31971R1408

5.7.1971 JURNALUL OFICIAL AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE L 149/2

REGULAMENTUL (CEE) NR. 1408/71 AL CONSILIULUI

din 14 iunie 1971

privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestoracare se deplasează în cadrul Comunității

Cuprins

TITLUL I: DISPOZIȚII GENERALE (articolele 1 - 12) ………………………………………………………… 28

TITLUL II: STABILIREA LEGISLAȚIEI APLICABILE (articolele 13 - 17) ……………………………………… 32

TITLUL III: DISPOZIȚII SPECIALE REFERITOARE LA DIFERITELE CATEGORII DE PRESTAȚII …………… 35

Capitolul 1: Boala și maternitatea

Secțiunea 1: Dispoziții comune (articolul 18) ………………………………… 35

Secțiunea 2: Lucrătorii și membrii familiilor lor (articolele 19 - 24) ………… 35

Secțiunea 3: Șomerii și membrii familiilor lor (articolul 25)…………………… 36

Secțiunea 4: Solicitanții de pensii sau de indemnizații și membrii familiilor lor(articolul 26) ……………………………………………………… 37

Secțiunea 5: Titularii pensiilor sau indemnizațiilor și membrii familiilor lor(articolele 27 - 34) ………………………………………………… 37

Secțiunea 6: Dispoziții diverse (articolul 35) …………………………………… 39

Secțiunea 7: Rambursarea între instituții (articolul 36)………………………… 39

Capitolul 2: Invaliditatea

Secțiunea 1: Lucrătorii supuși exclusiv legislațiilor conform cărora valoareaprestațiilor de invaliditate nu depinde de durata perioadelor de asi-gurare (articolele 37 - 39) ………………………………………… 39

Secțiunea 2: Lucrătorii care se supun fie exclusiv legislațiilor în conformitate cucare valoarea prestației de invaliditate depinde de durata perioade-lor de asigurare, fie legislațiilor de acest tip și de tipul la care se facereferire în secțiunea 1 (articolul 40) ……………………………… 40

Secțiunea 3: Agravarea invalidității (articolul 41) ……………………………… 40

Secțiunea 4: Reluarea furnizării prestațiilor după suspendarea sau retragerea lor.Transformarea prestațiilor de invaliditate în prestații pentru limităde vârstă (articolele 42 și 43)……………………………………… 41

Capitolul 3: Limita de vârstă și decesul (pensii) (articolele 44 - 51)………………………… 42

Capitolul 4: Accidentele de muncă și bolile profesionale

Secțiunea 1: Dreptul la prestații (articolele 52 - 59) …………………………… 45

Secțiunea 2: Agravarea unei boli profesionale pentru care s-a acordat prestația(articolul 60) ……………………………………………………… 47

Secțiunea 3: Dispoziții diverse (articolele 61 și 62) …………………………… 48

Secțiunea 4: Rambursări între instituții (articolul 63) ………………………… 48

Capitolul 5: Ajutoarele de deces (articolele 64 - 66) ………………………………………… 48

Capitolul 6: Șomajul

Secțiunea 1: Dispoziții comune (articolele 67 și 68)…………………………… 49

Secțiunea 2: Șomeri care se deplasează într-un alt stat membru decât statulcompetent (articolele 69 și 70) …………………………………… 50

Secțiunea 3: Șomeri care, în perioada ultimului loc de muncă, rezidau într-un altstat membru decât statul competent (articolul 71) ……………… 50

26 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 05/vol. 1

Capitolul 7: Prestații și alocații familiale pentru lucrători și șomeri

Secțiunea 1: Dispoziții comune (articolul 72) ………………………………… 51

Secțiunea 2: Lucrătorii și șomerii ai căror membri de familie își au reședințaîntr-un alt stat membru decât statul competent (arti-colele 73 -76) ……………………………………………………… 51

Capitolul 8: Prestații pentru copiii aflați în întreținerea titularilor unor pensii sauindemnizații și pentru orfani (articolele 77 - 79) ……………………………… 52

TITLUL IV: COMISIA ADMINISTRATIVĂ PENTRU SECURITATEA SOCIALĂ A LUCRĂTORILORMIGRANȚI (articolele 80 și 81) …………………………………………………………………… 54

TITLUL V: COMITETUL CONSULTATIV PENTRU SECURITATEA SOCIALĂ A LUCRĂTORILOR MIGRANȚI(articolele 82 și 83) ………………………………………………………………………………… 55

TITLUL VI: DISPOZIȚII DIVERSE (articolele 84 - 93) ………………………………………………………… 56

TITLUL VII: DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE (articolele 94 - 99)………………………………………… 57

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității EconomiceEuropene și, în special, articolele 2, 7 și 51 ale acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei, elaborată după consultareaComisiei administrative pentru securitatea socială a lucrătorilormigranți (1),

având în vedere avizele Adunării Parlamentare (2),

având în vedere avizele Comitetului Economic și Social (3),

întrucât o revizuire generală a Regulamentului nr. 3 alConsiliului (4) privind securitatea socială a lucrătorilor migranțidevine din ce în ce mai necesară, atât pe baza experienței practicea aplicării sale începând din 1959, cât și ca rezultat al modifică-rilor aduse legislațiilor naționale;

întrucât normele de coordonare stabilite pot fi, în întregul lor,dezvoltate, îmbunătățite și, într-o oarecare măsură, simplificate înacelași timp, ținând seama de diferențele considerabile existenteîntre legislațiile naționale privind securitatea socială;

întrucât este adecvat în acest moment să se reunească într-unsingur instrument legislativ toate dispozițiile de fond adoptatepentru aplicarea articolului 51 din tratat în beneficiul lucrători-lor, inclusiv al lucrătorilor frontalieri, al lucrătorilor sezonieri și alnavigatorilor;

întrucât, date fiind diferențele considerabile existente între legis-lațiile naționale în privința persoanelor cărora li se aplică, este pre-ferabil să se stabilească principiul potrivit căruia regulamentul seaplică tuturor resortisanților statelor membre asigurați în cadrulregimurilor de securitate socială organizate în beneficiul lucrăto-rilor salariați;

întrucât normele de coordonare a legislațiilor naționale îndomeniul securității sociale se încadrează în libera circulație alucrătorilor care sunt resortisanți ai statelor membre și trebuie, înacest scop, să contribuie la îmbunătățirea standardului lor de viațăși a condițiilor de încadrare în muncă, garantând în interiorulComunității, pe de o parte, tuturor resortisanților statelor membreegalitatea de tratament în privința diferitelor legislații naționale și,pe de altă parte, lucrătorilor și membrilor familiilor acestora bene-ficiul prestațiilor de securitate socială, indiferent de locul lor deîncadrare în muncă sau de reședință;

întrucât aceste obiective trebuie atinse, în special prin cumulareatuturor perioadelor luate în considerare în cadrul diferitelor legis-lații naționale în scopul dobândirii și menținerii dreptului laprestații și al calculării acestora, precum și prin acordarea deprestații diferitelor categorii de persoane cuprinse în regulament,indiferent de locul lor de reședință în interiorul Comunității;

întrucât normele de coordonare adoptate pentru aplicareaarticolului 51 din tratat trebuie să asigure lucrătorilor care sedeplasează în interiorul Comunității drepturile și avantajele lordobândite, fără ca acestea să ducă la cumularea nejustificată aprestațiilor;

întrucât, în acest scop, în ceea ce privește prestațiile pentru inva-liditate, limită de vârstă și deces (pensii), persoanele în cauzătrebuie să poată beneficia de toate prestațiile dobândite în diferi-tele state membre în limita - necesară pentru a evita cumulările

(1) JO 194, 28.10.1966, p. 3333/66 și JO C 95, 21.9.1968, p. 18.(2) JO C 10, 14.2.1968, p. 30 și JO C 135, 14.12.1968, p. 4.(3) JO 64, 5.4.1967, p. 1009/67 și JO C 21, 20.2.1969, p. 18.(4) JO 30, 16.12.1958, p. 561/58.

05/vol. 1 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 27

nejustificate, care rezultă în special din suprapunerea perioadelorde asigurare și a perioadelor asimilate - celei mai ridicate valori aprestațiilor pe care unul din aceste state le-ar datora unui lucrătorcare și-a încheiat cariera în acest stat;

întrucât, pentru a permite mobilitatea forței de muncă în condițiimai bune, este de acum înainte necesar să se asigure o coordo-nare mai strânsă între regimurile de asigurări de șomaj șiprogramele de asigurare și de asistență pentru șomaj din toatestatele membre; întrucât, în acest spirit, pentru a se facilita căuta-rea unui loc de muncă în diferitele state membre, este adecvat, înspecial, să se acorde lucrătorului șomer, pentru o perioadă limi-tată, ajutorul de șomaj prevăzut de legislația statului membru suba cărei incidență s-a aflat ultima dată;

întrucât este de dorit să se îmbunătățească sistemul aplicabil înmaterie de prestații familiale în cadrul Regulamentului nr. 3, încazul familiilor destrămate, atât în privința categoriilor depersoane care au dreptul la aceste prestații, cât și în privința meca-nismelor de atribuire a lor;

întrucât, luând în considerare problemele legate de șomaj, esteadecvat să se generalizeze dreptul la prestații familiale pentrumembrii de familie ai șomerilor care își au reședința într-un altstat membru decât cel care răspunde de plata ajutorului de șomaj;

întrucât, în plus, este necesară eliminarea restricțiilor actuale pri-vind acordarea de prestații familiale și întrucât, pentru asigurarea

plății prestațiilor pentru întreținerea membrilor familiilor sepa-rate, fără a lua în considerare acele prestații care au înmaremăsurădrept scop încurajarea creșterii populației, ar fi de preferat să sestabilească norme comune pentru toate statele membre și trebuiecontinuate eforturile în această direcție, dar, date fiind diferențelemari dintre legislațiile naționale, este necesar să se adopte soluțiiadaptate acestei situații: plata prestațiilor familiale din țara deîncadrare în muncă pentru cinci țări și plata alocațiilor familialedin țara de reședință a membrilor de familie, în cazul în care țarade încadrare în muncă este Franța;

