273707244-nora-roberts-ultima-lacrima.pdf

7/21/2019 273707244-Nora-Roberts-Ultima-Lacrima.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/273707244-nora-roberts-ultima-lacrimapdf 1/158

256

Nora Roberts



De dimensiuni modeste, magazinul era plin cu tot// Când aveaceea ce un copil îşi putea dori. Agăţată de tavan, »//optsprezecegirafă enormă din pluş se învecina cu un câine mare// . .care avea un aer melancolic, în vreme ce pe o masă// ani’ un s,ngurlungă erau înghesuite trcnulete de lemn şi masi-//lucru conta pen-

nuţe în culori vii. Pe rafturile’ care se întindeau /tru ea: dansul. îide’la un perete Ia altul se aflau o mulţime de//consacra ener-mingi, sfârleze în culori pestriţe si jocuri de//. . ,construcţii. ' ’ //g.a, toata inteligenţa,

Da, se gândi Spence, care intrase acolo// toate forţele ei. Restuldin întâmplare, era un loc foarte plăcut.//lumii nu exista pentru ea.Dar când apăru stăpâna magazinului, s<//Dar când a trebuit săsimţi aruncat într-o lume fermecată şiV/renunte brusc la unica ei

înţelese că această prinţesa cu tenul de// . ’ , . , „ . .

porţelan şi părul negru ca noaptea//Pasiune’ se trez,se la fel decucerise un regat, pe cel al visurilor//p*erdută ca un copil în voialui... //valurilor pe apele Atlanticului.



NORA ROBERTS

í

U L T I M A L A C R I M A

f l U R I S



ULTIMA LACRIMA. ■ n

8

CAPITOLUL I

— Cum se face câ bărbaţii cu adevărat sedu-cători sunt toţi căsătoriţi ?

— Este o.întrebare capcană ?

Natqşa aşeză cu atenţie o păpuşă de porţelanpe un mic scăunel balansoar înainte de a se întoar-ce spre Annîe;ajutoarea ei. ,

— Despre care donjuan ai de gând sămi vOr-. beşti, de data asta ? ' v

— Despre splendidul blond înalt care este pos-

tat în faţa vitrinei cu sdţiă şi fetiţa iui.Nataşa făcu un pas înapoi şi privi cu satisfacţie

micul grup de păpuşi vechi. Impresia de ansamblucorespundea exact cu ceea ce urmărearafinamentşi eleganţă. Să ţină magazinul acesta de iucării nuera doar o muncă pentru ea, ci o imensă plăcere.

In trei ani, reuşise să facă din magazinul „Bucu-

ria copiilor" unul dintre punctele de atracţie aleacestui mic oraş universitar de la frontiera statuluiVirginia. Trebuia să dea dovadă de iscusinţă şi per-severenţă, dar mai cu seamă înţelegerea intuitivă acopiilor îi asigurase succesul,



6 ' NOŞA ROBERT5

~ Cred că vor să intre, murmură Armie. Tipulacesta este/ extraordinar, te asigur! Măsoară unmetru optzeci de centimetri, este plin de muşchi şifn plus poartă tweed. Câtă distincţie ! Naş fi crezutniciodată că un bărbat îmbrăcat în costum de tweedpoate sămi facă o asemenea impresie.,.

Pe tine tear« impresiona şi un bărbat îmbră-cat în carton presat, Annie !' Trebuie să petreacă mult timp ia soare : areo culoare senzaţională a pielii şl şuviţe de păr de onuanţă mai deschisă. Oh, Dumnezeule | la zâm-bit fetiţei ! Ce zâmbet! Oh, Nataşa, cred că mam

îndrăgostit.,. Tu mereu crezi că eşti îndrăgostită.Nataşo îi aruncă o privire amuzată asistentei

sale. Sub taîia înaltă şi fizicui robust, Annie ascun-dea o inimă sentimentală şi naivă.

Sunt sigură că este extraordinar de inteligentşi că a suferit îngrozitor! murmură ea cu un tremur

în voce, Are o figură atât de matură, arată: atât ,deenergic! .

Soţia Iui or fi cu siguranţă foarte interesatăde presupunerile tale, remarcă Nataşa zâmbind. Hai-de, dute şi deschide uşa magazinului, aproape safăcut ora.

$ #

— O păpuşă, una singură, zise Spence trăgânduşor de urechea fiicei sate. Ar fi trebuit să mă gân-desc de două ori înainte de a mă mută în casa aceea,ştiind că există un magazin de jucării la cinci sutede metri distanţă I



X.

ULTIMA LACRIMA 7

— Dacă ar fi după tine, îai cumpăra întregulmagazin !

Bărbatul îi aruncă o privire femeii care stătealângă el, în faţa vitrinei. în mod vădit, nu era predbine dispusă.

Nu începe iar, Nina !Blondă înaltă ridică din umeri şi se întoarse spre

fetiţă cu o uşoară iritare.— Vreau numai să spun că tată] tău are ten-

dinţa să, te răsfeţe prea mult, pentru că te iubeşteatât de profund ! Dar este adevărat că meriţi o pă-puşă ; ai fost atât de cuminte în timpul mutării...

Micuţa Frederica Kimbaîi făcu o mutrişoarâ bo-

sumflată. Ea îşi strecură o mână în cea a tatălui ei,trecând din instinct de partea lui împotriva restu-lui lumii. ..

îmi place mulf noua mw. casă, rosti fetiţa.Am o grădină şi un leagăn numai pentru, mine.

Nina îi privi o clipă pe amândoi în tăcere. Aveauaceeaşi expresie voluntară şi încăpăţânată. Din câte

îşi amintea, nu reuşise să aibă niciodată ultimul cu-vânt întro discuţie cu amândoi.

Presupun că sunt singura care prefer să lo-cuiesc la New York, oftă ea.

în momentul acela, uşa magazinului ,¡Bucuriacopiilor" Se deschise, punând deocamdată capăt

discuţiei. • .

Nina ii urmă fără tragere de inimă pe Spence şiFrederioa în interiorul magazinului.

— Bună ziua ! Pot să vă ajut ? ’ Tonul Annieî se voia foarte profesional, dar îşi

simţi inima zvâcnind când ochii cenuşii ai bărbatu-lui se opriră asupra ei. Ochi cenuşii ! Ceea cei

plăcea ce! mai mufe pe lume 1 .



8 NORA ROBERTS

— Fiica mea vrea q păpuşă, îi aduse Ia cunoş-tinţă Spence,

Annie făcu un efort şi îşi îndreptă atenţia asu-pra fetiţei. Cu aceiaşi ochi ca tată! ei şi cu păirulde un blond foarte deschis, era absolut fermecătoare,

— Ce fel de păpuşă ai vrea ? , .— Una frumoasă ! răspunse fetiţa fără să ezite.

O păpuşă foarte frumoasă, cu păr roşu şi cu ochialbaştri I .

— Sunt sigură că avem aşa ceva, zis,e Anniezâmbindui cu drăgălăşenie. Este suficient să cău-tăm puţin.

îi întinse mâna. *— Vrei să vii cu mine ? .

După o privire întrebătoare spre tatăl ei * fetiţaprinse veselă mâna întinsă şi pomi să descopere

TOagazinu!, cu un deget Ia gură şi cu ochii strălu-cind dé curiozitate. îndată ce se îndepărtă, Spe'nce

îşi înpbuşi o înjurătură. . ; .

f Drăcia dracului 1 Sper mereu că a uitat, că

nu mai are importanţă...Nina îl prinse de mână.

— Spence.,. Faptul că cere o păpuşă cu pâruSroşu şi. ochi albaştri nu. înseamnă în mod obligato-riu ceva. ■

— Pâr roşu şi ochi albaştri. îşi aminteşte, Nina i

Cu un gust amar în gurăf Spence îşi vârî pumnii în buzunare şise.îndepărtă, cu o figură posomorâtă,„Trei ani ! se gândi el. Au trecut aproape tré¡ ani !"Frederica mai purta încă'scutece'' pe' vrémea aceea,dar îşi amintea dg Angeló. Cu toate acestea, fru-moasa şi nepăsătoareaF Angela nu se comportaseniciodată ca o mamă demnă de acest nume. Nu



CLTIRIA LACRIMA 3

avusese

niciodată grijă de copilul ei, nici so legene,nici so aline sau so mângâie. ,El se aplecă spre o, păpuşă minusculă din por-

ţelan, cu ochi mori şi faţa visătoare. Aşa era Angela,de o frumuseţe ireală... dar rece ca un bloc degheaţă ! O iubise aşa1cum un om poate aprecia ooperă de artă, dar căutând în zadar căldură sub

blocul de marmură. Fără să ştie cum, dăduseră viaţgFredericăi, un copil minunat, care se descurcase înprimii oni ai vieţii fără'ajutorul părinţilor ei. .

Dar Spence era hotărât să îndrepte tot răul pecarel pricinuise fiicei safe ! închise involuntar ochii.Da, vd face tot ce era în puterea Iui pentru ai dă-rui' dragostea şi siguranţa de care avea nevoie şî

de care fgsese lipsită !Cel puţin, ea îl iubea. Spence se gândi cu emo-

ţie ia ochii mari şi strălucitori ai Fredericăi când opunea în pat, seara/ sounândui poveşti, şi Ia felulcum micile ei braţe se încolăceau strâns în jurul gâ-tului lui. Cu siguranţă, nuşi va ierta niciodată fap-tul că o neaMiase când era mică, dar astăzi lucru-rile se schimbaseră I Şi mutarea aceasta o făcuse

în mare parte pentru ea, ca săi satisfacă nevoia despaţiu, de natură.

O auzi râzând, şi de data asta orice urmă denelinişte dispăru. Complet destins, îşi roti privirea

în jurul lui : era întradevăr peştera lui Aii Baba I

Magazinul nu era foarte mare, dar plin de la Un pe-rete la altul cu tot ceşi putea dori un copil. O gi-rafă enormă de pluş şi un câine mare cu un aer me-lancolic atârnou de tavan, în timp ce trenuleţe delemn, maşinuţe şi avioane în culori vii erau înghe-suite pe o masă lungă. Pe un raft, mobile încântă-toare pentru păpuşi se învecinau cu o staţie spa



» , Î40RA ROBERTS

fiolă in miniatură, în vreme ce deasupra se găseao mulţime de baloane, jocuri de construcţii şi sîârieze în culori pestriţe.

Dezordinea aparenta a expunerii marii varietăţide jucării nu era decât un mijloc.suplimentar de astârni curiozitatea copiilor ; ei mergeau din surpriză

în surpriză şi puteau dibui comori în ungherele cele

mai ascunse. Spence îşi spuse căî va fi foarte greusă limiteze vizitele fiicei sale în locul acesta ferme-cat ! . . ■ _ '

Dar tocmai acesta era motivul pentru care pără-sise New Yorkui : voia ca ea să crească înîrun oră-şel mic şi sâ descopere farmecul magazinelor de

. cartier unde să fie cunoscută după nume. Aid, se

va putea juca împreună cu copiii vecinilor şi sâ seplimbe nestânjenită, fără teama unei agresiuni saua unei răpiri. Nu mai era nevoie de geamuri dubleca sâ se apere de zgomot, şi mai ales fără triplu sis-tem de siguranţă fa uşi. O atmosferă plăcută, destin-să, provincială, ideală pentru u it copil.

Şi poate că şiel, la rândul îuî, departe de ne-bunia şi violenţa New Yorkului, va reuşi săşi re-găsească liniştea.

Spence luă cu un gest rnaşînal o cutie muzicalăde pe un raft. Era un obiect de o delicateţe excep-ţională şi se miră să găsească un lucru atât de fin în acest loc. Cum avea oare proprietarul curajul so

lase în felul acesta Ia îndemâna micilor mâini cu*rioase, riscând so spargă ? Intrigat, răsuci cheia şiprivi mica dansatoare care începu să se roteascăgraţios.

Ceaîkovski, Urechea Iui exersată recunoscu îmediat muzica şi aprecie, ca un cunoscător ce era, ca-litatea sunetului. O veritabilă piesă de colecţie. Nu



u l t im a l a c r im a If

era un lucru aproape prea frumos pentru copii ? în clipa aceea, ridicânduşi capul, Spence odescoperi pe Nataşa. .

Râmase înlemnit locului, ca hipnotizai Nu eradecât la câţiva paşi, cu capul sus şi uşor înclinat

întro parte, în timp ce îi cerceta în tăcere. Părul ei,negru ca noaptea, îi încadra faţa întro sumedenie

de bucle dezordonate oarei cădeau mai jos deumeri. Pielea mată, pe care rochia roşie foarte sim-plă ia punea admirabil în valoare, avea reflexe deaur întunecat.

Deşi scundă, degaja a impresie de forţă. Poatecă impresia aceasta se datora feţei cu pomeţii înalţişi a gurii pline şt voluntare. Ochii ei, cu pleoape

grele şi gene dese, erau la fel de negri ca pârul.. Dar mai cu seamă, o senzualitate extraordinară ira-dia diri toată fiinţa ei ; aceasta o învăluia, cum al*efemei se învăluie întrun nor de parfum. Chiar dela distanţa Io care se afla, Spence putea so simtă :femeia aceasta' poseda o' senzualitate aproape bru-tală, puternică şi sălbatică. .

Pentru prima oară,după ani de zile, se simţeaparalizat de un val violent de dorinţă. ,

Nataşa io simţi, to citi în ochi şi a cuprinsemânia; ce fel de om era, ca să îndrăznească sodezbrace astfel cu privirea, când intrase în magazincu soţia şi fi'ioa lui ?

Aveţi nevoie de ajutor ? îl întrebă ea cu ră-ceală. < • , ‘De ajutor ? se gândi Spence, cu capul golit de

gânduri şi gâtul uscat. De oxigen avea nevoie ! Cumeră oare posibil oa o femeie să taie în felul aceştiarespiraţia unui bărbat?

Cine sunteţi ?



12 NORA ROBERTS

— Nataşa Stanislaski, răspunse ea cu zâmbetulce! mai gîacial. Proprietara magazinului.

Vocea ei părea că pluteşte în .aer, aspră, gravă;cu un uşor accent slav care adăuga o notă de ero-tism în plus fiinţei ei. Mirosea'a săpun, nimic maimult, şi totuşi acest miros îl tulbura complet peSpence.

Ea ridică o sprânceană, surprinsă în faţa tăce-rii lui. Desigur, era amuzant să facă un bărbat săşipiardă capul dintro privire, dar deocamdată aveaaltceva de făcut.

— Fiica dumneavoastră mai ezită încă între treipăpuşi. Poate aţi putea so ajutaţi să se hotărască ?

— Da, imediat. Accentul dumneavoastră... sun-teţi rusoaică ?

— Da, răspunse Nataşa. Trebuia oare săi aducă la cunoştinţă că soţia

lui, în mod vădit iritată şi nerăbdătoare, îl aşteptala casă ?

— De cât timp trăiţi în Statele Unite ?

— De când aveam şase ani.I| fulgeră cu privirea şi adăugă :— Aveam aproximativ vârstă fiicei dumneavoas-

tră, cred. Vă rog să mă scuzaţi, eu...Spence o opri impulsiv, prinzândo de braţ. îşi

dădu imediat seama că era un gest stângaci şi re-gretabil, dar fu totuşi surprins de ostilitatea pe care

o văzu în ochii tinerei femei.— Scuzâţimă. Eu... voiam doar să vă pun o în-trebare despre această cutie muzicală. .

— Aveţi intenţia so cumpăraţi ?

— Nu ştiu încă, dar marn gândit că poate naţiobservat că era pusă aici, pe raft.

— Şi cei cu asta ?



ULTIMA LACRIMA n

— Ar putea fi spartă cu uşurinţă...Nataşa ridică din umeri. Un gest evident obiş-

nuit, se gândi Spence, care trăda mai curând mân-drie şi sfidare decât nepăsare. Ii luă cutia muzicalădin mâini şi o puse la loc pe raft.

— Eu cred că trebuie să' li se permită copiilor sădescopere bucuriile muzicii. Dumneavoastră nu ?

I *vvi l i i i ' / ■'

— rara îndoiala. • sUn zâmbet apăru pentru prima dată pe buzele

lui Spence. Şi după cum remarcase Annie, era unzâmbet deosebit de fermecător, Nataşa trebui să re-cunoască. în ciuda iritării ei, simţi o uşoară atrac-ţie şi chiar, lucra ciudat, simpatie pentru el.

— La drept vorbind, sunt adânc convins în aceas-tă privinţă, reluă el. Am putea sta de vorbă despreasta luând masa împreună ?

Nataşei ia fost extrem de greu săşi stăpâneas-că furia care o copleşea. Cu temperamentul ei vul-canic, nu şrg un lucru uşor. Trebui şăşi aminteas-că faptul că bărbatul era însoţit nu numai de soţie,

ci şi de fetiţa lui, pentru a se opri să pul pălmuias-că. Abia reuşi săşi înghită cuvintele usturătoarecarei veneau pe buze, dar Spence le putu citi lim-pede în ochii ei strălucitori de mânie. ,

~ Nu ! răspunse ea simplu, întorcândui spatele.

— Domnişoară...

In clipa aceea, Frederica sosi alergând, cu o pă-puşa mare în braţe. O întinse spre tatăl ei, cu ochiistrălucitori, aşteptândui cu nerăbdare reacţia.

— E frumoasă, nui aşa, tăticule ?

„Are părul roşu, se gândi Spence, dar nu estepeste "măsură de frumoasă !" Cunoscânduşi binefetiţa, îi cercetă pe îndelete descoperirea, cu sprân



14 NORA ROBERTŞ

cenele încruntate, înainte de a-şi da verdictul.- Păpuşa aceasta, spuse el în cele din urmă cu

un aer serios, este fără îndoială cea maj frumoasapăpuşă pe care am văzut-o astăzi !

- Adevărat ? .

Spence se lăsă pe vine ca. să ajungă la aceeaşi

înăiţimecu Frederica.- Da, este adevărat l Ai mult gust, mutrişoarăscumpă !

Fetiţa întinse braţele şi nu lipsi mult ca păpuşasă fie strivită între ei când se strânse la pieptul luiSpence.

- Pot s-o am, tăticule ?

- Credeam că este pentru mine, zise el făcân-du-i cu ochiul. .

Frederica chicoti veselă şi tatăl ei le ridică peamândouă, pe ea şi păpuşa, în braţe.

- Lăsaţi-mă să v-o împachetez, interveni Na-taşa, cu o voce mult mai blândă.

Bărbatul acesta era poate o canalie, dar îşiiubea fiica şi acesta era un lucru care o înduioşa.’

- Prefer s-o duc în braţe, îi comunică Fredericastrângându-şi la piept noua prietenă.

- Foarte bine, spuse Nataşa zâmbind". In cazulacesta, îţi voi da nuniai o panglică pe care să i-o

pui în păr. Vrei ?- Oh, da ! Una albastră !

Cei trei se îndreptară spre casă, unde Nina aş-1tepta mutându-se nerăbdătoare de-pe un picior pealtul. Aruncă o singură privire păpuşii şi figura eicăpătă o expresie scârbită. ’

- Asta-i tot ce ai găsit, draga mea ?



ULTIMA LACRIMA - Î5

— Tatei îi place, murmură Frederica plecândcapul. ■

— Da, îmi place mult! susţinu Spence convins,aruncândui Ninei o privire ameninţătoare care o re-duse Ia tăcere. •

O lăsă jos din braţe pe Frederica şi îşi căutăportofelul. Nataşa îi dădu restul fără să rostească o

vorbă.„Mama este o adevărată catastrofă ! îşi spuse ©a î,n sinea ei. Dar asta nui dă totuşi dreptul să sepoarte aşa" ! Tăie o bucată de panglică pentru Fre-derica şi io dădu.

— Să ştii că sunt mulţumită că ai ales păpuşaaceasta,'îi spuse ea pe un ton confidenţial. Sunt.

sigură că va fi foarte fericită eu tine.— Voi avea grijă de ea, promise cu seriozitate

Frederica. Oamenii pot veni la magazin numai ca săprivească, sau trebuie întotdeauna să cumpere ceva ?

Nataşa se stăpâni să nu zâmbească. .— Oamenii, şi în mod specialfetiţele, pot veni

când vor numai ca să privească, o asigură ea.

— Spence, trebuie să plecăm ! rosti Nincf caredeschisese deja uşa.

— Bineînţeles. A fost o plăcere să vă cunoaş-tem, domnişoară Stanislaski.

— Lq revedere, lo reteză Nataşa întorcândui cuhotărâre spatele.

Aşteptă până când auzi uşa închizânduse, apoilăsă săi scape un torent de blesteme în limba ucrai-neană.

— Poftim ? întrebă Annie, surprinsă.Bărbatul acesta 1

— Ah, da... suspină Annie, cu o expresie de în-drăgostită. Ce bărbat! .

/



16 NO'RA ROBERTS

îşi aduce soţia şi fiica aici şi îşi permite sâmă dezbrace cu privirea i Haide, Tash ! exclamă Armie, foarte emoţio-

nată. Am găsit asta insultător, închipuieţi ! A în-

drăznit să mă invite la masă ! . El,... cum ?

O privire furioasă a Nataşei o'determină pe Anniesă bată cu prudenţă în retragere.

întradevăr, reluă ea foarte repede, este jig-nitor, din partea unui bărbat căsătorit. Cu toate căsoţia lui nu pare să fie foarte simpatică !

Problemele lor conjugale nu mă privesc ! Fireşte, fireşte... Presupun că ai refuzat?

Te îndoieşti ? întrebă Nataşa, cât pe ce să sesufoce. Are un tupeu extraordinar ! Să vină la mine, în magazinul meu, şi sămi facă propuneri !

A făcut asta ?Cu ochii strălucitori şi gura rotunjită de uimire,

Annie o prinse de braţ şi îşi repetă întrebarea peun ton fals revoltat :

A îndrăznit să facă asta, Tash ? Aici ? Nu sepoate ! . '> ~ A făcuto cu ochii ! Mesajul era limpede.

Faptul că bărbaţii, privindo nuj voiau decâtfizicul, o înnebunea de furie pe Nataşa, Când fusesefoarte tânără, înainte de a înţelege exact ce însem-na asta, tolerase genul acesta de privire. Dar astăzi,când ştia, nu voia să mai îngăduie nimic I

Dacă nar fi avut cu el o fetiţă încântătoare,laş fi pălmuit! . .,

Annie îşi cunoştea destul de bine patroana şio văzuse adeseori înfuriinduse, pentru o şti cum soliniştească.



ULTIMA LACRIMA 17

— Este drăguţă, nui aşa ? Se numeşte Frederica,"dar toată lumea îi spune Freddie.

Da, răspunse Natdşa, laconic.

— Mia spus că tocmai au părăsit New Yorkulca să se mute aici, la Shepherdsville. Păpuşa aceeava fi prima ei prietenă.

Biata micuţă... .Nataşa cunoştea prea bine spaimele şi neliniş-tile unui copil întrun loc nou. şi necunoscut. „Tatălnare nici o importanţă I îşi spuse ea. Fetiţa trebuiesă aibă cam aceeaşi vârstă cu micuţa J obeth Riley“.Uitânduşi ciuda, ridică telefonul.

Nimeni nu va avea de suferit dacă va vorbi puţin

cu doamna Riley,

*

Stând în picioare la fereastră, Spence cercetărondurile de flori şi peluza. în fundul grădinii existaun splendid arţar cu frunzişul de un verde întune-cat. în curând, frunzele acestuia se vor schimba îngalben şi în purpuriu înainte de a cădea la pă-mânt. Din apartamentul lui luxos din New York, îifăcea de asemenea plăcere să urmărească trece-rea anotimpurilor peste arborii din Central Park.

Dar aici totul "era altfel. 'Aici, putea so lase pe Freddie să iasă în gră-dină cu păpuşile fără să fie îngrozit de fiecare datăcă o pierde din vedere. Da, era convins mai multca oricând că avusese dreptate să se mute. „Este uncapriciu, dar o să treacă ! „îi spusese Nina, exaspe-rată. Cu siguranţă, te vei întoarce".



18 ' . ; NORA ROBERTS

Cum sor fi putut supăra pe ea ? Era adevăratcăi plăcuse întotdeauna viaţa la New York, recep-ţiile, strălucitoare care durau până în zori şi supeurile elegante !a care se adunau prietenii iui dupăconcert. Spence avea bani, mulţi bani, şi trăise în-totdeauna întro lume în care luxul, prestigiul, ave-rea păreau fireşti. O lume în care nu se acceptadecât ce era mai bun. . ‘

Nu regreta experienţele prin oare trecuse. Ceeace regreta, în schimb, era că nu ştiuse săşi asumemai curând responsabilităţile. Astăzi, le accepta. Spremarea lui surpriză, ca şi a tuturor celor din jurul lui,Se accepta chiar cu bucurie ; şl asta se datora în

întregime Fredericăî.Cum se gândea la ea, fetiţa apăru chiar în clipaaceea alergând pe peluză, cu păpuşa nouă subbraţ. După cum se aştepta, îşi schimbă brusc di-recţia pentru a se duce la leagăn. Cu păpuşa aşe-zată pe genunchi, îşi luă avânt, cu faţa mică ridi-cată spre cer, cu buzele întredeschise şi cu un aer

visător. , ■Spence se simţi cuprins de un elan de dragoste,

intens şi în acelaşi timp dureros. Nu încercaseniciodată, în toată viaţa lui, o emoţie atât de pu-ternică şi de profundă ca aceasta pe care i:P pro-voca Frederica prin simplul fapt că exista.

în timp ce se legăna, îşi mângâia păpuşa şii

şoptea secrete la ureche. Era încântat că se ataşase■astfel de această păpuşă banală cu părul de lână,când ar fi putut să aibă o păpuşă luxoasă, îmbră-cată în catifea. Frederica alesese ceva. care păreasă aibă nevoie de dragoste. •.

Gândurile iui se îndreptară inevitabil spre ma-

gazinul „Bucuria copiilor" şi simţi încă o dată un



ULTIMA LACRIMA

gol in stomac amintinduşi cât de stângaci se do-vedise. „Lipsă dé practică", îşi zise ei cu o jumă-tate de zâmbet In plus, nuşi amintea să fi simţitvreodată o atracţie atât der brutală şi de puternicăpentru o femeie. Era ca şi cum fusese izbit detrăsnet!

Dar reacţia ei... Cu sprâncenele încruntate, Spen-ce îşi rememoró toată scena, imagine cu imagine;O făcuse să turbeze de furie. Nici măcar nu încer-case săt refuze politicos invitaţia, li trântise un „nu“ ‘glacial oare plesnise ca o palmă, cu o privire carearunca fulgere. De ce ? Nuî ceruse totuşi să facădragoste cu el 1 _

Chiar dacă dorinţa aceasta nui lipsea... încă dinprima clipă se imaginase ducândo ca pe o comoa,ră în fundul unei păduri, până întrun loc unde so-iul să fie acoperit de muşchi şi cerul ascuns de co-paci. Acolo, ar putea savura parfumul acelor buzepline şi îmbufnate, să se abandoneze pasiunii pecare o promiteau ochii ei, acei ochi de jar. O pa-

siune sălbatică şi liberă, care să nu ţină seama deloc şi de timp, de bine şi de rău...„Doamne, Dumnezeule ! îşi spuse e! revenind la

realitate, iatâmă victima unor fantasme de adolesjcent I" '

Sunt gata.

Nina se opri la uşă şi oftă văzând că Spence erapierdut cu totul în gândurile iui.

Spence i Sunt gata. Cum ? Oh... O sâmi lipseşti, Nina. >

Vrei să spui că eşti încântat să mă vezi píecată, spuse ea sărutândul uşor pe obraz.

Nicidecum I Apreciez mult ceea ce ai făcut



20NORA ROBERTS

ca să mâ ajuţi să mă mut. Ştiu că programul tăueste foarte încărcat şi...

Nu puteam totuşi sămi las fratele să se des-curce singur pe întinderile sălbatice ale statului Vir-

ginia !Cuprinsă de o nelinişte evidentă, luă mâna Iui

Spence.

Oh, Spence ] Eşti sigur că ştii ce faci ? Uitătot ce ţiam spus şi încearcă să reflectezi serios laaceastă hotărâre. Va fi o mare schimbare,, pentruamândoi ! Ce vei face când o să ai timp liber ?

Voi tunde peluza.Zâmbi în faţa expresiei contrariate a surorii lui.’ Şar putea chiar să reîncep să compun mu-

zică, cine ştie ? Puteai so faci la New York... , Nam compus nimic de patru ani, Nina. Foarte bine, foarte biné. Dar sunt sigură că

te vei întoarce la New York în mai puţin de şaseluni. Până atunci, sper că mă vei ţine la curent cu

progresele nepoatei mele. Ideea de a o trimite Ia oşcoală publică...■ Nina, te rog, nu începe iar.Ea ridică o mână ca săl liniştească şi se sili să

zâmbească, Bun. Să nu mai vorbim despre asta. Dar..;

Spence, ştiu că te simţi în continuare vinovat din

cauza Angelei, şi asta mă întristează. sZâmbetul lui Spence dispăru imediat. Există greşeli care au nevoie de mult timp ca

să ffe uitate, Nina.

Ea nu tea făcut niciodată fericit. Problemeleau început chiar din primul an al căsătoriei voas-tre. Oh, tu nu miai spus niciodată nimic, dar toa



ULTIMA LÁGRIMA ■ 21

tă lumea ştie că ea nu voia să aibă copii. Tu nu ainici o vină

Şi crezi că eu eram mai bun decât ea ? Ai făcut greşeli, fără îndoială. Dar tu ţiai dat

seama şi teai corectat. Angela, însă, na ştiutniciodată ce înseamnă remuşcarea. Dacă nu murea,ai fi divorţat şi ai fi păstnato pe Freddie la tine i

aşadar, rezultatul ar fi fost aceiaşi. Ştiu că mă con-sideri severă şi brutală, dar adevărul este adeseaastfel, Spence. Şi îmi displace să cred că teai mu-tat şi că te pregăteşti săţi schimbi radical viaţapentru că... pentru că încerci să îndrepţi greşeli în-depărtate.

Există fără îndoială ceva adevărat în ceea cespui. Dar există deasemenea mai mult decât atât,Nina...

Spence întinse mâna şi adăugă : ' Vino lârigă mine şi priveşte pe fereastră.Sora lui se apropie şi priviră împreună cum Fre-

derica se legăna în continuare, uşoară şî nepăsă

toare ca o pasăre, cu părul în vânt şi păpuşa pegenunchi. .

