208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

123
1 Exemple de grile pentru examenul de licență BFKT (3 ani) TESTE GRILĂ KINETOPROFILAXIE Bibliografie: 1. Tudor Sbenghe, Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală Bucureşti, 1999, pag 325 -336, 345- 357. 1. Antrenamentul aerobic se realizează printr-un program de exerciţii: a. cu o anumită durată b. cu o anumită frecvenţă c. aplicate consecvent d. de intensităţi întâmplătoare e. la temperatura de 37º Corect: a, b, c 2. Efectele adaptative la nivelul organismului sunt prezente: a. în timpul efortului prin exerciţ iu fizic b. în repaus c. în cazul adaptării la altitudini diferite d. în cazul exerciţiilor anaerobe e. în somn Corect: a, b 3. Modificările adaptative apar la nivelul: a. organismului ca întreg b. aparatului cardio-vascular c. analizatorilor d. aparatului respirator e. fanerelor Corect: a, b, d 4. Dintre factorii care condiţionează răspunsurile adaptative individuale la antrenamentul aerobic, fac excepţie: a. vârsta b. sexul c. coeficientul de inteligenţă d. nivelul de fitness iniţial e. abilităţile individuale Corect: c 5. Efectele adaptative la nivelul muşchilor se manifestă prin: a. creşterea consumului de glicogen muscular b. aport crescut de oxigen local c. hipertrofie musculară d. hipotrofie musculară

Upload: red-bu

Post on 27-Jul-2015

348 views

Category:

Documents


13 download

TRANSCRIPT

Page 1: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

1

Exemple de grile pentru examenul de licență BFKT (3 ani)

TESTE GRILĂ KINETOPROFILAXIE

Bibliografie:

1. Tudor Sbenghe, Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală Bucureşti, 1999, pag 325 -336, 345-357.

1. Antrenamentul aerobic se realizează printr-un program de exerciţii:

a. cu o anumită durată

b. cu o anumită frecvenţă

c. aplicate consecvent

d. de intensităţi întâmplătoare

e. la temperatura de 37º

Corect: a, b, c

2. Efectele adaptative la nivelul organismului sunt prezente:

a. în timpul efortului prin exerciţiu fizic

b. în repaus

c. în cazul adaptării la altitudini diferite

d. în cazul exerciţiilor anaerobe

e. în somn

Corect: a, b

3. Modificările adaptative apar la nivelul:

a. organismului ca întreg

b. aparatului cardio-vascular

c. analizatorilor

d. aparatului respirator

e. fanerelor

Corect: a, b, d

4. Dintre factorii care condiţionează răspunsurile adaptative individuale la antrenamentul aerobic, fac

excepţie:

a. vârsta

b. sexul

c. coeficientul de inteligenţă

d. nivelul de fitness iniţial

e. abilităţile individuale

Corect: c

5. Efectele adaptative la nivelul muşchilor se manifestă prin:

a. creşterea consumului de glicogen muscular

b. aport crescut de oxigen local

c. hipertrofie musculară

d. hipotrofie musculară

Page 2: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

e. hipotonie musculară

Corect: b, c

6. Creşterea VO2 max prin kinetoprofilaxie în regim aerobic este:

a. mai mare la tineri

b. mai mare la vârstnici

c. aceeaşi pentru toate categoriile de vârstă

d. aceeaşi pentru indivizii cu aceeaşi greutate şi înălţime

e. independentă de alimentaţie

Corect: a

7. Adaptările cardio-vasculare în repaus sunt:

a. uşor cuantificabile

b. greu cuantificabile

c. exprimă un nivel crescut de fitness

d. apar doar la anumiţi pacienţi, în funcţie de parametrii cardiaci iniţiali

e. exprimă un nivel crescut al VO2 max

Corect: a, c

8. Adaptările cardio-vasculare în repaus înregistrează următoarele modificări ale parametrilor:

a. scăderea frecvenţei cardiace

b. scăderea volumului sanguin circulant

c. scăderea valorilor tensionale

d. creşterea volumului bătaie cardiac

e. scăderea volumului bătaie cardiac

Corect: a, c, d

9. Adaptările cardio-vasculare manifestate în timpul efortului fizic se caracterizează prin:

a. creşterea consumului de oxigen miocardic

b. scăderea volumului bătaie cardiac

c. creşterea debitului cardiac corespunzător cerinţelor efortului

d. scăderea consumului de oxigen la nivelul miocardului

e. creşterea consumului de oxigen la nivelul miocardului

Corect: c, d

10. Modificările adaptative sanguine prin antrenament aerobic nu sunt reprezentate de:

a. creşterea valorilor colesterolului

b. scăderea valorilor trigliceridelor

c. scăderea cantităţii de hemoglobină

d. scăderea hematocritului

e. scăderea trombocitelor

Corect: a, c, d, e

11. Antrenamentul aerobic este indicat la pacienţii cu afecţiuni coronariene deoarece prin modificările

adaptative sanguine:

a. scade riscul trombotic

b. creşte riscul trombotic

c. creşte fibrinoliza

d. previne apariţia ischemiilor coronariene

e. scade fibrinoliza

Page 3: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

3

Corect: a, c, d

12. Modificările adaptative respiratorii apărute în antrenamentul aerobic sunt reprezentate de:

a. creşterea frecvenţei respiratorii în mod special

b. creşterea volumelor respiratorii

c. scăderea volumelor respiratorii

d. scăderea capacităţii de difuziune alveolo-capilară

e. creşterea travaliului respirator

Corect: b

13. Efectele adaptative la nivel psihic prin antrenament aerobic:

a. nu apar decât la pacienţii cu tulburări emoţionale

b. sunt prezente la orice pacient

c. sunt utile în managementul stresului

d. sunt utile pentru creşterea performanţelor cognitive

e. stimulează atenţia

Corect: b, c, d, e

14. Efectele adaptative obţinute prin antrenamentul aerobic în kinetoprofilaxia primară sunt:

a. ireversibile

b. reversibile

c. durează maxim o săptămână

d. menţinute numai dacă se menţine permanent un anumit grad de antrenament

e. menţinute numai dacă se execută sporadic exerciţii aerobice

Corect: b, d

15. Antrenamentul aerobic se realizează prin următoarele tipuri de activităţi fizice:

a. orice exerciţiu fizic care se face cu consum energetic în prezenţa oxigenului

b. orice exerciţiu fizic care se face cu consum energetic în absenţa oxigenului

c. numai activităţi sportive specifice

d. activităţi cotidiene

e. orice activitate sportivă

Corect: a, d

16. Antrenamentul aerobic în kinetoprofilaxie exclude următoarele tipuri de activităţi:

a. Mersul cu ritm rapid

b. Efortul la covor rulant

c. Pedalarea la bicicleta ergometrică sau simplă

d. Exerciţii cu greutăţi

e. Baschet de performanţă

Corect: e

17. Parametrii care caracterizează antrenamentul aerobic sunt următorii:

a. intensitatea

b. durata

c. frecvenţa

d. variaţia

e. temperatura

Corect: a, b, c, d

Page 4: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

18. Factorii care condiţionează alegerea exerciţiilor aerobice sunt:

a. abilităţile individuale

b. musculatura vizată

c. preferinţa terapeutului

d. temperatura corporală

e. presiunea atmosferică

Corect: a, b

19. Notaţi semnificaţiile adevărate în legătură cu numărul de seturi pentru exerciţiile aerobice:

a. se începe cu un set pentru fiecare exerciţiu

b. se creşte din 3 în 3

c. se creşte progresiv, până la maxim 6 seturi

d. se creşte din 5 în 5

e. se creşte din 10 în 10

Corect: a, c

20. Ordinea aplicării exerciţiilor aerobice începe cu:

a. grupele musculare mici

b. grupele musculare mari

c. cu membrele superioare

d. cu membrele inferioare

e. cu hemicorpul drept

Corect: b, c

21. Variaţia programului aerobic semnifică modificarea:

a. poziţionării segmentelor mobilizate

b. raportului durata exerciţiilor/durata intervalelor de repaus

c. tipului de exerciţiu

d. orelor la care se realizează antrenamentul

e. numărului de participanţi la antrenament

Corect: a, b, c

22. Conform principiului încărcării, intensitatea antrenamentului aerobic trebuie să fie:

a. la acelaşi nivel cu activităţile cotidiene

b. peste pragul stimulului de antrenament

c. crescută progresiv

d. scăzută progresiv

e. crescută brusc ca să poată produce creşterea forţei musculare

Corect: b, c

23. De obicei raportul intensitate/durată, utilizat în antrenamentul aerobic, este:

a. direct proporţional

b. invers proporţional

c. aleator

d. dependent de greutatea pacientului

e. dependent de înălţimea pacientului

Corect: b

24. Frecvenţa antrenamentului aerobic este:

a. de 3-4 ori/ săptămână

b. de 3-4 ori pe zi

Page 5: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

5

c. o dată/ săptămână

d. în funcţie de efortul total realizat

e. zilnic

Corect: a, d

25. Exerciţiul aerobic muscular poate fi:

a. static

b. dinamic

c. izokinetic

d. izometric

e. izomorf

Corect: a, b, c, d

26. Specificaţi care dintre tipurile de antrenament aerobic nu se foloseşte singur, deoarece nu determină

creşterea VO2 max:

a. de anduranţă

b. de flexibilitate

c. de forţă

d. submaximal

e. supramaximal

Corect: b

27. Structura unui antrenament aerobic în kinetoprofilaxie cuprinde următoarele perioade, cu excepţia:

a. adaptarea la microclimat

b. adaptarea la macroclimat

c. încălzirea

d. exerciţiile

e. răcirea

Corect: a, b

28. Selectaţi enunţurile afirmative despre efectele perioadei de încălzire a antrenamentului aerobic:

a. creşte fluxul sanguin muscular

b. previne lezarea aparatului neuro-mio-artrokinetic

c. previne tulburărilr de ritm cardiac şi de irigaţie coronariană

d. creşte performanţa musculară

e. scade performanţa musculară

Corect: a, b, c, d

29. Tipurile de antrenament aerobic pot fi:

a. antrenament continuu

b. antrenament cu intervale

c. antrenament continuu cu intervale

d. antrenament cu circuit

e. antrenament în circuit cu intervale

Corect: a, c, d, e

Page 6: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

TESTE GRILĂ MASAJ

Bibliografie:

1. I D Nemeş, A Gogulescu, M Jurca - Masoterapie. Masaj şi tehnici complementare.Edit. Orizonturi Universitare, Timişoara, pag. 17 - 21

30. Selectaţi care sunt efectele generale ale masajului:

a. creşterea metabolismului bazal

b. scăderea metabolismului bazal

c. ameliorarea stării generale

d. hiperemie

e. creşterea fluxului urinar

Corect: a, c, e

31. Selectaţi care sunt efectele locale ale masajului:

a. decontracturant

b. rezorbtiv

c. creşterea temperaturii centrale a corpului

d. scăderea temperaturii centrale a corpului

e. hiperemiant

Corect: a, b, e

32. După modul de acţiune al tipului de masaj folosit, efectele pot fi:

a. directe

b. indirecte

c. reflexogene

d. numai reflexe

e. toate răspunsurile de mai sus

Corect: a, b. c

33. Asupra tegumentului masajul produce următoarele efecte:

a. scăderea secreţiei glandelor sudoripare

b. descuamare

c. inhibarea creşterii celulelor tinere

d. vasodilataţie activă

e. vasoconstricţie activă

Corect: b, d

34. Asupra ţesutului celular subcutanat masajul produce următoarele efecte:

a. scade afluxul de sânge

b. stimulează refacerea elasticităţii ţesutului conjunctiv

c. îmbunătăţeşte schimburile nutritive şi eliminarea reziduurilor

d. scade masa de ţesut gras

e. creşte masa de ţesut muscular

Corect: b, c, d

35. Care afirmaţii sunt adevărate privind efectele masajului asupra muşchilor?

a. creşte contractilitatea

b. scade conductibilitatea

Page 7: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

7

c. creşte performanţa musculară

d. scade performanţa musculară

e. stimulează refacerea postefort

Corect: a, c, e

36. Care afirmaţii sunt adevărate privind efectele masajului la nivelul tendoanelor?

a. stimulează creşterea supleţei acestora

b. stimulează propriocepţia

c. determină staza sanguină şi limfatică cu scop nutritiv

d. stimulează circulaţia locală

e. inhibă circulaţia locală

Corect: a, b, d

37. Care afirmaţii sunt adevărate privind efectele masajului la nivel circulator:

a. la nivelul circulaţiei capilare inhibă vasomotricitatea

b. la nivel venos creşte viteza de circulaţie

c. la nivel venos scade uşor presiunea venoasă

d. creşterea fluxului sanguin la nivel arteriolar

e. scăderea fluxului sanguin la nivel arteriolar

Corect: b, d

38. Care afirmaţii sunt adevărate privind efectele fiziologice ale masajului?

a. decontracturant

b. stimulant muscular

c. analgetic

d. inhibarea circulaţiei

e. stimularea eliminării reziduurilor

Corect: a, b, c, e

39. Care sunt contraindicaţii temporare pentru masaj?

a. procese inflamatorii acute

b. procese inflamatorii cronice

c. tromboflebita

d. neoplazii

e. boli acute ale organelor interne

Corect: a, c, e

40. Care afirmaţie nu este adevărată pentru netezire?

a. efect relaxant

b. efect stimulant

c. se aplică numai la sfârşitul altor manevre de masaj

d. se aplică la începutul şedinţei de masaj

e. se aplică intercalată între alte manevre

Corect: c

41. Netezirea prezintă următoarele variante tehnice:

a. cu regiunea tenară

b. cu faţa dorsală a degetelor, uşor flectate

c. cu faţa dorsală a mâinii

Page 8: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

d. cu pumnul închis

e. cu cotul

Corect: a, b, c

42. Fricţiunea-care afirmaţii sunt adevărate:

a. vizează ţesutul subcutanat

b. vizează ţesuturile moi periarticulare

c. vizează ţesutul muscular în special

d. vizează osul

e. are efecte reflexogene

Corect: a, b, e

43. Fricţiunea prezintă următoarele variante tehnice:

a. cu vârful policelui sau al indexului

b. cu rădăcina mâinii

c. prin lovirea ritmică a ţesuturilor

d. prin rularea tegumentului

e. intensitatea depinde de unghiul de aplicare

Corect: a, b, e

44. Care afirmaţii sunt adevărate pentru frământat?

a. se adresează în special muşchilor

b. constă într-o comprimare gradată a ţesuturilor

c. se realizează prin ridicarea, torsiunea şi presarea ţesuturilor pe planurile subiacente

d. creşte schimburile nutritive şi eliminarea toxinelor

e. ameliorează mobilitatea articulară

Corect: a, c, d

45. Frământatul prezintă următoarele variante tehnice:

a. cuta plimbată

b. circular

c. masajul rindea

d. ciupituri

e. pieptănatul

Corect: a, b, c, d

46. Care afirmaţii sunt adevărate pentru batere?

a. constă din presiunea ritmică

b. constă din lovirea ritmică a ţesuturilor superficiale sau profunde

c. determină hiperemie locală

d. are efect reflex

e. nu are efect reflex

Corect: b, c, d

47. Care sunt variantele tehnice ale baterii?

a. percutatul

b. tocatul

c. tocatul tangenţial

d. bătătoritul

e. măngăluirea

Page 9: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

9

Corect: a, b, c, d

48. Vibraţiile se caracterizează prin:

a. imprimarea unor mişcări oscilatorii ritmice asupra ţesuturilor

b. se pot realiza manual

c. se realizează numai cu aparate vibratorii

d. stimulează circulaţia şi propriocepţia locală

e. se pot face cu vârful unui deget sau cu trei degete reunite

Corect: a, b, d, e

Page 10: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

TESTE GRILĂ EVALUAREA ÎN KINETOTERAPIE

TEMA 1. BILANŢUL ARTICULAR UTILIZAT ÎN CADRUL EVALUĂRII DEFICITULUI

FUNCŢIONAL

Bibliografie: 1. Roxana Popescu, Luminiţa Marinescu, Bazele fizice şi anatomice ale kinetologiei. Testarea musculo- articulară.

Editura AGORA, Craiova, 1999, pag 43-75.