întrucât, prin analogie cu soluțiile reținute în cadrul Regulamen-tului (CEE) 1621/68 (1) al Consiliului din 15 octombrie 1968 pri-vind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității, este dedorit să asocieze, în cadrul unui comitet consultativ, reprezentanțiai lucrătorilor și angajatorilor pentru a examina problemele decare se ocupă Comisia administrativă;

întrucât prezentul regulament poate înlocui dispozițiile prevăzutela articolul 69 alineatul (4) din Tratatul de instituire a ComunitățiiEuropene a Cărbunelui și Oțelului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Definiții

În sensul aplicării prezentului regulament:

(a) termenul „lucrător” desemnează orice persoană:

(i) care este asigurată în temeiul unei asigurări obligatoriisau facultative continue împotriva unuia sau mai mul-tor riscuri acoperite de ramurile unui regim de securitatesocială, care se aplică lucrătorilor salariați, sub rezervarestricțiilor menționate în anexa V;

(ii) care este asigurată obligatoriu împotriva unuia sau maimultora dintre riscurile corespunzătoare ramurilorcărora li se aplică prezentul regulament, în cadrul unuiregim de securitate socială care se aplică tuturorrezidenților sau întregii populații active profesional:

— dacă modurile de gestionare sau de finanțare a aces-tui regim permit identificarea ca lucrător salariat sau

— în absența unor astfel de criterii, atunci când este asi-gurată în cadrul unei asigurări obligatorii sau facul-tative continue împotriva unui alt risc prevăzut înanexa V în cadrul unui regim organizat pentrulucrătorii salariați;

(iii) care este asigurată în mod voluntar împotriva unuia saumai multor riscuri corespunzătoare ramurilor cărora lise aplică prezentul regulament, în cadrul unui regim desecuritate socială al unui stat membru pentru lucrătoriisalariați sau pentru toții rezidenții sau pentru anumitecategorii de rezidenți, dacă această persoană a fost ante-rior asigurată obligatoriu împotriva acelorași riscuri, încadrul unui regim pentru lucrătorii salariați din acelașistat membru;

(b) „lucrător frontalier” reprezintă orice lucrător încadrat înmuncă pe teritoriul unui stat membru și avându-și reședințape teritoriul unui alt stat membru în care se întoarce, înprincipiu, zilnic sau cel puțin o dată pe săptămână; cu toateacestea, un lucrător frontalier care este detașat de întreprin-derea de care aparține în mod normal, pe teritoriul aceluiașistat membru sau al unui alt stat membru, își păstrează

(1) JO 259, 19.10.1968, p. 2.

28 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 05/vol. 1

calitatea de lucrător frontalier pentru o perioadă care nudepășește patru luni, chiar dacă, în cursul acestei detașări,acesta nu se poate întoarce zilnic sau cel puțin o dată pe săp-tămână la locul său de reședință;

(c) „lucrător sezonier” reprezintă orice lucrător care se depla-sează pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care îșiare reședința, pentru a desfășura acolo o activitate cu carac-ter sezonier pentru o întreprindere sau un angajator din acelstat, o activitate cu caracter sezonier a cărei durată nu poatedepăși în nici un caz opt luni, dacă acesta are drept de șederepe teritoriul statului respectiv pe durata activității sale; prinactivitate cu caracter sezonier trebuie să se înțeleagă o acti-vitate care depinde de succesiunea anotimpurilor și se repetăîn mod automat în fiecare an;

(d) „refugiat” are sensul care i se atribuie în articolul 1 din Con-venția privind statutul refugiaților, semnată la Geneva la28 iulie 1951;

(e) „apatrid” are sensul care i se atribuie în articolul 1 din Con-venția privind statutul apatrizilor, semnată la New York la28 septembrie 1954;

(f) „membru de familie” reprezintă orice persoană definită saurecunoscută ca membru de familie sau desemnată ca mem-bru al gospodăriei de legislația în temeiul căreia se acordăprestațiile sau, în cazurile prevăzute la articolul 22 alinea-tul (1) litera (a) și articolul 39, de legislația statului membrupe al cărei teritoriu își are reședința persoana respectivă; cutoate acestea, în cazurile în care legislațiile menționate con-sideră ca membru al familiei sau membru al unei gospodăriinumai o persoană care locuiește sub același acoperiș cu lucră-torul, această condiție se consideră îndeplinită dacă persoanarespectivă se află în principal în întreținerea lucrătoruluimenționat;

(g) „urmaș” reprezintă orice persoană definită sau recunoscută caurmaș de legislația în temeiul căreia se acordă prestațiile; cutoate acestea, în cazul în care legislația menționată considerăca urmaș numai o persoană care locuia sub același acoperișcu lucrătorul defunct, această condiție se consideră îndepli-nită dacă persoana în cauză se afla în principal în întreține-rea lucrătorului defunct;

(h) „reședință” reprezintă reședința obișnuită;

(i) „ședere” reprezintă reședința temporară;

(j) „legislație” reprezintă, pentru fiecare stat membru, toateactele cu putere de lege, precum și toate celelalte măsuri deaplicare, existente sau viitoare, din fiecare stat membru,legate de ramurile și regimurile de securitate socială prevă-zute la articolul 4 alineatele (1) și (2);

Acest termen exclude dispozițiile convențiilor existente sauviitoare dintre partenerii sociali, indiferent dacă ele au făcutsau nu obiectul unei decizii a autorităților prin care ele devinobligatorii sau domeniul lor este extins. Cu toate acestea, încazurile în care astfel de convenții între partenerii sociali ser-vesc la punerea în aplicare a unei obligații de asigurare carerezultă din actele cu putere de lege prevăzute în paragrafulanterior, această restricție poate fi ridicată oricând printr-odeclarație a statului membru respectiv, menționând regimu-rile de acest tip cărora li se aplică prezentul regulament.Această declarație este notificată și publicată în conformitatecu dispozițiile articolului 96. Dispozițiile paragrafului ante-rior nu pot avea ca efect excluderea din domeniul de aplicarea prezentului regulament a regimurilor cărora li s-a aplicatRegulamentul nr. 3;

(k) „convenție de securitate socială” reprezintă orice instrumentbilateral sau multilateral care leagă sau va lega două sau maimulte state membre, precum și orice instrument multilateralcare leagă sau va lega cel puțin două state membre și unul saumai multe alte state în domeniul securității sociale, pentrutoate sau pentru o parte din ramurile și regimurile prevăzutela articolul 4 alineatele (1) și (2), precum și acordurile de oricefel încheiate în cadrul instrumentelor menționate;

(l) „autoritate competentă” reprezintă, pentru fiecare stat mem-bru, ministrul, miniștrii sau o altă autoritate corespunzătoarede care aparțin regimurile de securitate socială pe întregulteritoriu sau în oricare parte a teritoriului statului respectiv;

(m) „Comisia administrativă” reprezintă comisia prevăzută laarticolul 80;

(n) „instituție” reprezintă, pentru fiecare stat membru,organismul sau autoritatea însărcinată cu aplicarea întregiilegislații sau a unei părți a acesteia;

(o) „instituție competentă” reprezintă:

(i) instituția la care este afiliată persoana respectivă înmomentul solicitării prestației sau

(ii) instituția de la care persoana respectivă are dreptul sauar avea dreptul să primească prestații dacă aceasta sau unmembru sau membri ai familiei sale ar avea reședința peteritoriul statului membru în care este situată instituțiasau

(iii) instituția desemnată de autoritatea competentă a statu-lui membru respectiv sau

(iv) în cazul unui regim referitor la obligațiile unui angajatorîn privința prestațiilor prevăzute la articolul 4 alinea-tul (1), fie angajatorul, fie asigurătorul implicat sau, înlipsa acestora, un organism sau o autoritate desemnatăde autoritatea competentă din statul membru respectiv;

05/vol. 1 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 29

(p) „instituția de la locul de reședință” și „instituția de la locul deședere” reprezintă instituția care este competentă pentruacordarea prestațiilor la locul de reședință al persoanei încauză și, respectiv, instituția care are competența de a acordaprestațiile la locul de ședere al persoanei în cauză, în temeiullegislației aplicate de instituția respectivă sau, dacă nu existăo asemenea instituție, instituția desemnată de autoritateacompetentă din statul membru respectiv;

(q) „stat competent” reprezintă statul membru pe al cărui terito-riu este situată instituția competentă;

(r) „perioade de asigurare” reprezintă perioadele de cotizare saude încadrare în muncă, astfel cum sunt definite sau recunos-cute ca perioade de asigurare de legislația în temeiul căreia aufost realizate sau au fost considerate realizate, precum și toateperioadele asimilate, în măsura în care acestea sunt recunos-cute de legislația menționată ca echivalente cu perioadele deasigurare;

(s) „perioade de încadrare în muncă” reprezintă perioadele defi-nite sau recunoscute ca atare de legislația în temeiul căreia aufost realizate, precum și toate perioadele asimilate, în măsuraîn care acestea sunt recunoscute de legislația menționată caechivalente cu perioadele de încadrare în muncă;

(t) „prestații”, „pensii” și „indemnizații” reprezintă toateprestațiile în natură și în numerar, inclusiv toate elementeleacestora plătibile din fonduri publice, creșteri de revalorizaresau alocații suplimentare, sub rezerva dispozițiilor de latitlul III, precum și prestațiile în sumă forfetară care pot fisubstituite pensiilor și indemnizațiilor și plățile efectuate prinrambursarea cotizațiilor;

(u) (i) „prestații familiale” reprezintă toate prestațiile în naturăsau în numerar destinate acoperirii cheltuielilor familiale,în cadrul legislației prevăzute la articolul 4 alineatul (1)litera (h), cu excepția alocațiilor speciale de naștere men-ționate în anexa I;

(ii) „alocații familiale” reprezintă prestațiile periodice înnumerar acordate exclusiv prin raportare la numărul și,după caz, vârsta membrilor de familie;

(v) „ajutoare de înmormântare” reprezintă orice sumă plătită osingură dată în cazul unui deces, excluzând prestațiile însumă forfetară la care se face referire la litera (t).

Articolul 2

Domeniul de aplicare personal

(1) Prezentul regulament se aplică lucrătorilor care fac sau aufăcut obiectul legislației unuia sau mai multor state membre șicare sunt resortisanți ai unui stat membru sau care sunt apatrizisau refugiați, avându-și reședința pe teritoriul unuia dintre statelemembre, precum și membrilor de familie și urmașilor acestora.