Se simte bine aici, Nina, Este fericită. Şi eude asemenea.



nNO®A'SQe-iSTS

CAPITOLUL H

' Lui Spence, această primă zi b universitate i sepăruse interminabilă. 'Clf/toate aceste**, fusese foarteocupat : trebuise săşi organizeze programul, săşicunoască noii colegi, să controleze starea Instru-mentelor muzicale şi să claseze maldărul de hârtii şide dosare carel aşteptau. 1 . ^

în pofida acestui fapt, nu încetase sa se gân-dească cu îngrijorare Id Frederica. Deoarece şl pen-tru fiica iui era prima zi de şcoală. O şcoală publi-că frecventată de copii brutali şi prost crescuţi care

o vor îmbrâncii ce siguranţă şi îi vor fura pachete.Iul cu mâncare ! Ce! puţin aşa susţinuse Nino. Cândvăzuse greoiul autobuz şcolar vopsit în galben ducândui hurducăind fetiţa, fusese cât pe ce să fugădupă ei. Era încă atât de mică SAbia împlinise cinciani. La New York, avea prietenele şi obişnuinţeleei. Dar .aici, totul era nou şi necunoscut pentru ea :

oraşul, şcoala, copiii... „Cel puţin, se gândi Spence, o are pe micuţa

J obeth cu ea I". Vecina lor fusese foarte amabilă şitrecuse pe la ei în urmă cu câteva zile, şi fetiţeleputuseră astfel să se cunoască. în autobuz, Frede-rica se aşezase lângă J obeth, cu ochii măriţi despaimă şi cu buzele tremurând. Nu plânsese, dar



BEraiA LACRIMA , ' 23

lacrimile nu erau departe. „Mase trebuie să fi fost înspăimântătoare 1 îşi mai 'spuse Spence, Stânddeoparte, singură, Intro cantină ¡murdară, In timpce toţi ceilalţi râd şl se joacă _ împreună. Şi toateacelea din cauză că m«m mutat1"

Acum, când ziua era pe terminate, se simţea lafel de vinovat ca un călău de copii, convins că fetiţa

lui se va întoarce acasă plângând şi va rămânetraumatizată pentru toată viaţa, Nina avea drep-tate, nar fj trebuit să părăsească New Yodtrul I

Porni spre casă cu mapa de documente sutíbraţ şi haina pe umăr, Avea de mers cam doi kllometri şi vremea era încă foarte blândă, astfel căSpence se hotărâse ca până la răcirea timpului săse întoarcă acasă pe jos.

Se îndrăgostise deja de oraş. Existau magazinefrumoase şi clădiri vechi dea lungul bulevarduluiprincipal,, mărginit de copaci. Shepherdsville eramândru de universitatea Iui şi de campusul acesteia,dar'şi de vechimea şi demnitatea lui. Străzile urcau

In pantă lină şi,din Ioc în Joc, în trotuar, se vedeaucrăpături provocate de rădăcinile arborilor foartebătrâni, 1

Ocolind o grădină, Spence fu luat pe neaştep-tate de mirosul puternic' al crizantemelor. Ridicândcapul, întâlni privirea paşnică a unei doamne cu pârcărunt, cu un coş de răchită pe braţ, care tăia cu

'grijă flori pentru a face un buchet mare. Aceasta îizâmbi prieteneşte, ‘ ca şi cum se cunoşteau dintot’deauna. _ '

Asta a fost de. ajuns săi provoace un sentimentdé mulţumire. Ce diferenţă faţă de New Yok, cutrecătorii lui cu figuri aspre şi posomorâte, care te

împing fără să te privească ! Nu, nu se înşelase.



NORA ROBERTS

Freddie şi cu el vor fi fericiţi aici. în meii puţin de osăptămână, devenise deja „cosa lor".Spence se opri !a o intersecţie pentru a lăsa să

treacă o maşină care înainta încet şi, întorcândcopul, zări firmă magazinului „Bucuria copiilor".

„Ce nume potrivit !" îşi spuse el. Un nume careinvită la surprize şî veselie. în clipa asta, nuşi dorea

nimic altceva pe lume decât săi facă plăcere fetiţe*lui. Este atât de grea' prima zi de şcoală I Cea carese urcase în acel autobuz tot atât de vitează ca unsoldat, merita o mică decoraţie...

Când împinse uşa, îl întâmpină un miros plăcutşi reconfortant, în timp ce clopoţelul scotea notelecristaline ale unui cântecel vesel copilăresc. „Mirosde bomboane cu mentă", îşi zise Spence zâmbind.

Vin imediat !

Uitase cât de plină de farmec era vocea aceas-ta. Dar de data asto, no să se poarte ca un im-becil ! Nu se va mai lăsa luat pe nepregătite defrumuseţea exotică a Nataşei, de parfumul ei, de

vocea gravă. Intrase săi cumpere un cadou fetiţeisole, nimic altceva ! Şî nu pentru a flirta cu proprie-tara magazinului !

Nehotărât o clipă, mutânduse de pe un piciorpe altul, se aplecă brusc spre un urs mare de pluşşii făcu complice cu ochiul,

La urma urmei, nu există lege care să inter-zică să ie faci pe amândouă în acelaşi timp,., mur-mură el. Nui adevărat, prietene ?

Purtând cu precauţie un splendid ansamblu decăluşei în miniatură, Nataşa se întoarse la tejghea,unde aştepta o clientă.

~ Sunt sigură că lui Bonnie o săi placă aşa



ULTIMA LACRIMĂ 25

ceva, afirma ea. Este un cadou foarte frumos de ani-versare, doamnă Mortimer. •

— la văzut în vitrină acum câteva zile şi vor-beşte mereu despre ei. Dar...

Bunica lui Bonnie, o doamnă în vârstă cu o în-făţişare modestă, îşi stăpâni cu greu o strâmbăturăvăzând preţul de pe etichetă. ‘

— Presupun că este destul de mare pentru aavea grijă de ei. Ce crezi, Nataşa ?— Bonnie este o fată foarte cuminte, doamnă

Mortimer. Sunt sigură că...In clipa aceea, Nataşa îl zări pe Spence stând

în picioare lângă uşa de Ia intrare. Zâmbetul îi dis-păru de pe faţă, iar corpul îi împietri.

— Vin imediat, repetă ea. De data asta, căldura din vocea ei scăzuse evi-dent. ■ _

— Nu vă grăbiţi, răspunse Spence.Era contrariat să constate că îi făcea o impresie

tot atât de puternică, în tirrip ce reacţiile ei păreaucomplet opuse. In mod vădit, ea hotărâse întrade-

văr eă nui plăcea de el, „Va fi fără îndoială inte-resant, îşi zise Spence în sinea lui urmărind mâi-nile supleşî nervoase >ale Nataşei ambalând jucă-ria, să descopăr de ce. Şi so fac săşi schimbe pă-rerea..." ' .. ,

— Face o sută cincizeci de dolari, doamnă Mor-timer.

— Oh, nu ! Pe etichetă scria o sută şaptezecişi cinci.

Nataşa ştia foarte bine că bunica lui Bonnie nudispunea, pentru trai, decât de o pensie destul demică. ' ■■. ■ . .

— Adevărat ? Cred că am uitat să verific. Am



NOUA ROBERTS

trecu to la preţ redu s, Preţui corect este o sută ci nci-zeci de doîari, ■ • >

■— Ah ! Atunci, trebuie să fie ziua mea norocoasă,zise doamna Mortimer cu un suspin de uşurare.

■Şi a lui Bonnie ! Vreţi so sărutaţi din parteamea ?

— Am so fac neapăratj Sunt nerăbdătoare săi

văd reacţia când îşi va deschide cadoul.;. La reve-dere, Nataşa. .

Bătrâna doamnă ieşi cu un zâmbet larg pebuze, ducânduşi pachetul ca pe o comoară, Nataşaaşteptă ca uşa să se închidă şi sunetul clopoţeluluisă se potolească. Apoi se întoarse în sfârşit spreSpence care continua să aştepte, nemişcat,

— Cu ce pot să vă ajut ?— Este foarte frumos ceea ce aţi făcut.— Poftim ?~ Ştiţi foarte bine ce vreau să spun...

îi cuprinse dorinţa absurdă săi Ia mâna şi săio sărute. La treizeci şi cinci de ani, iată că se în-

drăgostea oa un . puştan, de o femeie pe oare abia©.cunoştea. Nu era ridicol ?' — Voiam'să vin mai curând, reluă el.— De ce ? Ceva nuî în ordine cu păpuşa fiicei

dumneavoastră ?—’ Nicidecum, o adoră ! Numai că... eu,..lată că ajunsese să se bâlbâie 1Cinci minute cu

femeia aceasta şi se pierdea cu firea,— Cred că lucrurile au început prost de ja pri-

ma noastră întâlnire, rosti ei în cele din urmă. Tre-buie sămi cer scuze pentru asta ?

— Dacă vreţi, zise cu răceală Nataşa.

Nu se va arăta niciodată conciliantă cu el peni

tru că era un bărbat frumos şi puţin cam stângaci.’



ULTIMA LACRIMA 27

Ce ,credea,el,?..Continuă săf măsoare cu a expre sie dispreţuitoare, aproape ia limita Insultei.

— Şi doar,pentru asta aţi venii ? reluă ea ridi-când sprâncenele cu un aer sfidător si fals surprins.

N u lDe data asta, vocea lui .Spence se atenuase şi

Nataşa observă că ochii lui deveniseră aproape ne-

gri. Se înşelase oare în privinţa lui ? La urma urmei,poate că nu era atât de inofensiv cum părea. Ghiceaaltceva în privirea lui. Ceva mult mai puternic şi maipericulos decât lăsa să se vadă prin zâmbetul luifermecător. Şî. ce era mai rău, ea găsea asta plăcut,incitant !

— Există un alt motiv ?

— Aş" vrea ceva pentru fiica mea, ti făcu Spencecunoscut, rostind clar fiecare cuvânt.

— Aveţi vreo idee despre ce căutaţi ?— Nu, nu tocmai.Asta, cel puţin, era adevărat. Spence îşi lăsă

mapa din mână şî începu să privească în, jurul lui,cu mâinile în şolduri. CHntro dată, Nataşa se îm-blânzi puţin,

— Este aniversarea ei ? ’ '— Nu, dar..,, :Se .simţi ridicoi şi ridică din umeri.

„ — Nu, dar este prima ei zi de şcoală şi păreaatât de... în sfârşit, sa urcat atât de curajoasă în

autobuz, de dimineaţă, încât voiam săi fac o plă-cere.. Nataşa îi adresă pentru prima oară un zămbetcu adevărat spontan şi plin de căldură. Lui Spence

îi tresări ipima.— Nu vă faceţi griji, îi spuse ea cu amabilitate.

La întoarcere acasă, va avea1o mulţime de lucruri



28 NORA ROBERTS

să vă povestească despre toate şi despre toţi ! Credcă prima zi de şcoolă este adesea mai grea pentrupărinţi decât pentru copii.

— Este ziua cea mai lungă din viaţa mea ! măr-turisi el.

Nataşa izbucni în râs.— In cazul acesta, cred că amândoi aveţi ne-

voie de o recompensă ! zise ea cu un aer ironic.Prima dată când aţi fost aici, vă uitaţi la o cutiemuzicală. Am să vă arăt alta.

Spunând asta, îl conduse pe Spence în spatelemagazinului. Cutia muzicală pe care. io prezentăera din lemn sculptat. EI se apropie de fereastră caso privească mai bine.^ — Este fermecătoare.

— E una din preferatele mele, spuse Nataşa zâm-bind.

Ea realiză pe neaşteptate că un bărbat careşiiubea atât de mult fiica nu putea fi în întregime rău.

— Cred că ar putea fi o amintire frumoasă pen-

tru ea, rsluă Nataşa. Ceva ce ar putea asculta şila liceu, apoi la universitate, amintinduşi că tatălei se gândeşte mereu la ea.

— Docă darul supravieţuieşte şcolii primare ! Vămulţumesc, este perfect, întrodevăr, spuse Spence

întorcânduse spre ea.

Curios... Corpurile lor abia se atinseseră uşor,

dar Nataşa simţise ca o descărcare electrică. Timpde o clipă, uftă că era un client, un tată, un soţ, şi

îi cercetă doar ca pe un bărbat. Ochii iui aveau cu-loarea unui râu în amurg. Gura lui, la cel mai uşorzâmbet, era extraordinar de atrăgătoare. Nu se putu

împiedica să se întrebe ce impresie iar face so să-rute, săşi apropie încet faţa de a ei până când bu



tfLTÎMA EACRIMA 2SL ,. . . . . •; . . . . . . -T-r- . . . ___rr . . . —--ni - . . . . . .

¿ele lor sar atinge şi se va oglindi în ochii lui...Contrariată de propriile ei gânduri, Nataşa făcuinstinctiv un pas înapoi.

— Mă duc să vo ambalez, zise ea atunci pe unton indiferent. 7

Această schimbare subtilă de atitudine nui scăpălui Spence.care o urmă la tejghea, perplex. Nu sur-

prinsese oare ceva în ochii aceia minunaţi ? Un ful-ger de căldură acoperit imediat de gheaţă. Dar oarede ce ?

— Nataşa. ' \ :Puse o mână pe Braţul ei şi, foarte încet, ea îşi

ridică" privirea spre el. Se necăji când observă căavea mâini lungi şi frumoase, mâini de artist. înplus, simţi în vocea lui o notă răbdătoare care sfârşiprin. a o enerva.

— Da ?— De ce am impresia că nu mă puteţi suferi ?— Vă înşelaţi.— Nu cred." Dar îmi este foarte greu să înţeleg

ce am putut face ca să vă indispun.— Ei bine, va trebui să mai reflectaţi ! Plătiţi înnumerar sau cu cec?

Spence nu era obişnuit cu refuzuri brutale şi asta îi răni amorulpropriu.

— în numerar, răspunse ei dând drumul braţu-lui Nataşei.

în clipa următoare, uşa se deschise în spatele jar. Trei băieţi, care ieşiseră evident de !a şcoală,intrară chicotind si dânduşi coate. Unul dintre ei,cu părul roşcat si cu faţa plină de pete de roşeaţă,veni să se posteze în faţa tejghelei.

— Am cinci dolari ! anunţă el făcând pe groza-vul. . ~



BO •NORA ROBERTS

Ncttaşo îşi reţinu zâmbetul.— Eşti foarte bogat astăzi, domnule J ensen.Chipul puştiului se lumină de un zâmbet largi

dând la iveală că tocmai îi căzuse un dinte din faţă.'— Âm pus bani deoparte. Vreau maşina de cursei

eea mică şi roşie, din vitrină.Nataşa se mulţumi să ridice uşor din sprâncene

în timp cei dădea restul lui Spence.— Mama ta ştie că ai de gând săţi cheltuieştitoate economiile ?

Băiatul rămase tăcut.— Scott ?El începu să se mute de pe un picior pe altul.’— Na spus că nu trebuie so fac...

— Dar nici na spus că poţi so fad. Dute şi în;treabo şi întoarCete, Maşinuţa va fi tot acolo..— Dar...— Nu vrei ca mama ta, să se supere pe mine, nuI

aşa, Scott ?Băiatul rămase un timp pe gânduri.— Cred că nu, murmură ei în cele din urmă.

— Atunci, dute şi întreabo. Iţi promit să păstrezmaşina roşie pentru tine.

— Promiteţi ?— J ur! rosti Nataşa cu un aer solemn.Scott ieşi în fugă din magazin şi Nataşa se în-

toarse spre Spence. Zâmbetul ei amuzat dispăru

imediat. «— Ei bine, sper ca lui Freddie săî placă acestcadou, zise ea. cu răceală.

— Sunt sigur.Şi ieşi ia rândul lui, regretând în sineai luî că nu

este un băieţel de şapte ani, cu un dinte din faţă



ULTIMA 'LACRIMA 31

Nataşa închise magazinul ia ora şase. Soareleera tot atât de cald. în timp ce' mergea spre apar-tamentul, ei, se simţi copleşită brusc de un sentiment

de oboseală şi singurătate. Desigur, ar fi putut mer-ge să bea un pahar la cafenea, să se alăture câtorvaprieteni sau săşi găsească un însoţitor ca să cinezela un restaurant. Pentru ea, nimic mai uşor, ,

Dar în seara asta, nu era întro dispoziţie socia-bilă. „Este din cauza căldurii", îşi spuse ea. Fusesecopleşitoare toată vara şi nu părea să aibă de gând

să se domolească. Asta o făcea nervoasă şi mai cusegmă îi’trezea amintiri neplăcute.

Şi asta deoarece în cursul unei veri viaţa ei fu-sese iremediabil întoarsă pe dos. încă şi astăzi, dupătoţi aceşti'ani, uneori era suficient parfumul tran-dafirilor ca săi aducă lacrimi în ochi.

Nataşa avea un apartament confortabil de douăcamere la parter, care dădea spre o mică grădină.La etaj locuia o familie simpatică şi se obişnuise cuzgomotele atenuate ale vieţii lor: masa de seară,fotoliul pe care capul familiei î! trăgea în faţa tele-vizorului, baia copiilor...

Deschise aparatul de radio cu un gest maşinal.

Ceaikovski, Romeo şi J ulieta. Se revăzu instantaneuevoluând cu graţie pe podeaua de scânduri a sce-nei, în lumina caldă a reflectoarelor. Piruetă triplă,salt lansat de' pe un picior pe altul. Concentrarea,stăpânirea desăvârşită a corpului, reuşita fără efortaparent „Asta aparţine trecutului, îşi spuse ea strân-gând din dinţi. Numai cel slabi îşi pierd timpul cu

regrete!“



NORA ROBERTS

Din obişnuinţă, Nataşa se schimbă şi îmbrăcă osalopetă veche de bumbac, informă şi lejeră. Apoise duse în bucătărie. In frigider, găsi ceai rece şîunul dintre preparatele acelea gata de pus în cup-torul cu microunde. „Eşti pe cale să devii o ade-vărată fată bătrână !" îşi spuse ea cu un mic râsamar.

Se instală oftând întrun fotoliu din salon ; îşistrânse picioarele sub ea şi îşi duse paharul deceai la frunte ca să se răcorească şi.să alunge ideilenegre care o năpădiseră. Toate acestea erau dinvîna acestui bărbat, hotărî ea subit. El fusese acelacare o răvăşise! în'dupăamiaza aceasta, fusese

chiar pe punctul săi placă. Simţise deodată pentruel ceva... ceva ce îşi interzisese de mult timp săsimtă pentru un bărbat.

La această idee, Nataşa nu simţi decât furie îm-potriva lui Spence. Se ridică agitată ca să se. ducăsă scoată mâncarea din cuptor. „Ce tupeu ! îşi spuseea. Să îndrăznească să vină să flirteze cu mine în

propriul meu magazin, înainte de a se întoarce li-niştit acasă la el, la soţia şi la fiica lui ! Drept cinemă ia oare ?" ' ,

înfipse furculiţa în spagheteie cu fructe de marecu atâta furie încât era cât pe ce să străpungă tasoleta de plastic. Cunoştea genul acesta de bărbat:

cină la lumina lumânărilor şi cuvinte mieroase, pri-viri de catifea şi mâini neastâmpărate... Şi în loculinimii, un vid. enorm I Exact ca Anthony I Răul pecare Anthony il făcuse Nataşei, preţul pe care ea

îl plătise pentru această primă dragoste, toate aces<tea erau'imposibil de uitat. După aceea, îşi jurasecă niciodată, dar niciodată, un bărbat nu o va mai

face să sufere.



ULTIMA LACRIMA ' 33

Reuşise sâ supravieţuiască. Şi, ia urma urmei,când trecutul nu venea1so facă să sufere ca înseara asta, Nataşa era mai curând fericită, îşi iubeamagazinul, viaţa aceasta pe care ştiuse să şio clă-dească încetul cu încetul, cu voinţă şi curaj. Annieera pentru ea mai mult decât o salariată ; era oprietenă fidelă. Şi în activitatea ei, Nataşa aveabucuria să se apropie de copiii pe carei iubea atâtde mult.

Cât despre bărbaţi... Până acum, ştiuse săi ţinăia distanţă ! Şi se descurcase foarte bine.

*

* . * 1,

încă o poveste, tăticule ! Doar una.Instalată confortabil in patul ei, cu ochii îngreunaţi

de somn şi cu un zâmbet fericit pe buze, Freddie îşiridicase plapuma până Ia bărbie şi savura momen-tul plăcut al culcării.

Tiranică; trăgea cât mai mult posibil de timp,.ştiind bine că Spence sfârşea întotdeauna prin aceda şî nu părăsea camera decât atunci când era în sfârşit adormită. Petrecuse o zi extraordinară şinu dorea să se sfârşească.

Ţiam,spus că pisica J obethei are doi pui, tă-

ticule? De trei ori ! încuviinţă Spence atingândui

vârful nasului.

înţelesese foarte bine aluzia şi se refugiase cuprudenţă în răspunsurile vagi la care recurg părin-ţii în asemenea cazuri.

Vom vedea mai târziu, Freddie,



■34 ' .‘NORA BOBEEIS

Fredteriea zâmbi. Din vocea • tatălui ei, simţeadeja câ va câştiga, aceasta mica bătălie. O pisica î O pisica a ei, care ar aşteptao la frftoarcerea de laşcoala.

— Doamna Patterson este foarte drăguţă 1 Mălăsat sămi aleg locul şi mio spus câ...

~. Ştiu, ştiu, murmura Spence, Ei bine, am Im-presia ca noua şcoală ţia plăcut ffitradevâr mult 1„Când mâ gândesc câ îmi făcusem atâtea griji 1“

îşî spuse el clătinând din cap. Da, a fost straşnic de bine j zise Frederica şi

căscă. Ai completat toate hârtiile pe care ţi lea datdoamna profesoară ?

Sunt deja în ghiozdanul tău, zăpăcită mică !Haide ! Ultima poveste şi faci nani. E târziu.

După" care, ..Spence născoci © poveste compli-cată, a cărej eroină era o frumoasă prinţesă bru-netă venită dintro ţară îndepărtată. Ştia că Freddieva adormi înainte de sfârşit şi gândurile iu i se În-

toarseră din nou spre Nataşcr. Era; frumoasă şî bru-netă, dar se ¡pare că. nu, avea nici nevoia şi nici do-rinţa ca .’el să alerge în ajutorul ei, asemenea unuiviteaz cavaler 1

Ce să mai spună de faptul că trecea prin .faţamagazinului ei în fiecare zi când se îndrepta spreuniversitate \ Ce! mai bine era so ignore, pe viitor.

La urma urmei, Spence trebuia săi fie mai curândrecunoscător că[ trezise întrun fel de viaţă, câifăcuse să simtă ceva ce nu mai simţise de mult timp :

—dorinţa. Dorinţa pentru o femeie.Acum, câ Freddie şl cif el erau instalaţi dea

binelea, poate că eratimpul ca Spence să reintre

în viaţa socială, să întâlnească oameni, să iasă pu-ţin. Existau multe femei încântătoare la universitate.1



W S m d IM 3SM K m

D®s fără să ştie prea bine de ce,. îdeea; cceost® nu!entuziasma,deloc,

O privi pe f rederica, acu« «skermrHă adânc „Şice a’«spâne dacă aş aduce acasă c» femeie,, la ană?"Mertg&e păru! fetiţei., o sărută cu dragoste şi pă-răsi camera în vârful pfeiectEefar, înainte de a în-

chide uşa,, aprinse verem,La piciorul scării o întâlni pe Stern, menajera

mexicană, carei pregătise o cafea. Cu picioarelescurte, robustă ca o stâncă şi cu o» înfăţişare, posacă,se deplasa dintrcr cameră îit alta ca o mică loco-motivă, De la naşterea fredeneăi, dăduse adevă-rata măsură ci generozităţii ei. Ea fusese aceea care

crescuse copila. Din clipa în care primise în brbţele,eî micul boţ de carne, făcuse o pasiune pentru fe-tiţă, Era „bebeluşul’ eis‘, pe care Angola il dăduseca şi cum era verbe despre un simplu pui, de pi-sică ; după care, nu se mai ocupase de d.

~ A fost o zi măre pentru ea, ai ? zise Vere ri-

dicând ochii spre camera fetiţei Fetiţa mea estemulţumită cu noua ei şcoală, nui aşa ?

Şi faţa ei ridată ca o prună uscată se destinse întrun zâmbet larg. Nu spuse că plânsese înşorţulei văzând fetiţa urcânduse în autobuzul şcolar, darSpence bănuia ceva despre asta.

Da, cred că totul vă fi bine,— Da. Totul va fi bine. Voiam să spun că suntfoarte fericită aici. Mia fost teamă să părăsescNew Yorkul, dar acum îmi place mult noua casă.Şi... micuţei de asemenea.

— Mulţumesc, Vera. Nu ştiu ce neam fi făcutfără dumneata.. ..

— Pentru nimic. '



36 NORA ROBERTS '

Se împlineau şapte ani de când lucra pentruseñor Kimball şi era mândră să ţină casa,unui domnimportant, un muzician respectat, un profesor sti-mat ia universitate. Desigur, regreta puţin luxul şistrălucirea apartamentului oewyorkez, dar era destulde raţională şi de inteligentă ca să înţeleagă faptul

că Spence se mutase pentru binele fiicei lui şi îlaproba întru totul.~ Sunteţi un tată bun, profesore Kimball, zise

ea cu tonul unui judecător care îşi dă verdictul.Spence ştia foarte bine că Vera îi considerase

mult timp drept un tată foarte rău, încep să învăţ, Vera.

Da.După ce puse tava cu cafeaua1pe biroul lui

Spence, vrednica mexicană aruncă o ultimă privire în jurul ei pentru a fi sigură că toate erau la locullor şi se despărţi de stăpânul ei.

Nu lucraţi prea târziu, profesore Kimbăll.

Promit I Noapte bynă, Vera... şi mulţumesc.



3?ULTIMA. LACRIMA

»

CAPITOLUL III

Ziua fusese lunga şi obositoare, dar Nataşa sesimţea bine : astăzi, îşi acorda răsplata. Intrade-văr, în fiecare an se irtscria la cursurile serale aleuniversităţii. Alegea ceea ce i se părea mai intere-sant, curios sau amuzant. Poezia în perioada Renaş-terii; civilizaţia aztecă, sculptura romană în Europa,astronomia... Anul acesta, alesese istoria muzicii.

Când avea optsprezece ani, un singur lucru contapentru ea ; dansul, fi consacra toată energia, toată

inteligenţa, toate forţele ei. Restul lumii nu existapentru ea. Dar când a trebuit să renunţe brusc launica ej pasiune, se trezise la fel de pierdută ca uncopil în voia valurilor pe apele Atlanticului.

Reuşise să ajungă la ţărm, la fel cum famiiia eiştiuse pe vremuri să găsească drumul salvării pesteimensităţile sălbatice ale Ucrainei până în Statele

Unite. Şi îi plăcea femeia care devenise : o ameri-cancă ambiţioasă, liberă, independentă. Astăzi, puteaintra în frumoasa şi prestigioasa universitate a ora-şului cu capul sus !

Nataşa avea aşadar caietele ei de notiţe, stilou-rile ei... şi entuziasm dia belşug. înainte de acest

prim curs, citise tot ce putuse găsi în biblioteca uni-versităţii despre istoria muzicii. Acum, se întreba cu



À m a iA C R IM A 39

— Nu i sosiiea

ou voce tore, ferra ea macar săşidea seama.

EJ ! El era profesorul KimbaiJ ? Ace! mare com-pozitor căruia îi admira muzica ? El era aceL, bă-dăran oare venise sâî facă ochi dulci în propriul eimagazia "şi .oase credea că totul li este permis ? Nu,’trebuia să fié oglumă proastă ! Era scandalos, era

revoltător, era.,. .. . „Minunai 1.se gândea Spenoe privindo, Este ab-

solut extraordinar !" tJ ñ râs irezistibil îi urcă .pebuze şi trebui sa facă un efort formidabil ca să sestăpânească'şi săşi păstreze înfăţişarea serioasă.Aşadar, prinţesa'rusoaică, ţarina, cum o botezase

el, făcea parte dintre studenţii lui ? lată ce era maibun, da, întradevăr mult mai bun decât un'fotoliu,un coniac şi o carte bună I

— Sunt sigur, zise el fără so slăbească pe ’Nataşadin ochi,. că vom pëtojee împreună momente pa-sionante 1 ■ . ■

„Ar fi trebuit să mă înscriu la astronomie [ segândea tânăra femeie cu faţa în flăcări şi cu sân-gele fierbând..." Dar nu avea importanţa. Chiar adoua zi, se ver mutai Ţinând cu hotărâre privireaplecată, desenând arabescuri pe caietul ei de no-tiţe complet nou, Nataşa hotărî că nu va ascultanimic. \

•'îi trebui câtva timp ca săşi dea seama că mâzgâPelile ei se transformau treptat în note' de curs. Cuacest profesor Kimbal!, muzicienii secolului al cinci-sprezecelea păreau apropiaţi şi vji. Fără voia ei,Nataşa era captivată de talentul lui de povestitor.

— Data viitoare, vom vorbi despre şcoala franco

flcimandă şi despre evoluţia ritmurilor. Şi voi încerca



ULTIMA LACRIMA 4Í

— Dintre toate sălile de curs din toate universi-tăţile din lumea întreagă, trebuia să nimeriţi tocmai în cea în oare predau eu*!

Tânăra femeie îşi muşcă buzele ca să nu râdă.— Asta înseamnă a nu avea noroc, întrad.evărS— De ce istoria muzicii ?

— Am dat cu banul între istoria muzicii şi.astranomie.— Adevărat ? Ce pasionant! De ce nam merge

să vorbim despre asta la o ceaşcă de cafea ? Miaţipovesti...

Când văzu furia apărând în ochii Nataşei ase-menea unui lichid în fierbere, Spence se întrerupse,

descumpănit. •— Dar de ce vă înfuriaţi aşa? întrebă el cu d

voce joasă. în oraşul acesta, oferirea unei ceşti decafea este considerată drept o propunere obscenă ?

— Ar trebui să ştiţi, profesore Kimboll ! >Nataşa se răsuci pe călcâie, dar el ajunse la

uşă înaintea ei şi o închise cu atâta1brutalitate încâtea făcu un pas înapoi. în clipa asta îşi dădu seamaică era la fel de furios ca şi ea. Până acum, Nataşa îl considerase drept un bărbat mai curând blând.Detestabil, fără îndoială, dar blând. Dar se pare căse înşelase : figura lui atât de atrăgătoare păreadintro dată sculptată în piatră.

— Explicaţivă ! îi ceru el pe un ton imperios. ,~ Deschideţi uşa !— Cu plăcere... după ce îmi veţi răspunde la în-

trebare.Spence era supărat, foarte supărat. De ani de

zile nu se simţise atât de furios, nuşi simţise sân-gele zvâcnindui atât de puternic în tâmple. Era o

senzaţie nemaipomenită !



42 ..NORA. RSBERT3

Sunt convins de faptul că daca mă simt atrasde dumneavoastră, «asta nu va obligă nicidecum sâfiţi politicoasă cu mine. ■_ ■

Nu este cazul, intradevăr1 replică Nataşa ridicânduşi sfidător bărbia.

Ochii cenuşii ai lui Spence căpătaseră sclipiri'

furtunoase, careî făceau privirea extraordinar defascinantă.

Foarte bine ! zise ei cu un oalm aparent. Dar;pentru Dumnezeu, vreau să ştiu de ce sunteţi gatasă ucideţi de fiecare dată când mă apropii de dăm*neavoastră f

Pentru că asta merită bărbaţii ca dumnea-

voastră I Bărbaţii ca mine ? Ce vrea să însemne asta;

de fapt ?

