii acestuia.

• 19-21 nov. Paris. François Mitterrand deschide lucrările Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa la care participă 34 de delegaţi, adică toţi şefii de stat şi de guvern care au semnat la 1 aug. 1975 „Actul final de la Helsinki". Preşedintele Franţei consideră Conferinţa drept cel mai important moment politic din ultimii 45 de ani. George Bush afirmă că documentele semnate au o importanţă unică în istorie:

1. Tratatul privind dezarmarea convenţională în Europa, la care aderă 22 membri ai N.A.T.O. şi ai Pactului de la Varşovia.

2. Declaraţia comună de neagresiune în care cele 22 de state semnatare se obligă să nu recurgă la ameninţarea cu forţa sau la folosirea forţei împotriva integrităţii teritoriale a vreunui stat.

3. Carta de la Paris pentru o nouă Europă care consacră procesul de destindere pe continent, început în 1975, la Helsinki.

Cu această ocazie se creează o serie de structuri şi instituţii noi ale Conferinţei general-europene: Consiliul de miniştri -Secretariatul (sediu la Praga); Centrul de prevenire a conflictelor (sediu la Viena); Biroul pentru alegeri libere (sediu la Varşovia); Adunarea Parlamentară care corespunde intenţiei unei participări parlamentare mai largi la C.S.C.E.

Ion Iliescu, prezent la Conferinţă, are o serie de întâlniri printre care cu François Mitterrand şi Mihail Gorbaciov. Acesta din urmă avertizează că nu doreşte să fie susţinute tendinţele separatiste care se manifestă în U.R.S.S., referindu-se în mod expres la ţările baltice, cărora le-a recunoscut dreptul de a aspira la obţinerea independenţei. Jozsef Antal anunţă că cele 6 ţări membre ale Tratatului de la Varşovia au căzut de acord asupra dizolvării structurilor lui până la sfârşitul anului următor.

în cuvântul său, George Bush îi menţionează drept „cei care au îndrăznit să acţioneze", pe Vaclav Havel, Jozsef Antal, Tadeusz Mazowiecki, Jelio Jelev. S-â considerat că ordinea acestor menţionări exprimă şi ierarhia preferinţelor pentru ajutor economic şi financiar.

• 22 nov. Virgil Măgureanu. directorul S.R.I., prezintă în faţa Parlamentului un raport în legătură cu specificul, structurile şi programul acestei instituţii şi răspunde unor probleme care 109 108

1990

continuă să neliniştească opinia publică: documentele fostului Departament al Securităţii Statului au fost puse în totalitate sub controlul M.Ap.N. după Revoluţia din dec. 1989; S.R.I, a trecut în rezervă sau îndepărtat 6 000 de cadre ale fostei Securităţi şi a preluat un sfert din aparatul informativ al acestei instituţii; toate mijloacele tehnice folosite de fosta Securitate pentru interceptarea convorbirilor telefonice au fost dezafectate, iar aparatura preluată de M.Ap.N.

-Londra. MargaretThatcher îşi anunţă demisia pentru că rezultatul alegerilor nu îi este atât de favorabil încât să-şi păstreze funcţia de lider al Partidului Conservator şi, în consecinţă, demnitatea de prim-ministru al Marii Britanii.

• 26 nov. Sofia. Todor Jivkov propune scoaterea la licitaţie internaţională a cadourilor primite de el în fosta calitate de conducător de partid şi de stat. Jivkov apreciază că s-ar putea obţine un miliard de dolari cu care s-ar putea construi un spital pentru copii.

• 27 nov. Londra. John Major (47 de ani), fostul ministru al finanţelor în Marea Britanie, este ales în fruntea Partidului Conservator ceea ce îl recomandă ca pe viitorul candidat la funcţia de prim-ministru.

-Asociaţia „15 Noiembrie" Braşov, Societatea Timişoara, C.A.D.A., Asociaţia veteranilor de război, Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti îi propun lui Ion Iliescu un dialog pentru 28 nov. la orele 11, în prezenţa reprezentanţilor presei şi televiziunii având ca punct de pornire deteriorarea continuă a situaţiei economice, sociale şi politice a ţării.

• 29 nov. Sindicatul liber al R.T.V.R. protestează contra modului discreţionar în care se conduce Televiziunea. Unii angajaţi cu opinii neconvenabile conducerii (Vartan Arachelian, Mihaela Minai) sunt marginalizaţi sau chiar înlăturaţi, în timp ce foştii activişti culturali care au condus altădată Televiziunea sunt din nou în fruntea instituţiei. Se propune ca posturile de conducere să fie ocupate prin concursuri serios organizate. Preşedintele sindicatului, Dumitru Iuga, anunţă că va declanşa greva foamei dacă protestul nu va avea ecou.

- Alianţa Civică cere ca în numele poporului, să fie adusă în faţa judecăţii naţiunii ideologia extremistă de stânga, care a inspirat, generat şi acoperit crime, protejându-i pe vinovaţi de dreapta pedeapsă; judecarea celor care au terorizat acest popor, blând şi omenos, timp de peste patru decenii, a conjuraţiei care a acoperit puterea în stat, a născut şi a instaurat cea mai feroce 110

1990

dictatură, a capilor acestei conjuraţii - nomenclatura comunistă -şi a braţului ei înarmat, poliţia politică -Securitatea; condamnarea şi abolirea tuturor legilor nedrepte - începând cu Constituţiile comuniste - a structurilor şi instituţiilor regimului dictatorial, înlăturarea persoanelor compromise, înlăturarea tuturor măsurilor abuzive antidemocratice şi antiumane adoptate în regimul comunist de-a lungul existenţei sale, între 1944 şi 1989".

-Ziarul România liberă declară că va găzdui în paginile sale, ca un Tribunal Moral, un proces al ccmunismului în care vor apărea toţi cei care consideră că au ceva de spus ca martori, acuzatori sau apărători ai acestei perioade. La această invitaţie , în România liberă s-au putut citi, vreme îndelungată, istoriile triste ale celor care au avut de suferit din partea regimului comunist.

- Ziarul Unirea din Alba Iulia publică un Comunicat al armatei „Transilvania" (semnat de generalul Paul Cheler, comandantul acestei armate) către populaţie, în care se promite că se va asigura „un climat de siguranţă şi ordine, de linişte şi pace" la festivităţile care vor avea loc la Alba Iulia cu prilejul Zilei Naţionale. „în acelaşi timp, armata va da o ripostă fermă, mergând până la deschiderea focului, împotriva tuturor acelora care vor tulbura şi vor încerca să compromită Sfântul nostru 1 Decembrie".

• 30 nov. Bucureşti. Ceremonie solemnă, la Arcul de Triumf, consacrată lui 1 dec. 1918, ziua înfăptuirii României Mari. Se remarcă prezenţa oficialităţilor începând cu Ion Iliescu şi Petre Roman, preşedinţii camerelor Parlamentului, reprezentanţii partidelor politice, ai armatei, ai S.RI-ului, Ministerului de Interne, cultelor religioase, Academiei Române, veterani de război, răniţii în Revoluţia din dec. '89. Se depun coroane de flori la baza Arcului de Triumf. Pentru prima oară, după 45 de ani, unităţile Armatei Române defilează pe sub arc. în Piaţa Revoluţiei P.N.Ţ.C.D, marchează Ziua Naţională a ţării printr-un miting, precedat de un marş pe arterele centrului Capitalei.

• 1 dec. Cu câteva zile înainte de această dată oficialităţile politice, oamenii de ştiinţă şi cultură, mass- media pregătesc sărbătoarea de la 1 Decembrie care urmează să aibă loc la Alba Iulia. Ion Iliescu lansează o propunere: „Vreau să ne gândim cu toţii cum să facem din această sărbătoare un prilej de reconciliere naţională, un prilej de concordie şi nu de discordie". (în Adevărul, Sergiu Andon scrie: „Fiţi buni şi vedeţi în sărbătoarea noastră nou aleasă, dar posibil veşnică, şansa noastră în istorie. Să ne 111

1990

spunem -pentru întâia oară de 1 Decembrie -La mulţi deapururea mulţi ani! La mulţi ani în sănătate prea iubit popor al României!".) în această notă, are loc la Alba Iulia, pe platoul Romanilor, şi sub egida Parlamentului, o adunare populară consacrată desăvârşirii României Mari, de la 1 Decembrie 1918. Sunt prezente cele mai importante personalităţi politice, religioase, militare, din cadrul S.R.I., veterani de război etc. Se citeşte Declaraţia solemnă a Parlamentului României, are loc un tedeum cu participarea tuturor cultelor, se depun coroane de flori la statuia lui Mihai Viteazul. Se ţin multe discursuri: Ion Iliescu, Victor Stănculescu, Dan Marţian, Radu Câmpeanu, Sergiu Cunescu, Corneliu Coposu, Claudiu îordache, Victor Surdu, Szocs Gâza. Radu Ceontea ş.a. Şi totuşi „reconcilierea" şi „concordia" nu s-au realizat, Corneliu Coposu şi Radu Câmpeanu sunt huiduiţi în timp ce îşi ţin cuvântările. Câteva oficialităţi în frunte cu Petre Roman sunt acuzate de cei ofensaţi şi de alţi reprezentanţi ai opoziţiei că au alimentat prin gesturi încurajatoare ultragierea opoziţiei. Petre Roman, susţinut de aliaţii săi, declară că na avut astfel de intenţii, că regretă incidentele produse spontan, de care se face vinovată opoziţia pentru că „cine seamănă vânt culege furtună".

• 3 dec. A.Z.R. se solidarizează cu Sindicatul liber din RT.V.Rşi cu Dumitru Iuga.

• 4 dec. Mihai Gheorghiu, vicepreşedinte al Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti şi Gheorghe Roncea , student, declară greva foamei, pentru că în preajma unui an de la Revoluţia din dec.'89 nu sa aflat adevărul despre aceste evenimente, în urma acestui gest de protest, se va declara greva generală a studenţilor.

• 6 dec. Sindicatul liber din R.T.V.R. se solidarizează cu Dumitru Iuga aflat în greva foamei. Cornel Pumnea întrerupe Actualităţile şi vorbeşte pe post în numele acestui sindicat, anunţând că Dumitru Iuga este în stare critică în greva foamei, iar demersurile sindicaliştilor pe lângă structurile de putere n-au avut nici un efect. A.F.D.P.R., Alianţa Civică, Asociaţia pentru apărarea drepturilor omului din Cluj, Consiliul Sindicatului Democrat din I.M.G.B. se solidarizează cu Dumitru Iuga.

- Sindicatul Şoferilor avertizează că va declanşa o grevă generală la nivel naţional pentru că primarul general al Capitalei n-a aprobat desfăşurarea unei manifestaţii cu utilaje din dotare în ziua de 10 dec.

• 5-9 dec. Timişoara. -Buziaş -Timişoara. în cadrul unui miting se fac cunoscute participanţilor hotărârile recent încheiatei 112

1990

Conferinţe Naţionale a Studenţilor. Rezoluţia Conferinţei conţine decizia de a se declanşa greva generală a studenţilor începând cu 11 dec. şi având ca motive: lipsa de preocupare pentru aflarea adevărului în legătură cu crimele comise în dec.'89 şi în perioada următoare, echivocul care caracterizează opţiunea politică a factorilor de putere; întârzierea şi lipsa de claritate a programului de reforme politice, economice şi sociale; persistenţa unor structuri anacronice.

S-a dat citire moţiunii Conferinţei şi scrisorilor adresate preşedinţiei, Parlamentului şi Guvernului. Cele 52 de organizaţii studenţeşti prezente la Conferinţă au înscris în moţiune concluzia: ori ieşirea în stradă, ori demisia preşedintelui.

• 8 dec. Alte sindicate din Capitală anunţă organizarea unor marşuri şi mitinguri de protest în Piaţa Victoriei şi Piaţa Aviatorilor. Primăria Capitalei nu-şi dă acordul, invocând simultaneitatea unor mitinguri care ar împiedica circulaţia, transportul în comun şi aprovizionarea populaţiei.

- Comunicat al Colegiului Director al F.S.N. în care se apreciază că apelurile la grevă generală ale unor sindicate „îşi au originea în obscure manipulaţii ale unor forţe ostile intereselor generale ale României".

-La o conferinţă de presă, reprezentanţii Sindicatului Şoferilor declară că greva generală se declanşează pe termen nelimitat până la rezolvarea câtorva revendicări: demisia Guvernului şi crearea unui guvern de uniune naţională; demiterea conducerilor unităţilor economice, a organelor administraţiilor judeţene şi alegerea în locul lor a acelora „care reprezintă cu adevărat spiritul Revoluţiei din dec. '89".

• 10 dec. Răzvan Theodorescu se întâlneşte cu lideri ai Sindicatului liber din Televiziune.

-Ion Iliescu are o întrevedere cu o delegaţie a Confederaţiei sindicale Frăţia şi a Sindicatului Şoferilor condusă de Miron Mitrea. Sindicaliştii sunt inflexibili, ei nu acceptă să renunţe la miting, iar decizia în legătură cu greva generală nu poate aparţine decât conducerii sindicatelor şi poate fi pusă în discuţie doar după un dialog cu reprezentanţii Guvernului.

- In Piaţa Aviatorilor, la mitingul iniţiat de Confederaţia sindicală Frăţia şi de Sindicatul Şoferilor sunt prezente peste 10 000 de persoane. Pe patru dintre căile de acces spre Piaţa Aviatorilor au fost parcate câte 50 de camioane, basculante, autospeciale şi alte mijloace de transport. Sunt prezenţi şi reprezentanţii altor cinci mari formaţiuni sindicale din ţară.

C 8 • Istoria

113

1990

Se scandează pentru unitatea sindicală, greva generală şi demisia Guvernului. Revendicări: salarii corespunzătoare creşterii preturilor, introducerea în Parlament a proiectelor referitoare la legislaţia muncii şi a celor cu consecinţe sociale numai după negocierea cu sindicatele şi cu acordul acestora; sistem eficient de protecţie socială. Mitingul s-a desfăşurat fără incidente. La Slobozia şi Constanţa au avut loc mitinguri de solidaritate cu cel din Bucureşti.

- Oslo. La Ceremonia decernării Premiului Nobel pentru pace pe anul 1990, laureatul Mihail Gorbaciov este reprezentat de A. Kovaliov, adjunct al ministrului de externe al U.R.S.S.

-Varşovia. Lech Walesa câştigă alegerile prezidenţiale în Polonia, eliminându-1 pe Stanislaw Tyminski.

-Piaţa Universităţii. Grupuri de manifestanţi ocupă zona şi blochează circulaţia. Politia intervine în forţă, eliberând locul şi împiedicând regruparea acestora.

• 11 dec. Continuă greva şoferilor. Majoritatea autobazelor sunt în grevă. La Cotroceni au loc tratative în prezenţa lui Ion Iliescu, între reprezentanţii Guvernului şi cei ai Sindicatului Şoferilor şi ai altor centrale sindicale. Pentru că majoritatea cererilor le-au fost satisfăcute, sindicaliştii anunţă că la 12 dec. orele 24 îşi vor relua activitatea.

-Liga Studenţilor declară grevă generală pe termen nelimitat în semn de protest faţă de gravele erori comise de Ion Iliescu, Petre Roman şi Guvern. La reuniunea Convenţiei Studenţeşti din Bucureşti se hotărăşte ca greva generală să nu înceteze decât o dată cu rezolvarea revendicărilor. Se discută despre deteriorarea relaţiilor cu muncitorii, urmărită şi realizată de F.S.N. Se hotărăşte ca studenţii să meargă în fabrici şi să discute cu muncitorii. Se primesc confirmări de declanşare a grevei şi în ţară: Timişoara (Mari cearşafuri albe pe care s-a scris cu tuş negru cuvântul grevă au fost înălţate pe clădirile Facultăţii de Agronomie, Medicină, ca şi la Universitate şi Institutul Politehnic. în Piaţa Operei se adună demonstranţi care scandează lozinci antiprezidenţiale, antiguvernamentale şi apeluri la solidaritate către populaţie: „Haideţi cu noi !", „Nu staţi în balcoane că muriţi de foame!"), Petroşani, Cluj, Ploieşti, Craiova, Iaşi, Galaţi, Constanţa.

-Albania. Sub presiunea manifestaţiilor populare lupta dintre conservatori şi reformatori se încheie cu o victorie a reformatorilor. Partidul Muncii (comunist) hotărăşte adoptarea pluripartidismului, inaugurând astfel perioada de destalinizare a ţării, marcată de tulburări sociale şi incidente violente.

114

1990

• 12 dec. In preajma sărbătoririi unui an de la Revoluţia clin dec. '89, Ion Iliescu lansează un apel: „Să dispunem în această lună de timp şi linişte pentru a ne comemora şi cinsti eroii, pentru a cinsti memoria celor care au căzut în decembrie anul trecut." (îndemnul este extras din interviul intitulat „Singurătatea preşedintelui sub vremuri grele", publicat în Adevărul în 15 dec. şi realizat la 12 dec. de Darie Novăceanu, directorul ziarului.)

• 13 dec. După ce face o sinteză a schimbărilor petrecute în România după dec.'89, Proclamaţia Parlamentului transmite un apel la înţelegere, linişte şi pace, pentru sărbătorirea unui an de la Revoluţia ai cărei eroi sunt evocaţi patetic: „Să fim mândri şi să ne arătăm demni şi înnobilaţi de lupta şi jertfa lor!".

Proclamaţia se încheie cu un „La mulţi ani!", pentru Crăciun. (Votată de cele două camere reunite ale Parlamentului, Proclamaţia a înregistrat 7 abţineri din partea P.N.Ţ.C.D.) Aceste îndemnuri la linişte şi reculegere sunt consecinţa unor avertismente care circulau tot mai insistent, conform cărora opoziţia şi alte forţe se pregăteau să răstoarne puterea cu ocazia sărbătoririi unui an de la Revoluţia din dec.'89, adică după 15 dec, (Adevărul din 14 dec. publică apelul, în acest sens, al unui „mic grup de patrioţi români". Ziarul susţine că este vorba despre una dintre foarte numeroasele atenţionări sosite la redacţie: „Se pregăteşte după 15 dec. a.c. o nouă lovitură de stat [...]. Liderii partidelor politice, pentru a nu se implica direct în rebeliune, au şi plecat în străinătate de unde vor conduce prin Europa Liberă acţiunile". „Se are în vedere un guvern de uniune naţională. S-a promis ungurilor care vor sprijini acţiunea reânfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare în prima fază. Se speră ca Rusia să nu intervină".)

• 14 dec. în Comunicatul Convenţiei Studenţeşti din Bucureşti se anunţă declanşarea grevei generale şi se adresează un apel la solidaritate şi altor categorii sociale. Se dă publicităţii un amplu program de revendicări. Greva se desfăşoară în 51 de facultăţi. Se cere celorlalte categorii de salariaţi să-şi exprime poziţia în legătură cu grevele studenţeşti. Se precizează că dacă nu se vor primi răspunsuri din partea organizaţiilor muncitoreşti până la 19 dec. orele 16, studenţii vor înceta grevele, considerând că iniţiativa lor este dezaprobată de celelalte categorii sociale.

• 13-15 dec. La Ateneul Român au loc lucrările primei Conferinţe Naţionale a Alianţei Civice. în ziua a doua a Conferinţei au fost alese Consiliul Director (27 de membri) şi Comitetul de coordonare (11 din cei 27 membri).

115

1990

A fost adoptată Carta Alianţei Civice şi Apelul acesteia la solidarizarea tuturor forţelor politice şi nepolitice în scopul soluţionării (prin alegeri anticipate şi formarea unui guvern de uniune naţională) a crizei pe care o traversează ţara. (In aceeaşi zi Alianţa Civică anunţă că manifestele răspândite în Bucureşti, în numele şi cu sigla ei, şi chemând la o mişcare de stradă de tip legionar în 14 dec, reprezintă o mistificare, o provocare prin care se încearcă prezentarea Alianţei ca o organizaţie ce incită la violenţă.) Comitetul de coordonare este format din 11 membri: Marian Munteanu, P.M.Băcanu, Iulian Cornăţeanu. Mircea Diaconu, Gabriel Andreescu. Dumitru luga, Ana Blandiana, Mihai Şora, George Şerban, Stelian Tañase, Nicolae Manolescu. Funcţia de preşedinte urmează să fie deţinută prin rotaţie de cei unsprezece, primul fiind Marian Munteanu. Printr-o scrisoare deschisă se transmite un apel lui Dumitru luga pentru a înceta greva foamei.

• 15 dec. Se constituie Convenţia Naţională pentru Instaurarea Democraţiei la care aderă: Partidul Ecologist Român, P.N.L., P.N.Ţ.C.D., P.S.D.R., U.D.M.R. Program: instaurarea unei societăţi profund democratice, instaurarea adevărului în toate domeniile vieţii publice, climat de înţelegere, toleranţă, armonie socială, patriotism autentic. Alianţa rămâne deschisă şi altor formaţiuni. Prin Dan Mocănescu se semnează afilierea Cartelului Sindical Alfa la Convenţie. Ulterior au loc proteste pentru că nu s-ar fi cerut acordul tuturor federaţiilor componente ale Cartelului Alfa cu privire la această alianţă.

16 dec. Timişoara. 34 de organizaţii politice şi apolitice ca şi primăria, prefectura, poliţia, cultele, garnizoana Timişoara colaborează pentru a realiza comemorarea unui an de la izbucnirea Revoluţiei. La ora 13 esplanada dintre Piaţa Operei şi Catedrală e plină. Sunt zeci de mii de oameni, studenţi, muncitori, intelectuali, mulţi cu banderole albe, purtând steagul tricolor cu stema decupată. Se strigă: „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara", „Păcat, păcat, de sângele vărsat", „Iliescu pentru noi este Ceauşescu II", „Jos Iliescu, lângă Ceauşescu", „Bucureşti, ajută-ne, să scăpăm de F.S.N.", „Grevă generală", „Iliescu nu rezişti, nici cu mii de securişti", „Frontul salvării, trădătorii ţării". în dreptul ziarului Renaşterea Bănăţeană se strigă: „mincinoşifşi se huiduie. Se îngenunchează în dreptul locurilor unde au căzut victime. în faţa prefecturii se scandează: „Cinste lui, prefectului". Pe o melodie de George Grigoriu se cântă: Partidul, Iliescu. România. Pe pancarta purtată de Asociaţia „ 17 Decembrie" a răniţilor şi familiilor îndoliate

116

1990

în Revoluţia din Timişoara stă scris: „Vrem dreptate pentru morţi, nu fotolii pentru hoţi!". Mitingul ţine până seara târziu, se prelungeşte şi peste noapte. S-au formulat numeroase revendicări (demisia lui Ion Iliescu, a lui Petre Roman, invalidarea mandatului unor parlamentari etc).

• 17 dec. Şedinţa în plen a Parlamentului pentru comemorarea victimelor Revoluţiei din dec '89 -un an de la masacrul din Timişoara. Unii parlamentari au vorbit în termeni severi despre ceea ce Alexandru Bârlădeanu a numit „aşa-zisul miting de pe 16 dec. de la Timişoara". Majoritatea parlamentarilor reacţionează violent la propunerea adoptării unei hotărâri prin care să se interzică forţelor de ordine să deschidă focul asupra demonstranţilor neînarmaţi- La rândul ei Societatea Timişoara protestează împotriva acestei atitudini.

- O altă zi de doliu la Timişoara. Lumini şi lumânări aprinse în plină zi. Coloane masive de oameni au steaguri îndoliate şi coroane de flori. Slujbe la locurile de martiraj. Se sfinţesc piatra de temelie a Bisericii Martirilor (Calea Girocului) şi o troiţă dăruită Timişorenilor de locuitorii Săpânţei prin sculptorul maramureşan Dumitru Pop. Slujbă la crucea din faţa Catedralei, scurte cuvântări, şi câteva scandări împotriva puterii. Comitetul de organizare a manifestărilor de comemorare a unui an de la Revoluţia din dec. '89 de la Timişoara face public protestul împotriva profanării memoriei martirilor timişoreni şi a discreditării Revoluţiei de către unii parlamentari, în şedinţa din 17 dec. 1990.

- întâlnire la Cotroceni între Ion Iliescu şi o delegaţie P.N.L. condusă de Radu Câmpeanu. Participă Alexandru Bârlădeanu, Dan Marţian, Petre Roman şi Claudiu Iordache. Se discută despre posibilitatea unor tratative cu partidele politice şi formaţiunile din opoziţie (P.N.L. se angajează să pregătească opoziţia pentru confruntare) în vederea căutării unor formule de coparticipare la guvernare,

- Apel al Colegiului de conducere al Televiziunii către Sindicatul liber din instituţie în care se formulează rugămintea ca Dumitru Iuga să înceteze greva foamei.

- Sindicatul liber din R.T.V.R., informează, prin Biroul Executiv, că datorită eşuării demersurilor făcute pe lângă conducerea Televiziunii de a rezolva situaţia de criză din această instituţie se declară declanşarea unei greve de tip japonez, începând cu 17 dec orele 8.

- Studenţii Mihai Gheorghiu şi Gheorghe Roncea încetează greva foamei. 117

1990

• 18 dec. La Institutul Politehnic Bucureşti are loc un miting de solidaritate cu Dumitru Iuga.

- Marş studenţesc de solidaritate cu Dumitru Iuga. în faţa Televiziunii se strigă: „Iuga, te iubim, orice-ar fi te sprijinim", „Iuga dacă moare, e răscoală mare", „Demisia - Iliescu, Valeriu, Theodorescu".

• 19 dec. Răzvan Theodorescu se întâlneşte cu Dumitru Iuga şi se angajează să satisfacă o mare parte din cererile Sindicatului liber din R.T.V.R. Ca urmare Dumitru Iuga renunţă la greva foamei.

- Tratative între Ion Iliescu şi o delegaţie de membri ai Consiliului Director al Alianţei Civice -P.M.Băcanu, Nicolae Manolescu, Marian Munteanu, Al.Popovici, Mircea Sevaciuc, StelianTănase. Biroul de presă al preşedintelui dă un comunicat în care se precizează: „preşedintele a apreciat pozitiv întâlnirea cu reprezentanţii Alianţei Civice, aceasta însemnând începutul unui posibil dialog constructiv". Din comunicatul Alianţei Civice nu rezultă o la fel de mare încredere în viitorul relaţiilor dintre partenerii dialogului. A.C. reproşează că preşedintele n-a acceptat să se transmită în direct la televiziune întreaga întâlnire şi că au fost transmise separat cele două comunicate .

• 20 dec. Timişoara. A cincea zi de comemorare a Revoluţiei din dec. '89. Miting organizat de Frontul Democrat Român, constituit la 20 dec. '89 la Timişoara. Se rostesc cuvântări din balconul Operei, aşa cum se întâmplase şi cu un an în urmă. Primit cu ostilitate de populaţie, Claudiu Iordache (unul dintre cei mai curajoşi şi activi manifestanţi din dec.'89, la Timişoara) îşi depune carnetul de parlamentar pe balustrada balconului Operei, anunţându-şi demisia. „Cinste lui!", strigă mulţimea.

• 21 dec. Şedinţă solemnă a Parlamentului pentru comemorarea unui an de la Revoluţia din dec. '89. Multe discursuri, dintre care: Ion Iliescu, Petre Roman, Dan Marţian, Dan Lăzărescu, Victor Surdu, Ion Raţiu.

- Timişoara. A treia zi din seria de comemorări. A.C. organizează un miting dedicat Solidarităţii Bucureştiului cu Timişoara.

- Bucureşti. Miting comemorativ anunţat de A.C., în Piaţa Universităţii, la orele 13. Participanţii sunt rugaţi să poarte îmbrăcăminte cernită, brasarde negre, flori şi lumânări, iar conducătorii auto să clacsoneze trei minute la începerea mitingului. Se dă publicităţii Carta Alianţei Civice, programul în 24 de puncte (datat 14 dec. 1990) al acestui „organism 118

1990

reprezentativ al societăţii româneşti". Deviza A.C. este „Nu putem reuşi decât împreună". Se anunţă că reprezentanţii Timişoarei cer sprijinul pentru organizarea unei greve generale. Se consideră că revoluţia nu s-a încheiat. Se reiau cântecele Pieţei Universităţii, se strigă lozinci, se îngenunchează pentru reculegere în locurile unde cu un an în urmă cădeau primele victime. în faţa Sălii Dalles un sobor de preoţi oficiază slujbe. De la una din ferestrele Intercontinentalului flutură un tricolor, -Principesa Margareta, fiica lui Mihai de Hohenzollern ia parte la demonstraţie de acolo şi trimite un mesaj. Dan Iosif şi Gelu Voican Voiculescu doresc să se adreseze mulţimii în amintirea importantei lor contribuţii în evenimentele din 22 dec. '89. Mulţimea îi respinge ferm, sunt huiduiţi şi siliţi să se întoarcă în maşina cu care veniseră şi căreia

i se sparge parbrizul. - Bucureşti. Asociaţia „21 Decembrie" anunţă că va organiza

în fiecare zi de 21 dec. comemorarea eroilor Revoluţiei din dec. '89. în acest an mitingul începe la orele 12 în Piaţa Romană şi va continua cu depuneri de coroane de flori în faţa sălii Dalles, Piaţa Universităţii, Cimitirul Eroilor.

• 22 dec. Continuă, paralel, seria de acţiuni comemorative oficiale. Se dezvelesc monumente cu care ocazie se ţin discursuri, se pun plăci comemorative în acorduri de fanfară, se oficiază slujbe religioase şi se păstrează momente de reculegere. Şi Guvernul se întâlneşte într-o şedinţă solemnă cu discursuri de aducere aminte şi veşnică recunoştinţă pentru cei care s-au jertfit cu gândul la salvarea ţării de comunism. Coroanelor de flori depuse de oficialităţi în Piaţa Universităţii (unde se întrerupe iarăşi circulaţia) li se dau foc.

-Victor Babiuc, ministrul justiţiei, declară: „primul-minis-tru cere organelor Procuraturii să ducă până la capăt descoperirea celor care s-au făcut vinovaţi faţă de poporul român, atât în timpul regimului comunist cât şi în timpul Revoluţiei, pentru a fi sancţionaţi de instanţele de judecată potrivit legii. Renaşterea ţării, reconcilierea naţională, restituirea în lume a imaginii adevărate a României nu pot fi concepute fără aceasta".

0 23 dec. La Aeroportul Otopeni se dezveleşte un monument de marmură neagră pe care sunt gravate numele celor care şi-au pierdut viaţa în acest loc cu un an în urmă.

• 24 dec. în ajunul Crăciunului oamenii continuă să-şi aducă aminte de morţii Revoluţiei. Se oficiază slujbe, se aduc flori, se aprind lumânări, se îngenunchează spre reculegere la locurile de martiraj.

119

1990

• 25 dec. In ziua de Crăciun, Dumnezeu îi ajută pe noii conducători ai României să-şi biruie adversarii. La 25 dec. '89 Nicolae Ceauşescu cade secerat de gloanţe, iar la 25 dec. '90, Minai de Hohenzollern este din nou izgonit din ţară. Orele 18,15, aeroportul Otopeni. Sosesc cu o cursă Charter fostul suveran al României şi membrii familiei regale. Sunt invitaţi în salonul oficial, se constată că au paşapoarte diplomatice daneze, fără viza română de intrare în ţară. Li se acordă o viză provizorie de 24 de ore. Familia regală se îndreaptă spre Piteşti, în drum spre Curtea de Argeş, unde voia să asiste la o slujbă religioasă. Intre timp, la emisiunea Actualităţi a Televiziunii se anunţă că ex-regele României a sosit clandestin în ţară, iar prezenţa lui este indezirabilă. Generalul Valeriu Rozoleanu, şeful Direcţiei Generale pentru paşapoarte, declară şi el că „regele a intrat ilegal şi a forţat trecerea frontierei". în consecinţă, pe autostrada Bucureşti -Piteşti, la km. 110, se improvizează un baraj cu vehicule militare şi tractoare pentru capturarea indezirabililor. Suita regală este somată, sub ameninţarea cu arma, să oprească şi este condusă apoi, tot sub ameninţarea armelor, la aeroportul Otopeni, unde ajunge după miezul nopţii. După o lungă aşteptare şi discuţii fără rezultat sunt îmbarcaţi la orele 5,43 într-un avion românesc, cu direcţia Elveţia (avionul cu care a venit ex-regele fusese sechestrat şi declarat inutilizabil, explicaţia fiind că piloţii lui se aflau în stare de ebrietate). Presa a publicat ulterior un comunicat (din partea biroului de presă al fostului suveran, alături de fotografia sa, cu paşaportul în mână, pe care viza românească se putea desluşi) cu titlul „Rămân credincios naţiunii române" în care printre altele se putea citi: „Considerând confiscarea paşapoartelor, conducerea sub escorta poliţiei a întregului grup, sechestrarea lui pe aeroport, izolarea lui de exterior, acţiunea autorităţilor române se poate considera ca un flagrant act de încălcare a drepturilor omului". în comunicatul Guvernului se afirmă că vizita a fost neautorizată şi că s-a procedat corect, în spiritul legilor ţării. Episodul avea să stârnească uimirea şi un val neobişnuit de proteste atât din ţară, cât şi din străinătate.

-Patriarhul Teoctist îndeamnă pe toţi românii la bunătate, toleranţă şi pace, urându-le Crăciun fericit şi prosperitate.

-Se anunţă că Ion Iliescu va face o vizită în China. • 28 dec. întâlnire ratată între reprezentanţii greviştilor

timişoreni şi parlamentarii din judeţul Timiş (greviştii solicitau o întâlnire cu Petre Roman, dar acesta na reacţionat la apel). Parlamentarii n-au reuşit să ajungă la Timişoara pentru că şi-au

120

1990

onorat obligaţiile la Bucureşti, unde a avut loc o şedinţă curentă, întâlnirea se realizează peste două zile. Participă şi Florentin Cârpanu, prefectul judeţului, în comunicatul dat de Biroul Executiv al Federaţiei Sindicatelor Libere Timişoara, după ce se face o sinteză a precarei stări economice, sociale şi politice a României, se cere Parlamentului acordarea unui vot de neîncredere Guvernului şi formarea unui guvem de coaliţie.

- Palatul Cotroceni. Preşedintele Ion Iliescu îi invită pe foştii membri ai C.F.S.N. la o întâlnire amicală. S-a cântat, s-a scandat „Şi noi suntem români". Preşedintele Ion Iliescu a fost obligat să se aşeze pe covor pentru a se fotografia cu ei. („Până şi corpul de gardă al preşedintelui, după încercări repetate de a-1 proteja de efuziunea sentimentelor celor prezenţi.văzând că nu au cu cine să se înţeleagă, au renunţat la misiunea lor, lăsându-1 pradă încercuirii invitaţilor"; Adevărul -4 ian. 1990, Andrei Alexandru - Bal la Cotroceni). Totuşi preşedintele declară că îl „amărăşte" lipsa unor foşti coleg de C.F.S.N. (Doina Cornea, Ana Blandiana, Ion Caramitru, Dumitru Mazilu.) „Nu pot să spun că am resimţit lipsa lor, dar o undă de regret am simţit. Oameni faţă de care aveam afecţiune - şi aveam impresia că afecţiunea e reciprocă -n-au venit azi şi asta mă amărăşte" .

• 31 dec. Surpriza de revelion (după titlul articolului lui Sergiu Andon din Adevărul 5 ian. 1991): „Preşedintele României na vorbit în seara de anul nou 1991 ţării sale şi lumii pentru că avea prea multe de spus".

121

1991

• 2 lan. Andrei Pleşu, ministrul culturii, îşj anunţă demisia datorită reacţiei Guvernului la vizita fostului suveran al României. Demisionarul consideră că în comunicatul Guvernului emis cu acest prilej se vehiculează fraze proletcultiste despre monarhie şi se invocă legi adoptate de un guvern comunist în complicitate cu ocupanţii sovietici.

• 4 ian. în cadrul unei conferinţe de presă, la prefectura judeţului Timiş, Claudiu Iordache propune să se organizeze un scrutin moral asigurat de un colegiu cetăţenesc (5-11 ian. Timişoara) prin care alegătorii săi să se pronunţe efectiv şi operativ în legătură cu oportunitatea rămânerii lui în Parlament, având în vedere deja consumata demisie. Ulterior, această modalitate de consultare a populaţiei a fost contestată chiar şi de opoziţie. La 8 ian, se renunţă la scrutinul moral, iar Claudiu Iordache îşi păstrază calitatea de deputat.

• 7 ian. Andrei Pleşu declară că nemulţumirile care i-au provocat cererea de demisie au avut un asemenea efect printre guvernanţi încât „a avut temei să-şi retragă demisia".

-Prima şedinţă de guvern în anul care abia a început. Petre Roman îşi mărturiseşte satisfacţia că Andrei Pleşu a renunţat la demisie.

® 8 ian. Tribunalul judeţean Braşov a admis recursul lui Toader Steţca şi dispune achitarea acestuia, condamnat la un an închisoare cu suspendare, pentru ultraj şi ultraj cu violenţă.

• 9 ian. Timişoara. Miting organizat de sindicate. Manifestanţii, într-o stare explozivă de revoltă, cer suspendarea ziarului Renaşterea Bănăţeană. în această publicaţie apăruse un articol (semnat „Comitetul Secret pentru Democratizarea Societăţii Timişoara), în care se afirmă că un fost membru al Societăţii Timişoara a plecat din ţară în dec. '90 şi a declarat că scopul nemărturisit al Societăţii ar fi transformarea României într-o federaţie pe baza unui plan în trei etape -ultima etapă fiind alipirea Banatului şi Transilvaniei la Ungaria. Despre liderii sindicali din întreprinderile unde s-a declarat grevă se afirmă că ar fi mituiţi prin intermediul Societăţii Timişoara de către organizaţia „Pro Transilvania"din Ungaria. Conducerea prefecturii şi comandantul politiei îşi dau demisia.

122

1991

• 10 ian. S.Z.R. -Federaţia sindicatelor din întreaga presă condamnă „acţiunea extremistă, incalificabilă într-un context democratic" de suprimare a ziarului Renaşterea Bănăţeană.

-Comunicat către ţară semnat de Comitetul cetăţenesc al municipiului Timişoara în care se cer demisiile preşedintelui, primului-ministru şi a Guvernului, alegeri anticipate, numirea în Colegiul de administraţie al Televiziunii a cinci disidenţi credibili în ţară şi în străinătate, continuarea activităţii C.A.D.A., reactivarea militarilor trecuţi în rezervă, respingerea demisiilor prefectului judeţului şi şefului poliţiei.

• 11 ian. Continuă procesul pe care Gheorghe Robu îl intentează contra lui Corneliu Vădim Tudor pentru ofensă adusă autorităţii.

-La Timişoara soseşte o comisie guvernamentală formată din 14 membri şi condusă de ministrul resurselor şi industriei, Mihai Zisu, pentru tratative cu reprezentanţii sindicatelor timişorene în condiţiile în care greva generală începută la 14 dec.'90 a continuat fără întrerupere.

• 11-12 ian. Timişoara. Tratativele între comisia guvernamentală şi liderii sindicali, conducerile întreprinderilor şi prefectul judeţului se încheie cu satisfacerea câtorva revendicări: liberalizarea salariilor, funcţionarea tuturor întreprinderilor sub regim de societăţi comerciale şi regii autonome, mărirea procentului acordat pentru investitorii străini de la 8 la 15% din veniturile societăţilor. Timişorenii au insistat ca aceste măsuri să fie aplicate în întreaga ţară.

După încheierea discuţiilor, preşedintele comitetului de grevă, Traian Pascu, consideră că hotărârile adoptate sunt incomplete şi în consecinţă greva va continua până la 16 ian. după care liderii sindicatelor care vor hotărî să înceteze greva vor intra în greva foamei. Se cere încă o dată demisia imediată şi necondiţionată a Guvernului care, în opinia sindicaliştilor, şi-a demonstrat din nou incompetenţa în cursul recentelor negocieri. Sindicatele Timişoarei fac apel la sindicatele din întreaga ţară pentru o acţiune solidară şi declanşarea grevei generale.

• 11-13 ian. Bucureşti -Piaţa Revoluţiei. Alianţa Civică cheamă la o veghe de solidaritate cu Timişoara. Veghea se transformă în miting, dar A.C. face un apel ca manifestaţia să păstreze caracterul solemn de veghe în tăcere. Acţiunea continuă două zile. Au loc violenţe, arestări, intervenţii în forţă ale poliţiei care încearcă să deblocheze circulaţia în Piaţa Universităţii. Cad victime mai mulţi ziarişti printre care Andrei Iliescu de la agenţia France 123

1991

Presse. • 12 ian. în şedinţa Guvernului se exprimă îngrijorarea în

legătură cu posibila amânare a unor decizii favorabile României în cadrul unor organisme internaţionale (Consiliul Europei, Comunitatea Economică Europeană, Programul de asistenţă al „Grupului celor 24") datorită nefinalizării Raportului comisiei parlamentare pentru anchetarea evenimentelor din 13-15 iun. care trebuia să fie gata până la 17 ian. Guvernul îşi însuşeşte scrisorile trimise de Petre Roman preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului în care se face apel la publicarea concluziilor privind evenimentele din 13-15 iun. până la 17 ian.

• 14 ian. Şedinţă animată în Parlament. Alexandru Bârlădeanu îl atacă pe Petre Roman, acuzându-1 de amatorism şi diletantism în aplicarea reformei şi în mod special în politica de liberarizare a preţurilor propusă iniţial pentru luna iul. 1990, amânată pentru nov. când a fost aplicată parţial. (Liberalizarea preţurilor a fost o măsură necesară bunului mers al reformei, dar care a stârnit multe nemulţumiri în rândul sindicatelor şi al populaţiei. Unii politicieni şi-au însuşit aceste nemulţumiri şi au încercat să amâne, să blocheze sau să impună o aplicare parţială a liberalizării preţurilor.) Preşedintele Senatului afirmă că şi luna nov. i sa părut un termen prea apropiat pentru această decizie care n-a obţinut acordul său şi că a aplaudat hotărârea prin care prima etapă a liberalizării urma să debuteze în nov. '90, iar cea de a doua să se producă, nu aşa cum prevăzuse Petre Roman, de la 1 ian.'91, ci aşa cum a reuşit să impună Ion Iliescu (,<să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului", recunoaşte Alexandru Bârlădeanu) de la 1 iun. 1991. Petre Roman insistă şi propune o nouă modificare în orarul liberalizării preţurilor: etapa a doua să înceapă nu la 1 iun. ci la 1 apr. 1991. în acest sens, Senatul votează cererea primului-ministru în legătură cu programul de liberalizare. Referitor la Raportul în legătură cu evenimentele din 13-15 iun. '90 Alexandru Bârlădeanu mărturiseşte că n-ar vrea să se nască o divergenţă între executiv şi legislativ în absenta din ţară a lui Ion Iliescu. Căutând vinovaţii pentru întârzierea finalizării raportului se reuşeşte doar să se transfere răspunderea de la o instituţie la alta.

-încetează greva studenţilor timişoreni, dar nu şi celelalte forme de protest până la satisfacerea revendicărilor.

• 15 ian. Sindicatele timişorene au decis, la cererea prefecturii şi primăriei, suspendarea grevei generale şi trecerea la o nouă formă de protest-greva foamei declarată de liderii sindicali. 124

1991

Nouă lideri sindicali intră în greva foamei. • 16 ian. într-un comunicat, S.R.I. răspunde parlamen

tarilor care l-au acuzat de tergiversarea prezentării datelor necesare întocmirii Raportului 13-15 iun.' 90, precizând că datele respective au fost livrate în luna nov. ' 90.

- în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului se citeşte Raportul comisiei de anchetă a evenimentelor de laTârgu Mureş, din mart. 1990. Urmează ca Raportul să fie supus dezbaterii şi aprobării Parlamentului, la o dată încă neprecizată. Membrii comisiei parlamentare (Nicolae Radu, Sergiu Cunescu, Sabin Ivan) desemnate să întocmească un raport în legătură cu 13-15 iun. ' 90 au trimis deja la Strasbourg, la Consiliul Europei, concluziile care erau să pericliteze relaţiile dintre Petre Roman şi Alexandru Bârlădeanu şi dintre România şi organismele internaţionale. Ambele rapoarte sunt neaprobate de Parlament. Raportul Târgu-Mureş are o formă definitivă, iar Raportul 13-15 iun. are o formă preliminară, cu două serii de concluzii: 1) cele ale parlamentarilor care sprijină Guvernul şi 2) cele ale parlamentarilor din opoziţie care îl consideră pe Ion Iliescu principalul vinovat pentru episodul 13-15 iun. ' 90. Expedierea rapoartelor fără ca ele să fie dezbătute şi însuşite de Parlament n-a fost supusă la vot.

• 17 ian. La ora 0.00 GMT (ora 2 la Bucureşti), S.U.A. susţinute de ţările aliate au pornit operaţiunea „furtuna deşertului" pentru reglementarea prin intervenţie armată a situaţiei din Golf. (Conform unui sondaj de opinie 76% dintre americani aprobă intervenţia armată şi 22 % sunt împotrivă)

-Helmut Kohl este reales în funcţia de cancelar al Germaniei de primul Parlament ales al Germaniei unite. A doua zi, noul Guvern (în care sunt păstraţi mulţi dintre miniştrii care au contribuit la unificarea Gemaniei) va depune jurământul în Bundestag.

• 23 ian. Legea fondului funciar este adoptată şi de Adunarea Deputaţilor. Chiar şi cei care s-au abţinut de la vot (P.N.L., P.N.L.A.T., P.N.Ţ.C.D.) sunt de acord că este cea mai importantă lege propusă de Guvern de la începutul activităţii sale, cu atât mai importantă cu cât primul-ministru al acestui Guvern a promis că va câştiga pariul cu agricultura. (Legea a întrunit 249 de voturi pentru şi 29 de abţineri. Au fost absenţi 118 deputaţi.)

• 26 ian. Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor protestează împotriva înmulţirii atacurilor la adresa acestei 125

1991

instituţii, din partea unor „publicaţii extremiste" şi de „scandal" şi a unor publicaţii ale partidului de guvernământ. în comunicat se afirmă că aceste atacuri vin din partea unor scriitori şi activişti a căror colaborare cu Ceauşescu şi serviciile fostei Securităţi este de notorietate publică. Se fac referiri la Florica Mitroi, poetă, membră a U.S. ce a dat publicităţii în România Mare o mărturie în care susţine că a fost înjurată şi bătută (la 18 ian. ) în sediul U.S. de Mircea Dinescu. preşedintele U.S. (într-un interviu acesta declară: „Neplăcându-i figura mea de ţigan alb, Florica Mitroi a vrut s-o ajusteze printr-o operaţie estetică, în locul bisturiului folosind palmele, ghearele şi alte accesorii feminine [ ...] I-am răsucit mâinile la spate şi am predat-o unor funcţionari care rămăseseră paralizaţi de uimire pe holul Uniunii", )

• 30 ian. Bruxelles. „Grupul celor 24" hotărăşte să includă România între ţările est-europene beneficiare de asistenţă în cadrul programului PHARE. program iniţiat în 1989 şi având în vedere ajutorarea prin credite şi asistenţă tehnico-economică a fostelor ţari socialiste angajate pe calea economiei de piaţă.

• 1 febr. Biroul lărgit al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei hotărăşte să acorde României statutul de invitat special.

• 4 febr. Convenţia organizaţiilor de ziarişti din România realizată la iniţiativa Societăţii Ziariştilor din România -Federaţia sindicatelor din întreaga presă şi de Asociaţia Ziariştilor Români, Uniunea Ziariştilor Profesionişti, Asociaţia Ziariştilor Maghiari, Asociaţia Ziariştilor Liber Profesionişti reafirmă şi susţine dreptul ziariştilor la libera exprimare, solidaritatea de breaslă faţă de orice tentativă de limitare a libertăţii presei. Se protestează împotriva agresării ziariştilor, a presiunii şi şantajelor exercitate asupra lor. De altfel la reacţia solidară a ziariştilor au fost descurajate unele tentative de limitare a libertăţii presei: la scurt timp după alegerile din 20 mai '90 Guvernul avansează un proiect de lege a presei pe care ziariştii l-au considerat mai restrictiv decît reglementările ceauşiste, iar în toamna lui 1990 se revine cu un nou proiect de lege, dublat de proiectul legii audiovizualului. Sindicatele ziariştilor au adoptat atunci Carta libertăţii presei, document fundamental care consacră presa scrisă şi audiovizualul drept a patra putere în stat. Guvernul retrage proiectul legii audiovizualului, iar pri-mul-ministru acceptă, că este riscantă o lege a presei înainte de adoptarea Constituţiei şi renunţă la iniţiative legislative în domeniul presei. La 25 febr. Guvernul hotărăşte, depăşindu-şi atribuţiile şi angajamentele, să înainteze Parlamentului pentru

126

1991

adoptare proiectul Legii privind sancţionarea unor fapte de încălcare a libertăţii presei. La 12 mart. Convenţia Naţională a ziariştilor trimte o telegramă primului-ministru în Brazilia (una din escalele turneului în care se afla în acel moment) în care se precizează că noua iniţiativă legislativă a Guvernului este în fond tot o încercare de limitare a libertăţii presei prin faptul că ignoră Carta libertăţii presei.

® 6 febr. Ministerul de Externe dă o declaraţie prin care se pronunţă pentru desfiinţarea până la jumătatea lui 1991 a structurilor militare ale Tratatului de la Varşovia. Toate statele membre ale acestei alianţe militare (U.R.S.S. ultima, după o îndelungată perioadă de deliberare) s-au pronunţat în favoarea desfiinţării alianţei.

• 11 febr. Petre Roman doreşte ca România să fie admisă la consultările de la Vişegrad de la 15 febr. 1991, dintre Ungaria, Polonia şi Cehoslovacia, consultări care vizează încheierea unui program de colaborare politică, economică şi culturală între ţările participante. în acest sens Petre Roman adresează o scrisoare lui Jozsef Antal, primul-ministru al Ungariei şi primeşte ca răspuns un refuz sec, transmis şi în numele lui Vaclav Havel şi Lech Walesa: „Paricipantii nu consideră oportună lărgirea cercului de colaborare mei cu România, nici cu alte ţări care ar dori să adere".

-Mircea Snegur, preşedintele R.S.S. Moldova, face prima vizită oficială în România.

• 13 febr. La Sala Palatului încep lucrările celor două camere ale Parlamentului care, ca Adunare Constituantă, dezbat proiectul Constituţiei ţării. Antonie Iorgovan, preşedintele comisiei de redactare a proiectului de Constituţie, a precizat că izvoarele de inspiraţie sunt „tradiţia românească în normele de drept constituţional ca şi practica altor state, în primul rând europene".

• 14 febr. Timişoara. Liderii sindicali renunţă la greva foamei.

• 20 febr. Slovenia se proclamă „republică autonomă, suverană şi independentă". Milan Kucian, preşedintele sloven, precizează: „Slovenia îşi câştigă independenţa prin disociere nu prin secesiune". La 22 febr. urma să aibă loc la Sarajevo o întrunire a reprezentanţilor celor şase republici din componenţa Iugoslaviei în încercarea de a salva ţara de la dezintegrare.

• 22 febr. Parlamentul European aprobă acordul comercial şi de cooperare semnat în 1990 de Comunitatea Europeană cu România. Acordul prevede o perioadă de cinci ani în care se vor 127

1991

ridica limitele impuse comerţului cu România şi se va acorda clauza naţiunii celei mai favorizate. Se prevede şi extinderea cooperării în domeniul energetic, al educaţiei, turismului şi sistemului bancar.

• 26 febr. în faţa celor două camere ale Parlamentului, Petre Roman prezintă Raportul asupra stadiului reformei şi Programul Guvernului pe anul 1991. Deşi primul-ministru consideră că în decurs de câteva luni reforma a avansat în ritm rapid, se simte obligat să numească acele piedici care stau în calea restructurării (centralismul excesiv, corupţia şi, în rândul funcţionarilor publici, mentalităţile anacronice) şi să dea asigurări că este hotărât să accelereze procesele de restructurare pentru a duce reforma până la capăt, iar dacă nu va obţine sprijinul necesar din partea Parlamentului, executivul va fi gata să lase locul unei alte echipe guvernamentale. „Noi, actualul guvern, suntem deplin angajaţi şi fără ezitare ataşaţi promovării reformei. Ca urmare, trebuie să ne asumăm şi costurile acesteia" - sunt frazele finale ale Raportului. Şi cu această ocazie Petre Roman nu uită să amintească despre ceea ce a supărat pe mulţi , anume despre „manevrele forţelor conservatoare". (într-un interviu publicat de ziarul Adevărul, la 6 mart. 1991, Ion Iliescu este întrebat dacă există neînţelegeri între el şi premier în legătură cu aplicarea reformei. „Sigur că în maniera concretă de aplicare a reformei e firesc să apară controverse [...] deosebiri de păreri pot apărea mereu". Şi iată ce afirmă preşedintele ţării în legătură cu evoluţia acestor neînţelegeri: „Eu nu vreau să deranjez. Când am posibilitatea, îmi exprim părerile şi caut să ajut la clarificarea unor probleme şi la găsirea unor soluţii".)

• 26-28 febr. Bucureşti. Vizita delegaţiei Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, condusă de deputatul suedez Andres Bjorek, preşedintele acestui organism. în cursul vizitei are numeroase contacte cu oamenii politici români, rosteşte un discurs în faţa Parlamentului, se întâlneşte cu Ion Iliescu şi Petre Roman şi participă la o conferinţă de presă: „Sunt foarte fericit deoarece preşedintele Ion Iliescu a afirmat deschis că procesul democratizării în România este ireversibil". Oaspetele a dăruit şi mărţişoare: medalia de onoare a Consiliului Europei lui Ion Iliescu, Petre Roman, Alexandru Bârlădeanu şi Dan Marţian.

• 27 febr. Reprezentantul permanent al Irakului la O.N.U. anunţă (în urma succesului operaţiunii „furtuna deşertului") că ţara sa acceptă ansamblul celor 12 rezoluţii ale Consiliului de 128

1991

Securitate, referitoare la situaţia din Golf, dar o dată cu proclamarea încetării focului. în acest timp forţele aeriene şi terestre ale coaliţiei înaintează pe teritoriul Kuweitului pentru eliberarea lui.

• 28 febr. Ion I. Brâtianu (preşedintele Uniunii Liberale Brătianu) cere, în Parlament, demisia Guvernului pentru dezastrul politicii interne şi pentru refuzul colaborării pe care 1-a primit de la Vişegrad.

• 1 mart. Solidaritatea Universitară şi Convenţia Studenţească bucureşteană organizează un marş de protest împotriva regimului violenţei din România, cu exemple concrete şi recente: agresare sălbatică a prof. Petru Creţia, a lui Banu Rădulescu, redactorul-şef al revistei Memoria şi a numeroşi ziarişti. Pe tot traseul mitingului -Piaţa Operei, Piaţa Universităţii, Piaţa Romană, Piaţa Victoriei -s-au strigat lozinci: „S.R.I., S.R.I. nu-i mai bate pe copii!", „Unde-s teroriştii?", „După 22, Iliescu a tras în noi", „în balcoane dacă staţi, trandafiri o să mâncaţi", „Jos Guvernul bătăuş! ", „Nu vrem preşedinte, pentru că ne minte", „F.S.N. -agentură K.G.B. ", „Nu vă fie frică, Iliescu pică, pică şi Petrică", „Jos Bârlădeanu", „Iliescu reales la al XV-lea Congres". Pe pancarte se putea citi: „Ne dati voie să gândim?", „Cine doreşte moarte intelectualilor?". La orele 17 o delegaţie formată din studenţi şi cadre universitare au intrat în Palatul Victoria pentru a înmâna un memoriu de protest împotriva violenţei. Partenerii de discuţie au fost Petre Roman şi Bogdan Baltazar purtătorul de cuvânt al Guvernului. Premierul şi-a mărturisit regretul de a nu putea aplica întotdeauna normele democratice datorită prezenţei (încă!) a unor cadre din vechile structuri în funcţii importante.

- La Palatul Victoria este semnat „Programul indicativ de asistenţă PHARE pentru România" care va aduce în următorii doi ani 120 de milioane de dolari anual credite nerambursabile, ajutoare de urgenţă acordate agriculturii şi unor sectoare industriale, asistenţă tehnică şi managerială, importante facilităţi comerciale.

-Braşov. La Conferinţa Naţională a Alianţei Confederaţiei Intersindicale, a Confederaţiei Sindicatelor Independente şi a Asociaţiei „ 15 Noiembrie" se hotărăşte formarea unei centrale care să reunească toate sindicatele ce se autodefinesc ca anticomuniste şi care să se numească Alianţa Confederativă Intersindicală „15 Noiembrie".

• 3 mart. în Letonia şi Estonia la referendumul în legătură 129

9 - Istoria

1991

cu opţiunea pentru independenţa ţării 77,8% estoni şi 87,5% letoni se pronunţă în favoarea independenţei ţărilor lor.

• 4 mart. Curtea Supremă de Justiţie judecă recursul extraordinar declarat de procurorul general împotriva hotărârilor prin care 61 de muncitori din Braşov au fost condamnaţi în legătură cu evenimentele din 15 nov. 1987 pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. O dată cu admiterea recursului sentinţa a fost casată şi schimbată încadrarea juridică în infracţiune de propagandă împotriva orânduirii socialiste, pentru care s-a dispus achitarea inculpaţilor.

• 5 mart. Geneva. Dumitru Mazilu este agresat în locuinţa sa, la câteva zile după ce depusese la O.N.U. un raport despre drepturile omului în România. Reacţiile în legătură cu acest incident sunt contradictorii. Pe de o parte se relatează cu un ton grav întâmplarea, căutându-se înţelesuri ascunse: „Doi bărbaţi, elegant îmbrăcaţi şi mascaţi au descuiat uşa apartamentului, l-au bătut, l-au tăiat cu o lamă de ras, spunându-i în româneşte -dacă vei continua, te aşteaptă moartea". Pe de altă parte totul este bagatelizat, considerat scenă de vodevil jucată chiar de Mazilu: „un cadavru politic caraghios şi penibil, o ţoapă perfectă şi un delator"care a înscenat totul pentru a reintra în atenţia opiniei publice şi pentru a mai „băga ceea ce crede el a fi încă un cui în sicriul lui Iliescu şi al lui Roman". Interpretarea aparţine lui Bogdan Baltazar. purtătorul de cuvânt al Guvernului.

- Se dă publicităţii scrisoarea de demisie din Uniunea Scriitorilor a lui Marin Sorescu în urma unor conflicte de proporţii în redacţia revistei craiovene Ramuri unde acesta era redactor-şef. „Refuz să cred că democraţia este mai rea decât dictatura" scrie poetul şi încheie astfel epistola adresată lui Mircea Dinescu: ,A fi scriitor pur şi simplu îmi este de ajuns". Peste două zile Consiliul Uniunii Scriitorilor va declara că regretă cererea de demisie a lui Marin Sorescu şi-i transmite rugămintea de a reveni asupra ei.

• 12 mart. Alianţa Civică dă o declaraţie în scopul realizării reconcilierii naţionale plecând de la premisa că răspunderea morală nu trebuie să cadă nediferenţiat pe cele 4 milioane de membri de partid, ci numai pe cercurile conducătoare. în acest scop se propune:

1) Orice referire la o persoană trebuie să aibă în vedere faptele şi nu simpla apartenenţă la P.C.R., la structurile organizatorice inferioare ale acestuia sau la funcţii pe linie de stat.

130

1991

2) Până în anul 2 000 să nu fie promovaţi în funcţii de conducere sau decizie ale statului foştii membri ai C C , fostele cadre ale Securităţii, foştii activişti care renunţând la propria profesie au fost retribuiţi de către P.C.R. pentru activitatea po-litico-ideologică depusă în aparatul de partid.

• 17 mart. Referendum unional în U.R.S.S. (organizat conform hotărârii Sovietului Suprem) vizând menţinerea acestei ţări ca o federaţie de state cu drepturi egale.Prin da sau nu se răspunde la întrebarea: „Consideraţi oportună menţinerea U.R.S.S. ca o federaţie revigorată de state suverane cu drepturi egale care să garanteze drepturile şi libertăţile omului de orice naţionalitate?" Din cele 15 republici unionale, 6 au hotărât să nu participe la referendum - Armenia, Estonia, Letonia, Lituania, Gruzia, Moldova. Chiar şi în aceste ţări cetăţenii care au dorit să voteze au fost liberi şi au avut unde să o facă. în Republica Moldova situaţia a fost încordată, găgăuzii şi bulgarii s-au pronunţat masiv împotriva desfiinţării Uniunii. Rezultatul Referendumului se va anunţa în şedinţa Sovietului Suprem din 21 mart. -76% din cetăţenii sovietici s-au pronunţat pentru menţinerea U.R.S.S. ca federaţie de state - şi va fi impus tuturor republicilor, inclusiv celor 6 care nu au participat la această consultare.

® 16-17 mart. Bucureşti. Sala Polivalentă. Lucrările Convenţiei Naţionale a F.S.N. temeinic pregătite nu doar tactic ci şi administrativ (se repară scaune, se schimbă catifelele draperiilor, se caută şi se găsesc sponsori pentru trataţii) se anunţă pline de surprize, cea mai importantă fiind scindarea partidului de guvernământ. în cele din urmă se înregistrează doar două retrageri din rândul membrilor Colegiului Director. Totuşi, Velicu Radină şi Dănuţ Fleacă fac declaraţii incendiare. în timpul lucrărilor, pe hol, Velicu Radină provoacă o conferinţă de presă pentru a anunţa că o parte din membrii partidului vor forma un alt partid, sancţionând astfel F.S.N.-ul care a trecut la neoliberalism.şi pe Petre Roman care încearcă să instaureze o dictatură democratică de partid. Argumentul disidentului Radină este că el însuşi a fost împiedicat să ia cuvântul în cadrul Convenţiei.

Silviu Brucan consideră (în Adevărul din 19 mart. '91) că a avut loc o luptă aprigă între „junii turci" reformatori, conştienţi că partidul are nevoie de o nouă faţă şi „grupul marţienilor, bârlădenilor şi ştefan-gheorghienilor din dealul Cotrocenilor, care se agaţă cu disperare de poziţiile-arici ale nomenclaturii". Au câştigat reformatorii. Petre Roman este ales lider naţional, iar Ion Aurel Stoica, preşedinte executiv. De fapt Petre Roman este

131

1991

reales lider naţional al F.S.N., deoarece alegerea sa în această funcţie a avut loc, la propunerea lui Ion Iliescu, la 26 iul. 1990. Se produc şi alte schimbări în conducerea F.S.N. Unii membri sunt criticaţi: Nicolae S. Dumitru, fost prim-vicepreşedinte, este numit de un coleg specimen din „fauna bişniţei politice" şi sala aplaudă; este atacat şi Claudiu Iordache, alt prim-vicepreşedinte, care n-a fost prezent.

Centrul de greutate al discuţiilor a fost reforma considerată o necesitate vitală pentru viitorul tării, care trebuie să fie unul european. Convenţia a definit Frontul ca un partid de centru-stânga cu o orientare social-democrată. S-au adoptat noul statut, moţiunea „Un viitor pentru România", o Rezoluţie privind problema naţională. într-o declaraţie, desfăşurarea referendumului din 17 mart., în Republica Moldova, este considerată o încălcare a dreptului la alegeri libere şi a suveranităţii acestei ţări.

• 18 mart. Şi totuşi, în Adunarea Deputaţilor explodează bomba: nouă deputaţi din grupul majoritar anunţă retragerea pentru a forma un nou grup parlamentar. Fidelii lui Roman îi blamează pe „dezertori".

• 19 mart. întâlnire între reprezentanţii Guvernului (Petre Roman) şi cei ai Convenţiei Naţionale a Ziariştilor din România, la care este din nou în discuţie libertatea presei. Ca efect, se retrag din Parlament legile care, odată adoptate, ar fi îngrădit libertatea presei.

• 20 mart. în şedinţa de Guvern îşi prezintă demisiile Anton Vătăşescu, viceprim-ministru.Theodor Stolojan, ministrul finanţelor, şi Mihai Zisu, ministrul resurselor şi industriei. Cauzele mărturisite ţin de ritmul prea lent al reformei. Cei trei preferă ca la etapa a doua a liberalizării preţurilor, anunţată pentru 1 apr, să se recurgă la soluţia radicală de eliminare totală a subvenţiei de stat şi la liberalizarea totală a preţurilor, combinate cu măsuri reparatorii de protecţie socială. Petre Roman insistă ca miniştrii radicali să rămână în funcţii pentru a asigura coerenţa politicii partidului în perioada următoare,

-Mesaj către naţiune al partidelor din opoziţie membre ale Convenţiei Naţionale pentru Instaurarea Democraţiei. Având ca argument situaţia economică, politică şi socială grea a ţării ca şi, incapacitatea Guvernului de a-i face faţă şi de a-şi respecta propriul program, autorii mesajului cer „constituirea unui guvern responsabil, care să se bucure de încrederea naţiunii şi care să reprezinte o reală schimbare în viaţa politică a ţării", Răspunzând la acest mesaj, grupul parlamentarilor F.S.N. îl consideră „un 132

1991

virulent atac la adresa tinerei democraţii româneşti". - Miting şi marş organizate de Cartelul Sindical Alfa pe

traseul Piaţa Revoluţiei - Piaţa Unirii - Cotroceni, cu sprijinul Alianţei Civice, al Sindicatului liber din R.T.V.R. şi al altor formaţiuni. Organizatorii consideră necesar să impună preşedintelui şi Parlamentului examinarea unui program legislativ (,Alternativa Alfa pentru o Românie democratică şi reunită") apt să asigure evoluţia ţării spre o adevărată democraţie şi delimitarea netă de comunism, Prin înscrisurile de pe pancarte şi prin scandări manifestanţii îşi fac cunoscute convingerile şi revendicările: „I.M.G.B. nu mai face ordine", „Suntem golani de 45 de ani", „Jos decretele comuniste!", „Fără comunişti!", „N-aţi reuşit, tara s-a trezit!". La Parlament se depune un memoriu şi sunt huiduiţi Paul Jerbas şi Cazimir Ionescu. în drum spre Cotroceni, următoarea escală a manifestanţilor, se strigă: „La palat, la palat, să-1 dăm jos pe emanat!", „La Palatul Cotroceni cântă cucuveaua, Iliescu şi Petrică şi-au găsit beleaua", „Nu mai vrem nici un pic preşedinte bolşevic", „Iliescu şi Petrică nu mai vrem ocaua mică", „Demisia!", „Singura soluţie, înc-o Revoluţie!", „Mai bine mort, decât comunist!". Mitingul sindicaliştilor a avut parte de o participare masivă şi activă. S-a formulat apoi reproşul că s-a trecut de la revendicări economice la revendicări politice. Ion Iliescu va răspunde ofertei Cartelului Sindical Alfa. Programul intitulat „Alternativa Alfa pentru o Românie democratică şi reunită", program paralel cu cel al Guvernului şi punând accentul pe privatizare, proprietate şi concurenţă va intra imediat în atenţia Departamentului de analiză politică al preşedintelui României. (Concluziile analizei vor fi date publicităţii de ziarul Adevărul la 29 mart. '91.)

Specialiştii preşedintelui ţării consideră că „Alternativa" sindicatelor suferă de excese şi inadecvări. Totuşi, pentru a-i încuraja pe sindicalişti, Ion Iliescu propune ca un cerc de specialişti din domeniile economiei şi privatizării, sub conducerea Academiei României şi a Institutului Naţional de Cercetări Economice să participe la o serie de dezbateri în cadrul cărora să analizeze acest program şi oricare altul pentru a se ajunge la varianta optimă care să reziste „confruntării cu problemele actuale deosebit de complexe".

• 22 mart. Moscova. în urma convorbirilor dintre Alexandr Besmertmh, ministrul de externe sovietic, şi omologul său român, Adrian Năstase, este parafat Tratatul de colaborare, bună vecinătate şi prietenie dintre U.R.S.S. şi România. Partea sovietică

133

1991

apreciază că Tratatul reprezintă triumful noilor relaţii şi că va putea constitui un precedent şi pentru celelalte ţări est-europene. Documentul confirmă poziţiile celor două ţări privind inviolabilitatea graniţelor integritatea teritorială a tuturor statelor Europei, nefolosirea forţei în relaţiile internaţionale - principii stipulate în actul final de la Helsinki şi în Carta de la Paris pentru o Europă nouă. Tratatul va fi semnat de Ion Iliescu, cu prilejul vizitei sale în U.R.S.S.

® 25 mart. Se pronunţă sentinţa în procesul membrilor C.P.Ex. al fostului CC, al P.C.R. Procesul a durat 248 de zile (cu 30 de zile mai mult decât cel de la Nürnberg observă cineva, dar deloc cu aceleaşi efecte, aşa cum ar putea oricine observa) iar pedepsele administrate inculpaţilor (iniţial 24) însumează 34 de ani şi trei luni închisoare. Pedepsele cu închisoare oscilează între 5 ani şi 6 luni (Popescu Dumitru, Totu loan) şi 2 ani (Gâdea Suzănica şi Dobrescu Miu, condamnat pentru neglijenţă în serviciu). Au fost achitaţi: David Gheorghe, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Radu Constantin, Szasz Iosif. Rezultatele procesului au fost amplu comentate, unii considerând pedepsele prea blânde, procedura greoaie şi schimbarea încadrării juridice (favorizarea infractorului) care a transformat procesul politic în unul penal -nejustificată. De altfel, nu numai acest proces ci toate celelalte în care au apărut în boxa acuzaţilor foşti tovarăşi cu funcţii de răspundere înainte de dec. '89 au stârnit reacţii de acuzare sau de compasiune, au dus la polemici pasionate rămânând pe tot parcursul lor în atenţia opiniei publice. S-au emis nenumărate argumente de susţinere a inculpaţilor şi contraargumente, de incriminare a lor.

ARGUMENTE: CONTRAARGUMENTE: 1) Au fost devotaţi ţării pe -Au subordonat ţara intereselor care au slujit-o cât au putut străine, comunismului impus mai bine în condiţiile date. de sovietici, au contribuit prin

lipsa de personalitate şi slugărnicie la evoluţia monstruoasă a cultului personalităţii lui Ceauşescu, au dispreţuit poporul pe care l-au condamnat la mizerie, lipsă de libertate, de demnitate şi de drepturi elementare.

2) Au fost târâţi în închisoare -Acuzaţiile au avut ca suport sub acuzaţii grave care n-au faptic doar perioada 16-22 putut fi dovedite. dec.'89, dar vinovăţiile comu

niştilor cu funcţii de răspundere trebuiau stabilite şi aduse în faţa judecăţii pentru întreaga perioadă 1945-1989. După debutul proceselor au fost schimbate încadrările juridice iniţiale

134

1991

cu unele mai blânde, care i-au salvat de fapt pe inculpaţi. 3) Au fost supuşi unui regim - Condiţiile din închisori au dur în închisori, nu s-a ţinut fost exact acelea pe care le-a seama de starea precară a rezervat deţinuţilor regimul sănătăţii lor. comunist, deci şi inculpaţii,

ca fruntaşi ai acestui regim. în aceleaşi condiţii au făcut închisoare mulţi opozanţi ai sistemului comunist, au fost torturaţi, chiar exterminaţi. în plus, inculpaţii au beneficiat de un regim preferenţial, chiar de un anumit confort. Toţi au adus dovezi medicale conform cărora trebuiau consideraţi grav bolnavi, în timp ce cu numai câteva luni în urmă, cu o sănătate de fier, întreţinută de un trai îmbelşugat, erau foarte activi, contribuind din plin la înaintarea României spre comunism. Certificatele medicale au fost în multe cazuri simple subterfugii pentru a scăpa de dreapta pedeapsă.

4) Au fost supuşi oprobriului -A existat într-adevăr o stare public, au fost împinşi la dez- de mânie populară mai ales nădejde, chiar la sinucidere, imediat după 22 dec.'89. Dacă familiile au fost persecutate, inculpaţii ar mai fi avut resurse acuzate, umilite. să-şi activeze conştiinţa anes

teziată de Ceauşescu ar fi căutat să înţeleagă dacă nu cumva au existat infinite justificări pentru revolta poporului. Cu atât mai mult cu cât în toate documentele P.C.R. şi în acţiunile de anihilare ale adversarilor comunismului se invocau dreapta judecată şi interesele poporului. Nimeni dintre cei care au susţinut la vârf regimul comunist nu a considerat vreodată cu luciditate şi bună credinţă că ar fi avut vreo vină. Dimpotrivă, cu cât frica pe care au simţit-o imediat după revoluţie s-a atenuat, şi-au adunat forţele şi au ridicat din nou osanale comunismului. Chiar dacă s-au considerat persecutaţi, persecuţiile pe care le-au suportat au fost incomparabile cu persecuţiile la care au fost supuşi adversarii activi şi demni ai sistemului comunist, exterminaţi cu cruzime, urmăriţi decenii de-a rândul prin urmaşii lor. Cei puţini care s-au sinucis au avut parte, în principiu, de regrete creştine, unanim exprimate, deşi s-a putut observa că abdicarea lor s-a datorat nu vreunei crize de conştiinţă provocată de certitudinea vinovăţiei (n-a existat nici un document în acest sens), ci lipsei de rezistenţă morală (aceeaşi lipsă de rezistenţă care le-a înclinat coloana vertebrală în faţa lui Ceauşescu) sau incapacităţii de adaptare la o viată anonimă, cu anumite privaţiuni, după onorurile, orgoliul funcţiei şi belşugul de odinioară.

135

1991

(Acest joc al argumentelor, care ar putea continua la nesfârşit, şi-a găsit expresia sintetică în cifre, în cadrul sondajului de opinie pe care ziarul Adevărul 1-a comandat Institutului Român pentru Sondarea Opiniei Publice şi care s-a efectuat în intervalul 2-31 mart. 1991 în legătură cu procesul membrilor fostului C.P.Ex.

-76% dintre cei chestionaţi consideră că pentru reprimarea revoluţionarilor din dec. '89 sunt vinovaţi atât soţii Ceauşescu cât şi membri C.P.Ex.

-13% îi consideră vinovaţi numai pe soţii Ceauşescu, -58% consideră pedepsele aplicate C.P.Ex.-iştilor prea uşoare.

-23 % consideră pedepsele aplicate C.P.Ex.-iştilor juste. - 4% consideră pedepsele aplicate C.P.Ex.-iştilor prea aspre.) • 26 mart. P.U.N.R. dă publicităţii în ziarul Adevărul de

Cluj o declaraţie privind soluţionarea problemei naţionale în România, semnată de preşedintele partidului Ioan Al. Crişan şi datată 23 mart. '91. In replică, Prezidiul U.D.M.R. vine cu o declaraţie în care acuză P.U.N.R.-ul de activarea naţionalismului extremist în România.

• 29 mart. Apare Hotărârea Guvernului României (H.G.) cu privire la etapa a doua de liberalizare a preţurilor şi tarifelor, în acelaşi timp cu H.G. privind indexarea şi compensarea salariilor şi pensiilor de asigurări sociale de stat, militare şi I.O.V.R. şi alte măsuri de protecţie socială.

-în Senat, Alexandru Bârlădeanu ţine să se delimiteze de programul şi politica Guvernului pe care le atacă aproape ca un adversar din opoziţie. De la înălţimea funcţiei sale, Alexandru Bârlădeanu spune că nu e de acord cu Statutul adoptat la recenta Convenţie Naţională a F.S.N. pentru că instituţionalizează funcţia de lider naţional în calitate de conducător politic al partidului şi de şef al executivului şi că nu e de acceptat ca parlamentarii F.S.N. să aibă obligaţia de a susţine Guvernul în timp ce Guvernul îşi ia libertatea de a nu respecta programul politic al partidului. Pentru a demonstra gravitatea situaţiei în care s-a ajuns, Alexandru Bârlădeanu propune un guvem de coaliţie. După această intervenţie, alţi doi parlamentari din grupul F.S.N. (Constantin Balcan, Barbu Popescu) şi-au prezentat demisia. Când a luat cuvântul Adrian Severin, Alexandru Bârlădeanu a părăsit sala de şedinţe invocând o subită stare proastă a sănătăţii. ,Am asistat - spune Adrian Severin - la un spectacol brevetat în istorie de partidul bolşevic. Este o diversiune să transferi relaţiile din cadrul unui partid în Senatul ţării . Cred că tot ceea ce s-a

136

1991

spus aici de către unele persoane este de fapt o diversiune care conduce la un totalitarism mascat."

-Un impresionant număr de intelectuali români contestă titlul de academician acordat lui Alexandru Bârlădeanu, aducând ca argumente lipsa operei ştiinţifice şi a ţinutei morale.

• 30 mart. Ziarul Adevărul apare fără Darie Novăceanu ca director, efect al unui dezacord între acesta şi colectivul redacţional. Incidentul ia proporţiile unui adevărat scandal de presă. Părţile se acuză reciproc pe postul de televiziune, la radio şi în presa scrisă. Darie Novăceanu îi acuză pe redactori de „scânteism", „mitingism" (au avut loc mitinguri de protest şi greve la redacţie), lipsă de har gazetăresc, arivism, manevre dubioase în momentul declanşării procedurilor de privatizare. Redacţia îl acuză pe Darie Novăceanu de afaceri dubioase şi lipsă de loialitate, în discuţie e de fapt chestiunea privatizării ziarului. Directorul îl dorea preponderent de stat ceea ce nu era pe placul redacţiei. A avut loc şi o întâlnire între Consiliul Director al ziarului şi Petre Roman care părea al susţine pe Darie Novăceanu deşi primul-ministru afirmă că-i leagă doar „o prietenie de hispanişti".

• 31 mart.-l apr. Albania. La alegerile legislative Partidul Muncii (comunist) obţine 60% din mandate în Parlament învingând Partidul Democrat, principala formaţiune a opoziţiei.

• 2 apr. Biroul Executiv al Colegiului Director al F.S.N. a hotărât să propună Colegiului Director retragerea definitivă a sprijinului F.S.N. pentru senatorii şi deputaţii care nu recunosc Statutul şi platforma politică adoptate la recenta Convenţie Naţională a partidului: Alexandru Bârlădeanu, Barbu Popescu, Constantin Balcan, Sorin Teodor Botnaru, Ioan Dănuţ Fleacă, Mihai Iancu, Teodor Horia Mihăescu, Vasile Rădulescu, Mihai Stoica, Dumitru Şerban, Dimitrie Gabriel Nicolescu, Gheorghe Manole, Ion Zgorcea. într-o declaraţie ulterioară cei excluşi şi reuniţi în „grupul parlamentar F.S.N. 20 mai" protestează împotriva modului în care se încearcă „intimidarea membrilor F.S.N. ce vor să participe la o viaţă politică civilizată". Disputa Senat -Guvern, respectiv Petre Roman -Alexandru Bârlădeanu, se agravează prin polemicile pro şi contra Guvern, de cele mai multe ori televizate ale celor doi „B" -Brucan -Bârlădeanu.

• 4-6 apr. Moscova. La invitaţia lui Mihail Gorbaciov, preşedintele Ion Iliescu face o vizită de prietenie în U.R.S.S. La 5 apr. la Kremlin, cei doi preşedinţi semnează Tratatul de colaborare, bună vecinătate şi amiciţie dintre U.R.S.S. şi România. Ion Iliescu declară că a pus în discuţie şi tezaurul României, nerestituit in-

137

1991

tegral de U.R.S.S., dar Mlhail Gorbaciov a afirmat că nu cunoaşte problema „dar se va informa". în legătură cu semnarea Tratatului Ion Iliescu este de părere că „Dacă nu am fi încheiat un nou tratat, ar fi însemnat să menţinem vechiul tratat, care nu era deloc în concordanţă cu principiile ce guvernează acum raporturile dintre statele continentului. Acest tratat are la bază noile principii general-europene şi nu ipotechează în nici un fel viitorul Republicii Moldova sau, în general, al teritoriilor pe care au locuit şi trăiesc români". (Interviu dat ziariştilor în avion la întoarcerea în ţară -6 apr.'91.)

Semnarea acestui tratat va duce la o avalanşă de intervenţii în care istorici, oameni politici şi oameni de cultură încearcă să demonstreze inoportunitatea lui (este primul tratat pe care U.R.S.S. îl semnează cu unul din foştii „aliaţi" din „lagărul" socialist), dezavantajele pe care le aduce României.

• 5 apr. Se dă publicităţii „Codul deontologic al ziaristului" elaborat şi aprobat de organizaţiile reunite ale jurnaliştilor, pentru protejarea cetăţeanului de informaţii false sau distorsionate, pentru apărarea libertăţii presei. Codul este alcătuit în deplin acord cu codurile profesionale practicate în ţările civilizate.

- în vinerea mare, într-o emisiune transmisă pe postul naţional de televiziune, Constantin Pârvulescu, patriarhul comunismului românesc, face un elogiu sistemului pe care 1-a slujit întreaga viaţă.

• 9 apr. Convenţia Naţională a Ziariştilor din România se întruneşte pentru a lua în discuţie starea libertăţii presei.

-Departamentul de stat al S.U.A., prin purtătorul de cuvânt Richard Boucher, îşi manifestă îngrijorarea în legătură cu modul şi ritmul în care se democratizează România: se înaintează lent spre economia de piaţă, au loc abateri regretabile de la respectarea drepturilor omului şi ale minorităţilor, se menţine controlul guvernamental asupra mediilor de informare.

-Gruzia îşi proclamă independenţa în cadrul unei Sesiuni extraordinare a Sovietului Suprem.

• 11 apr. Alianţa Civică iniţiază şi dă publicităţii un proiect de act legislativ „Carta drepturilor şi libertăţilor fundamentale", o contribuţie a societăţii civile la elaborarea unuia dintre cele mai importante capitole ale Constituţiei, acela consacrat drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

• 12 apr. Bucureşti. Piaţa Revoluţiei. Miting al Alianţei Civice având scopul de a atrage atenţia asupra stării Televiziunii „care trebuie învinovăţită pentru incalculabile daune aduse

138

1991

moralei şi conştiinţei publice". Traseul: Piaţa Revoluţiei - Piaţa Victoriei -Televiziune -Piaţa Revoluţiei. în Piaţa Victoriei se depune o moţiune la Guvern. Au vorbit: Al. Popovici, Toader Steţca, Adrian Marino, Mihai Gheorghiu, Constantin Ticu Dumitrescu, Ana Blandiana, Doina Cornea, Emil Hurezeanu, Ion Ciochină, Stelian Tănase, Ovidiu Popescu, Vasile Popovici, Corneliu Coposu, Sergiu Cunescu,Radu Câmpeanu. Ilegalista Elena Ionescu şi-a distrus în văzul lumii carnetul de membru al fostului P.C.R. S-a strigat: „Lasă-ne, măi dragă!", „Trăiţi după cum gândiţi", „Dacă nu acum, atunci când, dacă nu noi, atunci cine?", „Iliescu ce făcuşi, ne vânduşi din nou la ruşi", „Partidul, Iliescu, Sărăcia", „Iliescu ce mai stai în palatul lui Mihai?".

La Televiziune se formează pichete care nu vor pleca până când nu se vor obţine garanţii că va fi schimbată conducerea instituţiei. Pichetul va rămâne zile întregi în faţa Televiziunii, chiar membri ai Comitetului Director al Alianţei Civice vor veni aici să răspundă la întrebări -pentru că, aşa cum declară, oricum nu au acces la micul ecran. Pichetul din care face parte şi Dumitru îuga va fi invitat să plece pentru a nu tulbura liniştea publică.

• 12-14 apr. A treia Convenţie a Forumului Democratic Antitotalitar din România format din: P.N.L., P.N.Ţ.C.D., U.D.M.R, P.S.D.R., Uniunea Democrat Creştină, Partidul Ecologist Român, Partidul Unităţii Democratice, Partidul Liber Monarhist, Uniunea Mondială a Românilor Liberi, Alianţa Civică, A.F.D.P.R.. Scopul principal este adoptarea unui Apel către naţiune, cu propuneri de mare importanţă: formarea unui guvern de tranziţie, elaborarea unui program economic de urgenţă pentru stoparea declinului economic, dizolvarea Parlamentului şi organizarea de alegeri anticipate, asumarea publică de Ion Iliescu a responsabilităţii pentru violarea normelor democratice. S-a luat în discuţie eventualitatea retragerii din „Parlamentul ruşinii naţionale" a deputaţilor şi

senatorilor opoziţiei. în funcţia de preşedinte al F.D.A.R. (pentru o perioadă

determinată) a fost ales ing. Ion Mănucu. • 13 apr. Cartelul Sindical Alfa se adresează lui Ion Iliescu

(în paginile Adevărului, conform dreptului la replică), amintindu-i că n-a răspuns propunerii ca programul de reformă propus de sindicalişti să fie analizat şi eventual să înlocuiască programul economic al Guvernului. Sugestia lui Ion Iliescu de a supune dezbaterii specialiştilor acest program este, după părerea reprezentanţilor Cartelului, inactuală, deoarece tocmai în urma unor asemenea dezbateri s-a hotărât ca programul economic Alfa

139

1991

să fie propus ca alternativă la programul Guvernului. -Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a

României anunţă că F.M.I., prin Consiliul Directorilor Executivi a aprobat acordul încheiat de această instituţie cu România. F.M.I. sprijină programul de reformă al Guvernului român prin credite financiare, acordate şi în 1991.

• 15 apr. Ia fiinţă la Bucureşti România Viitoare, „mişcare pentru adevăr, tradiţie şi prosperitate" care-şi propune să lucreze în vederea informării nepărtinitoare a poporului român, înainte ca acesta să fie chemat să se pronunţe asupra viitoarei forme de stat. Membrii fondatori sunt intelectuali de prestigiu. Lista lor începe cu Andrei Şerban şi se încheie cu Alexandru Zub. Se dă publicităţi şi o declaraţie program.

- Londra. La iniţiativa lui Francois Mitterrand şi sub patronajul lui John Major se deschide în cadrul unei ceremonii de înfiinţare Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.E.R.D.) creată să sprijine nu numai proiecte economice ci şi proiecte de democratizare a ţărilor din estul Europei. Participă 28 de şefi de state (printre care şi Ion Iliescu) şi 49 de miniştri de finanţe.

• 14-17 apr. Petre Roman se află într-o vizită neoficială în S.UA. unde se întâlneşte cu James Baker, şeful diplomaţiei americane, şi încearcă să lămurească unele aspecte ale relaţiilor româno-americane, în vederea reacordării clauzei naţiunii celei mai favorizate (la care Ceauşescu a renunţat unilateral în 1988). Programul vizitei înscrie şi mtâlniri cu reprezentanţi ai cercurilor industriale şi de afaceri sau cu lideri ai unor organizaţii americane şi internaţionale.

• 18-19 apr. Vizita lui Francois Mitterrand în România. Au loc întâlniri cu Ion Iliescu, Petre Roman, reprezentanţi ai partidelor de opoziţie, parlamentari, studenţi. De asemenea preşedintele Francois Mitterrand face o vizită la Iaşi şi ţine o cuvântare în faţa Parlamentului. Pe tot parcursul vizitei înregistrează şi proteste pentru că sprijină actuala conducere a României din partea partidelor şi formaţiunilor din opoziţie (care organizează o demonstraţie în faţa ambasadei Franţei, unde se află Francois Mitterrand) ca şi din partea unor intelectuali sau a studenţilor ( la Institutului Politehnic Bucureşti are loc o manifestaţie contra acestei vizite. Se strigă lozinci ca: „Frfere Francois, dormez-vous?", „Francois Mitterrand est l'ami de l'assassin", iar la plecare se arborează un steag comunist cu secera şi ciocanul). Chiar şi în Franţa se aud voci care dezaprobă această

140

1991

vizită (Le Monde, 18 apr. : „Voiajul în România este cel mai ambiguu dintre toate deplasările domniei sale", Libération, 18 apr.: „Fiecare cuvânt al preşedintelui va fi disecat şi câteva dintre ele îl vor putea face să regrete voiajul în România"), dar se exprimă şi opinia că „Franţa nu are dreptul să fie absentă din România". Şi totuşi, la dineul oferit, François Mitterrand declară: „Ca primul şef de stat occidental care efectuează o vizită la Bucureşti, după 1989, vin să comunic hotărârea Franţei de a susţine România care întreprinde în condiţiile dificile moştenite de la dictatură reformele ce vor duce la un stat de drept şi la o piaţă deschisă". Iar la conferinţa de presă de la Cotroceni se anunţă iniţierea negocierilor pentru încheierea unui Tratat de înţelegere, colaborare şi amiciţie româno- francez. S-au semnat două documente privind schimburi pe linie de tineret şi înfiinţarea unui institut franco-român de management.

• 19 apr. Alianţa Civică întrerupe manifestaţia paşnică de protest din faţa Televiziunii. S-a înaintat şi Parlamentului moţiunea prezentată la mitingul din 12 apr., însoţită de o scrisoare de protest în care se cere înlocuirea conducerii actualei instituţii cu un Comitet Director format din personalităţi desemnate de societatea civilă.

• 20 apr. Este înmormântat cu onoruri militare, la cimitirul Ghencea Militar din Capitală, generalul Emil Macri, fostul şef al direcţiei a Il-a din Departamentul .Securităţii Statului, inculpat pentru genocidul de la Timişoara şi decedat în închisoare. (Drapelul României cu o eşarfă de doliu, o cruce mare de lemn, decoraţiile pe două perne mari de catifea roşie, onorul prezentat de două plutoane de soldaţi cu banderole, tricolor şi panglică de doliu, muzica fanfarei politiei, sicriul precedat de o coloană de ofiţeri ai poliţiei, cu coroane de flori.).

• 21 apr. în Declaraţia Sfatului Frontului Popular din Moldova, în legătură cu Tratatul recent încheiat între România şi U.R.S.S., se cere Parlamentului Român să nu-1 ratifice pentru că neagă dreptul popoarelor subjugate de imperiu la independenţă naţională şi statală şi reconfirmă relaţiile de vasalitate ale României faţă de U.R.S.S. Şi Alianţa Civică adresează un nou apel Parlamentului în care consideră că ratificarea Tratatului ar însemna un act de trădare naţională prin abandonarea românilor din Basarabia şi Bucovina de nord.

• 22 apr. Liga Studenţilor înţelege să cinstească spiritul demonstraţiei din Piaţa Universităţii prin depunerea de flori în acest loc pe toată perioada desfăşurării manifestaţiei dm urmă 141

1991

cu un an: 22 apr. -12 iun. In prima zi a comemorării apare un baraj de flori pe asfalt. La cinematograful Scala rulează în premieră un film despre Piaţa Universităţii. După terminarea filmului spectatorii susţinuţi şi de alţi manifestanţi umplu din nou Piaţa, care este eliberată printr-o intervenţie energică a poliţiei şi a jandarmeriei. Scutierii cu căşti albe, îmbrăcaţi în efecte militare noi, lovesc chiar şi pe cei care n-au nimic cu demonstraţia.Sunt agresaţi Petre Mihai Băcanu şi Stelian Tănase, Alex. Pikalski, Emil Hurezeanu. împotriva agresării acestor ziarişti va protesta imediat Federaţia Internaţională a Editorilor de Ziare prin preşedintele ei, Jan Nonwen.

0 24 apr. Continuă manifestaţia în Piaţa Universităţii. La un an de la deschiderea balconului apar aici drapelul Ligii Studenţilor, icoana, portretul lui Mihai Eminescu şi multe flori. Manifestanţii Un să marcheze împlinirea unui an de când Ion Ulescu i-a făcut golani. Soseşte poliţia şi rezolvă situaţia.

• 26 apr. Membrii marcanţi ai F.S.N. -Ion Aurel Stoica, Eugen Dijmărescu -pun în discuţie oportunitatea alegerilor anticipate până la sfârşitul anului. Lansarea acestei propuneri stârneşte numeroase şi pasionante propuneri pro şi contra.

-Se dă publicităţii Memorandumul privind politica economică a Guvernului român, redactat în vederea obţinerii unui angajament stand-by cu F.M.I.

• 29 apr. Remaniere guvernamentală anunţată de primul-ministru în Adunarea Deputaţilor şi Senat. Iniţiativa modificării formulei guvernamentale a plecat de la Petre Roman şi a fost aprobată de Biroul Executiv al Colegiului Director al F.S.N,

1) Eugen Dijmărescu - ministru de Stat, ministrul economiei şi finanţelor (în locul lui Theodor Stolojan care a demisionat).

2) Dan Mircea Popescu -ministru de Stat. însărcinat cu calitatea vieţii şi protecţia socială.

3) General-maior Niculae Spiroiu - ministrul apărării naţionale.

4) Victor Stănculescu -ministrul resurselor şi industriei. 5) Mihnea Marmeliuc - ministrul muncii şi protecţiei

sociale. 6) Traian Băsescu - ministrul transporturilor. 7) Dinu Patriciu -ministrul lucrărilor publice şi amenajării

teritoriului. 8) Radu Berceanu -ministrul tineretului şi sportului. 9) Florian Bercea -ministru însărcinat cu bugetul în cadrul

142

1991

Ministerului Economiei şi Finanţelor.. 10) Ion Aurel Stoica -ministru fără portofoliu. Dintre cei propuşi Mihnea Marmeliuc reprezintă P.N.L.,

Dinu Patriciu P.N.LA.T. • 30 apr. Adunarea Deputaţilor respinge două candidaturi

la funcţia de ministru în cadrul remanierii guvernamentale: Dinu Patriciu şi Radu Berceanu. în locul lor vor fi desemnaţi miniştri interimari Doru Pană şi Bogdan Niculescu-Duvăz.

-Apare în viata politică Frontul Salvării Naţionale Social-Democrat (F.S.N.S.D.) (în baza deciziei civile nr. 11/ 30 apr. a T.M.B.) condus de Velicu Radină, disident al F.S.N. care s-a desprins de partidul de guvernământ la Conferinţa Naţională din 16-17 mart. Vicepreşedinţii F.S.N.S.D. sunt Nicolae Dide, Ştefan Petcu, Eugen Zainea. Cochetează cu noul partid şi alţi nemulţumiţi de F.S.N.-Roman care, după ce au părăsit (cu zgomot) F.S.N., au constituit grupul F.S.N.-„20 Mai".

• 1 mai. Intră în vigoare Acordul comercial şi de cooperare economică dintre România şi Comunitatea Economică Europeană. Semnat la 22 oct. '90 de oficialităţile C.E.E. şi Petre Roman, Acordul a fost aprobat de Parlamentul European la 22 febr. 1991. Are o valabilitate de 5 ani şi prevede ridicarea majorităţii limitelor impuse comerţului cu România. în explicaţia ce a însoţit aprobarea documentului de către Parlamentul de la Strasbourg se specifică: „Având în vedere situaţia fragilă, comunitatea noastră trebuie să joace un rol activ şi să ajute politica şi procesul de democratizare aplicate în prezent în România".

• 2 mai. Confruntări armate cu morţi şi răniţi între etnicii sârbi şi poliţia croată în localitatea Borovo Selo din estul Croaţiei. Zona a fost izolată, s-au întrerupt legăturile cu alte localităţi.

• 6 mai. Palatul Cotroceni, Convorbiri între Ion Iliescu şi liderii partidelor care alcătuiesc Convenţia pentru Instaurarea Democraţiei, despre posibilitatea alcătuirii unui guvern de uniune naţională. Cum chestiunea trebuie discutată cu partidul de guvernământ, Ion Iliescu se angajează să înlesnească aceste contacte. S-a mai discutat despre organizarea administrativă a teritoriului şi despre organizarea de alegeri locale. Toţi sunt de acord că discuţiile trebuie să continue.

• 8 mai. Ministrul iugoslav al apărării, Veliko Kadievici, apreciază că ţara sa „a intrat deja în război civil" şi armata îşi va asuma asigurarea păcii, dacă autorităţile federale şi republicane nu reuşesc.

• 16 mai. în Senat se discută cu aprindere proiectul Legii 143

1991

Siguranţei Naţionale. Senatorul Sabin Ivan (P.N.L.) propune un amendament prin care activităţile comuniste, alături de cele fasciste, să fie considerate o atingere la adresa siguranţei naţionale. Senatorii examinează cu atenţie şi cu încordare cuvântul „comunist". Pentru că nu pot trece de el încearcă să găsească un sinonim.

-Petre Roman în vizită de lucru şi de explicaţii, la uzinele Faur, în mijlocul muncitorilor nemulţumiţi care îl bruschează. Se strigă: „Mincinoşii", „Ne-aţi furat". Şi îi recomandă să se deplaseze cu tramvaiul, deşi îl aştepta o maşină confortabilă.

• 17 mai. Miting P.N.Ţ.C.D. la un an de la alegerile legislative şi prezidenţiale, cu participare masivă. Traseul: Piaţa Rosetti -Piaţa Universităţii -Piaţa Romană -Piaţa Revoluţiei. S-au strigat lozinci antiprezidentiale, antiguvernamentale, împotriva Securităţii şi pentru monarhie (manifestanţii purtau şi drapele tricolore cu chipul regelui). S-a cântat, s-au ţinut discursuri, iar P.N.Ţ.C.D. şi-a prezentat programul „Pentru o Românie prosperă şi modernă". Corneliu Coposu declară: „Noi avem o alternativă pentru ieşirea ţării din impas. Acest Guvern nu se bucură de susţinere în ţară, de credibilitate în străinătate, face paşi pe loc şi nu este în stare să scoată ţara din impas. De aceea am cerut şi cerem un guvern independent care să asigure alegeri libere şi să înlocuiască actualul Parlament".

• 19 mai. Referendum în Croaţia. Peste 94% dintre cei prezenţi la urne s-au pronunţat pentru independenţa acestei republici iugoslave. Pe de altă parte sârbii din regiunea croată Kraina se pronunţaseră deja la 12 mai '91 (în cadrul unui referendum soldat cu ciocnirea sângeroasă între sârbi şi croaţi), pentru unirea lor cu Serbia în cazul în care Croaţia avea să-şi declare secesiunea din cadrul federaţiei iugoslave.

• 20 mai. Piaţa Revoluţiei. Alianţa Civică precizează: „Având în vedere dificultăţile F.S.N.-ului de a-şi comemora un an de la victoria îh alegeri, Alianţa Civică preia această sarcină printr-un miting-spectacol. Valeriu Sterian a deschis mitingul cu cântecul „Doamne, vino Doamne!".

-în şedinţa Biroului Permanent al Senatului se hotărăşte susţinerea moţiunii Claudiu Iordache prin care se cere verificarea dosarelor de Securitate ale parlamentarilor, membrilor Guvernului, membrilor puterii judecătoreşti, în scopul detectării eventualelor colaborări cu fosta instituţie. Semnată deja de numeroşi parlamentari (a fost prezentată la 6 mai '91 plenului Adunării Deputaţilor) moţiunea obţine aprecierea şi sprijinul lui 144

1991

Virgil Măgureanu care declară (în Adunarea Deputaţilor la 16 mai '91) că S.R.I. nu are nimic comun cu fosta Securitate al cărei „cadavru" nu doreşte să-1 mai ducă în spate. De altfel, în cursul dezbaterii (21 mai'91) proiectului Legii privind Siguranţa Naţională Virgil Măgureanu îi asigură pe parlamentari că S.R.I. „nu e fosta Securitate reactivată" şi promite că va dezvălui opiniei publice toate atrocităţile comise de fosta instituţie în perioada 1947-1964.

-Conferinţă de presă la sediul ziarului România liberă în legătură cu o descoperire care va tulbura viaţa politică. La puţin timp după evenimentele din 13-15 iun. de la Bucureşti, aproape de comuna Berevoieşti (Argeş) au fost îngropate tone de documente aparţinând fostei Securităţi şi S.R.I. îngropate după ce s-a încercat să li se dea foc, dezgropate în parte de săteni şi îngropate din nou, documentele ajung la ziarişti. Imediat după conferinţa de presă ziariştii României libere pleacă la Berevoieşti pentru a-şi continua cercetările.

# 2 1 mai. La Berevoieşti apar presa (şi străină), Televiziunea şi trimişii procuraturii, sesizată pentru acest caz de primul-ministru. După apariţia reprezentanţilor procuraturii, ziariştii nu mai au voie să facă cercetări. Primul-ministru promite că parlamentarii F.S.N. vor propune o moţiune privind crearea unei comisii parlamentare de anchetare a cazului. S.R.I. dă un comunicat (publicat în presă şi transmis pe postul de televiziune) în care sunt mustraţi cei ce dând dovadă de „stupiditate" şi „neghiobie" au înlesnit accesul la documente care, deşi neimportante, pot dezinforma şi, în consecinţă, nu trebuiau cunoscute de opinia publică. Virgil Măgureanu ia cuvântul şi în Parlament unde susţine aceleaşi idei, dar dă asigurări că S.R.I. nu este implicat în această afacere. La acest argument i se răspunde că în groapă, alături de documente ale Securităţii, erau şi documente sustrase în zilele de 13-15 iun. de la sediile atacate ale partidelor istorice -deci, ori Securitatea mai există încă, ori S.R.I. este implicat în afacere în calitate de continuator al Securităţii. Peste câteva zile (1 iun.) Ion Iliescu se pronunţă în legătură cu cazul Berevoieşti (a fost numit BEREVOIGATE), considerând că angajaţii S.R.I. au dat dovadă de lipsă de profesionalism şi chiar iresponsabilitate, că documentele nu prezintă prea mare interes şi se face caz exagerat de ele. Publicarea documentelor în România liberă, dezvăluirile, polemicile continuă multă vreme după ce oficialităţile clasează cazul, considerându-1 doar o probă de lipsă de vigilenţă a unor angajaţi ai S.R.I. (care sunt prompt sancţionaţi). Unii încep să se plictisească şi declară

145

C 10 - Istoria

1991

că se supralicitează cazul. Televiziunea preia chiar o glumă din presă şi anunţă că sterilul din groapă provenea de la o mină de uraniu. La România liberă se primesc telefoane de satisfacţie că ziariştii gălăgioşi or să amuţească şi or să-şi lase copiii orfani. Doar o comisie parlamentară se mai ocupă de cazul Berevoieşti. La 29 iun. se va hotărî distrugerea documentelor care au stârnit furtuna.

-Se adoptă, în Senat, Legea Siguranţei Naţionale. Senatorul Sabin Ivan a avut succes cu propunerea de a se specifica în art.3 Ut. 1. că acţiunile de sorginte comunistă sunt interzise de lege alături de acţiunile totalitariste, fasciste, legionare.

-Rundă de convorbiri (la sediul central F.S.N.) la nivel de vicepreşedinţi cu partidele din opoziţie,, membre ale Convenţiei pentru Instaurarea Democraţiei, în vederea căutării soluţiilor pentru un guvern de uniune naţională. P.N.L. propune o participare de 50% pentru partidele din opoziţie şi un prim-ministru personalitate independentă, motivând că de la alegeri opţiunile electoratului s-au schimbat. F.S.N. refuză oferta.

• 27 mai. în Adunarea Deputaţilor, Constantinescu fflaps readuce în discuţie moţiunea Iordache, deplângând indiferenţa cu care a fost tratată această iniţiativă şi propune extinderea efectelor ei şi la persoane cu influenţă în viaţa politică, culturală şi în presă.

• 30 mai. Bruxelles. La prima Sesiune a Comisiei mixte România -C.E.E., Eugen Dijmărescu propune începerea negocierilor exploratorii pentru asocierea României, ca membru cu drepturi depline la C.E.E., după modelul de asociere pregătit Poloniei, Ungariei şi Cehoslovaciei, Răspunsul la această propunere e reţinut. România trebuie să aştepte să se încheie negocierile cu cele trei ţări.

• 3 iun. Prin rejudecarea cauzei şi schimbarea încadrării juridice lui Nicu Ceauşescu i se reduce pedeapsa de la 20 de ani de detenţie la 16 ani, interzicerea timp de 8 ani a unor drepturi, degradare militară şi confiscarea parţială a averii. Avocata apărării, Paula Iacob, îşi menţine părerea că inculpatul, fiind bolnav, merită o scutire de pedeapsă, cu atât mai mult cu cât, după părerea ei, inculpatul nu este judecat pentru faptele sale, ci ale tatălui său.

• 4 iun. Eugen Dijmărescu pledează în numele Guvernului pentru alegeri în lunile oct. sau nov.

• 5 iun. Alexandru Bârlădeanu protestează în Parlament împotriva propunerii lui Eugen Dijmărescu ca alegerile să aibă loc mai devreme şi consideră oferta ca un act de autoritarism al 146

1991

Guvernului. El recomandă primului-ministru să vină în faţa Parlamentului şi să convingă asistenţa că are argumente pentru alegeri anticipate şi deci pentru dizolvarea Constituantei la termenul stabilit de Guvern. Peste câteva zile (8 iun,) Ion Iliescu va considera varianta Dijmărescu drept nerealistă şi nedorită nici de Parlament, nici de Guvern, nici de opoziţie.

-Oslo. Are loc ceremonia înmânării Premiului Nobel pentru pace, pe 1990, lui Mihail Gorbaciov.

-Palatul Cotroceni. La întâlnirea dintre Ion Iliescu, Petre Roman, membri ai executivului şi reprezentanţi ai partidului de guvernământ, toată lumea este de acord că pretenţiile emise de opoziţie în eventualitatea formării unui guvern de uniune naţională sunt exagerate, deci inacceptabile. Totuşi, se afirmă, consultările trebuie să continue cu partide mai puţin pretenţioase.

• 7 iun. Se constitue din mai multe confederaţii sindicale ( Alfa, Fides, Hercules, „15 Noiembrie", Transtar), Uniunea Confederativă Naţională, care realizează unitatea şi solidarizarea mişcării sindicale din ţară. U.C.N. consideră necesară adoptarea unui program de urgenţă care să determine Parlamentul şi preşedintele să demită Guvernul şi să formeze un guvern competent care să redreseze economia şi viaţa socială şi să democratizeze ţara. Noua structură sindicală sprijină propunerea de a fi schimbată conducerea Televiziunii şi cere asigurarea controlului public asupra acestei instituţii.

• 10 iun. Claudiu Iordache îşi anunţă demisia din F.S.N. în Adunarea Deputaţilor, unde va reprezenta în viitor interesele Confederaţiilor Sindicale. într-o întâlnire cu parlamentarii de Timiş, Claudiu Iordache mărturisise că se desparte cu durere de Front, dar e hotărât s-o facă pentru că această formaţiune politică nu şi-a respectat contractul încheiat cu membrii săi. El crede că în F.S.N. au existat de la început trei categorii de membri: nomenclatura venită la putere, oportuniştii şi inocenţii care sunt şi cei mai dezamăgiţi.

-După o nouă întâlnire cu partidele din Convenţia pentru Instaurarea Democraţiei, Petre Roman declară eşecul tratativelor pentru un guvern de uniune naţională, datorită pretenţiilor nemăsurate ale opoziţiei.

• 12 iun. Moscova. Alegeri prezidenţiale în care se confruntă printre alţii Boris Eltin şi Nicolai Rîjkov sau reformatorii şi conservatorii. Mihail Gorbaciov nu lasă să se întrevadă spre cine se îndreaptă simpatia sa. 60% dintre alegători l-au preferat pe Elţîn ca primul preşedinte al Rusiei. „E un pas istoric" -exclamă 147

1991

George Bush -şi promite să-1 primească pe Elţîn la Casa Albă la 20 iun., când intenţionează să pună bazele relaţiilor directe între S.U.A. şi Rusia.

• 13 iun. în Senat se înfruntă printr-un schimb de replici tăioase Sabin Ivan (P.N.L.) şi Vasile Văcaru, liderul grupului parlamentar al F.S.N. Alexandru Bârlădeanu n-a acceptat să-i dea cuvântul lui Sabin Ivan, care a anunţat că va vorbi despre evenimentele din 13-15 iun. '90, decât după ce a supus la vot cererea acestuia. Ajungând la microfon, Sabin Ivan a spus că, deşi a trecut un an de la evenimentele din 13-15 iun., care au scăzut incalculabil prestigiul României, încă nu se ştie adevărul şi nu se cunosc vinovăţiile referitoate la momentul respectiv. în replică Vasile Văcaru acuză G.D.S., Alianţa Civică şi România liberă că au primit 2 milioane de dolari de la Fundaţia National Endowment for Democracy pentru a organiza manifestaţia. De altfel o altă variantă din sferele puterii a fost că opoziţia şi fosta Securitate au declanşat şi condus evenimentele din 13-15 iun.

- Piaţa Universităţii. Comemorarea unui an de la evenimentele din 13-15 iun., anunţată şi organizată de partidele pclitice şi formaţiunile din opoziţie. în mijlocul carosabilului sunt aşternute pancarte şi steaguri tricolore. La fântână sunt presărate garoafe. Se fac slujbe pentru comemorarea victimelor. Se cântă: „Doamne, vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni". Se păstrează momente de reculegere, se spun rugăciuni, se ţin discursuri. Doar câteva mii de oameni blazaţi şi temători nu pot reface atmosfera din urmă cu un an. Studenţii lipsesc. Dacă anul trecut au venit minerii la ei, acum s-au dus ei la mineri, în Valea Jiului. Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti declară că nu se desolidarizează de manifestările comemorative din 13-15 iun., dar nu poate participa oficial, deoarece trebuie să asigure protecţia grupului de studenţi aflaţi în aceste zile la întâlnirile cu minerii din Valea Jiului. Vor participa însă individual şi vor dezveli o placă comemorativă amplasată pe zidul Universităţii, la 15 iun.

• 14 iun. La intrarea din Parcul Libertăţii a fost ridicată o cruce în memoria victimelor din 13-15 iun. Se sfinţeşte crucea şi se oficiază o slujbă de pomenire. Cei prezenţi pornesc într-un marş al tăcerii până la Cimitirul Eroilor şi Piaţa Universităţii. La orele 13,30 prin Piaţa Universităţii trec, în coloană, camioane ale Confederaţiei Sindicale Frăţia. Pe pancarte stă scris: „Prăpastia dintre muncitori şi intelectuali a fost umplută cu cadavre -luaţi aminte!", „Nomenclatura la muncă!", „Vrem protecţie socială reală!".

148

1991

• 17 iun. Se constituie Blocul Naţional Sindical rezultat din : Confederaţia Naţională a Sindicatelor din România - Con-struct, Confederaţia Sindicală din Construcţiile de Maşini -Conmas şi Confederaţia Sindicatelor energetice -Consenerg.

-Mii de muncitori de la uzinele Faur pornesc într-un marş de protest spre Piaţa Victoriei. La sediul Guvernului îi primeşte Petre Roman la o întrevedere fără presă şi le promite că îi va vizita a doua zi la locul de muncă.

• 18 iun. în urma întâlnirii cu Petre Roman, muncitorii de la uzinele Faur anunţă că încetează greva a doua zi.

• 21-22 iun. La primul Congres al Partidului Democrat Agrar din România (înfiinţat prin decizia nr. 22 a T.M.B. din 29 ian. 1990) sunt alese structurile de conducere -Consiliul National Coordonator (175 membri), Comitetul Director (47 membri), Biroul Executiv (25 membri). Victor Surdu (ministru secretar de Stat în Ministerul Agriculturii, în Guvernul provizoriu) este preşedintele executiv al partidului. P.DA.R. se declară un partid de centru cu vocaţie naţională, care susţine şi apără proprietatea privată şi libertatea individuală şi care consideră agricultura drept unică şansă a redresării şi progresului economic.

• 24 iun. Declaraţia Parlamentului României privind lipsa de temei juridic şi valabilitate a Pactului Ribbentrop-Molotov, despre care se menţionează că a fost şi continuă să fie repudiat în cancelariile multor state, inclusiv la Moscova.

• 25 iun. Parlamentul Croaţiei întrunit la Zagreb proclamă independenţa şi suveranitatea acestei republici. Au fost adoptate legi şi o Cartă a drepturilor etnicilor sârbi şi a altor naţionalităţi care trăiesc pe teritoriul croat. C.E.E. şi S.UA. declară cu nu vor recunoaşte independenţa Croaţiei şi Sloveniei, iar ambasadorii occidentali acreditaţi la Belgrad nu vor asista la ceremoniile de proclamare a independenţei. Ministrul federal al apărării avertizează că armata iugoslavă va merge până la capăt pentru a apăra integritatea teritorială a Iugoslaviei. Proclamarea independenţei Sloveniei (26 iun.) duce la declanşarea atât în Slovenia cât şi în Croaţia a stării de război, cu ciocniri violente între unităţile armatei federale şi apărătorii independenţei noilor state. Sesiunea preşedinţiei R.S.F.I. dă un ultimatum Sloveniei. Frontierele R.S.F.I. vor fi restabilite până la 7 iul. ora 6 p.m., iar armatele slovene se vor retrage pe poziţiile iniţiale până la 4 iul., la miezul nopţii. Ultimatumul este taxat drept inacceptabil de către sloveni. în S.UA. unii comentatori apreciază că acest conflict se reduce la cel dintre un guvem comunist în Serbia şi

149

1991

guvernele democratice din Croaţia şi Slovenia. La 5 iul, la Haga, C.E.E. va suspenda ajutoarele economice pentru Iugoslavia şi va impune embargou asupra vânzărilor de arme şi echipamente militare în cadrul unei reuniuni de urgentă a miniştrilor de externe ai ţărilor membre ale C.E,E: B.E.R.D. suspendă şi ea toate finanţările pe proiecte private. în C.S.C.E. cele 35 de state membre vor decide trimiterea unei misiuni în Iugoslavia, însărcinată cu supervizarea aplicării încetării focului.

• 30 iun. Budapesta. Ultima sesiune a C.A.E.R. adoptă protocolul privind desfiinţarea alianţei. Participă reprezentanţii celor nouă ţări membre: U.R.S.S., Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, România, Vietnam, Cuba şi Mongolia. Măsurile de dizolvare intră în vigoare la 90 de zile după ratificarea protocolului.

8 1 iul. Praga. La Palatul Czernin, sediul Ministerului de Externe, se semnează Protocolul de încetare a valabilităţii Tratatului de prietenie, colaboare şi asistenţă mutuală încheait la Varşovia la 14 mai 1955 şi Protocolul din 26 apr. 1985, referitor la prelungirea valabilităţii Tratatului. Reprezentanţii celor 6 ţări membre s-au pronunţat pentru crearea noilor structuri de securitate şi cooperare pe continent, în conformitate cu înţelegerile realizate la Reuniunea la nivel înalt a Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa din nov. 1990 şi pentru formarea cadrului general european de colaborare în domeniile securităţii, economiei, dreptului, culturii, ecologiei şi umanitar, aşa cum s-a stabilit prin Carta de la Paris pentru o nouă Europă. La conferinţa de presă de după semnarea documentelor s-a afirmat că „al doilea război mondial s-a încheiat abia acum". La întâlnirea cu Ion Iliescu, Vaclav Havel remarcă: „ne întâlnim cu un prilej foarte plăcut, înmormântăm una din ultimele rămăşiţe ale războiului rece".

-Deputatul Antonie Iorgovan, preşedintele Comisiei pentru elaborarea noii Constituţii, anunţă în Senat că proiectul a fost definitivat şi înaintat Adunării Constituante. Între 8 şi 20 iul. se aşteaptă amendamentele şi motivaţiile lor în scris. Proiectul de Constituţie (151 articole grupate în 7 titluri) a fost dezbătut şi aprobat în şedinţele Comisiei de redactare, în perioada 17-27 iun. 1991. Termenul limită pentru adoptarea legii legilor de către Constituantă este de 12 ian. 1992. In caz de depăşire a acestei date, Adunarea Constituantă se va dizolva şi se vor organiza noi alegeri.

-Cotidianul Bilă se ocupă şi de Nicu Ceauşescu. îl citează pe medicul penitenciarului Jilava, Aron Gheorghiţă, care a afirmat că deţinutul, grav bolnav (ciroză într-un stadiu ireversibil, ulcer 150

1991

gastro-duodenal, afectarea splinei), nu mai are de trăit decât trei luni. Un ziarist al acestui cotidian îi ia un interviu lui Nicu Ceauşescu, considerat victima unui proces de propagandă politică: „Dacă organizaţia Amnesty International ar fi consecventă, ar trebui să lupte pentru mine, fiindcă eu sunt un deţinut politic." „Tatăl meu ar fi graţiat un om atât de bolnav ca mine," „Nu mai vreau decât să fiu liber pentru a putea trăi câteva zile în plus."

• 1-2 iul. Hans Dietrich Genscher a încercat, fără rezultate, să medieze între părţile aflate în conflict în Iugoslavia. Armata iugoslavă continuă acţiunea de pătrundere pe teritoriul Sloveniei. Au loc lupte între forţele slovene şi armata iugoslavă şi zboruri de recunoaştere ale armatei. La 2 iul. Prezidiul Sloveniei acceptă propunerea de încetare a focului prezentată la Ljubljana de peşedintele Prezidiului Iugoslaviei, Stipe Mesici. 35 de state ale C.S.C.E. reunite la Praga (3 iul.) lansează un apel de încetare a focului în Iugoslavia. O delegaţie de înalţi funcţionari ai ministerelor de externe din Olanda, Portugalia şi Luxemburg soseşte la Belgrad. în continuare situaţia din Iugoslavia se va prezenta ca o succesiune de perioade cu flux şi reflux, adică ciocniri armate urmate de negocieri în cursul cărora părţile se învinuiesc reciproc, dar acceptă să înceteze focul, dacă se respectă anumite condiţii.

• 3-5iul. ManfredWoerner, secretarul general al N.A.T.O., face o vizită oficială în România, în cadrul planului adoptat de Reuniunea de la Copenhaga (iun. 1991) a miniştrilor afacerilor externe ai ţărilor membre ale Alianţei Nord-Atlantice, plan care prevede dezvoltarea cooperării între N.A.T.O. şi ţările Europei centrale şi răsăritene, în vederea realizării unei noi arhitecturi europene şi în ceea ce priveşte securitatea. Manfred Woerner va participa la Reuniunea internaţională cu tema „Percepţii şi concepte de securitate în Europa de Est" -prima manifestare po-litico-ştiinţifică organizată la Bucureşti (4-5 iul., Sala de marmură a Casei Centrale a Armatei), în colaborare cu NAT.O. Manfred Woerner -„Vizita mea în România stă mărturie hotărârii noastre ferme de a dezvolta relaţii prieteneşti şi intense fără nici un fel de discriminare cu fostele state membre ale Tratatului de la Varşovia".

• 4 iul. Se dă publicităţii un pachet de măsuri macroeconomice, plan guvernamental succint (în 19 puncte) de redresare a vieţii económico-financiare.

• 5-7 iul. La Opera Română se desfăşoară lucrările Congresului Alianţei Civice. Scena e dominată de sigla şi deviza

151

1991

A.C.: „Nu putem reuşi decât împreună". Tendinţele existente în interiorul A.C. duc la apariţia a două structuri: una civică -Alianţa Civică, iar alta politică -Partidul Alianţei Civice, care se constituie ca reprezentare politică a ideilor cuprinse în documentele Alianţei Civice: Declaraţia de principii, Carta Alianţei Civice, Carta drepturilor şi libertăţilor fundamentale, Programul economic şi de privatizare, Declaraţia de reconciliere naţională. Prin statut şi program noua formaţiune se va implica în lupta politică şi va fi un partid de centru care va sprijini unirea tuturor partidelor democratice în efortul de a crea un stat de drept şi economia de piaţă. Au fost stabilite structurile de conducere ale partidului şi membrii acestora. Nicolae Manolescu este ales preşedinte al P.A.C. Şi A.C. îşi desemnează conducătorii: Ana Blandiana -preşedinte; Petre Mihai Băcanu, Emil Constantinescu, Mircea Diaconu - vicepreşedinţi. Consiliul Director reuneşte 27 de membri, iar Comitetul de coordonare 11 membri.

• 7-8 iul. S.U.A. aderă la embargoul decretat de C.E.E. asupra vânzărilor de arme către Iugoslavia.

• 10 iul. Legea Siguranţei Naţionale a României prevedea la art.3 lit. h situarea în afara legii şi a organizării, iniţierii, săvârşirii sau sprijinirii în orice mod a acţiunilor totalitare sau extremiste de sorginte comunistă. După dezbaterile din Birourile Permanente ale Camerelor Parlamentului s-a propus şi sa obţinut o nouă redactare: acţiuni de orice fel, totalitariste, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste, extremiste. Deci a dispărut formularea acţiuni de sorginte comunistă, dar şi de sorginte legionară sau fascistă. Iniţiativa reformulării articolului legii a aparţinut lui Dan Marţian şi a fost sprijinită de Alexandru Bârlădeanu.

- Continuă la judecătoria din Ploieşti procesul Gheorghe Robu - Corneliu Vădim Tudor. Susţinătorii partidului şi revistei România Mare iau cu asalt judecătoria deoarece Corneliu Vădim Tudor îi convocase printr-un articol (.Alarmă de gradul zero: revista noastră în pericol") din România Mare. Sala de şedinţe este invadată de persoane care vociferează apărându-şi protejatul. Politia asigura paza. Corneliu Vădim Tudor îi strigă lui Gheorghe Robu că e trădător de ţară pentru că a arestat Guvernul României (Guvernul lui Ceauşescu n.n.), o sută de generali şi a decapitat serviciile secrete. (în cererea de demisie din funcţia de procuror general al României, adresată lui Ion Iliescu la 1 nov. 1990, Gheorghe Robu susţine că atacurile din presă aveau o cauză politică: trimiterea în justiţie a membrilor C.P.Ex.) Gheorghe Robu e nevoit să părăsească judecătoria huiduit, într-o maşină a politiei,

152

1991

sub pază. în mai multe scrisori deschise pe care le adresează lui Ion

Iliescu, Petre Roman şi celor care l-au huiduit la proces, Gheorghe Robu declară că nu e trădător de ţară, pentru că ţara la care se referă Corneliu Vădim Tudor e de fapt tirania lui Ceauşescu. După multe alte confruntări în justiţie Gheorghe Robu nu va avea câştig de cauză.

0 15-17 iul. Londra. Lucrările Conferinţei economice la nivel înalt a celor 7 ţări puternic industrializate. Printre altele Conferinţa reafirmă sprijinul Occidentului faţă de procesele de tranziţie din ţările est-europene şi central-europene. Totuşi, măsuri concrete de susţinere economică se iau doar pentru U.R.S.S. La 17 iul. cei 7 au o întâlnire cu Mihail Gorbaciov.

• 15 iul. în Senat proiectul Legii privatizării provoacă intervenţii pătimaşe. Reprezentanţii opoziţiei propun restituirea proiectului la comisie sau chiar la iniţiator, iar majoritatea F.S.N. susţine că lipsurile proiectului pot fi remediate în plenul Senatului. La 16 iul. Alexandru Bârlădeanu atacă decis legea, considerând numeroasele Fonduri ale proprietăţii „o aberaţie organizatorică, un fel de Arcă a lui Noe în care s-a luat câte o pereche din fiecare dobitoc". în concluzie, Alexandru Bârlădeanu crede că „în jurul acestui butoi cu miere care se numeşte privatizare se vor ivi foarte multe muşte şi mici şi mari". „Suntem pentru privatizare dar nu orice fel de privatizare. Trebuie să existe foarte multă transparenţă". Pentru a preveni reacţiile de respingere a legii, Adrian Severin a venit cu argumente de susţinere (11 iul.) şi a precizat că la proiect s-a lucrat mai mult de un an şi a fost apreciat de specialişti de ţinută din Franţa, Germania, Anglia şi S.U.A., iar Polonia s-a inspirat din el, renunţând la cel cu care pornise iniţial.

• 17 iul. Deşi Guvernul doreşte o cât mai grabnică dezbatere şi adoptare în Parlament a Legii privatizării, în Adunarea Deputaţilor, 5 grupuri parlamentare cer amânarea discuţiilor, eventual amânarea cu o săptămână a vacanţei parlamentare pentru reexaminarea proiectului. Reprezentanţii P.N.L. cer să fie discutate 8 propuneri. Dan Marţian anunţă că vor continua discuţiile fără să se ţină seama de propunerile avansate. în consecinţă toate partidele din opoziţie (9 formaţiuni politice), cu excepţia U.D.M.R., părăsesc sala. în timp ce dezbaterile continuă, opoziţia organizează o conferinţă de presă unde se citeşte un comunicat în care se apreciază că iau fost refuzate „toate încercările de a asigura o participare efectivă şi concretă a tuturor forţelor politice din Parlament la elaborarea Legii privatizării". Adrian Severin şi

153

1991

Marian Enache (liderul grupului parlamentar F.S.N. din Adunarea Deputaţilor) acuză opoziţia (la T.V. şi radio) că nu colaborează cu F.S.N. şi aliaţii lor în vederea dezbaterii şi adoptării Legii privatizării. Motivele atitudinii opoziţiei sunt de ordin electoral - trag concluzia cei doi suporteri al Legii privatizării. în replică, partidele din opoziţia parlamentară dau o declaraţie în care menţionează că opoziţia a elaborat şi depus la Adunarea Deputaţilor 5 proiecte de lege a privatizării pe lângă cel al Guvernului, dar aceste iniţiative legislative au fost ignorate. Opoziţia doreşte doar să se reexamineze proiectul de lege cu toată atenţia, pentru că, în varianta existentă, nu poate fi acceptat. Semnatarii declaraţiei consideră proiectul de Lege a privatizării drept antinaţional (urmăreşte să creeze cadrul legislativ pentru scoaterea tării la vânzare, adică a unei părţi din patrimoniul naţional, beneficiarilor externi, ceea ce contravine declaraţiilor partidului de guvenământ din perioada campaniei electorale - „Noi nu ne vindem ţara" - şi programului de reformă al Guvernului conform căruia se acceptă investiţii cu capital străin numai în condiţiile în care patrimoniul rămâne strict naţional), antipopular (împiedică populaţia să intre gratuit în posesia unei părţi din patrimoniul naţional; Guvernul propune ca 30% din patrimoniu să revină gratuit populaţiei, iar opoziţia propune ca o cotă de peste 50% să fie dată gratuit cetăţenilor; conform acestei legi vom avea 16 milioane de potenţiali acţionari ale căror certificate de proprietate nu semnifică nimic) şi antidemocratic (proiectul, la fel de important precum Constituţia, se cerea amplu dezbătut şi înţeles de populaţie, care trebuia să-şi dea acordul pentru această lege, deoarece populaţia va suporta consecinţele aplicării ei) Punctele de vedere expuse în declaraţie au constituit subiectul unor lungi controverse în Parlament. Mulţi parlamentari au considerat că apariţia Fondurilor proprietăţii private şi de stat şi a unei comisii de resort va conduce la o adevărată structură administrativă centralizată, neinclusă în sistemul autorităţii statale, deci va avea loc o uriaşă proliferare a birocraţiei privatizării. Alexandru Bârlădeanu susţine cu mult temperament această obiecţie. Conform unei altei observaţii (Sergiu Cunescu) ponderea scăzută (30%) din patrimoniul societăţilor comerciale care urmează să fie transferat gratuit populaţiei determină temporizarea peste limitele acceptabile a procesului privatizării. Legea, aşa cum a fost concepută, deschide larg şi brusc porţile capitalului străin. Serghei Mesaroş (Partidul Naţional Democratic) o consideră o lege a marii vânzări naţionale, pentru că Guvernul va putea să vândă după bunul lui plac, motiv pentru care şi

154

1991

grăbeşte apariţia legii. Pierzându-şi speranţa, Radu Ceontea (P.U.N.R.) avertizează că „tăvălugul majoritar face ce vrea în Parlament". Gabriel Ţepelea (P.N.Ţ.C.D.) propune să se îngrădească posibilitatea persoanelor fizice şi juridice străine de a cumpăra acţiuni în ţară, până în momentul în care capitalul autohton va putea concura de la egal la egal cu capitalul străin.

• 18 iul. Ion Iliescu se întâlneşte, ca mediator, cu reprezentanţi ai partidelor politice pentru a aplana divergenţele privind Legea privatizării. Se ajunge la concluzia că legea ar avea de câştigat dacă ar fi încredinţată spre analiză unei comisii speciale. Radu Câmpeanu se plânge că discutarea legii se face sub presiuni şi influenţe de neacceptat. De exemplu, intervenţia lui Adrian Severin la T.V. i se pare o gravă ingerinţă a executivului în activitatea legislativului.

• 20 iul. Constituit în luna mai 1991, Partidul România Mare primeşte actul de înfiinţare prin Decizia civilă nr. 14 din 20 iul. a T.M.B. Comitetul Director:

Corneliu Vădim Tudor -preşedinte Eugen Barbu -prim-vicepreşedinte de onoare Mircea Muşat -prim-vicepreşedinte executiv Valeriu Buzea, loan Tănasă -vicepreşedinţi Cornel Ciontu, Iuliu loan Furo, Dan loan Mirescu -

secretari executivi Mircea Hamza -purtător de cuvânt. Organe de conducere: Consiliul National ales de Congresul

Partidului - 69 de membri; Comitetul Director ales de Consiliul Naţional -9 membri.