(2) De asemenea, prezentul regulament se aplică urmașilor lucră-torilor care au făcut obiectul legislației din unul sau mai multestate membre, indiferent de cetățenia acestor lucrători, în cazul încare urmașii lor sunt resortisanți ai unuia dintre statele membresau apatrizi sau refugiați avându-și reședința pe teritoriul unuiadintre statele membre.

(3) Prezentul regulament se aplică funcționarilor și personaluluicare, în conformitate cu legislația aplicabilă, le este asimilat, înmăsura în care aceștia fac sau au făcut obiectul legislației unui statmembru în care se aplică prezentul regulament.

Articolul 3

Egalitatea de tratament

(1) Persoanele cu reședința pe teritoriul unuia dintre statelemembre, cărora li se aplică dispozițiile prezentului regulament, sesupun acelorași obligații și beneficiază de legislația oricărui statmembru în aceleași condiții ca și resortisanții acelui stat, subrezerva dispozițiilor speciale ale prezentului regulament.

(2) Dispozițiile alineatului (1) se aplică dreptului de a alegemembrii organelor instituțiilor de securitate socială sau de a par-ticipa la desemnarea lor, dar nu aduc atingere dispozițiilor legis-lației statelor membre privind eligibilitatea sau modurile dedesemnare a persoanelor în cauză în aceste organe.

(3) Cu excepția cazului în care se prevede altfel în anexa II,dispozițiile convențiilor de securitate socială care rămân aplica-bile în temeiul articolului 7 alineatul (2) litera (c), precum și celeale convențiilor încheiate în temeiul articolului 8 alineatul (1), seaplică tuturor persoanelor cărora li se aplică prezentul regula-ment.

Articolul 4

Domeniul de aplicare material

(1) Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoarela ramurile de securitate socială care se referă la:

(a) prestații de boală și de maternitate;

(b) prestații de invaliditate, inclusiv cele destinate menținerii sauîmbunătățirii capacității de obținere a unor venituri;

(c) prestații pentru limită de vârstă;

(d) prestații de urmaș;

(e) prestații pentru accidente de muncă și boli profesionale;

(f) ajutoare de înmormântare;

(g) ajutoare de șomaj;

(h) prestații familiale.

30 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 05/vol. 1

(2) Prezentul regulament se aplică tuturor regimurilor de securi-tate socială generale și speciale, de tip contributiv sau necontribu-tiv, precum și regimurilor referitoare la obligațiile unui angajatorsau armator în ceea ce privește prestațiile prevăzute la alinea-tul (1).

(3) Dispozițiile titlului III din prezentul regulament nu aduc atin-gere, cu toate acestea, dispozițiilor legislației statelor membre pri-vind obligațiile unui armator.

(4) Prezentul regulament nu se aplică nici asistenței sociale șimedicale, nici regimurilor de prestații pentru victimele sau con-secințele războiului sau regimurilor speciale pentru funcționariipublici și persoanele asimilate acestora.

Articolul 5

Declarațiile statelor membre privind domeniul de aplicare alprezentului regulament

Statele membre menționează legislațiile și regimurile prevăzute laarticolul 4 alineatele (1) și (2), prestațiile minime prevăzute laarticolul 50, precum și prestațiile prevăzute la articolele 77 și 78,în declarații care sunt notificate și publicate în conformitate cuarticolul 96.

Articolul 6

Convențiile de securitate socială înlocuite de prezentul regulament

Sub rezerva dispozițiilor articolelor 7, 8 și 46 alineatul (4),prezentul regulament înlocuiește, în cadrul domeniului de aplicarepersonal și al domeniului de aplicare material, dispozițiile oricăreiconvenții de securitate socială care creează obligații:

(a) fie în mod exclusiv pentru două sau mai multe state membre;

(b) fie cel puțin pentru două state membre și unul sau mai multealte state, dacă soluționarea cazurilor respective nu implicănici o instituție din unul dintre statele acestea din urmă.

Articolul 7

Dispoziții internaționale cărora prezentul regulament nu le aduceatingere

(1) Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor rezultatedin:

(a) orice convenție adoptată de Conferința Internațională a Mun-cii care, după ratificarea de către unul sau mai multe statemembre, a intrat în vigoare;

(b) acordurile europene interimare privind securitatea socialăîncheiate la 11 decembrie 1953 între statele membre ale Con-siliului Europei.

(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 6, continuă să seaplice:

(a) Acordul din 27 iulie 1950 privind securitatea socială pentrumarinarii de pe Rin, revizuit la 13 februarie 1961;

(b) Convenția europeană din 9 iulie 1956 privind securitateasocială a lucrătorilor din transportul internațional;

(c) convențiile de securitate socială menționate în anexa II.

Articolul 8

Încheierea de convenții între statele membre

(1) În cazul în care acest lucru este necesar, două sau mai multestate membre pot încheia convenții întemeiate pe principiile și pespiritul prezentului regulament.

(2) Fiecare stat membru notifică, în conformitate cu articolul 96alineatul (1), orice convenție încheiată cu un alt stat membru întemeiul alineatului (1).

Articolul 9

Admiterea la asigurarea voluntară sau facultativă continuă

(1) Dispozițiile legislației unui stat membru care condiționeazăadmiterea la asigurarea voluntară sau facultativă continuă de reșe-dința pe teritoriul acelui stat nu sunt opozabile lucrătorilor cărorali se aplică prezentul regulament și care își au reședința peteritoriul unui alt stat membru, cu condiția ca, la o dată oarecaredin activitatea lor trecută de muncă, ei să se fi aflat sub incidențalegislației din primul stat.

(2) În cazul în care legislația unui stat membru condiționeazăadmiterea la asigurarea voluntară sau facultativă continuă de rea-lizarea perioadelor de asigurare, perioadele de asigurare realizateîn temeiul legislației oricărui alt stat membru sunt luate în consi-derare, în măsura necesară, ca și când ar fi fost vorba despre peri-oade de asigurare realizate în temeiul legislației din primul stat.

Articolul 10

Renunțarea la clauzele de reședință. Efectul asigurării obligatoriiasupra rambursării cotizațiilor

(1) Cu excepția cazurilor în care prezentul regulament prevedealtfel, prestațiile în numerar pentru invaliditate, limită de vârstăsau cele de urmaș, indemnizațiile pentru accidente de muncă sauboli profesionale și ajutoarele de deces dobândite în conformitatecu legislația unuia sau mai multor state nu pot face obiectul niciunei reduceri, modificări, suspendări, retrageri sau confiscări, datfiind faptul că beneficiarul își are reședința pe teritoriul unui altstat membru decât cel în care este situată instituția responsabilăpentru plată.

05/vol. 1 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 31

Paragraful anterior se aplică și prestațiilor în sumă forfetară acor-date în cazul recăsătoririi soțului supraviețuitor care avea dreptulla o pensie sau indemnizație de urmaș.

(2) În cazul în care legislația unui stat membru condiționeazărambursarea contribuțiilor de faptul ca persoana respectivă să fiîncetat să mai fie supusă asigurării obligatorii, această condiție nueste considerată satisfăcută atât timp cât persoana în cauză estesupusă asigurării obligatorii ca lucrător, în temeiul legislației unuialt stat membru.

Articolul 11

Reevaluarea prestațiilor

Regulile de reevaluare prevăzute de legislația unui stat membru seaplică prestațiilor datorate în conformitate cu respectiva legislație,ținând seama de dispozițiile prezentului regulament.

Articolul 12

Evitarea cumulului de prestații

(1) Prezentul regulament nu poate nici să confere, nici să men-țină dreptul de a beneficia de mai multe prestații de același fel pen-

tru una și aceeași perioadă de asigurare obligatorie. Cu toateacestea, această dispoziție nu se aplică prestațiilor de invaliditate,pentru limită de vârstă, de deces (pensii) sau de boli profesionalecare sunt acordate de instituțiile din două sau mai multe statemembre, în conformitate cu articolul 41, articolul 43 alineatele(2) și (3), articolele 46, 50 și 51 sau cu articolul 60 alineatul (1)litera (b).

(2) Clauzele de reducere, suspendare sau retragere a unei prestațiiprevăzute de legislația unui stat membru în caz de cumul cu alteprestații de securitate socială sau cu alte venituri sunt opozabilebeneficiarului, chiar dacă dreptul la aceste prestații a fost dobân-dit în temeiul legislației unui alt stat membru sau dacă acest venita fost realizat pe teritoriul unui alt stat membru. Cu toate acestea,această dispoziție nu se aplică atunci când persoana în cauzăbeneficiază de prestații de același tip pentru invaliditate, limită devârstă, deces (pensii) sau boli profesionale care sunt acordate deinstituții din două sau mai multe state membre, în conformitatecu dispozițiile articolelor 46, 50 și 51 sau ale articolului 60 ali-neatul (1) litera (b).

(3) Clauzele de reducere, suspendare sau retragere a unei prestațiiprevăzute de legislația unui stat membru în cazul în care benefi-ciarul prestațiilor de invaliditate sau al prestațiilor anticipate pen-tru limită de vârstă, care desfășoară o activitate profesională, îisunt opozabile, chiar dacă acesta își desfășoară activitatea peteritoriul unui alt stat membru.

(4) În cazul în care instituția din Țările de Jos este obligată, întemeiul articolului 57 alineatul (3) litera (c) sau articolului 60 ali-neatul (2) litera (a), să contribuie și la costul unei prestații pentruboli profesionale acordate în temeiul legislației dintr-un alt statmembru, o pensie de invaliditate datorată în temeiul legislației dinȚările de Jos se reduce cu suma datorată instituției din celălalt statmembru care este responsabilă pentru acordarea prestațiilor pen-tru boli profesionale.

TITLUL II

STABILIREA LEGISLAȚIEI APLICABILE

Articolul 13

Reguli generale

(1) Un lucrător căruia i se aplică prezentul regulament este supusnumai legislației dintr-un singur stat membru. Această legislațieeste stabilită în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu.