Acum era foarte aproape de Nataşa, dominândocu înălţimea lui. Şi la fel cum se întâmplase în ma-gazin, când corpurile lor se atinseseră, a fost de ajuns

ca ea să simtă un vârtej de senzaţii tulburătoare ş!contradictorii, Aţâ'ţare, teamă, atracţie fizică. Şi astasfârşi prin a o scoate din sărite.

Aşadar, credeţi că vă este permis totul deoa-rece sunteţi un bărbat frumos? Bineînţeles ! excla-mă ea cu emfază, fără săl lase timp şă răspundă.1

Credeţi că este suficient să pocniţi din degete pen-tru ca femeile să vă cadă în braţe ! Ei bine, eu nu,1profesore Kimboll ! Nu este cazul meu i

Şi în timp cevorbea, lovea în.pieptul lui cu caSetul el de notiţe, ca pentru a da mai multă gravi-tate fiecărui cuvânt, Spence nu reacţiona In nîcj unfel, surprins de violenţa izbucnirii ei.

Numi amintesc sâ fi'pocnit din degete...’



ULTIMA LACRIMĂ 43

Nota şei îi scapă o înjurătură în ruseşte şi pusemâna pe clanţa uşii, . «

Vreţi sâ beţi o cafea cu mine ? Bună îdeej îi vo¡t í telefona soţiei dumneavoastră săi cerem sâvină să ne ţină companie,

Cui>?Cy a lovitură de umăr, Spence trânti cu putere

uşa. ' '— Nu am nici o soţie i Presupun că persoana care vă însoţea la ma-

gazin este... sora dumneavoastră ? Mina ? Da, bineînţeles.Mataşa* făcu o strâmbătură de dezgust şî rosti cu

dispreţ:; . Sunteţi vrednic de milă !Apoi se repezi literalmente pe culoarul pe care!

’traversă ca o furtună; copleşită de o indignare pecare a considera pedeplin îndreptăţită. Tocurile ei înalte răsunară cu furie pe treptele de beton cândcoborî voivârtej scara şi când mâna lui viguroasă

îi opri brusc elanul, fu cât pe ce săşi piardă echi-librul şi să se rostogolească'până jos.

— Aveţi un tupeu extraordinar i îi aruncă Spence.— Eu ? Eu am tupeu ?— Sunteţi convinsă că aţi înţeles bine situaţia,

nui aşa ? Sau, mai precis, credeţi că aţi înţeles ce

fel de bărbat sunt? — Ne întoarcem de unde am plecat 1 ,

Nataşa aruncase cuvintele ca o insultă. Degetelelui Spence îi strângeau dureros braţul şi asta1o făceaşi mai furioasă, simţind cum în ea atracţia se îm-bina cu exasperarea. Se zbătu să scape, dar el con-tinua'so ţină prizonieră. Acum, şi în cazul lui, do-

rinţa era tot atât de violentă ca mânia.



4-1 - NORA ROBERTS

Mă întreb dacă părerea dumneavoastră despremine ar putea .scădea mai mult.,, Mă îndoiesc ! în cazul acesta, mai bine sămi fac plăcerea \

Caietul de notiţe a| Nataşei îi scăpă din mâinicând el o atrase cu brutalitate şi abia avu timp săscoată un ţipăt gâtuit înainte ca gura lui Spence

so abopere pe a ei. Desigur, ea voia să se opună ! Trebuia să i se împotrivească I Dar şocul, surpriza— cel puţin aşa îşi zise ea o împiedicară să seapere.

Ar fi trebuit săl pălmuiască, dar era ca parali-zată. Era o greşeală. Era de neiertat. Dâr era atâtde bine... Spence ştiuse din . instinct să deschidăcolea spre pasiunea care dormita în ea de preamult timp, dominată cu grija. Şi sângele Nataşei seaprinse şi începu să clocotească, Corpul îi fremăta'şi simţi că raţiunea i se tulbură. Auzi nelămurit pecineva râzând' în spatele lor, apoi claxonul uneimaşini şi din nou linişte.

Gustul acestui sărut era pentru ea ca un festin,după ani de abstinenţă. Degeaba îşi ţinea braţeleţepene şi pumnii strânşi, se abandona în întregimesărutului.

„Sărutarea acestei femei, se gândi Spence, sea-mănă cu traversarea unui câmp minat I" Se aştepta

în orice clipă la o izbucnire care săl facă bucăţi.Nu simţise niciodată o asemenea ambivalenţă, oasemenea impulsivitate la o femeie. Aproape că îlcuprinsese ameţeala şi avu impresia că pământul îi tremură sub picioare, Dar asta venea de la No-tase.. Era tremurul pasiunii care urca în'ea şi pe careşio stăpânea cu mare greutate, EI ghicea tensiunea

înspăimântată a corpului ei.



ULTIMA LACRIMA 45

Deodată, Nataşa îl împinse clătinânduse şi îl .privi cu ochi imenşi şi grăitori. Nu mai putea să res-pire. Timp de o clipă, cfezu că va muri pe loc, con-ştientă de revelaţia acestei dorinţe neprevăzute şi,ruşinoase. Trase cu nesaţ aer în piept.

— Vă urăsc ! şopti ea tremurând din cap pânănpicioare. Nu voi putea niciodată urî pe cineva Iofel de mult ca pe dumneavoastră !

— îmi faceţi întradevăr prea multă onoare, Na-taşa, replică Spence care tocmai îşi revenea în fire.

Aş vrea numai să fiu sigur că o faceţi pentru un mo-tiv întemeiat: să fie .oare pentru că vam sărutat,sau. pentru că... va plăcut ?

Nataşa îşi balansă imediat braţul înapoi. Spencear fi putut evita qu uşurinţă lovitura, dar îşi spusecă ea avea dreptul so facă. „Acum suntem chit!"se gândi ei în timp ce ecoul palmei se pierdea în

întuneric. v *— Să nu'vă mai apropiaţi niciodată de mine S

bâigui Nataşa. Vă previn : dacă mai îndrăzniţi vreo-

dată...Se aplecă săşi adune lucrurile. Mândria ei era

Tănită şi îi era ruşnie de ea.— Dacă nu era fetiţa dumneavoastră... reluă ea

cu o voce tremurătoare. Nu meritaţi un copil atât defrumos ! ■

Spence o opri din nou, prinzândo de mână. Darde această dată, expresia figurii lui avu asupra Nataşei efectul unui duş rece.

— Aveţi dreptate, rosti el. Nam meritato şi cusiguranţă no voi merita'niciodată. Dar vedeţi dum-neavoastră, Freddie nu mă are decât pe mine. Mamaei, soţia mea, a murit acum trei ani.

Acestea fiind spuse, se îndepărtă cu paşi mari,



m NORA, ROBERTS

. luminat o clipă de lumină vie a unui felinar, îna-inte de a dispărea în noapte, ;

Nataşa se lăsă încet să’cadă pe ultima treaptaa scării, strângând |a piept caietul cu notiţe.

— Acum, oare cei rămânea de făcut ?

■ &

* jfc '

Nu exista o altă soluţie. Oricât de penibil ar fifost pentru ea, Nataşa nu avea de ales. Cu pumni!strânşi în buzunarele taiorului, urcă treptele locuin-ţei i ui Spence, adunânduşi tot curajul. „Nu va dura

mult, îşi promise ea. Va fi dur, dar scurt". Respirăadânc, bătu la uşă şi aşteptă.Femeia care veni ,sâi deschidă era scundă, so-

lidă, iar faţa ei era întunecată şi ridată. Nataşasimţi că ochii ei mici, negri şi vii, o străpungeau întimp ceşl ştergea mâinile de şorţ,

— Ce doriţi ?

.Aş vrea săi văd pe profesorul Kimba!!, dacăeste acasă. Sunt Nataşa Stanislaski.

Reuşi să provoace un zâmbet amabil, în timp ceavea impresia că se pregăteşte să fie 'ţintuită lastâlpul infamiei.

— Sunteţi proprietara magazinului „Bucuria co-piilor ?" întrebă Vera cu un aer bănuitor.

— Exact.— Ah ! Freddie spune despre dumneavoastră că

sunteţi foarte drăguţă. Am promis so aduc întro zila magazin, dar numai ca să privească.

Apoi îi făcu semn Nataşei so urmeze. Traversândholul, tânăra femeie auzi notele şovăitoare ale unui

pian şi când Vera deschise uşa salonului, se opri



tftiTIMÂ LACRIMA , 47

în. prag, impresionată de frumuseţea calma a sceneicarei apăru în faţa ochilor.

Aşezat la pian, cu Freddie pe genunchi, Spence îşi rezemase obrazul, de păru! blond al fiicei lui. îşiscosese haina, îşi ridicase mânecile cămăşii şi îşipusese mâinile lui frumoase pe blugii fetiţei. Cu de-

getele lui lungi şi fine, bătea măsura în acelaşi timpcu metronomul, în timp ce Freddie interpréta cuatenţie un cântecel pentru copii'. în spatele lor, soa-rele intra din abundenţă.prin geamul larg şi. înclipa aceea, Nataşa regretă că' nu ştie să picteze.

Nu, nul deranjaţi ! îi şopti ea Verei..Acum e rândul tău să cânţi, tăticule! Ceva

frumos ! ■Freddie se lăsă pe spate şi se rezemă de piep-

tul tatălui ei. Acesta clătină cu blândeţe din cap şimâinile lui începură să alerge cu graţie peste cla-pele negré şi albe ale planului.

Scrisoare către Eliza. Nataşa recunoscu imediatmelodia romantică şi tristă. Muzica se amplifică' trep-

tat, de o melancolie şi o frumuseţe sfâşietoare.Spence părea acum pierdut complet în gândurileIul,, închis în sine, în vreme ce Frederica zâmbea pegenunchii iui.

îmi place melodia asta, tăticule I exclamă eacând el se opri. Tu ai compuso ?

, Nu...Puţin absent încă, Spence îşi privea mâinile, întinzând şi strângând degetele.

A fost compusă de Beethoven.De data asta, zâmbetul îi reveni' pe buze şi de-

puse un sărut tandru pe obrazul fetiţei.~ Pot să mă joc afară până Ia masă ?

Depinde. Cemi dai în schimb ?



48 . NORA ROBEETS

Era unul dintre jocurile lor preferate. Freddie serăsuci chicotind pe genunchii lui Spence, îi dăduun sărut răsunător pe obraz şi sări pe podea.

în clipa aceea, ea o zări pe Nataşa.— Hello !— Hello, Freddie !

Nataşa reuşi săşi păstreze zâmbetul pe buze;chiar când Spence se întoarse la rândul Iui spre ea.— Sper că nu deranjez? îl întrebă Nataşa.— Nu, răspunse Spence după o clipă de sur-

priză. iFreddie se apropie cu ochii strălucitori de tâ-

năra femeie.

— Ai venit să te joci cu mine ?— Nu, nu de data asta...Incapabilă să reziste, Nataşa se aplecă so mân-

gâie pe obraz.— De fapt, am venit să vorbesc cu tatăl tău. Dar

sper că vei veni curând să mă vezi Ia magazin, nuiaşa ?

— O.K. Acum mă duc să mă dau în leagăn. Larevedere, domnişoară Stanof... Stanif...

— Tash, Toţi copiii îmi spun Tash. x.— Tash. De acord.Freddie ieşi din încăpere du un zâmbet încân-

tat, sărind întrun picior. Nataşa aşteptă ca zgomo-

tul paşilor ei să se îndepărteze înainte să se întoarcădin nou spre Spence. /— îmi pare rău că am venit să vă deranjez acasă

la dumneavoastră, dar am crezut că ar fi...Care era oare cuvântul potrivit ? Mai convenabil ?

Mai uşor ?

— Mam gândit că ar fi mai bine, sfârşi ea îngrabă.



ULTIMA LACRIMA 49

— Foarte .bine, murmura cu răceală Spence.Vreţi să luaţi loc ?

— Nu, mulţumesc. Nu va dura mult Eu... amvenit numai pentru a cere scuze.

— Oh, adevărat ?... Şi în legătura cu ce, de fapt?Spence. vătu un fulger de mânie trecând prin

ochii Nataşei, şi asta îl încântă cu atât mai multcu cât îşi petrecuse o bună parte din noapte bles-temândo,

— Atunci când fac o. greşeală, profesore Kimball, îmi fac un punct de opoare din a recunoaş-te. Dar îi] măsura în care vaţi comportat, întrunmod atât de,..

— ... necugetat ? îi sugeră el.— Aşadar, recunoaşteţi!— Credeam că dumneavoastră aţi venit aici pen-

tru a recunoaşte ceva ! Dar vă rog să continuaţi.Cu o privire maliţioasă, Spence se ’ instala pe

rezemătaarea pentru coate a unuia dintre luxoasele

fotolii tapiţate cu damasc ce se aflau în salon. Nataşa se simţi cuprinsă de o dorinţă nebună de ai întoarce spatele şi a părăsi încăperea trântind uşa,dar reuşi să se stăpânească. Va>face ceea ce venisesă facă şi nu seva mai gândi la asta. Niciodată !

— Ceea ce am spus, începu ea, despre dum-

neavoastră şi fiica dumneavoastră, era nedrept şigreşit. Chiar dacă... în momentul acela greşeam înlegătură cu alte lucruri, ştiam că asta nu era ade-vărat. Şi regret mult ceea ce am spys.

— Înţeleg.Cu coada ochiului, Spence o zări pe Freddie

traversând în fugă grădina în direcţia leagănului.— Să nu uităm asta, adăugă el.



NORA RQBERTSS)

Nalaşa B urmări; privirea pe fereastră; şi se îm’blânzi brusc.

— Este întrade»ăr o fetiţă frumoaso. Sper că oveţi lăsa din când în când să vină fa •magazinul„Bucuria copiilor"..

Ceva din tonul ei îi reţină atenţia lui Spence şi

o privi cu mai multă atenţie. De unde veneau oareaceastă tristeţe, acest regret nesfârşit din vocea ei ?— Miar fi foarte greu so împiedic. Iubiţi mult

copiii, nui aşa ? ./Ncîtaşa îşi reveni foarte repede şi se ridică in;

stinctjv. — Da, bineînţeles. In meseria mea, este o nece-

sitate. Dar nu vreau să vă mat reţin, profesore Kimball.

Spence se ridică pentru a primi mâna pe oareea îo întindea întrun gest de politeţe formală, darel io. prinse încet şi nui mai dădu drumul.

— Spence, o corectă ei. Dor spuneţimi, în le-

gătură cu ce altceva vă înşelaţi ?Aşadar, lucrurile nu se desfăşurau atât de uşorcum sperase ea ! Nataşa îşi înghiţi cu greu noduldin gât şi îşi spuse că merita probabil o oarecaredoză de umilinţă.

Credeam că eraţi căsătorit şi mam simţit fu-rioasă şi adânc jignită când1maţi invitat Pa masă.

— Şi acum mă credeţi pe cuvânt, când vă spuncă nu sunt ?

— Nu. Am verificat în Wîio’s Who, dicţionarulpersonalităţilor. ..

Spence o privi o clipă în tăcere, după care izbucni în râs. • '

— Doamne, Dumnezeule ! Ce femeie încrezătoa^re ! Aţi găsit acolo şi altceva interesant? 1



NORA ROBERTS

Pentru că sunteţi primei femeie pe care o do-resc după foarte mult timp, Nataşa.

O străbătu un fior şi înainte să se poată împie-dica, amintirea sărutului lor furtunos de pe trepteleuniversităţii îi reveni. puternic în memorie., Da, băr-batul care o sărutase în seara aceea, o dorea ! Şi

fie că ea voia sau nu, el ştiusş să trezească în eadorinţa. Dar, în pofida blândeţii nopţii şi a vrăjii cla-rului de lună, nu fusese decât triumful brutal a<| sim-ţurilor asupra raţiunii. Şi Nataşa ştia prea bine lace putea duce genul acesta de sărutări.

— Toate acestea nau nici un sens ! protestă ea. Este vorba de o simplă onestitate din partea

mea, murmură Spence, care era fascinat de joculemoţiilor contradictorii pe oare le vedea trecând prinochii negri ai Nataşei. Pentru că acum ştiţi că nusunt căsătorit, faptul că vă doresc nar trebui să fie

jignitor pentru dumneavoastră.

Nu mă mai simt jignită, întrodevăr. Dar asta

nu mă interesează, pur şi simplu. Se întâmplă oare întotdeauna să sărutaţi băr-

baţii care nu vă interesează ? întrebă Spence pe unton nevinovat. .

Cu un gest brusc, Nataşa îşi smulse mâna.

— Eu nu vam sărutat ! Dumneavoastră aţi fost

cel care... *El o trase spre sine.

— Adevărat ? Vom lămuri imediat situaţia.

Nataşa' ar fi putut săl respingă. Spence nostrânsese brutal, oa prima oară ; braţele lui o în-conjuraseră cu tandreţe. Şi gura Iui se aşezase cu

blândeţe peste a ei. Blândă, convingătoare, răbdă-toare. Nataşa simţi cum căldura o învăluie ca un



ULTIMA LACRIMA . 5,3

drog. Cu un mic geamăt, cuprinse cu braţele umeriilui Spence şi se lăsă în voia lui.

Spence o simţi că cedează Încetul cu încetul,până când buzele ei se întredeschiseră sub ale lui,>docile, primitoare. Dar chiar atunci când se dăruia,el simţea de asemenea că în adâncul fiinţei ei, Na

tâşa se opunea. Refuza intens ceea ce el o făceasă simtă.

Agasat, o'strânse şi mai tare la piept. Dar dacăaparent Nataşa se abandona îmbrăţişării lui, Spenceghicea că o parte din ea rămânea rezervată, inacce-sibilă. Asta nu făcu decât' săi intensifice dorinţa şi

când o lăsă în sfârşit, Nataşa tremura.— Nam nevoie de o poveste de dragoste ! reuşiea să rostească, respirând cu greu.

— Cu mine, sau cu oricine ar fi ?— Cu oricine ar fi, răspunse Nataşa.— Cu atât ma| bine I în cazul acesta, numi va

îi foarte greu să vă fac să vă schimbaţi părerea, mur-mură Spence mângâindui părul.— Să ştiţi că sunt foarte încăpăţânată.— Da, am remarcat. De ce nu rămâneţi la masă ?~ Nu !— Foarte bine J Vă invit la cină Ia restaurant,

sâmbătă seara.P N ul

— Trec să vă iau pe Ia şapte şi jumătate.— Nu l

•— Doar nu vreţi să mă obligaţi să vin să fac

scandal în magazinul dumneavoastră, sâmbătă dupăamiază ?



Eîtasperatef, Nataşo se îndreptă spre yşă.- Nu înţeleg cum- «ra bărbat care cânta atât de

bine la pian. poate 6 atât de Încăpăţânat şi lipsitde tact!!

J bc # îrrtâmplăiriî* presupun", îşi zise Spăwce' în

timp ce «şa se trântea fe spatele tinerei, femei,. Şi

•întorcându-se în- scria», se surprinse fluierând vesel.»'

S4 , NORA. BpBBBffS

»



m tltSA lACtlMA 55

c m i m x j i m

Sâraisotan, magazin ml „Bucur]® copiilor" era foarte aglomerat şi zgomotos i top' copiii ©roşului păreau

săşi fi dat întâlnire aici. Dar Nataşei îi plăcuseră întotdeauna fa nebunie zilele d.e sâmbătă, ca tine-rei şi gălăgioasei ei clientele. ' ,.i

Un motiv în plus să] poarte pică lui Spence !Deoarece din cauza lui nu reuşea să se bucure cuadevărat de ziua asta. J am spus totuşi nu :! îşi re-petă "ea. în cazul acesta., de ce ikho trimis acesttrandafir roşu ? Şi, pe deasupra, ia magazin !“

Fireşte, îi fusese imposibil să potolească entu-ziasmul romantic fii ÂnnieL Iar când Nafcşa urasKesă ignore trandafirul, Aflnfe se grăbise sâ se ocupede.el, alergase să cumpere o mică vază şi ©aşezasela ioc de onoare, pe tejghea.

Dor asta nu'însemna oâ ffetaşa va merge să ci-neze cu el în seara aceea i 'Avea intenţia fermă săse întoarcă acasă, sâ facă o baie bună, apoi săse instaleze confortabil în faţa televizorului pentrua urmări un film vechi mâncând floricele de porumb.

Bineînţeles, el se dovedise abil şi Nataşa se în-

treba dacă onorabilul profesor KifnbaU avea'inten-ţia sâ considere relaţia lor ca pe o partidă de şah.Fusese întotdeauna prea impulsivă şî spontană ca



56 NORA ROBERTS

sâi placă jocul acesta, dar ceva îi spunea că Spence trebuia să fife un jucător redutabil.

în timpul săptămânii, ’no mai privise când nutrebuia în timpul cursurilor şi răspunsese Io între-bările ei cum ar fi făcuto pentru oricare alt student.Şi apoi, exact în momentul când ea începea să se

destindă şi să coboare garda, el îi trimisese un tran-dafir roşu. Ar.fi trebuit săl arunce şi să| caice înpicioare în faţa tuturor ! Dar no făcuse... Da, hotă-rât lucru, el era un jucător foarte răbdător.

în vreme ce se lupta cu gândurile ei, Nataşasimţi cum o mână mică o trage.de fustă ; era Frederica.

— Hello, Freddie ! Ce frumoasă eşti astăzi !Fetiţa îi adresă un zâmbet fericit.— îţi place noua mea îmbrăcăminte ?Nataşa examină cu seriozitate salopeta de blugi

evident nouă despre care era vorba.— îmi place mult. De altfel, am una la fel !

— Adevărat ?Figura fetiţei se lumină. Dat fiind faptul că şiqalesese pe Nataşa drept eroină, nimic nu iar fiputut face mai multă plăcere. Ea adăugă pe un tonde confidenţă :

— Tata mia cumpărato. '— Este întradevăr drăguţă ! Şi tatăl tău tea..;

hm... însoţit, astăzi ? ,— Nu, Vero ma adus. Ai spus că pot, veni când

vreau, doar ca să privesc. Atunci...— Bine oi făcut. Sunt încântată să te văd.Şi era adevărat. La fel de adevărat oa faptul că

era decepţionată că nui vede tatăl.

— Tata a spus că în seara asta te duci cu e!la restaurant



ULTIMA LACRIMA 57

— Eu.,.— Mie numi place ia restaurant. De aceea,

voi rămâne acasă şi Vera va face gogoşi pentru J obeth şi pentru mine. Vom mânca în bucătărie.

— Va fi cu siguranţă foarte bine.— Dacă nuţi place restaurantul, nai decât şă

te întorci acasă şi să mănânci cu noi.Cu un mic efort de resemnare, Nataşa se aplecă

să înnoade din nou şireturile de la pantofii Fredericăi.

—Mulţumesc, eşti drăguţă. .In clipa aceea, Vera zări fetiţa, carei scăpase

din mână imediat după ce intraseră în magazin., Ah ! Aici erai. Haide, haide, vino repede. Tre-

buie să ne întoarcem acasă, astfel tatăl tău o săcreadă că neam rătăcit S

O luă de mână:pe Frederica şi făcu un semn dincap destul de rece spre Nataşa.

— La revedere, domnişoară.

— La revedere. Sper că o veţi aduce curând dinnou pe Freddie.

— Vom vedea, vom vedea1. Este la fel de greupentru un copil să reziste întrun magazin de ju-cării, ca pentru un bărbat să reziste unei femei fru-moase...

Acestea fiind zise, Vera o antrenă cu demnitatepe Freddie spre ieşire.

— De, ce a spus asta ? întrebă Annie după ceuşa se închise în spatele lor.

Nataşa începu să râdă.— Presupun că această, femeie cumsecade este

Convinsă că râvnesc la stăpânul ei.

— Mi.se pare că mai degrabă stăpânul ei râv-neşte la tine I remarcă Annie. Măcar să am şi eu



58 NORA .RQSHffiS

tot atâta noroc ! în orice caz, acum câ se ştie cădomnul nu este căsătorit, lucrurile stau cu totul alt-fel, Dar de ce nu mîai spus că, ieşi cu el, dîsearâ ?

Pentru că nam intenţiei so fac, Dar am auzito pe Freddie, spunând că.,, Mct invitat, dar am refuzat AstaÎ.

~ înţeleg.Annie o privi o clipă în tăcere pe Nataşa, apoi îşi înclină capul întro parte, cu un «aer serios, ■

Spunemi, Nataşa, oare când ai avut accidenttui «acela ? •. ; •

Care «accident? Acela în urma căruia ţi sa scos creierul I

Nataşa fu nevoită să râdă, după care se înde'părtă ridicând din« umeri. «Dar «cinci minute maltârziu, Annie revenea la atac :

Vorbesc serios, Tash l Profesorul Kimbaîj estenemaipomenit de seducător, esté necăsătorit, şl...

Se aplecă deasupra tejghelei, mirosi cu nesaţ

trandafirul roşu şi adăugă : ,,, şi este un bărbat fermecător ! De, «ce «nu

pleci puţin mai devreme de la magazin peritfu a re-flecta problemele esenţiale ale vieţii tale ? De exemlpiu, ce vei îmbrăca diseară ?

Un capot !

Nu crezi că o iei puţin cam repede, totuşi?remarcă Annie pe un ton zeflemitor. Ai putea ceîpuţin aştepta a treia întâlnire ca să faci aşa« ceva I

'Nu va exista nici măcar prima I Aş putea să ştiu ce anume te sperie ? Cre-

deam că suntem prietene...

Surprinsă de tonul Armiei, Nataşa îşi ridică pri-virea« spre ea.



BEEIMA LACB3MA ' 59

— Dor suntem ! O şir bine, Annie.— Prietenele îşi acordă încredere, îşi fac confi-

denţe. Asculta, ştiu că ’ţi sau întâmplat lucruri grave înainte de a veni aici. Lucruri pe care le ţii ascunseadânc în tine şi despre care nu vorbeşti niciodată.’Mam gândit că este mai bine să nuţi pun între-

bări, ca sa nu te supăr,,.Aşadar, era atât d® evident ? Nataşa era totuşisigură că reuşise să' îngroape trecutul î,n adânculfiinţei sale. Tulburată de această descoperire, îşipuse mâna peste cea a Armiei.

— Mulţumesc, murmură ea.Annie ridică din umeri şî se duse să închidă cu

cheia uşa magazinului. Programul se terminase. Re-veni apoi îă Nataşa, cu o expresie gravă pe figură.’

— Lasămă să vorbesc o clipă, vrei ? Tash, teamvăzut respingând bărbaţii cum pul pe fugă ţânţarii;fără cel maj>mic efort." Nu te mai gândeşti niciodatăla ei dupâ ce leai arătat politicos uşa. Team ad-

mirat chiar pentru asta : eşti atât de puternică şiatât de sigură pe tine i— Nu sigură pe mine, interveni încet Nataşa.

Numai că legăturile amoroase nu mă interesează.— De acord, zise Annie clătinând din cap. Vreau

să te cred. Dar de data asta, lucrurile stau altfel !— Cum asta ? întrebă Nataşa, cu iritare în glas.'

— Vezi? Ştii căi voi rosti numele, şi asta te.face nervoasă.

— Nu sunt nervoasă 1

— După ce Kimbalt a pus piciorul în acest ma-gazin, acum cincisprezece zile, ai fost nervoasă, dis-trată, irascibilă. în trei ani, nu team văzut niciodată

acordând unui bărbat mai mult de cinci minute atenţie. Până astăzi.



58 MORA RâffiEftîB

tot atâta noroc ! in orice caz, acum câ se ştie câdomnul nu este căsătorit, lucrurile stau cu totul alt-fel. Dar de ce'nu miai spus că. ieşi cu e l dîseară ?

Pentru că nam intenţia so fac, Dar am auzito pe Freddie: spunând că... Mo invitat, dar am refuzat Astal.

înţeleg.Annie o privi o clipă in tăcere ¡pe Nataşa, apoifşi înclină capul intro parte, cu un aer serios. '

Spunemi, Nataşa, oare când ai avut acciden-

tul acela ? , ' ' . Care accident ? Acela în urma căruia ţi sa scos creierul !

Nataşa fu nevoită să râdă, după care se înde"pârtă' ridicând'din; umeri. Dar cinci minute maitârziu, Annie revenea la atac :

Vorbesc serios, Tash ! Profesorul Kimbali estenemaipomenit de seducător, esté necăsătorit, şi.,.

Se aplecă deasupra tejghelei, mirosi cu nesaţ

trandafirul roşu şi adăugă : ... şi este un bărbat fermecător i De ce nu

pleci puţin mai devreme de Ia magazin pentrua re-flecta problemele esenţiale ale vieţii tale? De exemfpiu, ce vei îmbrăca diseară^

Un capot !

■ Nu crezi că o iei puţin cam repede, totuşi ?remarcă Annie pe un ton zeflemitor. Ai putea ce!puţin aştepta a treia întâlnire ca să fac] aşa ceva !

Nu va exista nici măcar prima I

Aş putea să ştiu ce anume te sperie? Cre-deam că suntem prietene...

Surprinsă de tonul Anniel, Nataşa îşi ridică pri-virea spre ea.



tftKMA XACR1MĂ 5§

~ Dar suntem i O ştir bine, Armie,— Prietenele îşi acordă încredere, îşi fac confi-

denţe. Ascultă, ştîu co 'ţi sau întâmplat lucruri grave înainte de «a veni aici. Lucruri pe care le ţii ascunseadânc în tine şi despre care nu vorbeşti niciodată.’Mam gândit că este mai bine să nuţi pun Între-

bări,, oa să nu te supăr.,.Aşadar, era atât <ţJe evident ? Nataşa era totuşi,

sigură că reuşise să îngroape trecutul în adânculfiinţei sale. Tulburată de. această descoperire, îşipuse mâna peste cea a Armiei.

— Mulţumesc, murmură ea,

Anrrîe ridică din umeri şi se duse să închidă cucheia uşa magazinului. Programul se terminase. Re-veni apoi fa Nataşa, cu o expresie gravă pe figură.’

— La sămă să vorbesc o clipă, vrei ? Tash, teamvăzut respingând bărbaţii cum pui pe fugă ţânţarii;fără cei mai' mic efort.' Nu te mai gândeşti niciodatăla ei după ce leai arătat politicos uşa. Team ad-

mirat chiar pentru asta : eşti atât de puternică şîatât de sigură pe tine !

— Nu sigură pe mine, interveni încet Nataşa.Numpî că legăturile amoroase nu mă interesează.

— De acord, zise Annie clătinând din cap. Vreausă te cred. Dar de data asta, lucrurile ştau altfel I

— Cum asta ? întrebă Nataşa,' cu iritare în glas.'— Vezi ? Ştii căi voi rosti numele, şi asta te.face nervoasă.

— Nu sunt nervoasă !— După ce Kimball a pus piciorul în acest ma-

gazin, acum cincisprezece zile, ai fost nervoasă, dis-trată, irascibilă. în trei ani, nu team văzut niciodată

acordând unui bărbat mai mult de' cinci minuteatenţie. Până astăzi. . . ■'



■60 NORA ROBERTS

Numai pentru câ acestei este moi insistentdecât ceilalţi, astai to t!