Doctrina P.R.M. are un caracter naţional, susţine protecţia economică şi a resurselor ţării, redresarea prin eforturi proprii, relaţii economice echitabile cu exteriorul. Pe plan extern se are în vedere apropierea de Occident, dar şi relaţii cu toate statele care asigură respectul şi avantajele reciproce. Obiectivul strategic este restabilirea României Mari în hotarele ei fireşti, prin acţiuni po-litico-diplomatice inteligent conduse. P.R.M. se declară un partid de centru stânga. Poziţia P.RM. pe eşicherul politic a fost îndelung analizată, comentată, susţinută, ironizată. „România Mare se declară un partid de centru stânga. Programul său economic este însă de stânga-stânga, l-am putea numi un program cu vizibile elemente comuniste" (C. Niţelea -Adevărul, 10 iul. 1991).

• 21 iul. într-o declaraţie televizată, Petre Roman încearcă să-şi susţină punctul de vedere în legătură cu continuarea dezbaterilor şi necesitatea adoptării Legii privatizării în Parlament,

155

1991

ignorând şansele unei promise medieri prezidenţiale şi chiar acordul lui Ion Iliescu de a se amâna dezbaterile parlamentare pentru ca legea să fie încredinţată spre analiză unei comisii speciale.

• 22 iul. Adunarea Deputaţilor. Parlamentarii aşteaptă câteva ore începerea lucrărilor. Apare Dan Marţian şi anunţă motivele întârzierii: se convenise amânarea dezbaterilor până la 25 iul., pentru ca o comisie formată din parlamentari şi experţi să examineze problemele în litigiu între parlamentarii F.S.N. şi ai opoziţiei şi să încerce o conciliere în spiritul medierii prezidenţiale. Supusă la vot, propunerea pică, iar dezbaterile reîncep fără deputaţii opoziţiei (U.D.M.R. rămâne la şedinţă).

-Senat. Se propune constituirea unei comisii care să studieze în două zile obiecţiile şi propunerile opoziţiei şi să întocmească un raport cu variantele rezultate. Propunerea pică la vot. Lucrările continuă fără senatorii opoziţiei (U.D.M.R. rămâne în sală).

-Consiliul Naţional al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România precizează că afirmaţia lui Petre Roman, din 21 apr, la televiziune, conform căreia proiectul Legii privatizării ar fi fost susţinut de majoritatea economiştilor nu corespunde realităţii. Această Asociaţie nu şi-a dat acordul pentru forma în care proiectul a fost înaintat Parlamentului. Dimpotrivă, Legea a fost comentată critic în paginile revistei Economistul şi în alte publicaţii, dar Guvernul n-a dat semne că ar fi dispus să ţină seama de aceste sugestii.

-Conducerea Ministerului Culturii condamnă în numele demnităţii intelectuale româneşti evoluţia publicaţiilor România Mare şi Europa spre extremismul naţionalist şi spre o conduită politică regretabilă şi nocivă. în comunicatul dat publicităţii se menţionează cu satisfacţie că şi Guvernul, în şedinţa din 10 iul., a făcut o evaluare asemănătoare a efectelor pe care le-ar putea avea evoluţia celor două reviste, în direcţia semnalată.

-Consiliul A.Z.R., constatând abaterile grave de la deontologia profesiunii de ziarist (18 iul.), a hotărât să solicite în mod public sesizarea Procuraturii Generale împotriva publicaţiilor România Mare şi Europa pentru comiterea infracţiunii de instigare la violenţă şi ură între grupuri etnice.

-Curtea Supremă de Justiţie, Secţia Militară, îl condamnă pe Vlad Iulian la 9 ani închisoare, 5 ani interzicerea unor drepturi şi degradare militară pentru favorizarea la infracţiunea de genocid.

• 23 iul. în Parlament continuă dezbaterile pe marginea 156

1991

proiectului Legii privatizării, în absenţa grupurilor opoziţiei. - Cu ocazia vizitei în România, Giannl De Michells,

ministrul de externe al Italiei, semnează Tratatul de prietenie şi colaborare între Italia şi România, primul de acest gen încheiat de România după Revoluţie cu un stat vest-european.

• 24 iul. Parlamentarii parcurg în continuare (fără colegii din opoziţie) proiectul Legii privatizării.

-137 de intelectuali români, cu convingeri şi simpatii politice diverse, protestează contra proliferării în anumite publicaţii a extremismului xenofob şi antisemit -atitudine antiintelectuală şi antiromâneascâ -împotriva căreia ar dori să se pronunţe Guvernul şi Parlamentul ţării.

• 25-26 iul. La Plenara CC. alP.C.U.S., Mihail Gorbaciov cheamă partidul său să renunţe la rolul de „coloană vertebrală a statului" şi îi critică pe reprezentanţii „fundamentalismului comunist" şi grupările recent create „Platforma bolşevică din cadrul P.C.U.S." şi „Iniţiativa comunistă", pentru încercarea de abatere conservatoare de la lima reformelor dezbătute la Congresul al XXVIII-lea al P.C.U.S. S-a votat proiectul noului program al P.C.U.S., elaborat sub conducerea lui Mihail Gorbaciov, prin care P.C.U.S. seva transforma într-un partid cu platformă social-demo-crată.

• 29 iul. Congresul S.U.A. - Camera Reprezentanţilor -adoptă o Rezoluţie în care sunt semnalate cu îngrijorare manifestările antisemite şi tensiunile interetnice din România. Guvernul României răspunde printr-o Declaraţie în care menţionează că e vorba de cazuri izolate, condamnate de toate instituţiile democratice din ţară. Legile adoptate sunt concepute, în legătură cu aspectele menţionate, la standarde internaţionale.

- în Adunarea Deputaţilor se votează Legea privatizării (concepută iniţial în 69 de articole, a fost completată cu încă 10, s-au propus 160 de amendamente, din care s-au votat jumătate). Rezultatul votului; 237 voturi pentru: 10 voturi contra; 9 abţineri (3 ale U.D.M.R); opoziţia a absentat de la vot. Claudiu Iordache a votat „contra".

30 iul. în Senat se votează Legea privatizării (în absenţa majorităţii opoziţiei). Fiind între ei, în familie, majoritarii recunosc că toată graba cu adoptarea Legii privatizării a fost rezultatul unor presiuni externe. B.E.R.D. şi F.M.I. au condiţionat acordarea de credite României de apariţia Legii privatizării până la 1 sept. Rezultatatele votului: 64 voturi pentru; 13 împotrivă. (Grupul U.D.M.R., Marcian Bleahu. Sergiu Nicolaescu, care a spus: „Nu 157

1991

voi accepta tendinţa unor reprezentanţi ai executivului de a ne considera un grup uşor manevrabil".)

- înainte de a intra în vacanţă, deputaţii au păstrat un moment de reculegere pentru victimele inundaţiilor din judeţul Bacău (28-30 iun.) soldate cu morţi, dispăruţi, distrugeri materiale. Se anunţă hotărârea grupului parlamentar F.S.N. de a-i ajuta pe sinistraţi cu (aproximativ) 500 000 lei.

• 30-31 iul. Kremlin - Moscova. Ceremonia oficială a primirii preşedintelui S.U.A., George Bush. Se semnează Tratatul privind reducerea armelor ofensive strategice nucleare (S.T.A.R.T.) de către U.R.S.S. şi S.U A. Tratatul e valabil 15 ani cu posibilitatea de prelungire încă 5 ani. Bush promite că U.RS.S. va primi clauza naţiunii celei mai favorizate şi va fi sprijinită de S.U.A. în procesul de reintegrare în circuitul economic mondial.

• 4 aug. Hans van den Brock, ministrul de externe al Olandei, ţară care exercită preşedinţia C.E.E. declară eşecul misiunii de pace a C.E.E. în Iugoslavia, unde a fost prezent alături de reprezentanţii Luxemburgului şi Poloniei. Eşecul -se apreciază -se datorează Serbiei.

• 14 aug. Ion Iliescu promulgă Legea (nr. 58) a privatizării societăţilor comerciale, prilej cu care face o amplă declaraţie de susţinere a acesteia. Deşi consideră că în timpul dezbaterilor din Parlament Legea a fost completată şi îmbunătăţită substanţial, din precizările făcute rezultă şi o anumită insatisfacţie legată de acest eveniment legislativ: „nu pot decât să-mi exprim regretul că atât formaţiunile din opoziţie cât şi formaţiunea majoritară nu au manifestat răbdarea şi spiritul de toleranţă pentru a lucra împreună până la capăt şi că nu au folosit în mod constructiv nici intervenţia mea care urmărea găsirea căii de conciliere. Vreau să pun acest eşec pe seama oboselii parlamentarilor care au avut, într-adevăr, un an deosebit de dens, de muncă încordată şi tracasantă".

• 19-20 aug. în zorii zilei lumea întreagă e paralizată de o ştire stupefiantă: preşedintele U.R.S.S., Mihail Gorbaciov, a fost destituit. U.R.S.S. are o nouă conducere care declară că Gorbaciov nu-şi mai poate îndeplini obligaţiile funcţiei prezidenţiale din motive de sănătate. Se instituie starea excepţională pe timp de 6 luni şi se formează Comitetul de Stat pentru Starea Excepţională:

Ghenadi Ianaev -preşedintele U.R.S..S. Valentin Pavlov -prim-ministru Vladimir Krucikov -preşedinte al K.G.B. Se anunţă că deciziile Comitetului sunt obligatorii pe tot

158

1991

cuprinsul ţării. Boris Elţîn, care 1-a criticat pe Gorbaciov pentru ritmul lent al reformelor, cheamă la grevă generală ca formă de protest împotriva înlăturării lui Gorbaciov, act calificat drept „lovitură reacţionară neconstituţională a comuniştilor". Elţîn cere examinarea lui Gorbaciov de către o echipă de medici străini şi dizolvarea Comitetului de Stat pentru Starea Excepţională.

-Bucureşti. A.C. şi P.A.C. transmit un Apel tuturor forţelor democratice din interiorul şi din afara ţării, pentru solidarizarea împotriva pericolului pe care îl reprezintă evenimentele din U.R.S.S. Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti protestează împotriva pericolului loviturii de stat din U.R.S.S. (19 aug.).

-Ecouri din întreaga lume. George Bush consideră îndepărtarea lui Gorbaciov de la putere o măsură neconstituţională. Aceeaşi idee revine în declaraţiile a numeroşi şefi de state.

Andrei Kozîrev, ministrul afacerilor externe al Federaţiei Ruse, cere sprijin în Occident pentru restaurarea democraţiei sau pentru formarea unui guvern în exil şi-şi exprimă speranţa în acţiunea protestatară a lui Elţîn. în U.RS.S. prinde apelul la grevă generală mai ales la mineri. în pofida interdicţiei de a ieşi pe străzi, moscoviţii înconjoară clădirea Parlamentului şi a Guvernului. („Nu puciştilor comunişti", „Nu trageţi în mamele şi surorile voastre", „Junta care a preluat puterea în U.R.S.S. să fie deferită tribunalului".) Elţîn îşi asumă prin decret prerogativele de şef al forţelor armate sovietice, în lipsa lui Mihail Gorbaciov, şi ordonă armatei să se retragă. Datorită acţiunii hotărâte a lui Elţîn care reuşeşte să atragă populaţia de partea lui, puciştii pierd teren de

la o orala alta. -întâlnire între P.A.C. şi conducerea F.S.N. pentru evaluarea

consecinţelor posibile ale situaţiei din U.R.S.S. -Bucureşti. într-un comunicat al preşedinţiei se apreciază

că reformele din U.R.S.S. nu pot fi stopate. în legătură cu Gorbaciov se exprimă speranţa în reluarea activităţii şi îndatoririlor sale constituţionale. Cât despre România, se dau asigurări că va merge hotărât pe drumul Revoluţiei din dec.'89.

Se dau publicităţii numeroase luări de poziţie împotriva puciului, din partea Guvernului a partidelor politice (cu excepţie P.S.M.) a unor personalităţi. într-un Memorandum, P.A.C., P.N.Ţ.C.D., P.N.L. şi P.E.R. solicită o poziţie explicită din partea conducerii ţării în ceea ce priveşte democraţia, demontarea structurilor represive şi administrative de tip comunist. Se cere şi convocarea Parlamentului.

• 21 aug. Gorbaciov revine din captivitate la Moscova şi 159

1991

declară la televiziune că are controlul deplin asupra tării. Intr-o convorbire telefonică Bush îi transmite mesajul său de solidaritate şi de satisfacţie pentru cursul pozitiv al evenimentelor. După eşecul puciului, iniţiatorii şi sprijinitorii activi sunt arestaţi. Câţiva se sinucid. Câteva mii de colaboratori ai K.G.B. şi funcţionari ai P.C.U.S. fug în China unde obţin azil politic. O serie de publicaţii -Pravda, SovetskaiaRossia, Glasnosti -sunt suspendate temporar pentru că au susţinut Comitetul de Stat pentru Starea Excepţională. Santiago Carrillo, patriarhul comunismului spaniol, declară: „După evenimentele din august din U.R.S.S. nu cred că sistemul comunist mai are vreo raţiune să continue să existe. Cei ce doresc să rămână comunişti au acest drept. Cred că asta e o greşeală, dar e dreptul lor".

• 17-21 aug. Vizita la Bucureşti a unei delegaţii a Federaţiei Internaţionale Helsinki pentru drepturile omului. într-un Comunicat de presă se atrage atenţia asupra imperfecţiunilor unor legi (din punctul de vedere al drepturilor omului), printre care şi Constituţia, se aminteşte că nu s-au cercetat cauzele evenimentelor violente din '89 şi '90 şi nu s-au produs transformări semnificative în regimul închisorilor.

• 22 aug. La Cotroceni se întâlnesc Ion Illescu, Petre Roman, Alexandru Bârîădeanu, Dan Marţian, şefii partidelor parlamentare pentru a evalua eventualele consecinţe ale evenimentelor din U.RS.S. ,

• 24 aug. La Sesiunea Extraordinară a Sovietului Suprem al U.RS.S., Mihail Gorbaciov renunţă la funcţia de lider al P.C.U.S. şi cere autodizolvarea P.C.U.S. Biroul Politic al Secretariatului CC. al P.C.U.S, n-a avut o atitudine decisă în zilele puciului - consideră Gorbaciov. în perioada imediat următoare mai multe republici sovietice îşi vor declara independenţa.

• 24-25 aug. Prima Consfătuire Naţională a P.A.C. şi AC Se discută despre situaţia internă din România în contextul eşecului puciului din U.R.S.S., se cere o atitudine fermă faţă de partidele de orientare comunistă (P.S.M., P.R.M.), şi de presa de aceeaşi orientare şi faţă de forţele şi structurile comuniste. în Declaraţia-Apel, A.C. şi P.A.C. cheamă puterea şi celelalte forţe din stat, armată, politie, S.R.I., justiţie să se cureţe de elementele extremiste şi reziduurile comuniste şi să opteze definitiv pentru democraţie şi adevăr.

• 27 aug. Chişinău. întrunit în Sesiune Extraordinară, Parlamentul adoptă Declaraţia de Independenţă a Republicii 160

1991

Moldova. La Bucureşti şi Chişinău au loc mitinguri de susţinere a acestui act. Guvernul României se declară solidar (într-o declaraţie dată în aceeaşi zi) cu Moldova. în timpul lucrărilor Parlamentului are loc un mare miting de entuziasm în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău. Se cântă „Deşteaptă-te Române", care devine imnul ţării în aceeaşi zi. în „Apelul Marii Adunări Naţionale a Cetăţenilor Republicii Moldova către popoarele şi statele lumii" se exprimă speranţa în recunoaşterea independenţei Republicii Moldova, ca garanţie a dezvoltării democratice a acestei ţări, a aderării ei la organismele europene şi internaţionale.

• 29 aug. Parlamentul Sovietic votează suspendarea P.C.U.S. pentru implicarea unor lideri ai săi în lovitura de stat din 18/19 august.

• 30 aug. într-un Comunicat, S.R.I. răspunde mesajelor transmise de P.A.C. şi A.C. în Declaraţia-Apel din 25 aug.: „Ne exprimăm convingerea că prin asemenea afirmaţii denigratoare si fără nici o acoperire, prin încercarea evidentă de a denigra instituţiile statului de drept se aduc grave prejudicii procesului de democratizare din ţara noastră. Astfel de atitudini trebuie să reprezinte un semnal de alarmă pentru toţi cei care doresc cu adevărat binele României".

• 2 sept. în Senat, la prima şedinţă a sesiunii de toamnă, se înregistrează o serie de intervenţii în legătură cu evenimentele din U.RS.S. Radu Câmpeanu şi Dan Iosif, ca şi alţi parlamentari, susţin oportunitatea interzicerii P.C.R. şi P.S.M.

-Adunarea Deputaţilor. Prin Dan Lăzărescu, P.N.L. propune, şi cu aceasta ocazie, necesitatea interzicerii P.C.R. şi P.S.M. Claudiu Iordache îl acuză pe Dan Marţian de indiferenţă faţă de evenimentele din Moldova şi cere demisia lui şi a lui Alexandru Bârîădeanu.

- Republica Moldova. Rusofonii din regiunea Nistru şi-au declarat independenţa. Tiraspolul, unde are loc o manifestaţie, se declară capitala Republicii Sovietice Socialiste Nistrene (drapelul verde şi roşu cu secera şi ciocanul). Parlamentul votează separarea de Republica Moldova. La Komrat se demonstrează pentru recunoaşterea independenţei Republicii Găgăuze, pentru eliberarea liderilor reţinuţi datorită participării la puci.

• 5 sept. P.N.L. înaintează atât Senatului cât şi Adunării Deputaţilor un proiect de Lege pentru „interzicerea funcţionării P.C.R.. a tuturor formelor lui de reprezentare politică şi ideologică şi interzicerea oricăror formaţiuni şi structuri politice de natură comunistă". Se solicită adoptarea procedurii de urgenţă. în 161

1991

Adunarea Deputaţilor, Ioan Moldovan, în numele membrilor Cartei pentru reformă şi democraţie (F.S.N., M.E.R., P.D.A.R.,P.N.L.A.T.) prezintă o declaraţie în care se cere interzicerea formaţiunilor politice de sorginte comunistă şi fascistă.

- P.S.M. invită ziariştii la o discuţie pentru a dezamorsa atacurile care cer scoaterea lui în afara legii. P.S.M.-iştii încep prin a demonstra că partidul lor nu e acelaşi lucru cu P.C.R., că ei n-au susţinut puciul din U.R.S.S., dar la 20 aug. n-au fost acceptaţi la televiziune să-şi facă auzită opinia. Opinie consemnată de oficiosul partidului, ziarul Socialistul, din care se poate afla că P.S.M. a urmărit evenimentele de la Moscova, dar le-a considerat o problemă internă a U.R.S.S.

• 6 sept. Piaţa Universităţii. A.F.D.P.R. organizează, în colaborare cu unele centrale sindicale şi formaţiuni politice, un miting de protest contra comunismului şi a protectorilor săi, care-i asigură supravieţuirea din interiorul structurilor de putere. Se adoptă o moţiune în care se cere, în termeni imperativi, despărţirea efectivă de comunism. Coloanele de demonstranţi se deplasează spre Piaţa Romană, Televiziune, Piaţa Victoriei. La Palatul Victoria lui C. Ticu Dumitrescu nu i se permite să depună moţiunea.

• 9 sept. în Senat, Ion Solcanu îi acuză cu vehemenţă pe organizatorii mitingului din 6 sept., etichetat drept o manifestaţie extremistă „prin formă şi conţinut" şi cere să fie cercetaţi conform legii cei care vorbesc „fără complex" în numele poporului român şi să se identifice vinovaţii care trebuie să dea seama în faţa legii de faptele lor. în Adunarea Deputaţilor se face auzită o intervenţie asemănătoare.

• 12 sept. A.F.D.P.R. reacţionează la atitudinea lui Ion Solcanu şi a puterii faţă de mitingul din 6 sept. şi lansează un „Manifest către ţară" în care avertizează în legătură cu pericolul perpetuării structurilor şi deprinderilor comuniste detectabile şi în legile pe care le votează „parlamentul ruşinii naţionale".

• 18 sept. Senatul ia în discuţie proiectul Legii S.R.I. care declanşează încă de la început dezbateri şi polemici. în timp ce parlamentarii F.S.N. şi aliaţii lor susţin în totalitate legea, parlamentarii din opoziţie obiectează că S.R.I. va beneficia de drepturi care pot pune în primejdie libertăţile democratice.

• 24 sept. Minerii de la Vulcan, în grevă, aşteaptă răspunsul Guvernului {cu care intraseră deja în tratative) la revendicările lor. Cum răspunsul nu vine, se anunţă prin radio că greva continuă. Tot mai nemulţumiţi de inerţia guvernanţilor protestatarii se îndreaptă spre Petroşani unde intră cu forţa în 162

1991

primărie, îi agresează pe subprefectul Ionel Botoroagă şi pe directorul Regiei autonome a huilei, Benone Costinaş. Susţinuţi de Miron Cosma, minerii cer să vină'-Petre Roman la ei pentru negocieri. Miron Cosma îi comunică telefonic lui Petre Roman pretenţia minerilor, după care îşi anunţă ortacii că primul-minis-tru a refuzat să se deplaseze în Valea Jiului. Se strigă cu îndârjire: „Jos guvernul!". Miron Cosma citeşte platforma de revendicări, rupe hârtia şi anunţă decis: „Mergem la Bucureşti!". Minerii răspund: „Bucureşti! Bucureşti!". în gară cer avizul pentru deplasare ministrului transporturilor şi, pentru că nu-1 primesc, devastează gara, întră cu forţa în regulatorul circulaţiei, ocupă acceleratul 244 şi deturnează alte două garnituri de tren. In Petroşani, Vulcan, au loc devastări, violenţe, incendii şi chiar un viol. Cele trei trenuri sunt oprite la Craiova, unde se produce o adevărată desfăşurare de violenţă. Se anunţă că Petre Roman ar fi dispus să vină la Craiova, pentru tratative. Minerii refuză cu mânie oferta şi sparg telefonul la care generalul maior Ilie Marin vorbea cu Petre Roman, îl agresează pe prefectul Ilie Ştefan şi pe Ilie Marin. Adjunctul şefului de staţie, Marin Ghinea, evocă acea zi de excepţie: ,A fost o adevărată teroare, securi, topoare, bâte, un vandalism cum n-am văzut în viaţa mea. Au intrat peste femeile de la casele de la bilete, au spart geamurile şi tot ce au întâlnit în cale. Era imposibil să vorbeşti cu ei, pentru că mulţi erau beţi. Nu ştiu a cui mână este, pentru că nu cred că nişte oameni obişnuiţi pot face din mintea lor aşa ceva. Trăim sub teroare, mai rău ca pe vremea lui Ceauşescu". Cele trei trenuri se pun în mişcare (dintr-o gară în ruină) spre Bucureşti.

• 25 sept. în Adunarea Deputaţilor, Petre Roman anunţă un conflict de muncă în Valea Jiului, pe care Guvernul a încercat în zadar să-1 stingă, întrucât negocierile (17 sept. ) cu liderii sindicali ai minerilor din Valea Jiului, încheiate cu un protocol care părea să satisfacă ambele părţi, n-au dus în cele din urmă la aplanarea conflictului. Primul-ministru mai anunţă că minerii se îndreaptă spre Bucureşti şi că s-a încercat fără succes să fie opriţi din drum. In Senat, Radu Câmpeanu vine cu o ştire în legătură cu crearea unui Guvern pentru Transilvania, la Budapesta. Unii parlamentari consideră că e vorba de o nouă diversiune, alţii pretind că e o informaţie care merită toată atenţia. Petre Roman confirmă ştirea, dar Guvernul maghiar declară că e vorba de aspecte nesemnificative. în acelaşi timp, din Valea Jiului, o nouă garnitură de tren îi aduce în Bucureşti pef niideriifcă^e' Vor să vină în ajutorul celor care sunt deja în Capitală. Pe trenurile

163

1991

rechiziţionate de mineri care sosesc în gările Bucureştiului scrie: „Vrem îngheţarea preţurilor", „Fraţii voştri - minerii", „Grevă generală -Bucureşti", „Jos Guvernul Roman!", „Minerii vor consens naţional", „Jos bulibaşa Iliescu!", „Jos Iliescu şi Roman!", „Hoţii!", „Iliescu nu uita, c-a sosit şi ziua ta". în drumul de la gară până în Raţa Victoriei, minerii sunt paşnici. Doar lozincile le fac cunoscute revendicările: „Iliescu şi Roman, vrem să intre în subteran", „Mincinoşii", „Nu staţi în balcoane, veţi muri de foame", „Ole, ole, ole, pâinea noastră unde e?", „Jos cu bişniţarul, s-a umplut paharul", „Aţi minţit poporul cu televizorul". în Piaţa Victoriei se încearcă forţarea sediului Guvernului, prin atacuri insistente cu pietre şi sticle incendiare (civili binevoitori îi învaţă să le confecţioneze). Se răspunde cu gaze lacrimogene şi petarde şi se trag primele focuri în aer. Se scandează: „Bucureştiul e cu noi", „Studenţii sunt cu noi". Au loc violenţe. Se încearcă mereu şi mereu forţarea intrărilor în clădirea Guvernului, se sparg geamurile, dar intrările rezistă. Se caută o altă soluţie -incendiul. Asediaţii se apără cu jeturi de apă, petarde, cartuşe cu gaze iritante. Spre orele 19 se reuşeşte evacuarea Pieţei Victoriei, cu ajutorul gazelor lacrimogene. Manifestanţii se retrag către Televiziune şi Piaţa Universităţii. Mulţimile umplu centrul Capitalei, circulaţia este oprită. O dată cu lăsarea serii, grupuri de mineri se culcă pe pavaj.

• 26 sept. Minerii asaltează cu forţe noi şi cu mai multă îndârjire clădirea Guvernului. Piaţa Victoriei e din nou ocupată. Sub presiunea evenimentelor au loc negocieri cu uşile închise între reprezentanţii minerilor (Eugen Tămaş şi Miron Cosma) şi ai conducerii ţării. Un prim rezultat al întâlnirii este demisia Guvernului. La orele 12,30, din balconul Palatului Victoria, Alexandru Mironov, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, anunţă: „Guvernul şi-a dat demisia, demisia a fost acceptată. Nu la presiunea străzii, ci pentru că a dovedit că nu poate guverna într-o situaţie dificilă". Miron Cosma confirmă şi el (tot de la balcon) demisia Guvernului şi cere minerilor să plece acasă pentru că le-au fost rezolvate toate revendicările. Reacţiile sunt contradictorii. Unii aplaudă, alţii huiduie şi ameninţă că nu vor părăsi Capitala. După-amiază pătrund (fără să se încerce interzicerea accesului lor) în sala de şedinţe a Adunării Deputaţilor, unde cer (până la ora 17) demisia lui Ion Iliescu şi satisfacerea tuturor revendicărilor pentru care au venit la Bucureşti. Stimulat de accesele anticomuniste ale minerilor, Sergiu Cunescu cere demisia din Parlament a foştilor membri ai P.C.R. Ioan Alexandru,

164

1991

cu crucifixul în mână, binecuvântează asistenţa de la microfon: „De acum avem o ţară unită, creştină. Fără violenţă". (în situaţia dată a dispărut şi clopoţelul cu care Dan Marţian îşi asigura autoritatea în faţa colegilor, dar Agatha Nicolau i-a promis că-i va aduce un zurgălău maramureşan.) Deputaţii le explică minerilor că nu Parlamentul îl poate demite pe preşedintele ţării şi le sugerează sâ-1 viziteze la Palatul Cotroceni pentru a-i cere demisia. Seara, minerii cărora li se asociază şi alţi cetăţeni încearcă să pătrundă în Televiziune, apărată de forţele de ordine. Au loc scene de luptă cu petarde fumigene şi lacrimogene, cu rafale de mitralieră. Demonstranţii aruncă în scutieri cu sticle incendiare. De-abia la miezul nopţii, după atacuri în forţă care înseamnă oameni bătuţi şi răniţi, scene de violenţă şi vandalism, asediatorii Televiziunii, înfrânţi de scutieri înarmaţi, TAB-uri, camioane

militare etc. se retrag. • 27 sept. Capitala este încă gazda (devastată) a minerilor.

Obiectivul acestei zile este Palatul Cotroceni, unde vor să ajungă pentru a-1 obliga pe Ion Iliescu să demisioneze. Mărşăluind spre palat minerii strigă lozincile pe care le-au exersat deja, dar şi una în premieră, strict adecvată situaţiei: „Iliescu n-ai să poţi să omori minerii toţi". în acelaşi timp, în Piaţa Revoluţiei are loc mitingul organizat de sindicatele cuprinse în Uniunea Confederativă Naţională. Manifestanţii se îndreaptă şi ei spre Cotroceni, scandând: „Nu mai vrem nici un pic preşedinte bolşevic!", „La palat, la palat, să-1 dăm jos pe emanat". Dar, la palat, Ion Iliescu se consultă cu reprezentanţii partidelor politice în vederea alcătuirii unui nou guvern, pe care-1 doreşte compus din tehnocraţi şi cu majoritate F.S.N., pentru că altfel ar fi anticonstituţional. Opoziţia consideră însă că un guvern F.S.N. n-ar mai reflecta opţiunile din acel moment ale electoratului. Corneliu Coposu se pronunţă pentru alegeri imediate, pentru că Parlamentul este nereprezentativ şi nelegitim. Ion Iliescu le vorbeşte partenerilor de dialog şi despre iminenta vizită a minerilor: „Aflând despre intenţia minerilor de a veni spre Palatul Prezidenţial, i-am consultat pe toţi liderii politici în legătură cu posibilitatea de a purta o discuţie cu o delegaţie a acestora. I-am invitat, dacă doresc, să participe la această discuţie. Au considerat cu toţii oportun un dialog al meu cu reprezentanţii minerilor, dar fără prezenţa lor". în urma dialogului pe care Ion Iliescu a consimţit să-1 poarte cu o delegaţie a minerilor condusă de Miron Cosma, se semnează un Comunicat Iliescu -Cosma, care a fost şi episodul final a ceea ce s-a numit „a patra mineriadă". Odată revendicările aprobate la cel mai înalt

165

1991

nivel, coautorul comunicatului prezidenţial îşi adună ortacii cu îndemnul: „Considerăm conflictul încheiat. Ne îndreptăm spre casă. Este un mesaj şi o rugăminte". Totuşi, deşi treaba terminată, minerii mai zăbovesc în Capitală. Un grup condus de Miron Cosma pătrunde în sala Teatrului National unde au loc lucrările Congresului P.N.Ţ.C.D. (Primul după 45 de ani de interdicţie a funcţionării partidului. Au fost alese Delegaţia Permanentă, Comitetul de Conducere şi Biroul de Conducere şi Control format din: Corneliu Coposu -preşedinte; Ion Diaconescu, Valentin Gabrielescu, Ion Raţiu, GabrielŢepelea, Cicerone Ioniţoiu. Ioan Bârbuş, Iile Păunescu, Şerban Ghica). Vorbeşte asistenţei din partea minerilor şi Constantin Ştefănescu de la exploatarea minieră Livezeni, despre represiunea din noaptea de 25/26 sept. din Piaţa Universităţii. Minerii au păţit-o ca altădată „golanii", adică au fost trataţi cu petarde, gaze toxice, lacrimogene, s-a tras cu tuburi de napalm şi cu gloanţe. Vorbitorul afirmă că se vor întoarce în Valea Jiului pentru mobilizare generală ca să-i dea jos, ei, minerii, pe cei din Guvern şi pe preşedintele comunist. Congresmenii şi oaspeţii lor scandează: „Jos Iliescu!", „Unitate!", ca o dovadă că se poate trece peste incidentele din 14 iun. '90, când tot minerii au asaltat şi devastat sediul P.N.Ţ.C.D. Reconcilierea dintre peneţişti şi mineri e aplaudată şi însoţită de efuziuni. Se face chiar o chetă pentru a aduna banii necesari hranei minerilor.

-Se încheie lucrările primului Congres al Confederaţiei Sindicale Frăţia. Sunt aleşi: Miron Mitrea - preşedinte, Sorin Stan, Teodor Steţcu -vicepreşedinţi, Minai Sireteanu -secretar general, Gabriel Văsâi -secretar general adjunct, Ştefan Marin -trezorier. Referitor la evenimentele în curs de desfăşurare în Capitală, Miron Mitrea consideră că întreaga conducere a ţării poartă răspunderea pentru venirea minerilor, dar că nu se poate cere şi demisia preşedintelui.

• 28 sept. Pentru că prezenta minerilor în Capitală se prelungeşte îngrijorător, are loc o mobilizare forţată a lor cu scopul de a fi trimişi acasă. în Piaţa Universităţii, unde dormeau pe pavaj, sosesc forţele de ordine şi reuşesc să-i adune, folosindu-se nu de metode de convingere, ci de bastoane de cauciuc, gaze paralizante, petarde, gaze lacrimogene. în sfârşit ultimele vagoane cu mineri părăsesc Bucureştiul.

Violenţele zilelor mineriadei au făcut ca 455 de persoane să ajungă la spital, iar 50 să aibă nevoie de internare (19 mineri şi 31 alţi cetăţeni). S-au înregistrat 3 morţi în Bucureşti (Andrei 166

1991

Frumuşanu 24 de ani, student, Aurica Crăiniceanu, 27 de ani, casnică, Nicolae Lazăr, militar în termen la trupele de jandarmi) şi unul (Enea Ionel agresat de mineri), în oraşul Vulcan. La pierderile materiale imediate, evaluate lâ 86 milioane de lei, se adaugă pierderile pe termen nedeterminat cauzate de scăderea bruscă a prestigiului ţării, imediat perceptibilă prin blocarea relaţiilor económico-financiare, politice, culturale, diplomatice etc. Practic, toate legăturile financiare externe au fost întrerupte, chiar şi creditul canadian pentru proiectul în plină desfăşurare al centralei atomoelectrice de la Cernavodă. Nu s-au mai putut realiza deschiderea pieţei interbancare, convertibilitatea leului şi unificarea cursului de schimb, programate pentru 27 sept. Un număr apreciabil de ţări din cadrul C.E.E, au amânat discuţiile cu România, în vederea încheierii acordului de asociere dintre ţara noastră şi acest important for internaţional. S-a ratat şi aderarea la Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (G.A.T.T.), preconizat pentru oct. 1991. S-au făcut imediat simţite blocajele economice şi financiare în colaborarea cu F.M.I., B.E.R.D., C.E.E., Consiliul Europei. (O delegaţie parlamentară condusă de Vasile Moiş, senator F.S.N., a participat în intervalul 18-25 sept. la a 43-a sesiune a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. La întoarcere, membrii delegaţiei convoacă o conferinţă de presă unde demonstrează că toate eforturile lor de a contribui la obţinerea statutului de membru cu drepturi depline le-au fost anulate de recenta mineriadă. „Aceasta e imaginea României în lume" a declarat Vasile Moiş, arătând asistenţei unul dintre ultimele numere ale revistei Le Fígaro în care apărea un miner român cu o praştie în mână.) în cadrul programului P.H.A.R.E. al „Grupului celor 24 " a fost amânată acordarea ajutorului alimentar şi umanitar ca şi prima tranşă din cadrul creanţei de 1 miliard de dolari. Au fost temporizate sau anulate contracte şi negocieri pentru încheierea unor acorduri bilaterale sau pentru realizarea unor acţiuni în relaţiile cu alte state, ca şi vizitele şi contactele la nivel înalt (Premierul elen Constantin Mitzotakis renunţă la vizita în România, o delegaţie a Băncii Mondiale părăseşte Bucureştiul etc.) Posturile de radio, agenţiile de presă, personalităţile politice, organismele statale din lumea întreagă şi-au făcut imediat cunoscute opiniile defavorabile României, lăsând să se înţeleagă că, având în vedere şi antecedentele, ţara va fi pusă pentru o bună bucată de vreme sub o atentă observaţie.

Atât în interiorul ţării cât şi în străinătate s-au formulat diverse ipoteze în legătură cu motivaţiile şi semnificaţiile mineriadei

167

1991

de toamnă: -„Este vorba despre un puci neocomunist" -Adrian Severin. - ,A fost o lovitură de bumerang. Uneltele puterii folosite

împotriva opoziţiei s-au întors acum împotriva puterii" -Corneliu Coposu.

-Apariţia minerilor este tot un fenomen politic. Al cui este jocul?" - general colonel dr. Paul Cheler, comandantul armatei „Transilvania".

- „Se cerea înlăturarea tuturor elementelor care asigură conducerea statului: «Jos guvernul!», «Jos Parlamentul!», «Jos preşedintele!». Asta nu-i lovitură de stat?" -general-locotenent Niculae Spiroiu, ministrul apărării naţionale.

- „Sunt convins că a fost vorba de un puci neocomunist pus la cale de vechile cercuri reactivate ale P.C.R. şi ale Securităţii. [...] atunci când minerii au pornit totuşi spre Bucureşti, Guvernul le acordase deja sporuri de salarii pe care ei le acceptaseră. Mişcarea lor insurecţională nu mai avea deci temă. Iar atunci Iliescu a fost văzut tratând cu liderul paranoic al minerilor, Miron Cosma, pe care eu îl primisem nu de mult [...] Ca să potolesc lucrurile am propus ca echipa mea guvernamentală să se retragă [...] Iliescu, ca politician abil, a profitat pentru a mă «demisiona» de această propunere" -Petre Roman.

.-„Domnul Roman a încercat să acrediteze ideea că eu i-aş fi îndemnat pe mineri să vină la Bucureşti pentru a-1 determina să-şi dea demisia, ceea ce constituie o altă fabulaţie în genul său foarte personal" -Ion Iliescu.

.Alianţa Civică [...] îi îndemna pe minerii care se îndreptau spre gară să se reîntoarcă în oraş. Cei care îi condamnaseră cu un an în urmă pentru violenţe, acum îi aclamau şi îi instigau, pentru că de astă dată acţionau împotriva puterii" -Ion Iliescu.

- Un ziar german presupune că a fost vorba de un nou episod gen dec. '89, pentru înlăturarea ultimelor structuri comuniste.

- Un post de televiziune francez (TV5 Europe) pune demonstraţia minerilor alături de una din Zair, considerând că au aceeaşi cauză: foamea.

-O întreagă demonstraţie susţine în Parlament Geîu Voican Voiculescu care crede că la originea mineriadei s-ar afla o organizaţie subversivă, finanţată de Moscova, şi alcătuită din foşti activişti şi securişti care au ca mediu de influenţă şi acţiune P.S.M. şi P.RM. Aceştia l-au contactat pe Miron Cosma şi astfel a început totul. Virgil Măgureanu consideră această teorie o poveste

168

1991

poliţistă. - O altă ipoteză îl prezintă pe Mihai de Hohenzollern

strategul evenimentelor, în colaborare cu unele forţe din ţară şi din exterior.

• 30 sept. Parlamentul supune dezbaterilor evenimentele din ultimele zile. Prezintă informări Doru Viorel Ursu - ministru de interne, Niculae Spiroiu - ministrul apărării, Mihai Cherecheanu - procurorul general al României şi Virgil Măgureanu - directorul S.R.I. (care infirmă amestecul regelui). După discuţii prelungite şi tensionate se hotărăşte desemnarea unei comisii parlamentare care să cerceteze recentele evenimente. (La 11-12 iun. 1992 comisia îşi va prezenta Raportul în faţa Parlamentului. La capitolul IV -Cauze şi responsabilităţi, există şi un al doilea set de concluzii, distincte, aparţinând grupului de parlamentari format din Horia Rusu, Valentin Gabrielescu, Hosszu Zoltan. Aceştia consideră că venirea minerilor pentru a patra oară în Capitală este consecinţa convocărilor lor anterioare de către putere, care le-a creat convingerea că prezenţa lor este imperios necesară ori de câte ori ţara trece prin momente de criză. Preşedintele ţării se face vinovat şi de tratativele angajate cu Miron Cosma, care nu numai că erau incompatibile cu instituţia prezidenţială, dar în cursul lor au şi fost acceptate cu uşurinţă cererile minerilor, chiar împotriva legilor în vigoare. De asemenea s-a căzut de acord prea grăbit cu demisia Guvernului, preşedintele cedând unor forte anarhice, atitudine ce anulează rolul de garant al normelor constituţionale ale statului de drept. Printre documentele pe care S.R.I. le pune la dispoziţia comisiei care cercetează a patra mineriadă, se află şi unul în care sunt implicaţi ca organizatori Constantin Ticu Dumitrescu, Dumitru Mazilu şi Vasile Popovici. Acesta din urmă demonstrează, prezentând paşaportul, că în perioada 5 sept.-29 nov. se afla la Washington şi cere explicaţii lui Virgil Măgureanu.)

-Miron Cosma intervine pentru a-şi domoli ortacii nemulţumiţi de Ion Iliescu fiindcă preşedintele nu şi-a respectat promisiunea de a veni în Valea Jiului în această zi. A doua zi însă îşi va începe activitatea comisia parlamentară formată din 11 deputaţi F.S.N. aleşi pentru a analiza starea economico-financiară a Văii Jiului.

• 1 oct. Guvernul Republicii Moldova şi comitetele raionale şi orăşeneşti de pe malul stâng al Nistrului reiau tratativele de conciliere, încheiate prin semnarea a două protocoale.

-Alma-Ata. 12 republici din U.R.S.S. examinează 169

1991

eventualitatea încheierii unui acord economic care să unească semnatarii într-o „comunitate economică a statelor suverane", formulă al cărei autor estiMireea Snegur, prezent şi deosebit de activ la reuniune. 8 din cele 12 republici prezente semnează acordul, deşi există nemulţumiri fată de document, considerat vag în ce priveşte structura comunităţii. La Moscova, Congresul Deputaţilor Poporului are cu totul altă reprezentare asupra viitorului republicilor, care dacă sunt interesate/obligate la o colaborare economică vor trebui să facă parte dintr-o confederaţie politică, în cadrul căreia ar putea să se încheie şi un acord economic. Alexandr Ruţkoi consideră că semnarea doar a unui acord economic ar menţine Rusia în situaţia de „vacă de muls". La Alma-Ata marele absent a fost Mihail Gorbaciov.

-De la Palatul Cotroceni vine răspunsul la întrebarea care a preocupat în ultimele zile atât mediile politice şi mass-media, cât şi pe simplii cetăţeni. Cine va fi noul prim-ministru? Ion Hiescu linişteşte spiritele lansând un nume: Theodor Stolojan.

• 2 oct. Ziua cu doi prim-miniştri. La Palatul Victoria „prinţul reformei", aşa cum îl numeşte un ziarist pe Theodor Stolojan, se prezintă ziariştilor şi deci opiniei publice în cadrul primei sale conferinţe de presă, ca şef al executivului: „Nu fac parte din nici un partid politic şi nici nu intenţionez să intru într-un partid sau să fac din această activitate un capital politic. Nu intenţionez să particip la alegerile care vor veni". „Nu voi pactiza în nici un fel cu cei care se opun reformei, cu cei care văd în întoarcerea la mecanisme şi instrumente ale economiei centralizate mijloace de scoatere a economiei din criză".

Tot la Palatul Victoria, Petre Roman, alături de cabinetul său, examinează Raportul privind pagubele cauzate de a patra mineriadă. Lui Eugen Dijmărescu i se pare că pagubele se ridică la 320,5 milioane de dolari şi e sigur că imaginea României a fost grav afectată. Cabinetul mai ia în discuţie compoziţia şi strategia viitorului guvern, Toată lumea e de acord că F.S.N. nu trebuie să piardă controlul vieţii politice.

• 3 oct. La o conferinţă de presă Petre Roman trage concluziile: „Nu mă consider un învins. Am pus la dispoziţia preşedintelui mandatul meu pentru o soluţie politică. [...] Prin ceea ce fac, în continuare, vom încerca să stopăm capacitatea forţelor conservatoare de a opri sau încetini reforma,"

• 7 oct. La o conferinţă de presă a PAC. la care membrii acestei formaţiuni fac responsabile pentru recenta mineriadă anumite forţe politice din rândul guvernanţilor, se consideră

170

1991

evidente semnele luptei pentru putere în sânul echipei conducătoare. De altfel P.A.C. consideră că a avertizat încă din luna aug. în legătură cu eventualitatea producerii unui puci în România după scenariul sovietic. Ca urmare. PAC. caracterizează a patra mineriadă ca un „micropuci" original.

- Uniunea Confederativă Naţională a Sindicatelor organizează un miting şi o conferinţă de presă, pentru prezentarea unei propuneri de Program economic şi social minimal de 200 zile, ce susţine continuarea reformei prin schimbarea conţinutului şi efectelor acesteia. Programul cuprinde idei-propuneri (avansate spre consultare şi unor confederaţii sindicale) şi un plan economic cu detalii tehnice.Se cere ca programul să facă obiectul unui contract social pe o perioadă determinată între Guvern şi sindicate si să fie garantat prin lege de către Parlament.

-Cyrus Vance, fost secretar de stat american, este numit reprezentant special pentru Iugoslavia al Secretariatului General al O.N.U.

• 9 oct. Curtea Constituţională a Iugoslaviei anulează ca neconstituţională declaraţia de independenţă a Sloveniei şi hotărârea din 18 iul. 1991 a Prezidiului Iugoslaviei privind retragerea în termen de trei luni a unităţilor armatei federale din Slovenia.

- Palatul Cotroceni. Ion Iliescu se întâlneşte cu lideri ai partidelor politice cu reprezentare în Parlament. Scopul declarat al acestei întâlniri este formarea unui guvern de uniune naţională. Pretenţiile F.S.N. care adjudecă majoritatea portofoliilor, şi anume pe cele mai importante, îi determină pe Radu Câmpeanu şi pe Corneliu Coposu să presupună că nu se doreşte în realitate un guvern de uniune naţională. Ex prim-ministrul Petre Roman declară că nu poate „asista la punerea în umbră, cu atât mai puţin la ieşirea din scenă a F.S.N".

Din fostul Guvern, Adrian Severin şi Victor Stănculescu îşi oferă serviciile declarând că vor să lucreze pentru ţară. („Ce noroc pe capul României" -comentează ziarul Adevărul din 12-13 oct.)

• 10 oct. Praga. Ţările membre ale C.S.C.E., reunite în cadrul Comitetului de criză, recunosc dreptul la independenţă al republicilor iugoslave.

9 11 oct. Liga Studenţilor din România, cu care se solidarizează şi A.C., organizează un marş de doliu în memoria lui Andrei Frumuşanu, a Auricăi Crăiniceanu şi a sublocotenentului Nicolae Lazăr. victime ale celei de a patra mineriade, pe traseul:

171

1991

Facultatea de Hidrotehnică (unde a fost student Andrei Frumuşanu), Piaţa Victoriei, Piaţa Universităţii, Calea 13 septembrie, Cimitirul Militar Ghencea. Pentru Andrei Frumuşanu s-a dezvelit şi s-a sfinţit o placă comemorativă, iar în Piaţa Victoriei ş-a ridicat o cruce, în balconul din Piaţa Universităţii a fost arborat tricolorul îndoliat. La cimitir s-a oficiat parastasul de 9 zile. Participanţii la marş poartă pancarte pe care se poate citi: „Libertatea începe cu spunerea Adevărului. Noi când îl spunem?", „Doamne, cât vor mai trăi ucigaşii de copii?", „Vrei să omori un milion, măi dragă?". Fiind un marş organizat cu ocazia unui parastas, deschis de un preot cu crucea în mână, nu s-au făcut auzite scandări de lozinci.

• 12 oct. Odorheiu Secuiesc. Gruparea radicală a U.D.M.R. condusă de vicepreşedintele Katona Adam. încercă să deturneze scopul comemorării de la Lutiţa, propunând organizarea unui referendum (la 10 oct.) pentru autonomia teritoriului secuiesc -Ţară a Secuilor.

• 13 oct. Bulgaria. Au loc alegeri pentru Adunarea Populară şi organele locale ale puterii, la care participă 42 de partide. Victoria va reveni Uniunii Forţelor Democratice.

-Frontul Popular din Moldova se declară în opoziţie faţă de puterea de la Chişinău, datorită evoluţiei acesteia spre o dictatură de tip neocomunist şi a labilităţii manifestate în relaţiile cu U.R.S.S., de natură să pericliteze independenţa Moldovei.

• 14 oct. în Adunarea Deputaţilor şi Senat au loc discuţii aprinse despre incidentul de la Odorheiu Secuiesc. Se remarcă poziţia insuficient de clară a U.D.M.R. care încearcă să minimalizeze episodul.

-Filialele judeţene ale F.S.N, şi P.U.N.R. dau un comunicat prin care cer „tuturor cetăţenilor judeţului Covasna să nu dea curs acestei provocări naţionalist-şovine, exclusiviste şi anticonstituţionale".

- Cazul Odorheiu Secuiesc va fi discutat şi de membrii comisiei de politică externă a Adunării de Stat a Ungariei, care apreciază că: „incitarea la isterie este îndreptată împotriva intereselor şi intenţiilor comune ale României şi Ungariei". Se susţine că între ideea de autonomie şi U.D.M.R. nu există nici o legătură, că U.D.M.R. a criticat o asemenea idee care a oferit „unor cercuri posibilitatea de a declanşa o campanie de calomnie împotriva Ungariei".

• 14-15 oct. Parlamentul din Bosnia Herţegovina adoptă un memorandum privind suveranitatea Republicii. 172

1991

• 15 oct. Moscova. Mihail Gorbaciov mediază între preşedintele Serbiei, Slobodan Miloşevici, şi preşedintele Croaţiei, Franjo Tudjman, un nou acord de încetare a focului.

• 16 oct. Parlamentul României, Primul-ministru, Theodor Stolojan, prezintă echipa pe care o va conduce (pentru componenţa Guvernului Stolojan vezi anexa nr. 10) şi programul Guvernului până la alegeri: consolidarea şi dezvoltarea valorilor democraţiei; organizarea de alegeri libere şi corecte; continuarea cu hotărâre a reformei; asigurarea protecţiei sociale în concordanţă cu posibilităţile reale ale economiei.

-Ion Raţiu (P.N.Ţ.C.D.) afirmă că prin intrarea P.N.L. în Guvern s-a distrus unitatea opoziţiei. (P.N.L. obţine Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Justiţiei şi un post de secretar de Stat la Ministerul învăţământului şi Ştiinţei.)

-Componenţa Guvernului Stolojan este votată în Camera Deputaţilor, dar, în Senat, Victor Babiuc şi Ludovic Spiess nu întrunesc numărul de voturi necesar investirii.

• 17 oct. Theodor Stolojan îi propune din nou pe cei 2 miniştri (Victor Babiuc şi Ludovic Spiess), care de această dată sunt votaţi şi de Senat.

-Parlamentul României. Se prezintă Raportul comisiei parlamentare de audiere a persoanelor care, după 22 dec.'89, au fost nevoite să-şi părăsească locul de muncă şi domiciliul din judeţele Harghita şi Covasna, în urma acţiunilor şovine ale maghiarilor, majoritari aici, împotriva românilor. U.D.M.R. părăseşte sala şi nu semnează Raportul, considerând că acesta culpabilizează întreaga minoritate maghiară din România. Şedinţa a fost transmisă în direct la televiziune.

• 18 oct. Miting-spectacol al A.C. - Comunismul - niet, Spectacol-puci de muzică, satiră politică şi umor. Au foat intonate cântecele Pieţei Universităţii şi s-au strigat lozincile cunoscute.

-Mihail Gorbaciov împreună cu liderii a 8 republici sovietice semnează la Kremlin Acordul Economic Jnterrepublican. Moldova, Ucraina, Azerbaidjan şi Gruzia sunt încă în expectativă.

• 24 oct. Parlamentul României. Continuă dezbaterile asupra Raportului Harghita - Covasna (preşedintele comisiei de anchetă formată cu aproape un an în urmă este Mihai Teodorescu). Dezbaterile sunt foarte aprinse, dar de această dată nu mai sunt televizate. Preşedintele U.D.M.R. declară că s-a declanşat o adevărată prigoană împotriva U.D.M.R. ca reprezentantă a unei etnii şi ca forţă a opoziţiei, prin acordarea de

173

1991

credit unor forte extremiste (referitor la evenimentele din ultimele săptămâni). Având îndoieli în legătură cu „credibilitatea, scopurile şi patimile" Parlamentului, ca instituţie, prezidiul U.D.M.R. cere grupului său parlamentar să analizeze dacă mai este „raţională" prezenţa U.D.M.R. în Parlament.

• 25 oct. Se formează Uniunea Stângii Democrate (U.S.D.) din: Partidul Socialist Democratic Român (preşedinte Cornel Nica), P.S.M. (preşedinte Ilie Verdeţ), Partidul Român pentru Noua Societate (preşedinte Victor Voichiţă), Mişcarea Neoliberală (preşedinte Mihail Pişcoci) şi Asociaţia Generală pentru Apărarea Drepturilor la Muncă (preşedinte Stelian Anghel), Formaţiunile componente vor forma o uniune politică, acţionând împreună pe baza obiectivelor stabilite prin consens, fiecare păstrându-şi autonomia, personalitatea juridică şi politică, programul şi statutul propriu. U.S.D. preia tot ce sa realizat bun în trecut, dar se detaşează de abuzuri, dictatură şi totalitarism; doreşte reconciliere naţională, dar nu terapia de şoc Roman. U.S.D. apreciază activitatea preşedintelui Ion Iliescu, capabil să dezamorseze tensiuni. DeclaraţiaApel de constituire a Stângii Democratice a fost dată publicităţii în cadrul unei conferinţe de presă ( de Ilie Verdeţ la data de 4 nov.).

-Haga. Preşedintele Serbiei, Slobodan Miloşevici, respinge planul revizuit al C.E.E. privind constituirea unei asocieri de republici iugoslave independente, în locul federaţiei. Astfel se încheie cea de-a treia şedinţă plenară a Conferinţei asupra Iugoslaviei.

- Ziua Armatei Române. în 1957 sicriul cu osemintele eroului necunoscut - simbol al jertfei naţionale - a fost scos din Parcul Libertăţii (Carol) şi dus la Mărăşeşti. După un „exil de 34 de ani", la stăruinţa Ministerului Apărării Naţionale, a Asociaţiei Veteranilor de Război şi a altor organizaţii politice şi nepolitice, Guvernul a aprobat reinstalarea sicriului Eroului Necunoscut în Parcul Libertăţii (Carol).

• 26 oct. După ce a înnoptat la Ploieşti, sicriul cu osemintele eroului necunoscut ajunge la Bucureşti unde este trecut pe sub Arcul de Triumf şi primit de o gardă de onoare, îmbrăcată în uniforme de inspiraţie franceză. Locul de veci al eroului necunoscut continuă să fie străjuit de elegantul Mausoleu roşu din Parcul Libertăţii, unde îşi dorm somnul de veci „cei mai aleşi fii ai poporului" care, dacă ar mai fi în viaţă, toţi ar declara că şi-au făcut datoria faţă de patrie. Ion Iliescu, prezent la ceremonie, ţine un discurs, iar reprezentanţi din toate judeţele 174

1991

ţării şi din Basarabia aduc câte o mână de pământ pentru mormânt. Sunt de faţă reprezentanţi ai partidelor politice, membri ai corpului diplomatic, veterani de războfc

• 27 oct. Polonia. Au loc alegeri- parlamentare, la care participă 69 de partide. Se obţin următoarele rezultate:

Uniunea Democratică -13,6% Alianţa Stângii Democratice (foştii comunişti) -12,9% Sindicatul Solidaritatea -5,3% Alianţa de Centru (apropiată de Lech Walesa, aripa de

dreapta a Solidarităţii) -8,8% Acţiunea Catolică -9,4% Confederaţia Poloniei Independente -9,1 % Deoarece nici unul dintre partide nu poate forma guvernul,

Lech Walesa propune un guvern de coaliţie. Având în vedere succesul formaţiunilor de dreapta, se poate spune că o bună parte a electoratului caută soluţii în tradiţie, catolicism şi biserică.

• 28 oct. în Parlamentul României se dezbate din nou Raportul Harghita-Covasna. Datele comisiei de anchetă susţin că 118 persoane din Harghita şi 96 din Covasna au fost ameninţate şi obligate să-şi părăsească locul de muncă şi/sau domiciliul.

• 29 oct. Consiliul Director al A.Z.R. face încă un apel în care se cere destituirea conducerii T.V.R. aservite puterii, dizolvarea Consiliului de administraţie şi promovarea unui proiect democratic de lege a audiovizualului.

-Theodor Stolojan se adresează Parlamentului cu propunerea de a se organiza pe 15 dec, simultan (pentru a se face economii), referendumul pentru aprobarea Constituţiei şi alegerile locale. Propunerea este acceptată de grupul majoritar, dar respinsă de opoziţie deoarece aceasta consideră că rămâne prea puţin timp pentru campania electorală.

31 oct. Protest al A.Z.R. faţă de concedierea unor angajaţi ai T.V.R., membri marcanţi ai opoziţiei, care n-au ezitat să-şi exprime liber opiniile în presă (Vartan Arachelian, Marilena Rotam).

-Ion Iliescu tine un discurs în faţa prefecţilor de judeţe, în legătură cu Legea fondului funciar. Preşedintele consideră că mulţi dintre orăşeni vor să intre în posesia pământului pentru a-1 specula. Afirmaţia stârneşte proteste din partea opoziţiei şi a unor cetăţeni.

• 1 nov. Palatul Cotroceni. La întâlnirea dintre Ion Iliescu şi preşedinţii partidelor reprezentate în Parlament se discută despre perspectivele alegerilor locale şi stadiul elaborării

175

1991

Constituţiei. Este remarcată absenţa lui Corneliu Coposu, suplinit de Ion Raţiu şi Gabriel Ţepelea. Liderii partidelor politice de opoziţie se pronunţă şi în prezenţa lui Ion Iliescu, ca şi în Parlament, pentru alegeri locale în ian. sau febr. 1992, dată care ar permite desfăşurarea în limite temporale normale a campaniei electorale. Este din nou respinsă propunerea făcută de Theodor Stolojan, în Parlament, de a programa simultan, pentru economii, atât alegerile locale cât şi referendumul pentru Constituţie, la 15 dec.

# 3 nov. Chişinău. Miting de proporţii organizat de Frontul Popular din Moldova. Demonstranţii cer unirea Moldovei cu România, demisia lui Mircea Snegur, căruia i se reproşează că e mereu receptiv la apelurile lui Boris Elţîn de a strânge relaţiile cu Rusia.

• 4 nov. în şedinţa Adunării Deputaţilor, Marian Enache, liderul grupului parlamentar F.S.N., prezintă o declaraţie politică în numele F.S.N. Alegerile locale pe care partidul de guvernământ le doreşte libere şi cu egalitate de şanse trebuie să fie organizate până la sfârşitul anului. Argumentele aduse în discuţie -stoparea crizei de autoritate, angajarea unui acord social - conduc la concluzia că nu ar fi vorba de nerăbdarea majoritarilor faţă de alegerile locale, ci de o necesitate obiectivă, de un imperativ al democraţiei. Ion Solcanu declară că punctele de vedere exprimate la 1 nov. în ambianţa Cotroceniului sunt opinii personale, spre deosebire de opinia oficială şi fermă a Frontului care susţine alegerile până la sfârşitul anului.

-în plenul Parlamentului, printr-o declaraţie, F.S.N. îşi însuşeşte conţinutul şi concluziile raportului comisiei parlamentare de audiere a persoanelor care, după 22 dec. 1989 au fost obligate să-şi părăsească domiciliul din judeţele Harghita şi Covasna. U.D.M.R-iştii protestează. Declaraţia propune o necesară reparaţie morală şi materială, ca şi repunerea în drepturi a acestei categorii nedreptăţite.

• 5 nov. Eveniment în mişcarea sindicală. Trei confederaţii puternice-Alfa, C.N.S.L.R. şi Frăţia-formează Consiliul National Consultativ al Sindicatelor din România, ca reacţie împotriva divizării mişcării sindicale care înregistrează 140 de federaţii, 14 confederaţii, procesul de constituire a noi şi noi forme de organizare sindicală fiind în plină afirmare. Tot datorită fărâmiţării miţiativei sindicale, comisia mixtă guvern-sindicate este condamnată la ineficientă, impas pe care noua suprastructură speră să-1 depăşească, având în vedere forţa pe care o reprezintă: din 7,6 176

1991

milioane de salariaţi din România, 4,5 milioane au aderat la mişcarea sindicală, iar 4 milioane au preferat cele trei centrale -Alfa, Frăţia, C.N.S.L.R.

• 6 nov. Valeriu Muravschi, primul-ministru al Republicii Moldova, semnează Acordul cu privire la fiinţarea Comunităţii Economice la care sunt chemate să adere republicile fostei U.R.S.S. La 18 oct. Acordul mai fusese semnat de încă opt prim-miniştri

-în comunicatul „Acuzăm!" A.F.D.P.R. readuce în atenţie mai vechea obiecţie împotriva T.V.R., vinovată „pentru crime de dezinformare, manipulare şi falsificare a informaţiilor şi imaginilor în scopul menţinerii vechilor mentalităţi şi structuri comuniste". Autorii comunicatului consideră şi că T.V.R. a ajuns din nou în postura de instituţie subordonată, ca şi sub Ceauşescu, direct cabinetului prezidenţial şi puterii în general. Toate acestea şi multe altele au impus o reacţie concretizată într-un denunţ penal înaintat deja procuraturii (2 sept. 1991). în ceea ce-1 priveşte pe Răzvan Theodorescu, A.F.D.P.R. îi asigură un loc confortabil în galeria marilor vinovaţi ai perioadei postdecembriste.

-Primul-ministru prezintă în faţa parlamentarilor un raport despre starea economiei în care se apreciază că stabilitatea economică a ţării şi, în cadrul acesteia, stabilitatea monetară sunt grav afectate. Se anunţă că începând cu 11 nov. se va introduce cursul unic leu-dolar (stabilit la 180 lei) şi convertibilitatea limitată a leului. în această febră a redresării, reprezentanţii Guvernului declară că nu mai au răgazul necesar pentru depistarea răspunderilor în ceea ce priveşte criza economică din România. Deşi primul-ministru confirmă că alegerile locale au fost amânate, conform opţiunii majorităţii formaţiunilor politice, pentru sfârşitul lunii ian., iar alegerile generale pentru mart. sau apr., liderul grupului parlamentar F.S.N. din Adunarea Deputaţilor, Marian Enache, revine cu propunerea de a fixa totuşi data alegerilor până la 15 dec. (Ziariştii se întreabă dacă F.S.N. se grăbeşte pentru că se teme de iarnă.) Tot în Parlament, Antonie Iorgovan anunţă că-şi va da demisia dacă vor mai trena lucrările Constituantei.

-Tineretul universitar al P.N.Ţ.C.D. cheamă la o manifestaţie în Piaţa Revoluţiei, în memoria tinerilorcare, la 8 nov. 1945, au demonstrat împotriva comunismului. îşi anunţă participarea numeroase partide politice, asociaţii şi ligi. înainte de începerea mitingului, Asociaţia „21 Decembrie" din Bucureşti organizează comemorarea tuturor eroilor anticomunişti, Punctul de plecare al acestei iniţiative este certitudinea că dezastrul prin

12 • Istoria

177

1991

care a trecut România în perioada 1945-1991 a fost posibil şi datorită diversiunii întreţinute de comunişti, începând cu anul 1945, trecând prin momentul 8 nov. 1945 şi continuând cu perioada de după dec. 1989, când revin în scenă aceleaşi forţe politice. Această idee este susţinută cu argumente evocatoare diverse de numeroşi vorbitori, unii participanţi direcţi şi activi la mitingul din 8 nov. 1945. Din rememorări rezultă că în ziua sfinţilor Mihail şi Gavril a anului 1945, tineretul universitar naţional ţărănist a considerat necesar un miting de adeziune la greva regală, chiar de ziua onomastică a regelui, sub deviza: „Regele şi Patria". Paralel, în alte oraşe au loc replici spontane la acest miting. Ţărăniştilor li s-au alăturat liberalii şi social-democraţii, mai ales tineri. Manifestaţia a fost reprimată cu brutalitate, tancurile au înconjurat Piaţa Palatului, obligând populaţia să se retragă. S-a tras în manifestanţi, au fost morţi şi răniţi. încă din seara lui 8 nov. au început să fie arestaţi manifestanţii. A doua zi „o anumită parte a presei" acuză demonstranţii de săvârşirea unor omoruri, susţinând că victimele erau comunişti lichidaţi de „bandele lui Maniu", formate din „studenţi-huligani" şi „criminali". Ziarul Scânteia conţinea îndemnuri de delaţiune şi publica liste cu studenţi „trădători", arestaţi ca „uneltitori contra ordinii sociale". Teohari Georgescu a acuzat deschis partidele istorice pentru organizarea mitingului şi pentru sfârşitul lui sângeros. în consecinţă P.N.Ţ. este imediat angajat într-un proces, ca inculpat asupra căruia planau acuzaţii grave. Deznodământul n-a fost atât de sumbru pe cât părea iniţial pentru că, între timp, s-a semnat un acord cu Moscova în care, printre altele, se prevedea şi stingerea procesului. Şi astfel, cu voia Moscovei, arestaţii au fost eliberaţi, dar amintirea înscenării şi a victimelor ei a rămas şi a fost evocată în Piaţa Revoluţiei la 8 nov. 1991, Manifestanţii au păstrat momente de reculegere şi au asistat la slujba de sfinţire a crucii aşezată în această piaţă.

• 8 nov. Frontul Popular din Moldova şi alte nouă organizaţii şi ligi prounioniste lansează un apel către preşedintele României, Guvern şi Parlament în care se cere ca în noua Constituţie a României să se prevadă pentru populaţia din Basarabia şi nordul Bucovinei aceleaşi drepturi şi obligaţii ca pentru cetăţenii români „inclusiv şi în primul rând dreptul la cetăţenie română". în apel se mai precizează: „în viziunea noastră, independenţa este doar un prim pas spre înfăptuirea unităţii naţional-statale şi am rămâne dezamăgiţi dacă nici în condiţiile favorabile de astăzi, conducerea şi Parlamentul României nu vor

178

1991

depăşi cadrul declarativ pentru a trece la acţiuni concrete întru pregătirea pasului respectiv". La 16 nov., grupul parlamentar (Mircea Druc şi Mihai Dumitriu) care reprezintă, în Parlamentul Moldovei, Frontul Popular îşi declară adeziunea faţă de conţinutul apelului. Pe de altă parte Mircea Snegur acuză Frontul de nesubordonare faţă de actele legislative adoptate de Parlament (hotărârea Frontului de a boicota alegerile prezidenţiale de la 8 dec. 1991 şi militantismul în favoarea unirii Moldovei cu România, ilustrat şi de mitingul organizat de Front la 3 nov. 1991 la Chişinău, când s-a cerut alipirea Moldovei la România şi demisia lui Snegur) şi îi impune să-şi revizuiască atitudinea.

-Hotărârea Guvernului României, nr. 765 (M.OF. nr. 237/ 25 nov. 1991) privind aplicarea de către România a rezoluţiei nr. 713/1991 a Consiliului de Securitate al O.N.U. care instituie embargoul asupra livrărilor de armament către Iugoslavia.

• 9 nov. Bosnia-Herţegovina. în cadrul unui referendum sârbii se pronunţă cu o majoritate zdrobitoare pentru menţinerea lor într-un stat comun cu Serbia, Muntenegru, Kosovo şi Vbievodina.

-Croaţia. Preşedintele Franjo Tudjman cere preşedinţiei Conferinţei de la Haga a C.E.E. asupra Iugoslaviei să dispună trimiterea unor forţe de pace in Croaţia. Şi preşedinţia iugoslavă adresează un apel Consiliului de Securitate al O.N.U. pentru trimiterea de căşti albastre în Croaţia.

• 11 nov. Bruxelles. Reuniunea ministerială a „Grupului celor 24", în cadrul căreia se înregistrează o schimbare de optică faţă de evoluţia ţărilor din centrul şi estul Europei, în tranziţia spre economia de piaţă. Chiar la deschiderea reuniunii, Frans Andriessen, vicepreşedinte al Comisiei C.E.E., impune observaţia că în ţările sleite de comunism crearea cadrului instituţional şi juridic adecvat evoluţiilor către economia de piaţă n-a asigurat succesul reformelor, n-a făcut să apară ceva în locul sistemului demodat. Dimpotrivă, situaţia economică s-a înrăutăţit, conducând la apariţia unor tulburări sociale şi la neîncrederea în viitorul democraţiei din ţările respective. Pentru a salva situaţia, singura soluţie rămâne ajutorul extern. Preluată şi dezvoltată şi de ceilalţi participanţi la reuniune, ideea şi-a făcut loc în Declaraţia finală în care se menţionează că pentru a asigura succesul reformelor în aceste ţări e nevoie ca ele să fie sprijinite printr-un transfer mai rapid de resurse. Hans Dietrich Genscher, ministrul de externe al Germaniei, a considerat că atitudinea faţă de România, până în acel moment nedreaptă, trebuie reconsiderată.

179

1991

Şi Frans Andriessen a remarcat că România şi Bulgaria n-au beneficiat de asistentă financiară la nivelul estimat, aşa cum s-a întâmplat cu alte ţări din Europa estică, unde reformele au fost consistent susţinute, în concluzie, pentru Bulgaria şi România sunt necesare credite suplimentare, Douglas Hogg, ministru de stat la Ministerul Afacerilor Externe al Marii Britanii, după o vizită întreprinsă în România, explică schimbarea de atitudine faţă de această ţară prin prezenţa în Guvern a unor reprezentanţi ai P.N.L. care ar oferi o garanţie pentru viitorul reformei.

• 12-16 nov. Recent constituitul Consiliu Naţional Consultativ al Sindicatelor se prezintă la prima întâlnire gu-vern-sindicate la care participă liderii confederaţiilor Alfa, C.N.S.L.R. şi Frăţia, ca şi, din tabăra cealaltă, Theodor Stolojan, Mihu Miron Biji, împuternicitul special al Guvernului în comisia mixtă guvern-sindicate şi Dan Mircea Popescu, ministrul muncii şi protecţiei sociale. Se hotărăşte ca de la 1 ian. 1992 să se negocieze atât salariile cât şi noi contracte de muncă la nivel naţional şi la nivelul confederaţiilor şi federaţiilor profesionale. în urma discuţiilor cu sindicatele, Guvernul definitivează hotărârea (nr. 780) cu privire la indexarea salariilor, pensiilor de asigurări sociale de stat, militare şi I.O.V.R. şi la alte măsuri de protecţie socială, pentru perioada nov.-dec. 1991. Cu toate acestea reprezentanţii Uniunii Confederative Naţionale acuză puterea că încearcă să polarizeze mişcarea sindicală pentru a o manipula, iar Alfa (retrasă din Uniune), consideră că puterea e vinovată de dezbinarea sindicatelor. în agitata şi nesigura viaţă sindicală apare Blocul Naţional Sindical (Congresul de constituire 11-13 nov.) care reuneşte sindicate din tipografii, poştă şi telecomunicaţii, electronică, automatizări, energie electrică, construcţii de nave. Liderul B.N.S., Matei Brătianu, optează pentru apartenenţa la Consiliul Naţional Consultativ al Sindicatelor din România, alături de C.N.S.L.R., Alfa şi Frăţia. Sindicatele din domeniul transporturilor iau atitudine, printr-un comunicat, împotriva tendinţelor de monopolizare a mişcării şi cheamă la realizarea adevăratei uniuni sindicale, invitând structurile sindicale de tip federativ să se unească la nivel confederativ. Aceste sindicate nu acceptă acordurile încheiate cu Guvernul de C.N.S.L.R., Frăţia şi Alfa care n-au fost abilitate să le reprezinte. La Palatul Victoria guvernanţii - Theodor Stolojan, Dan Mircea Popescu, Mihu Miron Biji -se aşază la masa dialogului cu mai vechea cunoştinţă Miron Cosma, însoţit de 30 de sindicalişti ai Ligii din Valea Jiului. De data aceasta minerii (prin reprezentanţi) au venit cu documente despre care ei

180

1991

cred că ar putea aduce unele clarificări în legătură cu evenimentele ai căror protagonişti au fost, din sept. 1991. Printre altele, Miron Cosma declară: „Noi, minerii Văii Jiului, am fost împotriva regimului totalitar, a comunismului, încă înaintea «Solidarităţii» din Polonia. Dar n-am avut pretenţiile lui Lech Walesa".

• 13 nov. Preşedinţii celor 6 partide, P.N.Ţ.C.D., P.N.L., P.S.D.R, U.D.M.R, P.E.R, P.A.C., membre ale Convenţiei pentru Instaurarea Democraţiei se întâlnesc într-o şedinţă la iniţiativa conducerii Forumului Democratic Antitotalitar Român din care face parte şi Convenţia. Liderii politici se hotărăsc să adopte o stratagie comună la apropiatele alegeri locale şi dau publicităţii o Declaraţie solemnă cu privire la implicaţiile referendumului din Republica Ucraina de la 1 dec. 1991 asupra teritoriilor româneşti anexate prin pactul Ribbentrop-Molotov. „Partidele şi asociaţiile semnatare ale prezentei Declaraţii solemne solicită preşedintelui, Parlamentului şi Guvernului României să întreprindă de urgenţă demersurile necesare pe lângă O.N.U. şi Republica Ucraina, prevalându-se de Actul final al Conferinţei de la Helsinki, privind posibilitatea modificării frontierelor pe cale paşnică". Părerea semnatarilor Declaraţiei este că referendumul nu poate fi realizat pentru teritoriile anexate în mod abuziv, teritorii care n-au făcut niciodată parte din Ucraina cum, de altfel, chiar U.R.S.S. a recunoscut, la 24 dec. 1989, recunoscând nulitatea tratatului Ribbentrop-Molotov. Declaraţia este semnată de 13 partide şi organizaţii apolitice membre ale Forumului Democratic Antitotalitar Român ca şi de Societatea Culturală Bucureşti-Chişinău.

• 14 nov. U.R.S.S. lasă locul unei uniuni formate, într-o primă etapă, din 7 state: Rusia, Kazahstan, Belarus, Azerbaidjan, Kirchizia, Tadjikistan, Turkmenistan. Numele propus pentru viitorul stat confederal este Uniunea Statelor Suverane.

-Parlamentul României investit de C.P.U.N. (prin Decre-tul-Lege nr.92 din 14 mar. 1990, pentru alegerea Parlamentului şi Preşedintelui României) cu calitatea de Adunare Constituantă a încheiat dezbaterea tuturor articolelor Constituţiei (rămân încă în atenţia parlamentarilor 4 articole noi şi lo articole returnate Comisiei Constituţionale, care vor fi parcurse până la 18 nov.). Adoptarea unora dintre articolele legii fundamentale a dus nu o dată la confruntări încrâncenate din care n-au lipsit invectivele, acuzele dintre cele mai grave, ironia, demagogia, intriga, umorul voluntar sau involuntar, chiar şi izbucnirea pătimaşă evoluând până aproape de declanşarea violenţei, toate urmărite de o sală

181

1991

care are exerciţiul aplauzelor îndelungi, al huiduielilor, al scandărilor sau hohotelor de râs. Adunarea Constituantă avansează ideea organizării unui referendum în două puncte: acordul asupra Constituţiei şi asupra formei de stat, respectiv monarhie sau republică. încă o dispută izbucneşte în legătură cu oportunitatea referendumului. Părerile sunt diferite şi exprimate categoric chiar în interiorul uneia şi aceleiaşi tabere. Unii demonstrează (Constantin Sorescu -F.S.N.) că opţiunea pentru republică a fost deja afirmată în cursul evenimentelor din dec, 1989 şi după. Alţii consideră (Ion Raţiu, Ioan Gavra, Dan Lăzărescu) că evoluţiile politice din anii postdecembrişti justifică o consultare a populaţiei care să permită cunoaşterea la zi a preferinţelor legate de forma de guvernământ.

• 18 nov. C.E.E. adoptă un sistem de sancţiuni pentru Iugoslavia, cu intenţia blocării resurselor economice care ar putea întreţine luptele.

• 18-20 nov. Paris. Palatul Elysée. Ion Iliescu şi François Mitterrand semnează Tratatul de înţelegere amicală şi cooperare dintre România şi Republica Franceză (ratificat prin Legea nr.32 din 6 apr. 1992).

• 21 nov. Deşi s-a făcut propunerea ca votul decisiv asupra Constituţiei să fie dat la Alba Iulia, prima capitală a Statului român unitar, actul final se consumă totuşi la Bucureşti, într-o atmosferă de tensiune. Din totalul de 510 senatori şi deputaţi, au fost prezenţi 509, din care 414 s-au pronunţat pentru şi 95 contra. F.S.N., P.U.N.R. şi reprezentanţii minorităţilor, altele decât cea maghiară au votat pentru; cu câteva excepţii (Cezar Buda, Vasile Gionea, Mihai Ruva, Marin Balaban, Grigore Radu) P.N.Ţ.C.D. şi P.N.L. se pronunţă contra. U.D.M.R. votează în bloc contra. Votarea a fost. transmisă în direct pe postul de televiziune. Votul nominal, pecetiuit prin semnătură, a fost însoţit de multe ori de un mic discurs marcat de reacţia sălii. Opţiunile în favoarea Constituţiei, însoţite de declaraţii solemne, au fost răsplătite cu aplauze frenetice, iar voturile contra cu calificative greu de reprodus, huiduieli, sudalme etc. O categorie privilegiată au format-o reprezentanţii opoziţiei care au votat pentru, răsplătiţi regeşte de asistenţă (formată în majoritate din republicani). Cezar Buda, decanul de vârstă al Parlamentului, a fost aplaudat cu insistenţă şi ovaţionat de asistenţa în picioare pentru mărturia şi votul său: „Ca decan de vârstă al Senatului, am deschis şedinţa acum un an şi jumătate, cu promisiunea că voi fi obiectiv şi că voi acţiona întotdeauna după conştiinţa mea. Ca decan de vârstă al întregului

182

1991

Parlament, de fapt, nu-mi îngădui să votez decât conform conştiinţei mele. Şi, deci, voi vota pentru!". Vasile Gionea, vicepreşedinte al comisiei de redactare a Constituţiei, absent din ţară, trimite o scrisoare care a fost citită de Dan Marţian şi însoţită de aplauze însufleţite, Nota preferată şi dominantă a minidiscursurilor a fost patetismul: „Pentru ţară şi popor, liber şi neconstrâns", „Pentru România în graniţele ei mari", „Pentru că Dumnezeul părinţilor noştri nu patronează Constituţia votez împotrivă!", „Pentru acelaşi Dumnezeu, votez pentru, cu mâinile curate", „în numele tuturor harghitenilor, a căror inimă pulsează puternic pentru această ţară, votez pentru", „Harghitenii sunt reprezentaţi şi de noi. Votez contra!" (desigur replica unui maghiar), „De mii de ani stăm pe spatele unor coloşi care şi-au jertfit viaţa pentru glia noastră strămoşească. Sângele lor din pământ îmi porunceşte astăzi să binecunântez această Constituţie şi pe poporul nostru, pentru binele şi fericirea urmaşilor, urmaşilor noştri". N-au lipsit nici florile pentru Dan Marţian şi Alexandru Bârlădeanu. iar în final parlamentarii au intonat imnul naţional „Deşteaptă-te române". Elaborarea, dezbaterea şi adoptarea Constituţiei au durat aproape un an şi jumătate. Prima întrunire a Adunării Constituante s-a realizat la 11 iun. 1990 când a fost desemnată Comisia Constituţională (23 parlamentari + 5 experţi care sunt personalităţi ale învăţământului juridic românesc şi jurişti cu activitate îndelungată) condusă de Antonie Iorgovan (cadru universitar la Facultatea de Drept) şi investită cu misiunea de a elabora proiectul de Constituţie. Punctul de sprijin a fost experienţa românească în domeniu întregită de experienţa altor ţări, membrii comisiei adâncindu-se în studiul a 15 constituţii moderne. Proiectul a fost discutat în cadrul a 30 de contacte oficiale cu delegaţii de experţi străini. în intervalul iun. '90 -ian.'91, comisia redactează tezele proiectului de Constituţie, iar la 13 febr. 1991 acestea sunt prezentate Adunării Constituante care le dezbate până în iun, 1991. între 15 iul. - 1 aug. 1991, grupurile parlamentare sau parlamentarii individual înaintează amendamentele la textul rezultat după dezbateri. împreună cu cele peste 1 000 de amendamente aduse, proiectul a fost din nou supus dezbaterilor în Adunarea Constituantă în intervalul 10 sept. -18 nov. 1991, pentru ca la 21 nov. să fie adoptat prin vot nominal. Problema votului final care avea să consacre Constituţia a fost cea care a aprins spiritele încă din prima zi a dezbaterilor -13 febr. 1991 (majoritatea dorea vot deschis, iar opoziţia vot secret), controversele atingând deseori punctul culminant la care sala nu

183

1991

mai putea fi ţinută sub control. Iată câteva dintre zonele cele mai delicate ale proiectului de Constituţie care sunt şi cele ce au necesitat un mare consum de energie, abilitate oratorică şi avocăţească. La miţiativa U.D.M.R. care şi-a făcut aliaţi şi celelalte minorităţi a fost contestată formula de stat naţional. („România este un stat naţional, suveran, unitar şi indivizibil") cu argumentul că nu mai există în prezent nici un stat european care să se declare naţional şi că prin această formulă nu se recunoaşte existenţa minorităţilor. Majoritarii nu renunţă la susţinerea formulei, ci propun o variantă încă mai greu de acceptat de minorităţi. „România este un stat naţional unitar, indivizibil, suveran şi independent". Virgula dintre naţional şi unitar a fost cea mai viu şi îndelung discutată şi disputată virgulă din Parlamentul României. (După ce eliminarea ei din text a fost respinsă prin vot, Atilla Verestoy de la U.D.M.R. îşi exprimă satisfacţia scoţând limba, în plină şedinţă parlamentară, la Petre Ţurlea, deputat F.S.N. şi unul dintre apărătorii cei pai consecvenţi ai drepturilor istorice şi legitime ale românilor.) în cele din urmă formula s-a impus în varianta „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil". De altfel U.D.M.R. a fost extrem de activă, lucrând neîncetat pentru a obţine drepturi în favoarea minorităţii pe care o reprezintă în Parlamentul României. Pornind de la Titlul II, „Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale", reprezentanţii U.D.M.R. susţinuţi şi de o parte a reprezentanţilor celorlaltor minorităţi au încercat (fără succes) să impună ideea acordării unor drepturi speciale pentru minorităţile naţionale, aşa-numitele „drepturi colective". U.D.M.R.-iştii au mai cerut dreptul de a-şi folosi neîngrădit limba maternă, „în toate gradele şi formele de învăţământ", în administraţie şi în justiţie, dreptul de a forma partide pe criteriul etnic şi alte drepturi care i-au făcut pe unii parlamentari să constate că la Titlul II „Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale", creşte necontenit numărul drepturilor şi libertăţilor, iar îndatoririle rămân la acelaşi volum modest, realizându-se astfel o discriminare care nu trebuie acceptată. Momentul de apogeu al neliniştii U.D.M.R.-iste 1-a adus ziua de 18 nov. 1991. Deputatul F.S.N. Petre Ţurlea a strâns 112 semnături de la parlamentari în sprijimul propunerii de a se supune din nou la vot articolul 30, alineatul 7, care prevedea că „Sunt interzise de lege (...) incitarea la discriminare, la separatism teritorial (.. .). Cei 112 propun eliminarea cuvântului „teritorial". Reacţia U.D.M.R. este atât de energică, agitaţia produsă atât de mare, încât nici cuvântările, consultările de culise, diploma-

184

1991

ţia conducătorului de şedinţă nu reuşesc să calmeze atmosfera. Seara târziu, şedinţa se suspendă fără să se fi luat vreo decizie.

Adevărul consideră că „Atâta tensiune în Dealul Mitropoliei nu a mai fost decât în ziua când minerii au invadat Parlamentul", întreaga presă a consemnat acest moment ca unul de impas pentru Constituantă. (Articolul din Adevărul are ca titlu: „Noaptea care a zguduit Constituţia". într-o evocare a episodului respectiv, Petre Ţurlea avansează ideea că, a doua zi, la sugestia lui Ion Iliescu, informat telefonic în legătură cu evoluţiile lucrărilor Constituantei, deoarece se afla într-o vizită în Franţa, se abandonează varianta votului, spre relaxarea grupului U.D.M.R.) Alte probleme controversate: forma de guvernământ, dreptul de proprietate asupra terenurilor ca atribut exclusiv al cetăţeanului român, garantarea proprietăţii private, separarea puterilor în stat, prerogativele preşedintelui ţării, atribuţiile executivului, ale Curţii Constituţionale, reintroducerea religiei ca obiect de învăţământ în şcoli (a fost respinsă propunerea obligativităţii studiului religiei în învăţământ tot aşa cum s-a trecut sub tăcere propunerea Sinodului Permanent, semnată de patriarhul Teoctist, de a se include în deschiderea Constituţiei formula „în numele lui Dumnezeu Atotţiitorul").

încă înainte de momentul referendumului Constituţia a fost ţinta a numeroase obiecţii fie din partea partidelor din opoziţia parlamentară, fie din partea altor forţe politice sau apolitice. Ce i s-a reproşat?

a) încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat prin dreptul acordat Guvernului de a emite ordonanţe, prin încălcarea independenţei şi inamovibilităţii judecătorilor, care sunt numiţi la Curtea Supremă de Justiţie pe o perioadă de 6 ani, ca şi prin crearea Curţii Constituţionale care preia o parte din atribuţiile Curţii Supreme de Justiţie, încălcându-se astfel independenţa puterii judecătoreşti.

b) Republica prezidenţială îi acordă drepturi prea extinse preşedintelui, permiţându-i amestecul în zonele puterii legislative şi executive. Puterea acestuia, prea mare, rămâne în afara oricărui control.

c) Libertatea presei nu este serios garantată deoarece nu se interzice suspendarea publicaţiilor şi arestul preventiv în domeniul presei.

d) Revizuirea Constituţiei e prevăzută rigid, prin proceduri complicate, deşi trebuiau avute în vedere aceleaşi condiţii ca la adoptare. 185

1991

e) Nu garantează drepturile fundamentale ale omului. f) Nu oferă garanţii proprietăţii private care rămâne

subordonată intereselor statului. g) Nu conţine nici o prevedere de natură să garanteze

reîntregirea României în hotarele ei fireşti. • 22 nov. Adunarea Constituantă validează Legea (nr. 67)

privind organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional asupra Constituţiei României. La 8 dec. electoratul este chemat să răspundă prin da sau nu unei singure întrebări: ,Aprobafi Constituţia României adoptată de Adunarea Constituantă la 21 nov. 1991 ?'. Constituţia are ca limită la care intră în vigoare data aprobării ei prin referendum, dată la care se abrogă Constituţia din 21 aug. 1965.

Presa independentă e împotriva unor prevederi din această lege şi anume nu acceptă ca ziarele să aibă obligaţia de a publica, în cel mult 7 zile de la apariţia în Monitorul oficial, textul integral al Constituţiei. De asemenea, nu consideră oportun ca majoritatea necesară validării Constituţiei să fie stabilită de Biroul Electoral Central după exprimarea votului.

Ce recomandă partidele electoratului în legătură cu referendumul asupra Constituţiei:

-F.S.N., P.U.N.R., P.DA.R. -votpentru -P.N.Ţ.C.D. -neparticipare la vot -P.N.L. -vot potrivit conştiinţei fiecăruia -P.S.D.R. -vot contra Opinii în legătură cu Constituţia: -Ion Iliescu -Adoptarea noii Constituţii reprezintă cel mai

important eveniment al perioadei postrevoluţionare. în legătură cu unele obiecţii aduse Constituţiei preşedintele e de părere că „Toată Constituţia noastră respiră separaţia puterilor.... Citiţi Constituţia şi veţi vedea c-o respiră".

-P.A.C. -Este preferabilă o constituţie, chiar contestabilă, lipsei unei constituţii.

-Formaţiunile politice membre ale Opoziţiei Democrate Unite -Proiectul de Constituţie e antirevoluţionar, antinaţional şi antidemocratic.

- Antonie Iorgovan - „Acei care consideră că această Constituţie nu este democratică sunt pur şi simplu nişte idioţi, dacă nu sunt chiar trădători de ţară". (Afirmaţiile de acest gen publicate de ziarul Tineretul liber, din 22 nov. 1991, provoacă nemulţumiri exprimate în replici pe măsură.)

• 24 nov. Se încalcă, la numai 30 de minute după intrarea

186

1991

în vigoare, cel de-al 14-lea acord de încetarea a focului în Iugoslavia, semnat la 23 nov. la Geneva, sub auspiciile O.N.U.

• 24 nov. La Cotroceni, Ion Iliescu se consultă cu reprezentanţii unor formaţiuni politice (parlamentare şi neparlamentare) şi hotărăsc ca alegerile locale să aibă loc la 9 febr. 1992.

• 26 nov. în Parlament se desemnează, prin tragere la sorţi, judecătorii care vor alcătui Biroul Electoral Central, pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului. Din cei 21 de judecători propuşi de Mircea Ionescu Quintus, ministrul justiţiei, sunt aleşi 7: Mirela Pod, Luana Stancu, Rodica Zaharia, Viorica Lungeanu, Gheorghe Uglean, Gheorghe Mircea Lazăr şi Paul Manoliu.

-Partidele din Convenţia pentru Instaurarea Democraţiei şi alte formaţiuni din Forumul Democratic Antitotalitar Român hotărăsc să formeze o coaliţie electorală sub denumirea de Convenţia Democratică din România.

-Petre Roman anunţă că F.S.N. retrage sprijinul politic acordat lui Ion Iliescu şi caracterizează în termeni aspri rolul în viaţa politică românească a triumviratului Iliescu -Bârlădeanu -Marţian, comunişti care trebuie înlăturaţi de la putere chiar şi de un fost colaborator al acestora ca el, pe care l-ar tenta participarea la alegerile prezidenţiale.

-Uniunea Scriitorilor adresează un „Cuvânt către domnul prim-ministru Theodor Stolojan" în care revine avertismentul în îegătură cu pericolele grave ce ameninţă supravieţuirea culturii, artei, literaturii şi ştiinţei, datorită inexistenţei unui program coerent de măsuri economico-juridico-ânanciare pentru protejarea culturii naţionale care beneficiază de numai 0,33% din bugetul ţării şi e permanent ameninţată de creşterea galopantă a preţului hârtiei. „Nu numai marasmul economic şi pericolele lui trebuie să cutremure, ci şi marasmul social, moral şi educaţional, rezultat din abandonarea pârghiilor culturale de interes naţional."

• 27-28 nov. Vizita la Bucureşti a premierului elen Constantin Mitzotakis are ca principal efect semnarea (28 nov.) în compania lui Theodor Stolojan a Tratatului de prietenie, cooperare şi bună vecinătate dintre România şi Republica Elenă.

9 28 nov. Parlamentul se întruneşte într-o şedinţă festivă cu ocazia lui 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Reprezentanţii grupurilor parlamentare îşi rostesc discursurile. Reţine atenţia cuvântul lui Mircea Druc, deputat în Parlamentul Moldovei: „Sunt convins că în curând în Parlament vor fi reprezentate

187

1991

toate teritoriile înstrăinate. Noi, românii credincioşi, vom spune -vrem reîntregirea patriei. Fără reîntregirea patriei nu putem ieşi din impas în faţa celei de-a treia conflagraţii mondiale, cea economică". Parlamentul adoptă o Declaraţie privind referendumul asupra independentei Ucrainei, organizat la 1 dec. la Kiev. în document se apreciază că referendumul este lipsit de valabilitate pe teritoriile româneşti - Bucovina de Nord, Herţa, Hotin şi în judeţele din sudul Basarabiei - care au fost răpite României ca efect al pactului Ribbentrop-Molotov, declarat nul şi neavenit de U.R.S.S. la 24 dec. 1989 şi de Parlamentul României la 24 iun. 1991. în consecinţă se cer negocieri în regim de urgenţă între România şi Ucraina pentru reglementarea situaţiei teritoriilor româneşti anexate cu forţa de U.R.S.S.

-într-o declaraţie dată publicităţii, Vasile Ciolpan, fostul director al penitenciarului de la Sighet, mărturiseşte că: „Eu am conştiinţa împăcată. Dorm liniştit pe perna mea, pentru că mi-am făcut datoria". Nu-şi aminteşte nimic despre felul cum şi-a făcut datoria cu Ion Mihalache, Gheorghe Brătianu, Iuliu Maniu şi atâtea alte personalităţi suprimate sau torturate fizic şi moral la locul său de muncă.

- Marile demonstraţii anticomuniste din Cehoslovacia au efect. Parlamentul adoptă cu o majoritate de voturi o lege care interzice exercitarea funcţiilor administrative, în stat, armată, mass-media şi în alte câteve domenii, foştilor comunişti care au deţinut posturi de răspundere (plătite) în aparatul de partid şi de stat, ca şi foştilor lucrători şi colaboratori ai serviciilor secrete din ţară.

-Boris Elţîn interzice prin decret activitatea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi al Federaţiei Ruse. Bunurile acestora revin Guvernului Rusiei.

- în Raportul asupra drepturilor omului întocmit la Departamentul de Stat al S.U.A. şi de Comitetul Avocaţilor pentru drepturile omului se constată progresele în domeniu făcute de România, dar şi abaterile care continuă să se producă în această ţară.

• 1 dec. în Capitală şi în numeroase localităţi din ţară se sărbătoreşte Ziua Naţională a României - 73 de ani de la Marea Unire din 1918:

-în Bucureşti, la Patriarhie, PreafericitulTeoctist, patriarhul României, oficiază un tedeum la care sunt prezenţi Ion Iliescu, Alexandru Bârlădeanu, Dan Marţian, Radu Câmpeanu, alte personalităţi ale vieţii politice şi culturale, care au în programul

188

1991

zilei aniversare şi depunerea unor coroane de flori la mormântul Ostaşului Necunoscut unde, începând cu această zi, garda funcţionează după protocolul dinainte de 1945, ce prevede şi difuzarea Imnului Ostaşului Necunoscut.

-Alba Iulia. La adunarea populară de la Câmpul lui Horea participă şiTheodor Stolojan. Petre Roman şi alţi oameni politici.

-P.N.Ţ.C.D. şi P.S.D.R., continuatoarele partidelor care au organizat Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 dec. 1918, evocă evenimentul într-un cadru mai restrâns, în sala de festivităţi a P.S.D.R. Festivităţi aniversare au loc şi la Cluj-Napoca, Iaşi, Focşani, Craiova, Ploieşti, Constanţa, Târgu Mureş, Arad.

-Chişinău. în Bata Marii Adunări Naţionale, la chemarea Alianţei Naţionale „16 Decembrie" o mulţime impresionantă sărbătoreşte Marea Unire de la Alba Iulia. Cu acest prilej Frontul Popular din Moldova supune atenţiei celor prezenţi o Declaraţie prilejuită de aniversarea Marii Uniri: „Un alt titlu de glorie pentru un român decât a fi unionist nu există(...)Unirea se va produce prin însuşi mersul firesc al istoriei, prin libera exprimare a voinţei întregului popor". într-o altă declaraţie se face cunoscută constituirea Consiliului Naţional al Unirii, format din deputaţi ai parlamentelor de la Bucureşti şi Chişinău, organism care trebuie să formeze opinia în favoarea întregirii naţionale a României.

-în Ucraina au loc alegeri prezidenţiale şi referendumul prin care se va cunoaşte voinţa populaţiei în legătură cu independenţa ţării. Câştigătorul scrutinului prezidenţial este Leonid Kravciuk, preşedintele Parlamentului ucrainean, care îşi adjudecă 60% din voturile electoratului, iar pentru independenţa Ucrainei se pronunţă majoritatea cetăţenilor prezenţi la vot.

• 6 dec. Mircea Snegur, preşedintele Republicii Moldova, Alexandru Moşanu, preşedintele Parlamentului Republicii Moldova şi Valeriu Muravschi, primul-ministru al Republicii Moldova adresează un Apel în regim de urgenţă parlamentelor şi guvernelor statelor lumii în care se avertizează că independenţa şi integritatea ţării şi chiar viaţa cetăţenilor ei sunt în pericol. Situaţia în ţară este critică deoarece Armata a 14-a a regiunii Militare Odessa a Ministerului Apărării al U.R.S.S. a ocupat raioanele şi localităţile Grigoriopol, Dubăsari, Slobozia, Tiraspol şi Râbniţa, susţinând forţele reacţionare separatiste paramilitare din raioanele din stânga Nistrului cărora li s-au repartizat arme înlesnindu-le astfel organizarea în detaşamente de şoc care terorizează populaţia paşnică prin şantaj, violenţe, ameninţarea cu incendierea locuinţelor. Separatiştii încalcă protocolul de conciliere

189

1991

semnat la 1 oct. 1991 şi de reprezentanţii Parlamentului Rusiei, protocol ce prevede stabilizarea situaţiei în localităţile din stânga Nistrului. La 1 dec. 1991 s-au organizat alegeri şi un referendum în legătură cu independenţa aşa-numitei Republici Moldoveneşti Nistrene, în cursul cărora s-a trecut la intimidări, ameninţări şi blocarea căilor de acces. Semnatarii Apelului constată cu deosebită îngrijorare că ţara este ameninţată de instaurarea unei dictaturi militare prin puciul mUităro-politic de orientare fascistă orientat împotriva Republicii Moldova, cu consimţământul tacit al structurilor centrale ale puterii de stat din U.R.S.S., inclusiv al Ministerului Apărării. Pentru a ţine situaţia sub control, se solicită prezenţa în Moldova a observatorilor permanenţi ai Consiliului de Securitate al O.N.U. şi ai altor organisme internaţionale.

• 7-8 dec. Trei preşedinţi de state -Boris Elţîn (Rusia), Leonld Kravciuk (Ucraina) şi Stanislav Ciucekievici (Belarus) iau o hotărâre istorică pe care o anunţă întregii lumi: U.R.S.S. nu mai există. Documentul care consfinţeşte acest eveniment este Declaraţia de constituire a Comunităţii Statelor Independente (8 dec), un fel de Piaţă Comună a fostelor republici Sovietice care preia 3/4 din potenţialul economic al U.R.S.S. şi 85% din produsul naţional. în plus cei trei se angajează să menţină controlul asupra armelor nucleare sovietice, sperând în desfiinţarea lor, în urma încheierii unor tratate internaţionale. ,Am semnat un acord pentru crearea unei comunităţi de state independente, democrate, bazate pe respectarea legii, care să dezvolte relaţii politice şi economice amicale şi să respecte graniţele aşa cum există în momentul de faţă. Acordul este accesibil tuturor republicilor foste sovietice şi unor state străine care îşi însuşesc scopurile şi principiile acordului.".

# 8 dec. Mircea Snegur, candidat unic pentru funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, obţine 98,17% din voturile exprimate. (Pe liste n-au fost înscrise aproximativ 600 000 de persoane din cauza piedicilor puse desfăşurării alegerilor în stânga Nistrului şi în sudul Moldovei, ceea ce înseamnă că noul preşedinte a beneficiat în mod real de acordul a 67% din numărul cetăţenilor cu drept de vot.) Petre Roman este primul om politic din România care salută victoria lui Mircea Snegur.

-Ziua referendumului. Cetăţenii români sunt chemaţi la urne pentru a se pronunţa prin da sau nu în legătură cu Constituţia. Până la orele 13 se prezintă la vot, la nivelul întregii ţări, o parte neînsemnată a populaţiei (oficialităţile consideră că absenteismul din prima parte a zilei s-a datorat propagandei

190

1991

•vsşnqm ab Iş '• •"" opoziţiei care ar fi lansat un îndemn ce a prins: cetăţenii pot sta liniştiţi acasă, pentru că, oricum, Constituţia va fi votată). Ion Iliescu apare la orele 14 pe postul de televiziune şi cere cetăţenilor să se prezinte la vot pentru a-şi exprima opinia despre Constituţie, îndemnul a scos oamenii din apatie, mai ales la sate, şi i-a dirijat spre secţiile de votare, dar a stârnit şi nemulţumirea opoziţiei care a protestat imediat, considerând eăjintervenţia preşedintelui a influenţat evoluţia firească a actului de votare şi deci rezultatul referendumului. Dacă puterea pune pe seama opoziţiei absenteismul din prima parte a zilei, opoziţia are convingerea, la rândul ei, că participarea la urne, atât cât a fost, s-a datorat în primul rând apelului televizat al lui Ion Iliescu şi zvonurilor care au ajuns până în cele mai îndepărtate zone ale ţării, conform cărora persoanele absente de la vot nu vor mai primi raţia de zahăr şi ulei pe luna dec. 1991. Deşi votul s-a desfăşurat fără incidente deosebite, au fost semnalate şi unele abateri de la normele legale: liste de alegători duble, persoane decedate care figurau în continuare pe liste, persoane neevidenţiate în liste, posibilitatea unuia şi aceluiaşi cetăţean de a vota pentru mai multe persoane, unităţi locative lipsă în întregime din liste etc. Printre curiozităţile referendumului au fost localităţile care au raportat 100% prezenţa la urne -„referendum S.F.", consideră ziariştii - şi persoane care au votat, deşi au susţinut că referen-dumul nu e necesar, de exemplu Ion Raţiu care vine să voteze într-o haină populară din Maramureş şi cu papion. (Pentru rezultatele referendumului vezi 13 dec. 1991.)

• 9-10 dec. Maastricht, Olanda. Au loc lucrările celei mai importante reuniuni din istoria C.E.E. Conducătorii celor 12 ţări membre urmează să decidă dacă Europa viitorului va fi o uniune federală înainte de începutul secolului. Tratatul de uniune pe care-1 au în vedere cei 12 prevede o monedă unică şi o schiţă de politică externă comună pentru Europa de după Maastricht.

• 11 dec. Cu prilejul unei deplasări la Cluj (29 nov.'91), în cadrul campaniei electorale, Petre Roman afirmă că Virgil Măgureanu a refuzat să stocheze dosarele Securităţii şi le foloseşte în continuare, pentru a alimenta în funcţie de necesităţi de grup revistele România Mare şi Europa şi pentru a şantaja politic unele persoane, mai ales ziarişti. Biroul de presă al S.R.I. îi răspunde lui Petre Roman, încercând să risipească toate neliniştile ex-premierului şi ale altora în legătură cu activitatea acestei instituţii. Se poate afla din acest comunicat că arhivele Securităţii se află în deplină siguranţă şi nu sunt oferite spre consultare şi folosinţă

191

1991

revistelor România Mare şi Europa şi nici nu sunt folosite la şantaj. Excepţie ar putea face unele documente care, după 23 dec. '89, au fost sustrase (39 000 dosare) din arhive şi pot ajunge în posesia unor publicaţii interesate să le aducă la cunoştinţa opiniei publice, în ceea ce-1 priveşte pe Petre Roman, autorul comunicatului consideră că vehemenţa cu care fostul premier, după demisia sa, conduce campania de calomnii împotriva S.R.I. s-ar putea explica printr-o gândire politică de tip totalitarist care alimentează şi atacurile împotriva lui Ion îliescu, „de al cărui sprijin s-a bucurat şi s-a folosit din plin, cel puţin în prima parte a fulgurantei sale cariere politice". Liderul F.S.N. este avertizat că pentru acuzaţii nefondate există nu numai o răspundere morală ci şi una penală.

• 12 dec. Secţia militară a Curţii Supreme de Justiţie îi găseşte nevinovaţi pe membrii fostului C.P.Ex. al P.C.R. al căror proces a trecut prin mai multe nivele de jurisdicţie. Totuşi Mihai

nanii, procurorul general al României,., declară recurs extraordinar.

-Ziarele Adevărul, România liberă şi Tineretul liber anunţă grevă generală de avertisment a presei independente, datorită creşterii imposibil de suportat a costurilor de producţie a tipăriturilor, situaţie semnalată de mai multe ori, fără rezultat, primului-ministru. „Este totuşi vorba de un act deliberat de suprimare a presei" - aceasta este concluzia ziariştilor de la publicaţiile amintite, la care se adaugă rugămintea de solidarizare cu protestul lor a colegilor de breaslă din ţară şi din străinătate, în seara aceleiaşi zile, la sediul Guvernului, are loc o rundă de negocieri între primul-ministru şi alţi reprezentanţi ai Guvernului şi între ziariştii de la cele trei publicaţii plus A.Z.R. Guvernul pare dispus să ia decizii care să ducă la ameliorarea condiţiei presei, în ce priveşte difuzarea, preţul hârtiei, importul de hârtie, decontarea imediată a preţului abonamentelor, avertisment adresat funcţionarilor poştali care comit abuzul de a refuza cererile de abonament, privatizarea întreprinderilor de difuzare RODIPET, retehnologizarea fabricii Letea, reducerea tarifelor Tarom pentru expediţia presei în străinătate, facilităţi pentru deplasarea ziariştilor în ţară. Comitetul Director al A.Z.R. consideră nesatisfăcătoare rezultatele negocierilor, deoarece promisiunile făcute şi cu ocazia altor întâlniri guvern-presă au rămas neonorate. A.Z.R. îşi rezervă dreptul de a organiza greva generală pe termen nelimitat a presei independente. In consecinţă între 13 şi 16 dec. aceste publicaţii nu apar.

• 13 dec. Gheorghe Mircea Lazăr, preşedintele Biroului

192

1991

Electoral Central, prezintă în faţa Parlamentului rezultatele oficiale ale referendumului asupra Constituţiei României din 8 dec. 1991. Din totalul de 10 948 468 de cetăţeni prezenţi la vot, 8 464 624 au spus da (77,3%) şi 2 235 085 au spus nu (20,49%). Voturile anulate -248 759 (2,3%).

• 13-14 dec. Dubăsari, Republica Moldova. Formaţiuni înarmate ale aşa-numitei Republici Nistrene deschid focul asupra postului de politie aflat pe podul de pe Nistru. în urma schimbului de focuri se înregistrează victime de ambele părţi. A doua zi (14 dec.) continuă confruntările în condiţiile în care, de partea rusofonilor, sosesc voluntari ruşi din Sankt Petersburg şi aderenţi ai Partidului Cazacilor din toată Rusia. Mircea Snegur se întâlneşte cu liderul rusofonilor, Igor Smirnov, şi propune o întrevedere cu primarii din partea stângă a Nistrului, la care se prezintă însă un singur primar.

• 14 dec. Prima conferinţă de presă a formaţiunii politice Mişcarea pentru România, condusă de Marian Munteanu. Noul partid se autodefineşte ca un partid de dreapta, mai ales al tinerilor, care reprezintă în viaţa politică naţional-democraţia în accepţia dată termenului în spaţiul politic european. Personalitatea tutelară a partidului este Mihai Eminescu, mai ales prin gândirea lui politică.

• 18 dec. Federaţia Rusă recunoaşte independenta Republicii Moldova, Boris Elţîn declară că Rusia este gata să stabilească relaţii diplomatice cu această ţară.

9 16-20 dec. Timişoara. Zile în care se comemorează doi ani de la Revoluţia anticomunistă şi anticeauşistă. Sunt vernisate expoziţii, au loc mitinguri, spectacole, slujbe religioase, se dezvelesc plăci comemorative. (Ca o avanpremieră la demonstraţiile comemorative, în noaptea de 12 spre 13 dec ., câteva sute de studenţi timişoreni ies în stradă şi protestează pentru condiţiile grele din cămine. Se scandează: „Ceauşescu şi studenţii", „Trandafiru a înflorit, apa caldă na venit!-, „Partidul, îliescu, România", „Emanatul ne-a luat chilowatul", „Comuniştii de azi, F.S.N.-iştii de mâine", „Oii, ole, ole, apa caldă unde e?"

La Timişoara în dec. '89 au fost omorâţi 139 de oameni -131 identificaţi, 8 neidentificaţi, 16 dispăruţi, 281 au fost răniţi şi grav mutilaţi; 800 de cetăţeni au fost reţinuţi în mod abuziv -maltrataţi, bătuţi bestial la Inspectoratul judeţean de miliţie şi la penitenciarul din strada Popa Şapcă; 140 de copii au fost reţinuţi şi eliberaţi apoi de părinţi, rude, profesori -ulterior ei s-au grupat în Asociaţia ALTAR - Asociaţia luptătorilor timişoreni arestaţi în

193 C 13 - Istoria

1991

Revoluţie). • 20 dec. Conferinţă de presă a P.A.C. Nicolae Manolescu

îşi anunţă candidatura la preşedinţia României şi promite ca, în caz de victorie, să revizuiască recent adoptata Constituţie. Calificativele de „extremist şi antinaţional" nu sunt potrivite pentru P.A.C., aşa cum consideră Ion Iliescu -mai declară liderul acestui partid, combătând pe îndelete acuzaţiile preşedintelui ţării.

-Petre Roman abandonează ideea de a candida la alegerile prezidenţiale.

- „Europa nu va mai fi aceeaşi după reuniunea noastră" declară ManfredWoerner, secretar general N.A.T.O., la întâlnirea de la Bruxelles a miniştrilor de externe ai statelor membre ale acestui organism, cu omologii lor din ţările fostului Tratat de la varşovia şi din cele trei republici baltice. Consultările care au loc la această sesiune, în noua formulă de participare, sunt direc-ţionate către crearea unui sistem de parteneriat în domeniul securităţii. „Plasată între cele mai fierbinţi două zone ale Europei în acest moment, România îşi îndreaptă către N.A.T.O. multe din speranţele sale privind securitatea naţională şi stabilitatea regională" -a spus Adrian Năstase, ministrul român de externe, prezent la Bruxelles.

-T.V.R. transmite în direct emisiunea „Baricada" la care participă principalii luptători din 21 dec. '89. Aceştia nu se numără deloc printre admiratorii şi susţinătorii noii conduceri a ţării astfel încât declaraţiile lor constituie un atac extrem de dur la adresa puterii şi în special a lui Ion Iliescu. Cei vizaţi reacţionează făcând să sune neîncetat telefoanele conducerii Televiziunii - aşa cum s-a aflat de la cei care au uitat ce înseamnă să păstreze cu sfinţenie secretele unei instituţii. S-a zis că s-au primit telefoane de nemulţumire de la Cotroceni, MAp.N., Guvern, M.I., S.R.I., dar că însuşi Răzvan Theodorescu, mirat de ceea ce vedea şi auzea, n-a putut să facă altceva decât să scurteze emisiunea cu 10 minute. „Domnule - ar fi spus Răzvan Theodorescu la telefon -ăştia sunt ăia pe care Ceauşescu nu i-a potolit cu tancurile. Cum să le închid eu gura?"

• 21 dec. Comemorare la Cotroceni. Preşedintele Ion Iliescu îi invită la Palat pe revoluţionarii şi familiile eroilor lui dec.'89. Preşedintele ţine un discurs, strânge mâini, împarte diplome şi medalii. Mulţi dintre cei cărora trebuia să le întindă mâna n-au răspuns la apel, iar 43 de răniţi şi membri ai familiilor celor decedaţi intră în greva foamei pentru a-şi apăra drepturile şi a impune aflarea adevărului despre Revoluţie.

194

1991

-In Piaţa Universităţii (Primăria Capitalei hotărăşte să se numească Piaţa „21 Decembrie") Asociaţia „21 Decembrie" Bucureşti organizează un miting de doliu la care se adună câteva mii de persoane. Se dă citire unei Declaraţii-Apel în care se apreciază că menţinerea în funcţii de conducere a comuniştilor reprezintă o profanare a idealurilor Revoluţiei şi a memoriei martirilor ei. Se ia cuvântul pe fundalul sonor al Recviemului lui Mozart, se păstrează un moment de reculegere, se spun rugăciuni, se fac slujbe, se evocă zilele lui dec.'89 (din balconul Universităţii un reprezentant al Ligii Studenţilor dă citire listei cu numele celor căzuţi în dec.'89 la Piaţa Romană şi Piaţa Universităţii) şi se revine mereu la prezent. Tot Asociaţia „21 Decembrie" Bucureşti are iniţiativa unui pelerinaj la locurile de martiraj. Se oficiază o slujbă la Cimitirul Eroilor unde se depun multe coroane de flori. Prezenta lui Petre Roman stârneşte proteste. Se pleacă apoi spre Piaţa Universităţii cu o escală la Crematoriul Cenuşa, în memoria eroilor Timişoarei.

-Alma Ata, Kazahstan. Liderii a 11 republici foste sovietice, printre care şi Moldova, semnează un protocol la Acordul de creare a C.S.I. (parafat la 8 dec. 1991 la Mlnsk de Rusia, Belarus şi Ucraina) şi alte documente care consfinţesc apartenenţa lor la C.S.I. Se stabileşte un cadru al funcţionării noii alianţe în care Mihail Gorbaciov nu-şi mai găseşte locul deoarece statul pe care-1 conducea nu mai există. U.R.S.S. dispare ca stat de pe harta lumii chiar de ziua lui Stalin -21 dec. Dacă ar fi trăit 112 ani, ar fi rămas şi el fără un loc de muncă.

-Chişinău. Cei care nu mai cred în oportunitatea alianţei cu fostul imperiu sovietic demonstrează împotriva semnării Acordului de la Alma Ata.

• 22 dec. Parlamentul României, întrunit în şedinţă solemnă, marchează doi ani de la evenimentele din dec.'89. în program, cuvântări ale parlamentarilor şi discursul lui Ion Iliescu. Personalităţile vieţii politice se întâlnesc în aceeaşi zi cu acei manifestanţi care, în zilele Revoluţiei, au fost reţinuţi şi maltrataţi la Jilava. Nu sunt uitate nici coroanele de flori, trimise la Cimitirul Eroilor Tineri, Piaţa Universităţii, Piaţa Romană, Televiziune.

• 22-25 dec. Numerele din preajma Crăciunului ale celor 19 publicaţii ale Uniunii Scriitorilor apar îndoliate. în felul acesta ziariştii şi scriitorii avertizează că situaţia economică a culturii a rămas la fel de precară, iar Guvernul la fel de indiferent faţă de consecinţele ei.

• 25 dec. Moscova. La Kremlin începe ultima şedinţă a 195

1991

Sovietului Suprem Sovietic. Din nou un Crăciun cu surprize: Mihail Gorbaciov îşi anunţă demisia printr-o alocuţiune televizată, spre regretul întregii planete. Printre cei mai trişti de retragerea lui Gorbi sunt nemţii care-1 recunosc drept autoritate tutelară a unificării Germaniei şi promit (cei din fosta R.D.G.) ca în fiecare oraş o stradă sau o piaţă să poarte numele lui.

• 28 dec. Huşi. întâlnire între Theodor Stolojan şi omologul său moldovean, Valeriu Muravschi. Câteva ore au loc tratative de colaborare -economică, financiară, culturală - ca urmare a acordului de cooperare semnat de primii miniştri ai celor două ţări cu câteva luni în urmă.

• 30 dec. Minsk. Cele 11 republici fondatoare ale C.S.I. finalizează procesul de constituire a noii alianţe apărute la Alma Ata. în aceeaşi zi, cu 69 de ani în urmă, se năştea Uniunea Sovietică.

-într-un studiu elaborat de Institutul pentru analiza de sistem de la Hanovra - Germania, se apreciază că, la sfârşitul anului 1991, România se află pe ultimul loc, în grupul ţărilor foste comuniste, în ceea ce priveşte resursele interne. Sa luat în calcul venitul naţional brut pe locuitor care a fost de 18,19% din venitul atins de S.U.A.,faţă de 37% cât are Cehoslovacia, prima ca nivel de dezvoltare din acest grup de ţări.

- în Raportul Comisiei O.N.U. pentru drepturile omului, întrunită la Geneva, în cea de-a 43-a sesiune, se apreciază că în 1991 situaţia din România sa ameliorat, mai ales în ceea ce priveşte legislaţia. în ceea ce priveşte relaţiile dintre români şi maghiari situaţia este înregistrată ca staţionară, continuând să existe un climat de neîncredere care dăunează convieţuirii dintre aceştia.

-La sfârşitul anului, în România erau 265.978 de şomeri, media lunară (pentru anul 1991) a inflaţiei a fost de 10%, datoria publică internă de 245,1 miliarde lei.

- Primul ministru speră ca 1992 să le aducă românilor „stabilitate economică, în condiţiile unei creşteri zero".

-Ce crede preşedintele ţării despre anul care se încheie şi despre cel care vine:

„1991 se va înscrie în istoria ţării ca anul adoptării prin referendum a noii Constituţi".

„Anul 1991 a marcat pe planul vieţii economice, al condiţiilor de viaţă o conjunctură nefavorabilă (...) putem face din anul 1992 anul stopării, pe de o parte, a procesului de deteriorare, de degradare a vieţii economice, şi anul de start al normalizării, al

1991

redresării şi relansării economiei naţionale . • 31 dec. Orele 0. î n a i n t e de toate,

„La această cumpăna aanUorc să urez tuturor cetăţenilor ţarii „La mulţi

1992

• 3 ian. La sediul P.N.Ţ.C.D., 14 formaţiuni politice componente ale Convenţiei Democratice pregătesc întâlnirea cu Theodor Stolojan. Propunerile lor vizează pregătirea şi buna desfăşurare a alegerilor locale; schimbarea conducerii T.V.R. şi finanţarea partidelor pentru campania electorală şi alegeri, Premierul le răspunde concis: schimbarea conducerii T.V.R. nu depinde de el, iar proiectul de Lege privind finanţarea partidelor pentru campania electorală a fost întocmit de executiv şi blocat la Parlament. Propunerea finanţării nefiind agreată de cercurile influente, proiectul de Lege ar putea fi respins înainte de a ajunge să fie dezbătut în Parlament.

-în câmpul de luptă iugoslav intră/ în vigoare (Croaţia) cel de al 15-lea acord de încetare a focului care le trezeşte speranţe observatorilor O.N.U. şi în special emisarului special O.N.U. în zonă, Cyrus Vance.

• 7 ian. Aviaţia armatei iugoslave doboară un elicopter al C.C.E. ceea ce duce la moartea a cinci persoane. Se protestează energic în mai multe ţări pentru astfel de acţiuni.

-Conferinţă de presă la Uniunea Stângii Democrate. P.S.M. contestă cu vehemenţă hotărârea Comisiei Electorale a Municipiului Bucureşti, care îi blochează participarea la alegeri pentru că nu posedă hotărâre judecătorească şi deci nu este înregistrat în registrul special al T.M.B. în aceeaşi zi, T.M.B. respinge contestaţia P.S.M. şi U.S.D. împotriva deciziei Comisiei Electorale. Reprezentanţii stângii îşi ies din fire şi avertizează că nu e prudent ca noua clasă politică să-i ignore pe socialişti. Fiind mulţi - după cum consideră ei - pot porni la lupta cea mare al cărei început poate fi un miting sau contestarea alegerilor.

- La Palatul Victoria, primul-ministru se întâlneşte cu o delegaţie a Uniunii Scriitorilor. Tema consultărilor este tot situaţia economică critică a culturii. Mircea Dinescu crede că este necesar să se subvenţioneze cultura „pentru că nu se poate face cultură română decât în România, în timp ce tractoare se pot produce şi în alte ţări". Până la găsirea unor soluţii concrete, de exemplu legea care să reglementeze statutul timbrului literar, Theodor Stolojan promite să susţină colecţia „Biblioteca pentru toţi".

• 8 ian. F.S.N. şi Convenţia Democratică se întâlnesc, fără 198

1992

să fi dorit, la Braşov, în debutul campaniei electorale. Deşi se declară partid de opoziţie, F.S.N. nu este întâmpinat cu entuziasm de susţinătorii Convenţiei, dar descurajantele lor exclamaţii sunt contracarate de galeria admiratorilor ex-premierului.

O 9 ian. Parlamentarii (majoritatea) nu sunt de acord ca partidele să fie finanţate de la buget pentru campania electorală. Au lipsit doar două voturi pentru ca Legea privind finanţarea campaniei electorale pentru alegerile locale să fie adoptată. Cei care au spus nu au invocat lipsa banilor pentru cauze mai nobile cum ar fi starea handicapaţilor, salariile profesorilor , minerii şi mineritul din Valea Jiului.

• 7-14 ian. Conform Hotărârii guvernamentale nr. 1079/ 1990, are loc pe tot cuprinsul ţării recensământul populaţiei şi al locuinţelor.

• 8 ian. Studenţii bucureşteni protestează în legătură cu condiţiile improprii din cămine: frig, lipsa apei şi a luminii electrice, mizerie. In dreptul podului Grozăveşti este blocată circulaţia. Sosesc în timp util la faţa locului colonelul Nicolae Niţu, şeful Poliţiei Capitalei, Alexandru Roşu, secretar de stat la Ministerul învăţământului, şi viceprimarul Andrei Anastasiu. Părerile oficialităţilor sunt împărţite. Unii socotesc că studenţii au dreptate şi că situaţia grea din cămine i-a adus la limita răbdării. Alţii (prof. univ. dr. Nicolae Cristescu, rectorul Universităţii Bucureşti) dezaprobă aceste acte de protest pe care le consideră doar o dovadă că studenţii sunt vioi. Dar nu muncesc destul. Oricum, se discută, se negociază. Se fac promisiuni şi planuri, dar se preferă rezolvările de moment.

• 13 ian. 41 de senatori iau atitudine împotriva Guvernului Roman şi anume mai ales senatorii care au sprijinit acest Guvem. Ei propun instituirea unei comisii speciale de anchetă parlamentară pentru depistarea unor eventuale încălcări ale legilor româneşti în vigoare, de către cabinetul Roman în beneficiul propriu sau în beneficiul altora. Iniţiatorii acestei anchete se grăbesc să prezinte şi direcţiile de cercetare care sunt atât de numeroase încât chiar şi Alexandru Bârlădeanu, adversarul declarat al lui Petre Roman, le consideră excesiv de severe şi nerealiste. Practic, toate deciziile şi acţiunile ex-premierului urmează să fie cercetate cu lupa şi cu intransigenţă, ceea ce ar face -aşa cum observă Alexandru Bârlădeanu -ca ancheta să dureze cam 5 ani.

• 14 ian. La Belgrad soseşte primul grup format din 50 de militari ai O.N.U. care vor pregăti la Belgrad şi Zagreb operaţiunile 199

1992

de desfăşurare a forţei O.N.U. • 15 ian. C.E.E. hotărăşte în unanimitate să recunoască

republicile iugoslave Slovenia şi Croaţia. Vladislav Iovanovici, ministrul sârb de externe, condamnă această decizie şi înclinaţiile ofensive ale Germaniei, Austriei şi Italiei, care s-au alăturat blocului antiiugoslav, ca şi politica ezitantă a Franţei. Peste câteve zile (18 ian.) România recunoaşte republicile Slovenia şi Croaţia.

• 16 ian. Se adoptă hotărârea de înfiinţare a comisiei de anchetă a Guvernului Roman, în componenţa căreia intră 6 parlamentari din F.D.S.N., 2 din U.D.M.R., 2 din P.N.L. şi un parlamentar al P.U.N.R. Alexandru Bârlădeanu reduce numărul obiectivelor anchetei. Comisia are obligaţia să prezinte concluziile cercetării în 90 de zile.

• 19/20 ian. Sofia. Jelio Jelev este câştigătorul scrutinului prezidenţial (52,88% din voturile exprimate) în Bulgaria. Popularul personaj politic 1-a eliminat din cursa prezidenţială pe Velko Valkanov, sprijinit de socialişti,

# 2 1 ian. Sindicatele reprezentate în Consiliul Naţional Consultativ consideră că au obţinut o primă izbândă. La capătul unor runde de negocieri cu reprezentanţii la nivel naţional ai patronatului, desemnaţi de Camera de Comerţ şi Industrie, şi având ca mediator Guvernul, sa semnat un contract colectiv de muncă la nivel naţional pe baza Constituţiei şi a Protocolului încheiat de sindicate (C.N.S.L.R., Frăţia, Alfa) cu Guvernul, la 15 nov. S-au stabilit astfel drepturile minime garantate ale salariaţilor, dar şi obligaţiile acestora.

• 23 ian. P.S.M. intră în legalitate. Cererea de înscriere în registrul partidelor politice este aprobată de T.M.B. prin decizia civilă nr. 7. Cauza participării la alegerile locale rămâne pierdută pentru că P.S.M. a depăşit termenul de înscriere.

• 24 ian. La sediul Ministerului de Externe are loc ceremonia prezentării a două săbii care au aparţinut lui Al. I. Cuza şi au fost recuperate la o licitaţie internaţională.

- Convenţia Democratică din România organizează un miting în Piaţa Revoluţiei, dominată de o pancartă pe care se poate citi deviza acestei alianţe a partidelor din opoziţie: „Nu putem reuşi decât împreună". De fapt acest miting este una din iniţiativele de campanie electorală ale Convenţiei, un test prin care să se demonstreze ce largă susţinere are opoziţia unită. Un miting calm, cu lume multă, cu discursuri, scandări şi pancarte: „Votând Cheia (semnul electoral al Convenţiei -n.n.), votaţi cheia succesului". N-au lipsit lozincile antiguvernamentale, antiprezidenţiale,

200

1992

anticomuniste. Se transmite un salut Consiliului Naţional al Unirii întrunit la Iaşi, cu prilejul zilei de 24 ian.

-Din dec. 1991 până la 24 ian. 1992, ziua Unirii, zeci de mii de oameni semnează talonul „Unirea -acum!", pentru a sprijini Consiliul Naţional al Unirii care militează pentru refacerea României Mari.

• 25 ian. Ion Iliescu şi Mircea Snegur se întâlnesc la Ungheni pentru a aprofunda problemele legate de cooperarea pe care ei o văd „pe multiple planuri" între România şi Republica Moldova.

• 27 ian. Agenţia REUTER face cunoscute rezultatele studiului întocmit de Institutul Republican Internaţional şi din care rezultă că în România nu există premisele desfăşurării unor alegeri locale libere şi corecte.

® 4 febr. Ultima teleconferinţă organizată la Guvern pe tema alegerilor locale. Theodor Stolojan transmite ultimul mesaj celor desemnaţi să apere corectitudinea alegerilor: „Nu vă lăsaţi intimidaţi de diferitele aspecte mai emoţionante, mai sentimentale. Aveţi datoria de a respecta prevederile legii".

• 9 febr. Ziua alegerilor locale. Deşi toate partidele i-au îndemnat pe cetăţenii ţării să-şi exprime votul, prezenţa la urne e nesatisfăcătoare. „Dacă vom absenta la urne, vom fi prezenţi la cozi" -aşa suna un avertisment din vremea campaniei electorale. Analiştii politici observă că românii care încep să-şi simtă existenţa ameninţată sunt tot mai indiferenţi la rugăminţile, promisiunile şi profeţiile sumbre ale oamenilor politici.

• 12 febr. Camerele reunite ale Parlamentului adoptă, după dezbateri îndelungi şi tensionante, Hotărârea privind Raportul comisiei parlamentare desemnate (31 oct. în Senat, 3 nov. în Adunarea Deputaţilor) să analizeze situaţia unor persoane care, după 22 dec. 1989, au fost nevoite să-şi părăsească locul de muncă şi domiciliul din judeţele Harghita şi Covasna. Considerând că problema cercetată de comisie nu are un suport real U.D.M.R. a fost împotriva formării comisiei, împotriva concluziilor anchetei căreia i-a opus propriile concluzii, împotriva prezentării şi dezbaterii în Parlament a Raportului comisiei şi împotriva transmiterii în direct pe postul naţional de televiziune a şedinţei Parlamentului în care Mihai Teodorescu, preşedintele comisiei, a prezentat rezultatele cercetării. Extrem de activi, U.D.M.R.-iştii şi-au apărat interesele bătând la toate uşile -preşedinţie, Guvern - şi ameninţând permanent cu intervenţia la organismele internaţionale. Departe de a admite că în judeţele Harghita şi 201

1992

Covasna românii au fost obligaţi prin persecuţii să-şi părăsească locuinţele şi locurile de muncă, reprezentanţii U.D.M.R. au susţinut că prin dezbaterea televizată a Raportului comisiei de anchetă minoritatea maghiară este condamnată „fără judecată". Unul dintre cei mai activi membri ai comisiei, Petre Ţurlea, consideră că Hotărârea adoptată de Parlament este „neutră şi nesemnificativă", „un text vag', „periat la cererile insistente şi printre dinţi ale U.D.M.R.". Totuşi, Hotărârea adoptată de parlamentari prevede să se repare daunele morale şi materiale suportate de românii obligaţi să părăsească judeţele Harghita şi Covasna. (Despre efectele acestei prevederi Petre Ţurlea are următorul comentariu: „Astfel, după o muncă intensă de un an -cum nicio altă comisie nu mai făcuse -rezultatul a fost departe de cel scontat şi normal. Nici un român alungat nu a fost sprijinit să revină în Harghita sau Covasna. Situaţia generală a populaţiei româneşti din cele două judeţe a rămas aceeaşi".)

-în timp ce se află la Albertville, pentru Olimpiada „albă", Emanuel Valeriu este destituit din funcţia de director general al T.V.R. Purtătorul de cuvânt al Guvernului comunică succint că destituirea respectivă este reacţia Guvernului la o solicitare făcută de multă vreme. Emanuel Valeriu îşi face cunoscut cu promptitudine şi cu dezinvoltură punctul său de vedere în legătură cu eliberarea din funcţie: „Ceea ce mă miră este că primul-ministru, care afirmă că nu face politică, s-a lăsat influenţat şi convins de anumite cercuri politice care au cerut, cu insistenţă, în ultima vreme, schimbarea mea. Acesta este un act politic. Este, în acelaşi timp, un act, aşa cum a fost făcut, de impoliteţe, aş spune guvernamentală". Calificând Guvernul ca nepoliticos cu persoana sa, Emanuel Valeriu are în vedere faptul că a fost demis în momentul când lipsea din ţară.