(2) Sub rezerva dispozițiilor articolelor 14 – 17:

(a) un lucrător încadrat în muncă pe teritoriul unui stat membrueste supus legislației acelui stat, chiar dacă acesta își are reșe-dința pe teritoriul unui alt stat membru sau dacă sediul sau

locul de desfășurare a activității întreprinderii sau angajatoru-lui este situat pe teritoriul unui alt stat membru;

(b) un lucrător încadrat la bordul unei nave aflate sub pavilionulunui stat membru este supus legislației acelui stat;

(c) funcționarii și personalul asimilat acestora se supun legislațieistatului membru căreia i se supune administrația care i-a înca-drat în muncă;

32 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 05/vol. 1

(d) un lucrător care efectuează serviciul militar sau convocăriulterioare în cadrul forțelor armate ale unui stat membru îșipăstrează statutul de lucrător și se supune legislației aceluistat; dacă drepturile sale în conformitate cu respectiva legis-lație sunt condiționate de realizarea perioadei de asigurare îna-inte de încorporare sau după liberarea din serviciul militar,perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației din ori-care alt stat membru se iau în calcul, în măsura necesară, ca șicând ar fi vorba despre perioade de asigurare încheiate întemeiul legislației din primul stat.

Articolul 14

Reguli speciale

(1) Regula enunțată la articolul 13 alineatul (2) litera (a) se aplicăsub rezerva următoarelor excepții sau circumstanțe:

(a) (i) un lucrător încadrat în muncă pe teritoriul unui stat mem-bru de către o întreprindere pentru care lucrează în modobișnuit și detașat pe teritoriul unui alt stat membru decătre această întreprindere pentru a desfășura o activitateacolo pentru acea întreprindere continuă să fie supuslegislației din primul stat membru, cu condiția ca durataanticipată a acelei activități să nu depășească douăsprezeceluni, iar el să nu fie trimis să înlocuiască un alt lucrătorcare și-a încheiat perioada de detașare;

(ii) dacă durata activității care urmează să fie desfășurată seprelungește peste durata prevăzută inițial din cauza unorîmprejurări neprevăzute și depășește douăsprezece luni,legislația primului stat continuă să fie aplicată până laîncheierea respectivei activități, cu condiția ca autoritateacompetentă din statul pe al cărui teritoriu este detașatlucrătorul sau organismul desemnat de acea autoritatesă-și fi dat acordul; acest acord trebuie solicitat înainte desfârșitul perioadei inițiale de douăsprezece luni. Cu toateacestea, acest acord nu poate fi dat pentru o perioadă caredepășește douăsprezece luni;

(b) un lucrător angajat în transporturile internaționale peteritoriul a două sau mai multe state membre ca membru alechipajului sau personalului de bord și care lucrează pentru oîntreprindere care, în numele unui terț sau în nume propriu,operează servicii de transport de pasageri sau mărfuri pe caleaferată, pe căi rutiere, căi aeriene sau căi navigabile interioareși își are sediul pe teritoriul unui stat membru se supune legis-lației acestui din urmă stat, cu următoarele restricții:

(i) un lucrător încadrat în muncă de o sucursală sau de oreprezentanță permanentă pe care întreprinderea respec-tivă o are pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în

care își are sediul se supune legislației statului membru peal cărei teritoriu este situată această sucursală saureprezentanță permanentă;

(ii) un lucrător încadrat în muncă în principal pe teritoriulstatului membru în care își are reședința se supune legis-lației acelui stat, chiar dacă întreprinderea care îl înca-drează nu își are nici sediul, nici sucursala, nicireprezentanța permanentă pe acel teritoriu;

(c) un lucrător, altul decât cel angajat în transportul internațional,care în mod normal își desfășoară activitatea pe teritoriul adouă sau mai multe state, se supune:

(i) legislației statului membru pe al cărui teritoriu își are reșe-dința, dacă își desfășoară activitatea parțial pe acel terito-riu sau dacă este legat de mai multe întreprinderi sau demai mulți angajatori care își au sediul sau locul de desfă-șurare a activității pe teritoriul unor state membre diferite;

(ii) legislației statului membru pe al cărui teritoriu este situatsediul sau locul de desfășurare a activității întreprinderiisau persoanei care l-a încadrat, dacă nu își are reședința peteritoriul oricăruia dintre statele în care își desfășoarăactivitatea;

(d) un lucrător încadrat în muncă pe teritoriul unui stat membrude o întreprindere care își are sediul pe teritoriul unui alt statmembru și care se găsește pe frontiera comună a acestor statese supune legislației statului membru pe al cărui teritoriuîntreprinderea își are sediul sau locul de desfășurare a activi-tății.

(2) Regula enunțată la articolul 13 alineatul (2) litera (b) se aplicăsub rezerva următoarelor excepții și circumstanțe:

(a) un lucrător încadrat în muncă de o întreprindere de care apar-ține în mod obișnuit, fie pe teritoriul unui stat membru, fie labordul unei nave sub pavilionul unui stat membru, care estedetașat de respectiva întreprindere pentru a desfășura o acti-vitate, pentru respectiva întreprindere, la bordul unei nave subpavilionul unui alt stat membru, continuă să se supună

05/vol. 1 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 33

legislației din primul stat membru, în condițiile prevăzute laalineatul (1) litera (a);

(b) un lucrător care, deși nu își desfășoară activitatea în modnormal pe mare, este încadrat în muncă în apele teritoriale sauîntr-un port al unui stat membru pe o navă sub pavilionulunui alt stat membru, dar nu este membru al echipajului, sesupune legislației primului stat;

(c) un lucrător încadrat în muncă la bordul unei nave sub pavi-lionul unui stat membru și remunerat pentru munca sa de oîntreprindere sau o persoană fizică al cărei sediu sau loc dedesfășurare a activității se găsește pe teritoriul unui alt statmembru se supune legislației acestui din urmă stat, dacă își arereședința pe teritoriul acelui stat; întreprinderea sau persoanafizică plătitoare a remunerației este considerată angajator pen-tru aplicarea legislației menționate.

(3) Dispozițiile legislației unui stat membru care prevăd cătitularul unei pensii sau unei indemnizații care desfășoară o acti-vitate profesională sau comercială nu face obiectul unei asigurăriobligatorii pentru acea activitate se aplică, de asemenea, titularu-lui unei pensii sau indemnizații dobândite în temeiul legislațieiunui alt stat membru.

Articolul 15

Reguli privind asigurarea voluntară sau asigurarea facultativăcontinuă

(1) Dispozițiile articolelor 13 și 14 nu se aplică asigurării volun-tare sau asigurării facultative continue.

(2) În cazul în care aplicarea legislației a două sau mai multe statemembre determină cumulul afilierilor:

— la un regim de asigurare obligatorie și unuia sau mai multorregimuri de asigurare voluntară sau facultativă continuă,persoana în cauză se supune exclusiv regimului de asigurareobligatorie,

— la două sau mai multe regimuri de asigurare voluntară saufacultativă continuă, persoana în cauză poate adera numai laregimul de asigurare voluntară sau facultativă continuă pen-tru care a optat.

(3) Cu toate acestea, în materie de invaliditate, pentru limită devârstă și deces (pensii), persoana în cauză poate adera la un regimde asigurare voluntară sau facultativă continuă dintr-un stat mem-bru, chiar dacă aceasta se supune în mod obligatoriu legislațieiunui alt stat membru, în măsura în care un astfel de cumul esteadmis explicit sau implicit în primul stat membru.

Persoana în cauză care solicită aderarea la un regim de asigurarevoluntară sau facultativă continuă într-un stat membru a căruilegislație prevede, pe lângă această asigurare, o asigurare supli-mentară facultativă poate adera numai la această din urmă asigu-rare.

Articolul 16

Reguli speciale privind personalul de serviciu angajat de misiunilediplomatice și oficiile consulare, precum și agenții auxiliari aiComunităților Europene

(1) Dispozițiile articolului 13 alineatul (2) litera (a) se aplică per-sonalului de serviciu al misiunilor diplomatice sau oficiilorconsulare și personalului casnic privat în serviciul agenților aces-tor misiuni sau posturi.

(2) Cu toate acestea, lucrătorii prevăzuți la alineatul (1) care suntresortisanți ai statului membru de acreditare sau ai statului mem-bru de trimitere pot opta pentru aplicarea legislației acelui stat.Acest drept de opțiune poate fi reînnoit la sfârșitul fiecărui ancalendaristic și nu are efect retroactiv.

(3) Agenții auxiliari ai Comunităților Europene pot opta întreaplicarea legislației statului membru pe al cărui teritoriu sunt înca-drați în muncă și aplicarea legislației statului membru căreia i s-ausupus ultima dată sau a statului membru ai cărui resortisanți sunt,în privința altor dispoziții decât cele referitoare la alocațiilefamiliale, a căror acordare este reglementată de regimul aplicabilacestor agenți. Acest drept de opțiune, care poate fi exercitatnumai o singură dată, intră în vigoare de la data intrării în servi-ciu.

Articolul 17

Exceptări de la dispozițiile articolelor 13 – 16

Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente aleacestor state pot prevedea, de comun acord, exceptări de ladispozițiile articolelor 13 – 16 în interesul anumitor lucrători saucategorii de lucrători.

34 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 05/vol. 1

TITLUL III

DISPOZIȚII SPECIALE REFERITOARE LA DIFERITELE CATEGORII DE PRESTAȚII

CAPITOLUL 1

BOALA ȘI MATERNITATEA

Secț iunea 1

Dispoziții comune

Articolul 18

Cumularea perioadelor de asigurare

(1) Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislațiecondiționează dobândirea, păstrarea sau recuperarea dreptului laprestații de realizarea unor perioade de asigurare ia în calcul, înmăsura în care este necesar, perioadele de asigurare realizate întemeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și când ar fi vorbadespre perioade realizate în temeiul legislației pe care o aplică.

(2) Dispozițiile alineatului (1) se aplică lucrătorilor sezonieri,chiar dacă este vorba despre perioade anterioare oricăreiîntreruperi a asigurării, care depășesc perioada permisă delegislația statului competent, cu condiția, cu toate acestea, calucrătorul respectiv să nu fi încetat să fie asigurat pe o perioadămai mare de patru luni.