Dar sub privirea pătrunzătoare a Anniei, Nataşasfârşi prin a recunoaşte.

De acord ! Este adevărat că are... ceva. Darnu mă interesează I

Nu cumva vrei să spui că îţi este teamă să teintereseze?

în faţa expresiei exasperate a Nataşei, Annie îşipuse liniştitor mâna pe braţul ei şi reluă cu o vocemai blândă :

Ascultă, Tash ! Nu încerc să te împing în bra-

ţele acestui bărbat. în ceea ce mă priveşte, sar puţşa tot atât. de bine săşi fi asasinat soţia şi so fi îngropat în grădină ! Tot ce încerc săţi spun, estecă nu vei fi împăcată cu tine însăţi atâta timp câtvei continua să te temi,

*

* #

.¡Annie are dreptate, îşi spuse Nataşa întoarsăacasă, aşezată' p'e marginea patului, cu bărbia înpalme. Este adevărat că nu sunt în apele mele şi cănumi‘ intră nimeni în voie. Şi că mie teamă".

Oh, nu de Kimball [ Mai curând ar muri decâtsă recunoască asta I Niciodată vreun bărbat no vo-mai face săi fie teamă ! Nu. Nataşa se temea desentimentele pe oare el le trezea în ea. Sentimente'uitate şi pe care nu voia să le mai încerce.

Asta însemna oare că nuşimai putea controla

emoţiile ? •Nu.



ÚLTIMA LACRIMA 61

Asta însemna oare că era pe punctul şă se compotte iraţional şi impulsiv numai pentru că necesităţileşi dorinţele pe care le credea' înăbuşite îşi regăsi-seră drumul spre conştiinţa ei ?

Nu. •Asta însemna oare că era pe punctul de a se

ascunde în camera ei ca un copil, din teama de a înfrunta un bărbat ?Cu siguranţă, nu !,jAm numai nevoie sămi pun voinţa la încer-

care", îşi spuse Nataşa ridicânduse pentru a mer-ge să se posteze în faţa şifonierului. Aşadar, în searaaceasta va ieşi să cineze cu insistentul domn Kim

ball doar pentru aşi dovedi ei însăşi că era puter-nică şi absolut capabilă săi reziste.

După ce se gândi un timp, alese o rochie deseară de un albastru închis, cu un cordon din stra-suri. Nu pentru că voia să se facă frumoasă'pentruel ; asta nu avea nici o legătură. Dar îi plăcea la

nebunie rochia aceasta şi avea atât de rar ocaziaso poarte !

*

* *

Exact la ora şapte şi jumătate, Spence sună la

uşă. Nataşa se detesta deja că acceptase şi aştep-tase cu nelinişte să sune soneria. Işi trecu de douăori rujul peste buze, îşi pieptănă uşor părul şi îşiverifică de zece ori conţinutul poşetei.

„Mă comport ca o adolescentă I" îşi spuse eaieşind în grabă din baie. La urma urmei, nu era vor-

ba decât despre a merge la cină. Primă şi ultimaoară când va merge săcineze cu el, de altfel. „Şi



62 ■ . NÖRA: ßQBEilTS

nu este altceva decât tm bărbat I" îşi spuse ea des-chizând ui uşa.

Dar în faţa ei apăru un bărbat revoltător deseducător !

Heüo I făcu el întinzândui un alt trandafir.Nataşa suspină aproape şi îşi bătu uşor obrazul

cu floarea. Trandafirii nu mă vor face sămi schimb pă-rerea.:, . . ;

~ În ce privinţă ? Ea făcu un pas înapoi ca săJ lase să intre ; nu

f >utea face altfel, trebuia cel puţin să pună trandairui în apă ! Dar zâmbetul larg al lui Spence sfârşi

prin a o exaspera pe Nataşa. , Şi ce ya făcut oare sămi acceptaţi invita-

ţia ? întrebă el.— îmi este foame ! mormăi ea întorcândui spa-

tele şi luânduşi boleroul de catifea de pe canapea;Mă duc să pun floarea în apă. Puteţi să vă aşe-

zaţi, dacă vreţi...„Nare intenţia să cedeze nici un milimetru !“se gândi Spence privindo pe Nataşa care se în-drepta spre bucătărie, Dar asta nu făcea decât sălincite. De aceea, începu să cerceteze salonul.

îi plac culorile vii, îşi spuse el în fa'ţa pernelorde culoarea' smaraldului răspândite pe canapeaua

de un albastrusafir. întrun colţ, etajerele gemeausub greutatea cărţilor care mergeau de la romanelepopulare la literatură clasică, de Ia Raymond Chandler la Shakespeare. Existau mai multe măsuţe plinecu bibelouri, de fotografii, de figurine inspirate dinpoveştile pentru copii. '

Spence remarcă în mod deosebit o căsuţă deturtă dulce înaltă cât palma,, o micuţă scufiţă roşie



. ULTIMA LACRIMA 63

cu coşul ei şi o femeie frumoasă cu un papuc deblană în mână. .„Culori vii şi basme", se gândi e| atingând uşor

cu degetui minusculul papuc. O asociere la fel deciudată şi derutantă ca însăşi femeia aceasta \

Se întoarse când auzi că revine în încăpere.— Sunt fermecătoare, zis'e el arătândui figuri-

nele, Freddie va fi încântată să le vadă 1— Mulţumesc. Sunt făcute de fratele meu.— Şi aceasta ?Spence ridică fascinat casa de turtă dulce ca

so examineze mai atent. Era sculptată în lemn, şle;fuit şi pictată cu o grijă şi. meticulozitate extraordi-

nare,— Fantastic ! Rareori se poate vedea un lucru

artizanal de această calitate.Nataşa se. îmblânzi puţin şi se apropie de el.— Sculptează în lemn din copilărie. Ştiu câ

întro bună zi creaţiile lui vor ajunge în galeriile deartă şi în muzee.

— Ar fi trebuit să se întâmple deja !Sinceritatea pe care o simţi în vocea lui Spence

o atinse pe tânăra femeie în punctul ei cel mai sen-sibil, dragostea pentru familia ei.

— Nu este •atât de simplu ! suspină ea. Estetânăr, îndărătnic şi orgolios. De aceea, continuă sâ

lucreze ca tâmplar ca să poată ajuta familia cubani. A sculptat toate astea pentru mine, deoarecemom chinuit mult când eram copil să învăţ a citienglezeşte după o carte de basme. Am găsito în-tro cutie plină cu lucruri pe care ni lea dat bise-rica atunci când am ajuns la New York.

Apoi, jenată că vorbise atât de mult, se opri.— Ar trebui să plecăm.



ULTIMA LACRIMA 65

— Era numai ca să vă îmbunez, deoarece am in-tenţia să compensez masa pe care nom luato laprânz.

Fidelă promisiunii făcute, comandă din belşug.'„Cât timp mâncăm, îşi spuse ea, totul se va desfă-şura fără incidente".

imediat după aperitiv, avu grijă să orienteze con-versaţia spre subiecte abordate în timpul cursurilorşi începură să discute amical despre muzica secolu-lui a! cincisprezecelea. Spence aprecia mult intere-sul sincer manifestat de Nataşa, dar era hotărât săabordeze chestiuni mgj personale înainte de sfâr-

şitul serii.— Vorbiţimi despre familia dumneavoastră.Nataşa strecură în gură o bucată de langustă

stropită cu unt topit şi o savură cu plăcere.— Sunt cea mai mare dintre patru 'copii... în-

cepu ea, , ■Şi realiză brusc faptul că degetele lui Spence

se jucau nevinovat cu ale ei pe faţa de masă albă.Ea îşi retrase mâna şi gestul ei făcu să apară unzâmbet pe buzele lui Spence.

— Sunteţi toţi spioni ruşi ?— Bineînţeles că nu.— Nu făceam decât să mă întreb. Nu păreţi foar-

te grăbită să vorbiţi despre ei...— Am doi fraţi şi o soră. Părinţii mei locuiesc ia

New Yorţc, în cartierul Broolclyn.— De ce aţi venit aîci, în Virginia ?— Pentru o schimbare. Dumneavoastră na’ţi fă-

cut la fel ?

— Ba da.

Cu un aer grav, Spence o studie o clipăpe Na-taşa în tăcere.



66 NORA ROBERTS

— Migţi spus că aveaţi cam vârsta lui Freddiecând aţi ajuns. în Statele Unite. Aveţi amintiri despreviaţa dumneavoastră dinainte de ăsta ?

— Bineînţeles 1 Marri gândit întotdeauna căimpresiile de la această vârstă rămân întipărite pen-tru totdeauna în minte. Dar spuneţimi, ce vă maţ

amintiţi de când aveaţi cinci ani ?— Mă revăd aşezat la pian şi făcând gome I îmi amintesc de asemenea de mirosul trandafirilor:din seră în timp ce priveam zăpada căzând afară.'Şimi amintesc că eram sfâşiat între obligaţia de aexersa la pian şi dorinţa de a merge în parc să mă

joc cu bulgări de zăpadă cu guvernanta mea.— Cu guvernanta ! repetă Nataşa râzând.Se aplecă spre Spence, cu faţa în palme.— Şi ce alegeaţi ?— Pe amândouă.— Ce copil cuminte !— Nui aşa ? Şi dumneavoastră, Nataşa,, de ce

vă amintiţi ?— Nu mai ştiu. De tatăl meu intrând în casă culemne pentru foc, cu părul plin de zăpadă. De un

, copilaş care plângea : era fratele meu mai mic. Demirosul de pâine caldă pe care mama o scotea dincuptor. Şi de situaţiile când mă prefăceam că dorm în timp ce mama şi’tata vorbeau despre fuga din,ţară.

— Vă era teamă.?— Da ! Oh, da i Eram îngrozită.

în ochii ei se aprinse o flacără. Nataşa nu pri-vea prea des în urmă. Dar când o făcea, amintirileei reveneau limpezi precum cristalul, ca şi cum du 3

rau de.ieri.— îmi povestiţi ?



— De ce ?— Pentru că aş vrea să înţeleg.Nataşa ar fi vrut să treacă peste asta şi se pre,

gătea să ia spună. Dar trecutul era mai puternic :era acum prea aproape, prea viu ca să renunţe laevocarea Iui. ,

— Am aşteptat primăvara şi nam luat cu noidecât ce puteam duce. Nam spus nimic nimănui,' întradevăr nimănui, şi neam urcat în şaretă. Tataa spus vecinilor că ne ducem so vizităm pe soramqmei, Dar cred că unii au ghicit adevărul. Tataavea documente, nişte falsuri grosolane, dar aveade asemenea o hartă şi spera să scape de grăniceri, fa frontieră.

— Şi nu aveaţi decât cinci ani ?— Aproape şase, răspunse Nataşa cu un aer ab-

sent, răsucind paharul între degete. Mihail avea pa-tru ani şî J umătate, iar Alex numai doi ani. Noap-tea, riscam uneori să facem focul ; toată lumea se

aşeza în jurul lui şi tata ne spunea poveşti. Asteaerau nopţile bune ! A trebuit să traversăm munţii şisă trecem prin Ungaria, Călătoria nea luat nouă-zeci şi trei de zile...

Pentru Spence, toate acestea erau greu de ima-ginat, chiar dacă vedea în ochii Nataşei umbrelefermecate ale amintirii. Vocea tinerei femei era scă-zută, plină de emoţiile înăbuşite. Cu gândul laacea fetiţă,.fugară în munţi, îi luă mâna în tăcereşi aşteptă să continue.

— Tata pregătise ani de zile această fugă. Poatecă se gândise la asta toată viaţa lui ! Avea nume,adrese de oamenicarei ajutau pe „dezertori". Era

vremea războiului rece, dar eu eram prea mică pen-tru a înţelege. Simţeam numai teama, atât a pă

ULTIMA' LACHiMA - - 6?



NORA ROBERTS

rinţilor mei, cât şi a1 celor oare ne ajutau. Amfosttrecuţi din Ungaria în Austria^ şi aici, biserica neaajutat să ajungem în Statele Unite.

Se opri, stânjenită că vorbise prea mult, sur-prinsă săşi descopere mâna strânsă puternic pecea a lui Spence.

Toate astea au fost foarte grele pentru uncopil ! murmură el,

îmi amintesc de asemenea de primul meu hotdog, zise Nataşa râzând. * ■

¡şi luă din nou paharul de vin, ca săşi ascundăemoţia. Nu vorbea niciodată despre vremea aceea.

Niciodată ! Nici cu familia ei. Şi acum, că i se destăinuise lui Spence, încerca nevoia disperată de aschimba subiectul discuţiei.

Nici o copilărie, chiar cu guvernantă, nu este întru totul la adăpost de pericol, remarcă ea. Daram crescut ; eu am devenit femeie de afaceri, iar

dumneavoastră sunteţi un compozitor respectat. Dece nu mai compuneţi ?

Degetele lui Spence se încleştară pe mâna ei.'

Iertaţimă, zise ea foarte repede. Nu trebuiasă pun această întrebare.

Nu trebuie să vă scuzaţi. Nu compun, pen-

tru că nu pot.După o scurtă ezitare, Nataşa continuă :

Eu cunosc muzica dumneavoastră. Ceva atâtde puternic nu poate să dispară ca un fum,

în aceşti ultimi ani, asta na contat prea mult în viaţa mea. De câtva timp, mă gândesc din nou

la muzică. Nu mai aşteptaţi !



ULTIMA LACRIMA 69

Cum Spence zâmbea, ea scutură cu putere dincap, nerăbdătoare şi generoasă, strângândui cufermitate mâna.

— Cred cu adevărat ce spun, reluă ea. Oameniispun întotdeauna că trebuie să aştepte momentulpotrivit, locul prielnic, dispoziţia favorabilă. In felul

acesta, se duc anii. Dacă tatăl meu ar,fi aşteptatsă mai creştem, călătoria să fie mai puţin riscantă,poate că acum am fi tot în Ucraina. Există lucruripe care trebuie să ştii să le prinzi din zbor, cu amân-două mâinile. Viaţa este uneori foarte, foarte scurtă.■ în vocea ei, în mâinile încleştate pe ale iui, el

simţi nelinişte, iar în ocljîi ei văzu fluturând umbraunui imens regret. Asta ÎI intrigă,, la fel de mult cavorbele 'ei.

— Poate că aveţi dreptate, murmură el ducândla buze mâna Nataşeî. Să aştepţi, nu este întotdea-una o soluţie bună.

Ea se nelinişti şi îşi retrase, mâna.

— Sa făcut târziu, ar trebui să plecăm.**

*

Când Spence o conduse până la uşa ei, Natasa'se

simţi din nou fericită şi destinsă, in timpul dru-mului scurt de întoarcere, el reuşise so facă sărâdă povestmdui şireteniile lui Freddie ca săl con-vingă să accepte o pisicuţă în casă,

— Până la urmă, o veţi lăsa săşi ia una ? în-trebă ea, rezemată cu spatele de uşă.• — Nu miaş ierta so decepţionez.

— întro casă mare ca a dumneavoastră, remar-că Nataşa râzând, există cu siguranţă şoareci. De



NORA ROBERT'S

fapt, vă sfătuiesc chior să luaţi cel puţin doi dintrepisoii lui J obeth.

Spence prinse una dintre buclele părului ei şitrase uşor de ea, cu un aer ironic şi în acelaşi timprugător.

*— Nu mă invitaţi să intru ?

— Nu!— Foarte bine. îşi trecu braţele în jurul taliei tinerei femei.— Spence!— Nu fac decât să vă urmez sfaturile, murmură

•~el trâgândo mai aproape. Să nu fiu prea răbda,

tor.., • ®Gura lui mângâie urechea Nataşei.

— Să iau ceea ce doresc...

Dinţii lui se jucară cu buza ei inferioară.

— Să nu pierd timpul...

Şi apoi, gura lui strivi buzele Nataşei, Spence

regăsea pe buzele ei parfumul vinului, şi asta eradestul ca săi ameţească. Femeia aceasta avea far-mece minunate, exotice, îmbătătoare. Şi corpul eise apăsa deja cu ardoare de al lui, întrun elan in-stantaneu care avea forţa unei mărturisiri. :

Pasiunea izbucni între ei cu o asemenea vio-

lenţă încât chiar şl aerul carei înconjura părea săvibreze. Fără săşi dea seama ce şoptea, Spence îşi lăsă buzele să alerge peste faţa Nataşei, ca sărevină Iar şi iar Ia. gura ei fierbinte.

Nataşa simţea că i se învârteşte capul. Iar fiplăcut să creadă că era din cauza vinului. Dar ştiacă era din cauza lui, el singur îi provoca ameţeala1.’Avea nevoie să fie mângâiată. De el. Cu un micgeamăt, îşi lăsă capul pe spate.



.ULTIMA LACRIMA 71

Vechi temeri şi îndoieli ieşeau din nou la supra-faţa, învolburânduse în ea, brăzdând corpul ei cugoluri pe care avea nevoie să Ie umple. Şi atuncicând vâlurile'de plăcere pură veniră să je şteargă,spaima ei crescu şi mai mult...

— Spence...

Sfâşiată între dorinţa de a1 opri şi dorinţa im-posibilă de a continua, îşi înfipse unghiile în umeriiIui., ■ "■

— Spence, te rog,.,EI era la fel de'tulburat ca şi ea, îi trebui un

timp ca săşi revină puţin în fire.

'. — Mi se întâmplă ceva de fiecare dată când suntlângă dumneata, murmură el în cele din urmă. Nupot sămi explic.

— Nu trebuie să se mai întâmple.Spence se îndepărtă doar atât cât să poată

prinde în mâini faţa Nataşei. Răcoarea serii şi în-flăcărarea pasiunii aduseseră culori în obrajii ei.

— Chiar dacă aş vrea .să opresc asta, zise elprivindo în ochi, ceea ce nu este cazul, naş putea.

Ea nuşi plecă ochii şi se obligă să nu se laseemoţionată de tandreţea cu care ei îi mângâia faţa.

— Doreşti să te culci cu . mine, rosti ea.

Da !

Spence era sfâşiat între dorinţa de a râde şi dea o blestema pentru brutalitatea vulgară cu care earezuma situaţia.

— Dar asta nui atât de simplu, adăugă el. ^

— Sexul nu este niciodată simplu.

— Nu mă interesează să am relaţii sexuale cu

dumneata, Nataşa.— Dar tocmai ai sp,us...



72 NORA ROBERTS

— Doresc să fac dragoste cu dumneata. Existao diferenţă.

— Eu nu .sunt înclinată spre romantism.— In cazul acesta, sunt dezolat să te decepţio-

nez. Dar ziua în care vom face dragoste, oricare arfi momentul, oricare ar fi locul, va fi foarte roman-

tică. înainte ca Nataşa săi poată scăpa, Spence îi

închise gura cu a lui şi îi şopti :

— Şi este o promisiune pe care am intenţia săinio ţin...



ULTIMA. LACRIMĂ _ , 73

CAPITOLUL V

— Nataşa S Nataşa !Smulsă brusc din gândurile ei, Nataşa se opri

la intrarea în compusul universităţii şii zări pe

Terry, vecinul ei de masă la cursurile serale. Dincauza valului brusc de frig care acoperise pământulcu brumă, el purta un fular galben care flutura ca-raghios în urma lui în timp cealprga so ajungă dinujrmă pe Nataşa.

Hello, Terry.

Cei vreo sută de metri pe carei alergase îi tăiaseră respiraţia. Hello. Eu... team... văzut.|n realitate, o pândea de vreo douăzeci de

minute.Nataşa se simţi puţin oa o mamă faţă de un co-

pil stângaci. îi aşeză la loc ochelarii pe nas şii în-

făşură cu grijă fularul în jurul gâtului.— Ai putea să porţi mănuşi, îi spuse ea bătân

dui cu palma mâinile îngheţate.

Apoi îl conduse spre scară. El încercă să spunăceva, dar nu reuşi decât să scoată un sunet gâtuitGândinduse că are guturai, Nataşa începu şă sco-

tocească în poşetă ca să găsească o batistă dehârtie pe care io oferi.



n NORA ROBERTS '

Ai răcit, Terry ?El îşi drese zgomotos glosui şi începu : Nu, eu,.. Nu moi câ... Ma întrebam,,. Poate că

In seara asta, după cursuri,,. Dacă nu aveţi altcevade făcut. Probabil că aveţi planuri, dar dacă nu,după cursuri.,. Am putea merge să bem o ceaşcă

de cafea. Vreau să spunTdouă.După care, tenul lui deja palid se schimbă spreverde. „Bietul băiat ! îşi spuse Nataşa adresânduiun zâmbet absent. Pare atât de singur". Nu puteaface rău nimănui dacăi va ţine companie o oră saudouă.

Cu plăcere, bineînţeles... răspunse ea fărăsă se gândească, în timp ce intra în sala de curs.Situa’ţia aceasta avea cel puţin meritul câ o

făcea să se gândească la altceva decât Ia profe-sorul Kimbal! care era deja prezent, înconjurat deun grup de studenţi zeloşi. Bărbatul acesta, oare osărutase dei tăiase respiraţia, erai ocupat acum să

râdă prosteşte cu o mică blondă care abia dacaavea douăzeci de ani | Intro dispoziţie sumbră, Na-taşa se lăsă să cadă pe locul ei şi îşi vârî imediatnasul în carte.

în ceea cel privea pe Spence, ştia exact în cemoment intrase Nataşa în încăpere. Şi umbra de

gelozie care trecu peste figura ei nu avea cum săidisplacă. După câte se pare, destinul îi jucase ofestă foarte urâtă copleşindu| cu treburi timp dedouă săptămâni. Dar acum, totul mergea mai bineşi avea intenţia să recupereze timpul pierdut.

Rezemat de catedră, el Iniţie o discuţie liberădespre muzica religioasă şi muzica populară întimpul perioadei baroce. Nataşa refuză cu încăpă-ţânare să se arate interesată de tema pusă în cÎis



cuţie. De altfel, era sigură că e! înţelesese. Altmin-teri, de ce iar fi cerut de două ori părerea ?

Oh, era şir|et! Nici o bătaie a genelor, nici onotă în vocea iui care să poată trăda o legăturăpersonală cu ea. Nimeni din sală nu putea bănuică onorabilul şi strălucitul profesor o sărutase gataso facă să leşine nu numai o dată, nici de douăori, ci de trei ori !

în pulovărul Iui negru cu gulerul rulat pe gât şihaina de tweed gri, era de o eleganţă nonşalantă,perfect stăpân pe situaţie. Şi ca de obicei, îşi ţineastudenţii în mână. Când zâmbi, Nataşa o auzi pe

mica blondă din spatele ei scoţând un suspin lan-guros. Şi pentru că fusese cât pe ce să facă ia fel;se încordă pe scaunul ei, furioasă, cu o privire po-somorâtă.

Era înconjurat probabil de o suită de femei în-drăgostite. Cu im bărbat cu fizicul acesta,, oare vor-bea atât de bine şi săruta cum ştia so facă, erainevitabil ca lucrurile să stea astfel ! Era genul debărbat care face promisiuni unei femei la miezulnopţii, iar în zorii zilei se strecoară în patul aceleia,

în ce o privea pe ea, slavă Domnului, Nataşa numoi credea în promisiuni I

Dinspre partea lui, el o urmărea de departe şi

se întreba ce se întâmpla oare în frumosul ei cap.Vedea bine că este furioasă şi ar fi putut jura căaceastă furie era îndreptată împotriva Iui. în celedouă săptămâni precedente, Nataşa plecase ca ofurtună la sfârşitul cursurilor. în seara aceasta, erahotărât" sd împiedice să facă la fel. Dar ea se ri-

dică rapid îndată ce el termină. Spence a văzu zâm-bind bărbatului care era aşezat lângă ea, apoi seaplecă pentru a aduna cărţile şi stilourile pe care

ULTIMA LACRIMA 75

)



NORA ROBERTS

neîndemânaticul aceîâ tocmai Ie trântise pe podea.Cum se numea oa're ? Maynard ! lata, asta era !

Şi deşi era prezent Ia majoritatea cursurilor IuiSpence, se pierdea întotdeauna în masa studenţilorpână întratât încât îi era foarte greu săşi amin-tească de existenţa lui. Şi totuşi, chiar în clipa aceea,discretul domn Maynard era îngenuncheat alăturide Nataşa, coapsă lângă coapsă !

— Cred că am strâns totul, îi spuse Nataşa zâm-bind.

— Mulţumesc ! '— Nu uita fularul... începu ea.

în clipa aceea, o mână hotărâtă o prinse debraţ şi o ridică în picioare. Se trezi nas în nas cuSpence. \

— Mulţumesc, profesore Kimball, rosti ea cu ovoce tăioasă.

— Aş vrea săţi vorbesc, Nataşa.’— Serios ?Ea aruncă o privire rapidă asupra mâinii care

continua săi ţină braţul, apoi îşi luă paltonul şilucrurile. y

— îmi pare rău, dar va trebui să aşteptaţi, deoa-rece am o întâlnire.,

— O întâlnite ? întrebă Spence uluit, imaginân

duşî imediat ce era mai rău.■— Bineînţeles ! îmi permiteţi ?Nataşa respinse mâna lui Spence şi începu săşi

îmbrace paltonul. Văzând că cei doi bărbaţi din ju-rul ei păreau Ia fel de paralizaţi, îşi puse lucrurilepe masă şi se luptă singură să îmbrace cealaltămânecă.

— Eşti gata, Terry ? întrebă ea nerăbdătoare.— Hm, eu... Da, bineînţeles... da.



ULTIMA LACRIMA - n

El îl privea pe Spence cu un amestec de spai-mă admirativă şi exaltare copilărească.

— Dar pot aştepta, reluă el, dacă mai întâi tre-buie să vorbiţi cu profesorul KimbalL,

— Nui nevoie să aştepţi 1Exasperată, Nataşa îl prinse de braţ şi îl târî fără

menajamente spre uşă. Terry se lăsă tras, cu ochiimari de uimire. ' :

In stradă, când el se împiedică de trotuarul' inegal, ea realiză pe neaşteptate gă-1 ţâra în conti-nuare pe nefericit de mânecă. Stânjenită, îi dădudrumul şi se întoarse spre el.

— Bine! zise ea forţânduse să zâmbească.Parcă era vorba să mergem să bem o cafea ?Cuprins de emoţie, Terry începu să se bâlbâie,

ceea ce sfârşi prin â descreţi fruntea Nataşei. Ale-seră barul cel mai apropît şi intrară acolo braţ labraţ, cu inima uşoară,

Dar în seara aceea, întorcânduse spre casă,

Nataşa se certă cu amărăciune. Cum putuse oaresă fie atât de oarbă şi să facă o asemenea gafă ?Bietul Terry era îndrăgostit şi acceptândui invitaţia,ea îi dăduse speranţe neîntemeiate. Obligată săpună lucrurile la punct, îl rănise pe băiatul acestasensibil şi vulnerabil, ceea' ce ea qonsjdera de ne-

iertatAr fi trebQit să evite toate astea I Dacă măcarar fi rămas lucidă, în loc să fie obosită de propriileei sentimente ! Ştia prea bine ce însemna să crezică eşti pătimaş şi disperat îndrăgostit. Ştia de ase-menea cât a'e greu este să descoperi d intro datăcar apeastă dragoste nu este împărtăşită.

Fusese oare vreodată la fel de încrezătoare, lafel de naivă şi vulnerabilă ? Oh, da ! îşi spuse ea



n NORA ROBERTS

Cu tristeţe. Tot atât ca Terry şi chiar mai mult, multmai mult...

■* • ’ ■

— Nu tea condus ?Nataşa se opri brusc, împietrită : în nimbul de

lumină de la uşa ei II descoperi pe Spence, aşezatpe trepte. „Numai asta îmi mai lipsea I" îşi spuse eacu umor. Cu Terry, avusese impresia oribilă că dălovituri de picior unui căţel fără apărare. Acum, va

trebui să înfrunte un lup furios şi înfometat î — Pot să te întreb ce faci aici ?— Răcesc ! mârâie el.Cu un aer ameninţător, Spence se ridică şi se

apropie de Nataşa. Cum putuse oare uita că esteatât de înalt ?

— Nu ţiai invitat prietenul acasă pentru a beaun ultim pahar ? x— Nu I răspunse ea tăios.Deschise uşa şi adăugă fără săî privească ;— Noapte bună.— Aşteaptă o clipă ! exclamă Spence punân

du şi mâna puternică pe clanţă. Crezi că am aştep-

tat aici, în frig, ca să mă distrez? Vreau să stămde vorbă I

— Este târziu.— Serios ? Dacă încerci sămi închizi uşa în

nas, voi bate în ea până când toţi vecinii vor venisă vadă ce se întâmplă I •

— Cinci minute, nu mai mult. Iţi ofer un coniacca să te încălzeşti şi apoi te întorci acasă.— AT întradevăr o inimă de aur, Nataşa.



— Nicidecum.

Dispăru în bucătărie fără să mai adauge vreuncuvânt. Când reveni cu două pahare de coniac,Spence era înfipt în mljfocu! salonului, cu fularul Iui

Terry în mână.— Dea ce»te joci, de fapt ?

— Nu înţeleg ce vrei să spui.După ce puseunu! din pahare pe masă pentru

el, începu să soarbă cu înghiţituri mici djn al ei, aş-teptând cu prudenţă urmarea.

— Ce tea găsit să accepţi întâlniri amoroasecu un puştan abia. scăpat de lângă, fusta mamei ?

— Asta nu te priveşte l— Acum, da I replică Spence, careşi dădu sea-ma dintro dată că era adevărat.

— Nu, asta nu te priveşte. Şi Terry este un tânărbărbat fermecător.

— Tânăr este cuvântul potrivit! Mult prea tânărpentru tine !

Era ceva la care Nataşa se putea gândi, dar eracu totul altceva să ia arunce în faţă Spence.

— Adevărat ? făcu ea cu o voce glacială. Mi separe că mie îmi revine să judec asta. Ce preferi,săţi bei coniacul sau săl primeşti în plină figură ?

— Mă voi mulţumi săl beau, mulţumesc.

Spence îşi ridică paharul de pe masă, dar în locsăl ducă la buze, începu să măsoare saionur cupaşi mari. „Sunt gelos, se gândi el. Este destul delamentabil, dar sunt gelos pe un student stângacişi timid ! Şi arătândo, mă pun întro postură ridi-colă“. '

— Te interesează întradevăr, Nataşa?— Bineînţeles.

ULTIMA LACRIMA ______________ _ _ _ _ _ _ __________________ ? î



80 NORA ROBERTS

Îşi regretă imediat răspunsul. Deoarece era evi-dent că Terry nu putea fi o apărare serioasă şi nicisuficientă împotriva lui Spence.

Este un băiat foarte drăguţ, adăugă ea stân- jenită, în timp ce el o prindea de umeri...

Eu nu sunt un băiat, eu sunt' bărbat. Şi îmiplaci mult mai mult decât faţa ta frumoasă, deşi

îmi place şi ea extrem de mult. Nu ştii nimic despre mine. Ba da, ştiu câte ceva. Ştiu că ai trecut prin

experienţe pe care îmi este greu să mi le imaginez ;ştiu căţi iubeşti familia şi căi simţi lipsă, Că în-

ţelegi copiii şi că ai o mare dragoste pentru ei. Eştio Femeie organizată, tenace şi pasionată...Spence îşi lăsă mâinile să coboare dea lungul

braţelor Nataşei. Ştiu că ai iubit...O strânse în braţe înainte ca ea să poată scăpa.