• 13 febr. Câteva observaţii ale analizei întreprinse de I.R.S.O.P în legătură cu alegerile locale de la 9 febr. 1992:

- Climatul general de îngrijorare faţă de apariţia unor probleme sociale (şocul creşterii preţurilor la produse şi servicii, scăderea nivelului de trai, nesiguranţa locului de muncă, diminuarea legalităţii, înmulţirea cazurilor de corupţie, ezitările în aplicarea reformei în agricultură) au afectat procesul de votare.

- Prezenţa nesatisfăcătoare la urne se explică prin prevederile Legii electorale care obligă cetăţenii să voteze în localitatea de domiciliu. între diferitele zone ale ţării au existat diferenţe frapante de participare la vot: peste 70% în judeţele cu populaţie majoritar maghiară şi în nordul Moldovei şi sub 65% în 202

1992

Muntenia şi Oltenia. -F.S.N. a pierdut jumătate din simpatizanţi (a obţinut doar

33,6% din voturile exprimate), iar C.D.R. (cu 24,3% din voturile exprimate) a înregistrat o creştere de popularitate, blocul opoziţiei fiind tratat ca o entitate politică şi nu ca o alianţă a numeroase partide. Migraţia spre alte partide a fost evidentă în cazul F.S.N. al cărui electorat s-a îndreptat spre toate zonele spectrului politic, dar mai mult spre C.D.R.

- S-a înregistrat tendinţa unor partide de a-şi consolida poziţia în anumite medii: F.S.N. în mediul rural, C.D.R. în municipii şi oraşele mari. în oraşele medii şi mici raportul de forţe între F.S.N. şi C.D.R. este egal.

-Partidele nu cunosc realitatea în legătură cu electoratul care le sprijină, nu dispun de un electorat stabil şi clar conturat.

• 14 febr. Consiliul Naţional Consultativ al Sindicatelor din România organizează un miting în Piaţa Aviatorilor. Miron Mitrea, preşedintele Confederaţiei Frăţia, lansează un comunicat în care cheamă sindicaliştii la miting pentru ca prin protestul lor energic aceştia să nu mai fie nişte sacrificaţi. într-un interviu Miron Mitrea declară în legătură cu mitingul: „Este forma noastră de protest împotriva modului deplorabil în care F.S.N. şi domnul Ion Iliescu au condus ţara. Vrem să trezim, atât în Bucureşti cât şi în restul oraşelor tării, conştiinţa populaţiei pentru ca, la alegerile generale, cetăţenii să nu se mai lase păcăliţi" • In faţa unei asistenţe numeroase, peste 20 000 de persoane, liderii sindicali şi alte personalităţi cu priză la sindicalişti ţin discursuri pe un ton ultimativ (Miron Mitrea: „Domnilor de la putere [...] a venit momentul să daţi dovadă de patriotismul cu care v-aţi afişat atâta -fiţi patrioţi şi lăsaţi-ne în pace!"), iar mulţimea punctează prin lozinci antiprezidenţiale, antiguvernamentale şi anticomuniste, scandate cu convingere şi energie. Mitingul se încheie cu un impresionant cor de sirene şi claxoane.

• 15-16 febr. La Chişinău, Frontul Popular din Moldova se întruneşte la cel de-al treilea Congres al său. Se înregistrează cel puţin două schimbări evidente: numele -Frontul se va numi în viitor Frontul Popular Creştin şi Democrat - şi conducătorul -în locul lui Iurie Roşea este ales Mircea Druc,

• 21-22 febr. Manfred Woerner vine a doua oară în România, într-un interval de şapte luni. Cu ocazia acestei vizite participă (22 febr.) la ceremonia de inaugurare a Centrului Euro-Atlantic de la Bucureşti, creat pentruâîhles'ni contacte între ţările membre ale N.A.T.O. şi cele care aufăcut parte din fostul Tratat 203

1992

de la Varşovia. Oaspetele are o serie de întâlniri cu Petre Roman, Ion Iliescu, cu personalităţi din cadrul MAE. şi MAp.N.

• 23 febr. Are loc al doilea tur de scrutin al alegerilor locale în localităţile unde consultarea din 9 febr. n-a fost concludentă.

• 27 febr. Bucureştiul retrăieşte o solemnitate de care n-a mai avut parte din anul 1938 -instalarea primarului general al Capitalei în cadru festiv, în prezenţa primului-ministru şi a unor membri ai Guvernului. Sunt prezenţi în număr mare susţinătorii învingătorului -Crin Halaicu. P.N.L. -care îşi manifestă satisfacţia strigând lozinci antiprezidentiale: „Jos Iliescu!" dar şi „Sus Halaicu!".

-Comunitatea Europeană transmite într-un Comunicat că a luat notă, cu satisfacţie, de desfăşurarea alegerilor locale, în general libere şi corecte, şi speră ca alegerile generale să fie programate aşa cum au hotărât primul-ministru şi partidele politice, în termen de trei luni de la cele locale.

• 29 febr.-l mart. Referendumul organizat în Bosnia Herţegovina demonstrează, prin rezultate, că populaţia (99,5%) doreşte independenta acestui stat.

• 1 mart. în Republica Muntenegru, în cadrul unei consultări a populaţiei, 95,94% dintre cetăţenii prezenţi la urne se pronunţă pentru apartenenţa provinciei alături de Serbia la un stat numit Iugoslavia. Pe fondul acestor frământări, la Sarajevo au loc conflicte armate, soldate cu victime, între sârbi, croaţi şi musulmani.

• 1-2 mart. Dubăsari, Republica Moldova. Separatiştii din Transnistria au deschis focul asupra Comisariatului de politie pe care ulterior l-au ocupat şi au luat ostatici. Incidentele de acest fel se vor repeta cu victime şi panică a populaţiei, în satul Cocieri şi în localităţile Tiraspol, Bender, Râbniţa şi Coşniţa, unde separatiştii sunt sprijiniţi de cazaci. Igor Smirnov, liderul separatiştilor, declară instituirea stării excepţionale pe timp nelimitat. Mircea Snegur, într-un Apel adresat populaţiei, caracterizează situaţia ca deosebit de gravă şi cheamă cetăţenii Moldovei la unitate pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării.

• 2 mart. Republica Moldova devine membră a O.N.U. • 3 mart. Ca urmare a dorinţei populaţiei, exprimate la

referendumul din 29 febr.-l mart., preşedintele Bosniei Herţegovina proclamă independenta acestei republici.

• 5 mart. Republica Moldova. Protocol semnat la Holercani 204

1992

de membrii unei comisii de conciliere menită să stabilizeze situaţia în raioanele din stânga Nistrului. în acelaşi timp acţiunile provocatoare continuă.

-Theodor Stolojan îşi face cunoscută încă o dată opinia conform căreia alegerile generale trebuie să fie fixate în semestrul întâi şi în nici un caz mai târziu.

• 7 mart. Nicolae Titulescu la Ministerul de Externe român. Fundaţia Europeană „Titulescu", înfiinţată la Bucureşti după dec. '89 hotărăşte ca, până la 16 mart. 1992, când se împlinesc 110 ani de la naşterea lui Nicolae Titulescu, rămăşiţele pământeşti ale acestuia să fie aduse în ţară şi reînhumate la Braşov, conform dorinţei testamentare a diplomatului român. în acest scop, o aeronavă transportă la Bucureşti sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale lui Nicolae Titulescu, care este depus în holul Ministerului de Externe deoarece cavoul de la Braşov nu este încă gata. Fundaţia „Titulescu" a avut şi ideea de a comanda, pentru Braşov şi Bucureşti, două statui ale patronului ei, dar în acest caz nu a mai avut posibilitatea să-şi ducă proiectul până la capăt pentru că nu s-a găsit bronzul necesar.

• 10 mart. Consiliul de Cooperare al Atlanticului de Nord (România este membră a acestui organism chiar de la înfiinţare, adică din dec. 1991) admite ca membri statele C.S.I., deci şi Republica Moldova. Având în vedere noutatea situaţiei -U.R.S.S. prezentă într-un organism N.A.T.O. prin părţile ei componente -cineva denumeşte noii membri din C.S.I. -JVatovarisci.

-Belgrad. Soseşte primul grup de militari care fac parte din forţa de protecţie a O.N.U. Potrivit Rezoluţiei 743 a Consiliului de Securitate al O.N.U. „căştile albastre" (denumirea acestor formaţiuni de menţinere a păcii) urmează să sosească în zonele de conflict din Iugoslavia în următoarele câteva săptămâni, ajungând la un efectiv de 14 000 de oameni.

-Cotroceni. Ion Iliescu se întâlneşte cu membri ai partidelor reprezentate în Parlament. Analizând rezultatele şi atmosfera în care s-au desfăşurat alegerile locale.Ion Iliescu pare mulţumit de acest moment al vieţii politice pe care-1 caracterizează drept „un examen de maturitate". Preşedintele ţării şi oaspeţii lui cad de acord ca alegerile legislative să aibă loc până cel târziu la sfârşitul lunii iunie. Diferenţele de opinii apar în ceea ce priveşte simultaneitatea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale. împreună cu liderii partidelor din C.D.R., Radu Câmpeanu încearcă să convingă asistenţa că alegerile prezidenţiale ar trebui să fie stabilite după cele parlamentare, dar reprezentanţii F.S.N., P.U.N.R. şi

205

1992

P.D.A.R. consideră că e mai practic ca acestea să aibă loc la aceeaşi dată.

• 11 mart. Departamentul de Stat al S.U.A. îşi exprimă într-o declaraţie satisfacţia pentru corectitudinea alegerilor locale din România şi îşi afirmă disponibilitatea de a semna cu această ţară un nou acord economic bilateral care să fie supus aprobării Congresului S.UA.

• 12 mart. Bonn. Se definitivează Tratatul dintre România şi Germania privind cooperarea prietenească şi parteneriatul în Europa.

-întâlnirea Colegiului Director al F.S.N. are, pe ordinea de zi, printre altele, analiza rezultatului alegerilor locale. Discuţiile au decurs astfel încât au adus faţă în faţă, gata pregătite pentru lupta decisivă, cele două tabere care, aşa cum avea să se constate în scurt timp, nu mai puteau convieţui sub acelaşi acoperiş F.S.N. De-o parte tabăra Roman, considerată reformistă, iar de cealaltă parte durii, conservatorii, susţinători adevăraţi ai lui Ion Iliescu. Acuzaţiile reciproce au degenerat într-un veritabil scandal, condimentat cu un gest care va figura desigur în istoria F.S.N. Şeful organizaţiei Arad a adus în faţa colegilor un ciolan uriaş care avea rostul de a explica mai sintetic decât orice vorbitor ceea ce trebuiau să înţeleagă adversarii lui Petre Roman. Odată declanşat, războiul celor două tabere ia antrenat pe toţi cei prezenţi, astfel încât durii şi-au amintit în ultima clipă că au întâlnire cu Ion Iliescu la Cotroceni şi că trebuie să părăsească sala. Cum întâlnirea, care privea ambele tabere din F.S.N., trebuia onorată, s-a făcut propunerea să vină Cotroceniul la F.S.N. A fost aleasă în cele din urmă soluţia salvatoare a căii de mijloc: întâlnirea să aibă loc, dar pe teren neutru, adică la Clubul Dacia, întâlnirea s-a terminat fără un rezultat concludent. Deşi durii voiau sâ-1 doboare pe Petre Roman, n-au reuşit s-o facă pentru că n-au avut tăria de a se pronunţa deschis împotriva lui, nici chiar când Ion Iliescu le-a netezit calea cerându-îe (tuturor celor din Colegiul Director al F.S.N.) să-şi spună părerea în legătură cu atacurile ex-premierului la adresa preşedintelui ţării. în aceste condiţii, de maximă încordare, a rămas nerezolvată problema stabilirii candidaturii la preşedinţie a lui Ion Iliescu care a susţinut că mai are nevoie de timp de gândire pentru a lua o decizie. Cel care a câştigat timp de gândire şi acţiune, în această primă secvenţă a confruntării decisive la vârf în viata politică românească, pare să fi fost Petre Roman, chiar dacă fostul său tutore în ale politicii ia aruncat vorbe grele, printre care şi că ar

206

1992

avea ca şi opoziţia obsesia anticomunismului, de înţeles la Coposu, dar de netolerat la fostul premier. Peste câteva zile, în cursul unei vizite în ţară, Ion Iliescu îşi exprimă părerea de rău în legătură cu ceea ce s-a petrecut în partidul de guvernământ „nu ştim să ne spălăm rufele în familie" şi „m-am avut rău cu nevestele. Acum tot din cauza unei neveste mi s-a tras".

• 13 mart. Continuă disputa, de această dată televizată, între Petre Roman şi Ion Iliescu. Pe micul ecran fiecare îşi justifică atitudinea, poziţiile celor doi apărând ireconciliabile. Surpriza este însă că, tot pe micul ecran, imediat după cei doi foşti aliaţi, apare deputatul Petre Ninosu care prezintă Declaraţia membrilor Grupului pentru Unitatea Frontului (şi membri ai Colegiului Director al F.S.N.), moment considerat drept actul public al divizării F.S.N. Ceea ce trebuia să se întâmple cu numai o zi în urmă la şedinţa Colegiului Director se întâmplă acum, în faţa întregii naţiuni, dar fără ca membrii temerarului Grup pentru Unitatea Frontului (care s-a născut ca să producă divizarea F.S.N.) să-1 privească în ochi pe liderul F.S.N., susţinut cu vigoare încă din momentul neaşteptatei lor apariţii în viaţa politică. Lista de acuzaţii e lungă şi sună ca o sentinţă supusă atenţiei întregii ţări:

-a încercat o penibilă lovitură de forţă în şedinţa Colegiului Director din ziua precedentă, reuşind să semene cu un dictator în criză de autoritate.

- a susţinut un spectacol degradant în viaţa partidului. Atacurile directe împotriva membrilor oneşti şi serioşi ai partidului, care nu mai înţeleg să-1 susţină, au făcut evidentă adevărata sete de putere a unui om care încalcă orice principiu, orice normă democratică şi morală, pentru a-şi menţine prerogativele şi a deturna partidul de la obiectivele sale.

-preluând ideea lui Ion Iliescu, semnatarii documentului consideră că Petre Roman nu are legitimitatea morală să facă atât de mult zgomot în legătură cu ofensiva împotriva comunismului în timp ce acţiunile sale dovedesc contrariul.

-a dus o politică incorectă şi de dezinteres faţă de aplicarea legilor.

-a compromis partidul care 1-a adus la putere. - a iniţiat şi susţinut acţiunea de compromitere a

preşedintelui. -acreditează în străinătate o imagine deformată a României. în concluzie, se consideră şedinţa Colegiului Director al

F.S.N. din 12 mart. ca nestatutară, dirijată de un grup de presiune care a încercat să-1 prezinte pe Petre Roman drept salvatorul

207

1992

providenţial al Frontului. După cum lesne se poate observa, o sentinţă de condamnare la moarte ar fi fost mai succintă decât seria acuzaţiilor semănând cu o „demascare" pe care colaboratorii apropiaţi ai lui Petre Roman i le servesc ex-premierului pe postul naţional de televiziune, atrăgând atenţia imediat întregii ţări. Atât analiştii politici cât şi simplii cetăţeni au pus imediat câteva întrebări:

-Dacă afirmaţiile-acuzaţii ar fi adevărate, Colegiul Director al F.S.N. nu are nici o răspundere pentru perioada când 1-a susţinut pe fostul premier care era şi liderul partidului?

-Care este secretul coincidenţei între criza de conştiinţă şi de demnitate a foştilor colaboratori ai lui Petre Roman şi dizgraţia prezidenţială în care a căzut protejatul de altă dată al lui Ion Iliescu?

în zilele următoare au loc convenţiile judeţene ale F.S.N. cu aceeaşi surpriză ca la centru: confruntarea decisivă între adepţii lui Petre Roman şi ai lui Ion Iliescu.

• 16 mart. Ion Iliescu îşi declară îngrijorarea pentru evenimentele care ameninţă pacea şi integritatea Republicii Moldova, dar nădăjduieşte că tratativele dintre părţile implicate în conflict vor conduce la stabilizarea situaţiei din zonele ameninţate.

• 17 mart. Republica Moldova. Continuă atacurile şi luptele în zona Dubăsari. în aceeaşi zi se dă şi se respectă un ordin de încetare a focului. Nantoi Oazu, directorul Direcţiei de analiză politică a Cancelariei Republicii Moldova, apreciază că pe malul stâng al Nistrului situaţia a ieşit de sub controlul liderilor de la Tiraspol şi a apărut în prim-plan homo soviéticas cu pistolul automat în mână, Deci, la originea crizei se află forţele reacţionare din fostul centru al Imperiului, actualmente Federaţia Rusă.

9 19 mart. Miron Cosma se află la a cincea incursiune în Bucureşti care, deşi nu e la fel de spectaculoasă ca anterioarele, provoacă în sfârşit reacţia de dezaprobare în zonele de vârf ale puterii. Iniţial, Miron Cosma a venit la centru cu gânduri paşnice, pierdut printre vreo 800 de lideri sindicali care aveau promisiunea că vor fi primiţi de Theodor Stolojan pentru negocierea unor revendicări sindicale. Sa întâmplat însă ca Miron Cosma să nu fie acceptat în delegaţia sindicaliştilor ce urmau să-1 întâlnească pe primul-ministru. într-o atare situaţie Miron Cosma ia drumul Senatului unde pătrunde fără să dea seamă cuiva şi se instalează pe scaunul lui Alexandru Bârlădeanu de la înălţimea căruia îşi prezintă pretenţiile. După această nouă dovadă de fermitate

208

1992

minerească apar în sfârşit reacţiile de dezaprobare atunci şi acolo unde nimeni nu se mai aştepta. într-o declaraţie a comisiei parlamentare de anchetă a evenimentelor din 24-28 sept. 1991 se face public punctul de vedere format în urma cercetărilor şi care îl desemnează pe Miron Cosma drept personaj principal căruia îi revine în cea mai mare măsură responsabilitatea pentru evenimentele violente ale acelor zile. Comisia îşi exprimă contrarietatea faţă de lentoarea cu care se procedează la implicarea penală a personajelor considerate vinovate. Declaraţia (semnată de senatorul Radu Alexandru Timofte) condamnă iniţiativa lui Miron Cosma de a pătrunde în Senat, dar şi pasivitatea celor care aveau datoria să-1 oprească şi nu au făcut-o, dându-i ocazia să afişeze „aceeaşi poziţie ultimativă şi dispreţuitoare faţă de instituţiile statului de drept".Oamenii politici comentează incidentul, dezaprobă atitudinea lui Miron Cosma,dar îi stabilesc cauze diferite. Theodor Stolojan însuşi are un punct de vedere nefavorabil lui Miron Cosma, iar ziarul Adevărul oferă cu largheţe spaţiu celor care vor să-şi facă publică revolta faţă de atitudinea

reprezentanţilor minerilor. • 23 mart. Reuniunea ţărilor participante la C.S.C.E., la

nivelul miniştrilor de externe, cunoscută sub denumirea de „Helsinki-2". Miniştrii de externe ai Republicii Moldova, României, Federaţiei Ruse şi Ucrainei semnează o Declaraţie (adoptată de reuniune) în scopul normalizării situaţiei conflictuale din Transnistria.

• 27-29 mart. întreaga ţară urmăreşte cu interes lucrările Convenţiei Naţionale a F.S.N. Deoarece pe ordinea de zi lipseşte un punct important, care este şi mărul discordiei în F.S.N. -candidatura lui Ion Iliescu la preşedinţia ţării - Ionel Roman, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, propune ca acest subiect să fie inclus în programul dezbaterilor. Petre Roman ţine la respectarea riguroasă a ordinii de zi şi chiar dacă nu consimte să se discute despre candidatura la preşedinţie a lui Ion Iliescu, acesta tot îşi face simţită prezenţa prin mesajul pe care îl adresează Convenţiei F.S.N.

Conform ordinii de zi, apărată cu străşnicie de Petre Roman, prima zi este o zi a rapoartelor:

- Radu Berceanu - Raportul comisiei de pregătire a Convenţiei.

-Petre Roman -Raportul privind problemele politice actuale

ale F.S.N. -Ion Aurel Stoica -Raportul privind guvernarea F.S.N.

209

C 14 Istoria

1992

-Marian Enache -Raportul grupului parlamenter F.S.N. din Camera Deputaţilor.

-Vasile Văcaru - Raportul grupului parlamentar F.S.N. din Senat.

-Ioan Gurău -Raportul privind funcţionarea structurilor interne ale F.S.N.

-Viorel Găină -Raportul comisiei de etică şi litigii. -Ionel Blaga - Raportul comisiei centrale de control, Rapoartele, cu tot numărul lor impresionant, n-au ajuns

să concentreze exclusiv atenţia F.S.N.-iştilor prezenţi la Convenţie, ci au constituit doar fondul sonor al ciocnirilor dintre taberele pro-Iliescu şi pro-Roman. Adepţii lui Iliescu sunt etichetaţi iarăşi drept comunişti, iar susţinătorii lui Roman (în majoritate în sală), trădători şi guvernanţi incompetenţi, calificativ pe care Adrian Severin îl combate vehement, opunându-i propria-i convingere: „Nu există gumă să şteargă din istorie ce-a făcut F.S.N. în aceşti doi ani!".

Raportul lui Petre Roman a oferit unele chei pentru înţelegerea situaţiei critice din F.S.N., dar a şi alimentat mai vechile nemulţumiri. Liderul naţional reafirmă că direcţia de dezvoltare a partidului e social-democraţia, dar „prin noi înşine" trecând prin reformă, democratizare, protecţie socială, toate acestea însă fără comunişti. Concluzia pică tranşant, deşi elegant formulată: „Atunci când nu mai e loc de alăturare, să ne despărţim cu fruntea sus". A doua zi a Convenţiei (28 mart.) este ziua în care sunt prezentate moţiunile care-i au ca autori pe: Petre Roman, Vladimir Paşti, Vasile Secăreş, Alexandru Albu şi Ion Solcanu. îndelung dezbătute, moţiunile devin şi ele pretext de înfruntare între cele două tabere. Adepţii lui Ion Iliescu susţin că moţiunile sunt complementare, iar suporterii lui Petre Roman le consideră incompatibile. Câştigă, prin vot, moţiunea lui Petre Roman -„Viitorul-Azi". Aşa cum tot prin vot Petre Roman câştigă funcţia de lider naţional al F.S.N. Mai mulţi tineri, înainte de actul votării pentru funcţia de lider naţional, şi-au manifestat preferinţa pentru Petre Roman strigând lozinci inspirate de Piaţa Universităţii: „Fără comunişti!", „Nu vă fie frică, nu pică Petrică!", „21-22, comuniştii au tras în noi", „De la Tisa pân' la Nistru, Petre Roman prim-ministru", „Văcaru şi gaşca lui, cascadorii râsului!". Nemaiputând suporta ceea ce îi auzeau urechile, Gheorghe Dumitraşcu intervine: „Să iasă afară din sală Piaţa Universităţii !"• A treia zi a Convenţiei (29 mart.), ziua adoptării statutului, duce disputa dintre tabere la apogeu şi anunţă fără dubii divorţul, în pofida victoriei

210

1992

câştigate de Petre Roman. Analizându-se statutul vine şi rândul articolului care pune problema candidatului la preşedinţia ţării. Susţinătorii lui Ion Iliescu îşi aduc din nou în discuţie propunerea şi scandează numele alesului lor. Tabăra Roman contraatacă strigând: „Jos comuniştii!". Cei care s-au simţit vizaţi şi deci ofensaţi au părăsit sala, l-au părăsit pe Petre Roman, au părăsit apoi F.S.N.-ul. Era sfârşitul unei partide al cărei învingător nu putea fi deocamdată desemnat. Moderaţii care au rămas în sală şi care nu ştiau pe cine trebuie să susţină în continuare au deplâns tristul eveniment al spargerii Frontului.

• 28 mart. Mircea Snegur decretează starea excepţională pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Parlamentul „Republicii Nistrene" reclamă preşedintelui Federaţiei Ruse iniţiativa lui Mircea Snegur pe care o consideră o încercare de instaurare a dictaturii.

• 30 mart. în Senat şi Camera Deputaţilor se anunţă demisii din F.S.N. şi din grupurile parlamentare, ca şi delimitări de politica acestui partid. în acelaşi timp, disidenţii F.S.N.-ului (Vasile Văcaru, Ion Solcanu, Oliviu Gherman, Diodor Nicoară, Gheorghe Damian, Ion Tătaru, Emanuil Cernescu, Ion Neagu, Gheorghe Dumitraşcu, Vasile Secăreş, Vladimir Paşti, Petre Ninosu, Alexandru Albu, Petre Ţurlea ş.a.) anunţă constituirea unui grup de iniţiativă pentru apariţia unui nou F.S.N., pe care ar dori să-1 numească F.S.N.-22 Decembrie. Acţiunea lor în forţă este justificată prin numeroase reproşuri aduse lui Petre Roman:

- La lucrările Convenţiei Naţionale a F.S.N. a creat o atmosferă de tensiune şi teamă care a dus la manipularea votului.

-A instituit funcţia de lider naţional pentru a beneficia el însuşi de privilegii în conducerea partidului pe care a încercat să şi-1 subordoneze, aşa cum a încercat să-şi subordoneze Guvernul şi Parlamentul.

-A îndepărtat F.S.N. de programul său iniţial, a instaurat un spirit nedemocratic şi elitist, a contribuit printr-o politică de dreapta la scăderea popularităţii partidului, reflectată în rezultatele la alegerile locale.

-A practicat limbajul virulent. -Este dispus să sacrifice interesele partidului, şi nu numai,

intereselor personale. Reproşurile în avalanşă vesteau divorţul public (nu tocmai

de catifea) de Petre Roman al celor care s-au dovedit apărătorii statornici ai lui Ion Iliescu şi care se grăbesc să anunţe prin vocea autorizată a lui Petre Ninosu că vor susţine candidatura la 211

1992

preşedinţie a preferatului lor. - Deputaţii Simion Silviu Şomâcu şi Ananie Ivanov

migrează la P.S.M, ceea ce înseamnă că această formaţiune va fi reprezentată în Parlament fără să participe la alegeri. Majoritatea parlamentarilor din opoziţie consideră că transferul celor 2 deputaţi la P.S.M. este o manevră abilă pentru ca foştii comunişti să reintre în viaţa politică, deocamdată printr-o timidă tatonare a terenului. Ion Diaconescu (P.N.Ţ.C.D.) declară: „Nu cred că este o pedeapsă să nu ai voie să ajungi deputat sau ministru. Partidele comuniste şi fasciste reprezintă un lux pe care în debila noastră democraţie nu nil putem permite". Parlamentarii F.S.N. sunt însă mult mai îngăduitori cu noii colegi din P.S.M.

-în Senat, la dezbaterea Legii electorale, este respins amendamentul (susţinut de P.N.L.şi U.D.M.R.) referitor la acceptarea observatorilor naţionali la alegerile parlamentare. Numai 13 senatori au votat în favoarea amendamentului, dintre care unul singur din F.S.N. L.A.D.O. consideră că hotărârea Senatului contravine documentelor internaţionale semnate de România (Acordul de la Copenhaga, Carta de la Paris). C.D.R., G.D.S. şi A.Z.R. îşi fac public dezacordul faţă de această hotărâre.

-Dinu Patriciu, deputat P.N.L.A.T., într-o intervenţie în Camera Deputaţilor acuză mafia din viaţa politică (unii oameni politici, preşedinţii Camerelor Parlamentului şi Ion Iliescu) pentru că dirijează spre Parlament doar legile care convin sistemului de complicităţi din zonele înalte ale puterii. Exemplul pe care-1 invocă este proiectul de Lege privind interzicerea P.C.R., înaintat legislativului din sept. 1991. în aceeaşi zi se supune la vot discutarea proiectului: 131 de deputaţi susţin dezbaterea proiectului, 62 se abţin şi 15 sunt împotrivă.

9 3] mart, Republica Moldova. Continuă incidentele ai mate soldate cu morţi şi răniţi, dintre separatiştii nistreni şi moldoveni. La Chişinău începe reuniunea experţilor Ministerelor de Externe ale Moldovei, României, Ucrainei şi Rusiei, consacrată găsirii soluţiilor de reglementare paşnică a conflictului din Trans-nistria. Toţi cei prezenţi îşi manifestă îngrijorarea în legătură cu o eventuală agravare a situaţiei în aceasă zonă. în acelaşi timp Andrei Koârev, ministrul rus de externe, declară că Rusia este hotărâtă să apere drepturile ruşilor din statele C.S.I., la nevoie şi prin forţă. Iar Igor Smirnov, preşedintele autoproclamatei Republici Nistrene, acuză România că acordă ajutor militar Republicii Moldova. în cei priveşte, liderii nistreni susţin că ei n-au cerut ajutorul cazacilor, ci doar le-au acceptat ajutorul dat

212

1992

din proprie iniţiativă. • 1 apr. Bruxelles. Reuniunea -premieră politică - la care

participă miniştrii apărării din ţările N.A.T.O.. din ţările fostului Tratat de la Varşovia, ca şi din ţări ale C.S.I. România este reprezentată de Niculae Spiroiu, miniştrii apărării naţionale. în urma schimbului de opinii se speră să se aplice cât mai grabnic acordurile privind reducerea armamentelor convenţionale în Europa şi distrugerea arsenalului nuclear moştenit de la fosta U.R.S.S.

-In Parlament continuă demisiile din F.S.N. - toţi s-au obişnuit cu „ziua şi 2-3 demisii F.S.N.-iste".

- Forţele de intervenţie ale Republicii Moldova trec la lichidarea formaţiunilor separatiste. La Tighina detaşamente de ordine iau sub control podul care face legătura cu şoseaua Tighina -Chişinău. Cazacii sunt dezarmaţi şi obligaţi să se retragă din linia întâi. Boris Elţîn emite un decret privind trecerea Armatei a 14-a, aflate pe teritoriul Republicii Moldova, sub jurisdicţia Rusiei şi interdicţia implicării acestor unităţi militare în conflictul din Transnistria.

• 2-3 apr. Separatiştii ripostează încercând să blocheze căile de acces spre Tighina. Ambasada României la Moscova reafirmă neamestecul militar al ţării în conflictul din Transnistria.

5e semnează ia Bucureşti Acordul privind relaţiile comerciale dintre Guvernul României şi Guvernul S.U.A., un nou pas către acordarea de către S.U.A a clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România. Cu acest prilej ambasadorul S.U.A. în România declară: „Promovarea unei prese independente, garantarea drepturilor omului şi sfârşitul acţiunilor represive ale organelor de securitate, toate acestea vor fi luate în consideraţie în evaluările pe care Administraţia americană şi Congresul ie vor face în stabilirea atitudinii noastre faţă de România".

-Preşedintele Albaniei, Ramlz Alia, ultimul conducător al Partidului Comunist Albanez, anunţă că va demisiona din funcţia de şef al statului, în urma ultimelor alegeri câştigate de opoziţia anticomunistă care urmează să deţină majoritatea în Parlament.

• 4 apr. Convenţia Naţională a A.Z.R. Comitetul Director prezintă un Raport din care rezultă ce a reuşit să înfăptuiască asociaţia de la înfiinţare (Colocviile presei independente, Şcoala Superioară de Jurnalistică, Institutul pentru Expertizarea Ştiinţifică a Opiniei Publice -E.S.O.P -, A.Z.R.-Vest, cu sediul la Paris, A.Z.R.- Basarabia, acţiunea „Salvaţi presa independentă".). Convenţia aprobă o Rezoluţie în care se exprimă dezacordul faţă de elaborarea şi adoptarea unei legi a presei şi se cere demiterea 213

1992

imediată a lui Virgil Măgureanu din funcţia de director al S.R.I., datorită dezvăluirilor din presă în legătură cu apartenenţa acestuia la Securitatea ceauşistă. S-au emis opinii conform cărora S.Z.R. nu şi-a îndeplinit obligaţiile înscrise în statut ceea ce face necesară apariţia unui nou sindicat liber, neaservit puterii.

• 4-5 apr. Continuă, cu intensitate, conflictele armate din zona transnistreană. La Tiraspol, Alexandr Ruţkoi, vicepreşedintele Federaţiei Ruse, propune ca efectivele Armatei a 14-a să capete statutul trupelor de pace ale O.N.U. înaltul personaj politic crede că singura soluţie este organizarea unui referendum în legătură cu crearea unui stat federativ în Moldova. în faţa mulţimii, la Tiraspol, Ruţkoi declară: „Republica Nistreană există şi trebuie să existe!". Mircea Snegur acuză Rusia de amestec în treburile interne ale Republicii Moldova şi de încălcare a acordurilor de la Alma Ata cu privire la recunoaşterea reciprocă a frontierelor actuale ale statelor membre ale C.S.I.

• 6 apr. Nicolae Tiu, ministru de externe al Republicii Moldova, şi omologul lui rus, Andrei Kozîrev,semnează la Chişinău protocolul privind stabilirea de relaţii diplomatice între Moldova şi Rusia. Miniştrii de externe ai României, Moldovei, Rusiei şi Ucrainei adoptă o Declaraţie în care sunt propuse soluţii pentru reglementarea situaţiei din Transnistria, printre care şi o hotărâre de încetarea a focului, la 7 apr, de dezarmare a populaţiei şi a formaţiunilor paramilitare .

• 7-8 apr. Bosnia îşi proclamă independenţa pe fondul unor intense ciocniri armate în zona Sarajevo, între musulmani, croaţi şi sârbi. Ca urmare a situaţiei create se instituie starea de urgenţă pe întreg teritoriul Bosniei Hertegovina al cărei Prezidiu (unde mai sunt reprezentaţi doar musulmanii şi croaţii) preia comanda apărării teritoriale a republicii, care depindea de armata federală. Noua denumire este Republica Bosnia şi Hertegovina, dispărând cuvântul „socialistă". Prezidiul republicii îşi asumă exercitarea tuturor puterilor - inclusiv comanda apărării şi funcţiilor Parlamentului. Un acord de încetare a focului este imediat încălcat, semnalându-se lupte intense între croaţi şi musulmani pe de o parte şi între forţele sârbeşti şi armata federală pe de altă parte.

® 8-9 apr. în Republica Moldova acordul de încetare a focului este, cu unele excepţii, respectat. Se mai fac auzite focuri de armă şi persistă tensiunea între cele două tabere. Departamentul de Stat al S.U.A. sprijină acordul şi cere tuturor părţilor implicate în conflict să-1 respecte şi să ia măsuri de

214

1992

consolidare a păcii. • 9 apr. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale

a României, declară că tezaurul României, încă în păstrare în Rusia, a fost evaluat la 2 miliarde de dolari,

-F.S.N. îşi reaşază structurile de conducere; este validat Colegiul Director şi definitivată, prin alegeri, componenţa Biroului Executiv: Radu Berceanu, Adrian Severin, Bogdan Pătraşcu, Ion Aurel Stoica, Caius Traian Dragomir, Elena Dumitru. Despre celălalt F.S.N., care-şi adaugă formula de nobleţe „22 Decembrie", Petre Roman are deja o părere formată: „[...] numele acestui partid îl considerăm că e o dublă uzurpare: şi F.S.N. şi 22 decembrie, o minciună cu galoane roşii în cinci colţuri. F.S.N. e unul singur!".

-Ministrul apărării naţionale, general Niculae Spiroiu, le vorbeşte ziariştilor, în cadrul unei conferinţe de presă, despre situaţia arhivelor preluate de MAp.N. în dec.'89 şi ian. '90, din dispoziţia C.F.S.N. De la fostul CC. al P.C.R, au fost recuperate documentele secţiilor de propagandă, scrisori şi audienţe, relaţii externe, gospodărie, militară, justiţie, arhiva istorică a CC. şi a Consiliului Suprem al dezvoltării economico-sociale. De la Departamentul Securităţii Statului s-a preluat o parte a dosarelor de la Direcţia a V-a (protecţia familiei Ceauşescu). Din 23 dec. MAp.N. a preluat toate arhivele M.I., inclusiv pe cele ale Securităţii. Virgil Măgureanu, directorul S.R.I., a explicat şi ce s-a întâmplat cu ele: 35 305 cu acţiuni care lezau siguranţa statului se află la S.R.I.; 15 110 dosare cu cazuri penale sunt în posesia Procuraturii Generale; 18 000 dosare cu cazuri politice au fost încredinţate Ministerului Justiţiei; 39 000 dosare au fost sustrase în timpul Revoluţiei, din care 20 000 au fost folosite de diverse publicaţii, iar 19 000 au fost scoase din ţară. Arhiva istorică a CC al P.C.R. de 100 000 dosare a fost pusă la dispoziţia Arhivelor Statului.

• 11 apr, în cadrul reuniunii Delegaţiei Permanente, P.N.L. anunţă retragerea din C.D.R., în vederea unei înţelegeri strategice cu P.N.Ţ.C.D. şi P.S.D.R, Radu Câmpeanu crede că „o alian-ţă-mamut de tip C.D.R. nu se mai justifică decât prin dorinţa celor foarte mici de a deveni... mari!", C.D.R. fiind valabilă doar pentru alegerile locale, când trebuiau găsiţi „oameni de importanţă locală".

• 14 apr. Aripa Iliescu devine partid. T.M.B. înregistrează noua formaţiune sub denumirea de F.S.N.-22 Decembrie, dar apar imediat contestaţii de la Asociaţia „21 Decembrie", Asociaţia „Jilava 21-22 Decembrie" şi F.S.N. Aceştia şi mulţi alţii consideră că noul 215

1992

F.S.N. nu are dreptul moral să invoce, în chiar denumirea partidului, momentul 22 dec. Alături de transfugii din F.S.N.-Roman, Ion îliescu declară că noul născut F.S.N. are toată autoritatea să includă particula 22 dec. în denumire.

• 15 apr. La reuniunea Convenţiei Naţionale pentru Instaurarea Democraţiei (C.N.I.D.), P.N.L. părăseşte practic C.D.R. încrezători în steaua lor, liberalii privesc cu superioritate spre C.D.R. fată de care au un ascuţit spirit critic: nu sunt de acord cu listele comune de candidaţi pentru alegerile legislative propuse de C.D.R., nici cu platforma comună, nici cu angajamentul de guvernare comun sau cu proiectul de colaborare în Parlament şi nici atât cu hotărârea C.D.R. de a susţine un unic candidat la preşedinţie. Un reproş pe care liberalii îl formulează cu satisfacţia de a şti că va avea ecou este alianţa U.D.M.R. cu C.D.R. Manevra conducerii liberale va stârni reacţii contradictorii nu doar în rândul simpatizanţilor acestui partid şi în opinia publică, ci şi printre liberalii de marcă. Emil Tocaci şi Sabin Ivan demisionează din grupul senatorial liberal. Acest semn căruia i se adaugă şi alte nemulţumiri în interiorul partidului, fată de recenta conduită liberală, sunt doar începutul involuţiei unui partid care putea să fie o forţă de temut în tabăra opoziţiei. Emil Tocaci, de exemplu, consideră că deciziile liberalilor sunt contrare intereselor ţării şi chiar contrare principiilor democraţiei.

• 14-15 apr. Câteva publicaţii (Tinerama, România liberă ş.a.) publică documente din care pare să rezulte că Virgil Măgureanu a lucrat în D.S.S. (Departamentul Securităţii Statului). Dezvăluirea produce senzaţie în lumea politică. Se declanşează imediat mecanismul deîaraţiilor, somărilor, luărilor de atitudine. Biroul de presă al S.R.I. se simte obligat să dea explicaţii într-un Comunicat. Documentele sunt evaluate ca nerelevante, întrucât din ele rezultă doar că Virgil Măgureanu a lucrat 7 luni la Departamentul de Informaţii Externe (D.I.E.), într-un birou de analiză-sinteză a informaţiilor venite din afara ţării. Se lansează şi opinia contrariantâ că documentele publicate în presă nu provin din arhiva S.R.I. ci au fost sustrase de Gelu Voican Voiculescu. La o conferinţă de presă, Ion îliescu îşi face cunoscută părerea în legătură cu cazul Măgureanu. Directorul S.R.I. a fost odată doar stagiar, şi pentru scurt timp, la Departamentul de Informaţii Externe. Apoi, 10 ani a avut o poziţie critică la adresa vechiului regim datorită căreia „a fost marginalizat (1 an) la Focşani". întrebat de un ziarist dacă ştie că Măgureanu a avut un an misiunea de al urmări, Ion îliescu declară că nu crede în această supoziţie.

216

1992

-Republica Moldova. După acordul de încetare a focului din 6 apr., trebuia să se treacă la dezarmarea formaţiunilor paramilitare din Transnistria şi la degajarea armamentului şi muniţiei. Totuşi mai au loc schimburi de focuri la Coşniţa, Cocieri şi Tighina şi acţiuni provocatoare urmate de un adevărat atac. în zilele de relativă linişte de după acordul de încetare a focului transnistrenii s-au pregătit temeinic de război: şi-au întărit poziţiile, şi-au sporit muniţiile şi şi-au réorientât tehnica de luptă.

• 15 apr, Departamentul de Stat al S.U.A. avertizează Serbia că dacă nu va înceta, până la 29 apr., ofensiva împotriva Bosniei Herţegovina va cere o reuniune de urgenţă C.S.C.E, pentru a fi luată în discuţie expulzarea delegaţiei sârbe. Liderii sârbi au atitudine de agresori, iar ţara lor va fi drastic sancţionată dacă armata federală va continua să sprijine forţele paramilitare, în ofensivă la Sarajevo. Imediat C.S.C.E. condamnă intervenţia Serbiei în Bosnia Herţegovina. Prezidiul Republicii Sârbe Bosnia Herţegovina lansează un ordin de mobilizare pentru apărarea teritoriilor revendicate de această republică şi care reprezintă 65% din teritoriul Bosniei Herţegovina. Datorită agravării situaţiei, în Bosnia Herţegovina soseşte emisarul O.N.U., Cyrus Vance.

• 16 apr. Virgil Măgureanu, în Parlament, dă explicaţii legate de apariţia în unele publicaţii a unor documente care atestă colaborarea sa cu fosta Securitate. Parlamentarii îl asaltează cu întrebări privind relaţia S.R.I. cu defuncta Securitate, privind moţiunea Claudiu lordache iniţiată la 31 mai 1991, semnată de 150 deputaţi şi blocată din motive obscure (moţiunea prevedea obligaţia de a se cerceta eventualele complicităţi ale parlamentarilor cu vechile structuri ale Securităţii), sprijinul acordat de Virgil Măgureanu lui Ion îliescu. Virgil Măgureanu răspunde la aceste întrebări şi la multe altele încercând să demonstreze deplina sabunăcredinţă şi nevinovăţie. Pe Ion îliescu nu-1 susţine deoarece e, în general, echidistant; la Departamentul de Informaţii Externe a lucrat doar 7 luni în timpul stagiului militar, deci acest episod din biografia lui e total nesemnificativ în ceea ce priveşte colaborarea cu fosta Securitate, în timp ce în dosarele acesteia (de care n-ar dori să se ocupe) există dovezile colaborării cu instituţia respectivă a multor parlamentari şi a unor persoane din „avangarda democraţiei".

-Ion îliescu depune coroane de flori la statuia lui Mihai Viteazul, recent instalată în comuna Breţcu, Judeţul Covasna, se reculege la mormântul lui Nicolae Titulescu de la biserica Sf, Nicolae din Scheii Braşovului, dar mai ales se întâlneşte cu

217

1992

viitorii alegători dintre care unii îl roagă să candideze la preşedinţie, la apropiatele alegeri. Ion Iliescu declară că n-a luat încă nici o decizie în acest sens şi că vrea să-i lase „pe alţii să aibă emoţii".

• 17 apr. în Piaţa Revoluţiei, C.D.R. organizează un miting de protest faţă de decizia Senatului de a nu admite prezenta observatorilor naţionali la alegerile prezidenţiale şi parlamentare. Au vorbit celor aproximativ 15 000 de participanţi: Ion Diaco-nescu, Constantin Ticu Dumitrescu, Nicolae Manolescu, Ion Raţiu, Sergiu Cunescu, Petre Mihai Băcanu ş.a. Atenţia celor prezenţi a deviat către P.N.L. şi Radu Câmpeanu care a fost aspru criticat pentru ieşirea din C.D.R. şi atacurile la adresa foştilor aliaţi. De această dată pe lângă lozincile antiprezidenţiale, antiguvernamentale şi anticomuniste s-au auzit şi lozinci anti-Câmpeanu: „Câmpeanu trădător", „Câmpeanu - fesenist". S-a mers chiar mai departe. Un grup de manifestanţi a atacat sediul central al P.N.L., dar de această dată politia şi-a făcut datoria şi i-a apărat pe liberali. Suporterii C.D.R. care au atentat la integritatea sediului liberal au fost comparaţi imediat cu minerii, incidentul fiind denumit „mica mineriadă". în aceeaşi zi Radu Câmpeanu, pe postul de televiziune, ia atitudine faţă de atacul la care a fost supus partidul său.

-Chişinău. în prezenţa observatorilor C.S.C.E., miniştrii de externe ai Rusiei, Moldovei, Ucrainei şi României caută soluţii, împreună, pentru reglementarea situaţiei din zona Transnistreană.

• 17-19 apr. Lucrările Congresului Ligii Studenţilor din România, După ce o serie de organizaţii se retrag de la lucrări, şedinţa se suspendă nemaifiind statutară. Impasul este depăşit prin convocarea Consiliului National al L.S.R. care îşi schimbă denumirea în Confederaţia Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România şi îşi alege conducerea: preşedinte -Ştefan Pleşca; vicepreşedinţi -Alexandra Gulea, Daniel Voicu, Vlad Ianoş; secretar -Rafael Udrişte.

• 19 apr. Săpânţa. Alegerile locale se desfăşoară sub supravegherea a numeroase forţe de ordine şi chiar a unor trupe U.S.L.A. In ajun au avut loc incidente între săteni şi cei mobilizaţi să apere liniştea comunei, în absenţa luiToader Steţca, internat în spital. Câştigătorii scrutinului sunt candidaţii F.S.N. (Gheorghe Turda, primar şi 9 posturi de consilieri) care îi înving pe P.N.L.-işti după ce C.D.R. s-a retras din competiţie.

• 20 apr. Curtea Supremă de Justiţie admite recursul extraordinar declarat de procurorul general împotriva unor sentinţe anterioare (25 mart. 1991 şi 12 dec. 1991) privind procesul

218

1992

membrilor fostului C.P.Ex. al P.C.R. In urma casării hotărârilor deja pronunţate şi a schimbării încadrării juridice, elita conducerii comuniste este condamnată să-şi ispăşească păcatele timp de 255 de ani, după cum urmează: 16 ani -Silviu Curticeanu, Ana Mureşan, Ioan Totu; 14 ani - Ştefan Andrei, Lina Ciobanu, Ludovic Fazekaş, Ion Stoian, Gheorghe Oprea, Ioan Toma, Dumitru Popescu, Constantin Radu; 11 ani - Constantin Nicolae, Miu Dobrescu, Gheorghe Pană, Constantin Olteanu, Mihai Gere; 8 ani -Ion Radu, Paul Niculescu-Mizil, Suzănica Gâdea, Gheorghe David, Iosif Sasz.

• 21 apr. Ioan Totu, condamnat la 16 ani închisoare (în procesul membrilor fostului C.P.Ex. al CC. al P.C.R.), se sinucide. La crematoriul Cenuşa, unde nu are loc nici o slujbă religioasă, îl conduc pe ultimul drum personalităţi marcante ale vechiului regim. Paul Niculescu-Mizil, prezent la ceremonie, dă publicităţii un comentariu adecvat momentului: „Ioan Totu s-a consacrat cu cinste, demnitate şi devotament, potrivit convingerilor sale, poporului şi ţării, integrităţii Şi independenţei României. A fost un exemplu de înaltă ţinută şi integritate morală, de verticalitate şi dârzenie". O lege nescrisă a românilor impune conduita atunci când moare un om: „De morţi, numai de bine". Consideraţiile lui Paul Niculescu-Mizil sunt astfel în perfect acord cu spiritul acestei legi şi nimeni nu şi-a permis să le comenteze. în schimb, fosta clasă conducătoare şi presa la care avea acces a folosit regretabilul accident pentru a aduce încă o dată în discuţie persecuţiile şi tratamentul inuman, nedemocratic, la care au fost supuşi fruntaşii regimului comunist. Pe de altă parte într-o altă zonă a opiniei publice şi a presei care o reflectă, s-a înregistrat părerea că oamenii de încredere şi cu înalte răspunderi în vechiul regim nu şi-au primit pedepsele meritate, că n-a existat, la noua putere, o acţiune coerentă de identificare a vinovăţiilor şi că se manifestă chiar tendinţa de escamotare a răspunderilor şi de recuperare a fostelor cadre, active în regimul comunist. Acuzat de exemplu că a intervenit în procesul membrilor C.P.Ex., Ion Iliescu neagă în cadrul unei conferinţe de presă orice implicare „directă sau indirectă", implicare pe care nu i-o permite principiul separării puterilor în stat înscris în Constituţie. O anumită parte a presei, cea independentă, cu care polemizează des Ion Iliescu, observă că, deşi de la instalarea comuniştilor la putere, de-a lungul a mai bine de patru decenii, populaţia a cunoscut din plin asasinatele, torturile fizice şi morale, abuzurile, teroarea, dispreţul şi brutalitatea structurilor de putere, foamea, frigul, încălcarea dezinvoltă a celor

219

1992

mai elementare drepturi ale omului, toate acestea (şi multe altele care nu încap într-o sumară enumerare) n-au produs nici o criză de conştiinţă la cei care au contribuit direct sau indirect la monstruoasa funcţionare a sistemului comunist Dimpotrivă, atunci când mărturisesc câte ceva, preiau dintr-un fond comun de sintagme uzate câteva generalităţi cu iz propagandistic prin care încearcă să-şi salveze biografia, Toţi „foştii" şi-au dăruit viata patriei şi poporului, pe care „le-au slujit cu abnegaţie", „au apărat integritatea şi independenţa patriei", au fost „fiii devotaţi ai poporului!". Sistemul comunist a funcţionat conform unor principii generoase „şi are multe realizări de care nu se poate face abstracţie", iar atunci când s-au comis abuzuri, abateri, devieri etc, fiecare la locui său s-a străduit şi a reuşit mai bine decât oricine altcineva să restrângă aria efectelor negative la care s-ar fi putut ajunge. în concluzie toţi cei care „şi-au adus contribuţia la edificarea socialismului în România", „neprecupeţind nici un efort pentru triumful cauzei'sunt convinşi şi încearcă să-i convingă şi pe alţii că au motive să „doarmă liniştiţi pe perna lor" -aşa cum sună formula emblematică a comandantului unui celebru penitenciar din perioada luptei de clasă.

-Republica Moldova. LaTighina şi în împrejurimi continuă retragerea formaţiunilor înarmate şi dezarmarea subunităţilor de voluntari. Subunităţile poliţiei moldoveneşti şi ale „gărzii nistrene" se retrag spre locurile de staţionare permanentă, La toate acestea participă şi militarii Armatei a 14-a dislocate în Transnistria.

- Hans Dietrich Genscher. vicecancelar şi ministru de externe al Germaniei, aflat într-o scurtă vizită - Blitz besuch. o numeşte presa - la Bucureşti, semnează alături de Adrian Năstase, ministrul român de externe, Tratatul germano-român privind cooperarea prietenească şi parteneriatul în Europa. Oaspetele se întâlneşte cu Ion Iliescu. Theodor Stolojan. personalităţi politice şi culturale şi membri ai comunităţii germane.

• 22 apr. Reprezentanţii comisiei parlamentare de anchetă, -Ilie Gâtian, Doru îoan Tărăcilă, Mihai Matetovicl -a unor fapte de corupţie săvârşite în intervalul ian. 1990 -dec. 1991, prezintă în Senat un Raport privind deficienţele constatate în legătură cu utilizarea fondurilor bugetare de către Ministerul Culturii, Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul învăţământului şi Ştiinţei. Raportul nu este supus analizei senatorilor.

• 23 apr. Theodor Stolojan prezintă în faţa Parlamentului raportul executivului: „Starea tranziţiei -după 6 luni de guvernare". Printre afirmaţiile care reţin atenţia: alegerile trebuie să aibă loc

220

1992

până la sfârşitul lui iun., anul în curs, iar în primele luni ale anului următor trebuie să apară semnele stopării declinului economic.

• 25 apr. Suceava. Sâmbăta Paştelui. Mihai de Hohenzollern, însoţit de membrii Casei Regale, îşi începe vizita în România. Primul popas este Putna unde ia parte la slujba de înviere.

• 26 apr. Fostul rege al României este primit în triumf de locuitorii Capitalei, care se regăsesc din nou în stradă, cu sutele de mii. Regele este întâmpinat cu pâine şi sare şi cu ouă roşii. Pe traseul dintre Aeroport şi biserica Sf.Gheorghe, Mercedesul cu stema regală înaintează cu greu, datorită mulţimii dornice să revadă, după decenii de interdicţie, pe cel care a fost rege al României. Se strigă: „Regele Mihai", „Trăiască regele!", se cântă „Cristos a înviat". Automobilul cu familia regală trece pe sub Arcul de Triumf, ceea ce îi va emoţiona pe unii şi îi va face să se înece de furie pe alţii. La reşedinţa de la hotelul Continental ex-regeîe se întâlneşte cu oamenii politici din opoziţie, cu oameni de cultură şi ţine un scurt discurs, din balconul hotelului Continental mulţimilor nesfârşite care l-au urmărit cu emoţie. Practic tot centrul Bucureştiului, în acel moment, primise până la refuz populaţia care, de bună voie, în ziua de Paşte ieşise în stradă să-şi primească oaspetele regal. Oamenii politici de formaţiune comunistă aveau motive să privească iritaţi episodul vizitei regale. Românii ştiau bine cum îşi asigurau conducătorii comunişti masele care să le aplaude discursurile la adunările populare: prin convocare silită şi prin forţe de ordine care să le dirijeze fiecare pas, fiecare gest, fiecare cuvânt. Acum, un număr impresionant de cetăţeni ai Capitalei şi chiar unii sosiţi din alte localităţi aleseseră în deplină libertate să iasă în stradă în ziua de Paşte, pentru a ovaţiona un personaj marcant şi tragic al istoriei ţării. Un asemenea eveniment nu putea trece neobservat şi fără urmări.

• 27 apr. în unele publicaţii apar intervenţii vibrând de indignare împotriva vizitei fostului suveran care conţin acuzaţii şi insulte colorate la adresa oaspeţilor, dar şi a celor care i-au întâmpinat cu atâta căldură. Se dă din nou cuvântul cetăţenilor nemulţumiţi. Unii cer demisia lui Radu Coşarcă, angajat ai T.V.R., pentru că şi-a permis să prezinte vizita regală la emisiunea de sinteză politică „7 X 7". Antimonarhiştii revoltaţi acuză T.V.R. că a acordat prea mult spaţiu pentru prezentarea vizitei. Totul se amplifică până la dimensiunile unui scandal greu de stins.

-Mihai de Hohenzollern şi membrii familiei regale participă 221

1992

la slujba de la Putna. Pe zidul mănăstirii flutură o eşarfă cu culorile drapelului, pe care scrie: „Rege - frate - fiu şi tată, România te aşteaptă". Mulţimea care salută prezenta oaspeţilor regali îşi face auzite lozincile: „Nu mai vrem 10 mai, fără regele Mihai!", „Maiestate te iubim, ori învingem ori murim!", „Iliescu ce mai stai, vine regele Mihai!", „Maiestate nu pleca, România-i ţara ta!".

-Belgrad. Serbia şi Muntenegru se unesc şi proclamă apariţia Republicii Federale Iugoslavia, care păstrează drapelul vechii Iugoslavii, mai puţin stema comunistă. Noua republică se consideră moştenitoarea unică a fostei Iugoslavii a cărei dezintegrare a început în iun. 1991, când Croaţia şi Slovenia şi-au proclamat independenţa, şi s-a încheiat în 1992 prin desprinderea Macedoniei şi Bosniei Herţegovina. Apare astfel a patra Iugoslavie după Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor proclamat la 1 dec. 1918 care la 3 oct. 1929 devine Regatul Iugoslaviei înlocuit după război cu Republica Socialistă Federativă Iugoslavia.

% 28 apr. Ca efect al apariţiei unor opinii conform cărora rezultatul recensământului populaţiei şi locuinţelor din 7 ian. 1992 a întârziat nepermis de mult, se întruneşte comisia centrală desemnată să coordoneze această acţiune şi, în prezenţa lui Dan Mircea Popescu, ministrul muncii şi protecţiei sociale şi preşedintele comisiei centrale, se analizează raportul privind desfăşurarea recensământului şi rezultatele acestuia. Se hotărăşte publicarea unui Comunicat care să conţină rezultatele provizorii ale recensământului (la 7 ian. 1992 populaţia României era de 22 749 000 locuitori cu 1.189.000 mai mult decât la 5 ian. 1977), urmând ca rezultatele definitive să fie comunicate în 1993 (vezi anexa nr. 12 ). Membrii comisiei centrale apreciază că au lucrat eficient pentru că la doar trei luni şi jumătate de la încheierea operaţiunilor de înregistrare sunt în măsură să comunice rezultatele provizorii, ceea ce ar constitui o performanţă chiar şi pentru ţările cu veche tradiţie şi experienţă în domeniu.

-Curtea Supremă de Justiţie pronunţă decizia în recursul declarat de Direcţia Procuraturilor Militare împotriva sentinţei Curţii Supreme de Justiţie -Secţia Militară privind pe Iulian Vlad, şeful fostei Securităţi. Prin schimbarea încadrării juridice din infracţiune de favorizare la genocid în infracţiunea de complicitate la omor deosebit de grav şi complicitate la tentativă de omor deosebit de grav, Iulian Vlad este condamnat la 12 ani închisoare, 6 ani interzicerea unor drepturi şi degradare militară, respectiv la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi.

. 29 apr, Ecourile vizitei ex-regelui Mihai în România ajung 222

1992

şi în unele unităţi agricole şi industriale din judeţul Vaslui o dată cu prezenţa lui Ion Iliescu pe aceste meleaguri. Preşedintele ţării este în trecere pe la Staţia de cercetări pentru ameliorarea solului Perieni, F.E.P.A. Bârlad, primăria Bârlad, Asociaţia de creştere a porcilor Roşieşti, Fabrica de mobilă Varotex SA., prefectura Vaslui. Printre altele Ion Iliescu împărtăşeşte celor care îl întâmpină pe traseu opiniile sale în legătură cu regii României şi cu monarhia: „Nu a plecat decât cu zece vagoane din ţară, cu 3 automobile, adică un prăpădit de cetăţean. Să ne amintim cu ce a venit Carol I în România şi cu ce a plecat Carol al II-lea şi cu ce a plecat Mihai I şi acum vor să revină (...) Principiul democraţiei presupune controlul poporului, al cetăţenilor asupra factorilor de putere. Monarhia în esenţa sa exprimă un principiu exact contrariu, este o instituţie scoasă de sub controlul popular".

-în Camera Deputaţilor, Ion I.Brătianu face o propunere incendiară în cadrul dezbaterilor la proiectul Legii privind alegerile parlamentare: persoanele din fosta nomenclatură comunistă să nu aibă acces la cursa electorală. Majoritarii, iritaţi, consideră că o asemenea decizie ar fi discriminatorie, deci nedemocratică. Petre Ninosu etichetează propunerea ca neconstituţională, iar Dan Marţian se avântă într-o adevărată pledoarie împotriva amendamentului. Supusă la vot, propunerea nu este acceptată.

- Prin demisia a încă doi senatori, grupul parlamentar al P.N.L. din Senat rămâne doar cu 9 senatori, adică în imposibilitatea de a mai exista.

-T. M. B. aprobă (decizia nr. 20/29 apr. 1992) înfiinţarea Partidului Naţional Liberal -Convenţia Democratică (P.N.L.-C.D.). Noua formaţiune politică provine din Paridul Socialist Liberal, apărut la 23 ian. 1990 care ulterior (oct. '90) s-a unit cu P.N.L. Din P.N.L.C.D. fac parte atât membrii P.S.L. cât şi ai P.N.L., cei care, nemulţumiţi de desprinderea P.N.L din Convenţia Democratică au decis să formeze un nou partid prin care să rămână în interiorul alianţei opoziţiei. Partidul este condus de un Birou Director Interimar din care fac parte: NIculae Cerveni, deputat, Horia Pascu, deputat, Dimitrie Callimachi, Adrian Popescu-Necşeşti, senator ş.a.

-Guvernul României recunoaşte nou înfiinţata Republică Federală Iugoslavia.

-T. M. B. înregistrează şi autorizează (decizia 22/30 apr. 1992) funcţionarea aripii disidente din F.S.N. sub denumirea de Frontul Democrat al Salvării Naţionale (F.D.S.N.), aşa cum 1-a botezat Petre Ninosu. Deoarece n-a reuşit să păstreze în denumire

223

1992

trimiterea la 22 dec., partidul a inclus în noul său nume cuvântul democratic pentru a-şi justifica apariţia prin necesitatea promovării adevăratei democraţii, cea la care au aspirat revoluţionarii din dec. 1989 şi tot cea pe care a trădat-o Petre Roman. Membrii fondatori ai F.D.S.N. sunt semnatarii moţiunii de constituire a Grupului pentru Unitatea Frontului. Petre Roman a declarat că înregistrează ca pe o victorie plecarea din partid a celor care au format noul F.S.N., adică a conservatorilor şi neocomuniştilor care stricau imaginea adevăratului F.S.N. în replică cei vizaţi susţin şi vor susţine permanent că ei sunt cei mai autorizaţi reprezentanţi ai idealurilor democratice din dec. 1989, iar Petre Roman n-are dreptul, datorită originii lui, să se erijeze în adversar al comunismului şi partizan al democraţiei. Războiul celor două roze, cum a şi fost denumit, de-abia începea.

• 1 mai. Ion Iliescu se întreţine cu conducătorii (provizorii) ai nou-născutului F.D.S.N. Ei îi spun câte ceva despre programul şi intenţiile partidului şi mai ales despre greutăţile pe care trebuie să le învingă. El, preşedintele, le recomandă să treacă la elaborarea unui program serios pe 3-4 ani pentru scoaterea ţării din criză, să aleagă în Parlament oameni credibili, „care nu şi-au vândut conştiinţa şi nu au oscilat", să lupte contra oportuniştilor, fripturiştilor, a spiritului de gaşcă şi să găsească o cale pentru a avea raporturi civilizate cu F.S.N.- Roman.

# 4 mai. Strasbourg. Se deschid lucrările celei de a 44-a sesiuni a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, la care România participă ca invitat special. într-un document al Biroului Consiliului Europei se precizează căRomânia mai are de aşteptat până în preajma lui 1992 pentru a deveni membru cu drepturi depline. Documentul specifică şi motivele expectativei: îndoielile în legătură cu alegerile generale, cu data la care se vor desfăşura şi despre care nu există indicii. Incluzând şi alte probleme care constituie tot atâtea semne de întrebare la adresa României, documentul conţine o concluzie neliniştitoare - nu se poate şti deocamdată dacă această ţară este pregătită să devină membră cu drepturi depline a Consiliului Europei. Delegaţia română asistă la acordarea respectivului statut Bulgariei şi la pregătirile care se fac pentru a fi primite, în aceleaşi condiţii, Estoma, Letonia şi Lituania. (într-o corespondenţă de la Strasbourg, Dumitru Tinu, ziarist la Adevărul, încearcă să explice de ce Bulgaria a fost admisă în Consiliul Europei. Un argument ar fi că : „Acolo, comuniştii, deveniţi peste noapte socialişti, s-au retras cu discreţie în planul secund. In ciuda majorităţii de care dispuneau la un moment 224

1992

dat, ei au cedat preşedinţia ţării şi apoi postul de prim-ministru",) Catherine Lalumiere, secretar general al Consiliului

Europei, este de părere că „Moştenirea comunistă e o povară ce apasă puternic asupra României".

• 6 mai. La reuniunea Consiliului National Coordonator al P.D.A.R. sunt supuse atenţiei proiectele a două documente importante: programul politic şi programul de guvernare. P.D.A.R. se defineşte ca un partid cu o doctrină de inspiraţie neoliberală care se bazează pe resursele economiei de piaţă. în concepţia P.D.A.R. relansarea economiei poate deveni posibilă prin revitalizarea agriculturii care numai în 4-5 am ar putea să asigure pe deplin necesităţile interne de produse agroalimentare şi, în plus, să aducă, la sfârşitul acestui interval, 2-3 miliarde de dolari anual din exportul surplusului unor astfel de produse.

• 7 mai. Prima conferinţă de presă a F.D.S.N. Prin reprezentanţii săi -Agatha Nicolau, Florica Dumitrescu, Vasile Vâcaru, Ion Solcanu, Petre Ninosu, Alexandru Albu. Sorin Meşter -noul partid revendică platforma-program a F.S.N. de la 22 dec.'89 şi se declară partid social-democrat de centru-stânga. Dacă F.S.N.-iştii lui Roman cred că toţi comuniştii irecuperabili s-au transferat în partidul recent creat, F.S.N.-iştii lui Iliescu declară cu tărie că toţi comuniştii din vechiul F.S.N. au rămas alături de Roman. Oricum, reprezentanţii F.D.S.N. se simt obligaţi să sublinieze că partidul respinge „net şi hotărât comunismul, sub orice formă s-ar manifesta el".

-în Senat, Sergiu Nicolaescu prezintă Raportul comisiei senatoriale pe care o conduce şi care cercetează evenimentele din dec.'89. în acest Raport, unul dintre cele 4 întocmite de comisie, se confirmă ipoteza că generalul Vasile Milea s-a sinucis pentru că a fost implicat în descurajarea manifestanţilor şi restabilirea ordinii în Bucureşti, dar a ajuns într-o situaţie critică în raporturile cu Ceauşescu pentru că n-a transmis ordinele de reprimare a manifestanţilor.

• 8 mai. Republica Moldova. La Bender (Tighina) se semnează un document (în urma şedinţei comisiei de conciliere pentru reglementarea conflictului din Transnistria) în care sunt prevăzute încetarea focului, instituirea controlului garantat în ce priveşte armistiţiul, retragerea treptată şi dizolvarea formaţiunilor militare ale părţilor, trimiterea unor observatori în zona frontului care să fie militari şi reprezentanţi ai comisiei de conciliere a Moldovei, Rusiei, României şi Ucrainei. Pentru informarea obiectivă în legătură cu evenimentele din zona de conflict s-a

C 15 Istoria

225

1992

hotărât crearea unui grup de presă comun. • 9 mai. La Bucureşti se întâlnesc 24 de organizaţii ale

revoluţionarilor din dec. '89, din întreaga ţară şi se reorganizează în Consiliul Naţional al Alianţei Naţionale Anticomuniste pentru Dreptate şi Adevăr -(A.N.A.D.A., apărută la 28 feb. 1992). Este, de fapt, o încercare a tuturor celor care în dec.'89 au crezut în lichidarea comunismului de a se solidariza pentru a reuşi să determine instaurarea adevărului despre evenimentele lui dec.'89. Preşedintele A.N.A.D.A., Traian Orban, şi vicepreşedintele Viorel Tocan declară că aflarea adevărului nu poate fi lăsată pe seama comisiilor parlamentare: „Nu avem încredere în comisia parlamentară şi nici în organele abilitate teoretic să facă lumină. Acestea sunt mai degrabă complice la toate murdăriile şi crimele comise", Viorel Tocan care face parte din comisia parlamentară desemnată să cereceteze evenimentele din dec.'89 şi condusă de Sergiu Nicolaescu relatează ce obstrucţii a întâmpinat când a încercat să extindă aria investigaţiilor necesare comisiei.

• 9-10 mai. încetarea focului în zonele de conflict din Republica Moldova nu se respectă. Separatiştii nistreni declară că acţiunea se datorează unei aşa-zise forţe a treia.

• 11 mai. Comitetul Director al ziarului România liberă hotărăşte în unanimitate că Sorin Roşea Stănescu şi Florin Gabriel Mărculescu nu mai pot rămâne în redacţia acestei publicaţii. Decizia este luată în urma apariţiei în presă a unor documente din care rezultă colaborarea cu Securitatea a celor doi ziarişti. Totuşi mulţi se întreabă -Anton Uncu, Corneliu Vlad -de ce au fost date publicităţii tocmai cele două dosare.

-P.N.L.A.T. şi P.N.L.C.D. pun bazele Alianţei Liberale care are scopul mai îndepărtat de a unifica mişcarea liberală şi intenţia imediată de a adera la Convenţia Democratică. Din Comitetul Director fac parte: Reni Radu Policrat, Radu Boroianu, Călin Popescu Tăriceanu, Vintilă Brătianu, Dinu Zamfirescu, Nicolae Cerveni. Aceştia şi nu numai aceştia, ci toţi membrii opoziţiei cred că opoziţia trebuie să fie unită, la fel ca şi mişcarea liberală, pentru a câştiga alegerile. Aproape că nu există intervenţie publică la care reprezentanţii opoziţiei să nu amintească despre necesitatea imperioasă a unităţii opoziţiei în general şi a mişcării liberale în special.

- în apropiere de Sarajevo au loc ciocniri între croaţi şi musulmani.

• 18 mai. Grupul care a prezentat la Convenţia Naţională a F.S.N. din mart. (Vasile Secăreş, Ioan Mircea Paşcu, Vladimir 226

1992

Paşti, Viorel Hrebenciuc, Gheorghe Fulga, Marcel Chiriţescu) moţiunea „Un viitor pentru România" formează o fracţiune parlamentară în Camera Deputaţilor. Intenţia lor declarată sună promiţător: „Sprijinim Guvernul Stolojan şi ne dorim să fim în Parlament un fel de căşti albastre pentru echilibru".

• 18-19 mai. Ion Iliescu în vizită la Chişinău discută din nou cu Mircea Snegur despre necesitatea apropierii dintre cele două ţări, prin colaborare. Se încheie 4 tratate de colaborare în domeniile: comercial, cultural-ştiinţific, sănătate, turism. Vizita lui Ion Iliescu se încheie cu câteva ore înainte ca Armata a 14-a să întreprindă un atac împotriva forţelor de ordine ale Republicii Moldova. în legătură cu situaţia din Transnistria, Mircea Snegur revine la o mai veche convingere: „Eu acuz forţele moscovite pro-imperiale pentru susţinerea separatiştilor". La orele 18 (19 mai) efectivele Armatei a 14-a ies din cazărmi şi folosind tancuri blindate şi tehnică militară diversă trec la ocuparea raioanelor din stânga Nistrului. Snegur adresează un nou mesaj lui Elţîn prin care cere să se pună capăt agresiunii împotriva Moldovei. Snegur face apel la opinia publică internaţională printr-un mesaj trimis şefilor de stat şi de guvern din întreaga lume. în acelaşi timp, vicepreşedintele Rusiei, Alexandr Ruţkoi, afirmă la Moscova că dacă Moldova va continua să-şi afirme dreptul asupra Transnistriei ea va fi confruntată cu varianta iugoslavă.

• 19 mai. Dan Marţian îşi anunţă demisia din F.S.N. într-un lung discurs în care îl acuză pe Petre Roman de declinul partidului pe care 1-a condus prin practici staliniste. Unul dintre paradoxurile discursului este că Petre Roman se face vinovat simultan de stalinism şi de înclinaţii monarhiste (soţia ex-premierului le-a invitat la ceai pe fiicele ex-regelui).

• 20 mai. Mircea Snegur cere populaţiei Moldovei să contribuie prin orice mijloace la respingerea agresorului şi „să răspundă în orice clipă la chemarea patriei".

• 20-22 mai. Forţele separatiste transnistrene sprijinite de Armata a 14-a şi dotate cu tunuri, tancuri, rachete (inclusiv Alazan), aruncătoare de mine, îşi continuă înaintarea în zonele din stânga Nistrului provocând teroare, pagube materiale, morţi şi răniţi.

-Parlamentul României îşi declară îngrijorarea şi protestul faţă de situaţia din Republica Moldova, unde se încearcă o acţiune în forţă, de încălcare brutală a suveranităţii şi independenţei acestui stat, membru al O.N.U.

-Ca urmare a continuării agresiunii, Mircea Snegur declară 227

1992

mobilizarea generală a bărbaţilor între 18 şi 45 de ani. - Ion Hadîrcă, prim-vicepreşedinte al Parlamentului

Republicii Moldova, adresează un mesaj reuniunii de la Budapesta a şefilor delegaţiilor parlamentare din ţările C.S.C.E. în care demonstrează amestecul Rusiei în conflictul din Transnistria şi roagă să se voteze o moţiune prin care să se ceară Rusiei încetarea atacului.

• 23-25 mai. Deşi în raioanele transnistrene continuă atacurile separatiştilor, asistaţi de Armata al4-a, Boris Elţîn declară: „Noi acolo nu am întreprins nici un fel de acţiuni". Totuşi la 25 mai părţile implicate în conflict semnează un protocol de încetare a focului.

© 27 mai. C.E.E. instituie un embargou asupra Republicii Federale Iugoslave (Serbia şi Muntenegru). Se au în vedere toate bunurile importate şi exportate şi îngheţarea creditelor de export acordate de C.E.E. Cei 12 cer şi Consiliului de Securitate al O.N.U. să adopte o măsură similară.

-Prin decizia civilă nr.33 din 27 mai 1992 este înregistrat la T.M.B. Partidul Unităţii Social Democrate (P.U.S.D.) înfiinţat iniţial Ia 30 apr. 1991 (decizia civilă nr. 11/30 apr. a T.M.B.), la iniţiativa unora dintre nemulţumiţii F.S.N., acest partid s-a numit „Frontul Salvării Naţionale-Social Democrat, pentru ca în urma fuziunii cu Partidul Democrat din România (28 apr. 1992) să se reboteze P.U.S.D. Structurile de conducere ale noului partid sunt: Conferinţa Naţională, Consiliul Naţional, Comitetul Director. Cei mai activi membrii ai P.U.S.D., prezenţi şi în Comitetul Director sunt Nicolae Dide şi Serghei Mesaros. Peste câteva luni (sept. 1992) P.U.S.D. va absorbi o altă grupare disidentă din F.S.N. cunoscută sub denumirea de F.S.N. „20 Mai 1991".

• 27-28 mai. Continuă atacurile armate în unele localităţi ale zonei de conflict din Republica Moldova.

• 29 mai. în cursul unei scurte vizite la Bucureşti, Lawrence S. Eagleburger, secretar adjunct de stat al S.U.A., semnează, alături de Adrian Năstase, Tratatul româno-american de stimulare şi garantare a investiţiilor. Oaspetele este coordonatorul programului de asistenţă americană pentru Europa Centrală şi de Est şi pentru republicile C.S.I. Membrii delegaţiei americane se întâlnesc cu Ion Iliescu, Theodor Stolojan şi cu reprezentanţi ai partidelor politice, cu care discută printre altele şi despre necesitatea desfăşurării cât mai apropiate şi în condiţii de maximă corectitudine a alegerilor parlamentare şi prezidenţiale.

• 30 mai. Se dau publicităţii rezultatele preliminare ale 228

1992

recensământului populaţiei şi locuinţelor din 7 ian. 1992. -Pavel Graciov, ministru de externe rus, acuză România

că furnizează arme Moldovei. MA.E. român consideră că atât Moldova cât şi România au toată libertatea de a-şi alege partenerii de contracte şi în domeniul militar.

-Consiliul de Securitate al O.N.U. adoptă Rezoluţia prin care se instituie sancţiuni economice şi de altă natură asupra Serbiei şi Muntenegrului. Toate statele membre ale O.N.U. sunt obligate să ducă la îndeplinire prevederile documentului.

• 30-31 mai. Congresul Naţional al P.N.L.A.T. alege Comitetul Director, adoptă statutul şi supune dezbaterii programul politic. Din Comitetul Director fac parte: Horia Rusu (preşedinte în exerciţiu), Viorel Cataramă, Călin Popescu Tăriceanu, Dinu Patriciu, Raymond Luca, Daniela Crăsnaru, Radu Boroianu, Gheorghe Toduţ, Mihai Carp. Preşedinte de onoare este René Radu Policrat. Programul politic al partidului consideră proprietatea particulară elementul cheie al ieşirii reale din comunism şi propune o tranziţie rapidă de la socialism la capitalism prin „terapia de şoc", în condiţii de protecţie socială prin proprietate. Liberalii tineri sunt adepţii liberei iniţiative care ar reduce rolul statului la acela de arbitru. Segmentul de populaţie pe care mizează acest partid este clasa de mijloc. în ceea ce priveşte conduita în alegeri P.N.LA.T. se încredinţează C.D.R. al cărei membru urmează să devină.

• 7 iun. Alegeri parlamentare în Cehia şi Slovacia. în Cehia câştigă Partidul Democratic Cetăţenesc al reformatorului Vaclav Klaus, în coaliţie cu Partidul Creştin-Democrat, iar în Slovacia Mişcarea pentru Slovacia Democrată a lui Vladimir Meciar.

• 7-9 iun. în Republica Moldova continuă ciocnirile violente, soldate cu victime şi pagube materiale între separatiştii rusofoni sprijiniţi de Armata a 14-a şi moldoveni.

• 8 iun. în şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului este adoptată legea nr.69 pentru alegerea preşedintelui României, una dintre cele mai aprig disputate legi (vezi 17 iun. 1992).

• 10 iun. La Palatul Cotroceni, Ion Iliescu şi Theodor Stolojan se întâlnesc cu liderii partidelor politice reprezentate în Parlament pentru a discuta despre problema spinoasă a stabilirii datei alegerilor parlamentare şi prezidenţiale. Stolojan propune ziua de 27 sept. şi cei mai mulţi dintre oamenii politici prezenţi sunt de acord. Totuşi, Corneliu Coposu şi Horia Rusu susţin că Ion Iliescu este autorul din umbră al amânării alegerilor, pentru 229

1992

că avea nevoie de un partid puternic care să-i susţină candidatura la preşedinţie. Acesta este F.D.S.N. care trebuie să câştige timp pentru a se structura, consolida în teritoriu şi pentru a se impune electoratului.

• 13-15 iun. Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti şi Alianţa Poporului comemorează împlinirea a doi ani de la evenimentele din Raţa Universităţii. Se vorbeşte de la balcon, se exprimă indignarea faţă de cele petrecute în acele zile şi faţă de conduita ulterioară a puterii, se oficiază slujbe şi se păstrează momente de reculegere. Sunt prezente în Piaţa Universităţii doar câteva mii de persoane care nu reuşesc să retrăiască atmosfera din urmă cu 2 ani. Se simte blazarea în faţa înfrângerii şi a inutilităţii oricărui demers. Aceeaşi notă de resemnare se face simţită şi în Comunicatul Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti şi al Asociaţiei Studenţilor Arhitecţi: „Golanii lui iun. 1990 nu vor da niciodată uitării curajul şi nici tributul de sânge al anonimilor de pretutindeni care au dus la prăbuşirea acestui sistem criminal, degradant, inuman -comunismul. Consecvenţi principiilor noastre, facem apel către toţi românii pentru pioasă aducere aminte a acestor fapte trecute şi mult prea uşor uitate. Din păcate, în timp ce unii au avut parte de puţină izbândă, alţii nu au izbândit încă. Există o solidaritate în lupta împotriva comunismului. Dumnezeu să ne ajute!".

-Biroul Executiv al L.A.D.O. (preşedinte avocat N. Ştefă-nescu Drăgăneşti) lansează al unsprezecelea Apel pentru trimiterea în judecată a celor care în intervalul 13-15 iun. 1990 au săvârşit omoruri, vătămări grave, bătăi şi reţineri fără forme legale ale demonstranţilor.

• 16-17 iun. în Parlament sunt supuse votului cele 48 de propuneri înaintate de Ion Iliescu pentru judecătorii Curţii Supreme de Justiţie şi doar 46 întrunesc voturile necesare numirii. Unii parlamentari observă că, înainte de a stabili ce judecători vor reprezenta înalta instituiţie, aceasta se cerea consfinţită printr-o lege organică ce trebuia să fie adoptată, conform Constituţiei, până la 8 iun.

- Legea nr.68, pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului trece şi de votul final al parlamentarilor reuniţi în şedinţă comună. După Constituţie este Legea cu cea mai mare miză şi care a presupus un mare consum de energie din partea parlamentarilor. Proiectul Legii a fost înaintat de Guvern, Parlamentului la 17 ian. 1992. în această primă variantă Guvernul optase pentru ziua de 3 mai ca dată a alegerilor. De altfel, Theodor 230

1992

Stolojan a insistat permanent ca alegerile să aibă loc cât mai curând posibil, deoarece primul-ministru ştia ceea ce ştia toată lumea: organismele internaţionale, în care România avea interesul să se integreze, ne recomandau să ne prezentăm cât mai grabnic la vot, oricum în primul semestru al anului 1992. Cu cât s-a înaintat în timp, recomandările s-au transformat în ultimatumuri, rănind orgoliile celor care au întotdeauna, indiferent de consecinţe, replica pregătită: „Să nu ne dea ei lecţii nouă, să nu se amestece în treburile noastre interne". Astfel s-a ajuns ca tocmai în luna iun. să se fixeze data alegerilor, amânate pentru toamnă: 27 sept. Chiar şi publicaţiile care susţineau puterea nu s-au putut abţine să nu remarce că F.D.S.N. şi aliaţii lui au tras de timp cât s-a putut pentru ca nou-născutul partid să mai crească, să se fortifice şi să câştige alegerile la care nu era prudent să se prezinte chiar cu dinţi de lapte. Aparent toate partidele susţineau că alegerile trebuie grăbite (de fapt nu era vorba de grabă, doar Guvernul indicase ziua de 3 mai, pentru ca apoi, limita de 30 iun, să fie considerată un fel de „graba strică treaba"), dar dezbaterile au dovedit că F.D.S.N., P.U.N.R. şi P.DA.R. s-au priceput să impună exact contrariul a ceea ce declarau. Discuţiile pe marginea acestui proiect s-au purtat în jurul normei de reprezentare pentru cele două Camere, al sistemului atribuirii mandatelor, al pragului electoral, al observatorilor naţionali şi al datei alegerilor. După ce a fost abandonat sistemul Hondt care permitea accesul în Parlament numai partidelor puternice, marile manevre şi bătălii s-au desfăşurat pentru stabilirea datei alegerilor şi pentru simultaneitatea sau separarea alegerilor parlamentare de cele prezidenţiale. Deşi toată lumea parlamentară declara că se grăbeşte, proiectul a fost inclus pe ordinea de zi cu mare întârziere. Parlamentul a primit proiectul de la Guvern pe 17 ian. 1992; Camera Deputaţilor 1-a pus în discuţie după 3 luni şi 4 zile, iar Senatul după 2 luni şi 22 de zile. Senatul, la capătul dezbaterilor, hotărăşte ca alegerile parlamentare şi prezidenţiale să fie simultane, la o dată care urma să fie stabilită prin lege. Camera Deputaţilor se pronunţă pentru disjungerea alegerilor parlamentare de cele prezidenţiale şi fixează prin vot (7 mai) data de 26 iul. pentru alegerile parlamentare. Date fiind divergenţele dintre cele două Camere se apelează la soluţia comisiei de mediere pentru a cărei componenţă se dau lupte aprige (13 mai). La 3 iun. comisia de mediere decide (prin vot secret) ca alegerile să aibă loc în toamnă, deşi data de 26 iul. fusese deja anunţată de presă. Practic, deşi mai rămăseseră unele etape de parcurs (votul final în Camere

231

1992

atât pentru legea 68 cât şi pentru legea 69) lupta - cea mai aprigă luptă între F.S.N. şi F.D.S.N, - se încheiase în favoarea F.D.S.N. La 13 iul. cele două legi aveau să fie promulgate în varianta convenabilă F.D.S.N.: alegeri parlamentare şi prezidenţiale simultane, la 27 sept. 1992. Imediat după ce comisia de mediere şi-a spus cuvântul (3 iun.) au apărut reacţiile, numeroase şi grupate în funcţie de afinităţi şi interese politice: Radu Berceanu (F.S.N.) acuză F.D.S.N. că aruncă alegerile în toamnă, prejudiciind relaţiile internaţionale ale României şi că, deşi s-a pronunţat permanent pentru un termen mai apropiat, a votat invers declaraţiilor. F.D.S.N. nu întârzie cu contraatacul. Foştii până de curând colegi de partid sunt învinuiţi că fac jocul străinătăţii, că încearcă să impună alegeri rapide unui electorat nepregătit încă să se prezinte la urne şi care oricum nu agreează alegerile vara. Gheorghe Dumitraşcu îi mustră şi pe ziarişti pentru că au anunţat deja alegerile la 26 iul. C. D.R. are numeroase reproşuri la adresa Legii alegerilor. Corneliu Coposu consideră că aceasta are „un caracter antidemocratic şi retrograd" şi demonstrează teama F.D.S.N. faţă de opoziţia unită.

• 19 iun. Republica Moldova. Continuă conflictele armate între forţele nistrene şi moldoveni, cu intervenţia tancurilor Armatei a 14-a.

• 20 iun. Consiliul Militar al Armatei a 14-a adresează preşedintelui şi Parlamentului Republicii Moldova o Declaraţie în care conducerea Moldovei este învinuită de agresiune armată împotriva militarilor şi familiilor lor. Se cere ultimativ încetarea ofensivei, în caz contrar cei agresaţi rezervându-şi dreptul de a recurge la arme. în mesajul de răspuns Mircea Snegur infirmă existenţa unor agresiuni din partea moldovenilor. Intervenţia Armatei a 14-a într-un conflict intern poate fi calificată drept un început de război între Rusia şi Moldova -consideră preşedintele Moldovei. Mircea Snegur şi Alexandru Moşanu. preşedintele Parlamentului moldovean, dau o declaraţie în care se pronunţă împotriva dezbaterii situaţiei din regiunea nistreană în Guvernul Federaţiei Ruse, aceasta având semnificaţia unui amestec grosolan în treburile interne ale Moldovei. Preşedintele Boris Eltin îl avertizează pe Mircea Snegur că nu poate rămâne indiferent o dată ce războiul se desfăşoară la frontierele Rusiei (Rusia nu are încă frontiere cu Republica Moldova).

O 21-22 iun. Se intensifică acţiunile armate din Transnistria. Situaţia devine critică mai ales la Tighina unde cad victime din rândul populaţiei civile. La Chişinău are loc întâlnirea 232

1992

consultativă a miniştrilor adjuncţi de externe ai Moldovei, Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei.

• 22 iun. Apare primul număr al cotidianului Evenimentul zilei. Cunoscutul publicist şi scriitor Ion Cristoiu, directorul publicaţiei, va reuşi să facă, în scurt timp, din acest ziar vedeta presei româneşti, menţinând-o pe un stabil loc întâi în topul preferinţelor cititorilor. Editorialul lui Ion Cristoiu va deveni un punct de reper pentru toţi cei care urmăresc viata politică din România, chiar şi pentru adversarii lui Ion Cristoiu. Pe prima pagină a acestui prim număr din Evenimentul zilei Ion Iliescu se bucură de un tratament privilegiat. într-o fotografie mare, ce domină pagina, preşedintele ţării apare într-o postură mai puţin obişnuită, de fiinţă surprinsă într-un moment de extaz mistic. Fotografia este însoţită de un titlu explicativ „ Domnul Ion Iliescu se pune bine cu Dumnezeu" şi de un subtitlu „Sub preşedinţia unui ateu România şi-a canonizat duminică sfinţii". în editorialul cu titlul „Sturlubaticul de la Cluj", Ion Cristoiu se ocupă de Gheorghe Funar. în legătură cu acest subiect, supratitlul paginii avertizează: „Clujul stă pe un butoi cu pulbere. Spre un nou Târgu Mureş? ".

• 23 iun. S.U.A. cer lui Boris Elţîn să retragă forţele armate ale Rusiei din Republica Moldova.

• 24 iun. Parlamentul Moldovei adoptă o hotărâre privind unele căi de soluţionare a conflictului armat din Transnistria. Se reafirmă dorinţa Parlamentului de încetare a focului şi de rezolvare pe cale paşnică a conflictelor, iar în acest scop sunt invitaţi deputaţi ai poporului din zona nistreană la şedinţele Parlamentului Moldovei. Raioanele din stânga Nistrului şi oraşul Bender sunt declarate zonă ocupată de unităţi militare sau paramilitare aflate sub jurisdicţia Rusiei. De asemenea se formează o comisie de stat cu participarea experţilor militari străini, pentru cercetarea crimelor săvârşite de Armata a 14-a.

• 25 iun. Istanbul. Reuniune la nivel înalt a celor 4 care caută soluţii pentru reglementarea situaţiei din Transnistria. Mircea Snegur este de acord ca Parlamentul Moldovei să acorde puteri administrative sporite Transnistriei, iar ceilalţi trei -Boris Elţîn, Ion Iliescu şi Leonid Kravciuc consideră şi ei că Moldova trebuie să revizuiască statutul Transnistriei. Elţîn şi Snegur doresc să se garanteze menţinerea acordului de încetare a focului. Pentru o evaluare obiectivă a situaţiei din zona de conflict, urmează să sosească observatori O.N.U.

• 27 iun. C.D.R. şi-a desemnat candidatul unic la 233

1992

preşedinţia României. (Cu câteva zile în urmă -24 iun. -preşedinţii partidelor şi formaţiunilor membre ale C.D.R. au semnat protocolul de organizare a Convenţiei, protocolul de desemnare a candidatului unic la preşedinţia tării şi declaraţia angajament prin care membrii coaliţiei se angajează să sprijine candidatul unic la preşedinţie al C.D.R.) După 11 ore de examinare a celor 5 candidaţi - Emil Constantinescu, Nicolae Manolescu, Ion Raţiu, Sergiu Cunescu, Nicu Stăncescu - fiecare prezentându-se separat în faţa celor 67 de electori - şi după 4 tururi de scrutin, Emil Constantinescu a fost declarat candidatul unic la preşedinţia României din partea C.D.R. Examinatorii au declarat că s-a dorit şi s-a realizat o maximă exigenţă pentru desemnarea învingătorului care, ca unic candidat al C.D.R. la preşedinta ţării, trebuia să reprezinte rezultatul concludent al unei competiţii de valori. Corneliu Coposu consideră că toţi cei 5 candidaţi aveau structura morală şi prestigiul necesar pentru a onora cea mai înaltă magistratură a ţării. Probabil că şi ceilalţi 4 candidaţi împărtăşeau părerea lui Corneliu Coposu. Protocoalele semnate cu puţin timp în urmă îi obligau însă să-1 felicite pe alesul opoziţiei şi să-i ureze succes.

• 27-28 iun. La Sala Polivalentă au loc lucrările Conferinţei Naţionale a F.D.S.N. în mesajul transmis Conferinţei, Ion Iliescu îşi exprimă speranţa că F.D.S.N. va găsi resurse să se afirme rapid „ca o formaţiune politică matură şi respectabilă". Gândurile bune ale preşedintelui ţării vor fi răsplătite regeşte. Toţi participanţii la Conferinţă (1 200 delegaţi din ţară plus invitaţii), în picioare, au aclamat propunerea făcută pe un ton solemn de Vasile Văcaru: F.D.S.N. va susţine candidatura la preşedinţia ţării a lui Ion Iliescu. Alesul F.D.S.N. nu va întârzia cu răspunsul: „Este formaţiunea de care sunt cel mai mult legat şi propunerea lor mă onorează". Conferinţa a supus atenţiei şi votului Statutul partidului şi platforma-program. F.D.S.N.. se autodefineşte, în această împrejurare, ca „un mare partid naţional, social-demo-crat, dar şi un partid popular care să merite încrederea poporului". La 28 iun. Consiliul National (351 membri) a ales Biroul Executiv Central format din: preşedinte -Oliviu Gherman, secretar executiv -Vasile Văcaru, vicepreşedinţi: Ion Solcanu (departamentul politic), Alexandru Lăpuşanu (departamentul organizatoric), Gheorghe Vâlceanu (departamentul economic), Dan Mircea Popescu (departamentul social), Florica Dumitrescu (departamentul imagine), Elena Preda (departamentul femei-tine-ret); secretari: Ion Zară, Ovidiu Muşetescu, Constantin

234

1992

Ivanovici, Octav Cozmâncă, Gheorghe Angelescu, Gheorghe Popescu, Mircea Tuţea şi alţi 19 membri. Conferinţa Naţională a mai ales sigla partidului - un buchet de trandafiri (spre a se diferenţia de F.S.N.-Roman care a rămas cu un singur trandafir) având la bază o eşarfă pe care sunt înscrise iniţialele P.D.S.R. Hora Unirii a devenit imnul partidului.

• 30 iun. îşi începe activitatea Curtea Constituţională reprezentată de : Vasile Gionea - preşedinte, Mihai Constantinescu, Florin Bucur Vasilescu, Ioan Fllipescu, Victor Dan Zlătescu, Ioan Muraru, Mikloş Fazekaş, Viorel Mihai Ciobanu şi Antonie Iorgovan judecători.

• 1 iul. La Cotroceni Ion Iliescu se întâlneşte cu Alexandru Bârlădeanu, Dan Marţian şi liderii partidelor politice din Parlament pentru o consultare în legătură cu situaţia din Republica Moldova, care rămâne critică - separatiştii rusofoni susţinuţi de Armata a 14-a îşi diversifică atacurile (Tighina şi împrejurimi) experimentând noi tipuri de arme.

în postul de prim-ministru al republicii Moldova, rămas liber prin demisia lui Valeriu Muravschi, este ales de Parlament Andrei Sangheli.

- Moldovei i se acordă clauza naţiunii celei mai favorizate de către S.U.A.

- Senatul american aprobă amendamentul (la un proiect de Lege în curs de dezbatere) introdus de Larry Pressler, prin care se consideră că S.U.A. trebuie să îndemne Guvernul rus să retragă Armata a 14-a din Moldova. Prezenţa acesteia înseamnă violarea dreptului internaţional şi a independenţei şi suveranităţii Moldovei

Noul comandant al Armatei a 14-a, Aleksandr Lebed, e de părere că situaţia din Transnistria trebuie rezolvată de Rusia, Moldova şi Ucraina, adică fără România.

© 3 iul. Moscova. Are loc o nouă întâlnire cvadripartită, la nivelul miniştrilor de externe, pentru soluţionarea situaţiei din Moldova. La o întrevedere separată, Elţîn Snegur, se semnează un tratat de încetare a focului. Se reia ideea că retragerea Armatei a 14-a este legată de normalizarea statutului Transnistriei de către Parlamentul Moldovei.

• 4 iul. Consiliul Naţional al P.N.L.A.T. ia în discuţie problema excluderii din partid a lui Radu Boroianu, Viorel Cataramă, Andrei Chiliman şi Radu Cojocaru. Ca urmare a acestei noi furtuni P.N.L.-iste, Călin Popescu Tăriceanu îşi va prezenta, peste câteva zile, demisia din Comitetul Director al 235

1992

P.N.L.A.T, şi din grupul parlamentar al acestui partid. • 7 iul. Victor Surdu, preşedintele P.D.A.R., declară că

partidul său se prezintă în alegeri cu un program de guvernare corespunzător unui partid de centru-dreapta. Deşi partidul a ales varianta candidaţilor pe liste proprii, este dispus ca după alegeri să negocieze alianţe cu partide care au programe asemănătoare.

• 9 iul. Parlamentul a luat decizia de a discuta un proiect de lege privind constituirea unei comisii care să se ocupe de studierea dosarelor parlamentarilor aleşi la 20 mai 1990 şi aflate în arhivele fostei Securităţi. (In urma acestei propuneri a apărut refrenul fredonat în Parlament: „Foaie verde ca mărarul, mâine o să-ţi văd dosarul".)

• 10 iul. Declaraţia Parlamentului României cu privire la conflictul din raioanele de est ale Republicii Moldova. Printre altele în declaraţie se cere Guvernului Rusiei să facă apel la intervenţia Consiliului de Securitate al O.N.U. pentru reglementarea situaţiei din zonele afectate de conflict.

• 15 iul. Consiliul Suprem de Securitate de la Chişinău a aprobat proiectul unei Convenţii între Moldova şi Federaţia Rusă, privind principiile de bază ale reglementării paşnice a conflictului armat din raioanele de est ale ţării.

• 16 iul. La prima Şedinţă a Consiliului Naţional al Audiovizualului, senatorul Titus Raveica (F.D.S.N.) este ales preşedinte al acestui important organism. ,Aş prefera - declară Titus Raveica -să mă compătimiţi, nu să mă felicitaţi. împreună cu cei zece colegi din Consiliu suntem aleşi pentru Infern (.,.). Vom încerca să colaborăm constructiv cu mass-media, nu să ne sfâşiem". C.NA. îşi va începe activitatea efectiv la 20 iul., prima misiune fiind declanşarea şi desfăşurarea campaniei electorale.

# 1 8 iul. Moment de stupoare şi derută în lumea politică. Delegaţia Permanentă a P.N.L. anunţă, prin Radu Câmpeanu, că partidul propune şi susţine candidatura la preşedinţia României a cetăţeanului Mihai de Hohenzollern, singurul care ar avea şansa de a-1 concura cu succes pe Ion Iliescu. Propunerea n-a fost însă transmisă ex-regelui - anunţă Radu Câmpeanu. Opţiunea e divers comentată, mulţi o consideră o bizarerie, o gafă politică. Unii republicani din F.D.S.N. şi din partidele aliate acestuia şi-o însuşesc ca pe o victorie personală şi declară că nici ei n-ar fi reuşit să dea o asemenea lovitură ideii de monarhie, într-un comunicat de presă de la Versoix, reşedinţa regală, fostul suveran refuză oferta explicând că ar accepta să revină în ţară doar în calitatea pe care a pierdut-o. După replica regală,

236

1992

antimonarhiştii lansează ipoteza că regele se teme de o înfrângere în confruntarea cu Ion Iliescu. P.A.C. califică propunerea P.N.L. ca o crimă de lesmajestate.

9 22 iul. Moscova. Preşedinţii Elţîn şi Snegur semnează o Convenţie pentru reglementarea paşnică a conflictului din Transnistria, în prezenţa liderului separatiştilor transnistreni, Igor Smirnov. Documentul prevede şi respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, dar şi acordarea unui statut special (stabilit prin metode politice, inclusiv pe cale parlamentară) regiunilor nistrene.

• 23 iul. Prin decizia civilă nr.37, T.M.B. autorizează funcţionarea Noului Partid Liberal (N.P.L.). Iniţiativa apariţiei a încă unui partid liberal aparţine grupului recent desprins din P.N.LA.T. -Radu Boroianu, Viorel Cataramă, Andrei Chiliman, Radu Cojocaru, Călin Popescu Tăriceanu. Sigla partidului este un cocoş.

9 25 iul. F.S.N. se pregăteşte pentru alegeri. La Braşov, la Convenţia Naţională Extraordinară, se stabileşte conduita politică a partidului în campania electorală, se propun criteriile pentru desemnarea candidaturilor F.S.N. în viitorul Parlament şi se pun în discuţie candidaturile pentru preşedinţie. în luna iun. Petre Roman a făcut publică hotărârea sa de a nu candida la preşedinţie, astfel încât în locul lui apar trei candidaturi: Victor Babiuc, Eugen Dijmărescu şi Caius Traian Dragomir. Balanţa înclină către Caius Traian Dragomir care va fi desemnat candidat al F.S.N. la preşedinţia ţării.

-Conferinţa Naţională a P.S.M. Până să se ajungă la tema de interes imediat a prezenţei partidului în campania electorală şi în alegeri, P.S.M.-iştii aruncă o privire nostalgică în trecut. Punctele de vedere coincid până la a se realiza unanimitatea: deşi a făcut şi greşeli, P.C.R. a asigurat României, în intervalul '65 -'89, o dezvoltare fără termen de comparaţie. Tot ce s-a petrecut în economie după '89 e o catastrofă la care s-a ajuns prin loviturile pe care ni le-a rezervat Occidentul. lanoş Fazekaş îi evocă şi pe foştii colegi de partid: „Dacă în '90 l-am votat pe Iliescu, acum, dacă nu graţiază pe toţi tovarăşii noştri, să nu mai aştepte votul nostru",

• 28 iul. Theodor Stolojan primeşte o delegaţie numeroasă a maghiarilor (nu lipsesc senatorii Kozsokâr Gâbor şi Verestoy Attila) din judeţele Harghita şi Covasna. Membrii delegaţiei îşi prezintă protestul fată de numirea în cele două judeţe a unor prefecţi români, decizie căreia îi dau o semnificaţie politică de 237

1992

atentat la drepturile minorităţii maghiare. In consecinţă, reprezentanţii maghiarilor cer să se revină asupra hotărârii respective şi avertizează că prezenţa prefecţilor români în Harghita şi Covasna va duce la tensionarea relaţiilor intere tnice.

• 1-2 aug. Cel mai tânăr partid se grăbeşte să intre în cursa electorală. La Braşov are loc Congresul de constituire a Noului Partid Liberal - „Un partid care să reunească ideea şi practica liberalismului". Viorel Cataramă prezintă Programul economic al partidului -unul de dreapta -în care se pune accentul pe proprietatea privată, statului revenindu-i doar un rol de reglaj. Programul nu neagă necesitatea protecţiei sociale, dar susţine că aceasta poate fi deplin asigurată prin promovarea proprietăţii particulare. Viorel Cataramă crede că noul partid poate fi prezentat succint în campania electorală prin câteva caracteristici: tinereţe, dinamism, competenţă, inteligenţă. Şi, mai ales, prin reuşita individuală, foarte importantă la un om politic, fiindcă numai cine a reuşit să se realizeze poate contribui şi la realizarea celorlalţi. Această idee se regăseşte în formula propusă cu umor de Radu Boroianu drept slogan electoral (de tip american): „Uitaţi-vă la noi şi uitaţi-vă la ei!". Prezentând programul politic al partidului, Călin Popescu Tăriceanu critică P.N.L pentru participarea la guvernare şi P.N.L.A.T. pentru imaturitate politică. Şansa opoziţiei în alegeri stă în unitatea acesteia în cadrul C.D.R., deci şi N.P.L aspiră la integrarea în Convenţia Democratică (aspiraţie ignorată de C.D.R.) şi promite să-1 susţină pe Emil Constantinescu. Congresul adoptă Statutul, alege Comitetul Director, format din grupul desprins din P.N.L.A.T., şi-1 desemnează pe Viorel Cataramă preşedinte în exerciţiu, pentru 6 luni.

© S aug. La primăria oraşului Sfânta Gheorghe, Theodor Stolojan caută soluţii de conciliere cu maghiarii din U.D.M.R., nemulţumiţi de numirea prefecţilor români în judeţele Harghita şi Covasna. Una dintre soluţii ar putea fi, consideră cei prezenţi, numirea a doi prefecţi -unul român şi unul maghiar.

• 15 aug. Ziua Marinei, zi de sărbătoare pe care Ion Iliescu o petrece la Constanţa. La ieşirea din prefectură, un grup de cetăţeni îl huiduie şi strigă lozinci care fac să îngheţe zâmbetul de pe faţa preşedintelui. Mai mult, el se repede la recalcitranţi, îl apucă de guler pe unul dintre ei şi-1 scutură cu toată vigoarea prezidenţială. „Ceai cu mine, de ce huidui, măi animalule?" -întreabă ion îliescu. Cel admonestat, Paul Pârvu. ziarist la cotidianul Telegraf din Constanta, răspunde fără timiditate că huiduie pentru că e nemulţumit de prestaţia preşedintelui. în

238

1992

aceeaşi zi, aşa după cum au susţinut martorii, oamenii din serviciul de pază al lui Ion Iliescuau mai încercat să „liniştească" şi alţi ziarişti (Alexandru Mihalcea, corespondentul României libere pentru judeţul Constanţa). Incidentul a făcut senzaţie. Imediat au început să curgă comunicatele, declaraţiile, avertismentele. Suporterii lui Ion Iliescu consideră că era firesc ca preşedintele să-şi iasă din fire deoarece atitudinea contestatarilor a fost incalificabilă şi că, de fapt, preşedintele trebuia să-i pună de multă vreme la punct pe toţi indivizii asemenea „animalului". Au apărut însă şi alte opinii care au condamnat atitudinea preşedintelui. Conducerea P.N.Ţ.C.D. şi grupul parlamentar al partidului cer ca Ion Iliescu să fie chemat în faţa Parlamentului pentru a da explicaţii. Mulţi consideră atitudinea preşedintelui ca incompatibilă cu funcţia sa. Presa din următoarele zile consacră spaţii largi incidentului. Apar şi ecouri nefavorabile în străinătate. Cei care ştiu că orice minune durează trei zile aşteaptă ca totul să intre în normal, preferând să-şi păstreze umorul: „Domnul Iliescu şi-a pierdut busola tocmai de Ziua Marinei", „Acum avem un preşedinte -centură neagră". Mai grav, Alexandru Mironov simte nevoia să intervină. El prezintă pe postul de televiziune un film al incidentului, de unde rezultă că Ion Iliescu a fost adevărata victimă la Constanţa. Ziariştii din opoziţie consideră filmul o mistificare, iar Alexandru Mironov îşi face şi el cunoscută părerea despre ziarişti: „După părerea mea asistăm la o lovitură de stat dată de presă (...) De data aceasta presa a împins România pe marginea prăpastiei. Sper să greşesc, însă eu cred că într-o lună se va ajunge chiar la război civil". Gravitatea acestor declaraţii, făcute de un om politic din subordinea preşedinţiei, a stârnit noi valuri de intervenţii, declaraţii etc. A fost necesară chiar intervenţia lui Ion Iliescu pentru a

calma spiritele. • 26 aug. Apărut la 15 mart. 1990, Partidul de Uniune

Naţională a Românilor din Transilvania îşi schimbă denumirea în Partidul Unităţii Naţionale Române -P.U.N.R. (decizia civilă nr, 44 a T.M.B.). Structurile de conducere sunt: Convenţia Naţională, Consiliul Naţional, Biroul Permanent. P.U.N.R. optează pentru neoliberalismul clasic românesc, adaptat la condiţiile actuale, şi pentru idealul de unitate naţională a românilor aşa cum a fost realizat prin Marea Unire de la 1918. Deviza P.U.N.R. este „Concordie, toleranţă, legalitate, muncă, demnitate şi credinţă în Dumnezeu", iar sigla e formată din simbolul V.R. al Vetrei Româneşti în interiorul conturului ţării.

239

1992

• 28 aug. Executivul hotărăşte eliminarea totală a sprijinului financiar pentru o serie de produse de strictă necesitate (carne, preparate din carne) şi parţială pentru alte produse la fel de importante (30% pentru pâine şi transport, 25% pentru energie electrică). Rămân nemodificate preturile la produse lactate şi combustibili pentru gospodăriile populaţiei. Pentru a atenua şocul produs de iminentele scumpiri, apar şi Hotărârile Guvernului (nr.499 şi 500) cu privire la indexarea salariilor şi la stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară, pentru 1 sept. -31 dec 1992 şi la indexarea şi compensarea pensiilor de asigurări sociale de stat, militare, I.O.V.R. şi a altor venituri ale populaţiei.

-P.R.M. anunţă că va propune Parlamentului să adopte o declaraţie împotriva sărăcirii populaţiei care suportă cea mai gravă curbă de sacrificiu din istoria modernă a ţării. P.R.M. este sigur că după alegeri se va instala un guvern de coaliţie căruia îi recomandă, din timp, să oprească varianta în vigoare a reformei. Conducerea partidului este profund afectată de moartea lui Virgiliu Cătălin Zbăganu, militant neobosit pentru înfiinţarea Partidului Comunist. Deşi sa comunicat oficial că Zbăganu a murit călcat de tren din propria culpă, pentru P.RM. acest deces este un asasinat politic care marchează începutul celui deal doilea val de asasinate politice ce va determina partidul lui Corneliu Vădim Tudor să-şi creeze propriile structuri de apărare.

- Ion Iliescu şi Mircea Snegur se întâlnesc la Huşi. Se informează reciproc în legătură cu viaţa politică din ţările lor şi reafirmă dorinţa de apropiere a celor două state prin colaborare economică, ştiinţifică şi culturală. Mircea Snegur îi urează succes în alegeri lui Ion Iliescu.

• 31 aug. La Şedinţa extraordinară a Consiliului Naţional Consultativ al Sindicatelor se apreciază că n-au fost respectate hotărârile rezultate din întâlnirea de la 25 aug. dintre preşedinţii Confederaţiilor Frăţia (MironMitrea), C.N.S.L.R. (Victor Ciorbea), Cartel Alfa (Bogdan Hosu) şi reprezentanţii Guvernului. La recentele tratative cu executivul, reprezentanţii sindicaliştilor au pus în discuţie probleme acute şi grave care nu pot fi tratate cu indiferenţă sau amânări: protecţia socială adecvată în condiţiile retragerii parţiale sau totale a subvenţiilor la o serie de produse de la 1 sept., blocarea unor măsuri economice care ar duce la falimentul economiei naţionale, stoparea corupţiei, furturilor, abuzurilor, recalificarea şi reintegrarea în muncă a şomerilor. Dacă Guvernul va continua să rămână în expectativă, Sindicatele vor organiza, ca primă reacţie, mitinguri de protest, în toată ţara, la

240

1992

11 sept. în luna august, lună a campaniei electorale, evenimentele

politice cele mai atent urmărite sunt cele care ţin de cursa apropiatelor alegeri.

-36 de partide, formaţiuni politice şi coaliţii au depus liste de candidaţi pentru alegerile parlamentare. Dintre acestea doar 9 au liste de candidaţi în toate cele 42 de circumscripţii electorale din ţară, atât pentru Senat cât şi pentru Camera Deputaţilor -C.D.R., F.D.S.N., F.S.N., M.E.R., P.N.L., P.R.M., P.S.M., P.U.N.R. şi P.R. (Partidul Republican). Pentru mandatele din Senat se înfruntă 66 de partide care propun 3 267 de candidaţi, iar pentru Camera Deputaţilor 81 de partide, formaţiuni şi coaliţii, cu 7 253 de candidaţi. La Ambasadele şi Consulatele României din străinătate 15 secţii de votare îşi vor aştepta alegătorii.

în faza de debut a campaniei electorale toată lumea -candidaţi şi alegători -declară că e de dorit să avem o confruntare civilizată între programe politice şi nu dispute de orgolii, atacuri la persoană, lovituri neloiale, violenţe verbale şi chiar fizice etc. în consecinţă în această etapă -a teoretizărilor făcute cu eleganţă şi ţinută - formaţiunile politice şi personalităţile care candidează la alegeri îşi fac cunoscute prin mass-media platformele program. Cele mai răsfăţate formaţiuni politice în sondajele de opinie efectuate în această perioadă sunt F.D.S.N. şi C.D.R. -când una când alta pe locul întâi în preferinţele electoratului. Cele două mari concurente, ilustrând şi două tendinţe diferite în politica românească au fost şi cele mai active în a-şi face cunoscute programele şi în a promite că vor scoate România din criza profundă în care se află, în cazul că vor fi pe placul alegătorilor.

F.D.S.N. îşi prezintă programul electoral sub deviza: „Să construim împreună viitorul României". Este chemarea unui partid care se autodefineşte drept partid social-democrat de centru-stânga. „Vom avea o economie puternică" promite F.D.S.N., „o economie socială de piaţă" care poate înflori pe fundamentul economiei româneşti aşa cum am moştenit-o şi care „nu este falimentară". Grija cea mai mare a F.D.S.N. este „protecţia socială" realizată „în funcţie de posibilităţile societăţii şi îndeosebi pentru categoriile defavorizate ale populaţiei" (peste jumătate din cetăţenii ţării se situează deja sub pragul sărăciei). în concepţia F.D.S.N. reglarea funcţionării economiei sociale de piaţă se poate realiza prin cel puţin două căi: prin implicarea structurilor statale şi folosirea unor pârghii ca impozitele, creditul, alocarea unor resurse strategice etc. ca şi prin acţiunea mecanismelor pieţei

241

C 16 - Istoria

1992

libere bazate pe corelaţia dintre cerere şi ofertă. Chiar dacă are încredere în virtuţile economiei de piaţă, F.D.S.N. refuză printr-un NU hotărât terapia de şoc ca o cale mai scurtă spre economia de piaţă. (Terapia de şoc nu poate decât să şocheze -afirmă candidaţii F.D.S.N., în campania electorală.) Iar în programul electoral se afirmă că este împotriva firii şi imoral să fie sacrificată o generaţie pentru un prezumtiv beneficiu al generaţiilor viitoare. Un alt principiu înscris în programul F.D.S.N. şi intens atacat de opoziţie este rolul important rezervat statului care „poate şi trebuie să intervină în economie" „să fie promotorul principal al promovării reformei economice". Numai statul poate realiza o „reformă care nu doare" adică o reformă nu ca un scop în sine, ci ca o garanţie a prosperităţii, un mijloc de eficientizare a unor unităţi economice care sunt mai puţin sau deloc rentabile. Ecuaţia F.D.S.N. propusă electoratului prin programul partidului e simplă: economie de piaţă = privatizare = prosperitate. Ce mai promite F.D.S.N.?

- Să protejeze economia naţională, urmărind ca prin privatizare investitorii români să deţină, în toate ramurile de activitate, majoritatea acţiunilor, respectiv cel puţin 51%.

- Să încurajeze întreprinzătorii particulari, pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.

-Să atragă capitalul străin în România. - Să asigure Redresarea, Relansarea, Restructurarea,

Retehnologizarea în economia naţională. -Să respecte ca pe o prioritate politica de protecţie socială. Partidele de opoziţie cu cele mai mari şanse în alegeri,

grupate în C.D.R., prezintă electoratului „Platforma-program pentru scoaterea ţării din criză prin Lege, Adevăr, Reconciliere şi Reformă". C.D.R. se defineşte ca o alianţă de partide şi formaţiuni care au vocaţia democraţiei şi care optează pentru schimbarea profundă a României, având ca obiectiv esenţial desprinderea totală a ţării de comunism prin limpezirea conştiinţelor şi schimbarea mentalităţilor, prin refacerea statului de drept, impulsionarea economiei, asigurarea securităţii sociale, reîntregirea teritoriului naţional, reintegrarea României în circuitul european, revenirea la tradiţiile spiritului de responsabilitate, la toleranţă, la patriotismul luminat. Documentul apreciază că România trece, în prezent, printr-o profundă criză morală, de autoritate şi credibilitate, economică şi socială.

Pentru a realiza proiectul societăţii promise, C.D.R. are în vedere:

- Redresarea morală a ţării prin reîntoarcerea la valorile 242

1992

fundamentale ale libertăţii, dreptăţii, solidarităţii şi credinţei. Nu se pot constitui instituţii noi când lipsesc adevărul, încrederea, loialitatea şi când legitimitatea morală a puterii este îndoielnică.

-Refacerea societăţii civile, care trebuie înfăptuită amplu şi rapid, va asigura exercitarea libertăţilor individuale şi colective, exercitarea neîngrădită a drepturilor omului, desfăşurarea democratică a vieţii publice, încurajarea proprietăţii particulare, privatizarea accelerată a proprietăţii de stat cu respectarea interesului naţional, fără violenţă socială, în mod ordonat şi favorabil pentru toţi cetăţenii. Rolul statului se va limita la exercitarea funcţiilor sale administrative, diplomatice, militare, de asigurare a asistenţei şi protecţiei sociale. Societatea civilă românească nu se poate înfăptui fără să se ajungă la adevărata reconciliere naţională. C.D.R. respinge categoric blamul şi culpabilizarea nediferenţiată care să afecteze milioanele de membri de partid dintre care unii au ocupat funcţii de partid neretribuite. Aceştia sunt chemaţi să contribuie la reconstrucţia politică, economică şi morală a ţării. Sunt consideraţi însă lipsiţi de credit moral foştii activişti plătiţi şi cadrele fostei Securităţi. Numai acestora C.D.R. le cere să nu încerce să forţeze intrarea în Parlamentul ţării în perioada următoarelor două legislaturi, aşa cum recomandă interzicerea temporară a accesului la funcţii publice al persoanelor care au comis abuzuri grave în timpul dictaturii comuniste. Justiţia trebuie să-şi spună cuvântul în cazul celor care, începând cu 6 mart. 1945, au contribuit direct şi activ la instaurarea dictaturii comuniste în România, au iniţiat şi condus principalele acţiuni teroriste îndreptate împotriva fiinţei biologice şi spirituale a naţiunii, „autori prezumtivi ai unor crime împotriva umanităţii". în societatea civilă cultura, biserica, învăţământul trebuie să-şi găsească demnitatea şi susţinerea materială pe măsura importanţei lor. Tineretul, considerat şansa viitorului, are nevoie de o atenţie specială, care să-1 scoată din starea de demoralizare, firească datorită marginalizării şi persecuţiilor la care a fost supus. C.D.R. propune chiar un „Program de urgenţă naţională pentru tineret" care să salveze această categorie de la blazare şi să împiedice emigrarea, masivă în ultimii ani.

-Restructurarea şi stabilizarea economică, având ca fundament reforma proprietăţii, sunt proiectate la nivel macroeconomic şi la nivel sectorial, unde agricultura e considerată principalul factor al refacerii economice şi al ieşirii din criză.

-Un capitol distinct este consacrat refacerii şi consolidării 243

1992

instituţiilor statului de drept, condiţionate de separarea puterilor în stat.

Şi alte formaţiuni politice îşi prezintă pe îndelete programele -P.N.L., F.S.N., P.D.A.R., P.R.M., P.S.M. -iar membrii de partid înscrişi în listele de candidaţi pentru alegerile parlamentare insistă la întâlnirile cu alegătorii asupra acelor teme care impun o imagine cât mai convenabilă partidelor respective. Pe măsură ce se consumă timpul campaniei electorale se renunţă la eleganţă şi fair-play. Cei mai iritabili sunt candidaţii care au impresia că nu li se dă ocazia să-şi cucerească electoratul. De exemplu, au loc mai multe runde de conflicte pentru timpii de antenă. Partidele neparlamentare, mai ales, se simt nedreptăţite şi pentru că trebuie să plătească timpii de antenă (50 lei/minut), dar în special pentru că îi obţin cu dificultate şi în număr insuficient. O serie de partide neparlamentare intenţionează să înfiinţeze „Alianţa pentru Demnitate Naţională", ca o formă de rezistenţă împotriva limitărilor discreţionare la care e supusă voinţa lor de exprimare şi afirmare prin legile în vigoare. Alianţa ... nu sa născut însă pentru că partidele care trebuiau s-o compună n-au reuşit să se întâlnească. La sfârşitul zilei de 27 aug. termen limită de primire a înscrierilor pentru alegerile prezidenţiale, cetăţenii României puteau afla ce personalităţi politice sperau să întruchipeze modelul lor de preşedinte al ţării: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Caius Traian Dragomir. Gheorghe Fuñar, loan Mânzatu, Mircea Druc. Primul care şi-a depus candidatura la Biroul Electoral Central a fost Ion Iliescu, deşi tot el a fost ultimul care a declarat că va candida, răspunzând echivoc tuturor celor care aveau curiozitatea să-i afle din timp intenţiile. (La 20 apr. 1992, în timpul unei vizite la Braşov, este întrebat dacă va lupta pentru un nou mandat prezidenţial. Ion Iliescu răspunde: „Eu sunt un reflector, dacă ţara o va cere". Tot atunci, Mircea Sevaciuc i-a propus să nu mai intre în competiţia electorală, dar Ion Iliescu are contra-argumentele lui: „Ce, e mai credibil Jelio Jelev?".) Programul electoral al lui Ion Iliescu are ca titlu sloganul său electoral: „Cred în schimbarea în bine a României", iar pe fotografiile care l-au reprezentat în campania electorală se putea citi: „Libertate, Omenie, Hărnicie". Ultimul încris în cursa pentru Cotroceni a fost Mircea Druc. Candidaţii la preşedinţie au avut parte de 19 contestaţii, toate fără nici un efect. Cel mai contestat a fost Ion Iliescu, pentru că a candidat şi pe listele F.D.S.N. ca senator. Nicolae Ştefănescu Drăgăneşti. preşedintele L.A.D.O. şi unul dintre cei care contestă candidatura de senator a lui Ion Iliescu

244

1992

(un contestatar tenace în acest caz a fost şi Nicglae Cerveni), susţine că acesta ori e membru de partid şi atunci nu poate fi preşedinte, ori e independent şi atunci nu a depus listele cu semnături necesare candidaţilor pentru Parlament. Mircea Druc, contestat şi el ca fost cetăţean al U.R.S.S., declară, după ce contestaţia e respinsă: „Dacă ar fi fost acceptată contestaţia, ar fi fost o a doua mare lovitură dată Basarabiei. Nu mă tem, a fost o explozie a unei păstăi de fasole care nu-mi va modifica intenţiile şi strategia electorală". Au mai aspirat la candidatura pentru preşedinţie şi Lucian Cornescu, Ion I.Brătianu. Nica Leon, Sorin Marpozan, Călin Rosetti, Constantin Cojocaru, Viorel Sălăgean, Ioan Godea, Dumitru Mazilu. A făcut senzaţie propunerea lui Radu Câmpeanu ca ex-regele Mihai să candideze la preşedinţie susţinut de P.N.L. Radu Câmpeanu şi-a anunţat intenţia înainte de a se consulta cu fostul suveran, care refuză net ghiduşa propunere printr-un mesaj adresat poporului român: „Nu pot fi nici candidatul unui partid şi nici cel al unei coaliţii (...). Consider că nu ar fi cinstit nici faţă de voi, mei faţă de propria mea conştiinţă, dacă m-aş folosi de procedura unei alegeri la preşedinţia republicii pentru a-mi înlesni reîntoarcerea pe tronul de pe care am fost alungat în 1947, printr-o lovitură de stat comunistă, comandată de o putere străină. Am toată încrederea atât în forţele religioase, civile şi sindicale, cât şi în partidele politice din România, că vor găsi formula revenirii mele în capul statului, ca Regele

vostru legitim". # 30 aug. La hotelul Athénée Palace moment festiv de

inaugurare a campaniei electorale a lui Emil Constantinescu. Se remarcă prezenţa rivalilor sărbătoritului: Ioan Mânzatu şi Caius Traian Dragomir. Ziariştii se întreabă dacă nu cumva se pun bazele unei Convenţii a contracandidaţilor lui Ion Iliescu.

• 1 sept. Luna campaniei electorale şi a alegerilor parlamentare şi prezidenţiale începe cu două evenimente:

-Cresc simţitor preţurile la unele produse de bază pentru că intră în vigoare hotărârea Guvernului de a le retrage -parţial sau total - susţinerea financiară.

-Cei şase candidaţi la preşedinţia României se prezintă împreună în faţa cetăţenilor ţării, într-o emisiune de televiziune, realizată de Florin Brătescu.

Tot la 1 sept. Victor Surdu, preşedintele P.D.A.R., anunţă o nouă fuziune (a cincea) a partidului său. P.D.A.R. se uneşte cu Partidul Muncii şi Dreptăţii Sociale care-1 are ca lider pe Corneliu Stegaru şi aduce o zestre de 32 000 de cotizanţi, inclusiv unele 245

1992

vedete ale sportului - Mircea Sandu, Mircea Lucescu, Necula Răducanu. Cassai Adalbert, Vasile lanul -care devin membri ai conducerii P.D.A.R. Şi ecologistul Toma George Maiorescu optează pentru P.D.A.R. unde i se oferă funcţia de şef al Departamentului de Ecologie şi Protecţie a Mediului.

-C.D.R. decide ca fiecare candidat al coaliţiei la alegerile parlamentare să se considere automat demis în cazul în care s-ar descoperi că a fost lucrător sau colaborator al Securităţii, ori că a ocupat în regimul comunist funcţii ce intră în atingere cu punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara.

-Cristian Zăinescu, deputat P.N.L., face cunoscut că-şi întrerupe campania electorală în semn de protest faţă de amestecul abuziv al lui Radu Câmpeanu în listele de candidaţi ai P.N.L. Câmpeanu consideră atitudinea lui Zăinescu un afront la adresa sa şi a Biroului Executiv al partidului.

• 2 sept. Lâszlo Tokes declară greva foamei pe termen nedeterminat în clădirea Bisericii Reformate din Timişoara. El afirmă că doreşte să realizeze „o sinteză principială a celor petrecute în ţară din '89 încoace" şi cere dreptate pentru toate cauzele pe care le consideră nerezolvate, începând cu cele ale etniei sale şi continuând cu momentul dec. '89, 13-15 iun. '90 etc.

• 2-3 sept. Minisesiunea de toamnă (1-10 sept.) începe în forţă în Camera Deputaţilor. După ce parlamentarii s-au luptat vitejeşte pentru repartiţia locurilor în structurile de conducere ale Camerelor, deputaţii reiau proiectul unei legi aprig controversate şi respinse în ultima zi a sesiunii anterioare: Legea privind măsurile premergătoare reglementării situaţiei juridice a unor imobile trecute în proprietatea statului după 6 mart. 1945. Adoptată de deputaţi, Legea obligă Guvernul ca, la 6 luni după intrarea în vigoare, să propună Parlamentului un proiect de lege care să reglementeze situaţia juridică a acestor imobile ce trebuie să rămână neschimbată, în aşteptarea legii respective. în atmosfera încărcată, datorită subiectului în discuţie, intervenţia deputatei Daniela Crăsnaru a fost urmărită cu atenţie şi recompensată cu aplauze: „Nomenclatura nu a putut fi niciodată definită de la această tribună; ei bine, nomenclatura din România e Liga chiriaşilor din vile. Să nu ne lăsăm induşi în eroare prin sentimentalisme. «Bieţii chiriaşi» nu sunt cei din bojdeuci, ci sunt cei din vile, animaţi de ură faţă de foştii proprietari, arzând de nerăbdare să devină ei proprietari. Această lege ar trebui votată de aceia dintre noi care sunt chiriaşi la bloc sau proprietari de

246

1992

apártamete la bloc, făcute prin C.A.R.". • 3 sept. La şedinţa extraordinară a Consiliului Naţional

Coordonator al P.DA.R, se adoptă, într-o atmosferă euforică, Mesajul electoral al partidului. Agrarienii promit electoratului să scoată România din criză şi s-o conducă spre prosperitate, ba chiar s-o transforme într-un mare exportator de produse agricole. Şi toate acestea în numai 2-3 ani şi numai prin efortul propriu de redresare a agriculturii. O asemenea perspectivă îi face pe agrarienii prezenţi la şedinţă să-1 aplaude frenetic pe liderul lor, Victor Surdu. Purtat de valul de simpatie din interiorul partidului, Victor Surdu se aventurează într-un pelerinaj la troiţa din Piaţa Universităţii care trebuia să transfoţrme un triumf local al partidului său, într-un triumf naţional. în Piaţa Universităţii Victor Surdu are parte de un tratament pe care l-au cunoscut şi alţi importanţi oameni politici -este huiduit.

-Ion Iliescu dă publicităţii o scrisoare deschisă către Lâszlo Tokés: „Avem cu siguranţă percepţii diferite asupra evenimentelor de la Târgu Mureş. Pentru mine este clar că evenimentele respective au fost stimulate din afară şi declanşate de venirea unor grupuri masive de mii de cetăţeni din Ungaria, care s-au comportat de o manieră incalificabilă în România". „Politica în domeniul minorităţilor e alta decât o descrieţi dumneavoastră şi se situează la nivelul standardelor europene". Preşedintele României semnalează şi combate contradicţiile din declaraţiile pastorului, dar în finalul scrisorii îl invită la o întrevedere. Lâszlo Tokés declară că scrisoarea lui Ion Iliescu îl onorează, dar nu-1 poate convinge să renunţe la greva foamei, ci îl predispune doar la analiza contradicţiilor scrisorii. Invitaţia la dialog făcută de preşedintele ţării primeşte următorul răspuns: „Fiind în greva foamei Iliescu ştie că nu mă pot deplasa, dar primesc cu plăcere orice oaspete". Ulterior pastorul va refuza să-1 întâlnească pe Ion Iliescu, pentru că nu i-au convenit unele afirmaţii făcute de acesta la postul de radio B.B.C.

• 4 sept. Mesajul lui Corneliu Vădim Tudor către Lâszlo Tokés: ,Animat de sentimente umaniste.am expediat astăzi, la reşedinţa actuală a domnului Tokés, un pachet conţinând alimente în valoare de 10 000 lei, precum şi o biblie ortodoxă, în speranţa că nu-1 va mai mânia pe Dumnezeu". Inginerul Victor Doru Fuior, din Sibiu, declară greva foamei împotriva atitudinii lui Tokés, a cărui activitate o consideră antiromânească şi antinaţională. Inginerul Fuior intenţionează să rămână în greva foamei mai mult cu o zi decât Lâszlo Tokés.