49. precierea amplitudinii de mişcare articulară se poate realiza:

a. goniometric

b. radiologic

c. fotografic

d. prin firul cu plumb

e. subiectiv, prin unghiuri imaginare

Corect: a, b, d, e

50. Valoarea mobilităţii unei articulaţii poate fi comparată cu:

a. cea a articulaţiei simetrice la nivelul membrelor

b. valoarea standard

c. valoarea generală a mobilităţii pe anumite tipuri de patologii

d. cea a articulaţiilor supraiacente

e. cea a articulaţiilor subiacente

Corect: a, b

51. Selectaţi cazurile în care se folosesc poziţii de start preferenţiale, altele decât poziţia zero de testare

articulară:

a. aprecierea amplitudinii de mişcare a rahisului cervical

b. aprecierea amplitudinii de mişcare a piciorului

c. aprecierea amplitudinii de mişcare a şoldului

d. aprecierea amplitudinii de mişcare a pronaţiei şi supinaţiei

e. aprecierea amplitudinii de mişcare a rahisului dorso-lombar

Corect: b, c, d

52. Selectaţi enunţurile adevărate incluse în regulile generale ale bilanţului articular:

a. cotul şi genunchiul nu au mişcări de extensie

b. relaxarea şi instruirea pacientului

c. aşezarea pacientului în poziţia preferată de acesta

d. aplicarea goniometrului pe partea externă a articulaţiei testate(cu excepţia supinaţiei)

e. aplicarea goniometrului în poziţie cât mai comodă pentru pacient

Corect: a, b, d

53. Ce alte elemente, în afara amplitudinii de mişcare se apreciază la examenul obiectiv al unei articulaţii:

a. deformarea articulară

b. modificările de temperatură ale tegumentului supraiacent

c. deviaţiile în ax

d. tonusul muscular

e. forţa musculară

Page 11: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

11

Corect: a, b, c

54. Care sunt mişcările proprii ale umărului:

a. antepulsie

b. retropulsie

c. extensie

d. ridicare

e. coborâre

Corect: a, b, d, e

55. Cum se apreciază amplitudinea mişcărilor proprii ale umărului:

a. goniometric

b. cu ajutorul firului cu plumb

c. prin măsurarea distanţei în centrimetri

d. prin măsurarea distanţei în milimetri

e. prin raportarea la valorile umărului opus

Corect: c

56. Care afirmaţii sunt adevărate pentru aprecierea mobilităţii scapulo- humerale:

a. abducţia şi adducţia se realizează în plan frontal

b. anteducţia se realizează în plan sagital

c. rotaţiile se realizează în jurul unui ax orizontal

d. rotaţiile se realizează în plan orizontal

e. anteducţia se realizează în plan frontal

Corect: a, b, d

57. Pentru măsurarea abducţiei în articulaţia scapulo- humerală, goniometrul se plasează:

a. cu braţul fix pe linia axilară posterioară

b. cu braţul fix pe linia axilară medie

c. cu braţul mobil pe faţa posterioară a braţului

d. cu braţul mobil pe faţa medială a braţului

e. indiferent, astfel încât pacientul să aibă o poziţie comodă

Corect: a, c

58. Pentru măsurarea rotaţiilor în articulaţia scapulo-humerală:

a. goniometrul se plasează cu braţul fix orizontal

b. goniometrul se plasează cu braţul mobil pe linia mediană a feţei mediale a antebraţului

c. goniometrul se plasează cu braţul mobil pe linia mediană a feţei posterioare a antebraţului

d. pozitia 0 este în şezând

e. pozitia 0 este în decubit dorsal

Corect: a, c, e

59. Care enunţuri sunt false despre amplitudinea mişcărilor în articulaţia scapulo- humerală:

a. abducţia 180º

b. extensia (retroducţia) 30º

c. rotaţia internă 70º

d. rotaţia externă 90º

e. flexia 180º

Corect: b, c

Page 12: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

60. Care este poziţia de start pentru goniometria flexiei cotului:

a. poziţia şezând cu braţul întins

b. în decubit dorsal cu cotul în extensie completă

c. în ortostatism cu cotul în extensie completă

d. în decubit ventral cu cotul în extensie completă

e. poziţia şezând cu braţul flectat

Corect: b, c

61. Care afirmaţii sunt adevărate, referitor la bilanţul articular al cotului:

a. la femei se poate întâlni cubitus varus fiziologic

b. extensia nu e posibilă din poziţia anatomică

c. la femei şi copii cu hiperlaxitate ligamentară poate fi o hiperextensie de 5º-10º

d. flexia activă are o amplitudine de 145º

e. flexia activă are o amplitudine de 180º

Corect: b, c, d

62. Mişcarea de pronosupinaţie este realizată de articulaţiile:

a. radiocubitală superioară

b. radiocubitală inferioară

c. humero-cubitală

d. radio-carpiană

e. toate articulaţiile de la nivelul antebraţului

Corect: a, b

63. Mişcarea de supinaţie este mişcarea de:

a. rotaţie spre interior

b. orientare a palmei în sus

c. rotaţie internă a pumnului

d. orientare a palmei în jos

e. orientarea palmei cu policele la zenit

Corect: b

64. Cum se poziţionează goniometrul pentru aprecierea pronaţiei:

a. braţul fix pe faţa palmară a pumnului, paralel cu humerusul

b. braţul fix pe faţa dorsală a pumnului, paralel cu humerusul

c. braţul mobil de-a lungul stiloidelor

d. braţul mobil de-a lungul metacarpianului 3

e. braţul mobil de-a lungul metacapianului 1

Corect: b, c

65. Complexul articular al pumnului este format din:

a. articulaţia mediocarpiană

b. articulaţia radio-carpiană

c. articulaţia carpo-metacarpiană

d. articulaţia metacarpo-falangiană

e. articulaţiile interfalangiene

Corect: a, b

66. Care mişcări sunt posibile la nivelul pumnului:

a. flexia şi extensia

b. înclinarea cubitală şi deviaţia radială

Page 13: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

13

c. abducţia şi adducţia

d. rotaţie pasivă

e. circumducţia

Corect: a, b, c, e

67. Selectaţi enunţurile adevărate în legătură cu bilanţul articular al articulaţiilor metacarpofalangiene:

a. flexia activă are o amplitudine de 90º

b. flexia independentă a degetelor din art. MCF este ajutată de ligamentul palmar

c. lateralitatea este mişcarea de abducţie şi adducţie a degetelor 2-5 faţă de axa ce trece prin medius

d. lateralitatea are o amplitudine de 15º-20

º

e. nu se realizează circumducţie

Corect: a, c, d

68. Care enunţuri sunt false, privind bilanţul articulaţiei trapezoido- metacarpiene:

a. abducţia se realizează în planul palmei

b. flexia se realizeze într-un plan perpendicular pe planul palmei

c. flexia are 15º

d. abducţia are 60º-70º

e. participă la mişcarea de opozabilitate

Corect: a, b

TEMA NR. 2. Bilanţul muscular al membrului inferior

Bibliografie: 1. Roxana Popescu, Luminiţa Marinescu, Bazele fizice şi anatomice ale kinetologiei. Testarea musculo- articulară. Edit.

AGORA, Craiova,1999, pag 76-79, 105-120.

69. Care sunt condiţiile obligatorii pentru realizarea unui bilanţ muscular:

a. să preceadă bilanţul articular

b. pozitionarea corectă a pacientului

c. asigurarea unui microclimat de confort termic

d. înregistrarea valorilor în sistem internaţional 0-5

e. pacient cooperant

Corect: b, c, d, e

70. Selectaţi afirmaţiile adevărate, privind obiectivele bilanţului muscular:

a. realizarea unui diagnostic neurologic

b. realizarea unui diagnostic funcţional corect

c. evaluarea corectă a amplitudinii de mişcare pentru stabilirea prognosticului funcţional

d. alcătuirea şi evaluarea programului de recuperare

e. aprecierea end-feel

Corect: a, b, d

71. Care sunt posibilele erori care pot sa apară în cursul bilanţului muscular:

a. substituţie musculară

b. limitarea amplitudinii de mişcare

c. variaţiile forţei musculare funcţie de vârstă, sex, gradul de antrenament

d. variaţiile forţei musculare funcţie de patologia locală

e. facilitarea amplitudinii de mişcare

Page 14: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

Corect: a, c

72. Ce semnifică valoarea 1 a forţei musculare:

a. muşchiul se contractă, deplasând segmentul pe toată amplitudinea într-un plan fără gravitaţie

b. muşchiul se contractă (vizibil sau palpabil), dar forţa e insuficientă să deplaseze segmentul pe toată

amplitudinea într-un plan fără gravitaţie

c. muşchiul nu prezintă contracţii

d. muşchiul deplasează segmentul doar pe o anumit sector de mobilitate articulară în plan antigravitaţional

e. muşchiul deplasează segmentul în plan antigravitaţional

Corect: b

73. Regulile bilanţului muscular, în sistemul 0-5, prevăd:

a. poziţionarea corectă pentru mişcările realizate antigravitaţional pentru forţa 3, 4, 5

b. stabilizarea regiunii distale a segmentului ce este deplasat de muşchiul respectiv

c. pentru aprecierea forţelor 3-5, rezistenţa se opune în treimea distală a segmentului spre capătul cursei de

mişcare

d. stabilizarea regiunii proximale a segmentului ce este deplasat de muşchiul respectiv

e. stabilizarea regiunii distale a segmentului ce este deplasat de muşchiul respectiv

Corect: a, c, d

74. Care sunt muşchii care realizează abducţia şoldului:

a. fesierul mijlociu

b. fesierul mic

c. iliac

d. fesierul mare

e. tensorul fasciei late

Corect: a, b, e

75. Selectaţi enunţurile greşite în ce priveşte testarea muşchiului psoasiliac:

a. poziţia FG de testare este cu pacientul în decubit heterolateral cu genunchiul în flexie

b. se stabilizează bazinul

c. se execută flexia coapsei cu genunchiul flectat

d. poziţia AG este cu pacientul în decubit ventral

e. pentru forţa 3,4,5 se opune rezistenţă în treimea distală a coapsei pe faţa anterioară

Corect: a, c, d

76. Ce muşchi realizează rotaţia externă a şoldului:

a. psoas

b. obturator intern şi extern

c. gemen superior şi inferior

d. piramidal şi pătrat femural

e. tensor fascia latae

Corect: b, c, d

77. Care sunt afirmaţiile corecte pentru testarea muşchilor adductori ai şoldului:

a. poziţia FG este cu pacientul în decubit dorsal cu ambele membre inferioare în abducţie şi cu genunchii în

extensie

b. se stabilizează pelvisul

c. pentru F1 se palpează muşchii pe faţa anterioară a coapsei

d. pentru F2 se palpează muşchii pe faţa laterală a coapsei

e. se identifică contracţii pentru valoarea 1 la palparea muşchilor pe faţa posterioară a coapsei

Page 15: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

15

Corect: a, b

78. Care sunt afirmaţiile corecte pentru testarea muşchilor rotatori interni ai şoldului:

a. se stabilizează pelvisul

b. poziţia FG este în decubit dorsal cu membrul inferior de testat cu şoldul şi genunchiul flectate la 90 grade

c. din FG, valoarea este 2 dacă face rotaţia internă a coapsei, deplasând gamba spre exterior

d. în AG se opune rezistenţă în treimea distală a feţei interne a gambei

e. se stabilizează gamba

Corect: b, c, d

79. Care sunt muşchii care realizează flexia gambei:

a. biceps femural

b. drept anterior

c. semitendinos

d. semimembranos

e. cvadriceps

Corect: a, c, d

80. Care sunt muşchii care realizează flexia dorsală apiciorului:

a. gambierul anterior

b. gambierul posterior

c. extensor propriu al halucelui

d. lungul peronier

e. extensor comun al degetelor

Corect: a, c, e

81. Mişcarea de inversie a piciorului este realizată de următorii muşchi:

a. gemenul intern

b. gambierul posterior

c. lumbricali

d. extensor comun al degetelor

e. flexorul comun al degetelor

Corect: b

82. Mişcarea de eversie este realizată de următorii muşchi:

a. scurtul peronier

b. lungul peronier

c. pedios

d. extensor al halucelui

e. extensor comun al degetelor

Corect: a, b

83. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru testarea muşchiului triceps sural:

a. realizează flexia dorsală a piciorului

b. se stabilizează gamba

c. se stabilizează genunchiul

d. poziţia FG este în decubit homolateral, cu genunchiul flectat şi piciorul în poziţie neutră

e. se opune rezistenţă în treimea distală a piciorului pe faţa plantară

Corect: b, d, e

Page 16: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

84. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru testarea muşchiului cvadriceps:

a. este alcătuit din: dreptul anterior, vastul intern, vastul extern şi vastul intermediar

b. în timpul testării se stabilizează pelvisul

c. în timpul testării se stabilizează coapsa

d. poziţia FG este în decubit homolateral cu genunchiul flectat la 90º

e. poziţia AG este în decubit ventral cu genunchiul flectat

Corect: a, c, d

85. Următoarele afirmaţii sunt corecte cu o excepţie. Care este aceasta:

a. muşchii ischiogambieri fac flexia gambei

b. poziţia AG pentru cvadriceps este în şezând la marginea planului de testare cu picioarele atârnate

c. pentru muşchiul gambier posterior se opune rezistenţă pe marginea externă a piciorului

d. pentru muşchiul iliopsoas se opune rezistenţă pe faţa anterioară a coapsei în treimea distală

e. muşchiul iliopsoas face flexia coapsei pe bazin

Corect: c

86. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru testarea muşchilor abductori ai şoldului:

a. se stabilizează pelvisul

b. poziţia FG este în decubit dorsal cu genunchiul flectat

c. poziţia AG este în decubit heterolateral cu genunchiul extins pentru membrul testat şi cu şoldul şi genunchiul

membrului de sprijin flectate

d. se palpează muşchii (pentru forţa 1) pe faţa anterioară a coapsei

e. se palpează muşchii (pentru forţa 2) pe faţa laterală a coapsei

Corect: a, c

TEMA NR. 3 EVALUAREA ALINIAMENTULUI ŞI POSTURII ORTOSTATICE

Bibliografie: 1. Roxana Popescu, Luminiţa Marinescu, Bazele fizice şi anatomice ale kinetologiei. Testarea musculo- articulară. Edit.

AGORA, Craiova,1999, pag 125-128.

87. Care sunt factorii care influenţează postura şi aliniamentul segmentelor corpului:

a. ereditatea

b. alimentaţia

c. obişnuinţa ( posturi vicioase)

d. afecţiuni ale aparatului locomotor

e. boli generale ale organismului

Corect: a, c, d, e

88. Care sunt elementele care intervin în aspectul general morfologic al corpului:

a. atitudinea corpului

b. creşterea în raport cu vârsta şi sexul

c. dezvoltarea organismului raportat la caracteristicile vârstei şi sexului

d. forţa musculară

e. rezistenţa musculară

Corect: a, b, c

89. Poziţia ortostatică se evaluează prin:

a. aprecierea liniei gravitaţiei în plan frontal şi sagital cu firul cu plumb

b. măsurarea înălţimii şi a taliei şezând

Page 17: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

17

c. evaluarea alinierii segmentelor din faţă, din lateral şi din spate

d. aprecierea liniei gravitaţiei în plan orizontal cu firul cu plumb

e. aprecierea liniei gravitaţiei în plan oblic cu firul cu plumb

Corect: a, c

90. Prin ce repere anatomice nu trece firul cu plumb la examinarea din spate, pentru înclinările laterale:

a. apofiza spinoasă C7

b. trohanter

c. pliul interfesier

d. pe marginea axilară a omoplatului

e. între condilii interni ai genunchilor

Corect: b, d

91. Prin ce repere anatomice nu trece firul cu plumb la examinarea din lateral, pentru înclinările sagitale:

a. anterior de umăr

b. lateral de trohanter

c. de-a lungul liniei albe

d. medial de condilii interni femurali

e. la nivelul liniei Chopart

Corect: c, d

92. La examinarea din faţă se pot aprecia:

a. linia mamelonară

b. linia spinelor scapulare

c. linia spinelor iliace antero-superioare

d. genu recurvatum

e. halux valgus

Corect: a, c, e

93. La examinarea din lateral se pot întâlni următoarele modificări patologice:

a. genu valgum

b. genu flexum

c. cifoză dorsală accentuată

d. hipolordoză lombară

e. picior plat

Corect: b, c, d, e

94. La examinarea din posterior se pot întâlni următoarele modificări patologice:

a. atitudine scoliotică

b. scolioză structurală

c. flexum de şold

d. picior var

e. picior scobit

Corect: a, b, d

95. La examinarea din spate se pot aprecia:

a. linia tendoanelor ahiliene

b. linia spinelor scapulare

c. bolta longitudinală a piciorului

Page 18: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

d. bolta orizontală a piciorului

e. relieful genunchiului

Corect: a, b

Page 19: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

19

TESTE GRILĂ ELECTROTERAPIE

Bibliografie

1. A. Bighea. Electroterapia (pp 54-81), Capitol în ”Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare”, sub red. Roxana Popescu, Ed. Medicală Universitară Craiova, 2005, ISBN 973-7757-91-2.

2. Rădulescu A.: Electroterapia, Editura Medicala, Bucureşti, 1993. 3. Popescu R., Bighea A.: Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova,

1995

96. După natura particulelor încărcate electric, curentul electric poate fi:

a. de conducţie

b. de convecţie

c. de conversie

d. de deplasare

e. de polaritate sau molecular

Corect: a, b, d, e

97. Intensitatea curentului electric:

a. reprezintă fluxul densităţii pe unitatea de timp

b. reprezintă fluxul densităţii pe unitatea de suprafaţă

c. se măsoară în amperi

d. se măsoară în volţi

e. se măsoară în amperi/m2

Corect: a, c

98. Structuri foarte bune conducătoare de curent din corpul omenesc sunt:

a. soluţiile electrolitice

b. sângele

c. fanerele

d. umorile

e. aponevrozele

Corect: a, b, d

99. Rezistenţa electrică:

a. în circuit continuu se măsoară în ohmi

b. în circuit continuu se măsoară în volţi

c. în circuit alternativ poartă numele de impedanţă

d. este invers proporţională cu intensitatea curentului

e. este direct proporţională cu intensitatea curentului

Corect: a, c, d

100. 1 volt este:

a. puterea egală cu unitatea aplicată la capetele unui conductor

b. tensiunea egală cu unitatea aplicată la capetele unui conductor

c. =1 amper x 1 hertz

d. =1 amper x 1 ohm

e. =1 watt x 1 joule

Corect: b, d

Page 20: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

101. Transformarea energiei electrice în alte forme de energie:

a. determină efecte calorice

b. determină scăderea rezistenţei

c. determină efecte luminoase

d. determină scăderea conductibilităţii

e. determină efecte electromagnetice

Corect: a, c, e

102. Soluţiile sunt:

a. sisteme omogene solide, lichide sau gazoase

b. constituite din cel puţin două substanţe

c. constituite din substanţe care îşi păstrează individualitatea chimică

d. formate dintr-un solvent şi un dizolvant

e. formate dintr-un solvent şi un dizolvat

Corect: a, c, d, e

103. Masa de substanţă depusă la un electrod:

a. rezultă din Legea I a lui Faraday

b. este proporţională cu cantitatea de electricitate

c. rezultă din Legea a II-a a lui Faraday

d. este proporţională cu echivalentul electrochimic

e. este invers proporţională cu echivalentul electrochimic

Corect: a, b, d

104. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate?

a. un ţesut este un conductor uniform

b. cu cat un segment este situat mai departe de electrozi, intensitatea curentului ajuns la el este mai mică

c. pe regiunea cuprinsă între electrozi, intensitatea curentului este egală

d. cantitatea cea mai mare de curent trece prin zonele ce opun rezistenţa cea mai mică

e. conductibilitatea electrică a unui ţesut este direct proporţională cu conţinutul lui în apă

Corect: b, d, e

105. Masa de substanţă depusă la un electrod:

a. rezultă din Legea I a lui Faraday

b. este proporţională cu cantitatea de electricitate

c. rezultă din Legea a II-a a lui Faraday

d. este proporţională cu echivalentul electrochimic

e. este invers proporţională cu echivalentul electrochimic

Corect: a, b, d

106. Care sunt calităţile stimulului electric pentru a declanşa o excitaţie ?

a. intensitate maxim suportabilă

b. intensitatea să fie egală cu timpul

c. să acţioneze un anumit timp minim

d. intensitate sub prag, timp de 1 minut

e. intensitatea sa depăşească “pragul”