... dar nu eşti pregătită să vorbeşti despreasta, continuă el. Ştiu că ai o minte ascuţită şi cu-rioasă, o inimă generoasă, şi... Că ţiar plăcea Şânu fii atrasă de mine. Dar eşti !

Ei bine, se pare că ştii despre mine mai multedecât ştiu eu despre tine I remarcă Nataşa cu urîamestec de tulburare şi de iritare.

Se poate completa cu uşurinţă această la-cună.

Nu văd de ce ar trebui so faci.Buzele lui Spence le atinseră uşor pe cele ale

Nataşei. Se petrece ceva" între noi, murmură el. Mi set '

pare că este‘un motiv suficient. . ■ . Poate că se petrece întradevăr ceva, dar...1



ULTIMA LACRIMA 81

Nu, nu mă săruta | Nu sunt foarte tare, în searaasta.

— lată un mod viclean de a mă face să mă simteu conştiinţa încărcată dacă încerc vreodată să pro-fit de ocazie. .

Când îi dădu drumul, Natăşa încercă un dublusentiment, de uşurare şi de decepţie. Dintrun im-puls brusc, îşi ridică faţa spre el.

— îţi pregătesc o cină.— Acum ?— Nu, mâine. Te invit la cină, dacă o aduci pe..

Freddie. * xAproape căşi regreta elanul.— Freddie va fi încântată I Şi eu la fel.— Foarte bine. Atunci, la ora şapte.Nataşa se ridică, luă paltonul lui Spehce şi il

întinse. ■ .— Acum, trebuie să pleci.

El îşi luă paltonul din mâinile ei, zâmbind. uşor.—. încă un mic lucru, Nataşa.— Numai unul ? .— Promit ! 'După care, o răsturnă în braţele lui întrun lung

şi impetuos sărut care o lăsă complet ameţită. Când îi dădu în sfârşit drumul, avu satisfacţia s-0 vadăprăbuşinduse încet întrun fotoliu, cu obrajii înflăcări şi picioare nesigure.

— Noapte bună, pe mâine ! îi. aruncă ej priete-nos din. pragul uşii.

vŞî inspiră cu mare plăcere aerul proaspăt alnopţii. Zâmbea de unul singur, în întuneric.



82.. NORA- JRQBEB’I S

Freddie era î n vitsatâi pentru prima oară la ci «acelor „mari" şi aşteptacu nerăbdare ca tatăl ei. sătermine, bărbieritul. De. obicei,, îi plăcea la nebuniesă vadă cum îşi trece, aparatul de ras pese. spumaoibă. In secret, visase chiar să fie băiat casă poată

face ia fel. Dar în seara asta, găsea că tătăl ei pier-deprea mult timp.!

Acum putem pleca i.Foarte serios în halatul lui de baie, Spence îşi

şterse liniştit restul de spumă de pe faţă. Poate că ar fi o idee bună dacă mîaş pune

nîtşe pantaloni. Ce părere ai ? O faci repede, tăticule ?Spence se aplecă pentru aî pune în joacă un

deget pe nas şi>murmură : : Tot atât de repede cât poţi tu număra: jFreddie luă lucrurile în serios, cobori soara în

fugă şi începu să numere la baza; scării; Ajungând

la cincizeci, preferă să se joace cu cataramele de Iapantofi.

în micul; ei creier, totul era limpede;*, taţăi ei seva căsători fie cu Nataşa, fie cu doamna Patterson,pentru, că amândouă erau frumoase şi aveau un zâm.bet drăguţ. După aceea, cea cu care se va; căsători

va veni să iacuîcrseă în casa lor. Şi Freddie va aveafoarte repede o surioară ; în cel mai rău caz, unfrăţior, dacă nu se va putea altfel. Dar o surioarăor fi mai bine. Şi apoi, toată lumea, va fi foarte fe-ricită pentru că se vor iubi mult cu toţii. Şi tăticulei va începe din nou să cânte.la pian, târziu înnoapte. ,

AuzinduI pe Spence apropiinduse, fetiţă sări în picioare.

Tăticule, am numărat până la o mie !



m

— fferisz «® a i trişat.— Nui adevărat!U trase spre uşa, oftând,

Dar vom ajunge prea «devreme, fie id îe i— Mim nimic. fia nu se va supăra.

fxact în clipa aceea „¡ea", adică Mataşa, îm-brăca ¿ist pulovăr, întrebânduse de ce naiba invi-tase pe cîneva la cină., în special un bărbat pe careinstinctul o sfătuia săl evite. îşi petrecuse ziua în-treba nduse dacă roasa m li bună, dacă alesesebine vinul, Şi acum, se schimba pentru a treia oară.

„Asta nu are nici ©Importanţă", işi spuse eaprivioduse in oglindă. Pulovărul ei lung, albastruşi pantalonii comozi, asortaţi, o linişteau 5 hotărîcă dacă va avea © înfăţişare mulţumită şi destinsă,totul va decurge bine. După ceşi puse cerceii lungide argint la urechi, «dergă la bucătărie. Abia avu-sese timp să verifice sosul când auzi soneria de la

uşă. „Au venit mai devreme", ;borobâni ea mergândsâ le deschidă.

Dar erau atât de frumoşi i Toată neliniştea i serisipi întrun zâmbet şi imaginea lui Freddie agăţatăde mâna tatălui ei 11 merse drept ia inimă. întrungest foarte firesc, se aplecă şi sărută fetiţa pe

obraji.— Vă mulţumesc pentru că maţi invitat la cina,zise politicos Freddie,' ridicândoşi privirea spre ta-tăl ei ca săi obţină aprobarea.

— Cu plăcere I îi răspunse tânăra femeie.— Şi tata ? NuI sărutaţi şi pe el ?Nataşa ezită o clipă, apoi surprinse privirea iro-

nică a lui Spence.— Dar bineînţeles T zise ea apiicândui pe obraz

un sărut răsunător ca 0 palmă.



84 NORA ROBERTS

— Vom mânca oare preparate ruseşti ? întrebăFreddie, uşor ezitantă.

— Am pregătit o mâncare foarte obişnuită, oanunţă Nataşa, cu seriozitate. Spaghete;

Cina se desfăşură cât se poate de bine. Mân-

ca ră în bucătărie ia masa de lângă fereastră, iarsubiectele de conversaţie oscilară între nereuşitelelui Freddie în caîculuF mental şi Opera „Scala" din ,oMilano.

Trecură în salon pentru cafea şi Freddie, insta-lată confortabil pe genunchii Nataşei, începu săî

pună întrebări despre familia ei ; voia să ştie maiales dacă mai avea fraţi şi surori şi dacă era ceamai mare.

— Nu prea ne băteam, mărturisi Nataşa cu unaer visător, pierdută în amintirile ei. Dar când se întâmpla, eu câştigam întotdeauna, pentru că eramcea mai mare şi cea mai rea. v

— Tu nu eşti rea i

— Ba da, uneori, când sunt furioasă. Şi dupăaceea regret.

— Când oamenii se bat, nu înseamnă întotdea-una că nu se iubesc, murmură Spence.

Aşezat în faţa Nataşei, făcea tot posibilul să nuse gândească la naturaleţea perfectă cu care aceas-ta o legăna pe fetiţa lui, la fericirea evidentă a co-pilului în braţele ei. „Toate astea merg prea repedeşi prea departe ! îşi spuse ei cu puţjnă nelinişte.Pentru toţi cei implicaţi !"

Freddie nu era sigură că înţelege bine ce sevorbea, dar ea nu avea decât cinci ani. Şi îşi amintibrusc, cu bucurie, că va împlini curând şase.

— Va fi aniversareamea i



ULTIMA LACRIMA . 8 5

— Adevărat? întrebă Nataşa cu un aer foarteimpresionat. Când ?

— Peste două săptămâni ! Vei veni ia petrecere ?— Voi fi încântată !Stânjenită, îl privi pe Spence pe deasupra capu-

lui fetiţei. „Nu era înţelept să se lege astfel deaceastă copilă, îşi spuse ea. Mai ales când suntputernic atrasă de bărbatul caremi tulbură viaţa".

Spence îi întâlni privirea şii zâmbi.

„Nu, nu este înţelept, îşi repetă Nataşa. Dareste irezistibil.." .



•mm& . r q b e s e s

w iio i iU i m

— Varicelă ! Ce oribil oadou de aniversare,, su;fleţelu! meu !

Stând în picioare la uşa camerei copilei, Spenceera întristat profund : peste doua zile, fetiţa lui va

împlini şase ani şi; după câte spunea doctorul, pe-tele de raşeaţă care nui apăruseră decât pe piept îi vor acoperi tot corpul. Până acum, Frederîca nufusese niciodată grav bolnavă, şi privindo cum seagită şi geme în patul ei, înţelese brusc câtă ne-voie avea de cineva căruia săi împărtăşească sen-timentele, săî destăinuîască temerile. Şi acest ci-neva nu putea fi decât Nataşa.

în clipa aceea, soneria telefonului îl făcu _ sătresară, în timp ce tocmai atunci suna cineva laintrare.

— Vera, vrei să răspunzi la telefon ?Deschise enervat uşa şi se trezi nas în nas cu

Natdşo, descumpănită de. privirea luh furioasă.— îţi cer scuze, cred că am venit întrun mo-

ment nepotrivit, zise ea dânduse înapoi.— Ru, aşteaptă !

Spence o prinse de braţ şi o trase înăuntru.'Vera veni spre el, cu mâinile încrucişate pe şorţul



BLT.IM&I. LAEfiăMA. ' c ' U

— Doam ncti tilda lai teleioriv, seagr.,— Spunei... Oh, ia naiba ! Mă duc eu !Ştia, că Vecei auri plăcea Mina şi nui va spune

absolut nimic, tn ceea ce o privea, Nataşa se sim-ţea îngrozitor de stânjenită:.

— Eu plec.. Am; trecut, nurnaî pentru că aseară

nu ai fost ia cursuri,şl mă întrebam... — Din, cauza Ipi Fteddle» Are var.icelă,sîi adusela. cunoşitţă Speniee peste umăr, îndreptăndusespre telefon.

— Qh, biata de ea 1 Mu temai deranjez.Mataşa trebui să lupte cu dorinţa! de a alerga

so aline pe fetiţă. „Mu; este. fiica tu 1 îşi spuse ea,

Şi nai ce căuta aici. Fii atentă !." Dar în clipaaceea,, Freddie îşi strigă«, tatăl eu o asemenea, voce

încât Spence se ifitoarse spre scară cu o priviredisperată.

— Mă dac eu, n;u; te neliniştii murmură Mataşa.— Mulţumesc.

Luă« receptorul ca şi cum ar fi avut intenţia săşi’strângă sora; de gât cu: firul: lui şi Mataşa urcă re-pede la etaj. O găsi pe Freddie ridicată în; patul ei,plângând .:

— Mu mă simt bi nade loc 1— Ştiu, scumpa mea. Haide, sufiăţi nasulFreddie se supuse', apor căzu la: pieptul ..'Nota şei,

suspinând adânc. i— Am varicelâ 1 Şi acum, numi mai pot sărbă-

tori' aniversarea,..,, '— Ba da, curând,, îndată ce te vei' simţi mal

bine ! x

" — Aşa spune şi testai Dar nu va mai fi ta fel!:

După care, un nou vai de lacrimi se rostogolirăpe obrajii fetiţei..



88 NORA ROBERTS

— Sâ ştii că uneori este chiar mai bine. Vrei săte legân ?

Sunt prea mare pentru asta, 'zise''fetiţa hoho-tind. ,

Ei bine, eu nu sunt!

Nataşa o înfăşură pe Freddie întro pătură, oluă în braţe şi se duse să se instaleze cu ea întrunbalansoar. In trecere, luă dintrun coş plin cu ani-male de pluş un iepure deosebit de uzat, evidentpreferatul ei, şi il puse în braţe.

— Gând eram mică şi eram bolnavă, mama mălegăna întotdeauna întrun fotoliu vechi de lângăfereastră. îmi cânta ceva şi mă simţeam întotdeaunamai bine după aceea.

Mama nu ma legănat, Ea nu mă iubea.Instinctiv, Nataşa îşi strânse braţele în jurul fe-

tiţei.— Nu este adevărat. Sunt sigură că te iubea !

— Nu, zise Freddie cu o voce limpede, aproaperece. Ea voia ca tata să mă ducă departe de casă.Impresionată, Nataşa îşi puse obrazul pe micul

oap blond. Ştii, oamenii spun uneori lucruri pe care nu

le cred cu adevărat. Tatăl tău nu tea dus niciodatădeparte de casă. ~

— Nu, recunoscu Freddie. Vezi ? Haide, acum am săţi cânt, iar tu vei

încerca să dormi.

Tânăra femeie începu săşi legene încetişor pre-ţioasa povară, fredonândui un vechi, cântec ucrai-nean pe care şil amintea din copilărie. Nu şia dat

seama că Spence se oprise în pragul uşii ca să leprivească. în lumina blândă a veiozei, erau amân-două de o frumuseţe aproape dureroasă : fetiţa cu



ULTIMA LACRIMA , . 89

părui de aur pal în braţele acestei femei cu pârulnegru. Asta îl tulbură tot atât de profund şi deplincum îl emoţionase momentul când o îmbrăţişase peNataşa, Dar întrun mod atât de diferit, atât deplăcut şi de liniştitor încât or fi putut rămâne acolo

toată noaptea să le privească.Nataşa îl zări până Ia urma. Părea atât d$ isto-

vit încât nuşi putu reţine un zâmbet.— Acum doarme. Totul merge bine.Spence cercetă îngrijorat faţa îmbujorată a fe-

tiţei.— Se pare că va fi şi mai rău, înainte de a se

ameliora.— Da, aşa se întâmplă întotdeauna în cazul va

ricelei. Noi am avuto cu toţii când am fost copiişi, în mod ciudat, am supravieţuit toţi...

— Presupun că sunt ridico], nui oşa ? suspinăSpence.

— Nu, eşti fermecător. Haide, ajutămă so du-cem în pat. •

O aşezară pe fetiţă în patul ei, o înveliră îm-preună, apoi ieşiră în vârful picioarelor.

— îţi mulţumesc, Nataşa. Din adâncul inimii.

— Aş I Asta nuî nimic. Acum, trebuie să plec.’

Părinţii copiilor bolnavi au mare nevoie de odihnă, — Aş putea totuşi săţi ofer ceva de băut! Un

ceai ?

— Nu, întradevăr, eu...

înainte ca Nataşa să se poată îndepărta, Spence0 trase spre el şi o îmbrăţişă cu pasiune.

— Mă gândesc tot timpul Ia tine, Nataşa. Simtnevoia să te văd, să te ating. Este ca o sete carenu se potoleşte. Şi ştiu că simţi şi tu acelaşi lucru I



9i> NORA ROBERTS

Ea ar fi vrut să nege, dar mângâierea mâinilortui Spence, a buzelor tur, o făcea, să tremure dedorinţă,

O perioadă lungă de timp, îi fusese uşor să pre-tindă că nu avea nevoie să fie, Sorită; iubită. Darastăzi, nu mai era posibil, în vreme ce se abandona

sărutului .lui, ar fi vrut să şteargă trecutul şi viaţae] să reînceapă exact din clipă aceea, cu el

Erau prinşi din nou în. vâltoărea pasiunii care sedezlănţuie îndată ce se aflau unul lângă celălalt.Era aproape prea violentă, prea arzătoare, preareală pentru a fi suportabilă. Şi prea formidabilă

pentru a i se putea împotrivi.— Aşteaptă... gemu ÎŞiataşa. îşi recunoscu pentru prima dată propria slăbi-

ciune şi îşi sprijini capul, ameţită, de umărul: lui,— Toate astea merg prea repede, Spence.— Nu, spuse ei vârânduşi degetele în părul

negru şi buclat al tinerei femei. Mie mi se pare că

durează de ani de zile !— Spence ! Dacă trebuie să se întâmple ceva

între noi, viaţa ta nu se va schimba, dar a mea vafi răvăşită. Şi vreau să fiu sigură că asta: nu mi seva întâmpla.

— Haide ! Doar eşti atât de inteligentă. Senti-

mentele pe care le înc'erc pentru tine miau trans-format deja viaţa, N ataşa !Mărturisirea aceasta o sperie, deoarece dorea

sâl creadă. ■— Sentimentele se schimbă; Spence.— Da, este adevărat. Dar nu toate. Şi dacă ţiaş

spune că sunt pe cale să mă îndrăgostesc cu ade-vărat de tine ?

— Nu teaş crede i



ULTIMA LACRIMA 91

Ea se îndepărtă de ei, cu buzele tremurând, şialergă spre scară. Spence înţelese că poate era pre-ferabil să aştepte ca ea să fie pregătită pentru odcrede şi pentru aî vorbi de dragoste. De aceea, nu încercă so oprească şi a ajunse în boi, când îşi lua

paltonul lăsat pe un scaun,— Nataşa, şi dacă ţiaş spune că înainte de a

te întâlni, nu ştiam cât sunt de singur ?Ea îşi plecă privirea, mult mal emoţionată de

aceastq, mică frază decât toate cuvintele de dragostepe care Spence ar fi putut încerca să i le spună.

— Voi reflecta la asta, murmură ea.El o atinse din nop,doar o uşoară mângâierepe păr.

— Reflectezi întotdeauna la toate ?— Da I răspunse ea cu un aer foarte serios.— Dat fiind că vâri ce! a lui Freddie mă va ţine

ocupat în întregime o săptămână sau două, vei avea

timp să meditezi I Vei reveni să mă vezi ?— So văd pe Freddie, da.Nataşa îşi îmbrăcă'paltonul cu un ăer îmbuf-

nat, apoi se îmblânzi puţin.

— Şi ca să te văd, fi aruncă ea din pragul uşii.

Ceea ce a şi făcut Dar vizita aceasta, care tre-buia să fie mai rapidă, se transformă întro searălungă la căpătâiul unui copil ia apogeul bolii şîlângă un tată neliniştit, aflat ia capătul puterilor:‘în ciuda privirilor mereu bănuitoare ale Verei, pen-tru Nataşa a fost o adevărată plăcere. Şi a devenito obişnuinţă în următoarele zece zile, să dea o fugă



92 NORA ROBERTS

pânâ la ei în timpul prânzului sau dupâ închidereamagazinului ; în felul acesta, Spence putea săşi iqo pauză meritată.

Nu era "foarte romantic şi cu toate acestea', fărăsăşi dea seama, Nataşa se îndrăgosti şi mai mult

de tată şi de copil. Ea îl privi cum o alină cât puteade bine pe Frederica, în lacrimi şi plină de peteroşiatice în ziua aniversării ei ; îl văzu sosind cu doipisoi pe care se dusese săi ia de acasă de la

J obeth şi emoţia desăvârşi ceea ce începuse, dorin-ţa. De acum înainte, Spence făce.a parte din viaţa

Nataşei, chiar dacă ea nuşi dădea seama cu ade-vărat de astaCând amărăciunea cumplită a varicelei se mai

potoli, Freddie începu să se plictisească şi rezerva'de poveşti a lui Spence se epuiza repede. Nataşapreluă ştafeta. A

încă una, doar una f o imploră Freddie.

Asta spui de cel puţin o oră ! Acum, vei dormişi eu la fel. .

Doctorul a spus că luni pot să mă întorc laşcoală. Nu mai sunt gălăgioasă. '

— Contagioasa. Şi îţi vei întâlni toţi prietenii.

— Da.

Freddie începu să se joace cu marginea păturii.— Vei veni să mă vezi şi cân/d nu.voi mai fi bol-

navă ? Da, poate. Şi pentru a le vedea pe Lucy şi

Daisie, adăugă Nataşa punând mâna pe una dinpisicuţele care dormeau lângă fetiţă.

— Şi ca săl vezi pe tata.— Da, fără îndoială.

~ îl iubeşti, nui aşa ? Oh, da 1 Este un profesor foarte bun.



ULTIMA LACRIMĂ 9#

— Şi el te iubeşte mult. •Dar Freddie păstră pentru ea faptul căl văzuse

pe tatăl ei sărutândo pe Nataşa la picioarele pa-tului ei, în urmă cu două zile, când ei credeau căea dormea adânc.

— Te vei căsători cu ei şi vei veni să locuieşti

în casa noastră ?— Este o propunere serioasă ? întrebă Nataşa

cu un zâmbet forţat. Este foarte drăguţ că mă întrebiastă, dar tatăl tău şi cu mine suntem doar prieteni.La fel cum sunt prietenă cu tine. Înţelegi ?

— Dar dacă ai veni în casa noastră, asta ne va

împiedica să rămânem prietene ?„Este la fel de şireată ca tatăl ei !" îşi spuseNataşa, care o întrebă cu un aer nevinovat :

— Şi nu putem rămâne prietene dacă rămân sălocuiesc în continuare în casa mea ?

— Presupun că da, răspunse Freddie cu un aer îmbufnat. Dar ar fi totuşi mai bine dacă ai veni

acasă, ca mama J obethei I Ea face prăjituri...Cu un aer fals întristat, Nataşa se aplecă spre

fetiţă.— Aşadar, vrei să vin să locuiesc ca săţi fac

prăjituri? Pe neaşteptate, Freddie se aruncă de gâtul ei

şi se agăţă cu disperare de ea.— Te iubesc atât de mult! îţi promit să fiu cu-minte dacă viu

Luată prin surprindere şi profund impresionată, î)lataşa o strânse în braţe legănândo uşor.

— Oh ! Şi eu te iubesc, micuţa mea dragă ! J . Atunci, te vei căsători cu noi ?

Acum, tânăra femeie nu mai ştia dacă trebuiasă râdă sou să plângă.



84 :<Î8G®& RQHHreSs.'

— Ascultă. Nu ştiu dacă este a idea bună săreă căsătoresc; Dar 1$ jur ca vom rămâne prietene. „

Freddie era destul de isteaţă pentru a înţelegecând cei mari căutau, săi ocolească întrebările. Ea îşi spuse că era preferabil să nu insiste deocamdată.

Oricum, pentru ea, totul era limpede : o voia peNataşa drept mamă i Cu atât mai mult cu cât Na-taşa îl făcea să râdă pe tatăl eî.

— Promrţr ? întrebă ea cu un aer serios,

— J ur ! Acum,, vei face nani şi îi voi cere tatăluitău să vină săţr spună noapte bună.

Nataşa sărută apăsat fiecare obraz a! fetiţei şiplecă.

Era datoare să fie prudentă eu Freddie, acum, şicu ea însăşi. Una erai'psutru ea să cadă î.n adoraţie

în faţa acestei fetiţe, dar cu totul altceva pentru co-pilă so vrea drept mamă I O fetiţă de şase ani nu

putea nicidecum: înţelege de ce adulţii nu pornesc întotdeauna; în viaţă pe drumul care pare cel maisimplu. Şi era cu totul exclus stă facă să sufere uncopil, oricât de puţin I

Casa era complet tăcută. îl găsi pe Spence însalonul de muzică, întins pe canapea, dormindadânc. Nataşa ştia de !ă Vera că rămăsese în pi-cioare două nopţi întregi, când Freddie era în pe-rioada cea mal intensă a febrei şi mâncărimilor. Şise gândi Brusc cât de greu fusese pentru el să creas-că singur acest copil,'şi trase concluzia'că î se de-dicase în cei mai înalt grad.

„Mam îndrăgostit de el, îşi spuse ea privindu1

dormind. Da, poate... Poate că sar putea... Fărăsăşi facă promisiuni, cu prudenţă, păstrând dis-tanţa..."



. ULTIMA LACRIMA ¡85

Nataşa dorea să i se dăruiască. Niciodată încănu dorise asta atât de clar. Cu Ânthony, se întâm-plase fără să ştie cum, ceva necunoscut şi irezisti-bil o târâse întrun vârtej, apoi o lăsase rănită peviaţă, distrusă. Dar acum nu va mai fi.aşa. Cu Spence,avea poate o şansă, o foarte mică şansă de a fifericită. Nu trebuia oare să profite dş eo ?

Gânditoare, luă o pătură de mohair de culoarealbastră de pe spătarul unui fotoliu şi îl înveli în-cet. Trecuse mult timp de când nuşi luase riscuri.Poate ca sosise în sfârşit momentul. Momentul... şibărbatul.



96 NORA ROBERTS

CAPITOLUL VII

Se apropia ziua de Haliovveen, marea sărbă-toare a fantomelor şi a vrăjitoarelor în Statele Unite.

De o săptămână, magazinul „Bucuria copiilor" eraasaltat de copii surescitaţi care cumpărau măşti ori-bile, flacoane cu sânge artificial, păianjeni de plas-tic şi alte orori ca săi sperie pe cei mari.

Plecând de la magazin, Nataşa se duse acasăca să se schimbe. îi promisese lui Spence căl ajută

săi organizeze o splendidă sărbătoare de Haliovveenlui Freddie, care invitase mai mulţi copii pentruseară ca să se consoleze pentru aniversarea ei ra-tată. Pentru ea însăşi, Nataşa alesese o deghizarecare nu era deloc înspăimântătoare, aceea a uneiţigănci, dar carei stătea deosebit de bine,

Işi verifică pentru ultima dată costumul în faţaoglinzii, luă o sacoşă mare în care îngrămădise totsoiul de decoraţiuni demne de un 'muzeu al groa-zei şi porni îa drum în pas vioi. Dea lungul drumu-

lui, văzu că oamenii îşi dăduseră osteneala săşi

organizeze casele. La fiecare poartă, un dovleac

scobit grosolan în formă de cap aştepta să se aprin-dă lumânarea pfasată înăuntru, şi puseseră pache-

ţele cu bomboane pentru copiii care vor străbate



ULTIMA LACRIMA 97

în seara asta Străzile, deghizaţi în monştri şi în dia-voli.

„Anul acesta, copilul meu ar fi avut şapte ani",se gândi deodată Nataşa. A fost obligată să seoprească, apăsănduşi pieptul cu pumnul pentru a

încerca săşi potolească durerea fulgerătoare careo străpungea. De câte ori va mai ieşi oare la su-prafaţă trecutul, în mod perfid, ca so chinuiascăastfel în momentul în care se aştepta cel mai puţin ?Se întâmpla mai rar acum, dar întotdeauna la fel deviolent. '

Respiră adânc. In seara asta, trebuia sâşi alun-ge durerea, deoarece promisese o sărbătoare unuialt copil şi îşi va ţine promisiunea.

Ajungând, acasă ia Spence, Nataşa se linişti, şicând el îi deschise uşa, îi aruncă râzând amenin-ţarea rituală a copiilor din seara de Halloween :

— O bomboană sau viaţa I

înmărmurit, el nu reuşi să articuleze nici un cu-vânt. Pârul rebel al Nataşei era prins întro eşarfăalbastră ca safirul. Sub palton, purta o bluză roşiestrânsă pe piept şi mai multe jupoane colorate caredansau în jurul ei, şi îşi strânsese mijlocul delicat în mai. multe panglici multicolore de mătase. Bră-

ţări de our îi sunau ia încheieturile mâinilor, iarurechile şi gâtul îi erau împodobite cu cercei marişi lanţuri grele de aur. Printro misterioasă magiefeminină, ochii ei păreau mai mari şi mai întune-caţi ca de obicei. Buzele ei pline erau de un roşuaprins şi zâmbeau cu un aer ironic.

•— Doamne, Dumnezeule ! reuşi să articulezeSpence. Ce frumoasa eşti !.

Iluzie! spuse Nataşa râzând şi împingândul



9b NORA .ROBE&TS

uşor .ca să poată intra. J4aaptea aceasta aste noap-tea tuturor mirajelor. Unde este Freddie ?

— La J obeth.'Prefer să fiu'liniştit pentru a puteatermina decorarea .casei.

T e voi ajuta.,.

Nataşa se feri când ei vru so sărute. Dar te voi ajuta numai dacămi promiţi săfii cuminte.

Spence nu insistă, intradevăr, nu vedea cum arputea înfrunta singur o bandă de douăzeci şi cincide mici monştri deghizaţi şi dezlănţuiţi.

— J ur! promise e! cu un aer serios.

Vino! îi invită veselă Nataşa, scuturânduşisacoşa cu minunăţii. Ne ia timp să transformăm ocasă în castel bântuit de stafii. Şi om adus aici ce.avem nevoie ca să facem minuni.

Lea luat ceva mai mult de două ore şi tocmaipriveau cu satisfacţie rezultatul când zgomotul uşii

deschise în goană le anunţă sosirea iui Freddie şia J obefbei. Micii invitaţi sosiră la început câte unui;apoj intrun şuvoi neîntrerupt : piraţi, monştri, super«roi şi vrâjîtoaTe, erau prezenţi cu toţii ia întâlnire.’

$■* * _

Eşti un tată bun, murmură Nătaşa peste maimult de trei ore ia urechea lui Spence.

■— Mulţumesc. De ce ?

Pentru că nai dezertat nici măcar o data casă te duci să iei o aspirină şi pentru că nu teai

clintit când diavolul aceia mic, Mickey, a răsturnatbolul cu punci pe covor. îmi păstrez puterile pentru înfruntarea cu



EâsEBSKÂ • '» .

Mem câfâd m asoopew. proporţiile dezmtroica â Darspunemi, cât timp crezi câ pot so ţină aşa ?

— Oh ! Mult mai mult timp ca noi !— Eşti încurajatoare l! Nu te'.nejiniştij, acu» ne ducem sa le orga-

nizăm jocuri. Vei fî surprins sâ vezi cât de repede

trece timpul, când eşti ocupatAvea dreptate. Gufând . începură să vină pă-rinţii ©a săşi recupereze odltelele. Dar s.e făcuseaproape ora zece când Spence reuşi so pună înpat pe Freddie, surescitată şi epuizată.

— A fost cea mai .frumoasă aniversare a mea Szise ea agăţânduse de gâtul lut Sunt mulţuimită căam avut varicdăv

— Naş merge până acolo, dar mă bucur că teaîdistrat bine, mutrişoară drăguţă l

Aş mai vrea:..— Nu l Încă o bomboană şi explodezi ! Haide;’

acu» foci nani. *

Prea obosită ca. s®insiste, Freddie se ghemui înculcuşul ei şi murmură, eu ochii aproape închişi :

t- Spune, tăticule, te căsătoreşti curând cu Tash ?

Spence deschise gura ca un peşte pe uscat, apofo închise negăsind nimic de spus. Freddie căscă

îndelung. Spune, tăticule, întrebă ea după aceea, cât

timp durează până când voi avea o surioară?Acestea fiind , zise, adormi, şi Spence scoase urs

oftat adânc de uşurare. Când coborî, o găsi pe No-ta şa făcând curăţenie. ,

Nu, opreşiete ! Ai făcut destul seara asta. i1 Când rezultatul este atât de îngrozitor, zfse



\

100 NORA ROBERTS

ea râzând, înseamnă că petrecerea a fost un maresucces.