247

1992

- Unul dintre cele 8 rapoarte întocmite de comisiile parlamentare de cercetare a cazurilor de corupţie (casele repartizate nomenclaturii, utilizarea unor fonduri bugetare, cazul Airbus, fondurile contului Libertatea etc.) se ocupă de identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi. Deşi comisia nu a localizat aceste fonduri, a emis ipoteza că o parte din ele ar putea fi depozitate în conturile a patru bănci străine care au filiale sau sucursale la Bucureşti. Membrii comisiei invocă lipsa de sprijin din partea Guvernului (este citat Theodor Stolojan care a afirmat că tentativa de a recupera aceste fonduri este „o aiureală") atât pentru comisia senatorială condusă de Dragoş Luchian (F.D.S.N.) cât şi pentru cea înfiinţată în aug. 1990, condusă de Ion MAnghel, din Ministerul de Externe şi având membri din Procuratură, Ministerul de Justiţie, M. I., M.Ap,N, Una dintre concluziile comisiei este că „descoperirea fondurilor deturnate de Ceauşescu s-a abordat «de ochii lumii» fără nici o convingere şi seriozitate din partea Guvernului".

• 7 sept. într-un comunicat al Biroului de presă al Preşedinţiei României, se anunţă că Ion Illescu este dispus să angajeze un dialog cu Lâszlo Tokes la Palatul Cotroceni.

• 8 sept. Lâszlo Tokes răspunde mesajului lui Ion Iliescu din 7 sept., cerându-i să revină în mod public la afirmaţia că greva ar fi o diversiune şi să accepte o discuţie cu toate organizaţiile ce posedă documente în care se află răspunsuri la problemele conţinute în scrisoarea deschisă pe care i-a adresat-o lui Ion Iliescu.

• 8-10 sept. Mai multe organizaţii, ligi, federaţii, asociaţii naţionale şi internaţionale, precum şi persoane particulare îi cer lui Lâszlo Tokes să renunţe la greva foamei. C.D.R., una dintre acestea, consideră că, deşi unele dintre motivele care l-au condus la o formă radicală de protest sunt întemeiate, totuşi momentul protestului, în plină campanie electorală şi în imediata apropiere a alegerilor, este greşit ales.

• 10 sept. Parlamentarii sunt prinşi într-o nouă bătălie, cea pentru stema ţării. Mărul discordiei este oportunitatea prezenţei în stemă a coroanei de oţel. Legea privind stema ţării şi sigiliul statului (nr. 102, promulgată la 19 sept. '92) va fi adoptată în forma pentru care s-au luptat majoritarii, adică fără coroana considerată de ei un simbol monarhic, deci depăşit. Opoziţia a susţinut că „era unică în lume fiind un simbol al patriotismului român şi nu neapărat al monarhiei. Polonia şi Ungaria n-au 248

1992

îndepărtat-o, noi, da. îndepărtarea a fost făcută cu ură şi teamă". (Dan Berindei, preşedintele Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române) Dan Amedeo Lăzărescu afirmă că „s-a măcelărit blazonul ţării" prin îndepărtarea coroanei.

• 11 sept. Lâszlo Tokes anunţă că încetează greva foamei, întrucât consideră că protestul său şi-a atins scopul. Una dintre dorinţele lui imediate şi mărturisite este să facă o vizită în comuna Hodac (Târgu Mureş) pentru a-1 întâlni „pe fratele nostru Mihai Cofariu".

• 14 sept. Consiliul pentru refacerea P.N.L. face publică o declaraţie ai cărei semnatari (disidenţi ai P.N.L., întemeietori şi membri ai altor partide liberale: Dinu Patriciu, René Radu Policrat, Cristian Zăinescu, Horia Rusu, Mihai Carp, Nicolae Sinescu, Daniela Crăsnaru, Horia Pascu, Sabin Ivan, Dumitru Călueanu, Mircea Curelea) anunţă că vor unitatea liberalilor sub deviza „Un P.N.L. fără Câmpeanu". Toţi îl consideră pe Câmpeanu autorul vrajbei liberale („un zero politic, un pseudo-liberal" -crede Dinu Patriciu), dar fiecare are reticenţe şi faţă de colegii din alte partide liberale pentru că „ei nu sunt adevăraţii liberali".

• 12-14 sept. Ion Iliescu vizitează pavilionul României din cadrul Expoziţiei de la Sevilla. în Spania este primit de regele Juan Carlos şi de regina Sofia şi are o întâlnire cu premierul Felipe Gonzales. Continuându-şi turneul în Italia, cea mai importantă întâlnire este aceea cu Papa Ioan Paul al II-lea (România a reluat relaţiile cu Vaticanul, întrerupte în 1948).

• 15 sept. Ziua de 15 a fiecărei luni din campania electorală este o zi cu ghinion pentru unii candidaţi în alegeri. Dacă la 15 aug. Ion Iliescu a fost huiduit la Constanţa, la 15 sept. vine rândul lui Gherghe Funar să ajungă, într-un mod neprevăzut, în centrul atenţiei. Socotind că în campania sa electorală Timişoara este o redută care poate fi cucerită prin farmecul personal, şeful P.U.N.R. descinde în oraşul martir, dar îi prinde pe timişoreni într-o dispoziţie proastă. în loc să-1 aplaude şi să-i promită votul lor, aceştia îl huiduie, îl apostrofează, îl fugăresc, punându-i în pericol integritatea fizică. Pentru a se salva, Gheorghe Funar se baricadează în Catedrala oraşului şi, după câteve ceasuri de aşteptare încordată, iese din lăcaşul sfânt sub escortă, printr-un loc ferit de mânia mulţimii. Spre deosebire de Ion Iliescu, liderul P.U.N.R reuşeşte să se stăpânească şi chiar să-şi păstreze umorul, chiar dacă purtătorul său de cuvânt va declara că a fost vorba despre o „tentativă de atentat". în zilele următoare, necazul lui

249

1992

Funar va fi deplâns de toată lumea, inclusiv de candidaţii la preşedenţie, iar presa va evoca episodul minut cu minut. Protagonistul incidentelor încearcă să mai tempereze avântul celor care au dat o amploare exagerată afrontului ce i s-a adus de către timişoreni: „Eu m-am ales cu o piatră în cap care m-a lovit tangenţial, din fericire. Nu e cazul să ajung la Cotroceni cu cucuie". Dintre toţi candidaţii la preşedinţie, Gherghe Funar susţine cu un desăvârşit aplomb că va moşteni Cotroceniul şi promite să-şi sărbătorească ziua de naştere -29 sept. -în mult râvnitul palat prezidenţial.

-Pe măsură ce se consumă timpul campaniei electorale şi creşte numărul întâmplărilor pitoreşti, electoratul începe să fie tot mai preocupat, nu atât de viitorul ţării decis prin alegeri, cât de câştigătorii competiţiei pe care o urmăresc şi o susţin ca pe o competiţie sportivă de interes naţional cu posibile reverberaţii internaţionale. Primează nerăbdarea de a ghici cine va urca pe podium în acordurile imnului naţional. Se dau publicităţii tot mai multe sondaje de opinie, toată lumea face supoziţii, iar personalităţile zilei sunt invitate să le facă publice, se organizează concursuri, se fac pariuri etc. Ca în toate momentele de răscruce postdecembriste ale ţării este consultat oracolul Brucan. Politologul prevede o formulă politică de coabitare (ca în Franţa), cu Iliescu preşedinte şi un guvern de coaliţie condus de un prim-ministru al C.D.R. Ziarul Adevărul propune concursul „Oracol electoral", prin care cititorii sunt invitaţi să trimită la redacţie previziunile lor în legătură cu rezultatul alegerilor, urmând ca acela care se va apropia cel mai mult de rezultatele comunicate de B.E.C. să primească nu doar diploma „Politologul necunoscut", ci şi ultimul tip de Peugeot (106 XN), din care nici un exemplar nu intrase în ţară până la data concursului. Cu această ocazie cel mai norocos dintre difuzorii ziarului avea să primească un televizor Goldstar. Un asemenea concurs, destul de costisitor, avea nevoie de un sponsor, care putea fi un participant la cursa electorală interesat să câştige rapid simpatia alegătorilor. Şi-a oferit serviciile de sponsor pentru acest concurs tânărul şi nărăvaşul N.P.L. Alături de previziunile optimiste, cu semnificaţia unor jocuri distractive de vacanţă, apar şi previziunile sumbre. (Adrian Severin -„în septembrie riscăm o mineriadă electorală"; Adrian Vilău -„Orice e posibil în ţara asta unde un preşedinte face ce vrea el") sau anticipările făcute cu metode ştiinţifice ale instituţiilor specializate în sondarea opiniei publice. Cu puţin timp înainte de ziua alegerilor, I.R.S.O.P. comunică rezultatele unei anchete de

250

1992

opinie: va fi o luptă strânsă între F.D.S.N. (25%) şi C.D.R. (24%), pe de o parte şi între Ion Iliescu (38%) şi Emil Constantinescu (31%), pe de altă parte.

în centrul atenţiei alegătorilor se plasează candidaţii la preşedinţie. Unele sondaje de opinie situează pe locul întâi în ierarhia preferinţelor pe Ion Iliescu, iar altele pe Emil Constantinescu. Urmează Gheorghe Funar, Calus Tralan Dragomir, Ioan Mânzatu şi Mircea Druc.

ION ILIESCU (vezi schiţa biografică de la pag. 88). Sigla care îl reprezintă pe preşedintele ţării în campania electorală e formată din trei trandafiri învăluiţi în tricolorul naţional. Asemănarea cu sigla F.D.S.N. se datorează unor convingeri comune cu această formaţiune politică recent înfiinţată şi care, alături de P.U.S.D. şi Partidul Socialist Democrat Român, îl susţine în alegeri. (Ion Iliescu însuşi explică de ce preferă cei trei trandafiri ai F.D.S.N. în locul trandafirului solitar al F.S.N.: „Simbolul electoral al F.S.N., sub care s-au obţinut altădată victorii, este acum otrăvit". F.S.N. se pronunţă la rândul său în legătură cu simbolul electoral al F.D.S.N.: „Cei trei trandafiri F.D.S.N. suntMarx.Engels şi Lenin", iar sursa de inspiraţie în alegerea lor este coperta publicaţiei Munca de partid din 9 mart. 1980.) Sloganul electoral cel mai la îndemână pentru Ion Iliescu: „Cred în schimbarea în bine a României".

Ce promite alegătorilor? Ceea ce promite şi F.D.S.N., cu unele nuanţări şi accente proprii: drumul spre democraţie e ireversibil, ne vom îndrepta către economia socială de piaţă în condiţiile unei protecţii sociale deplin asigurate, preşedintele însuşi intenţionând să propună Parlamentului un plan minimal de redresare economică a ţării în favoarea protecţiei pentru muncitori şi alte categorii de salariaţi, se va ajunge la reunirea tuturor forţelor constructive ale ţării, va fi un preşedinte al tuturor românilor.

în campania electorală Ion Iliescu s-a deplasat în multe localităţi din ţară (Reşiţa, Suceava, Alba, Călăraşi - Combinatul siderurgic, Teatrul popular, unde dovezile de simpatie au fost contracarate de manifestări antiprezidenţiale, Staţiunea de Cercetări Agricole Fundulea etc. ), a vizitat unităţi industriale şi agricole, a ţinut cuvântări în cadrul unor adunări populare, a dat interviuri, a participat la conferinţe de presă.

Cum îl văd susţinătorii? Biroul de presă „Campania electorală Ion Iliescu" consideră ca principale atuuri ale candidatului onestitatea, consecvenţa acţiunilor pentru schimbarea în bine a României. Admiratorii îl cred cinstit, iubit şi stimat de popor, tole-

251

1992

rant, dornic să realizeze reconcilierea naţională şi să ducă o politică a transparenţei, omul politic care se bucură de cea mai mare credibilitate.

Ce îi reproşează adversarii? A tăcut la Congresul al XIII-lea când Constantin Pârvulescu 1-a acuzat pe Nicolae Ceauşescu, a tăcut tocmai el care se considera opozant al dictatorului, a coordonat represiunea împotriva studenţilor protestatari, în Bucureşti, în 24 şi 25 dec. 1968. A convocat o şedinţă de prelucrare a acestora la Centrul Universitar Bucureşti la care au mai participat Cornel Pacoste, Ion Traían Ştefănescu şi Dan Marţian. Cultivă lipsa de transparenţă în viaţa politică. A fost prea tolerant faţă de Petre Roman pe care nu 1-a revocat constituţional. A greşit în alegerea sfetnicilor prezidenţiali. I-a insultat pe demonstranţii din Piaţa Universităţii. A acţionat duşmănos faţă de Proclamaţia de la Timişoara. Se înclină lui Lászlo Tokes care îşi bate joc de el. N-a făcut nimic pentru a impune adevărul despre evenimentele din dec. 1989 şi 13-15 iun. 1990, tolerează şi chiar încurajează menţinerea sau refacerea structurilor vechiului regim, i-a protejat şi îi protejează pe vechii activişti de partid şi pe lucrătorii fostei Securităţi. împiedică aplicarea legilor ţării. Uită să spună ce a făcut din ce a promis. A fost şi a rămas omul Moscovei şi adeptul comunismului (acuzaţie combătută de Ion Iliescu). Calus Traian Dragomir îi propune lui Ion Iliescu să-şi ia concediu fără plată în perioada campaniei electorale.

EMIL CONSTANTINESCU. Născut la 19 nov. 1939, la Tighina, Republica Moldova, în familia unui inginer agronom, originar din Regat. Absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1960) şi al Facultăţii de Geologie şi Geografie a Universităţii Bucureşti (1966). Doctor în geologie (1979). Carieră universitară-asistent, lector, conferenţiar (1987), profesor (1990) la Catedra de Mineralogie a Facultăţii de Geologie şi Geografie din Universitatea Bucureşti (din 1992) şi preşedinte al Conferinţei Naţionale a Rectorilor din România. A scris şi a publicat numeroase cărţi, numeroase studii, în tară şi străinătate, a predat şi a ţinut conferinţe la universităţi de renume din străinătate. Premiul Academiei pentru „Mtneralogeneza zăcământului Sasca Montana" (1988). membru al societăţilor geologice din S.U.A., Marea Britanie, Germania etc. Sigla sub care evoluează în campania electorală este cea a C.D.R. (alianţa care îi susţine candidatura la preşedinţie) -o cheie într-un cerc. Sloganul electoral preferat „Să reclădim împreună speranţa".

Ce promite alegătorilor? O schimbare radicală în viaţa 252

1992

cetăţenilor ţării aşa cum e descrisă în platforma C.D.R. In campania electorală, pe care a început-o la Timişoara şi a terminat-o la Sibiu, Emil Constantinescu sa întâlnit cu simpatizanţii săi şi ai C.D.R. în numeroase localităţi din ţară (Baia Mare, Cluj, Sighetu Marmaţiei, Bacău, Braşov etc.), a dat interviuri în diverse publicaţii, la posturi de radio şi televiziune, a fost prezent la conferinţe de presă, a inspirat apariţia unui Club Emil Constantinescu la Braşov şi a lansat Proclamaţia de la Cluj, în numele C.D.R. care conţine şi un apel către cetăţeni pentru a face din ziua de 27 sept. „o răscruce istorică şi ziua învierii României", ziua când „de noi toţi depinde ca România să devină ea însăşi".

Cum îl văd susţinătorii? Om bun, cald, apropiat de ceilalţi, dar şi om de opinie, ferm în apărarea legilor ţării, un om liber înainte de toate, simbolul şi imaginea celor ce şi-au găsit libertatea în dec.'89.

Ce îi reproşează adversarii? Este un valoros profesor geolog, dar nu este un om politic şi de aceea poate fi considerat o marionetă, uşor de manevrat de experimentaţii politicieni care se află în spatele lui. Blândul Emil a deschis balconul Universităţii în timpul demonstraţiilor din 1990, nu dintr-un imbold personal, ci manevrat. După dec. '89 a ajuns profesor universitar (Ion Iliescu). A avut funcţii de conducere în organizaţia P.C.R. din facultatea unde era conferenţiar (Ion Iliescu). A fost impus C.D.R. drept candidat la preşedinţie datorită unor legături strânse pe care le are cu unele organisme americane (Corneliu Vădim Tu-dor). A fost susţinut pentru candidatura la preşedinţie de locomotiva C.D.R., care ar fi U.D.M.R. şi căreia probabil că i-a promis ceva în legătură cu Transilvania (Gheorghe Funar). Dacă va fi ales preşedintele ţării, îl va aduce pe regele Mihai şi va reface monarhia. Va restitui marile averi confiscate după 1945 proprietarilor, aducând populaţia în cea mai grea mizerie şi umilinţă.

GHEORGHE FUNAR. Născut la 29 sept. 1949 la Sânico-lau-Mare, judeţul Timiş. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice din Cluj-Napoca (1973). Carieră universitară (asistent) în învăţământul agricol (1977). Din 1990 urcă treptele ierarhiei universitare până la funcţia de prodecan al Facultăţii de Horticultura şi membru în Senatul Universităţii de Ştiinţe Agricole. Este autorul unor lucrări ştiinţifice. Sigla care 1-a reprezentat în campania electorală este cea a P.U.N.R, - harta României cu iniţialele Vetrei Româneşti.

Sloganul electoral: „Muncă.legalitate, demnitate, unitate naţională şi credinţă în Dumnezeu". A fost deosebit de activ şi

253

1992

ofensiv în campania electorală (Cluj, Satu-Mare, Bucureşti, Braşov, Ţebea etc), susţinând permanent că va câştiga bătălia pentru Cotroceni şi atacându-şi nemilos adversarii cei mai de temut: Ion Iliescu şi Emil Constantinescu.

Ce promite alegătorilor? Când va ajunge preşedinte, românii vor fi liniştiţi în orice colţ al ţării inclusiv în Covasna şi Harghita. Reîntregirea teritoriilor româneşti. Legături strânse cu românii aflaţi în ţările vecine şi în toate ţările lumii. Oprirea imediată a reformei în varianta Roman-Stolojan, pe care o consideră o încercare reuşită de subminare a economiei naţionale. Se va trece la adevărata privatizare, dar pe alte baze, de exemplu prin vânzare de acţiuni. Vor fi înlăturaţi cei care în 1990 au lucrat pentru subminarea economiei naţionale, începând cu vârfurile ierarhiei, adică „vom curăţa peştele de la cap". Se va ajunge ca „la vremuri noi să existe oameni noi pentru un program nou". Tot pentru a asigura liniştea cetăţenilor se va modifica şi Codul Penal (se vor înăspri pedepsele), se va întări M. I., se va adopta o Lege a presei. Pe plan extern ne vom orienta spre Europa, în special spre statele vecine, dar vom da prioritate relaţiilor cu statele lumii a treia.

Evoluţia lui Gheorghe Funar în campania electorală a trezit unora speranţe, pe alţii ia iritat (pe timişoreni ia adus chiar într-o stare de furie activă), pe mulţi ia amuzat, iar unii ziarişti au propus o ipoteză care a câştigat tot mai mult teren - înscrierea lui Gheorghe Funar în cursa prezidenţială este doar o diversiune.

CAIUS TRAI AN DRAGOMIR. Născut la 16 iul. 1939 la Slatina, într-o familie de intelectuali. Absolvent al Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1963), doctor în ştiinţe medicale (1971), antrenat în munca de cercetare medicală din Bucureşti. A conferenţiat la mstitute şi universităţi din străinătate: Institutul Nobel -Stokholm, Universităţile de la Oxford, Boston, San Francisco, Koln, Bonn, Louvain, Bruxelles. A efectuat stagii „Fulbright" la Universitatea Carolina de Nord. S-a făcut cunoscut şi ca poet, eseist şi publicist şi ca semnatar al Proclamaţiei de la Timişoara (1990). Consilier al primului-ministru (apr. 1991), subsecretar de stat la Departamentul Informaţiilor (iun. 1991 - aug. 1992), vicepreşedinte al F.S.N. (din mart. 1992). Candidat la preşedinţia României din partea F.S.N.

Sigla în campania electorală a fost trandafirul F.S.N.-ist. Sloganul electoral preferat: - „Schimbare fără ură şi fără răzbunare".

în campania electorală (Târgu Mureş, Sfântu Gheorghe, Suceava, Ploieşti, Bucureşti etc.) a fost deseori însoţit de Petre

254

1992

Roman şi de alte personalităţi din staff-ul F.S.N. şi s-a făcut remarcat prin ţinuta discursului electoral (considerată de unii o calitate, de alţii un defect) destinat mai ales intelectualilor (nu şi superintelectualilor) şi tinerilor. Pentru această ţinută sau pentru că nul considerau un concurent periculos, adversarii nu l-au copleşit cu acuze, dar a primit toate reproşurile inspirate de F.S.N. Programul electoral prezentat în presă şi popularizat în campania electorală are ca titlu IVoua Românie care „nu este decât România eternă, în care suferinţa devine bucurie, dorul devine voinţă, speranţa devine adevăr". „Noua Românie se va naşte din România eternă, printr-o schimbare fără ură şi fără răzbunare ce va merge până la capăt". Noua Românie este prefigurată ca:

1) O Românie unică şi indivizibilă, în care „să ne regăsim unitatea - nimic nu e mai puternic în noi decât principiul românismului -în deplin respect pentru pluralism şi modernitate, în deplin respect pentru tradiţie". Elementele neocomuniste au dezbinat şi vor dezbina naţiunea şi patria ori de câte ori avantajele de privilegiaţi ai fostului regim (care au reuşit să se salveze şi să revină în atenţie) sunt ameninţate. „Nu s-a făcut nimic pentru ca Basarabia să revină cu bunăvoinţă şi demnitate la ţară ". Se impune o atitudine mai fermă în politica externă.

2) O Românie a curajului. Comunismul dar şi „elementele neocomuniste ale puterii postrevoluţionare şi altele din afara acesteia şi din opoziţie au încercat să menţină frica la scara întregii naţiuni".

3) O Românie a prosperităţii. Elementele conservatoare au blocat reforma care trebuie reluată prin accelerarea privatizării şi prin alte orientări cuprinse în Platforma-program „Viitorul azi" a F.S.N., menită să conducă la relansarea economiei etc. etc.

Calus Traian Dragomir observă că în campania electorală a fost singurul care s-a pronunţat decis împotriva comunismului şi care a pronunţat răspicat cuvântul capitalism. Anticomunismul e de neconceput fără toleranţă (de aici sloganul schimbare fără ură şi fără răzbunare), iar capitalismul care conduce la democraţie, transparenţă, dialog, asigură şi adevărata protecţie socială. în capitalismul la care aspiră Calus Traian Dragomir individualismul este motorul acţiunii omeneşti, iar social-democraţia corectează dezechilibrele şi înfăptuieşte protecţia socială. Şi Caius Traian Dragomir îşi declară opţiunea pentru republică.

Gheorghe Funar consideră că C.T. Dragomir este „un satelit al C.D.R," şi că ar fi neconstituţional să ajungă preşedinte, pentru că în Constituţie nu există un post de tutore aşa cum are

255

1992

candidatul F.S.N., în persoana lui Petre Roman. IOAN MÂNZATU. Născut la 11 aug. 1932 la Bobâlna, judeţul

Cluj. Absovent al Facultăţii de Fizică şi Matematică a Universităţii Bucureşti (1955), doctor în fizică (1964). Cariera ştiinţifică: cercetător la Institutul de Fizică Atomică (1955-1972), profesor la Facultatea de Fizică a Universităţii Bucureşti, consilier ştiinţific pentru dezarmare în cadrul M.A.E. (1964-1967), membru al (şi în conducerea) unor importante instituţii ştiinţifice din ţară şi din străinătate, răsplătit cu premii şi distincţii. Autorul unui impresionant număr de lucrări ştiinţifice (fizica atomică şi nucleară, electronica nucleară, biofizică, biotehnologie) şi chiar al unor invenţii brevetate ca şi al unor romane şi nuvele science-fiction. Este candidatul la preşedinţie din partea Partidului Republican pe care îl şi conduce şi îl consideră o formaţiune de centru la apariţie, ce sa deplasat încet şi sigur spre centru dreapta. Platforma-program a Partidului Republican, cea cu care se prezintă în alegeri Ioan Mânzatu, este „profund liberală", dar în perioada de tranziţie „social-liberală" şi „republicană", cu opţiune pentru „republica parlamentară", ceea ce n-ar exclude un viitor referendum pentru ca populaţia să aleagă odată pentru totdeauna între republică şi monarhie. Ioan Mânzatu consideră că în România s-a impus o antireformă care ar trebui corectată printr-o lege a privatizării, a fondului funciar, a garantării investiţiilor şi profitului pentru străini, o lege a protecţiei sociale care împreună să schimbe conţinutul reformei şi săi impună un ritm alert. în domeniul politicii externe, România nu trebuie să renunţe la idealul reîntregirii chiar dacă a ratat o şansă sau doar a amânat-o prin recunoaşterea independenţei Moldovei şi prin tratatele semnate cu Moldova şi Rusia.

în alegerile prezidenţiale Ioan Mânzatu promite să-şi dirijeze elctoratul către candidatul opoziţiei, dacă nu va ajunge în al doilea tur de scrutin, iar dacă va candida în turul doi de scrutin speră în sprijinul opoziţiei. în situaţia în care va apărea alături de Emil Constantinescu în al doilea tur de scrutin, atunci va fi cu adevărat dificil de ales căci „ambii suntem profesori şi mergem în aceeaşi direcţie". Afinităţile de conduită politică şi electorală cu C.D.R. l-au determinat pe Gheorghe Funar să-1 eticheteze pe Ioan Mânzatu drept un „satelit al C.D.R".

MIRCEA DRUC. Născut la 27 iul. 1941 într-un sat din judeţul Bălţi. Absolvent al Facultăţii de limbi străine din Sankt-Petersburg. A mai urmat cursuri economice şi de psihologie şi cursuri postuniversitare la Institutul pentru America Latină din

256

1992

Moscova. Autor al unor lucrări ştiinţifice în domeniul managementului şi al psihologiei managementului. A fost destituit din motive politice din postul de profesor la Institutul Politehnic din Chişinău, apoi a lucrat 10 ani în producţie la un Combinat de materiale de construcţie din Moscova. După 1985 s-a întors în Moscova, a fost ales în mart. 1989 deputat în Sovietul Suprem al R.S. Moldova din partea Frontului Popular din Moldova, iar la 25 mai 1990 Parlamentul din Chişinău 1-a numit prim-ministru, funcţie din care este demis doar peste un an. La al treilea Congres al Frontului Popular Creştin şi Democrat din Moldova este ales lider (febr. 1992), după ce fusese desemnat preşedinte al Consiliului Naţional al Reîntregirii, de la Iaşi (24 ian. 1992). în iun. 1992, dobândeşte cetăţenia română şi acceptă propunerea de a candida la alegerile prezidenţiale din partea Mişcării Ecologiste din România, păstrându-şi statutul de candidat independent.

Candidatura lui Mircea Druc a fost contestată, a fost acuzat că este monarhist, K.G.B.-ist, gardist, comunist, satelit al C.D.R.

„România are nevoie de un preşedinte independent şi echidistant", declară Mircea Druc în campania electorală şi promite să fie un astfel de preşedinte a cărui primă victorie politică ar fi reîntregirea ţării: „Dacă voi învinge, consideraţi că unirea este înfăptuită". Apoi printr-o politică bazată pe francheţe şi adevăr va face ca ţara „să fie hrănită, îmbrăcată, fiecare familie să aibă un acoperiş deasupra capului, să existe medicamente pentru spitale. După aceea facem lucruri mari. Producem valori materiale, valori spirituale".

Nu numai cei 6 candidaţi la preşedinţie îşi au susţinătorii lor, ci şi alte personalităţi ce n-au reuşit să se înscrie în cursa electorală şi chiar Nicolae Ceauşescu. în judeţul Prahova, la intrările în mai multe comune au fost agăţate de copaci, de preferinţă tei sau plopi, portrete ale defunctului dictator, flancate de steaguri roşii. La Piatra Neamţ pe panourile electorale cu chipurile candidaţilor la preşedinţie a apărut şi chipul binecunoscut al lui Nicolae Ceauşescu.

De mici incidente nedorite au parte toate partidele; pancarte ale F.D.S.N. sunt incendiate, peste chipul lui Ion Iliescu se lipesc afişe electorale ale C.D.R. care nu este nici ea scutită de dovezile concrete ale antipatiei unor segmente ale electoratului. Somptuosul sediu al F.S.N. din Bucureşti (Aleea Modrogan) a fost jefuit de câteva ori, iar unor parlamentari F.S.N. li s-au sustras bani şi, aşa cum au susţinut păgubiţii, documente compromiţătoare pentru Ion Iliescu. Doi membri al P.U.S.D. au

257

1992

fost arestaţi în timp ce lipeau afişe electorale pe panourile special amenajate din centrul Bucureştiului. Poliţia le-a amintit că în locul respectiv -nu era voie să se lipească afişe. „Să ne dea domnul ministru Babiuc înapoi măcar aracetul, bidineaua şi afişele" -negocia cu poliţiştii, Nicolae Dide, în calitatea lui de membru al conducerii P.U.S.D.

Biroul Electoral Central (condus de Paul Florea şi compus şi din 14 reprezentanţi ai partidelor politice) a fost cauza multor nemulţumiri. La 2 sept., 10 organizaţii (L.A.D.O., Prodemocraţia, Comitetul Helsinki, Liga Naţională a luptătorilor din Decembrie '89,, Asociaţia 16-21 Decembrie'89, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România etc.) cer să li se accepte listele pentru acreditarea observatorilor proprii.

în afară de observatorii interni şi-au mai oferit serviciile 11 organizaţii internaţionale. Către sfârşitul campaniei electorale mulţi se declară dezamăgiţi de evoluţiile candidaţilor. Corneliu Coposu o consideră „un concurs de înjurături, nu o luptă a programelor".

Ca şi candidaţii la preşedinţie, partidele au găsit cele mai diverse argumente pentru a-şi compromite adversarii. F.S.N. acuză C.D.R. că s-a inspirat din programul său de unde a preluat concepţia privind politica de privatizare. Ulm Spineanu, de la P.N.Ţ.C.D., încearcă să demonstreze că nu poate fi nici o legătură între conceptul de privatizare directă propus de C.D.R. şi cel de privatizare indirectă susţinut de F.S.N. Ion Iliescu declară că C.D.R. înseamnă de fapt P.N.Ţ.C.D., chiar dacă alianţa opoziţiei cuprinde 16 formaţiuni politice şi că dacă opoziţia va câştiga alegerile va instaura monarhia, îi va reîmproprietări pe marii moşieri, lăsându-i pe ţărani fără pământuri şi îi va repune în drepturi pe marii proprietari din industrie ceea ce va duce la un şomaj de masă şi la sărăcirea populaţiei.

Candidaţii opoziţiei susţin că dacă va câştiga F.D.S.N., se vor reface structurile comuniste, se va pune frână reformelor şi democratizării ţării şi vom rata şansa de integrare în organismele democratice europene şi americane.

• 23 sept. In Capitală, C.D.R şiP.U.N.R. încheie campania electorală prin mitinguri. Pentru a nu se intersecta cu mulţimea de susţinători ai C.D.R, Gheorghe Funar schimbă ora mitingului P.U.N.R., care a început în piaţa din faţa Casei Poporului, a continuat cu un marş şi s-a încheiat printr-un spectacol Ia Sala Palatului. C.D.R. a preferat traseul obişnuit: Piaţa Universităţii -Piaţa Revoluţiei.

258

1992

• 27 sept. Ziua alegerilor parlamentare şi prezidenţiale. Televiziunea şi radioul transmit, pe lângă obişnuitele informaţii şi reportaje de la secţiile de votare, şi un sondaj de opinie I.R.S.O.P.-I.N.FA.S. din care rezultă că Ion Iliescu şi F.D.S.N. vor câştiga alegerile. Seara, L.A.D.O. îşi retrage observatorii acreditaţi în

" birourile electorale de circumscripţie, deoarece B.E.C. a revenit asupra deciziei de a permite acestei organizaţii să computerizeze simultan cu B.E.C. rezultatele alegerilor, în centrul său de calcul,

• 28 sept. Reprezentanţii C.D.R. protestează în cadrul unei conferinţe de presă împotriva transmiterii sondajului de opinie I.R.S.O.P.-I.N.F.A.S la televiziune, în timpul votării, şi împotriva refuzului B.E.C. de a admite computerizarea paralelă a rezultatelor votului de către taformaticienii L.A.D.O.

4 # 2 9 sept. B.E.C. comunică rezultatele parţiale (82,2% din totalul secţiilor de votare) ale alegerilor: Ion Iliescu 48,17%, Emil Constantinescu 30,39%, Gheorghe Funar 10,78%, CalusTraian Dragomir 4,75%, Ioan Mânzatu 3,08%, Mircea Druc 2,74%.

La alegerile legislative F.D.S.N. este în frunte, urmat de C.D.R. şi de F.S.N.

La 29 sept. B.E.C. trebuia să comunice rezultatele finale, dar întârzie datorită numărului mare de voturi anulate (1 561 762, adică 13,69% pentru Camera Deputaţilor, 1 477 201, adică 12,9% pentru Senat şi 554 948, adică 4,8% pentru preşedinţie) care complică operaţiunea de centralizare.

• 30 sept. Aflat în impas din cauza abundenţei de voturi nule, B.E.C. cere birourilor electorale de circumscripţie să reverifice rapid buletinele de vot considerate nule şi să comunice rezultatele în 24 de ore. Intră în alertă şi Curtea Constituţională care trebuia să preia rezultatele pentru validare încă de la 29 sept. şi îşi trimite reprezentanţii -Vasile Gionea şi Mihai Constantinescu - la B.E.C, pentru tratative.

-La o conferinţă de presă, Ion Iliescu vine deja cu soluţii pentru viitorul guvern - un guvern de uniune naţională sau un guvern de tehnicieni acceptat de toate partidele, cu un prim-minis-tru care nu trebuie să fie neapărat din partidul majoritar, dar trebuie să fie acceptat de acesta.

-într-o şedinţă a Biroului Executiv al C.D.R. se analizează perspectivele vieţii politice româneşti după alegeri şi se ajunge la concluzia, unanim acceptată, că este exclusă colaborarea cu F.D.S.N.

-F.S.N. nu acceptă ideea colaborării cu F.D.S.N. Decizia a fost luată de Biroul Executiv al F.S.N. care dezminte şi zvonul că, 259

1992

după alegeri, partidul îl va sacrifica pe Petre Roman. Această presupunere „este un scenariu S.F. născocit de Alexandru Mironov (...) Poate ar merge la emisiunea aceea T.V., de ştiinţă şi imaginaţie " - e de părere Victor Boştinaru, liderul grupului parlamentar F.S.N. din Camera Deputaţilor. Vicepreşedintele F.S.N. Radu Berceanu, pune punctul pe i: „Şi cu Petre Roman, şi fără Roman, F.S.N.-ul nu se aliază cu F.D.S.N.-ul".

-Camera Reprezentanţilor din Congresul S.U.A. respinge proiectul de rezoluţie înaintat de George Bush prin care se recomanda acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României. Americanii explică refuzul prin „furtul a un milion de voturi la alegerile din 27 sept., instabilitatea economică a ţării şi câştigarea alegerilor de către foştii comunişti". Românii explică insuccesul prin alte cauze care ar fi fost determinate de „un complicat joc de culise". Campania electorală ce se desfăşoară în S.U.A. opune unui preşedinte republican un contracandidat democrat ce conduce detaşat în sondajele de opinie şi care e sprijinit de un Congres cu o majoritate democrată. Se poate presupune că democraţii din Congres au plătit o poliţă administraţiei republicane care recomandase acordarea clauzei ţării noastre. Cu o zi înaintea votului, secretarul Departamentului de Stat al S.U.A., Lawrence Eagleburger, a transmis fiecărui congresman o scrisoare în care pleda pentru un vot favorabil acordării clauzei. Eagleburger vizitase România şi se declarase mulţumit de evoluţia procesului de democratizare. O altă cauză care a influenţat votul congresmanilor a fost, cu siguranţă, lobby-ul antiromânesc al senatorului american de origine maghiară, Tom Lantos. Acesta a adresat la rândul lui Camerei Reprezentanţilor o scrisoare concludentă fie şi doar prin titlu: „Votaţi NU în legătură cu clauza României". Pentru acest apel imperativ a avut două argumente: acordarea clauzei tocmai în acest moment va fi interpretată şi ca un sprijin pentru Ion Iliescu, candidat cu cele mai mari şanse în al doilea tur de scrutin, din 11 oct, 1992. Ion Iliescu a deţinut funcţii importante sub fostul regim comunist dictatorial al lui Ceauşescu, iar după 1990, ca preşedinte al României, a fost implicat în ample acţiuni antidemocratice. în al doilea rând, Tom Lantos susţine că Guvernul postcomunist din România s-a făcut vinovat în ultimii ani de flagrante violări ale drepturilor omului faţă de etnicii maghiari, germani şi ţigani.

-Ecouri după primele rezultate la alegerile din 27 sept.: „Reîntoarcerea la trecut nu mai este posibilă" -declară Ion

Iliescu. Mai dramatic este însă faptul că „trecutul rămâne încă 260

19S2

actual în România" (Le Figaro). „ Studenţii Universităţii din Bucureşti sunt consternaţi,

văzând actul ruşinos făcut de o mare parte din poporul român în ziua de 27 sept. 1992" (Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti).

„ Cel mult 10% din numărul tinerilor cu drept de vot s-au prezentat la urne. în contrapondere pensionarii au mers la vot şi au votat cu domnul Iliescu şi F.D.S.N." (Marian Munteanu).

Declaraţii din tabăra învinşilor: Emil Constantinescu: „Voi încerca să îmi asum o misiune

asemănătoare cu Avocatul Poporului!". „Electoratul român este sfâşiat între două tendinţe: palma de viitor şi teama de stagnare".

Petre Roman: „E posiuii să asistăm la o stagnare a reformei". Şi o glumă din partea presei: Datorită numărului şi

diversităţii neregulilor electorale semnalate de persoane, partide din toate mediile, ziarul Adevărul anunţă formarea unei „Mici enciclopedii a greşelilor electorale".

• 1 oct. In Senat se citeşte Raportul Procuraturii Generale, elaborat în urma sesizării comisiei de anchetă a Senatului pentru stabilirea adevărului şi diminuarea suspiciunii, neîncrederii şi prezentării false a unor fapte de corupţie cu caracter grav, pretins săvârşite în perioada 10 mart. 1990 - dec. 1991. Concluzia Raportului: nu există temei legal pentru a declanşa urmărirea penală împotriva unui ministru pentru că încă nu avem o Lege a răspunderii ministeriale. Senatorii au votat suspendarea lucrărilor până la 12 oct., pentru a se putea consacra integral campaniei electorale.

- Emil Constantinescu cere arbitrajul Curţii Constituţionale pe care o invită să vegheze „la desfăşurarea corectă a scrutinului prezidenţial". De fapt, Emil Constantinescu evocă unele bizarerii care au marcat şi alegerile parlamentare în faza de centralizare a rezultatelor: numărul nefiresc de mare al voturilor anulate, sistarea temporară a centralizării datelor pentru renumărarea voturilor şi examinarea voturilor anulate, refuzul de care au avut parte observatorii L.A.D.O. când au propus centralizarea paralelă a datelor în centrul lor de calcul şi diferenţa mare între rezultatele parţiale ale Biroului Electoral Central şi ale Convenţiei Democrate.

• 3 oct. P.U.N.R. provoacă un adevărat scandal naţional. La Şedinţa Consiliului Naţional se propune şi se votează suspendarea din funcţie a preşedintelui în exerciţiu al partidului, Radu Ceontea, pentru că n-a sprijinit aşa cum se cuvine campania 261

1992

electorală a candidatului peunerist la preşedinţie. Şi vicepreşedintele Alin Drugă este desărcinat de atribuţiile care îi reveneau. Petru Burcă, prim-vicepreşedinte al P.U.N.R., demisionează din funcţie, argumentând că este lipsită de o minimă moralitate analiza activităţii şi sancţionarea lui Radu Ceontea în lipsa acestuia (Radu Ceontea na fost invitat la şedinţă). Demisionează imediat din funcţie şi vicepreşedintele Ioan Alexandru Crişan. în locurile eliberate, la vârf, se instalează rapid o nouă echipă: Gheorghe Funar, preşedinte interimar, Ioan Gavra şi Cornel Brahaş. vicepreşedinţi. Furtuna din P.U.N.R. este, pentru unii membri, efectul diferenţelor de program, ideologie şi manieră a demersului politic între cele două grupări din conducerea partidului care coexistau tot mai anevoie: una care e gata să încheie o alianţă cu P.S.M. şi P.R.M., împotriva C.D.R. şi alta care păstrează o anumită rezervă faţă de P.R.M. şi P.S.M. şi consideră necesară colaborarea cu C.D.R., pentru stabilitate politică. Noii şefi ai P.U.N.R. îşi precizează poziţiile; Ioan Gavra: „La P.U.N.R. nu a fost vorba de nici o lovitură de stat, ci de aplicarea la solicitarea unor preşedinţi de filiale a prevederilor art. 27 din Statut. Prin urmare, solicitarea acestora a fost normală, firească, în urma inactivităţii şi, mai ales, a declaraţiilor deplasate făcute de unii membri din conducerea partidului". Cei detronaţi au şi ei ceva de spus; Radu Ceontea: „Aceiaşi clujeni care au spart «Vatra», acum vor să frângă partidul ei şi să-1 îndrepte pe un drum care se închide în bariera roşie. Scandalul este naţional, cei care s-ar fi dorit haiduci nu sunt decât nişte haidamaci lipsiţi de scrupule, ahtiaţi după putere şterpelită, dominaţi de o impetuozitate suspectă, aroganţă şi lipsă de discernământ, aşa cum au dovedit în campania electorală (...) Se cunosc prea bine şi buba, şi Gavra, şi javra...". Ioan Gavra revine şi îl acuză pe Ceontea că ar ti condus partidul spre stânga şi exclude alianţa cu P.S.M., U.D.M.R. şi chiar cu P.R.M. în Senat Radu Ceontea va demisiona din P.U.N.R. (2 nov.'92.).

• 4 oct. B.E.C. comunică rezultatele finale ale alegerilor prezidenţiale din 27 sept, 1992. (vezi anexa nr. 7).

Pentru alegerile parlamentare, rezultatele finale nu pot fi comunicate deoarece printre voturile nule au fost identificate voturi valabile, ceea ce a făcut ca B.E.C. să trimită toate procesele verbale înapoi în teritoriu pentru reverificare.

-B.N.S., C.N.S.L.R, Frăţia şi Alfa susţin candidatura lui Emil Constantinescu la preşedinţie, în al doilea tur de scrutin: „Un parlament infectat de forţe comuniste-naţionaliste nu poate 262

1992

fi contracarat decât de un preşedinte democrat, singurul în măsură să garanteze schimbarea imaginii României şi dezvoltarea unor relaţii economice internaţionale care să asigure o autentică relansare economică, stabilitate socială precum şi noi locuri de muncă". Acestora li se alătură Sindicatul Solidaritatea Şoferilor care îşi sfătuieşte membrii să nu voteze „cu actuala putere neocomunistă".

• 5 oct. ,Aveţi curajul să plecaţi urechea la sfatul tinerilor. Acum câteva zile aţi votat în haine de sărbătoare, dar nu aţi votat pentru viitorul acestei ţări. Aţi votat pentru trecutul vostru. Aveţi curajul să opriţi tinerii lângă voi, să le redaţi speranţa." „Scrisoare către români" - Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti.

-C.D.R. contestă alegerile din circumscripţiile 3 (Argeş), 9 (Brăila), 14 (Constanţa), 17 (Dolj), 26 (Mehedinţi), 37 (Teleorman), 41 (Bucureşti). Motivele contestaţiei: numărul foarte mare de liste speciale şi de voturi anulate, având ca rezultat dispariţia unui număr nefiresc de mare de voturi în fiecare circumscripţie.

• 6 oct. Tudor Florescu demisionează din Biroul Electoral Central căruia îi reproşează lipsa de corectitudine a alegerilor.

• 7 oct. B.E.C. comunică rezultatele definitive ale alegerilor parlamentare din 27 sept. 1992 (vezi anexele nr. 8 şi 9).

• 11 oct. Ziua celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale. Până la orele 14 au votat aproximativ 5,9 milioane de alegători, adică 36,1% din total. (Absenteismul este sesizat şi comentat de presă: «Cu un entuziasm tomnatic am votat viitorul preşedinte al României» -se poate citi în România liberă [ 12 oct.].) Ion Iliescu a votat la ora 6,30, la secţia de votare nr. 116, din Bucureşti. La puţin timp după ce a votat a declarat ziariştilor: „Şi, dincolo de confruntările care au marcat competiţia electorală, să găsim limbajul necesar comun pentru a sta împreună în jurul aceleiaşi mese, pentru a aborda -de această dată cu profunzime -problemele complicate cu care se confruntă societatea românească şi, împreună, să punem umărul la clădirea societăţii, aşa cum ne-o dorim fiecare dintre noi".

• 12 oct. După ce B.E.C. comunică datele parţiale ale alegerilor prezidenţiale din care reiese avantajul net al lui Ion Iliescu, Emil Constantinescu îl felicită pe viitorul preşedinte, dorindu-i să exercite cu cinste înalta funcţie în care va fi investit. Ion Iliescu declară că se simte onorat deoarece electoratul a făcut dovada civismului şi a responsabilităţii, a maturităţii politice şi sociale, a convingerilor şi opţiunilor democratice. „Din confruntarea electorală cu domnul Emil Constantinescu au câştigat democraţia, adevărul, spiritul de toleranţă, am câştigat noi toţi". învingătorul

263

1992

afirmă că doreşte o colaborare cu toate forţele politice pentru a reclădi România

• 13 oct. B.E.C. comunică rezultatele definitive ale alegerilor prezidenţiale din 11 oct. 1992 (vezi anexa nr. 7). Ion îliescu va fi, conform preferinţelor electoratului, preşedintele României, în următorii 4 ani - 1992-1996. Repartiţia opţiunilor electoratului în diversele zone ale ţării: Bucureşti - Ion îliescu 52,01%, Emil Constantinescu 47,99%. Judeţele care l-au preferat pe Ion îliescu: Botoşani - 82,6%, Călăraşi - 82,06%, Buzău -80,73%, Ialomiţa - 80,28%. Judeţe în care a dominat Emil Constantinescu: Harghita-90,86%, Covasna-85,82%, Satu Mare -66,37%, Timiş -63,63%.

• 15-16 oct. La. un an de la învestitură, Theodor Stolojan prezintă presei şi apoi dă publicităţii Raportul guvernării în perioada oct. 1991 -oct. 1992. Premierul consideră că echipa sa a avut în vedere două obiective, pe care le-a îndeplinit mulţumitor, desigur cu unele reproşuri ce i s-ar putea adresa: asigurarea de alegeri libere şi corecte şi oprirea declinului economic prin creşterea economică zero. „Am demonstrat că România, cu un minim de voinţă, poate reuşi, e capabilă să învingă greutăţile tranziţiei. Am pus bazele stabilizării economiei, guvernul viitor trebuie să continue pentru că e uşor să pierzi echilibrele, dar e greu să le câştigi".

-Nu numai executivul predă ştafeta, ci şi legislativul. Noul Parlament îşi constituie grupurile parlamentare care îşi desemnează conducătorii: F.D.S.N. -Vasile Văcaru la Senat şi Dan Marţian la Camera Deputaţilor; F.S.N. -Ion Aurel Stoica la Senat şi Adrian Severin la Camera Deputaţilor; P.N.Ţ.C.D. -Valentin Gabrielescu la Senat şi Ion Diaconescu la Camera Deputaţilor (P.N.Ţ.C.D.+P.E.R.); P A C , P.N.L.C.D., P.N.L.A.T. -Al. Popovici la Senat; P.U.N.R. -Petru Dan Lazăr la Senat şi Ioan Gavra la Camera Deputaţilor; U.D.M.R. -Verestoy Attila la Senat şi Tokay Gyorgy la Camera Deputaţilor; în Senat P.S.M. şi P.R.M. se unesc în Partida Naţională sub conducerea lui Adrian Păunescu; Alianţa Liberală (P.N.L.AT. + P.N.L.C.D.) din Camera Deputaţilor e condusă de Dinu Patriciu; P.A.C. -Stelian Tănase la Camera Deputaţilor; P.S.M. -Tudor Mohora la Camera Deputaţilor, P.R.M. -Dan Cristian Popescu la Camera Deputaţilor, P.S.D.R. -Sergiu Cunescu la Camera Deputaţilor.

• 19-20 oct. La Palatul Cotroceni au loc consultări între liderii formaţiunilor politice reprezentate în Parlament, în vederea alcătuirii guvernului; Oliviu Gherman găseşte oportun un guvern

264

1992

de larg spectru politic. Adrian Năstase ar dori un pact politic cu partidele reprezentate în Parlament, atât în ceea ce priveşte continuarea reformei, cât şi în ce priveşte guvernarea. Ion Diaconescu crede că e greu de realizat un guvem de uniune naţională şi că partidul învingător trebuie să-şi asume răspunderea guvernării. Petre Roman propune ca partidul care a câştigat cel mai mare număr de voturi să guverneze singur şi să-şi respecte promisiunile făcute în campania electorală. Cât despre pactul social, acesta ar fi posibil doar dacă F.D.S.N. ar prezenta un program acceptabil de continuare a reformei.

• 22 oct. în Camera Deputaţilor, Comisia de validare a mandatelor de deputaţi respinge contestaţia P.D.A.R. în care se cerea o verificare a voturilor nule, ce ar fi putut ajuta acest partid să depăşească pragul de 3% necesar reprezentării în Cameră. P.DA.R. mai avea nevoie doar de vreo 120 de voturi.

La Senat, Dumitru Popescu-Necşeşti (P.N.L.C.D.) cere invalidarea mandatelor lui Cor neliu Vădim Tudor (pentru propagandă şovină şi ură de rasă), Adrian Păunescu (na ieşit din P.C.R.) şi Ştefan David (a fost şeful Securităţii din Caras Severin). Cei vizaţi se apără. Corneliu Vădim Tudor ameninţă. Adrian Păunescu încearcă să demonstreze că Securitatea a avut şi oameni cărora românii le datoreză enorm şi că el însuşi a fost urmărit de Securitate şi a avut permanent spirit critic la adresa vechiului regim. Ioan Alexandru speră să calmeze spiritele şi îi ridică în picioare pe senatori pentru a spune o rugăciune.

• 23 oct. Emil Constantinescu face un Apel la solidarizarea tuturor forţelor interne şi externe pentru a convinge forurile competente din S.U.A. să revină asupra deciziei de a amâna acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României.

• 24-25 oct. La lucrările Consiliului Naţional al Delegaţilor U.D.M.R., Katona Adam propune să se pună în discuţie la preşedinţie problema autodeterminării. Lăszlo Tokes merge mai departe şi înscrie propunerea lui Katona Adam în Declaraţia U.D.M.R. privind problema naţională, în care se invocă autonomia comunităţilor etnice şi religioase, autoadministrarea pe baza principiului autonomiei comunitare. Partidele politice reacţionează prompt. P.U.N.R. consideră că suntem în faţa unui act anticonstituţional. F.S.N. aminteşte că minoritatea maghiară face parte din naţiunea română, iar P.N.L.A.T. constată că se folosesc termeni inexistenţi în dreptul internaţional. La 29 oct. Senatul ia în discuţie preten*iile U.D.M.R., care sunt combătute cu argumente forte de numeroşi senatori. Reacţia U.D.M.R. provoacă

265

1992

nedumerire şi nervozitate, Verestoy Attila vrea să impună ideea că propunerea U.D.M.R. a fost înţeleasă greşit, că maghiarii nu doresc decât să se respecte prevederile constituţionale şi cele cuprinse în Legea administraţiei locale, iar despre autonomie teritorială nici nu a fost vorba.

• 28 oct. în Parlament se definitivează structurile de conducere. Adrian Năstase 1-a învins pe Victor Babiuc (adică F.D.S.N. contra F.S.N.) în confruntarea pentru preşedinţia Camerei Deputaţilor. Vicepreşedinţii Camerei: Dan Marţian, Ion Raţiu, Radu Berceanu, Ioan Gavra. Secretari: Ionel Roman, Alexandru Konya-Hamar, Mircea Muşat, Gheorghe Toduţ. Chestori: Emil Stoica, Sorin Lepşa. în Senat Oliviu Gherman a câştigat preşedinţia, învingându-1 pe candidatul C.D.R. şi F.S.N. -Emil Tocaci. Vicepreşedinţi: Dan Mircea Popescu, Ioan Lup, Eugen Dijmărescu, Adrian Moţiu. Secretari: Mihai Matetovici, Kozsokâr Gâbor, Ioan Păun Otiman, Corneliu Vădim Tudor. Chestori: Doru Ioan Tărăcilă, Paul Popescu.

- Conferinţă de presă cu participarea unor membri din conducerea partidelor de opoziţie (Adrian Severin, Dinu Patriciu, Ion Diaconescu, Călin Anastasiu, Sergiu Cunescu) cu o temă la ordinea zilei: negocierile F.D.S.N. în vederea formării Guvernului. Toţi cei prezenţi comunică ziariştilor decizia lor de a nu participa la guvernare pentru că F.D.S.N., negociind de pe poziţii de forţă, ar fi ignorat condiţiile puse de opoziţie şi pe care aceasta le consideră obligatorii: 1) Absenţa dintr-o eventuală coaliţie a P.S.M. şi P.R.M. Despre aceste formaţiuni pe care opoziţia le consideră extremiste Dan Marţian a afirmat că trebuie atrase la guvernare „pentru a le democratiza". 2) Existenţa unui program de continuare a reformei şi democratizării în concordanţă cu programele opoziţiei, în ceea ce priveşte pactul politic pe care F.D.S.N. îl propune partidelor ce nu vor participa la guvernare, Ion Diaconescu este de părere că acceptarea acestui pact ar anihila opoziţia şi ar aduce prejudicii ideii de democraţie.

• 30 oct. Camerele reunite ale Parlamentului primesc jurământul preşedintelui României, Ion Iliescu. Vasile Gionea, preşedintele Curţii Constituţionale, prezintă actul de validare a rezultatelor alegerilor prezidenţiale din 11 oct. 1992.

• 31 oct. Activitate febrilă în tabăra liberală. La adunarea generală a Delegaţiei Permanente a P.N.L., liberalii lui Câmpeanu îşi evaluează eşecul în alegeri şi stabilesc răspunderile. După ce se invocă factori negativi obiectivi se găsesc şi ţapi ispăşitori: I. V. Săndulescu, Mircea Ionescu Quintus care îşi şi dau demisia

266

1992

din conducerea partidului şi ministrul George Danielescu ce părăseşte imediat adunarea. Chiar dacă şi-au explicat înfrângerile prin acţiunea unor factori obiectivi, liberalii fiind doar între ei -presa n-a avut acces - şi-au făcut şi reproşuri:

-intrarea în C.D.R. pentru alegerile locale. -ieşirea din C.D.R. motivată de unii lideri prin riscul trans

formării C.D.R. într-un megapartid, ceea ce ar fi condus la mari nemulţumiri printre membrii şi simpatizanţii partidului. Radu Ciuceanu, secretar general al P.N.L., afirmă: „Am călcat în două mari gropi: intrarea în Convenţie şi ieşirea din Convenţie".

-propunerea candidaturii la preşedinţie a ex-regelui Mihai fără consultarea acestuia în prealabil.

- participarea la guvernare în cabinetul Stolojan, interpretată ca o tentativă de cauţionare a sistemului neocomunist, amintind de participarea disidenţilor liberali conduşi de Gh. Tătărescu la Guvernul din 1945.

-zvonul unei înţelegeri între Ion Iliescu şi Radu Câmpeanu, intermediată de Radu Ciuceanu.

La adunarea generală s-a mai examinat şi oportunitatea unirii cu N.P.L. şi cu alţi liberali din celelalte partide. Cristian Zăinescu, ex-vicepreşedinte al P.N.L. şi iniţiatorul proiectului „P.N.L. fără Câmpeanu", n-a fost primit la adunare şi, după un scandal memorabil, s-a întors la Iaşi.

-Pe de altă parte P.N.L.C.D. cheamă la unitatea liberalilor. Vintilă I.Brătianu îi îndeamnă pe toţi cei care conduc organizaţiile P.N.L. din ţară şi din Capitală să adere la P.N.L.C.D. în scopul refacerii mişcării liberale considerând, desigur, că P.N.L.C.D. este singura forţă capabilă să refacă adevărata mişcare liberală.

• 4 nov. La Palatul Cotroceni Ion Iliescu anunţă: ,A sosit ora H!", adică ora la care toată lumea va afla numele noului prim-ministru: Nicolae Văcăroiu. Nimeni nu-1 prea cunoaşte, dar Ion Iliescu îl prezintă: om al reformei, cu disponibilităţi pentru dialog, cu temeinice cunoştinţe în domeniul macroeconomic şi al mecanismelor economiei de piaţă. (Nicolae Văcăroiu -Născut la 5 nov. 1943 în oraşul Bolgrad -Basarabia, în familia unui ceferist. Absolvent al Facultăţii de finanţe-credit a Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti -1964. A lucrat la Comitetul de Stat al Planificării, promovând până la funcţia de director al Direcţiei de sinteză económico-financiara. A fost şi cadru didactic asociat la Academia de Studii Economice şi la Universitatea Bucureşti. în 1990 a ajuns în funcţia de ministru-adjunct la Ministerul Economiei Naţionale, apoi şef al Departamentului de preţuri,

267

1992

secretar de stat şi şef al Departamentului de impozite şi taxe din Ministerul Finanţelor. A coordonat reforma în domeniul fiscalităţii, a lucrat la introducerea taxei pe valoarea adăugată, a făcut parte din echipa de specialişti care a purtat tratative cu F.M.I., Banca Mondială şi alte organisme financiare internaţionale.)

Primele declaraţii făcute presei: „Nu sunt membru F.D.S.N., nu sunt membru al nici unui partid. Nu mă deranjează să fiu un prim-ministru de sacrificiu, nu ţin la scaun. Sunt un specialist nu un politician". „Eu sunt pentru întărirea controlului statului, în special în ceea ce priveşte modul de gestionare a averii sale. Poporul a muncit pentru această proprietate şi trebuie să eliminăm abuzurile în distrugerea ei." încă din prima zi primul-ministru pronunţă apăsat cuvântul reformă, ale cărei legi -după cum afirmă -corectate şi aplicate sistematic, vor consolida reforma şi îi vor da coerenţă, o vor adapta realităţilor economiei româneşti în condiţiile unei serioase protecţii sociale. în primele ore ale carierei sale de prim-ministru, Nicolae Văcăroiu este asaltat de întrebări. Ion Iliescu îl salvează de capcana unor întrebări care îl găsesc nepregătit, dar răspunde mulţumitor la celelalte. Presa află că datorită promovării, spectaculoase pentru toată lumea, rămâne neterminată o lucrare de interes imediat „Calcularea taxei pe valoarea adăugată".

Reacţii la numirea primului-ministru: Theodor Stolojan: „E un om deosebit. Am lucrat foarte mult

împreună când dânsul lucra în C.S.P., iar eu în Ministerul Finanţelor". în legătură cu aplicarea în continuare a reformei, fostul premier declară că are încredere în noul prim-ministru şi că poate pleca „foarte liniştit".

Oliviu Gherman: „Aşteptam ca în România, în sfârşit, să existe o gândire economică coerentă. în ce priveşte sprijinul din partea celorlalte partide, avem două variante -ori înţelegem politica în spiritul anilor '20, ori în spiritul anului '92".

Petre Roman: „Nu-i o personalitate politică. Problema centrală este dacă, asumându-şi pe deplin politicile şi instrumentele economiei de piaţă, reuşeşte să-şi redreseze autoritatea guvernului asupra sectoarelor economice şi financiare".

Corneliu Coposu: „Noi nu susţinem un guvern de tehnocraţi. S-ar putea să se îmbrace în haina F.D.S.N.-ului. Noi am promis că vom susţine un guvern omogen politic al F.D.S.N.",

Horia Rusu: „Consider că încercarea de a depolitiza politicul care s-a făcut acum va avea consecinţe extrem de grave asupra societăţii noastre în viitor. Actul de guvernare este un act politic".

268

1992

Corneliu Vădim Tudor: „Mă bucur că domnul Ion Iliescu a respectat ceea ce l-am rugat noi, adică să pună un gospodar. Din păcate, nu ştie mai nimeni ceva despre noul prim-ministru (...) Până acum, de vreo trei ani, la vremuri mari am avut oameni mici... Să dea Dumnezeu să avem la vremuri mari oameni mari". ,Am avut Ienăchiţă Văcărescu, avem Văcaru şi Văcăroiu."

Adrian Năstase: „Este un prim-ministru care se adresează omului de pe stradă".

Gheorghe Funar: „Este îngrijorător că persoana desemnată să formeze noul guvern este un independent şi fiind independent riscăm să ne conducă la aceleaşi efecte în politica pe care o va adopta ca şi Guvernul Stolojan ".

Eugen Dijmărescu: „Un bun specialist în taxe şi impozite; dar nu vreau să spun că aceasta prevesteşte ceva".

Sergiu Cunescu: „Nu ştiu dacă îl vom susţine pe primul-ministru. Trebuie mai întâi să vedem care este formaţia şi după aceea vom lua o decizie".

- în aceeaşi zi - 4 nov. - românii află cine va fi noul prim-ministru, iar americanii cine va fi viitorul preşedinte al S.U A. Rezultatele definitive ale alegerilor prezidenţiale din S.U.A. îl indică pe democratul Bill Clinton drept învingător în 33 de state. Republicanul George Bush trebuie să-şi ia adio de la Casa Albă deoarece nu a reuşit să se impună decât în 17 state.

• 9-10 nov. Grupul pentru Reforma Morală şi Politică a P.N.L. continuă să militeze pentru renaşterea acestui partid. La o conferinţă de presă, membrii grupului promit o moţiune şi o alternativă la actuala conducere a P.N.L. Sunt criticate deplasarea spre stânga a partidului, distanţarea de forţele politice democratice, lipsa de democraţie din interiorul partidului unde deciziile se iau în culise doar de câteva persoane. Se cere convocarea Conferinţei Naţionale Extraordinare pentru demiterea conducerii în frunte cu Radu Câmpeanu, pentru modificarea statutului, alegerea noii conduceri, stabilirea tacticii şi strategiei partidului.

-Şi Radu Câmpeanu este activ. El anunţă fuziunea P.N.L cu N.P.L., mişcare tactică neagreată de Grupul pentru Reforma Morală şi Politică a P.N.L., care în aceeaşi zi se pronunţă cu ardoare pentru unificarea mişcării liberale.

-în Camera Deputaţilor se termină lupta dusă de câteva săptămâni, în special între F.D.S.N. şi F.S.N., pentru atribuirea comisiilor. Deoarece în comisii se promovează, se opresc sau se modifică legile.fiecare partid a încercat, prin diverse metode, să revendice cât mai multe comisii, deşi regulamentul prevede ca

269

1992

distribuirea comisiilor să respecte procentajul obţinut la alegeri de fiecare partid. Regulamentul mai prevede ca fiecare Cameră să-şi stabilească numărul de comisii, titulatura, competenţele şi numărul de membri, având obligaţia să respecte atribuţiile comune.

în noul Parlament fiecare Cameră şi-a desemnat o comisie pentru politică externă (Parlamentul format în '90 avea doar una) pentru atribuirea căreia s-a luptat mult şi aprig. F.S.N. a pierdut în faţa F.D.S.N. care şi-a adjudecat comisiile de politică externă din ambele Camere. în Camera Deputaţilor, F.D.S.N. îşi exercită autoritatea asupra a încă trei comisii importante: politică economică, reformă şi privatizare; juridică, de disciplină şi imunităţi; învăţământ şi ştiinţă. F.S.N. rămâne cu două comisii (cercetarea abuzurilor, corupţie şi pentru petiţii; de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională).

Alte comisii în Camera Deputaţilor: buget, finanţe, bănci (P.U.N.R.); agricultură şi viticultură, industrie şi servicii speciale (P.R.M.); drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale (minorităţile naţionale, altele decît cea maghiară); admimstraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrul ecologic (P.N.Ţ.C.D.); muncă şi protecţie socială (P.A.C.); sănătate şi familie (U.D.M.R.); cultură, artă şi mass-media (P.N.Ţ.C.D.).

Comisiile parlamentare din Senat (la 12 nov. se încheie atribuirea acestor comisii partidelor): drepturile omului (P.N.Ţ.C.D.); agricultură, industrie alimentară şi silvicultură (P.A.C.); cercetarea abuzurilor şi petiţii (P.N.Ţ.C.D.); învăţământ şi cercetare ştiinţifică (F.D.S.N.); juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări (F.S.N.); muncă, protecţie socială şi problemele şomajului (U.D.M.R.); privatizare (P.U.N.R.); administraţie publică şi amenajarea teritoriului (P.U.N.R.); cultură, arte şi mijloace de informare în masă (Partida Naţională = P.R.M.+P.S.M.); apărare, ordine publică şi siguranţă naţională (F.D.S.N.); economică (F.D.S.N.); sănătate, ecologie şi sport (F.S.N.).

• 11-12 nov. Theodor Stolojan şi Petre Roman în Senat. Theodor Stolojan, după ce prezintă Raportul asupra guvernării în perioada oct. '91 -oct. '92, acceptă să răspundă la întrebările senatorilor, deşi consideră că nu e nevoie ca Raportul să fie aprobat de aceştia. Deoarece acuzele la adresa guvernării sale, dar mai ales la adresa lui Petre Roman, nu sunt puţine şi nici delicat formulate, Theodor Stolojan se apără: „Judecând politic vechiul Parlament şi încă actualul Guvern, vă rog, domnilor senatori, să fiţi îngăduitori pentru că cei care au încercat să facă ceva şi n-au

270

1992

reuşit poate sunt mai buni decât cei care au încercat să facă nimic şi au reuşit". O dată cu apariţia lui Petre Roman la microfon izbucneşte cu adevărat scandalul. Referindu-se la condiţiile grele în care a guvernat, ex-premierul face o trimitere la „cei care doresc o reîntoarcere la vechiul sistem" şi care i-au zădărnicit multe iniţiative şieforturi. O asemenea afirmaţie atinge multe răni încă neînchise. în sală se dezlănţuie furtuna, iar clopoţelul lui Oliviu Gherman se zbate neputincios. Când Petre Roman încearcă să-şi continue expunerea e anunţat că mai are trei minute. El ripostează afirmând că acuzaţiile grave aduse Guvernului Roman şi Stolojan nu pot fi combătute pe parcursul a trei, patru sau cinci minute. Atacat din toate părţile, Petre Roman contraatacă: ,A fi confruntaţi astăzi cu noi politicieni, dar vechi servitori ai ceauşismului, nu înseamnă că intrăm în democraţie". Corneliu Vădim Tudor reacţionează din nou: „Dumneata ai fost lector de partid la medicină şi construcţii, nu eu, tatăl dumitale a fost general sovietic". Conflictul continuă în ciuda avertizărilor insistente ale clopoţelului prezidenţial. Urmează Adrian Păunescu pentru care ceea ce au înfăptuit echipele guvernamentale de după 1990 a fost o tristă farsă, adică îndeplinirea programului de colonizare a României, după ce Guvernul Roman cu ajutorul ministrului de finanţe Stolojan şi sub privirile prea îngăduitoare ale lui Ion Iliescu a risipit şi haotizat uriaşa moştenire a epocii socialiste. Astfel a ajuns România o ţară subordonată finanţelor mondiale, cu fabricile şi uzinele construite din sudoarea poporului pierdute în mâinile samsarilor şi bişniţarilor străini.

în încheierea uneia dintre cele mai trepidante şedinţe prin care noul Parlament s-a afirmat în viaţa politică a tării, Theodor Stolojan (al cărui Raport de guvernare n-a mai fost dezbătut şi în Camera Deputaţilor), la ultima sa apariţie în Parlament, mulţumeşte celor care au avut un cuvânt bun pentru echipa sa, iar pe cei care „i-au adresat cuvinte mult prea grele" şi pe care el apreciază că nu le merită, îi respectă totuşi în continuare „ca reprezentanţi ai electoratului care i-a învestit".

• 11 nov. Conferinţă de presă „oarecum aniversară, dar nu festivă" a Alianţei Civice, la împlinirea a doi ani de existenţă. Sărbătorirea prilejuieşte o sinteză a dezamăgirilor, începând cu lipsa unui sediu şi sfârşind cu rezultatele alegerilor. „De la alegeri C.D.R. a început să moară" zice Petre Mihai Băcanu. Concluzia este că alegerile s-au pierdut la sate şi de aceea se fac planuri de seducere a acestor zone şi în primul rând a intelectualităţii săteşti. Apare şi o idee mai îndrăzneaţă „puţin cam utopică, puţin cam

271

1992

fantezistă" cum o consideră Ana Blandiana, crearea unor sate-model prin care să se demonstreze ce ar fi fost satul românesc fără deceniile de comunism.

-Verdictul Curţii Constituţionale în legătură cu Legea privind măsuri premergătoare reglementării situaţiei juridice a unor imobile trecute în proprietatea statului după 23 aug. 1944, lege adoptată de Parlament la 14 oct. 1992. Curtea Constituţională, sesizată de un număr de 55 de deputaţi, în legătură cu neconstituţionalitatea articolelor 1 şi 2 şi de Curtea Supremă de Justiţie, în legătură cu neconstituţionalitatea articolului 5, decide că prevederile alineatului 1 din articolul 2 şi cele ale articolului 5 sunt neconstituţionale. Alineatul 1, articolul 2 -instituie pe o durată de timp o interdicţie de înstrăinare a bunurilor, care nu poate fi hotărâtă decât printr-o lege organică. Aricolul 5 - Parlamentul nu are dreptul să intervină în procesul de realizare a justiţiei în legătură cu aceste imobile, potrivit principiului separării puterilor în stat.

• 13 nov. La limita celor 10 zile acordate de Constituţie, premierul Nicolae Văcăroiu prezintă Parlamentului componenţa cabinetului său (vezi anexa nr. 11) şi programul de guvernare. Dintre cei 21 de miniştri, 11 sunt membri F.D.S.N. Prezentându-i, Nicolae Văcăroiu prezice că echipa sa va guverna 4 ani. Rumoare, râsete în sala Parlamentului. „Cine râde la urmă, râde mai bine" -avertizează primul-ministru. Acesta supune apoi atenţiei parlamentarilor programul de guvernare pentru perioada 1992-1996. După o scurtă analiză a situaţiei la zi a economiei româneşti se trece la obiectivul prioritar pe termen scurt, care este traversarea în condiţii normale a iernii 1992-1993, la câteva coordonate pentru '93 care în a doua jumătate va aduce stoparea declinului producţiei, urmată de relansarea producţiei în 1994. Iar pentru perioada următoare, pînă în 1996 se enumera câteva orientări de maximă generalitate. Premierul îşi însoţeşte expozeul de o precizare: „Acest raport nu are pretenţia unui program strategic pentru o perioadă de patru ani în detaliu. Ar fi fost neserios din partea unei echipe guvernamentale noi să prezinte în faţa dumneavoastră un astfel de program. El se va elabora în urmă toarele 2-3 luni şi se va prezenta Parlamentului".

Prestaţia lui Nicolae Văcăroiu provoacă reacţii adverse. Chiar dacă tânărul premier a explicat de ce nu are încă un program, unii parlamentari susţin că trebuia să-1 aibă. Dinu Patriciu, contrariat, afirmă că expunerea lui Nicolae Văcăroiu „e bună pentru al XV-lea Congres al P.C.R.". Verestoy Attila consideră că

272

1992

documentul citit seamănă mai mult cu un plan de măsuri şi e nevoie de un plan de măsuri pe 4 ani, nu pe 4 luni. Nicolae Cerveni: „acest Guvern este o caracatiţă care are ca unic scop să continue politica comunizantâ a domnului Iliescu". La radio B.B.C. se comentează programul noului cabinet Văcăroiu şi se consideră că marea omisiune este lipsa oricărei referiri la regimul proprietăţii. Programul are în vedere doar iarna care se apropie şi nu oferă răspunsuri pentru ieşirea din criză, ci elemente multe, mărunte şi vagi. în presa internă apar noi date biografice, controversate, din biografia lui Nicolae Văcăroiu: între 1985 -1989 a fost secretar de partid la C.S.P.; după 1989 a fost de două ori secretar de stat şi de două ori retrogradat. Prima oară de către Petre Roman, pentru că „s-a opus reformei" şi a doua oară când s-au restructurat posturile de secretari de stat; este autorul impozitelor, taxelor şi suprataxelor etc.

• 15 nov. Cinci ani de la revolta anticeauşistă şi anticomunistă a muncitorilor braşoveni. Asociaţia „15 Noiembrie '87" şi sindicatul Mişcarea „15 Noiembrie '87" iau iniţiativa comemorării evenimentului, dar o concep cu destulă reţinere (ediţia a treia a Crosului „15 Noiembrie" programată să aibă loc pe traseul fostei demonstraţii, Cupa „15 Noiembrie" la fotbal şi simpozionul „Istoria modernă a României -lumini şi umbre"). Au dispărut din programul comemorativ marşul muncitorilor braşoveni şi întrunirea rezistenţei româneşti anticomuniste. S-a renunţat la o serie de manifestări pentru a nu tensiona şi mai mult atmosfera politică şi aşa tensionată - se justifică Gavrilă Filichi, preşedintele Asociaţiei „15 noiembrie '87". Numeroase personalităţi politice n-au răspuns invitaţiei de a fi prezente la comemorarea braşovenilor.

• 17 nov. Bruxelles. Prin parafarea Acordului european de asociere între C.E.E. şi România, aceasta din urmă este a patra ţară din Europa de Est, după Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia, care obţine statutul de asociat la C.E.E. Chiar dacă Acordul îi asigură avantaje politice şi economice, în principiu egale cu ale celorlalţi asociaţi, totuşi României i se repartizează cote mai mici de export pentru produsele agricole decât ţărilor Trilateralei.

• 18 nov. Partidele din opoziţie îşi fac cunoscute obiecţiile împotriva programului de guvernare al lui Nicolae Văcăroiu şi a componenţei echipei guvernamentale.

• 19 nov. Camerele reunite ale Parlamentului dau votul de încredere noului Guvern. Cu 260 voturi pentru şi 203 împotrivă,

273

1992

Nicolae Văcăroiu este acreditat prim-ministru, calitate pe care, aşa cum declară, vrea să şi-o păstreze 4 ani, împreună cu miniştrii săi. Membrii P.U.N.R, nu s-au hotărât de la început asupra a ceea ce au de făcut. Iniţial şi-au exprimat rezerve faţă de programul lui Nicolae Văcăroiu şi faţă de echipa sa pentru ca, după ce s-au comunicat rezultatele votării, să se ridice în picioare şi să aplaude.

Opinii ale oamenilor politici după acreditarea Guvernului Văcăroiu:

Petre Roman: „Domnul Văcăroiu nu doreşte sincer reforma. A declarat aproape explicit că ne vom întoarce la sistemul de control de dinainte de 1989". Personalităţile guvernamentale care doresc reforma -Florin Georgescu, Mişu Negriţoiu -vor fi cenzurate. Extremiştii sunt liderii de opinie ai F.D.S.N.

Stelian Tănase: „Guvernul acesta este rezultatul eşuării tratativelor între partidele politice privind încheierea unui pact politic şi social, care ar fi dus la stabilizarea vieţii politice şi, în consecinţă, a societăţii româneşti. Atunci când se punea această problemă, F.D.S.N a forţat votul, aliniindu-se cu P.S.M. şi P.R.M., pentru a obţine preşedinţia ambelor camere. Acum a procedat în acelaşi fel pentru a impune Guvernul".

Dinu Patriciu: „După părerea mea acest Guvern nu este capabil să continue reforma. De altfel ceea ce înseamnă reformă pentru domnul Văcăroiu pentru noi este contrareformă. Eu cred că rezultatul acestei guvernări, care nu îşi propune decât gestionarea crizei, se va vedea în foarte scurtă vreme -accentuarea blocajului financiar, creşterea inflaţiei şi scăparea de sub control a întregii economii". „Guvernul Văcăroiu nu este o echipă, ci o curea de transmisie."

Gheorghe Funar: „Din păcate, a fost aprobată această schiţă de program de guvernare". „România are un guvern prezidenţial."

Cornel Brahaş: „Grupul nostru parlamentar a votat pentru noul guvern" „(...) Învestitura a intervenit şi ca urmare a promisiunii Guvernului că va ţine cont de propunerile noastre şi ale Convenţiei Democratice."

Horia Rusu: „Domnul Văcăroiu vrea să fie transparent. Prin dânsul eu văd Cotroceniul".

• 20 nov. Nicolae Văcăroiu îl însoţeşte pe Ion Iliescu la festivitatea de inaugurare, în incinta Casei Presei Libere, a Bursei Române de Mărfuri. Premierul mărturiseşte că a amânat depunerea jurământului de către membrii executivului pentru a putea participa la deschiderea „templului economiei de piaţă".

274

1992

Ion Iliescu: „Vom tăia o panglică simbolică, dar tăietura se va vedea". „Bursa este una dintre instituţiile vitale economiei de piaţă. Este primul pas, prima apariţie, prima instituţie. Sper să se afirme cu succes. "

-Palatul Cotroceni. Orele 17,30. în faţa preşedintelui Ion Iliescu, membrii Guvernului depun jurământul (unii dintre ei rostesc şi formula finală conţinută de textul jurământului: „Aşa să ne ajute Dumnezeu"). Moment solemn şi festiv cu discursuri, felicitări şi cupe de şampanie. Sunt prezenţi şi membrii echipei Stolojan, dar lipseşte Theodor Stolojan care a plecat în S.U.A. încă de la 18 nov., unde urmează să-şi ia în primire postul de la Banca Mondială. Unii oameni politici vor considera un afront graba cu care Stolojan a părăsit ţara, încă înainte de a preda ştafeta noului premier.

-Nicu Ceauşescu, condamnat în cele din urmă la 5 ani închisoare pentru port ilegal de armă şi încălcarea regimului armelor şi muniţiilor, este pus în libertate condiţionată, de către Judecătoria sectorului 5 al Capitalei.

• 23 nov. Liderii P.N.Ţ.C.D., în cadrul unei conferinţe de presă combat ideea, cu tot mai largă circulaţie, că C.D.R. este ameninţată nu numai de rezultatul algerilor, ci şi de disensiuni interne. Zvonurile prin care se urmăreşte scăderea popularităţii C.D.R. sunt calificate de Corneliu Coposu drept „o diversiune dirijată de S.R.I.".

- în Senat şi în Camera Deputaţilor se mai constituie şi comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie '89.

• 24 nov. Radu Theodoru, unul dintre membrii fondatori ai P.R.M. şi vicepreşedinte organizatoric, îşi face cunoscut divorţul de acest partid căruia îi deplânge evoluţia într-o direcţie nedorită.Iar pe şeful partidului îl acuză de despotism, aroganţă, conformism asociat cu teribilism pamfletar, cult al personalităţii.

• 25 nov. P.R.M. nu întârzie să ia atitudine faţă de Radu Theodoru. într-un comunicat al Comitetului Director acesta este etichetat drept denigrator al partidului şi al preşedintelui Corneliu Vădim Tudor, carierist cu stagii în mai multe partide, un cumul al insucceselor politice care i-au dereglat comportamentul (a aspirat la preşedinţia ţârii, la funcţia de primar general al Capitalei şi senator de Argeş), un intrigant, sursă de stări tensionale. Inventarul păcatelor celui care cu numai două zile în urmă era vicepreşedinte al P.R.M. pare nesfârşit: a subminat din interior P.R.M., stângist periculos cu o reţea proprie de informatori şi

275

1992

susţinători, adept al regimurilor dictatoriale de stânga cu care întreţine relaţii în detrimentul P.R.M., arogant, dispreţuitor, a împiedicat accesul în partid al unor elemente valoroase, are înclinaţii de dictator, are şi datorii faţă de P.R.M. (300 000 lei), a folosit autoturismul şi munca dactilografei partidului ca şi influenţa lui Corneliu Vădim Tudor şi a partidului pentru a obţine, prin intervenţii, avansarea sa la gradul de general în rezervă etc. etc. Acuzaţiile vor continua. Radu Theodoru va fi ales la 27 nov. preşedinte al P.U.S.D.

• 26 nov. P.U.N.R. împotriva luiTheodor Stolojan. Dacă Gheorghe Punar n-a pregetat să-şi declare părerea negativă despre guvernarea Stolojan, Ioan Gavra, în faţă ziariştilor, continuă ofensiva: „Nu văd justiţie internaţională care să nu-1 aducă de acolo de unde este pentru a da seamă pentru dezastrul în care nea adus". Aşa cum a observat şi Gheorghe Funar, Theodor Stolojan a plecat în America înainte de instalarea Guvernului Văcăroiu.

-Petre Roman afirmă, la o conferinţă de presă, că avem la conducerea ţării o echipă antireformă. Unul dintre exemplele cu care îşi susţine teza este chiar Ion Hiescu despre care mărturiseşte că a respins iniţial Legea fondului funciar pentru că aceasta distruge structurile colectivizate ale agriculturii - C.A.P.-urile, IA.S.-urile etc. Preşedintele ţării ar fi preferat ca pământurile să fie date ţăranilor în folosinţă, nu cu titluiri de proprietate.

-La prima conferinţă de presă pe care o onorează cu prezenţa, după alegeri, Ion Iliescu răspunde unor obiecţii formulate la adresa Guvernului Văcăroni şi a preşedintelui ţării. Guvernul, minoritar şi monocolor, este integral asumat de F.D.S.N. Greşesc cei care neagă rolul statului în economie şi uită sau nu ştiu că Bill Clinton a venit la preşedinţia S.UA. cu un program de reabilitare a statului. Guvernul Văcăroiu nu este un guvern prezidenţial. Preşedintele ţării n-a făcut nimic altceva decât să puncteze ce trebuie să facă acest Guvern. Ion Iliescu declară despre sine: „Eu am evoluat în timp şi sunt deschis şi democrat. Mie nu mi-e ruşine de trecutul meu, chiar de nomenclaturist, pentru că nu am nimic a-mi reproşa".

• 26-27 nov. Şedinţa Consiliului C.D.R. Corneliu Coposu demisionează din funcţia de preşedinte al C.D.R. şi-1 recomandă, pentru această funcţie, pe Emil Constantinescu care obţine voturile necesare investiturii. S-au abţinut de Ia vot P A. C, P.E.R., şi U.M.R.L. Noul ales al C.D.R. declară că va fi atent la orgoliile de partid din cadrul C.D.R. şi la personalităţile accentuate ale multora

276

1992

dintre cei ce compun această coaliţie. Ca strateg al C.D.R., Emil Constantinescu îşi mărturiseşte o primă intenţie -tentativa de a obtine sprijinul sindicatelor şi al organizaţiilor studenţeşti.

• 27-29 nov. Vizitează România Tom Lantos, congresmanul american ce s-a opus ca România să primească clauza naţiunii celei mai favorizate. Oaspetele se întâlneşte cu Teodor Meleşcanu, reprezentanţi ai U.D.M.R. şi ai unor partide din opoziţie. La sediul P.N.Ţ.C.D., la întâlnirea cu liderii C.D.R., Tom Lantos declară: „Dacă România va primi clauza naţiunii celei mai favorizate, aceasta se va datora pledoariei insistente a opoziţiei".

• 29 nov. Are loc prima vizită a unei comisii a Parlamentului României (co. 5 isâ de Adrian Năstase) la Chişinău. Parlamentarii celor două ţari au discutat despre accelerarea integrării economice, sincronizarea legislaţiei, crearea unui spaţiu cultural comun şi a unui cadru stimulativ pentru regăsirea firescului în contactele directe dintre oameni. S-a convenit să se constituie o comisie interparlamentară Bucureşti-Chişinău, cu un număr egal de parlamentari din România şi Moldova şi care să activeze alternativ în cele două ţări.

• 1 dec. Ziua Naţională a României. La 30 nov. parlamentarii se întâlnesc în şedinţă solemnă pentru a marca sărbătoarea. în toată ţara au loc manifestări - Serbările Unirii -consacrate evenimentului. Momentul de apogeu se consumă la Alba Iulia unde reprezentanţii puterii şi cei ai opoziţiei au mtinerarii distincte. Pentru a nu se întâlni a fost nevoie ca opoziţia să-şi decaleze programul. „Nu putem participa alături de şeful S.R.I. la o asemenea manifestare" -explică Sergiu Cunescu. Arunci când Adrian Năstase, Mişu Negriţoiu, Virgil Măgureanu, Liviu Maior, Victor Opaschi au depus coroane de flori la statuia lui Mlhai Viteazul şi au prezentat mesajele oficiale, ceilalţi - Emil Constantinescu, Corneliu Coposu, Vintilă Brătianu, Horia Rusu, Sergiu Cunescu, ConstantinTicu Dumitrescu -au depus coroane de flori în cimitirul Maieri. Emil Constantinescu a lansat Apelul de la Alba Iulia care îndeamnă la „unire, toleranţă şi solidaritate", pentru refacerea României ca patrie comună care să-i cuprindă pe toţi cetăţenii şi să-i facă feric i ,i. Cele două tabere s-au întâlnit la Catedrala Reîntregirii Neamului unde au asistat împreună la oficierea unei slujbe

-La Cluj, maghiarii sum. ncmulţuiniti t itru că primarul Gheorghe Funar a reinstalat pe statuia lui Matei Corvin inscripţia cu un text al lui Nicolae Iorga, dată jos în timpul Dictatului de la Viena: „Biruitor în război, învins numai la Baia de propriul său

277

1992

neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită". • 2 dec. Liberalii continuă lupta. La şedinţa Biroului

Executiv al P.N.L. este pus în discuţie Grupul pentru Reformă Morală şi Politică a P.N.L. şi acuzat de subminarea şi scindarea partidului. Din cei 20 de membri ai Grupului sunt excluşi din P.N.L. Radu Stroe şi Valeriu Stoica. Imediat aceştia contraatacă. Ţinta este Radu Cămpeanu căruia îi aruncă în faţă mai vechi şi mai noi păcate: a cutezat să proiecteze o alianţă liberală în care să includă partide ca P.U.N.R. şi P.D.A.R., iar înainte de alegeri nu vedea nimic rău în colaborarea la guvernare cu F.D.S.N.

• 7 dec. în Senat Szabo Karoly afirmă că la Cluj s-a comis profanarea unui monument istoric, respectiv a statuii lui Matei Corvin, căreia i s-a ataşat plăcuţa cu citatul lui Iorga. La 6 dec, la Consiliul Delegaţilor U.D.M.R., s-a ajuns la concluzia că problema plăcuţelor de pe statuia lui Matei Corvin, considerată de mare importanţă, trebuie să fie rezolvată de organisme internaţionale (U.N.E.S.C.O., Parlamentul Europei) în cazul în care forurile competenţe din ţară nu reacţionează la apelurile U.D.M.R.

• 8 dec. în cursul unei vizite la Washington, Adrian Dohotaru, subsecretar de stat la Ministerul de Externe, îşi afirmă speranţa că România se va uni cu Moldova în aproximativ 8 ani. Afirmaţia provoacă nervozitatea unor cercuri politice din Chişinău, iar Mircea Snegur ţine să pună lucrurile la punct printr-o replică tăioasă: „succesul unirii sau reîntregirii nu poate fi forţat în aşa mod cum se exprimă demnitarii români". Demnitarul moldovean se pronunţă încă o dată ferm pentru independenţa Republicii Moldova, iar declaraţiile din categoria celei pe care o combate nu au, în opinia sa, alte consecinţe decât destabilizarea situaţiei în Moldova.

- Grupul pentru Reformă Morală şi Politică a P.N.L. reia ' ofensiva. Ca efect al unei scrisori deschise, acesta reuşeşte să convoace şedinţa extraordinară a Biroului Executiv al P.N.L. Membrii grupului, la care au aderat Ioana Brătianu şi Constantin Bălăceanu Stolnici, îl acuză pe Radu Câmpeanu pentru toate greşelile care au compromis partidul şi avertizează că vor cere Conferinţei Naţionale îndepărtarea de la conducere a celui pe care îl consideră vinovat de falimentul liberalilor.

• 9 dec. Grevă generală a tipografilor în mai multe oraşe. Liderii Uniunii Sindicatelor Tipografilor din Bucureşti acuză guvernanţii pentru nepăsarea cu care au tratat revendicările membrilor breslei. în pofida unor comunicate guvernamentale transmise la radio şi din care rezultă că s-a căzut de acord asupra

278

1992

unor revendicări (retehnologizare, acordarea unor linii de credit extern, scutirea de anumite taxe, protejarea poligrafiei de către stat, ca patron unic, mărirea salariilor) nu s-a rezolvat nimic, iar Guvernul Văcăroiu pare şi mai indiferent la cererile tipografilor, în consecinţă, la 10 dec, ziarele vor fi în pericol de a nu apărea.

• 10-11 dec. Mugurel Florescu, şeful Procuraturii Militare, prezintă primul Raport al acestei instituţii în legătură cu evenimentele din dec. '89: 1 104 persoane decedate din care 160 până la 22 dec, 3 321 răniţi din care 1 107 până la 22 dec, 1 218 dosare nesoluţionate, 1 873 suspecţi cercetaţi, din care 1 024 militari şi 121 inculpaţi trimişi în judecată din care 35 din aparatul central de partid şi de stat, 2 din aparatul local de partid, 1 ofiţer MAp.N., 73 ofiţeri M.I., 7 subofiţeri M.I. şi 3 civili. Ritmul lent al cercetărilor se explică, după opinia lui Mugurel Florescu, printr-o serie de dificultăţi cărora trebuie să le facă faţă organele de anchetă: neînceperea cercetărilor la faţa locului, situaţia controversată a suspecţilor de terorism, necunoaşterea circumstanţelor reale şi concrete în care au fost ucise sau rănite persoanele, transparenţa actelor de urmărire penală şi nu în cele din urmă activitatea tot mai acaparantă datorată creşterii fenomenului infracţional.

• 14 dec. Intervenţie de senzaţie în Senat Corneliu Vădim Tudor citeşte o scrisoare semnată de doi maghiari prin care este avertizat că ţara se află în mare pericol. Americanii şi maghiarii, sprijiniţi din interior, au pus la punct un complot care vizează desprinderea Transilvaniei de România. Totul va începe prin declanşarea la 15 dec. a războiului civil la Timişoara (sediul acestor manevre) sub pretextul comemorării Revoluţiei din dec '89. Cu toată gravitatea impusă de moment senatorul Corneliu Vădim Tudor cere scoaterea în afara legii a U.D.M.R. şi a Societăţii Timişoara.

• 16-17 dec. Timişoara îşi comemorează Revoluţia din dec. '89. în oraş steagurile au fost arborate în berna, au loc slujbe de pomenire, se depun coroane de flori în locurile unde au căzut victime. în expoziţiile deschise cu acest prilej, fotografiile, publicaţiile, documentele, mărturiile adunate evocă acele zile. în Calea Girocului se sfinţeşte monumentul ridicat în memoria celor arşi la crematoriul Cenuşa din Bucureşti. în Piaţa Măria timişorenii îşi amintesc de ceea ce au trăit cu trei ani în urmă, apoi pornesc într-un marş al libertăţii pe traseele urmate şi în dec. '89. In Piaţa Victoriei se adună din nou lume multă la mitingul ce are ca generic „Comunismul s-a născut pe Neva şi va muri pe Bega". Corneliu Coposu, prezent la Timişoara alături de altj membri

279

1992

marcanţi ai opoziţiei (a fost invitat şi Ion Iliescu dar a preferat să-şi trimită doar reprezentanţii), a apreciat că „totul s-a petrecut în mod paşnic şi solemn" în contradicţie cu ceea ce a prezis Corneliu Vădim Tudor.

-Tipografii îşi respectă promisiunea şi declanşează greva generală datorită indiferenţei Guvernului faţă de pretenţiile lor. Multe publicaţii nu apar. România liberă apare totuşi, tipărită la o tipografie particulară. într-un comunicat al ziarului se menţionează că ziariştii de la această publicaţie nu s-au desolidarizat de greviştii din tipografii, dar au căutat o soluţie pentru a nu-şi întrerupe apariţia, în primul rând fiindcă vor să-şi informeze cititorii fără întrerupere şi apoi fiindcă n-ar fi suportat uşor pagubele materiale produse de lipsa de pe piaţă a ziarului. Ziariştii de la această publicaţie şi nu numai ei se întreabă de ce s-a ales ca moment al grevei tocmai intervalul în care era aşteptată comemorarea Revoluţiei din dec. '89. Unii presupun că e vorba de o grevă creată artificial în scopuri politice. în urma unor tratative între reprezentanţii Guvernului şi ai tipografilor greva încetează la 18 dec.

• 19 dec. La Congresul Uniunii Naţionale a Organizaţiilor Luptătorilor din Decembrie '89, Ion Iliescu rosteşte o alocuţiune în care aduce „un cald omagiu luptătorilor aflaţi pe baricadele antidictatoriale din Decembrie", îndeamnă la unitate şi speră să se facă lumină şi în ceea ce priveşte cauza Revoluţiei.

-Gheorghe Funar cere Guvernului, printr-un comunicat, să nu permită intrarea în ţară, de Crăciun, a familiei regale, conform opţiunii exprimate de Mihai de Hohenzollern, pentru că vizita nu este altceva decât un scenariu menit să-i tulbure pe români şi pe deasupra un scenariu costisitor pentru că se vor risipi „sute de milioane de lei cu măsurile de protecţie şi pază",

• 19-20 dec. Are loc al Il-lea Congres al Alianţei Civice, la care se aleg noile structuri de conducere (Comitetul Director format din 27 de membri). Participanţii protestează împotriva arestării la 2-3 iul. '92 şi a detenţiei prelungite în închisoarea din Tiraspol a patrioţilor moldoveni Iile Ilaşcu. Alexandru Leşco. Tudor Petrov (Popa), Andrei Ivanţoc şi Petru Godiac. Pentru salvarea vieţii acestora se face apel la Guvernul României şi al Republicii Moldova ca şi la C.S.C.E. Printr-o rezoluţie, votată de plenul Congresului, Comitetul Director este abilitat să facă o nouă încercare de clarificare a relaţiilor cu PA.C. şi de delimitare a identităţilor celor două formaţiuni fără a se atenta la unitatea C.D.R. Soluţia propusă e schimbarea numelui P.A.C. Constantin Ticu Dumitrescu are

280

1392

o intervenţie care atrage atenţia. După ce avertizează că ţara este ameninţată de procesul restauraţiei în plină desfăşurare pe toate planurile, trage concluzia că datoria opoziţiei în această situaţie este să se retragă din Parlament. Convinsă de argumentele vorbitorului, sala a scandat: „Retrăgeţi-vă!".

• 21 dec. Şedinţă solemnă la Parlament. Se comemorează Revoluţia din dec. '89. Oliviu Gherman îi dă cuvântul lui Ion Iliescu pe care îl numeşte „făptuitor de frunte al acestei pietre de hotar". (Piatra de hotar era Revoluţia.) Ion Iliescu îi îndeamnă pe parlamentari să nu se îndoiască niciodată că în dec. '89 a avut loc o revoluţie. în discursul preşedintelui ţării mai este vorba şi despre reconciliere naţională, democraţie, reformă, greşeli deja înfăptuite, nemulţumirea faţă de americani pentru că nu ne-au dat clauza. Discursul se încheie cu urările „La mulţi am!" şi „Sărbători fericite!". Au mai luat cuvântul Corneliu Coposu, Petre Roman, Valeriu Tabără şi alţi parlamentari. Trimiterile din unele discursuri au aprins patimile. Deşi solemnă, şedinţa a fost agrementată cu vociferări, huiduieli şi alte ingenioase metode de atenţionare a vorbitorilor incomozi. Cel mai original discurs a aparţinut lui Ion Marcu (F.D.S.N.) care după ce s-a autocaracterizat drept „pumnul muncitoresc" de care are nevoie chiar şi Parlamentul României, i-a numit „şacali şi hiene" pe parlamentarii opoziţiei, a continuat prin a trimite fulgere şi tunete mai ales într-o anumită zonă a spectrului politic şi a încheiat cu un blestem adresat trădătorilor de ţară, mai ales celor care cu câteva zile în urmă, la comemorările de la Timişoara, au ars exemplare ale revistei România Mare. După ce Oliviu Gherman declară şedinţa închisă, unul dintre revoluţionarii lui '89 prezenţi în sală (la balcon) nu se poate abţine să pună o întrebare: „Noi reprezentăm Revoluţia română, d-le preşedinte. Ce caută ăsta aici?" -adică Iile Verdeţ. în sală se aplaudă, unii salută intervenţia, alţii vor s-o acopere, încă de la intrarea în sală, revoluţionarii conduşi de Dumitru Dincă protestaseră împotriva participării la şedinţa solemnă a P.S.M. şi P.R.M., avându-i în vedere în special pe Corneliu Vădim Tudor şi Adrian Păunescu. Deoarece aceştia nu şi-au făcut apariţia, întreaga energie contestatară a grupului s-a revărsat asupra lui Ilie Verdet.

-Asociaţia „21 Decembrie" comemorează victimele evenimentelor din ziua de 21 dec. '89 (şi din noaptea care a urmat). Slujbă religioasă la Cimitirul Eroilor (fără prezenţa oficialităţilor), marş al tăcerii cu tn ;eul Crematoriul Cenuşa - Piaţa Romană -Piaţa Universităţii -Sala Dalles -Piaţa Romană -Piaţa Universităţii.

281

1992

Seara, miting în Piaţa Universităţii. Iau cuvântul reprezentanţi ai Asociaţiei „21 Decembrie" şi invitaţi de la Timişoara. Datorită prezenţei modeste lumea şi presa se întreabă: „Oare am uitat chiar atât de repede?". La conferinţa de presă a Asociaţiei „21 Decembrie" se citesc câteva concluzii în legătură cu momentul dec, '89, grupate sub Mul „Trei ani de la Revoluţie": „Profitând de naivitatea adevăraţilor revoluţionari, garnitura a doua a P.C.R. a reuşit să se impună la vârf. Se mai vorbeşte despre furtul de revoluţie, despre restauraţie, minciună, discreditarea adevăraţilor revoluţionari etc.

-Palatul Cotroceni. Ion Iliescu şi alte oficialităţi -Nicolae Vacăroiu, Oliviu Gherman, Adrian Năstase şi alţii -îi sărbătoresc pe revoluţionarii din dec. '89, Se rostesc discursuri solemne se strâng mâini şi, mai ales, se distribuie numeroase diplome („Erou martir al Revoluţiei din Decembrie '89" şi „Luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie") şi medalii CRevoluţia din Decembrie").

• 22 dec. Ultima zi din seria de comemorări ale Revoluţiei din dec. '89 de la Timişoara. Cu o zi înainte s-a întors delegaţia de revoluţionari care a participat la comemorarea de la Bucureşti şi care a adus o urnă cu cenuşă în amintirea celor arşi la crematoriul Cenuşa. Delegaţia e întâmpinată de reprezentanţi ai prefecturii şi primăriei şi de numeroşi locuitori ai oraşului. în cadrul unui ceremonial religios urna este depusă la Cimitirul Eroilor. Seara la Catedrală se cântă un Requiem de Verdi. Suita de comemorări de la Timişoara se încheie la 22 dec. cu un spectacol de poezie la. Opera Română.

-Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor Istorice şi Siturilor consideră ilegală plasarea plăcuţiei cu inscripţia lui Iorga pe statuia lui Matei Corvin şi invită primăria Clujului să se revină la situaţia anterioară datei de 30 nov. '92. Gheorghe Funar intervine rapid şi anunţă că nu va ceda ci, mai mult, că va da curs altor iniţiative: înlocuirea inscripţiei Mathias Rex cu Matei Corvin şi amplasarea în Piaţa Unirii a statuii lui Baba Novac, ucis de unguri.

-în Senat, Radu Timofte, preşedintele comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, prezintă un Raport întocmit ca reacţie la afirmaţiile lui Corneliu Vădim Tudor în legătură cu iminenţa izbucnirii unor acţiuni periculoase pentru integritatea statului, la Timişoara, în zilele de 16 şi 17 dec. Cercetările atestă că afirmaţiile lui Corneliu Vădim Tudor nu au avut nici o bază reală. Preşedintele comisiei senatoriale îndeamnă la rigoare în formularea unor asemenea ipoteze. Senatorii Sabin

282

1992

Ivan şi Ioan Lup afirmă că liderul P.R.M. trebuie să răspundă în faţa comisiei de disciplină a Senatului pentru alarma falsă pe care a ţinut s-o declanşeze în legătură cu ziua de 15 dec. Mai ales pentru că M.I., M.Ap.N., S.I.E. au infirmat ipotezele lui Corneliu Vădim Tudor, iar Virgil Măgureanu a declarat că S.R.I. „nu are nici o replică" deoarece apelurile senatorului P.R.M. sunt „rodul unei fantezii maladive".

• 23 dec. Din nou scandal în Senat. Corneliu Vădim Tudor se răfuieşte cu membrii comisiei senatoriale care au infirmat în urma cercetărilor avertismentele sale. După ce îi acuză în stilul binecunoscut, minimalizează efectele acţiunii sale declarând că avea datoria să facă publică scrisoarea maghiarilor şi că la urma urmei „cui strică un pic de vigilenţă?". Membrii comisiei aduc şi ei argumentele lor. Unul dintre aceştia propune ca anual senatorii să fie obligaţi să se prezinte la un control psihiatric Grupul civic-liberal cere Biroului Permanent al Senatului să ridice imunitatea parlamentară a lui Corneliu Vădim Tudor. Deşi ecourile scandalului se sting greu, senatorii au parte de un program de colinde pe care îl susţine corul bărbătesc al Armatei cu prilejul apropiatelor sărbători de iarnă şi a încheierii sesiunii de toamnă a Parlamentului.

Viorel Oancea, primarul Timişoarei, anunţă că ex-regele Mihai a renunţat la vizita în România pentru că, aşa cum rezultă dintr-un comunicat al biroului de presă al fostului suveran, condiţiile impuse de partea română „ating demnitatea întregii noastre naţiuni".

• 27 dec. Pe Mircea Snegur îl nelinişteşte din nou eventualitatea unirii României cu Republica Moldova. El semnalează nemulţumit ambasadei române de la Chişinău că Virgil Măgureanu ar fi afirmat, la aniversarea Zilei luptătorului antiterorist, că „serviciile speciale române vor pregăti unirea României cu Basarabia". Virgil Măgureanu îi răspunde că afirmaţia, preluată trunchiat şi răstălmăcită de presă, a fost făcută într-un cadru neoficial şi s-a încărcat de sensuri care n-au legătură cu realitatea.

-La sfârşitul anului Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a finalizat un Raport asupra evoluţiilor economice din ţările est europene, în 1992. Din Raport rezultă că ţările din Europa centrală şi de est, aflate în etapa de tranziţie către economia de piaţă continuă să se afle în situaţii delicate. Doar Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia lasă să se înregistreze semnele redresării, aceste ţări fiind şi singurele care şi-au creat structurile

283

1992

instituţionale şi juridice indispensabile funcţionării mecanismelor economiei de piaţă. Ţările în care reforma economică şi în special privatizarea (România şi Bulgaria) înregistrează cele mai lente ritmuri au şi situaţia cea mai grea, în timp ce Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia în care privatizarea s-a produs în ritm accelerat îşi stabilizează economia, reduc rata inflaţiei şi chiar înregistrează indiciile relansării economice.

In ceea ce priveşte produsul intern brut (P.I.B.) doar Polonia înregistrează o rată pozitivă, de creştere (+2%), iar în celelalte ţări valorile acestui indicator rămân negative (Ungaria -5%; Bulgaria şi Cehoslovacia -8%; România -15%). Indicele de privatizare este de 70% pentru Cehoslovacia, 45% pentru Polonia, 33% pentru Ungaria, 28% pentru România şi 20% pentru Bulgaria. între cele 5 ţări menţionate, România este singura în care preţurile au marcat o creştere accelerată în 1992 faţă de 1991 de la 160% la 200%, indicând un slab control asupra inflaţiei (cel mai scăzut nivel al inflaţiei îl are Cehoslovacia). Şomajul înregistrează cel mai mare spor în 1992 faţă de 1991 în România (8,5%) şi Bulgaria (16%). Una dintre cauzele acestei situaţii ar putea fi investiţiile de capital străin care favorizează net Ungaria (4,8 miliarde dolari), Cehoslovacia şi Polonia, în timp ce în România (0,6 miliarde dolari) şi Bulgaria (0,12 miliarde dolari) acestea sunt nesemnificative. în schimb Polonia este pe primul loc la datorii externe (46 miliarde dolari), iar România are o datorie de numai 2,2 miliarde dolari. ,

284

1993

• 1 ian. Se peceduieşte „divorţul de catifea" în urma căruia apar Cehia şi Slovacia, două noi state independente şi suverane, după ce au convieţuit 74 de ani în statul cehoslovac. Divorţul a fost dorit şi înfăptuit de premierul slovac, naţionalistul Vladimir Meciar care 1-a învins pe liberalul Vaclav Klaus, adept al menţinerii federaţiei Cehiei şi Slovaciei.

• 3 ian. Moscova. La Kremlin, George Bush şi Boris Elţîn ciocnesc o cupă de şampanie şi rostesc toasturi pentru parafarea Acordului de dezarmare strategică START II care prevede diminuarea în 10 ani cu două treimi a arsenalelor nucleare strategice ale celor două mari puteri. Tratatul, cel mai cuprinzător din istoria eforturilor pentru dezarmare, este salutat de majoritatea guvernelor lumii. încheiat după 18 luni de tratative, tratatul a presupus concesii de ambele părţi, dar mai ales din partea Rusiei care a renunţat la rachetele nucleare intercontinentale cu baza la sol şi ogive multiple care se pot îndrepta, independent, spre ţinte diferite. S.U.A. îşi păstrează o bună parte din rachetele de acelaşi tip cu baze pe submarine, devenind astfelcea mai puternică forţă militară a lumii, în sfârşit, fără rivali. în timp ce primii preşedinţi ai lumii semnau acest important document, câteva sute de nostalgici ai fostei U.R.S.S., reuniţi în faţa Kremlinului, îşi exprimau dezacordul faţă de ceea ce considerau a fi o cedare din partea Rusiei: „Nu vindeţi Rusia Statelor Unite!", „Bush şi Elţîn sunt trădători!", „Ruşine lui Elţîn!". Manifestanţii, purtători de drapele roşii, au reuşit să împiedice ieşirea maşinilor oficiale pe poarta principală, astfel încât cei doi importanţi oameni politici au fost obligaţi să părăsească Kremlinul pe o poartă laterală.

• 4 ian. în cadrul emisiunii de televiziune „Prim-plan", Ion Iliescu îl acuză pe Corneliu Coposu că ar fi intervenit personal în numele C.D.R. şi ar fi furnizat argumente americanilor pentru a nu fi acordată României clauza naţiunii celei mai favorizate. Corneliu Coposu răspunde imediat, susţinând că la 4 iul. 1992 a trimis în S.U.A. un protest în 8 puncte în legătură cu Legea electorală şi că o organizaţie americană 1-a publicat în revista oficială a Congresului american, folosind unele argumente împotriva acordării clauzei ţării noastre. Apariţia şi declaraţiile lui Ion Iliescu au avut un ecou neaşteptat. Numeroşi oameni

285

1993

politici au intervenit în disputa Iliescu-Coposu. Intr-un comunicat al F.S.N. se apreciază că preşedintele ţării şi-a depăşit atribuţiile, încălcând domeniul de activitate al executivului.

• 7 ian. La o conferinţă de presă se lansează „oferta F.S.N. pentru o alternativă de guvernare" pe care liderul F.S.N. o consideră necesară pentru asigurarea continuităţii în procesul de guvernare. Din echipa cu care Petre Roman ar dori să ajungă din nou la guvernare fac parte: Petre Roman (eventual ministru de externe), Victor Babluc, Adrian Severin, Eugen Dijmărescu, Traian Băsescu, Gheorghe Mureşan, Alexandru Dumitrescu, Andrei Tugulea, Ionel Blaga, Ioan Moldovan, Bogdan Marinescu, Andrei Pleşu, Bogdan Niculescu Duvăz, Gheorghe Albu, Radu Berceanu, Cristian Rădulescu. Deşi a oferit ţării un guvern format numai din membri F.S.N. (cu excepţia lui Andrei Pleşu), partidul lui Petre Roman acceptă şi participarea la un guvern de coaliţie. Nici presa şi nici F.D.S.N. nu au tratat cu atenţie această propunere. S-au făcut referiri maliţioase la „guvernul-fantomă" propus de F.S.N., iar F.D.S.N. a anunţat că nu duce lipsă de formule guvernamentale şi că ar mai fi în stare să scoată din mânecă încă trei guverne. „La un moment dat F.D.S.N. ar putea să accepte un guvern alternativă - declară Ion Solcanu - cu condiţia ca acesta să fie realmente de alternativă".

• 9 ian. Mircea Druc se pronunţă împotriva ideii lansate de postul naţional de televiziune (din Republica Moldova) printre alţii şi de Ion Druţă. în urmă cu câteva zile aceştia au susţinut că Basarabia trebuie să se unească, dar nu cu C.S.I. şi nici cu România, ci cu Moldova (provincie românească), pentru a forma Moldova Mare.

• 11-12 ian. Vizita în România a ministrului de externe al Franţei, Roland Dumas. Au loc întâlniri cu Ion Iliescu, Nicolae Văcâroiu, Teodor Meleşcanu şi se semnează Protocolul celei de a 16-a sesiuni a Comisiei mixte interguvernamentale de cooperare economică, ştiinţifică şi tehnică româno-franceză.

• 13 ian. Miniştrii de stat Dan Mircea Popescu, Mişu Negritoiu şi Iacob Zelenco, împuternicitul special al Guvernului în relaţiile cu sindicatele şi patronatul semnează cu liderii sindicali Victor Ciorbea (C.N.S.L.R.), Bogdan Hosu (Cartel Alfa) şi Miron Mitrea (Frăţia) un protocol ce conţine prevederi riguroase referitoare la contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anul 1993. Protocolul oferă garanţii în legătură cu sistemul de salarizare, garantarea plăţii salariului de bază minim pe economie, stabilirea raportului salarii preţuri, dezbaterea cu sindicatele a

286

1993

proiectului de acte normative, problema şomajului. S-a convenit ca reprezentanţii confederaţiilor sindicale semnatare ale protocolului să participe la toate etapele de elaborare a strategiilor şi programelor de restructurare.

• 15 ian. Ion Iliescu declară (prin purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, Traian Chebeleu) că a fost neplăcut surprins de amploarea şi turnura pe care au luat-o în presă comentariile în legătură cu afirmaţiile sale din cadrul emisiunii „Prim-plan", referitoare la contribuţia lui Corneliu Coposu la neacordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate de către S.U.A., României. Preşedintele ţării consideră că n-a acuzat şi n-a criticat pe nimeni şi că subiectul „este elucidat" iar „problema închisă". Cu câteva zile în urmă, Corneliu Coposu anunţase că îl va da în judecată pe Ion Iliescu.

-Biroul Director Interimar al P.N.L.C.D. (Niculae Cerveni, Dimitrie Callimachi. Adrian Popescu-Necşeşti ş.a.) nu-1 mai mandatează pe Vintilă Brătianu ca preşedinte al partidului, acuzându-1 de „atitudine bolşevică şi dictatorială" şi de subminarea intereselor partidului prin acceptarea fuziunii cu P.N.L.A.T., considerată dezavantajoasă pentru P.N.L.C.D. („Nu vrem să fim înghiţiţi" - afirmă Nicolae Cerveni.) Invitaţia transmisă de Radu Câmpeanu P.N.L.C.D. şi P.N.L.A.T., la reexaminarea posibilei unificări liberale a fost respinsă de ambele partide.

• 15-17 ian. Braşov. Cel de-al 3-lea Congres al U.D.M.R. intră în atenţia întregii ţări datorită agitaţiei produse de Gheorghe Funar cu câteva zile înainte de debutul evenimentului. Liderul P.U.N.R lansează un apel „preşedintelui României, Parlamentului, partidelor politice şi întregului popor român" în care cere convocarea în sesiune extraordinară a Parlamentului pentru a interzice activitatea U.D.M.R. Alerta declanşată de Gheorghe Funar se datorează intenţiei U.D.M.R. de a propune spre aprobare Congresului un „Program de autoguvernare pe principii etnice". Asociaţia pentru dialog interetnic din Cluj adresează la rândul ei un apel structurilor de conducere ale ţării, în care, după ce se menţionează excesele lui Gheorghe Funar, se cere demiterea lui. La Congresul U.D.M.R. problemele cel mai insistent analizate au fost autonomia teritorială şi autoadministrarea cuprinse în noul program într-o variantă moderată: autoadministrare regională şi locală, autonomie personală şi culturală. în legătură cu semnalul de alarmă tras de Funar, Corneliu Coposu consideră că „nu acest Congres reprezintă un pericol, ci presa extremistă şi agenţii extremişti".

287

1993

In documentele adoptate de Congres s-a mai hotărât ca U.D.M.R. să fie un mediator de bună credinţa la pregătirea tratatului dintre România şi Ungaria, să se sugereze României semnarea „Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare", document parafat de 10 state printre care şi Ungaria, să se intervină pe lângă Congresul american pentru acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României, să se aplice punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara în cadrul U.D.M.R., să se creeze premisele pentru ca organizaţiile legale şi reprezentative ale maghiarilor din bazinul carpatic să alcătuiască la Strasbourg un forum al minorităţii maghiare care să poată mobiliza forţele democratice europene în vederea soluţionării situaţiei minorităţii maghiare. în fine, U.D.M.R. proclamă anul 1993, an al toleranţei transilvane. Congresul 1-a ales în funcţia de preşedinte al U.D.M.R. pe Marko Belá (episcopul Lászlo Tokés a renunţat să candideze la funcţia de preşedinte, dar este confirmat preşedinte de onoare al U.D.M.R.).

• 19 ian. Parlamentul de la Chişinău respinge referendumul propus de Mircea Snegur, în cadrul căruia populaţia trebuia să se pronunţe în legătură cu statutul Republicii, respectiv independenţă, integrare în C.S.I., sau unirea cu România. Alexandru Moşanu (liderul grupului ce susţine unificarea Moldovei cu România, grup ce demisionează din Parlament cu această ocazie) opinează că rezultatele votului fiind previzibile, odată oficializate ar distanţa Moldova de România şi ar apropia-o de C.S.I., ceea ce ar însemna o nouă confirmare a pactului Ribbentrop-Molotov.

• 22 ian. La reuniunea la nivel înalt de la Minsk doar 7 din cele 10 state prezente (din fosta U.R.S.S.) semnează Carta C.S.I. Se abţin Moldova, Ucraina şi Turkmenistanul pentru că nu sunt de acord cu crearea unor structuri care să ducă la un grad înalt de integrare (în special economică) şi să asigure Rusiei rolul de lider. După părerea celor 3 state, Carta C.S.I., pe care au respins-o deocamdată, consfinţeşte aceste tendinţe.

• 24 ian. F.D.S.N. cheamă toate partidele şi pe toţi cei care „doresc binele acestei ţări" să se întâlnească pe Dealul Mitropoliei pentru aniversarea Zilei Unirii şi să realizeze o simbolică horă a reconcilierii naţionale. (Ceea ce, după cum era lesne de înţeles de toată lumea, inclusiv de cei care au lansat invitaţia, nu s-a realizat.)

9 25 ian. La Cotroceni, se semnează Tratatul privind relaţiile prieteneşti şi cooperarea între România şi Polonia şi Convenţia

288

1993

Consulară între cele 2 ţări. Sunt prezenţi Ion Iliescu şi Krzysztof Skubiszevski. ministrul de externe polonez.

- Numirea în funcţia de director general al R.T.V.R. a lui Paul Everac este considerată de către forţele politice ale opoziţiei încă o dovadă că procesul restauraţiei este în plină desfăşurare şi că puterea a urmărit şi a reuşit să-şi subordoneze această instituţie. Cei care-1 susţin pe Paul Everac îl prezintă cu ocazia numirii în funcţie drept un scriitor important, cu un grad de independenţă faţă de vechiul regim, deci, omul potrivit la locul potrivit. Cei care nu-l susţin consideră că „Nu a existat hotărâre importantă a P.C.R. sau a fostului C.P.Ex., pe care dl. Paul Everac să nu o fi tradus imediat într-o piesă de teatru" (Nicolae Manolescu).

• 26 ian. în şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului se dezbate, cu patimi dezlănţuite, componenţa delegaţiei parlamentare române la Consiliul Europei. Propunerea ca Adrian Păunescu să facă parte din această delegaţie stârneşte intervenţii aprinse. Adrian Severin întreabă dacă va putea fi interpretată ca sinceră dorinţa României de a intra în Europa, în condiţiile în care unul dintre delegaţi va fi Adrian Păunescu, un admirator incurabil şi activ al fostului dictator. Tudor Mohora răspunde: „Consider că Adrian Păunescu e apt şi capabil să ne reprezinte, începem să ne punem întrebarea ce ce ne-ar putea deranja? Poate faptul că e editor la două ziare şi ar putea spune ce se întâmplă acolo?".

Componenţa comisiei: Florea Dudiţă F.D.S.N., (preşedintele comisiei de politică externă a Senatului), Dumitru Buzatu, Cristian Ionescu (F.D.S.N.), Valentin Gabrielescu (P.N.Ţ.C.D.), Adrian Severin (F.S.N.), Adrian Moţiu (P.U.N.R.), Adrian Păunescu (P.S.M.), Frunda Gyorgy (U.D.M.R.), Iuliu Ioan Furo (P.R.M.), Vasile Iullano (alte minorităţi).

• 1 febr. Bruxelles, Are loc ceremonia semnării Acordului de asociere a României la Comunităţile Europene. Partea română este reprezentată de premierul Nicolae Văcâroiu, ministrul de externe Teodor Meleşcanu şi de alte înalte personalităţi ale vieţii politice.

• 15 febr. Deputatul de Gorj, Nicolae Mischie împarte ziariştilor un protest al Biroului Executiv al organizaţiei judeţene Gorj a F.D.S.N., în care se apreciază că atitudinea senatorului de Gorj F.D.S.N., Vasile Văcaru, care a reclamat dispariţia din biroul său din teritoriu a sumei de 400 000 lei este „nesinceră şi jignitoare" la adresa filialei de acolo, faţă de care Vasile Văcaru trebuie să manifeste „mai multă responsabilitate şi recunoştinţă" pentru

289

1993

că acea organizaţie „1-a propulsat de două ori ca senator". (Nicolae Mischie a fost acuzat de Vasile Văcaru că a intrat în biroul său, împrejurare în care i-au dispărut 400 000 lei, iar deputatul de Gorj a susţinut că a făcut acest lucru dar în prezenţa unor martori.)

• 17 febr. Adunarea generală a Academiei Române aprobă prin vot revenirea, în grafia limbii române, la utilizarea lui â în interiorul cuvintelor şi a formei sunt [suntem, sunteţi), în conformitate cu hotărârile adoptate de Academia Română înainte de 1948. Unii academicieni şi, ulterior, specialişti şi oameni de cultură vor fi împotriva acestei hotărâri, iar cele două sisteme vor coexista în ortografie. Colectivul de cercetători de la Institutul de Filologie Română „Al.Philippide" din Iaşi consideră, de exemplu, că s-a politizat complet discuţia asupra ortografiei, fără a oferi nici un argument real în legătură cu necesitatea scrierii prin două litere a unui sunet în cadrul unei ortografii întemeiate pe principiul fonetic. Un contraargument pentru reforma ortografiei este şi că Basarabia abia s-a obişnuit cu normele în vigoare.

• 17-18 febr. Bruxelles. Ion Iliescu vizitează sediul NA.T.O. şi Uniunea Europei Occidentale.

• 19 febr. Guvernul Văcăroiu şi-a definitivat programul intitulat „Strategie de reformă economico-socială a programului de guvernare". Capitolele programului sunt consacrate protecţiei sociale, stabilizării şi restructurării economice, reformei sociale şi administrative. Pentru 1993 se preconizează o creştere economică zero, cu o scădere a nivelului de trai şi cu o rată a inflaţiei de 70%, urmând ca 1994 să aducă o creştere a nivelului de trai. Prioritatea momentului e considerată privatizarea, în 1993, 5-6% din proprietatea de stat se va transforma în proprietate particulară, adică 2 000 - 2 500 de întreprinderi mici şi mijlocii. Programul insistă asupra măsurilor de protecţie socială considerată componentă fundamentală a politicii economice a Guvernului.

• 19-20 febr. Liberalii din grupul lui Vintilă Brătianu, cei ce doreau fuzionarea cu P.N.L.A.T., au convocat Congresul P.N.L.C.D. care a validat unirea cu P.N.L.A.T. şi cu Grupul de Reformă Morală şi Politică din P.N.L. într-o atmosferă de încredere în forţa şi viitorul liberalilorApare, în sfârşit, un partid rezultat din unirea liberalilor şi nu din divorţul lor. Noua formaţiune se numeşte Partidul Liberal. Ambiţia liberalilor reconciliaţi este de a forma un partid modern (poate o replică la P.N.L.). Statutul a fost inspirat de modele englezeşti şi japoneze , funcţiile de conducere au fost ocupate prin autopropunere, iar structurile partidului reproduc structurile statului: Comitetul Director este executivul

290

1993

(Horia Rusu preşedinte executiv şi alţi opt membri Dinu Patriciu, Valeriu Stoica, Ludovic Orban, Raymond Luca, Daniela Crăsnaru, Gheorghe Toduţ, Dinu Zamfirescu.Sorin Pantiş), Consiliul Naţional (Vintilă Brătianu, preşedinte) are rolul legislativului, Curtea de Concilieri şi Arbitraj (Traian Tomescu, preşedinte) seamănă cu puterea judecătorească, iar Senatul asigură echilibrul celorlalte structuri. Partidul şi-a creat şi un grup de lideri de opinie (Dinu Patriciu, Horia Rusu, Dinu Zamfirescu) cu misiunea de a reprezenta partidul în relaţiile publice şi de a fi, după definiţia lui Dinu Patriciu, „principalii exponenţi ai curentelor de opinie din interiorul partidului".

• 25 febr. Vizita în România a lui Dobriţa Ciosici, preşedintele Republicii Federale Iugoslavia. La întâlnirea cu Ion Iliescu se discută despre criza iugoslavă, despre respectarea de către România a embargoului.

Preşedintele României repetă că soluţia pentru criza iugoslavă nu poate fi decât cea a tratativelor, intervenţiile militare din afară neavând altă finalitate decât agravarea sau extinderea conflictului. Ion Iliescu precizează că România nu se va lăsa antrenată într-o intervenţie militară în spaţiul iugoslav.

• 26-27 febr. încă o nuntă liberală. P.N.L. fuzionează cu N.P.L.

La Conferinţa Naţională a noului P.N.L. candidează, pentru funcţia de preşedinte al partidului, Radu Câmpeanu, Viorel Cataramă, Mircea lonescu Quintus (candidaţi care au reuşit să rămână în cursa pentru preşedinţie). Câştigă detaşat Mircea lonescu Quintus. Ceilalţi liberali privesc cu interes strădaniile confraţilor, dar îşi mai îngăduie şi câte o ironie colegială. Dinu Patriciu, de exemplu, prezice că, dacă ar fi câştigat Radu Câmpeanu, partidul ar fi murit, iar dacă ar fi câştigat Viorel Cataramă partidul ar fi devenit P.N.L.-SA.

9 1 mart. în ajun de 1 mart. românii primesc un mărţişor de la Lâszlo Tokes. Ei află prin intermediul T.V.R. că pastorul, în călătoriile sale (Washington. Cleveland), îşi face cunoscute reproşurile grave faţă de ţara în care trăieşte. El consideră si ţine să afle întreaga planetă că în România continuă procesul de purificare etnică asemănător celui din Bosnia Herţegovina şi politica de deznaţionalizare, datorită cărora maghiarii sunt obligaţi să emigreze. Iar dacă rămân totuşi în România, maghiarii se simt oprimaţi întocmai ca evreii anilor '30-'40 sau ca negrii americani în anii '50. în Senat, parlamentarii iau atitudine împotriva acestor afirmaţii (Vasile Văcaru deschide discuţia), cu argumente con-

291-

1993

crete care conduc la concluzia că Lâszlo Tok&s a descris o realitate inexistentă, urmărind probabil un scop greu de mărturisit. Verestoy Attila consideră necesar să declare că U.D.M.R. nu-şi asumă declaraţiile pastorului.

• 4 mart. Biroul de presă al Procuraturii municipiului Bucureşti anunţă că s-a dispus neînceperea urmăririi penale a Doinei Cornea pentru că nu sunt întrunite elementele componente ale infracţiunii de instigare la subminarea puterii de stat. Doinea Cornea a fost anchetată -în urma unor sesizări -sub acuzaţia că, în timpul mineriadei din sept. '91, ar fi instigat la grevă generală în cadrul unei intervenţii pe postul de televiziune. Acuzaţia gravă formulată la adresa Doinei Cornea -instigare la subminarea puterii de stat - şi ancheta care a urmat au nemulţumit profund unele personalităţi, organisme naţionale şi internaţionale.

- în şedinţa comună a Camerelor Parlamentului, pri-mul-ministru prezintă recent finalizatul program de guvernare (realizat cu contribuţia substanţială a lui Mişu Negriţoiu, ceea ce îl face pe Adrian Severin să se adreseze premierului cu formula „domnule Mişu Văcăroiu") şi raportul în legătură cu cele o sută de zile de guvernare. Cu această ocazie în Parlament se încing din nou spiritele. Opoziţia reacţionează cu nervozitate susţinând că s-a ajuns la o dilemă: dacă documentul prezentat e un program de guvernare, atunci trebuie supus la vot, dacă nu e vorba de un program, atunci Guvernul F.D.S.N. e vulnerabil pentru că nu are încă un program. Majoritarii consideră că programul Guvernului a fost prezentat şi votat o Bată cu instalarea echipei Văcăroiu aşa cum prevede Constituţia. Opoziţia aminteşte că, la instalare, primul-ministru a ţinut să sublimeze că supune atenţiei Parlamentului doar o schiţă de program, urmând ca adevăratul program să fie bine chibzuit şi prezentat ulterior. în concluzie, opoziţia consideră că documentul citit e chiar programul promis, astfel încât Guvernul trebuie să şi-1 asume iar Parlamentul să-1 voteze. Majoritarii invocă procesul-verbal şi şedinţa din 18 nov. 1992, în care se menţionează că Parlamentul a votat Guvernul şi programul său. Acest argument declanşează cu adevărat scandalul. Deoarece părţile nu cad de acord, se aude formula „moţiune de cenzură". Majoritarii pun diagnosticul: „Dumneavoastră nu doriţi decât să pice Guvernul". Opoziţia nu renunţă -premierul trebuie să angajeze răspunderea Guvernului în aplicarea strategiei de reformă prezentate. Majoritarii au replică-angajarea responsabilităţii asupra strategiei de reformă este un prerogativ

292

1993

al Guvernului şi nu o obligaţie. • 6-7 mart. Primul Congres al P.R.M. în raportul despre

starea partidului şi a naţiunii, revin idei deja vehiculate de membrii P.R.M.: haosul din ţară a fost provocat cu bunăştiinţă pentru a subordona România finanţei internaţionale; încercările ex-regelui de a veni în patrie reprezintă un atac la adresa integrităţii României; în ceea ce-i priveşte pe unguri, U.D.M.R. trebuie scos în afara legii, iar Ungaria trebuie să înţeleagă că dacă va încerca să iugoslavizeze România va izbucni al treilea şi ultimul război mondial. Raportul a fost apreciat de cei prezenţi, care l-au elogiat fără rezerve pe preşedintele P.R.M.: la vremuri de restrişte poporul român a dat un Ştefan, rai, un Cuza, iar acum a dat fer.:. -nul România Mare /c Corneliu Vădim Tudor, care este „un Avram Iancu al ilelor noastre"; cineva îşi afirmă mândria de a fi conte: ui cu Corneliu Vădim Tudor. Preşedintele P.R.M. încearcă să tempereze efuziunile declarând că nu vrea să renască în partid o practică de tristă amintire -linguşeala. S-au votat în unanimitate statutul şi programul partidului, s-a înfiinţat titlul de „membru de onoare al P.R.M." (acordat lui Mihăilă Cofariu) şi a fost ales, prin vot, preşedintele partidului, funcţie pentru care s-a înregistrat o singură candidatură - Corneliu Vădim Tudor. Acesta a rugat asistenţa să voteze şi împotrivă pentru a nu se crea impresia că P.R.M. ar semăna cu un partid unic, totalitar. Şi de această dată rugămintea lui Corneliu Vădim Tudor a fost îndeplinită de admiratorii săi: la vot s-a înregistrat o abţinere.