Secț iunea 2

Lucrătorii și membrii familiilor lor

Articolul 19

Reședința într-un alt stat membru decât statul competent. Reguligenerale

(1) Un lucrător care își are reședința pe teritoriul unui alt statmembru decât statul competent, care îndeplinește condițiileimpuse de legislația statului competent în privința dreptului laprestații, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 18,beneficiază în statul de reședință de:

(a) prestații în natură acordate, în numele instituției competente,de instituția de la locul de reședință în conformitate cudispozițiile legislației pe care o aplică, ca și când ar fi afiliat laaceasta;

(b) prestații în numerar acordate de instituția competentă înconformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică. Cu

toate acestea, după acordul dintre instituția competentă șiinstituția de la locul de reședință, aceste prestații pot fi furni-zate de această din urmă instituție în numele primei instituții,în conformitate cu dispozițiile legislației statului competent.

(2) Dispozițiile alineatului (1) litera (a) se aplică prin analogiemembrilor de familie care își au reședința pe teritoriul unui alt statmembru decât statul competent, în măsura în care ei nu au dreptulla aceste prestații în temeiul legislației statului pe al cărui teritoriuîși au reședința.

Articolul 20

Lucrătorii frontalieri și membrii familiilor lor. Reguli speciale

Un lucrător frontalier poate obține prestații și pe teritoriul statuluicompetent. Aceste prestații sunt acordate de instituția competentăîn conformitate cu legislația statului respectiv, ca și când lucrătorulși-ar avea reședința acolo. Membrii familiei sale pot beneficia deprestații în natură în aceleași condiții; cu toate acestea, beneficiulacestor prestații este condiționat, cu excepția cazurilor urgente, deun acord între statele respective sau între autoritățile competentedin acele state sau, în absența acestuia, de autorizarea prealabilă decătre instituția competentă.

Articolul 21

Șederea sau transferul domiciliului în statul competent

(1) Un lucrător și membrii familiei sale prevăzuți la articolul 19care au drept de ședere pe teritoriul statului competent benefici-ază de prestații în conformitate cu dispozițiile legislației statuluirespectiv, ca și când și-ar avea reședința în acel stat, chiar dacă aubeneficiat deja de prestații pentru același caz de boală sau mater-nitate anterior șederii. Această dispoziție nu se aplică, cu toateacestea, lucrătorilor frontalieri și membrilor familiilor acestora.

(2) Un lucrător și membrii familiei sale prevăzuți la articolul 19care își transferă reședința pe teritoriul statului competent bene-ficiază de prestații în conformitate cu dispozițiile legislației statu-lui respectiv, chiar dacă au beneficiat deja de prestații pentruacelași caz de boală sau de maternitate înainte de transferarea reșe-dinței.

05/vol. 1 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 35

Articolul 22

Șederea în afara statului competent. Întoarcerea sau transferulreședinței într-un alt stat membru pe timpul bolii sau maternității.Necesitatea deplasării într-un alt stat pentru primirea tratamentuluiadecvat

(1) Un lucrător care îndeplinește condițiile impuse de legislațiastatului competent în privința dreptului la prestații, ținând seama,după caz, de dispozițiile articolului 18 și:

(a) a cărui stare necesită imediat prestații pe parcursul șederii peteritoriul unui alt stat membru sau

(b) care, după ce a dobândit dreptul la prestații plătibile deinstituția competentă, este autorizat de respectiva instituție sărevină pe teritoriul statului membru în care își are reședințasau să-și transfere reședința pe teritoriul unui alt stat membrusau

(c) care este autorizat de instituția competentă să se deplaseze peteritoriul unui alt stat membru pentru a primi acolo tratamen-tul adecvat stării sale are dreptul:

(i) la prestații în natură acordate, în numele instituției com-petente, de către instituția de la locul de ședere sau de reșe-dință în conformitate cu legislația pe care o aplică, ca șicând ar fi afiliat la aceasta, durata perioadei pe parcursulcăreia se furnizează prestații fiind reglementată, cu toateacestea, de legislația statului competent;

(ii) la prestații în numerar acordate de instituția competentăîn conformitate cu dispozițiile legislației pe care aceasta oaplică. Cu toate acestea, după acordul între instituția com-petentă și instituția de la locul de ședere sau de reședință,aceste prestații pot fi acordate de această din urmă insti-tuție în numele primei instituții, în conformitate culegislația statului competent.

(2) Autorizația necesară în temeiul alineatului (1) litera (b) poatefi refuzată numai dacă se stabilește că deplasarea persoanei res-pective ar prejudicia starea sănătății sale sau primirea de tratamentmedical.

Autorizația necesară în temeiul alineatului (1) litera (c) nu poate firefuzată în cazul în care tratamentul respectiv nu poate fi asiguratpentru persoana respectivă pe teritoriul statului membru în careîși are reședința.

(3) Membrii de familie ai unui lucrător beneficiază de dispozițiilealineatelor (1) și (2) în ceea ce privește prestațiile în natură.

(4) Faptul că un lucrător beneficiază de dispozițiile alineatului (1)nu aduce atingere dreptului la prestații al membrilor familiei sale.

Articolul 23

Calcularea prestațiilor în numerar

(1) Instituția competentă dintr-un stat membru a cărui legislațieprevede că, la calcularea prestațiilor în numerar, se ia în conside-rare salariul mediu stabilește respectivul salariu mediu exclusiv înfuncție de salariile înregistrate în perioadele realizate în temeiullegislației menționate.

(2) Instituția competentă dintr-un stat membru a cărui legislațieprevede că prestațiile în numerar se calculează pe baza unuisalariu forfetar ia în considerare exclusiv salariul forfetar sau, dupăcaz, media salariilor forfetare corespunzătoare perioadelor reali-zate în temeiul legislației menționate.

(3) Instituția competentă dintr-un stat membru a cărui legislațieprevede că valoarea prestațiilor în numerar variază în funcție denumărul membrilor de familie ia în considerare și membrii defamilie ai persoanei respective care își au reședința pe teritoriulunui alt stat membru, ca și când aceștia și-ar avea reședința peteritoriul statului competent.

Articolul 24

Prestații în natură substanțiale

(1) În cazul în care dreptul unui lucrător sau al unui membru alfamiliei sale la o proteză, la o aparatură mare sau la alte prestațiisubstanțiale în natură a fost recunoscut de instituția dintr-un statmembru înainte ca acesta să se asigure la instituția dintr-un alt statmembru, respectivul lucrător beneficiază de aceste prestații pecheltuiala primei instituții, chiar dacă acestea sunt acordate dupăce lucrătorul se asigură la cea de-a doua instituție.

(2) Comisia administrativă întocmește lista prestațiilor cărora li seaplică dispozițiile alineatului (1).

Secț iunea 3

Șomerii și membrii familiilor lor

Articolul 25

(1) Un șomer căruia i se aplică articolul 69 alineatul (1) șiarticolul 71 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) a doua teză și care

36 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 05/vol. 1

îndeplinește condițiile impuse de legislația statului competent înlegătură cu drepturile la prestații în natură și în numerar, ținândseama, după caz, de dispozițiile articolului 18, beneficiază, pen-tru perioada prevăzută la articolul 69 alineatul (1) litera (c), de:

(a) prestații în natură acordate, în numele instituției competente,de către instituția din statul membru în care el își caută un locde muncă în conformitate cu legislația celei din urmă institu-ții, ca și când ar fi asigurat la ea;

(b) prestații în numerar acordate de instituția competentă înconformitate cu legislația pe care o aplică. Cu toate acestea,după acordul dintre instituția competentă și instituția dinstatul membru în care șomerul caută un loc de muncă, ceade-a doua instituție poate să acorde prestații în numele pri-mei instituții în conformitate cu legislația statului competent.Ajutoarele de șomaj prevăzute la articolul 69 alineatul (1) nuse acordă pe perioada în care se primesc prestații în numerar.

(2) O persoană aflată în șomaj total, căreia i se aplică dispozițiilearticolului 71 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) sau litera (b)punctul (ii) prima teză beneficiază de prestații în natură și înnumerar în conformitate cu dispozițiile legislației statului mem-bru pe al cărui teritoriu își are reședința, ca și când ar fi fost supusrespectivei legislații pe parcursul ultimei sale încadrări în muncă,ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 18; costul aces-tor prestații este suportat de instituția din țara de reședință.

(3) În cazul în care un șomer îndeplinește condițiile impuse delegislația statului membru care trebuie să plătească ajutorul deșomaj pentru acordarea dreptului la prestații în natură, ținândseama, după caz, de dispozițiile articolului 18, membrii familieisale beneficiază de aceste prestații, indiferent de statul membru peal cărui teritoriu își au reședința sau au drept de ședere. Acesteprestații sunt acordate de instituția de la locul de reședință sau deședere, în conformitate cu legislația pe care aceasta o aplică, înnumele instituției competente din statul membru care trebuie săplătească ajutorul de șomaj.

(4) Fără a se aduce atingere dispozițiilor din legislația unui statmembru care permit o prelungire a perioadei în care pot fi acor-date prestații de boală, perioada prevăzută la alineatul (1) poate fiprelungită, în cazuri de forță majoră, de către instituția compe-tentă în limitele stabilite de legislația aplicată de respectiva insti-tuție.

Secț iunea 4

Solicitanții de pensii sau de indemnizații și membriifamiliilor lor

Articolul 26

Dreptul la prestații în natură în cazul încetării dreptului la prestațiide la ultima instituție competentă

(1) Un lucrător, membrii familiei acestuia sau urmașii săi care, întimpul examinării unei cereri de pensie sau de indemnizație, înce-tează să aibă dreptul la prestații în natură în temeiul legislației ulti-mului stat membru competent beneficiază, cu toate acestea, deaceste prestații în următoarele condiții: prestațiile în natură suntacordate în conformitate cu legislația statului membru peteritoriul căruia își au reședința persoana sau persoanele respec-tive, în măsura în care acestea au dreptul la aceste prestații întemeiul legislației respective sau ar fi avut dreptul la ele în temeiullegislației unui alt stat membru, dacă și-ar fi avut reședința peteritoriul acelui stat, ținând seama, după caz, de dispozițiilearticolului 18.

(2) Un solicitant de pensie sau de indemnizație al cărui drept laprestații în natură rezultă din legislația unui stat membru careobligă persoana respectivă să plătească ea însăși cotizațiile pentruasigurarea de sănătate pe durata examinării cererii sale de pensieîncetează să aibă dreptul la prestații în natură la sfârșitul celei de-adoua luni pentru care nu a plătit cotizațiile datorate.