EI îi luă mâna. Nataşa, cum săţi mulţumesc ? Trebuie să mă întorc acsă,

Te conduc.Pe neobservate, tensiunea reveni.între ei. Spence

îşi respectase promisiunea de a fi cuminte în timpulpetrecerii. Acum, sărbătoarea se încheiase, dar nuşi noaptea. Privirile lor se întâlniră.

Eşti obosită ?

Nu. Vrei să ne plimbăm puţin ? Da, miar face plăcere, răspunse Nataşa zâm-

bind. • în aerul nopţii, se simţea un vânt uşor tăios care

anunţa marile geruri ale iernii. Printre nori stră-lucea luna, plină şi palidă. Peste freamătul frunze-

lor uscate, se auzeau râsetele şi strigătele ultime-lor grupuri de copii care străbateau străzile.

La uşa Nataşei, un dovleac mare rânjea alăturide un coşuleţ plin cu bomboane. Pe o carte de vizită

înfiptă în dovleac, scria : „Nu luaţi decât una, alt-fel..." Surprins, Spence se întoarse spre Nataşa;

, — Şi se lasă păcăliţi ? Ei mă cunosc ! zise ea reţinânduşi zâmbetul.Spence îşi vârî mâna în coşuleţ şi luă o acadea

colorata; Aş putea primi un coniac ca să meargă cu

asta ? Tânăra femeie şovăi. Dacă1! lăsa să intre în

seara asta, nu va mai putea săl dea afară. Trecu-seră două luni de când dura jocul acesta. Douăluni de înfruntări, de eschivări, de înfruntări amo



ULTIMA LACRIMA 10L

roase. Era timpul să ajungă fa puţină sinceritate înrelaţiile lor. '

Bineînţeles, răspunse ea deschizând uşa1.Cu nervii încordaţi ca strunele unei viori, cu gâ-

tul uscat de spaimă, Nataşa se duse la bucătărie

după băuturi. Când reveni în salon, Spence se în-toarse spre ea, dar nu spuse nimic. Era şi el la felde emoţionat Mai mult decât ar fi crezut. Luă pa-harul de coniac pe care iI întindea şi o privi cumbea cu înghiţituri mici şi ochii plecaţi.

— Ştii, spuse el brusc, prima7dată când a tre-buit şă ţin cursuri, am fost incapabil să vorbesc ;

stăteam ţeapăn în faţa studenţilor, cu braţele atâr-nând şi capul golit de orice gând. Şi în seara asta...

— Nu trebuie să spui nimic, murmură ea.Spence îi luă mâna, surprins să constate că era

îngheţată şi tremura. O duse fa buze. Curios, fap-tul de a afla că Nataşa era la fel de nervoasă şl

speriată ca el nu era de natură săl încurajeze.— Nu vteau să te sperii, Nataşa.—. Şi cu toate acestea, mhe teamă, mărturisi ea.

Oamenii consideră că reflectez prea mult.. Sar puteasă fie adevărat. Dar asta se întâmplă pentru că simtlucrurile foarte intens. A fost un timp... A fost untimp când lăsam emoţiile să hotărască pentru mine.Sunt greşeli pe care le plăteşti toată viaţa.

îi luă cu blândeţe faţa în mâini. Aceasta nu este o greşeală, Nataşa. Nu vreau ca asta să se întâmple, Spence. Nu

vreau nici promisiuni, nici cuvinte dulci. Ar fi preauşor. Vreau să fac dragoste Cu tine, dar am nevoie

de respect, nu de'poezie I— Ai terminat ?

Am nevoie să înţelegi, Spence !



102 n O SLA KQBBE33

încep să înţeleg, roşii el încet. Trebuie sălfi iubit mult pe bâiatul acela...

Nataşa nuşi întoarse privirea. Da'.Spence resimţi dureros răspunsul ei şi fu sur,

prins el însuşi de această constatare, Numi pasă absolut deloc să ştiu. cine erasau ce sa întâmplat exact între voi, o linişti el'Dar nu vreau să te gândeşti la el cqnd eşti cu mine,'

Iartămă. A trecut mult timp de când năm fostcu un bărbat, încât nu doream... . ;

Este prea târziu ca să mă alungi, Nataşa, o,

întrerupse Spence.li luă mâinile şi o trase încet spre ei. Acum, a sosit timpul să descoperim care este

partea de adevăr şi de iluzie între noi.Nataşa ştia că el are dreptate, îşi strânse braţele

In jurai gâtului Tui şi se abandonă sărutării lui

Spence. în seara aceasta, nu mai exista nici trecutnici viitor. Numai clipa prezentă, care trebuia prinsăşi savurată fără rezerve. Când el o ridică în braţe,se lăsă dusă ca un copil.

Şi apoi, în camera ei na măi existat decât blân-deţea nopţii şi clarul de lună. Tăcerea lui Spence,'când o lăsă pe picioarele el, lângă pat, era mal

elocventă decât orice cuvinte, Eo aşteptă, Fără săşiia ochii de la ea, el desfăcu una câte una pangli-cile de mătase legate de mijlocul ei şi 1e lăsă săcadă pe podea. Cu vârful degetelor, îndepărtă ţe-sătura oared ascundea umerii, şi îşi apăsă buzelepe pielea Nataşei,* %

Ea se înfiora, apoi suspină. întinse mâinile şi îitrase cămaşa peste cap, respirând greu. Simţea curnmuşchii lui tresar sub degetele ei. Putea să vadă



*

ULTIMA LACKMĂ . *8»

«eşcâttd în ochii Lui cemtşiL,, co ua «ol întunecat,violenţa dorinţei carel făcea să tremure.

Spence se Lupta din. toate puterile să nei smul-gă rochia, so arunce pe pat şi să Io ceea eei ofe-rea ea. Nat aş a nu !ar fi oprit. Putea sa citească

asemenea unei mărturisiri în ochii, et negri ca noap-tea. Dar îi făcuse o promisiune şt era hotărât săşio ţină.

li deschise. încet rândul de nasturi oare se închi-deau 'pe spatele Hatăşei până la mijloc. în. clipacând rochia alunecă pe podea, o trase spre el pen-

tru un lung şi delicios sărut.Notaşa. se clătină, f. se părea că încăperea se învârteşte în jurul ei întrun vals lent şi foşnetul ju~'poemelor colorate,pe care Spence Ie desprindeaunui după altul o făcea să tremure.

Cu ochii pe jumătate închişi, Notaşa dădu la oporte bretelele furoului ei fin de rnătase roşie., Ma-

terialul uşor foşni, se lipi o clipă de sânii et şi căzu încetişor la picioarele lor. Pe pielea et goală nu maiexista acum decât sclipirea slabă o luminii aurii. Inlumina lunii, era de o frumuseţe sălbatică şi ireală ;Spence avea impresia că vede înaintea lui, ivită dinnoaptea timpurilor, vreo zeiţă misterioasă şi necu-

noscută.r Te doresc, murmură ea cu o voce răguşită; întinlând braţele spre ei.

îmbrăţişaţi cu putere, sufocaţi de sărutări fier-binţi, gemură împreună sub valurile de plăcere şîde suferinţă careî străbăteau. „Inevitabil". A fostsingurul cuvânt care a reuşit să se strecoare pânăla conştiinţa Nataşeî, prin haostil din mintea ei. Opasiune de o asemenea forţă, o dorinţă de o ase-menea violenţă nu puteau fi decât inevitabile.



104 NORA ROBÉRTS

Spence uitase de răbdare. De prea mult timp îiera foame de ea. O voia cu totul. Tot ce era, totce poseda. Şi înainte chiar ca el sâ poată cere ceva,ea i se dăruia. Gustul ei era un amestec îmbătătorde miere caldă şi de coniac, pielea ei era răcoroasă

ca o petală de floare atinsă de rouă nopţii, mirosulei era tot atât de tulburător ca dorinţa lui. Corpulei, arcuit sub al lui, era o splendoare.

Viguroasă, imperioasă, Nataşa se rostogoli dea-supra lui pentru al mângâia mai bine. Spence îşisimţi respiraţia schimbânduse în foc în pieptul lui,Nu mai era decât un amalgam de emoţii, senzaţii,

conştiinţa îl părăsea. Pe jumătate înnebunit, serăsturnă peste ea şi se rostogoliră jos din p>at, in-tro ''dezordine de cearşafuri albe. Se ridică încetdeasupra tinerei femei. Prin perdeaua neagră şi mă-tăsoasă a părului, el îi ghici strălucirea sălbaticădin privire. Mâinile lor se întâlniră, degetele lor se

împletiră cu putere, ca şi cum înseşi sufletele lorvoiau să se îmbrăţişeze. ,

Intrun moment de panică, Nataşa îşi scuturăcapul, in clipa următoare, Spence era în ea, şi tru-purile lor, ca prin farmec, făcură unul singur.,Nicio-dată încă, îşi dădu el seama ca prin ceaţă, şi nicio-dată de acum înainte, nu vcr putea găsi o fiinţă care

să se potrivească atât de perfect, atât de armonios

cu el. Ce voia el, voia şi ea. Ce dorea el, ea ghicea.

Pentru prima oară în viaţa lui, Spence înţelese ce

însemna "să facă dragoste cu mintea, cu inima şi cu

sufletul, cât şi cu trupul.



UL'rikA LACRIMĂ 105

— incă o data, droga mea !.

Era tot ce Spence reuşi să spună trăgândo peNataşa lângă el. '

— Spence !

— încă o dată !

Gura lui acoperi gura Nataşei, smulgândo dinaţipeala ei. Acum, când ştia *ce putea să fie întreei, o dorea şi mai mult. *Dar primo nebunie se po-tolise. De data aceasta, putea aprecia mai binecurbele delicate, rotunjimile catifelate, suspinelelanguroase pe care le provocau tinerei femei mân-

gâierile lui, Era ca şi cum făcea dragoste cu vreozeitate primitivă. După violenţa primei îmbrăţişări, îşi potolea setea pe îndelete, fără să se grăbească,savurând senzualitatea aproape animalică â Na-taşei. )

Ea i se abandonă. Cum putuse oare să creadăcă ştia oe înseamnă să fie iubită şi să iubească un

bărbat ? Plăcerile pe care le descoperea cu Spence,nu le cunoscuse niciodată înainte, ştia bine. îşilăsă mâinile sâ rătăcească pe corpul lui, concentrânduse să simtă mai bine senzaţiile pe care leprovocau pe pielea ei mângâierile gurii lui, muşcă-tura dinţilor Iui, jocul degetelor lui abile.

Da, plăcerile acestea erau noi pentru ea. Foartenoi. Şi aveau gustul libertăţii... îşi uita toate teme-rile.

Credeam că ştiu cum va fi să fac dragoste

cu tine; murmură Spence mult timp după aceea.



106 NORA ROBERÎS

Capul cu bucle negre se odihnea pe umărul Iui*far el mângâia încet braţul Nataşeî, cu vârful de-getelor.

— Dar eram foarte departe de a şti, Nataşa.,.In întuneric, ea zâmbi. «— Credeam câ niciodată nu voi fi aşa, lângă

tine. Mă înşelam mult, Spence.Slavă Domnului ! Eu...

Ea îi puse repede un deget pe buze.Sst i Taci ! Se spun cu uşurinţă prostii, sub

clar de J ună. Şi eu aş risca să te cred, adăugă eacu glos scăzut. "

Spence îşi muşcă buzele. în viaţa lui, greşisedeja o dată, vrând totul repede, prea _repede. CuNataşa, era hotărât să nu facă nici o greşeală.

— Pot cel puţin săţi spun că sunt fericit?— Da, poţi, răspunse ea râzând încet.

, — Şi tu ?

— Da. Sunt fericită. Mai mult decât’ puteamsămi închipui. Ceea ce mă foci să simt., este cao vrajă !

— Este o noapte fermecată, Nataşa.— îmi era teamă. De tine, de dragoste,' de mine

însămi. A trecut atât de mult timp de când..,— Pentru mine, de asemenea, a trecut mult timp.

Conştient de un gest de neîncredere, Spence seaplecă deasupra ei şi îi prinse bărbia cu mâna caso obiige săl asculte. ■

— După moartea Angelei, nu mam mai apro-piat de vreo femeie.

— Aşadar, o iubeai .atât de mult? Iartămă, nu

trebuia săţi pun o asemenea. întrebare.— Ba da, poţi so faci. Am iubito, întradevăr;sau mai curând am iubit imaginea pe oare mio fă



ULTIMA. LACRIMA '• IOT

cusem despre ea. Dar această imagine murise cumult înaintea ei.

Te rog să mă ierţi. în noaptea asta, nu tre-buie să ne gândim la trecut.

Poate că nu. Dar există lucruri pe care simţ'

nevoia să ţi le spun şi lucruri despre care va trebuisă vorbim, m>ai devreme sau mai târziu. O ştii foartebine, Nataşa. >

Trecutul este oare atât de important ? în vocea ei era o urmă de disperare carel miră

pe Spence şi e! ar fi vrut să înţeleagă motivul Cred că da. .

Nataşa îi prinse mâinile întrun gest de implo-rare mută.

Să trăim clipa prezentă, Spence. Acum nuvreau să fiu decât prietena ta, amanta ta.

Cuvintele ei erau foarte aproape de o declaraţiede drgoste, şi Spence înţelese. O strânse tandru pe

Nataşa la piept, ca pentru a alunga neliniştea oareameninţa să se strecoare între ei. Miar fi plăcut sămi petrec toată noaptea cu

tine, mărturisi ea suspinând. Dar nu poţi rămâne. Ştiu, Freddie miar pune întrebări incomode

dacă ,nu mar vedea la micul dejun.

Are mult noroc, fetiţa asta ! Detest ideea de a te părăsi astfel.

Nataşa râse încet.

Accept cu plăcere, deoarece rivala mea .nuare decât şase ani. x

Ne vedem mâine, promise Spence după ce

schimbară un lung sărut. Da.Intro ■mişcare impulsivă, îşi trecu braţele pe



NORA ROBERTS208

după gâtul lui şi îl trase.din nou spre ea. încă o dată, şopti ea. Doar o dată..,

* ¡S

Nataşa lucra în micul ei birou din spatele ma-gazinului. Peste mai puţin de două luni, va fi Cră-ciunul şi trebuia să pregătească totul. Se aşeză'maibine în scaunul ei şi se scufundă cu hotărâre în re-gistrele de conturi şi de comenzi.

După cinci minute, sună telefonul.

— Magazinul „Bucuria copiilor", bună ziua I— Bună ziua, femeie de afaceri I— Mamă !— Eşti ocupată, sau îi poţi ceda cinci minute ma-

mei tale ? 1— Bineînţeles că pot. ,

— Te întrebam, pentru că au trecut două săp-tămâni de când nu mioi telefonat...

Era adevărat. De cincisprezece zile, în centrulvieţii ei se afla un bărbat. Dar era dificil săi măr-turiseşti asta mamei.

— iartămă, mamă. Ce mai faci ? Şi tata ? Şi

ceilalţi ?— Tata, eu şi toată lumea, suntem bine. Mihail

nu se mai vede cu fata aceea italiancă...

Urmă un şir întreg de mulţumiri adresate luiDumnezeu în ucraineană, ceea ce o făcu să râdăpe Nataşa.

— Dar Alex a! meu se întâlneşte cu toate fetele.Şi Rachel nu se mai gândeşte decât la studiile ei.Munceşte prea mult! Şi Nataşa mea ?



ULTIMĂ LACRIMA 109

— Nataşa este bine» Mănânc destui şi dorm atâtcât trebuie, iar magazinulmerge bine,

— Bun, Vom vorbi despre toate astea când veiveni să ne vezi de Ziua Recunoştinţei.

Nataşa tresări. Cum putuse oare uita? Mai era

până atunci ceva mai mult de o săptămână, şi nulipsise niciodată din familie la această sărbătoare.— Bineînţeles. Voi veni rpiercuri seara, destul de

târziu.— Vei veni cu un prieten ? *Mama îi punea întotdeauna această întrebare.

Dar de data asta, Nataşa întârzie cu răspunsul, şo-

văind; Apoi scutură din cap. Nu ! De ce ar doriSpence să vină la familia ei, în Brooklyn ?

— Nataşa ?Cu un instinct infailibil, mama ei îi simţise ezi-

tarea şi aceasta nu era o chestiune peste care sătreacă.

— Âi un prieten, Nataşa ? întrebă ea imediat— Bineînţeles, am o mulţime de prieteni !— Nu face pe şireata cu mama ta ! Cine este ?— Nimeni.Urmă un torent nesfârşit de întrebări, jumătate

în engleză şi jumătate în ucraineană, până; cândNataşa sfârşi prin a ceda.

— Bine, bine ! Este un profesor de la universi-tate. Un văduv. Are o fetiţă. îmi spuneam numai căar avea poate nevoie de companie de Ziua Recu-noştinţei, astai tot.

■— Ah— Este un prieten, mamă, nimic mai mult. Şi

îmi place mult fetiţa. Dar nu ştiu dacă.... — Fetiţa poate dormi cu Rachel şi cu. tine.■. Da, dar...



NORA ROBERTSm

— Şi profesorul poate dormi in camera lui Alex,Alex se va culca, pe canapea.

— Dor, mamă, poa te c are alte planuri.— întreabă1 !— Dacă voi avea ocazia, da, eu...

#~ Tu întreabă! ! Şi acum, întoarcete fa treaba'ta. ’

— Da, mamă. Te sărut;Nota şa închise telefonul cu un suspin adânc. îşi

imagina fără greutate privirea maliţioasă a mamei.Dar dacă Spence accepta, ce va Crede despre fa-milia ei ? Şi ei despre el ? Nu ! Refuza să se gân-dească îa asta în momentul acesta ! Avea altcevade făcut.

Douăzeci de minute mai târziu, telefonul sună,din

nou. — Nataşo ? ‘ ’— Spence ? Nu eşti la universitate ? Ce sa în-

tâmplat ?— Mam întors acasă între două cursuri, am o

oră liberă şi trebuie să vii imediat.

— Acasă la tine ? Acum ?

— Da. Nui nimic grav, numai că trebuie săţiarăt ceva. Vino repede J

Simţea în vocea Iui un amestec de grabă şi exal-tare care nu avea nimic dea face cu o nenorocire.Lăsă magazinul în grija Anniei şi îşi abandonă trea-ba oa să alerge acasă J o Spence. Şi în timp ce urcatreptele locuinţei lui, se întrebă dacă nu era totuşibolnav. El îi deschise uşa în clipa când se pregă-

tea să apese butonulsoneriei, o ridică în braţe şifşi lipi gura de gura ei. Instinctiv, Nataşa puse omână pe fruntea lui oa să vadă dopa nu avea febră.



Nu avea. Cel puţin, nimic care sa necesite in-tervenţia unui doctor. îşi adânci privirea în ochii iul

şii întrebă : '— Dacă mai făcut să vin pentru... te pălmu

iesc!— Nu ! răspunse Spence râzând. Dar ce ide®

bună ! Aş putea face dragoste cu tine ore întregi,

zile, J uni !Cu o figură severă, tânăra femeie făcu un pas

înapoi.— Atunci, ce sa întâmplat ? Ai câştigat la lo-

terie ?— Mai mult decât atât ! Urmeazămă !

O conduse în salonul de muzică, o instala injtrun fotoliu şi se îndreptă spre pian.

— Nu spune nimic, Nataşa. Doar ascultă.

Şi începu să cânte.

Tânăra femeie realiză foarte repede că nu auţzise niciodată muzica aceasta, că era absolut nouă.;0 străbătu un fior şi îşi strânse mâinile pe genunchi.O dată cu muzica, pasiunea pură umplu atmosferaşi inima Nataşei începu să bată mai tare. Nu puteadecât săl privească pe Spence, să admire graţia cu

care mâinile lui alergau pe clapele de fildeş, săcapteze intensitatea privirii Iui.

Ceea ce asculta era de o frumuseţe sfâşietoareiFiecare notă îi mergea drept la inimă, drept în su-flet. Nataşa1nar fi putut rosti nici un cuvânt, abiaputea să respire. Apoi, muzica dobândi o rezonanţă

mai gravă şi neliniştitoare, şi ea se lăsă copleşităde vâltoarea acesteia, fără să simtă lacrimile care începuseră să i se rostogolească pe obraji.

Când el se opri, râmase nemişcată, paralizată.1

ULTIMA LACRIMA ____________________ _______ >11



112 NORA ROBERTS

— Nu este nevoie să .te întreb ce părere ai, spuseSpence cu blândeţe, deoarece văd.

Nataşa clătină simplu din cap. C â n d ?— Zilele acestea.

Spence se ridică, îi prinse mâinile şi o ridică înpicioare în faţa lui.

— A revenit, Nataşa. La început, a fost îngrozi-tor. Puteam auzi muzica în capul meu, ca altădată.Ca şi cum eram în. legătură cu paradisul. Nu potexplica.

— Nui nevoie, am ascultat...„înţelege !" îşi spuăe Spence. Şi, ciudat, nu se îndoise de asta niciodată.

— îmi era teamă că totul se va risipi când voi încerca să mă aşez la pian, dar nu sa întâmplataşa. Notele curgeau ca un izvor. Dumnezeule mare îEste ca şi cum ţiai regăsi subit folosinţa mâinilor

sau a ochilor.Muzica nu tea părăsit niciodată. Ea era acolo.'

— Nu ! Tu eşti aceea care miai redato. J iammai spus că miai schimbat viaţa. Nu ştiam în cemăsură. Este pentru tine, Nataşa.

Ea îl îmbrăţişa, apăsânduşi buzele peste ale lui.

— Nu, Este pentru tine, şopti ea. Şi acesta nueste decât începutul.— Da, nu este decât începutul.Spence o privi când ea vru să se îndepărteze.— Şi dacă ai înţeles asta, Nataşa, dacă ai as-

cultat, atunci ştii ce simt pentru tine.— Nu spune nimic acum, Spence. Muzica tea

tulburat şi iei drept pasiune ceea ce...— Nu vrei să mă auzi spunând că te iubesc ?.

— Nu, întradevăr. Te rog, no spune.



— Mă pui întro situaţie imposibilă !— Te rog să mâ ierţi. Vreau sâ fii fericit Atâta

timp cât lucrurile pbt rămâne cum sunt...— Şi cât timp crezi câ pot rămâne „cum jsunt" ?— Nu ştiu. Dar .nuţi pot întoarce cuvintele pe.

care vrei să mi Ie oferi. Chiar dacă le simt, rtu lepot rosti. Aş vrea să pot.

— Sunt aşadar în competiţie cu altcineva dinamintirea ta ?

— N u!Cu un gest impulsiv, Nataşa luă mâinile Sui

Spence şi le duse la buze.— Nu, Spence. Ceea ce am simţit pe vremuri nueră decât o iluzie, o poveste născocită pentru o fată.Astăzi, este ceva foarte real. Numai că nu sunt des-tul de puternică pentru a înfrunta această realitate.

„Sau prea puternică pentru aî ceda", se gândiSpence. Şi asta îl făcu şă sufere. Pentru că voia atât

. de mult să fie a lui, nerăbdarea nu făcea desigurdecât săl întărâte şi mai mult, o simţea.

— în cazul acesta, nuţi voi spune că te iubesc...O sărută pe frunte. — Nici că am nevoie de tine în viaţa mea... îi atinse uşor gura cu buzele.

— Cel puţin, nu imediat. Dar va veni o. zi, Na-taşa, când ţio, voi spune. Când vei accepta^să măasculţi. Şi atunci, îmi vei răspunde.

— Sar spunş că este o ameninţare, Spence.— Nu. Este una dintre acele promisiuni pe care

refuzi să Ie asculţi.Şi o sărută pe ambii obraji cu o aparentă rela-

xare care o surprinse.— Trebuie să mă întorc la lucru I zise el brusc,

— Şi eu ia S

ULTIMA LACRIMA . Ii3



114 NORA RGBESÎS

Nataşa îşi luă poşeta şi mânuşile, dar nu semişcă. .

— Spence... Sunt profund emoţionată că ai vrutsă împărtăşeşti cu mine muzica ta. Pentru mine,asta înseamnă mult Ştiu Ce înseamnă să ţi pierzio parte din suflet. Sunt foarte mândrq, de tine şipentru tine. .

— întoarcete. Să cinăm împreună, di seară. încănam sărbătorit evenimentul i

— Cu plăcere ! răspunse Nataşa zâmbind.„Poate că întradevăr mă iubeşte" se gândea ea

întorcânduse Ia magazin, Dacă accepta săi crea-

dă, va avea nevoie de puţin timp pentru a se obiş-nui cu ideea, ca so lase să capete putere. Dardacă accepta să! creadă, atunci va trebui săi spu-nă totui. Şi asta ra ceea ce, mai mult decât pro-priile ei temeri, o moi reţinea încă...



ULTIMA LACRIMA 115

CAPITOLUL Viii

Nataşa se întoarse suspinând încet şi îşi pusebraţul go! pe pieptul lui Spence. Privea umbrele care

dansau pe pereţii dormitorului ei. Afară, îpcepusesă bată vântul. Era o noapte rece şt furtunoasă,oare promitea o dimineaţă îngheţată.

Dor era la adăpost în braţele lui Spence, unadăpost minunat, între ei domnea o tăcere tihnită şldestinsă. El îi luă mâna.

— Te vei. întoarce la New York, Spence ?— De ce ?— Aî început din nou să compui muzică.,.— Pot foarte bine s-o fac aici ; am motive exce*

. lente să rămân. ^— Freddie.— Freddie şi tu, '■ ; '

Dintr-o dată nervoasă, Nataşa se agită între, cearşafuri.

— New York-u! pe care 1-ăi frecventat tu estefoarte diferit de aî meu. Locuiai în cartierele selecte.

— Presupun că aşa stau lucrurile. Doreşti să te întorci în al tău ?

Ca să trăiesc acolo, nu. Dar în vizită, da.'Mama mi-a telefonat astăzi să-mi reamintească deZiua Recunoştinţei, în fiecare an, se organizează o



116 * NORA ROBERTS

masă mare în familie ; se mănâncă prea mult, sebea prea mult,.. Şi tu, ce iaci în ziua aceea ? Teduci la familia ta ? \

— No am decât pe. Freddie. Şi pe Nina, dar eapreferă să iasă în oraş, în marile restaurante.

— Şi părinţii tăi ? Nu team întrebat niciodată

dacă mai trăiesc. — Sunt la Gannes. Nu vin niciodată la New York,

iarna. : -r

Spence realiză deodată eă nici măcar nu ştiasigur dacă erau la Cannes sau Sa Monte Cario.Hotărât lucru, legăturile de familie erau în cazul lor

foarte slabe. O situaţie care satisfăcea pe toată lu-mea, dé altfel.— Dar după ce teai căsătorit şi după naşterea

lui Freddie, ce făceai în timpul sărbătorilor ?— Asta na schimbat nimic.Nuşi putuse ascunde tristeţea din voce. De mult

voia săi vorbească Nataşei despre căsătoria lui,

despre Angela. Până acum, amânase mereu. Şi nufăcuse biné. Cum putea spera săşi reclădeascăviaţa, cât timp nu scăpase de rămăşiţele emoţionaledin trecutul Iui ?

— Nu ţiam explicat niciodată, în legătură cuAngela... rosti el cu o voce şovăitoare.

— Nui nevoie, Spence.— Ba da. Pentru mine este. Vrei să mă. asculţi ?— Dacă este important pentru tine, da.Spence privi câteva secunde în gol, ca săşi

adune gândurile, apoi începu :

— Aveam douăzeci şi cinci de ani când am în •tâlnito. Şi ca să fiu cinstit, în afară de muzică, res xtul nu conta prea mult pentru mine. Miam petrecutviaţa călătorind, aveam întotdeauna tot ce voiam



ULTIMA LACRIMĂ 117

şi riumi amintesc pe cineva sămi fi spus vreodatănu. Eram un tânăr bogat şi ambiţios, care consideracă i se datora totul. Nenorocirea era că ne asemă-năm teribil ; eram la fel de egoişti, răsfăţaţi şi am-

biţioşi.— Eşti prea aspru cu tine însuţi, Spence. ,— Nu mai cunoscut pe vremea aceea, Slavă

'Domnului I— Nu este suficient ca oamenii să se nască bo-

gaţi pentru a considera asta drept un handicap.

Ridicânduşi privirea, Spence observă chipulserios şi încordat al Nataşei.

— Ai dreptate, murmură el. Oricum, în mai pu-ţin de un, an dupăcăsătorie, nu mai aveam nimic săne spunem. Locuiam împreună, dar vieţile noastreerau separate ; fiecare pentru sine. Şi apoi, întrozi, Angela sa întors acasă nebună de furie. O re-văd aruncânduşi la podea etola de vizon, turnân

duşi un whisky şi bândul dintro singură înghiţi-tură. După care a aruncat cu furie paharul în pe-rete. Şi ma anunţat că este însărcinată.

— Ce ai simţit ?

— Eram enervat, stupefiat. Nu luasem deloc încalcul această posibilitate. Eram prea lipsiţi de

maturitate pentru a dori un copil ! Dar Angela aveapropria'ei idee în privinţa asta. Voia să meargă înEuropa, întro clinică de lux, ca să avorteze.

Nataşa simţi că i se strânge inima.

— Era ceea ce voiai şi tu ? întrebă ea cu o voceinexpresivă.

Cât de mult ar fi vrut Spence să spună nu I Iivenea foarte greu să mărturisească adevărul, chiardupă toţi aceşti ani.



NORA ROBERTSm '

— La început, nuştiam» şopti ei. Na rae iubeonţjastfel că pârea logic, Şi apeé, cred câ din orgoliu*’©sta .mo înfuriat, Mu eşuasem niciodată, De cceea^nu puteam suporta ©ef mariajul meu sa fie un eşec.'Mbm gândit că un copii ar aranja poate lucruriie..?

N ataşa rămase oclipă tăcută. Caviírtele iulSpence o priveau prea îndeaproape şi ea îşi retrâiapropria poveste,

— Oamenii cred adesea că un copii poate lipiia bc cioburile unei iubiri distruse, zise ea cu o voce

îndepărtată.

— Dar nu e posibil. Când sa născut Freddie,' întâmpinam deja dificultăţi cu muzica mea. Nu maiputeam compune, Angela ©născut şi la dato Vere!pe Freddie, ca şF cum em vorbă de naşterea1unulpisoi. Mió eu nu mam pariat mai bine. Timp de unan, abia am văzut copilaşul. Mam scăldat© nîcioda;

•tâ, nam mângâiato şi nici nam sărutato; Mu măgândeam decât ia cariera mea...

Spence îşi trecu obosit mâna peste faţă şi seridică pentru aşi lua de băut. Apoi reveni lângăNataşa şi continuă :

— Când Freddie se apropia de doi ani, miam

luat răgazul de a reflecta şi de a face bilanţul vieţiimele, Asta mia produs greaţă. Aveam m copii. Nuaveam, soţie, nici căsătorie, nici muzică, dar aveamun copil. Am hotărât că am obligaţii, o responso;biîitate. în consecinţă, am privit ..cu adevărat aceas-tă frumoasă fetiţă şi mam îndrăgostit de ea. Primadată când om iuato în braţe, a început .să urle

pentru ca Vera să vină so salveze.La evocarea acestei amintiri, Spence începu să

râdă.