Corect: c, e

107. Potenţialul de repaus este determinat de:

a. raportul Na+ extracelular/ intracelular de 12/1

b. raportul Na+ intracelular/extracelular de 12/1

Page 21: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

21

c. raportul K+ extracelular/ intracelular de 1/38

d. raportul K+ intracelular/extracelular de 1/38

e. raportul Na+/ K+ egal cu 1

Corect: a, c

108. Stimularea membranei celulare permite următoarele:

a. migrarea masivă a Na+ dinspre exteriorul spre interiorul membranei

b. creşterea foarte mare a permeabilităţii pentru K+

c. viteza de migrare transmembranară a Na+ este de 7 ori mai mare decât cea a K+

d. reducerea potenţialului de repaus la -65mV

e. declanşarea potenţialului de acţiune

Corect: a, c, d, e

109. Ce reprezintă reobaza ?

a. intensitatea minimă necesară declanşării excitaţiei

b. permeabilitatea celulară

c. intensitatea “prag”

d. potenţialul de acţiune al celulei

e. pozitivitatea crescută din interiorul membranei

Corect: a, c

110. Ce este repolarizarea ?

a. procesul de revenire la potenţialul de membrană

b. inactivarea mecanismului de transport al sodiului

c. creşterea fluxului de ieşire a K+ din celulă

d. creşterea fluxului de intrare a K+ în celulă

e. modificarea durează 19 ms

Corect: a, b, c

111. Ce este restituţia? (refacerea potenţialului de repaus)

a. prin pompa de Na-K , Na+ suplimentar iese din celulă

b. prin pompa de Na-K , Na+ suplimentar intră în celulă

c. prin pompa de ioni, K+ se reîntoarce în celulă

d. prin pompa de ioni, K+ iese din celulă

e. refacerea potenţialului de repaus de –80 mV

Corect: a, c, e

112. Stimularea electrică se produce astfel:

a. la variaţii ale intensităţii curentului într-o perioadă scurtă de timp

b. la variaţii ale intensităţii curentului într-o perioadă lungă de timp

c. la intensitate sub valoarea “prag“

d. la intensitate peste valoarea “prag“

e. la intensităţi mari ale curentului în timp prelungit

Corect: a, d

113. Ce semnificaţie are electrotonusul ?

a. modificările caracteristice ale proprietăţilor fizice ale ţesuturilor determinate de sensul curentului

b. modificările caracteristice ale proprietăţilor fiziologice ale ţesuturilor determinate de sensul curentului

c. catelectrotonusul semnifică creşterea excitabilităţii tisulare (la catod)

Page 22: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

d. pragul de excitabilitate este mai coborât la catod

e. excitaţia la catod este la deschiderea circuitului

Corect: a, b, c, d

114. Masurarea excitabilităţii unui nerv/muschi se face prin:

a. închiderea unui curent continuu

b. aplicarea unui stimul dreptunghiular

c. aplicarea unui stimul subliminal

d. aplicarea impulsurilor de curent “în treaptă“

e. aplicarea unui stimul triunghiular

Corect: a, b

115. Parametrii electrofiziologici uzuali sunt:

a. temperatura

b. reobaza

c. timpul util

d. cronaxia

e. cronofagia

Corect: b, c, d

116. Condiţiile esenţiale de răspuns la stimularea electrică sunt:

a. intensitatea curentului

b. timpul util

c. bruscheţea curentului aplicat

d. creşterea lentă a intensităţii

e. impulsul să fie triunghiular, trapezoidal sau exponenţial

Corect: a, b, c

117. Acomodarea este:

a. o proprietate a muşchilor normal inervaţi

b. oprită de un curent cu pantă bruscă

c. absentă la muşchii denervaţi

d. proporţională cu forţa

e. măsurată cu coeficientul de acomodare

Corect: a, b, c, e

118. Frecvenţa stimulilor este importantă în producerea excitaţiei electrice pentru că:

a. frecvenţa stimulilor este proporţională cu intensitatea

b. există o perioadă de timp refractară la o nouă excitaţie

c. musculatura netedă nu reacţionează la impulsuri izolate

d. musculatura netedă reacţionează la sumaţia temporară a impulsurilor

e. organele inervate de parasimpatic necesită o frecvenţă mai mare a excitaţiilor

Corect: b, c, d, e

119. Creşterea excitabilităţii se produce :

a. fiziologic, în perioada de revenire lentă la potenţialul de repaus

b. prin scăderea ionilor de calciu

c. prin creşterea ionilor de calciu

d. în spasmofilie

e. prin substanţe anestezice.

Page 23: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

23

Corect: a, b, d

120. Ce este conductibilitatea şi cum se manifestă ?

a. proprietatea membranei excitabile de a conduce unda de depolarizare

b. în fibrele amielinice excitaţia se transmite din aproape in aproape

c. în fibrele mielinizate excitaţia se transmite saltator

d. sensul de propagare al excitaţiei în axonii nemielinizaţi şi mielinizaţi este bidirectional

e. sensul de propagare al excitaţiei în axonii nemielinizati si mielinizati este unidirectional

Corect: a, b, c, d

121. Curentul galvanic reprezintă:

a. o deplasare de sarcini electrice de-a lungul unui conductor

b. deplasarea electronilor de-a lungul unui conductor

c. deplasarea ionilor de-a lungul unui conductor

d. producerea de curent electric variabil

e. producerea de curent electric continuu

Corect: a, b, c, e

122. Efectele fiziologice ale curentului galvanic

a. acţiunea analgezică se produce la nivelul polului pozitiv

b. acţiunea analgezică se produce la nivelul polului negativ

c. acţiunea analgezică se produce la nivelul ambilor poli

d. la polul pozitiv, membranele celulare se hiperpolarizează

e. la polul pozitiv, scade excitabilitatea

Corect: a, d, e

123. Acţiunea curentului galvanic asupra fibrelor nervoase motorii

a. polul negativ produce o creştere a pragului de excitaţie

b. polul negativ este utilizat ca electrod activ

c. polul negativ produce o scădere a pragului de excitaţie

d. creşterea bruscă a intensităţii curentului determină o contracţie musculară promptă

e. polul negativ produce scăderea excitabilităţii

Corect: b, c, d

124. Efectele curentului galvanic asupra sistemului nervos central:

a. galvanizarea ascendentă - polul pozitiv cranial şi negativ caudal

b. galvanizarea descendentă - polul pozitiv cranial şi negativ caudal

c. galvanizarea ascendentă - apare creşterea excitabilităţii

d. organele de simţ nu reacţionează la aplicarea curenului galvanic

e. galvanizarea descendentă - apare creşterea excitabilităţii

Corect: b, c

125. Efectele terapeutice ale aplicării curentului galvanic

a. vasoconstrictor

b. analgezic la polul pozitiv

c. hiperemie activă la nivelul circulaţiei superficiale şi profunde

d. analgezic la nivelul electrodului negativ

e. antialgic prin creşterea excitabilităţii nervoase la nivelul polului pozitiv

Corect: b, c

Page 24: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

126. Modalităţi de aplicare a galvanizărilor

a. cu ajutorul unor electrozi sub formă de plăci

b. baie galvanică parţială

c. baie galvanică generală

d. iontoforeza

e. nici una din cele de mai sus

Corect: a, b, c, d

127. Galvanizarea simplă în scop antialgic:

a. electrodul activ este electrodul negativ

b. electrodul activ este electrodul pozitiv

c. electrodul activ este de dimensiuni mai reduse

d. electrodul activ este indiferent

e. electrodul activ este de dimensiuni mai mari

Corect: b, c

128. Modalităţi de aplicare a curentului galvanic:

a. intensitatea se reglează la ”înţepătură”

b. aşezarea electrozilor se face longitudinal

c. nu se utilizează stratul hidrofil între electrod şi tegument

d. pacientul va fi poziţionat în posturi antialgice

e. electrodul se aplică pe zona păroasă a capului

Corect: b, d

129. Băile galvanice

a. temperatura apei va fi mai mare de 39ºC

b. temperatura apei va fi 34-38C

c. direcţia curentului va fi numai ascendentă

d. durata şedinţelor va fi de 10-30 minute

e. ritmul şedinţelor la 3 zile

Corect: b, d

130. Avantajele aplicării iontoforezei

a. este posibilă o acţiune locală reflexă la nivelul dermatomioamelor

b. cantitatea de substanţă care pătrunde este necontrolabilă

c. au efect local demonstrat şi recunoscut

d. cantitatea de substanţă care pătrunde nu poate fi dozată

e. se cumulează cu efectul analgezic al curentului galvanic

Corect: a, c, e

131. Contraindicaţiile galvanoterapiei

a. artrite

b. distonii neurovegetative

c. nevralgii şi nevrite diferite

d. eczeme

e. supuraţii

Corect: d, e

132. Curenţii de joasă frecvenţă sunt:

a. forme de curent continuu

b. curenţi cu impulsuri dreptunghiulare

Page 25: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

25

c. impulsuri triunghiulare

d. curent galvanic

e. impulsuri exponenţiale

Corect: b, c, e

133. Tehnica de aplicare a curenţilor de joasă frecvenţă

a. electrozii nu se plasează la nivelul inserţiilor musculare

b. electrozii se plasează la nivelul zonei de trecere muşchi-tendon

c. electrodul pozitiv se plasează proximal de muşchiul afectat

d. electrodul pozitiv se plasează pe muşchiul afectat la nivelul plăcii neuromotorii

e. electrodul negativ se plasează pe muşchiul afectat la nivelul plăcii neuromotorii

Corect: b, c, e

134. Electrostimularea selectivă a muşchiului denervat se face cu:

a. Curenţi exponenţiali de joasă frecvenţă

b. Curenţi de medie frecvenţă

c. Impuls cu durata de 500 ms cu panta de creştere de 1000 m

d. Impuls cu durata de 200 ms urmat de pauză de 600 ms

e. Ultrasunet

Corect: a, d

135. Musculatura total denervată

a. răspunde selectiv la stimularea prin impulsuri exponenţiale de lungă durată

b. răspunde neselectiv la stimularea prin impulsuri exponenţiale de scurtă durată

c. răspunde la impulsuri de scurtă durată

d. nu răspunde selectiv la stimularea prin impulsuri exponenţiale de scurtă durată

e. răspunde la impulsuri cu panta de creştere rapidă

Corect: a

136. Tehnica de aplicare a electrostimulării pentru musculatura total denervată

a. în tehnica bipolară electrodul negativ se aplică proximal, electrodul pozitiv distal

b. în tehnica bipolară electrodul negativ se aplică distal, electrodul pozitiv proximal

c. tehnica bipolară este indicată la denervările accentuate

d. în tehnica monopolară, electrodul negativ se aplică pe muşchiul afectat

e. nu se recomandă masajul sau curentul galvanic înainte de stimulare

Corect: b, c, d

137. Principiul de acţiune al terapiei musculaturii spastice:

a. se induce un efect de inhibiţie a motoneuronilor muşchilor spastici

b. nu se produce relaxare

c. se aplică două circuite de excitaţie separate, sincronizate

d. se utilizează un electrod

e. nu este indicată în tratamentul paraliziilor spastice

Corect: a, c

138. Curenţii diadinamici au efecte:

a. contracţii musculare în muşchii denervaţi

b. analgetice

c. hiperemiante

Page 26: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

d. dinamogene

e. nu are efect excitomotor

Corect: b, c, d

139. Curenţii Träbert:

a. nu sunt indicaţi în lombalgii

b. au efect analgetic şi hiperemiant

c. electrodul negativ se plasează pe locul dureros

d. timpul de aplicare este de 30 minute

e. au durata de 2 ms urmaţi de o pauză de 5 ms

Corect: b, c, e

140. TENS

a. este un curent cu impulsuri dreptunghiulare de joasă frecvenţă

b. polul pozitiv este activ

c. polaritatea electrozilor nu are importanţă

d. plasarea electrozilor se face pe zona dureroasă

e. aplicaţia poate dura mai multe ore

Corect: a, c, d, e

141. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:

a. curenţii de medie frecvenţă nu prezintă acţiune vasoactivă

b. curenţii de medie frecvenţă produc contracţii asupra musculaturii scheletice şi muşchilor netezi

c. singura formă de aplicare este cu un curent unic de medie frecvenţă

d. curenţii de medie frecvenţă produc analgezie

e. curenţii de medie frecvenţă produc contracţii musculare dureroase

Corect: b, d

142. Efectele fiziologice ale curenţilor interferenţiali

a. excitomotor pe muşchi sănătoşi, normoinervaţi

b. decontracturant

c. vasoconstrictor

d. analgetic

e. excitomotor pe musculatura netedă

Corect: a, b, d, e

143. Contraindicaţii ale aplicării electroterapiei prin curenţi interferenţiali:

a. procese inflamatorii articulare

b. afecţiuni febrile de diferite etiologii

c. tuberculoza activă

d. neoplazii

e. caşexie

Corect: b, c, d, e

144. Tehnici de aplicare a curenţilor interferenţiali

a. tehnica interfero triplex

b. tehnica statică

c. tehnica cinetică

d. tehnica mixtă

e. nici una din cele de mai sus

Page 27: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

27

Corect: b, c

145. La aplicaţia de curenţi interferenţiali:

a. la începutul şedinţei intensitatea se creşte lent şi la sfârşit se scade brusc

b. la începutul şedinţei intensitatea se creşte lent şi la sfârşit se scade tot lent

c. este necesară creşterea intensităţii pe parcursul procedurii

d. nu este necesară creşterea intensităţii pe parcursul procedurii

e. intensitatea se dozează pentru obţinerea senzaţiei de furnicătură

Corect: b, d, e

146. Procedeul curenţilor interferenţiali:

a. se bazează pe încrucişarea a doi curenţi de medie frecvenţă, cu frecvenţe diferite

b. se bazează pe încrucişarea a patru curenţi de medie frecvenţă, cu frecvenţe diferite

c. prin interferenţă va rezulta tot un curent de medie frecvenţă, dar cu amplitudine variabilă

d. prin interferenţă va rezulta un curent de joasă frecvenţă, între 1 şi 100 Hz

e. la locul interferenţei direcţia şi intensitatea curentului se modifică repetitiv

Corect: a, c, e

147. Acţiunile fiziologice ale undelor scurte sunt:

a. efecte calorice de profunzime fără a produce leziuni cutanate

b. analgetic

c. miorelaxant-antispastic

d. activarea metabolismului

e. nici una de mai sus

Corect: a, b, c, d

148. Modalităţi de aplicare a undelor scurte

a. metoda interfero- triplex

b. metoda în câmp condensator

c. metoda cu frecvenţe modulate

d. metoda în câmp inductor

e. metoda în cuplaj indirect

Corect: b, d

149. În terapia cu unde scurte, electrozii pot fi poziţionaţi:

a. în acelaşi plan

b. transversal

c. longitudinal

d. oblic

e. în oricare din poziţiile de mai sus

Corect: b, c

150. Dozarea intensităţii câmpului de unde scurte. Notaţi afirmaţiile adevărate:

a. doza I atermică are efect revulsiv

b. doza III se aplică în afecţiunile acute

c. doza II este oligotermică cu acţiune antispastică

d. doza I, II se recomandă în stadiile acute

e. numărul şedinţelor este fix

Corect: c, d

Page 28: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

151. Sunt false următoarele afirmaţii:

a. la metoda în câmp condensator se poate aplica tratamentul pe regiuni acoperite de vestimentaţie

b. undele scurte se pot aplica la pacienţi cu pacemakere, sau obiecte metalice

c. se recomandă undele scurte la pacientele cu sarcină

d. se evită zonele cu sensibilitate cutanată

e. pacientul trebuie supravegheat permanent

Corect: b, c

152. Terapia cu înaltă frecvenţă pulsatilă are următoarele efecte:

a. ameliorează osteoporoza

b. accelerează vindecarea unor plăgi

c. creşte spasmele musculaturii netede

d. previne şi tratează cicatricile cheloide

e. accentuează edemul tisular

Corect: a, b, d

153. Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare la aplicaţia Diapulse:

a. se indică în afecţiunile pelvine inflamatorii cronice: anexite, parametrite, metroanexite

b. se indică în herpes zoster

c. vindecă fracturile într-un timp cu 10% mai scurt

d. 4-8 aplicaţii în suferinţele acute şi subacute

e. 10-14 aplicaţii în suferinţele cronice

Corect: a, b, d, e

154. Avantajele utilizării terapiei de înaltă frecvenţă pulsatilă

a. produce efecte calorice locale, hipertermie

b. se poate utiliza la pacienţii cu pace maker cardiac

c. poate fi aplicat la orice vârstă, fără riscul de a provoca tulburări trofice

d. poate fi tratată orice regiune a corpului

e. nu produce nici o stare de discomfort

Corect: c, d, e

155. Sunt false următoarele afirmaţii privind tehnica terapiei cu unde scurte;

a. electrozii se aplică direct pe piele

b. electrozii se aplică la 2-3 cm faţă de regiunea de tratat

c. poziţia electrozilor nu are importanţă

d. efectul de vârf se produce la nivelul suprafeţelor plane

e. electrozii au dimensiuni diferite, electrodul activ fiind de dimensiuni mai reduse

Corect: a, c, d

156. Efectele fizico-chimice ale ultrasunetului sunt:

a. efectul mecanic

b. efectul termic

c. efectul de cavitaţie

d. efectul de difuziune

e. efectul radioactiv

Corect: a, b, c, d

157. Acţiunea biologică a ultrasunetului determină:

a. scăderea permeabilităţii membranelor celulare

b. hiperemie tegumentară

Page 29: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

29

c. efecte fibrolitice

d. creşterea metabolismului celular

e. la doze mari, produc distrucţii celulare şi rupturi capilare

Corect: b, c, d, e

158. Efectele fiziologice ale ultrasunetului sunt:

a. analgetice

b. excito-motorii

c. miorelaxante

d. hiperemiante

e. sedative

Corect: a, c, d

159. Modalităţi de aplicare a ultrasunetului:

a. segmentare indirecte, pe zone paravertebrale corespunzătoare rădăcinilor nervoase medulare

b. segmentare directe pe cale neurală

c. aplicaţii reflexe pe dermatoamele corespunzătoare organelor interne

d. aplicaţii reflexe la distanţă pe ganglionii simpatici

e. aplicaţii pe proeminenţele osoase

Corect: a, b, c, d

160. Metodele de aplicare ale ultrasunetului sunt:

a. prin câmp inductor

b. cuplaj direct, utilizând o substanţă de contact

c. prin strat hidrofil

d. cuplaj direct utilizând substanţe medicamentoase

e. cuplaj indirect prin intermediul apei

Corect: b, d, e

161. Alegeţi formele de ultrasunet utilizate în terapie:

a. în câmp inductor

b. în regim continuu

c. în câmp condensator

d. în regim discontinuu

e. toate răspunsurile sunt incorecte

Corect: b, d

162. Alegeţi formularea corectă:

a. nu este indicată succesiunea terapeutică masaj-ultrasunet sau ultrasunet-masaj

b. pacienţilor prezentând stări febrile li se recomandă tratament cu ultrasunet paravertebral toracic

c. aplicaţiile cu ultrasunet pot precede şedinţele de kinetoterapie, datorită acţiunii analgetice şi

miorelaxante

d. se poate recomanda terapia combinată ultrasunet-curenţi de joasă frecvenţă

e. este indicată aplicarea concomitentă a roentgenterapiei cu ultrasonoterapia pe aceeaşi regiune

Corect: a, c, d

163. Intensitatea energiei ultrasonore, utilizată în practică, depinde de:

a. regiunea de tratat

b. profunzimea locului de tratat

Page 30: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

c. forma de cuplaj

d. tensiunea de reţea

e. starea generală a pacienţilor

Corect: a, b, c, e

164. Indicaţiile ultrasonoterapiei sunt:

a. reumatism degenerativ

b. fracturi recente

c. cicatrici cheloide

d. TBC

e. afecţiuni neurologice

Corect: a, b, c, e

165. Contraindicaţiile ultrasonoterapiei sunt:

a. stări inflamatorii

b. neoplazii

c. stare generală alterată

d. boala artrozică

e. tromboflebite

Corect: a, b, c, e

Page 31: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

31

TESTE GRILĂ KINETOTERAPIE

Bibliografie

1. A. Bighea. Terapia fizicală şi reabilitarea în practica medicală. Ed. Medicală Universitară Craiova 2006, 183 pag, ISBN 973-106-021-9.