® 8 mart. Ion Iliescu se declară mulţumit de întâlnirile avute în ultimele săptămâni cu reprezentanţii parti:.. parlamentare. Cu această ocazie preşedintele „a luat pulsul" forţelor politice şi a constatat că acestea manifestă realism şi luciditate, adică se adaptează la realităţile ţării. Preşedintele îşi exprimă recunoştinţa faţă de cei care i-au semnalat apariţia sau persistenţa unor fenomene de importanţă majoră: impasul dialogului politic, birocratizarea instituţiilor şi organismelor statului, politizarea excesivă a unor structuri guvernamentale şi statale după ultimele alegeri, extinde..... : t . pţieii

-într-un articol apărut în The New ' a Times, intitulat „Regula căluşului în România", se fac reie^ i te lipsa de transparenţă a activităţii din Camera Deputaţi1/ . aii r îrei simptome ar fi sistemul votului secret, dizgraţia în CUM ... n ziarist acuzat de a fi scris incorect, mai uies despre par., irrieniarii şi activitatea Camerei, dizgraţie care poate duce până la retragerea dreptului de acces în şedinţele Camerei sau la presiuni pentru a se publica

293

1993

dezminţiri (scrise chiar de preşedintele Camerei) ale articolelor etichetate ca nefundamentate. Adrian Năstase răspunde încercând să demonstreze că activitatea Camerei Deputaţilor este patronată exclusiv de principii democratice.

• 9 mart. Parlamentul analizează din nou programul recent prezentat al Guvernului Văcăroiu şi din nou poziţiile celor două tabere par ireconciliabile. Opoziţia critică mai ales dirijismul şi etatismul programului: Petre Roman (F.S.N.) - Programul nu oferă soluţii la problemele grave ale societăţii româneşti. Mircea Ciumara (P.N.Ţ.C.D.) -semnalează ambiguitatea privind tipul de societate conturat prin măsurile de ordin politic, economic şi social, excesul de centralism, descurajarea sectorului privat prin sistemul de impozitare, Dinu Patriciu (P.L.) -consideră programul „o adunare de sloganuri" care proclamă intervenţia excesivă a statului şi care poate fi nefast pentru viitorul ţării, ducând la inflaţie şi sărăcie. Horia Rusu (P.L.) -crede că executivul e supus şantajului partidelor extremiste P.S.M. şi P.R.M.

în schimb, reprezentanţii partidului de guvernământ şi aliaţii lor sunt nemulţumiţi de liberalismul programului de guvernare: Tudor Mohora (P.S.M.) apreciază că prin liberalismul excesiv al politicii economice F.D.S.N. s-a îndepărtat tot mai mult de platforma electorală. Şi ceilalţi aliaţi-P.U.N.R. şi P.R.M.-promit să susţină programul Guvernului, dar cu anumite recomandări şi amendamente. (Corneliu Vădim Tudor cere ca Guvernul Văcăroiu să se delimiteze de celelalte guverne care trebuie trase la răspundere pentru politica lor falimentară dictată de o oligarhie suprastatală, aşa cum trebuie pusă la punct şi Banca Naţională un adevărat „stat în stat", responsabilă pentru prăbuşirea monedei naţionale.)

• 10 mart. Comisia O.N.U. pentru drepturile omului adoptă o Rezoluţie în care se apreciază că România a făcut progrese în ce priveşte aplicarea normelor statului de drept şi respectarea drepturilor omului.

• 11 mart. Parlamentul României înregistrează prima moţiune de cenzură de la începutul activităţii sale de după înlăturarea dictaturii. Corneliu Coposu reuşeşte cu dificultate să anunţe iniţierea de către opoziţie a moţiunii de cenzură. Liderul P.N.Ţ.C.D. a fost împiedicat să ajungă la microfon pentru a comunica hotărârea opoziţiei. Aşa cum a explicat şi la o conferinţă de presă, cu o zi în urmă, Corneliu Coposu precizează că opoziţia, prin iniţiativa ei, nu urmăreşte înlăturarea executivului, ci sesizarea opiniei publice în legătură cu atitudinea executivului care nu

294

1993

doreşte să dea seamă de propria guvernare. (Tot la o conferinţă de presă, după incidentul de la Parlament, Petre Roman declară că preşedinţii celor două camere s-au purtat nedemocratic,uitând că nu sunt în sediul F.D.S.N., ci în Parlament şi încercând să-1 împiedice pe Corneliu Coposu să declare introducerea moţiunii de cenzură.)

-Moscova. La sesiunea extraordinară a Congresului Deputaţilor Poporului câştigă teren gruparea neocomuniştilor şi ultranaţionaliştilor sprijiniţi de preşedintele Sovietului Suprem, Ruslan Hasbulatov, grupare aflată în conflict deschis cu Boris Elţîn şi reformiştii care îl susţin. Deocamdată Congresul se pronunţă împotriva referendumului prin care populaţia trebuia să-şi spună cuvântul în legătură cu elaborarea unei noi Constituţii (cea în vigoare era de pe vremea fostei U.R.S.S.) şi împotriva republicii prezidenţiale pentru care optase Boris Elţîn. în consecinţă, Boris Elţîn ameninţă cu măsuri extreme, respectiv cu dizolvarea Parlamentului. Congresul îi retrage însă lui Boris Elţîn împuternicirile acordate anterior şi de la tribuna înaltului for se cere punerea lui sub acuzare pentru încălcarea Consti-tuţiei.inclusiv pentru interzicerea grupării neocomuniste, Frontul Salvării Naţionale. în urma acestei confruntări cu rezultate imprevizibile, ţările din Europa de Vest şi America intră în alertă. Se apreciază că Rusia este în pragul unei catastrofe şi că, dacă ar birui conservatorii, situaţia ar fi mai încordată decât pe vremea războiului rece. De aceea se reafirmă răspicat sprijinul acestor ţări pentru Elţîn, dublat de sprijin financiar substanţial. (A doua zi reprezentanţii „Grupului celor 7" se întrunesc pentru a acorda de urgenţă ajutor material Rusiei.)

• 12 mart. LaT.M.B., Partidul Liberal, rezultat din recenta fuziune a P.N.L.C.D. cu P.N.L.A.T., se află deja în dificultate, înregistrarea P.L. este pusă sub semnul întrebării de contestaţia lui Niculae Cerveni (membru fondator al P.N.L.C.D.) care susţine că instanţa care a decis fuziunea (Congresul P.N.L.C.D.) a fost nestatutară nefiind convocată de Consiliul Director Interimar, ci de un grup oarecare ce „a folosit ştampila". Şi P.N.L. vine cu o contestaţie care vizează denumirea partidului, considerată de neacceptat, pentru că ar accentua confuzia între prea multele partide liberale.

• 13 mart. Moscova. Se încheie Congresul Deputaţilor Poporului cu înfrângerea reformiştilor sprijiniţi de Boris Elţîn, care declară că nu va mai colabora cu Parlamentul în actuala componenţă, Se vorbeşte despre un nou puci, un puci mascat.

295

1993

• 15 mart. In Parlament, deputatul F.S.N., Cristian Rădulescu, citeşte textul moţiunii de cenzură iniţiată de opoziţie împotriva Guvernului Văcaroiu şi semnată de 122 de parlamentari. P.S.D.R. şi parţial PAC. sunt împotriva moţiunii; Stelian Tănase consideră că moţiunea nu are nici o şansă, e o greşeală politică a opoziţiei care a preferat un efect de scenă unui câştig concret în planul reformei, Ion Raţiu prezice că moţiunea, o eroare a opoziţiei, va fi respinsă şi n-o semnează. în preajma dezbaterii moţiunii opiniile se radicalizează. Viorel Sălăgean vede în moţiune un joc politic cu o finalitate clară: opoziţia încearcă să împiedice Guvernul să facă treabă. Dinu Patriciu: „Criza nu este economică, ci politică. Se foloseşte eticheta de liberalism pentru tot ceea ce trece dincolo de perestroika. Prin jumătăţi de măsură vom ajunge o republică bananieră". Corneliu Vădim Tudor: „Eu am mai spus-o şi o repet, decât o democraţie bolnavă, mai bine o dictatură sănătoasă".

• 16 mart. Bucureşti, Piaţa Victoriei. După mitingurile constructorilor de avioane, Cartelului Alfa şi Confederaţiei Univers e rândul B.N.S. să scoată sindicaliştii în stradă. 25 000 de oameni s-au adunat pentru a protesta contra scăderii nivelului de trai. Pe pancarte se poate citi: „Minciună + Corupţie = Sărăcie". Matei Brătianu, preşedintele B.N.S., declară că nu e vorba de o susţinere în stradă a moţiunii de cenzură împotriva Guvernului şi că, în consecinţă, nu se va striga „Jos Guvernul!". Un miting paralel al B.N.S. are loc la Constanţa. Manifestanţii înmânează prefectului Anghel Constantinescu un protest în care sunt înscrise revendicările care au dus la declanşarea mitingului: indexarea salariilor şi pensiilor la nivelul costurilor reale înregistrate în economie, oprirea extinderii corupţiei şi a falimentului economiei.

• 19 mart. în Parlament se dezbate prima moţiune de cenzură împotriva unui guvern postdecembrist. Se face exces de oratorie, se emit apeluri la sentimentele naţionale, chiar la reconciliere spre binele comun, combinate cu etichetări conform cărora moţiunea face parte din planul de destabilizare şi iugos-lavizare a României. Se gesticulează patetic, se incriminează energic. Discursul lui Corneliu Vădim Tudor (pentru care a primit un sărut de la Adrian Păunescu) a fost una din culmile oratorice ale zbuciumatei şedinţe. Senatorul P.R.M. atacă în termeni violenţi opoziţia care ar urmări destabilizarea totală a ţării pentru a-1 aduce la conducere pe Minai de Hohenzollern şi pentru a face jocul ungurilor. Avertizând opoziţia că n-are viitor, Corneliu Vădim Tudor vine cu dovada că n-are nici măcar un trecut glorios. Dovada

296

1993

este unul dintre volumele omagiale dedicate lui Ceauşescu (în 1974) în paginile căruia se află texte apologetice la adresa dictatorului, semnate de unii parlamentari ai opoziţiei. După acest număr, opoziţia părăseşte sala, iar Oliviu Gherman anunţă o pauză de 15 minute. O intervenţie de mare succes, aplaudată insistent, este aceea a lui Nicolae Manolescu, întrebând „al cui este Guvernul Văcaroiu?", senatorul P.A.C. vine cu un răspuns cuprinzător: „Nu e nimic de consolidat şi de stabilizat într-o economie ale cărei structuri principale au rămas în mare parte socialiste. Fraza (...) despre interdependenţa între reformă şi relansare economică îşi pierde de fapt orice conţinut în clipa în care prin reformă se înţelege stabilizarea unei economii structural neconcu-renţială şi încă prin politici monetare, fiscale şi valutare dirijate. Nu se înţelege de ce Guvernul nu acceptă în mod clar că prima şi fundamentala lui misiune este să salveze de la înec sistemul economic trecut". După aplauze urmează atacurile din cealaltă tabără. Nicolae Văcaroiu afirmă că n-a auzit de mult atâtea inepţii economice şi că se miră că Nicolae Manolescu a devenit şi un geniu economic. Adrian Păunescu observă că „criticul de la România literară care a omorât o revistă are acum în vedere o ţară". în afară de acuzaţii, insulte, ironii, sarcasme, huiduieli, fluierături, apostrofări, apelative ca „golanule", „banditule" (formulă nelipsită din vocabularul anchetatorilor şi gardienilor din anii '50) au existat şi momente vesele. Atunci când Oliviu Gherman îi întrerupe brusc discursul lui Dinu Patriciu acesta îi răspunde: „N-am venit să-ţi tulbur somnul (...). Lipsindu-i clopoţelul, Oliviu Gherman bătea cu degetul în microfoane repetând stereotip: „La moţiune, domnilor!". De altfel, parlamentarii au cerut ca Oliviu Gherman să-i lase locul lui Adrian Năstase la conducerea lucrărilor şedinţei. Moţiunea a fost respinsă cu 260 de voturi contra şi 192 pentru.

• 20 mart. Moscova. Boris Elţîn anunţă introducerea administraţiei prezidenţiale directe şi organizarea unui referendum prin care preşedintele ţării, vicepreşedintele Alexandr Ruţkoi (care nul susţine pe Boris Elţîn) şi Congresul Deputaţilor să primească sau nu un vot de încredere. Referendumul e programat să aibă în vedere şi proiectul noii Constituţii şi o Lege electorală. Boris Elţîn îl acuză pe Hasbulatov că încearcă să aducă din nou la putere fosta partidocraţie a P.C.U.S. şi să reînceapă războiul rece cu Occidentul. La originea crizei din Rusia stă - după Boris Elţn, contradicţia dir re aspiraţiile spre democraţie ale poporului şi vechiul sistem bolşevic antipopular care doreşte să-şi recâştige

297

1993

poziţiile. Ruslan Hasbulatov convoacă în sesiune extraordinară Parlamentul care se pronunţă împotriva hotărârilor anunţate de Elţîn. încercând să pară stăpân pe situaţie, Elţîn asigură că nu va exista o a doua Revoluţie din Octombrie. Au loc mari demonstraţii pro şi contra Elţîn. Lui Eduard Şevardnadze i se pare că Rusia e în pragul războiului civil.

La Bucureşti, Ion Iliescu şi Guvernul dau declaraţii de •susţinere a hotărârilor lui Elţîn, iar la Moscova Parlamentul, întrunit în sesiune de urgentă, cere Curţii Constituţionale să se pronunţe în legătură cu decizia lui Elţîn privind instituirea regimului prezidenţial.

• 22 mart. Alexandr Ruţkoi refuză să semneze decretul care instituie regimul administraţiei prezidenţiale directe.

• 23 mart. Curtea Constituţională a Federaţiei Ruse dă verdictul de neconstituţionalitate a deciziei lui Elţîn privind instituirea administraţiei prezidenţiale în ţară.

•24 mart. Guvernul hotărăşte să mfunţeze Consiliul pentru Minorităţi Naţionale, al cărui conducător e desemnat Viorel Hrebenciuc, secretarul general al Guvernului. La şedinţele acestui for al minorităţilor urmează să participe câte doi reprezentanţi ai organizaţiilor etnice legal constituite.

-Dan Ioan Voşloban este numit prefect al Judeţului Covasna, iar Vlad Adrian Căşunean prefect în judeţul Harghita. Prin această hotărâre se revine la prevederea constituţională de numire a unui singur prefect (existase propunerea de a se numi doi prefecţi în aceste judeţe, unul român şi altul maghiar). U.D.M.R. va protesta în Senat (şi nu numai), împotriva acestor numiri (29 mart.).

• 25 mart. Deputata Leonida Lari (P.N.Ţ.C.D.), poetă din Republica Moldova, îşi prezintă public demisia din partid. P.N.Ţ.-iştii au fost contrariaţi de atitudinea critică a Leonidei Lari faţă de moţiunea de cenzură, dar au hotărât „s-o ierte pentru că reprezintă Basarabia". „N-am nevoie de iertarea lor" a decis Leonida Lari, anunţându-şi demisia şi statutul de independentă în viitor. Nu peste mult timp poeta se va apropia de P.R.M,

• 26 mart. Are loc Congresul de constituire a Partidului Naţional al Reîntregirii (înscris la T.M.B. prin decizia civilă nr.58 din 28 dec. 1992), care preia o parte dintre membrii Asociaţiei culturale „Pro Basarabia şi Bucovina". Participă delegaţi din 57 de filiale locale. în Rezoluţia adoptată se declară că scopul activităţii partidului e reîntregirea ţării prin alipirea teritoriilor româneşti Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei. Se adoptă sigla

298

1993

partidului (harta României Mari în interiorul căreia se găsesc Traian, Decebal şi Columna de la Roma) şi imnul „Pe-al nostru steag e scris unire!".

• 26-29 mart. Congresul Deputaţilor Poporului din Federaţia Rusă aprobă organizarea unui referendum (25 apr.) prin care să se afle părerea populaţiei în legătură cu încrederea în preşedintele Elţîn şi în programul său de reformă politică şi socială pe anul 1992, ca şi cu necesitatea convocării de alegeri prezidenţiale şi legislative anticipate. în stradă creşte numărul celor care demonstrează în favoarea lui Elţîn. Cu toate acestea preşedintele Rusiei e obligat să renunţe la iniţiativa sa de a introduce administraţia prezidenţială directă şi să se aşeze la masa tratativelor cu conservatorii sprijiniţi de Hasbulatov şi Ruţkoi. Conflictele dintre ei nu se sting însă, ci se cronicizează într-o formă atenuată.

• 29 mart. Nicolae Manolescu, preşedintele P.A.C., primeşte de la un grup de membri din conducerea partidului o „scrisoare de neîncredere" pe care o pune în discuţia Comitetului Naţional. Urmarea: cei 4 semnatari ai scrisorii -Stelian Tănase, (vicepreşedintele partidului), Călin Anastasiu, Dan Grigore şi Emil Tocaci 4şi anunţă demisia. f

• 1 apr. La Odorheiu Secuiesc, 10 000 de maghiari demonstrează împotriva numirii prefecţilor români în judeţele Harghita şi Covasna. (Manifestări cu acelaşi scop au loc şi la Gheorgheni, Miercurea Ciuc, Cristuru Secuiesc, Sfântu Gheorghe.) Se adoptă o moţiune adresată lui Ion Iliescu şi Guvernului în care se etichetează numirile respective drept o continuare directă a politicii naţionaliste şi de desconsiderare a populaţiei maghiare din România, practici preluate de la dictatura comunistă. Intr-o declaraţie, Guvernul apreciază ca nefondate pretenţiile maghiarilor, iresponsabile unele dintre afirmaţiile acestora (epurare etnică) şi dorinţa de internaţionalizare a problemei. Verestoy Attila consideră că numirea prefecţilor români în Harghita şi Covasna reprezintă o greşeală administrativă (prefecţii români nu vor putea să aplice o politică coerentă în aceste zone cu populaţie majoritar maghiară) şi una politică (ofertele U.D.M.R. au fost interpretate ca imixtiuni în treburile Guvernului), în consecinţă U.D.M.R. apreciază ca justificate reacţiile comunităţii maghiare, inclusiv demonstraţiile care au avut loc în ultimele zile în unele localităţi din zona Harghita-Covasna. Peste câteva zile (9 apr.) comisia pentru politică externă a Adunării de Stat a Ungariei va transmite o scrisoare comisiei similare a Parlamentului

299

1993

României în care se apreciază că numirea prefecţilor români în judeţele cu populaţie majoritar maghiară nu confirmă declaraţiile pârtii române conform cărora România garantează drepturile minorităţilor naţionale, în spiritul normelor europene.

-T.M.B. admite contestaţia lui Niculae Cerveni care a semnalat ca nt statutara fuziunea P.N.L.C.D. cu P.N.L.A.T. şi deci respinge cererea de fuziune a celor două partide. Horia Rusu (P.N.L.Â.T.} ccusideră că verdictul a fost influenţat de actuala putere, interesată să compromită liberalismul.

• 3-4 apr. La Vancouver (Canada), Bill Clinton se întâlneşte cu Boris Elţîn şi promite un ajutor substanţial pentru Rusia în cadrul unui parteneriat pe termen lung. Rezultatul este că „Grupul celor 7" hotărăşte să sprijine Rusia cu 43,4 miliarde de dolari.

• 10 apr. La şedinţa Colegiului Director al F.S.N. se rediscută despre apropiata fuziune (Protocolul de fuziune a fost semnat la 31 mart. 1993) cu Partidul Democrat condus de Constantin Vişinescu. Se validează demisia lui Caius Traian Dragomir din funcţia de vicepreşedinte al F.S.N., în care e ales Victor Boştinaru. Petre Roman aminteşte încă o dată că partidul e în opoziţie şi, mai mult decât atât, e vârful de lance al opoziţiei.

• 12 apr. C.N.S.L.R, Frăţia, Cartel Alfa şi Sindicatul Şoferilor îşi respectă programul de acţiuni revendicative, deja anunţat. Are loc un marş de protest, urmat de un miting în Piaţa Aviatorilor, unde se adună aproximativ 25 000 de sindicalişti. Participanţii la manifestaţie n-au respectat hotărârea Guvernului de a nu se folosi, în cadul unor asemenea acţiuni, autovehiculele din unităţile de stat. în discursurile lor liderii sindicali polemizează cu Guvernul şi îşi pun speranţele în greva generală anunţată pentru 20 apr. Absentează B.N.S. care are un orar propiu de greve. Pe pancarte se poate citi: „Sărăcie", „20 aprilie -grevă generală", „Vrem salarii decente", „Nu corupţiei". Şi la Braşov, Iaşi, Constanţa, Hunedoara, Slobozia, sindicaliştii ies în stradă. Conducerea P.S.M. este de acord cu cererile muncitorilor, dar nu şi cu forma lor de manifestare. La 16 apr., îon Iliescu va participa la şedinţa de Guvern unde se va hotărî diminuarea subvenţiilor de la buget la unele produse şi servicii destinate populaţiei, de la 1 mai a.c.

© 14 apr. Mihai de Hohenzollern, renunţă din nou la vizita programată în România (Timişoara), cu ocazia sărbătorilor de Paşte, deoarece consideră umilitoare condiţiile pe care i le pune partea română (Guvernul, M.A.E. etc.) De această dată se consideră că momentul vizitei este rău ales, datorită valului de greve

300

1993

şi absenţei lui Ion Iliescu din ţară. • 15 apr. Vasile Manea Drăgulin este numit procuror

general în locul lui Mihai Ulpiu Cherecheanu. 9 21 apr. După dezbateri uneori furtunoase este adoptată

Legea bugetului de "stat pe 1993. (venituri -2 185 miliarde lei; cheltuieli -2 611,2 miliarde lei; deficit bugetar -42,6 miliarde lei) înaintea votării legii, deputatul Gheorghe Cristea (P.N.Ţ.C.D.) citeşte o declaraţie prin care se anunţă că opoziţia nu va vota bugetul pe care-l consideră inacceptabil, din mai multe motive: creşterea zero e irealizabilă; repartiţia cheltuielilor pe domenii de activitate nu confirmă intenţia Guvernului de a continua reforma; apare intenţia Guvernului de a rectifica bugetul în cursul anului ceea ce transformă Parlamentul într-o anexă a executivului. Opoziţia intenţionează să conteste unele articole din lege printr-o sesizare a Curţii Constituţionale. (De exemplu, articolul nr. 39 care dă dreptul Guvernului, prin Ministerul de Finanţe, să ridice din conturile agenţilor economici sumele pe care le datorează statului.)

- Ministerul de Finanţe destituie echipa de conducere a Gărzii Financiare. Generalul Gheorghe Florică, fostul comisar-şef al acesteia, declară că nu cunoaşte cauzele demiterii care nu 1 s-au comunicat de către ministrul finanţelor, Florin Georgescu, dar crede că a cam deranjat S.R.I. şi nişte firme importante. Nicolae Ulieru, purtătorul de cuvânt al S.R.I., neagă supoziţia generalului Florică. Ulterior (22 apr.) acesta este eliberat din funcţie prin decizia Guvernului. în locul lui fiind numit locotenent-colonelul Gică Dănilă, despre care unele publicaţii susţin că ar fi apropiatul familiei Stolojan. Fostul comisar-şef al Gărzii Financiare va declanşa un scandal pe termen lung, încredinţând presei informaţii în legătură cu implicarea unor persoane cu funcţii de răspundere în combinaţii şi afaceri dubioase.

-Washington. Bill Clinton are o scurtă întâlnire (15 minute) cu Ion Iliescu, dar timpul n-a permis aprofundarea unor probleme de interes pentru România. Totuşi a venit vorba despre acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate, care a fost pusă în legătură cu respectarea de către România a embargoului asupra Iugoslaviei. Prezent în S.U.A., Ion Iliescu participă la ceremonia de inaugurare a Muzeului Holocaustului şi se mai întâlneşte cu Warren Cristoppher. secretarul de stat al S.U.A. şi cu Michel Campdessus şi Al Gore, preşedintele şi vicepreşedintele F.M.I.

O 23 apr. în cadrul unei conferinţe de presă, P.R.M. adresează o scrisoare deschisă lui îon Iliescu. Corneliu Vădim

301

1993

Tudor e din nou sever cu preşedintele ţarii, pe care-1 consideră „lipsit de demnitate", prea receptiv la tendinţele sionismului mondial de a culpabiliza ţări şi popoare pentru a conduce umanitatea fără nici un fel de opoziţie. Corneliu Vădim Tudor consideră că Ion Iliescu e pe cale de a angaja ţara pe o pantă primejdioasă deoarece evreii l-au adus la putere, unii îl cheamă la ordine, dar îl menţin în scaun cu preţul ruinării României. în presă au apărut comentarii în legătură cu o afirmaţie a lui Ion Iliescu. întrebat la întoarcerea din America, de către un ziarist, de ce a purtat (singurul dintre demnitari) chipă , la ceremonia de inaugurare a Muzeului Holocaustului, preşedintele ar fi răspuns că i-a fost frig.

în Senat, Adrian Păunescu îi cere lui Ion Iliescu să explice naţiunii, prin intermediul Parlamentului, ce s-a întâmplat la Washington în „săptămâna umilinţei noastre".

-La şedinţa Guvernului, Nicolae Văcăroiu prezintă forma definitivă a hotărârii prin care, de la 1 mai a.c, sunt eliminate subvenţiile de la buget la o serie de produse şi servicii destinate populaţiei. Programul creşterii preţurilor şi acordarea de compensaţii sunt anunţate şi la şedinţa Consiliului Naţional al F.D.S.N. (pâinea de la 20 lei ajunge la 90 lei, laptele de la 16 lei la 80 lei, energia lectrică de la 6 lei la 28 lei kilowatul.) Guvernul consideră că gradul de acoperire a creşterii preţurilor este de 103,4% şi e valabil pentru 92% din populaţie.

• 23-25 apr. Timişoara. Congresul P.A.C. se desfăşoară într-o atmosferă încordată datorită recentelor demisii şi a presiunii în legătură cu clarificarea orientării doctrinare a partidului. Deşi Nicolae Manolescu se pronunţă pentru ruperea relaţiilor cu grupul demisionar al lui Stelian Tănase, neoliberalismul susţinut de acesta câştigă adeziunea congresmenilor care hotărăsc că PA.C. este un partid de orientare neoliberală a cărui ideologie se bazează pe valorile civismului, democraţiei şi moralei. Este adoptat statutul P.A.C. şi sunt aleşi membrii structurilor de conducere: preşedinte -Nicolae Manolescu; vicepreşedinte -Nicolae Ţăran; 47 de membri în Comitetul Naţional.

• 24 apr. Petroşani. La iniţiativa sindicatelor miniere conduse de Miron Cosma se formează Alianţa Confederaţiei Sindicale Democratice din România la care aderă 9 confederaţii: Sindicatele Miniere din România, Ceres, Cosin, Hercules, Consilva, Avram Iancu, Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din Cooperaţia Meşteşugărească, Alianţa Confederativă Intersindicală „15 Noiembrie" Braşov, Confederaţia Sindicatelor din Cooperaţia

302

1993

de Consum şi Credit. Conform declaraţiilor, iniţiativa constituirii noii forţe sindicale se justifică prin necesitatea stabilirii unor strategii noi şi comune, în relaţiile cu Parlamentul, Guvernul şi patronatul, dar şi prin voinţa de a se recupera şi administra patrimoniul fostului U.G.S.R. Miron Cosma crede că nou născuta Alianţă poate pretinde moştenirea U.G.S.R. pentru că adună 80% din totalul sindicaliştilor români.

• 26 apr. Curtea Supremă de Justiţie schimbă încadrarea juridică şi vine cu o nouă sentinţă, urmare a recursului extraordinar declarat de procurorul general în procesul membrilor fostului C.P.Ex. Se renunţă la acuzaţia de complicitate la genocid şi se optează pentru acuzaţia de complicitate la omor deosebit de grav şi de complicitate la tentativă de omor deosebit de grav, pentru care inculpaţiii sunt condamnaţi (după ce se casează sentinţele anterioare) la: Tudor Postelnicu - 7 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, Ion Dincă - 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor, Emil Bobu şi Manea Mănescu -10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor.

-Curtea Constituţională decide că Academia Română are competenţa de a stabili normele ortografice ale limbii române. Deci â are câştig de cauză asupra lui î.

• 26-28 apr, Vizita în România a membrilor (18 membri+5 invitaţi speciali din Croaţia, Cehia, Estonia şi România) Comisiei juridice şi pentru drepturile omului a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Această Comisie urmează să-şi dea avizul pentru admiterea României ca membru cu drepturi depline în Consiliul Europei. Oaspeţii se întâlnesc cu Ion Iliescu, Adrian Năstase, Oliviu Gherman, lideri ai grupurilor parlamentare, reprezentanţi ai minorităţilor, ai presei, ai M.I., procuraturii, Ministerului de Justiţie.

• 27 apr. Rezultatele (nedefinitive) ale referendumului de la 25 apr. a.c. din Federaţia Rusă arată că 58,09% din votanţi au încredere în preşedintele Boris Elţîn, iar 52,88% îi aprobă şi programul de reforme. în schimb populaţia se pronunţă împotriva alegerilor prezidenţiale şi legislative anticipate.

• 29 apr. Pentru a evita amplificarea nemulţumirii sindicatelor care au anunţat deja greva generală, Nicolae Văcăroiu, asistat de miniştri şi experţi se aşază la masa negocierilor cu reprezentanţii C.N.S.L.R., Frăţia, Cartel Alfa, B.N.S., Univers, Ceres. După 10 ore de discuţii nu se ajunge la nici un rezultat, iar liderii sindicali cer mediere din partea lui Ion Iliescu. A doua zi tratativele se mută la Cotroceni.

303

1993

9 30 apr. Miercurea Ciuc. La conferinţa primarilor şi consilierilor U.D.M.R., se exprimă convingerea că numirea prefecţilor români în judeţele Harghita şi Covasna nu are semnificaţia unor măsuri administrative ci politice, discriminatorii şi jignitoare la adresa minorităţii maghiare. Conferinţa a hotărât ca toţi consilierii maghiari să nu-şi prezinte demisia, ci să nu colaboreze cu prefectura.

9 5-6 mai. Conform avertismentelor celor şase confederaţii sindicale - Frăţia, C.N.S.L.R., Alfa, B.N.S., Univers şi Ceres - se declanşează greva generală (5 mai). Se recurge la o nouă strategie, greva în cascadă, ceea ce înseamnă că sindicatele intră pe rând în grevă, asigurând o permanenţă a protestului. Rundele de negocieri din urmă cu câteva zile (29 apr. cu Guvernul, 30 apr. la Cotroceni sub arbitrajul lui Ion Iliescu. apoi la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi din nou la sediul Guvernului) iau determinat pe liderii sindicali să dea semnalul pentru intrarea în grevă. Protocolul încheiat la 13 ian. cu principalele confederaţii sindicale n-a fost respectat, iar recentele tratative seamănă cu „un dialog al surzilor" (Liviu Luca prim-vicepre şedinţe al Cartelului Alfa). înainte de începerea grevei, partidele din opoziţie dau publicităţii o Declaraţie-Apel iar Emil Constantinescu, preşedintele C.D.R., o declaraţie în care sunt acuzate pentru grava situaţie structurile puterii pentru felul dezastruos în care au condus ţara şi pentru duplicitate în relaţiile cu sindicatele. Biroul Executiv Central al F.D.S.N., prin Oliviu Gherman, reacţionează imediat, şi într-un Comunicat apreciază că nu F.D.S.N. este duplicitar, ci partidele de opoziţiei care se pronunţă permanent pentru reformă dar, de fapt, „stimulează acţiunile de subminare a acesteia prin blocarea măsurilor preconizate de Guvern", „încurajând pe unii lideri sindicali să recurgă la greva generală, partidele semnatare ale Declaraţiei-Apel îşi asumă o mare şi grea răspundere în faţa naţiunii pentru consecinţele incalculabile ale unei asemenea acţiuni politice." Sindicaliştii consideră însă că partidele de opoziţie au avut mai degrabă o poziţie de expectativă faţă de acţiunile lor şi că este o greşeală să se califice demersurile sindicatelor drept antireformiste. După acest meci al declaraţiilor şi comunicatelor, după două zile de grevă care a părut indecisă sau prost organizată, în noaptea de 6 spre 7 mai se încheie un protocol între Guvern şi sindicate al cărui efect este suspendarea grevei. Liderii sindicali au obligat Guvernul să accepte o parte dintre revendicările lor (salariul minim pe economie garantat, acceptarea fondului de referinţă pentru salarii etc.) şi au anunţat

304

1993

că, dacă obligaţiile asumate nu vor fi respectate, greva generală va izbucni din nou în luna iul.

-Comisiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Parlamentului îl audiază pe fostul comisar-şef al Gărzii Financiare, generalul Gherghe Florică. Cu câteva zile înainte de a fi destituit el a înaintat Parlamentului un raport despre acivitatea Gărzii Financiare în care se menţionează că aceasta instituţie a sesizat Procuratura în legătură cu unele cazuri de corupţie, dar că S.RI. şi Poliţia Economică au avut o poziţie diferită faţă de cea a Gărzii Financiare. Efectul acestui demers s-a făcut imediat simţit; în câteva zile întrega conducere a Gărzii Financiare a fost destituită fără nici o justificare din partea primului-ministru sau a Ministerului de Finanţe (.Apreciez schimbarea conducerii Gărzii Financiare ca o manevră politică", a declarat Radu Hortopan, a doua zi după ce a fost demis (22 apr. ) din funcţia de comisar adjunct al Gărzii Financiare.) în cursul audierii, Gheorghe Florică prezintă din nou cazurile de trafic de influenţă şi corupţie în care sunt implicate persoane importante: Florin Georgescu, ministrul finanţelor, Viorel Hrebenciuc, secretar general al Guvernului, George Ioan Dănescu. ministru de interne, Ionel Roman, secretar al Camerei Deputaţilor, deputat F.D.S.N., contraamiralul Cico Dumitrescu, şef de direcţie în M.I., Cornel Dinu, antrenor al echipei naţionale de fotbal, colonel Gheorghe Mureşan din M.I., colonel Gheorghe Rusu, general maior Dumitru Marcu, prim-adjunct al S.R.I., general maior Costică Voicu, locţiitor al comandantului I.G.P., Trită Fănită, director la Agroexport, Cornel Gorcea, ministru secretar de stat la Ministerul Finanţelor, Gheorghe Bădescu, director general-adjunct la Direcţia Generală a Vămilor, Elena Stolojan, soţia fostului prim-ministru, Mircea Vaida, membru în conducerea P.N.L., colonel Mihai Agache, şeful Direcţiei Financiare a S.R.I., Ioan Mihai Popa, ministru secretar de stat la Ministerul de Finanţe, Octavian Andronic, redactor-şef al ziarului Libertatea. Referindu-se la implicarea acestor persoane în cazuri de corupţie, Gheorghe Florică declară că mai multe dosare înaintate Procuraturii au fost blocate, sugerând că s-a intervenit „de sus" pentru aceasta, în faţa unor asemenea declaraţii, reprezentanţii comisiilor parlamentare au decis să înfiinţeze o altă comisie parlamentară (5 deputaţi şl 2 senatori) care să cerceteze cazul Florică în profunzime şi, desigur, să întocmească un raport. (Aici se cere citat Oliviu Gherman care ar fi spus: „Dacă vrei să înmormântezi o treabă, fă o comisie parlamentară".) Radu Timofte, preşedintele

305

1993

comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Senatului urmează să transfere comisiei nou formate toate documéntale puse la dispoziţie de generalul Florică.

• 10 mai, Bruxelles. Au loc lucrările primei reuniuni a Grupului Consultativ pentru România al Grupului celor 24 de state industrializate, a Băncii Mondiale şi a Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.E.R.D.). Partea română, reprezentată de Mişu Negriţoiu, Florin Georgescu şi Mugur Isărescu, pledează pentru programul de politică economică a Guvernului care dă asigurări în legătură cu continuarea reformei economice. Partenerii de dialog vin cu sugestii privind cinci „domenii cheie" ale reformei: privatizarea, restructurarea industrială, liberalizarea preţurilor, reforma bancară, continuarea reformelor în agricultură. în raportul „Dezvoltarea sectorului privat în România", întocmit de B.E.R.D., se analizează premisele şi şansele reformei economice în ţara noastră şi în special ale privatizării. Analiştii consideră că există toate condiţiile pentru dezvoltarea sectorului particular. Există, în primul rând, o hadiţie, pentru că România avea un puternic sector privat înainte de instalarea comuniştilor la putere, iar opinia publică, inclusiv liderii sindicali, se pronunţă pentru întreprinderile particulare şi pentru economia de piaţă. Există, în al doilea rând, resursele primare -pământul, clima, oamenii, condiţii pentru activitatea turistică, energie - necesare dezvoltării rapide, cu condiţia unui management competent. Există apoi, într-o măsură acceptabilă, infrastructura legală şi instituţională, ca bază a reformei economice. Dar există şi elemente inhibante: telecomunicaţii şi drumuri subdezvoltate, un număr insuficient de aeroporturi internaţionale, inflaţie, stagnare economică, elemente caracteristice, de fapt, şi altor ţări foste comuniste. într-un alt capitol se demonstrează că după dec. '89 dezvoltarea sectorului particular a fost lentă, s-au privatizat puţine întreprinderi de stat şi au apărut mai puţine întreprinderi mici şi mijlocii decât indică statisticile. îngrijorătoare pentru autorii sintezei economice este existenţa unor indicii conform cărora în viitor nu va putea fi menţinut nici măcar acest ritm lent de dezvoltare a sectorului particular. Răspunsul la toate problemele semnalate, formulat în subcapitolul „Voinţa politică", trebuia să constituie un motiv de meditaţie serioasă şi responsabilă pentru echipa guvernamentală şi nu numai. în acest capitol se apreciază că principala frână a dezvoltării sectorului particular este absenţa voinţei politice. Şi totuşi România a obţinut cu această ocazie sprijinul comunităţii

306

1993

internaţionale pentru acoperirea necesarului de 3 miliarde de dolari pentru 1993-1994.

• 13 mai. Strasbourg. După ce a analizat raportul (neconcludent) întocmit de Friedrich König asupra cererii României de admitere în Consiliul Europei, Comisia politică a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei amână pronunţarea unei decizii până când König va reveni cu un punct de vedere mai clar. în schimb, la Strasbourg, delegaţia parlamentară română, prezentă la lucrările sesiunii Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, are ocazia să aplaude admiterea Estoniei în acest organism şi să se lase consolată de Catherine Lalumiere, secretar general al Consiliului Europei („Am o mare speranţă că România va adera la Consiliul Europei foarte curând".) şi de Miguel Angel Martinez, preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. („Procesul privitor la România nu s-a încheiat, şi pare a fi intrat în faza finală. Sper într-un raport favorabil într-un viitor foarte apropiat, asigurând fără îndoială aderarea României încă din 1993".)

- Corupţia este subiectul de scandal la ordinea zilei, declanşat de dezvăluirile generalului Florică. în coaliţia guvernamentală există o stare de nelinişte şi de iritare faţă de Petre Roman acuzat că, în calitatea sa de preşedinte al comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Camerei Deputaţilor, 1-a convocat pe generalul Florică în faţa comisiei fără să consulte membrii comisiei sau Biroul acesteia. Guvernanţii şi aliaţii lor sunt preocupaţi în această etapă a scandalului corupţiei nu de posibilul şi tulburătorul adevăr conţinut în declaraţiile generalului Florică, ci de autorul „lucrăturii" care s-ar ascunde în afacerea Florică. Privirile acuzatoare se îndreaptă spre Petre Roman. „De ce a fost audiat Florică de comisiile de apărare ale Parlamentului unde, ce coincidenţă, taie şi spânzură banditul nr. 1 al întregului secol XX din România, Petre Roman-Neulander? nu vi se pare că este o luptă deschisă între vechea gardă a poliţiei lui Babiuc şi noua echipă ministerială pe care escrocii lui Roman vor s-o compromită public?" (Corneliu Vădim Tudor „Uraganul Florică" în România Mare, 14 mai 1993). Şi Ioan Gavra, vicepreşedintele P.U.N.R., tună şi fulgeră împotriva lui Petre Roman (ca mulţi alţii din sferele puterii) şi propune să fie anchetate cazurile de corupţie din intervalul 1990-1993 (guvernările Roman, Stolojan) deoarece F.S.N. Roman este partidul care a cultivat cu metodă corupţia: „Surpriza constă în faptul că nu a apărut nici un F.S.N.-ist în cazurile de corupţie. Petre Roman a

307

1993

vrut să facă un scandal în presă. Va fi scandal, dar vor intra şi cei care l-au declanşat. Avem de-a face cu o intoxicare fesenisto-ro-manistă". (Aceste prime ipoteze sunt şi cele care se vor impune influenţând hotărâtor cursul evenimentelor, pentru că ele aparţineau de fapt partidului de guvernământ şi, automat, aliaţilor. Comisia parlamentară de anchetă a cazurilor de corupţie va proceda în consecinţă, încercând să dovedească totala nevinovăţie a celor implicaţi de generalul Florică şi îndreptând tirul acuzaţiilor spre Guvernul Roman.) Aşa cum a prezis Ioan Gavra a fost scandal de presă. Câteva publicaţii au tipărit fragmente din raportul generalului Florică, însoţite (sau nu) de comentarii, iar alte publicaţii au condamnat acest procedeu, pretextând că va fi influenţată activitatea comisiei de anchetă. Petre Roman şi Radu Timofte, preşedinţii comisiilor parlamentare care l-au anchetat pe general îşi exprimă public aceeaşi convingere într-o scrisoare expediată unor ziare. Presa continuă însă dezbaterea generoasei teme a corupţiei, acordându-i generalului Florică rolul principal. Unii îl încadrează în categoria slab reprezentată a mcoruptibililor, iar alţii îl pun la zidul infamiei (general găinar, escroc, are o firmă cu un arab şi poate fi acuzat de luare de mită, trafic de influenţă, uz de fals, concurenţă neloială, generalul corupţiei, infractor de drept comun, Fane Spoltoru cu trese, justiţiar de trei parale). Scandalul corupţiei continuă, dar cu un deznodământ previzibil.

• 14 mai. Curtea Supremă de Justiţie respinge contestaţia Partidului Liberal la decizia T.M.B. de neacceptare a fuziunii P.N.L.C.D. cu P.N.L.A.T.

• 18 mal. Ca urmare a proliferării corupţiei şi a dezvăluirilor generalului Florică ziarul Adevărul lansează un apel celorlalte publicaţii, Radioului şi Televiziunii pentru o campanie solidară de descurajare a corupţiei: „Să dovedim împreună de ce putere este capabilă cea de a patra putere". O primă etapă este inventarul cazurilor de corupţie semnalate şi urmărite de presă: grâu, zahăr, ulei, ţigări, vânzări de nave, repartiţii de locuinţe, trafic de copii, deşeuri toxice etc. Cele mai multe dintre publicaţiile importante răspund la acest apel.

• 20-24 mai. O delegaţie română formată din parlamentarii Ion Raţiu, Radu Timofte şi Petre Roman participă la a 39-a sesiune de primăvară a Adunării Atlanticului de Nord. Sunt prezentate, în acest cadru, două rapoarte referitoare la România în legătură cu situaţia economică şi cu situaţia respectării embargoului asupra Iugoslaviei şi cu politicile de sprijinire de către comunitatea internaţională a ţărilor riverane în aplicarea

308

1993

309

embargoului, • 26 mai. Partidul Liberal încearcă să iasă din impas.

T.M.B. înregistrează partidul rezultat din fuziunea P.N.L.C.D. cu P.N.L.A.T. sub denumirea de Partidul Liberal 1993. P.N.L. contestă şi această titulatură pretextând că ar aduce prejudicii prestigiului istoric al partidului. Contestaţia a fost respinsă.

• 27 mai. Şi în Parlament e scandal. Deputatul F.S.N., Aristide Dragomir şi Corneliu Vădim Tudor se înfruntă bărbăteşte, mai întâi verbal, apoi fizic. (Scena se consumă în holul Camerei Deputaţilor, iar în Adevărul va apărea şi o schiţă cu locul exact al conflictului.) Sar în ajutorul senatorului P.R.M. gărzile sale de corp. Aristide Dragomir este dus la punctul sanitar al Camerei, plin de sânge, dar Corneliu Vădim Tudor este cel care obţine certificat medical şi susţine că el a fost cel agresat împreună cu gărzile de corp. Fiecare dintre părţi susţine că a fost victimă şi că va obţine sancţionarea adversarului. (Aristide Dragomir afirmă că a reacţionat violent când Corneliu Vădim Tudor 1-a înjurat de mamă şi că a procedat normal, aşa cum ar face 999 de bărbaţi dintr-o mie.) Mai importante decât incidentul consumat sunt reacţiile care apar imediat. F.S.N. consideră că s-a produs o infracţiune de ultraj şi instigare la violenţă din partea lui Corneliu Vădim Tudor. Grupul parlamentar F.D.S.N. din Senat îl acuză pe Aristide Dragomir că a săvârşit un act huliganic şi cere ridicarea imunităţii parlamentare pentru acesta, ca şi pentru Petre Roman şi Traian Băsescu. Biroul de presă al S.R.I. îl declară agresor pe Aristide Dragomir şi susţine că nici gărzile, nici Corneliu Vădim Tudor nu l-au rănit la cap pe acesta, ci s-a rănit singur, lovindu-se cap în cap cu un body-guard. Gărzile lui Corneliu Vădim Tudor -explică S.RI. -sunt formate din luptători ai Brigăzii Antiteroriste S.R.I. care, în condiţiile prevăzute de lege şi la cererea P.R.M., îl protejează pe liderul acestui partid, aşa cum protejează şi alte personalităţi ale vieţii politice.

-Birourile Permanente ale Camerelor Parlamentului aprobă proiectul de hotărâre privind înfiinţarea comisiei parlamentare de anchetă a cazurilor de corupţie, formată din 13 membri şi având scopul de a ancheta în primul rând declaraţiile generalului Gheorghe Florică, dar şi alte cazuri. Comisia are obligaţia de a alcătui un raport cu soluţii de rezolvare, cu identificarea cauzelor şi determinarea anvergurii fenomenului.

• 28-29 mai. Constanţa. Au loc lucrările Convenţiei Naţionale Extraordinare a F.S.N. Petre Roman prezintă documentul intitulat „De la proiectul de idei la acţiunea politică" ce

1993

reafirmă orientarea social-democrată, modernă, a partidului. Convenţia ratifică protocolul de unificare (31 mart.a.c.) încheiat între F.S.N. şi Partidul Democrat, iar participanţii votează pentru ca partidul lor să se numească în viitor Partidul Democrat (F.S.N.). Convenţia adoptă şi o declaraţie politică în care se exprimă încrederea că viitorul va da posibilitatea acestui partid ca prin revenirea la guvernare să demonstreze viabilitatea programului său de reformă economică, Se aduc în discuţie şi cazurile, tot mai numeroase, ale unor membrii F.S.N. cu funcţii administrative asupra cărora se fac presiuni din partea F.D.S.N. pentru a trece la partidul de guvernământ, iar cei care refuză sunt supuşi persecuţiilor. Petre Roman anunţă asistenţa că Guvernul cere ridicarea imunităţii sale parlamentare ca să răspundă pentru nişte afirmaţii care i se atribuie şi anume că Guvernul Văcăroiu este alcătuit din comunişti şi fascişti. Ex-premierul consideră că aceasta este încă o tentativă de ai intimida pe cei care cutează să-şi exprime liber opiniile şi dă asigurări că afirmaţiile care i se pun în seamă nu sunt exacte, el declarând în străinătate că Guvernul este susţinut de partide de sorginte comunistă (P.S.M.) şi fascistă (P.R.M.).

-Guvernul a cerut Camerei Deputaţilor să pună în discuţie afirmaţiile lui Petre Roman -„Guvernul e format din comunişti şi fascişti" - la care se adaugă şi cea despre nerespectarea embargoului asupra Iugoslaviei de către România. Subiectul, delicat, pune în poziţie ofensivă cele două tabere, mai ales când se propune sancţionarea lui Petre Roman conform Constituţiei, iar P.RM. cere arestarea liderului F.S.N.

• 31 mai. în Parlament se discută cu încordare despre episodul Corneliu Vădim Tudor-Aristide Dragomir. Corneliu Vădim Tudor consideră că el e victima (recunoaşte totuşi că verbal a întrecut măsura, dar şi adversarul său 1-a jignit spunându-i „un păduche ca tine ar trebui strivit".) şi toţi aliaţii lui îşi însuşesc acest punct de vedere, apărându-1 pe senatorul agresat care strigă în gura mare (şi în România Mare) că se aplică în ce-l priveşte acelaşi gen de mistificare ca în cazul Mihăilă Cofariu. Dincolo de stabilirea vinovăţiei, în acest caz, parlamentarii cred că un alt aspect e mult mai important. Ion Aurei Stoica P.D,(F.S.N.) întreabă de ce doar Corneliu Vădim Tudor beneficiază de protecţia gărzilor S.R.I., şi de ce acestea au pătruns în Parlament. Opoziţia susţine deci că senatorul P.S.M. a fost agresorul, dar un agresor apărat ilegal de angajaţii S.R.I. Adrian Năstase şi Oliviu Gherman declară că, deşi n-au asistat la incident şi nu se pot pronunţa în

310

1993

cunoştinţă de cauză, condamnă în principiu orice act de violenţă m incinta Parlamentului şi vor lua toate măsurile pentru a se stabili corect vinovăţiile.

Şi Confederaţia Sindicală Frăţia protestează, prin Miron Mitrea, împotriva incidentului: „Nu putem admite ca prestigiul Instituţiei parlamentare să fie ştirbit de către demnitari fără demnitate". în numele demnităţii parlamentare (şi sindicale) se cere ridicarea imunităţii parlamentare lui Corneliu Vădim Tudor.

- Ca urmare a discuţiilor din Parlament, în legătură cu Corneliu Vădim Tudor şi cu gărzile S.R.I. care-1 apără chiar în incinta acestui for, Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor rămâne, până noaptea târziu, în şedinţă cu liderii grupurilor parlamentare. Reprezentanţii opoziţiei fac câteva propuneri: să se elaboreze o declaraţie comună a tuturor forţelor democratice în care să se ia atitudine faţă de forţele extremiste; în comisiile de disciplină ale Camerelor să se analizeze conduita unor parlamentari turbulenţi care au subminat prestigiul Parlamentului ca instituţie; Serviciul de Pază şi Protecţie să fie pus sub control parlamentar sau ministerial; S.R.I. să fie controlat de Parlament; interdicţia generală, fără excepţii nici pentru parlamentari, de a se pătrunde înarmat în incinta Parlamentului; gărzile de corp să nu aibă acces în incinta Parlamentului. Dintre aceste propuneri numai ultimele două au fost acceptate.

în agitata lună mai, vitalitatea oamenilor politici a fost mai uşor sesizabilă decât în alte sezoane. S-au emis apeluri, declaraţii şi comunicate, s-a ridicat tonul şi s-a gesticulat în Parlament, oamenii au ieşit în stradă, parlamentarii au sărit la bătaie, partidele s-au unit şi s-au rebotezat, s-a negociat şi s-a renégociât până în miez de noapte la Guvern etc. etc. în luna mai a înflorit ca niciodată şi genul epistolar. Liderii C.D.R. i-au scris lui Lâszlo Tôkés pentru a-i face anumite reproşuri, iar pastorul s-a încruntat şi a declarat că e vorba de un mesaj cu acelaşi binecunoscut (de el!) conţinut extremist, dar altfel exprimat şi integrat într-o campanie dezlănţuită împotriva lui şi a maghiarimii. Adrian Năstase compune o scrisoare (închisă), pe care o adresează multor personaje importante din conducerea F.D.S.N. Preşedintele Camerei aspiră la modernizarea partidului, la abandonarea unor practici vechi, la receptivitatea F.D.S.N. faţă de alte partide. Scrisoarea lui Adrian Năstase creează o reacţie în lanţ a replicilor din partea membrilor F.D.S.N., stimulaţi să mediteze la viitorul partidului. Oliviu Gherman şi Vasile Văcaru îşi propun să răspundă prin

311

1993

scrisori întredeschise. Biroul Executiv Central al F.D.S.N. transmite (tot) o scrisoare organizaţiilor judeţene, în care F.D.S.N, e redéfinit ca un partid social-democrat modern, apt pentru relaţii cu alte partide din ţară şi din afara ţării.

• 1 iun. începe vizita în România a lui Douglas Hurd, ministrul de externe al Regatului Unit al Marii Britanii. înaltul oaspete se va întâlni cu Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Oliviu Gherman, Adrian Năstase. La M.A.E. se va semna primul document bilateral de după 1989. Declaraţia comună a Marii Britanii şi României prevede ca aceste ţări să-şi intensifice relaţiile. în alocuţiunea rostită în Parlament, ministrul de externe britanic face referiri la aportul României în aplicarea embargoului asupra Serbiei. Oaspetele se mai întâlneşte, la Parlament, cu liderii partidelor de opoziţie şi, separat, cu Petre Roman care declară că întrevederea a avut loc la propunerea lui Douglas Hurd interesat să afle şi de la ex-premierul Roman opinii despre cauzele încetinirii procesului de reformă, poziţia României faţă de situaţia din Balcani şi din Republica Moldova, libertatea de opinie şi libertatea presei.

• 3 iun. în Parlament se definitivează componenţa comisiei desemnată să ancheteze cazurile de corupţie, mai ales cele semnalate de generalul Gheorghe Florică: Romul Petre Vonica, Gheorghe Rizescu, Iulian Nistor, Iile Gâtan (F.D.S.N.), Ioan Mureşan (P.N.Ţ.C.D.), Adrian Vilău P.D.(F.S.N), Ioan Joarză (P.U.N.R), Ioan Mureşan (P.R.M.), Andrei Potcoavă (P.L. '93), Ioan Ghişe (P.A.C.), Kozsokâr Gâbor (U.D.M.R.), Călin Nestor (P.S.D.R.), Marin Lungu (P.S.M.).

• 7 iun. Sunt aleşi conducătorii comisiei parlamentare pentru anchetarea cazurilor de corupţie: preşedinte - Romul Vonica, vicepreşedinţi -Ioan Joarză, Ioan Mureşan (P.N.Ţ.C.D.), secretari -Adrian Vilău, Iulian Nistor.

-Corneliu Coposu declară că sa întâlnit cu Ion Iliescu -presa apreciază că în secret - pentru a discuta mai ales despre apropiata vizită a lui David Atkinson, preşedintele Comisiei pentru ţările nemembre ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, invitat de P.N.Ţ.C.D. în scopul de a-i oferi argumente pentru ca acesta să adopte o atitudine favorabilă admiterii României în Consiliul Europei.

• 8 iun. în cel de-al 31-lea Raport al preşedintelui S.UA. (1 apr. '92 -31 mart. '93) privind promovarea prevederilor Actului final de la Helsinki, România apare ca o ţară în care situaţia drepturilor omului s-a schimbat în bine: există libertatea de exprimare a convingerilor, se înaintează (lent şi cu prudenţă) pe

312

1993

calea economiei de piaţă, au avut loc alegeri care au reflectat corect voinţa cetăţenilor. Ca urmare a acestor realităţi România are motive să aştepte clauza naţiunii celei mai favorizate.

• 9 iun. în Parlament, în cadrul dezbaterilor privind controlul comisiei parlamentare asupra S.R.I., Gheorghe Dumitraşcu a caracterizat din nou opoziţia cu glas ferm şi cu o gesticulaţie adecvată, indicând drept ţintă a afirmaţiilor sale partea dreaptă a sălii: „Atâta timp cât această dreaptă nu va lua puterea în ţara asta, va exista un stat românesc". Opoziţia a părăsit sala, iar şedinţa s-a suspendat. In cadrul unei conferinţe de presă, liderii opoziţiei declară că parlamentarii ei se vor retrage din Parlament, dacă nu se va lua atitudine împotriva unor asemenea acte huliganice şi iresponsabile.

-Comisiile de politică externă ale Parlamentului îi audiază pe Mihai Botez, Ion Vasile (F.D.S.N.) şi Radu Urzică (diplomat) pentru a-1 alege dintre ei pe viitorul ambasador al României la O.N.U. Este preferat Mihai Botez.

© 10 iun. în şedinţele Camerelor Parlamentului se ia în discuţie incidentul provocat de Gheorghe Dumitraşcu. Se cer scuze opoziţiei (F.D.S.N. -Dan Marţian, Adrian Năstase, Vasile Văcaru), iar Gheorghe Dumitraşcu cere scuze doar partidului său (F.D.S.N.)

-Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor adoptă o hotărâre prin care se interzice accesul în clădirea Camerei al gărzilor personale şi al persoanelor înarmate, iar intrarea va fi permisă numai cu legitimaţii sau invitaţii aprobate de Biroul Permanent. Protecţia demnitarilor, în interiorul clădirii, urmează să fie asigurată doar de gărzile S.P.P. Aceste clarificări administrative s-au produs ca urmare a conflictului Corneliu Vădim Tudor-Aristide Dragomir.

• 11 iun. Opinia publică din România şi din străinătate, diverse organisme din ţară şi din afara ţării, partide, şefi de state şi de guverne, organizaţii pentru apărarea drepturilor omului s-au sesizat în legătură cu farsa de la Tiraspol care poate avea efecte grave asupra celor cinci arestaţi al căror lider este Ilie Ilaşcu. Ziarul România liberă şi Fundaţia Anastasia au organizat procesiunea cuştii ca formă expresivă de protest faţă de tratamentul aplicat patrioţilor români la Tiraspol (au fost aduşi în (aţa completului de judecată în cuşcă). într-o cuşcă montată pe un camion, ce s-a deplasat în centrul Capitalei, au intrat, pe rând, personalităţi politice, oameni de artă şi cultură, ziarişti.

• 12 iun. La Sinaia are loc Congresul de constituire a 313

1993

Confederaţiei Sindicale C.N.S.L.R. -Frăţia. In afară de cele două mari centrale sindicale au mai aderat la Confederaţia nou înfiinţată 5 federaţii din cadrul Univers, Petrom şi Radiocomunicaţii. C.N.R.L.R. -Frăţia uneşte 3,7 milioane de membri, este condusă de Victor Ciorbea şi Miron Mitrea şi se găseşte pe primul loc în ierarhia structurilor sindicale din ţară şi chiar din Europa Centrală şi de Est. în mişcarea sindicală, apariţia acestei Confederaţii constituie un eveniment (Adrian Năstase îl consideră un moment istoric în viaţa României de după 1989).

• 13 iun. Piaţa Universităţii. Doar câteva sute de persoane ţin să marcheze împlinirea a trei ani de la evenimentele din 13-15 iun., comemorate la iniţiativa Asociaţiei „21 Decembrie". A doua zi, la apelul Alianţei Civice, în piaţă se adună câteva mii de persoane.

• 17 iun. Partidele parlamentare din opoziţie iau o decizie importantă. Semnează un protocol prin care propun ca ofertă, pentru scoaterea României din criză, un guvern minoritar al opoziţiei. Noutatea este nu doar iniţiativa decisă şi clar formulată, ci şi prezenţa P.D. (F.S.N.) printre semnatarii documentului. Corneliu Coposu afirmă că opoziţia a considerat, încă de la depunerea moţiunii de cenzură, că evoluţia evenimentelor impune angajarea C.D.R. în guvernare. Nicolae Manolescu subliniază că prin documentul adoptat opoziţia dovedeşte că are disponibilitatea şi capacitatea de a prelua răspunderea guvernării şi de a scoate ţara din criză. Adrian Severin apreciază că protocolul a fost generat de un „elan pozitiv şi responsabil din partea partidelor de opoziţie care consideră că este necesară o alternativă nouă de guvernare" şi că aceste partide pot realiza mult trâmbiţata uniune naţională şi nu partidele extremiste, foarte departe unele de altele ca opţiune politică. Formaţiunile semnatare ale protocolului sunt situate în centrul spectrului politic, de la centru dreapta, la centru stânga şi este pentru prima oară când apare o astfel de ofertă de guvernare, până acum propunerile venind fie din stânga, fie din dreapta centrului. Horia Rusu crede că trebuia să vină şi momentul instituţionalizării colaborării dintre C.D.R. şi P.D.(F.S.N.). Ion Iliescu, aflat într-un turneu în Europa (Viena -Conferinţa Mondială a drepturilor omului, Geneva, Zurich, Crans-Montana), reacţionează de la distanţă la propunerile opoziţiei. Preşedintelui tării nu i se pare că e momentul unei schimbări de guvern şi crede că nici opoziţiei nu i-ar conveni să gestioneze ţara, pentru că la întâlnirea cu Corneliu Coposu acesta iar fi declarat cu sinceritate că „Guvernul trebuie să-şi poarte crucea",

314

1993

ceea ce ar putea însemna că opoziţia se teme de dificultăţile guvernării în condiţiile aplicării reformei economice. F.D.S.N. tratează cu indiferenţă oferta opoziţiei pe care unii o consideră o nouă manevră politică a lui Petre Roman.

• .18 iun. T.M.B, acceptă cererea de punere în libertate condiţionată a lui Emil Bobu, membru al fostului C.P.Ex. alP.C.R, condamnat în cele din urmă la 10 ani închisoare şi 5 ani pierderea unor drepturi, pentru infracţiunea de complicitate la omor deosebit de grav.

• 19 iun. Bucureşti. Conferinţa organizaţiei municipale a F.D.S.N, Colegii de partid îi aduc o serie de reproşuri lui Adrian Năstase: relaţia cordială cu opoziţia şi destul de reţinută cu aliaţii -PU.N.R, P.S.M. şi P.R.M. -care ar merita mai multă atenţie şi căldură, atitudinea greşită la dezbaterile din Parlament ale Legii investiţiilor străine, când parlamentarii F.D.S.N. au votat pentru înstrăinarea pământului tării, lipsa de operativitate în rezolvarea problemei chiriaşilor din casele naţionalizate care şi-au pierdut liniştea de teamă că proprietarii vor avea câştig de cauză şi-i vor lăsa pe drumuri şi, în fine, promptitudinea cu care 1-a invitat pe Gheorghe Dumitraşcu să-şi ceară scuze opoziţiei atunci când (9 iun.) acesta a afirmat în Parlament că statul român va exista cât timp nu va veni dreapta (opoziţia) la putere. Adrian Năstase reuşeşte să-şi convingă colegii de corectitudinea poziţiei sale politice, dar le aminteşte că opoziţia există în Parlament prin votul a 47% dintre cetăţenii care s-au prezentat la urne la 27 sept. 1992.

- Consiliul Reprezentanţilor al U.D.M.R., întrunit la Târgu Mureş, ia unele hotărâri cu valoare de ultimatum. U.D.M.R. pretinde ca organismul creat de Guvernul României - Consiliul Minorităţilor Naţionale -să fie activ şi nu doar o institutie-vitrină creată în scopuri propagandistice. Pentru a impulsiona activitatea acestui Consiliu, U.D.M.R. înaintează un set de propuneri, unele incluse şi în Raportul König şi care să fie soluţionate până la 31 aug. a.c. De asemenea, U.D.M.R. pune la dispoziţia Guvernului un proiect de Lege a minorităţilor naţionale căruia, dacă nu i se va da toată atenţia, U.D.M.R. îşi va retrage reprezentanţii din Consiliul Minorităţilor Naţionale.

• 21 iun. în Senat, Nicolae Văcăroiu prezintă o succintă informare în legătură cu mersul reformei şi cu stadiul pregătirilor pentru introducerea, de la 1 iul., a unui nou sistem de impozitare -taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.). Premierul explică senatorilor că e strict necesară adoptarea unei legi care să abiliteze

315

1993

Guvernul să emită ordonanţe pe perioada vacanţei parlamentare, în general, premierul este mulţumit de prestaţia cabinetului său, căruia îi merge bine: în ultimele cinci luni producţia a crescut, încet, dar a crescut, agricultura se redresează şi ea, iar nivelul de trai pare să crească. Ceea ce îl nemulţumeşte pe premier este lentoarea privatizării (sectorul particular deţine 47% din activităţile comerciale, 45% din servicii, 28% din exporturi, peste 30% din importuri). Primul-ministru apreciază că preţurile vor creşte, după introducereaT.V.A., în medie cu 10%, cele mai mari creşteri fiind posibile (10-12%) în industria alimentară. în Camera Deputaţilor expunerea asupra situaţiei economiei s-a făcut mai pe îndelete. Dacă parlamentarii au putut avea obiecţii faţă de activitatea executivului şi primul-ministru are unele nemulţumiri (pe care şi le exprimă într-un Comunicat al Guvernului) faţă de strădaniile parlamentarilor. Deoarece Guvernul a înaintat, de la investirea sa, Parlamentului 95 de proiecte de legi din care s-au adoptat doar 59, primul-ministru consideră că legislativul îşi permite ritmuri prea lente de lucru în dauna executivului. Cauza ineficientei ar putea fi discuţiile sterile cu care se pierde timpul şi pe care le provoacă opoziţia.

-Celebrele tablete ale lui Paul Everac, transmise sâmbătă seara la televiziune, produc intervenţii şi dispute şi în Parlament, după ce autorul lor a fost audiat de comisia pentru cultură, arte şi mass-media a Camerei Deputaţilor (17 iun, a.c. ) unde s-au adunat cererile de demitere a acestuia. Victor Boştinaru. deputat P.D. (F.S.N.), şi apoi alţi parlamentari observă că din aceste tablete rezultă că Paul Everac e şovin, antidemocrat şi antiroman. în plus profitând de funcţia de director general al T.V.R., Paul Everac insistă în a-şi face cunoscute aceste particularităţi. în fiecare sâmbătă, întregii ţări, ceea ce provoacă tot mai multe nemulţumiri în rândul populaţiei şi printre angajaţii Televiziunii. Victor Boştinaru cere Guvernului demiterea lui Paul Everac, iar lui Ion Iliescu îi recomandă să se delimiteze de afirmaţiile directorului Televiziunii.

• 23 iun. în Parlament se stabileşte şi se votează componenţa comisiei pentru controlul S.R.I.: preşedinte -Vasile Văcaru (F.D.S.N.); vicepreşedinte -Nicolae Ionescu Galbeni (P.N.Ţ.C.D.); membri -Ilie Nica (F.D.S.N.), Doru Viorel Ursu (P.D.F.S.N.), Vasile Matei (P.U.N.R), Szabo Karoly (U.D.M.R.), Gheorghe Gorun (PAC), Teodor Constantinescu (P.R.M.), Marin Lungu (P.S.M.) Toţi parlamentarii care fac parte din această comisie au depus jurământ că nu au făcut şi nu fac parte din nici

316

1993

un serviciu secret de informaţii român sau străin. -Izbucneşte din nou în plenul Camerelor Parlamentului

scandalul provocat de afirmaţia lui Gheorghe Dumitraşcu la adresa opoziţiei care părăseşte iarăşi sala de şedinţe. Oliviu Gherman îşi cere scuze celor care s-au simţit jigniţi, iar Adrian Năstase suspendă şedinţa.

-Ion Iliescu contramandează primirea armatorului grec Stelios Katounis, conducătorul firmei Forum Maritime, care a încheiat un contract cu firma românească Petromin SA., contract despre care se afirmă că este dezavantajos pentru partea română (Firma Petromin SA. a avut o flotă comercială de 106 nave şi a cedat 51% din proprietăţi contra a 335 milioane de dolari firmei greceşti sub pavilion panamez Forum Maritime, o firmă cu posibilităţi modeste).

-Ion Iliescu primeşte o delegaţie a P.U.N.R. cu care discută şi despre o eventuală remaniere guvernamentală. P.U.N.R. consideră că trebuie să fie înlocuiţi miniştrii agriculturii şi turismului.

-Nicolae Văcăroiu se întâlneşte, la Palatul Elisabeta, cu liderii F.D.S.N., P.U.N.R, P.S.M., P.RM., P.D A R Se discută despre eventualitatea remanierii guvernamentale cerute de P.U.N.R., pentru sept. '93, dar şi despre susţinerea în Parlament a cererii Guvernului de a emite ordonanţe în timpul vacanţei legislativului.

• 24 iun. Virgil Mâgureanu, directorul S.R.I., depune la comisia parlamentară de control asupra S.R.I., Raportul de activitate a S.RI. care, după ce va fi analizat de membrii comisiei,va fi prezentat parţial sau integral Parlamentului.

-Deoarece ia amploare ceea ce se va numi scandalul flotei, Ion Iliescu declară că nu e de competenţa lui să cunoască problema şi să decidă în legătură cu conţinutul contractului, dar că are încredere în ministrul transporturilor, Paul Teodoru, şi că din asocierea celor două firme va rezulta o firmă mixtă, care fiind supusă legilor ţării oricum rămâne sub control românesc.

• 26 iun. Convenţia Naţională a P.A.C. respinge prin vot propunerea de alianţă cu P.L. '93, ca şi convocarea Congresului P.A.C., în vederea adoptării unei hotărâri privind alianţa cu liberalii. Nemulţumiţi de curentul antiunionist din partid (sprijinit de Nicolae Manolescu), grupul Stelian Tănase (revenit cu greu la sentimente mai bune pentru P.A.C. după divergenţele care au culminat cu anunţarea demisiei) se hotărăşte să părăsească partidul, de această dată definitiv, şi să se transfere la P.L/93. Şi senatorul Alexandru Paleologu demisionează din funcţia de preşedinte al Curţii de Onoare şi Demnităţi a partidului.

317

1993

-Oliviu Gherman şi Ioan Mânzatu semnează, la Palatul Elisabeta, proiectul preliminar de fuziune între F.D.S.N. şi Partidul Republican. Ioan Mânzatu obţine doar în ultimul moment aprobarea pentru fuziune din partea Conferinţei Naţionale extraordinare a P.R. Nu toţi membrii acestui partid sunt de acord cu fuziunea realizată surprinzător de repede de Ioan Mânzatu, adversarul lui Ion Iliescu la alegerile prezidenţiale din sept. 1992.

• 28 iun. în Camera Deputaţilor, ministrul transporturilor, Paul Teodoru, încearcă să explice în ce condiţii s-a încheiat contractul dintre Petromin S.A. şi Forum Maritime şi care vor fi consecinţele acestui contract (semnat la 17 mai 1993). Deputaţii îl asaltează cu întrebări, interesaţi să afle dacă firma românească va fi prejudiciată (s-a făcut afirmaţia că se va pierde controlul asupra flotei care constituie obiectul contractului). Paul Teodoru nu reuşeşte să răspundă concludent, dar îşi asumă răspunderea în legătură cu acest contract. Comisia parlamentară de anchetă a acestui caz (preşedinte Ion Bivolaru) trage concluzia că interesele române nu sunt bine reprezentate în contract şi cere să fie reanalizat de un grup de specialişti, pentru a se hotărî dacă sunt necesare anumite corecţii sau clauze asigurătorii pentru partea română,

-Andrei Şerban, directorul Teatrului Naţional, îşi anunţă demisia din acest post, unul dintre motive fiind indiferenţa factorilor de decizie faţă de cultură. Andrei Şerban urmează să plece din ţară, dar acceptă, pentru 6 luni, să rămână director onorific al Teatrului Naţional. La o conferinţă de presă mărturiseşte că n-a avut parte doar de indiferenţă, ci şi de nenumărate şicane, atât din exterior cât şi din interiorul teatrului, şicane care erau de fapt o adevărată campanie dusă pentru înlăturarea sa de la conducerea teatrului. Andrei Şerban declară, cu părere de rău, că nu se poate schimba structura osificată, comunistă, a acestei instituţii.

• 29 iun. Ion Iliescu cere Guvernului să facă cercetări în legătură cu condiţiile în care s-a încheiat afacerea Petromin.

- în Camera Deputaţilor începe dezbaterea pe marginea proiectului de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe (în timpul vacanţei parlamentare) şi autorizarea contractării şi garantării unor credite externe, precum şi a contractării unor împrumuturi de stat. Opoziţia se declară împotriva articolelor care dau posibilitatea Guvernului să rectifice bugetul fără aprobarea Parlamentului şi să facă un împrumut intern de 500 de miliarde lei, adică mai mare decât deficitul bugetar. Legea (nr. 57) va fi

318

1993

votată şi promulgată la 9 iul. 1993, în forma dorită de majoritari. - Grupul parlamentar P.A.C. din Camera Deputaţilor

fuzionează cu grupul parlamentar P.L. '93 sub denumirea de grup civic-liberal (preşedinte Dinu Patriciu, vicepreşedinte Călin Anastasiu). Astfel P.A.C. rămâne fără grup parlamentar în Camera Deputaţilor. Totuşi, Şerban Rădulescu-Zonner citeşte un comunicat al Colegiului Executiv al P.A.C., în care se avertizează că prin fuzionarea celor două grupuri parlamentare nu se respectă nici regulamentul P.A.C., nici cel al Camerei Deputaţilor. Se cere imperativ deputaţilor care nu vor să mai facă parte din grupul parlamentar PA.C. să-şi dea întâi demisia (individuală) din acest

grup şi din partid. -La o conferinţă de presă Nicolae Văcăroiu se vede obligat

să dea explicaţii în legătură cu afacerea Petromin. Primul-ministru declară că nu ia parte la negocieri de contracte, dar că se va implica în afacerea Petromin pe care o consideră oportună. Nicolae Văcăroiu afirmă că Traian Băsescu (acesta ia atacat violent pe cei implicaţi în afacerea Petromin) e cel care a făcut afaceri ilegale, iar ministrul transporturilor, Paul Teodoru, e nevinovat, e un om deosebit, dar neobişnuit cu jocurile politice şi având defectul de a fi prea timid. Premierul subliniază că firma Petromin este cea care a încheiat contractul, iar acum, în noile condiţii, partea română trebuie să-1 reanalizeze.

• 30 iun. Birourile Permanente ale Camerelor Parlamentului decid ca ultima zi a sesiunii parlamentare să fie 30 iun., deşi Senatul hotărâse convocarea unei sesiuni extraordinare, la 1 şi 2 iul., pentru dezbaterea Raportului preliminar al comisiei de anchetă a cazurilor de corupţie (semnalate de generalul Gheorghe Florică) şi a Raportului de activitate a S.R.I.

-în Senat, Vasile Văcaru (urmat şi de alţi parlamentari) cere directorului S.R.I. să descopere în termen de 3 zile persoana care a furnizat ziarului AdevăruJ Raportul asupra activităţii S ,R.I. Senatorului F.D.S.N, i se pare inadmisibil ca importantul document să apară în presă înainte de a fi ajuns sub ochii parlamentarilor.

-în şedinţele Camerelor Parlamentului se citeşte Raportul preliminar al comisiei de anchetă a cazurilor de corupţie (deputaţii convoacă o conferinţă de presă şi prezintă Raportul mai întâi ziariştilor), dar nu mai rămâne timp şi pentru dezbaterea lui. în raport se menţionează că au fost audiate cele 18 persoane (vezi pag. 305) incriminate de generalul Florică, au fost analizate cazurile respective şi s-au format două tipuri de concluzii: parlamentarii

319

1993

majoritari, membri ai comisiei, în frunte cu Romul Vonica, nu găsesc elemente de vinovăţie pentru mei una din cele 18 persoane, iar parlamentarii opoziţiei îi consideră vulnerabili pe Viorel Hrebenciuc, George Ioan Dănescu şi Florin Georgescu, iar în capitolul de concluzii pun sub semnul întrebării oportunitatea rămânerii acestora în funcţiile importante pe care le deţin. După lectura Raportului, parlamentarii opoziţiei cer convocarea unei sesiuni extraordinare pentru dezbaterea acestuia, dar majoritarii nu sunt de acord cu propunerea. Opoziţia consideră că amânarea dezbaterilor este o soluţie aleasă cu o vinovată premeditare pentru că, la toamnă, printr-o remaniere guvernamentală (sau prin alte manevre) s-ar putea muşamaliza şi aceste cazuri de corupţie.

Cornel Nica (P.N.Ţ.C.D.) înaintează Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor o cerere semnată de 119 deputaţi pentru convocarea unei sesiuni parlamentare extraordinare (conform art. 63, alineatul 2, din Constituţie) în vederea dezbaterii Raportului preliminar asupra cazurilor de corupţie. Majoritarii nu sunt de acord cu iniţativa opoziţiei, iar Dan Marţian, ştiind că amânarea e cea mai bună soluţie, decide: „Ne întâlnim mâine, la ora 9 ".

• 1 iul. Sesiunea parlamentară extraordinară nu va mai avea loc. Adrian Nătase anunţă motivul: 6 deputaţi şi-au retras semnăturile de pe cererea de convocare a sesiunii extraordinare, astfel că numărul semnăturilor devine insuficient pentru ca deputaţii petiţionari să aibă câştig de cauză. După această scurtă informare Adrian Năstase părăseşte sala de şedinţe a Camerei.

- Liderii partidelor de opoziţie, contrariaţi, convoacă o. conferinţă de presă. Ei consideră că Adrian Năstase a dat o lovitură de stat, a încălcat Constituţia şi a dizolvat Parlamentul „într-un moment extrem de grav, când corupţia şi incompetenţa Guvernului au fost dovedite. Toate aceste probleme trebuiau discutate acum. Refuzul F.D.S.N. de a accepta discuţia înseamnă că se agaţă de putere cu orice preţ" (Dinu Patriciu).

-Adrian Năstase convoacă şi el o conferinţă de presă şi încearcă să se explice: sesiunea extraordinară a fost anulată din cauze ce ţin exclusiv de procedură, adică 6 deputaţi au cerut să fie scoşi de pe lista cu semnături, iar alţi 13 deputaţi, deşi au cerut, n-au mai putut fi incluşi în listă deoarece aceasta fusese închisă încă din seara de 30 iun., astfel că numărul semnăturilor a rămas insuficient pentru ca sesiunea să aibă loc. Iar despre dizolvarea Parlamentului nici nu poate fi vorba, deoarece la 1 iul. n-a avut loc o şedinţă a Camerei, ci doar „un moment de curtoazie".

-Pentru alinierea metodologiei fiscale la practicile europene

320

1993

se introduce taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.). Guvernul dă asigurări că preţurile vor creşte cu 8-10%, dar realitatea indică o creştere cuprinsă între 12,9% şi 53,4%.

- Comisia politică a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei trece peste unele observaţii critice la adresa realităţilor româneşti pe care le conţin rapoartele Jannsen şi König şi îşi dă avizul pentru admiterea României, ca membru cu drepturi depline, în Consiliul Europei.

• 2 iul. Partidele de opoziţie au apelat la Ion Hiescu pentru ca acesta să se implice în grava criză constituţională care s-a declarat, după opinia lor, o dată cu blocarea sesiunii parlamentare extraordinare. Prin purtătorul său de cuvânt, Traian Chebeleu, Ion Iliescu transmite că nu poate fi vorba de o criză parlamentară, ci de o dispută în jurul unei probleme de procedură parlamentară pe care opoziţia o supralicitează şi o foloseşte în scopuri poli-tice-acuzaţii grave de incompetenţă şi corupţie la adresa puterii.

-într-o declaraţie dată publicităţii cu promptitudine, Guvernul se consideră victima opoziţiei parlamentare care s-a lansat într-o campanie „furibundă, nefavorabilă şi lipsită de bună credinţă" împotriva echipei Văcăroiu.

- Moment festiv la Palatul Elisabeta. Oliviu Gherman şi Cornel Nica semnează protocolul de fuziune între F.D.S.N. şi Partidul Socialist Democratic Român. Chiar dacă partidul lui Cornel Nica n-a reuşit, la alegerile din '92, să pătrundă în Parlament, are 270 de consilieri municipali şi judeţeni, 27 de filiale, un patrimoniu de 20 de milioane de lei şi 1-a sprijinit şi în '90 şi în '92 pe Ion Iliescu la alegerile prezidenţiale. Deci, o profitabilă logodnă de familie.

Peste câteva zile F.D.S.N. se va uni şi cu Partidul Democrat Cooperatist al lui Ion Simionescu, ce va aduce o zestre de 35 de filiale judeţene şi aproximativ 30 000 membri.

• 3 iul. într-o declaraţie de răspuns la declaraţia Guvernului din 2 iul. partidele de opoziţie consideră că Guvernul, cu politica sa care a dus la consecinţe dureroase, încearcă să transfere răspunderea opoziţiei şi îşi inventează realizări imaginare, în stilul triumfalist al „epocii de aur".

-La Consiliul Naţional al P.L. '93 are loc fuziunea partidului cu Grupul civic-lîberal din P.A.C. Totodată Colegiul Director al P.A.C. aprobă demisiile a 8 deputaţi refugiaţi la P.L.'93 (Stelian Tănase, Octavian Bot. Ioan Ghişe, Crin Antonescu. Călin Anastasiu, Petre Litiu, Romulus Ioan Joca, Vasile Mândroviceanu) şi a senatorului Alexandru Popovici. Colegiul

321

1993

Director al P.A.C. consideră unificarea Grupului parlamentar P.A.C. din Camera Deputaţilor cu Grupul parlametar P.L/93, ca fiind „lovită de nulitate" în urma acestor demisii şi decide să recomande Comitetului Naţional retragerea calităţii de lideri ai Grupurilor parlamentare din Senat şi din Camera Deputaţilor lui Alexandru Popovici şi Stelian Tănase.

• 6 iul. Considerând că partidul majoritar şi aliaţii lui au creat un climat obstructionist, grupurile parlamentare ale opoziţiei abandonează ideea convocării unei sesiuni parlamentare extraordinare.

-Guvernul României face cunoscut că a declanşat o acţiune judiciară împotriva lui Mihai de Hohenzollern, la Tribunalul de la Geneva în vederea recuperării a 42 de tablouri proprietate a statului român care, conform părerii guvernului, au fost scoase din ţară de ex-regele Mihai.

• 7 iul. Biroul de presă al Casei Regale anunţă că pretenţiile Guvernului României sunt contestate în întregime şi că orice afirmaţie calomnioasă împotriva lui Mihai de Hohenzollern va face obiectul cuvenitelor proceduri judiciare. (Instanţele internaţionale vor respinge acţiunea juridică iniţiată de Guvernul Văcăroiu.)

• 8 iul. Se sinucide (prin spânzurătoare) Călin Nemeş. Numele său este legat de curajoasa ieşire în stradă a clujenilor, la 21 dec. 1989. El a fost rănit (primul dintre clujeni) pentru că a încercat să dezarmeze un ofiţer ce comanda un detaşament militar, moment care a grăbit deschiderea focului în Piaţa Libertăţii din Cluj-Napoca.

• 9 iul. CD.R prezintă un program de scoatere a ţării din criză şi declară că e gata ca, în anumite condiţii, să preia guvernarea. Eventualele alianţe se vor face doar dacă partenerii acceptă programul C.D.R., elaborat cu participarea tuturor formaţiunilor din Convenţie, pe baza principalelor opţiuni formulate în timpul campaniei electorale.

• 9-10 iul. La Sala Polivalentă au loc lucrările Conferinţei Naţionale a F.D.S.N., definite de Oliviu Gherman drept un moment istoric. Au răspuns prezent la apel 927 de delegaţi, 572 de invitaţi, printre care şi membrii fondatori: Alexandru Bârlădeanu. Silviu Brucan. Corneliu Mănescu. După ce Oliviu Gherman rosteşte cuvântul de deschidere, se tatonează Hora Unirii care va deveni imnul partidului, Consilierul prezidenţial Paul Dobrescu citeşte mesajul lui Ion Iliescu în carcse recomandă .printre altele, să se ajungă la un pact politic şi social larg şi să se propună o

322

1993

ofertă de colaborare cu alte partide. Raportul asupra activităţii partidului de la Conferinţa Naţională din iun. '90 este un sumar al succeselor obţinute de F.D.S.N., cu ajutorul aliaţilor -P.R.M., P.S.M, P.U.N.R., P.D.A.R. -cărora li se aduc mulţumiri. Nicolae Văcăroiu se prezintă cu un raport asupra celor 8 luni de guvernare a echipei sale. Pentru nerealizări se invocă greutăţile obiective, iar pentru ceea ce se consideră a fi succese - aptitudinile manageriale. Premierul respinge hotărât acuzaţiile de corupţie aduse cabinetului său. Adrian Năstase prezintă sinteza: „Cum să realizăm schimbarea în bine a României? Un proiect social-democrat realist.", în care defineşte doctrina partidului şi reafirmă unitatea acestuia, negând existenţa în F.D.S.N. a „durilor" şi a „moderaţilor". F.D.S.N. rămâne fidel social-democraţiei promovate într-o viziune proprie (internaţionalism statal şi economie socială de piaţă). Prin vot se hotărăşte şi schimbarea denumirii partidului. S-a propus mai întâi varianta Partidul Democraţiei Sociale, dar, la intervenţia patetică a lui Gheorghe Dumitraşcu, s-a acceptat formula Partidul Democraţiei Sociale din România. După adoptarea statutului, desemnarea membrilor Comisiei de etică şi litigii şi ai Comisiei de control financiar, Vasile Văcaru citeşte Rezoluţia Consiliului Naţional al F.D.S.N. privind combaterea corupţiei, în finalul căreia se propune convocarea unei sesiuni parlamentare extraordinare de către grupurile F.D.S.N. din Cameră şi Senat, în a doua jumătate a lunii august, pentru dezbaterea raportului comisiei anticorupţie. Adrian Năstase citeşte Declaraţia politică a Conferinţei Naţionale a F.D.S.N. prin care este mandatat Consiliul National să elaboreze o propunere concretă de ofertă de colaborare cu celelalte forţe politice, sociale şi sindicale, în vederea realizării unui pact politic şi social larg, premisă a reconcilierii naţionale.

Consiliul Naţional alege conducerea P.D.S.R.: Oliviu Gherman - preşedinte; Adrian Năstase - preşedinte executiv; Alexandru Lăpuşan - secretar general; Liviu Maior - lider al grupului ministerial (funcţie nou creată); celor trei lideri ai partidelor care au fuzionat cu F.D.S.N. li s-a creat câte un post de vicepreşedinte al partidului.

• 13-15 iul. Senatorii şi deputaţii din coaliţia majoritară depun o cerere la Biroul Permanent al Senatului şi Camerei Deputaţilor, pentru convocarea la 30 aug. a unei sesiuni parlamentare extraordinare.

-La sediul Guvernului, reprezentanţii minerilor din Valea Jiului negociază cu cei ai Ministerului Finanţelor. 323

1993

Preşedintele B.N.S., Matei Brătianu. adresează o scrisoare Guvernului şi P.D.S.R. în care atrage atenţia că există pericolul generalizării revendicărilor salariale dacă li se dă câştig de cauză minerilor în această problemă. De aceeaşi părere sunt şi Victor Ciorbea şi Mir on Mitrea.

- Comitetul Director al A.Z.R. dă un comunicat în care propune „un vot de neîncredere al presei" faţă de Guvern, manifestat printr-o grevă de relatare a activităţii Guvernului pe care-1 consideră incompetent, corupt, de rea-credinţă şi lipsit de credibilitate. Răspund la apel: România liberă, Evenimentul zilei, Tineretul liber, Adevărul, A.R. Press, AM.P.Press.

• 14 iul. Conferinţă de presă la sediul P.D.(F.S.N.). Traian Băsescu consideră afacerea Petromin ilustrativă pentru tentativa armatorilor greci de preluare a flotelor ţărilor foste comuniste şi declară că are date certe în ce priveşte lipsa potenţialului financiar al lui Katounis. Traian Băsescu este convins că, deşi există o comisie parlamentară de cercetare a situaţiei flotei, aceasta nu face o analiză tehnică, ci un joc politic. Ion Bivolaru, preşedintele acestei comisii, va patrona o înscenare politică tipică anilor '48.

• 15 iul. Petre Ninosu, ministrul justiţiei, îl demite din funcţie pe Corneliu Turianu, preşedinteleT.M.B., în locul căruia îl instalează pe Viorel Roş. Demiterea este justificată prin tendinţa de politizare a actului de justiţie, lipsa de organizare şi control a activităţii instanţei, obstrucţionarea reformei justiţiei, întreţinerea unui climat de tensiune şi dezbinare a corpului de judecători din Capitală.

-P.D.(F.S.N.) anunţă un program anticriză intitulat Apel către ţară despre care consideră că este compatibil şi convergent cu programul propus de C.D.R, P.D. încheie şi un pact de colaborare cu P.S.D.T. care uneşte cele două partide în Alianţa Social-Democrată.

-La invitaţia Parlamentului României, soseşte la Bucureşti o delegaţie a NA.T.O. din care face parte şi Loïc Bouvard, preşedintele Adunării Atlanticului de Nord.

• 17 iul. Plenara Consiliului Naţional al P.S.M. Intervenţiile membrilor de partid au ca numitor comun nemulţumirea faţă de situaţia economică a ţării considerată ca foarte gravă. Cabinetul Văcăroiu continuă politica falimentară a guvernărilor anterioare, sunt de părere P.S.M.-iştii, dispuşi să meargă până la capăt şi să retragă spijinul Guvernului. Mai înţeleaptă, conducerea partidului nu supune la vot această propunere pentru că are alta mai bună: până la Congresul P.S.M. să se elaboreze un program economic

324

1993

şl social serios al partidului, ca altenativă la actuala guvernare şi ca program electoral.

Guvernul Văcăroiu nu e singurul vinovat de criza economică ce a constituit şi tema principală a discuţiilor. Marele vii lovat e F.M.I. care, cu sprijin din interior, duce ţara la dezastru. Ilie Verdeţ e de părere că privatizarea nu ne avantajează deoarece (llst ruge proprietatea de stat. în ceea ce priveşte sistemul de alianţe al P.S.M., au fost vizate pentru eventuale tratative de colaborare partidele neparlamentare din stânga spectrului politic.

Plenara a decis să completeze Comitetul Director cu încă 10 membri, între care scriitorii Paul Anghel, Ion Gheorghe şi Adrian Păunescu. Au fost aleşi vicepreşedinţi ai P.S.M. -Adrian l'ăunescu şi Mihal Părăluţă.

-O echipă formată din Mircea Snegur, premierul Andrei Sangheli şi ministrul de externe Nicolae Ţiu sosesc la Bucureşti pentru o zi. Mircea Snegur declară apăsat că legăturile Moldovei cu România nu s-au răcit şi că se află în ţara vecină şi prietenă tocmai pentru a strânge relaţiile frăţeşti. Au loc discuţii şi în legătură cu unele proiecte de colaborare economică.

• 20 iul. Mircea Snegur recomandă Parlamentului de la Chişinău, printr-o scrisoare, să susţină integrarea Moldovei în C.S.I. şi să ratifice tratatul pe care liderii unor foste republici sovietice l-au semnat la Alma Ata.

• 21 iul. Moscova. Dumitru Cioflină, şeful Marelui Stat Major al Armatei, se întâlneşte cu Pavel Graciov, ministrul rus al apărării. Tema principală a discuţiilor este relaţia României cu NA.T.O. Ministrul român afirmă că România poate colabora atât cu Rusia cât şi cu N.A.T.O. şi că nu se vor construi baze militare străine pe teritoriul României, aşa cum a presupus, nemulţumit, Pavel Graciov.

- O delegaţie a Parlamentului Europei pentru relaţiile cu Albania, Bulgaria şi România, condusă de Alexander Anger, vizitează România. Oaspeţii se declară mulţumiţi de progresele (acute de ţara noastră în ce priveşte democratizarea, dar consideră că admiterea în organismele europene presupune respectarea a numeroase exigenţe.

• 21-22 iul. Aflat într-o vizită în România, Oscar Luigi Scalfaro, preşedintele Italiei, se întâlneşte cu numeroase personalităţi politice româneşti. în cadrul unei întâlniri cu presa, oaspetele vorbeşte despre democraţie şi dictatură.

• 22 iul. într-o Declaraţie de principiu, semnată de Nicolae Manolescu, P.A.C. este definit ca partid de orientare 325

1993

neoliberală care se bazează pe valorile civismului, democraţiei şi moralei.

- General-locotenent Niculae Spiroiu, ministrul apărării naţionale.anunţă intenţia de a propune trecerea în rezervă a generalului Gheorghe Florică, fostul comisar-şef al Gărzii Financiare, ca urmare a unor declaraţii politice pe care acesta le-a făcut la Europa Liberă şi la B.B.C. Gheorghe Florică este învinuit de a fi încălcat regulamentul militar, implicându-se în politică, respectiv făcând publică neîncrederea sa în Guvern şi în preşedintele ţării.

• 23 iul. Generalul Gheorghe Florică infirmă acuzaţia că ar fi făcut declaraţii politice postului de radio Europa Liberă.

-La o conferinţă de presă a A.C., Gabriel Andreescu exprimă opinia că opoziţia nu trebuie doar să accepte, ci să pretindă accesul la guvernare în zonele centrale ale puterii şi nu la periferia acesteia. A.C. cere demisia lui Petre Ninosu, care a politizat structurile Ministerului Justiţiei, una dintre dovezi fiind recenta demitere a lui Corneliu Turianu din funcţia de preşedinte al T.M.B. Şi Adrian Severin susţine că P.D.S.R. practică politizarea intensă a structurilor administraţiei şi că a inclus într-o „listă neagră" directorii de întreprinderi schimbaţi din motive politice.

-Traian Chebeleu, purtătorul de cuvânt al preşedintelui, susţine că se exagerează mult în legătură cu precaritatea contractului Petromin-Forum Maritime, contract încheiat într-un deplin spirit de transparentă şi care poate fi avantajos pentru ţară dacă va fi supus în continuare analizei comisiilor de . specialitate.

-Delegaţia F.M.I., condusă de Maxwell Watson, aflată într-o vizită la Bucureşti, nu ajunge la rezultatele scontate în negocierea cu partea română, astfel că nu se finalizează acordul de împrumut pe 1993 între România şi F.M.I. Pentru ca punţile de legătură să nu fie definitiv rupte, se hotărăşte să sosească în viitorul apropiat în România o comisie a F.M.I., care să colaboreze cu Ministerul Finanţelor la definitivarea politicii bugetare a Guvernului.

• 26 iul. începe vizita oficială a lui Ion Iliescu în patru ţări latino-americane - Argentina, Uruguay, Chile şi Columbia. Programul vizitei include întâlniri la nivel înalt şi semnarea unor acorduri de cooperare,

-Continuă seria conferinţelor de presă consacrate afacerii Petromin-Forum Maritime, Traian Băsescu susţine că ministrul transporturilor, PaulTeodoru, este implicat în perfectarea acestei afaceri.

326

1993

-Apare în viaţa politică românească Alianţa Social-Demo-crată. Protocolul de constituire este semnat de mai multe partide politice neparlamentare - Partidul Social Democrat Tradiţional, Partidul Social Democrat Independent, Partidul Social Democrat „Constantin Titel Petrescu", Partidul Noua Democraţie, Partidul Republican-Creştin, Partidul Laburist Român, Partidul Unităţii Social-Democrate.

• 27 iul. Guvernul analizează recomandările comisiei parlamentare de anchetă a situaţiei flotei maritime şi ale comisiei de specialişti instituite prin dispoziţia primmui-niinistru. Concluzia este că flota trebuie readusă în administrarea Societăţii Petromin, societate pentru care trebuie să se găsească soluţii de redresare economică şi financiară, în primul rând printr-o gestionare modernă şi eficientă. Unele clauze ale contractului se cer renegociate pentru realizarea unor condiţii asigurătorii suplimentare. Se mai propune încheierea unui contract de management pe termen limitat cu Forum Maritime care ar fi acceptat această propunere.

-Reprezentanta Băncii Mondiale, Arntraud Hartînann, cere statului român să îndeplinească anumite obligaţii care ar asigura organismele financiare internaţionale că economia României se redresează: regim valutar liberalizat, control al inflaţiei, balanţa de plăţi echilibrată, dobânzi real-pozitive. „Nu vom injecta capital într-un mediu economic instabil, atins de o înaltă rată a inflaţiei" ' este concluzia reprezentantei Băncii Mondiale. Ca şi F.M.I., Banca Mondială îşi amână tranşele de împrumut pentru redresarea economiei româneşti. Mugur Isărescu consideră tratativele cu organismele financiare internaţionale „un semieşec sau un semiprogres" şi pare hotărât să ia măsurile necesare, împreună cu Guvernul, pentru a face posibilă finalizarea negocierilor cu F.M.I. şi Banca Mondială.

• 28 iul. Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Camerei Deputaţilor, condusă de Petre Roman, nu este de acord cu punctul de vedere al M.I., conform căruia demilitarizarea structurilor acestui minister nu este oportună într-un moment de criză. Din această perspectivă comisia analizează proiectul de Lege a organizării şi funcţionării Poliţiei române. (Demilitarizarea M.I. este una dintre condiţiile pe care România trebuie să le îndeplinească pentru a fi admisă în Consiliul Europei.)

• 29 iul. Minerii din Valea Jiului anunţă că încep grevele pentru că în urma negocierilor dintre Mlron Cosma şi Guvern nu s-a soluţionat problema salarizării, Guvernul considerând că salariile cerute de mineri depăşesc cu mult posibilităţile financiare

327

1993

ale Regiei Autonome a Huilei (Petroşani), adică ale bugetului, pentru că acest sector este subvenţionat de la bugetul statului.

-Stelios Katounis. partenerul de afaceri al Societăţii Petromin, declară că nu intenţionează să renunţe la cota de participare de 51% din capitalul social al Petromin, iar dacă deţine majoritatea acţiunilor contractul de management este inutil.

• 2 aug. Minerii din Valea Jiului declanşează greva generală, deja anunţată. Dumitru Popescu, ministrul industriilor, îl invită la Bucureşti, pentru negocieri, pe Benone Costinaş. directorul Regiei Autonome a Huilei din Petroşani. Acesta nu onorează invitaţia, fie pentru că nu are acordul minerilor, fie că se solidarizează din proprie iniţiativă cu ei. Miron Cosma susţine în continuare că Nicolae Văcăroiu trebuie să vină în Valea Jiului, să se aşeze la masa tratativelor cu minerii, la ei acasă, dar acesta refuză să se deplaseze în Valea Jiului, afirmând că nu mai are nimic de discutat în ceea ce priveşte salariile minerilor. în lipsa lui îon Iliescu din ţară (aflat în vizită în mai multe ţări latino-americane), Miron Cosma apelează la Oliviu Gherman pentru a decide soluţionarea cererilor salariale ale minerilor. Oricum Miron Cosma e hotărât ca, de această dată, să nu se mai deplaseze minerii la Bucureşti, ci să vină Bucureştiul la ei, şi nu oricine, ci primul-ministru. considerat vinovat pentru declanşarea grevei şi pentru instigarea celorlalte categorii profesionale împotriva minerilor. Miron Cosma apelează la toate forţele sindicale pentru a se solidariza cu minerii din Valea Jiului.

• 3 aug. Sindicatul Liber din R.T.V.R. cere unor persoane -Paul Everac, Emanuel Valeriu, Rodica Becleanu, Aurelia Tescaru, Cornelius Roşianu - să părăsească Televiziunea, iar lui Eugen Preda, vicepreşedintele acestei instituţii, să-şi asume prerogativele de preşedinte al R.T.V.R. încă o problemă ce nu mai suportă amânare ar fi adoptarea în procedură de urgenţă de către Parlament a Legii privind organizarea şi funcţionarea Radioului şi Televiziunii.

-Gheorghe Funar se deplasează în Valea Jiului şi le promite minerilor că va convinge echipa guvernamentală, în frunte cu Nicolae Văcăroiu, să-i viziteze pe mineri. Primul-ministru refuză din nou negocierile cu minerii.

9 4 aug. Rugămintea adresată de Mircea Snegur Parlamentului de la Chişinău n-a fost îndeplinită. A fost respins (4 voturi au lipsit) proiectul de ratificare a Acordului de aderare a Moldovei la C.S.I. MA.E. român apreciază că reorientarea spre Moscova a Moldovei se datorează unor dificultăţi economice

328

1993

insurmontabile, ca şi lipsei resurselor financiare. MA.E. recunoaşte însă că dependenţa economică poate duce şi la (lependenţă politică.

• 6 aug. Revine în ţară Ion Iliescu pe care Miron Cosma 1 a invitat să medieze între Guvem şi mineri pentru a li se satisface cererile. Preşedintele îi sfătuieşte însă pe mineri să renunţe la grevă, care nu este calea de rezolvare a revendicărilor şi, eventual, să recurgă la greva japoneză, care nu duce la încetarea lucrului şi deci la pagube materiale.

-Constantin Avramescu, deputat P.S.D.R., consideră că sesiunea extraordinară propusă de P.D.S.R. va aduce o nouă înfrângere a opoziţiei şi capital electoral puterii. Sesiunea extraordinară era oportună în iunie, atunci când a propus-o opoziţia, (•are a abandonat prea uşor lupta, şi nu după ce presa a dezbătut pe larg problema corupţiei pe care trebuiau s-o dezbată parlamentarii în iunie.

-Tribunalul municipiului Constanta anulează prin sentinţă judecătorească contractul dintre Societatea Petromin şi Compania grecească Forum Maritime.

-Mircea Snegur anunţă iminenta dizolvare a Parlamentului şi organizarea de alegeri anticipate.

• 9 aug. Guvernul cere minerilor, printr-o declaraţie, să înceteze greva pentru că revendicările lor nu-şi vor găsi rezolvarea fiind în contradicţie cu realităţile economice ale ţării. Miron Cosma răspunde printr-un refuz. Protestul minerilor nu va înceta chiar dacă Tribunalul municipal Petroşani va da decizia de suspendare a grevei ca urmare a presiunilor făcute de Ministerul Industriilor.

• 10 aug. în Valea Jiului, Miron Cosma le vorbeşte minerilor despre obligaţia de a înceta greva şi despre lipsa efectivă de resurse financiare datorită căreia Guvernul nu poate să le mărească salariile.

-Oliviu Gherman a afirmat că TVR. persecută P.D.S.R. Opoziţia consideră că lucrurile stau tocmai invers, adică T.V.R. este subordonată puterii, deci P.D.S.R, iar Paul Everac -căruia i se cere demisia - este instrumentul acestei subordonări.

• 11- aug. Mecanicii de locomotivă declară grevă generală pentru că nu s-a respectat procesul-verbal de conciliere încheiat între sindicatul de ramură şi S.N.C.F.R. la 16 iun., ca urmare a încetării grevei generale de la acea dată. Sindicatul nu-şi îndeplineşte însă obligaţia legală de a asigura 30% din traficul feroviar, producând perturbări şi pagube considerabile (1,5 miliarde de lei). 329

1993

-La şedinţa Biroului Executiv al Guvernului se spun cuvinte aspre despre greva mecanicilor de locomotivă. Dan Mircea Popescu, ministrul muncii şi protecţiei sociale, vorbeşte chiar de „terorism sindical" care speră să înceteze o dată cu hotărârea Curţii Supreme de Justiţie la care S.N.C.F.R. a depus o cerere de suspendare a grevei. Prezent la şedinţă, şi Virgil Măgureanu, directorul S.R.I, consideră acţiunea grevistă drept ilegală.

• 12 aug. Având în vedere pagubele mari provocate de grevele din ultima vreme, Nicolae Văcăroiu intenţionează să se adreseze Parchetului General pentru recuperarea pierderilor. Regia Autonomă a Huilei din Petroşani a şi solicitat Judecătoriei locale să oblige Liga minerilor din Valea Jiului la despăgubiri de 4,176 miliarde lei, sumă la care se ridică pagubele produse de recenta grevă a minerilor lui Miron Cosma.

-Ion Illescu apreciază că refuzul Parlamentului Moldovei de a aproba aderarea la C.S.I. va conduce la consolidarea independenţei acestui stat şi că Guvernul României are datoria de a ajuta mai substanţial Moldova a cărei economie depinde hotărâtor de C.S.I.

• 13 aug. Curtea Supremă de Justiţie suspendă pe o durată de 80 de zile greva mecanicilor de locomotivă pentru că subminează ecomonia naţională. Sindicaliştii contestă hotărârea C.S.J. şi anunţă, într-un comunicat adresat preşedintelui, Parlamentului, conducerii S.N.C.F.R. şi opiniei publice că vor declanşa greva totală cu afectarea integrală a traficului feroviar. Lucrătorii de la alte depouri se solidarizează cu cei de la Braşov. Preşedintele Ion Iliescu le transmite apelul de a înceta greva.

• 14-16 aug. Continuă să se extindă greva mecanicilor de locomotivă. Conducerea S.N.C.F.R invită la negocieri care nu duc la alt rezultat decât la demiterea parţială a acesteia. Se reiau negocierile la Braşov în prezenţa ministrului transporturilor, Paul Teodoru, şi a lui Adrian Năstase. în acest timp, traficul feroviar este practic paralizat. Consecinţele grevei afectează şi Bulgaria, izolând-o de centrul şi vestul Europei. Negocierile se mută la Cotroceni şi au loc în prezenţa lui Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Paul Teodoru. Liderii sindicali se obligă să transmită greviştilor argumentul care a fost repetat insistent de echipa puterii: nu existăbani pentru mărirea salariilor. Liderii sindicali promit chiar că vor pleda pentru reluarea lucrului, dar nu sunt convinşi că vor izbândi. La Consiliul Suprem de Apărare se pune problema militarizării transporturilor feroviare în cazul în care greva va continua. Sindicaliştii se tem de represaliile puterii deoarece câţiva

330

1993

lideri din Braşov şi Constanţa au fost chemaţi la Parchet. -La Petroşani începe procesul intentat de regia Autonomă

a Huilei, Ligi minerilor din Valea Jiului, căreia i se cer despăgubiri pentru pagubele provocate de greva declanşată la 2 aug. şi considerată ilegală. -

- La invitaţia ministrului apărării naţionale, generalul Niculae Spiroiu, o delegaţie militară a NAT.O. condusă de mareşalul Richard Frederick Vincent face o vizită în România. Oficialităţile române repetă în cursul întâlnirilor cu membrii delegaţiei dorinţa României de a deveni membră cu drepturi depline a N.A.T.O.

• 17 aug. Rezultatul convorbirilor de la Cotroceni îi determină pe unii mecanici de locomotivă să reia lucrul. Alţii -Şi Braşovul -continuă greva, iar la Simeria mai mulţi ceferişti intră în greva foamei pentru a protesta împotriva conduitei Guvernului.

- Biroul Executiv al Guvernului hotărăşte să ia măsuri excepţionale pentru că majoritatea depourilor continuă greva.

-încetează greva din sectorul feroviar, deznodământ grăbit de perspectiva aplicării unor măsuri excepţionale, anunţate de Guvern.

• 18 aug. Liberalii fac din nou eforturi pentru unificare. Viorel Cataramă e ferm convins de necesitatea reconcilierii liberalilor, iar Mircea Ionescu Quintus a invitat, printr-o scrisoare, P.L.'93 la discuţii pentru a stabili detaliile tehnice ale unificării celor două partide.

- Consiliul Naţional al Minorităţilor de pe lângă Guvern, coordonat de Viorel Hrebenciuc, secretar general al Guvernului, aprobă un proiect de hotărâre a Guvernului care prevede ca în localităţile unde minorităţile deţin cel puţin 10% din ponderea populaţiei, numele localităţilor respective, indicatoarele , numele străzilor şi ale instituţiilor de interes public să fie inscripţionate atât în limba română cât şi în limba minorităţilor respective. Gheorghe Funar ia imediat atitudine, cerând desfiinţarea Consiliului Naţional al Minorităţilor şi destituirea din funcţia de secretar general al Guvernului a lui Viorel Hrebenciuc a cărui atitudine poate duce la declanşarea unui război civil în România.

-Liderii sindicali ai mecanicilor de locomotivă sunt audiaţi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a municipiului Bucureşti, sub acuzaţia de subminare a economiei naţionale.

• 20 aug. Ion Iliescu consideră că inscripţiile bilingve se justifică acolo unde populaţia neromânească are o pondere de 30%.

331

1993

- P.R.M. intră în acţiune ameninţând că dacă Viorel Hrebenciuc nu va fi destituit, iar Guvernul nu va reveni asupra hotărârii privind inscripţionarea bilingvă, P.R.M. îşi va retrage sprijinul acordat Guvernului şi va organiza demonstraţii de protest în toate oraşele ţării.

• 22 aug. Braşov. La sesiunea extraordinară a Consiliului de Conducere al Federaţiei Sindicatelor Libere şi Independente ale Mecanicilor de locomotivă se hotărăşte să se răspundă prin ripostă sindicală, indiferent de urmări, dacă încep represaliile din partea S.N.C.F.R. sau a puterii.

• 24 aug. Se desface contractul de muncă la 12 sindicalişti, participanţi la greva mecanicilor de locomotivă, deşi câţiva dintre aceştia sunt grevişti ai foamei care din cauza stării fizice precare n-au putut relua lucrul.

-La şedinţa Biroului Executiv al C.D.R. se fac pregătiri pentru toamna parlamentară şi pentru o eventuală remaniere guvernamentală şi se avansează ideea introducerii unei moţiuni de cenzură, la sesiunea extraordinară pe care Birourile Permanente ale Camerelor au admis-o şi au fixat-o la 30-31 aug.

• 26 aug. Gheorghe Funar anunţă cava susţine o moţiune de neîncredere în Guvern, care va duce la schimbarea echipei Văcăroiu, şi va iniţia de urgenţă procedurile prevăzute de Constituţie pentru suspendarea din funcţie a preşedintelui ţării, dacă se va aplica hotărârea Consiliului pentru Minorităţile Naţionale privind inscripţionările bilingve.

• 27 aug. Guvernul aprobă cererea de credit pentru Republica Moldova (20 miliarde lei fără dobândă, până la sfârşitul anului) şi alte forme de ajutoare.

• 26-28 aug. Catherine Lalumiere, secretar general al Consiliului Europei, vizitează România. în programul vizitei sunt incluse convorbiri cu Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Teodor Meleşcanu, Petre Ninosu, Oliviu Gherman, Adrian Năstase, şefii grupurilor parlamentare, reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, lideri ai opoziţiei. La încheierea vizitei oaspetele îşi exprimă speranţa în admiterea grabnică a României în Consiliul Europei, justificară de transformările pozitive care s-au produs în România şi care au dus la consolidarea democraţiei.

• 28 aug. La Palatul Victoria, Nicolae Văcăroiu anunţă mult aşteptata remaniere guvernamentală:

-Mircea Coşea -ministru de stat, preşedinte al Consiliului pentru Coordonare, Strategie şi Reformă Economică. (Mişu Negriţoiu, care îi lasă locul lui Mircea Coşea, devine consilier

332

1993

prezidenţiali -Cristian Ionescu -ministru al comerţului. -Petre Sălcudeanu -ministru al culturii. -Alexandru Mironov -ministru al tineretului şi sportului. Au mai avut loc alte 15 schimbări la nivelul secretarilor de

stat. • 30 aug. Partidele de opoziţie cer primului-ministru ca în

termen de 45 de zile, cât prevede Constituţia, de la numirea noilor miniştri, aceştia să fie prezentaţi Parlamentului pentru a fi validaţi. Avertismentul opoziţiei se datorează unei declaraţii a lui Nicolae Văcăroiu care consideră legală numirea noilor miniştri şi fără aprobarea Parlamentului.

-în urma anchetei declanşate de S.N.C.F.R., în legătură cu greva mecanicilor de locomotivă, altor 8 lideri sindicali li se desface contractul de muncă. Membrii de sindicat din depoul Braşov intră în grevă japoneză, în semn de solidaritate cu cei persecutaţi, până la 2 sept.

• 30-31 aug. Au loc lucrările sesiunii extraordinare a Parlamentului, întrunit la cererea deputaţilor şi senatorilor P.D.S.R., în scopul dezbaterii Raportului comisiei parlamentare pentru cercetarea cazurilor de corupţie. Prima parte a zilei se consumă cu dispute în jurul obiectivului dezbaterilor. Parlamentarii opoziţiei vor să se analizeze prima variantă a Raportului comisiei anticorupţie, cel citit în ziua de 30 iun. şi care trebuia să fie discutat în sesiunea extraordinară anulată de preşedintele Camerei Deputaţilor. De cealaltă parte, parlamentarii coaliţiei guvernamentale susţin să se ia în discuţie un al doilea Raport, întocmit în timpul vacanţei parlamentare de comisia anticorupţie condusă de Romul Vonica (P.D.S.R.), argumentând că noua variantă a Raportului fiind mai recentă este şi mai cuprinzătoare. Votul a decis să se prezinte parlamentarilor primul Raport, conform ordinii de zi hotărâtă de Birourile Permanente.

Comentând conţinutul Raportului întocmit de comisia pe care o conduce, Romul Vonica afirmă că toţi cei incriminaţi de generalul Gheorghe Florică sunt nevinovaţi, corupţi fiind Gheorghe Florică şi Radu Hortopan. Ioan Mureşan (P.N.Ţ.C.D.), vicepreşedintele comisiei, intervine imediat şi afirmă că activitatea comisiei a fost obstrucţionată de chiar preşedintele ei, Romul Vonica, ceea ce i-a determinat pe 6 dintre membrii comisiei să redacteze un raport separat, cu concluzii diferite, mai puţin îngăduitoare cu demnitarii acuzaţi de corupţie şi scoşi din cauză în timpul vacanţei parlamentare chiar şi de către organele de

333

1993

anchetă. Luările de cuvânt care urmează evidenţiază două puncte de vedere ireconciliabile: parlamentarii coaliţiei guvernamentale susţin că fenomenul corupţiei este general, bine tolerat şi chiar favorizat de guvernările anterioare, iar cei acuzaţi în Raportul Vonica citit în Parlament la 30 iun. sunt nevinovaţi; parlamentarii opoziţiei consideră că, deşi corupţia s-a extins îngrijorător, totuşi chiar comisia anticorupţie condusă de un parlamentar P.D.S.R. a stabilit vinovăţii certe pentru înalţi demnitari de care, tocmai pentru că fac parte din Guvern sau gravitează în jurul acestuia, Guvernul are obligaţia să se delimiteze. Sesiunea extraordinară se încheie fără vreun rezultat. Se pot reţine doar unele observaţii ale celor care au luat cuvântul: scandalul corupţiei este „o cacialma politică ticluită la Cotroceni" (Viorel Sălăgean, senator P.U.N.R.); Adrian Păunescu (senator P.S.M.) afirmă că guvernele anterioare, mai ales guvernul Roman, au pus bazele corupţiei; „după ce am avut terorism fără terorişti, acum avem corupţie fără corupţi" (Nicolae Manolescu, senator P.A.C.). La încheierea lucrărilor sesiunii extraordinare, grupurile parlamentare P.A.C., P.D., P.L. '93, P.N.Ţ.C.D.+P.E.R., P.S.D.R., U.D.M.R. depun o moţiune semnată de 121 deputaţi şi 41 senatori. în textul moţiunii, după ce se aminteşte că sesiunea extraordinară a Parlamentului a dovedit că „în ţara noastră corupţia este practicată, favorizată sau tolerată chiar de unii reprezentanţi ai puterii actuale" se cere Guvernului „desolidarizarea de persoanele implicate în acte de corupţie şi îndepărtarea lor din funcţiile publice pe care le ocupă în prezent. Măsura propusă reprezintă un pas absolut necesar în acţiunea de curmare a valului de corupţie ce s-a întins în întreaga ţară la toate nivelurile, precum şi în cea de redare a încrederii populaţiei în instituţiile ţării. Neaplicarea imediată a unei asemenea măsuri ar însemna o solidarizare a întregului Guvern cu actele celor vinovaţi şi ar conduce la asumarea răspunderii politice a acestuia cu toate consecinţele care decurg de aici".

• 1 sept. Cu ocazia vizitei în România a secretarului general al Consiliului Europei, Catherine Lalumiere, U.D.M.R., prin Marko Bela, a înmânat acesteia un „Memorandum al U.D.M.R. privind primirea României în Consiliul Europei", în care sunt enunţate piedicile care stau în calea admiterii ţării în Consiliul Europei, cele mai multe ţinând de politica faţă de minorităţile naţionale, situată sub standardele europene. Teodor Meleşcanu exprimă punctul de vedere al M.A.E. în legătură cu iniţiativa U.D.M.R. căreia îi atribuie un scop politic „exprimat prin cererea de recunoaştere a minorităţii ca factor întemeietor de stat".

334

1993

Parlamentarii din toate partidele politice condamnă demersul politic al U.D.M.R.

-Liberalii iar nu reuşesc să se unească. Mircea Ionescu Qulntus este dezamăgit de felul cum au decurs negocierile cu l'.L '93, care dorea o banală alianţă, în timp ce P.N.L, dorea fuziunea. Horia Rusu declară că n-a înţeles care este doctrina politică a P.N.L. Cum orice liberal care se respectă doreşte unificarea mişcării liberale, s-a hotărât ca tratativele de fuziune să Continue. P.L, '93 declară că urmăreşte unirea cu P.N.L şi cu aripa liberală a U.D.M.R.

• 2 sept. O delegaţie P.U.N.R. se aşază la masa tratativelor iu Nicolae Văcăroiu. Premierul cere sprijinul P.U.N.R. pentru urgentarea adoptării unor proiecte de legi, iar membrii echipei P.U.N.R. (Ioan Gavra, Viorel Sălăgean, Valeriu Tabără) sunt Interesaţi să afle ce şanse de participare la guvernare are partidul lor.

• 6 sept. Parlamentul dezbate moţiunea opoziţiei privind corupţia. Demersul este sortit eşecului, deoarece majoritatea susţine cu convingere şi iritare că doar primele două guverne pot II învinuite de corupţie. Premierul Văcăroiu îşi susţine cauza şi deci echipa, acuză opoziţia şi ţine să menţioneze că situaţia eco-i lomică s-a ameliorat.

• 7 sept. In Parlament se discută din nou, cu aprindere, despre corupţie. în atenţie este cel de-al doilea Raport al comisiei anticorupţie în care tirul acuzaţiilor se mută de la prezent spre trecut, adică spre guvernările anterioare. Petre Roman vine la microfon şi se apără, atacând atât învinuirile ce i-au fost aduse, etichetate drept calomnioase, cât şi pe cei care le-au formulat. în replică, Vasile Văcaru cere Parlamentului să studieze implicarea lui Petre Roman, Traian Băsescu şi Dumitru Prunaru în afaceri dezavantajoase pentru ţară, pe scurt „jaf organizat". în rest, majoritarii critică Raportul celor 6 parlamentari ai opoziţiei, iar opoziţia Raportul celor 7 parlamentari ai coaliţiei guvernamentale.

• 8 sept. Liderii sindicatelor mecanicilor de locomotivă se intâlnesc la sediul Ministerului Transportului cu Nicolae Văcăroiu care e dispus să admită că măsurile luate de S.N.C.F.R. împotriva sindicaliştilor sunt abuzive şi promite să fie reanalizate; adică desfacerea contractelor de muncă, sancţiunile disciplinare etc.

-Gheorghe Funar cere printr-un comunicat ca MA.E. să anuleze vizita în România a ministrului de externe ungar, Geza Jeszenszky, care ar urmări să susţină Memorandumul înaintat de U.D.M.R. Consiliului Europei. Printr-o serie de raţionamente

335

1993

preşedintele P.U.N.R. ajunge la concluzia că dacă ministrului ungar i se permite să vină în România, Guvernul se compromite, Parlamentul şi partidele politice se vor simţi jignite, iar admiterea în Consiliul Europei va fi pusă sub semnul întrebării,

• 9 sept. MAE. îi răspunde lui Gheorghe Funar că vizita ministrului ungar de externe, Gâza Jeszenszky, face parte dintr-un şir normal de contacte prin care se promovează dialogul politic. Totodată sunt considerate ca inoportune ultimatumurile lui Gheorghe Funar sau alte „instrumente desuete ce au caracterizat diplomaţia dinainte de cel de-al doilea război mondial".

-Consens între parlamentarii Camerei Deputaţilor. Cu ocazia evaluării recentei iniţiative U.D.M.R. de a transmite un Memorandum Consiliului Europei, toată lumea condamnă acest demers, în afară de reprezentanţii U.D.M.R. Stenograma acestei şedinţe a Camerei urmează să ajungă la Strasbourg pentru a fi distribuită membrilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Anterior, în Senat, s-a înregistrat acelaşi gen de reacţii.

• 10 sept. Şedinţa Comitetului Executiv al C.D.R. Prin Memorandumul trimis Consiliului Europei, U.D.M.R. a dovedit lipsă de loialitate faţă de C.D.R. -consideră Emil Constantinescu. Membrii alianţei decid că nu se pune problema eliminării U.D.M.R. din Convenţie.

• 12 sept. Takâcs Csaba, preşedintele executiv al U.D.M.R., afirmă la şedinţa Prezidiului Executiv al partidului său că nu este de acord, nici el şi nici alţi reprezentanţi ai U.D.M.R., cu discutarea Memorandumului în Parlamentul României, deoarece este vorba despre o problemă ce priveşte viaţa internă a partidului.

• 13 sept. S.N.C.F.R. şi-a revizuit atitudinea faţă de mecanicii de locomotivă participanţi la greva din 11-17 aug. Din 64 de sancţionaţi cu desfacerea contractului de muncă au rămas doar 10.

• 13-14 sept. Virgil Măgureanu prezintă în Parlament Raportul de activitate a S.R.I. în care se repetă ideea că între S.R.I. şi fosta Securitate nu există nici un fel de convergenţă. Unele dintre problemele pe care i le-au pus parlamentarii rezumă vechi obsesii: S.R.I. păstrează obiceiuri din trecut (oameni ai Securităţii se implică în dispute politice) şi n-a clarificat o serie de momente din istoria recentă -dec. '89, iun. '90, mart. '90. Virgil Măgureanu răspunde: nici un ofiţer de Securitate compromis n-a fost încadrat în S.R.I., nu există agenţi S.R.I. în întreprinderi, S.R.I. n-a fost implicat în asaltul Palatului Victoria din sept.'91 şi

336

1993

nici în devastarea sediilor partidelor etc. etc. • 14 sept. Un grup puţin numeros de susţinători ai lui

Radu Câmpeanu adoptă Declaraţia de la Putna în care se proclamă lipsa de legitimitate a Biroului Permanent al P.N.L.

-Instanţa judecătorească hotărăşte că greva mecanicilor de locomotivă a fost ilegală, dând câştig de cauză S.N.C.F.R

• 16 sept. Guvernul decide să se constituie o comisie guvernamentală de control a primului-ministru, în care să fie Incluşi specialişti din Ministerul Finanţelor şi din Ministerul de Interne. Comisia va avea misiunea să depisteze cazurile de corupţie, evaziune fiscală, concurenţă neloială şi alte nereguli care aduc prejudicii economiei naţionale.

- Consiliul de conducere al Federaţiei Sindicatelor Mecanicilor de locomotivă a hotărât fuzionarea cu B.N.S.

• 17 sept. Comitetul pentru relaţii externe al Senatului american aprobă acordul guvernamental dintre S.U.A. şi România privind încurajarea şi garantarea reciprocă a investiţiilor.

• 18 sept. Delegaţia permanentă a P.N.L. acordă un vot de încredere Biroului Permanent. Delegaţii filialelor judeţene se pronunţă împotriva Declaraţiei de la Putna. Conducerea P.N.L. este mandatată să continue tratativele în vederea unificării cu P.L.'93.

• 15-19 sept. Oficialităţile române consideră că vizita ministrului de externe ungar, Gâza Jeszenszky, a constituit un moment important pentru normalizarea relaţiilor dintre cele două ţări. Chiar dacă nu s-a semnat nici un acord politic, s-a reafirmat disponibilitatea pentru dialog.

• 21 sept. Bruxelles. La întâlnirea cu Manfred Woerner, secretarul general al N.A.T.O., Teodor Meleşcanu reafirmă că România se pronunţă pentru integrarea în structurile Alianţei Nord-Aflantice.

• 22 sept. în Rusia, Boris Elţîn dizolvă Parlamentul, ostil programului de reforme, declanşând o criză politică despre care se crede că poate avea consecinţe imprevizibile, atât în interiorul ţării cât şi în afara ei. Preşedintele României, M.A.E. şi C.D.R. susţin legitimitatea lui Boris Elţîn în procesul democratizării Rusiei.

-Contestat în Declaraţia de la Putna, Viorel Cataramă se retrage temporar din funcţia de vicepreşedinte al P.N.L. şi din cea de membru al Biroului Permanent.

- U.D.M.R. părăseşte Consiliul Minorităţilor Naţionale motivându-şi atitudinea prin lipsa de interes a Guvernului faţă 337

1993

de problemele minorităţii maghiare. (Propunerile Consiliului Minorităţilor Naţionale privind inscripţiile bilingve au rămas nesoluţionate.)

-Viorel Sălăgean. senator P.U.N.R., cere Biroului Permanent al Senatului suspendarea sa din funcţia de preşedinte al comisiei pentru privatizare. Senatorul invocă motive de sănătate.

• 23 sept. La şedinţa Camerei Deputaţilor, Ion Diaconescu (P.N.Ţ.C.D.), susţinut de colegii din opoziţie, propune adoptarea unei declaraţii referitoare la evenimentele din Rusia. După un moment de ezitare, majoritarii se opun. Tudor Mohora găseşte şi un argument preluat de tabăra P.D.S.R.: dizolvarea Parlamentului rus e neconstituţională şi nici un parlament din lume n-a susţinut-o. Parlamentul României nu poate saluta dizolvarea unui alt parlament de către o persoană, fie ea şi democrată. Cu această ocazie deputaţii au aflat că Paralamentul rus a cerut sprijin Parlamentului României. într-o atmosferă încărcată, propunerea lui Ion Diaconescu este supusă la vot şi întruneşte 68 de voturi pentru, 46 împotrivă şi 32 de abţineri. Totuşi, Dan Marţian, preşedintele de şedinţă, hotărăşte să se mai amâne cu câteva zile luarea unei decizii. „Să vedem ce se mai întâmplă", zic unii deputaţi.

-P.U.N.R. declară că nu mai acceptă să susţină un guvern monocolor care nu e viabil şi cu atât mai mult un guvern prezidenţial sau semiprezidenţial. Declaraţiile de acest gen au atras sancţiuni verbale drastice din partea lui Ion Iliescu şi a lui Adrian Năstase.

• 24 sept. în cursul vizitei în Slovacia, Ion Iliescu se întâlneşte cu premierul Vladimir Meciar, cu ministrul de externe Joszef Moravcik şi cu alţi oameni politici din această ţară. Se discută despre perspectivele integrării în structurile pan-europene şi euro-atlantice şi se semnează Tratatul de colaborare şi prietenie româno-slovacă.

-Catherine Lalumiere, secretar general al Consiliului Europei, pledează pentru primirea de urgenţă a României în acest organism. Ea declară că România are mari şanse pe drumul spre democraţie, iar un refuz al Consiliului Europei „i-ar descuraja pe democraţii români".

-Mircea Snegur şi premierul Andrei Sangheli semnează acordul prin care Moldova devine membru plenipotenţiar al Uniunii Economice create de şefii de state ai C.S.I. Snegur declară că pentru această opţiune a avut şi recomandarea Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova şi acceptul a 174 de deputaţi.

338

1993

I 'arlamentul ţării votase însă împotriva acordului în august 1993. • 27 sept, începe vizita în Federaţia Rusă a unei delegaţii

guvernamentale conduse de Nicolae Văcăroiu, care este mandatată să abordeze probleme de ordin economic.

- Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor hotărăşte, în urma consultărilor cu liderii grupurilor parlamentare, că momentul adoptării unei declaraţii în legătură cu evenimentele din Rusia este depăşit.

• 28 sept. Strasbourg. La sesiunea de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei se aprobă prin vot admiterea României ca membru cu drepturi depline în acest organism. Câteva amendamente adoptate anterior prevăd instituirea controlului asupra respectării obligaţiilor asumate de România în calitate de membru cu drepturi depline al Consiliului Europei.

• 29 sept. Nicolae Văcăroiu este primit de Boris Elţîn la o discuţie care se desfăşoară cu uşile închise. Premierul român are o întâlnire şi cu omologul său rus Viktor Cernomîrdin şi semnează Tratatul dintre România şi Federaţia Rusă, privind garantarea reciprocă a investiţiilor.

• 30 sept. Camera Deputaţilor adoptă în procedură de urgenţă şi în unanimitate proiectul de Lege privind aderarea României la Statutul Consiliului Europei.

• 2 oct. Boris Elţîn avertizează printr-o serie de scrisori pe şefii de stat ai Franţei, Germaniei, S.UA. şi Marii Britanii că este împotriva includerii ţărilor Europei de Est în N.A.T.O. Propunerea preşedintelui rus este ca securitatea din zona est-europeană să fie asigurată de NAT. O. împreună cu Rusia.

• 4 oct. încetează asediul asupra clădirii Parlamentului rus unde se refugiaseră Ruslan Hasbulatov. liderul Parlamentului dizolvat de Boris Elţîn şi Alekxandr Ruţkoi. vicepreşedintele demis al Rusiei. Aceştia se predau, punând capăt crizei politice din Rusia (urmărită din nou cu emoţie de întreaga lume). Se înregistrează astfel încă o victorie a lui Boris Elţîn în confruntarea permanentă cu forţele conservatoare. în România forţele politice care susţin valorile democraţiei s-au pronunţat în favoarea lui Boris Elţîn, exprimându-şi deschis speranţa în triumful acţiunilor sale. (Emil Constantinescu primeşte mulţumiri de la consilierul Ambasadei Ruse la Bucureşti, pentru atitudinea C.D.R. faţă de evenimentele de la Moscova). Liderii P.S.M. sunt de părere însă că Boris Elţîn a încălcat Constituţia, când a dizolvat printr-o lovitură de forţă Parlamentul, el neavând prerogativele necesare unei astfel de acţiuni. Criza din Rusia -cred socialiştii români -se

339

1993

datorează drumului greşit al reformei, respectiv opţiunii pentru aplicarea terapiei de şoc.

Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei aprobă aderarea României, ca membru cu drepturi depline, la acest organism european. La vot sa înregistrat o singură abţinere - a ambasadorului Ungariei. Cele nouă amendamente care au însoţit avizul de acceptare a României în CE. şi care, aşa cum atrage atenţia un parlamentar român, „nu sunt facultative" îl determină pe senatorul U.D.M.R., Frunda Gyorgy, să considere că „România a primit un cec în alb, acceptarea ei făcându-se pe încredere".

• 6 oct. Ministerul Afacerilor Externe român apreciază că „mei una din ţările est-europene nu are nevoie de aprobarea preşedintelui Boris Elţîn pentru intrarea în N.A.T.O.". Secretarul general al N.A.T.O., Manfred Woerner, sa pronunţat în favoarea unei „eventuale" aderări la N.A.T.O. a ţărilor din fostului Tratat de la Varşovia. Aceeaşi poziţie şi-a afirmat-o şi Volker Ruehe, ministrul german al apărării.

-Reprezentanţi ai Guvernului (Departamentul de integrare europeană), ai M.A.E., ai MAp.N., preşedinţiei şi ai partidelor parlamentare analizează iniţiativa P.D. de constituire a unui Consiliu Naţional Consultativ pentru integrare Euro-Atlantică.

-P.U.N.R. şi P.D A.R. se întâlnesc şi decid să se înrudească. P.U.N.R. doreşte o fuzionare rapidă Un două luni sau fuzionează tot centrul politic românesc sau renunţăm la idee" -declară loan Gavra), iar P.D.A.R. vizează într-o primă etapă o coaliţie care să se numească eventual Uniunea Democratică de Centru, urmată cândva de o fuziune din care să apară un partid puternic de centru, cu o doctrină apropiată de liberalism.

• 7 oct. P.U.N.R. negociază şi cu P.D.S.R. în vederea realizării unui pact de guvernare. Gheorghe Funar pune anumite condiţii pentru analiza cărora P.D.S.R. cere timp de gândire urmând ca la a doua rundă de negocieri să se ia o decizie în privinţa termenilor în care s-ar putea realiza alianţa celor două partide.

-Contestat de colegii de breaslă (Ana Blandiana şi Octavian Paler şi-au dat demisia din Comitetul Director al U.S.), Mircea Dine seu renunţă la funcţia de preşedinte al U.S., dând publicităţii o „Scrisoare către prieteni", document cu valoare de demisie. Cu verva-i bine cunoscută poetul-preşedinte (al U.S.) răspunde acuzaţiilor ce i-au fost aduse cu propriile acuzaţii: „Spuneţi-mi totuşi, dacă aţi adus măcar o jumătate de cui la Uniunea Scriitorilor, din turneele dumneavoastră în Statele Unite şi Europa

340

1993

Occidentală. Spuneţi-mi, rogu-vă, unde e, ca să mă pot spânzura de el cu conştiinţa împăcată că aţi făcut şi dumneavoastră ceva pentru această breaslă".

• 8-9 oct. Are loc, la Viena, prima reuniune la nivel înalt organizată de Consiliul Europei de la crearea sa, dedicată drepturilor omului, în special protejării minorităţilor. „Declaraţia de la Viena", documentul acestei reuniuni, înscrie intenţia CE. de cooperare cu toate ţările europene fidele principiilor democraţiei, mai ales cu ţările europene foste comuniste, convertite cu doar câţiva ani în urmă la democraţie. Această disponibilitate pentru o largă cooperare a fost denumită securitate democratică. România a fost reprezentată de Ion Iliescu, iar Teodor Meleşcanu a semnat Statutul CE. şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în cadrul ceremoniei de primire a ţării noastre în CE.

-Petre Roman este desemnat, în cadrul celei de a 39-a sesiuni ordinare a N.A.T.O., de la Copenhaga, raportor special la Comisia Politică a Adunării Atianticului de Nord.

• 12-13 oct. Ziarul Adevărul susţine că Petre Roman a dispus abuziv de unele locuinţe în intervalul în care a deţinut funcţia de prim-ministru şi publică, pentru a produce şi „dovada", rezultatele cercetărilor întreprinse de corpul de control al primului-ministru. Concluzia privind cazul Roman este anunţată chiar din titlul articolului ce domină întreaga pagină: ,Acuzându-l de falsuri şi abuzuri grave, Guvernul cere anchetarea penală a lui Petre Roman". Ziarul publică chiar şi fişa cu calcului chiriei pentru imobilul pe care Petre Roman şi l-ar fi atribuit ilegal. Ziaristul care se ocupă de Petre Roman scrie că, la cererea cititorilor. se va ocupa şi de mai noii locatari ai elegantelor locuinţe din cartierul Primăverii, respectiv de Oliviu Gherman. în această etapă a demonstraţiei ziaristul îşi aduce aminte că un demnitar trebuie să aibă o locuinţă confortabilă şi sigură.

• 12 oct. Camerele reunite ale Parlamentului aleg prin vot secret directorul S.R.I., funcţie pentru care există o singură candidatură: Virgil Măgureanu. Partidele din opoziţie fac multe reproşuri candidatului: afinităţi cu fosta Securitate, partizanat politic, implicarea în evenimentele tulburi postdecembriste, Şi totuşi, cei mai mulţi dintre parlamentari îl vor pe Virgil Măgureanu director al S.R.I. (236 voturi pentru, 172 împotrivă). După ce votul îl indică învingător, Virgil Măgureanu depune jurământul în calitate de nou director al S.R.I. şi rosteşte un discurs,

-Ion Raţiu a condus delegaţia parlamentară română care a participat la lucrările sesiunii de toamnă a Adunării Parlamentare

341

1993

a Atlanticului de Nord de la Copenhaga. Parlamentarii români şi-au exprimat punctul de vedere în legătură cu necesitatea includerii în NA.T.O. a ţărilor foste comuniste.

- în Camera Reprezentanţilor a Congresului S.U.A. se votează în unanimitate pentru ca România să beneficieze de clauza naţiunii celei mai favorizate. în timp ce Bill Clinton a recomandat deja Congresului să spună da pentru România, Tom Lantos mai are încă rezerve, pe care ţine să şi le exprime, menţionând că speră totuşi ca România „să devină un membru civilizat al comunităţii naţiunilor europene".

-Parlamentarii au decis cine să-i reprezinte la Consiliul Europei: Florin Rădulescu Botică şi Valentin Gabrielescu.

• 13 oct. A doua întâlnire P.D.S.R. -P.U.N.R. se încheie fără a se fi luat o decizie, P.U.N.R doreşte să participe la guvernare, iar P.D.S.R. nu se grăbeşte să cedeze portofolii pretextând că trebuie să se consulte în prealabil cu ceilalţi aliaţi ai săi.

-Comisia pentru administraţie publică şi locală a Senatului continuă dezbaterile asupra proiectului Legii caselor naţionalizate. La comisie există două proiecte pentru această Lege care înseamnă de fapt o luptă greu de purtat: unul al Guvernului în care măsurile reparatorii pentru foştii proprietari sunt modeste şi unul al opoziţiei care prevede restituirea tuturor locuinţelor naţionalizate şi indiferent de domiciliul actual al proprietarului. Deputaţii Răzvan Dobrescu şi Dinu Patriciu, iniţiatorii acestui din urmă proiect, n-au fost admişi la discuţii.

-Alianţa Civică propune legislativului proiectiul unei Legi privind declararea responsabilităţii istorice a regimului comunist, care să facă posibilă condamnarea oficială a comunismului şi un cod de deontologie politică.

-Cazul Sălcudeanu (ministrul culturii, acuzat de a fi venit la slujbă în stare de ebrietate şi de a fi încercat să violeze o angajată a Ministerului Culturii) este anchetat îndelung de comisia de cultură artă şi mass-media a Senatului. Membrii comisiei senatoriale ajung la concluzia că n-a fost vorba de o înscenare cu substrat politic aşa cum a susţinut Petre Sălcudeanu.

• 14 oct. Cele două camere ale Parlamentului dezbat şi adoptă în şedinţă comună proiectul Hotărârii privind unele măsuri pentru combaterea corupţiei. Opoziţia, prin Ioan Mureşan (P.N.Ţ.C.D.) reuşeşte să impună un amendament care dă drept parlamentarilor să ceară preşedintelui ţării suspendarea din funcţie a miniştrilor implicaţi în cazuri de corupţie. Parlamentarii par să se ocupe de problema corupţiei deoarece aceasta a devenit 342

1993

0 temă de interes naţional, insistent discutată în toate mediile şi Ilustrată cu dezvăluiri scandaloase. La începutul lunii, un Comunicat al Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie confirmă existenţa a 529 de cazuri de corupţie aflate în urmărire penală.

- Ion Iliescu pleacă într-o vizită oficială în insulele Mauritius, unde va participa la Conferinţa la nivel înalt a francofoniei, România urmând să devină membră cu drepturi depline (16 oct.) în mişcarea francófona. (România fusese primită alături de Cambodgia şi Bulgaria ca observator.) Cu acest prilej, preşedintele ţării va vizita şi Republica ZImbabwe, Africa de Sud, Kenya, Yemen, se va întâlni cu Francois Mitterrand şi cu oficialităţi din Elveţia, Tunisia şi Vietnam.

- La o conferinţă de presă Virgil Măgureanu îşi reafirmă părerea că „fiecare cetăţean trebuie să aibă acces la propriul dosar de securitate", asigură asistenţa că între S.R.I. şi fosta Securitate nu există punţi de legătură şi anunţă că S.R.I. i-a identificat pe toţi teroriştii care au acţionat în dec. '89. Lista cu numele lor va fi comunicată comisiei parlamentare de control al S.R.I. şi celei care cercetează evenimentele din dec.'89.

-Conferinţă de presă la P.D.(F.S.N.). Adrian Severin consideră că atacurile la adresa lui Petre Roman se explică prin politica P.D.S.R. şi a aliaţilor de denigrare a opoziţiei şi de continuare a restauraţiei comuniste. Un alt motiv ar fi invidia datorată apropiatei primiri a P.D. în Internaţionala Socialistă, ca şi desemnarea lui Petre Roman ca raportor special al NA.T.O. (în acest timp ziarul Adevărul continuă să publice documente incriminante pentru Petre Roman.)

• 16 oct. Dinu Patriciu s-a răzgândit, nu mai acceptă să continue tratativele cu P.N.L. în vederea unificării mişcării liberale, deoarece i se pare că P.N.L. este un partid clientelar şi de oportunişti care nu merită atenţia şi protecţia „adevăraţilor liberali". Reprezentanţii grupării civic-liberale din P.A.C. şi cei ai fostului Grup pentru Reforma Morală a P.N.L. insistă în favoarea unirii cu P.N.L. în zadar însă.,.

• 18 oct. Opoziţia depune o moţiune simplă împotriva Guvernului (redactată de P.D. şi semnată de 81 deputaţi), în urma refuzului Birourilor Permanente ale celor două Camere de a supune audierii şi validării de către Parlament a celor 4 miniştri numiţi la 28 aug,

• 19 oct. In Camera Deputaţilor, Legea arendei este votată cu o majoritate confortabilă. Elementul surpriză a fost amenda-343

1993

mentul propus de deputatul P.R.M., Dan Cristian Popovici, preşedintele comisiei pentru agricultură. Deputatul P.R.M. doreşte ca acţionarii de la I.A.S.-uri să poată, timp de 5 ani, să-şi arendeze suprafeţele de pământ, după care să devină proprietari şi să se desprindă definitiv de I.A.S.-uri. Iniţial P.D.S.R. a fost împotriva acestui amendament, apoi s-a resemnat şi 1-a acceptat. Opoziţia 1-a susţinut pe deputatul P.R.M.

• 20 oct. Petre Sălcudeanu, ministrul culturii, îşi anunţă demisia, în Senat, după ce comisia pentru cultură, artă şi mass-media îşi prezintă Raportul din care rezultă că demnitarul s-a aflat în seara incidentului (4 oct.) în stare de ebrietate, dar n-a comis nici un atentat de viol.

-Dintr-un Raport al Băncii Naţionale rezultă că, la sfârşitul anului 1989, P.C.R. şi' Securitatea dispuneau de suma de 300 milioane de dolari.

-Membrii fostului C.P.Ex. trimit o scrisoare Parlamentului în care cer graţierea colectivă. Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor hotărăşte să trimită scrisoarea spre rezolvare comisiei juridice.

# 2 1 oct. La reuniunea miniştrilor apărării din ţările N.A.T.O. de la Travenmunde, Germania, secretarul de stat american al apărării, Les Aspin, lansează propunerea realizării unui „parteneriat pentru pace" între N.A.T.0 şi ţările estului Europei care doresc să colaboreze cu acest organism. Aceasta presupune semnarea unor documente între N.A.T.O. şi ţările respective prin care li se asigură participarea la exerciţii militare comune şi la misiuni de menţinere a păcii. Soluţia găsită nu rezolvă problema securităţii ţărilor din estul Europei, dar menajează temerile Rusiei în legătură cu eventuala aderare a acestora la N.A.T.O., tratată ca o problemă rezolvabilă, dar în viitorul îndepărtat.

-P.A.C. a pregătit şi pune la dispoziţia celor interesaţi un program pentru depăşirea crizei în care se află ţara, intitulat „De la comunism spre libertate" şi care prevede accelerarea privatizării (60% din capitalul de stat), acordarea autonomiei sistemului bancar etc.

-Conferinţă de presă la P.D. (F.S.N.). Petre Roman consideră că atacurile la adresa persoanei sale au „intenţia politică de a-1 denigra", iar presiunile la care îi este supusă familia şi care s-au înteţit „sunt moravuri moştenite de la vechiul regim, o tehnică bolşevică cu următorul miez teoretic: dacă nu poţi dărâma un om politic îi ataci familia". Se mai anunţă pentru a doua zi lansarea

344

1993

cărţii „Triumful adevărului" ce conţine răspunsul pe care Petre Roman şi un grup de parlamentari ai P.D. (adică autorii cărţii) l-au dat în Parlament la 7 sept. 1993 acuzaţiilor de corupţie formulate la adresa Guvernului Roman.

• 22 oct. Senatul american aprobă Acordul comercial dintre România şi S.U.A., ceea ce înseamnă că pentru obţinerea clauzei naţiunii celei mai favorizate de către România trebuie să-şi mai dea acordul doar Bill Clinton.

• 23 oct. Are loc şedinţa Colegiului Director al P.D.fE.S.N.). Raportul politic pe care îl prezintă Adrian Severin este necruţător cu echipa Văcăroiu care „nu are o strategie clară", adoptă măsuri „conjuncturale" şi „incoerente" ce vor avea „efecte dezastruoase pe termen mediu şi lung'. „Dacă guvernul Roman era considerat drept elitist, atunci trecerea de la guvernul Roman la guvernul Văcăroiu poate fi comparată cu trecerea de la elitism la etilism." (La o conferinţă de presă din 8 oct. '93, Adrian Severin afirmă că vizita premierului Văcăroiu la Moscova a fost un eşec pentru că „era reprezentantul unei majorităţi conduse de Oliviu Hasbulatov şi Adrian Ruţkoi. Premierul român avea în buzunar două telegrame de felicitare: una pentru Elţîn şi una pentru Ianaev".) Pentru depăşirea crizei, conducerea P.D. propune o serie de soluţii cuprinse într-un „Apel către ţară" care reconfirmă disponibilitatea acestei formaţiuni politice pentru o guvernare ce ar garanta aplicarea efectivă a reformei. P.D. reaminteşte că este un partid de centru-stânga, preocupat de unificarea mişcării social-democrate,

• 24 oct. Soseşte la Bucureşti Stephen Oxman. asistent pentru Europa şi Canada al Secretariatului de Stat al S.U.A., în vederea examinării cu oficialităţile române a propunerii americane de realizare a „parteneriatului pentru pace" între NA.T.O. şi ţările Europei estice.

• 25 oct. Moţiunea opoziţiei este respinsă. Senatul nici nu ajunge să o dezbată. Adrian Păunescu demonstrează neconstituţionalitatea moţiunii care ar fi de fapt o moţiune de cenzură mascată. Ideea e preluată cu argumente pro şi contra şi supusă la vot. Senatorii decid că moţiunea este neconstituţională, în Camera Deputaţilor, Vaier Dorneanu, ministrul pentru relaţia cu Parlamentul, prezintă cu aplomb punctul de vedere al Guvernului: moţiunea este o nouă tentativă de răsturnare a Guvernului sau oricum o piedică, o lovitură pe la spate tocmai când echipa Văcăroiu începe să culeagă roadele eforturilor sale. Disputele continuă până când prin vot este desemnat câştigătorul,

345

1993

adică P.S.D.R. şi aliaţii. Moţiunea este respinsă (155 voturi împotrivă şi 128 pentru). Atât pe la Senat cât şi pe la Camera Deputaţilor a trecut în grabă Nicolae Văcăroiu.

• 26 oct. Grupurile parlamentare ale opoziţiei prezintă în plenul Senatului o declaraţie în care se afirmă că nediscutarea moţiunii reprezintă „un atac la viaţa parlamentară şi la principiile fundamentale ale democraţiei". Semnatarii declaraţiei promit să sesizeze Curtea Constituţională. Adrian Năstase se apără citind din Constituţie care permite schimbarea miniştrilor fără a apela la validarea lor în Parlament.

• 28 oct. La Palatul Victoria, Nicolae Văcăroiu se întâlneşte cu liderii marilor centrale sindicale: C.N.S.L.R.-Frăţia, Alfa, B.N.S. Se stabilesc salariul minim brut şi valoarea indexării pe trimestrul IV, care se situează între ceea ce e dispus Guvernul să acorde şi ceea ce pretind sindicatele. în consecinţă, sindicaliştii, nemulţumiţi, anunţă că vor începe protestele.

- Strasbourg. întrunit în sesiune plenară (25-29 oct.), Parlamentul European ratifică acordul de asociere a României la Comunităţile Economice Europene.

-La ordinea zilei e şi disputa dintre Banca Naţională (B.N.R) pe de o parte şi Guvern şi Parlament pe de altă parte. Cu o zi înainte, Mugur Isărescu. guvernatorul B.N.R., a explicat în plenul Senatului că decizia de majorare la 25% a ratei dobânzii la creditele de refinanţare face parte dintr-un program de oprire a inflaţiei şi stabilizare a leului. Ministrul industriilor şi cel al agriculturii cer cu insistenţă dobânzi mai mici. Unele partide politice consideră că atacurile la adresa Băncii Naţionale fac parte din planul P.D.S.R. de extindere a controlului asupra unor instituţii bancare. La conferinţa de presă a PAC. se afirmă că presiunile asupra B.N.R. „reprezintă unul dintre cele mai grave pericole care ameninţă reforma".

• 1 nov. Corpul de control al primului-ministru sesizează Parchetul General împotriva lui Petre Roman, Traian Băsescu şi Mihai Zisu, miniştri în cabinetul Roman, acuzaţi de abuz în serviciu în dauna interesului public, fals material, fals intelectual şi fals în declaraţii. Vinovăţiile invocate sunt urmarea repartizării unor locuinţe din fondul de stat.

• 2 nov. în şedinţa Camerei Deputaţilor Petre Roman şi Traian Băsescu resping acuzaţiile aduse. Petre Roman le consideră dovada „iresponsabilităţii" unui Guvern care mai administrează cu oarecare rezultate numai minciuna şi care „prin metodele proprii oricărui regim de dictatură" lansează acest „docu-

346

1993

ment al calomniei de tip stalinist". Petre Roman şi Traian Băsescu declară că renunţă de bunăvoie la imunitatea parlamentară pentru a demonta în justiţie toate acuzaţiile care sunt „o înscenare stali-nistă cu scop de diversiune".

-Senatorul Constantin Ticu Dumitrescu se hotărăşte să propună o „moţiune morală prin care să determine Parlamentul să adopte o hotărâre privind publicarea de către S.R.I. a listei foştilor informatori ai Securităţii, cărora să li se interzică accesul la funcţii importante.

-La sediul P.D.S.R. se întâlnesc Nicolae Văcăroiu, Florin Georgescu şi Mugur Isărescu, pe de o parte, şi liderii partidelor din coaliţia majoritară, pe de altă parte, pentru a stabili împreună ce va negocia delegaţia română cu F.M.I. cu ocazia perfectării acordului de credit pe 1993-1994 între România şi F.M-L Liberalizarea totală a preţurilor şi liberalizarea cursului de schimb al leului impuse de F.M.I. provoacă reacţii diferite şi dezaprobarea fermă a P.S.M. Guvernul Văcăroiu propune F.M.I. o liberalizare graduală, realizabilă într-un interval de câteva luni, care să nu provoace creşteri de preţuri imposibil de suportat de către populaţie.

- La Casa Albă, Bill Clinton semnează textul Rezoluţiei comune a Camerei Reprezentanţilor şi Senatului S.UA. privind ratificarea Acordului comercial între România şi S.UA. şi acordarea statutului naţiunii celei mai favorizate. Cu acest prilej, preşedintele american dă o Declaraţie: „Sunt bucuros să semnez astăzi Rezoluţia Comună cu numărul 228, prin care se garantează acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României. Acest pas, care va diminua nivelul tarifelor impuse exporturilor României pe piaţa americană, reflectă progresul semnificativ al României în a se alătura comunităţii naţiunilor democratice şi ajută la dezvoltarea sectorului particular din România, îmbunătăţind relaţiile comerciale bilaterale şi facilitând accesul american la una din cele mai mari pieţe din Europa de răsărit. (...) Calea către democraţie, respect pentru drepturile omului şi statul de drept, către o economie de piaţă funcţională nu este una uşoară. S-au făcut paşi importanţi, dar mai sunt multe de făcut şi pe măsură ce România va continua să progreseze Statele Unite îşi vor oferi prietenia şi sprijinul sub diferite forme tangibile".

• 3 nov. în Senat, Adrian Păunescu deschide şedinţa protestând împotriva iniţiativei unor lideri PA.C. de a-1 invita pe Mihai de Hohenzollern în România, pentru a lua parte la sărbătorirea zilei de 1 Decembrie. Senatorul P.S.M. crede că ex-regele

347

1993

ar trebui invitat la 23 August, nu la 1 Decembrie, Şi primarul Timişoarei, Viorel Oancea transmite fostului suveran invitaţia de a vizita Timişoara la 1 Decembrie.

-Se înfiinţează Consiliul Naţional Consultativ pentru Integrarea Euro-Atlantică.

• 4 nov Strasbourg. Are loc ceremonia înălţării drapelului românesc în faţa clădirii Consiliului Europei. Solemnitatea momentului e marcată de prezenţa celor câtorva sute de membri ai delegaţiilor, reprezentând 32 de state membre ale Consiliului Europei. între drapelele acestor state se va afla în viitor şi cel al României, încadrat de steagul Portugaliei şi cel al Republicii San Marino.

• 5 nov. Traían Chebeleu, purtătorul de cuvânt al lui Ion Iliescu, afirmă că nu există motive speciale pentru ca Mihai de Hohenzollern să fie invitat la aniversarea Zilei Naţionale a României.

• 8 nov. Vasile Manea-Drăgulin, procurorul general al României, îi răspunde lui Ion Iliescu la scrisoarea pe care acesta a adresat-o la 10 iul. 1993, Parchetului General, pentru a semnala apariţia în România a unor surse de propagandă fascistă sau şovină. Preşedintele ţării folosea ca exemple republicarea şi difuzarea cărţii „Mein Kampf' de Adolf Hitler şi existenţa partidelor Mişcarea pentru România, Dreapta Naţională şi Pentru Patrie. Rezultatul cercetărilor întreprinse de Parchetul General atestă că, în cazurile respective, nu poate fi formulată acuzaţia de propagandă fascistă sau şovină.

• 9 nov. Casa Regală transmite printr-un comunicat acordul lui Mihai de Hohenzollern de a vizita România pentru a lua parte la festivităţile prilejuite de Ziua Naţională a ţării.

• 10 nov. Apare încă o Confederaţie Sindicală: Convenţia Confederaţiilor Neafiliate care îşi declară, chiar prin denumire, independenţa şi neutralitatea faţă de Guvern, grupări politice sau structuri sindicale. Noua formaţiune sindicală îşi proclamă disponibilitatea pentru dialogul cu Guvernul, faţă de care intenţionează să aibă o atitudine echilibrată.

• 16-17 nov. Soseşte la Bucureşti Sir Dudley Smith, preşedintele Adunării Parlamentare a Uniunii Europei Occidentale (U.E.O.). După o serie de întrevederi cu oficialităţile române (Parlament, M.AE.) oaspetele participă la o masă rotundă la Centrul Euro-Atlantic, unde prezintă noi puncte de vedere în legătură cu parteneriatul pentru pace.

-M.A.E. refuză să acorde viza de intrare în România familiei 348

1993

regale deoarece pe paşapoartele lui Mihai de Hohenzollern şi al reginei Ana stă scris „Majestate Regală" ceea ce ar contraveni lihnii constituţionale a ţării pe care ex-regele a promis că o va

irspecta. Purtătorul de cuvânt al preşedinţiei va aprecia drept i Orectă decizia M.A.E., adăugând că în 1992 vizele membrilor ('asei Regale au fost acordate din motive umanitare.

-C.D.R. şi P.D.fF.S.N.) consideră că ţara are nevoie de un I K I U guvern capabil să redreseze economia, continuând reforma, şl sa instaureze pacea socială. La această sugestie Ion Iliescu va laspunde că nu e momentul pentru o schimbare de guvern...

• 18 nov. Membrii delegaţiei care au tratat cu F.M.I. (Mircea Coşea, Florin Georgescu, Mugur Isărescu) consideră că tratativele de la Washington s-au finalizat cu succes: la începutul lunii decembrie urmează să fie semnată scrisoarea de iulcnţie la Bucureşti, după care, pe baza acesteia se va finaliza 11 icmorandumul România-F.M.I. ce trebuie ratificat de Parlamentul Român.

Reprezentanţii unor partide politice din opoziţie consideră ca recentele negocieri cu F.M.I. reprezintă un eşec, deoarece F.M.I. n a cerut doar ajustarea programului economic al Guvernului român, ci adoptarea unui nou program care să constituie o garanţie pentru trecerea la economia de piaţă.

- Corpul de control al primului-ministru îi acuză din nou pe Petre Roman şi pe Traian Băsescu, după ce n-a fost ignorat Bici Adrian Severin. Aceştia fac un apel tuturor forţelor politice de a descuraja practicile („minciuni şi denigrare") prin care Guvernul Văcăroiu „înveninează viaţa politică". Ei consideră că Ion Iliescu susţine, prin tăcere, atitudinea Guvernului. în Camera Deputaţilor Petre Roman citeşte o declaraţie în care îşi portretizează adversarul de la Palatul Victoria: „o adunătură încleiată cu clei ceauşist, făcut din înlocuitori" şi a cărei carte de vizită e dată de „prostie, răutate, laşitate, abuz, imoralitate".

-Senatul încearcă să-i cuminţească (şi) pe ziarişti, adoptând articolul 239 din Codul Penal, referitor la ultraj. Cine va mai îndrăzni să insulte, să calomnieze sau să ameninţe un funcţionar public aflat în exerciţiul funcţiunii va intra la închisoare pentru o perioadă cuprinsă între 3 luni şi 3 ani. Iar dacă cel calomniat, Insultat sau ameninţat este chiar preşedintele ţării, un membru al Guvernului, al Parlamentului, un magistrat, un judecător al Curţii Constituţionale, un membru al Curţii de Conturi, un poliţist, un jandarm, un alt militar - atunci cel vinovat are şanse să rămână chiar 15 ani în închisoare.

349

1993

-C.N.S.L.R.-Frăţia demonstrează că este o forţă. Seria protestelor anunţate începe cu o manifestaţie care adună, în Piaţa Revoluţiei, peste 50 000 de oameni. Pe pancarte se poate citi: „Marşul disperării", „Opriţi sărăcia, foametea, mizeria", „Căldură în case", „Salarii şi pensii pentru supravieţuire", „Când va înceta umilirea intelectualului român?", „Opriţi întoarcerea la comunism". Se strigă: „Jos Guvernul!", „Jos Văcăroiu!", „Criminalii!", „Să păstrăm un moment de reculegere pentru Guvernul Văcăroiu!", „Grevă generală". Victor Ciorbea şi Miron Mitrea hotărăsc să înceapă negocierile cu Guvernul pe baza protocoalelor încheiate anterior şi nerespectate şi să impună conducerii ţării implicarea directă a sindicatelor în problemele ridicate de mersul reformei.

• 20 nov. Premierul Văcăroiu îi primeşte pe liderii C.N.S.L.R.-Frăţia care prezintă 11 puncte cu revendicări şi precizarea că sindicatele aşteaptă rezolvarea lor în cel mult o săptămână. Reprezentanţii Guvernului promit şi că sindicatele vor fi ţinute la curent cu măsurile economice adoptate pentru realizarea reformei,

• 22 nov. La împlinirea unui an de guvernare, premierul Văcăroiu, prezentându-şi concluziile în faţa presei, pare totuşi mulţumit: volumul producţiei creşte, foarte încet, dar creşte, se strâng relaţiile cu lumea civilizată, iar anul 1994 poate fi şi mai bun, pentru că va fi anul privatizării. Nu lipseşte din expozeul premierului nici momentul autocritic, dar multe insuccese sunt trecute în contul guvernărilor anterioare,

-C.D.R. dă un ultimatum. Dacă până la 24 nov. nu va fi acordată viza de intrare în ţară a ex-regelui Mihai. membrii Convenţiei vor renunţa să participe la manifestările organizate la Alba Iulia cu prilejul Zilei Naţionale, pe care le vor considera drept o tentativă de falsificare a istoriei.

• 23-24 nov. C.D.R. hotărăşte să nu facă act de prezenţă la Alba Iulia la 1 Decembrie, dar să sărbătorească Ziua Naţională la Bucureşti. P.D. (F.S.N.) va merge la Alba Iulia, dar nu va fi printre oficiali în tribune, ci în mijlocul mulţimilor, în calitate de simpli cetăţeni.

• 25-26 nov. în cele două Camere ale Parlamentului se discută cu patimă despre vizita regelui. Corneliu Coposu neagă că i-ar fi declarat lui Ion Iliescu dezacordul în legătură cu venirea regelui, dar Oliviu Gherman îşi oferă mărturia în favoarea lui Ion Iliescu. Pe postul de televiziune, la Actualităţi, preşedintele Senatului pretinde că 1-a auzit pe Corneliu Coposu susţinând că vizita regelui ar fi inoportună.

350

1993

• 23-29 nov. Guvernul este în centrul atenţiei. B.N.S. i-a cerut demisia. Cartelul Alfa şi Liga Studenţilor la fel. Partidele politice din opoziţie dau şi ele declaraţii în care propun diverse soluţii pentru o nouă formulă de guvernare. In stradă sindicatele strigă „Jos Văcăroiu!". Asociaţia „21 Decembrie" şi Asociaţia Luptătorilor din Revoluţia din Decembrie consideră Guvernul şi pe Ion Iliescu vinovaţi de starea dezastruoasă a ţării.

• 25 nov. Marin Sorescu este numit ministrul culturii. (Decret nr.204)

• 29 nov. Un nou miting de proporţii al sindicatelor (B.N.S., Alfa) la care se adună zeci de mii de persoane. în Piaţa Revoluţiei, din nou plină de manifestanţi, se aud lozinci antiguvernamentale şi antiprezidenţiale, se ţin discursuri în care se face apel la solidaritatea sindicaliştilor. Şi în marile oraşe ale ţării au loc mitinguri.

-Soseşte la Bucureşti, cu punctualitate, delegaţia F.M.I. care îşi programase o deplasare în România pentru a continua consultările începute recent la Washington. Reprezentanţii F.M.I. vor analiza programul economic prezentat de Guvern şi vor încerca împreună cu partea română să finalizeze memorandumul pe baza căruia va fi încheiat acordul de împrumut cu F.M.I.

• 30 nov. Parlamentul, în şedinţă solemnă, omagiază ziua de 1 Decembrie. Se remarcă prezenţa multor invitaţi -o delegaţie a Parlamentului de la Chişinău, ambasadori acreditaţi la Bucureşti, primul-ministru şi membri ai Guvernului etc. Ca de obicei, în asemenea cazuri se ţin multe discursuri. Toată lumea invocă 1 Decembrie 1918 pentru a ajunge la momentul actual. Reprezentanţii partidului de guvernământ şi aliaţii lor susţin, cu trimiteri la istorie, că este necesară reconcilierea naţională şi situarea intereselor ţării măi presus de interesele individuale. Reprezentanţii opoziţiei consideră că datorită politicii puterii reconcilierea rămâne un ideal la care nu se poate ajunge. Discursurile moldovenilor de peste Prut ridică sala în picioare. („Acum în 1993, ne aflăm mai departe de Alba Iulia decât în aug. 1991. Moldova se prăbuşeşte tot mai mult în hăul imperial, independenţa sa fiind numai faţă de România, nu şi faţă de Rusia".) în timp ce sala scandează îndelung „Basarabia, Basarabia", ambasadorii Ucrainei şi Ungariei părăsesc, în semn de protest, Palatul Parlamentului.

• 1 dec, Puterea sărbătoreşte Ziua Naţională la Alba Iulia, iar opoziţia la Bucureşti. La Alba Iulia reprezentanţi ai P.D., PA.C. şi P.L. '93 sunt bruscaţi de forţele de ordine, nefiind lăsaţi să

351

1993

treacă printr-o zonă păzită, chiar când aceştia se legitimează. In zilele următoare partidele respective protestează; P.D. apreciază că incidentul de la Alba Iulia este un „Efect al statului poliţienesc pe care o putere disperată, incapabilă să dăruiască la 1 Decembrie altceva decât sărăcie, frig, foame şi şomaj se străduieşte să-1 impună". Tot P.D.cere ca episodul să fie discutat în Camera Deputaţilor şi să fie demis ministrul de interne, George Ioan Dănescu. P.A.C. anunţă că sesizează comisia pentru apărare şi ordine publică a Senatului şi pretinde ca ministrul de interne să fie imediat demis.

• 2 dec. Adrian Nâstase este nemulţumit de T.V.R. Ultimul motiv de nemulţumire îl constituie chiar maniera în care s-au reflectat pe micul ecran manifestările prilejuite de Ziua Naţională.

• 3 dec. După ce s-au întâlnit la 24 nov. '93 şi au pus bazele unei alianţe, P.A.C. (Nicolae Manolescu), P.D. (Adrian Severin) şi P.N.L. (Mircea Ionescu Quintus) se întâlnesc din nou şi hotărăsc să constituie în viitor o alianţă puternică de centru, ca alternativă la alianţa partidelor care susţin Guvernul. Pentru început, P.L. '93 este vizat pentru a fi cooptat în această alianţă. A doua zi Radu Câmpeanu vicepreşedinte al P.N.L. îşi anunţă intenţia de a nu mai participa la lucrările Biroului Permanent al partidului pentru că n-a fost consultat în problema realizării alianţei cu P.D. şi PAC. şi pentru că partidul virează, după părerea sa, spre stânga politică.

• 6 dec. Liderii partidelor de opoziţie au pregătit textul unei moţiuni de cenzură împotriva Guvernului şi rămân în aşteptarea momentului celui mai favorabil susţinerii oficiale a documentului.

-P.S.M. este hotărât să depună o moţiune simplă împotriva Guvernului, acuzat că nu asigură o protecţie socială reală. în moţiune se cere executivului să prezinte în termen de două săptămâni Parlamentului un program anticrizâ. Unii parlamentari P.U.N.R., P.R.M. şi P.D.A.R. cochetează cu ideea de a semna şi de a susţine în Parlament moţiunea P.S.M.

• 7 dec. Mircea Ionescu Quintus, preşedintele P.N.L., face publică o declaraţie prin care Biroul Permanent al partidului hotărăşte ca Radu Câmpeanu să fie declarat „decăzut" din toate funcţiile de partid, pentru încălcarea statutului P.N.L. şi a conduitei liberale.

• 8 dec. P.U.N.R. înaintează Camerei Deputaţilor o moţiune simplă, prin care se solicită dezaprobarea parlamentarilor P.D. pentru atitudinea lor. taxată drept reprobabilă, de la 1 Decembrie 352

1993

la Alba Iulia. • 9 dec. La Tiraspol, Ilie Ilaşcu este condamnat la moarte

prin împuşcare, iar ceilalţi cinci patrioţi români primesc pedepse cu închisoarea, între 2 şi 15 ani. Sentinţele nu admit recursul. în loată ţara au loc acţiuni de protest faţă de tratamentul aplicat patrioţilor români în autoproclamata Republică Nistreană. Iau atitudine oficială Parlamentul, Guvernul, preşedintele ţării şi cele mai multe dintre partidele politice.

- Palatul Victoria. Şeful misiunii F.M.I. în ţara noastră, Maxwell Watson, alături de Florin Georgescu şi Mugur Isărescu semnează scrisoarea de intenţie către F.M.I.

-P.S.M. anunţă, în plenul Camerei Deputaţilor, că renunţă la moţiunea simplă împotriva Guvernului deoarece nu s-au strâns semnăturile necesare.

• 10 dec. Purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, Traian Chebeleu, condamnă tentativa unor lideri sindicali de a politiza viaţa sindicală (B.N.S., Alfa) şi declară că se teme de posibila manipulare politică a sindicatelor care ar dăuna statului şi Instituţiilor de drept. Cartelul Alfa ia atitudine faţă de această declaraţie, considerată o diversiune, şi aminteşte preşedintelui ţării să-şi respecte îndatorirea constituţională de a media între diferitele forţe sociale sau politice ale ţării.

• 11 dec. La Congresul al IlI-lea al Alianţei Civice, Ana Blandiana este aleasă la conducerea A.C. pentru următoarele 6 luni.

-Congresul al Hl-lea al A.F.D.P.R. în ciuda acutizării unor mai vechi divergenţe între unii membri ai Asociaţiei şi Constantin Ticu Dumitrescu, acesta este ales preşedinte al Asociaţiei.

• 11-13 dec. Premierul Văcaroiu strânge relaţiile cu aliaţii, înaintea dezbaterii moţiunii de cenzură propusă de partidele de opoziţie. O echipă guvernamentală reprezentativă - Nicolae Văcăroiu, Florin Georgescu, Viorel Hrebenciuc, Octav Cozmâncă -onorează cu prezenţa ei lucrările Consiliului Naţional al P.R.M., unde Corneliu Vădim Tudor declară că moţiunea de cenzură este „un act iresponsabil în miezul unei ierni grele".

-P.S.M. nu beneficiază de vizita premierului, ci se deplasează reprezentanţii săi la Palatul Victoria, unde declară că nu doresc cu orice preţ căderea Guvernului, ci doar elaborarea de către executiv a unui program anticriză.

- în Camera Deputaţilor, în plin scandal, se dezbate moţiunea propusă de P.U.N.R. contra P.D. Opoziţia refuză să voteze, făcând incert efectul moţiunii.

353

1993

-Senatul votează (104 voturi pentru, 2 contra, 2 abţineri) moţiunea introdusă de Constantin Ticu Dumitrescu, privind publicarea listelor foştilor informatori ai Securităţii dintre anii 1945-1989 şi blocarea accesului acestora la funcţiile de răspundere.

-Liberalii intră încă o dată în febra unificării. P.L/93 a anunţat (11 dec.) constituirea unui grup de iniţiativă pentru realizarea unificării liberale, iar P.N.L. îşi declară imediat totala disponibilitate pentru reîntregirea mişcării liberale.

-Birourile Permanente ale Camerelor planifică dezbaterea moţiunii de cenzură împotriva Guvernului, iniţiată de partidele de opoziţie, la data de 17 dec. 1993.

• 15 dec. Corpul de control al primului-ministru înaintează Parchetului General o nouă sesizare privind unele ilegalităţi săvârşite de persoane importante în timpul guvenării Roman, în frunte cu ex-premierul Petre Roman. Alături de acesta mai sunt incriminaţi şi Adrian Severin, Adrian Sârbu, Rada Istrate, Bogdan Teodoriu, Coriolan Babeţi, Nicolae Nicolescu, Ion Sofroniciu.

• 16 dec. Senatorii hotărăsc prin lege ca în fiecare an intervalul 16-22 dec, să fie marcat printr-o suită de comemorări şi să fie numit „Săptămâna recunoştinţei" în memoria eroilor Revoluţiei din dec. '89.

-La Timişoara debutează manifestările legate de împlinirea a patru ani de la Revoluţia din dec. '89. Sunt prezenţi reprezentanţi ai sindicatelor, ai organizaţiilor revoluţionare din Timişoara, ai partidelor politice. în Piaţa Operei mitingul comemorativ durează până noaptea târziu, se ţin discursuri, se citesc mesaje, se aprind torţe, se spun rugăciuni şi se scandează lozinci antiprezidenţiale şi antiguvernamentale.

• 17 dec. La sediul Camerei Deputaţilor din Dealul Mitropoliei (bine păzit de forţele de ordine, dar şi de un grup de sindicalişti care au reacţii deloc flatante la apariţia unor parlamentari), au loc dezbaterile pe marginea moţiunii de cenzură iniţiate de partidele de opoziţie. Premierul Văcăroiu, într-o amplă cuvântare, rostită pe un ton sigur, încearcă să demonteze, punct cu punct, acuzaţiile ce i se aduc în textul moţiunii. Ca întotdeauna, votul încheie disputele. Guvernul Văcăroiu scapă ca prin minune: 236 voturi împotriva moţiunii şi 223 pentru.

- La Timişoara s-a decretat zi de doliu; drapelele sunt coborâte în berna, Pentru eroii Timişoarei din dec. '89 se dezvelesc două monumente, se oficiază un tedeum etc. etc. Lume tot mai

354

1993

puţină şi tot mai balzată. • 18 dec. Timişoara. Se întruneşte, în prima sesiune,

Parlamentul Conştiinţei Naţionale. Ideea apariţiei unei asemenea Instanţe a apărut la Bucureşti şi a prins la Timişoara, mai ales datorită eforturilor de organizare ale primarului Viorel Oancea, I iacă ar fi reuşit să existe cu adevărat, Parlamentul Conştiinţei Naţionale trebuia să ofere „un proiect alternativ pentru o Românie a speranţei, să analizeze cu spirit critic procesul restauraţiei" etc. l.a prima sesiune au fost invitate toate importantele personalităţi politice. Reprezentanţii puterii au ignorat cu desăvârşire invitaţia, considerând-o probabil o glumă, dar şi persoanele marcante ale opoziţiei au lipsit. S-au făcut remarcaţi liderii sindicali, Bogdan Hosu şi Victor Ciorbea, care au anunţat grevă generală în ian. '94. Următoarea sesiune a fost fixată în dec. '94 la Bucureşti.

• 19 dec. La Sarmizegetusa se consfinţeşte alianţa dintre P.D.A.R. şi P.U.N.R. Astfel apare, anunţat cu surle şi trâmbiţe, Blocul Unităţii Naţionale. Surpriza este că liderii celor două partide cer cu sete demisia Guvernului. (,,Nu avem nevoie de guverne prezidenţiale care luptă împotriva neamului românesc . Guvernele de până acum au dat în gropi la fiecare pas.") Simţind probabil că unde-s doi puterea creşte, Gheorghe Funar şi Victor Surdu promit să vină ei cu adevărata moţiune de cenzură, dacă până la 1 ian. nu se va schimba nimic în bine în politica executivului.

-Statistici. La Timişoara, în dec,'89, au fost ucişi 119 oameni şi răniţi 495. în penitenciarul Popa Şapcă şi în arestul miliţiei au fost aduse şi brutalizate 832 de persoane. Dintre cei vinovaţi pentru toate acestea, unul singur se mai află în închisoare. Iniţial au fost inculpaţi 28, condamnaţi 8, din care doi au murit în închisoare, iar ceilalţi au fost eliberaţi pentru motive de boală. (în ziarul Adevărul -21 dec. 1993-care publică aceste cifre, se afirmă că inculpaţii pentru crimele de la Timişoara care până la urmă au fost achitaţi sau eliberaţi pentru motive de boală, au devenit prosperi oameni de afaceri).

• 21 dec. Timişoara. Se încheie manifestările comemorative dedicate Revoluţiei. La o conferinţă de presă a asociaţiilor participanţilor la Revoluţie se repetă cererea care s-a făcut auzită obsesiv în ultimii patru ani: adevărul despre dec. '89.

-Bucureşti. Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti, Alianţa Civică, Asociata „21 Decembrie" şi a răniţilor Revoluţiei organizează un miting de comemorare a celor care au murit în dec. '89. Circulaţia se întrerupe din nou în Piaţa Universităţii. Câteva mii de oameni ascultă cuvântările rostite din balcon de

355

1993

Corneliu Coposu, Constantin Ticu dumitrescu, Ana Blandiana, Mihai Gheorghiu, Adrian Dumitrescu. Se scandează lozinci antiguvernamentale, antiprezidenţiale şi promonarhiste. Se remarcă totuşi, ca şi la Timişoara, participarea modestă, rutina unor gesturi şi declaraţii care nu mai stârnesc reacţiile de altădată.

- în Parlament se comemorează, în şedinţă solemnă, Revoluţia din dec. '89. Noutatea este că revoluţionarii din dec. '89 au obţinut dreptul de a vorbi de la tribuna Parlamentului, de unde cer din nou să se afle adevărul despre zilele lui dec. '89.

-Rezultatele votului la dezbaterile moţiunii de cenzură a opoziţiei pun în stare de veghe partidul de guvernământ. Adrian Năstase trage concluziile: „Nu dorim să rămânem la guvernare cu orice preţ, răspunzând şantajelor extremiste ale domnului Funar. Suntem gata să căutăm şi alte formule de guvernare. Nu ne este frică să intrăm în opoziţie". Până atunci, Adrian Năstase cere P.U.N.R să-şi schimbe liderii, capabili, aşa cum demonstrează Gheorghe Funar, de „declaraţii iresponsabile".

• 22 dec. După ce a făcut declaraţii antiguvernamentale, P.U.N.R. prezintă un program anticriză. Ioan Gavra afirmă că P.U.N.R. este arbitru în Parlament, calitate care îi permite să nu admită nici o sugestie la adresa activităţii sale - aluzie la observaţiile critice ale lui Adrian Năstase. Ioan Gavra recunoaşte că mai mulţi parlamentari P.U.N.R. au susţinut prin vot moţiunea opoziţiei, dar Guvernul n-a picat pentru că moţiunea na urmărit aşa ceva.

• 22-23 dec. Comisia parlamentară de anchetă a situaţiei flotei româneşti şi-a încheiat cercetările. Raportul rezultat indică grave nereguli în administraţia flotei şi urmează să fie supus dezbaterilor în Parlament.

• 24 dec. Prin purtătorul său de cuvânt, Traian Chebeleu, preşedintele ţării invită partidele politice parlamentare, la consultări, la Cotroceni, în speranţa găsirii unei soluţii pentru ieşirea din criză şi nu neapărat pentru schimbarea Guvernului.

-Alertat din cauza apropiatei întâlniri dintre Ion Iliescu şi partidele politice.inclusiv cele din opoziţie, Corneliu Vădim Tu-dor anunţă că se va opune îndârjit unui eventual guvern P.D.S.R. -opoziţie şi-1 dojeneşte aspru pe Ion Iliescu pentru ambiguităţile politicii sale, aducându-i aminte că în politică greşelile „se plătesc înfiorător de scump, uneori cu capul".

• 27 dec. Partidele politice se pregătesc pentru întâlnirea cu Ion Iliescu. Liderii lor speră că preşedintele s-a hotărât să schimbe componenţa echipei guvernamentale.

356

1993

-P.D.A.R. soseşte primul la întâlnire şi declară că nu urmăreşte schimbarea Guvernului ci, împreună cu P.U.N.R., doreşte 5 portofolii într-un cabinet remaniat. Iar dacă remanierea nu se va produce până la începutul lui febr. '94, atunci P.D.A.R. şi P.U.N.R. vor depune o moţiune de cenzură. După întâlnirea cu P.DA.R, Ion Iliescu face o declaraţie presei pentru a preveni discuţiile despre formarea unui nou guvern: „La preşedinţie şi preşedinte nu se fac şi se desfac guverne. Deci tema discuţiilor între reprezentanţii partidelor şi preşedinte nu este cum să se demoleze actualul Guvern şi, eventual, să se stabilească noi guverne şi prim-miniştri".

Conducătorii P.D. pleacă dezamăgiţi de la Cotroceni. în timp ce er susţineau schimbarea compoziţiei Guvernului, Ion Iliescu vorbea doar despre semnarea unui pact politic care să atenueze adversităţile. Dar P.D. are pregătit şi va propune propriul său proiect de pact naţional. Totuşi P.D. este dispus să sprijine un guvern democrat format din mai multe partide şi să-şi asume rolul de „punte de legătură între C.D.R. şi P.D.S.R".

-Şi P.D.S.R. se prezintă la Cotroceni. împreună cu Ion Iliescu reprezentanţii partidului majoritar consideră că pactul politic trebuie să-i determine pe cei care-1 acceptă să respecte Constituţia şi forma de guvernământ şi să renunţe la pretenţia restituirii integrale a bunurilor imobiliare naţionalizate de comunişti. Cu prietenii mai apropiaţi Ion Iliescu discută totuşi şi despre eventualitatea refacerii majorităţii parlamentare sau despre o nouă formulă de guvernare.

-C.D.R. propune ca partidele parlamentare care-i aparţin să se întâlnească separat cu Ion Iliescu, într-o primă fază, apoi rezultatele convorbirilor să fie analizate de conducerea C.D.R, pentru ca în prima jumătate a lui ian. '94, Convenţia, cu toţi liderii partidelor sale, să aibă o nouă rundă de convorbiri cu Ion Iliescu.

-Corneliu Coposu dă o explicaţie în legătură cu întâlnirile dintre Ion Iliescu şi liderii unor partide politice: „Preşedintele e conştient că nici Occidentul nici F.M.I. nu vor prelungi agonia acestui Guvern sprijinit de actuala majoritate parlamentară şi în concepţia d-sale rolul decorativ pe care-1 rezervă opoziţiei într-un nou guvern va satisface străinătatea sub aspectul unei pacificări interne".

-Camera Deputaţilor ia în discuţie în regim de urgenţă proiectul Legii pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, de a contracta credite externe şi de a modifica rata impozitelor în

357

1993

perioada vacanţei parlamentare. Legea a fost deja adoptată în Senat la 22 dec. '93. Reprezentanţii opoziţiei consideră că Guvernul are pretenţii prea mari şi cere o sesiune extraordinară a Camerei începând cu 3 ian. '94, pentru a dezbate pe îndelete întregul pachet de legi venit de la Guvern şi nu sub presiunea timpului. Propunerea fiind ignorată, reprezentanţii opoziţiei părăsesc sala, dar Legea se votează în lipsa lor, exact cu numărul de voturi de care era nevoie (171 pentru, 1 împotrivă, 6 abţineri). Opoziţia parlamentară contestă ulterior (29 dec.) constituţionalitatea legii, susţinând că Legea a fost adoptată fără respectarea cvorumului. Contestaţia este adresată şi Curţii Constituţionale.

-La Camera Deputaţilor soseşte textul memorandumului semnat cu F.M.I, care, după ce a fost avizat de preşedintele executiv al F.M.I., Michel Camdessus, trebuie să fie aprobat de Consiliul de administraţie al F.M.I. şi ratificat de Parlamentul României.

• 28 dec, P.U.N.R., prezent la convorbirile cu Ion IHescu, promite să susţină pactul politic propus de preşedinte, cu condiţia să se schimbe garnitura la Guvern.

-Nici P.D.S.R. nu reuşeşte să discute cu Ion Iliescu despre obsesia momentului, adică despre remanierea guvernamentală. Preşedintele discută totuşi despre eventualitatea schimbării majorităţii parlamentare în varianta P.D.S.R. + C.D.R. şi poate P.D.

• 29 dec. P.S.M. în dialogul de la Cotroceni consimte să susţină pactul politic propus de Ion Iliescu.

-Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor cedează iniţiativei a i 18 deputaţi de a convoca o sesiune extraordinară între 3 şi 31 ianuarie, sacrificând vacanţa parlamentarilor, care ar urma să se aplece asupra pachetului de ordonanţe înaintat de Guvern, a legilor fără caracter organic şi a Raportului comisiei de anchetă a situaţiei flotei maritime.

-între Crăciun şi Anul Nou, Vladimir Jirinovski, liderul Partidului Liberal din Rusia, bine plasat după alegerile legislative de la 12 dec. 1993 (peste 25% din voturi), face o surpriză (de sărbători) României. Aflat în vizită la Sofia, liderul ultranationaliştilor ruşi declară: „Această ţară nu exista în 1918. România a luat naştere prin smulgerea de teritorii de la Bulgaria, Ungaria şi Rusia. Românii sunt ţigani italieni care au venit din Asia. Totuşi românii trebuie lăsaţi să trăiască". Oficialităţile române iau, bineînţeles, atitudine faţă de declaraţiile lui Vladimir Jirinovski, ce continuă să uimească lumea. Somat să părăsească

358

1993

359

1994

• 3 Ian. în primele zile ale anului se vorbeşte şi se scrie mult despre programul de revelion prezentat de canalul unu al T.V.R. Membrii Consiliului National al Audiovizualului sunt atât de nemulţumiţi încât îl convoacă pe Paul Everac, directorul general al T.V.R., împreună cu consiliul de administraţie pentru a se lua măsurile necesare. în toate publicaţiile apar articole care demonstrază că programul respectiv a creat o stare de nervozitate paroxistică. Calificativele acordate prestaţiei T.V.R. sunt vitriolante: „un bordel trist', „improvizaţie de opt ore", „mostră de vulgaritate", „flagrantă lipsă de responsabilitate şi de profesionalism", „noapte de coşmar", „farsă naţională", „sfidare a bunului simţ", „ofensă naţională", „infracţiune mediatizată", „perfecţiunea prostiei", „triumful prostului gust", „execrabil", „oribil", „penibil".

-P.D. adresează o scrisoare lui Ion Iliescu în care îl invită să-şi exercite integral prerogativele constituţionale ca factor de mediere şi de echilibru între puterile statului, între partide, între componentele societăţii civile. Cu alte cuvinte, datorită deteriorării continue a situaţiei din ţară, preşedintele trebuie să-şi ia rolul în serios. Pentru a-i veni în ajutor, P.D. sugerează să se propună încheierea unui pact naţional - politic, social, economic - pe o perioadă de 1-2 ani, cu posibilitatea de prelungire, pact pe care opoziţia, caracterizată de P.D. drept constructivă, să-1 poată susţine.

-Camera Deputaţilor se întruneşte în sesiune extraordinară, convocată la cererea a 118 deputaţi ai opoziţiei. Şedinţa se încheie fără să se poată stabili nici ordinea de zi, nici durata sesiunii. Parlamentarii opoziţiei propun să se discute proiectele de legi pentru care Guvernul a cerut împuternicirea de a emite ordonanţe în timpul vacanţei, iar Adrian Năstase, care nu este în posesia respectivelor proiecte de legi, susţine că acestea nu trebuie supuse dezbaterii atâta timp cât Curtea Constituţională nu s-a pronunţat asupra Legii care permite Guvernului să emită ordonanţe în timpul vacanţei parlamentare. A doua zi Corneliu Coposu adresează o scrisoare lui Ion Iliescu în care îl invită să nu promulge legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în timpul vacanţei parlamentare, în cazul în care Curtea Constituţională, sesizată de opoziţie, va considera că Legea poate să-şi urmeze

360

1994

cursul firesc. Corneliu Coposu consideră că „acordarea unor prerogative atât de vaste Guvernului încalcă buna funcţionare a statului de drept şi a democraţiei în România şi alterează raporturile constituţionale între puterea legislativă şi cea executivă".

• 4 ian. Zi record pentru Camera Deputaţilor. în prima parte continuă sesiunea extraordinară (propusă de opoziţie) care la un moment dat se suspendă şi, la iniţiativa Biroului Permanent, se convoacă o a doua sesiune extraordinară care ocupă a doua parte a zilei. Motivul este neînţelegerea dintre majoritari şi opoziţie în legătură cu ordinea de zi. Opoziţia doreşte să se dezbată Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, în legătură cu care a sesizat Curtea Constituţională, iar majoritarii susţin că Legea a fost adoptată, iar Curtea Constituţională nu s-a pronunţat asupra ei, deci n-are de ce să fie dezbătută încă o dată. Deşi s-a propus apoi spre analiză Regulamentul de funcţionare a Camerei Deputaţilor, s-a discutat cu aprindere despre documentarul transmis de postul de televiziune, la 30 dec. 1993, în care ex-regele Mihai era considerat autorul asasinării mareşalului Antonescu.

-P.L/93 are din nou iniţiativa de a-i regrupa pe liberali, într-o scrisoare, P.L/93 propune partidelor de orientare liberală un pact în care sunt înscrise câteva direcţii de colaborare: neagresiune reciprocă, colaborarea liberalilor aleşi în administraţia locală, participarea pe liste comune în alegerile legislative, sprijinirea unui singur candidat la preşedinţie, unificarea formaţiunilor semnatare în maximum două luni de la alegerile locale, fie într-o coaliţie care să se numească Partidul Liberal sau Uniunea Liberală, fie într-un partid unic.

- Tocmai când trupa Teatrului Naţional se pregătea să susţină o conferinţă de presă având ca subiect întrebarea „Se poate lipsi teatrul românesc de Andrei Şerban?"(după demisia lui Andrei Şerban) Marin Sorescu îl numeşte în locul lui Andrei Şerban pe Fănuş Neagu.

• 6 ian. întrucât toate drumurile duc la Ion Iliescu, aici ajunge şi o scrisoare a lui Corneliu Coposu în care e vorba despre P.D.S.R. şi Adrian Năstase, dar tot la Ion Iliescu soseşte şi replica lui Adrian Năstase în care e vorba despre Corneliu Coposu şi opoziţie ale cărei grupuri parlamentare încearcă să impună „dictatura minorităţii".

• 8 ian. Consiliul C.D.R. reacţionează la afirmaţia lui Traian Chebeleu, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, conform căreia pentru Ion Iliescu, în confruntările politice, Emil

361

1994

Constantinescu n-ar fi un interlocutor, deoarece „nu reprezintă pe nimeni din punct de vedere politic", aşa cum nici C.D.R. nu mai reprezintă pe nimeni, aceasta fiind doar „o alianţă electorală", în consecinţă C.D.R cere demisia luiTraian Chebeleu şi hotărăşte să participe în bloc la consultările de la Cotroceni.

• 10 ian. Paul Everac îşi anunţă demisia nu numai printr-o cerere adresată primului-ministru, ci şi prin una dintre deja celebrele sale tablete difuzate pe postul de televiziune (în fiecare sâmbătă seară). Ultima dintre tabletele prezidenţiale se numeşte „Cerere de demisie". Paul Everac invocă pentru gestul său motive diferite la care se adaugă „presiunea din exteriorul şi din interiorul Televiziunii". în faţa comisiei pentru cultură, artă şi mass-media a Camerei Deputaţilor, Paul Everac şi-a asumat faptele pentru care a fost audiat, declarând că el însuşi a programat filmul despre mareşalul Antonescu şi ex-regele Mihai, în ziua de 30 dec. '93, dar că filmul a fost realizat integral în studioul T.V. al Guvernului şi că senatorul Corneliu Vădim Tudor a intervenit ca filmul să fie prezentat pe post. De altfel liderul P.R.M. i-a insultat pe cei care n-au apreciat filmul, inclusiv pe Ion Iliescu (acesta a calificat ieşirea lui Corneliu Vădim Tudor „un atac, într-un limbaj brutal, nedemn şi jignitor") şi a mărturisit că şapte miniştri au vizionat şi apreciat filmul înainte de a fi transmis pe post.

• 10-11 ian. Bruxelles. La reuniunea la nivel înalt a N.A.T.O. se aprobă iniţiativa americană a parteneriatului pentru pace, ceea ce îl face pe secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice să considere că participanţii la summit au trăit un moment istoric. Imediat, preşedintele României dă o declaraţie în care afirmă că extinderea N.A.T.O. către centrul şi estul Europei, proces al cărui prim pas îl reprezintă programul „Parteneriatul pentru pace", are semnificaţia unei decizii istorice: „Considerăm alianţa Atlanticului de Nord ca principala organizaţie în măsură să asigure cadrul necesar stabilităţii şi securităţii pe continent (., ,)Ţin să reafirm, şi cu acest prilej, interesul constant al României de a deveni membru al N A T O . -obiectiv împărtăşit de forţele politice importante ale ţării - şi să declar că acceptăm parteneriatul pentru pace (...). Adrian Păunescu îi va reproşa lui Ion Iliescu iniţiativa de a fi vorbit în numele întregii ţări fără să se consulte cu toate forţele politice înainte de a accepta parteneriatul pentru pace. în schimb conducătorii ţărilor din grupul de la Vişegrad sunt nemulţumiţi de soluţia americanilor, pentru că se amână fără limită intrarea în N.A.T.O. Vaclav Havel a pomenit printre altele de „un exces de pragmatism al occidentalilor", iar Lech Walesa de „o tragedie şi o

362

1994

dare înapoi în faţa naţionaliştilor ruşi". • 11 ian. Printr-o Hotărâre de Guvern (nr,18) Paul Everac

este eliberat din funcţia de director general al Televiziunii Române; este numit în această funcţie Dumitru Popa, secretar de stat la Departamentul Informaţii al Guvernului. Acesta declară că Televiziunea trebuie să devină credibilă şi să rămână apolitică.

-Curtea Constituţională hotărăşte (Decizia nr.4) că Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractării şi garantării unor credite externe a fost adoptată, din punct de vedere procedural, cu respectarea normelor constituţionale. A doua zi Ion Iliescu va promulga această lege.

• 12 ian. Delegaţia C.D.R. soseşte la Cotroceni. Reprezentanţii ei fac o ofertă clară: „Convenţia Democratică, Partidul Democrat şi partidul actual de guvernământ după părerea noastră - şi ni se pare că aceasta este, dacă vreţi, afirmaţia istorică pe care Convenţia Democratică o face în acest început de an - pot forma o nouă majoritate parlamentară care să garanteze continuarea procesului de reformă şi toate consecinţele lui pe plan intern şi extern". (Nicolae Manolescu)

Ion Iliescu doreşte însă un pact social, adică un armistiţiu cu forţele politice gălăgioase care tulbură din când în când -suficient ca Guvernul să nu poată să lucreze -liniştea ţării. Liderii opoziţiei înţeleg repede ce vrea preşedintele Iliescu, dar insistă (de aceea întrevederea a durat mai mult de patru ore): „Dvs., domnule preşedinte, vorbiţi despre un pact politic între toate forţele politice reprezentate în Parlament, iar noi vorbim despre un pact politic cu o anumită opţiune. [...] Noi constatăm că actuala coaliţie guvernamentală a stagnat reforma. Şi dorim o reformă mult mai rapidă, atât în domeniul economic, cât şi în domeniul democratizării instituţiilor statului. Pactul se poate încheia în jurul acestei opţiuni. Iar apoi alte structuri sociale, cum sunt sindicatele, pot încheia un pact social în jurul acestei opţiuni, în aşa fel încât să facă posibilă liniştea socială care să ducă într-adevăr la ritmul dorit. Noi dorim o discuţie despre o majoritate parlamentară, cu această opţiune şi care să facă posibilă o schimbare, [...] Aci este vorba şi de opţiunea dvs. personală, pentru că trebuie să spunem lucrurilor pe nume: P.S.D.R. este un partid care sa creat în jurul personalităţii dvs. E opţiunea dvs. de a alege între a fi primul preşedinte reformator al României sau a fi ultima relicvă a totalitarismului". (Dinu Patriciu) „Eu nu pot să sugerez şi nici măcar să determin coaliţii politice. Asta e o treabă care rezultă din negocieri politice de fond între partide". (Ion Iliescu). [...] eu

363

1994

vreau să vă spun clar şi ritos: dvs. nu vă puteţi ascunde, dacă vreţi s-o faceţi, după dispoziţiile constituţionale. Pentru că dvs. puteţi mult mai mult decât prevede Constituţia în această ţară. Să nu ne trimiteţi pe noi să discutăm cu P.D.S.R. Sigur că o vom face. Dar fără «lanterna» de la Cotroceni n-o facem, d-le preşedinte" (Niculae Cerveni). [...] este mult mai greu astăzi, în climatul care s-a creat, de a putea realiza ceea ce aţi exprimat cei mai mulţi: să se schimbe structura raportului de forţe şi să se creeze o nouă majoritate parlamentară. Foarte bine, faceţi-o! Dacă reuşiţi să o faceţi, eu vă salut! Dar nu mi se pare realistă această chestiune. Nu exclud şi nu consider inutil efortul de a obţine aşa ceva, dar aş vrea s-o văd şi eu realizată" (Ion Iliescu).

-Şi Victor Surdu îi scrie preşedintelui, sfătuindu-1 să nu piardă timpul şi să continue reforma, dar să aleagă între C.D.R. şi alianţa P.D.A.R. - P.U.N.R., deoarece B.U.N. nu poate sta în acelaşi guvern cu U.D.M.R

-P.D.S.R. şi P.S.M. fac, împreună, planuri de guvernare. Partidul lui Ilie Verdeţ şi-a ales portofoliile şi dă, în schimb, un program anticriză alcătuit de specialiştii P.S.M.

• 14 ian. C.D.R. şi P.D. dau o declaraţie comună în care-şi fac cunoscută disponibilitatea de a guverna.

# 1 5 ian. Bill Clinton explică celor interesaţi ce înseamnă parteneriatul pentru pace. El însuşi se deplasează la Praga pentru a-i întâlni pe preşedinţii Cehiei, Poloniei, Ungariei şi Slovaciei, iar la Bucureşti soseşte, în acelaşi scop, trimisul special al lui Bill Clinton, ambasadorul S.U.A. la O.N.U., Madeleine Albright. Şi cu această ocazie în România se face exprimată temerea că ţările de la Vişegrad vor beneficia de întâietate în relaţia cu N.A.T.O.

• 17 ian. Reprezentanţi ai P.D., se întâlnesc cu membrii recent instituitului grup de iniţiativă pentru unificarea liberală (Dan Amedeo Lăzărescu. P.N.L., Alexandru Paleologu, P.A.C., Valeriu Stoica şi Vintilă Brătianu, P.L. '93), în scopul evidenţierii unor modalităţi mai eficiente de colaborare a forţelor opoziţiei.

• 19 ian. Doru loan Tărăcilă (P.D.S.R) consideră că partidul său nu trebuie să alunece spre stânga, mergând alături de P.S.M. într-un guvern de coaliţie. Adrian Păunescu declară că după această afirmaţie ruptura dintre P.S.M. şi P.D.S.R. este definitivă.

A 20 ian. Liberalii sunt din nou în tratative în vederea unificării. La negocierile dintre liderii P.N.L., P.A.C., şi P.N.L.C.D. se analizează două variante: o unificare totală'şi imediată, pornind de la filialele teritoriale şi confirmată de congresele partidelor 364

1994

respective (P.L.'93) şi o unificare treptată care să debuteze printr-o alianţă (P.N.L.). Deşi declară că vor să se unească, liberalii se acuză de intenţii contrare. Călin Popescu Tăriceanu vicepreşedintele P.N.L., îl acuză pe Dinu Patriciu de duplicitate m sensul că, deşi militează intens pentru unificarea liberală, încurajează iniţiativa susţinătorilor lui Radu Cămpeanu de a convoca un Congres P.N.L. la 5 febr.

• 21 ian. P.D.S.R prezintă programul anticriză intitulat „Obiective şi priorităţi ale strategiei economico-sociale P.D.S.R. pentru anul 1994" -considerat un an decisiv pentru redresarea economiei şi pentru reformă. între direcţiile de acţiune ale partidului de guvernământ au prioritate accelerarea restructurării şi privatizării, controlul inflaţiei şi atenţia concentrată la deteriorarea nivelului de trai, pentru a opri acest proces cu consecinţe imprevizibile. în spiritul a ceea ce a promis permanent, P.D.S.R. anunţă un set de măsuri prin care să se asigure protecţia socială. Acest program oficial al P.D.S.R. este opera unui grup de specialişti ai partidului (din care nu lipseşte Mircea Coşea, înscris recent ca membru în P.D.S.R.) asistaţi de primul-ministru. Dar, de la P.D.S.R. se aşteaptă în acest moment nu un program economic, ci o remaniere guvernamentală despre care tocmai e vorba la Palatul Victoria, unde P.D.S.R are o nouă rundă de negocieri cu aliaţii; P.R.M. şi P.S.M. îşi dau acordul pentru cooptarea l'.U.N.R. la guvernare, amintind totuşi că speră să le vină şi lor rândul. La Consiliul Naţional al P.U.N.R. (22 ian,) se discută doar despre participarea partidului la guvernare, deşi mai erau şi alte probleme înscrise în ordinea de zi, P.U.N.R-iştii au cerut patru portofolii (agricultură, justiţie, comunicaţii, transporturi), dar se tem de trădare (cuvântul chiar s-a rostit), adică se tem că P.D.S.R. nu le va ceda în cele dm urmă, chiar dacă de această mişcare politică depinde sprijinul acordat, sau nu, de P.U.N.R. Guvernului Văcăroiu. Gheorghe Funar propune să se aştepte cu calm ziua de 24 ian. când, conform înţelegerii cu P.D.S.R., ar urma să fie nominalizaţi cei patru miniştri şi ziua de 1 febr. în care ar trebui să se formeze guvernul remaniat. Neliniştile P.U.N.R.-iste au o justificare. Adrian Năstase tocmai declarase că pentru partidul său tovărăşia P.U.N.R. nu aduce nici un avantaj concret, dar că uneori trebuie să alegi răul cel mai mic, un rău mai mare ce se cere evitat fiind alegerile anticipate la care s-ar ajunge dacă P.U.N.R. ar retrage sprijinul Guvernului Văcăroiu.

• 24 ian. Corneliu Coposu consideră că, dacă P.D.S.R. va permite accesul P.U.N.R. la guvernare, efectul pe plan extern

365

1994

va fi comparabil cu al unei mineriade. • 25 ian. Şi Senatul se întruneşte în sesiune extraordinară,

convocată de o treime dintre senatori, pentru a dezbate unele proiecte de legi ce trebuie adoptate în regim de urgentă - Legea falimentului, Legea Politiei, Memorandumul cu F.M.I.

• 26 ian. La cimitirul Ghencea vreo 200 de persoane îşi amintesc că e ziua de naştere a lui Nicolae Ceauşescu. Câteva femei plâng, se aprind lumânări, se aduc flori, se aduce chiar şi presa zilei (aceea în care e omagiat Ceauşescu), flutură în vânt două steaguri roşii (probabil unul pentru tovarăşul, altul pentru tovarăşa) cu secera şi ciocanul. Deoarece răposatului îi plăceau discursurile, se tin discursuri. Reprezentanţii Comitetului Naţional pentru cinstirea memoriei tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi ai Fundaţiei „Memoria socialismului" propun să-şi unească forţele pentru a găsi un loc de veci perechii Ceauşescu, pe măsura meritelor ei. Apare propunerea de a se amenaja un asemenea loc în faţa Casei Republicii unde să-şi găsească odihna şi alţi fruntaşi comunişti. în schimb, chiar în preajma zilei comemorative, regina Elisabeta a Il-a a Marii Britanii cere (din nou!) să i se înapoieze medalia pe care i-a oferit-o lui Ceauşescu în 1978.

-Seara târziu, Biroul Executiv al P.D.S.R. a hotărât să nu accepte un guvern bicolor. Adrian Năstase declară că „P.D.S.R. are suficientă forţă să-şi menţină poziţia şi, în acelaşi timp, că P.U.N.R. îşi va modera poziţia". Liderii P.D.S.R. afirmă că negocierile în vederea alcătuirii unui nou guvern trebuie continuate pentru a da şanse şi P.R.M. sau P.S.M. Şi chiar C.D.R. Imediat apar reacţiile. Gheorghe Funar încă mai speră ca protocolul care părea să lege P.D.S.R. de P.U.N.R. la guvernare să fie semnat până la sfârşitul lunii, iar dacă nu se va întâmpla astfel, P.U.N.R., într-o primă fază, va retrage sprijinul echipei guvernamentale, apoi va introduce o moţiune de cenzură. Oricum Gheorghe Funar crede că P.D.S.R. va plăti scump infidelitatea sa, adică prin căderea Guvernului şi imposibilitatea adoptării memorandumului cu F.M.I. Liderii partidelor de opoziţie declară că n-au crezut nicicum în viabilitatea alianţei P.D.S.R.-P.U.N.R, şi că, în ce-i priveşte, vor accepta tratativele cu P.D.S.R., dar numai împreună, în cadrul C.D.R, şi aşteptând ca P.D.S.R. să aibă iniţiativa,

-Bruxelles. Teodor Meleşcanu, ministrul român de externe, semnează documentul-cadru privind participarea României la parteneriatul pentru pace, propus de N AT.O. România este prima ţară care semnează acest document ce îi va permite să participe 366

1994

in comun la operaţiuni de menţinere a păcii şi de rezolvare a situaţiilor de criză, ca şi la aplicaţii militare comune, să-şi perfecţioneze, prin cooperare, pregătirea de luptă, să primească i islstentă pentru restructurarea organismelor militare. Conţinutul concret al programelor de parteneriat pentru pace va fi determinat (le oferta pe care o va face fiecare ţară angajată în acest proiect de colaborare cu NA.T.O.

• 27 ian. Adrian Năstase anunţă că P.D.S.R nu va accepta ultimatumul şi şantajul P.U.N.R.

• 28 ian. C.S.J. suspendă pentru 30-31 de zile grevele generale declanşate de Sindicatele Regiei Autonome a Lignitului Târgu Jiu. Grevele au debutat la 11 ian., cauza fiind neplata salariilor şi concedierile masive, au antrenat exploatăriîe miniere Motru, Comăneşti, Filipeştii de Pădure, Voievozi, Câmpulung Muscel, bazinu Rovinari, paralizând 85% din producţia de cărbune a ţării şi obligând Guvernul să acorde subvenţii pentru stingerea conflictului.

• 29 ian. Au loc lucrările Convenţiei Naţionale a P.A.C. Nicolae Manolescu crede că unificarea liberală e inevitabilă, deşi recunoaşte că neînţelegerile continuă să-i ţină la distanţă pe liberali. Comitetul Naţional adoptă o declaraţie în care se dă conducerii executive a P.A.C. mandatul de a încheia o alianţă civic-liberală care să permită păstrarea identităţii partidelor componente şi respectarea angajamentelor faţă de C.D.R. Preşedintele P.A.C. îşi leagă unele speranţe şi de viitoarele tratative cu P.D.S.R., la care trebuie să fie prezente toate formaţiunile C.D.R

• 1 febr. La Cotroceni reprezentanţi ai U.D.M.R. îi prezintă lui Ion Iliescu un set de documente, printre care Memorandumul adresat în 1993 de U.D.M.R. Consiliului Europei, un proiect de lege despre minorităţile naţionale şi comunităţile autonome etc, din care ar trebui să rezulte care sunt cerinţele pe care România ar trebui să le respecte pentru a corespunde standardelor europene şi în special admiterii României ca membru cu drepturi depline în acest organism. U.D.M.R. a transmis Consiliului Europei şi un aide-memoire în care apreciază că aceste recomandări n-au fost respectate, iar unii oameni politici români le consideră facultative. Ion Iliescu are opinii diferite faţă de partenerii de discuţie care susţin că în România problema minorităţilor nu este rezolvată, lipsind şi cadrul juridic necesar.

• 2 febr. In sfârşit, se semnează între Oliviu Gherman şi Gheorghe Funar protocolul (măr al discordiei între P.U.N.R. şi P.D.S.R.) prin care P.U.N.R. are cale liberă la guvernare, unde 367

1994

urmează să se instaleze până la 1 mart., fără să se nominalizeze ministerele ce îi vor fi rezervate. P.D.S.R. se va întâlni din nou cu P.R.M. şi P.S.M. şi va adresa o invitaţie la negocieri pe aceeaşi temă, remanierea guvernamentală, C.D.R. şi P.D.

• 5febr. Chişinău. La Congresul „Casa noastră-Republica Moldova" Mircea Snegur pledează pentru o distincţie netă între noţiunea de moldovean şi de român care ar corespunde unei la fel de nete separaţii între două state independente -România şi Republica Moldova. Preşedintele Snegur sugerează că problema unirii României cu Republica Moldova trebuie să fie abandonată pentru ca ţara lui să nu mai fie „monedă de schimb". „în faţa istoriei nu avem dreptul să ne ascundem că dorinţa de a fi stăpâni în propria casă a fost prezentă în inimile moldovenilor chiar şi în perioada dintre 1918-1940, când, s-ar părea, nu se putea visa o altă libertate decât cea de a trăi împreună cu fraţii de sânge." Şi totuşi în Republica Moldova cineva se mai gândeşte la unire -Dumitru Moţpan. preşedintele Partidului Democrat Agrar, care promite ca partidul său să înfăptuiască odată şi odată unirea „dar nu cu România, ci numai cu regiunea Moldova din România".

- Sâmbăta liberalilor. La Bucureşti Radu Câmpeanu reuşeşte să convoace un Congres Extraordinar P.N.L., cu participarea a 475 de delegaţi, reprezentând 12 organizaţii teritoriale. Este sever criticată conducerea Quintus care ar fi îndepărtat P.N.L. de la adevăratul liberalism. Delegaţii îl aleg preşedinte al P.N.L. pe unicul candidat la preşedinţie, Radu Câmpeanu, votează statutul şi fac planuri de pacificare şi unificare a mişcării liberale. Celălalt P.N.L., nerecunoscut de congresmenii de la Bucureşti, se află la Braşov, unde Mircea Ionescu Quintus şi susţinătorii săi se întâlnesc cu filialele teritoriale rămaseîn cea mai mare parte fidele echipei Quintus. P.N.L. de la Braşov consideră că P.N.L. de la Bucureşti se află în deplină ilegalitate, inclusiv în ce priveşte organizarea şi desfăşurarea Congresului. Numai că, în Bucureşti, un comando al P.N.L. Câmpeanu pătrunde în sediul central al partidului şi prin lupte corp la corp încearcă să-1 ocupe.

în acest timp, tot la Bucureşti, nici liberalii lui Dinu Patriciu n-au linişte, întruniţi la şedinţa Consiliului Naţional al partidului ei au parte de o surpriză: Vintilă Brătianu.unul dintre cei mai activi susţinători al unificării liberale şi preşedinte al Consiliului Naţional, demisionează şi din funcţia de conducere şi din partid, invocând lentoarea cu care P.L. '93 tratează problema unificării liberale. Şedinţa continuă, Horia Rusu este reales preşedinte

368

1994

rxccutiv al P.L. '93, iar Daniela Crăsnaru preşedinte al Consiliului Naţional. Discuţiile animate şi prelungite despre, desigur, icunificarea liberală se sfârşesc cu adoptarea unei declaraţii prin t a r e P.L. '93 se declară în continuare receptiv la dorinţa de icunificare a celorlalte partide liberale, dar sub pavăza P.L. '93 şi in jurul statutului şi programului acestui partid.

• 8 febr. Camera Deputaţilor dezbate Memorandumul încheiat de Guvern cu F.M.I. Pentru ca să se mai parcurgă o clapă în negocierile cu F.M.I., Parlamentul României trebuie să-şi dea avizul în legătură cu conţinutul Memorandumului, implicit saşi asume răspunderea pentru programul de măsuri.

• 18 febr. Virgil Măgureanu, aflat la Târgu Jiu în interes de serviciu, urcă la balcon şi le vorbeşte minerilor grevişti despre i icmulţumirile lor pe care le consideră îndreptăţite. După întâlnirea cu şeful S.R.I., minerii se împrăştie pe la casele lor. Apariţia lui Virgil Măgureanu printre mineri, secondat de Miron Cosma , va II dezaprobată de unii oameni politici, chiar şi din P.S.D.R.

• 16-19 febr. Revista România Mare şi-a continuat seria articolelor pamfletare la adresa unor oameni politici, a unor demnitari şi a preşedintelui Iliescu. Unul dintre cei mai virulent atacaţi este ministrul apărării naţionale, Niculae Spiroiu. Acesta depune o plângere la comisia juridică de disciplină şi imunităţi a Senatului, unde mai există şi alte plângeri, ceea ce îl determină pe Ion Predescu, preşedintele comisiei, să le dea curs. „Execuţiile" practicate de România Mare continuă să provoace reacţii de agitaţie. Se emit comunicate, se fac declaraţii, se scriu scrisori. I'.S.M. şi P.R.M. ameninţă (din nou) că-şi vor retrage sprijinul pentru Guvern, dacă Niculae Spiroiu va mai fi ministrul apărării. Preşedintele Iliescu e acuzat că a dat mâna cu opoziţia, deoarece nu e de acord ca ministrul apărării să fie insultat, Guvernul se simte obligat să-1 susţină pe Niculae Spiroiu, dar înainte de a da o declaraţie în acest sens se consultă cu P.R.M. şi P.S.M.

• 21 febr. Curtea Supremă de Justiţie decide că greva minerilor e ilegală. La Târgu Jiu, Miron Cosma le cere ortacilor săi să înceteze greva (temporar), promiţându-le că lupta lor va continua. A doua zi, Miron Cosma urma să se prezinte la Parchetul General, convocat ca să dea seama pentru mineriada din sept, 1991.

-Adrian Păunescu nu este de acord cu arestarea ziaristului Nicolae Andrei din Craiova, acuzat de ofensă adusă autorităţilor, în urma apariţiei în săptămânalul craiovean Conflict a unui articol intitulat „Povestea porcului" şi considerat ofensator pentru Ion

369

1994

Iliescu. Senatorul P.S.M. califică incidentul drept un grav atentat la statutul de ziarist, o dovadă că se ia poziţie în forţă faţă de mass-media, ceea ce trebuie să fie un semnal de alarmă pentru o societate democratică.

• 22 febr. P.D.S.R. şi P.D. se întâlnesc la Palatul Elisabeta pentru a identifica punctele de vedere comune care să poată constitui baza viitoarelor întâlniri. P.D. crede în viabilitatea unui guvern P.D.S.R.-C.D.R.-P.D. sau a unui guvern P.D.S.R. susţinut de o majoritate parlamentară a C.D.R. şi P.D.

• 23 febr. Consiliul Militar Superior al Armatei îl susţine pe ministrul apărării, Niculae Spiroiu. într-o declaraţie a Consiliului, acuzaţiile aduse lui Niculae Spiroiu de publicaţiile România Mare şi Politica sunt etichetate drept neadevăruri care se răsfrâng însă într-un mod neconvenabil asupra întregii Armate.

-Comisia de control a activităţii S.R.I., care 1-a audiat pe Virgil Măgureanu pentru discursul ţinut minerilor la Târgu Jiu, consideră că directorul S.R.I. şi-a depăşit de această dată atribuţiile.

O 23-28 febr. P.D.S.R. şi P.R.M. continuă să dea declaraţii în legătură cu prezentul şi viitorul relaţiilor dintre cele două partide. Severitatea acuzaţiilor reciproce lasă să se înţeleagă că ruptura e iminentă şi definitivă. P.D.S.R. îşi anunţă disponibilitatea pentru tratative cu C.D.R. şi P.D. care să ducă la o eventuală alianţă. Nici opoziţia nu rămâne indiferentă ci dă declaraţii de acceptare a negocierilor în care face previziuni optimiste. Liderii partidelor de opoziţie au ca soluţie politică formarea unei noi majorităţi parlamentare care să susţină un guvern minoritar P.D.S.R. -

• 28 febr. La primele alegeri libere de după 1945, din Republica Moldova, la care se prezintă mai multe partide (27 febr.), rezultatele preliminare situează pe primul loc Partidul Democrat Agrar (42,8%) urmat de Partidul Socialist, Mişcarea „Unitate-Edinstvo" , Blocul ţăranilor şi intelectualilor şi Frontul Popular Creştin Democrat.

• 2 mart. P.D.S.R. ajunge la concluzia că P.U.N.R. nu poate fi inclus într-un guvern remaniat. Protocolul semnat anterior cu P.U.N.R. şi care prevede cooptarea la guvernare a acestui partid rămâne valabil înjprincipiu.

• 4 mart. întâlnirea între P.D.S.R. şi P.N.Ţ.C.D., la nivel de vicepreşedinţi, nu aduce nici o noutate în viaţa politică. Schimbarea majorităţii parlamentare sau alianţa la guvernare între P.D.S.R. şi C.D.R. rămân doar subiecte pentru declaraţii fără ecou. P.D.S.R. iese totuşi din această rundă de discuţii şi tatonări

370

1994

reciproce cu o speranţă: P.N.Ţ.C.D. se arată dispus să sprijine proiectele de legi care trebuie adoptate pentru aplicarea Memorandumului cu F.M.I.

• 6 mart. Remaniere guvernamentală care dovedeşte că P.D.S.R. se simte în stare să guverneze singur:

-Iosif Gavril Chiusbaian este numit ministru de justiţie în locul lui Petre Ninosu.

-Gheorghe Tinca este numit ministru al apărării naţionale în locul lui Niculae Spiroiu.

- Doru Ioan Tărăcilă este numit ministru de interne în locul lui George Ioan Dănescu (numit secretar de stat la Ministerul de Interne)

-Aurel Novac este numit ministru al transporturilor în locul lui Paul Teodoru.

Câteva declaraţii în legătură cu remanierea guvernamentală:

Nicolae Văcăroiu -„Am ajuns în final cu partidul care se află la guvernare (P.D.S.R.) la concluzia că în actuala etapă, deosebit de dificilă, este practic cel mai bine să avem o echipă de guvernare monocoloră, formată din reprezentanţi ai P.D.S.R. şi unii specialişti".

Niculae Spiroiu -„[.. . .] decizia schimbării mele aparţine P.D.S.R. Pot să vă spun că Armata este sub control politic".

îon Diaconescu - „Supărarea P.D.S.R, şi a preşedintelui pe Corneliu Vădim Tudor pare fără efect de vreme ce el este încă parlamentar, iar Spiroiu este înlocuit. Asta este percepută ca o implicare a preşedintelui în acest conflict, bineînţeles de partea liderului P.R.M".

Ioan Gavra -„P.U.N.R. nu poate fi considerat înfrânt prin această remaniere guvernamentală. Noi am adus partidul de guvernământ la realitate, prin această remaniere şi prin realizarea programului politic, Aceasta este performanţa politică numărul unu, mai ales că o parte din programul executivului ne aparţine".

• 7 mart. Ion Iliescu îşi începe vizita oficială în Lituania, Coreea de Sud şi China.

-în Republica Moldova a avut loc (6 mart.) un sondaj de opinie „La sfat cu poporul", de fapt un referendum fără consecinţele juridice ale acestuia. Moldovenii au fost invitaţi să răspundă la o întrebare ce conţinea mai multe întrebări legate de: independenţa statului, integritatea teritorială, politica de neutralitate, stabilirea de relaţii reciproc avantajoase cu toate statele lumii şi garantarea de drepturi egale tuturor cetăţenilor Moldovei. 90% dintre cei care 371

1994

au votat s-au pronunţat pentru independenţa Republicii Moldova. M.A.E. român consideră, într-o declaraţie, că rezultatele sondajului nu pot avea mai multă greutate decât argumentele istorice, dar pot să încurajeze românofobia,

• 8 mart. în Senat, Adrian Păunescu declară că deţine documente din care rezultă că preşedintele P.N.Ţ.C.D., Corneliu Coposu, a fost informator al Securităţii. Un membru P.N.Ţ.C.D. îi atrage atenţia senatorului P.S.M, să nu confunde notele informative cu declaraţiile luate sub anchetă.

-Opinii despre remanierea guvernamentală: P.L.'93 -despre Gheorghe Tinca: „primul ofiţer de securitate

care devine ministrul apărării naţionale". „Armata naţională a rămas pe mâna celor care fac politica estului."

P.S.D.R, Sergiu Cunescu -apreciază numirea unor civili la MAp.N. şi M.I. şi deplânge înlocuirea lui Niculae Spiroiu. „în rest, aceeaşi Mărie cu altă pălărie."

P.S.M. -consideră remanierea constituţională, gândită astfel încât să sporească „competenţa şi responsabilitatea guvernării". Adrian Păunescu ar fi dorit ca noii miniştri „să treacă prin comisiile de specialitate ale Parlamentului".

P.D.A.R. - este mulţumit de remaniere şi pentru că la MAp.N. şi M.I. au fost numiţi miniştri civili, respectându-se astfel recomandarea Consiliului Europei.

-Partidele parlamentare de opoziţie fac o serie de reproşuri înscrise într-o declaraţie comună: noii miniştri n-au primit aprobarea Parlamentului, astfel că o treime din membrii Guvernului n-au fost confirmaţi de legislativ; remanierea a fost anunţată în plin dialog cu partidele de opoziţie, ceea ce demonstrează că tratativele au fost privite de la început cu neîncredere de către P.D.S.R.; eliminarea generalului Niculae Spiroiu de la MAp.N. ridică semne de întrebare legate de modernizarea şi aplicarea reformei în Armată şi, în consecinţă, de buna funcţionare a colaborării cu NA.T.O. Chiar dacă sunt nemulţumite de recenta remaniere, partidele de opoziţie doresc să continue discuţiile cu P.D.S.R., ignorând semnele unui anume dezinteres al partidului de guvernământ faţă de dialogul cu ele; negocierile cu P.D. au fost amânate, la cererea P.D.S.R., iar Adrian Năstase a afirmat că C.D.R. n-ar dispune de un program viabil de dezvoltare a ţării, fiind o alianţă eterogenă de partide cu doctrine diferite.

• 15 mart. în Camera Deputaţilor Borhely Imre (U.D.M.R.) aminteşte că este ziua aniversară a Revoluţiei maghiare de la 1848. Deputatul U.D.M.R. vorbeşte pe un ton solemn şi în limba

372

1994

maghiară considerând probabil că toţi parlamentarii ar fi trebuit să înveţe ungureşte pentru a-i descifra mesajul, de altfel unul de salut şi de urări de bine transmise cu ocazia sărbătorii maghiarilor. Sala protestează, protestează şi P.N.Ţ.C.D., de la care U.D.M.R. speră să obţină sprijin pentru reuşita iniţiativelor sale. (La 20 dec. 1993, U.D.M.R a înaintat la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor un proiect de Lege privind minorităţile naţionale şi comunităţile autonome, pentru a cărui dezbatere cere procedură de urgenţă. Autorii proiectului legislativ îl consideră o prioritate întrucât - susţin ei - prevederile acestuia sunt compatibile cu Proclamaţia de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, cu Declaraţia universală a drepturilor omului, cu Carta europeană a drepturilor omului, cu Carta europeană a limbilor regionale şi minoritare şi cu recomandările şi rezoluţiile Consiliului Europei. U.D.M.R. ignoră astfel proiectul de Lege a minorităţilor eleborat deja de minorităţile naţionale altele decât cea maghiară şi prezentat Consiliului Minorităţilor Naţionale, care şi 1-a însuşit. U.D.M.R. consideră că minoritatea maghiară are un statut special între celelate minorităţi [„nu maghiarii au venit în România, ci România a venit la noi"] şi că e nevoie de o lege aparte care să consfinţească acest statut. Proiectul U.D.M.R. n-a fost dezbătut în Camera Deputaţilor ci s-a hotărât formarea unei comisii parlamentare care să se ocupe de avizarea lui. Conceptele de bază ale proiectului Legii minorităţilor elaborat de U.D.M.R, adoptat de Consiliul Reprezentanţilor U.D.M.R., la 10 nov. 1993, sunt cele de comunitate autonomă, autodeterminare internă, autonomie locală şi regională.)

• 16 mart. P.D.S.R. şi P.D. reuşesc să continue tratativele. P.D. reia discuţia despre schimbarea majorităţii parlamentare, dar P.D.S.R. declară că ar fi necesar doar un moratoriu între partide. în ce priveşte alianţa la guvernare, P.D.S.R. propune să intre în calcuî şi P.U.N.R. ceea ce P.D, nu acceptă. în replică P.D.S.R aminteşte că la tratativele cu C.D.R. la fel de stânjenitoare e prezenţa U.D.M.R. Concluzia este că dacă P.U.N.R. şi U.D.M.R. s-ar cuminţi ar putea avea loc o întrevedere într-un cadru mai larg. Oricum, pentru a nu prelungi la nesfârşit şi fără rezultate întâlnirile, cele două partide hotărăsc că, dacă până la cel târziu 30 apr. nu reuşesc să încheie nici o înţelegere, vor pune punct tratativelor.

-La şedinţa comună a Camerelor Parlamentului se adoptă Legea arendei în varianta propusă de Camera Deputaţilor şi respinsă de Senat. în primul dintre cele două articole neacceptate

373

1994

de unii parlamentari se interzice AGROMEC-urilor să ia terenuri în arendă, iar în cel de al doilea se oferă şansa acţionarilor la fostele I A,S.-uri să-şi dobândească terenurile după ce le arendează cel puţin cinci ani.

• 17 mart. Nici la întâlnirea dintre P.D.S.R. şi P.A.C. nu se ajunge la o concluzie care să determine o schimbare în viaţa politică. Totuşi părţile mai încearcă, îşi mai dau o întâlnire la 29 mart., când se speră să se pună bazele unui pact de colaborare în domeniul legislativ. Despre colaborarea la guvernare nici nu poate fi vorba; P.D.S.R. invocă imediat incompatibilitatea, poziţia diferită pe eşichierul politic (centru stânga şi dreapta) la care se adaugă voinţa P.D.S.R. de a guverna singur. Peste două zile liderii C.D.R. vor declara că dialogurile cu P.D.S.R. şi Ion Iliescu nu pot duce la o soluţie politică viabilă, deoarece puterea a urmărit doar scopuri propagandistice.

- Sa spânzurat Gheorghe Gavrilescu, unul dintre participanţii la mişcarea protestatară a braşovenilor din 15 nov. 1987 şi la evenimentele din Bucureşti din dec. '89, preşedinte apoi ăl Grupului Independent pentru Democraţie. (într-un fragment de jurnal [Revista „22" nr. 146 - 12 apr. 1994] Gheorghe Gavrilescu mărturiseşte: „Din ianuarie 1990 şi până în prezent am participat la toate mitingurile organizate împotriva puterii comuniste. în 6 martie 1990 s-a demolat statuia lui Petru Groza din Bucureşti. [...] în septembrie 1991, la ultima mineriadă am fost arestat de o patrulă a Secţiei 3 Poliţie şi bătut, ameninţat cu moartea pentru că eram împotriva lui Ion Iliescu".) Trupul neînsufleţit al lui Gheorghe Gavrilescu era înfăşurat într-un steag tricolor. Pe unul dintre afişele scrise chiar de el se putea citi: „Dacă vrei binele poporului român, fă ca mine!". Sinucigaşul a lăsat câtorva ziarişti o scrisoare în care mărturisea că vrea să plece lângă Călin Nemeş.

• 24 mart. Dacă P.D.S.R. n-a reuşit să ajungă la hotărâri comune cu C.D.R., îşi încearcă puterile şi P.U.N.R. Gheorghe Funar anunţă că ar încerca să invite la discuţii unele partide din Convenţie, pentru a se cunoaşte mai bine şi pentru a colabora în Parlament.

-După eşecul tratativelor cu P.D.S.R, partidele de opoziţie se reorientează către soluţia alegerilor anticipate. Aceasta este concluzia lui Petre Roman şi a liderilor partidelor din C.D.R Petre Roman care sperase într-o înţelegere cu P.D.S.R. constată că există o diferenţă foarte mare între conduita majoritarilor în cadrul discuţiilor bilaterale şi în practica vieţii politice.

374

1994

• 25 mart. Ion Iliescu graţiază (cereri individuale) membrii supleanţi ai fostului C.P.Ex. al P.C.R.: Ştefan Andrei, Silviu Curticeanu, Suzănica Gâdea, Mihai Gere, Ana Mureşan, Ioan Torna, Ion Stoian. De altfel se mai află în închisoare foarte puţini dintre cei condamnaţi, după dec. '89, la ani grei de temniţă pentru Implicarea în reprimarea revoluţionarilor. S-a căutat şi s-a găsit soluţia certificatului medical prin care condamnaţii, din motive de sănătate, au părăsit închisorile pentru a putea beneficia de tratamente medicale. S-au bucurat de concedii medicale Manea Mănescu, Constantin Dăscălescu, Tudor Postelnicu, Emil Bobu, Nicolae Andruţa Ceauşescu, Nicu Ceauşescu, condamnaţii lotului Timişoara etc. (Un simplu cetăţean se întreabă: „De ce nu şi-a luat şi Corneliu Coposu concediu medical, după ce a fost condamnat, ar mai fi stat şi el pe acasă şi nu ne-ar fi mai adus aminte acum că a făcut peste 17 ani de temniţă grea?".)

® 28 mart. Se află în România (într-o vizită planificată imediat după admiterea României în Consiliul Europei) Gunar Jansson şi Friedrich König, raportori ai Consiliului Europei.

- După câteva intenţii abandonate de a veni în România, soseşte, în sfârşit, în vizită Pavel Graciov, ministrul rus al apărării. Obiectivul principal al vizitei sale este semnarea Acordului de cooperarea militară româno-rus. Oaspetele este primit de Ion Iliescu, Nicolae Văcaroiu şi Teodor Meleşcanu.

• 29 mart. Camera Deputaţilor adoptă Legea impozitului pe venitul agricol, una dintre legile pentru care s-au dus lupte aprige. (în Senat Legea fusese respinsă.)

Opoziţia n-a participat, nici la dezbateri, nici la vot, retrăgându-se de la şedinţele Camerei imediat după ce, la 24 mart., proiectul Legii a fost propus spre adoptare, în procedură de urgenţă. Imediat ce au fost anunţate rezultatele votului (162 pentru, 7 contra -minorităţile naţionale, altele decât cea maghiară -şi 17 abţineri -P.R.M. şi P.S.M.), Petre Roman, liderul P.D., a citit o declaraţie: „Legea propusă de puterea actuală şi votată azi este gândită cu mentalitatea vechiului regim ceauşist: a acumula din munca ţărănimii". „Lucrurile sunt clare şi nici un fel de trimiteri la înţelegerile cu F.M.I. şi alte false argumente nu pot să ascundă realitatea." „Guvernanţii au cheltuit mult, nu mai au bani şi cred că mai pot lua de la ţărani. Această lovitură dată ţărănimii -recomandă Petre Roman -poate fi continuată cu reintroducerea «văcăritului» şi «fumăritului»." (Un deputat P.D.S.R. intervine spunând că Petre Roman se pricepe la agricultură pentru că tatăl

375

1994

său a avut mari merite în colectivizarea agriculturii. ) Opoziţia anunţă că va sesiza Curtea Constituţională pentru că primul articol al Legii face o discriminare între producătorul agricol particular şi asociaţiile agricole de stat, în favoarea celor din urmă. P.L.'93 a adresat o scrisoare lui Ion Iliescu în care îi explică de ce nu e bine să se promulge Legea.

- La o conferinţă de presă Virgil Măgureanu, directorul S.R.I., afirmă că în evenimentele din dec. '89 a fost implicat şi K.G.B.-ul şi că referirile la activitatea de informator a lui Corneliu Coposu sunt „gratuite şi denigratoare", şi vin doar din „acel coeficient îngrijorător de venin cu care ne împroşcăm de câţiva ani încoace".

-Corneliu Coposu, Oliviu Gherman şi Adrian Năstase se întâlnesc şi discută despre necesitatea declanşării alegerilor anticipate. Reprezentanţii P.D.S.R. consideră că acestea ar fi binevenite cândva în 1995, după alegerile locale anticipate, iar Corneliu Coposu afirmă că termenul e prea îndepărtat.

• 1 apr. Parlamentul nou instalat, în urma recentelor alegeri legislative din Republica Moldova, adoptă o moţiune prin care se suspendă Legea cu privire la utilizarea limbii române ca limbă oficială.

• 5 apr. Liderii P.N.L., P.N.L.C.D. şi P.A.C. par hotărâţi să semneze un protocol în vederea constituirii unei alianţe liberale, dar nu înainte ca P.N.L. să revină în C.D.R. Mircea Ionescu Quintus se angajează să înainteze C.D.R. o cerere de reprimire în Convenţie, iar Corneliu Coposu şi Ion Diaconescu promit să susţină cererea şi chiar alianţa liberală.

• 6 apr. Sindicatele -C.N.S.L.R^răţia, Alfa şi B.N.S. -cer sprijinul lui Ion Iliescu în negocierile cu Guvernul şi patronatul, între revendicările sindicaliştilor se înscriu finalizarea contractului de muncă la nivel naţional, soluţii pentru blocajul financiar şi reducerea impozitelor.

-P.D.S.R. şi P.D. la o nouă întâlnire. P.D. cere schimbarea majorităţii parlamentare şi delimitarea, printr-o declaraţie publică, a P.D.S.R de partidele extremiste. Propunerile rămân fără ecou. Partidul de guvernământ are alte intenţii. încearcă să obţină de la P.D, susţinere în Parlament pentru proiectele de legi menite să conducă la accelerarea reformei, unele dintre acestea fiind prevăzute şi în Memorandumul F.M.I. Chiar dacă nu reuşesc să se alieze, cele două partide nu întrerup tratativele. Adrian Severin consideră că negocierile trebuie să continue -o ruptură ar dăuna tuturor - deşi P.D.S.R. nu are tăria de a se despărţi de partidele

376

1994

compromise. -Nici Victor Surdu, liderul P.DA.R, nu este de acord cu

Legea impozitului pe venitul agricol şi nici cu suma neîndestulătoare repartizată agriculturii în bugetul pe 1994. El consideră că a sosit momentul să se adreseze printr-o scrisoare lui Ion Iliescu pentru ai prezenta temerile sale în legătură cu viitorul agriculturii.

• 8 apr. Parlamentul de la Chişinău ratifică tratatul de aderare a Republicii Moldova la C.S.I. şi la Uniunea economică, documente pregătite, susţinute şi semnate anterior de Mircea Snegur. Votează împotriva acestor documente adepţii unirii cu România: Frontul Popular Creştin Democrat şi Blocul Intelectualilor şi Ţăranilor.

• 8-9 apr. La şedinţa Comitetului Executiv al C.D.R. se adoptă un „Manifest pentru salvarea României" program anticriză pe care C.D.R. intenţionează să-1 prezinte opiniei publice şi, mai ales, să constituie punctul de referinţă în negocierile cu P.D.S.R. A doua zi „Manifestul" va fi dat publicităţii. Pentru salvarea României liderii opoziţiei propun: o justiţie care „să pună capăt jafului şi corupţiei", 18% din impozite să intre în contul administraţiei locale; credite avantajoase pentru ţărani şi agricultură, desfiinţarea impozitului agricol, distribuirea integrală a titlurilor de proprietate în cel mult 6 luni; locuri de muncă şi investiţii pentru tineri; mai multe fonduri pentru învăţământ (de trei ori mai mari) sănătate şi cultură; adoptarea urgentă a legii învăţământului; protecţie socială reală pentru şomeri şi categoriile defavorizate; întărirea apărării ţării prin integrarea în structurile euro-atlantice.

• 9-10 apr. P.S.M. a ajuns la cel de al II-lea Congres. Cuvântarea lui Iile Verdet, preşedintele partidului, îi face pe cei prezenţi în sală să fie şi mai mândri decât erau de partidul lor. P.S.M. e în creştere de popularitate, iar viitorul îi va aduce câştigarea alegerilor. Are şi un program de guvernare care îi protejează pe cei mulţi, duce ţara la prosperitate, îi apără bogăţiile şi demnitatea, dacă nu cumva reforma păguboasă a Guvernului Văcăroiu (susţinut de P.S.M.) o vor lăsa şi fără una şi fără cealaltă, datorită aservirii ţării unor interese străine. Adrian Păunescu crede că partidul îşi parcurge drumul către viitor fără a „desfiinţa oglinda retrovizoare". Tudor Mohora riscă şi circulă pe magistralele socialismului fără „oglinda retrovizoare". Alegerile au demonstrat ceea ce ştie toată lumea: e obligatoriu să circuli cu „oglinda retrovizoare". Ilie Verdeţ a fost reconfirmat preşedinte, Adrian Păunescu a devenit prim-vicepreşedinte. P.S.M. are ca

377

1994

vicepreşedinţi pe: Traian Dudaş, Măria Lazăr, Nicolae Honţanu, Mihai Părăluţă, Ion Sasu. Congresul adoptă şi trei moţiuni: ridicarea embargoului asupra Iugoslaviei, Cubei şi Irakului; reconcilierea naţională, soluţionarea problemei caselor naţionalizate în favoarea chiriaşilor cărora să li se dea voie să cumpere locuinţele.

• 15 apr. Mircea Snegur semnează statutul C.S.I. cu ocazia întâlnirii celor 12 şefi de state şi de guverne din ţările C.S.I.

- După remanierea guvernamentală toate partidele şi-au îndreptat atenţia către eventualele alegeri anticipate. Unele declară că alegerile anticipate nu sunt necesare, altele că sunt binevenite, dar în anumite condiţii etc. Indiferent de ce declară fiecare, toate îşi încep campania electorală: P.D. în frunte cu Petre Roman, la Oradea (9 apr.), încearcă să demonstreze că ştie cum se face o adevărată politică naţională, („Carta Partidului Democrat pentru o nouă politică naţională") sperând să câştige voturi în Transilvania; Oliviu Gherman alege Galaţiul (9 apr.), Viorel Cataramă e la Reşiţa (9 apr), o delegaţie a P.D.S.R. condusă de Adrian Năstase bate meleagurile prahovene (8-9 apr.), mult încercatul P.N.L. se deplasează la Curtea de Argeş (16 apr.), chiar şi Sergiu Cunescu se aventurează până la Buzău (16 apr).

• 18 apr. Legea impozitului pe venitul agricol e votată şi în Senat, tot fără participarea opoziţiei. Nici P.D.A.R. n-a susţinut această Lege.

• 19 apr. în şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului, Gheorghe Toduţ (P.L/93) propune înfiinţarea unei comisii de anchetă asupra repartizării locuinţelor solicitate de către parlamentari şi angajaţi ai Parlamentului, în perioada 1990-1994. Traian Băsescu (P.D.) completează propunerea: cercetarea să se extindă şi asupra Guvernului şi preşedinţiei. După multe ore de discuţii, parlamentarii adoptă hotărârea de înfiinţare a acestei comisii.

• 21 apr. în Bucureşti îşi deschide lucrările Forumul Crans-Montana (găzduit de Palatul Parlamentului) şi dedicat problemelor estului european şi Orientului Mijlociu. Cu acest prilej are loc întâlnirea dintre Yasser Arafat, şeful O.E.P., şi Shimon Peres, ministrul de externe al Israelului, ambii prezenţi la lucrările Forumului. Larga participare la ediţia de la Bucureşti a Forumului Crans-Montana, organizarea impecabilă, negocierile de pace cu rezultate încurajatoare între O.E.P. şi Israel, fac ca România să fie un centru de interes pentru întreaga lume. Au participat 2 552 de persoane (şefi de state, prim-miniştri, preşedinţi de parlamente,

378

1994

11 iii ilştri, ambasadori, reprezentanţi ai organismelor internaţionale, oameni de afaceri, ziarişti etc.), din 72 de ţări, au avut loc întâlniri şl (lezbateri în plen, în comisii şi grupe de lucru, întâlniri bilaterale şl convorbiri oficiale.

La şedinţa finală, Jean-Paul Carteron, preşedintele l'iindaţiei Crans-Montana, a spus: „Am participat la multe I onferinţe internaţionale, dar acesta este cel mai mare centru de Conferinţe pe care l-am întâlnit. Totul a funcţionat perfect. I (i icureştiul s-a relansat în circuitul marilor centre internaţionale de reuniuni", Jean-Paul Carteron crede că fetita lui, Măria Viorica, pe care a adoptat-o din România cu patru ani în urmă, poate fi mândră de ţara ei. Ion Iliescu, mediator în convorbirile Arafat-Peres, declară: „în procesul de pace în Orientul Mijlociu, întâlnirea Peres-Arafat a dus la un progres în negocierile de pace ( e vor urma la Cairo". în ce priveşte conflictul din fosta Iugoslavie, I vomânia a susţinut propunerea Franţei, la care au aderat Uniunea Kuropeană şi S.U.A., de reluare a negocierilor de pace în Bosnia. „Dacă Israelul şi O.E.P. se află la masa tratativelor, de ce nu ar putea face acelaşi lucru şi sârbii, croaţii şi bosniacii?" -concluzionează Ion Iliescu.

• 25 apr. Nicolae Manolescu, preşedintele P.A.C., apreciază (la consfătuirea reprezentanţilor filialelor P.A.C.) că eşecul tratativelor între P.D.S.R. şi opoziţie se poate explica prin neputinţa oamenilor politici de aşi adapta programele cerinţelor limpului, Numai astfel poziţiile celor două tabere au ajuns să pară ireconciliabile. Eşecul tratativelor a însemnat o victorie a radicalilor din fiecare grupare, dar „imobilismul în politică se plăteşte".

• 26 apr. P.D.S.R. şi P.D. au încă o întâlnire şi hotărăsc să fie ultima, pentru că nici de această dată nu se ajunge la o concluzie comună. P.D.S.R. îşi exprimă intenţia de a se orienta spre dialogul cu partidele C.D.R.

-Liderii C.N.S.L.R.-Frăţia sunt primiţi de Nicolae Văcăroiu pentru a rezolva împreună situaţia contractului colectiv de muncă şi- nemulţumirile sindicaliştilor în pragul unui nou conflict de muncă.

• 28 apr. Mircea Snegur recunoaşte statutul juridic de „stat" Transnistriei. La masa tratativelor, împreună cu Igor Smirnov, preşedintele autoproclamatei Republici Transnistrene, Mircea Snegur stabileşte programul relaţiilor statale între Moldova şi Transnistria, asistat de un emisar al lui Boris Elţîn.

-Mihai de Hohenzollern renunţă din nou la iniţiativa de a 379

1994

veni în România cu ocazia sărbătorilor de Paşte. Ex-regele consideră inacceptabile condiţiile impuse de Guvernul român pentru ca vizita sa să poată avea loc. E vorba de un control riguros al duratei, itinerariului şi programului vizitei.

-Bruxelles. Ministrul Apărării Naţionale, Gheorghe Tinca, depune la sediul N.A.T.O. documentul de prezentare a României la parteneriatul pentru pace. Documentul cuprinde propunerile concrete ale ţării noastre pentru cooperarea cu alianţa nord-atlan-tică. Documentul a fost analizat şi de George Joulwan, comandantul suprem al forţelor NA.T.O.

-PA.C. consideră că acordul militar româno-rus trebuie cunoscut de Parlament, ca şi toate celelalte documente care angajează politica externă a României. Reprezentantul P.A.C. îşi manifestă îngrijorarea pentru declaraţiile ministrului rus al apărării, din care rezultă că a obţinut de la România mai mult decât se aştepta şi că această ţară se reorientează în politica externă.

• 3 mai Grupul parlamentar P.D. din Camera Deputaţilor cere Parchetului General punerea sub urmărire penală a unor lideri P.U.N.R. -Gheorghe Funar, Ioan Gavra, Cornel Brahaş -pe care reprezentanţii P.D. îi consideră complici la înşelăciune în dauna avutului privat pentru că aceştia au susţinut public jocurile de noroc tip Caritas.

-T.M.B. declară legal Congresul P.N.L. de la Bucureşti, deci Radu Câmpeanu este confirmat ca preşedinte al P.N.L. Deşi înfrânt, decăzut din funcţia de preşedinte al P.N.L., Mircea Ionescu Quintus speră în următoarele decizii judecătoreşti.

• 4 mai P.U.N.R. susţine că dimpotrivă, P.D. a sprijinit jocurile de noroc. Grupurile parlamentare ale partidului sesizează şi ele organele de justiţie, încercând să demonstreze că fenomenele de corupţie şi jocurile de noroc au fost încurajate de guvernele şi liderii P.D. Ioan Gavra însuşi cere procurorului general să declanşeze ancheta penală împotriva lui Petre Roman, Traian Băsescu, Adrian Severin, Rada Istrate etc. Totodată, în numele partidului se trimite o scrisoare lui Nicolae Văcăroiu în care se cere interzicerea jocurilor de noroc gen Caritas, pentru al cărui faliment sunt acuzaţi tot liderii P.D. care l-au tolerat. P.D. protestează împotriva acţiunilor P.U.N.R., îl acuză pe Ioan Gavra de fals intelectual, de uz de fals, de abuz în serviciu, bineînţeles tot printr-o sesizare depusă la Parchetul General (6 mai).

-Camerele reunite ale Parlamentului trec la constituirea comisiei de anchetă asupra repartizării locuinţelor de către 380

1994

Parlament, Guvem şi preşedinţie. Preşedintele comisiei este Ioan Duţu (P.R.M.), vicepreşedinte Gheorghe Toduţ (P.L. '93), iar secretar Ioan Gavra (P.U.N.R.).

-Apare în viaţa politică românească şi un P.C.R. căruia T.M.B. îi acceptă cererea de înscriere ca persoană juridică. Victor Hâncu este organizatorul şi conducătorul noului P.C.R., care -se zice -are 4 000 de membri şi 20 de filiale.

• 4-8 mai. La Suceava cu ocazia Conferinţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România se înfiinţează Confederaţia Studenţilor din Romînia (C.S.R.) la care aderă 31 de organizaţii studenţeşti din toate centrele universitare, cu excepţia Aradului, Ploieştiului şi Piteştiului. Au lipsit Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti şi Uniunea Naţională Independentă a Studenţilor. în Conducerea Confederaţiei au fost aleşi: Ovidiu Donţu -preşedinte; Ovidiu Zară. Aurel Răcăţanu. Constantin Zgâmbău -vicepreşedinţi; Claudiu Stoicescu - secretar.

• 9 mai. Cinci parlamentari ai opoziţiei care fac parte din comisia pentru cercetarea cazurilor de corupţie depun la Birourile Permanente ale Camerelor Parlamentului un Raport separat privind rezultatele cercetărilor. Semnatarii acestui Raport (de câteva sute de pagini) îl acuză pe Romul Vonica de atitudine partizană, de muşamalizarea afacerilor în care sunt implicate nume sonore din Guvern şi din alte structuri ale puterii. Cei cinci au fost nevoiţi să redacteze un Raport separat pentru că Romul Vonica n-a acceptat să includă în Raportul comisiei documentele oferite de ei ceea ce îi determină să nu recunoască viabilitatea Raportului oficial, girat de Vonica. Cei cinci parlamentari (Ioan A.Mureşan, vicepreşedintele comisiei anticorupţie, senator Gâbor Koszokâr, membru, deputat Ioan Ghişe, membru, deputat Călin Nestor, membru, deputat Dorel Coc, membru) susţin printre foarte multe altele: „Lipsa de reacţie a celor aflaţi astăzi la guvernare şi care deţin toate instrumentele necesare diminuării acestui fenomen îngrijorător din societatea românească -CORUPŢIA - ne face să afirmăm că nu există voinţă politică motivată pentru restabilirea legalităţii şi a stării de normalitate în ţară". Una dintre măsurile propuse are în vedere .Asumarea răspunderii politice pentru faptele şi acţiunile întreprinse de membrii cabinetului Văcăroiu. Primul-ministru să înainteze demisia cabinetului pe care îl conduce. Aceasta ar crea posibilitatea găsirii unei noi formule guvernamentale, care, animată de o altă voinţă politică, ar putea opri dezastrul în care se află ţara şi ar orienta societatea românească spre normalitate".

381

1994

- U.E.O. propune statelor foste comuniste să devină „parteneri asociaţi". Nouă state, printre care şi România, răspund acestei oferte.

• 10 mai. P.L.'93 învinovăţeşte Guvernul pentru nepre-zentarea la timp a bugetului pe anul 1994 şi îi cere lui Ion Iliescu, printr-o scrisoare deschisă, să se implice în sancţionarea penală a lui Nicolae Văcăroiu şi Florin Georgescu pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice. Aceeaşi acuzaţie este formulată şi de la tribuna Parlamentului în prima zi a dezbaterilor proiectului Legii bugetului de stat pe anul 1994. P.L.'93 anunţă că va sesiza oficial cele două Camere şi Curtea de Conturi. Liberalii amintesc că proiectul de buget pe 1994 trebuia prezentat de Guvern din oct. 1993 (conform Legii finanţelor publice) şi că, în absenţa lui, de la începutul anului până la adoptarea bugetului cheltuielile făcute n-au nici o bază legală. După ce se trece la discuţiile propriu-zise pe marginea proiectului de Lege a bugetului, Florin Georgescu, ministrul finanţelor, prezintă bugetul ca bun, fiindcă asigură relansarea economiei, creşterea P.I.B. (produsul intern brut), a producţiei industriale, agricole, a protecţiei sociale şi înlesneşte infuzia de capital străin din partea organismelor fianciare internaţionale. Anterior, Florin Georgescu a recunoscut că bugetul pe 1994 este unul de austeritate, justificată prin intenţia de a stopa inflaţia şi de a respecta înţelegerile cu F.M.I., privind unele măsuri de politică economică. După optimismul ministrului finanţelor se face simţit pesimismul parlamentarilor opoziţiei, Mircea Ciumara (P.N.Ţ.C.D.), economist, consideră proiectul de buget pur şi simplu ilegal, antieconomic, antidemocratic, antisocial, antinaţional. Pornind de la aceste diferenţe de opinii, greu de ignorat, proiectul Legii bugetului pe 1994 va constitui, în şedinţele ce vor urma, o încercare grea pentru parlamentarii ambelor tabere.

• 10-11 mai. Ziarul Adevărul continuă să-1 acuze pe Adrian Năstase pentru deţinerea a patru locuinţe. O dată cu atacurile extrem de dure („Partidul învârtiţilor -Semnul electoral -CASA") ziarul publică şi replica lui Adrian Năstase (pe care-1 numeşte „Năstase Patrucase") în care sunt demontate, punct cu punct, acuzaţiile formulate de incisiva publicaţie. Şi recent înfiinţata comisie parlamentară care analizează felul în care au fost atribuite locuinţele unor demnitari (Guvern, Parlament.preşedinţie) primeşte din partea lui Adrian Năstase o scrisoare de explicaţii în legătură cu acuzele ce i se aduc.

• 11 mai. Consiliul de Administraţie al F.M.I. aprobă 382

1994

Acordul stand-by cu România, pe o durată de 19 luni, în care liiogramul de finanţare se ridică la 700 milioane dolari, sumă destinată consolidării rezervelor valutare ale ţării.

- Strasbourg. La Sesiunea Comitetului de Miniştri ai (Consiliului Europei, Teodor Meleşcanu semnează Protocolul 11 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor iMindamentale, considerat document cheie al Convenţiei şi care pievede, printre altele, dreptul cetăţenilor de a se adresa Curţii drepturilor omului.

• 12 mai. Conferinţă de presă organizată de parlamentarii opoziţiei care fac parte din comisia pentru cercetarea cazurilor de corupţie, Romul Vbnica, preşedintele comisiei, este din nou acuzat ia a încercat să acopere marile afaceri dubioase în care sunt Implicate persoane importante şi că datorită acestei preocupări vinovate comisia nu a putut lucra, multe documente hotărâtoare nefiindu-i puse la dispoziţie. Parlamentarii opoziţiei care au 11 îcercat să lucreze alături de Romul Vonica avertizează că actuala guvernare a permis transferarea ilegală a capitalului de stat în proprietate privată şi că politica economică a Guvernului va Impune ţării modelul economic şi social latino-american, adică o mână de magnaţi care controlează toate pârghiile puterii economice şi politice pe de o parte, iar pe de altă parte masele înfricoşate şi îndobitocite de sărăcie. Raportul separat al parlamentarilor opoziţiei îi numeşte şi pe cei consideraţi vinovaţi de extinderea corupţiei: Florin Georgescu, ministrul finanţelor, Ioan Oancea, ministrul agriculturii, George Ioan Dănescu, fostul ministru de interne, Paul Teodoru, fostul ministru al transporturilor, Viorel Hrebenciuc, secretarul general al Guvernului.

-La şedinţa Biroului Executiv al P.D.S.R., la care e prezent şi Ion Hiescu, se discută şi „cazul Năstase". Preşedintelui executiv al P.D.S.R. i se cere să explice afirmaţia pe care a făcut-o şi din care rezultă că în campania declanşată împotriva lui ar fi implicaţi şi unii membrii ai conducerii P.D.S.R, nemulţumiţi că în ultima vreme partidul a fost mai „dinamic". Totul s-a terminat cu bine, concluzia fiind că atacurile contra lui Adrian Năstase sunt de fapt atacuri la adresa P.D.S.R., fiindcă „e mai uşor să demolezi un partid, demolându-i liderii". Toată lumea a căzut de acord că numai opoziţia ar fi autoarea ofensivei împotriva lui Adrian Năstase, deci împotriva P.D.S.R., şi şi-a afirmat solidaritatea cu colegul de partid greu încercat.

• 13 mai. Ion Iliescu, prin Traian Chebeleu,neagă că 383

1994

preşedinţia ar fi implicată în campania de presă împotriva lui Adrian Năstase.

-în timp ce în Parlament se discută proiectul de buget pe 1994, căruia i se aduc critici de fond, premierul Nicolae Văcăroiu se află într-un turneu în America Latină - Brazilia, Peru, Paraguay.

-Brăila. Congresul Extraordinar al B.N.S. îl alege pe Dumitru Costin în funcţia de preşedinte al acestei confederaţii sindicale.

• 14 mai. Continuă turneele electorale ale partidelor politice (P.A.C. în judeţul Argeş, P.L.'93 în Dolj etc.)

• 16 mai. La invitaţia Parlamentului României soseşte în vizită la Bucureşti Egon Klepsch, preşedintele Parlamentului European. Au loc întâlniri cu Adrian Năstase, Oliviu Gherman, liderii grupurilor parlamentare, membrii ai Guvernului, Ion Iliescu etc.

-Subcomisia parlamentară de anchetă a „cazului Spiroiu" îl absolvă pe fostul ministru al apărării naţionale de acuzaţiile aduse de Corneliu Vădim Tudor.

• 17 mai. Curtea Constituţională decide că Legea impozitului pe venitul agricol contravine Constituţiei prin prevederea ca aceasta să intre în vigoare în 1994, încălcând astfel principiul care interzice aplicarea retroactivă a legilor.

-Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară, depune la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor un proiect de Lege a minorităţilor naţionale.

-Ion Iliescu promulgă Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

-Raportul Koriig Jansson, pe care raportorii Consiliului Europei l-au întocmit în urma vizitei efectuate în România, conţine numeroase critici la adresa funcţionării mecanismelor democratice în România (Politia şi S.R.I., sistemul judecătoresc, repararea nedreptăţilor şi restituirea de proprietăţi foştilor deţinători, avocaţii, homosexualitatea, mass-media, administraţia locală şi regională, bisericile, sindicatele, graţierea prezidenţială). în capitolul „Rezumat şi concluzii" se afirmă, printre altele: „Trebuie făcută totuşi observaţia că până în prezent numai o mică parte din angajamentele luate de autorităţile române cu ocazia admiterii în Consiliul Europei au fost respectate". Acest document va stârni reacţii de nemulţumire din partea unor oameni politici români şi va fi combătut în scris de unii membri ai delegaţiei parlamentare române la Consiliul Europei care vor înainta obiecţiile lor

384

1994

Secretariatului Consiliului Europei. • 19 mai. P.D.S.R. şi P.U.N.R. se aşază din nou la masa

11 atativelor pentru rediscutarea protocolului încheiat în luna febr. şi rămas fără efecte în plan practic, adică fără cooptarea P.U.N.R. la guvernare. Mai vechii aliaţi hotărăsc ca până la 1 iun. să aibă loc o nouă remaniere guvernamentală.

• 21 mai. împrumuturi, împrumuturi. Banca Mondială şi Grupul celor 24 de ţări industralizate au decis să acorde împrumuturi României (peste un miliard de dolari).

• 23 mai. Liderii P.N.Ţ.C.D. se preocupă de declaraţiile lâcute de Ion Iliescu în cursul vizitelor la Oradea şi Satu Mare unde preşedintele ţării ar fi afirmat că adoptarea Legii fondului funciar reprezintă cea mai mare greşeală din ultimii patru ani. (Ulterior Ion Iliescu a precizat că nu se referea la conţinutul Legii şi la împroprietărirea ţăranilor, ci la modul de aplicare a Legii.) P.N.Ţ.-iştii declară că nu-i mai miră atitudinile criptocomuniste ale lui Ion Iliescu, ci îi îngrijorează efectul negativ asupra privatizării al unor astfel de verdicte.

-Parchetul de pe lângă T.M.B. a declarat apel împotriva hotărârii de reînfiinţare a P.C.R.

• 24 mai. Rusia şi parteneriatul pentru pace. Miniştrii apărării ai ţărilor NA.T.O., reuniţi la Bruxelles, răspund pretenţiilor Rusiei formulate de ministrul apărării, Pavel Graciov. Rusia doreşte ca N.A.T.O. să-i recunoască statutul de mare putere şi să-i acorde un tratament privilegiat. Membrii NA.T.O. declară că sunt dispuşi să realizeze o relaţie mai strânsă cu Rusia în afara parteneriatului pentru pace, însă nu poate fi vorba de relaţii strategice sau speciale şi nici de dreptul de veto în anumite domenii. Rusia va semna totuşi acordul de parteneriat pentru pace, chiar la reuniunea miniştrilor apărării N.A.T.O. de la Bruxelles, obţinând şi unele atu-uri care se justifică prin calitatea ei de mare putere militară.

-Reprezentanţii opoziţiei iau atitudine faţă de afirmaţiile lui Ion Iliescu, făcute în cursul unei vizite în judeţul Bihor, conform cărora unii judecători şi-ar fi depăşit atribuţiile profesionale, adoptând hotărâri în favoarea foştilor proprietari ai imobilelor naţionalizate. Dinu Patriciu (P.L/93) consideră că Ion Iliescu „pune bazele unei dictaturi de catifea", depăşindu-şi mandatul prin imixtiuni în treburile unor instituţii de stat.

• 28-29 mai. Petroşani. Primul Congres naţional al minerilor. Participă ca invitaţi reprezentanţi ai preşedinţiei, Guvernului, ai unor ministere, parlamentari hunedoreni şi un 385

1994

singur lider de partid -Ilie Verdet Viorel Hrebenciuc, secretar general al Guvernului, e interesat ca sindicatele din minerit să fie unite. Minerii prezenţi la Congres hotărăsc să formeze un supersindicat care să consfinţească unitatea mişcării sindicale minereşti. Acesta a luat numele de Convenţia Minieră Creştin-Democrată „Sfânta Varvara" al cărei preşedinte a fost ales Miron Cosma. P.N.Ţ.C.D. va saluta apartenenţa la ideile creştin democraţiei a unui sindicat puternic, exprimându-şi speranţa că o nouă vizită la Bucureşti a minerilor, eventual la sediul P.N.Ţ.C.D., va decurge „ca între prieteni".

• 30 mai. Consiliul Naţional al P.L.'93. într-un apel adresat C.D.R. se propune să se declanşeze negocierile în vederea transformării C.D.R. în partid politic. Propunerea provoacă stupefacţie în rândurile opoziţiei şi reacţii nete de respingere a ofertei.

Corneliu Coposu: „Cred că propunerea P.L/93 nu urmăreşte altceva decât să evite tendinţa pozitivă de unificare într-un partid liberal a celor 7 fracţiuni liberale existente". Constantin Avramescu (P.S.D.R.): „Este o copilărie şi face parte din teribilismele cu care nea obişnuit P.L.'93". Ion Diaconescu: „Este o diversiune". Radu Vasile (P.N.Ţ.C.D.): „Ce a făcut P.L.'93 se numeşte show politic". Călin Popescu Tăriceanu: „O manifestare a complexului piticului de care suferă P.L.'93".

• 31 mai. Camerele reunite ale Parlamenentului adoptă proiectul Legii bugetului de stat pe 1994 cu 227 voturi pentru, 72 contra şi 31 de abţineri. P.D.S.R. şi aliaţii au votat pentru, iar partidele de opoziţie fie au votat contra, fie s-au abţinut.

-Comisia parlamentară de cercetare a cazurilor de corupţie a depus raportul final la Birourile Permanente ale Camerelor Parlamentului. Raportul cuprinde şi varianta parlamentarilor opoziţiei, ca şi un program legislativ pentru combaterea actelor de corupţie. La Birourile Permanente ale Camerelor mai exista încă un Raport al P.D., pe tema corupţiei, care încearcă să-1 contracareze pe cel instrumentat de Romul Vonica.