V

»

Ş tT lM A L ________ m

^ Au 'trecut 'kmi '<fe z$îe până când sa se simtăbine lângă mine, refoă e i tn dlipa acee0, am cemtdivorţul, Angelo a acceptat Imediat. Când îam spuscă voiam să păstrez fetiţa, mia urat noroc fi e? ple-cat fără să privească înapoi. Na revenit niciodatâ

so vadă. Şi apoi, intro zi, arri aflat că murise ■unaccident de navigaţie pe Mediterana, Câteodată;mie teama că Freddie îşi va aminti cum era mameie i Şl Îmi este şi maj teamă, adăugă Spence cu ovoce scăzută, că îşi va aminti cum eram eu...

Nataşa se aplecă spre el şiI luă faţa în mâini'

Copiii iartă, Spence. Este uşor să ierţi cândştii că eşti iubit. Este mult mai dificil pentru tine săte ierţi, dar trebuie să reuşeşti so faci.

Cred că încep puţin, murmură ei.Ea îi luă paharul din rr âini şil îmbrăţişa cu dra-

goste.

Lăsămă să te iubesc, îi spuse ea simplu.Acum, când primele focuri ale pasiunii se domo-

liseră, raporturile lor amoroase erau diferite : malliniştite, mai armonioase, mai bogate. Gurile lorse căutau ca întrun vis în timp ce îngenuncheaupe pat. Un suspin, un murmur, un geamăt scăzut

Acum, Nataşa cunoştea corpul lui S.pence la fel debine ca pe a! ei. Frecare muşchi, fiecare ascunziş,fiecare punct vulnerabil. Când el îşi reţinu bruscrespiraţia, fremătând, ea râse încetişor.

Arcuită deasupra iui, se mişca încet, în mod de-liberat. Ochii ei1rămâneau aţintiţi în ai lui, întu-necaţi, strălucitori, iar părul îi cădea intrun torentde mătase neagră pe umerii goi. Când mâinile luiSpence se aşezară pe ea, Nataşa îşi răsturnă capulpe spate.



1,20 NORA ROBERTS

Cu un mârâit aproape animalic, o răsturna pepat şi gura lui alergă pe gâtul ei, pe sânii ei tari,pe pântecul neted şi cald. Mâinile tinerei femei se încleştară in părul lui, în timp ce trupul ei se arcuia sub mângâieri.

Gâfâind, străbătută de fiori, se cramponă de el,bâiguind cuvinte nedesluşite, înlănţuindul cu toatăputerea braţelor ei. Lăsândui dâre de gheaţă şi defoc pe piele, Spence urcă încet spre gura ei.vii sim-ţea respiraţia fierbinte şi sacadată lângă obraz, apoilângă buzele ei carei repetau neîncetat numele, cao rugă. Spence, Spence, Spence,,,

* ,

A %

Nataşa fu trezită de mirosul cafelei şi de micisărutări pe gât Spence era deja îmbrăcat,

— Ce sa întâmplat? întrebă ea. Eşţe încă de-vreme !

— Este aproape ora nouă.

— Cum ?

Sări ca un arc, cu păru! răvăşit, cu ochii som-noroşi şi împinse cearşafurile, ' >

— Doamne, Dumnezeule | Eu nu dorm niciodatăatât de târziu !

După zece minute, Nataşa era în bucătărie, îm-brăcată întro rochie de lână roşie şi pregătea febrilmicul dejun. Afară, o ploaie fină de noiembrie că-dea dintrun cer de plumb. în timp ce pregătea ca-

feaua şi ouăle ochiuri, Spence privea pe fereastrăascultând zgomotele casnice care ajungeau atenuatde ia vecini.



ULTIMA l a c r im a 121

M ă voi obişnui uşor cu asta, zise el în celedin urmă.

— Cu ce ?— Să mâ trezesc lângă tine şi să iau micul

dejun alături de tine, citind ziarul,,,

Nataşa se încordă imperceptibil.- J nIu trebuia #să spun asta, nu1 aşa? Tot nuvrei să mă auzi spunânduţî că te iubesc. Dar aşastau lucrurile, Nataşa !

— Ne cunoaştem de prea puţin timp, Spence, îireaminti ea aşezânduse în faţa lui.

— în ceea ce mă priveşte, de destul timp.

Ceea ce simţea în vocea lui era mai mult su-ferinţă decât mânie. Şi* ea nu voia pentru nimic înlume săl facă să sufere.

r Există lucruri pe care nu le ştii despre mine.Lucruri pe care nu sunt încă pregătit să ţi le spun..., — Asta nu contează!

— Ba da !Nataşa respiră adânc şi reluă cu o voce încor-

dată— Există ceva între noi. Ar fi ridicol să neg. Dar

dragostea... Este un cuvânt mare, Spence. Dacă în-cepem să l folosim, lucrurile se vor schimba.

— Da. Şi cei cu asta ?— Nu pot accepta. Team prevenit de la începutcă nu vor exista nici promisiuni, nici jurăminte întrenoi. Nu vreau sămî pun din nou viaţa în discuţie.,.'

— Pentru câ am un copil ?

D a şi nu. Aş iubio pe Freddie chiar dacă

teaş detesta. Dar dacă relaţiile noastre se schimbă,asta o va privi şi pe ea. Şi... nu sunt pregătită sămiasum responsabilitatea unui copil.



BNOfiA RGBERTS

Noiaşa avu impresia că ultimele ei cuvinte'stri-veau pieptul lui Spencei

— îmi pare râu, Spence. Şi voi înţelege dacanu vrei sâ mă mai vezi.

Sfâşiat între furie ,şi neputinţa de a înţelege, else ridica şi se duse la fereastră. Na ta şa îi ascundea

ceva esenţial, fundamental, era %igur. Dar de ceoare ? După tot ce împărtăşiseră, ea nui acordaIncâ încredere ! Nu destulă, în orice caz.

— Ştii bine că nu mă pot lipsi să te văd şi nicinu pot să încetez să te iubesc î

„Ai putea înceta să fii îndrăgostit" se gândi !Nai

taşa, dar îî era teamă să io spună. Era egoistă, în:grozîtor de egoistă, dar avea nevoie ca el să con]tinue so iubească.

— Spence, acum trei luni nici măcar nu te cu-noşteam.

— Aşadar, grăbesc lucrurile, nui aşa ?Fără să răspundă, ea îi întoarse spatele şi începu

sâ se joace cu farfuria. ' în acest timp, el o studie în tăcere : spatele ei

neînduplecat, felul în care degetele ei tremuraunervos de la ceaşcă la furculiţa, înclinarea capului.’'„Nu grăbesc absolut nimic, şi o ştim bine amândoi î" îşi spuse Spence. îi era teamă, pur şi simplu.

Se sprijini de fereastră şi începu să rşflectezela această problemă : un imbecil oarecare îi iransese pe vremuri inima şi ei îî era teamă ca asta sănu, se repete. Bun. Nu era greu de înţeles şi Spenceputea ocoli acest obstacol, Cu puţin timp şî cu răbjdare. Freddie îi acordase favoarea de aj aştepta}Dumnezeu so binecuvânteze I Va şti şi el so aş-

tepte pe Nataşa,Doreşti să mergi la un spectacol ?



ULTIMA. LACRIMA 123

Natala fu Suata complet pe nepregătite,— Gum ? întreba ea cü ochii morí,— Am spus ţiar placea să mergi la un spec-

tacol ? La cinema, de exemplu, lam promis fulFreddie so duela cinema.

— Eu... Hm... Da. Aş fi încântată să merg. dar...nu eşti. supărat pe miné ?— Ba da, sunt. ¡ Spence se întoarse liniştit !d masă şi se aşeză

în ■»faţa ei.. — Mă gândeam că dacă ai veni, reluă el ata-

când ouăle ochiuri., ai putea cumpăra floricele.

— De acord, zise Nataşa cu un zâmbet nesigur.'— O pungă uriaşă.— Ah J încep să înţeleg strategia : mă faci sămi

'cheltuiesc toţi banii...— Şi când vei fi ruinată, vei fi obligată să te .

căsătoreşti cu mine j Fie căţi place sau nu. Exce-

lente, ouăle acestea ! îî aruncă el cu un aer degajat.Ar trebui să le mănânci pe ale tale înainte de a serăci.

După o clipă de nesiguranţă, Nataşa îşi dreseglasul şi spuse V

~ Pentru că mia¡ făcut o invitaţie, am şi euuna pentru tine. Voiam săţi spun aseară, dar nai

încetat să mă distragi.— Eşti uşor de distras, NataŞa.— Pogte. Oricum ar fi, mama ma sunat în le-

gătură eu Ziua Recunoştinţei şi ma întrebat dacăvreau să aduc pe cineva. Hm... Presupun că ai deja

planuri. '

Poate că nu va trebui să se arate prea nerăb-dător, la urma urmei ! se gârfdi Sperice cu un zâm-bet satisfăcut. Se aplecă spre Nataşa.



124 • HORA ROBERTS

— Eşti pe cale sâ mâ inviţi oficia! la masă acasăla mama ta, dragă prietenă ?

— Ea a insistat, precîză imediat Nataşa. Face întotdeauna prea multă mâncare, şi tatei îi placeIa nebunie să aibă companie. De aceea, mam gân-

dit la tine şi la Freddie.— Sunt fericit să aflu că te gândeşti la noi.— Iau întotdeauna trenul de miercuri : seara şi

mâ întorc acasă vineri seara. Cum suntem în va-canţa şcolară, miam spus că poate var face plă-cere, amândurora.

— Sar putea să mâncăm borş rusesc ?

— Aş putea cere, dacă ţii la asta, promise J lataşa zâmbind. N

Dar î$i împinse furculiţa când văzu licărireacare juca în ochii lui Spence, Era mai puţin amu-zament... decât calcul.

— Nuţi face idei greşitei exclamă ea imediat.

Nu pun nimic deosebit la cale. Este o invitaţie ami-cală, pur amicală. Mama a fost cea care...

— Fireşte !

— Mă gândeam numai că Freddie va fi fără îmdoială fericită să participe la o masă mare în fa-milie...

— Evident!Nataşa oftăexasperată.

— Spence, faptul că te invit la părinţii mei nu înseamnă că... vreau aprobarea lor sau că vreau sămă afişez cu tine ostentativ.

—' Vrei să spui că tatăl tău nu mă va invita în

biroul lui ca să mă întrebe ce intenţii am ?— Nu avem „birou”, bombăni Nataşa cu un aer

îmbufnat. Şi sunt destul de mare. .



Apoi, în faţa zâmbetului larg ol Iui Spence,

admise : Poate câ te va cerceta pe furiş... Mă voi strădui cât mai bine să fac o impre-

sie bună.

Atunci, vei veni ? Naş scăpa ocazia asta nici pentru un im;

periu i

ULTIMA LACRIMA, . ^ ' . î23



128 ; NORA SOBERTS

CAPITOLUL IX

Freddie era instalată pe bancheta din spate amaşinii mari şi confortabile, înfăşurată până la gât

întro pătură. Spence conducea şi Nataşa era aşeizată lângă ei. Drumul era lung din Virginia pânăla New York şi fetiţa picotea, pierdută în gândurileei.

Era foarte încântată la ideea de a se întâlni cupărinţii Nataşei şi de a mânca în casa lor carne decărcan. Nu era mâncarea ei preferată, dar Tash îl

spusese că vor fi' multe alte bunătăţi cu nume exotice."Se apropiau. Auzea ca prin vis râsul tatălui ei

şi al Nataşei. în mintea fetiţei, formau deja o fa-milie ; nu păpuşa o 'ţinea în braţe, ci pe mica elsurioară şi se duceau cu toţii în casa bunicului şi abunicii.

Singura nelinişte care o frământa îl reprezentagândul că nu era sigură dacă aşazişii ei „bunici“,o vor iubi. Poate că nici măcar nu doreau so vadă ?Există oameni cărora nu le plac copiii. I ' Poate căi

vor cere să stea aşezată pe un scaun fărăsă se

mişte. Fără săi întrerupă, fără să vorbească prea

tare şi fără să alerge vreodată prin casă. Şi se vor înfuria dacă sar întâmpla să?răstoarne ceva...



ULTIMA LACRIMA 127

Aproape paralizata de întorsătură pe care o luaugândurile ei, Freddie se redresa pe bancheta. Saapropiau, ;

— Găteşte' aici l zise .Nataşa, fotă, acofb]’ puţinmai jos,

în vocea et se simţea încântare şi mulţumire. Re-cunoscând locuriie copilăriei, inima îi batea maitare de emoţie, Spence găsi locul unde să opreascămaşina, exact în spatele camionetei vechi a tatăluiei. Nota şa coborî din maşină, se înfioraîn aerul în-gheţat şi se întoarse zâmbind spre el.

— Este atât de bine să te întorci acasă I

Apoi se duse să deschidă portiera fui Freddie, în timp ce Spence scotea valizele din portbagaj. Darfetiţa rămânea înţepenită pe banchetă, cu ochiimari.

Şi dacă nu mă plac ? întrebă ea cu spaimă, Ce ţi sa întâmplat ? zise Nataşa râzând şi

mângâindo pe păr. Ai avut un coşmar? Haide,vino I Şi ţie, dacă no săţi placă de ei ? Eu ce mă

voi face ?lată o ideé care nu venise niciodată în mintea

fetiţei. Asta o făcu să cadă pe gânduri. îşi ştersenas’ul cu dosul mâinii, înainte ca Nataşa sâ aibătimp săi întindă o batistă.

— Sunt drăguţi ? Cred că da. Când îi vei cunoaşte, vei putea

constata singură. De acord ?' r— De acord ! răspunser Freddie.

în faţa casei, încărcat cu valize, Spence îşi pierdu

răbdarea.

— Doamnelor, cred că aţi putea blege un alţmoment pentru a flecărî I Ce tot vorbiţi acolo ? Conversaţie particulară I răspunse Nataşa



J28 NORA ROBERTS

fâcândui cu ochiul lui Freddie, oare începu sâ chi-cotească.

— Minunat! îmi place la nebunie şă aştept; învântul acesta îngheţat, cu trei sute de kilograme înspate I Dar ce naiba aţi pus înăuntru ? Cărămizi ?

Nataşa îl găsea absolut fermecător în rolul de

cap de familie epuizat de oboseală.* . ■— Oh, doar câteva lucruri I răspunse ea râzând.

Nu rezistă tentaţiei de q1săruta pe obraz, exact în momentul când mama ei deschidea uşa.

— Ei bine i rosti aceasta, vădit încântată, cubraţele încrucişate la piept.

— Mamă!Nataşa se aruncă de gâtul ei. Cele două femeise îmbrăţişară o clipă, apoi Nadia o îndepărtă pefiica ei ca să vadă mai bine.

— Intră, îi Spuse ea. îi ţii în frig pe invitaţiinoştri. '

Tatăl Nataşei îşi făcu apariţia în hol ca so îm-

brăţişeze pe tânăra femeie, ridicândo de la podea.Nu era prea înalt, dar sub cămaşa de lucru muşchiiputernici îi trădau trecutul de muncitor cu braţele.

■Râdea sărutânduşi fiica.— între noi, fără să ne formalizăm ! declară

Nadia închizând uşa. Iuri, Nataşa a adus invitaţi.

Iuri întinse o mână aspră şi scutură viguros bra-ţul Iui Spence.— Hello ! Bunvenit.— Vii prezint pe Spence şi Freddie : Kimball,

făcu prezentările Nataşa.Fire afectuoasă, Nadia îi sărută pe amândoi,

— Suntem fericiţi să vă cunoaştem. Bun. Acum

daţimi paltoanele şi vă rog să intraţi şi să vă aşe-zaţi. Trebuie să fiţi obosiţi, desigur !



ÜLTIMA LACRIMA 12»-

~ Vâ mulţumim câ ne primiţi, zise Spence,vApoi, simţind nervozitatea lui Freddie, luă fetiţa

în braţe ca so ducă în salon. încăperea era mică, tapetul .decolorat şi mobi.

lele uzate.. Dar lambriurîle, ca urmare a unei lus-truiri viguroase, luceau plăcut la lumina becurilor.

Şi, ici şi colo, existau fermecătoare perne brodate, între plantóle verzi şi fotografiile de familie în . ra-mele lor, se etala o. mplţime de obiecte diverse.

Un mârâit slab atrase atenţia lui Spence ; întrun colţ, se găsea un câine bătrân, cenuşiu. Cândo văzu pe Nataşa începu să dea din coadă. Făcândun mare efort, se ridică şi se îndreptă cu greutatespre ea.

— Saşa ! exclamă ea îngenunchind ca săşi, în-groape faţa în blana câinelui. Saşa este un perso-naj foarte bătrân, îi explică ea lui Freddie. Şi estefoarte istovit. Acum, nu mai vrea decât să mănânceşi să doarmă. ,

— Şi să bea votcă i interveni luri cu un zâmbetbinevoitor. Vom bea cu toţii ! în afară de tine, adău-gă el punând un deget pe nasul lui Freddie. Tu cevrei ? Şampanie ?

Freddie chicoti, apoi îşi muşcă buzele. Tatăl Nataşei nu părea întocmai ca un bunic, ce] puţin nu

aşa cum şil imaginase ea. Nu avea burtă mare şinici barbă mare şi albă. Vorbea întrun fel nostim,cu Un acgent ciudat, dar simţea că este un om bunşi părea prietenos.

— Ce este vodca ? întrebă ea.— Tradiţie rusească ! O băutură care se face din

/ cereale. ' ,

— Ptiu I Trebuie să fie dezgustător ! zise Freddiestrâmbând din nas.



130 - NORA ROBERTS

Şr îşi muşcă din nou buzele, speriată de propria©I îndrăzneala Dar lurî izbucni, în râs şi ea îî zâmbicu timiditate.

— Mata şa îţi va spurre că tăticul ei necăjeşte întotdeauna fetiţele, interveni Wadia. Şi asta pentrucă in inima lui a rămas un mic băieţel; îţi placeciocolata ?

. — Da, doamnă,Nadîa clătină aprobator din cap în faţa bunei

creşteri a copilei şiî întinse mâna. ;— Vrei să vii cu mine ? îţi voi arăta cum fac

ciocolata.,.

Figura Nadiei era atât de deschisă şi de afec-tuoasă încât Freddie lăsă mâna tatălui el ca so iape cea care î se oferea. în timp ceo urma pe Nadîa în bucătărie, Spence o auzi anunţând cu mân-drie :

— Âip două pîsicuţe. Şi la aniversarea mea amavut varicelă.

Liniştit de acest discurs, se destinse.— Luaţi loc I Luaţi loc f îr invită furi indicândui

cu gesturi largi canapeaua. Vom bea împreună.— Unde sunt Rachei şi Aîex ? întrebă Nataşa.— Alex şia dus noua prietenă la cinema. Foarte

frumoasă i zise e! rotind nişte ochi mari. Rachei este!a universitate, la o conferinţă. •

— Şi Mihail ?— Munceşte mult. Repară un apartament în

Soho. .lurî împărţi paharele 'şi se instala în' fotoliu! lui

preferat.— Aşadar, sunteţi profesor de muzică ? întrebăel întorcânduse spre Spence. _



ULTIMA LACRIMA ‘ . ; *31

— !niradevăr. Şi Nataşa este cea mai Inteli-gentă şi mai bună studentă a mea

Inteligentă, Nataşa mea!

După care, se înfundă confortabil In fotoliul Iulşi începu să1 studieze pe Spence, "Dar nu „pe as-

cuns", cum spusese Nataşa, cî deschis, cu calm. Sunteţi prieteni buni, zise ei în cele din urmă,'

— Da, interveni Nataşa, stânjenită. Spence samutat in oraş vara trecută. înainte de asta, el şicu Freddie trăiau !o New York.

a Ah ! Interesant. Poate că este mâna destinu-

lui. îmi place să cred.,. întradevăr, admise Spence:

Arăta extrem de satisfăcut. Situaţia şi jena cres-cândă a Nataşeî îj amuzau la nebunie.

— A fost întradevăr un mare noroc ca eu să obi o fetiţă, continuă el, şi ca Nataşa să aibă un maga-

zin de jucării ! Pe deasupra,vea sa înscris din învtâmplare ia unul din cursurile mele. Atunci, înţele'geţi, a devenit dificil pentru ca să mă evite, cândă început să se arate încăpăţânată.

— încăpăţânată ca o catârcă ! încuviinţă cu tris-teţe Iurî. Mama ei este !a feî de încăpăţânată. Eusunt un tip foarte agreabil.

Nataşa îşi reţinu râsul sarcastic.

Sunt multe femei încăpăţânate şi nerespectuoase în familia mea, reluă el luând o înghiţiturămare din pahar. Este blestemul meu...

Poate că întro zi voi avea norocul sâ pot

spune la fel, zise Spence zâmbinduî pe deasuprapaharului. Când o voi convinge pe Nataşa să semărite cu mine, ţ



132 ... . . . NORA ROBERŢŞ

La aceste cuvinte, cea în cauza sări că un arc/ignorând zâmbetul ironic şi privirea şireată a ta-tălui ei.

— Deoarece vodca vi se urcă la cap, declarăea, prefer să mă duc să beau ciocolată cu mama !

luri se smulse din fotoliul lui ca să ia sticla şiifăcu lui Spence cu ochiul. — Să lăsăm ciocolata femeilor ! zise el umplând

generos paharele.

# *

A doua zî dimineaţa, Nataşa se trezi foarte de-vreme, cu Freddie în braţe. Se afla în patul ei dincopilărie, si întorcând copul putea vedea părul ne-gru a! surorii sale în patu|, alăturat. Rachel se în-torsese târziu acasă, încântată de conferinţa la care

asistase, plină de viaţă, de întrebări şi de sărutăripentru toată lumea.Nataşa atinse uşor cu buzele părul lui Freddie,

se desprinse încetişor şi cobori din pat. După unduş rapid, cobori în bucătărie.

— Mamă | Este prea devreme să găteşti !Nadia pregătea deja pateuri şi prăjituri.

— Niciodată nu este prea devreme în Ziua Re-cunoştinţei ! Vrei puţină cafea ?

Nataşa îşi. duse mâna Io stomac ; se simţea ciu*.dat şi avea o senzaţie de’greaţă. „Lipsa’ de somn,desigur", se gândi eâ.

— Nu, mulţumesc. Tata şi Spence au rămas până

târziu ?— Tatei îi place prietenul tău. Este un bărbat

plăcut...



ULTIMA LACRIMA ' 133

Nadio întinse o foaie de coca întro forma şi.adăugă : ■ .

— Foarte atrăgător.— Da, recunoscu Nataşa cu prudenţă.— Are o meserie bună, este serios, îşi iubeşte

fiica,— Da.— Atunci, de ce nu te căsătoreşti cu el, cum ţio

.cere ?Nataşa oftă. Se aştepta la asta.— «Există mulţi bărbaţi atrăgători, serioşi şi plă-

cuţi, fhamă. Ar trebui să, mă căsătoresc cu toţi ?

— Nu sunt atât de mulţi cum crezi, zise Nadiazâmbind de, una singură.

Continuă liniştită să întindă aluatul.— îl iubeşti ? reluă ea. în fata tăcerii Natasei, zâmbetul ei se accentua.'— Ah !...

— Mamă, te rog I Nu începe iar ! Spence şi cumine nu ne cunoaştem decât de câteva luni. Suntmulte lucruri pe care nu ie ştie despre mine.

— Atunci, spuneile !

— Nu reuşesc so fac !

Nadia îşi lăsă aluatul şi luă faţa fiicei sale înmâinile presărate cu făină,

— Nu este ca celălalt, Tash.

Nu, dar...

— Să te agăţi de trecut, te îmbolnăveşte pe di-năuntru. Tu ăi o inimă bună, Tash. Acordăi încre-dere. .

/ Nataşa o cuprinse cu braţele pe mama ei şi ostrânse foarte tare.

— Aş vrea so fac. î! iubesc, mamă, şi asta mă



13-5 KORA ROBERTS

sperie. „Şj continuu să sufăr... adăugă ea îrj şoap-ta. Aş vrea să împrumut camioneta tatei.

Nadia no întrebă unde voia să meargă cu ca-mioneta, atât de dimineaţă. Ea ştia.

t Bineînţeles. Pot să te însoţesc.După ceşi sărută mama pe amândoi obrajii;

Nataşa scutură din cap în semn de refuz.

* * •*

Trecuse o oră de ia plecarea ei' când Spence

Ieşi cu greutate din camera iui. Schimbă o privirede simpatie cu bătrânul câine ; Iun fusese foarte ge-neros cu vodca, seara trecută. Pentru invitaţi, ca, şipentru câine. Spence avea impresia că un ciocanpneumatic îşi face de lucru în capul lui. Datorită mi-rosului de cafea, găsi ca un automat drumul sprebucătărie.

Când îi văzu, Nadia începu să râdă şii arătămasa :

—' Luaţi loc ! Beţi I îi spuse ea turnândui cafea.Vă pregătesc micul dejun.

Spencese lăsă să cadă ca un muribund pe unscaun şi luă ceaşca imediat, cu amândouă mâinile.

— Vă mulţumesc. Nu vreau să vă deranjez.

Nadia îşi flutură mâinile .ca săl facă să tacă şi începu să caute întrun dulap. ;

• Ştiu cum arată un bărbat mahmur. Iuri vadat prea multă vodcă i

— Nu, eu am... Dumnezeu să vă binecuvânteze,doamnă Stanislasld, murmură Spence văzând căpune un tub cu aspirine pe masă.



- Nadia, Spuneţi-mi Nadia, acum că v-aţibăiat în casa mea.

- Nu mi s-a mai întâmplat din anii de colegiu.’Şi mă întreb de ce mi se părea un lucru bun |

După ce luă trei tablete de aspirină, reuşi săschiţeze un zâmbet slab.

- Există aici ceva care miroase foarte bine.- O să vă placă pateurile mele ! zise Nadiazâmbind.

Puse nişte cârnaţi ja prăjit într-o tigaie, apoi se întoarse spre Spence,

- L-aţi întâlnit pe Âlex, aseară ?v - Da. Ă fost un motiv în plus pentru a bea încă

un pahar. Aveţi o familie grozavă,. Nadia !Mama Nataşei începu să râdă, încântată, su-,

praveghind inaceiaşi timp tigaia. -- Mă face să mă simt mândră. Şi îmi fac griji.1

Dar-ştiţi asta, aveţi o fiică, 1

*- Da, zise el zâmbind.

- Nataşa este singura care a plecat, Şi îmi facmulte griji pentru ea.- Este foarte puternică !Nadia clătină în tăcere din cap şi începu să'

bată nişte ouă jnţr-un castron. Se opri brusc şi se întoarse spre Spence.

- Sunteţi un om răbdător, Spence?- Cred că da. •»- Ei bine, nu fiţrprsa mult!- Ciudat. într-o zi, Nataşa mi-a spus acelaşi

lucru.■Evident satisfăcută, Nadia puse felii de pâine la

prăjit şi zâmbi.- Nu-i proastă, fata mea,.;

' ULTIMĂ LACRIMA ^



138 NORA ROBERTS

‘în clipa aceea, uşa bucătăriei se deschise larg :intră Alex, cu părul negru răvăşit şi ochii somno-roşi.

— Mamă !' Miroase frtlimos micul dejun I

# %

Cădea prima zăpadă, fulgi mărunţi şi uşori, caredupă ce erau învârtejiţi de vânt, dispăreau înaintechiar de a atinge pământul. Erau oa şi alte lucruri,Na ta şa o ştia, frumoşi şi preţioşi, dar atât de efe-

meri !Stătea în picioare, singură, aplecată sub vântul

rece pe care nui simţea. Lumina era de un cenuşiuciudat, dar nu lugubru, datorită dansului uşor alfulgilor de zăpadă. Tânăra femeie nu adusese flori.No făcuse niciodată. Pe un mormânt atât de mic,

ar fi părut ceva prea trist.Lily. ' > ■ , ■ închizând ochii, Nataşa se lăsă în voia impre-

siei pe care o încerca atunci când o ţinea în bra-ţele ei, acea viaţă nouă şi atât de plăpândă. Copi-laşul ei. Fetiţa ei dragă. Ce frumoşi ochi albaştri !

îşi aminti ea. Ce mânuţe fermecătoare şi minus-

cule !Lily era atât de frumoasă, ca floarea al cărei

nume î| primisă, dar trăise atât de puţin ! Nataşaputea so vadăîn amintirea ei. Mică,' roşie, cu pielea

încreţită, cum io pusese infirmiera pentru primadată în braţe. îşi amintea şi astăzi contactul cu pie-

lea atât de catifelată, mirosul de talc şi de loţiuni;bucuria de aşî legăna copilul până târziu în noapte.'Căldura micuţului trup.



ULTIMA, LACRIMA - 13?

Atât de repede dispărută ! Câteva săptămânifericite, şi apoi,.. „Dar de ce ?" se gândi o datămai mult Nataşa. Trecerea timpului, rugăciunile, nuivor îngădui niciodată să înţeleagă. Să accepte,poate. Dar nu să înţeleagă.

„Te iubesc, Lily. Pentru totdeauna."

Se aplecă pentru aşi apăsa mâinile pe pămân-tul rece. Apoi se ridică şi se îndepărtă prin fulgii dezăpadă oare cădeau încet.

* *• r

Unde se dusese oare ? Spence nu se putea îm-piedica să nu fie îngrijorat. Un instinct îl avertizade ceva, cu atât mai mult cu cât avea convingereacă toţi ceilalţi ştiau exact unde era Nataşa, dar re-fuzau să spună.

Casa era plină deja de zgomot, de râsete, demirosuri delicioase oare anunţau apropierea petre-

cerii. încercă să scape de impresia penibilă că Na-taşa, oriunde ar fi fost, avea nevoie de el. Existauatâtea lucruri pe care ea nu i le spusese ! Cândvăzuse fotografiile, asta devenise limpede : Nataşa în costum alb de balerină, Nataşa fotografiată în zbor întrun salt.

în mod evident, era dansatoare profesionistă,dar nui suflase o vorbă despre asta. De ce oareabandonase dansul ? De ce îi ascunsese aceastăparte importantă din viaţa ei ? Rachel, care ieşeadin bucătărie, îl găsi cu 6 fotografie în mână. Ră-mase tăcută o clipă, oa săl cerceteze, Şi la fel camama ei, a fost mulţumită de ceea ce vedea : era

un bărbat care emana forţă şi bunătate. Sora ei lemerita pe amândouă şi avea nevoie de ele.



— Este o fotografie fra*TH»săi nu>r «fa I vSpence se' întoarse; Roche#«a. ma®înalta decât

sora er. Păru#ei negru1erai ten® scurt şPi încadrafaţa c®o casc . Ochii ei, mai dfegrabă căprui decâtnegri, îi reţinură atenţia.