2. A. Bighea. Kinetoterapia (pp 82-106), Capitol în ”Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare”, sub red. Roxana Popescu, Ed. Medicală Universitară Craiova, 2005, 340 exemplare, ISBN 973-7757-91-2.

3. Sbenghe T. Kinesiologia-ştiinţa mişcării., Editura Medicală, Bucureşti, 2002 4. Sbenghe T. Kinetologia profilactică, terapeutică şi de recuperare, Ed.Medicală, 1987. 5. Popescu R., Bighea A. Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova,

1995 6. Sidenco E L. Bilanţul articular şi muscular. Ed A.P.P. Bucureşti 1999. 7. Nemeş I. D. A. Metode de explorare şi evaluare în kinetoterapie. 2001, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, ISBN

973-8109-87-6. 8. Kiss I. Fiziokinetoterapie şi recuperare medicală. Ed Med., Bucureşti, 2002, ISBN 973-39-0338-8. 9. Zdrenghea D, Branea I. Recuperarea bolnavilor cardiovasculari, Ed. Clusium, Cluj Napoca, 1995

166. Care din următoarele tehnici aparţin imobilizării:

a. poziţia de corecţie

b. punerea în repaus

c. posturile de facilitare

d. contenţia

e. contracţia izometrică

Corect: b, d

167. Tehnicile anakinetice apelează la:

a. mobilizare pasivă

b. imobilizare

c. posturare

d. contracţie izometrică

e. contracţie izotonă

Corect: b, c

168. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin mobilizărilor pasive:

a. mobilizarea liberă

b. contracţia izometrică

c. relaxarea musculară

d. mobilizarea pasivă pură asistată

e. mobilizarea auto-pasivă

Corect: d, e

169. Mobilizarea pasivo-activă aparţine:

a. tehnicilor anakinetice

b. mobilizărilor active

c. tehnici kinetice statice

d. mobilizărilor pasive

e. tehnicilor de facilitare

Corect: d

Page 32: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

170. Contracţia reflexă din cadrul mobilizărilor active reflexe este provocată prin:

a. reflex de întindere (stretch-reflex)

b. mişcarea voluntară cu modificarea lungimii muşchiului

c. reflex de echilibru

d. reflexe de poziţie

e. creşterea tensiunii muşchiului

Corect: a, c, d

171. Mobilizarea activă liberă este o tehnică în cadrul:

a. mobilizării active reflexe

b. mobilizării pasive

c. kineziei statice

d. mobilizării active voluntare

e. tehnicilor anakinetice

Corect: d

172. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin mobilizărilor active voluntare:

a. mobilizarea activă liberă

b. mobilizarea activo-pasivă

c. mobilizarea pasivo-activă

d. mobilizarea activă cu rezistenţă

e. contracţia izokinetică

Corect: a, b, d

173. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin mobilizărilor pasive:

a. mobilizarea pasivă mecanică

b. manipulările

c. tracţiunile

d. mobilizarea activă reflexă

e. mobilizarea autopasivă

Corect: a, b, c, e

174. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin mobilizărilor pasive:

a. contracţia izometrică

b. relaxarea

c. tracţiunile

d. mobilizarea pasivo-activă

e. mobilizarea pasivă pură asistată

Corect: c, d, e

175. Stretchingul are următoarele avantaje:

a. scade flexibilitatea ţesuturilor

b. creşte abilitatea de a învăţa sau performa diferite mişcări

c. determină relaxarea fizică şi psihică

d. determină o conştientizare asupra propriului corp

e. creşte riscul de traumatisme ale aparatului locomotor prin muncă sau sport

Corect: b, c, d

176. Care din următoarele reguli pentru stretching sunt adevărate?

a. încălzirea prealabilă a ţesutului

b. aplicarea unor tehnici de relaxare

Page 33: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

33

c. poziţionarea corectă a pacientului

d. iniţial se întinde doar o singură articulaţie, apoi se poate executa stretching peste 2 sau 3 articulaţii

e. se începe cu articulaţiile proximale şi apoi cele distale

Corect: a, b, c, d

177. Ce tipuri de stretching pentru muşchi cunoaşteţi?

a. izotonic

b. balistic

c. dinamic

d. activ sau stato-activ

e. static sau pasiv

Corect: b, c, d, e

178. Mişcările jocului articular sunt:

a. rulare

b. alunecare

c. flexia

d. compresie

e. tracţiune

Corect: a, b, d, e

179. Efectele jocului articular sunt:

a. asigură mişcările segmentelor în articulaţiile periferice

b. asigură o repartiţie fiziologică a lichidului sinovial

c. permite formarea de aderenţe în articulaţie

d. transmite impusuri aferente ale controlului proprioceptiv de la nivel articular

e. efect antialgic

Corect: a, b, d, e

180. Indicaţiile refacerii jocului articular sunt:

a. ameliorarea sensibilităţii locale

b. limitarea mişcărilor articulare prin afectare capsulară articulară

c. dureri articulare

d. menţinerea unei biologii normale articulare

e. rol profilactic în imobilizările prelungite mai ales prin paralizii

Corect: b, c, d, e

181. În timpul mobilizărilor vom ţine seama de o serie de reguli:

a. poziţia pacientului să fie comodă, relaxată

b. poziţia articulaţiei care va fi mobilizată să permită o cât mai bună relaxare locală

c. kinetoterapeutul să aibă o poziţie comodă cu posibilitate de abordare uşoară a pacientului

d. mâna kinetoterapeutului care face mobilizarea nu va avea contact cu articulaţia

e. segmentul articular care nu va fi mobilizat va trebui stabilizat printr-o curea, de către un ajutor, sau de

o mână a kinetoterapeutului

Corect: a, b, c, e

182. Tehnica oscilaţiei gradate. Alegeţi gradele corecte:

a. Gradul 1: amplitudini maxime ritmice la începutul excursiei de mişcare

b. Gradul 2: mişcări mai ample care însă nu ating extremele valorilor de mobilitate

Page 34: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

c. Gradul 3: mişcări ample spre excursia maximă, la nivelul rezistenţei tisulare

d. Gradul 4: la fel ca la gradul 3, dar cu mici oscilaţii

e. Gradul 5:mici amplitudini la limita mobilităţii care forţează rezistenţa tisulară (stretching)

Corect: b, c, d, e

183. Tehnica manipulării. Alegeţi cei 3 timpi corecţi:

a. punerea în poziţie

b. punerea în relaxare

c. punerea în tensiune

d. impulsul cortical

e. impulsul manipulativ

Corect: a, c, e

184. Capacitatea de a manifesta valori mari de forţă în cea mai mică unitate de timp se numeşte:

a. forţă maximă relativă

b. forţă maximă absolută

c. forţă explozivă

d. forţă dinamică

e. forţă de rotaţie

Corect: c

185. Mărimea forţei musculare depinde de mai mulţi parametri, dintre care:

a. diametrul de secţiune al muşchiului

b. numărul unităţilor motorii în acţiune

c. frecvenţa impulsurilor nervoase

d. tipul articulaţiei

e. aranjamentul fibrelor musculare

Corect: a, b, c, e

186. Dezavantajele contracţiilor izometrice sunt:

a. măresc munca ventriculului stâng, tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă

b. ameliorează supleţea ţesuturilor periarticulare

c. tonifică în special fibrele musculare activate la unghiul la care s-a produs izometria

d. antrenează muşchi pentru o contracţie mai lentă

e. nu ameliorează coordonarea pentru mişcări mai complexe

Corect: a, c, d, e

187. Avantajele contracţiilor izometrice:

a. sunt foarte eficiente

b. reduc edemul prin efect de pompă

c. tehnica este simplă

d. durata exerciţiilor este scurtă

e. solicită articulaţiile

Corect: a, b, c, d

188. Care din următoarele afirmaţii este falsă cu privire la contracţia izometrică?

a. muşchiul nu-şi schimbă lungimea

b. fibra musculară îşi măreşte tensiunea

c. se scutură ritmic membrul respectiv

d. creşteri marcate ale forţei şi rezistenţei musculare

e. se suspendă circulaţia muşchiului

Page 35: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

35

Corect: c, d

189. Pentru a creşte forţa musculară se execută:

a. exerciţii izometrice

b. tehnici de facilitare proprioceptivă neuromusculară pentru a creşte direct forţa musculară

c. posturile declanşatoare de reflexe tonice

d. exerciţii dinamice cu rezistenţă

e. coordonările paliative

Corect: a, c, d

190. Exerciţiile izometrice practicate pentru creşterea forţei musculare sunt:

a. exerciţii unice scurte izometrice zilnice

b. exerciţiul maximal scurt

c. exerciţii repetitive scurte izometrice zilnice

d. exerciţii rezistive regresive

e. exerciţiul maximal cu repetiţie

Corect: a, c

191. Exerciţiile unice scurte izometrice zilnice constau în:

a. o contracţie de 6 secunde pe zi

b. 20 de contracţii a 6 secunde cu o pauza de 20 de secunde intre ele-o şedinţă pe zi

c. grupaj de 3 contracţii a 6 secunde, cu o pauză de 30-60 de secunde între contracţii

d. o contracţie de 12 secunde pe zi

e. o contracţie de 10 secunde pe zi

Corect: a

192. Dintre exerciţiile dinamice cu rezistenţă fac parte:

a. exerciţiul maximal scurt

b. exerciţiul maximal cu repetiţie

c. exerciţiile rezistive regresive

d. exerciţiile repetitive scurte izometrice

e. grupajul de 3 contracţii a 6 secunde

Corect: a, b, c

193. Exerciţiul maximal cu repetiţie :

a. se urmăreşte prin creşterea progresivă a greutăţilor

b. se testează acea greutate care poate fi ridicată de10 ori

c. la 5-7 zile se retestează noua rezistenţă pentru 10 RM

d. se execută 4 seturi de 10 RM pe zi de trei ori pe săptămână

e. se numeşte tehnica Oxford

Corect: a, b, c, d

194. Tehnica De Lorme-Watkins are în structură următoarele seturi de exerciţii:

a. setul I: 10 ridicări cu ½ 10 RM

b. setul II: 10 ridicări cu ¾ 10RM

c. setul III: 10 ridicări cu 10 RM

d. setul IV: 5 ridicări cu ½ 10 RM

e. setul V : 5 ridicări cu ½ 10 RM

Corect: a, b, c

Page 36: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

195. În cazul tehnicii de Lorme-Watkins

a. între seturi se intercalează o pauză de 2-4 minute

b. între seturi se intercalează o pauză de 10 minute

c. cele 3 seturi se execută o data pe zi, de 4 ori pe săptămână

d. în ziua a 5-a se retestează 10 RM

e. seturile se execută de 5 ori pe zi

Corect: a, c, d

196. Din câte seturi de exerciţii este compusă schema tehnicii Oxford?

a. 2 seturi

b. 3 seturi

c. 5 seturi

d. 4 seturi

e. 5 seturi

Corect: d

197. În cazul exerciţiilor regresive:

a. muşchiul oboseşte treptat

b. progresia este asigurată prin retestarea 10RM la 5-7 zile

c. numărul de repetări într-o repriză depinde de greutate

d. schimbarea frecventă a greutăţilor face ca tehnica să nu fie agreată de pacient şi de kinetoterapeut

e. se obţine o performanţă aproape maximă pentru starea fiziologică a muşchiului în momentul respectiv

Corect: a, b, d, e

198. Schema tehnicii Oxford este compusă din:

a. setul I: 10 ridicări cu 10 RM

b. setul II: 10 ridicări cu 90% 10 RM

c. setul III: 10 ridicări cu 80% 10 RM

d. setul IV: 10 ridicări cu 70% 10 RM

e. setul V: 10 ridicări cu 5 RM

Corect: a, b, c, d

199. Schema exerciţiilor cu 10 rm (repetiţii minime) este:

a. seria I: de 10 ridicări cu 2 x 10 rm

b. seria II: de 10 ridicări cu 1,5 x 10 rm

c. seria III: de 10 ridicări cu10 rm

d. seria IV: de 5 ridicări cu 2 x 5 rm

e. seria V : de 5 ridicări cu 2 x 5 rm

Corect: a, b, c

200. Exerciţiile dinamice cu rezistenţă sunt indicate pentru :

a. hipertofia musculară

b. hipotrofia musculară

c. ameliorarea mobilităţii articulare

d. creşterea rezistentei musculare

e. scăderea rezistentei musculare

Corect: a, c, d

201. Izometria este exerciţiul:

a. care nu reuşeşte să realizeze creşterea forţei musculare

b. care asigură creşterea cea mai rapidă a forţei musculare

Page 37: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

37

c. solicită articulaţia

d. realizează o hipertrofie musculara

e. realizează o hipotrofie musculară

Corect: b, d

202. Exerciţiile dinamice cu rezistenţă presupun:

a. viteza mişcărilor nu are importanţă

b. durata exerciţiilor nu reprezintă un parametru de dozare

c. urmărirea atentă, zilnică a semnelor de oboseală musculară

d. durata exerciţiilor este un parametru de dozare

e. la începutul exerciţiilor se testează forţa grupului muscular simetric

Corect: c, d, e

203. În situaţiile deficitelor mari de forţă musculară este necesar să se apeleze şi la:

a. posturi declanşatoare de reflexe tonice

b. întinderea prelungită la muşchii posturali extensori slabi

c. tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii

d. elemente facilitatorii de creştere a răspunsului motor

e. nu se utilizează tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii

Corect: a, c, d

204. Rezistenţa musculară reprezintă :

a. “o rezistenţă locală”, executată de un segment cu ½ din masa musculară a corpului

b. capacitatea de a susţine un efort

c. capacitatea muşchiului de a susţine o contracţie

d. capacitatea muşchiului de a executa o activitate sau exerciţiu pe o perioadă prelungită de timp

e. incapacitatea muşchiului de a susţine o contracţie

Corect: b, c, d

205. Rezistenţa musculară depinde de:

a. forţa musculară

b. valoarea circulaţiei musculare

c. integritatea metabolismului muscular

d. starea generală a organismului

e. pH-ul sângelui

Corect: a, b, c, d

206. Testarea rezistenţei muşchiului se face:

a. testarea se face cu greutăţi între 60-70% din forţa maximă

b. prin testarea capacităţii de menţinere a unei contracţii

c. testarea se face cu greutăţi între 15%-40% din forţa maximă cronometrându-se timpul menţinerii

contracţiei

d. testarea se face cu greutăţi între 50%-60% din forţa maximă

e. calculând numărul de repetări posibile la încărcare şi la un ritm de metronom precizat