(3) Prestațiile în natură acordate în temeiul dispozițiilor alineatu-lui (1) sunt plătite de instituția care a perceput cotizațiile, înaplicarea dispozițiilor alineatului (2); în cazul în care nu existăcotizații plătibile în conformitate cu dispozițiile alineatului (2),instituția care trebuie să plătească prestațiile în natură returneazăinstituției de la locul de reședință, după acordarea pensiei sauindemnizației în temeiul articolului 28, valoarea prestațiilor fur-nizate.

Secț iunea 5

Titularii pensiilor sau indemnizațiilor și membrii familiilorlor

Articolul 27

Pensii sau indemnizații plătibile în temeiul legislației mai multorstate în cazul în care persoanele respective se bucură de dreptul laprestații în natură în țara de reședință

Titularul unei pensii sau indemnizații plătibile în temeiul legislațieiunui stat membru sau în temeiul a două sau mai multe statemembre, care are dreptul la prestații în natură în temeiul legislațieistatului membru pe al cărui teritoriu își are reședința, ținând

05/vol. 1 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 37

seama, după caz, de dispozițiile articolului 18 și ale anexei V,precum și membrii familiei sale, obțin aceste prestații de lainstituția de la locul de reședință și pe cheltuiala acelei instituții, cași când persoana în cauză ar fi titular al unei pensii sauindemnizații plătibile numai în conformitate cu legislația celui dinurmă stat.

Articolul 28

Pensii sau indemnizații plătibile în temeiul legislației unuia sau maimultor state, în cazul în care persoanele respective nu se bucură denici un drept la prestații în natură în țara de reședință

(1) Titularul unei pensii sau indemnizații plătibile în temeiullegislației unui stat membru sau în temeiul a două sau mai multestate membre, care nu are dreptul la prestații în natură în temeiullegislației statului membru pe al cărui teritoriu își are reședința,beneficiază, cu toate acestea, de aceste prestații pentru sine și pen-tru membrii familiei sale, în măsura în care ar avea dreptul laacestea în temeiul legislației statului membru sau cel puțin a unuiadintre statele membre competente în privința pensiilor, ținândseama, după caz, de dispozițiile articolului 18 și ale anexei V, dacăacesta și-ar avea reședința pe teritoriul statului în cauză. Prestați-ile sunt acordate, în numele instituției prevăzute la alineatul (2),de instituția de la locul de reședință, ca și când persoana în cauzăar fi titularul unei pensii sau indemnizații în temeiul legislației sta-tului pe teritoriul căruia își are reședința și ar avea dreptul laprestații în natură.

(2) În cazurile prevăzute la alineatul (1), costul prestațiilor înnatură este suportat de instituția determinată în conformitate cuurmătoarele reguli:

(a) în cazul în care titularul are dreptul la prestațiile menționateîn temeiul legislației unui singur stat membru, costul estesuportat de instituția competentă din acel stat;

(b) în cazul în care titularul are dreptul la respectivele prestații întemeiul legislațiilor din două sau mai multe state membre,costul acestora este suportat de instituția competentă dinstatul membru în conformitate cu a cărui legislație titularul arealizat cea mai lungă perioadă de asigurare; dacă aplicareaacestei reguli are drept rezultat responsabilitatea mai multorinstituții pentru costul prestațiilor, costul este suportat deinstituția la care titularul a fost ultima dată asigurat.

Articolul 29

Reședințamembrilor de familie într-un alt stat decât cel în care își arereședința titularul. Transferul reședinței în statul în care își arereședința titularul

(1) Membrii familiei titularului uneia sau mai multor pensii sauindemnizații plătibile în temeiul legislației unuia sau mai multor

state membre, care își au reședința pe teritoriul unui alt stat decâtcel în care își are reședința titularul, beneficiază de prestații înnatură, ca și când titularul și-ar avea reședința pe același teritoriuca și ei, cu condiția ca acesta să aibă dreptul la prestațiile arătateîn temeiul legislației unui stat membru. Aceste prestații se plătescde către instituția de la locul de reședință al membrilor de familie,în conformitate cu dispozițiile legislației aplicate de acea instituțieși sunt în sarcina instituției de la locul de reședință al titularului.

(2) Membrii de familie la care se face referire la alineatul (1), careîși transferă reședința pe teritoriul statului membru în care își arereședința titularul, beneficiază de prestații în conformitate cudispozițiile legislației acelui stat, chiar dacă au beneficiat deja deprestații pentru același caz de boală sau de maternitate, înainte detransferul reședinței sale.

Articolul 30

Prestații în natură substanțiale

Dispozițiile articolului 24 se aplică prin analogie titularilor depensii sau indemnizații.

Articolul 31

Șederea titularului și a membrilor familiei sale într-un alt stat decâtstatul în care își au reședința

Titularul unei pensii sau al unei rente datorate în temeiul unui statmembru sau în temeiul a două sau mai multor state, care aredreptul la prestații în natură în temeiul legislației unuia dintreaceste state, precum și membrii familiei sale, beneficiază de acesteprestații pe durata șederii pe teritoriul unui alt stat membru decâtcel în care își are reședința. Aceste prestații se plătesc de cătreinstituția de la locul de reședință, în conformitate cu dispozițiilelegislației pe care o aplică și sunt în sarcina instituției de la loculde reședință al titularului.

Articolul 32

Dispoziții speciale privind responsabilitatea pentru costulprestațiilor acordate foștilor lucrători frontalieri, membrilorfamiliilor acestora sau urmașilor lor

Costul prestațiilor în natură acordate titularului prevăzut laarticolul 27, fost lucrător frontalier, sau urmașul unui lucrătorfrontalier, precum și membrilor familiei sale în temeiuldispozițiilor articolului 27 sau 31 se împart în mod egal întreinstituția de la locul de reședință al titularului și instituția la carea fost asigurat ultima dată, în măsura în care a avut calitatea delucrător frontalier în timpul celor trei luni imediat anterioare dateila care pensia sau indemnizația a devenit plătibilă sau dateidecesului său.

38 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 05/vol. 1

Articolul 33

Cotizații care trebuie plătite de către titularii pensiilor sauindemnizațiilor

Instituția care este responsabilă pentru plata unei pensii sauindemnizații și care aparține unui stat membru a cărui legislațieprevede rețineri din cotizații care trebuie plătite de titularul uneipensii sau indemnizații pentru acoperirea prestațiilor în naturăeste autorizată să opereze aceste rețineri, calculate în conformitatecu legislația respectivă, în măsura în care costul prestațiilor înnatură, din pensia sau indemnizația datorată în temeiularticolelor 27, 28, 29, 31 și 32 urmează să fie suportat de oinstituție din statul membru respectiv.

Articolul 34

Dispoziție generală

Dispozițiile articolelor 27 – 33 nu se aplică titularului unei pensiisau indemnizații sau membrilor familiei sale care au dreptul laprestații în natură în temeiul legislației unui stat membru carezultat al desfășurării unei activități profesionale. În acest caz,persoana în cauză este considerată, în aplicarea dispozițiilorprezentului capitol, lucrător sau membru al familiei unui lucrător.

Secț iunea 6

Dispoziții diverse

Articolul 35

Regimul aplicabil în cazul în care există mai multe regimuri în țarade reședință sau de ședere. Boli anterioare. Perioada maximă peparcursul căreia se acordă prestații

(1) În cazul în care legislația din țara de ședere sau de reședințăconține mai multe regimuri de asigurare pentru boală sau mater-nitate, dispozițiile aplicabile în temeiul articolelor 19, 21 alinea-tul (1), 22, 25, 26, 28 alineatul (1), 29 alineatul (1) sau 31 suntcele ale regimului de care aparțin lucrătorii manuali din industriasiderurgică. Cu toate acestea, dacă această legislație include unsistem special pentru lucrătorii din mine și unități asimilate,dispozițiile unui astfel de regim se aplică acestei categorii delucrători și membrilor familiilor acestora, în cazul în care instituțiade la locul de ședere sau de reședință căreia i se adresează estecompetentă pentru aplicarea unui astfel de regim.

(2) Dacă în legislația unui stat membru, acordarea prestațiilor estecondiționată de originea bolii, această condiție nu este opozabilănici lucrătorilor, nici membrilor de familie cărora li se aplicăprezentul regulament, indiferent de statul membru pe al cărui teri-toriu își au reședința.

(3) În cazul în care legislația unui stat membru stabilește o peri-oadă maximă pentru acordarea prestațiilor, instituția care aplicăaceastă legislație poate, după caz, să ia în considerare perioada peparcursul căreia au fost deja acordate prestații de către instituțiadintr-un alt stat pentru același caz de boală sau de maternitate.

Secț iunea 7

Rambursarea între instituții

Articolul 36

(1) Fără a se aduce atingere dispozițiilor articolului 32, prestațiileîn natură acordate de instituția dintr-un stat membru în numeleinstituției dintr-un alt stat membru, în temeiul dispozițiilor pre-zentului capitol, se rambursează integral.

(2) Rambursările prevăzute la alineatul (1) sunt stabilite și efec-tuate în conformitate cu procedura prevăzută de regulamentul deaplicare menționat la articolul 97, fie la prezentarea unei doveziprivitoare la cheltuielile efective, fie pe baza unor plăți forfetare.

În cel de-al doilea caz, plățile forfetare sunt de așa natură încâtsuma returnată să fie cât mai apropiată de cheltuielile efectiv rea-lizate.

(3) Două sau mai multe state membre sau autoritățile competenteale acestor state pot prevedea alte moduri de rambursare sau potrenunța la orice rambursare între instituțiile aflate sub jurisdicțialor.

CAPITOLUL 2

INVALIDITATEA

Secț iunea 1

Lucrătorii supuși exclusiv legislațiilor conform căroravaloarea prestațiilor de invaliditate nu depinde de durata

perioadelor de asigurare

Articolul 37

Dispoziții generale

(1) Un lucrător care a fost în mod succesiv sau alternativ supuslegislațiilor a două sau mai multe state membre și care a realizatperioade de asigurare exclusiv în temeiul legislațiilor înconformitate cu care suma prestațiilor de invaliditate nu depindede durata perioadelor de asigurare primește prestații înconformitate cu articolul 39. Prezentul articol nu se referă la

05/vol. 1 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 39

majorările de pensii sau suplimentele de pensie pentru copii acor-date în conformitate cu dispozițiile capitolului 8.