— Ce vârsfiS?w m > $ o mtrefeă ek '— Şaisprezece ani) credî Pacea parte dinansam-

blul ie balet ăl New Yorkului; Am invidiat întetbdeauna graţia Nataşei. Ea m m a adevărată cat®*strofă I

Rachel zâmbi şi schimbă subiectul.— Eram mai înaltă şi mai slabă decât băieţii

reluă ea„ şi răsturnarrr totul eu' coatele mele. Undeeste Freddie ? ' . •

Mesajul @n®limpede: fără: s-ro spună, Rachel îlfăcea să înţeleagă pe Spence că dacă avea Intre

>bârî., trebuia să Ie pună Nataşei.— Freddie este sas». ca fartj. răspunse eL Urj

măresc parada la televizor.— Nu: o; rate®®®niciodată. A fost terifei#de de^

cepţionat când am devenii; prea mari pentru a neaşez®pe genunchii lui şi a prfeî cu ej deferea1:

De la etaj, ajunseră până la ei? râsete şi ţipeteascuţite de capii. Deodată, Spence auzi motorul ca5mionetei şi privi pe fereastră.

■Mama are nevoie de mine, murmură Reehe! l

şi dispăru.Spence alergă; la uşă. Natcrşa era foarte palidă|

părea foarte obosită, dar zâmbi fa vederea IulSpence: . „ "

— Bună 1

Pentru că avea nevoie de el, î?î strecură braţuldupă mijlocul far şl se strânse lângă eh • *

— E în ordine; Nofaşa t

m ________ . "EOT& RQBEKTŞ



m sm & î l k o e w â «sa

— O®, __ Acum,, ®i se «fi® «n ¡ferate!©M , fandr® %ew&B

îşi ijâdta saaiinjH •••di le m -mâesâm t -fe «şi smm\ şi se

îndepărta. “ ■...Credeam ca «ei dormi până târziu.

— Mu, A trecut pu|i® timp ide oarad mam tre-zii. Unde ®i fast?

— Aveam ¡¡ceva de făcut, a&spumse Mataşa sm - ţându-şi paltoniUl aşi »feifaEul. iiiM s sunt «seiildîţi ?

— Ssadhd! şi mama ta suni ¡în bucătărie. Ultimadată când mam uitat în sa!cm/#fax era fa telefon,

Nataşa zâmbi.— Spunând varfee datei un ei fete f ..— Aşa s.e pare. .Frsdâie este sus <eu tată! iau şi

urmăresc pamda fa tetewizor.— Vrei sâ mia săruţi întrebă atunci K 1ataşa

aângând cu degetul abrazu! lui Spesice.„Se, frământa, îşi spuse el aplecânduse uşer

spre ea. ¡Are un necaz secret şi personal desprecare refuză sămi vorbească". Buzele ei erau recicând i le atinse, dar se încălziră, se îndulciră.

— Îmi faci mult bine» S;pence. — Speram că vei afunge să observi..,O sărută din nou, cu tandreţe

.' Te sirnţi mai bine, Nataşa ,?— Mult .mai .bine. Sunt fericită că.eşti aici. •. Strângând cu putere mâna lui Spence, î! con-

duse sore bucătărie,— Ce ai spune de o ciocolată caldă ? în clipa aceea, uşa. de la intrare se deschise în

spatele for şi Spence văzu chipul 'Mătuşei lurninân

duse.— Mîhail ! exclamă ea.Şi s e ci runcă rn braţele i rateîui ei.



140 NORA ROBERTâ

Mihail avea frumuseţea brună şi atrăgătoarecomună întregii familii. Dar era mai înalt ca toţi şitrebui să se aplece oa so strângă în braţe pe Nataşa. Păru! negru îi cădea creţ pe ceafă. Păi tonuliui era uzat, iar cizmele jupuite. Mâinile lui, caremângâiau părul Nataşei, erau mari şi frumoase.

în câteva secunde, Spence înţelese că Nataşo,dacăşi iubea cu afecţiune toată familia, cu Mihailavea o legătură puternică şi deosebită.

Miai lipsit I murmură ea, strânsă lângă el.Miai lipsit cu adevărat,

— Atunci, de ce nu vii mai des ?El o îndepărtă ca so vadă mai bine. Paloarea

tinerei femei nu păru săl îngrijoreze, dar cum mâi-nile ei erau încă reci, el înţelese că ieşise. Şi el ştiaunde îşi petrecuse dimineaţa. îi spuse ceva în ucrai-neană, dar Nătaşa scutură din cap fără sâî răs-pundă.

— Mihail, aş vrea să ţil prezint pe Spence.

Scoţânduşi paltonul, Mihail se întoarse săl cer-ceteze pe Spence. De data 'aceasta, nu mai eranimic din privirea amicală a lui Alex sau din pri-virea subtil evaluatoare a Rachelei. El îndreptă asu-pra lui o privire intensă şi prelungită care nui lăsănici o îndoială lui Spence : dacă nui va plăcea Iul

Mihail, acesta nu se va jena să io spună. Cunosc muzica dumneavoastră, rosti el încele din urmă. Esţe excelentă.

Spence îi susţinu privirea.

— Şi eu cunosc creaţia dumneavoastră. Am vă-zut ia Nlataşa statuetele sculptate.

Ah !O umbră de zâmbet apăru pe figura lui Mihaiî.’



ULTIMA LACRIMA 141

— Surorii mele iou plăcut întotdeauna basmele,murmură el.

La etaj se auzi un ţipăt ascuţit, urmat de o cas-cadă de râs cristalin. t

— Este Freddie, explică Nataşa. E cu tata, careeste extrem de încântat.

Mihoii îşi vârî degetul mare de la mâna stângăsub centură şil privi1din nou pe Spence.

— Sunteţi văduv, nui aşa ? — Exact.— Şi acum, predaţi la universitate.— Da.

— Mihail ! îl opri Nataşa. Nu face pe fratelemai mare I Sunt mai în vârstă decât tine şi...— Da, dor eu sunt mai voinic !După aceste cuvinte, îşi trecu un braţ în jurul

umerilor surorii sale, cu un zâmbet luminos.Atunci, surioară, ce avem de mâncare ?

*

„Se mănâncă prea mult!" constată Spence maitârziu, în vreme ce familia se aduna în jurul meseimari din salon. Enormul curcan de pe'.tava din mij-

locul feţei albe de masă, nu reprezenta decât înce-putul unei mese pantagruelice. Fidelă obiceiurilorpatriei sale adoptive, N,adia pregătise o masă. ame-ricană tradiţională de Ziua Recunoştinţei,.de la puiumplut cu castane până la plăcintă cu dovleac.

Cu ochii mari de uimire, Freddie gusta din toate,privind uluită sosind un fel de mâncare după altul,

încăperea era plină de larma râsetelor şi feluritelorconversaţii care se încrucişau peste masă. Fetiţa era



NORA ROSEKSm

aşezata într-ur» soaua*-balansoar, inţepe.niţ cu nişteghete. La picioarele ei, ascuns sub faţa de masă,1era întins Soşa, în aşteptarea «net bucăţi mai bune.1 în ceea ce o privea pe Freddie, era cea mai fru-'moaşă zi din viaţa ei.

Aiex şi Rache| discutau aprig despre probleme

de şcoală. Mibaiî interveni să le spună că nu aveaunici unu! dreptate. Şi când au cerut părerea Nataşei;ea se mulţumi să râdă şi să clatine din cap, apoi se întoarse spre Spence şi-i spuse !a ureche ceva care-!făcu să râdă. '

N'adia, cu obrajii îmbujoraţi de plăcere că îşi

vede familia reunită, îşi strecură mână. în cea a Iu!furi când el îşi ridică paharul.- Destul ! zise acesta pe un ton amabil, dar

imperios. în jurul mesei se făcu linişte.

Veţi discuta mai târziu despre cine a lăsat săscape şoarecii albi în laboratorul de biologie. Acum,1

să ridicăm paharele. Mulţumesc pentru mâncareaaceasta bună pe care Nadia şi fetele au pregătit-opentru noi. Mulţumesc prietenilor noştri care suntaici cu noi ca să se bucure de ea. Şi să mulţumim

încă o dată, cum am făcut-o la prima noastră Zi aRecunoştinţei, că suntem liberi.

— Pentru libertate i zise Mihaif ridlcându-şi pa-harul,- Pentru iibertate 1... încuviinţă furi.Ochii fui se întristară o clipă, iar privirea lui

făcu înconjurul mesei.

— Şi pentru familie 1



ULTIMA LACEJMá 143

• CAPITOLUL X

• „Cum era oare posibil ?“ se întreba N ataşa.Cum se putea ca tocmai în momentul când începea

să capete încredere, săşi asculte inima, să i se în-tâmple aşa ceva ? Cum sva putea înfrunta asta încă .o dată ?

' Privi din noii testul de graviditate pe care1ţinea în mână. Dar în adânculinimii, ştia deja. După vi-zita făcută părinţilor ei de Ziua Recunoştinţei, ştia.Nu gripa îi provoca leşinuri şi stări de greaţă, nu

munca exagerată o epuiza în asemenea măsură.Nataşa era însărcinată; Pentru a doua oară în

viaţa ei, aştepta un copil. Şi îi îngheţă sângele învene de o groază nemaipomenită.

Cu toate acestea, îşi luase măsuri de prevedere !Nu moi era o. adolescentă iresponsabilă ca pe vre-

muri.Cum să io spună oare lui Spence ? Cum satreacă a doua oară prin această teribilă încercare,de vreme ce amintirea primei sale sarcini era gra-vată în Nataşa cu fierul roşu ? îşi acoperi faţa cumâinile şi se legănă înainte şi înapoi în patul ei,ca unanimal rănit, sfâşiat de spaimă.

Lily 1O iubise atât de mult î Şi acum, purta înea un alt copil. Refuza‘ să se gândească la asta,.



NORA ROBERTSU 4

dar nu va putea nicicând să nul iubească. Mai cuseama când ştia atât de bine cât de greu îi fusesesă piardă carne din carnea ei ! Pe jumătate ne-bună, Nataşa sări din pat şi începu să măsoarecamera cu paşi mari. Trebuia să plece. Trebuia săreflecteze. Singură. .

îşi luă capul în mâini : trebuia, de asemenea,săi spunâ lui Spence. In consecinţă, îşi îmbrăcăpaltonul şi se hotărî săşi ia maşina ca să se ducăla el. Nu se simţea în stare să meargă, picioarelerefuzau so susţină.

&i

„Este preferabil sămi scot totul din cap", îşispuse ea sunând la uşa casei lui Spence.

— Domnişoară ?Vera părea mai puţin ostilă ca de objcei. Ceea

ce povestise Freddie despre sărbătorirea Zilei Recu-noştinţei contribuise mult la risipirea neîncrederiiei faţă jde Nataşa.

— Aş vrea săl văd pe profesorul Kimball, dacăse poate.

— Intraţi I

Sprâncenele Verei se încruntară când o văzu petânăra femeie mai de aproape. Ea observă că aratăgroaznic şi are o privire de animal hăituit.

— Vă simţiţi bine, domnişoară? Vreţi o ceaşcăde ceai cald ?

— Nu... Nu, mulţumesc.' Nu am prea mult timp.la dispoziţie.

Vera clătină în tăcere din cap.” Cântă la pian, îi spuse ea simplu,



ULTIMA LACRIMA 145

Cramponată de poşeta ei, Nataşa îşi înghiţi la-crimile şi se îndreptă spre salon. î| auzi cântând.Când deschise uşa, îşi aminti de prima ei vizite înacelaşi salon, atunci când venise ca săşi cearăscuze. Cu siguranţă în ziua aceea, văzândul cufetiţa lui pe genunchi, se îndrăgostise de el.

Spence, murmură ea încet când el se opri.El se întoarse, surprins.

Hello ! Nu mă aşteptam Ia o vjzită.

Annîe se ocupă de magazin. Trebuia să tevăd.

Sunt încântat I Vrei puţină cafea ?

Se ridică şi veni spre ea cu zâmbetul pe buze. Nu, mulţumesc. Nu vreau nimic. Trebuie nu-

mai săţi vorbesc. Săţi spun... Nu ştiu cum so fac...Dar vreau să ştii că nam făcuto deliberat ! Namvrut niciodată să te forţez la ceva ! Nici eu însăminu înţeleg.,.

Nataşd îşi frângea mâinile privindul cu ochi!mari, ciudat'de strălucitori. Cuprins de nelinişte,Spence clătină din cap şi se încruntă.

Dacă ceva nu este în ordine, de ce nu mio

spui ?

Dar tocmai asta încerc.

• El o luă de mână şi o conduse spre canapea. Cea mai bună modalitate este adesea cea

mai directă.

Da. Eu...Ea îşi duse o mână la cap ; acesta î se învârtea

tot mai tare.



148 ' , NORA RGSERÎS

Când Nataşa văzu limpede speti*© apărând înochii fui Spewce, total se întunecă în capul ei şl îşipierdu cunoştinţa.

Când îşi reveni din leşin, se afla întinsa ¡pe ca-napea şi Spence era îngenuncheat langa' ea, cu ofigură îngrijorată. ,

Stal liniştită, Nataşa. Nu te mişca. Chem un

doctor. ’— Nu ! ‘Nui nevoie,' mă simt mai bine.

— Nu spune prostii l exclamă el când ea încercăsă se ridice. Ai mâinile îngheţate şi eşti palidă camoartea. Pentru Dumnezeu, Nataşa, de ce nu miatispus că nu te simţi bine ? Teaş fi dus la spital.

Na m nevoie de nici un spital, nici'de doc-tor! ■. .

Se luptă săşi stăpânească hohotele de plânspare ameninţau so copleşească şi se sili să vor

' beascâ. ; ,— Nu sunt bolnavă, Spence. Sunt însărcinată.Paralizat de uimire, o privi o clipă tăcut

—. Cum? Ceai spus ?

Parcă îi izbise cu ceva greu în moalele capului.

Nataşa făcu un gest exasperat. Sunt însărcinată, repetă ea. îmi pare rău,

EI îşi scutură capul şi încercă să se trezéascá.

— Eşti sigură ?

Da.

„Trebuie să mă ţin tare, îşi repetă Nataşa. Esteun qm civilizat, nuq brută egoistă ca Anthony. Nú



ÎÎL1IMA LACRIMA

mă va insute şi nu rpă vat acuza. Trebuie sa vorbesccairo.,."

7“ In dimineaţa asta, am făcut un test, reluă ea ,cu o voce fără inflexiuni. Bănuiam: de câtva timp,'dar..., ~

Spence strânse pumnii privind-a cu intensitate.’

Nu părea înnebunită de furie, cum fusese Angela.’Pă rea distrusă, zdrobită, -

— Bănuiai, şi nu rot-ai spus nimic ?— Votam să fiu sigură. Nu voiam să te tulbur.— înţeleg. înseamnă că aşa eşti acum, N ataşa ?

Tulburată ?— Sunt însărcinată, şi rn-am gândit că este mal

corect să te informez, a:sto-i tot î Acum, voi plecapentru câteva zile. Singură.

— Să pleci ? repetă Spence, în timp ce Nataşase ridica.

Uluit, furios, dar temându-se că încă nu se simtebine, o prinse în braţe.

— O clipă ! Apari în casa mea, mă „informezi“că eşti însărcinată şi acum ma anunţi calmă că velpleca ? Unde ?

■- Nu ştiu. Te rog să mă ierţi, mă exprim greşii'Am nevoie de timp. Am nevoie să plec.

— îţi spun eu de ce ai nevoie : să stai jos şi să

vorbeşti cu.calm despre asta cu mine I— N;u pot I

De data aceasta, Nataşa aproape că strigase.'Supărarea, teama, amintirea, totul ieşeau la supra-3faţă în acelaşi timp şi o izbea ca: un val: puternic.1Vocea ei căpătă o tonalitate isterică pe oare nu şi-o

mar putea controla., — Nu vreau nimic de la tine ! zise ea hohotind.1



NORA ROBERTS

Nam vrut sâ mo îndrăgostesc de tine, nam vrutsă intri în viaţa mea ! Nam vrut săţi port copilul

în pântecul meu !— Asta este limpede ! Limpede precum cristalul!

Faptuî că eşti însărcinată din vina mea, fie că vrei,fie că nu 1Şi acum, vom vorbi despre ceea ce putem

face.— J iam spus că om nevoie de timp.— jiam dat destul timp, Nataşa. Se pare că

destinul intervine încă o dată în viaţa noastră şi vatrebui săi facem faţă.

— Nu pot înfrunta situaţia aceasta încă o dată !Nam so fac ! zise ea hohotind.

— încă o dată ? Despre ce vorbeşti ?— Am avut un copil.,Nataşa se zbătu să scape din mâinile ¡ui Spence

şi îşi acoperi faţa cu palmele. Corpul îi tremura vio-lent. .

— Am avut un copil, repetă ea. Oh, Dumne-

zeule !Uluit, Spence îi puse mâna pe umăr.

— Ai un copil, Nataşa ?

— Am avut I Ea a murit ! '

> Lacrimile, fierbinţi şi devastatoare, îi ţâşneau dinochi ca un izvor nesecat pornit din adâncul fiinţei

ei. Un ocean de tristeţe. — Stai jos, Nataşa. Povesteştemi, te rog !

— Nu pot ! Tu nu înţelegi. Am pierduto ! Copilamea! Nu pot suporta ideea so iau de la capăt.

Tu nu ştii, nu poţi să ştii, cât de chinuitor este !adăugă ea turbată de furie.

— Nu, zise Spence, dar pot să înţeleg. Vreausămi vorbeşti despre asta, ca să pot înţelege...



ULTIMA LACRIMA 140

— Şi ce se va’schimba ?

— Rămâne de .văzut. Dar în starea ta, nu estebine să te agiţi în felul acesta.

— Nu, recunoscu Nataşa ştergânduşi obrajiicu mâna. Niciodată nu este bine să fii răvăşit. îţicer iertare că mă port atât de nepotrivit.

— Nai de ce săţi ceri iertare. Stai jos, mă ducsăţi aduc un ceai cald. Nu lipsesc decât un minut.

Se întoarse chiar mai repede. Dar când reveni,Nataşa plecase... ,

*

Simţea că înnebuneşte. Se ducea în fiecare zila apartamentul Nataşei, apoi la magazin, unde ohărţuia cu întrebări pe biata Annie. Dar ea nu ştianimic. Abia vedea podoabele de Crăciun care um-

pleau treptat străzile sau vitrinele luminate strălu-citor.

Trebui să facă un imens efort, pentru Freddie.O duse săşi aleagă un. pom de Crăciun, îi ascultălista de cereri, mereu mai mare, şi îi expedie scrisoa-rea unui Moş Crăciun imaginar. Cumpără ghirlandeşi îngeri de hârtie pentru decorarea casei.

Fetiţa îi întreba de Nataşa în fiecare zi şi el nu

moi ştia ce săi răspundă. Şi copilul lor? Nu se mai

putea gândi la altceva. Chiar în momentul acela,

Nataşa purta în trupul ei surioara pe care Freddie

şio dorea atât de mult. Numai dacă... Numai de nar

face o prostie, un act disperat,.. Nu, refuza să segândească la asta.



MORA ROBERÍA150

Nataşa avusese un copii J Ifa copil pe oareIpierduse ! Adevărul acesta îî năucea. D a r când ?Cum ? în vreme ce îs mărturisise că îl iubea ; ş t elştia cât de greu o făcuse, încă nu reuşise săi acorde

încrederea ei !

Trebuia so găsească, sau viaţa, ful va fi distru-să ! Şi când o va găsi, va încerca so implore, soconvingă, so ameninţe până când va ceda şi seva întoarce Ia el,

. ■ *❖

Nataşa era postată în. faţa casei Jui. Spence, ne-mişcată sub zăpada care cădea în fulgi mari. Deusâ era agăţat un Moş Crăciun din carton pictatşi ea îşi aminti de vrăjitoarea şi de dovleacul carese aflau acolo în noaptea de Haîioween, în noaptea

aceea, făcuse pentru prima cară dragoste cu Spence.Şi era sigură că în noaptea aceea concepuserăcopilul.

Timp de o clipă, a fost cât pe ce să se răsu-

cească pe călcâie peMru a face cale* întoarsă. Să

se întoarcă acasă la ea cq să se odihnească, să se

schimbe. Dar asta nar fi însemnat decât că se as-cunde din nou. Se ascunsese destul, Adunânduşi

curajul, sună la uşă.

Când Freddie îi deschise, ochii ei se iluminară.

Scoase un ţipăt ascuţit şl se aruncă literalmente în

braţele Nataşei, cu riscul 'so facă să cadă.

— Teaj întors J feam aşteptat tot timpul, pen-tru totdeauna !



ULTIMA LACRIMA m

Nataşa o strânse în' braţe fora o vorba, lega]nânduse încet pe picioare, fată de ce aved ne; 'voie I 'Cum putuse pare să fie atât de proasto? Îşi înfundă faţa în pârul fetiţei.

— Nam plecat de mult timp.— ÂF plecat de zile şi zile 1Avem un brad şl;

ţiam împachetat deja cadoul ; eu lom ales !!AcumJsă nu mai pled niciodată I

— Niciodată, promit, murmură Nataşa punândfetiţa pe picioarele ei şi o urmă înăuntru.

Tocmai făceam prăjituri cu Vera. ,—.Tatăl tău vă ajută ? .

— Nu,* a ieşit. A spus că şe întoarce repede.Oscilând între dezamăgire şi uşurare, Nataşa

intră cu Freddie în bucătărie.— Vera, sa întors Tasb I anunţă Freddie pe un '

ton triumfător'.■— Vad, zise Veto strângând din buzei Vreţi un

ceai,, domnişoară ?— Nu, mulţumesc. Nu vreau să vă deranjez. ..— Eşti gata să plângi ? întrebă Freddie.— Nu.Nataşa reuşi cu greu săşi stăpânească lacri-

mile carei înceţoşau ochii. .— Astai numai pentru că sunt mulţumită căsunt acasă.

/ Când rostea aceste cuvinte, uşa bucătăriei sedeschise. îşi ţinu respiraţia. în picioare în cadruluşii, cu mâna pe clanţă, Spence nu spuse nimic. Oprivea pe Nataşa cu ochii măriţi de uimire şi neîn-credere. Mai avea încă fulgi de zăpadă în păr şipe gulerul paltonului. Parcă vedea o nălucă.'



152 NORA ROBERTS

— Tăticule ! Tash so întors ! O să facă prăji'turi cu noi.

Vera îşi scoose în grabă şorţul. Oricare ar fifost reticenţele pe care lear fi putut nutri faţă deNataşa, expresia oare o văzu pe chipul tinerei fe-mei îi risipi toate îndoielile ; suferea din dragoste,

cu adevărat !— Ne mai trebuie făină, zise ea cu un aer afe-rat Vino, Freddie, ne ducem să căutăm. Puneţipaltonaşul !

— Dar...— Vrei să faci prăjituri, îţi trebuie făină., Vino!

Şi o scoase pe fetiţă din încăpere. .Spence şi

Nataşa râmaseră singuri, tăcuţi. în bucătărie eraatât de cajd încât Nataşa se simţea rău, îşi scoasepaltonul şil puse pe un scaun. Voia să discute cuSpence, nu să leşine la picioarele lui !

— Spence... Mam purtat foarte rău faţă detine. Am venit săţi cer să mă asculţi şi sper că vei

putea să mă ierţi.Cum el o privea fără să spună nimic, îşi plecă

ochii spre mâinile încleştate.

— Am avut răgaz să reflectez şi am înţeles că afost regretabil din partea mea săţi vorbesc desprecopil şi apoi să fug aşa cum am făcuto. Dar eram

atât de răvăşită... ,— Numai o întrebare : mai există copilul ?

Tânăra femeie îl privi mai întâi fără să înţelea-gă, şi apoi, dintro dată, prinse înţelesul întrebări!Iui. '

— Oh, Spence, îţi cer iertare ! îmi pare rău că

ţiam dat de înţeles că aş putea... Nu, mam dussă mă ascund câteva zile la Mihail, astai tot. Naş



ULTIMA LACRIMA Î53

fi putujt face ceea ce crezi, Spence, Bebeluşul acesta...este copilul nostru !

— Ai spus că nul doreai. Că nu voiai să suporţiasta a doua oară. Am crezyt că voi înnebuni tot

întrebândumâ unde eşti, ce puteai face. Erai întroasemenea stare când ai plecat...

— îmi era teamă, recunoscu Notaşa. Şi esteadevărat că nu voiam să fiu însărcinată. Niciodată.Acum trebuie săţi povestesc totul. Pot să stau jos ?

Spence încuviinţă cu un semn din cap şi se dusesă se rezeme de fereastră. Simţea dorinţa nebună săo strpngă în braţe, săi spună că toate astea nu

aveau nici o importanţă. Dar ştia că Nataşa trebuiasă vorbească, aşa că se stăpâni.

— Vino să stai cu mine, te rog.

— Foarte bine, zise'el luând un scaun şi aşezânduse în faţa ei la masa din bucătărie. Teascult.

— J iam spus că lam iubit pe Anţhony. Aveamşaptesprezece ani şi el d fost primul. Până la tine,na mai existat nimeni în viaţa mea.

— be ce ?

— Pentru că nam iubit niciodată pe nimeni înainte de a te întâlni. Dragostea pe oară o simt

pentru tine nu are nimic dea face cu iluzia roman-tică pe care am trăito la şaptesprezece ani. A fosto greşeală ; eram naivă şi oarbă. Când am înţeles

în sfârşit cât de mult mă înşelasem, am fost zdro-

bită. Neam certat şi el ma alungat ca pe un copil

agasant. Câteva săptămâni după aceea, am des

.coperit că eram însărcinată. Pentru mine, a fost oemoţie extraordinară. Am crezut că va fi la fel pen



tru ©t, co va înţelege ca eram uniţi de destin. Amalergat să-î spun...

SpertCe întinse braţele peste mesa şi luă mâneNataşei, fără un cuvânt

- Ceea ce mî-a spus... în sfârşit, nu voia sâaudă de copil. Dar eu am hotărât să-l păstrez. Am;renunţat te dans şi am găsit o slujbă de vânzătoareIntr-un'magazin de jucării. Părinţii met au fost ferimidabrlr F M-qu susţinut. .

- Trebuie să fi fost greu pentru tine.- Da, este adevărat. Dar în acelaşi timp, îri

taină, eram fericită. Simţeam copilul mişcând îf (

mîrie şi îî puneam mameî tot fetei de întrebări. Tata;a construit un leagăn şi mama l-a împodobit cudantelă...

Prea emoţionată, Nataşo îşi simţi pieptul sfâşiatde durere şi se opri.

- l-am pus numele Lily, murmură ea după uri

timp. Era atât de frumoasă I Nu şîtam că se poateiubi până într-atât, O priveam ore întregi dormind?minunându-mâ. Dar mă înţelegi: o aî pe Freddie?,

Pe obrajii Notaşei, lacrimile începură să curgă încet. Spence o strânse de mână.

-*• Ştiu, spuse el încet. Nimic nu se compară ctifaptul de a avea un copil.

- Sau de a-l, pierde. Nu avea decât cinci sapitămânl. Intr-o dimineaţă, m-am trezit foarte surprinsăcă mă lăsase să dorm atât de târziu. Atunci, amluat-o din leagăn în pat, lângă mine... ta început?

n-am înţeles.,. Imi amintesc că am început să urlu?Â venit toată familia. Mama mi-a luat-© din braţe?

m ' - NORA ROBEITS,



Acua, Nataşa se lăsă prada disperării cum nomai făcuse niciodată în faţa nimănui Era scuturatăde hohote de plâns. Spence nu putea spune nimic.Se ridică şi veni so strângă în braţe, foarte tare,ca so liniştească. Ea se agăţă de el ca un nau-fragiat de un colac de salvare. Apoi, încetul cu în-

cetul, hohotele el se potoliră şi această imensă du-rere, împărtăşită în sfârşit, deveni mai suportabilă.

Scotoci în poşetă în căutarea unei batiste casăşi şteargă faţa.

— Doctorul a numit asta „moarte subită", inex-plicabilă. Şi asta era şi mai rău pentru mine, să nu

ştiu de ce ! Mia trebuit mult timp să accept ceeace nu voi putea înţelege niciodată. Fără familia mea,cred că aş fi murit Şi apoi, am venit aici, am în

fiîrifat magazinul,.. Nu voiam să rodi iubesc nicioda-

tă pe cineva 1Niciodată î

Ridică spre Spence ochii ei mari, negri,

— Şl apoi, al a părut iu, şî Freddie.— Avem amândoi nevoie de tine, Nataşa î

— Da. Şi eu om nevoie de,voi ! Dar înţelegemăE

Spence : când am oflot că sunt din nou însărcinată,

om crezut că înnebunesc ! îţi spun. aş muri dacă ar

trebui să trec pentru a doua oară printro asemenea

încercare 1 Mă tem atât de mult să iubesc acest

copil pe care îi port, Şî cu toate acestea, adăugă

Nataşa în şoaptă, îi iubesc deja...

— Ascu!tâmă ! zise Spence luând faţa tinerel

femei în mâini. Ştiu că no vei uita niciodată pe

micuţa Lify, că o vei plânge mereu. Şi eu de ase-menea, acum.. Dor astăzi, porţi rin tine un alt copil,’

ULTIMA iA CRIMA , ' I3S



NORA ROBERTS

Vreau să ştii câ vom duce împreuna această sar-cină până la capăt !

— Mie teamă !

— Ei bine, ne vom teme împreună ! Şi voi flcu tine când copilul acesta va veni pe lume. Şi când

el va avea cinci ani şi se va urca pentru primo oarăpe o bicicleta, ne vom teme din nou pentru ei, îm-preună !

— Când îmi vorbeşti astfel, aproape că dorescsă te cred.,

— Trebuie să mă crezi, pentru că este o promi-

siune ! ~— Te iubesc, murmură N ataşa punânduşi capul

pe pieptul lui Spence. Strângemă în braţe.

' — Cu o condiţie, zise el ştergând cu vârful de-

getului o ultimă lacrimă de pe obrazul ei. Vreau;

so anunţ pe Freddie că va avea în curând o suri-

oară sau un frăţior. După părerea mea, va fi pen-

tru ea un cadou foarte frumos de Crăciun 1

— Da. Vreau să io spunem împreună S

— Foarte bine. îţi dau cinci zile.

— Poftim ? ' ' ' ” ^

— îţi dau cinci zile ca săţi găseşti o rochie demireasă, săţi anunţi familia şi şă organizezi totul

cum îţi place. Dar în dimineaţa de Crăciun, vreau

să mă trezesc alături de/SOţia mea 1

— Dar...

— Nici un „dor". Te iubesc, Nataşa. Eşti cel mai

frumos lucru care mi sa întâmplat după Freddie.Nu mai vreau să te* pierd. Vom avea un copil ! >



ULTIMA LÁGRIMA •157

Privindo în ochi, puse tandru o mâna posesivăpe pântecul tinerei femei.

— Un copil pe carel doresc ! Un copil pe oareliubesc deja ! ,

Intruri elan de dragoste şi de recunoştinţă, Nataşa îşi puse braţele pe gâtul lui Spence. /

— Numi va fi teamă dacă eşti cu mine. Te iu-besc atât de mult, Spence.

Fără să răspundă, el se aplecă spre ea pentruun lung, foarte lung sărut.

. - SFÂRŞIT -

273707244-nora-roberts-ultima-lacrima.pdf

Documents