Corect: b, c, e

207. Pentru a realiza creşterea rezistenţei musculare:

a. scădem durata exerciţiilor

b. creştem durata exerciţiului

Page 38: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

c. utilizăm terapia ocupaţională

d. se lucrează la intensităţi mai joase de efort dar prelungite în timp

e. se lucrează la intensităţi mari de efort

Corect: b, c, d

208. Bolnavii care beneficiază de antrenamentul la efort sunt:

a. bolnavii cardiovasculari, mai ales coronarienii după infarctul de miocard

b. bolnavii respiratori

c. sechelarii unor afecţiuni ale aparatului locomotor

d. sedentarii

e. bolnavi cu bloc atrio-ventricular de gradul III

Corect: a, b, c, d

209. Metodele antrenamentului la efort utilizează:

a. electroterapia

b. mersul

c. urcatul scărilor şi pantelor

d. terapia ocupaţională

e. crioterapia

Corect: b, c, d

210. Cea mai modernă exprimare a intensităţii unui efort se face prin:

a. urcatul scărilor

b. alergare

c. echivalentul metabolic

d. covorul rulant

e. bicicleta ergometrică

Corect: c

211. Suportabilitatea efortului se urmăreşte pe baza semnelor clinice care apar:

a. tahicardia

b. durerile precordiale

c. cefalee

d. transpiraţii reci

e. oboseala

Corect: a, b, d

212. Frecventa şedinţelor de efort la pacienţii cardio pulmonari este de:

a. 1 pe săptămână

b. 2, 2-3 pe săptămână

c. 5 pe săptămână

d. 6 pe săptămână

e. 10 pe săptămână

Corect: b

213. Metodica unei şedinţe de antrenament la efort împarte programul în:

a. prima parte 6-15 minute încălzire

b. partea a doua alcătuită din exerciţiul propriu-zis de efort

c. partea a treia marchează trecerea la starea de repaus, durează 20 minute

d. partea a treia marchează trecerea la starea de repaus, durează 5-10 minute

e. partea a treia durează 25 minute

Page 39: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

39

Corect: a, b, d

214. Antrenamentul la efort are ca efecte:

a. creşte rezistenţa vasculară periferică

b. scade amplitudinea denivelării segmentului ST la efort

c. scade nivelul catecolaminelor serice şi al lipidelor serice

d. creşte extracţia de O2 la nivelul ţesuturilor

e. creste amplitudinea denivelării segmentului ST la efort

Corect: b, c, d

215. Antrenamentul pentru refacerea coordonării se face după anumite reguli:

a. exerciţiile de coordonare trebuie să se execute de câteva ori pe zi, fără întrerupere, până ce

coordonarea este obţinută

b. orice contracţie a muşchiului care nu este necesară unei activităţi date trebuie evitată

c. se vor utiliza explicaţii verbale, înregistrări cinematice, desene

d. antrenamentul se opreşte la orice semn de oboseală sau plictiseală

e. este necesară o forţă mare pentru o mişcare de precizie

Corect: a, b, c, d

Page 40: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

HIDROTERMOTERAP IE ŞI BALNEOLOGIE 2008

Bibliografie:

1. Roxana Popescu, Simona Pătru, Hidrotermoterapie şi Balneologie, Editura Medicală Universitară, Craiova, 2003;

Întrebări cu un singur răspuns:

216. O singură afirmaţie din cele enumerate mai jos este falsă. Care?

a. Iradierea este transferul de energie calorică prin radiaţii infraroşii

b. Convecţia are două componente: internă şi externă

c. Evaporarea se activează în condiţii de confort termic şi căldură umedă

d. Evaporarea constă în: secreţie sudoripară, perspiraţie insensibilă şi evaporare la nivelul suprafeţelor

respiratorii

e. Conducţia este transferul de căldură prin contact direct între obiecte cu temperaturi diferite

Răspuns: c

217. Alegeţi răspunsul corect:

a. Tipul constituţional microkinetic încadrează persoanele cu extremităţi calde şi tendinţă la

vasodilataţie periferică

b. Reacţia dermovasculară reprezintă modalitatea de răspuns a circulaţiei superficiale la aplicarea locală

a factorului termic

c. Aplicaţiile termice de scurtă durată scad excitabilitatea nervilor periferici

d. Aplicaţiile calde de lungă durată cresc randamentul muscular

e. Băile fierbinţi uşurează munca inimii, iar băile moderat reci solicită foarte mult cordul

Răspuns: b

218. Baia cu peria se efectuează la temperatura:

a. De indiferenţă

b. Rece

c. Caldă

d. Hipertermă

e. Intens hipertermă

Răspuns: a

219. O singură afirmaţie din cele enumerate mai jos este falsă. Care?

a. Băile de mâini determină vasodilataţie coronariană şi bronhodilataţie

b. Băile alternante de mâini activează circulaţia periferică şi descongestionează organele

intraabdominale

c. Băile Hauffe la membrele superioare sunt indicate în arteriopatii obstructive ale membrelor inferioare

d. Băile calde de şezut sunt indicate în colici uterine, vezicale, intestinale

e. Băile reci de şezut sunt contraindicate în cistite

Răspuns: b

Întrebări cu mai multe răspunsuri:

220. Zona periferică este alcătuită din:

a. Tegument

b. Organe interne toraco-abdominale

c. Ţesut celular subcutanat

d. Muşchi

Page 41: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

41

e. Organe intracraniene

Răspuns: a, c, d

221. Funcţiile zonei periferice sunt:

a. De receptor caloric

b. De tampon termic

c. De comutator

d. De organ efector al termogenezei într-un mediu cald

e. De izolator caloric variabil

Răspuns: a, b, c, e

222. Alegeţi răspunsurile corecte:

a. Termogeneza se realizează prin reacţii chimice celulare tip redox

b. Termoliza se realizează prin procese fizice

c. Termogeneza netremurândă intervine la temperaturi mai mici de 14˚ C

d. Frisoanele sunt mecanisme de urgenţă în termogeneză, mari consumatoare de energie

e. Tremurăturile sunt contracţii individuale ale fibrelor musculare

Răspuns: a, b, d

223. Termoreceptorii periferici sunt:

a. Receptorii de tip A

b. Corpusculii Krause şi Ruffini

c. Receptorii de tip B

d. Terminaţiile nervoase libere amielinice din tegumente şi mucoase

e. Terminaţiile nervoase libere de la nivelul viscerelor

Răspuns: b, d, e

224. Aplicaţii generale de căldură sunt contraindicate în:

a. Afecţiuni reumatismale degenerative

b. Sechele posttraumatice

c. Afecţiuni neurologice însoţite de spasticitate

d. TBC

e. Tumori maligne

Răspuns: d, e

225. Efectele aplicaţiilor locale de căldură sunt următoarele:

a. Antialgic

b. Rezorbtiv

c. Spasmolitic

d. De asuplizare

e. Hemostatic

Răspuns: a, b, c, d

226. Crioterapia are următoarele efecte:

a. Creşte metabolismul local

b. Scade temperatura cutanată, subcutanată şi musculară

c. Antiinflamator

d. Antispastic

e. De asuplizare

Page 42: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

Răspuns: b, c, d

227. În funcţie de suprafaţa pe care se aplică factorul termic, procedurile de termoterapie se împart în:

a. Locale

b. Ascendente

c. Alternante

d. Parţiale

e. Generale

Răspuns: a, d, e

228. Băile calde includ:

a. Baia de 36˚ C

b. Baia cu valuri

c. Baia de jumătate

d. Baia de imersiune

e. Baia de 37˚ C

Răspuns: a, e

229. Baia de sare are următoarele efecte:

a. Creşte capacitatea de apărare a organismului

b. Efect hemostatic

c. Antiinflamator

d. Creşte eliminarea de acid uric

e. Vasodilataţie cutanată

Răspuns: c, d, e

230. Efectele băilor cu CO2 sunt:

a. Hipotensor

b. Sedativ

c. De antrenare economică a cordului

d. Realizează un masaj fin la nivelul tegumentelor

e. Astringent asupra tegumentelor

Răspuns: a, b, c, d

231. Alegeţi răspunsurile corecte:

a. Afuziunile sunt proceduri prin care asupra corpului se proiectează o coloană de apă fără presiune

b. Duşul scoţian este un duş sul sub formă alternantă

c. Perierile pot fi: complete, parţiale, uscate şi umede

d. Compresele stimulante au o durată de aplicare de 6 ore

e. Duşurile sunt proceduri prin care se aplică apă, aburi, aer cald cu jetul foarte aproape de tegument

Răspuns: a, b, c, d

232. Alegeţi răspunsurile corecte:

a. Tehnicile de aplicare a parafinei sunt: pensulare, baie de parafină pentru mâini şi picioare, feşi

parafinate, plăci de parafină

b. Temperatura la care se utilizează este de 70˚C

c. Parafina are proprietăţi termopexice

d. Împachetările cu parafină sunt indicate în artroze, sechele posttraumatice ale aparatului locomotor,

articulaţii inflamate

e. Se poate refolosi cu condiţia să fie sterilizată

Răspuns: a, c, e

Page 43: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

43

233. Termoterapia contrastantă cuprinde:

a. Hidroterapia mică

b. Hidroterapia mare

c. Hidrofoare

d. Cataplasme

e. Cura Kneipp

Răspuns: a, b, e

234. Balneaţia cu ape minerale clorurate sodice este indicată în:

a. Afecţiuni reumatismale degenerative

b. Afecţiuni ORL şi bronhopulmonare

c. Afecţiuni ginecologice

d. Reumatisme abarticulare

e. Afecţiuni neurologice şi posttraumatice

Răspuns: a, c, d, e

235. Modalităţile de terapie cu nămoluri teraputice sunt:

a. Cataplasme

b. Oncţiuni

c. Împachetări

d. Băi

e. Aerosoli

Răspuns: a, b, c, d

Page 44: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

RECUPERARE REUMATOLOGICĂ 2008

1. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti, 1987; 2. Roxana Popescu, Adrian Bighea, Noţiuni practice de medicină recuperatorie, Editura Agora, 1997.

Întrebări cu un singur răspuns:

236. Din grupa afecţiunilor reumatismale degenerative fac parte:

a. Gonartroza

b. Periartrita scapulo-humerală

c. Tendinitele

d. Periartrita coxo-femurală

e. Miozitele

Răspuns: a

237. Alegeţi răspunsul fals:

a. PR este o afecţiune reumatismală inflamatorie, cu evoluţie cronică progresivă

b. PR afectează cu predilecţie articulaţiile mici (mâini, picioare)

c. PR evoluează către deformare şi anchiloză articulară

d. În PR redoarea matinală durează cel puţin o oră

e. În stadiul III al PR se instalează anchiloza fibroasă sau osoasă

Răspuns: e

238. Alegeţi răspunsul fals. Caracterele comune ale spondilartritelor seronegative sunt următoarele:

a. Prezenţa factorului reumatoid

b. Absenţa nodulilor subcutanaţi

c. Prezenţa artritelor periferice

d. Afectarea articulaţiilor sacroiliace şi a coloanei vertebrale

e. Afectarea tegumentelor şi mucoaselor

Răspuns: a

239. Obiectivele kinetoterapiei în spondilita anchilozantă sunt cele enumerate cu o singură excepţie:

a. Menţinerea / corectarea posturilor şi aliniamentului corpului

b. Menţinerea / ameliorarea mobilităţii articulare şi tonusului muscular

c. Prevenirea poziţiilor vicioase

d. Prevenirea disfuncţiei ventilatorii restrictive

e. Redimensionarea obiectivelor casnice

Răspuns: e

240. Obiectivele tratamentului în boala artrozică sunt următoarele, cu excepţia:

a. Combaterea durerii

b. Reeducarea respiratorie

c. Recuperarea mobilităţii articulare şi a tonusului muscular

d. Prevenirea deteriorării în continuare a cartilajului articular

e. Ameliorarea circulaţiei locale

Răspuns: b

241. Clinica gonartrozei este caracterizată de următoarele elemente, cu excepţia unuia singur:

a. Subfebrilitate

b. Redoare de inactivitate

c. Senzaţie de instabilitate la nivelul genunchiului

Page 45: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

45

d. Chist Baker

e. Tulburări de statică la nivelul genunchiului

Răspuns: a

242. O singură afirmaţie cu privire la spondiloza cervicală din cele enumerate mai jos este falsă. Care?

a. Este contraindicat masajul la nivel paravertebral cervical

b. Electroterapia include galvanizări, CDD, curenţi de medie frecvenţă şi înaltă frecvenţă

c. Împachetările cu parafină „pelerină” au efect benefic

d. Exerciţiile urmăresc refacerea tonusului musculaturii extensoare

e. Tratamentul chirurgical este indicat în formele cu tulburări neurologice severe şi progresive

Răspuns: a

243. Alegeţi răspunsul fals. Discopatia lombară de fază IV se manifestă astfel:

a. 60-70% din pacienţi sunt asimptomatici

b. Lombalgie cronică mecanică, meteorodependentă

c. Lumbago acut cu pseudosciatică, după ridicare de greutăţi

d. Sciatica vârstnicului cu Lasseque pozitiv

e. Sindrom de coadă de cal

Răspuns: d

244. Alegeţi răspunsul fals. Reumatismul abarticular cuprinde următoarele entităţi clinice:

a. Gonartroza

b. Periartrita scapulo-humerală

c. Periartrita coxofemurală

d. Algoneurodistrofia

e. Maladia Dupuytren

Răspuns: a

Întrebări cu mai multe răspunsuri:

245. Alegeţi răspunsurile corecte. La inspecţia tegumentelor pacienţilor cu sindrom reumatoid se pot

evidenţia:

a. Leziuni eritemato-scuamoase în psoriazis

b. Noduli reumatoizi în spondilita anchilozantă

c. Noduli Bouchard şi Heberden în boala artrozică

d. Tofi gutoşi în poliartrita reumatoidă

e. Eritem facial „în fluture” în lupusul eritematos diseminat

Răspuns: a, c, e

246. Mobilitatea coloanei cervicale este evaluată prin:

a. Indicele Schöber

b. Indicele tragus-acromion

c. Indicele Ott

d. Indicele menton-stern

e. Indicele occiput-perete

Răspuns: b, d, e

Page 46: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

247. Poliartrita reumatoidă este caracterizată de următoarele deformări articulare:

a. Deviaţia cubitală a degetelor şi mâinii

b. Police în „Z”

c. Flexum de cot

d. Genu recurvatum

e. Genu flexum

Răspuns: a, b, c, e

248. În poliartrita reumatoidă, posturarea mâinii cu ajutorul ortezelor se realizează astfel:

a. Pumn în extensie 10-20˚

b. Deviaţia cubitală a mâinii şi degetelor

c. Flexie uşoară a metacarpofalangienelor

d. Police în abducţie şi opoziţie

e. Interfalangiene proximale în extensie

Răspuns: a, c, d

249. Alegeţi răspunsurile corecte. În poliartrita reumatoidă:

a. Se evită poziţiile sau activităţile ce solicită flexorii degetelor

b. Se recomandă purtarea de susţinători plantari

c. Se evită poziţia şezândă pe scaune sau fotolii joase

d. Se recomandă exerciţiile care antrenează prehensiunea de forţă

e. Cura balneară se adresează tuturor formelor de poliartrită reumatoidă

Răspuns: a, b, c

250. În poliartrita reumatoidă se pune accent pe tonifierea:

a. Extensorilor degetelor

b. Flexorului superficial al degetelor

c. Flexorilor antebraţului

d. Flexorilor coapsei şi gambei

e. Musculaturii intrinseci a mâinii

Răspuns: a, b, e

251. Sindromul Reiter:

a. Este artrita reactivă

b. Este caracterizat de triada: conjunctivă, artrită, uretrită

c. Nu este însoţit de manifestări generale

d. Sunt contraindicate procedurile de electroterapie şi termoterapie

e. Poate evolua către spondilita anchilozantă

Răspuns: a, b, e

252. Care din următoarele afirmaţii cu privire la artrita psoriazică sunt adevărate:

a. Manifestările cutanate constau în plăci eritemato-scuamoase pe coate, genunchi, trunchi

b. Este însoţită de manifestările extraarticulare: oculare, cardiace, respiratorii

c. În majoritatea cazurilor apar manifestările articulare şi apoi cele cutanate

d. Cea mai frecventă formă este artrita mutilantă

e. Unul dintre obiectivele de tratament este prevenirea deformărilor şi anchilozelor articulare

Răspuns: a, b, e

253. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. În spondilita anchilozantă cura balneară este indicată în special în staţiunile de pe litoralul Mării

Negre

Page 47: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

47

b. Spondilita anchilozantă afectează cu preponderenţă sexul feminin

c. Caracteristice spondilita anchilozantă sunt lombosacralgiile în a doua jumătate a nopţii, cu iradiere în

basculă

d. Tabloul clinic al spondilita anchilozantă include şi disfuncţia ventilatorie restrictivă

e. În stadiile avansate ale spondilita anchilozantă se poate instala „poziţia de schior”

Răspuns: a, c, d, e

254. În timpul activităţilor cotidiene spondiliticul trebuie să păstreze anumite posturi:

a. Decubit dorsal pe pat tare, cu pernă sub cap

b. Şezând pe scaun cu spătar înalt şi păstrarea contactului permanent al spatelui cu spătarul

c. Masa de lucru la nivelul pieptului, cu antebraţele pe masă

d. Evitarea şederii prelungite în fotoliu

e. În ortostatism păstrarea distanţei maxime xifoid-pube

Răspuns: b, c, d, e

255. În spondilita anchilozantă menţinerea sau creşterea tonusului muscular se realizează în special la

nivelul anumitor grupe musculare:

a. Ischiogambieri

b. Iliopsoas

c. Adductorii coapsei

d. Erectorii capului şi trunchiului

e. Muşchii abdominali

Răspuns: b, d, e

256. Alegeţi răspunsurile corecte privitoare la programul de kinetoterapie din spondilita anchilozantă:

a. Se începe cât mai precoce şi are continuitate absolută

b. Ocupă primul loc în ierarhia formelor de tratament fizical

c. Pune accent pe exerciţiile de flexie la nivelul coloanei vertebrale şi centurilor

d. Cuprinde exerciţii pentru reeducarea respiraţiei toracice şi abdominale

e. Kinetoterapia este adaptată stadiului evolutiv

Răspuns: a, b, d, e

257. Care dintre următorii factori favorizează deteriorarea cartilajului articular:

a. Menopauza

b. Obezitatea

c. Vârsta peste 50 ani

d. Sexul feminin

e. Rasa neagră

Răspuns: a, b, c

258. Tabloul clinic al coxartrozei cuprinde:

a. Durere la nivelul genunchiului

b. Redoare de inactivitate

c. Durere la nivelul peritrohanterian, fesier, inghinal, pe faţa anterioară a coapsei