(2) Anexa III menționează, pentru fiecare stat membru în cauză,legislațiile în vigoare pe teritoriul acestora, care sunt de tipulprevăzut la alineatul (1).

Articolul 38

Cumulul perioadelor de asigurare

(1) Instituția competentă dintr-un stat membru a cărui legislațiecondiționează dobândirea, păstrarea sau redobândirea dreptului laprestații de realizarea perioadelor de asigurare ia în considerare, înmăsura necesară, perioadele de asigurare realizate în temeiul legis-lației oricărui alt stat membru, ca și când ar fi vorba despre peri-oade realizate în temeiul legislației pe care o aplică.

(2) Dacă legislația unui stat membru condiționează acordareaanumitor prestații de realizarea perioadelor de asigurare într-oprofesie care face obiectul unui regim special sau, după caz,într-un anumit post, perioadele de asigurare realizate în temeiullegislațiilor altor state membre sunt luate în considerare în vede-rea acordării acestor prestații numai dacă au fost realizate încadrul unui sistem de asigurare corespunzător sau, dacă aceastăcondiție nu este îndeplinită, în aceeași profesie sau, după caz, înacelași post. Dacă, luându-se în considerare perioadele astfel rea-lizate, persoana respectivă nu îndeplinește condițiile necesare pen-tru a beneficia de prestațiile respective, aceste perioade se iau încalcul pentru acordarea prestațiilor în cadrul regimului generalsau, dacă această condiție nu este îndeplinită, în conformitate curegimul aplicabil muncitorilor sau angajaților, după caz.

Articolul 39

Acordarea prestațiilor

(1) Instituția statului membru a cărui legislație era aplicabilă înmomentul în care s-a produs incapacitatea de muncă urmată deinvaliditate stabilește, în conformitate cu dispozițiile acestei legis-lații, dacă persoana respectivă îndeplinește condițiile necesarepentru acordarea dreptului la prestații, ținând seama, după caz, dedispozițiile articolului 38.

(2) O persoană care îndeplinește condițiile prevăzute la alinea-tul (1) obține prestațiile exclusiv de la respectiva instituție, înconformitate cu legislația pe care o aplică.

(3) O persoană care nu îndeplinește condițiile prevăzute la aline-atul (1) beneficiază de prestații la care are încă dreptul în temeiullegislației unui alt stat membru, ținând seama, după caz, dedispozițiile articolului 38.

(4) Dacă legislația aplicabilă în conformitate cu dispozițiile aline-atului (2) sau (3) prevede că valoarea prestațiilor se stabileșteluându-se în calcul existența altor membri de familie decât copiii,instituția competentă ia în considerare și membrii de familie ai

persoanei respective care își au reședința pe teritoriul unui alt statmembru, ca și când ei și-ar avea reședința pe teritoriul statuluicompetent.

Secț iunea 2

Lucrătorii care se supun fie exclusiv legislațiilor înconformitate cu care valoarea prestației de invaliditatedepinde de durata perioadelor de asigurare, fie legislațiilorde acest tip și de tipul la care se face referire în secțiunea 1

Articolul 40

Dispoziții generale

(1) Un lucrător care a fost în mod succesiv sau alternativ supuslegislațiilor a două sau mai multe state membre, dintre care celpuțin una nu este de tipul prevăzut la articolul 37 alineatul (1),beneficiază de prestații în conformitate cu dispozițiile capitolu-lui 3, care se aplică prin analogie, luându-se în consideraredispozițiile alineatului (3).

(2) Cu toate acestea, un lucrător care suferă de incapacitate demuncă urmată de invaliditate în timp ce se supune unei legislațiimenționate în anexa III beneficiază de prestații în conformitate cudispozițiile articolului 37 alineatul (1) cu două condiții:

— ca el să îndeplinească condițiile impuse de legislația respectivăsau de alte legislații de același tip, ținând seama, după caz, dedispozițiile articolului 38, dar fără să fi recurs la perioade deasigurare realizate în temeiul legislațiilor care nu sunt mențio-nate în anexa III,

— ca el să nu îndeplinească condițiile care i-ar da dreptul laprestații în conformitate cu o legislație care nu este cuprinsăîn anexa III.

(3) Decizia luată de instituția dintr-un stat membru referitoare lagradul de invaliditate a unui solicitant este obligatorie pentruinstituția din oricare alt stat membru, cu condiția ca acea concor-danță a condițiilor referitoare la gradul de invaliditate între legis-lațiile statelor respective să fie confirmată în anexa IV.

Secț iunea 3

Agravarea invalidității

Articolul 41

(1) În cazul agravării unei invalidități pentru care un lucrătorbeneficiază de prestații în temeiul legislației unui singur stat mem-bru, se aplică următoarele dispoziții:

40 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 05/vol. 1

(a) dacă persoana în cauză nu a făcut obiectul legislației unui altstat membru din momentul în care beneficiază de prestații,instituția competentă din primul stat este obligată să acordeprestațiile, luând în considerare agravarea, în conformitate culegislația pe care o aplică;

(b) dacă persoana în cauză a făcut obiectul legislației unuia saumai multor alte state membre de când primește prestații, i seacordă prestații luându-se în considerare agravarea, înconformitate cu dispozițiile articolului 37 alineatul (1) sauarticolului 40 alineatul (1) sau (2), după caz;

(c) dacă valoarea totală a prestației sau a prestațiilor datorate înconformitate cu dispozițiile literei (b) este mai mică decâtvaloarea prestației de care persoana respectivă beneficia pecheltuiala instituției care răspundea anterior de plată, aceastăinstituție este obligată să-i plătească o sumă suplimentarăegală cu diferența dintre cele două sume;

(d) dacă, în cazul prevăzut la litera (b), instituția competentă pen-tru incapacitatea inițială este o instituție din Țările de Jos șidacă, în mod cumulativ:

(i) boala care a cauzat agravarea este identică cu cea care adat naștere la acordarea prestațiilor în temeiul legislațieiȚărilor de Jos;

(ii) această afecțiune este o boală profesională în sensul legis-lației statului membru căreia i s-a supus ultima datăpersoana în cauză și îi dă dreptul la plata suplimentuluiprevăzut la articolul 60 alineatul (1) litera (b) și

(iii) legislația sau legislațiile cărora li s-a supus persoana res-pectivă din momentul în care beneficiază de prestații suntmenționate în anexa III,

instituția din Țările de Jos continuă să furnizeze prestația ini-țială după ce se produce agravarea, iar din prestația datoratăîn temeiul legislației ultimului stat membru căreia i s-a supuspersoana respectivă se scade valoarea prestației din Țările deJos;

(e) dacă, în cazul prevăzut la litera (b), persoana respectivă nu aredreptul la prestații pe cheltuiala instituției dintr-un alt statmembru, instituția competentă din primul stat este obligată săacorde prestații, în conformitate cu legislația acelui stat, ținândseama de agravare și, după caz, de dispozițiile articolului 38.

(2) În cazul agravării unei invalidități pentru care un lucrătorbeneficiază de prestații în temeiul legislațiilor a două sau mai mul-tor state, i se acordă prestațiile ținând seama de agravare, înconformitate cu dispozițiile articolului 40 alineatul (1).

Secț iunea 4

Reluarea furnizării prestațiilor după suspendarea sauretragerea lor. Transformarea prestațiilor de invaliditate în

prestații pentru limită de vârstă

Articolul 42

Stabilirea instituției responsabile pentru furnizarea de prestații încazul reluării furnizării indemnizațiilor de invaliditate

(1) Dacă furnizarea indemnizațiilor urmează să fie reluată dupăsuspendarea lor, această furnizare este asigurată de instituția sauinstituțiile care erau răspunzătoare de furnizarea indemnizațiilorîn momentul suspendării lor, fără a se aduce atingerearticolului 43.

(2) Dacă, după retragerea indemnizațiilor, starea persoanei încauză justifică acordarea de noi prestații, acestea se acordă înconformitate cu dispozițiile articolului 37 alineatul (1) sau alearticolului 40 alineatul (1) sau (2), după caz.

Articolul 43

Conversia prestațiilor de invaliditate în prestații pentru limită devârstă

(1) Prestațiile de invaliditate se convertesc în prestații pentrulimită de vârstă, după caz, în condițiile prevăzute de legislația saulegislațiile în conformitate cu care au fost acordate și înconformitate cu dispozițiile capitolului 3.

(2) În cazul în care o persoană care primește prestații de invali-ditate poate, în temeiul articolului 49, să solicite prestații de limităde vârstă în conformitate cu legislația altor state membre, oriceinstituție a unui stat membru care răspunde de furnizarea presta-țiilor de invaliditate continuă să furnizeze acestei persoaneprestațiile de invaliditate la care are dreptul în conformitate culegislația pe care o aplică până când dispozițiile alineatului (1)devin aplicabile în privința acelei instituții.

(3) Cu toate acestea, dacă în cazul prevăzut la alineatul (2),prestațiile de invaliditate au fost acordate în conformitate cudispozițiile articolului 39, instituția care rămâne responsabilă pen-tru furnizarea acestor indemnizații poate aplica dispozițiilearticolului 49 alineatul (1) litera (a), ca și când beneficiarul pres-tațiilor respective ar îndeplini condițiile impuse de legislația

05/vol. 1 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 41

statului membru respectiv privind acordarea dreptului la prestațiipentru limită de vârstă, prin înlocuirea sumei prestațiilor de inva-liditate datorate de respectiva instituție cu suma teoretică prevă-zută la articolul 46 alineatul (2) litera (a).

CAPITOLUL 3

LIMITA DE VÂRSTĂ ȘI DECESUL (PENSII)

Articolul 44

Dispoziții generale pentru acordarea prestațiilor în cazul în care unlucrător a fost supus legislației a două sau mai multe state membre

(1) Dreptul la prestații al unui lucrător care a fost supus legisla-ției a două sau mai multe state membre sau al urmașilor săi se sta-bilește în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol.

(2) Sub rezerva dispozițiilor articolului 49, trebuie să se inițiezeoperațiunile de acordare a prestațiilor, avându-se în vedere toatelegislațiile sub incidența cărora lucrătorul s-a aflat din momentulîn care persoana în cauză a depus cererea. Se face excepție de laaceastă regulă în cazul în care persoana respectivă cere în modexpres amânarea acordării prestațiilor pentru limită de vârstă lacare ar fi avut dreptul în temeiul legislației unuia sau mai multorstate membre, cu condiția ca perioadele realizate în conformitatecu acea legislație sau acele legislații să nu fie luate în calcul înscopul dobândirii dreptului la prestații într-un alt stat membru.