• 1 iun. în Camera Deputaţilor încep dezbaterile pe marginea proiectului Legii învăţământului. Mulţi parlamentari şi oameni politici o compară, prin importanţă, cu Constituţia şi se aşteaptă ca dezbaterile să fie de mai lungă durată şi de mare dificultate. U.D.M.R. a şi prezentat comisiei de specialitate a Camerei Deputaţilor un număr apreciabil de amendamente. Comisia a respins amendamentele, dar U.D.M.R. nu s-a resemnat ci le-a transmis lui Ion Iliescu împreună cu rugămintea de a

386

1994

interveni pentru adoptarea lor, • 2 iun. Revoluţionarii lui dec,'89 sunt din nou sub

balconul clădirii fostului CC. al PC.R De această dată sunt puţini, dar tot revendicativi. Ei cer ridicarea imunităţii parlamentare senatorilor Valeriu Momanu (P.D.S.R), Corneliu Vădim Tudor (P.R.M.) şi Adrian Păunescu (P.S.M.) pentru că au denigrat revoluţionarii şi Revoluţia din dec.'89 în plenul Senatului. Cei prezenţi cer ca tratativele să aibă aceeaşi regie ca în dec.'89: o delegaţie a parlamentarilor să iasă în celebrul balcon şi să înceapă discuţiile cu revoluţionarii. Oliviu Gherman nu acceptă jocul ci îi invită pe nemulţumiţii din stradă în sala de şedinţe a Senatului, pentru a le spune că numai ministrul justiţiei poate ridica imunitatea parlamentară în scopul începerii urmăririi penale. Oliviu Gherman întrevede o soluţie: o scrisoare a revoluţionarilor să ajungă la cei trei parlamentari pentru ca aceştia să hotărască ce e de făcut. La următoarea şedinţă a Senatului, revoluţionarii prezenţi în faţa clădirii îl determină pe Corneliu Vădim Tudor să ajungă la fotoliul său de senator printr-o intrare secundară.

• 3 iun. La Constanţa, un grup de revoluţionari încearcă să oprească accesul lui Corneliu Vădim Tudor în clădirea prefecturii. Au loc incidente între aceştia şi forţele de ordine convocate pentru a apăra prefectura ,dar şi staff-ul P.R.M. Odată salvat de mânia celor ce nuT agreează şi nu-1 doresc la Constanţa, Corneliu Vădim Tudor declară susţinătorilor P.R.M. că a fost informat despre un complot pe care îl pregăteşte opoziţia sub conducerea lui Petre Roman. Conform unui plan bine pus la punct va avea loc înlăturarea prin forţă a puterii, asasinarea lui Ion Iliescu şi instalarea regelui Mihai, şi toate acestea numai până la 17 iun. Imediat Colegiul Director al P.D. protestează împotriva afirmaţiilor lui Corneliu Vădim Tudor, pe care le consideră o diversiune periculoasă şi cere sesizarea Procuraturii Generale ca şi ridicarea imunităţii parlamentare a senatorului P.R.M. La rândul lui Corneliu Vădim Tudor se consideră ameninţat şi pretinde să i se ridice imunitatea parlamentară lui Petre Roman. Intervine şi S.R.I. precizând într-un comunicat că din datele pe care le are nu rezultă că Ion Iliescu, Guvernul şi celelalte structuri statale ar fi în pericol şi nici că ex-regeie Mihai ar reveni în România (6 iun.).

• 6 iun. Camera Deputaţilor se pronunţă în problema Legii de organizare şi funcţionare a Societăţilor naţionale de Radio şi Televiziune, Lege care a primit din partea Curţii Constituţionale verdictul de neconstituţionalitate pentru articolul care prevedea

387

1994

ca activitatea instituţiilor respective să fie controlată de comisiile parlamentare. La dezbaterea finală opoziţia insistă pentru a se menţine în Lege articolul pus sub semnul neconstituţionalităţii, încercând să demonstreze că e necesar ca Radioul şi T.V. să fie controlate de comisiile de cultură ale Parlamentului. Majoritarii nu acceptă să se instituie un control riguros la Radio şi T.V., prin intermediul comisiilor, ci îşi impun, prin vot, dorinţa de a lăsa cele două instituţii în grija plenului Parlamentului. în consecinţă opoziţia pierde ocazia de a-şi mai spune cuvântul despre activitatea Radioului şi T.V. pentru că dacă în comisii propunerile ei aveau şansa să se impună la vot, în plenul Parlamentului majoritarii pot avea de fiecare dată câştig de cauză, prin numărul voturilor. Reprezentanţii opoziţiei consideră că în acest caz Curtea Constituţională a cedat presiunilor puterii care insistă să-şi menţină controlul asupra celor două instituţii.

• 7 iun. în Senat continuă divergenţele pe marginea proiectului de lege care reglementează situaţia imobilelor naţionalizate. Opoziţia susţine să se restituie fiecărui fost proprietar toate proprietăţile imobiliare pe care le-a deţinut înainte de naţionalizare, iar majoritarii insistă pentru a se restitui câte un singur apartament şi doar dacă fostul proprietar locuieşte în prezent în apartamentul respectiv în calitate de chiriaş. în plus ei propun un amendament la lege care prevede ca toate hotărârile judecătoreşti pronunţate deja în favoarea foştilor proprietari, prin care aceştia şi-au redobândit locuinţele, să fie anulate.

-Parlamentarii de la Chişinău votează pentru schimbarea imnului naţional. Se renunţă la „Deşteaptâ-te române" în favoarea imnului (provizoriu) „Linîba noastră".

• 8 iun. Şi Senatul acceptă verdictul de neconstitu-ţionalitate formulat de Curtea Constituţională în legătură cu articolul ce prevedea (în Legea de organizare şi funcţionare a societăţilor naţionale de Radio şi Televiziune) ca activitatea Radioului şi Televiziunii să fie sub controlul comisiilor de cultură ale Parlamentului, Prin vot se impune soluţia preferată de majoritarii din Camera Deputaţilor: Radioul şi Televiziunea vor fi supuse controlului plenului Parlamentului.

• 9 iun. Colegiul Director al P.A.C. propune un set de principii care să conducă la reorganizarea C.D.R., dintre care cel mai important prevede transformarea C.D.R. într-o alianţă de partide politice, separată de formaţiunile nepolitice care ar urma să se constituie într-un Forum de Susţinere Civică a C.D.R. P.A.C. mai doreşte să se stabilească deja conduita electorală în cadrul

388

1994

C.D.R. -în Senat au loc controverse în legătură cu proiectul Legii

Imobilelor naţionalizate. Senatorul P.S.M., Gheorghe Răboacă, propune să fie restituite numai imobilele naţionalizate după 1950, deoarece înainte de această dată au fost naţionalizate doar ' li nobilele aparţinând „criminalilor şi trădătorilor de ţară". în această fază a dezbaterilor opoziţia părăseşte sala protestând împotriva .illrmaţiei senatorului socialist.

- Revoluţionarii lui dec.'93 (şi din Constanţa) îşi trimit icprezentanţii la Parchetul General - unde are loc o modestă manifestaţie -pentru a susţine cererea lor de ridicare a imunităţii parlamentare senatorilor Corneliu Vădim Tudor, Valeriu Moir.-mu, şi Adrian Păuiiiicu.

• 10 iun. Un grup de 20 de revoluţionari se apropie de locuinţa lui Corneliu Vădim Tudor unde scandează lozinci şi îşi exprimă cu voce ridicată păreri nu tocmai flatante despre senatorul P.R.M. Totul a durat lo-15 minute. La conferinţa de presă a P.R.M., Corneliu Vădim Tudor califică incidentul ca având o „gravitate excepţională" deoarece locuinţa i-a fost „atacată" de „vreo 20 de huligani" conduşi de infractorul de drept comun Nicolae Dide , secondaţi de presă, chiar şi de cea străină şi dirijaţi din umbră de Petre Roman. Corneliu Vădim Tudor se consideră victima unor acte de terorism politic.

-Conducerea P.N.Ţ.C.D. anunţă într-un comunicat că va declanşa, prin parlamentarii săi, procedura de suspendare din funcţie a lui Ion Iliescu, pentru că a atentat la independenţa puterii judecătoreşti, afirmând călinele decizii judecătoresc are dădeau câştig de cauză foştilor proprietari ai imobneior naţionalizate în defavoarea chiriaşilor n-ar fi fost luate legal. Preşedinţia răspunde, calificând atitudinea P.N.Ţ.C.D. drept „o ofensă inadmisibilă la adresa preşedintelui", „un act regretabil, penibil chiar pentru autorii lui". Peste câteva zile (14 iun.) liderii P.N.Ţ.C.D, şi P.D. vor hotărî sâ-1 invite pe Ion Iliescu în faţa Parlamentului pentru a-şi defini poziţia faţă de problema deciziilor judecătoreşti de restituire a imobilei "^ţionalizate foştilor proprietari.

• 13 iun. P.N.Ţ.C.D. nu acceptă u-i foi -naţiunile nepolitice să fie eliminate din Convenţie.

-Opoziţia anunţă că se retrage • I tterile proiectului Legii caselor naţionalizate pentru că majoritarii au adoptat un amendament prin care se prevede ca proprietarii să primească înapoi, în natură, doar locuinţa pe care c ocupă în prezent în

389

1994

calitate de chiriaşi, urmând ca pentru celelalte să fie despăgubiţi La o conferinţă de presă organizată ulterior se spune că Legea aşa cum pare să se contureze, e inacceptabilă, deoarece legifereaz furtul făcut de comunişti cu 50 de ani în urmă. Reprezentanţii opoziţiei cred că „senatorii puterii au primit instrucţiuni de undeva" pentru că „există o legătură între declaraţiile lui Ion Iliescu şi ceea ce a votat P.D.S.R.". Parlamentarii opoziţiei mai declară W vor medita la eventualitatea de a părăsi definitiv Parlamentul deoarece nu mai pot accepta să încurajeze „un parlamentarism de vitrină". A doua zi Valentin Găbrielescu citeşte în plenul Senatului declaraţia de retragere a opoziţiei de la dezbaterile respectivei legi. P.D. rămâne alături de majoritari.

• 16 iun. William Perry, ministrul apărării al S.U.A., îl primeşte la Pentagon pe omologul român Gheorghe Tinca, pentru o rundă de convorbiri asupra principalelor probleme ale securităţii şi asupra parteneriatului pentru pace. Cei doi miniştri semnează un memorandum de cooperare opţional între Ministerul Apărării al României şi Departamentul Apărării al S.U.A.

• 14-16 iun. C.N.S.L.R.-Frâţia. Alfa şi B.N.S. declanşează o grevă de protest. Peste 10 000 de oameni ocupă Piaţa Victoriei, hotărâţi să nu plece până nu vor obţine creşterea salariilor cu 50%, renunţarea la fondul admisibil pentru salarii, semnarea contractului colectiv de muncă ia toate nivelurile, indexarea obligatorie a salariilor. Sosesc grevişti din toată ţara, astfel încât greva ia proporţii îngrijorătoare pentru Guvern. După multe ore de tratative cu liderii celor patru confederaţii se semnează o conventie în care Guvernul îşi ia o serie de angajamente privind contractul colectiv de muncă şi creşterea salariilor. S-a mai obţinut şi suplimentarea bugetului pentru învăţământ, domeniu în care grevele cadrelor didactice (apr.-mai 1994} au pus sub semnul întrebării încheierea anului şcolar.

• 16-18 iun. Vizita în România a preşedintelui Adunării, Parlamentare a Consiliului Europei, Miguel Angel Martinez. Oaspetele va ţine un discurs în faţa Birourilor Permanente ale Camerelor Parlamentului şi se va întâlni cu personalităţi ale vieţii politice româneşti.

• 17 iun. Camerele reunite ale Parlamentului adoptă Legea de organizare şi funcţionare a Societăţilor naţionale de Radio şi Televiziune, eliminând, ca neconstituţional, articolul ce prevedea controlul activităţii acestor instituţii de către Parlament. Legea este promulgată de Ion Iliescu la numai două ore de la adoptarea în Parlament.

390

1994

-Preşedintele Ion Iliescu anunţă că nu se va prezenta în i ni Parlamentului, dar e dispus să aibă o întrevedere cu reprezentanţii C.D.R. şi P.D., însă aceştia resping oferta.

• 20 iun. Strasbourg. România a ratificat Convenţia asupra I liepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale a Consiliului i Uropei, împreună cu protocoalele adiţionale.

- Senatul adoptă (72 voturi pentru, 11 contra, 2 abţineri) l. /'.ca pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu i lestlnaţie de locuinţe, trecute în proprietatea statului după 6 mart. 1045. Opoziţia n-a luat parte la vot.

• 21-22 iun. Răspunzând invitaţiei, de a face o vizită în Komânia, preşedintele Cehiei, Vaclav Havel, are întâlniri cu Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, lideri ai partidelor de opoziţie şi personalităţi ale vieţii politice, culturale şi ştiinţifice româneşti.

• 22 iun. Opoziţia parlamentară a depus la Camera I )eputaţiloro moţiune de cenzură împotriva Guvernului Văcăroiu, •ieiiinată de 141 de parlamentari (P.N.Ţ.C.D., P.L.'93, P.A.C., P.S.D.R., P.E.R., U.D.M.R, P.D. ).

- Reprezentanţi ai U.D.M.R. şi bisericii Romano-Catolice protestează împotriva deciziei primarului Clujului de a face •i.i paturi arheologice în centrul oraşului.

• 23 iun. Camera Deputaţilor adoptă (206 voturi pentru, .',!) contra, 14 abţineri) Legea învăţământului. U.D.M.R. consideră legea inacceptabilă deoarece promovează discriminarea minori-ta(ilor şi nu respectă Constituţia.

• 27 iun. în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului se citeşte textul moţiunii de cenzură iniţiate de parlamentarii opoziţiei împotriva Guvernului Văcăroiu, acuzat că nu respectă ('onstituţia şi legile ţării, exemple fiind întârzierea cu care a prezentat Parlamentului proiectul Legii bugetului de stat pe 1994 şi prezenţa în echipa guvernamentală a 8 miniştri nevalidaţi de Parlament. Opoziţia a reuşit să strângă numărul minim de semnături necesare pe cererea de suspendare din funcţie a preşedintelui României.

-Sindicatele din învăţământ hotărăsc să înceteze acţiunile de protest (îngheţarea anului şcolar) declanşate la 20 mai, deoarece înţeleg să protejeze interesele elevilor şi să ţină cont de numărul tot mai redus al participanţilor la această acţiune.

• 28 iun. P.D.A.R, anunţă, printr-un comunicat, că retrage sprijinul acordat Guvernului care promovează o politică falimentară „de sărăcie şi incertitudine". Surpriza pe care o face P.D.A.R. este că se declară partid de opoziţie (de centru), gest

391

1994

care-i surprinde pe oamenii politici, iar Adrian Năstase chiar declară că va trata P.D A.R. în viitor ca pe un partid de opoziţie, cu toate consecinţele care decurg din noul statut adoptat de acest partid.

-Parlamentarii din opoziţie înaintează Camerei Deputaţilor cererea de suspendare din funcţie a preşedintelui ţării (167 de semnături), căruia i se impută declaraţii prin care încalcă principiul separării puterilor în stat şi principiul independenţei instanţelor judecătoreşti şi nesocoteşte dreptul de proprietate privată şi dreptul la moştenire. (Cu ocazia unei recente deplasări la Satu Mare, Ion Iîiescu a afirmat că „justiţia s-a pus ea însăşi în afara legii", judecând, cu o rapiditate condamnabilă, cauze în care a admis acţiunile foştilor proprietari şi le-a reconstituit dreptul de proprietate, dispunând evacuarea chiriaşilor. Ion Iliescu şi-ar fi dorit ca instanţele să respingă acţiunile foştilor proprietari în aşteptarea votării şi promulgării legii care trebuie să reglementeze situaţia caselor naţionalizate. Ion Iliescu a propus şi măsuri reparatorii: sentinţele pronunţate în favoarea foştilor proprietari să nu fie executate. Ulterior Ion Iliescu a susţinut că i s-au răstălmăcit afirmaţiile şi a pus la dispoziţia presei imprimarea pe bandă magnetică a discursului de la Satu Mare.) Birourile Permanente ale Camerelor Parlamentului au hotărât să convoace legislativul în sesiune extraordinară între 4 şi 7 iul. pentru a dezbate cererea opoziţiei privind suspendarea preşedintelui ţării.

• 30 iun. Guvernul Văcăroiu, în faţa unei noi moţiuni de cenzură, se află într-o poziţie şubredă. Conform sondajelor de opinie, popularitatea ia scăzut la cote fără precedent. în Parlament susţinerea aliaţilor nu mai e atât de sigură. P.U.N.R., formaţiunea care poate înclina balanţa votului într-o parte sau în cealaltă, ştie să se folosească de rolul de arbitru pe care i 1-a rezervat întâmplarea (s-a presupus că P.U.N.R. a pus condiţii dure P.D.S.R. pentru a vota împotriva moţiunii de cenzură). P.D.A.R. a trecut în opoziţie, iar P.S.M. e indecis în ce priveşte votul, dar decis în a critica politica Guvernului. Totuşi, P.S.M. crede ca şi altădată că „Guvernul e o pagubă pentru această ţară, dar opoziţia e o adevărată nenorocire". Dezbaterile au urmat un curs previzibil: parlamentarii P.D.S.R. şi-au apărat Guvernul, făcându-i exact atâtea reproşuri cât să nu se dezechilibreze şi să cadă, iar aliaţii P.D.S.R, chiar şi cei mai indecişi dintre ei, au avut grijă să nu facă gesturi definitive. N-au lipsit huiduielile, tropăielile, apostrofările, insultele. Nicolae Văcăroiu a urcat la tribună şi a susţinut cauza cabinetului său timp de peste o oră. Pe scurt,

392

1384

primul-ministru crede şi afirmă că are o echipă de specialişti de înaltă clasă (pe care corupţia nu i-a atins), un program economic foarte bun, iar ţara a început să se redreseze: „Dacă dvs. consideraţi că am greşit în acţiunea noastră care, iată, de un an şi mai 1 tine se dovedeşte viabilă şi deschide ţării perspectivele relansării şi ameliorării calităţii vieţii atunci acţionaţi în consecinţă. Noi avem convingerea că am lucrat pentru ţară, nu pentru a fi lăudaţi acum şi repudiaţi de istorie în viitor". Cum Nicolae Văcăroiu a fost mai degrabă criticat în sala Parlamentului, îi rămâne speranţa, conform unei sugestii din finalul discursului său, că va fi reabilitat de istorie. Care sunt obiecţiile opoziţiei, autoarea moţiunii de cenzură? Nicolae Manolescu: „moţiunea prezentată de opoziţie astăzi nu are drept scop, pur şi simplu, înlăturarea unui guvern neputincios şi iresponsabil. Scopul acestei moţiuni este, dimpotrivă, să permită formarea unui guvern capabil să scoată ţara la liman. Ne trebuie tuturor un guvern energic şi lucid. Culoarea lui politică are mai puţină importanţă în ochii oamenilor (•are duc greul acestei tranziţii de la comunism spre lumea a treia. Repet: spre lumea a treia. Am sperat cu toţii că vom trăi, mai devreme sau mai târziu, într-o ţară civilizată şi suntem pe punctul să coborâm sub nivelul de mizerie din trecutul comunist şi să fim guvernaţi, în locul nomenclaturii de până mai ieri, de către o mafie cu nimic superioară moral, dar, cu siguranţă, încă şi mai hrăpăreaţă. Corupţie, haos economic şi inegalitate socială, iată ce ne-a adus Guvernul, după cum indică toate sondajele de opinie". Pentru a se face cât mai bine înţeles, Horia Rusu face trimiteri la domeniul fotbalului: „De două ori aţi refuzat să sancţionaţi faulturile la nivelul de trai al cetăţeanului, faulturile la adresa reformei şi economiei de piaţă [...] a sosit momentul, stimaţi parlamentari din majoritate, să acordaţi cartonaşul roşu domnului Nicolae Văcăroiu, acest Jean Vlădoiu al politicii româneşti". (Jean Vlădoiu, un jucător de fotbal celebru prin gafele sale de pe teren, era oaia neagră a fotbalului românesc în acel moment.)

Moţiunea de cenzură a fost respinsă cu 227 de voturi contra şi 208 pentru. P.DA.R. a votat pentru, P.S.M. (cu două excepţii) s-a abţinut de la vot, P.U.N.R. s-a hotărât în ultimul moment să zică nu moţiunii, deşi a criticat programul de privatizare al Guvernului şi alte orientări ale programului Văcăroiu, cerând chiar demisia lui Mircea Coşea. (Aşa cum supratitrează Adevărul ..Bine şifonat, Guvernul scapă totuşi basma curată".)

• 1 iul. La 5 'dinţa Consiliului Naţional al P.D.S.R., se discută despre privatizare, ca şi despre prevenirea şi combaterea

393

1994

fenomenului infracţional pe baza datelor furnizate de un raport întocmit de ministrul de interne, Doru Ioan Tărăcilă. Romul Vbnica, preşedintele comisiei parlamentare de cercetare a cazurilor de corupţie, îşi aduce aminte de unele exemple de corupţie încă nedezvăluite: membrii P.D.A.R, P.S.M., P.D. Romul Vbnica declară că P.D. şi P.S.M. sunt „partide corupte" aşa cum corupţi sunt şi Petre Roman sau Theodor Stolojan. Deputatul Ion Bivolaru citeşte un comunicat, semnat de 74 de deputaţi ai P.D.S.R., în care se aduc critici partidului de guvernământ pentru atitudinea îngăduitoare faţă de actele de corupţie care privesc chiar structurile P.D.S.R. (modul incorect în care se fac numirile în cadrul Departamentului Administraţiei Publice Locale, formarea unor grupuri de interese în interiorul partidului etc.)

• 4 iul. în şedinţa comună a Camerelor Parlamentului, Ioan Mureşan (P.N.Ţ.C.D.) citeşte cererea de suspendare din funcţie a preşedintelui ţării, semnată de 167 de parlamentari din opoziţie. Ion Iliescu răspunde acuzaţiilor formulate în cererea de demitere - încălcarea unor prevederi constituţionale - printr-o scrisoare adresată Parlamentului şi citită de Adrian Năstase. Preşedintele nu neagă nimic din ceea ce a afirmat la Satu Mare, pentru că prin nimic n-a încălcat Constituţia, imputările opoziţiei având ca puncte de plecare simple răstălmăciri ale declaraţiilor sale. Parlamentarii rămân în aşteptarea verdictului Curţii Constituţionale în legătură cu această problemă. Iar oamenii politici, cei din stânga eşicherului politic, sunt (aşa cum observă Ion Cristoiu în unul dintre editorialele publicate în Evenimentul zilei) aproape paralizaţi de stupefacţie şi indignare ca faţă de păcatul originar. Se fac simţite încă o dată reflexele de obedienţă şi idolatrie faţă de conducătorul ţării, formate în deceniile din urmă.

9 6 iul. Curtea Constituţională decide că declaraţiile lui Ion Iliescu, incriminate de membrii opoziţiei în cererea de suspendare din funcţie a acestuia, nu constituie o încălcare gravă a prevederilor Constituţiei. Decizia a fost adoptată în unanimitate.

• 7 iul. Şi Parlamentul respinge (242 voturi contra, 166 pentru) cererea opoziţiei de suspendare din funcţie a preşedintelui ţării.

-Curtea Supremă de Justiţie adoptă cererea de casare a hotărârii T.M.B. formulată de P.N.L.-aripa Quintus, privind existanţa legală a P.N.L. prin aripa Câmpeanu.

• 8 iul. Recenta schimbare de conduită politică a P.DA.R. nu rămâne fără consecinţe pentru Victor Surdu. Unii membri ai

394

1994

partidului sau chiar filiale judeţene condamnă decizia pe care io atribuie exclusiv preşedintelui partidului şi sunt la un pas (pe care îl şi fac) de a trece la P.D.S.R. Există chiar şi o propunere de (lemitere a lui Victor Surdu, dar există şi P.D.A.R.-işti care cer o mai fermă delimitare faţă de P.D.S.R. Cum P.DA.R. face parte, alături de P.U.N.R., din Blocul Unităţii Naţionale, Gheorghe Funar la şi el atitudine. Liderul P.U.N.R. crede că gestul lui Victor Surdu a fost comandat de la Cotroceni pentru ca în urma autodistrugerii I'. I ).A.R. (ceea ce a făcut Victor Surdu cu partidul său înseamnă, pentru Gheorghe Funar, autodistrugere) şi a structurilor sale la sate, P.D.S.R. să-i ia locul şi să-şi extindă structurile şi în mediul rural. Totuşi la şedinţa Comitetului Director al P. D A.R. se reafirmă apartenenţa partidului la opoziţia care face o „politică de centru" şl se promite Guvernului „un sprijin selectiv".

-în urma protestelor U.D.M.R., Ministerul Culturii hotărăşte sa înfiinţeze o comisie de specialişti care să decidă în privinţa oportunităţii săpăturilor arheologice începute la Cluj, în Piaţa I Inirii, la ideea lui Gheorghe Funar. Lucrările sunt sistate până la pronunţarea verdictului de către această comisie. în Parlamentul ungar (4 iul.) s-a cerut protecţie din partea O.N.U. pentru statuia lui Matei Corvin din Cluj-Napoca, considerată simbolul identităţii naţionale a maghiarilor din România, simbol ameninţat de săpăturile arheologice începute de Gheorghe Funar in acest oraş.

• 9 iul. Convenţia Naţională a P.A.C. propune un program de restructurare a C.D.R. în conformitate cu cerinţele electoratului in continuă schimbare. PAC. doreşte ca C.D.R. să devină o alianţă intre egali (P.N.Ţ.C.D. reacţionează, înţelegând că i se uzurpă rolul de lider al Convenţiei), care să adopte hotărârile prin consens; deciziile politice să aparţină formaţiunilor care trebuie să aibă competenţe diferite faţă de formaţiunile care nu sunt partide; listele electorale să fie alcătuite după criteriul valorii candidaţilor şi nu pe baza reprezentării în teritoriu a partidelor; P.N.L. (Quintus) să revină cât mai grabnic în C.D.R.; C.D.R. să-şi definitiveze o strategie politică coerentă care să poată constitui alternativa proprie de guvernare. Comitetul Naţional P.A.C. mandatează conducerea partidului să continue negocierile cu P.N.L. pentru revenirea acestuia în C.D.R. şi pentru realizarea unei alianţe liberale, la care să poată adera şi alte partide.

- Sesiunea extraordinară a Consiliului Reprezentanţilor U.D.M.R. Liderii maghiari socotesc că a venit vremea să recurgă la nesupunere civică, adică la neaplicarea acelor legi care nu le

395

1994

sunt pe plac. • 10-12 iul. Are loc vizita în România a premierului chinez

Li Peng. împreună cu soţia sa, Zhu Lin, oaspetele chinez îşi aniversează 38 de ani de căsnicie la podgoria Murfatlar şi are o serie de întâlniri de afaceri la Constanta. în Bucureşti, Li Peng

. este primit de Ion Iliescu şi Nicolae Văcăroiu. Se semnează şi acorduri economice, România ocupând primul loc din Europa de Est în ce priveşte colaborarea pe plan economic cu China.

• 12 iul. La şedinţa Consiliului C.D.R. liderii formaţiunilor componente discută despre modalităţile posibile de structurare şi funcţionare a alianţei. P.L.'93 propune ca C.D.R. să se transforme într-o „formaţiune politică de culoare unitară". („Nu poţi câştiga alegerile cu un ghiveci de tip forum" - crede Dinu Patriciu.) P.A.C. şi P.S.D.R. doresc o alianţă între partide egale, după excluderea formaţiunilor civice; P.N.Ţ.C.D. îşi păstrează punctul de vedere conform căruia ierarhizarea partidelor în cadrul C.D.R., chiar dacă ar putea suferi unele corecturi, tot ar trebui să respecte ponderea şi gradul de audienţă ale fiecărui partid. Discuţia despre viitoarea structură a C.D.R. rămâne deschisă, iar unii comentatori politici o consideră mărul discordiei în Convenţie. La închiderea şedinţei Emil Constantinescu declară presei că C.D.R. e departe de a se scinda, aşa cum se aşteaptă în anumite medii, că toţi reprezentanţii formaţiunilor componente s-au pronunţat pentru unitatea şi activitatea eficientă a C.D.R. care se confruntă într-adevăr cu o „criză de creştere", firească la această alianţă care vrea să răspundă încrederii electoratului.

• 15 iul. Ion Iliescu adresează un apel Consiliului Reprezentanţilor U.D.M.R. prin care îi invită pe liderii U.D.M.R. să adopte o conduită compatibilă cu normele statului de drept. Preşedintele ţării consideră că recenta hotărâre a Consiliului Reprezentanţilor U.D.M.R. prin care populaţia maghiară este îndemnată la nesupunere civică şi la acţiuni de protest în masă ca reacţie la proiectul Legii învăţământului reprezintă o formă de ameninţare îa adresa instituţiilor statului de drept.

• 16 iul. Triest. Au loc lucrările reuniunii, la nivel de şefi de guverne, a statelor membre ale Iniţiativei Central-Europene (I.C.E.), organism de cooperare regională la care au aderat 10 state (Austria, Italia, Bosnia Herţegovina, Croaţia, Cehia, Ungaria, Macedonia, Polonia, Slovacia, Slovenia), iar alte patru ţări (România, Belarus, Bulgaria, Ucraina) au statut de membre asociate. în discursul rostit în plenul reuniunii, premierul Nicolae Văcăroiu afirmă hotărârea României de a deveni membru cu

396

1994

drepturi depline al I.C.E. • 17-18 iul. William Perry, ministrul american al apărării,

vizitează România în cadrul unui turneu în câteva ţări din sudul şi estul Europei (Bulgaria, Macedonia, Grecia, Albania, Turcia, Croaţia şi Italia). Intenţia administraţiei americane este să dea un semn de încurajare ţărilor foste comuniste care au ales calea democraţiei şi, eventual, să demonstreze că interesul S.U.A. pentru Europa nu se mai opreşte la graniţa cu Ungaria. William Perry va avea întâlniri cu Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, miniştri şi oameni politici români.

• 18 iul. Valentin Gabrielescu anunţă că P.N.Ţ.C.D. consideră necesar să se păstreze grila electorală a C.D.R., de la alegerile din 1992. Senatorul ţărănist apreciază că adevărata pondere a P.N.Ţ.C.D. în C.D.R. este de 50% şi, în consecinţă, acest partid nu poate accepta să fie egal cu măruntele şi numeroasele partide liberale sau de altă orientare care suferă de vedetism şi „au tulburat apele" cu propunerile lor ridicole de restructurare a C.D.R. Dacă sunt nemulţumite şi au curajul să se afirme pe cont propriu, pot să se desprindă de C.D.R., dar, adaugă senatorul P.N.Ţ.C.D., „cine o face, se sinucide politic".

-P.S.M. are mai multe motive să se simtă jignit de fratele mai mare P.D.S.R.. Cel mai serios motiv de nemulţumire este că, deşi toată lumea simte că bate din nou vânt de remaniere guvernamentală, P.S.M. n-a fost consultat. Dacă ar fi fost consultat, ar fi spus că nu este de acord cu schimbarea unor demnitari din Ministerul Agriculturii, numai ca represalii faţă de P.D.A.R.

• 19 iul. Comisia Ministerului Culturii aprobă efectuarea sondajelor arheologice în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca, cu condiţia să se asigure integritatea statuii lui Matei Corvin.

• 21 iul. P.N.L. şi PAC. semnează protocolul de constituire a Alianţei civic-liberale „Liberalii". Articolul cinci al protocolului prevede că alianţa este accesibilă oricărui partid dispus să respecte principiile acestui document. Chiar dacă partidele componente ale Alianţei îşi păstrează identitatea, acţiunea finalizată a lui Mircea Ionescu Quintus şi Nicolae Manolescu creează un precedent: trecerea de la discursul despre unirea liberalilor la unirea propriu-zisă. Momentul pe care toţi oamenii politici îl consideră important (protagoniştii îl declară chiar un moment istoric) nu este onorat şi de prezenţa celorlalţi lideri liberali care îl evaluează de la distanţă. (P.N.L.C.D., teoretic un partid care militează pentru reîntregirea liberalilor, s-a retras în ultima clipă de la tratativele cu P.A.C. şi P.N.L.) La numai câteva ore după semnarea

397

1994

protocolului, A.C. ţine să atragă atenţia că nu are nici o legătură cu Alianţa cMc-liberală şi că nu doreşte ca asemănarea numelor să creeze impresia greşită că ar exista o asemenea legătură. Unii comentatori ai politicii consideră că apariţia Alianţei dovedeşte mai degrabă tendinţele centrifuge din interiorul C.D.R. (care s-ar putea să nu câştige P.N.L. ci să piardă P.A.C.}, decât intenţia de coeziune a liberalilor. Deşi toţi liberalii par obsedaţi de mereu amânata lor unificare, gestul celor două partide este privit fie cu neîncredere, fie cu ironie. Dinu Patriciu consideră Alianţa liberală „o alianţă împotriva naturii". Şi alţi liberali sau membri ai C.D.R. s-au grăbit să pună etichete care fac ca într-adevăr viitorul Alianţei liberale sau a alianţelor liberale să rămână mai departe nesigur: „diversiune a puterii", „spectacol politic reuşit", „o abstracţiune fără suport doctrinar".

-Parlamentul Republicii Moldova adoptă prin vot (81 pentru, 19 împotrivă) articolul 13 din Constituţie, conform căruia limba oficială a ţării este limba moldovenească.

• 22 iul. La Palatul Victoria, Mircea Coşea, preşedintele Consiliului pentru Coordonare, Strategie şi Reformă Economică, prezintă, mai întâi ziariştilor, proiectul Programului de privatizare în masă. Guvernul înţelege să acorde fiecărui cetăţean care a împlinit 18 ani o parte din patrimoniul naţional sub forma cuponului nominativ de privatizare în valoare de aproximativ un milion. Cu acest cupon, cetăţeanul român va putea deveni acţionar la una dintre întreprinderile propuse pentru privatizare. Astfel, Guvernul Văcăroiu lansează acţiunea „omul şi cuponul", sau „omul şi milionul", care îi găseşte pe români destul de sceptici în legătură cu şansele lor de a deveni cu adevărat milionari. Iniţiativa Guvernului va fi susţinută de aliaţii P.D.S.R. şi aspru criticată de opoziţie (Adrian Severin - „cacealma politică şi un furt economic").

• 27 iul. Pentru a-şi demonstra intransigenţa în legătură cu cazurile de corupţie, primul-ministru îl destituie pe prefectul judeţului Dolj, Alexandru Tobă, de ale cărui abuzuri şi ilegalităţi s-a ocupat cu insistenţă ziarul Adevărul unde se afirmă că P.D.S.R. ştia cu ce se ocupa Tobă în Dolj, dar a încercat să muşamalizeze scandalul, manevră imposibilă datorită dezvăluirilor din paginile cotidianului. Mulţumit de această nouă victorie împotriva corupţiei Adevărul (29 iul.) îşi regăseşte umorul chiar şi faţă de cazul Tobă: „După ce prefectul de Dolj, prof. univ. dr. Tobă Alexandru, şeful corupţiei din Craiova, a fost dat afară în urma anchetelor demascatoare din ziarul nostru, dl.Oliviu Gherman, vecinul lui de scară, a căzut pe gânduri, neştiind ce alt locatar să numească

398

1994

ni luucţia administrativă nr. 1 din Bănie. «Să-1 pun pe ăl' de la iilllmul etaj, să-1 pun pe cel de la parter...» Nu ne facem griji, pAnă la urmă domnul preşedinte al P.D.S.R. se va descurca: locuieşte într-un bloc bine dotat (cu cadre)".

• 29 iul. Braşov. La şedinţa Consiliului Judeţean al P.RM., GOI iducatorii partidului îşi declară îngrijorarea în legătură cu con-tlnua degradare a situaţiei economice a ţării. Corneliu Vădim Pudor se gândeşte chiar să sancţioneze Guvernul, retrăgându-i iprijinul, deoarece i se pare că echipa Văcăroiu abuzează de bunăvoinţa P.R.M. - „au impresia că o să-i ţinem în spate la nesfârşit". O altă voce consideră că „Nu putem să mergem alături de P.U.N.R. şi P.D.S.R. la sinucidere". Sinucigaşul P.U.N.R. se allá însă la masa tratativelor cu premierul Văcăroiu (28 iul.).

-O delegaţie formată dinloan Gavra, Vaier Suian şiValeriu Tabără dă un ultimatum Guvernului: până la 1 aug. să se treacă la curăţenia generală a aparatului guvernamental şi a ministerelor, In urma căreia să se renunţe la 30-50% din personal, inclusiv la acei miniştri acuzaţi de corupţie. Presa a mai aflat că la acea întrevedere P.U.N.R. a indicat şi ce miniştri să fie schimbaţi: loan Oancea, de la agricultură, Iulian Mincu (ministrul sănătăţii) şi Viorel Hrebenciuc, secretarul general al Guvernului. Probabil că l'.U.N.R.-iştii ştiau că doar scaunul ministrului agriculturii era şubred de aceea au şi venit cu o piesă de schimb pentru acesta -

Valeriu Tabără. - Continuă evaluările Programului de privatizare al

Guvernului. Constantin Avramescu, vicepreşedintele P.S.D.R., consideră că această importantă măsură legislativă a fost luată în cel mai pur „stil ceauşist", efectele ei fiind comparabile cu acelea ale părţilor sociale din vremea dictaturii care dădeau impresia cetăţenilor că sunt şi ei beneficiarii unor procente din profiturile realizate de economia naţională, totul fiind atunci doar o măsură propagandistică. Constantin Avramescu crede că se încearcă o reparaţie formală fată de cei care şi-au vândut certificatele de proprietate. înaintea cupoanelor nominative populaţia a primit certificate de proprietate nenominale, în cadrul aceluiaşi program de privatizare, pe care cei mai mulţi le-au vândut. Presa a comentat mult faptul că aceste certificate au fost vânate de personaje politice importante, printre cei acuzaţi de a fi acumulat rezerve considerabile de certificate, fiind şi Constantin Bebe Ivanovici, P.D.S.R., şi Viorel Hrebenciuc.) Vicepreşedintele P.S.D.R. mai apreciază că noua iniţiativă a Guvernului este nerealistă şi demagogică, deoarece propune nişte termene foarte strânse pentru

399

1984

realizarea împroprietăririi cu cupoane a populaţiei, termene c cu siguranţă vor fi mult depăşite, apoi, ceea ce-i grav, în u împroprietăririi statul va rămâne stăpân pe 70% din capi populaţiei revenindu-i un procentaj nesemnificativ (30%). Şi reprezentanţi ai opoziţiei au părerea că „privatizarea â Văcăroiu" este de fapt o temporizare a privatizării. Referindu-s la viitoarele dezbateri parlamentare pe marginea acestui proiec de lege, Horia Rusu anunţă: „Noi nu vom fi de acord să legifen5

haosul din capul domnului Văcăroiu". -Victor Ciorbea, preşedintele C.N.S.L.R.-Frăţia, afirmă ci

vechiul său coleg din mişcarea sindicală, Miron Mitrea, nu mal are răbdare şi s-a hotărât să devină om politic, gusturile sale mai recente dirijându-1 către P.D.S.R., la care va ajunge printr-a mişcare ocolitoare. întâi va fi ales preşedinte al Partidului Solidarităţii Sociale, apoi acest partid va fuziona cu P.D.S.R., lui Miron Mitrea acordându-i-se, conform uzanţelor, postul de vicepreşedinte al P.D.S.R.

-Asociaţia Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina" protes tează energic împotriva a ceea ce consideră a fi „o hotărâre iresponsabilă" a Parlamentului de la Chişinău, adică adoptarea ca limbă de stat a limbii moldoveneşti, una şi aceeaşi cu limba i română. Frontul Popular Creştin Democrat din Basarabia a dat I publicităţii un memorandum în care consideră că recent adoptata 1 Constituţie conţine prevederi antidemocratice, discriminatorii, ] represive şi antinaţionale (instituţionalizează şi legitimizează 1 regimurile separatiste de laTiraspol şi Comrat, legitimizează teoria 1 stalinistă despre existenţa „limbii moldoveneşti" şi „a poporului 1 moldovenesc" diferite de limba poporului român, limba rusă dobândeşte din nou statut privilegiat şi păstrează structura dej tip sovietic a administraţiei locale). Constituţia urmează să intre în vigoare la 27 aug., dar până atunci Frontul Popular intenţionează să strângă semnături de la populaţie, în vederea revizuirii textului legii legilor din Republica Moldova. Guvernul României constată, cu regret, că prin Constituţia adoptată de Parlamentul Republicii Moldova şi promulgată de Mircea Snegur la 29 iul. 1994 se neagă caracterul de stat românesc al acestei ţări, ceea ce duce la încurajarea atitudinilor antiromâneşti ce se fac auzite chiar în Parlamentul Moldovei, conform cărora, printre altele, România ar primejdui independenţa Republicii Moldova. Oamenii politici de la Chişinău consideră că declaraţia Guvernului României va conduce la înrăutăţirea relaţiilor dintre cele două state şi atrag atenţia Bucureştiului că după 27 febr.'94, la Chişinău j

400

1994

it venit la putere alt partid decât cele precedente. 30 iul. La Congresul Convenţiei Solidarităţii Sociale aceasta

(Icvine Partidul Solidarităţii Sociale din România, iar Miron Mitrea este ales preşedinte al partidului.

-Continuă greva generală declanşată (28 iul.) de Federaţia Sindicatelor Miniere Rovinari la exploatările carbonifere Rovinari, Roşia şi Pinoasa, aparţinând de sucursala Rovinari a Regiei Autonome a Lignitului (R.A.L.) Târgu Jiu. Paralel, au intrat în greva loamei liderii minerilor din Motru, Rovinari, Mehedinţi, Albeni. Minerii au refuzat propunerea conducerii R.A.L. Târgu Jiu de a aloca 4 miliarde pe lună pentru a asigura creşterea salariului minerilor din unităţile afectate de grevă cu 15 000 lei lunar. Minerii sunt hotărâţi să rămână în grevă pentru a obţine un răspuns lavorabil la revendicările lor, iar Miron Cosma declară căi susţine. Se anunţă nu doar greve, ci şi marşuri şi mitinguri zilnice.

-Au loc lucrările Forumului Naţional al Agricultorilor l'.D.S.R. Personalităţile prezente - Oliviu Gherman, Adrian Năstase, Alexandru Lăpuşanu -îşi mărturisesc păcatul de a se li ocupat mai puţin de agricultură, pe care o consideră şansa redresării economice a ţării. Forumul reprezintă dovada că autocritica P.D.S.R. nu este formală şi că partidul are intenţii serioase în ce priveşte agricultura. în consecinţă câţiva specialişti ai P. DA. R. (care încă nu şi-au dat demisia din acest partid) sunt plasaţi în funcţii de conducere în P.D.S.R. (Victor Neagu, vicepreşedinte P.D.S.R., şi alţi patru membri P.D.A.R., şefi de departamente ale P.D.S.R. specializate în agricultură), de unde vor putea să se implice în redresarea acestui domeniu. (Victor Surdu protestează împotriva sistemului de racolări din P.D.A.R. pus la punct de P.D.S.R.) Delegaţia Permanentă a P.D.S.R. hotărăşte să constituie un Consiliu Consultativ al Forumului Naţional al Agricultorilor, care să aibă un Comitet Director. Din aceste structuri urmează să facă parte specialişti în agricultură printre care se află şi Angelo Miculescu, socrul lui Adrian Năstase. Ziariştii de la Adevărul comentează evenimentul sub tidul „Aspirând dizidenţi de peste tot P.D.S.R. măreşte poza de familie". Având motivele sale, Gheorghe Dumitraşcu va afirma foarte curând: „P.DA.R. nu mai există. Mă şi întreb dacă a existat vreodată. Acolo există doar un om surd la realităţi".

• 1 aug. Salariaţii sucursalelor R.A.L. Târgu Jiu (74 000) declanşează grevă generală având aceleaşi revendicări ca minerii exploatărilor carbonifere din Gorj: prima treaptă de salarizare să fie de peste 165 000 lei, să se acorde un spor de fidelitate de 15%

401

1994

o

şi o primă de 100 000 lei de Ziua Minerului, pentru fiecare salariat al Regiei..

- Premierul Nicolae Văcăroiu îl vizitează pentru a doua oară pe Ion Iliescu la spitalul Elias (unde a suferiţp operaţie de colecist), cu câteva ore înaintea externării preşedintelui a cărui stare de sănătate a evoluat normal în timpul operaţiei şi după. Presa a acordat o atenţie maximă colecistului prezidenţial care a făcut obiectul unor articole patetice, eseuri, reportaje, desene şi chiar caricaturi.

-Nici Andruţa Ceauşescu (fostul comandant al Şcolii de Securitate de la Băneasa) nu se simte bine. Descoperind că suferă de tensiune oscilantă şi cardiopatie ischemică cronică, fratele dictatorului a mai făcut o cerere prin care solicită prelungirea întreruperii detenţiei pentru încă 6 luni, fireşte din motive de sănătate. T.M.B. admite cererea urmând ca Andruţa Ceauşescu să-şi îngrijească sănătatea în libertate.

-In minele aparţinând Regiei Autonome a cuprului Deva, s-au autoblocat aproximativ 7 000 de mineri, în semn de solidaritate cu grevele minerilor din ultimele zile şi mai ales cu greviştii foamei. Minerii hunedoreni cer să vină la ei acasă, pentru negocieri, o comisie guvernamentală. La Târgu Jiu minerii ameninţă că vor bloca intrările în oraş şi drumurile naţionale dacă nu se va prezenta, pentru tratative, ministrul transporturilor.

- P.D.A.R. se reface completându-şi schema la vârf cu 4 noi vicepreşedinţi (Constantin Grigorescu, Constantin Sofronie, Petre Ştefan, Didina Stănescu) şi 2 senatori (Victor Stoicescu, Corneliu Moldovan - evadaţi din P.R.M.) cooptaţi în Biroul Executiv. Grupul parlamentar P.D.A.R. are deci 6 membri. Lui Victor Surdu nu-i mai ajung cuvintele pentru a califica ofensiva P.D.S.R. de intimidare şi racolare a membrilor P.D.A.R.

• 3 aug. Emil Constantinescu deschide lucrările Consiliului C.D.R. „Unitatea Convenţiei nu se discută, ea există. Problema noastră e de a decide asupra unei structuri organizatorice cât mai clare, cât mai flexibile, cât mai eficiente, atât la centru cât şi în teritoriu. în faţa ofensivei P.D.S.R. care doreşte să devină un partid-stat, nu mai avem timp pentru căutări prea complicate sub aspect organizatoric, nici pentru a menaja prea multe sesibilităţi individuale". Dacă C.D.R. nu mai e dispusă să menajeze sensibilităţile individuale atunci hipersensibilii din Convenţie se menajează singuri, de exemplu, lipsind de la şedinţele Consiliului unde se ştia că trebuie să se adopte hotărâri importante în legătură cu structurile organizatorice şi conduita viitoare a

402

1994

C.D.R. Lipsesc Corneliu Coposu (absentă scuzabilă datorită unor serioase probleme de sănătate), Sergiu Cunescu, Constantin Avramescu, Nicolae Manolescu. Cei prezenţi au redactat un act adiţional la protocolul din febr. 1993 privind organizarea C.D.R. Actul adiţional prevede ca protocolul să fie completat, în două luni, cu un protocol electoral care să confirme principiul ierarhizării partidelor participante la alegeri, conform reprezentării lor în teritoriu. Se renunţă şi la ideea conducerii prin rotaţie a C.D.R,, stabilindu-se ca preşedintele acesteia să fie candidatul unic al C.D.R. la viitoarele alegeri prezidenţiale. Actul adiţional urmează să intre în vigoare la 15 aug. 1994, iar partidele care nu îl semnează până la această dată se vor putea considera retrase din C.D.R. în această etapă P.A.C. nu a semnat actul adiţional (invocând noutatea hotărârilor ce se cer analizate în cadrul partidului) care a făcut abstracţie de toate propunerile partidelor componente ale C.D.R, privind restructurarea alianţei.

-Guvernul sesizează Parchetul General pentru începerea urmăririi penale împotriva deputatului Raymond Luca (P.L.'93) şi declanşează procedurile de ridicare a imunităţii sale parlamentare. Tânărul liberal exasperat de prestaţia guvernanţilor se face vinovat de a -şi fi vărsat năduful într-un interviu, portretizându-i drept „corupţi", „escroci", „adunătură de borfaşi şi de incapabili", „tâmpiţi". Pentru flecare calificativ deputatul de Sibiu a adus şi argumentele pe care le-a considerat concludente, astfel încât nu înţelege să retracteze nimic din ce a afirmat, nici după ce a fost ameninţat cu represalii de către cei vizaţi. Comitetul Director al P.L/93 califică reacţia Guvernului o acţiune în forţă, de intimidare a celor care îşi exprimă liber opiniile. Foştii membri ai conducerii P.L.'93 consideră că afirmaţiile colegului lor păcătuiesc printr-o formă neacademică, dar trimit la fenomene reale asupra cărora liberalii au atras atenţia de nenumărate ori. Cei mai mulţi dintre reprezentanţii celorlalte partide din opoziţie declară că nu sunt de acord cu violenţele de limbaj, dar nici cu metodele Guvernului de intimidare a unui parlamentar.

• 4 aug, Tribunalul judeţean Gorj decide că greva minerilor e legală deoarece e vorba de continuarea conflictului de muncă suspendat la 28 ian. 1994 de C.S.J., cu condiţia respectării graficului de măsuri prin care R.A.L. Târgu Jiu trebuia să rezolve revendicările minerilor. Cum dovada rezolvării revendicărilor nu există, greva este legală. Dumitru Popescu negociază cu liderii sindicali şi la Târgu Jiu, şi la Deva (este huiduit pentru că nu acceptă să vorbească la microfon manifestanţilor prezenţi la un

403

1994

miting de susţinere a grevei minerilor). Protocolul încheiat cu această ocazie satisface cererile băneşti ale minerilor, nu la nivelul cifrelor stabilite de ei, dar printr-o aproximare acceptabilă. în plus se procedează la destituirea (cerută de grevişti) a directorului RAL. Târgu Jiu, Radu Mironovicl. încă o victorie pentru mineri (dar şi pentru Guvern) care au toate motivele să înceteze grevele.

-Vasile Manea Drăgulin anunţă că în problema caselor naţionalizate este justificată (pentru a nu comite un rău comparabil cu cel făcut prin naţionalizare şi pentru a nu fi aruncaţi chiriaşii în stradă) formula recursului în anulare adresat C.S.J., pentru ca astfel proprietarilor care şi-au recâştigat imobilele prin hotărâri judecătoreşti să le fie anulate aceste hotărâri. Obişnuiţi să fie deposedaţi de proprietăţi, foştii proprietari vor suporta mai uşor o pierdere a imobilelor, decât chiriaşii care au fost întotdeauna la adăpost de asemenea nefericiri şi sunt, deci, mai vulnerabili. Această din urmă interpretare n-a fost formulată de procurorul general, la conferinţa de presă respectivă, ci de presă (o anumită parte), care a înregistrat şi opiniile foştilor proprietari. De altfel tot în presă se face presupunerea că grija lui Vasile Manea Drăgulin pentru chiriaşii din casele naţionalizate este inspirată de împotrivirea lui Ion fliescu faţă de reîmproprietărirea celor afectaţi de naţionalizare. Din această cauză, dorind să-şi apare prestanţa de procuror general independent şi cu personalitate, Vasile Manea Drăgulin subliniază, la aceeaşi conferinţă de presă, că între conduita sa profesională şi pornirile lui Ion Iliescu nu există nici o legătură.

• 6 aug. La încheierea vizitei în România, Richard Schifter, directorul pentru Europa Centrală şi de Est în Consiliul Securităţii Naţionale al S.U.A., declară că americanii sunt interesaţi de legăturile cu România (ţară cu o poziţie strategică foarte importantă) şi de bunele ei relaţii cu vecinii. Oaspetele este de părere că principala ameninţare pentru toate ţările din estul Europei o reprezintă problemele economice rezolvabile printr-un program susţinut de reforme care să conducă la privatizare şi la economia de piaţă.

• 10 aug. La o conferinţă de presă, Victor Surdu, preşedintele P.D.A.R., prezintă unele concluzii din care lumea trebuie să înţeleagă că partidul său n-a fost înfrânt de P.D.S.R. Cifrele spun că din 172 000 de membri, P.DA.R. a pierdut doar 30. Victor Surdu anunţă şi fuzionarea P.DA.R. cu Partidul Popular Republican (înfiinţat în februarie 1994) al cărui preşedinte, Radu Theodoru, devine vicepreşedintele P.D.A.R.

404

1994

• 11 aug. La Cluj-Napoca, unde Ion Stoica, patronul firmei Caritas (societate de întrajutorare care primea anumite sume de I iani de la cetăţeni, pentru ca după câteva luni să le restituie de 8 ori mai mult decât sumele depuse) a sistat de mai multe luni plăţile. Cei păgubiţi se organizează, sperând să-şi recupereze banii depuşi în conturile Caritasului, Dacă nu cu mult timp în urmă Ion Stoica era zeificat, iar cei care atrăgeau atenţia că totul e o înşelătorie, consideraţi un fel de duşmani ai bunăstării poporului, acum, păcăliţii îşi încep protestul împotriva lui Stoica printr-un miting de proporţii. Pe o pancartă chipul lui Ion Stoica atârnă intr-o spânzurătoare, se ţin discursuri ameninţătoare, se fac planuri ofensive şi se ajunge ia ideea că vina nu e numai a lui Ion Stoica, ci şi a oamenilor puterii care au încurajat escrocheria pentru a lua ei înşişi sume exorbitante de la Caritas, în detrimentul simplilor cetăţeni. Atmosfera devine incendiară când adulatoarea de altă dată a lui Ion Stoica, iar acum liderul mişcării împotriva patronului Caritasului, Ana Potcoavă (numită de tovarăşii de luptă Ecaterina Teodoroiu de pe Someş), îşi începe discursul în care promite că se va face dreptate. îşi va primi pedeapsa „hoţul" de Stoica, „molia scârboasă", „escrocul cel mai avid al tuturor timpurilor", dar şi cei care l-au încurajat: peuneriştii în frunte cu Gheorghe Funar, guvernanţii, unii ziarişti. Pentru a recupera banii depunătorilor, Ana Potcoavă are un plan de 35 de puncte. Unul dintre ele prevede că, dacă Stoica n-are de unde să dea banii înapoi, trebuie să-i dea Guvernul, şi nu oricum, ci indexaţi. Până la a da seama celor păgubiţi, Ion Stoica este acuzat oficial de înşelătorie (3 aug.) în cadrul unei acţiuni penale deja declanşate. Sesizările care au determinat începutul acţiunii penale conţin şi amănunte mai delicate: persoanele importante din Parlament, Garda Financiară, primării, poliţie, Parchete -au depus şi au ridicat preferenţial mari sume de bani. Mitingurile şi acţiunile de protest anti-Caritas vor continua şi vor lua amploare (unii manifestanţi

intră în greva foamei). -P.U.N.R, n-a uitat că a semnat un protocol prin care i se

garantează accesul la guvernare, termenele limită pentru respectarea înţelegerilor fiind 1 febr., apoi 1 iun. P.U.N.R. şi-a pierdut însă răbdarea, dar mai face o încercare, a treia şi ultima: dacă până la 1 sept. P.U.N.R.-iştii nu-şi vor ocupa locurile binemeritate în Guvern, P.D.S.R. o să afle ce înseamnă o moţiune de cenzură care reuşeşte. Cel puţin Ioan Gavra este sigur de succesul moţiunii de cenzură pe care P.U.N.R. o poate promova la o adică, 405

1994

• 12 aug. Guvernul amână, printr-o ordonanţă, termenul de aplicare a Legii fondului funciar până la sfârşitul lui 1996, obligat de evidenţa cifrelor: au fost eliberate până la data emiterii ordonanţei 27% din totalul titlurilor de proprietate pe care le aşteaptă mai ales ţăranii.

• 13 aug. „Opoziţia unită e mai importantă decât interesul de partid" afirmă Nicolae Manolescu la întrunirea Comitetului National al P.A.C. care votează (25 voturi pentru, 14 împotrivă, o abţinere) semnarea actului adiţional la protocolul C.D.R. Chiar dacă prin această decizie, care îi nemulţumeşte pe unii membri ai Comitetului Naţional, P.A.C. rămâne în C.D.R., partidul are multe reproşuri la adresa Convenţiei pe care ţine să le facă publice într-o declaraţie. Reuniunea Comitetului C.D.R. din 3 aug. este considerată „o mică lovitură de forţă" deoarece la acea dată mulţi lideri ai partidelor din C.D.R. au absentat, iar cei care au votat n-au avut răgazul să analizeze actul adiţional, adoptat, după părerea P.A.C., în mod nedemocratic. Este apoi inadmisibilă -în viziunea P.A.C. -campania declanşată împotriva acestui partid, acuzat de către celelalte formaţiuni din Convenţie că ar submina unitatea opoziţiei. Cel care întreţine ofensiva împotriva P.A.C. este Emil Constantinescu, iar ziarul România liberă îşi oferă paginile atacurilor împotriva partidului al cărui lider este acuzat că-şi direcţionează demersul politic în funcţie de ambiţia de a rivaliza cu preşedintele C.D.R. Tonul şi argumentele declaraţiei sunt aspre şi se încheie cu un ultimatum: dacă tot se invocă permanant ideea de unitate a opoziţiei, atunci C.D.R. trebuie să reprimească . P.N.L. „necondiţionat şi imediat".

• 15-16 aug. Cu ocazia vizitei în România a lui Max Van Der Stoel, înalt comisar C.S.C.E. pentru minorităţi, U.D.M.R. prezintă un sumar al problemelor care preocupă minoritatea maghiară din România, începând cu Legea învăţământului, Legea minorităţilor naţionale şi sfârşind cu atitudinea considerată şovină a lui Gheorghe Funar.

-Emil Constantinescu pledează pentru constituirea unui grup parlamentar unic al C.D.R, care să se manifeste ca şi cum ar aparţine unui singur partid. Autorul propunerii crede că atât activitatea parlamentară a opoziţiei cât şi coeziunea sau coerenţa în interiorul C.D.R. ar fi influenţate în bine de această transformare.

- Neînţelegerile dintre Miron Mitrea şi Victor Ciorbea, conducătorii gigantului sindical C.N.S.L.R.-Frăţia, duc la despărţirea publică a celor doi lideri. Miron Mitrea constată că

406

1994

opiniile sale politice diferă atât de mult de ale lui Victor Ciorbea încât nu mai pot merge, mai departe, împreună. Victor Ciorbea explică şi în ce constă diferenţa: Miron Mitrea este tot mai atras de P.D.S.R. şi de funcţiile pe care acest partid este dispus să le ofere liderilor sindicali. în consecinţă Victor Ciorbea decide să se retragă din C.N.S.L.R.-Frăţia şi să întemeieze cu unele structuri sindicale ce-1 vor urma o nouă Confederaţie apropiată de C.D.R. Miron Mitrea reacţionează, declarând că sindicatele ar trebui ţinute la distanţă de politică.

• 16 aug. Marko Bela, preşedintele U.D.M.R, este primit la cerere, de Teodor Meleşcanu cu care discută despre perspectivele tratatului româno-maghiar. Liderul U.D.M.R. consideră că tratatul trebuie să conţină principiile comunităţii maghiare în legătură cu soluţionarea problemelor acestei minorităţi în România.

• 17-19 aug. Noutate de senzaţie. Cinci deputaţi-Aristide Dragomir, Raymond Luca, Petre Roman, Adrian Severin, Constantin Teculescu - sunt invitaţi la Parchetul General, la sesizarea Guvernului, în vederea audierii pentru verificările prealabile începerii urmăririi penale. Petre Roman, Adrian Severin şi Constantin Teculescu sunt acuzaţi că în funcţiile pe care le-au avut (prim-ministru, ministru, şef de serviciu B.R.C.E.), au dispus să se cheltuiască importante sume de bani, fără acoperire legală. Aristide Dragomir este învinuit de infracţiunea de ultraj (pe aeroportul din Arad a lovit un subofiţer) şi distrugere, iar Raymond Luca trebuie să răspundă în legătură cu infracţiunile de insultă şi ultraj (la adresa Guvernului).

• 18 aug. Guvernul Văcăroiu devine (conform caracterizării primului-ministru) bicolor, nu pentru că n-ar mai fi suportat monotonia unei echipe doar a P.D.S.R, ci pentru că a venit vremea ca obligaţiile faţă de P.U.N.R. să fie onorate. Prin urmare Guvernul adoptă doi peunerişti ca miniştri: Valeriu Tabără (Agricultură) şi Adrian Turicu (Comunicaţii). Noii miniştri sunt membri marcanţi ai P.U.N.R., şi prin ei ascensiunea acestui partid la guvernare se face, aşa cum declară Gheorghe Funar, la vedere, dar de fapt, P.U.N.R. guvernează deja mascat (discreţie impusă de P.D.S.R) prin Iosif Gavril Chiusbaian (Justiţie) şi Aurel Novac (Transporturi) susţinuţi de P.U.N.R. Ca la orice remaniere guvernamentală oamenii politici fac declaraţii: Oliviu Gherman ţine să explice că numirile s-au făcut datorită valorii candidaţilor pe care P.U.N.R. a ştiut să-i aleagă; Ioan Gavra zice că P.U.N.R. trebuie să-şi asume răspunderea guvernării. în tabăra opoziţiei

407

1994

părerile sunt convergente: un partid extremist a pătruns prin şantaj în Guvernul României.

-Victor Ciorbea (preşedintele C.N.S.L.R -Frăţia) şi Dumitru Costin (preşedinte B.N.S.) pun bazele unei alianţe sindicate -C.D.R. care urmează să se definească ulterior. întreaga stângă politică se declară împotriva politizării sindicatelor, deşi Miron Mitrea este şi el tot mai aproape de P.D.S.R.

• 19 aug. Corneliu Vădim Tudor este nemulţumit că partidul său nu a intrat în calculul de remaniere guvernamentală, deşi face parte dintre aliaţii RD.S.R. într-o scrisoare deschiă adresată lui Oliviu Gherman, Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu, P.R.M. face nota de plată pentru RD.S.R. pe care o însoţeşte de ameninţările şi criticile dintotdeauna. Pentru a susţine mai departe Guvernul Văcăroiu, care a aruncat ţara într-o profundă criză economică, P.R.M, cere: 2 miniştri, 5 secretari de stat, 2 directori generali în structurile guvernamentale, 10 directori generali în ministere, 3 ambasadori, 2 funcţionari în organisme internaţionale, 3 prefecţi, 3 subprefecţi, 5 directori în cadrul prefecturilor. Pentru satisfacerea acestor cereri P.D.S.R.-ului i se acordă răgaz până la sfârşitul anului. Până atunci Corneliu Vădim Tudor critică modul în care s-a făcut recenta remaniere şi P.TJ.N.R. care a ajuns la guvernare prin presiuni.

- Opoziţia protestează, din nou în zadar, în legătură cu procedeul prin care au fost numiţi noii miniştrii - prin decret prezidenţial, fără să se mai recurgă la validarea în Parlament. Ziarul Adevărul face o schemă din care rezultă ceea ce îi contrariază pe mulţi oameni politici: jumătate dintre miniştri cabinetului Văcăroiu nu a primit girul Parlamentului, ceea ce pentru opoziţie înseamnă încălcarea gravă a Constituţiei.

-După ce Guvernul a aprobat ansamblul de măsuri pentru accelerarea privatizării (17 aug.), Iacob Zelenco, preşedintele Agenţiei Naţionale de Privatizare, prezintă executivului lista celor 3 000 (2934 plus instituţiile de asigurări) de societăţi privatizabile care reprezintă 47,8% din totalul societăţilor comerciale (6 700) din România, constituite pe baza legii nr. 15/1990 (privind reorganizarea unităţilor economice de stat, ca regii autonome şi societăţi comerciale). Iacob Zelenco informează că până la 30 iun. 1994 au fost privatizate 590 de societăţi comerciale, adică 8% din totalul celor privatizabile. Ponderea capitalului social privatizat este de 3% din totalul capitalului social. Pentru semestrul al doilea din 1994 sunt planificate pentru privatizare 1660 de unităţi.

408

1994

• 21-22 aug. Ziua de 23 August nu este nici acum uitată. La Muzeul Ţăranului Român, câteva fundaţii şi asociaţii încearcă săi restabilească adevărata semnificaţie. (.Adevăr şi mistificare despre 23 August 1944".) Mai mulţi oameni politici au propus să fie invitat, cu această ocazie, şi ex-regele Mihai, direct implicat în evenimentele invocate şi a cărui mărturie ar fi fost necesară. Ca şi în alte situaţii ex-regele a trebuit să renunţe la vizită, dar adresează un mesaj către poporul român care este citit la deschiderea simpozionului.

-Academia Română şi MAp.N. organizează seminarul „50 de ani de la trecerea României de partea coaliţiei Naţiunilor Unite, semnificaţii interne şi internaţionale". în intervenţia sa, Ion fliescu exprimă părerea că destinul ţării a fost hotărât de forţele politice grupate în Blocul Naţional Democrat, în colaborare cu o parte a Armatei şi cu „cercurile Palatului".

-Bogdan Hosu, preşedintele Confederaţiei Cartel Alfa, îşi face cunoscut dezacordul faţă de Miron Mitrea şi Victor Ciorbea care au implicat politic sindicatele. Intenţia lui este să facă din Alfa o confederaţie puternică şi care, dincolo de conjuncturi, să rămână fidelă doar intereselor sindicaliştilor.

- Palatul Cotroceni. Noii miniştri ai P.U.N.R. depun jurământul în faţa lui Ion fliescu. Cu această ocazie preşedintele ţării răspunde celor (foarte numeroşi) care pretind ca Parlamentul să-şi dea girul pentru aceşti miniştri: validarea de către Parlament nu este necesară pentru că Guvernul nu-şi va modifica programul prezentat la instalare. Ultima remaniere guvernamentală continuă totuşi să-i preocupe şi să-i nemulţumească pe unii oameni politici şi pe ziarişti. Opoziţia îşi exprimă insistent protestul faţă de cooptarea la guvernare a unor forţe politice extremiste şi faţă de refuzul puterii de a modifica echipa guvernamentală cu avizul Parlamentului. (Sergiu Cunescu prevede că la sfârşitul legislaturii, din Guvernul Văcăroiu cel investit de Parlament va rămâne doar primul-ministru. P.L.'93 consideră că noul cabinet, după remanierea făcută neconstituţional, este unul „naţional-socialist, adică nazist", care va compromite România în ochii străinătăţii pentru care nu există deosebiri între Jirinovski şi Gheorghe Funar.)

-îşi face efectul şi o altă bombă pusă cu dezinvoltură să explodeze în viaţa politică românească de Ioan Gavra şi Gheorghe Funar, euforici şi probabil de aceea necenzuraţi, după ce au fost promovaţi la guvernare de P.D.S.R. în ziarul Adevărul, (23 aug.) Dumitru Tinu sesizează importanţa copleşitoare a declaraţiilor

409

1994

făcute de liderii P.U.N.R. Concluzia apare chiar în articolul „Minciuna stă cu Văcăroiu la masă": „La ceremonia de la Palatul Justiţiei, din 8 martie '94, ministrul declara sus şi tare că nu are «nici o culoare politică». Aflăm acum că are culoare - şi încă ce culoare! Cu un aer şmecheresc Ioan Gavra anunţă, la prima conferinţă de presă după pătrunderea forţată în Guvem, că partidul său se află mai de mult la putere prin ministrul justiţiei, care este membru al P.U.N.R., şi ministrul transporturilor, simpatizant peunerist. Preşedintele partidului, Gheorghe Funar, merge mai departe cu dezvăluirile, afirmând că a fost vorba de «o intrare mascată», «conform dorinţei P.D.S.R.». Aşadar, titularul ministerului ale cărui acte de justiţie încep prin solemnitatea jurământului cu mâna pe Biblie de a spune «ADEVĂRUL şi NUMAI ADEVĂRUL», oficiază împărţirea dreptăţii în temeiul unei grosolane minciuni. Acum se înţelege mai bine de ce şi în cazul precedentei remanieri, şi în cel actual, Guvernul a eludat aprobarea Parlamentului, interpretând după bunul plac prevederile Constituţiei, [ ]

Cum se vede «înţelegerea» dintre dl.Văcăroiu şi P.U.N.R. era o complicitate la infracţiune. Cutremurător este modul în care au fost receptate aceste dezvăluiri. Au trebuit să treacă 5 zile pentru a se înţelege monstruozitatea cazului. în orice ţară democratică dezvăluirea că un ministru a minţit - cu atât mai mult când e vorba chiar de ministrul justiţiei -ar avea efectul unei bombe. Ar fi un scandal naţional, al cărui final n-ar putea fi decât demisia, dacă nu demiterea celui în cauză. Iar uneori căderea Guvernului, La noi.... Da, la noi o minciună în plus nu mai impresionează pe nimeni".

După ce se fac auzite protestele, iar P.D. cere demisia miniştrilor justiţiei şi transporturilor, liderii P.U.N.R. nu-şi mai amintesc să fi făcut declaraţiile respective, pe care le neagă cu hotărâre şi susţin că Iosif Gavril Chiusbaian şi Aurel Novac n-au fost niciodată membri P.U.N.R.

• 24-25 aug. Ion Stoica „patronul escrocheriei naţionale Caritas" cum îl numeşte presa, este reţinut la Bucureşti la Direcţia Cercetări Penale din I.G.P. pentru audieri, sub acuzaţia de infracţiune de bancrută frauduloasă, fals şi înşelăciune în paguba avutului particular, Parchetul General de pe lângă C.S. J. dispune arestarea preventivă a lui Ion Stoica la al cărui caz continuă cercetările începute încă din luna mai.

-P.D.S.R. doreşte să pună ordine în relaţiile sale cu aliaţii, în acest scop Delegaţia Permanentă a P.D.S.R. îl desemnează pe Ion Solcanu să-i convoace pe reprezentanţii P.U.N.R., P.S.M. şi 410

1994

P.R.M. şi să-i pregătească pentru a semna un protocol de colaborare. La prima întâlnire (25 aug.) aliaţii nu-şi propun decât să se familiarizeze cu ideea oficializării mai vechii lor relaţii politice. Protocolul care se va definitiva în scurt timp va defini limitele colaborării politice, legislative, ale colaborării în teritoriu, ca şi conduita faţă de programul de guvrernare. întâlnirea s-a desfăşurat cu contribuţia lui Ion Solcanu, Vaier Suian (P.U.N.R), Mircea Hamza (P.R.M.) şi Adrian Păunescu (P.S.M.).

-Aurel Novac, ministrul transporturilor, declară că nu e nici membru P.U.N.R., nici simpatizant al acestui partid.

• 1 sept. Senatorii au primit (spre consultare), în prima zi a sesiunii de toamnă, proiectul Legii privind accelerarea privatizării. Iniţial a existat propunerea ca executivul să-şi asume răspunderea politică pentru această lege, ceea ce însemna eliminarea etapei dezbaterilor şi a riscului intervenţiei în text. Cum Guvernul e interesat ca Legea să fie adoptată cât mai repede, soluţia asumării răspunderii politice părea optimă. Numai că în acest caz, respingerea prin vot a Legii duce automat la căderea Guvernului. Deşi P.D.S.R. a apelat la sprijinul aliaţilor, ulterior a constatat că P.U.N.R., P.R.M. şi P.S.M. au destule obiecţii faţă de lege, deci votul lor nu e sigur. în consecinţă, s-a renunţat la ideea bravă a asumării răspunderii din partea Guvernului. Proiectul de Lege îşi urmează drumul obişnuit în Parlament deoarece P.D.S.R. nu vrea să rişte căderea Guvernului. Un prim-ministru trebuie să se ţină de cuvânt. La investirea cabinetului său Nicolae Văcăroiu a anunţat că va rămâne la guvernare 4 ani. La 30 sept. s-au întrunit şi liderii C.D.R. pentru a hotărî ce conduită vor adopta faţă de proiectul Legii privind accelerarea privatizării înaintat de Guvern Parlamentului. S-a ajuns la concluzia că nu mai e nevoie de o modificare a vechii legi a privatizării deoarece aceasta n-ar aduce decât noi complicaţii la înfăptuirea privatizării. Liderii C.D.R. au mobilizat economiştii pentru a realiza (repede) un program-alternativă al Convenţiei.

-Nicu Ceauşescu îşi regăseşte energia de altădată şi îl dă în judecată pe senatorul P.N.Ţ.C.D., Şerban Săndulescu. pentru că l-ar fi calomniat afirmând că este „un bolnav închipuit". Senatorul primeşte o citaţie, la secretariatul Parlamentului, prin care este chemat, în calitate de inculpat, la procesul cu Nicu Ceauşescu, la 20 oct, 1994 ora 14.00, la Judecătoria sectorului I Bucureşti. Imunitatea parlamentară, în temeiul căreia Şerban Săndulescu nu putea fi inculpat, n-a contat în acest caz.

-Boris Elţiri îşi amână vizita în România. Cel mai serios 411

1994

motiv al acestei decizii este lentoarea cu care se lucrează pentru încheierea Tratatului politic româno-rus (din luna iun. nu s-a mai întreprins nimic) şi punctele de vedere diferite în legătură cu evaluarea consecinţelor pactului Ribbentrop-Molotov.

• 2 sept. U.D.M.R. doreşte să se implice în tratativele premergătoare definitivării Tratatului de bază româno-maghiar. In acest scop, o delegaţie a U.D.M.R. în frunte cu Lâszlo T6kes solicită şi obţine o întrevedere cu Teodor Meleşcanu, care la 5 sept. urmează să facă o vizită la Budapesta unde va fi abordată şi problema Tratatului româno-maghiar. U.D.M.R. înmânează ministrului român de externe documentul intitulat „Poziţia U.D.M.R. privind Tratatul româno-maghiar". Ce rezultă din acest document? în primul rând că „U.D.M.R consideră de o importanţă fundamentală" ca reprezentanţii minorităţii maghiare din România şi ai minorităţii române din Ungaria să fie implicaţi în elaborarea Tratatului şi, în al doilea rând, ca Tratatul să cuprindă, ca parte integrantă, o convenţie privind ocrotirea minorităţilor elaborată de minorităţile maghiară şi română. U.D.M.R. înscrie în acest document şi principiile de bază care ar trebui să fie înscrise în convenţie: „dreptul la cultură proprie, folosirea limbii materne şi a simbolurilor naţionale", „recunoaşterea - pe baza principiului autodeterminării interne - dreptului persoanelor aparţinând minorităţii maghiare din România la autonomie personală, admmistrativă, locală şi regională, asigurarea condiţiilor juridice, instituţionale şi materiale pentru exercitarea acestora", „asigurarea că în regiunile în care persoanele aparţinând minorităţii maghiare formează majoritatea populaţiei, autorităţile locale alese să beneficieze de un satut juridic special", „angajamentul de a nu iniţia măsuri care ar modifica artificial componenţa etnică a teritoriilor locuite de minorităţile naţionale, în defavoarea acestora", „asigurarea reţelei de educaţie autonomă cuprinzând toate formele şi nivelurile învăţământului profesional în lumba maternă", „recunoaşterea dreptului persoanelor aparţinând minorităţii maghiare din România de a folosi limba maternă în viaţa privată şi publică, adică în administraţie, justiţie, în domeniul sănătăţii, în viaţa confesională, în educaţie şi cultură, în instituţiile publice, în mass-media". Documentul U.D.M.R. mai propune şi alte numeroase drepturi pe care România şi Ungaria ar trebui să le asigure minorităţilor maghiară şi română.

® 3 sept. Consiliul Naţional al P.U.N.R. îl păstrează pe Gheorghe Funar în funcţia de preşedinte al partidului şi nu renunţă nici la alianţa cu P.D.A.R. în cadrul B.U.N. 412

1994

Tot la Cluj-Napoca, în stradă, continuă demonstraţiile celor înşelaţi de Caritas. Ana Potcoavă, lidera greviştilor foamei, cere pedeapsa cu moartea pentru Ion Stoica şi sancţionarea severă a celor care au sprijinit firma. Unii clujeni îl consideră vinovat moral şl pe Gheorghe Funar şi cer demiterea lui din funcţia de primar al Clujului. (Caritas este doar cea mai faimoasă dintre cele 600 de societăţi de întrajutorare din România care i-au păgubit pe depunători de 17,5 miliarde lei. împotriva acestor firme s-;au înaintat instanţelor judecătoreşti 1 100 000 reclamaţii.)

—Bill Clinton a dispus prelungirea cu încă un an (până la 3 iul. 1995) a clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România. La începutul lunii aug. S.UA. era pe primul loc în ce priveşte Investiţiile străine în România care, la rândul ei, şi-a amplificat

exporturile în S.UA. • 5 sept. Gheorghe Funar trimite o scrisoare deschisă

preşedintelui C.D.R., Emil Constantinescu, în care, făcând referire la poziţia U.D.M.R faţă de Tratatul româno-maghiar, trage concluzia că acest partid s-a folosit de Convenţie pentru a-şi finaliza scopurile sale antiromâneşti. Liderul P.U.N.R. consideră că C.D.R. a pierdut alegerile datorită alianţei cu U.D.M.R. şi îl invită pe Emil Constantinescu să renunţe la această alianţă şi chiar să susţină demersurile prin care U.D.M.R. să fie scos în afara legii. Gheorghe Funar nu uită să sublinieze că sugestiile sale au o importanţă sporită deoarece emană de la un partid care participă la guvernare.

-Unii reprezentanţi al P.N.Ţ.C.D. consideră că P.L.'93 este copilul teribil al C.D.R., deci un „partid problemă". Ultima propunere a P.L.'93 considerată inoportună este alcătuirea de liste electorale separate, pentru fiecare partid din C.D.R, ceea ce în opinia membrilor alianţei ar fi calea cea mai sigură de destrămare a Convenţiei. Lui Ion Diaconescu propunerea i se pare absurdă deoarece Convenţia realizează unitatea opoziţiei, iar candidaturile pe liste separate conduc inevitabil la lupta politică în interiorul C.D.R.

-Vizita ministrului de externe român, Teodor Meleşcanu, la Budapesta, impune concluzia că România şi Ungaria sunt interesate şi capabile să adopte un limbaj comun, care să conducă, prin continuarea negocierilor, la încheierea Tratatului politic de bază între cele două ţări. Teodor Meleşcanu s-a întâlnit cu preşedintele republicii, Arpad G/mcz, preşedintele Adunării Naţionale, Zoltan Gal, primul-ministru Gyula Horn şi bineînţeles cu omologul său ungar, Lâszlo Kovâcs. Gyula Horn a apreciat 413

1994

că „există voinţă politică de ambele părţi de a încheia Tratatul politic de bază" determinată de interesul fiecăreia dintre părţi de a-şi rezolva propriile probleme politice în perspectiva integrării în organismele europene pentru că „Europa are nevoie de noi, dar fără tensiunile dintre noi". Evaluând rezultatele vizitei, Teodor Meleşcanu apreciază că Tratatul româno-ungar ar putea fi semnat până în mai 1995 şi că, dacă s-au făcut progrese în tratativele pentru recunoaşterea frontierelor, nu s-a ajuns la nici un rezultat în problema minorităţii maghiare.

• 7 sept. „ Nu va fi nici un răspuns al C.D.R. la o producţie de acest tip" -comentează Emil Constantinescu scrisoarea primită de le Gheorghe Funar, pe care o consideră un model de politicianism şi demagogie". De la înălţimea funcţiei sale de preşedinte al unui partid aflat la guvernare, Gheorghe Funar reuşeşte din nou să tulbure apele, epistola sa intrând rapid în atenţia generală nu tocmai favorabil pentru liderul P.U.N.R. De altfel şi Vaier Suian. senator RU.N.R., a considerat necesar să precizeze că poziţia lui Gheorghe Funar nu reflectă atitudinea RU.N.R faţă de U.D.M.R., iar Cornel Brahaş crede că ar fi posibil ca afirmaţiile lui Funar să dăuneze relaţiilor P.U.N.R. cu P.D.S.R. într-adevăr un personaj important din P.D.S.R., Vasile Văcaru, face o declaraţie incomodă pentru Gheorghe Funar: „Coincidenţa acestei declaraţii belicoase cu vizita d-lui Meleşcanu la Budapesta mă pune serios pe gânduri".

-Victor Ciorbea, alături de liderii partidelor din C.D.R., anunţă la o conferinţă de presă că noua structură sindicală pe care intenţionează să o creeze se va numi Confederaţia Sindicatelor Democratice din România şi va avea permanent rolul de cenzor al Guvernului. Unele federaţii din C.N.S.L.R.-Frăţia au decis să-1 urmeze pe Victor Ciorbea.

• 7-8 sept. „România poate şi trebuie să fie partenerul privilegiat al Franţei", declară mmistrul de externe francez Alain Juppe, aflat într-o vizită în România. în cadrul întâlnirilor cu Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Teodor Meleşcanu s-a discutat şi despre integrarea României în Uniunea Europeană sau despre consecinţele respectării embargoului împotriva Iugoslaviei.

• 8 sept. La şedinţa Biroului Executiv al P.D.S.R, proiectul Legii de accelerare a privatizării beneficiază de o atenţie specială, motiv pentru care Nicolae Văcăroiu a şi fost invitat la şedinţă. Concluzia este că proiectul Legii trebuie să-şi urmeze cât mai rapid traseul spre adoptarea în Parlament. Grupurile parlamentare ale P.D.S.R. şi partidele aliate au fost înştiinţate că au misiunea 414

1994

un susţină adoptarea cu maximă operativitate a importantului proiect. Se ia hotărârea să se angajeze tratative chiar cu partidele parlamentare din opoziţie pentru a susţine şi ele urgentarea dezbaterii şi adoptării proiectului. P.N.Ţ.C.D. acceptă să se prezinte la întâlnirea cu primul-ministru, dar P.L.'93 respinge propunerea deoarece nu are nimic comun cu P.D.S.R. şi în special cu acest proiect de lege „care nu ar trebui numit proiect de lege pentru accelerarea privatizării, ci proiect de lege pentru frânarea priva-I lzării sau chiar blocarea ei". Dar nici Nicolae Văcăroiu nu rămâne dator, ci declară că n-ar vrea să dialogheze cu Dinu Patriciu şi Kaymond Luca pentru că acestora „le trebuie încă mult să mai studieze, să înveţe să facă afirmaţii fundamentale [...]".

-Victor Surdu, preşedintele P.D.A.R., nu este deloc îngrijorat din cauza plecărilor tot mai numeroase din partid. Liderul agrarienilor crede că Dumnezeu însuşi acordă o protecţie specială P.D.A.R. deoarece acesta „este un partid sfânt",

• 11 sept. Şi Guvernul şi M.A.E. consideră inoportună vizita ex-regelui Mihai de Hohenzollern în ţară, deoarece acesta nu a recunoscut explicit Constituţia care consacră republica drept formă de guvernare. Fostul suveran intenţiona să vină în România pentru a-şi spune cuvântul în legătură cu unele aspecte ţinând de momentul 23 August 1944.

• 12 sept. La şedinţa extraordinară a Comitetului Executiv al C.N.S.L.R.-Frăţia se hotărăşte excluderea federaţiilor care au aderat la Confederaţia Sindicatelor Democratice condusă de Victor Ciorbea. Statutul celor doi lideri (Miron Mitrea şi Victor Ciorbea) rătăciţi în politică, unul la stânga şi celălalt la dreapta, va fi analizat în cadrul unui viitor congres extraordinar.

-Premieră absolută în viaţa politică. Ion Iliescu şi Emil Constantinescu au putut fi văzuţi plimbându-se, la braţ, în incinta Palatului Cotroceni, unde cei doi au discutat despre festivităţile prin care se va aniversa împlinirea a 13o de ani de la crearea Universităţii bucureştene. Ion Iliescu urmează să participe la această ceremonie.

13 sept. Ion Iliescu prezintă în plenul Parlamentului un mesaj-privind starea naţiunii, cu ocazia împlinirii a doi ani de la alegerile din 1992. (înainte de a citi mesajul, preşedintele a aşteptat, în cabinetul lui Adrian Năstase, mai bine de o oră, dâr nu s-a plictisit pentru că a urmărit la televizor ceea ce se petrecea în sala de şedinţe: parlamentarii se avântaseră în discuţii aprige deoarece opoziţia dorea ca discursul lui Ion Iliescu să fie urmat de dezbateri, iar majoritarii încercau să sară peste acest neprevăzut 415

1994

punct din program. Ion Iliescu a declarat că parlamentarii l-au făcut să-şi amintească de şedinţele C.P.U.N.) Preşedintele se pronunţă pentru accelerarea reformei şi continuarea privatizării, pentru buna funcţionare a instituţiilor statului de drept, pentru stabilitatea internă şi pentru politica externă activă a României. Ion Iliescu acordă o atenţie specială corupţiei, care pare să-1 îngrijoreze ca unul dintre cele mai grave simptome care ameninţă societatea şi conlucrării între partide care să ia forma unei platforme minimale de înţelegere politică între toate partidele cu privire la obiectivele politice şi economice generale. Susţinătorii lui Ion Iliescu au aplaudat îndelung această intervenţie. Iată cum comentează discursul lui Ion Iliescu şi un personaj obişnuit să nu renunţe în nici o împrejurare la spiritul critic: „N-a fost vorba de un mesaj politic, cum şi-au imaginat sau au aşteptat mulţi dintre parlamentari. N-a fost vorba de mesajul unui şef de stat, echidistant, deasupra partidelor şi patimilor politice. în cea mai mare parte a sa a fost mai degrabă mesajul unui şef de executiv. Ceea ce, în fond, dl. Ion Iliescu şi este, existenţa primului-ministru fiind o pură formalitate. Asta nu ştirbeşte cu nimic valoarea mesajului, echilibrat, grav, chiar alarmant în anumite pasaje". (N.C.Munteanu, „Ion Iliescu la Canossa democraţiei originale", revista „22', 21-27 sept. 1994) Observatorii politici au apreciat că Ion Iliescu s-a aflat în pragul unei premiere: a vorbit pentru prima oară în viaţa sa în favoarea capitalismului.

- P.L.'93 a devenit membru cu drepturi depline al Internaţionalei Liberale. Pentru acelaşi statut a optat şi P.N.L., dar cererea sa a fost respinsă.

• 14 sept. T.M.B. a dispus eliberarea condiţionată a ultimilor deţinuţi, membri ai fostului C.P.Ex. -Ion Dincă şi Ludovic Fazekaş, condamnaţi la 15 şi respectiv 14 ani închisoare.

-Delegaţia Permanentă a P.D.S.R. a hotărât să supervizeze proiectele de legi şi ordonanţele înainte de a fi aprobate de Guvern şi înaintate spre dezbatere Parlamentului.

• 15 sept. Şedinţa Comitetului Executiv al C.D.R. Nicolae Văcăroiu îi invită pe reprezentanţii C.D.R., printr-o scrisoare, la o discuţie despre proiectul Legii de accelerare a privatizării. Propunerea P.N.L. de a fi reprimit în C.D.R este din nou ignorată, spre nemulţumirea lui Nicolae Manolescu. Şi Dumitru Iuga este nemulţumit de felul în care se soluţionează problema desemnării candidaţilor Convenţiei pentru consiliile de administraţie ale societăţilor de Radio şi Televiziune.

416

1994

• 16-19 sept. Şedinţa Comitetului Director al P.S.M. Deşi 111 doar câteva zile în urmă Ilie Verdeţ afirmase că în partid nu • a instaurat dictatura (aşa cum declarase senatorul Gheorghe HAboacă) şi nu există neînţelegeri majore, 6 membri de frunte ai l'.S.M. Vâlcea au fost scoşi din conducerea organizaţiei P.S.M. Vâlcea, pentru că au cerut demiterea preşedintelui acestei organizaţii (Constantin Rotaru). Pe de altă parte continuă să se manifeste divergenţe între grupul Verdet-Păunescu şi Tudor Mohora. Primii ar fi ispitiţi să participe la guvernare, iar Tudor Mohora consideră că P.S.M. nu-şi poate ipoteca viitorul iMimându-şi greşelile Guvernului Văcăroiu şi ale guvernărilor iinterioare. La şedinţa Biroului Executiv (19 sept.) senatorul Gheorghe Răboacă critică din nou autoritarismul conducerii partidului.

• 19 sept. U.D.M.R. depune la Secretariatul Senatului 61 de dosare care conţin 492 380 de semnături în sprijinul proiectului I .cgii învăţământului în limbile minorităţilor naţionale care asigură dreptul minorităţilor de a învăţa în limba maternă la toate nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ.

• 20-21 sept. Comitetul executiv al C.D.R contramandează (2lo sept.) întâlnirea cu primul-ministru, deoarece acesta a cerut ea din delegaţia C.D.R. care urma să fie prezentă la tratative să lipsească Dinu Patriciu şi Raymond Luca. Incidentul îi contrariază pe oamenii politici. Ion Iliescu declară că e regretabilă anularea întâlnirii. P.D. consideră condiţiile premierului drept Insolente, generate de teama pe care io inspiră P.D. şi P.L.'93. Nicolae Văcăroiu precizează că nu respinge dialogul cu P.L.'93, ci cu anumiţi membri ai acestui partid, specialişti în arta calomniei. Unii reprezentanţi ai P.N.Ţ.C.D. şi P.A.C. consideră că refuzul precipitat al dialogului cu primul-ministru va dăuna imaginii C.D.R. şi că P.L/93 se face vinovat de o atitudine contrară intereselor Convenţiei. (Dinu Patriciu a criticat programul alternativă de guvernare propus de P.A.C., calificându-1 ca „mai prost decât al Guvernului, populist şi teoretic".)

• 21-25 sept. Şapte parlamentari adresează o scrisoare Senatului american în care îşi declară „indignarea'Taţă de proiectata acreditare (după audierea în Senatul american) ca ambasador al S.UA. în România a lui Alfred Moses. „Opoziţia noastră faţă de această numire este determinată de un considerent moral" afirmă cei şapte, explicând apoi că Alfred Moses a fost unul dintre acei aliaţi ai cuplului Ceauşescu care au contribuit la dezinformarea Congresului S.UA. în legătură cu adevărata

417

1994

situaţie a României în timpul dictaturii. Semnatarii documentului sunt: Adrian Moţiu -senator RU.N.R., Dumitru Călueanu -senator RL. '93, Matei Boilă-senator P.N.Ţ.C.D., Ioan Coja-senator P.D.A.R., preot Emil Roman - deputat P.U.N.R., arhimandrit Simeon Tatu - senator P.D.S.R., Alexandru Popovici, senator, Grupul parlamentar liberal. Biroul Executiv al P.U.N.R. dă un comunicat în care îşi însuşeşte în întregime conţinutul mesajului celor şapte. Atitudinea acestui grup de parlamentari va fi dezaprobată de numeroase partide şi oameni politici. P.D.S.R. îşi revarsă mânia asupra P.U.N.R., promiţând să reanalizeze colaborarea cu acest partid şi adresează tuturor parlamentarilor români invitaţia de a sprijini prin semnături numirea de către administraţia americană a lui Alfred Moses ca ambasador al S.UA. în România. Corneliu Vădim Tudor dă o declaraţie prin care dovedeşte că poate fi un bun aliat al P.D.S.R. Liderul P.R.M. consideră scrisoarea drept „o diversiune menită să compromită vizita preşedintelui Iliescu pe pământ american" şi dă asigurări că P.R.M. îl va primi pe Alfred Moses „conform legilor ospitalităţii româneşti". Guvernul condamnă, într-o declaraţie, atitudinea celor 7 şi a conducerii P.U.N.R. care poate aduce grave prejudicii relaţiilor internaţionale ale României. P.L. '93 ia exclus din partid pe Alexandru Popovici şi Dumitru Călueanu, pentru că s-au aflat printre contestatari.

• 26 sept. Aflat în S.UA. cu ocazia deschiderii sesiunii Adunării Generale a O.N.U., Ion Iliescu are o întâlnire cu Bill Clinton, considerată cel mai important moment al anului pentru preşedintele României. Bill Clinton rămâne consecvent convingerilor sale că România este un factor de stabilitate în zonă şi că S.UA. o vor ajuta efectiv, în măsura în care îşi consolidează democraţia şi evoluează mai convingător spre economia de piaţă. Nu au lipsit referirile la situaţia din Iugoslavia şi la poziţia României faţă de aceasta. Comentatorii politici consideră întâlnirea Clinton-Iliescu drept foarte necesară pentru Ion Iliescu, vindecat după despărţirea de Clinton de complexul marginalizării României de către adrninistraţia americană. întors în ţară Ion Iliescu va insista asupra schimbării de atitudine a S.UA. faţă de România, căreia i se recunosc, în sfârşit, succesele politicii de democratizare şi aplicare a reformei economice.

• 27 sept. Guvernul se întruneşte într-o şedinţă specială pentru a examina (în baza unui raport) modul în care au fost soluţionate de către instituţiile guvernamentale cazurile de corupţie semnalate în raportul comisiei parlamentare de anchetă 418

1994

a cazurilor de corupţie. Demnitarii (11) acuzaţi de corupţie au fost scoşi din cauză chiar de Parchetul General prin pronunţarea deciziei de neîncepere a urmăririi penale. Executivul a adoptat o hotărâre prin care se interzice participarea miniştrilor, secretarilor de stat, prefecţilor, subprefecţilor şi a asimilaţilor acestora ca membri în adunările generale ale acţionarilor şi în consiliile de administraţie ale societăţilor comerciale cu capital de stat şi ale regiilor autonome. Printr-o altă hotărâre s-a reglementat regimul juridic al locuinţelor de serviciu de care pot beneficia demnitarii, conform prevederilor Legii nr.85/1992.

• 28-29 sept. După mai multe amânări, Raportul comisiei parlamentare de anchetă a cazurilor de corupţie ajunge să fie dezbătut în plenul Parlamentului. Raportul are 800 de pagini (Ştefan Cazimir declară că volumul cântăreşte 1 210 Kg.) şi trei autori: majoritarii sub bagheta lui Romul Vonica, parlamentarii opoziţiei şi reprezentantul P.D.

Chiar dacă nu lipsesc discursurile severe şi propunerile care vizează stăvilirea flagelului şi pedepsirea vinovaţilor, totuşi a scăzut interesul faţă de această temă analizată insistent în toate mediile şi în special în presă. Dezbaterile s-au încheiat fără să se adopte vreo hotărâre în ce priveşte corupţia. Comentatorii politici trag ei concluziile la dezbaterile parlamentare asupra corupţiei, aşteptate cu interes de întreaga naţiune. Ca de obicei Ion Cristoiu pune punctul pe i observând, în editorialul din Evenimentul zilei (30 sept.), că au fost scoşi din cauză de către comisie tocmai demnitarii acuzaţi de corupţie şi pentru a căror cercetare s-a constituit comisia, în schimb raportul Vonica se ocupă de alte persoane corupte provenind în exclusivitate din rândul adversarilor politici ai P.D.S.R. şi ai lui Ion Iliescu. „E limpede că, pe parcurs, graţie şireteniei de Trahanache a lui Romul Vonica, lucrările Comisiei au fost deturnate de la obiectivul lor iniţial. Caracterul tendenţios al raportului n-a scăpat nimănui. în locul limpezirii la care se aştepta opinia publică, documentul a propus o simplă răfuială politică. în aceste condiţii, eşecul dezbaterilor era previzibil".

• 29 sept. P.S.D..R. este suspendat din C.D.R. pentru 30 de zile, datorită unei scrisori în care Sergiu Cunescu pune în discuţie protocolul C.D.R., lipsa de democraţie şi rigiditatea unor structuri ale alianţei. Reprezentanţii P.A.C. votează în şedinţa Consiliului C.D.R. împotriva acestei hotărâri. A doua zi, preşedintele PA.C. dă o declaraţie în care îşi reafirmă solidaritatea cu P.S.D.R. şi formulează acuze grave la adresa conducerii C.D.R,, 419

1994

care dă dovadă de „intoleranţă" şi „spirit agresiv", transformând alianţa celor mai democratice forţe politice ale ţării într-un superpartid care tolerează cultul personaliţii lui Emil Constantinescu.

• 30 sept. Comitetul Director al C.N.S.L.R.-Frăţia îi ridică dreptul de reprezentare lui Victor Ciorbea, învinuit de a fi contribuit în mod hotărâtor la dezmembrarea confederaţiei.

-Senatul american 1-a confirmat pe Alfred Moses în funcţia de ambasador al S.U.A. în România, fără să ţină seama de scrisoarea celor 7 parlamentari români, despre care Gheorghe Funar afirmă că a fost concepută ca un ajutor dat colegilor americani „pentru alegerea unui ambasador fără pete". Cu excepţia celor şapte, şi pentru a mai estompa impresia făcută de demersul lor, parlamentarii români şi-au pus semnătura pe nişte liste tipizate, pentru susţinerea candidaturii lui Alfred Moses la funcţia de ambasador al S.UA. în România, în calitatea sa de „prieten al poporului român" şi de „reprezentant de seamă al poporului american". Dacă P.D.S.R e dispus să uite ultima ispravă a aliatului său, în schimb P.U.N.R. e tot mai sumbru şi tot mai ţanţoş. Gheorghe Funar anunţă că, deoarece Teodor Meleşcanu a acceptat candidatura lui Alfred Moses, fără să aibă acordul P.U.N.R., trebuie fie să-şi ceară scuze în plenul Parlamentului, fie să-şi dea demisia din postul de ministru de externe.

- Consiliul Director al A.C. adoptă o declaraţie în care condamnă tentativele de dezmembrare a C.D.R. Participarea la alegeri, se mai propune în declaraţie, trebuie să se facă prin candidaţi aleşi din timp pe baza valorii şi prin concursuri de competenţă. Ana Blandiana consideră că alianţele de tip P.A.C.-P.N.L.-P.S.D.R urmăresc preluarea capitalului politic al C.D.R.

• 1 oct. La şedinţa Consiliului National, P.L.'93 hotărăşte să rămână în C.D.R, pe care o vede ca pe o formaţiune politică unitară de factură liberal-conservatoare ce ar trebui să se bizuie doar pe P.N.Ţ.C.D. şi P.L/93, Partidele care zdruncină unitatea Convenţiei sunt invitate s-o părăsească. Primele vizate sunt P.S.D.R şi P.A.C., primul, calificat de Dinu Patriciu drept o „componentă mică, agitată şi jenantă" a C.D.R,iar cel de al doilea un „partid de bugetari, finanţat, ca şi P.D., de socialiştii francezi". Comitetul Director al P. L. '93 a fost mandatat să negocieze cu liderii C.D.R. participarea partidelor pe liste proprii de candidaţi la alegerile locale, conform unei mai vechi propuneri a P.L.'93. Despre coeziunea C.D.R. se vorbeşte la fel de insistent ca despre unificarea mişcării liberale. Caracterizând la o conferinţă de presă situaţia 420

1994

C.D.R. pe care o consideră nu un partid ci o „stare de spirit", Niculae Cerveni, preşedintele P.N.L.C.D., afirmă că P.N.Ţ.C.D. are tendinţa de a domina Convenţia ceea ce îi irită mai ales pe Sergiu Cunescu şi Nicolae Manolescu. Pe de altă parte, A.C. se crede arbitru pentru C.D.R. şi urmăreşte săi plătească o poliţă lui Nicolae Manolescu. După Niculae Cerveni elementul coeziune în C.D.R. este „frica" -„Frica de a nu păţi ce a păţit Câmpeanu".

-Consiliul Reprezentanţilor al U.D.M.R. îşi însuşeşte documentul conducerii U.D.M.R. în care se precizează atitudinea partidului fată de Tratatul româno-ungar. Punctul de maxim interes la care se fac referiri insistente este recunoaşterea dreptului la autonomie personală, locală, administrativă şi regională la care comunitatea maghiară nu poate renunţa, aceasta fiind chiar condiţia existenţei maghiarilor din România. Mal mult decât atât, drepturile colective şi individuale trebuie să fie asigurate atât prin legile României, cât şi prin garanţii internaţionale.

• 4 oct. Strasbourg. Ion Iliescu ţine un discurs în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Admiterea României în acest organism, cu un an în urmă, a stimulat accelerarea proceselor de democratizare a ţării, subliniază preşedintele român. După încheierea discursului Ion Iliescu a răspuns la numeroasele şi uneori dificilele întrebări puse de membrii Parlamentului European. (Consiliul Europei continuă totuşi să ţină sub observaţie evoluţia României. Doi observatori al Comisiilor politică şi juridică vor alcătui din 6 în 6 luni rapoarte despre România.)

-A.C. şi PA.C. se întâlnesc pentru a regăsi acele puncte de vedere comune de care depinde în mare măsură stabilitatea C.D.R. Pacea (simţită ca provizorie) la care ajung cele două formaţiuni foste surori este parafată de un comunicat în care se precizează poziţia lor faţă de organizarea C.D.R.

® 5 oct. Plenul Parlamentului adoptă o Hotărâre privind unele măsuri de combatere a corupţiei, ca urmare a dezbaterii Raportului comisiei parlamentare de cercetare a cazurilor de corupţie, condusă de Romul Vonica. La capătul a numeroase dispute generate de oportunitatea începerii sau neînceperii urmăririi penale a demnitarilor acuzaţi de corupţie, câştigă cei care şi-au exprimat încrederea în nevinovăţia demnitarilor.

-Comitetul Naţional al PA.C. adoptă o declaraţie în care cere C.D.R. să acorde toată atenţia propunerilor A.C. şi P.A.C. înscrise în comunicatul rezultat în urma întâlnirii dintre cele două formaţiuni. De aceeaşi atenţie trebuie să beneficieze şi acele propuneri ale P.A.C. care nu coincid cu cele ale A.C. şi care sunt

421

1994

deja cunoscute în C.D.R. In încheierea declaraţiei se precizează: „PAC. atrage totodată atenţia că, în condiţiile în care dezideratele sale nu vor fi luate în consideraţie, perpetuându-se un anumit spirit de intoleranţă şi de hegemonie, care a blocat uneori funcţionarea C.D.R. sau a înlocuit dialogul, dezbaterea, cu măsuri administrative, îşi rezervă dreptul de a se considera retras dintr-o alianţă politică democratică transformată în chiar contrariul ei".

• 5 oct. Comitetul Executiv al C.D.R. a hotărât, prin vot, neînceperea procedurii de suspendare a P.S.D.R. Examinând propunerile P.S.D.R. de reformare a Convenţiei, sa respins varianta privind rotaţia la preşedinţia C.D.R. Sa reluat discuţia despre Alianţa civic-liberală şi sa dispus începerea formalităţilor de primire a acesteia în C.D.R.

• 7 oct. La ora 14,15 cursa Ar France, având ca pasageri pe Mihai de Hohenzollern şi pe soţia sa, Ana, aterizează pe aeroportul Otopeni. Fostul suveran s-a hotărât să vină în ţară la invitaţia unor asociaţii şi fundaţii de a participa la un simpozion internaţional cu tema „23 August 1944 - Restituirea adevărului istoric". Cu câteva săptămâni în urmă, Dinu Zamfirescu şi Dinu Patriciu au negociat cu autorităţile române acordarea vizei de intrare în ţară a fostului suveran, rezultatele fiind mai degrabă demobilizatoare. Totuşi s-a sperat ca viza să se acorde pe aeroport având în vedere că într-o recentă scrisoare ex-regele preciza că respectă prevederile constituţionale ale ţării şi că vizita sa nu va avea caracter politic. încă de dimineaţă la aeroport şi pe şoseaua Bucureşti-Ploieşti s-au instalat forţele de ordine în număr impresionant. Numeroşii cetăţeni care au venit să-1 întâmpine pe ex-regele Mihai au fost invitaţi să aştepte în sala de sosiri. Dinu Patriciu şi alte câteva persoane au reuşit să ajungă la pista de aterizare unde au continuat să insiste pentru a i se acorda oaspetelui viza de intrare în ţară. Demersurile au rămas fără efect, astfel că la ora 15,47 avionul va decola fără ca ex-regele Mihai să fi fost lăsat să păşească pe pământul României. Timp de 1 oră şi 32 de minute fostul suveran a urmărit din avion agitaţia produsă de venirea sa şi tot de acolo a primit verdictul: Mihai de Hohenzollern nu are ce căuta în România. în Comunicatul Guvernului României se explică răspicat: „Aşa cum au fost informaţi reprezentanţii fundaţiilor şi asociaţiilor care l-au invitat în ţară pe fostul suveran, Guvernul nu consideră potrivită prezenţa acestuia în România". Ecourile provocate de acest eveniment nu s-au stins multă vreme. în încheierea mesajului pe care ex-regele îl va adresa participanţilor la simpozionul la care trebuia să fie 422

1994

prezent se precizează: „Nu mă aflu astăzi printre voi, aşa cum aş ii vrut să fiu. Această despărţire este şi ea un argument că nedreptatea ce s-a făcut românilor continuă să aibă şi astăzi putere. Aşa cum n-am recunoscut abdicarea obţinută sub ameninţarea armelor, tot aşa nu pot recunoaşte nici legea prin care mi se ridică dreptul la cetăţenia română. De aceea, nu mă aflu printre voi, aşa cum aş fi dorit, pentru că n-a fost rostit întregul adevăr despre urmările actului de la 23 August. Puterea nu are îndrăzneala să şi-1 asume şi să-1 răspândească, atâta timp cât trage foloasele de pe urma injustiţiei de acum cinci decenii".

• .11 oct. Parlamentarii care l-au întâmpinat la aeroport pe ex-regele Mihai sunt ameninţaţi cu represalii. în Senat, Doru Ioan Târăcilă, ministru de interne, pretinde că Dinu Patriciu, Şerban Săndulescu şi Constantin Ticu Dumitrescu au ajuns cu forţa pe pista aeroportului pentru a-1 întâmpina pe fostul suveran, invocând imunitatea parlamentară. Doru IoanTărăcilă consideră că respectivii parlamentari au forţat frontiera de stat şi cere să fie cercetaţi pentru această faptă. în Camera Deputaţilor, Eugen Nicolicea (P.D.S.R.) doreşte ca Ministerul de Interne să-1 declare pe rege persoană indezirabilă în România şi să se declanşeze o anchetă împotriva parlamentarilor care l-au întâmpinat la aeroport.

-Constantin Tutunaru (membru P.N.Ţ.C.D.), primarul sectorului 3 al Capitalei, este audiat la Poliţia Capitalei şi reţinut sub acuzaţiile de fals şi uz de fals, abuz în serviciu, deturnare de fonduri. Cauza arestării pare să fie un denunţ al viceprimarului Amedeo Preduţ (membru P.L.'93).

-Gheorghe Todut (deputat P.L/93) a demisionat din comisia de verificare a repartizării locuinţelor unor demnitari, acuzând numeroase obstrucţii în efectuarea cercetărilor, mai ales din partea Guvernului. Deputatul P.L.'93 a decis să acţioneze pe contpropriu motiv pentru care pune la dispoziţia ziarului Evenimentul zilei o cuprinzătoare listă cu numele demnitarilor care au obţinut abuziv locuinţe (Viorel Hrebenciuc, Petre Roman, Adrian Năstase, Dan Iosif, Dan Mircea Popescu, Ioan Moldovan, Traian Chebeleu, Mişu Negritoiu, Alexandru Lăpuşan, Nicolae Olteanu, Ionel Roman, Mircea Toader Vaida, Marian Enache etc.) La dosarul oricum voluminos al corupţiei, se mai adaugă încă o piesă cunoscută sub denumirea de „lista lui Toduţ".

- Camera Deputaţilor dezbate proiectul Legii privind înfiinţarea Societăţii Naţionale Agricole, pe care parlamentarii opoziţiei o consideră o variantă modernă a naţionalizării, întrucât 423

1994

prevede ca pământurile I. A. S.-urilor să treacă în proprietatea statului.

-Viorel Sălăgean nu mai are voie să facă declaraţii în numele partidului al cărui membru este -P.U.N.R. Decizia luată de Biroul Permanent are drept cauză atitudinea critică a senatorului la adresa proiectului Legii privind accelerarea privatizării,

• 13 oct. Grupul economic consultativ, prezent la Cotroceni, I semnalează lui Ion Iliescu imperfecţiunile proiectului Legii privind accelerarea privatizării. De altfel şi comisia senato-

. rială de specialitate a venit cu numeroase amendamente care l-au făcut pe Nicolae Văcăroiu să-şi piardă răbdarea şi să avertizeze grupurile parlamentare din coaliţia guvernamentală că-şi va retrage proiectul, dacă acestea vor susţine amendamentele comisiei. Ion Iliescu este de părere că executivul trebuia să-şi asume răspunderea pentru acest proiect de Lege, iar dacă n-a făcut-o, să asculte şi eventual să accepte sugestiile parlamentarilor.

• 13-14 oct. Aflată în vizită la Budapesta, o delegaţie U.D.M.R. primeşte asigurări din partea primului-ministru maghiar, Gyula Horn, că Tratatul româno-ungar va fi semnat numai dacă va include garanţiile necesare în legătură cu drepturile minorităţii maghiare.

9 14 oct. Guvernul va asigura cadrul necesar pentru ca până la 1 dec. să fie soluţionate cazurile de corupţie abordate în cursul dezbaterilor parlamentare. Se are în vedere şi elaborarea unor proiecte de legi care să ducă la diminuarea corupţiei: statutul deputaţilor şi senatorilor, răspunderea ministerială, declararea averilor, statutul poliţistului etc.

• 17 oct. P.L.'93 rămâne fără grup parlamentar în Senat în urma demisiei lui Sabin Ivan şi a Măriei Ţeţu, care se orientează către P.N.L.C.D. deoarece P.L.'93 nu întreprinde nimic pentru unificarea liberalilor şi chiar blochează iniţiativele altora. Tot în P.N.L.C.D. se înscriu şi Alexandru Popovici şi Dumitru Călueanu excluşi de curând din P.L/93 pentru că şi-au pus semnătura pe scrisoarea celor împotriva numirii lui Alfred Moses ca ambasador al S.U.A. în România.

-La conferinţa de presă a P.N.Ţ.C.D., principalul subiect de discuţie este arestarea primarului Constantin Tutunaru. Ion Diaconescu afirmă că nu e vorba de un caz izolat, ci de o adevărată vânătoare împotriva primarilor opoziţiei, o acţiune de vendetă cu caracter politic, care nu poate duce la reconcilierea natloanlă de 424

1994

care vorbeşte mult Ion Iliescu. Motivul real al arestării lui Tutunaru este încercarea acestuia de a împiedica actele de corupţie. Ion Raţiu aduce aminte că un angajat prin votul cetăţenilor nu poate fi arestat decât în cazul unui flagrant delict. Radu Vasile consideră că arestarea primarului Tutunaru reprezintă o demonstraţie de forţă dintre cele la modă în anii '50. P.L/93 a anunţat că se solidarizează cu P.N.Ţ.C.D. în cazul Tutunaru, dar că acuzaţia împotriva lui Amedeo Preduţ este nefondată. La prima înfăţişare în cazul Tutunaru (Judecătoria sectorului 3) inculpatul a afirmat că este nevinovat şi că a fost arestat din motive politice.

• 18 oct. Comisia juridică a Carnerei Deputaţilor aprobă câteva amendamente propuse de P.D.S.R. la proiectul Legii privind unele modificări la Codul Penal. Unul dintre acestea prevede că pentru „atingerea onoarei preşedintelui ţării" pedeapsa să fie cu 3 ani de puşcărie în plus faţă de pedeapsa pentru atingerea onoarei unui simplu cetăţean. Pentru calomnierea sau insultarea preşedintelui ţării la pedeapsa de 3 ani se vor adăuga încă 5 ani.

• 20 oct. „Preşedintele Iliescu întoarce vizita minerilor din Valea Jiului" (anunţă ziarul Adevărul, din 21 oct. 1994) pentru a lua parte la simpozionul naţional, de la Petroşani, cu tema „Prezent şi viitor în activitatea economico-socială a Văii Jiului" iniţiat de Asociaţia „Salvăm Valea Jiului".

-Michel Camdessus, directorul executiv al F.M.I., vizitează România şi formulează observaţii critice cu privire la ritmul lent al privatizării şi la volumul prea mare al subvenţiilor de stat în economie.

• 21 oct. T.M.B. decide că aripa Quintus este reprezentanta

legală a P.N.L. -Moscova. La reuniunea celor 12 şefi de stat din C.S.I.,

Boris Elţiri remarcă tendinţa tot mai pronunţată de integrare, proces care trebuie susţinut şi accelerat de membrii comunităţii. In acest scop se va crea primul organism supranaţional -Comitetul Economic Interstatal. Mircea Snegur aderă plin de speranţe la proiectul de recompunere a unui spaţiu economic unic.

• 21-22 oct. La cea de a 4-a Convenţie Naţională a P.D., Petre Roman este reconfirmat în funcţia de lider al partidului. Au fost adoptate noul statut şi programul P.D. „Pentru noua Românie a muncii şi a dreptăţii".

• 22-23 oct. La lucrările Congresului de constituire a Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România (C.S.D.R.), Victor Ciorbea este ales preşedinte, iar Radu Colceag

425

1994

prim-vicepreşedinte. In cadrul dezbaterilor au fost adoptate mai multe documente: statutul, declaraţia privind principiile activităţii C.S.D.R., declaraţia din 18 aug, semnată de C.D.R., B.N.S şi o parte din C.N.S.L.R.-Frăţia şi o scrisoare a lui Victor Ciorbea („Necesitatea unei alternative sindicale puternice") în care îşi anunţă demisia din funcţia de preşedinte al C.N.S.L.R.-Frăţia.

• 26 oct. Danyel Tarschys, secretarul general al Consiliului Europei, a participat la deschiderea Centrului de Informare şi Documentare al Consiliului Europei, la Bucureşti. După ce a lăudat România pentru progresele înregistrate în ultima vreme pe calea democratizării, înaltul oaspete a remarcat şi că mai sunt multe de făcut în ce priveşte independenţa justiţiei, libertatea presei, administraţia locală, corupţia şi nu în ultimul rând problema homosexualilor.

-Maxwell Watson se află din nou în România, în fruntea unei delegaţii a F.M.I. Mugur Isărescu.guvernatorul Băncii Naţionale, pune problema unui nou împrumut de la F.M.I. (26 milioane dolari) în baza acordului stand-by, încheiat cu acest organism.

-De la tribuna Senatului, Corneliu Vădim Tudor anunţă că „banda lui Dide" i-a atacat sediul partidului şi ia linşat ofiţerul de serviciu. După care senatorul RR.M. şi suita sa plecă în goană spre sediul dezastrului despre care va spune că a fost ţinta „unui atac de tip fascist". Nicolae Dide, preşedintele P. U. S. D., a fost trimis în judecată în procedură de urgenţă pentru că a violat sediul P.R.M. şi 1-a maltratat pe ofiţerul de srviciu. Nicolae Dide declară că, însoţit de un ziarist de la ziarul Ziua, de un fotoreporter şi de încă o persoană, au încercat doar să fotografieze cel de-al treilea sediu luxos al P.R.M. La 28 oct. Judecătoria sectorului 3 decide respingerea acţiunii şi neinculparea grupului Dide.

• 27 oct. Membrii executivului au intentat proces penal lui Raymond Luca (P.L.'93) pentru afirmaţiile injurioase pe care le-a făcut la adresa Guvernului. în consecinţă, ministrul justiţiei a cerut oficial declanşarea procedurii de ridicare a imunităţii parlamentare pentru trimiterea în judecată a deputatului P.L/93.

- în Camera Deputaţilor s-a decis prin vot să fie respins proiectul Legii privind înfiinţarea şi funcţionarea Societăţii Naţionale Agricole, care urma să preia, ca proprietate de stat, terenurile din folosinţa I.A.S.-urilor,

• 27-29 oct. Boutros Boutros Gali, secretarul general al O.N.U., face o vizită în România, prima vizită a unui lider O.N.U. după dec.'89. Oaspetele are o serie de întâlniri cu Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Teodor Meleşcanu şi alţi importanţi oameni 426

1994

politici români, rosteşte un discurs în plenul Parlamentului şi participă la o ceremonie oficială în cadrul căreia i se decernează Udul de Doctor Honoris Cauza al Universităţii din Bucureşti.

• 28 oct. T.M.B. dispune eliberarea provizorie a lui

Constantin Tutunaru. • 31 oct. Proiectul Legii privind accelerarea privatizării este

introdus pe ordinea de zi a Senatului în regim de urgenţă. Până la adoptarea proiectului se cer depăşite multe obstacole, unul dintre ele fiind amendamentele propuse de comisia senatorială pentru privatizare cu conţinutul cărora membrii Guvernului nu sunt de acord.

• 1 nov. Pentru prima oară după dec.'89 executivul reuşeşte să finalizeze, în termenul legal stabilit, proiectul Legii bugetului de stat. Guvernul Văcăroiu, autorul acestei premiere, a depus la Parlament proiectul Legii bugetului de stat pe 1995, care urmează să fie analizat şi avizat de comisiile de specialitate.

- Comisia parlamentară (preşedinte Ion Dutu, deputat P.R.M.), abilitată să cerceteze modul în care au fost repartizate (mai ales demnitarilor) locuinţele din fondul de stat îşi începe audierile. Cei vizaţi să se explice sunt persoane importante: Sergiu Nicolaescu, Mihai Golu, Adrian Severin, Nicolae Mischie, Florin Negoiţă.

-Camera Deputaţilor aprobă unele modificări ale Codului Penal. Deşi statutul homosexualilor este în atenţia protectoare a forurilor internaţionale, deputaţii hotărăsc să fie pedepsite cu închisoare de la 1 la 5 ani relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex, săvârşite în public sau care declanşează un scandal public (articolul 200, alineat 1). în ceea ce priveşte articolul 205, care incriminează atingerea onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, gesturi sau alte mijloace, s-a propus iniţial să fie prevăzute pedepse mult sporite pentru săvârşirea acestor delicte prin presă. Opoziţia a combătut propunerea, declarând că o consideră o tentativă de limitare a libertăţii presei şi de descurajare a ziariştilor, făcută în scopuri politice. Pentru a stinge conflictele iscate de această problemă s-a apelat, cum era de aşteptat, la soluţia căii de mijloc. Adică, s-a renunţat la aliniatul 2 al articolului 205, care îi pedepsea mult mai aspru pe ziariştii calomniatori decât pe simpli cetăţeni calomniatori, dar s-a convenit să se mărească pedepsele pentru insulte, calomnii sau atingerea onoarei săvârşite de orice cetăţean, deci şi de ziarişti.

-în cadrul turneului pe care îl întreprinde într-o serie de ţări (Maroc, Marea Britanie, Belgia), Ion Iliescu ajunge la

427

1994

Casablanca unde participă la o conferinţă economică la nivel înalt sub patronajul S.U.A., privind investiţiile în Orientul Mijlociu, şi se întâlneşte cu regele Hassan al II-lea al Marocului şi cu Yasser Arafat, liderul O.E.P.

• 2-4 nov. Ion Hiescu, în vizită neoficială în Marea Britanie, se întâlneşte cu premierul John Major, cu şeful diplomaţiei britanice Douglas Hurd, cu alte oficialităţi şi oameni de afaceri britanici. Peste tot se fac promisiuni: România va fi sprijinită să-şi continue programul de reformă economică şi să se integreze în organismele europene, inclusiv în N.A.T.O. în Belgia, Ion Iliescu urmăreşte să influenţeze ratificarea într-un termen mai scurt a acordului de asociere a României la Uniunea Europeană (doar Italia şi Belgia mai trebuie să-şi pună avizul pe acest acord) pentru ca acesta să intre în vigoare de la 1 ian. 1995. Preşedintele României se întâlneşte cu premierul belgian Jean Luc Dehaene şi cu secretarul general al N.A.T.O., Willie Claes.

• 3-5 nov. Comisia parlamentară care cercetează modul în care au fost distribuite locuinţele din fondul locativ de stat continuă să audieze persoanele din lumea bună: Dan Mircea Popescu, ministrul muncii şi protecţiei sociale, Ionel Roman, deputat, Cristian Rădulescu, deputat, George Stancov, deputat, Dumitru Pâslaru, deputat, Dan Iosif, expert prezidenţial, Vasile Văcaru, senator, Alexandru Lăpuşan, secretar de stat la Ministerul Agriculturii.

• 5 nov. înalte personalităţi ale Uniunii Europei Occidentale (U.E.O.) -Dudley Smlth şi Miguel Angel Martinez -participă la inaugurarea Biroului de Informare şi Documentare al U.E.O. la Bucureşti.

# 5-6 nov. P.R.M. a anunţat din timp că va convoca o adunare extraordinară a Consiliului National al partidului în care să se decidă dacă Guvernul Văcăroiu mai merită sau nu să fie sprijinit. Concluzia lui Corneliu Vădim Tudor: „Nu intenţionăm să pedepsim Guvernul". Asta nu înseamnă că P.RM.-iştii întruniţi în şedinţa extraordinară sunt mulţumiţi de prestaţia Guvernului. Dimpotrivă îl găsesc plin de păcate şi de neputinţe. Şi tocmai de aceea îl sprijină în continuare, dar în anumite condiţii, ferm precizate.

- îngerul păzitor al onoarei demnitarilor, ziarul Adevărul, publică sub titlul „Marele turist" lista, despre care precizează că e lacunară, a călătoriilor făcute de Marin Sorescu, ministrul culturii, în 10 luni: Franţa, Austria, Elveţia, Craiova, Italia, Columbia, Iugoslavia, C.S.I., Cehia, Slovacia, Singapore, Bulzeşti, 428

1994

Portugalia, Anglia şi, în perspectivă imediată, Egiptul. Ziariştilor li se pare că ar fi potrivită o numire a lui Marin Sorescu în funcţia de ministru al turismului sau de ambasador itinerant.

• 7 nov. Se schimbă garda la P.L/93. Seara târziu, în urma unei furtunoase şedinţe de grup parlamentar şi de Comitet Director, Dinu Patriciu, criticat de colegii lui deputaţi, este nevoit să renunţe la funcţia de lider al grupului parlamentar PL. '93 din Camera Deputaţilor. îi ia locul deputatul; Sorin Pantiş.

• 7-8 nov. Vizita în România a lui Philippe S/lguin, preşedintele Adunării Naţionale a Republicii Franceze. Oaspetele se întâlneşte cu Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu şi cu alţi importanţi oameni politici români, ţine un discurs în plenul Parlamentului (întâmpinat pretutindeni cu simpatie a avut aparte şi de un protest al unui grup de studenţi care, nemulţumiţi de noua lege în favoarea homosexualilor, 1-a întâmpinat pe omul politic francez cu protestul scandat energic: „Jos homosexualii!"), primeşte titiul de Doctor Honoris Cauza al Universităţii Bucureşti şi participă, la Institutul Francez, la lansarea versiunii româneşti a cărţii sale „Ludovic -Napoleon cel Mare".

• 8 nov. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (B.N.R.), prezintă în Parlament o dare de seamă privind situaţia monetară şi creditul pe anul 1993 şi orientările de bază pe 1994. De această dată nu este vorba doar de o informare de rutină a parlamentarilor în legătură cu starea sistemului bancar din ţară. Mugur Isărescu a fost în ultima vreme ţinta unei campanii prin care s-a încercat să se demonstreze că duce o politică financiară greşită şi că face parte din categoria demnitarilor corupţi. Din nov, 1993 Curtea de Conturi efectuează controale la B.N.R. cu concluzii incomode pentru instituţie. Darea de seamă a B.N.R. a făcut obiectiul unor critici de fond din partea comisiilor pentru buget-finanţe ale Camerelor Parlamentului (B.N.R. a avut o politică monetară ce a condus la deteriorarea continuă a monedei naţionale şi la blocaj economic, a încălcat legislaţia în vigoare privind utilizarea valutei de către agenţii economici, a raportat greşit nivelul inflaţiei -70-80% în loc de 300% -şi deficitul bugetar -300 miliarde de lei în loc de 500 miliarde de lei.) B.N.R. a fost criticată şi de Delegaţia Permanentă a P.D.S.R. care (nemulţumită şi de beneficiul mare al băncii) a propus ca băncile române să-şi adapteze politica de credite la politica economică a P.D.S.R. P.RM. merge mai departe şi îşi condiţionează sprijinul dat Guvernului şi P.D.S.R. de trecerea B.N.R. în subordinea executivului. P.N.Ţ.C.D. şi alte partide de opoziţie nu sunt de acord cu această dependenţă 429

1994

pe care o etichetează drept un „atac politic asupra B.N.R.". Se pare însă că Ion Iliescu şi Nicolae Văcăroiu nu agreează un scandal în lumea băncilor care ar atrage imediat atenţia organismelor financiare internaţionale, interesate de ceea ce se întâmplă în România. (Deja într-un comunicat de presă, B.N.R. şi Asociaţia Română a Băncilor au avertizat asupra unor atitudini antireformiste care le-ar putea bloca politica reformistă.) Schimbarea de atitudine a lui Ion Iliescu şi Nicolae Văcăroiu pare să-şi facă efectul şi în Parlament (cel puţin aşa comentează presa) în ziua în care (8 nov. ) Mugur Isărescu a fost invitat să dea seama în legătură cu activitatea instituţiei pe care o conduce. Preşedintele şi membrii comisiilor pentru buget-finanţe ale Parlamentului sunt dezorientaţi: unii lipsesc de la şedinţă, alţii, prezenţi, nu sunt de acord să susţină raportul (negativ) al comisiei pe care o reprezintă şi în sfârşit alţii îşi calcă pe inimă şi laudă activitatea B.N.R., deşi, cu puţin timp în urmă, ceruseră demisia guvernatorului. Iar opoziţia susţine în continuare că atacurile împotriva băncilor au o motivaţie politică.

• 9 nov. Alte importante personalităţi politice sunt audiate în legătură cu locuinţele primite din fondul de stat: Eugen Dijmărescu, senator, Viorel Hrebenciuc, secretar general al Guvernului, Ovidiu Muşetescu, deputat, Radu Alexandru Dumitru, deputat, Iulian Nistor, Iosif Negrău. Se pregăteşte Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor.

• 10 nov. Comisia parlamentară numită pe scurt comisia Apartamentul" audiază alt lot de persoane importante: Elena Preda, deputat, Victor Boştinaru, deputat, Mişu Negriţoiu, consilier prezidenţial, Cornel Nica, vicepreşedinte al P.D.S.R., Vasile Niţu, prefect de Argeş, Emil Negruţiu, senator. Traian Chebeleu, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, a refuzat să se prezinte în faţa comisiei, motivând că familia sa este hărţuită de presă, dar a promis că va uimite explicaţii scrise. Se pregătesc Mircea Vaida, fost deputat şi Victor Babiuc, fost ministru.

-Camera Deputaţilor îmbogăţeşte Codul Penal cu un alineat care prevede o pedeapsă de 6 luni până la 5 ani închisoare pentru atingerea adusă onoarei sau ameninţarea, în public, săvârşită împotriva unei persoane aparţinând autorităţii de stat.

-Delegaţia Permanentă a P.D.S.R., Nicolae Văcăroiu şi miniştrii de Stat Mircea Coşea, Dan Mircea Popescu şi Florin Georgescu au o întâlnire, la Cotroceni, cu Ion Iliescu. Preşedintele ţării este interesat ca legislativul să promoveze legile care asigură cadrul juridic convenit cu F.M.I., pentru afirmarea pe baze solide 430

1994

II clementelor economiei de piaţă - Legea privatizării, Legea lallmentului, stimularea investitorilor străini etc.

• 11 nov. Conducerea P.N.Ţ.C.D. se delimitează de afirmaţiile lui Ion Raţiu referitoare la necesitatea schimbării din liincţia de preşedinte al partidului a lui Corneliu Coposu, datorită stării precare a sănătăţii sale care l-ar face indisponibil pentru activitatea politică.

-Are loc o primă şedinţă a Ligii Primarilor şi Consilierilor Democraţi (iniţiativă a P.D.), apărută pentru a contracara presiunile puterii în teritoriu.

• 12 nov. Petre Roman, liderul P.D. şi raportor special pentru Comitetul Politic al N.A.T.O., participă la sesiunea de toamnă a Adunării Atlanticului de Nord de la Washington.

în privinţa parteneriatului pentru pace, subiect la ordinea zilei pentru NA.T.O., Petre Roman crede că această formă de asociere poate fi eficientă doar dacă va fi dublată de un parteneriat pentru dezvoltare.

• 15 nov. P.L. '93 revine asupra deciziei de sistare a negocierilor în vederea reunificării liberalilor şi propune să se formeze un singur partid liberal-radical prin fuziunea liberalilor din C.D.R, (P.L. '93, P.N.L.C.D., plus grupările extraparlamentare din P.N.L.) într-o primă etapă, după care să urmeze integrarea P.A.C., dacă acesta îşi declară identitatea liberală şi, în fine, cooptarea P.N.L.-Quintus prin care acest partid să revină în C.D.R Liberalii chemaţi la apel de P.L. '93 au timp de gândire o săptămână pentru a evalua oferta, şi a lua o hotărâre. P.N.L. răspunde repede că e de acord cu fuziunea tuturor partidelor liberale, dar nu şi cu liberalismul-radical ca liant. Nucleul cel mai potrivit pentru realizarea unităţii liberale este, după opinia P.N.L., Alianţa civic-liberală.

- Camera Deputaţilor adoptă modificările la Codul Penal. Astfel funcţionarul public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de Stat şi se află în exerciţiul funcţiunii este bine apărat. Insulta, calomnia, ameninţarea, lovirea, actele de violenţă, vătămarea corporală gravă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 12 ani.