d. Mers şchiopătat

e. Parestezii pe faţa anterioară a coapsei

Răspuns: a, b, c, d

Page 48: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

259. Igiena ortopedică a şoldului constă în:

a. Mers şi ortostatism prelungit

b. Greutate corporală ideală

c. Mers pe teren accidentat

d. Mers cu sprijin în baston

e. Evitarea urcării şi coborârii scărilor

Răspuns: b, d, e

260. Indicaţiile curei balneare în coxartroză sunt reprezentate de:

a. Formele acute

b. Formele subacute

c. Coxartroza la debut

d. Coxartroza operată

e. Forme cu redoare strânsă şi atitudine vicioasă ireductibilă

Răspuns: c, d

261. Igiena ortopedică a genunchiului constă în:

a. Evitarea tocurilor înalte

b. Evitarea traumatismelor directe

c. Repaus prelungit

d. Medicaţie antialgică

e. Descărcarea de greutate a genunchiului

Răspuns: a, b, e

262. Procedurilor de electroterapie antialgică în gonartroză includ:

a. Comprese reci cu sulfat de magneziu

b. Împachetări cu parafină

c. Curenţi de joasă frecvenţă

d. Curenţi de medie frecvenţă

e. Biostimulare laser

Răspuns: c, d, e

263. Kinetoterapia în gonartroză constă în:

a. Posturări în flexie a genunchiului

b. Tonifierea cvadricepsului, a tricepsului sural

c. Mobilizări articulare pentru refacerea extensiei complete

d. Exerciţii în lanţ kinetic închis

e. Exerciţii pentru coordonare

Răspuns: b, c, d, e

264. Spondilodiscartroza cervicală are manifestări clinice polimorfe:

a. Cervicalgie iradiată occipital, în vertex, în umeri

b. Nevralgie cervico-brahială

c. Sindrom Barré-Lieou

d. Puncte dureroase la nivelul umărului

e. Vertij, fosfene, acufene

Răspuns: a, b, c, e

265. Obiectivele de tratament recuperator în spondilodiscartroza lombară sunt următoarele:

a. Reeducarea respiratorie

b. Combaterea durerii

Page 49: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

49

c. Corectarea dezechilibrului muscular între agonişti şi antagonişti

d. Restabilirea controlului adecvat al mişcării

e. Profilaxia recidivelor

Răspuns: b, c, d, e

266. Tratamentul fizical al spondilodiscartrozei lombare cuprinde:

a. Masaj sedativ lombosacrofesier

b. Băi galvanice, 4 celulare

c. Curenţi diadinamici în special în lumbago musculo-ligamentar

d. Împachetări cu parafină lombar în formele acute

e. Băi simple la 36-37˚ în cazul radiculopatiilor reziduale

Răspuns: a, c, e

267. Kinetoterapia din perioada acută a discopatiei lombare urmăreşte:

a. Asuplizarea trunchiului inferior

b. Relaxarea musculaturii lombare contracturate

c. Relaxare generală

d. Scăderea iritaţiei radiculare

e. Creşterea tonusului vagal

Răspuns: b, c, d, e

268. „Şcoala spatelui” constă în:

a. Conştientizarea poziţiei neutre a coloanei lombare şi bazinului

b. Înzăvorârea coloanei lombare

c. Menţinerea forţei musculare agonişti şi antagonişti

d. Programul Williams fazele I şi II

e. Relaxarea musculaturii lombare contracturate

Răspuns: a, b, c

269. Tratamentul chirurgical în hernia de disc lombară este indicat în cazul:

a. Durerilor care nu cedează la tratament conservator

b. Recidivelor frecvente

c. Manevrei Lassèque pozitivă la valori mici

d. Apariţiei sau agravării unui deficit motor

e. Apariţiei sindromului de „coadă de cal„

Răspuns: a, b, d, e

270. PSH (umărul dureros simplu) se caracterizează prin:

a. Durere de intensitate mare

b. Limitarea mare a mobilităţii pasive

c. Substratul anatomopatologic este capsulita retractilă

d. Aspect radiologic normal

e. Evoluţie favorabilă la aplicarea curenţilor de joasă frecvenţă

Răspuns: d, e

271. PSH (umărul pseudoparalitic) se caracterizează prin:

a. Durere de intensitate mare

b. Mobilitate activă absentă

c. Mobilitate pasivă normală

Page 50: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

d. Absenţa tulburărilor de sensibilitate

e. Modificări ale reflexelor osteotendinoase

Răspuns: b, c, d

Page 51: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

51

ORTEZARE - PROTEZARE

Bibliografie: 1. Roxana Popescu, Rodica Trăistaru, Recuperarea membrului superior ortezat şi protezat, Editura

Medicală Universitară Craiova, 2002, pagini 7 – 27, 44 – 90, 111 – 164, 190 - 274

2. T. Sbenghe, Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura

Medicală, Bucureşti., 1981; pagini 309 – 313, 362 – 365, 408 - 414

3. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti.,

1987; pagini 517 – 519

4. T. Sbenghe, Kinesiologie – ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini 488 – 490

5. Delia Cinteză, Daniela Poenaru, Ortezarea în recuperarea medicală, Editura Vox, Bucureşti,

2004

272. Care dintre următoarele definiţii caracterizează noţiunea de orteză:

a. mijloc / dispozitiv extern folosit pentru modificarea caracteristicilor structurale şi funcţionale ale

sistemului neuro - mioartrokinetic, cu menţinerea sau refacerea funcţiei segmentului la care este

aplicată

b. aparat sau dispozitiv de substituţie artificială folosit pentru înlocuirea diferitelor segmente absente

sau organe ale corpului

c. dispozitiv adăugat corpului unei persoane pentru a susţine, a poziţiona, a imobiliza, a corecta

diformităţi, a asista forţa musculară, a modifica tonusul muscular sau a promova mişcarea unor

segmente

d. modalitate fizică pentru creşterea forţei şi rezistenţei musculare

e. una dintre cele mai importante exerciţii din kinetoterapia pasivă

Corect: a, c

273. Ortezele au rol multiplu în recuperarea medicală, dar nu asigură:

a. imobilizarea sau susţinerea unei articulaţii sau unui segment al corpului, asigurând astfel prevenirea /

corectarea deformărilor şi menţinerea articulaţiei într-o poziţie cât mai funcţională

b. îmbunătăţirea funcţiei articulare în condiţiile unei asistări corespunzătoare a mobilităţii la acel nivel,

cu posibilitatea aplicării unei tracţiuni

c. controlul unei mişcări direcţionate

d. durerea şi presiunea în segmentul respectiv prin transferul de forţă de la o zonă topografică la alta

e. protecţie a structurilor segmentului respectiv (muşchi, ligamente, oase, nervi, vase) pe toată perioada

programului de recuperare

Corect: d

274. Oricare dintre ortezele folosite în practica medicală trebuie să prezintă următoarele calităţi:

a. grele, cu durabilitate scăzută

b. confortabile, tolerate corespunzător

c. acceptabile din punct de vedere cosmetic, mai ales pentru cele folosite la extremitatea distală a

membrului superior

d. uşor de întreţinut şi de curăţat; simple, în sensul facilităţii (uşurinţei) montării / demontării (“pus /

scos”) corecte

e. utile, să servească în realitate scopului propus, ajustabile diferitelor faze evolutive ale suferinţei

respective

Corect: b, c, d, e

Page 52: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

275. Oricare dintre protezele folosite în practica medicală trebuie să prezintă următoarele calităţi:

a. confecţionată din material dur, rezistent

b. acceptabilă din punct de vedere cosmetic, fără determinarea modificărilor trofice la nivelul bontului

c. să posede relief adaptat segmentului protezat şi caracteristicilor bontului cu care trebuie să se

articuleze

d. uşor de întreţinut, de aplicat la nivelul bontului

e. să nu se modifice în raport cu evoluţia afecţiunilor asociate

Corect: b, c, d

276. Ortezele se confecţionează din următoarele materiale, cu o excepţie:

a. metalul (oţel călit - inoxidabil, aliaj de aluminiu)

b. plasticul

c. pielea

d. hârtia

e. fibrele sintetice, materiale plastifiabile

Corect: d

277. Fiecare orteză este prezentată în detaliu, prin intermediul mai multor fotografii (din diferite unghiuri)

şi însoţită de o fişă tehnică, care cuprinde următoarele elemente:

a. numele şi tipul ortezei – statică sau dinamică, temporară sau definitivă

b. indicaţiile sale terapeutice, obiectivele montării sale la un anumit segment

c. descrierea materialului din care este confecţionată, durata în care se poate realiza, dificultatea de

execuţie

d. alte menţiuni sau remarci cu privire la orteza respectivă

e. date despre pacientul la care urmează a fi aplicată

Corect: a, b, c, d

278. Aspectele motivaţionale care permit încadrarea ortezelor în orteze statice sunt:

a. menţinerea tonusului şi forţei musculare

b. corectarea deformărilor din afecţiunile neurologice prin deficitul muscular

c. prevenirea şi corectarea contracturilor musculare

d. stretching-ul pasiv

e. stabilizarea articulară analitică şi globală, mai precis în lanţ cinematic

Corect: c, d, e

279. Aspectele motivaţionale care permit încadrarea ortezelor în orteze dinamice sunt:

a. imobilizarea, limitare activităţii articulare

b. prevenirea deformărilor secundare dezechilibrelor musculare

c. stimulare senzorială, în principal proprioceptivă

d. menţinerea schemelor de mişcare

e. posturarea corectă şi păstrarea aliniamentului articular

Corect: b, c, d

280. Principalele condiţii patologice care presupun în cadrul asistenţei medicale complexe şi ortezarea

sunt:

a. leziunile de neuron motor central sau periferic

b. suferinţe ortopedico-traumatice diverse

Page 53: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

53

c. afecţiuni reumatismale

d. complicaţiile după arsuri

e. afectări tegumentare grave, cu edem fluctuant

Corect: a, b, c, d

281. Selectarea protezei optime pentru pacientul cu amputaţie de membru se realizează în baza unor

criterii, cu excepţia:

a. nivelul amputaţiei membrului respectiv

b. starea aparatelor cardiovascular şi respirator ale pacientului, precum şi statusul cognitiv cu motivaţia

personală

c. activităţile – vocaţionale şi nevocaţionale – pe care pacientul le anticipează

d. existenţa sau nu a antecedentelor heredo-colaterale de amputaţie

e. resursele financiare şi tehnice de care dispune persoana în cauză

Corect: d

282. Principalele criterii în funcţie de care se clasifică ortezele sunt:

a. Clasic (gruparea în două mari categorii – statice şi dinamice)

b. Anatomic (în funcţie de segmentul ce urmează a fi ortezat)

c. Clinico-funcţional

d. Materialul din care sunt confecţionate

e. Denumirea firmei producătoare

Corect: a, b, c

283. Radiculopatiile cervicale inferioare, paralizia de plex brahial, paralizia de nerv circumflex,

hemiplegia, tetraplegia, miopatiile, atrofia spinală pseudomiopatică beneficiază în programul de

recuperare de ortezare şi fac parte din categoria afecţiunilor:

a. Reumatismale degenerative

b. Reumatismale inflamatorii

c. Ortopedico-traumatice

d. Neurologice

e. Cardio-vasculare

Corect: d

284. Rolul ortezei statice de tipul stabilizatorului pentru abducţia umărului este complex, incluzând:

a. mobilizarea braţului şi umărului, practic a întregului membru superior

b. prevenirea contracturii muşchilor adductori ai umărului

c. reducere a dezechilibrelor biomecanice la nivelul centurii scapulare, a consecinţelor acestora

(subluxaţia umărului, retracţiile musculare)

d. prevenirea stretchingului muşchilor rotatori interni simultan cu asuplizarea muşchiului deltoid şi a

“coafei rotatorilor”

e. asistarea şi stimularea muşchilor membrului superior în raport cu derularea recuperării, când există

o paralizie de plex brahial

Corect: b, c, e

285. Care din următoarele aspecte caracterizează eşarfa de umăr:

a. este inclusă în categoria ortezelor dinamice

b. permite mobilizării algice după variate injurii musculare sau capsulare, la pacienţii cu umăr dureros

sau în luxaţiile de umăr

Page 54: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

c. prevenirea suprastretching-ului (overstretching-ului) musculaturii sau ligamentelor în programul

kinetic derulat la pacienţii cu paralizie de plex brahial

d. ameliorarea durerii la nivelul umărului în sindromul algoneurodistrofic uni- (umăr) sau bipolar

(umăr - mână)

e. protejarea braţului, cu evitarea unor poziţii inadecvate dar cu asigurarea poziţionării mâinii în

câmpul vizual al pacientului

Corect: c, d, e

286. Unul dintre aspectele de mai jos nu caracterizează orteza dinamică pentru balansul / mobilizarea

antebraţului (BFO = balanced forearm orthoses):

a. indicată la pacientul cu suferinţă neurologică, fără o bună stabilitate şi un control motor schiţat al

trunchiului

b. deosebit de utilă când există posibilitatea suspendării eşarfei, prin intermediul a două benzi sau

curele, deasupra capului pacientului

c. poate fi montată la scaunul cu rotile, cu care se mobilizează pacientul neurologic (tetraplegic,

distrofie neuromusculară severă)

d. articulat cu orteza, se aplică un dispozitiv sub formă de jgheab pe mânerul scaunului, ceea ce

permite ca printr-un efort muscular minim la nivelul centurii scapulohumerale şi trunchiului,

pacientul poate să-şi mobilizeze, în plan orizontal, braţul, să-şi flecteze cotul şi să ajungă cu mâna la

gură

e. tip aparte de orteză dinamică pentru membru superior

Corect: a

287. Ortezarea umărului la pacientul hemiplegic permite:

a. în perioada flască a hemiplegiei, ortezarea de repaus asigură poziţionarea corectă a umărului, cu

braţul în abducţie de 450 şi uşor anteflectat

b. în etapele de recuperare, ortezarea dinamică asigură derularea kinetoterapiei corespunzătoare

(tehnicile de facilitare neuroproprioceptive, exerciţii de redresare şi echilibru, de antrenare a

simetriei corporale etc.)

c. derularea stretching-ului rapid pentru corectarea spasticităţii

d. derularea stretching-ului lent necesar asuplizării structurilor ţesutului moale din regiunea mâinii

e. promovarea contracturilor generate de dezechilibrele tonusului muscular şi la nivelul centurii

scapulohumerale

Corect: a, b

288. Orteza helicoidală a membrului superior este:

a. o orteză funcţională statică

b. indicată când paralizia de plex brahial este definitivă, severă şi nu există posibilitatea altor atitudini

terapeutice (ortopedico-chirurgicale)

c. indică la pacienţii cu paralizie de plex brahial cu sau fără conservarea unei mâini funcţionale

d. orteza care-i permite pacientului să-şi utilizeze optim restantul funcţional muscular

e. orteză care necesită o purtare permanentă, independent de programul de recuperare sau de

intervenţiile chirurgicale ulterioare

Corect: b, c, d

289. Ortezarea umărului instabil, la pacienţii cu luxaţie sau subluxaţie a umărului, presupune:

a. respectarea poziţiei funcţionale, timp de 7 – 10 zile

b. obţinerea stării antalgice

c. prevenirea redorii articulare, care predispune la dezvoltarea sindromului dureros cronic

Page 55: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

55

d. iniţierea programului de recuperare pentru refacerea mobilităţii articulare (prin intermediul

exerciţiilor globale de mobilizare pe abducţie-flexie-rotaţie externă) şi a controlului motor al

umărului

e. toate aspecte cuprinse la punctele a, b, c, d

Corect: e

290. Ortezarea umărului la pacientul cu poliartrită reumatoidă presupune:

a. orteza des utilizată este cea care asigură rotaţia externă şi abducţia umărului, fiind necesară mai ales

la pacienţii cu ambii umeri afectaţi sau / şi cu tendinţa la redoare marcată

b. orteza des utilizată este cea care asigură rotaţia internă şi adducţia umărului, fiind necesară mai ales

la pacienţii cu ambii umeri afectaţi sau / şi cu tendinţa la redoare marcată

c. menţinerea braţului în poziţie funcţională, cu evitarea poziţiei “protectoare” din perioadele dintre

şedinţele kinetice

d. asigurarea igienei corespunzătoare a regiunii axilare, evitându-se astfel posibilele infecţii, cu impact

negativ asupra evoluţiei bolii

e. asistarea unora dintre exerciţiile kinetice

Corect: a, c, d, e

291. La un pacient cu tendinopatie a coafei rotatorilor, ruptura sub 1 cm, programul de recuperare în care

este inclusă şi ortezarea cuprinde:

a. imobilizare în eşarfă, în poziţie antalgică, 2 – 3 săptămâni (primele din cele 6 săptămâni ale fazei de

protecţie din cadrul recuperării)

b. imobilizare în eşarfă, în poziţie funcţională, confortabilă, 1 – 2 săptămâni (primele din cele 6

săptămâni ale fazei de protecţie din cadrul recuperării)

c. ortezarea este suprimată în timpul exerciţiilor kinetice (ex. de tip Codman, ex. active asistate cu

ajutorul unui baston în L, scripetoterapie, ex. izometrice pentru m. abductori şi rotatori ai umărului,

m. flexori ai umărului şi cotului)

d. ortezarea este suprimată în timpul crioterapiei, electroterapiei

e. ortezarea se menţine în timpul crioterapiei, electroterapiei

Corect: b, c, d

292. Principiile reeducării kinetice postoperatorii în cazul unui pacient cu umăr endoprotezat sunt

următoarele:

a. programul kinetic este parte componentă a programului de reabilitare complex, etapizat, fiind

fundamentat pe gesturi blânde, simple şi respectând principiul indolorităţii

b. durata unei şedinţe kinetice este variabilă, de 5 – 10 – 15 – 20 minute

c. frecvenţa şedinţelor kinetice în cursul unei zile este de 5 ori, chiar de mai multe ori dacă starea

pacientului o permite

d. exerciţiile de tip stretching pasiv şi decoaptare (tracţiune – glisare) sunt indicate folosesc în

programul kinetic

e. programul kinetic se derulează doar în condiţii de spitalizare

Corect: a, b, c

293. Luxaţiile cotului, fracturile diafizei humerale, ruptura ligamentului colateral ulnar, injuriile cotului la

sportivi beneficiază de ortezare şi reprezintă suferinţe de tip:

a. neurologic

b. reumastimale inflamatorii

c. reumatismale degenerative

d. postcombustionale

Page 56: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

e. ortopedico-traumatice

Corect: e

294. Atitudinile kinetice din cadrul fazei a II a programului de recuperare la un pacient cu luxaţie de cot

sunt:

a. imobilizarea într-o orteză / atelă din material termoformabil, adaptată amplitudinii mişcării de

extensie (care creşte progresiv); orteza / atela nu sunt folosite în cursul programului kinetic

b. orteza este menţinută 2 săptămâni în luxaţiile stabile, apoi doar nocturn încă o săptămână

c. mobilizarea activă ajutată şi activă a cotului în limitele amplitudinilor de mişcare nedureroase – după