(3) Prezentul capitol nu se referă nici la majorările sau pensiilesuplimentare pentru copii, nici la sau pensiile pentru orfani acor-date în temeiul dispozițiilor capitolului 8.

Articolul 45

Luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate în temeiullegislațiilor cărora li s-a supus lucrătorul pentru dobândirea,păstrarea sau redobândirea dreptului la prestații

(1) O instituție a unui stat membru a cărui legislație condițio-nează dobândirea, păstrarea sau redobândirea dreptului la prestațiide realizarea unor perioade de asigurare ia în considerare, înmăsura necesară, perioadele de asigurare realizate în temeiul legis-lației oricărui stat membru, ca și când acestea ar fi fost realizate întemeiul legislației pe care ea o aplică.

(2) În cazul în care legislația unui stat membru condiționeazăacordarea anumitor prestații de realizarea perioadelor de asigu-rare într-o profesie care face obiectul unui regim special sau, după

caz, într-un post specific, perioadele realizate în temeiul legislați-ilor altor state membre se iau în considerare pentru acordareaacestor prestații numai dacă sunt realizate în cadrul unui regimcorespunzător sau, dacă această condiție nu este îndeplinită, înaceeași profesie sau, după caz, în același loc de muncă. Dacă,luându-se în considerare perioadele astfel realizate, persoana res-pectivă nu îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia deprestațiile menționate, aceste perioade se iau în calcul pentruacordarea prestațiilor în cadrul regimului general sau, dacă aceastăcondiție nu este îndeplinită, în cadrul regimului aplicabil munci-torilor sau angajaților, după caz.

(3) În cazul în care legislația unui stat membru care condițio-nează acordarea anumitor prestații de faptul că un lucrător trebuiesă fie supus legislației sale în momentul materializării riscului nuare cerințe privind durata perioadelor de asigurare nici pentrudobândirea dreptului la prestații, nici pentru calcularea prestații-lor, orice lucrător care nu mai este supus legislației respective esteconsiderat ca fiind încă supus respectivei legislații în momentulmaterializării riscului, în sensul prezentului capitol, dacă, în acelmoment, acesta se află sub incidența legislației unui alt stat mem-bru sau, în cazul în care această condiție nu este îndeplinită, dacăpoate revendica dreptul la prestații în temeiul legislației unui altstat membru. Cu toate acestea, în cazul prevăzut la articolul 48alineatul (1), această ultimă condiție se consideră satisfăcută.

Articolul 46

Acordarea prestațiilor

(1) Instituția competentă din fiecare din statele membre sub inci-dența legislației căruia s-a aflat lucrătorul și ale cărei condiții leîndeplinește pentru dobândirea dreptului la prestații, fără să maifie necesară aplicarea dispozițiilor articolului 45, stabilește, înconformitate cu legislația pe care o aplică, valoarea prestațieicorespunzătoare duratei totale a perioadelor de asigurare careurmează să fie luate în calcul în temeiul acelei legislații.

Instituția calculează și suma prestației care ar fi obținută prinaplicarea regulilor prevăzute la alineatul (2) literele (a) și (b). Se iaîn calcul numai valoarea cea mai mare.

(2) Instituția competentă din fiecare din statele membre sub inci-dența legislației căruia s-a aflat lucrătorul aplică următoarelereguli, în cazul în care condițiile impuse pentru dobândirea drep-tului la prestații sunt îndeplinite numai având în vederedispozițiile articolului 45:

(a) instituția calculează valoarea teoretică a prestației pe carepersoana respectivă ar putea să o pretindă, dacă toateperioadele de asigurare realizate în temeiul legislațiilor statelormembre sub a căror incidență s-a aflat persoana respectivă arfi fost realizate în statul în cauză și în temeiul legislației apli-cate de ea la data acordării prestației. Dacă, în conformitate cuacea legislație, valoarea prestației nu depinde de durata

42 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 05/vol. 1

perioadelor de asigurare, această valoare se consideră ca fiindvaloarea teoretică prevăzută la prezenta literă;

(b) instituția stabilește apoi valoarea efectivă a prestației pe bazavalorii teoretice prevăzute la litera precedentă și a raportuluidintre durata perioadelor de asigurare efectuate înainte dematerializarea riscului în temeiul legislației aplicate de aceainstituție și durata totală a perioadelor de asigurare realizateînainte de materializarea riscului în temeiul legislațiilor tutu-ror statelor membre respective;

(c) dacă durata totală a perioadelor de asigurare realizate înaintede materializarea riscului în temeiul legislațiilor tuturorstatelor membre respective este mai mare decât perioadamaximă cerută de legislația unuia dintre aceste state pentru abeneficia de prestația completă, instituția competentă din acelstat ia în considerare, atunci când aplică dispozițiile prezen-tului alineat, această perioadă maximă în locul duratei totalea perioadelor realizate; această metodă de calcul nu trebuie săaibă drept rezultat impunerea asupra acelei instituții a costu-rilor unei prestații mai mari decât prestația integrală prevăzutăde legislația pe care o aplică;

(d) în vederea aplicării regulilor de calcul stabilite în prezentul ali-neat, procedura de luare în calcul a perioadelor care sesuprapun se stabilește în regulamentul de aplicare prevăzut laarticolul 97.

(3) Persoana în cauză are dreptul la suma totală a prestațiilor cal-culate în conformitate cu dispozițiile alineatelor (1) și (2), înlimitele celei mai mari dintre valorile teoretice ale prestațiilor cal-culate în conformitate cu alineatul (2) litera (a).

Dacă valoarea prevăzută în paragraful anterior este depășită, oriceinstituție care aplică alineatul (1) ajustează prestația cu o valoarecorespunzătoare raportului dintre valoarea prestației respective șitotalul prestațiilor stabilite în conformitate cu alineatul (1).

(4) Dacă, în cazul pensiilor sau indemnizațiilor de invaliditate,pentru limită de vârstă sau de urmaș, totalul prestațiilor datoratede două sau mai multe state, în aplicarea dispozițiilor uneiconvenții multilaterale de securitate socială prevăzute laarticolul 6 litera (b), este mai mic decât totalul care ar fi datoratde aceste state membre în aplicarea dispozițiilor alineatelor (1)și (3), persoana în cauză beneficiază de dispozițiile prezentuluicapitol.

Articolul 47

Dispoziții suplimentare pentru calcularea prestațiilor

(1) Pentru calcularea valorii teoretice prevăzute la articolul 46 ali-neatul (2) litera (a), se aplică următoarele reguli:

(a) instituția competentă a unui stat membru a cărui legislațieprevede că prestațiile sunt calculate pe baza unui salariumediu, a unei cotizații medii, a unei majorări medii sau araportului care a existat, pe durata perioadelor de asigurare,între salariul brut al persoanei în cauză și media salariilorbrute ale tuturor persoanelor asigurate, cu excepția ucenicilor,stabilește aceste cifre medii sau rapoarte numai pe baza peri-oadelor de asigurare realizate în temeiul legislației statuluimenționat sau a salariului brut primit de persoana respectivănumai pe durata acelor perioade;

(b) instituția competentă a unui stat membru a cărui legislațieprevede că prestațiile sunt calculate pe baza cuantumului sala-riilor, cotizațiilor sau majorărilor stabilește salariile, cotizați-ile sau majorările care urmează să fie luate în calcul în privințaperioadelor de asigurare realizate în temeiul legislațiilor altorstate membre, pe baza mediei salariilor, cotizațiilor saumajorărilor medii înregistrate pentru perioadele de asigurarerealizate în temeiul legislației pe care o aplică;

(c) instituția competentă a unui stat membru a cărui legislațieprevede că prestațiile sunt calculate pe baza unui salariu sau aunei sume forfetare consideră salariul sau suma care urmeazăsă fie luată în calcul în privința perioadelor de asigurare rea-lizate în temeiul legislațiilor altor state membre ca fiind egalecu salariul sau cu suma forfetară sau, după caz, cu media sala-riilor sau a valorilor forfetare corespunzătoare perioadelor deasigurare realizate în temeiul legislației pe care o aplică;

(d) instituția competentă a unui stat membru a cărui legislațieprevede că prestațiile sunt calculate, pentru unele perioade, pebaza cuantumului salariilor și, pentru alte perioade, pe bazaunui salariu sau a unei sume forfetare, instituția competentăia în calcul, în privința perioadelor de asigurare realizate întemeiul legislațiilor altor state membre, salariile sau valoriledeterminate în conformitate cu dispozițiile de la litera (b) sau(c) sau, după caz, media acestor salarii sau sume; dacă, pentrutoate perioadele realizate în temeiul legislației pe care o aplică,prestațiile se calculează pe baza unui salariu sau a unei sumeforfetare, instituția competentă consideră salariul careurmează să fie luat în calcul în privința perioadelor de asigu-rare realizate în temeiul legislațiilor altor state membre ca

05/vol. 1 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 43

fiind egal cu salariul teoretic corespunzător respectivuluisalariu sau respectivei sume forfetare.

(2) Regulile legislației unui stat membru privind reevaluarea fac-torilor care se iau în considerare pentru calcularea prestațiilor seaplică, după caz, factorilor care urmează să fie luați în calcul deinstituția competentă a acelui stat, în conformitate cu dispozițiilealineatului (1), în privința perioadelor de asigurare realizate întemeiul legislațiilor altor state membre.

(3) În cazul în care, în temeiul legislației unui stat membru,valoarea prestațiilor este stabilită luându-se în considerare exis-tența membrilor de familie, alții decât copiii, instituția competentăa respectivului stat ia în considerare și membrii de familie aipersoanei respective care își au reședința pe teritoriul unui alt statmembru, ca și când și-ar avea reședința pe teritoriul statuluicompetent.

Articolul 48

Perioadele de asigurare mai mici de un an

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 46 alineatul (2),dacă durata totală a perioadelor de asigurare realizate în temeiullegislației unui stat membru nu se ridică la un an și dacă, luându-seîn calcul numai acele perioade, nu se dobândeș