Pentru insultă, calomnie, ameninţare, comise prin presă, minimul pedepsei se majorează de la 3 luni la 6 luni. Maximumul pedepsei se majorează cu 3 ani atunci când infracţiunile menţionate sunt săvârşite împotriva preşedintelui României, a unui parlamentar, membru al guvernului, magistrat sau judecător al Curţii Constituţionale ori al Curţii de Conturi.

431

1994

• 16 nov. Delegaţia Permanentă a P.D.S.R. hotărăşte ca Partidul Solidarităţii Sociale condus de Miron Mitrea să fie asimilat de partidul de guvernământ. Liderul lui devine membru P.D.S.R., căruia i se pregăteşte numirea în funcţia de vicepreşedinte. Noua mutare politică ce consfinţeşte scindarea mişcării sindicale este un eveniment surpriză pentru întreaga lume politică, deşi Victor Ciorbea, cu puţin timp în urmă, a descris în detaliu ce se va întâmpla cu Miron Mitrea şi cu Partidul Solidarităţii Sociale. Ziariştii de la Adevărul (18 nov. 1994) surprinşi şi ei, ca toţi ceilalţi, îi fac un portret lui Miron Mitrea în momentul istoric al semnării pactului: „Un bodyguard deschide uşa larg şi priveşte în toate părţile. în costum olive şi haină maron din piele, pantofi italieneşti, alură de om de afaceri autohton, coboară Miron Mitrea, urcă într-un Opel de culoare roşie şi pleacă. Liderul sindical este de 24 de ore membru al P.D.S.R,". „Liniştea executivului este oricum asigurată, P.D.S.R. şi-a văzut visul cu ochii -mişcarea sindicală scindată şi compromisă -câştigând, în plus, un lider combativ şi pragmatic, a cărui deviză pare să fie «Totul pentru ciolan»." (Cuvântul „ciolan" a fost intens folosit în epoca postdecembristă ca simbol al scopului final al acţiunii politice pentru mulţi dintre oamenii politici.)

- Comisia juridică de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor a hotărât prin vot (13 împotrivă, 1 pentru) să ceară plenului Camerei Deputaţilor să nu ridice imunitatea parlamentară deputatului P.L.'93 Raymond Luca (la cererea ministrului justiţiei), acuzat de afirmaţii calomnioase la adresa Guvernului Văcăroiu („guvern de tâmpiţi, corupţi, borfaşi şi incapabili").

-M.A.E. român îşi exprimă satisfacţia în legătură cu decizia Departamentului de Stat al S.U.A.de a folosi în terminologia politico-diplomatică în loc de termenul „Europa de Est" pe acela de „Europa Centrală" pentru Cehia, Slovacia, Polonia, Slovenia, Ungaria şi România. Gestul este interpretat ca o recunoaştere a eforturilor României de a se integra în structurile europene şi euro-atlantice şi a apartenenţei acestei ţări la spaţiul european.

• 17 nov. în faţa comisiei, Apartamentul" se prezintă pentru explicaţii Nicolae Olteanu, fost deputat şi secretar general al Guvernului, Vasile Secăreş, vicepreşedinte al Eximbank, Marian Enache, ambasadorul României la Chişinău, Mugur Isărescu, guvernatorul B.N.R.

-Nicolae Manolescu consideră „nemeritate şi tendenţioase" afirmaţiile lui Corneliu Coposu care-l acuză pe preşedintele PA.C. 432

1994

ilc veleitarism politic. In ce priveşte dorinţa P.L.'93 de reunificare ilipidă a liberalilor aceasta poate fi ori dovadă de naivitate, ori o viclenie menită să blocheze eforturile de regrupare a liberalilor.

-Comitetul Executiv al C.D.R. examinează cererea P.N.L-ţjuintus de a intre în Convenţie. Datorită rivalităţii dintre P.L.'93 ţi PA.C., P.N.L. rămâne din nou în afara Convenţiei. P.L.'93 votează împotriva integrării Alianţei civic-liberale în C.D.R.

• 18 nov. Corneliu Coposu revine în ţară după o absenţă de 4 luni. La sosire pe aeroportul Otopeni, preşedintele P.N.Ţ.C.D. dă o declaraţie care va avea ecou: „Am venit cu puteri sporite şi CU intenţia ca, împreună cu toţi iubitorii de democraţie, în cadrul C.D.R. să deschidem campania de răsturnare a Guvernului, să câştigăm alegerile şi să instaurăm democraţia. Aceasta nu se poate face decât cu concursul tuturor. Contăm pe ieşirea din apatie a românilor pentru ca, cu forţe sporite, solidare, împreună să putem realiza instaurarea democraţiei, o bunăstare la care visăm de atâta vreme şi situarea României acolo unde îi este locul - în fruntea statelor europene".

-La invitaţia ministrului apărării naţionale, Gheorghe Tinca, vizitează România Gyi6rgy Keletti, ministrul ungar al apărării. Principala problemă abordată este participarea celor două ţări la programul parteneriatului pentru pace.

• 21 nov. Traian Chebeleu, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, răspunde declaraţiei făcute de Corneliu Coposu la sosirea în ţară (18 nov.) pe care o consideră contrariantă, pe de o parte, deoarece Guvernul pe care vrea să-1 răstoarne liderul ţărănist a reuşit să stopeze declinul economic, iar pe de altă parte declaraţia face parte din ansamblul politicii distructive practicate de opoziţie încă din 1990.

-La conferinţa de presă a P.N.Ţ.C.D., Corneliu Coposu se adresează în primul rând lui Ion Raţiu: „Iartă-mă că n-am murit". Replica este răspunsul preşedintelui ţărănist la părerea făcută publică a lui Ion Raţiu că datorită bolii îndelungate Corneliu Coposu ar trebui să se retragă de la conducerea P.N.Ţ.C.D.

• 22 nov. Acordul de asociere a României la Uniunea Europeană a fost ratificat şi de Belgia, ultima dintre cele 12 ţări care trebuiau să-1 avizeze, De la 1 ian. 1995, România devine cel deal treilea membru asociat al U.E. după Ungaria şi Polonia.

• 23 nov. în plenul Parlamentului, Virgil Măgureanu prezintă raportul de activitate a S.R.I. pe perioada oct. 1993-sept. 1994. Şeful S.R.I. declară că zona cu cel mai mare coeficient de risc pentru securitatea naţională este economia (economia 433

1994

subterană reprezintă 30% din produsul intern brut, se comit fraude, se vând informaţii): „Economia naţională nu este un motiv de stabilitate şi bunăstare, ci unul de preocupare permanentă", Un alt factor de risc pentru România îl constituie -susţine Virgil Măgureanu - extremismul de dreapta şi de stânga care a luat amploare în ultimul an. Asemenea grupări extremiste zădărnicesc eforturile depuse în scopul încheierii unei înţelegeri „durabile şi istorice" cu Ungaria (această afirmaţie a atras protestul reprezentanţilor U.D.M.R.). Virgil Măgureanu a insistat în mod deosebit asupra necesităţii adoptării unei legi a secretului de stat.

-Frământări în tabăra liberalilor. P.N.L. reacţionează faţă de votul negativ al P.L.'93, datorită căruia n-a fost admis în C.D.R, calificânduT drept „o manifestare egoistă, exclusivistă şi penibilă". Făcând abstracţie de atitudinea P.L.'93, P.N.L. se poate considera membru al C.D.R., deoarece celelalte partide din alianţă l-au susţinut. Soluţia lui Mircea Ionescu Quintus pentru viitorul relaţiei P.N.L.-C.D.R. este: „Sau noi să nu intrăm sau să iasă alţii din C.D.R".

Pe de altă parte Niculae Cerveni îi convoacă pe colegii din Alianţa civic-liberală (P.A.C.+P.N.L.) şi îi anunţă că va semna protocolul Alianţei după ce îi vor fi satisfăcute câteva condiţii: Păstrarea principiului parităţii partidelor componente şi eliminarea sau înlocuirea particulei „civic" din denumirea Alianţei, formulă incompatibilă cu doctrina acesteia, acordarea titlului de membru fondator al Alianţei civic-liberale P.N.L.C.D.

• 24 nov. Virgil Măgureanu anunţă că S.R.I. lucrează la „Cartea albă a Securităţii" care va fi publicată în 6 volume şi va fi o istorie a Securităţii în perioada 1945-1989.

• 25 nov. La şedinţa Consiliului Executiv al C.D.R., preşedintele P.E.R., Otto Weber, cere suspendarea P.L.'93 din Convenţie datorită acţiunilor acestui partid de destrămare a alianţei şi de nerespectare a protocoalelor C.D.R. Otto Weber vine cu precizarea că obiecţiile sale îl privesc doar pe Dinu Patriciu datorită căruia nu e linişte şi înţelegere în Convenţie, poate pentru că acesta face jocul cuiva -al lui Petre Roman -conchide liderul P.E.R.

-Deputatul P.D.S.R., Constantin Bebe Ivanovici este acuzat de mai multe organizaţii ale revoluţionarilor din dec. '89 că a comandat şi emis peste 40 000 de certificate de participant la Revoluţie pe care apoi le-a distribuit ilegal .condiţionând primirea unor astfel de certificate de înscrierea în P.D.S.R. Organizaţiile de revoluţionari protestează vehement împotriva deputatului şi cer 434

1994

Mcsizarea Parchetului General în vederea declanşării procedurii de ridicare a imunităţii parlamentare, iar Bebe Ivanovici se jură că e nevinovat, că n-a pretins nici un leu şi nici înscrierea în l'.D.S.R. pentru certificate şi că, fără îndoială, totul este un atac politic.

• 27 nov. Colegiul Director al P.D. a ales Biroul Executiv al partidului. Surpriza a fost noul vicepreşedinte executiv în persoana deputatului de Vaslui, Emil Cojocaru (susţinut se pare şi de Petre Roman). Noul ales i-a eliminat din cursă pe ofensivii oameni politici Adrian Severin şi Radu Berceanu.

0 28 nov. La şedinţa Biroului Executiv Central al P.D.S.R. se analizează rezultatele celor doi ani de guvernare a echipei Văcăroiu. Prezintă rapoarte de activitate Nicolae Văcăroiu şi miniştrii de Stat Mircea Coşea, Florin Georgescu, Dan Mircea Popescu şi Teodor Meleşcanu. Toată lumea pare mulţumită cu concluzia că progresăm lent, dar constant. Premierul invocă mai întâi condiţiile în care şi-a început guvernarea. A preluat de la guvernele anterioare o moştenire dezastruoasă care i-a făcut chiar şi pe reprezentanţii opoziţiei să stea deoparte, deşi au fost invitaţi de Ion Iliescu să intre într-un guvern de coaliţie. Politica economică a urmărit stoparea declinului producţiei industriale şi stabilizarea economică ale cărei efecte s-au făcut simţite în ultima parte a celor doi ani de guvernare. Producţia industrială a crescut cu 1,3% iar produsul intern brut va înregistra o creştere de 1,4% până la sfârşitul anului. Cursul leului s-a stabilizat, rezerva valutară s-a refăcut, ajungând la 1,9 miliarde dolari din care 800 milioane dolari se află în rezerva statului. Deoarece P.D.S.R. a considerat mereu protecţia socială drept fundament al politicii sale, ministrul muncii şi protecţiei sociale, Dan Mircea Popescu, raportează că în perioada nov. 1992-nov. 1994 au fost create peste 800 000 noi locuri de muncă. E bine că ministrul nu omite să menţioneze că dintre acestea 700 000 de locuri de muncă au apărut în sectorul particular, slab reprezentat în ansamblul economiei naţionale (Dan Mircea. Popescu nu uită că P.D.S.R. a promis în campania electorală 1 000 000 noi locuri de muncă şi speră să-şi respecte promisiunea) şi că şomajul a rămas la 10,8%. Probabil eficienţa economică a sistemului particular, atât cât e, dovedită prin cifre îl face pe primul-ministru să considere privatizarea o şansă pentru redresarea economiei româneşti şi să accepte că privatizarea şi restructurarea economică s-au înfăptuit lent şi că ar trebui impulsionate. 435

1994

Chiar dacă e un moment aniversar guvernanţii nu pot să nu recunoască şi handicapurile economiei şi societăţii româneşti: stadiul incipient al reformei şi privatizării, blocajul financiar, şomajul, nivelul scăzut de trai („Nu s-a asigurat nici pe departe un trai decent în România" - afirmă Nicolae Văcăroiu într-un moment de sinceritate), corupţia. Desigur s-au făcut promisiuni: totul va merge bine.

- Senatorul Viorel Sălăgean cere Biroului Permanent şi conducerii filialelor judeţene, printr-o scrisoare, recomandată spre dezbatere şi apropiatei Conferinţe Naţionale, demiterea lui Gheorghe Funar şi Ioan Gavra care se fac vinovaţi de: carenţe de organizare în activitatea P.U.N.R., acces pripit la guvernare fără o evaluare a consecinţelor, susţinerea jocurilor tip Caritas, atitudinile agresive şi incitatoare faţă de alte etnii din România care au adus partidului eticheta de naţionalist-şovin.

• 28-29 nov. Slănic Moldova. La Congresul Extraordinar al C.N.S.L.R.-Frăţia, Miron Mitrea se retrage din funcţia de preşedinte al confederaţiei, lăsându-i locul lui Pavel Todoran, liderul Federaţiei «Energetice".

• 28-30 nov. La invitaţia lui Dudley Smith, preşedintele Adunării Parlamentare a Uniunii Europei Occidentale, Ion Iliescu va participa la cea de a 40-a sesiune a U.E.O. de la Paris şi va rosti un discurs în plenul adunării. (România este partener asociat la U.E.O., iar de la 1 ian. 1995 va deveni membru cu drepturi depline.) Preşedintele României se va întâlni cu Francois Mitterrand, preşedintele Franţei, Jaques Chirac, primarul Parisului şi cu Philippe Sâguin, preşedintele Adunării Naţionale Franceze.

• 30 nov. Şedinţa solemnă a Parlamentului consacrată Zilei Naţionale a României, 1 Decembrie, şi împliriirii a 76 de ani de la făurirea statului naţional unitar român. Se adoptă o Hotărâre privind declararea municipiului Alba Iulia „Cetate-Simbol a Marii Uniri a românilor".

# 1 dec. La Alba Iulia se sărbătoreşte Ziua Naţională a României. Participă Nicolae Văcăroiu,, membri ai executivului, Victor Surdu, dar lipseşte opoziţia. în alte oraşe ale ţării se dezvelesc monumente, se inaugurează un muzeu (Arad), se participă la simpozioane şi conferinţe, se depun coroane de flori în cimitire şi la diverse monumente, se fac slujbe de pomenire. La

ureşti oficialităţile importante participă la depunerea unor ane de flori la Arcul de Triumf şi la Mormântul Eroului

Necunoscut. Seara, Ion Iliescu rosteşte un discurs, la recepţia 436

1994

oferită la Cotrocem, consacrată Zilei Naţionale a României. Şi la Washington se sărbătoreşte Ziua Naţională a României

pe care primarul acestui oraş, D.C. Sharon Pratt Kally, a proclamat-o „Ziua moştenirii româno-americane" pentru contribuţia adusă de românii-americani la viaţa politică, economică şi culturală a oraşului şi pentru elementele de cultură specific româneşti cu care aceştia au îmbogăţit cultura americană.

-Bruxelles. La reuniunea N.A.T.O., nuniştrii de externe ai celor 16 ţări membre ale Alianţei au anunţat oficial decizia N A.T.O. de a accepta ca ţările est-europene să poată deveni membre ale acestui organism.Răspunsul negativ al şefului diplomaţiei ruse, Andrei Kozîrev, este net şi însoţit de refuzul de a mai semna un acord de cooperare a Rusie; cu N.A.T.O. Willy Claes, secretarul general al NAT. O., declară că opoziţia Moscovei nu va modifica proiectul Alianţei de extindere către estul Europei şi în acest scop se va elabora un studiu, pe o perioadă de un an, pentru evaluarea posibilităţilor de realizare a acestui proiect. Nici Bill Clinton nu pare dispus să menajeze reţinerile Rusiei faţă de eventuala hotărâre de a adera la N.A.T.O. a foştilor ei aliaţi din Tratatul de la Varşovia.

• 2 dec. Biroul Director al P.N.L.C.D. se desolidarizează de criticile aduse lui Emil Constantinescu de preşedintele P.N.L.C.D., Niculae Cerveni. Acesta a declarat că referirile la candidatura la preşedinţia României a lui Emil Constantinescu, făcute de Alianţa Civică, sunt nejustificate atâta timp cât mandatul de preşedinte al C.D.R. al acestuia expiră în febr. 1995. Cum preşedintele Convenţiei va fi şi candidatul la preşedinţie al acesteia, rezultă că pentru Emil Constantinescu realegerea în funcţia de preşedinte al Alianţei reprezintă doar o formalitate.

-Budapesta. Reuniunea Internaţionalei Socialiste. Cererea P.D.S.R. de aderare la această organizaţie nu primeşte încă avizul favorabil. Reprezentanţii Germaniei au pus problema alianţelor P.D.S.R. cu formaţiuni extremiste şi au propus să se amâne primirea în organizaţie a acestui partid până când îşi va clarifica poziţia şi sistemul de alianţe.

• 3 dec. Plenara Consiliului Naţional al P.S.M. hotărăşte ca negocierile în vederea semnării unui protocol de colaborare cu P.D.S.R. să continue, dar fără ca partidul să acceadă la guvernare. A fi sau a nu fi la guvernare aceasta este dilema socialiştilor care a şi condus la serioase disensiuni la vârf. Ilie Verdet şi Adrian Păunescu ar dori să antreneze P.R.M. la guvernare, dar la şedinţa Comitetului Director (2 dec.) propunerea a fost respinsă prin vot. 437

1994

In cealaltă tabără se plasează Tudor Mohora ferm împotriva intrării în Guvern. Ilie Verdet propune plenarei excluderea acestuia din conducerea partidului, dar numai 60 de persoane din cele 2 000 prezente votează pentru excludere. Mohora este acuzat de exces de personalitate şi de transparenţă în relaţiile cu presa. Deoarece votul participanţilor la plenară a decis ca Tudor Mohora să rămână în conducerea partidului, acesta este invitat să-şi dea demisia civilizat din funcţie, dar răspunsul lui este că preferă să fie demis, Conducerea partidului a fost completată cu noi membri: Marin Lungu, deputat de Dolj, vicepreşedinte al partidului; în Comitetul Director au fost admişi Haydu Gozo. Mihai Viziru şi Gheorghe Cazan.

• 5-6 dec. Budapesta. Reuniunea la nivel înalt a Conferinţei pentru Cooperare şi Securitate în Europa (C.S.C.E.). Prima zi a summit-ului C.S.C.E. este marcată de confruntarea de opinii Clinton-Eltîn în legătură cu extinderea N.A.T.O. în estul Europei. Nici unul nu renunţă la poziţia sa. Bill Clinton a declarat că S.U A. sprijină extinderea NA.T.O. spre Europa de Est şi că nimeni nu poate avea drept de veto la aderarea ţărilor central-europene la Alianţa Nord Atlantică. Borş Elţîn şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu transformările din N.A.T.O. şi cu extinderea Alianţei care înseamnă izolarea Rusiei, tot aşa cum înseamnă şi aderarea ţărilor estice la Uniunea Europei Occidentale. în acest context, Ion Iliescu a afirmat în discursul său voinţa fermă a României de a fi admisă în NA.T.O. şi de a -şi asuma răspunderile care decurg din această situaţie. Preşedintele Iliescu a subliniat şi dorinţa României de a realiza reconcilierea istorică cu Ungaria, act politic ce ar contribui la stabilitatea Europei Centrale. Dacă Vaclav Havel declară că nimeni nu trebuie să împiedice ţările din estul Europei care doresc să adere la N.A.T.O., Francois Mitterrand şi Silvio Berlusconi s-au dovedit înţelegători cu poziţia lui Bors Elţîn. Conferinţa a analizat şi situaţia celor şase noi zone de conflict din lume printre care şi Transnistria. S-au exprimat cele mai bune şi îndrăzneţe intenţii în legătură cu evoluţia C.S.C.E. şi NA.T.O. Comunicatul final şi celelalte documente adoptate la încheierea lucrărilor C.S.C.E. n-au înscris în conţinutul lor propuneri pentru rezolvarea importantelor probleme discutate în aceste zile la reuniunea C.S.C.E. (care se va numi în viitor Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa -O.S.C.E.) ceea ce a făcut să se vorbească despre eşecul întâlnirii de la Budapesta. Ion Iliescu a avut o serie de întrevederi cu premierul spaniol Felipe Gonzales, preşedintele bulgar Jelio Jelev, premierul ungar Gyula Horn,

438

1994

preşedintele ungar ArpadGoncz, preşedintele moldovean Mircea

Snegur. -P.L.'93 anunţă că Moş Nicolae îi va aduce premierului

Văcăroiu o moţiune de cenzură. Dinu Patriciu va face doar propunerea ca opoziţia să înainteze o nouă moţiune de cenzură, cauzată de temporizarea privatizării şi a proiectului Legii pentru accelerarea privatizării a cărui dezbatere şi aprobare se amână din motive minore. Conducerea P.L/93 e conştientă că moţiunea n-are sorţi de izbândă, dar dezbaterile din Parlament sunt necesare pentru a aduce clarificări în problema privatizării.

-în piaţa 1 Decembrie din Reşiţa se adună câteva mii de muncitori de la Uzina Constructoare de Maşini, Combinatul Siderurgic şi de pe alte platforme industriale. Manifestanţii cer să li se plătească salariile restante şi să vină primul-ministru la Reşiţa pentru a găsi împreună soluţii de rezolvare a situaţiei industriei grele din judeţ. Primul-ministru nu vine la Reşiţa, în schimb se iau măsuri pentru a fi trimişi municitorilor banii necesari pentru a-i face să încheie demonstraţiile. Traian Zamfir, prefectul judeţului Caras Severin, n-are puterea să-i liniştească pe manifestanţi, deşi anunţă de la balconul prefecturii că e gata să-şi dea funcţia, sănătatea şi viaţa pentru ţărişoara lui (de la Reşiţa!). Muncitorii n-au însă nevoie de aceste daruri de la Moş Nicolae, ci chiar de Nicolae Văcăroiu, de la Bucureşti, căruia îi transmit să le facă o vizită până la 12 dec.

• 8 dec. P.A.C., P.N.L., P.N.L.C.D. şi P.L.'93 au ajuns la o înţelegere. Vor forma o alianţă în perspectiva fuziunii liberale al cărei prim pas este admiterea P.N.L. în C.D.R. Cei patru au hotărât să susţină un candidat unic la alegerile prezidenţiale.

-La Reşiţa continuă demonstraţiile muncitorilor cu care se solidarizează C.N.S.L.R.-Frăţia, Alfa, Ceres. Biroul Executiv al Guvernului analizează situaţia critică de la Reşiţa unde şi-a trimis o delegaţie pentru negocieri.

• 9 dec. Consiliul C.D.R. se pronunţă împotriva moţiunii de cenzură propusă de P.L.'93.

• 9-10 dec. Essen. Germania. La reuniunea la nivelul şefilor de stat şi de guverne ai ţărilor membre ale Uniunii Europene participă reprezentanţi ai 21 de ţări europene. Pe lângă cei 12 membri ai U.E. au fost prezenţi şi cei 3 (Austria, Suedia, Finlanda) care vor deveni membrii de la 1 ian. 1995, dar şi cei 6 (Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, România, Ungaria) din centrul şi estul Europei, membri asociaţi, pentru care urmează să se adopte strategiile de pregătire a aderării la U.E. Dintre cele 6 ţări numai 439

1994

România a fost reprezentată la nivel de şef al statului (iniţial Germania care a asigurat preşedinţia U.E. în ultimele 6 luni a hotărât să fie invitate la Essen numai ţările din grupul de la Vişegrad, apoi în ultimul moment a convocat şi România şi Bulgaria la importanta reuniune). Procesul de aderare la U.E. va dura mult, poate un deceniu, şi va presupune un efort de armonizare a economiilor naţionale cu cele europene. Reuniunea a stabilit ca statelor centrale şi est europene să li se acorde şanse egale de aderare, totul depinzând doar de performanţele lor economice. în alocuţiunea rostită, Ion Iliescu a sublimat hotărârea României de a adera cât mai repede la U.E. în vederea pregătirii anevoioasei aderări, reuniunea de la Essen a hotărât ca U.E. să se întâlnească o dată pe an cu cei 6, la nivel înalt, şi de două ori la nivelul miniştrilor de externe.

• 10 dec. La şedinţa Consiliului Naţional al P.N.L., Radu Câmpeanu îşi declară disponibilitatea de a candida la preşedinţia României la alegerile din 1996. în ce priveşte constituirea unei forţe liberale, aceasta nu se poate realiza decât în afara C.D.R. Recentele alianţe dintre P.N.L.C.D., P.N.L.-Quintus, P.A.C. şi P.L.'93 sunt (conform unei declaraţii a Consiliului Naţional al P.N.L.-Câmpeanu) conjuncturale, influenţate de interese din afara mişcării liberale, şi anume P.N.Ţ.C.D. şi Corneliu Coposu.

-La o conferinţă de presă cu ziariştii străini, la Essen, Ion Iliescu a afirmat că opoziţia este aceea care se opune mersului reformei, blocând proiectul Legii pentru accelerarea privatizării în Parlamentul României. Membrii opoziţiei iau atitudine faţă de aceasta declaraţie pe care o consideră încă o dovadă a încălcării echidistanţei politice care ar trebui să caracterizeze atitudinea preşedintelui ţării.

• 12 dec. Deputaţii P.D. sprijiniţi de toate grupurile parlamentare ale opoziţiei din Camera Deputaţilor au iniţiat o moţiune de cenzură împotriva Guvernului Văcăroiu, datorită situaţiei grave de la Reşiţa. Grevele de amploare din acest oraş sunt considerate de autorii moţiunii un simptom al stării de sărăcie şi disperare la care a ajuns populaţia ţării.

• 9-12 dec. Grevele şi demonstraţiile de la Reşiţa continuă, în piaţa 1 Decembrie se adună tot mai mulţi muncitori care cer să vină primul-ministru în mijlocul lor şi refuză negocierile cu Guvernul programate la Bucureşti (12 dec). Marile confederaţii sindicale ca şi multe alte federaţii se solidarizează cu Reşiţa. Cartel Alfa şi B.N.S. cer preşedintelui Iliescu să-1 demită pe primul-ministru în cazul în care nu răspunde apelului manifestanţilor 440

1994

de a veni la Reşiţa pentru tratative cu muncitorii. • 13 dec. Reprezentanţii opoziţiei au depus la Birourile

Permanente ale Camerelor Parlamentului moţiunea de cenzură (numită moţiunea Reşiţa) împotriva Guvernului, semnată de 165 parlamentari. Argumentul care susţine moţiunea este incapacitatea guvernanţilor de a rezolva gravele probleme sociale ale ţării, ilustrate în ultimele zile de manifestaţiile de la Reşiţa.

-în Camera Deputaţilor se respinge prin vot (opoziţia înclină balanţa) adoptarea proiectului Legii privind modificarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală. Deputaţii opoziţiei au declarat că nu pot fi de acord cu pedepsele discriminatorii pentru delictele de presă şi nici cu majoritatea pedepselor în cazul lezării demnităţii preşedintelui României.

-Camera Deputaţilor respinge, prin vot, ridicarea imunităţii parlamentare lui Raymond Luca, deputat P.L/93, cerută de ministrul justiţiei pentru vina de a fi calomniat Guvernul.

-Manifestanţii din Reşiţa -15 000 de oameni -sunt hotărâţi să-şi continue protestul, mai ales că au primit mesaje de solidaritate din Hunedoara, Braşov, Motru, Deva, Piteşti. Este aşteptat primul-ministru pentru a rezolva problemele de fond ale muncitorilor, pentru că plata salariilor restante nu poate fi o soluţie suficientă a nemulţumirilor şi îngrijorării în faţa unui viitor nesigur. Seara soseşte Nicolae Văcăroiu în fruntea unei delegaţii impresionante: Viorel Hrebenciuc, Dumitru Popescu şi alţi demnitari pe care îi aşteaptă în stradă 30 000 de manifestanţi. în cursul tratativelor care au durat aproape 10 ore, reprezentanţii demonstranţilor au cerut demiterea prefectului Traian Zamfir, stoparea declinului economic la Combinatul Siderurgic şi la Uzinele Constructoare de Maşini. Guvernanţii au încheiat un protocol cu prevederi suficient de generoase pentru ca episodul reşiţean să se încheie.

• 14 dec. Dinu Zamfirescu, P.L.'93, apreciază că în febr. 1995 va avea loc Congresul de fuziune a partidelor liberale -P.N.L., P.N.L.C.D., P.A.C., P.L.'93 care au constituit câte o comisie menită să pregătească unificarea. Niculae Cerveni aspiră la o alianţă mai cuprinzătoare, din care ar putea face parte şi formaţiuni ca P.D.A.R, P.U.N.R, Uniunea Liberală Brâtianu.

© 15 dec. Biroul Executiv Central al P.D.S.R. a validat protocolul de fuziune cu Partidul Solidarităţii Sociale condus de Miron Mitrea.

-Comitetul Executiv al C.D.R. şi-a dat acordul pentru reintegrarea P.N.L» în alianţă, decizia finală urmând să fie luată 441

1994

la 20 dec. Reprezentanţii RN.L. -Mircea Ionescu Quintus, Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Boroianu -au declarat că vor respecta protocolul C.D.R. şi vor susţine candidatul Convenţiei la preşedinţie.

-Valentin Dolgoliuc, liderul grupului parlamentar al Frontului Popular Creştin Democrat din Moldova, a afirmat că U.D.M.R. sprijină ideea federalizării României prin apariţia Moldovei Mari. Această opinie şi-a format-o în urma unei vizite efectuate la Chişinău de către o delegaţie a U.D.M.R. la invitaţia Partidului Democrat Agrar. Marko Bela, preşedintele U.D.M.R., neagă că partidul său ar împărtăşi o asemenea idee şi că ar fi făcut-o publică.

• 19 dec. Grupul U.D.M.R. din Camera Deputaţilor cere suspendarea din funcţie a primarului Gheorghe Funar datorită listelor pe care acesta le-a întocmit şi pe care figurează 100 de familii din Cluj-Napoca (majoritatea maghiari) ce locuiesc în centrul oraşului şi deţin spaţii excedentare, motiv pentru care primarul a decis să le evacueze. Şi în Senat U.D.M.R. cere destituirea primarului Funar pentru aceeaşi cauză.

• 20 dec. Consiliul C.D.R. aprobă cu unanimitate de voturi reintegrarea P.N.L.-Quintus în alianţă. P.N.L. vine, iar P.L.'93 cel mai fervent adept, în declaraţii, al unificării liberale, vrea să plece. La 17 dec. deputatul Gheorghe Todut a iniţiat o moţiune privind retragerea P.L.'93 din Convenţie, moţiune respinsă la vot cu un scor strâns: 69 -67. Oricum liberalii din această formaţiune au decis să participe la alegeri pe liste separate. Simţind pericolele ce pândesc acest partid, un grup de parlamentari P.L.'93, fac apel la rezolvarea tensiunilor din partid şi la acţiune solidară în vederea creării unei formaţiuni liberale puternice în C.D.R.

- Senatul adoptă proiectul Legii privind accelerarea privatizării, în forma dorită de Guvern. Nici unul dintre amendamentele propuse de opoziţie n-a fost acceptat de majoritari. P.D.S.R., P.U.N.R P.S.M., P.R.M. şiP.D.AR. au votat, fără excepţii pentru, 14 senatori (unii de la PA.C.) au părăsit sala, iar opoziţia a votat împotrivă din motive pe care le-a exprimat, de exmplu, senatorul Alexandru Popovici (P.N.L.C.D.): „vom vota împotriva acestei legi neconstituţionale, antiprivatizare, antireformă, popu-listă şi demagogică. Această lege va arunca în mizerie 3 000 de societăţi comerciale ale nimănui".

-Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor propune să fie dezbătute în procedură de urgenţă patru proiecte de legi printre care şi Legea pentru accelerarea privatizării. Parlamentarii opoziţiei 442

1994

afirmă că această lege merită mult mai multă atenţie şi părăsesc sala atunci când constată că majoritarii, grăbiţi, trec la fapte.

• 21-22 dec. Timişoara comemorează Revoluţia din dec.'89 de la care se împlinesc 5 ani în cadrul seriei de manifestări „Săptămâna recunoştinţei". Şi la Bucureşti, sub semnul rutinei şi al blazării se marchează, prin iniţiative numeroase şi lipsite de anvergură, 5 ani de la Revoluţia din dec.'89. Asociaţia „21 Decembrie" organizează un miting de comemorare în Piaţa Universităţii unde se adună câteva sute de persoane. Cu acelaşi prilej, Ion lîiescu adresează un mesaj naţiunii, seara, pe postul de televiziune.

- în Parlament are loc şedinţa solemnă consacrată comemorării a 5 ani de la Revoluţia din dec. '89. Mecanica discursurilor este curmată de interpelările curajoase ale invitaţilor la această şedinţă care sunt câteva zeci de revoluţionari din dec. '89. Obsesia lor rămâne aflarea adevărului despre acele zile şi de multe ori chiar scandează în plenul Parlamentului: .Adevărul! Adevărul!". Neobişnuit cu scandările (care aduc aminte de Piaţa Universităţii), Adrian Năstase face abstracţie de solemnitatea momentului şi ameninţă cu evacuarea pe gălăgioşii revoluţionari. Iar aceştia nu uită să-şi facă auzită părerea că nu vor afla adevărul despre dec. '89 atâta timp cât va exista o asemenea majoritate parlamentară.

- Revoluţionari din toată ţara participă la „Marşul recunoştinţei" a cărui bună desfăşurare este asigurată de Dan Iosif.

-Federaţia Sindicatului Şoferilor organizează un marş cu punctul de sosire la Cimitirul Eroilor unde se depun coroane de flori şi se ţin discursuri.

-Confederaţia Studenţilor din România îşi exprimă, mir-un comunicat, recunoştinţa şi pioşenia pentru victimele lui dec. '89, dar şi regretul pentru că actuala putere n-a întreprins nimic pentru a identifica şi pedepsi pe autorii crimelor din acele zile.

-Secţia Parchetelor Militare a finalizat „Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar în perioada 1990-1994, în cauzele privind evenimentele din dec. '89". Documentul a fost pus la dispoziţia presei, a comisiei parlamentare care cercetează evenimentele din dec. '89, a preşedinţiei, conducerii M.I., MAp.N. şiS.RI..

-Ion Iliescu depune o coroană de flori la Cimitirul Eroilor. Tot acolo Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Teoctist, oficiază o slujbă de pomenire a victimelor din dec. '89.

443

1994

-Ion Illescu şi unii dintre revoluţionarii din dec. '89 defilează pe sub Arcul de Triumf. Revoluţionarii clujeni înapoiază toate diplomele şi medaliile obţinute cu ocazia comemorării a 5 ani de la Revoluţie, în semn de protest pentru confuzia creată în jurul statutului de revoluţionar.

- Ion Illescu participă, în Sala de marmură a Cercului Militar Central, la lansarea cărţii „Armata Română în Revoluţia din Decembrie 1989", alcătuită de un colectiv de cercetători ai Institutului de Studii Operativ Strategice şi Istorie Militară, sub coordonarea generalului locotenent (r) Costache Codrescu.

Şi presa străină îşi aduce aminte de dec. '89 în România. Sensul comentariilor dedicate în aceste zile evenimentelor din dec. '89 din România este exprimat exact de titlul unui articol apărut în cotidianul britanic The Independent-„Zece zile care au păcălit lumea".

• 23 dec. Sub presiunea timpului scurt care a mai rămas până la sărbătorile de iarnă, parlamentarii dezbat „moţiunea Reşiţa" iniţiată de opoziţie. Deoarece în textul moţiunii executivul era acuzat de declinul economic care a determinat scăderea drastică a nivelului de trai şi cronicizarea tensiunilor sociale, primul-ministru a atacat cu aplomb obiecţiile ce-1 vizau, încercând să demonstreze prin cifre că a reuşit să redreseze economia şi să salte nivelul de trai, chiar dacă a preluat de la guvernările anterioare o situaţie cu adevărat dezastruoasă. în concluzie acuzele din moţiune sunt reale, dar în ceea ce priveşte Guvernul Roman (şi Stolojan) şi tocmai Petre Roman este cel care a avut ideea moţiunii şi i-a convins şi pe cei din C.D.R. s-o susţină, instalându-se astfel la puntea de comandă a opoziţiei. Şi premierul Văcăroiu şi parlamentarii majoritari au fost mai siguri pe ei ca niciodată, ignorând încrederea opoziţiei în reuşita acestei moţiuni. Dezbaterile s-au terminat mai repede ca altădată, iar votul a decis victoria lui Nicolae Văcăroiu şi a echipei care 1-a susţinut (206 voturi pentru moţiune, 249 contra). Deci, moţiunea pe care opoziţia o credea cu cele mai multe şanse de izbândă a obţinut cel mai mic număr de voturi (exceptând moţiunea din 6 sept. 1993) în comparaţie cu cele care au precedat-o. Mersul evenimentelor îi îndreptăţeşte pe majoritari să avertizeze: „Acest Guvern va cădea când vrem noi".

• 28 dec. Prezidiul Executiv al U.D.M.R. îl convoacă pe Lâszlo Tokfis pentru a da explicaţii în legătură cu apariţia în presă a unor documente din care rezultă că a fost informator al Securităţii. Desigur pastorul neagă că ar fi semnat vreodată un 444

1994

angajament cu Securitatea. Totuşi Prezidiul Executiv a hotărât să ceară S.RI.dosarele tuturor celor care au funcţii politice, indiferent de partidul din care fac parte, pentru a putea lămuri problema atât de des abordată a legăturilor actualei clase politice

cu fosta Securitate. -în sediul P.N.L., liderii P.A.C., P.N.L., P.L '93, şi P.N.L.C.D.

semnează protocolul constituirii Alianţei civic-liberale „Liberalii", un prim demers pentru fuziunea acestor partide în deja neverosimilul mare şi puternic partid liberal. In protocol este menţionată data de 31 mai 1995 ca termen limită pentru fuziunea partidelor care au aderat la Alianţă. Protocolul mai prevede egalitatea în drepturi şi obligaţii a membrilor, paritatea în cadrul structurilor Alianţei, consensul în luarea deciziilor, continuarea activităţii politice a Alianţei în cadrul C.D.R. P.N.L.C.D. şi P.L.'93 au renunţat la condiţiile formulate anterior şi de care depindea semnarea protocolului Alianţei.

-Valentin Gabrielescu, senator P.N.Ţ.C.D. şi preşedintele comisiei parlamentare de cercetare a evenimentelor din dec.'89, şi-a exprimat dezacordul faţă de difuzarea pe postul de televiziune a înregistrării audierii lui Ion Illescu de către comisia respectivă, ceea ce contravine normelor de confidenţialitate pe care le-a impus comisia pentru activitatea sa. Pe de altă parte conducerea P.N.Ţ.C.D., numeroşi oameni politici, simpatizanţi ai partidului şi susţinători ai opoziţiei sunt profund dezamăgiţi de prestaţia lui Valentin Gabrielescu în timpul audierii lui Ion Illescu. Senatorul P.N.Ţ.C.D. a manifestat o totală pasivitate şi obedienţă, nepotrivite faţă de o persoană anchetată, chiar dacă aceasta era chiar preşedintele ţării. în şedinţa Biroului de Conducere Coordonare şi Control al P.N.Ţ.C.D., Valentin Gabrielescu demisionează (29 dec.) din funcţia de secretar general al partidului, iar unii colegi din P.N.Ţ.C.D. socotesc că sancţiunea este prea blândă. Senatorul a avut parte şi de huiduielile unor simpatizanţi ai partidului care l-au acuzat de trădare „a" la Câmpeanu".

-Deşi au început la 1 nov. audierile unor personalităţi din înalta societate politică ce trebuie să-şi explice situaţia locativă sunt departe de a se fi încheiat. Comisia „Apartamentul" a ascultat argumentele a zeci de persoane influente, iar după vacanţa de iarnă convocările vor continua. Lista celor vizaţi este încă destul de lungă.

Ziariştii de la Adevărul (23 dec.) îşi amintesc (bine) că anul 1994 a fost declarat de guvernanţi un an al reformei. (Mircea Coşea, cel mai avizat personaj al ţării în ce priveşte mersul 445

1994

reformei, a susţinut că „Anul 1994 este ultima şansă pentru reformă în România".} De aceea ei se simt datori să precizeze cum a fost anul 1994 din acest punct de vedere: „[...] 1994 a fost un an al dezamăgirilor. Promisiunile legate de accelerarea privatizării şi declanşarea restructurării s-au transformat într-un fiasco, ambele procese fiind în momentul de faţă blocate. Omnipotenţa birocraţiei şi legislaţia descurajantă n-au adus, în măsura scontată, capitalul străin de care este atâta nevoie. Cu aproximativ 1 miliard dolari investiţii străine, România se situează undeva în coada preferinţelor cercurilor de afaceri internaţionale. Stabilizarea macroeconomică şi stoparea declinului industrial - realizări cu care se mândreşte atât de mult Guvernul Văcăroiu -sunt reale, dar fragile. Şi, oricum, modeste. Tocmai pentru că nu au în spate suportul solid al reformelor promise".

Ziariştii de la Adevărul îi dau o mână de ajutor lui Nicolae Văcăroiu pentru a-1 face să-şi respecte promisiunile, deoarece au constatat că nu şi le prea respectă. De exemplu încă de la începutul guvernării a afirmat: „Protecţia socială este o componentă esenţială a programului de guvernare", pentru ca, după manifestaţiile de la Reşiţa, să vină cu o precizare plină de candoare: „Nemulţumirea populaţiei e firească, pentru că oamenii o duc greu". Ziariştii îi recomandă deci lui Nicolae Văcăroiu să facă un efort şi să privatizeze în ultimele zile ale anului 1994, 2 390 de societăţi comerciale din cele aproape 3 000 pe care tot el le-a programat pentru privatizare în anul care se încheie, dar până la sfârşitul lui dec. na apucat să privatizeze decât 590.

Dacă ar reuşi să facă în trei zile ce n-a reuşit să facă în doi ani, ar intra în Guiness Book şi şi-ar onora promisiunile făcute naţiunii, mai consideră inimoşii ziarişti.

Şi astfel, în 1994, din programul de privatizare al Guvernului său, Nicolae Văcăroiu a reuşit să realizeze primul sfert.

446

ANEXA. NR. 1

Comunicatul către tară al C.F.S.N.

„ Cetăţeni şi cetăţene, Trăim un moment istoric. Clanul Ceauşescu, care a dus

ţara la dezastru, a fost eliminat de la putere. Cu toţii ştim şi recunoaştem că victoria de care se bucură întreaga tară este rodul i spiritului de sacrificiu al maselor populare de toate naţionalităţile şi, în primul rând, al admirabilului nostru tineret, care ne-a restituit, cu preţul sângelui, sentimentul demnităţii naţionale. Un merit deosebit îl au cei care ani de zile şi-au pus în pericol viaţa, protestând împotriva tiraniei.

Se deschide o pagină nouă în viaţa politică şi economică a României.

în acest moment de răscruce am hotărât să ne constituim în FRONTUL SALVĂRII NAŢIONALE, care se sprijină pe armata română şi care grupează toate forţele sănătoase ale ţării, fără deosebire de naţionalitate, toate organizaţiile şi grupările care s au ridicat cu curaj în apărarea libertăţii şi demnităţii în anii tiraniei totalitare.

Scopul FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE este instaurarea democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român.

Din acest moment, se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceauşescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat şi instituţiile sale îşi încetează activitatea. întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Lui i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a armatei şi a unităţilor Ministerului de Interne. Toate ministerele şi organele centrale în actuala lor structură îşi vor continua activitatea lor normală, subordonându-se Frontului Salvării Naţionale, pentru a asigura desfăşurarea normală a întregii vieţi economice şi sociale.

în teritoriu se vor constitui consilii judeţene, municipale şi orăşeneşti, precum şi comunale ale Frontului Salvării Naţionale ca organe ale puterii locale.

Miliţia este chemată ca, împreună cu comitetele cetăţeneşti, să asigure ordinea publică.

Aceste organe vor lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării populaţiei cu alimente, cu energie electrică,

1990

cu căldură şi apă, pentru asigurarea transportului, a asistenţei medicale şi a întregii reţele comerciale.

Ca program, Frontul propune următoarele: 1. Abandonarea rolului conducător al unui singur partid şi

statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ. 2. Organizarea de alegeri libere în cursul lunii aprilie. 3. Separarea puterilor legislativă, executivă şi judecă

torească în stat şi alegerea tuturor conducătorilor politici pentru unul, sau cel mult, două mandate. Nimeni nu mai poate pretinde puterea pe viaţă.

Consiliul Frontului Salvării Naţionale propune ca ţara să se numească pe viitor România.

Un comitet de redactare a noii Constituţii va începe să funcţioneze imediat.

4. Restructurarea întregii economii naţionale pe baza criteriilor rentabilităţii şi eficienţei. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economică centralizată şi promovarea liberei iniţiative şi a competenţei în conducerea tuturor sectoarelor economice.

5. Restructurarea agriculturii şi sprijinirea micii proprietăţi ţărăneşti. Oprirea distrugerii satelor.

6. Reorganizarea învăţământului românesc potrivit cerinţelor contemporane. Reaşezarea structurilor învăţământului pe baze democratice şi umaniste.

Eliminarea dogmelor ideologice care au provocat atâtea daune poporului român şi promovarea adevăratelor valori ale umanităţii. Eliminarea minciunii şi a imposturii şi statuarea unor criterii de competenţă şi justiţie în toate domeniile de activitate.

Aşezarea pe baze noi a dezvoltării culturii naţionale. Trecerea presei, radioului, televiziunii din mâinile unei fa

milii despotice în mâinile poporului. 7. Respectarea drepturilor şi libertăţilor minorităţilor

naţionale şi asigurarea deplinei lor egalităţi în drepturi cu românii.

8. Organizarea întregului comerţ al ţării, pornind de la cerinţele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale populaţiei României. In acest scop, vom pune capăt exportului de produse agro-alimentare, vom reduce exportul de produse petroliere, acordând prioritate satisfacerii nevoilor de căldură şi lumină ale oamenilor.

9. întreaga politică externă a ţării să servească promovării bunei vecinătăţi, prieteniei şi păcii în lume, integrându-se în pro-

449

1990

cesul de constituire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internaţionale ale României şi, în primul rând, cele privitoare la Tratatul de la Varşovia.

10. Promovarea unei politici interne şi externe subordonate nevoilor şi intereselor dezvoltării flintei umane, respectul deplin al drepturilor şi libertăţilor omului, inclusiv al dreptului de deplasare liberă.

Constituindu-ne în acest Front, suntem ferm hotărâţi să facem tot ce depinde de noi pentru a reinstaura societatea civilă în România, garantând triumful democraţiei, liberaţii şi demnităţii tuturor locuitorilor ţării".

450

ANEXA NR. 2

Proclamaţia de la Timişoara 11 martie 1990

„Populaţia oraşului Timişoara a fost iniţiatoarea Revoluţiei Române.

între 16 şi 20 decembrie 1989, ea a purtat, de una singură, un înverşunat război cu unul dintre cele mai puternice şi mai odioase sisteme represive din lume. A fost o încleştare cumplită, pe care numai noi, timişorenii, o cunoaştem la adevăratele ei proporţii. De-o parte populaţia neînarmată, de cealaltă parte Securitatea, Miliţia, Armata şi trupele zeloase de activişti ai partidului. Toate metodele şi mijloacele de reprimare s-au dovedit însă neputincioase în faţa dorinţei de libertate a timişorenilor şi hotărârii lor de a învinge. Nici arestările, nici molestările, nici chiar asasinatele în masă nu i-au putut opri. Fiecare glonţ tras a adus pe baricadele Revoluţiei alţi o sută de luptători. Şi am învins, în 20 decembrie 1989, Timişoara a intrat definitiv în stăpânirea populaţiei, transformându-se într-un oraş liber în marea închisoare care devenise în acele zile România. Din acea zi, întreaga activitate din oraş a fost condusă de la tribuna din Piaţa Operei de către Frontul Democrat Român, exponent în acel moment al Revoluţiei de la Timişoara. în aceeaşi zi, armata a fraternizat cu demonstranţii, hotărând să apere împreună cu ei victoria obţinută. în 21 decembrie, în Piaţa Operei, peste o sută de mii de glasuri scandau:„Suntem gata să murim".

O serie de fapte întâmplate în România, îndeosebi după 28 ianuarie 1990, vin în contradicţie cu idealurile Revoluţiei de ia Timişoara. Aceste idealuri mei nu au fost aduse la cunoştinţa opiniei publice româneşti, de către mijloacele mass-media centrale, decât parţial şi confuz. în asemenea condiţii, noi. participanţii nemijlociţi la toate evenimentele dintre 16 şi 22 decembrie 1989, ne vedem nevoiţi să explicăm întregii naţiuni pentru ce au pornit timişorenii revoluţia, pentru ce au luptat şi mulţi şi-au jertfit viaţa, pentru ce sântem în continuare hotărâţi să luptăm, cu orice preţ şi împotriva oricui, până la victoria deplină.

1. Revoluţia de la Timişoara a fost, încă din primele ei ore, nu doar anticeauşistă, ci şi categoric anticomunistă. în toate zilele Revoluţiei s-a scandat, de sute de ori: „Jos comunismul"!. în consens cu aspiraţia sutelor de milioane de oameni din Estul

451

1990

Europei, am cerut şi noi abolirea imediată a acestui sistem social totalitar şi falimentar. Idealul Revoluţiei noastre a fost şi a rămas reîntoarcerea la valorile autentice ale democraţiei şi civilizaţiei europene.

2. La revoluţia de la Timişoara au participat toate categoriile sociale. Pe străzile Timişoarei au căzut, seceraţi de gloanţe, unul lângă altul, muncitori, intelectuali, funcţionari, studenţi, elevi, copii şi chiar locuitori ai satelor, veniţi în sprijinul Revoluţiei. Suntem categoric împotriva tehnicii, tipic comuniste, de dominaţie prin învrăjbirea claselor şi categoriilor sociale. Pe temeiul ideologiei „ luptei de clasă" s-au urcat la putere bolşevicii în 1917, pe acelaşi temei, nomenclatura comunistă română a instigat după 1944 o clasă socială împotriva alteia, a dezbinat societatea pentru a o supune mai uşor terorii. Avertizăm împotriva pericolului repetării acestei triste istorii şi chemăm muncitorii, intelectualii, studenţii, ţăranii şi toate categoriile sociale la un dialog civilizat şi constructiv, pentru a reface neîntârziat unitatea din timpul Revoluţiei. Trebuie plecat de la realitatea că toate aceste categorii sociale au fost oprimate în regimul comunist şi nici una nu doreşte astăzi răul celorlalte.

3. La Revoluţia de la Timişoara au luat parte oameni din toate categoriile de vârstă, chiar dacă tineretul a fost preponderent, este drept să recunoaştem că oamenii de toate vârstele s-au bătut cu aceeşi dârzenie pentru cauza Revoluţiei. Lista victimelor, deşi incompletă, este o dovadă în acest sens.

4. Pentru victoria Revoluţiei din Timişoara s-au jertfit, alături de români, şi maghiari, şi germani, şi sârbi, şi membri ai altor grupări etnice, care de secole conlocuiesc în oraşul nostru, paşnic, în bună înţelegere. Timişoara este un oraş românesc şi european, în care naţionalităţile au refuzat şi refuză naţionalismul. Invităm pe toţi şovinii din România, indiferent că sunt români, maghiari sau germani, să vină la Timişoara la un curs de reeducare în spiritul toleranţei şi al respectului reciproc, singurele principii care vor domni în viitoarea Casă a Europei.

5. încă în data de 16 decembrie, în primele ore ale Revoluţiei, una dintre lozincile cele mai des scandate a fost: „ Vrem alegeri libere !". Ideea pluralismului politic a fost şi a rămas una dintre cele mai scumpe timişorenilor. Suntem convinşi că fără partide politice puternice nu poate exista o democraţie autentică, de tip european. Cu excepţia celor extremiste, de stânga sau de dreapta, toate partidele au drept la existenţă în cetatea Timişoarei. în oraşul nostru, nu au fost atacate şi devastate sediile partidelor politice, 452

1990

nici unul dintre membrii acestora nu a fost ameninţat, insultat sau calomniat. Membrii partidelor politice sunt concetăţenii noştri, sunt colegii noştri de muncă, sunt prietenii noştri care au opinii politice. Democraţia europeană înseamnă libera exprimare a opiniilor politice, dialogul civilizat între exponenţii lor şi competiţia loială, pentru cucerirea adeziunii publice şi, implicit, a puterii în stat.

Am fi acceptat în sistemul democraţiei româneşti şi Partidul Comunist Român, dacă el nu ar fi compromis total şi definitiv de către nomenclatura sa, degenerând în fascism roşu. în ţările est-europene în care partidele comuniste şi-au păstrat o minimă decenţă, societatea le contestă în principiu, dar le tolerează în fapt. La noi, partidul comunist a ajuns până la genocid şi, prin aceasta, s-a autoexclus din societate. Nu-1 vom tolera nici în principiu, nici în fapt, indiferent sub ce denumire ar încerca să renască.

6. După patru decenii de educaţie şi propagandă exclusiv comuniste, există în conştiinţa românilor prejudecăţi aparţinând acestei ideologii. Existenţa lor nu este o vină pentru purtător. Manipularea lor, însă, de către grupuri interesate în renaşterea comunismului şi reinstaurarea lui la putere este un act contrarevoluţionar. Pe lista de lozinci, multiplicată la xerox şi împărţită în 28 ianuarie demonstranţilor din Piaţa Banu Manta din Bucureşti se aflau şi slogane vechi de 45 de ani. Identificarea, de pildă, a partidelor „ istorice" cu partide vânzătoare de ţară este un astfel de slogan şi constituie o calomnie. Dimpotrivă, activiştii comunişti de acum 45 de ani, dintre care unii au şi astăzi funcţii importante în conducerea ţării, se fac vinovaţi de trădarea României şi aservirea ei U.R.S.S.-ului. Ei sunt cei care scandau atunci: „ Stalin şi poporul rus libertate ne-au adus!", şi nu membrii „ partidelor istorice". Aceştia din urmă s-au opus transformării României într-un satelit al Moscovei şi unii au plătit cu viaţa această îndrăzneală. Se impune redactarea de urgenţă a unei scurte dar corecte istorii a perioadei 1944-1950 şi difuzarea ei în tiraje de masă.

7. Timişoara a pornit Revoluţia împotriva întregului regim comunist şi întregii sale nomenclaturi şi nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politică unui grup de dizidenţi anticeauşişti din interiorul P.C.R.-ului. Prezenţa acestora în fruntea ţării face moartea eroilor din Timişoara zadarnică. I-am fi acceptat poate în urmă cu zece ani, dacă la Congresul al XH-lea al partidului s-ar fi alăturat lui Constantin Pârvulescu şi ar fi răsturnat clanul 453

1990

dictatorial. Dar n-au făcut-o, deşi aveau şi prilejul şi funcţii importante, care le acordau prerogative. Dimpotrivă, unii chiar au ascultat de ordinul dictatorului de a-1 huli pe dizident. Laşitatea lor din 1979 ne-a costat încă zece ani de dictatură, cei mai grei din toată perioada, plus un genocid dureros.

8. Ca o consecinţă a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesară.

Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuinţe, de carnetul roşu şi ce consecinţe grave atrăgea predarea lui. Activiştii au fost însă acei oameni care şi-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist şi a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu pre-zintă garanţiile morale pe care trebuie să le ofere un Preşedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcţii, după modelul multor ţări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Preşedinte al României ar putea candida şi personalităţi marcante ale vieţii culturale şi ştiinţifice, fără o experienţă politică deosebită. Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi tastituţiilor democratice şi clarificării poziţiei ideologice a fiecăruia dintre multele partide apărute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunoştinţă de cauză, cu cărţile pe masă.

9. Timişoara nu a făcut Revoluţia pentru salarii mari sau pentru alte avantaje materiale. Pentru acestea era suficientă o grevă. Suntem toţi nemulţumiţi de sistemul de salarizare, sunt şi în Timişoara categorii de muncitori care lucrează în condiţii extrem de grele şi sunt prost plătiţi (vezi, de pildă, cazul celor ce muncesc în turnătorii sau în industria detergenţilor) şi, totuşi, nici un colectiv nu a făcut grevă pentru mărirea Murilor şi nu şi-a trimis delegaţii să trateze cu guvernul revendicări materiale exclusive. 454

1990

Majoritatea timişorenilor ştiu ceea ce toţi economiştii se străduie in aceste zile să aducă la cunoştinţă: mărirea salariilor ar declanşa automat inflaţia, aşa cum s-a întâmplat în unele state est-europene. Iar inflaţia odată pornită, sunt necesari ani de eforturi pentru a o stopa. Numai creşterea producţiei, deci a cantităţii de marfă aflată pe piaţă, va permite, în paralel, creşterea generală a nivelului de salarizare. In plus, pentru bugetul sărac al României, prioritare trebuie să fie acum cheltuielile destinate restabilirii unui nivel minim de civilizaţie. Se impun, de pildă, investiţii urgente în domeniul asistenţei medicale şi salubrităţii.

10. Deşi milităm pentru reeuropenizarea României, nu dorim copierea sistemelor capitaliste occidentale, care îşi au neajunsurile şi inechităţile lor. Suntem însă categoric în favoarea ideii de iniţiativă particulară. Fundamentul economic al totalitarismului a fost atotputernicia proprietăţii de stat. Nu vom avea niciodată pluralism politic fără pluralism economic. S-au găsit însă şi voci care, în spirit comunist, să asimileze iniţiativa privată cu „exploatarea" şi pericolul catastrofei de a apărea „oameni bogaţi". Se speculează în acest sens invidia leneşului şi teama de muncă a fostului privilegiat din întreprinderile comuniste.

Dovadă că timişorenii nu se tem de privatizare este faptul că mai multe întreprinderi şi-au anunţat deja intenţia de a se transforma în Societăţi anonime pe acţiuni. Pentru ca aceste acţiuni să fie totuşi cumpărate pe bani curaţi, ar trebui înfiinţate în fiecare oraş comisii de inventariere a averilor foştilor privilegiaţi ai puterii, corupţiei şi penuriei. De asemenea, acţiunile unei întreprinderi se cuvin oferite spre cumpărare în primul rând lucrătorilor ei.

Considerăm constructivă şi ideea, mai radicală, a privatizării prin împroprietărirea tuturor lucrătorilor unei întreprinderi cu un număr egal de acţiuni, statul urmând să păstreze numai acel procent de fonduri care să-i asigure controlul activităţii, în felul acesta, s-ar oferi tuturor lucrătorilor şanse egale la prosperitate. Dacă cei leneşi şi-ar pierde şansa, nu s-ar putea totuşi plânge de discriminare.

11. Timişoara este hotărâtă să ia în serios şi să se folosească de principiul descentralizării economice şi administrative. S-a şi propus experimentarea în judeţul Timiş a unui model de economie de piaţă, pornind de la capacităţile sale puternice şi de la competenţa specialiştilor de care dispune. Pentru atragerea mai uşoară şi mai rapidă a capitalului străin, îndeosebi sub formă de tehnologie şi materii prime speciale, şi crearea de societăţi mixte,

455

1990

cerem şi pe această cale înfiinţarea la Timişoara a unei filiale a Băncii de Comerţ Exterior. O parte din câştigurile în valută ale părţii române din aceste societăţi mixte va intra în salariile muncitorilor, într-un procent ce va fi negociat, de la caz la caz, cu liderii sindicali. Plata unei părţi din salariu în valută va asigura o bună cointeresare materială a muncitorilor, în plus, paşapoartele nu vor mai fi carneţele bune doar de ţinut în sertar. O altă consecinţă pozitivă ar fi scăderea cursului valutar la bursa liberă, ceea ce ar atrage după sine creşterea imediată a nivelului de trai al oamenilor.

12. După căderea dictaturii au fost invitaţi în ţară toţi românii plecaţi în exil, pentru a pune umărul la reconstrucţia României. Unii s-au şi întors, alţii şi-au anunţat intenţia de a o face. Din păcate, instigaţi de forţe obscure, s-au găsit şi oameni care să-i hulească pe exilaţii reîntorşi, să-i califice trădători, să-i întrebe tendenţios ce au mâncat în ultimii zece ani. Este o atitudine care nu ne face cinste. în disperarea care ne-a stăpânit în ultimii patruzeci de ani, poate că nu a fost român căruia să nu-i fi trecut prin minte, măcar o dată, să scape de mizerie luând calea exilului. Mulţi dintre românii aflaţi astăzi departe de ţară au plecat după persecuţii politice şi chiar după ani grei de închisoare. Ar fi ruşinos din partea noastră să-i hulim şi noi cu vorbele activiştilor comunişti de odinioară. Exilul românesc înseamnă süte de profesori eminenţi care predau la cele mai mari universităţi din lume, mii de specialişti preţuiţi la cele mai puternice firme occidentale, zeci de mii de muncitori calificaţi pe tehnologiile cele mai avansate. Să fim mândri de ei şi să transformăm răul în bine, făcând din trista şi dureroasa diasporă românească o forţă înnoitoare pentru România. Timişoara îi aşteaptă cu dragoste pe toţi exilatii români. Sunt compatrioţii noştri şi, azi mai mult ca niciodată, avem nevoie de competenţa lor, de europenismul gândirii lor şi chiar sprijinul lor material. De asemenea cultura română va fi întreagă numai după reintegrarea în ea a culturii din exil.

13. Nu suntem de acord cu stabilirea zilei de 22 decembrie ca zi naţională a României. în felul acesta se eternizează persoana dictatorului, de fiecare dată sărbătorindu-se un număr de ani de la căderea lui. în majoritatea ţărilor care şi-au legat ziua naţională de revoluţie, ziua aleasă este cea a declanşării mişcării revoluţionare, fiind astfel glorificat curajul poporului de a se ridica la luptă. Un singur exemplu: ziua naţională a Franţei este 14 iulie, ziua când, în 1789, a început Marea Revoluţie Franceză 456

1990

prin dărâmarea Bastiliei. In consecinţă, cerem instituirea zilei de 16 decembrie ca zi naţională a României. Astfel, copiii, nepoţii şi strănepoţii noştri vor celebra curajul poporului de a înfrunta opresiunea şi nu căderea unui tiran nemernic.

Cu excepţia ziarului România Liberă, presa, radioul şi televiziunea din Bucureşti aproape că au uitat de Revoluţia de la Timişoara. Evenimentele comentate ca revoluţionare sunt numai cele din 21-22 Decembrie. Ne închinăm cu pietate în faţa eroilor bucureşteni, ca şi în faţa eroilor din Lugoj, Sibiu, Braşov, Târgu Mureş, Cluj, Arad, Reşiţa şi din toate celelalte oraşe care au avut nevoie de martiri pentru a cuceri libertatea. Ne doare şi ne revoltă însă politica centrală de minimalizare a Revoluţiei noastre, evidentă şi prin efortul de diminuare a numărului morţilor. Noi am fost pe străzile Timişoarei în zilele revoluţiei şi ştim că numărul lor este mai mare decât cel anunţat oficial. îi asigurăm pe cei care astăzi tăinuiesc adevărul, că nu vom înceta lupta până nu vor fi aduşi în faţa instanţei în calitate de complici la genocid.

Această Proclamaţie s-a născut din necesitatea de a aduce la cunoştinţa naţiunii române adevăratele idealuri ale Revoluţiei de la Timişoara. A fost o Revoluţie făcută de popor şi numai de el, fără amestecul activiştilor şi securiştilor. A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat. A fost categoric anticomunistă şi nu doar anticeauşistă. La Timişoara nu s-a murit pentru ca activiştii comunişti din rândurile doi şi trei să treacă în frunte şi unul din participanţii la genocid să fie numit de către aceştia ministru de interne. Nu s-a murit pentru ca dezbinarea socială şi naţională, cultul de personalitate, cenzura mijloacelor mass-media, dezinformarea, ameninţările telefonice şi scrise şi toate celelalte metode comuniste de constrângere să fie practicate în văzul lumii, în timp ce nouă ni se cere pasivitate în numele stabilităţii sociale. Această Proclamaţie se adresează în primul rând celor care au primit revoluţia cadou, şi se miră de ce suntem nemulţumiţi, de vreme ce dictatura a căzut, s-au abrogat o serie de legi proaste şi a mai apărut şi câte ceva prin prăvălii. Acum ştiu de ce suntem nemulţumiţi: nu acesta a fost idealul Revoluţiei de la Timişoara.

Noi, autorii acestei Proclamaţii participanţi la evenimentele dintre 16 şi 22 decembrie 1989, nu considerăm Revoluţia încheiată. O vom continua paşnic, dar ferm. După ce am înfruntat şi am învins, fără ajutorul nimănui, unul dintre cele mai puternice sisteme represive din lume, nimeni şi nimic nu ne mai poate intimida".

457

ANEXA NR. 3

Rezultatele aleserfím- « „ on . Prezldentlale de la 20 mal 1990 a

• Numărul total de alegători potrivit listelor electorale: -17 200 722 • Numărul total al alegătorilor care s au prezentat la vot: -14 826 616 • Numărul total al voturilor valabil exprimate pe întreaga tară: -14 378 693 • Numărul voturilor nule: - 447 923

Candidat

ion Iliescu Radu Câmpeanu ion Ratiu

Număr de voturi

12 232 498 1 529 188

617 007

Număr de voturi în o/0

fată de totalul voturilor valabil exprimate

85,07 10,64 4,29

458

ANEXA NR. 4

Rezultatele alegerilor de la 20 mai 1990 pentru Adunarea Deputaţilor

• Numărul total al alegătorilor potrivit listelor electorale: -17 200 722 • Numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la vot: -14 825 017 • Numărul total al voturilor valabil exprimate pe întreaga ţară: -13 707 159 • Numărul voturilor nule: -1 117 858 • Numărul de mandate: -389

II. Numărul de voturi şi de mandate pentru Adunarea Deputaţilor pe partide, formaţiuni politice

şi coaliţii

Nr. Formaţiunea politică Număr de Număr de voturi Număr de crt. voturi în % faţă de mandate

totalul voturilor valabil exprimate

1. Frontul Salvării Naţionale 9 089 659 66,31 263 2. Uniunea Democrată

Maghiară din România 991 601 7,23 29 3. Partidul National Liberal 879 290 6,41 29 4. Mişcarea Ecologista

din România 358 864 2,62 12 5. Partidul Naţional Ţărănesc

Creştin şi Democrat 351357 2,56 12 6. A.U.R. - P.U.N.R. din

Transilvania şi Partidul Republican 290 875 2,12 9

7. Partidul Democrat Agrar din România 250 403 1,83 9

8. Partidul Ecologist Român 232 212 1,69 8 9. Partidul Socialist

Democratic Român 143 393 1,05 5

459

lO.Partidul Social Democrat Român

11 .Gruparea Democratică de Centru 65 914 0,48 2

12,Partidul Democrat al Muncii

13.Partidul Liber Schimbist 14. Partidul Reconstrucţiei

Naţionale din România 15.Partidul Uneretului Liber

Democrat din România 16.Forumul Democratic al

Germanilor din România 17.Uniunea Liberală

„ Brătianu" 18.Uniunea Democrată a

Romilor dta România 19.Comunitatea Lipovenilor

din România 20.Uniunea Ucrainenilor din

România 21. Uniunea Democratică a

Sârbilor din România 22.Uniunea Democrată

Turcă Musulmană 23,Uniunea Elenă din

România 24.Uniunea Democratică a

Slovacilor şi Cehilor din România

25.Uniunea Bulgară din Banat/Asociaţia Culturală Bulgară

26.Uniunea Polonezilor din România „ Dom Polski"

27.Uniunea Armenilor din România

Notă: Au fost înregistrate formaţiunile politice ca obţinut cel puţin un mandat în Adunarea Deputaţilor

73 014 0,53

65 914 0,48

52 595 47 017

0,38 0,34

43 808 0,32

43 188 0,32

38 768 0,28

36 869 0,27

29 162 0,21

17 974 0,13

16 179 0,12

9 095 0,07

8 600 0,06

4 932 0,04

4 584 0,03

3 451 0,03

2 372 0,02

399 0,00

460

F R O N T U L SALVĂRII NAŢIONALE

1. Mihail Apostol Enăchescu

2. Petru Fleşer 3. Nicolae Mărginean 4 .loan Nicuiiţă-Câncea

ARAD 5. Nelu- Aristide Dragomir 6 .Dan-Gheorghe-Lazăr Ivan 7. Constantin Popescu 8. Tarnea Marta-Nora

ARGEŞ 9. Constantin-Calinic Argatu

10. Comei Constantinescu 11. Constantin Dragomir 12 Adrian Dută 13. Filip Georgescu 14.Nicolae Olteanu 15. Dan-Ion-Cristlan Popovicl 16.Cătălin-Marian Rădulescu 17.Nichita Sandu BACĂU 18.Viorel Aramă 19. Dumitru Brăneanu 20. Nicolae Ciocan 21. Sorin Cristea 22. Neculai Lupu 23.Doina-Ofella Melinte 24.Vasile Nistor 25. Octavian Opriş 26.Gheorghe Vespan 27.Ioan Voicea BIHOR 28. Vasile Blaga 29. Vasile Ionel Hedea 30. Gheorghiţa Lupău 31. Ştefan Seremi 32. Ioslf Tocoian BISTRIŢA NĂSĂUD 33.Ioan Catarig 34. Mircea David 35. Paul-Adrian Ilieş

36. Ioan Oltean BOTOŞANI 37. Aurellan Gulea 38.Gheorghe Marcu 39. Dumitru Mocanu 40. Dumitru Nechifor 41. Ion Paicu 42. Nicolal Ureche 43. Severin Zofotă BRAŞOV 44.Vaslle Bran 45. Octavlan Enache 46.Ion Itu 47. Vaslle Munteanu 48. Emil Stoica

49. Vaslle-Octavlan Şerbu

BRĂILA

50. Nicolae Băteanu 51. Elarie RClupală

52. Florica A Dumitrescu.

53.Elena R. Ene 54. Gllcherie E. Stanclu 55. Ion C. Ştefan BUZĂU 56. Alexandru Albu 57. Alexandru Dumitrescu 58. Petre Partal 59.Dumitru N. Pâslaru 60. Minai Petrescu 6 1 . Ovldiu-Camellu Petrescu 62. Nicolae-Petre Posea 63. Costin Sandu CARAS SEVERIN 64. Gheorghe Pavel Bălan 65. Petru Bona 66. Ioan Drăghicescu 67.Vaslle Matei

68. Ioan-Adrian Vilău

CĂLĂRAŞI 69. Stelian Gh. Androne 70. Ioan V. Damian 71. Ion V. Gurău

72. Dumitru Radu Savu-73. Mcolae Gh. Tăut am

74. Marian Bia 75. Alexandru Lăpuşan 76. Ionel Roman 77. Vasile Sălăgean 78. Iosef Timen

CONSTANŢA 79. Ioan Dumitrescu 80.Nicolae S. Dumitrescu 81.Ioan Georgescu 82. Anton Marin Mangiurea 83. Adrian Manole 84. Dumitru Moinescu 85. Alexandru Radu 86. Ioan Turlacu

COVASNA 87. Ion Ursache

DÂMBOVIŢA 88. Gheorghe I. Albu 89. Victor C. Boştinaru 90. Constantin I. Dumitrache 91. Elena Dumitru 92. Marius Mihălăchioiu 93. Adrian Silistraru 94. C-tin-Dan-DorinStaicu 95. Bogdan Pătraşcu

DOLJ 96. Radu-Mircea Berceanu 97. AlexandruBrezniceanu 98. Vasile Cârjoi 99. Constanţa Comişel

100. Viorel Găină 101. Petre Gongu 102. Ştefan Ilie 103. Radu-Mircea Ispas 104. Constantin Ivanovici 105. Dan-Ionel Pappa

GALAŢI 106.Constantin Arhire 107. Dumitru Beznea 108.Daniela Buruiană-Aprodu 109. Alexandru Comănescu 110. Teodoru Dobriţoiu 111. Costel Gheorghiu 112. Ioan-Cătălin Iamandi 113. Constantin Mircea

114. Adrian Săndulache GIURGIU 115. Mihail luşut 116.Mihai Miron 117. Dimitrie-Gabriel Nicolescu 118. Marin Predilă GORJ 119. Dumitru Diaconescu 120. Alexandru-Nicolae Mischie 121. Victor Murea 122. Ştefan-Marian Popescu-Bejat 123. Ion Tomescu HARGHITA 124. Oancea Ioan HUNEDOARA 125. Dumitru Armăşescu 126. Valeriu Butulescu 127. Ion Iliescu 128. Francis-Septimiu Krausz 129. Ioan Marcu 130. Ioan Timiş IALOMIŢA 131. Ioan Cerchez 132. Mihal Iordache 133. Constantin Pârvu 134. Neculae Radu

IAŞI 135. Emil-Lucian Alexandrescu 136. Ioan Amihăesei 137. Dumitru Calance 138. Vasile Diacon 139. Ion Hopulele 140. Florin-Lucian Oarză 141. Constantin Orhel 142. Gheorghe Piticari 143. Dumitru Rădăuceanu 144.Ioan Staicu

MARAMUREŞ 145. Augustin Botiş-Griguţă 146. SiMu-Ioan Ciplea 147. Gheorghe Farcaşiu 148. Marcel Grec 149. Teodor Lupuţiu 150. Mircea Man MEHEDINŢI 151. Marin I. Durac 152. Dumitru C. Mareşi 153. Virgil Popescu

462

154. Ştefan C. Târâşescu

155. Gerthard Schverin

MUREŞ 156. Mihail-C-tin Gingulescu

157. Corneliu Moldovan

NEAMŢ 158. Marinei Burduja 159. Stelian Ghiţă-Eftemie 160. Mihal-Emilian Mancaş 161. Petre Ninosu 162. Cristian Rădulescu 163. George-Iulian Stancov 164. Mihai Stoica 165. Dumitru Surdu OLT 166. Nicolae I.Ciobanu 167. Vasile Ciuciu 168. Ioan-Paul Cojocaru 169. Gheorghe R Crăciun 170. Ştefan I Dârdală . 171. Marin Ionică 172. Eugen Mltu 173. Antonie Sindile PRAHOVA 174. Ionel Ardeleanu 175. Ionel Blaga 176. Marcel Chiriţescu 177. Horia Florescu 178. Ioan Mihuţ 179. Ilie Nica 180. Gheorghe Palade 181. Adrian-Constantin Pitea 182. Cornellu-Constantin Ruse 183. Petre Ţurlea S A T U M A R E 184. Gheorghe Lungu 185. Cornel Morar 186. Ioan Sabău SĂLAJ 187. Victor Hălmăjan 188. Toader Mănăilă 189. Ioan Moldovan SIBIU 190. Ioan Bogdan 191. Ioan Leş 192. Dumitru Şerban

193. Romeo-Marius Trifu

SUCEAVA

194. Mircea Bodea 195. Daniel Catargiu 196.Mihai Chiriac 197. Sabin-Adrian Dragan 198. Bogdan-Victor Grigoriu 199. Nicolai Lazăr 200. Epifanie-Tiberiu Maerean 201 Viorel Munteanu 202. Bujor-Bogdan Teodoriu TELEORMAN 203. Constantin Berechet 204. Cazimir Ionescu 205. Floarea Lupu-Calotă 206. Ion Năstăsescu 207. Aurel Pulu 208. Timotei Stuparu 209. Adriean Videanu 210. IonZgorcea TIMIŞ 211. Dorel Borza 212. Octavian Dogariu 213. Claudiu Iordache 214. Gabriel Marinescu 215. Nicolae-Ioan Negoescu 216. Romulus Paraschivoiu

T U L C E A 217. Cantemir Gafar 218. Ananie Ivanov 219.Ion Lazia 220. Elena Preda VÂLCEA 221. Severin Baciu 222. Gheorghe Glăvan 223. Gheorghe Pavel 224. Ion-Oltea Toană 225.Mihai Tudor 226.Dan Vilaia VASLUI 227. Geórgica Alexandrache 228. Emil Cojocariu 229. Marţian Dan 230. Marian Enache 231. Aurel Găvan 232. Tiberiu Macovei 233. Sirnion Năstasă VRANCEA 234. Florin C-tin Baranovschi 235. Mircea Filimon

463

236. Verginica Novac

237. Gheorghe Rădulescu

238. Vasile Rădulescu 239. Gheorghe Zaharia BUCUREŞTI 240. Victor Babiuc 241. Sorin-Theodor Botnaru 242. Costică Canacheu 243. Victoria Cosmin 244. Daniela-Carmen Crăsnaru 245. Eugen Dijmărescu 246. Aurelian Dochla 247. Adrian Georgescu 248. MlhaÜ Golu 249. Vlorel Llxăndroiu 250. Gheorghe Manole 251. Teodor -Horia Mlhăiescu

252. Llviu Mureşan

253. Ovidiu-Tlberlu Musetescu

254. Adrian Năstase 255. Bogdan-Nlcolae

Niculescu-Duvăz 256. Petre Roman 257. Dorin Sarafoleanu 258. Gheorghe Dorin Scorţan

259. Adrian Severin

260. Constantin Sorescu

261. Mlhai Voicu 262. Comellu-Dan Zaharia 263.Cătălln-Basarab Zamfir U N I U N E A D E M O C R A T Ă M A G H I A R Ă D I N R O M Â N I A ALBA

1. Iuliu Brendus ARAD

2.Gheorghe Tokay BIHOR

3. Iosif Csapo 4. Bala Nagy 5. Zsolt Szllâgyi

BRAŞOV 6. Lâzâr Madaras

BISTRIŢA NĂSĂUD 7. Ioan Szllâgyi

CLUJ

8. Pfeter Eckstein Kovâcs 9. Ladislau Stefan Pillich

10, Vasile Podhradszky

COVASNA 11. Âkos Bajcsi 12. Gâza Domokos 13. Ârpâd Francisc Mârton HARGHITA 14. Erno Borb&y

15. G&za Jozsef Borsos 16. Stefan Francisc Csutak 17.B61a Incze 18. Benedek Nagy HUNEDOARA 19. Albert Csaba Takâcs

MARAMUREŞ 20. Attlla Zonda MUREŞ 21. Ladislau Borbâly 22. Gyorgy Frunda 23. Kâroly Kerekes 24. Laszlo Zsigmond S A T U M A R E 25. Imre Andrâs 26. Ferenc Pâcsl 27. Attlla Varga TIMIŞ 28. Francisc Bâranyi SĂLAJ 29. uliu V i d a i

P A R T I D U L N A T I O N A L L I B E R A L ALBA

1. Radu Ciuceanu ARAD

% Călin Popescu-Tăriceanu ARGEŞ

3. Nicolae Enescu BACĂU

4. Rodica Şerbănescu BIHOR

5. Mlhai Carp BUCUREŞTI

6. Ion Basgan 7. Nae-Petru Bedros 8. Sorin Mircea Bottez 9. Dan Lăzărescu

10. Horia-Radu Pascu BRAŞOV

11. George-Ioan Bese CARAS SEVERIN 12. Marin Balaban

464

CUM 13. Teodor-Mircea Valda

CONSTANŢA

14. Radu-Volcu Roşculeţ

DĂMBOVITA

I R.Constantin Andreescu

DOLJ

16. Ariton Nedelcu CALAŢI 17. Radu Grigore HUNEDOARA 18. Aron Todorani IAŞI 19. Cristian-Constantin Zălnescu MARAMUREŞ 20. Marin Bivolaru MEHEDINŢI

21. R%r&-Radu Policrat NEAMŢ 22. Livlu Bujor PRAHOVA

23. Mircea Ionescu-Quintus

SIBIU 24. Ioan Ban SUCEAVA 25. Miza Iulia Leo TELEORMAN

26. Tudor-Horia Nicolescu TIMIŞ 27. Dinu Patriciu

28. Horia-Mircea Rusu

VÂLCEA 29. Gheorghiu Voinea P A R T I D U L N A T I O N A L ŢĂRĂNESC CREŞTIN Ş I D E M O C R A T ARAD 1. Petre Ştefânuţ

BIHOR 2. Gabriel Ţepelea BUCUREŞTI

3. Constantin Constantinescu

4. Ion Dlaconescu

5. Nicolae-Vasile Ionescu-Galbeni BRAŞOV 6. Adrian Nicoară CARAS SEVERIN

7. Nichlta Dumitrescu

CLUJ

8. Ion Raţiu HUNEDOARA 9. loan Alexandru PRAHOVA 10. Vasile Gionea SIBIU

11. Gregoriu-Petru Maior

TIMIŞ

12. Valentin-Corneliu Gabrielescu M I Ş C A R E A E C O L O G I S T Ă D I N R O M Â N I A : A R G E Ş

1. Constantin Topliceanu

BUCUREŞTI

2. Mlhail Bălănescu

BRAŞOV 3. Florin Crisbăşan CARAS SEVERIN 4. Antonică Dijmărescu GALAŢI 5. Ioan-Florin Tupilatu HUNEDOARA 6. Victor Vaida IAŞI 7. Doina Noghln MARAMUREŞ 8. Filip Moisei PRAHOVA

9. Florin-Stelian Popescu

SIBIU 10. Peter Weber SUCEAVA 11.loan Ieţcu TIMIŞ 12. Victor Cerdarie A . U . R . - P . U . N . R . D I N TRANSILVANIA ŞI P A R T I D U L R E P U B L I C A N BIHOR 1. Vasile Şuta BRAŞOV

2. Alin-Mihai-Dumitru Drugă

CLUJ

3. Octavian-Dan Căpaţână 4. Mircea Creţu 5. loan Gavra M U R E Ş

6. Coriolan Bucur

465

7. Petru P. Burcă 8. Paul Ciobanu 9. Dumitru-Petru Pop P A R T I D U L D E M O C R A T A G R A R D I N R O M Â N I A : BIHOR 1. Ioan Seracin

BUCUREŞTI 2. Dumitru Teaci CONSTANTA 3. Constantin Gib 4. Niculae Şt. Iuruc 5. Victor D. Surdu DOLJ

6. Gheorghe Scrieciu IAŞI

7. Costache Bejan PRAHOVA 8. Valeriu Pescaru SIBIU

9. Gligor Ciortea

P A R T I D U L E C O L O G I S T R O M Â N : A L B A 1. IoanFlorea

BACĂU 2. Cornel Protopopescu BRAŞOV 3. Eugeniu Ghltă BUCUREŞTI 4. Ernest-Otto Weber HUNEDOARA

5. Viorica Edelhauser PRAHOVA

6. Georgeta-Valentina Pale SIBIU

7.Gabriel Munteanu TIMIŞ

8. Marius-Mihail Tudor P A R T I D U L S O C I A L I S T D E M O C R A T R O M Â N : ARGEŞ 1. Cornel Nlca

BIHOR

2. Ioan-Liviu Negruţ Dojj

3. Simion-Silviu Şomicu IAŞI

4. Vasile Hodjila NEAMŢ 5. Mihai Hanganu

P A R T I D U L S O C I A L D E M O C R A T R O M Â N : BRAŞOV 1. Vasile Lascu BUCUREŞTI 2. Sergiu Cunescu

G R U P A R E A D E M O C R A T I C A D E C E N T R U : BUCUREŞTI 1. Serghei Mesaroş

TIMIŞ

2.Petrişor Morar

P A R T I D U L D E M O C R A T A L M U N C I I : Vasile-Bărbat - T I M I Ş P A R T I D U L LIBER-SCHIMBIST: Ştefan Cazimir - B U C U R E Ş T I P A R T I D U L R E C O N S T R U C Ţ I E I N A Ţ I O N A L E D I N R O M Â N I A : Nicolae

S imescu-SIBIU

P A R T I D U L T I N E R E T U L U I L I B E R D E M O C R A T D I N R O M Â N I A : Ioan

Todiraş - B U C U R E Ş T I

U N I U N E A L I B E R A L Ă , B R Ă T I A N U " : Ion I. Brătianu - B U C U R E Ş T I

466

Candidaţii organizaţiilor cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale, care au primit mandate pentru

Adunarea Deputaţilor

COMUNITATEA L I P O V E N I L O R DIN ROMÂNIA: Echim Andrei - TULCEA F O R U M U L D E M O C R A T I C A L G E R M A N I L O R D I N R O M Â N I A : Ingmar

Brandsch - S I B I U UNIUNEA A R M E N I L O R DIN ROMÂNIA: Varujan Vosganian -BUCUREŞTI UNIUNEA B U L G A R Ă DIN BANAT - A S O C I A Ţ I A C U L T U R A L Ă B U L G A R Ă

D I N B U C U R E Ş T I : Carol-Matei Ivanciov -TIMIŞ UNIUNEA D E M O C R A T Ă A SÂRBILOR DIN ROMÂNIA: Milenco Luchin -

TIMIŞ UNIUNEA D E M O C R A T Ă A SLOVACILOR ŞI C E H I L O R D I N R O M Â N I A :

Matei Heckel - B I H O R U N I U N E A D E M O C R A T A T U R C Ă M U S U L M A N Ă : T a h s i n G e m i l -

CONSTANŢA U N I U N E A E L E N Ă DIN ROMÂNIA: Anton Nicolau -PRAHOVA U N I U N E A D E M O C R A T Ă A R O M I L O R DIN ROMÂNIA: Gheorghe Răducanu

-BUCUREŞTI U N I U N E A P O L O N E Z I L O R DIN ROMÂNIA , P O M POLSKI" : Anton Linţmaier

-PRAHOVA U N I U N E A U C R A I N E N I L O R DIN ROMÂNIA: Ştefan Tcaciuc - SUCEAVA

467

ANEXA NR. 5

Rezultatele alegerilor de la 20 mal 1990, pentru Senat

I. • Numărul total al alegătorilor potrivit listelor electorale: -17 200 722 • Numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne: -14 825 764 • Numărul total al voturilor valabil exprimate pe întreaga ţară: -13 956 180 • Numărul voturilor nule: - 869 584 • Numărul mandatelor de senatori: -119

II. Numărul de voturi şi de mandate pentru Senat, pe partide, formaţiuni politice şi coaliţii

Nr. Formaţiunea politică Număr de Număr de voturi Număr de cit voturi în % faţă de mandate

totalul voturilor valabil exprimate

1 Frontul Salvării Naţionale 9 353 006 67,02 91 2 Uniunea Democrată

Maghiară din România 1 004 353 7,20 12 3 Partidul Naţional Liberal 985 094 7,06 10 4 Partidul Naţional Ţărănesc

Creştin şi Democrat 384 687 2,50 1 5 Mişcarea Ecologistă din

România 341 478 2,45 1 6 A.U.R. - P.U.N.R. din

Transilvania şi Partidul Republican 300 473 2,15 2

7 Partidul Ecologist Român 192 574 1,38 1

Notă: Au fost înregistrate formaţiunile poltice care au obţinut cel puţin un mandat în Senat

468

„ ., i r r a n NAŢIONALE: 32. RomulusVulpescu

FRONTUL SALVĂRII N A l i w ^ ~ .1 \ri/,tAr Aileni A L B A 33. Vasile-Victor a u c i u

ı^îTANTA 1. Silviu Carpinişva1 1" q q j - ^ T l ^ b p Dumitraşcu 2 Ioan R u s 34 Gheorgne ı-*™"

hu/>a1op Rahatı ^ m r ^ t » c h e ^

Nıcoıae n aC QT?\7r RlN_ 3 S a v a Cosţa.che r A

4. Vasile Niţu 36 Mıron iviöia^-

5. Petru Pop ci ARAP. 3 ' r. Ion G n . JNeagu

, inan I Târacıla 6 IoanBaboş 3i î. Doru-ıoaıı 1.

7.RaduHomescu p j MB033IA „ T-*^v-.îi W r n a BACĂU .„ 3

8. Ionel Aichimoaie 4 O. Minan ıvu^" 1 » j j a n Sîtnion 9 JenlcăGioacaş A -1. Ac«win vjii***"

lO.MihăiţaPostolache ţj OLJ.

EBÂHA , \2. Olivin unerııı^A

U . ionel St. A l e x ^ d r u 43. D a n Nicolae 12 MihaiP-Matetovici 44. Ion Predescu

=s *r*- j c^ntescu 13 Mircea Cupsa 45. Leonard tmvc^-

T>ıa«ra-Vidovıcı 14. Augusun Zegrean 46. Ilie Planca » l u u

EOTQS^ M ^ m i t r i u G U J ^ û i

TTconstantin Dimitnu 47. Iosif D a n • »1, .Mİpofll 1 16. Minai Teodorescu 48. loan Mnnteanu

GOEJ. • ^ 7 T T , , ^ p 3 Pooescu 17. Viorel Faur 40. Annca.

—~ xT^«ii/a\râcarn 18. Florian Serac 50. vasile v a^cu ^

SBASI2V , * ^ 19 Mihai Fereala 51. Minaı ı^m-v**1

—<-» /->u /-.roVıp Ivan 20. Sergiu Nicolaescu 52. Gneorgu^ ***** » * t /ITT A

BUZÂU I £ J ^ ^ a n t i n B a l c a n 21 Vasile I. Ion 53. Constantın d < " " "

_ ^-,„«c.fantin S a v a 99 Alexandru M a n z a i d

li. iMCAtu „ipcpii-Voican-

54. Consraııtıii. w

23 Gelu Voiculescu voi İAŞI 55. Titns KaveiL^.

„ 0 ,-vl 1-. 0 V111 24. Victor Anagnoste 56. Ion Solcanu

25. Alexandru Bar iaaed i 57. jyurced- ı«j€xii. v

-»w K t-> aaat lî-îTCS 26. Nicolae Cajal " ^ P c Z I i î o n Morcovescu

27. Ion Coteanu pîR Steuan wı.v»-w

/ r-v^nrtfhe Popa 28. Lia Manoliu 59. loan-Gneorguc j-^r

29. Alexandru Piru

30. Mircea V. Soare

31. Neculai-SimeonTatu

60.Emanoıl-lVU n a l ^

469

61. Stelian Dedu MUREŞ 62. nie-Valer Gâlea -

NEAMŢ 63. Valeriu Momanu 64. Alexandru-Radu Timofte 65. Sorin Adrian Vornicu-Nichifor OLT . 66. Ilie Gâtan 67. Nicolae Grădinaru 68. Teiu Păunescu

PRAHOVA 69. Gheorghe Damian 70. Gelu Juncu 71. Comeliu Mănescu

S A T U M A R E 72. Vasilie Moiş

SĂLAJ 73. Virgil Măgureanu

SIBIU 74. Nicolae Nan 75. Ioan Tătaru

SUCEAVA 76. Minai Iacobescu 77. Dragoş Luchian 78. Gheorghe Muntean

TELEORMAN 79. Nicolae Burcea 80. Titi Cioacă 81. MihailNeagu

JJMIŞ 82. Ştefan Glăvan 83. Diodor Nicoară

TULCEA 84. Corvin-Laurentiu Bangu 85. Barbu Popescu

VASLUI 86. Paul Jerbas 87. Virgil Popa

VÎLCEA 88. Octavian Fieroiu 89. Petre P. Negru

VRANCEA 90. Constantin Dinu 91. Nicolae Giurgea

U N I U N E A D E M O C R A T Ă M A G H I A R Ă DIN R O M Â N I A ARAD

1. Zoltân Hossziu BIHOR 2. Ludovic Demâny

BRAŞOV 3. Miklos Fazekas

CLUJ 4. Glza-Stefan Szocs

COVASNA 5. Kâroly Kirâly 6. Gâbor Kozsokâr

HARGHITA 7. Menyhârt-Gâbor Hajdu 8. AttilaVerestoy

MARAMUREŞ 9. Toma-Ernestin Csiha

MUREŞ 10. Băla Marko SATU MARE 11. Kâroly-Ferencz Szabfi SĂLAJ 12. Iosif Toth P A R T I D U L NAŢIONAL L I B E R A L BUCUREŞTI 1. Radu Anton Câmpeanu 2. Ionel Săndulescu

CONSTANŢA 3. Ivan Sabin

DOLJ 4. Mircea Voica

BALAŢI 5. Dumitru Călueanu

HUNEDOARA 6. Petru Jucan

IAŞI 7. Cezar Buda

PRAHOVA 8. Emil Tocaci

SIBIU 9. Mircea Curelea

TIMIŞ 10. Mihai Zaharia Ruva A . U . R - P . U . N . R din Transilvania şi P A R T I D U L R E P U B L I C A N om 1. Adrian-Ovidiu Moţiu

MUREŞ 2. Radu Ceontea

470

PARTIDUL NATIONAL MIŞCAREA ECOLOGISTA ţARĂNESC CREŞTIN DIN ROMÂNIA: şj DEMOCRAT.

-Marcian Bleahu -Caiuslacob _ PARTIDUL ECOLOGIST CANDIDAT INDEPENDENT. ROMÂN: CABAŞJEVERffi BUCUREŞTI -Antonie Iorgovan -Adrian Manolache

ANEXA NR.6

GUVERNUL PETRE ROMAN 28 iunie 1990 -16 octombrie 1991

• Petre Roman -prim-ministru al Guvernului • Anton Vătăşescu -ministru de Stat, însărcinat cu activitatea

industrială şi comercială • Ion Aurel Stoica -ministru de Stat, însărcinat cu calitatea vieţii

şi protecţia socială © Eugen Dijmărescu -ministru de Stat, însărcinat cu orientarea

economică • Adrian Severin-ministru, asistent al primului-ministru pentru

reformă şi relaţia cu Parlamentul • Adrian Năstase -ministrul afacerilor externe • General Victor Stănculescu -ministrul apărării naţionale • Theodor Stolojan - ministru de finanţe • Doru Viorel Ursu -ministru de interne • Victor Babiuc -ministru de justiţie • Minai Zisu -ministrul resurselor şi industriei • Constantin Fota -ministrul comerţului şi turismului • Ioan Ţipu -ministrul agriculturii şi alimentaţiei • Andrei Chirică -ministrul comunicaţiilor • Doru Pană - ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi

amenajării teritoriului • Gheorghe Ştefan -ministrul învăţământului şi ştiinţei • Valeriu Eugen Pop -ministrul mediului • Andrei Pleşu -ministrul culturii • Bogdan Marinescu -ministrul sănătăţii • Cătălin Zamfir -ministrul muncii şi protecţiei sociale • Bogdan Niculescu Duvăz - ministrul tineretului şi sportului

ANEXA NR. 7

• Numărul total al alegătorilor potrivit listelor electorale: -16 380 663 • Numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la vot: -12 496 430 • Numărul total al voturilor valabil exprimate pe întreaga ţară: -11 898 856 • Numărul total al voturilor nule: - 580 617

preşedinte al României.

Candidat

Ion Iliescu Emil Constantinescu Gheorghe Funar Caius Traian

Dragomir loan Mânzatu Mircea Druc

Număr de voturi

5 633 456 3 717 006 1 294 388

564 655 362 485 326 866

Număr de voturi în % faţă de totalul voturilor

valabil exprimate 47,34 31,24 10,88

4,75 3,05 2,75

(al doilea tur de scrutin)

• Numărul total de alegători potrivit listelor ^ 3 g 0 6 6 3

ţ&* total al alegătorilor care s-au prezen- ^ ^ BW

tat la vot 473

•Numărul total al voturilor nule: -12 034 636 -116 092

Candidat Număr de voturi Număr de voturi în %

faţă de totalul voturilor valabil exprimate

Ion Iliescu 5 633 456 47,34 Emil Constantinescu 3 717 006 31,24

s c n »On- 9 februarie 1992)

Formaţiunea politică

F. S. N. * « . Mandate Consilieri ^

CD.R. 15 R7n 5 0 0 1 8 , 1

P.D.A.R, A<J D / U fi OQO

764 U.D.M.R. o uy.z

4 100

P.U.N.R 2 fiOR 70 M.E.R. \j\JXj

1 fîin 191

RR. fi7fi 38 U.S.D.

O / D ' îl A 5

RR.M. ORA 4

165 2 1

™ 23 februarie 1992)

Formaţiunea politică Nr. Mandate

Consilieri Primari F. S. N. 381 639 CD.R. 245 155

* Au mai obţinut mandate, în ordinea voturilor: P.U.N.R., P.D.A.R., U.D.M.R, U.S.D., M.E.R, P.R, P.N.L.A.T., P.N.L., P.R.M., P.S.D. 474

ANEXA NR. 8

Rezultatele alegerilor de la 27 septembrie 1992 pentru Camera Deputaţilor

I. • Numărul total al alegătorilor potrivit listelor -16 380 663 electorale: • Numărul total al alegătorilor care s-au pre- -12 496 430 zentat la vot: • Numărul total al voturilor valabil exprimate: -10 880 252 • Numărul total al voturilor nule: -1 591 071 • Număr de mandate: - 341

II. Numărul de voturi şi de mandate pentru Camera Deputaţilor pe partide, formaţiuni politice

şi coaliţii

Nr. Formaţiunea politică, Număr de Număr de voturi Număr de crt. partidul, coaliţia voturi î n % faţă de mandate

totalul voturilor valabil exprimate

1. Frontul Democrat al Salvării Naţionale 3 015 708 27,72 117

2. Convenţia Democratică din România 2 177 144 20,01 82

3. Frontul Salvării Naţionale 1 108 500 10,19 43 4. Partidul Unităţii Naţio

nale Române 839 586 7,72 30 5. Uniunea Democrată

Maghiară din România 811 290 7,46 27 6. Partidul România Mare 424 061 3,90 16 7. Partidul Socialist al Muncii 330 378 3,04 13 8. Partida Romilor 52 704 0,48 1 9. Forumul Democratic al 34 685 0,31 1

Germanilor din România 10.Comunitatea Ruşilor

Lipoveni din România 14 975 0,14 1 11. Uniunea Elenă din

România 9 134 0,08 12. Uniunea Ucrainenilor din

România 7 716 0,07 13. Uniunea Democratică a

Tătarilor Turco-Musulmani din Român a 7 699 n f i7

14. Uniunea Armenilor din România 7 145 O 0 7

15. Uniunea Democrată a Sârbilor şi Caraşovenilor din România 5 328 0,05

16.Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România 4 708 0 0 4

17.Comunitatea Italiană din România 4 188 0,04

18. Uniunea Polonezilor din România „Dom Polski" 3 013 0,03

19. Uniunea Democrată Turcă din România 2 572 0,02

20. Uniunea Bulgară din Banat-România 1906 0,02

Nota: Au fost înregistrate formaţiunile politice ca obţinut cel puţin un mandat în Camera Deputaţilor

Candidaţii organizaţiilor cetăţenilor aparţinând unei

e au

HI. Repartiţia mandatelor pentru Camera Deputaţilor, pe partide, formaţiuni

politice şi coaliţii

C O N V E N Ţ I A D E M O C R A T I C A D I N R O M Â N I A ALBA

1. Ion Berciu P.N.Ţ.C.D. 2. Mircea Ioan Popa P.N.Ţ.C.D.

ARAD

3. Nlcolae Alexandrescu P.N.Ţ.C.D. 4. Ion Hui -P.N.Ţ.C.D. 5. Barbu Piţigoi -P.N.Ţ.C.D. 6. Emil Llvius Nicolae Putln-

P.S.D.R -

ARGEŞ 7. Sergiu George Rizescu -

P.N.Ţ.C.D. BACĂU

8. Ion Corniţă -P.N.Ţ.C.D. 9. Cornel Protopopescu P.E.R

BIHOR 10. Octavian B o t - P A C . 11. Gabriel Ţepelea ^ . N . Ţ . C . D . BISTRIŢA NĂSAUD 12. Dorel Coc - P A C .

476

BOTOŞANI 13. Alexandru Slmlonovlci -

P.N.Ţ.C.D. BRAŞOV 14. Ioan Ghişe - P A C . 15. Sorin Victor Lepşea-P.N.Ţ.C.D.

16. Ioan Victor Pica -P.N.Ţ.C.D.

BRĂILA 17. Liviu Neculal Marcu -

P.N.Ţ.C.D. BUZĂU 18. Florin Ion-Angelo -P.N.Ţ.C.D. CARAŞ-SEVERIN 19. Mircea Popescu - P . S . D . R 20. Cornel Stürza Popovici -

P.N.Ţ.C.D. CĂLĂRAŞI

21. Aurelian Paul Alecu -P.N.Ţ.C.D.

CLUJ

22. Petre Litiu - P A C 23. Ion Raţiu -P.N.Ţ.C.D. CONSTANŢA 24. Mircea Chimara-P.N.Ţ.C.D. 25. Romulus loan Joca - P A C . 26. loan Sorin Marinescu - P . S . D . R DĂMBOV1ŢA 27. Dinu Patriciu - P . N . L A T . 28. Constantin-Şerban Rădulescu

Zonner - P A C . DOLJ 29. Emil-Teodor Popescu -

P.N.Ţ.C.D. 30. Doru-Mlhai Dobrescu -P.S.D.R. 31. Constantin-Romeo Dragomir-

P . N . L A T . GALAŢI 32. Nestor Călin - P . S . D . R

33. Leonida Lari-Iorga -P.N.Ţ.C.D.

Giurgiu 34. Laurenţiu Priceputu P . N . L A T .

35. Viorel Pavel -P.N.Ţ.C.D.

GORJ 36. Gheorghe Gorun - P A C . HUNEDOARA 37. Minai Bucur-P.N.Ţ.C.D. 38. Dumitru Ifrim -P.S.D.R. IALOMIŢA 39. Gheorghe Cristea-P.N.Ţ.C.D.

IAŞI 40. Vasile Lupu -P.N.Ţ.C.D. 4 1 . Ion Străchinaru -P.S.D.R. 42. Dan-Florin Trepcea

P.N.L.-A.T. MARAMUREŞ 43. Teodora Bertzi - P . N . L A T .

44. Tudor Gavril Dunca -P.N.Ţ.C.D.

MEHEDINŢI

45. Mihail Nica -P.E.R. MUREŞ 46. Ioan Muresan-P.N.Ţ.C.D.

NEAMŢ 47. Smaranda Dobrescu -P.S.D.R. 48. Valentin Vasilescu -P.E.R. OLT

49. Valentin Argeşanu -P.N.Ţ.C.D.

PRAHOVA 50. Remus-Constantin Opriş -

P.N.Ţ.C.D. 51. Mircea-Mihai Munteanu -

P.N.Ţ.C.D. 52. Ion Dobrescu - P . N . L A T . S A T U M A R E 53. Gheorghe Toduţ - P . N . L A T .

SĂLAJ 54. Vasile Gheorghe Victor Pop -

P.N.Ţ.C.D. SIBIU 55. Gavril Dejeu -P.N.Ţ.C.D. 56. Raymond L u c a - P . N . L A T . SUCEAVA 57. Emilian Bratu -P.N.Ţ.C.D.

58. Vasile Mândroviceanu - P A C .

TELEORMAN

59. Sorin Pantiş -P.N.L.-A.T.

TIMIŞ 60. Petre Dugulescu -P.N.Ţ.C.D. 61. Horia Mircea Rusu - P . N . L A T . 62. George Stănescu -P.N.Ţ.C.D. 63. Vasile Popovici - P A C . 64. Teodor Vintilescu -P.N.L.C.D.

TULCEA 65. George Crin Laurenţiu

Antonescu - P A C . VASLUI 66. Mihnea-Tudor Ioniţă -

P . N . L A T .

477

VÂLCEA

67. Radu Livezeanu -P.N.Ţ.C.D. VRANCEA

68. Călin Emil Anastasiu - P A . C . MUNICIPIUL BUCUREŞTI 69. Alexandru Athanasiu -PA.C 70. Constantin Gheorghe

Avramescu - P . S . D . R 71. Niculae Cerveni -P.N.L.-C.D 72. Vasile Nicolae Constantin

Ionescu Galbeni -P.N.Ţ.C.D. 73. Sergiu Cunescu -P.S.D.R. 74. Ion Diaconescu -P.N.Ţ.C.D. 75. Ion Dinu -P.N.Ţ.C.D. 76. Răzvan Dobrescu -P.N.Ţ.C.D 77. Constantin Ionescu -P.N.Ţ.C.D 78. Horia Radu Pascu -P.N.L.-C.D. 79. Stelian Tănase - P A X . 80. Otto-Ernest Weber -P.E.R. SECTORUL AGRICOL ILFOV 81. Gheorghe Comănescu -

P.N.Ţ.C.D. 82. Costel Păunescu -P.N.Ţ.C.D. F R O N T U L D E M O C R A T A L

SALVĂRII N A Ţ I O N A L E ALBA

1. IoanMaier ARAD

2. Teodor Jurcă ARGEŞ

3. Adrian Duţă 4. Marin Jugravu 5. Iulian Nistor 6. Vasile Niţu 7. Gheorghe Zgondea

BACĂU

8. Ovidiu Bibire Genaru 9. Dumitru Brăneanu

10. Matei-Agathon Dan 11. Constantin Enache 12. Nicolae Roşea BIHOR 13. Florian Serac

BISTRIŢA-NĂSĂUD 14. loan Catarig

BOTOŞANI 15. Viorica Afrăsinei 16. Toader Clocotici

17. Tudor Manolescu 18. Mihai Teodorescu 19. Octav Pintilie BRAŞOV 20. Emil Stoica 21. Petru Tănăsie BRĂILA 22. Nicolae Băteanu 23. Lascu Ilie 24. Petrică Petre B U Z Ă U 25. Alexandru Albu 26. Dumitru Pâslaru 27. Ovidiu Petrescu

28. Petre Posea CARAŞ-SEVERIN 29. Miron Mănescu CĂLĂRAŞI 30. Ioan Neagu 31. Ivanciu Nicolae Văleanu 32. Vasile Voicu CLUJ 33. Ionel Roman CONSTANTA 34. Ioan Dumitrescu 35. Mihai Liţă 35. Anton Mangiurea DĂMBOVIŢA 37. Daniela Popa 38. Sorin Diaconescu 39. Constantin Ghiţă 40. Constantin Constantin

DOLJ 41. Petre Baniţă 42. Neculai Grigoraş 43. Mihail Panait 44. Alexandru Tobă GALAŢI 45. Trifu Chirilă 46. Neculai Chivu 47. Dan-Lilion Gogoncea 48. Ioan-Cătălin Iamandi 49. Mircea Leonte GIURGIU 50. Mircea Adrian Ichim 51. Mihail Iusut

GORJ 52. Mihai Golu

478

18. Alexandru-Nlcolae Mischie

HUNEDOARA 54. Gheorghe Ana 55. Aurel Ştirbu IALOMIŢA 56. Vlad Vladimir Galin Corini 57. Ion Dumitrescu IAŞI 61. Valentin Soroceanu 58. Ion Hariga 59. Ion Ionescu 60. Gheorghe Roman 62. Dionisie Vitcu MARAMUREŞ 63. Nicolae Filip 64. Gheorghe Popa MEHEDINŢI 65. Eugen Nicolicea 66. Victor Penescu 67. Nicolae Serdin

NEAMŢ 68. Ioan Bivolaru 69. Alexandru Casapu

70. Constantin Mardare

OLT 71. Mircea Chiostec 72. Anişoara Cojocaru 73. Marin Diaconescu 74. Ilie Gâtan

PRAHOVA 75. Gheorghe Boboc 76. Ilie Nica 77. Mircea-Anton Silvaş 78. Petre Ţurlea

S A T U M A R E 79. Viorel Pop 80. Gheorghe Sălăjean

SĂLAJ

81. Radu Liviu Bara

SIBIU

82. Daniel Frunzescu 83. Francisc Tobă

SUCEAVA 84. Anatolie Costin

85. Sabin Ghilea 86. Nicolai Lazăr 87. Corneliu Monoranu 88. Viorel Munteanu

TELEORMAN 89. Floarea Calotă-Lupu 90. Vasile Cristea 91. Marian Dumitriu 92. Mihail Olteanu

TIMIŞ 93. Romulus Dabu 94. Vasile Dorin Munteanu

T U L C E A 95. Cristian Traian Ionescu 96. Ion Lazia 97. Ilie Nicola

VASLUI 98. Dumitru Buzatu 99. Ioan Costin

100. Marţian Dan 101. Grigore Marcu VÂLCEA 102. Severin Baciu 103. Gheorghe Cautis VRANCEA 104. Vasile Fudulică 105. Aurelian Popescu 106. Florian Udrea 107. Laurenţiu Veber MUNICIPIUL BUCUREŞTI 108. Ştefan Cazimir 109. Florica Dumitrescu 110. Agatha Măria Nicolau Iliescu 111. Ovidiu Tiberiu Muşetescu 112. Adrian Năstase 113. Mircea Pavlu 114. Mircea Porojan 115. Petre Sălcudeanu 116. Constantin Teculescu SECTOR! JL AGRICOL ILFOV 117. Constantin Ivanovici F R O N T U L SALVĂRII N A Ţ I O N A L E ALBA

1. Corneliu Dorin Gavaliugov

ARAD

2. Aristide Nelu Dragomir

ARGEŞ 3. Doru Viorel Ursu

BACĂU 4. Vasile Nistor

5. Mihăiţă Postolache

BIHOR

479

6. Florian Bercea BOTOŞANI 7. Alexandru Ota

BRAŞOV 8. Vasile Bran

BRĂILA 9. Alexandru Sassu

BUZĂU 10. Petre Partal

CARAŞ-SEVERIN 11. Dragoş Enache 12. Ioan Adrian Vilău CĂLĂRAŞI 13. Ion Gurău CONSTANŢA 14. Dumitru Moinescu 15. Bogdan Nicolae Nlculescu-

Duvăz 16. Alexandru Dumitru Radu

DĂMBOVITA 17. Victor Boştinaru DOLJ 18. Radu Mircea Berceanu 19. Alexandru Brezniceanu GALAŢI 20. Constantin Arhire 21. Viorel Lixăndroiu HUNEDOARA 22. Ioan Timiş IALOMIŢA 23. Gheorghe Târna IAŞI 24. Dumitru Calance MARAMUREŞ 25. Teodor Lupuţiu NEAMŢ 26. Cristian Rădulescu 27. George Iulian Stancov OLT 28. Marin Ionică PRAHOVA 29. Nicolae Alexandru 30. Paula-Maria Ivănescu 31. Corneliu-Constantin Ruse SIBIU 32. Bujor Bogdan Teodoriu SUCEAVA 33. Minai Chiriac

TELEORMAN 34. Constantin Berechet 35. Adriean Videanu TIMIŞ 36. Emil Boroş VASLUI 37. Traian Băsescu 38. Emil Cojocaru VÂLCEA 39. Rada Istrate VRANCEA 40. Adrian Severin MUNICIPIUL BUCUREŞTI 41. Victor Babiuc 42. Petre Roman 43. Bogdan Marinescu P A R T I D U L R O M Â N I A M A R E ARGEŞ 1. Dan Cristian Popovici

BACĂU 2. Marcel Moldoveanu

BRAŞOV 3. Mircea Muşat

BRĂILA 4. Smaranda Ionescu

CLUJ 5. Ioan Tănasă CONSTANTA 6. Ion Hristu

DÂMBOVITA 7. Corneliu-Dan Vrabie

GORJ 8. Constantin Gheorghe

HUNEDOARA 9. Ion Hortopan

IAŞI 10. Anghel Stanciu NEAMŢ 11. Viorel Burlacu PRAHOVA 12. Ion Mureşan SUCEAVA 13. Toader Constantinescu MUNICIPIUL BUCUREŞTI 14. Eugen Barbu 15. Iuliu Ioan Furo 16. Ioan Marinescu P A R T I D U L SOCIALIST A L

480

MUNCII ARGEŞ

1. Dumitru Drăguţ BUZĂU

2. Tudor Mohora

DQLJ

3. Marin Gh. Lungu

4. Simion Silviu Şomâcu

GORJ 5. Dumitru Bălăeţ

6. Constantin Emil Hoară

IAŞI 7. Fănică Dănilă

MEHEDINŢI 8. Nicolae Draghiea

OLT 9. Mihai Viziru

VÂLCEA 10. Grigore Răban 11. Constantin Rotaru MI JNICIPIUL BUCUREŞTI 12. Mihail Părăluţă SECTORUL AGRICOL ILFOV 13. Gheorghe Fition Partidul Unităţii Naţionale Române ALBA

1. Eugen Crişan

2. Nicolae Octavian Dărămuş

ARAD 3. Emil Roman

BACĂU 4. Corneliu Bălan BIHOR 5. Crăciun M.Floruţă 6. Vasile Şuta BISTRITA-NĂSĂUD 7. Vasile Ene 8. Ioan Sonea

BRAŞOV 9. Horia Pop CLUJ 10. Ioan Gavra 11. Costică Ciurtin 12. Mircea Creţul 13. Vasile Matei CONSTANTA 14. Vasile Ionescu

COVASNA 15. Aurel Dragomir HUNEDOARA 16. Petru Steolea IAŞI 17. Petru Ioan MARAMUREŞ 18. Gheorghe Brânzei 19. Nicolae Bud MUREŞ 20. Coriolan Bucur 21. Petru Burcă 22. Ovidiu Iosif 23. Lazăr Lădariu PRAHOVA 24. Gheorghe Dobre S A T U M A R E 25. Ioan Pop SĂLAJ 26. Miron Chichişan SIBIU 27. Ioan Bogdan SUCEAVA 28. Vasile Potolincă TIMIŞ 29. Valeriu Tabără MUNICIPIUL BUCUREŞTI 30. Cornel Brahaş

(Ionel Viţu) Uniunea Democrată Maghiară din România ARAD

1. Gheorghe Tokay BIHOR 2. Ludovic Râkoczi 3. Ervin Zoltân Szfekely 4. Zsolt Szilâgyi

BISTRITA-NĂSĂUD 5. Zoltân Szilâgyi

BRAŞOV 6. Lâzâr Madaras CLUJ 7. Alexandru Konya Hamar 8. Eugen Matis 9. Ştefan Sinko 8. Eugen Matis

COVASNA

481

COVASNA 10. Âkos Birtalan 11. Ârpâd-Francisc Marton 12. LâszLo Zslgmond HARGHITA 13. Imre Andrâs 14. Istvân Antal 15. Ferenc Asztalos 16. Emerlc Dumitru Bortafely 17. BenedekNagy HUNEDOARA

18. CsabaAlbertTakâcs MARAMUREŞ 19. Iosif Alfred Mazalik

M U R E Ş 20. Ladislau Borbely 21. Matei Bârna Elek 22. Kâroly Kerekes 23. Ioan Nâmeth S A T U M A R E 24. Ferenc Răcsi 25. Attila Varga SĂLAJ 26. Iuliu Vaida TIMIŞ 27. Francisc Bârânyi

Candldatii organizaţiilor cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale, care au primit mandate pentru

Adunarea Deputaţilor

U N I U N E A ARMENILOR DIN ROMÂNIA: Varujan Vosganian -MUNICIPIUL BUCUREŞTI

U N I U N E A DEMOCRATĂ A SLOVACILOR ŞI CEHILOR D I N ROMÂNIA: Emeric Feric -BIHOR

U N I U N E A BULGARA DIN BANAT -ROMÂNIA: Carol Matei Ivanciov -TIMIŞ U N I U N E A DEMOCRATICĂ A TĂTARILOR TURCO-MUSULMANI DIN RO-M ÂNIA: Tasin Gemil -CONSTANTA

U N I U N E A UCRAINENILOR DIN ROMÂNIA: Ştefan Tcaciuc -MARAMUREŞ COMUNITATEA ITALIANĂ DIN ROMÂNIA: Valentin Iuliano -BRAŞOV F O R U M U L DEMOCRAT AL GERMANILOR DIN ROMÂNIA: Eberhard-Wolfgang Wittstock -SIBIU

U N I U N E A E L E N Ă DIN ROMÂNIA: Anton Nicolau -PRAHOVA C O M U N I T A T E A R U Ş I L O R L I P O V E N I D I N ROMÂNIA: Petru Suhov -TULCEA

U N I U N E A DEMOCRATĂ A SÂRBILOR ŞI CARAŞOVENILOR DIN ROMÂNIA: Slavomir Gvozdenovici -TIMIŞ

PARTIDA ROMILOR: Gheorghe Răducanu -MUNICIPIUL BUCUREŞTI U N I U N E A D E M O C R A T Ă T U R C Ă D I N R O M Â N I A : Feuzia Rusid -CONSTANTA

U N I U N E A POLONEZILOR D I N ROMÂNIA , D O M POLSKI": Iohan-Peter Bablas -SUCEAVA

482

ANEXA NR. 9

Rezultatele alegerilor de la 27 septembrie 1992 pentru Senat

I. • Numărul total al alegătorilor potrivit listelor -16 380 663 electorale: • Numărul total al alegătorilor care s-au pre- -12 496 430 zentat la vot: O Numărul total al voturilor valabil exprimate: -10 964 818 • Numărul total al voturilor nule: -1 507 623 • Număr de mandate: -143

TI Numărul de voturi şi de mandate pentru Senat pe partide, formaţiuni politice şi coaliţii

Nr. Formaţiunea politica, crt. partidul, coaliţia

Număr de voturi

Număr de voturi Număr de în % faţă de mandate

totalul voturilor valabil exprimate

28,29 49

20,16 34 10,39 18

8,12 14

7,59 12 3,85 6

3,31 5 3,19 5

1. Frontul Democrat al Salvării Naţionale 3 102 201

2. Convenţia Democratică din România 2 210 722

3. Frontul Salvării Naţionale 1 139 033 4. Partidul Unităţii Naţio

nale Române 890 410 5. Uniunea Democrată

Maghiară din România 831 469 6. Partidul România Mare 422 545 7. Partidul Democrat Agrar

din România 362 427 8. Partidul Socialist al Muncii 349 470

483

III. Repartiţia mandatelor pentru Senat, pe partide, formaţiuni politice şi coaliţii

C O N V E N Ţ I A DEMOCRATICA DIN R O M Â N I A ALBA

1. Emil Negruţiu P A C . ARAD

2. Ioan Alexandru P.N.T.C.D. ARGEŞ

3. Alexandru Paleologu P A C . BACĂU _ 4. Constantin Moiceanu P.S.D.R.

5. Radu Vasile P.N.T.C.D. BIHOR 6. Nistor Bădiceanu P.N.T.C.D.

BRAŞOV 7. Valentin Corneliu Gabrielescu

P.N.Ţ.C.D. CARAŞ-SEVERIN

8. Adrian Dumitru Popescu Necşeştl P.N.L.C.D.

CLUJ 9. Matei Boilă P.N.T.C.D.

CONSTANTA 10. Sabin Ivan P.N.L.C.D. DÂMBOVIŢA 11. Tudor Gane P.N.T.C.D. DOLJ 12. Aurelian Popescu P.N.T.C.D. GALAŢI 13. Dumitru Călueanu P.N.L.C.D. HUNEDOARA 14. Tiberiu Vladislav P.N.T.C.D. IAŞI 15. Ion Manea P.N.T.C.D. MARAMUREŞ 16. Volcu Valentin Glodean

P.N.Ţ.C.D. MEDEDINŢI 17. Mihai Buracu P.N.T.C.D. NEAMŢ 18. Florin Buruiană P.N.T.C.D. OLT 19. ioan Paul Popescu P.N.T.C.D. PRAHOVA

20. Alexandru Popovici P A . C . S A T U M A R E 21. Vasile Vetişanu P.N.T.C.D. SIBIU 22. Nicolae Manolescu Apolzan

P A C . SUCEAVA

23. Măria MatildaŢeţu P.N.L.C.D. TELEORMAN 24. Adrian Sârbu P.N.T.C.D. TIMIŞ 25. Ion Păun Otiman P A C . 26. Tănase Tăvală P.N.T.C.D. VÂLCEA 27. Şerban Săndulescu VRANCEA 28. Gheorghe Cătuneanu MUNICIPIUL BUCUREŞTI 29. Corneliu Coposu P.N.T.C.D 30. Constantin Ticu Dumitrescu

P.N.T.C.D. 31. Rene Radu Policrat P . N . L A T . 32. Ioan Lup P.N.T.C.D. 33. Emil Tocaci P A C . SECTORUL AGRICOL ILFOV 34. Ştefan Radoff P A C . F R O N T U L D E M O C R A T A L

SALVĂRII N A Ţ I O N A L E ARGEŞ 1. Gheorghe Rizescu 2.Constantin Simlonescu BACĂU 3. Simion Darie 4. Octavian Opriş

BOTOŞANI 5. Dumitru Mocanu 6. Constantin Zăiceanu

BRAŞOV 7. Florea Dudiţă

BRĂILA 8. Ioan Broscăţeanu 9. Mihai Matetovlci

484

BUZĂU 10. Vasile Ion 1 1 Ioan-Constantin Pop 12. Mihai Petrescu CĂLĂRAŞI 13. Doru-Ioan Tărăcilă CONSTANŢA 14. Gheorghe Dumitraşcu DÂMBOVIŢA 15. Emil Dima

DOLJ 16. Oliviu Gherman 17. Gheorghe C.Ionescu GALAŢI 18. Ilie Plătiră-Vidovici 19. Florica Secară GIURGIU 20. Dragomir Popescu

21. Marin Predilă

GORJ 22. Vasile Vâcaru HUNEDOARA 23. Ioan Diniş 24. Octavian Muntean IALOMIŢA 25. Constantin Sava IAŞI 26. Romul-Petru Vonica 27. Ion Solcanu MARAMUREŞ 28. Augustin Botiş-Grigută MEHEDINŢI 29. Stelian Dedu NEAMŢ 32. Valeriu Momanu 31. Alexandru Radu Timofte O L T 32. Teiu Păunescu PRAHOVA 33. Victor Apostolache 34. Dimitrie Popa

35. Dan-Mircea Popescu

SUCEAVA 36. Ioan Băncescu 37. Niculai Senciuc TELEORMAN 38.Dragomir Stan 39. Dumitru Vasile

TIMIŞ 40. Ion Marcu 41. Florin Rădulescu-Botică

TULCEA 42. Elena Preda VASLUI 43. Vasile Pipa 44. Virgil Popa VÂLCEA 45. Stelian Dan Marin

VRANCEA 46. Sergiu Nicolaescu MUNICIPIUL BUCUREŞTI 4 7 . Ion Iliescu 48. Iulian Mincu 49. Petre Ninosu F R O N T U L SALVĂRII N A Ţ I O N A L E A R A D

1. Ioan Creţu A R G E Ş

2. Constantin Radu Bal ta zar

BACĂU

3. Ionel Aichimoaie

BRAŞOV

4. Aristotel Adrian Căncescu

CONSTANŢA 5. Eugen Dljmărescu

DÂMBOVIŢA 6. Mihail Iurcu DOLJ

7. Ion Predescu GALAŢI

8. Coste! Gheorghiu IAŞI

9. Ion Aurel-Stoica

10. Dan-Constantin Vasiliu

N E A M Ţ

11. Sorin Adrian Vornicu Nichifor

OLT

12. Alexandri ^ 'aconu

PRAHOVA 13. Ionel B a SIBIU 14. Andrei Ţn^ulca SUCEAVA 15. Cristiani îortn D;«nîtrescu MUNICIPIUL BUCUREŞTI 16. Mircea . .1. •

485

17. Caius Traian Dragomlr 18. Ovidlu Cornellu Popescu

P A R T I D U L D E M O C R A T A G R A R D I N R O M Â N I A BISTRITA-NĂSĂUD 1. EmilScurtu

CĂLĂRAŞI 2. Florin Velicu

CONSTANŢA 3. Ion Coja

VASLUI 4. Gigei Grigore

SECTORUL AGRICOL ILFOV 5. Victor Neagu

P A R T I D U L R O M Â N I A M A R E BOTOŞANI 1. Constantin Moldovan

CLUJ 2. Ioan N.Todea

CONSTANŢA 3. Ion Cârciumaru

GORJ 4. Ion Mocioi

IALOMIŢA 5. Victor Stoicescu

MUNICIPIUL BUCURETTI 6. Cornellu Vădim Tudor

P A R T I D U L SOCIALIST A L M U N C I I CARAŞ-SEVERIN 1. Ştefan David

DOLJ 2. Adrian C.Păunescu

GORJ 3. Mihail M.Ladaru

TULCEA 4. Andrei Suhov

VÂLCEA 5. Gheorghe Răboacă

P A R T I D U L UNITĂŢII NAŢIONALE R O M Â N E ALBA 1. Dumitru Pustal

BIHOR 2.Florlca Doina Ignat

3.Mircea T. Mancia BISTRITA-NĂSĂUD 4. Viorel Ilişiu

BRAŞOV

5. Gheorghe Dospinescu CLUJ

6. Adrian Ovidiu Motiu 7. Vaier Suian

MARAMUREŞ 8. Teodor Ardelean

M U R E Ş 9. Radu Ceontea

10. Ioan Joarză S A T U M A R E 11. Viorel Sălăgean SĂLAJ 12. Augustin Crecan SIBIU 13. Mircea Vâlcu MUNICIPIUL BUCUREŞTI 14. Petru Dan Lazăr

U N I U N E A D E M O C R A T A M A G H I A R Ă D I N R O M Â N I A ALBA 1. Tiberiu Ştefan Incze

ARAD 2. Zoltân Hosszu

BIHOR 3. IosifCsapo

CLUJ

4. Petre Constantin Buchwald COVASNA 5. Gâbor Kozsokâr 6. Lajos Magyari

HARGHITA

7. Gâbor Menyhârt Hajdiu 8. AttilaVerestoy

MUREŞ 9.Gyorgy Frunda

10. Bala Mark6 S A T U M A R E 11. Kâroly Ferenc Szabo SĂLAJ 12 Denes Seres

486

ANEXA NR. 10

GUVERNUL THEODOR STOLOJAN 16 octombrie 1991-18 noiembrie 1992

• Theodor Stolojan -prim-ministru al Guvernului • Adrian Năstase -ministru de externe • Generalul Niculae Spiroiu -ministrul apărării naţionale • Mircea Ionescu Quinus - ministru de justiţie • Victor Babiuc -rriinistru de interne • George Danielescu -ministrul economiei şi finanţelor • Dan Mircea Popescu -ministrul muncii şi protecţiei sociale • Constantin Fota -ministrul comerţului şi turismului • Dan Constantinescu -ministrul industriilor • Petre Mărculescu -ministrul agriculturii şi alimentaţiei • Traian Băsescu -ministrul transporturilor • Andrei Chirică -ministrul comunicaţiilor • Dan Nicolae -ministrul lucrărilor publice şi amenajării

teritoriului • Marcian Bleahu -ministrul mediului • Mihail Golu -ministrul învăţământului şi ştiinţei • Ludovic Spiess -ministrul culturii • Mircea Maiorescu -ministrul sănătăţii • Ioan Moldovan -ministrul tineretului şi sportului • Florian Bercea - ministrul bugetului, veniturilor statului şi

controlului financiar, în cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor

• Ion Aurel Stoica -ministru pentru relaţia cu Parlamentul

487

ANEXANR.il

GUVERNUL NICOLAE VACAROIU 20 noiembrie 1992-

9 Nicolae Văcăroiu -prim-ministru al Guvernului • Mişu Negriţoiu -ministru de Stat, preşedinte al consiliului de

Coordonare. Strategie şi Reformă economică • Dan Mircea Popescu -ministru de Stat, ministrul muncii şi

protecţiei sociale • Florin Georgescu -ministru de Stat, ministru de finanţe • Teodor Viorel Meleşcanu -ministru de Stat, ministru de externe • Petre Ninosu - ministru de justiţie • General Niculae Spiroiu -ministrul apărării naţionale • George Ioan Dănescu - ministru de interne • Dumitru Popescu -mimstrul industriilor • Ioan Oancea -ministrul agriculturii şi alimentaţiei • Paul Teodoru - ministrul transporturilor • Andrei Chirică - ministrul comunicaţiilor • Constantin Teculescu - ministrul comerţului • Dan Matei Agathon -mimstrul turismului • Marin Cristea -ministrul lucrărilor publice şi amenajării

teritoriului 9 Aurel Constantin Ilie -ministrul apelor, pădurilor şi protecţiei

mediului © Liviu Maior - ministrul învăţămîntului • Doru Dumitru Palade -mimstrul cercetării şi tehnologiei 9 Iulian Mincu -ministrul sănătăţii 9 Mihail Golu - ministrul culturii 9 Gheorghe Angelescu -mimstrul tineretului şi sportului • Vaier Dorneanu -ministru pentru relaţia cu Parlamentul

488

ANEXA NR. 12

Naţionalitatea Număr de persoane % din total

Total Români Maghiari (831 secui) Romi Germani (1843 saşi şi 6292 şvabi) Ucraineni (350 ruteni) Ruşi-lipoveni (8914 ruşi) Turci Sârbi Tătari Slovaci Bulgari Evrei Croaţi Cehi Polonezi Greci Armeni Caraşoveni Ceangăi Şi alte naţionalităţi Nedeclarată

22 760 449 20 352 980

1 620 199 409 723

119 436 66 833 38 688 29 533 29 080 24 649 20 672

9 935

100,0 89,4

7,1 1.8

0,5 0,3 0,2 0,1 0,1 0,1 0,1

489