2 –3 şedinţe sunt permise auto-mobilizările în condiţii de ortezare

d. exerciţii de tip stretching pentru toate grupele musculare ale cotului, cu prudenţă

e. exerciţii active rezistive

Corect: a, b, c, d

295. Dintre principii generale care trebuie respectate în ortezarea mâinii importante sunt:

a. orteza trebuie să corespundă cât mai fix conturului mâinii şi antebraţului

b. lungimea ortezei să fie suficient de lungă (există şi excepţii), prelungindu-se de cele mai multe ori

până în 1/3 proximală a antebraţului

c. lăţimea ortezei la nivelul antebraţului trebuie să fie suficientă pentru asigurarea stabilităţii sale

d. orteza să asigură o extensie de minim 150 – 30

0 la nivelul gâtului mâinii, cu particularizare în funcţie

de scopul ortezei

e. arcurile anatomice ale mâinii nu sunt absolut respectate de forma ortezei iar degetele sunt plasate

rareori în poziţie funcţională

Corect: a,b,c,d

296. Terapeutul care execută orteza pentru complexul mâinii trebuie:

a. să cunoască noţiunile fundamentale de anatomie şi biomecanică ale mâinii (! semnificaţia gestuală a

unghiurilor funcţionale) precum şi noţiunile semiologice minime corelate cu suferinţa respectivă

b. să cunoască mecanismele de deformare şi de corectare pentru aspectele patologice care sunt posibile

la nivelul complexului mâinii

c. să dovedească discernământ în alegerea programului kinetic şi să posede noţiuni de terapie

ocupaţională

d. să nu explice pacientului rolul aplicării etapizate a educaţiei gestuale cu ajutorul ortezelor în cadrul

programului kinetic general

e. să adapteze / schime tiparul ortezei în funcţie de dinamica suferinţei

Corect: a, b, c, e

297. Orteza în paralizia / pareza de nerv radial prezintă următoarele aspecte definitorii:

a. combate tendinţa la retracţie a tendoanelor muşchilor flexori

b. combate tendinţa la retracţie a tendoanelor muşchilor extensori

c. asigurară utilizarea convenabilă a mâinii, prin susţinerea activităţii aparatului extensor al mâinii

d. este indicată o orteză cu suport dorsal pentru gâtul mâinii şi accesorii care să controleze extensia la

nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene

e. dacă muşchii extensori ai pumnului sunt indemni sau refăcuţi, este necesară o orteză statică pentru

extensia în articulaţiile metacarpofalangiene, plasată tot pe faţa dorsală a mâinii

Corect: a, c, d

298. Orteza în paralizia / pareza de nerv median prezintă următoarele aspecte definitorii:

a. asistă flexia dorsală a pumnului şi opoziţia policelui

Page 57: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

57

b. asistă extensia degetelor

c. sunt folosite orteze statice (sub formă de bară în C) şi orteze dinamice pentru police

d. când deficitul motor este minim, pacientul preferă să folosească orteză doar în mişcările de fineţe,

mai ales atunci când pensele laterale polici-digitale sunt posibile

e. pentru deformările degetelor II şi III sunt indicate ortezele statice de tipul benzilor adezive sau

suporţilor externi

Corect: a,c,d,e

299. La pacientul cu mână reumatoidă, ortezele de repaus asigură:

a. limitarea durerii în contextul combaterii procesului inflamator prin repaus articular

b. prevenirea / corectarea deviaţiilor articulare, a dezvoltării poziţiilor vicioase, a deformaţiilor la

nivelul pumnului, degetelor

c. menţinerea în poziţie neutră de lucru a mâinii

d. menţinerea durerii

e. prevenirea poziţiei neutre de lucru a mâinii

Corect: a, b, c

300. Stabilizatorii digitali, stabilizatorii policelui, stabilizatori pentru deget – mână – pumn / gâtul mâinii,

orteze pentru reducerea hipertoniei, orteze de tip mânuşă fac parte din categoria de orteze:

a. statice, de repaus sau de protecţie

b. dinamice

c. funcţionale

d. de substituţie

e. susţinători instrumentali

Corect: a

301. Gâtul mâinii în uşoară flexie, asociată deseori cu înclinarea ulnară moderată şi semipronaţie, policele

în extensie – adducţie moderată, degetele II V în poziţie indiferentă (uşoară flexie în articulaţiile

metacarpofalangiene şi interfalangiene), muşchii regiunii tenare sunt în repaus când poziţia policelui este

de 400 antepulsie şi 20

0 abducţie nu definesc:

a. poziţia funcţională a complexului mâinii

b. poziţia funcţională a antebraţului distal

c. poziţia antalgică a complexului mâinii

d. poziţia antalgică a antebraţului

e. poziţia de repaus nocturnă

Corect: a,b,d,e

302. Ortezele pentru membrul inferior sunt indicate pentru:

a. asistarea mersului şi controlul mişcării

b. reducerea durerii şi a încărcării articulare prin greutatea corpului

c. maximizarea efectelor deformărilor articulare existente

d. minimalizarea efectelor deformărilor articulare existente

e. creşterea încărcării articulare prin greutatea corpului

Corect: a, b, d

303. Ortezele pentru membrul inferior trebuie să fie centrate astfel:

a. orteza de gleznă centrată la nivelul maleolei mediale

b. orteza de genunchi la nivelul proeminenţei condil femural medial

c. orteza de şold astfel încât să permită pacientului o flexie de 900 la nivelul şoldului

Page 58: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

d. orteza de genunchi la nivelul proeminenţei condil femural lateral

e. orteza de gleznă centrată la nivelul maleolei laterale

Corect: a, b, c

304. Avantajul endoprotezării şoldului cu proteză totală cimentată se exprimă prin:

a. Fixarea biologică prin contactul intim biologic la interfaţa implant – os

b. Fixare definitivă de la început

c. Posibilitatea de a relua mersul cu încărcare, la câteva zile postoperator

d. Reluarea tardivă a mersului cu încărcare

e. Refacerea părţilor moi ale şoldului

Corect: b, c, e

305. Aşezarea şi ridicarea de pe scaun la pacientul cu endoproteză de şold comportă următoarele aspecte

definitorii:

a. scaunul folosit de pacient se recomandă a fi cu înălţime cât mai mică, astfel încât flexia la nivelul

genunchiului şi şoldului să fie peste 900

b. la aşezare, pacientul se îndepărtează cât poate de mult cu călcâiele de scaun, se lasă cât mai repede

cu greutatea mai mult pe membrul inferior afectat pe scaun

c. la ridicarea de pe scaun, apropie călcâiele, cu membrul inferior operat cât mai aproape de scaun,

deplasează şezutul la marginea scaunului şi se ridică cu sprijin cât mai mult în membrul inferior

neprotezat

d. la aşezare, pacientul se apropie cât poate de mult cu călcâiele de scaun, se lasă pe scaun cât mai uşor

cu greutatea mai mult pe membrul inferior sănătos

e. la ridicarea de pe scaun, apropie călcâiele, cu membrul inferior sănătos cât mai aproape de scaun,

deplasează şezutul la marginea scaunului şi se ridică cu sprijin cât mai mult în membrul inferior

neprotezat

Corect: d, e

306. În cadrul programului kinetic performat la un pacient cu endoproteză de şold se derulează exerciţii

pentru grupele musculare:

a. fesiere

b. cvadricipitale

c. paravertebrali

d. ale membrelor superioare

e. sternocleidomastoidieni

Corect: a, b, c, d

307. Obiectivele programului de recuperare aplicat la un pacient cu artroplastie totală şold sunt:

a. creşterea forţei musculare

b. menţinerea atitudinilor preoperatorii ale membrului inferior

c. menţinerea mobilităţii articulare şi evitarea instalării atitudinilor vicioase

d. recuperarea completă a genunchiului

e. evitarea sau tratarea sechelelor tromboflebitei postoperatorii şi prevenirea edemului

Corect: a, c, d, e

308. Postoperator, la pacientul cu artroplastie totală cimentată de şold sunt indicate mobilizările asistate la

nivelul şoldului operat din ziua a 5 – a, pentru:

a. flexie şi adducţie

Page 59: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

59

b. flexie şi abducţie

c. extensie şi rotaţie

d. rotaţie

e. extensie şi adducţie

Corect: b

309. Pacientul cu artroplastie totală necimentată la nivelul şoldului nu are voie să:

a. încarce membrul inferior operat şi nu are voie să şofeze înainte de 6 – 8 săptămâni

b. solicite mult grupele musculare abductoare ale şoldului

c. solicite prin exces de forţă sau amplitudine de mişcare endoproteza

d. meargă cu sprijin în cadru, apoi în baston

e. facă kinetoterapie în programul de recuperare

Corect: a, b, c

310. În programul de recuperare postoperator într-o artroplastie parţială de genunchi contracţia izometrică

a muşchiului cvadriceps nu se iniţiază:

a. Din a treia zi postoperator

b. Din a patra zi postoperator

c. Chiar din ziua operaţiei

d. La 3 – 4 săptămâni postoperator

e. Este contraindicată

Corect: a,b,d,e

311. Reluarea mersului la pacientul cu artroplastie genunchi cu endoproteză parţială se face în modul

următor:

a. 5 – 6 şedinţe de mobilizare activă a genunchiului, aflat în gips bivalv în extensie, din ziua 3 –a sau 4-

a; mersul în cârje fără sprijin la 2 săptămâni; încărcare egală cu membrele inferioare la 3 – 4

săptămâni, cu sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu sprijin total în membrul inferior operat,

cu indicaţia folosirii bastonului totuşi, la 3 luni postoperator

b. mersul în cârje cu sprijin la 2 săptămâni; încărcare inegală cu membrele inferioare la 4 săptămâni, cu

sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu sprijin total în membrul inferior operat la 4 luni

postoperator

c. mersul în cârje cu sprijin la 4 săptămâni; încărcare inegală cu membrele inferioare la 5 săptămâni, cu

sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu sprijin total în membrul inferior operat la 3 luni

postoperator

d. mersul în cârje cu sprijin la 3 săptămâni; încărcare egală cu membrele inferioare la 5 săptămâni, cu

sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu sprijin total în membrul inferior operat la 4 luni

postoperator

e. încărcare egală cu membrele inferioare la 4 săptămâni, cu sprijin în cârjă sau baston; mersul normal

cu sprijin total în membrul inferior operat la 4 luni postoperator

Corect: a

312. Din săptămâna a 6 –a postoperator la pacientul cu artroplastie de genunchi sunt permise:

a. alergarea

b. ridicare şi purtare de greutăţi mari

c. şofatul

d. exerciţii în lanţ cinematic închis pentru coordonare şi control motor al membrului inferior

e. pedalare la cicloergometru

Corect: c, d, e

Page 60: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

313. Metodele şi mijloacele programului de recuperare la pacientul cu artroplastie de gleznă sunt astfel

alese încât asigură:

a. combaterea durerii, tulburărilor trofice, complicaţiilor posibile

b. refacerea funcţionalităţii gleznei şi consolidarea regiunii piciorului

c. o schemă de mers cât mai normală, cu evitarea şchiopătatului

d. menţinerea statusului clinico-funcţional iniţial

e. o schemă de mers algică

Corect: a, b, c

314. Încălţămintea indicată la pacientul cu hallux valgus se caracterizează prin:

a. căpută moale, largă şi rotunjită cu decupaj

b. pelotă laterală în dreptul articulaţiei metatarsofalangiene a halucelui

c. toc înalt

d. pelotă metatarsiană sau sesamoidă

e. susţinător al arcului longitudinal lateral

Corect: a, b, d

315. Tehnica prescrierii înălţătorului plantar la un pacient cu picior echin presupune:

a. Un înălţător calcanean de 1, 8 – 2, 5 cm înălţime dacă dorsiflexia este de 00

b. Un înălţător calcanean mai mic de 1, 8 cm înălţime dacă dorsiflexia este mai mare de 00

c. Înălţătorul calcanean cu înălţime mai mică de 1 cm se va purta în interiorul pantofului

d. La nivelul piciorului opus este indicat un înălţător asemănător pentru a evita diferenţa de lungime a

membrelor inferioare

e. Înălţătorul calcanean va fi indicat doar la nivelul piciorului echin

Corect: a, b, c, d

316. Ortezele pentru gleznă – picior se grupează în două mari categorii, în funcţie de articulaţia care

solidarizează între ele cele două componente (gambieră şi podală):

a. Orteze fixe, rigide, din material plastice

b. Ortezele hibride, dinamice, din metal

c. Orteze funcţionale

d. Orteze mobile

e. Orteze de repaus

Corect: a, b

317. Principalele indicaţii ale ortezelor genunchi – gleznă – picior sunt:

a. Deformări primare ale genunchiului cu modificări secundare ale complexului gleznă – picior

b. Genu recurvatum, peste 250

c. Instabilitate anterioară a genunchiului

d. Contracturi severe în flexie ale genunchiului

e. Hipotrofie muşchi cvadriceps

Corect: a, b, c, d

318. Ortezarea membrului inferior afectat la pacientul hemiplegic în stadiu flasc cuprinde două modalităţi

prin care se obţin stimularea tonusului muscular şi antrenamentul proprioceptiv:

a. Orteza mobilă, fixată în poziţie neutră sau câteva grade de flexie plantară

b. Orteza mobilă cu stop pe flexie plantară şi asistarea dorsiflexiei pe un anumit sector

c. Orteză dinamică

d. Orteză cu arc de mişcare limitat

e. Orteză adaptată

Page 61: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

61

Corect: a, b

319. La piciorul spastic se indică ortezele de reducere a tonusului care se caracterizează prin:

a. Favorizează poziţia de recurvatum la nivelul genunchiului

b. Sisteme cu trei puncte de presiune

c. Corectează biomecanic varul calcanean şi supinaţia antepiciorului, cu refacerea rulării plantei pe sol

în schema de mers

d. Permit mişcarea liberă a şoldului şi genunchiului

e. Asigură un sector important de mişcare a complexului gleznă – picior

Corect: b, c, d

320. Dispozitivele externe folosite pentru a susţine sau corecta postura şi aliniamentul coloanei vertebrale

nu definesc:

a. Ortezele de genunchi – gambă - picior

b. Ortezele complexului mâinii

c. Ortezele spinale

d. Ortezele de umăr

e. Ortezele gleznă – picior

Corect: a,b,d,e

321. Ortezele cervicale, cu rol preponderent de menţinere a memoriei kinestezice şi de relaxare a

ţesuturilor moi din regiunea cervicală, se grupează în:

a. Orteze cervicale propriu-zise (colarul uşor şi colarul rigid)

b. Orteze cervicocefalice (colarul Philadelphia)

c. Orteze cervicotoracice (orteza tip SOMI, orteza halo)

d. Orteze toracolombare

e. Orteze toracolombosacrate

Corect: a, b, c

Page 62: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

TERAPIE OCUPAŢIONALĂ

Bibliografie:

6. Adriana Sarah Nica, Compendiu de Medicină fizică şi Recuperare, Editura Universitară

„Carol Davila”, Bucureşti, 1998, pagini 119 – 128

7. Daiana Popa, V. Popa, Terapie ocupaţională pentru bolnavii cu deficienţe fizice, Editura

Universităţii din Oradea, 2003, paginile 101 – 128, 145 – 158, 159 – 186, 188 – 242,

281 – 293, 306 – 317, 331 - 356

8. T. Sbenghe, Kinesiologie – ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini

470 – 512

322. Care dintre definiţiile următoare sunt adevărate pentru terapia ocupaţională:

a. Formă de tratament care foloseşte activităţi şi metode specifice, pentru a dezvolta, ameliora

sau reface capacitatea de a desfăşura activităţile necesare vieţii individului, de a compensa

disfuncţii şi de a diminua deficienţe fizice

b. Profesie care ajută o persoană cu incapacitate să îşi câştige potenţialul maxim pentru

independenţă şi productivitate în propria viaţă

c. Îndrumă indivizii să se ajute singuri, să facă ce trebuie cu ce pot

d. Arta practică de a promova dependenţa funcţională prin utilizarea activităţilor cotidiene fără

a modifica echipamentul sau mediu, când este necesar

e. Nu foloseşte activităţi pentru creşterea şi restaurarea stării fizice şi psihice a unei persoane la

nivel disfuncţional al vieţii cotidiene

Corect: a, b, c

323. Principiul de bază, specificul terapiei ocupaţionale este:

a. Mobilizarea atenţiei pacientului pe o activitate fizică şi manuală, care este atrăgătoare

psihologic, care îl solicită somatic, psihic sau mental

b. Stimularea şi dirijarea activităţilor

c. Creşterea şi menţinerea forţei musculare

d. Refacerea şi menţinerea amplitudinii de mişcare

e. Redobândirea controlului muscular

Corect: a

324. Una dintre metode nu reprezintă o metodă de evaluare în terapia ocupaţională:

a. Observaţia

b. Orarul zilnic

c. Interviul

d. Documentul medical

e. Alcătuirea planului terapeutic

Corect: e

325. Cele enumerate mai jos reprezintă activităţi ocupaţionale, cu o excepţie:

a. Autoîngrijirea zilnică

b. Activităţile educaţionale

Page 63: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

63

c. Jocul şi sportul

d. Hobby-uri diverse

e. Refacerea balansului

Corect: e

326. Pacientul care va urma un program de terapie ocupaţională trebuie să fie evaluat complet,

evaluare ce cuprinde:

a. Evaluarea tegumentului

b. Evaluarea aparat neuro-mio-artrokinetic

c. Evaluarea funcţională (generală, adaptată la viaţa personală, profesională)

d. Bilanţul posibilităţilor de adaptare

e. Nici unul dintre aspectele cuprinse la punctele a, b, c, d

Corect: a, b, c, d

327. Categoriile de pacienţi care beneficiază de metodele terapiei ocupaţionale sunt:

a. Limitate

b. Doar pacienţii cu afecţiuni locomotorii

c. Pacienţii neurologici

d. Pacienţii cu afecţiuni senzoriale

e. Foarte multe categorii de pacienţi

Corect: c, d, e

328. Principalele tehnici de bază utilizate în terapia ocupaţională sunt:

a. Olăritul

b. Prelucrarea lemnului şi fierului

c. Împletitul nuielelor, rafiei, papurei etc.

d. Ţesutul la război, gherghef

e. Marochinăria

Corect: a, b, c, d

329. Tehnicile de exprimare utilizate în terapia ocupaţională cuprind:

a. Preocupări cu caracter artistic

b. Preocupări cu rol de comunicare

c. Jocurile distractive

d. Bucătărie – cofetărie

e. Cartonajul şi tipografia

Corect: a, b

330. În terapia ocupaţională modernă există următoarele tipuri de metode de lucru:

a. Metode sportive

b. Metode esenţiale

c. Metode neesenţiale

d. Metode facultative

Page 64: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

e. Metode ajutătoare

Corect: b, c, e

331. În alegerea activităţilor semnificative (esenţiale), care au un scop final, se ţine seama de mai

multe condiţii:

a. Să se justifice pentru un anumit pacient, să fie acceptată

b. Să nu solicite o participare activă fizică şi mintală

c. Să realizeze recuperare deficitelor prezentate de pacient

d. Să dezvolte abilităţi care să mărească performanţa de viaţă

e. Să promoveze dependenţa pacientului, indiferent starea sa funcţională

Corect: a, c, d

332. Modalităţile de gradare din activităţile esenţiale pentru amplitudine de mişcare sunt:

a. Distanţarea obiectelor de manipulat

b. Mărimea obiectelor şi sculelor (pentru prehensiune)

c. Schimbarea planului de lucru

d. Lucrul cu manşete de plumb din ce în ce mai grele

e. Poziţionarea echipamentului

Corect: a, b, e

333. Gestualităţile din ADL-uri (activităţi neesenţiale) deseori folosite în programul de terapie

ocupaţională sunt:

a. Ridicat-aşezat de pe scaun

b. Intrat – ieşit din baie (cada de baie)

c. Spălat – bărbierit – pieptănat – şters cu prosopul

d. Elemente din gestica mâncatului, îmbrăcatului

e. Împingerea cu piciorul pe podea a unor obiecte

Corect: a, b, c, d

334. Categoriile de metode ajutătoare din programul de terapie ocupaţională sunt:

a. Activităţile de tip ADL

b. Activităţile de tip I – ADL

c. Exerciţiile terapeutice

d. Fizioterapia

e. Ortezarea

Corect: c, d, e

335. În metodologia de lucru în terapia ocupaţională se descriu următoarele „componente de

performanţă”:

a. Activităţi de tip ADL

b. Componenta senzomotorie

c. Componenta cognitivă

d. Componenta psihosocială

e. Componenta profesională

Page 65: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

65

Corect: b, c, d

336. Care dintre următoarele aspecte se încadrează în componenta senzomotorie:

a. Memorie

b. Atenţie

c. Self-control

d. Toleranţă la efort

e. Control motor

Corect: d, e

337. ADL-urile, definite ca abilităţi de bază legate de activităţile obişnuite zilnice ale omului, se

grupează în următoarele categorii:

a. De autoîngrijire

b. De mobilitate

c. De forţă

d. De comunicare

e. De manipulare

Corect: a, b, d, e

338. I-ADL-urile reprezintă o categorie aparte a ADL-urilor deoarece:

a. Sunt mai elaborate

b. Necesită o participare mai mare a proceselor cognitive

c. Fac referire la abilităţile tehnice, sociale, complexe de mediu

d. Caracterizează individul independent

e. Reprezintă un mijloc de evaluare exclusiv în terapia ocupaţională

Corect: a, b, c, d

339. I-ADL-urile includ:

a. Activitatea casnică

b. Deprinderi pentru convieţuirea în comunitate

c. Autoîngrijirea sănătăţii

d. Măsuri de securitate şi manipularea obiectelor din mediu

e. Alimentarea şi toaleta

Corect: a, b, c, d

340. Importanţa analizării ADL-urilor în terapia ocupaţională rezidă în următoarele aspecte:

a. Contribuie la precizarea diagnosticului pozitiv de boală

b. Nu exprimă nivelul de performanţă al unui individ

c. Arată nivelul de performanţă al individului, ca o linie de pornire de la care pot fi măsurate

progresele sau regresele

d. Reprezintă un ghid pentru modificările care trebuie făcute în activitatea de rutină a

individului

e. Contribuie la precizarea diagnosticului funcţional şi a prognosticului, cu exprimarea

nivelului de incapacitate

Page 66: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

Corect: c, d, e

341. Programul pentru refacerea ADL-urilor în cadrul terapiei ocupaţionale este complex, făcând

referire la următoarele aspecte:

a. Executare pentru antrenare a diverselor ADL-uri deficitare

b. Obişnuirea pacientului cu mijloace ajutătoare pentru realizarea ADL-urilor

c. Modificări în mediul ambiant al pacientului

d. Deprinderea acelor ADL-uri care nu sunt deficitare, cu neglijarea acestora din urmă

e. Menţinerea constantă a mediului ambiant, fără modificări ale sale

Corect: a, b, c

342. Dintre adaptările locuinţei care permit facilitarea îmbăiatului la un pacient cu limitare de

forţă şi mobilitate, care urmează un program de terapie ocupaţională, fac parte:

a. Bara fixă de sprijin pe peretele de lângă cada de baie

b. Taburete plasat în interiorul căzii de baie

c. Covoraşe cu ventuze pentru prevenirea alunecării, plasate în interiorul şi lângă cada de baie

d. Robinete cu filet

e. Duş fix cu furtun rigid şi capăt cu mâner

Corect: a, b, c

343. Terapia ocupaţională este performată la pacientul vârstnic după evaluarea completă a

acestuia şi încadrarea sa într-una din următoarele 3 categorii:

a. Persoană vârstnică sănătoasă, cu incapacitate funcţională fizică şi psihologică determinată

de sindromul de dezadaptare

b. Persoană vârstnică sănătoasă, fără incapacitate funcţională fizică şi psihologică determinată

de sindromul de dezadaptare

c. Persoană vârstnică relativ activă cu independenţă conservată, care face boală cu caracter

disfuncţional

d. Persoană vârstnică relativ activă cu independenţă conservată, care face boală fără caracter

disfuncţional

e. Persoană vârstnică care prezintă o încărcătură disfuncţională cumulativă

Corect: a, c, e

344. Obiectivele generale ale programului de terapie ocupaţională la un pacient cu sechele

posttraumatice nu includ:

a. Obţinerea cât mai rapidă a independenţei funcţionale

b. Recuperarea mobilităţii în contextul unghiurilor funcţionale

c. Creşterea statusului algo-disfuncţional

d. Readaptarea pacientului la activitatea anterioară

e. Creşterea indicelui de calitate a vieţii

Corect: c

345. Derularea programului de terapie ocupaţională la un pacient cu sechele posttraumatice se

face prin ameliorarea gestualităţii cotidiene în diverse secţiuni, cu excepţia:

Page 67: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

67

a. Mediul menajer cotidian

b. Aspectele de toaletă

c. Activităţile domestice

d. Activităţile ateliere şi grădinărit

e. Sala de operaţii

Corect: e

346. Programul de terapie ocupaţională la pacientul neurologic se derulează etapizat şi urmăreşte:

a. Refacerea independenţei maxime

b. Recuperarea specifică

c. Pregătirea pentru revenirea în mediul familial şi profesional

d. Menţinerea cât mai mult posibil a dependenţei pacientului de alte persoane

e. Pregătirea pentru scoaterea pacientului din mediul său de viaţă anterior

Corect: a, b, c

347. În cadrul unui program de terapie ocupaţională la un pacient neurologic nu se urmăreşte:

a. Îmbrăcarea şi toaleta zilnică

b. Transferurile şi deplasările

c. Posibilităţile de alimentare

d. Monitorizarea valorilor tensiunii arteriale

e. Capacitatea de comunicare

Corect: d

348. La pacientul protezat pentru amputaţie de membru superior, programul de terapie

ocupaţională urmăreşte:

a. Utilizarea cât mai puţin a membrului superior protezat în activităţile cotidiene

b. Scoaterea din mediul profesional a pacientului, cu recomandarea repausului

c. Exerciţii de apropiere a obiectelor

d. Programe care să asigure prehensiunea activă şi pasivă, menţinerea prin presiune pe obiect

e. Exerciţii de desprindere de obiect

Corect: c, d, e

349. Diagonala D1 flexie pentru extremitatea superioară (flexia, adducţia, rotaţie externă umăr)

din cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale:

a. Mâna la gură în timpul alimentaţiei

b. Lovitura de tenis (forehand)

c. Pieptănatul părului pe o parte a capului, cu mâna opusă

d. Rostogolirea din decubit dorsal în decubit ventral

e. Toate activităţile de la punctele a, b, c, d

Corect: e

Page 68: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

350. Diagonala D1 extensie pentru extremitatea superioară (extensia, abducţia, rotaţie internă

umăr) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale:

a. Pieptănatul părului pe o parte a capului, cu mâna opusă

b. Lovitura de tenis (backhand)

c. Deschiderea uşii la maşină dinăuntru

d. Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal

e. Mâna la faţă când se şterge cu prosopul

Corect: b, c, d

351. Diagonala D2 extensie pentru extremitatea superioară (extensia, adducţia, rotaţie internă

umăr) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale:

a. Aruncarea la baseball

b. Încheierea nasturilor laterali cu mâna de partea opusă

c. Lovirea mingii la serviciu (în jocul de tenis)

d. Ridicarea rachetei la serviciu, în cadrul jocului de tenis

e. Înotul pe spate

Corect: a, b, c

352. Diagonala D1 flexie pentru membrul inferior (flexie, adducţie, rotaţie externă şold) din

cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale:

a. Încălţarea unui pantof cu piciorul încrucişat

b. Răsturnarea din decubit dorsal în decubit lateral

c. Lovirea mingii de fotbal

d. Îmbrăcarea pantalonilor

e. Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal

Corect: a, b, c

353. Diagonala D2 flexie pentru membrul inferior (flexie, abducţie, rotaţie internă şold) din

cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale:

a. Lovirea mingii de fotbal

b. Îmbrăcarea unui crac al pantalonului

c. Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal

d. Lovitura de karate

e. Aproprierea călcâielor în înotul bras

Corect: d, e

354. Diagonala D1 extensie pentru membrul inferior (extensie, abducţie, rotaţie internă şold) din

cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale:

a. Încălţarea unui pantof cu piciorul încrucişat

b. Răsturnarea din decubit dorsal în decubit lateral

c. Începutul mersului

d. Şezut alungit cu picioarele încrucişate

e. Lovirea mingii de fotbal

Page 69: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

69

Corect: c, d

355. Modalităţile de a încorpora membrul superior la pacientul hemiplegic în activitatea

funcţională, într-un program de terapie ocupaţională, sunt:

a. Activităţile bilaterale

b. Posturarea antalgic, antideclivă

c. Ghidarea membrului superior paralizat de către terapeut

d. Ghidarea prin mişcări brutale a membrului în diferitele activităţi

e. Încărcarea pe membrul superior plegic în timpul desfăşurării activităţii

Corect: a, c, e

356. Activităţile terapeutice promovate în programul de terapie ocupaţională pentru recuperarea

membrului superior la pacientul hemiplegic sunt:

a. Clădirea conurilor

b. Aranjarea unui mozaic de cuburi

c. Adunarea unor boabe de fasole

d. Tricotatul

e. Pedalarea la cicloergometru

Corect: a, b, c

357. Mijloacele prin care se realizează obiectivele terapiei neuroevolutive aplicate în îngrijirea

permanentă a pacientului hemiplegic sunt:

a. Rearanjarea locuinţei

b. Abordarea pacientului

c. Antrenamentul pentru ADL

d. Poziţionarea în pat

e. Toate mijloacele precizate anterior

Corect: e

358. Ordinea valorii terapeutice a poziţiilor de bază din cadrul programului recuperator al

pacientul hemiplegic este următoarea:

a. Decubit lateral de partea paralizată decubit lateral de partea sănătoasă decubit dorsal

b. Decubit lateral de partea paralizată decubit dorsal decubit lateral de partea sănătoasă

c. Decubit lateral de partea sănătoasă decubit lateral de partea paralizată decubit dorsal

d. Decubit lateral de partea sănătoasă decubit dorsal decubit lateral de partea paralizată

e. Decubit dorsal decubit lateral de partea paralizată decubit lateral de partea sănătoasă

Corect: a

359. Poziţionarea şi aliniamentul corect în scaunul rulant au următoarele obiective:

a. Prevenirea diformităţilor

b. Creşterea tonusului muscular

c. Evitarea escarelor

d. Promovarea funcţiei

e. Menţinerea unei funcţii respiratorii optime

Page 70: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

Corect: a, c, d, e

360. Tehnicile comune de transfer pentru pacientul aflat în scaun rulant, componente ale

programului de terapie ocupaţională, sunt în număr de 4 cu o excepţie, şi anume:

a. Transfer prin pivotare din poziţie ortostatică

b. Transferul cu ajutorul scândurii de alunecare

c. Transfer prin pivotare cu genunchii flectaţi

d. Transfer dependent de 4 persoane

e. Transfer dependent de 2 persoane

Corect: d

361. Care dintre următoarele aspecte sunt adevărate pentru transferul asistat de 2 persoane la

pacientul aflat în scaun rulant:

a. Se utilizează la pacienţii cu afecţiuni reumatismale inflamatorii

b. Permite un control mai bun asupra extremităţilor superioare

c. Un terapeut se plasează în faţă iar celălalt în spatele pacientului

d. Se utilizează la pacienţii neurologici

e. Permite un control mai bun asupra feselor şi trunchiului

Corect: c, d, e

362. Îmbrăcarea la pacientul hemiplegic sau cu amputaţie de membru superior, în cadrul unui

program de terapie ocupaţională, presupune următoarele aspecte:

a. Hainele se plasează la îndemâna pacientului

b. Pacientul se află în poziţie şezândă, sigură, pentru a preveni manifestările tulburărilor de

balans

c. Se începe îmbrăcatul cu braţul şi piciorul afectate, iar dezbrăcatul cu braţul şi piciorul

neafectate

d. Există mai multe metode de îmbrăcare / dezbrăcare pentru cămăşile cu nasturi

e. Se recomandă obiecte de îmbrăcăminte cu cât mai multe accesorii

Corect: a, b, c, d

363. Îmbrăcarea pantalonilor la pacientul hemiplegic, în cadrul unui program de terapie

ocupaţională, presupune următoarele aspecte:

a. Dacă îmbrăcarea se face cu pacientul plasat în scaunul rulant, acesta va sprijini picioarele pe

sol şi nu pe suportul scaunului

b. Măsura pantalonilor să fie mai mare cu un număr şi suficient de largi jos

c. Pantalonii se îmbracă după ce au fost puse şosetele, dar înainte de a se încălţa

d. Se îmbracă iniţial membrul inferior sănătos, apoi cel afectat

e. Pentru a evita căderea pantalonilor la trecerea peste şold se recomandă ca mâna afectată să

fie ţinută pe lângă trunchi

Corect: a, b, c

364. Etapele unui program de terapie ocupaţională performat la un pacient paraplegic sunt

următoarele:

a. Obţinerea autonomiei şi performarea activităţilor în pat

b. Performarea activităţilor în poziţie şezândă

Page 71: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

71

c. Performarea activităţilor în poziţie verticală

d. Recuperarea independenţei pacientului

e. Deplasarea permanentă şi derularea activităţilor numai în scaunul rulant

Corect: a, b, c, d

365. Etapele unui program de terapie ocupaţională performat la un pacient tetraplegic sunt

următoarele:

a. Refacerea unei independenţe maxime pentru alimentare, comunicare, toaletă, îmbrăcare,

transferuri, deplasări

b. Recuperarea specifică în funcţie de nivelul lezional

c. Pregătirea pentru reinserţia socială şi profesională

d. Performarea activităţilor în poziţie verticală

e. Deplasarea permanentă şi derularea activităţilor numai în scaunul rulant

Corect: a, b, c

366. Activităţile de igienă şi toaletă personală la pacientul hemiplegic, în cadrul unui program de

terapie ocupaţională, presupune următoarele aspecte:

a. Se recomandă maşina de bărbierit electrică

b. Scaun special în cabina de duş

c. Covor care alunecă

d. Burete fără mâner lung, săpun normal

e. Bare de sprijin fixate la marginea căzii

Corect: a, b, e

367. Activităţile ocupaţionale indicate la pacientul cu poliartrită reumatoidă sunt:

a. Rezistive

b. Promovează mobilizarea articulaţiei pe un anumit sector de mişcare

c. Atractive

d. Astfel alese încât ţin seama de toate articulaţiile afectate

e. Nonprotective pentru articulaţii

Corect: c, d

368. Principiile de protecţie articulară care trebuie respectate la pacientul cu poliartrită

reumatoidă care urmează un program de terapie ocupaţională sunt:

a. Menţinerea forţei musculare şi a amplitudinii de mişcare (în cursul ADL-urilor toate

articulaţiile trebuie mobilizate pe amplitudinea maximă)

b. Evitarea poziţiilor şi a penselor care favorizează deformările articulare

c. Folosirea fiecărei articulaţii în planul său anatomic stabil şi funcţional

d. Utilizarea articulaţiilor celor mai puternice pentru diferite activităţi

e. Folosirea şi menţinerea articulaţiilor în poziţii fixe prelungite

Corect: a, b, c, d

Page 72: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

369. La un pacient cu traumatism la nivelul umărului, programul de terapie ocupaţională din

cadrul asistenţei medicale de recuperare se caracterizează prin:

a. Activităţi care se derulează în condiţii de indoloritate

b. Activităţi care se derulează din suspendare, aparatele de imobilizarea asigurând mâinii o

mobilizare facilă

c. Activităţile recomandate pentru paciente sunt cele casnice

d. Activităţile recomandate pentru pacienţi sunt de tipul olărit, tâmplărie, împletit nuiele, ţesut

e. Nu trebuie respectat aspectul funcţional

Corect: a, b, c, d

370. Principalele aspecte kinetice de care trebuie ţinut seama într-un program de terapie

ocupaţională aplicat la un pacient care a suferit leziuni traumatice la nivelul mâinii sunt:

a. Obţinerea unei amplitudini de mişcare şi a unei prehensiuni adecvate în condiţiile unei forţe

musculare optime pentru grupele musculare flexoare şi extensoare ale mâinii

b. Limitarea participării muşchilor interosoşi, cu rol în stabilizarea regiunii

metacarpofalangiene

c. Stimularea comenzii centrale prin promovarea mişcărilor spontane uzuale

d. Deplasări articulare maxime de la început, imediat posttraumatic

e. Promovarea prehensiunii de forţă

Corect: a, b, c

371. Activitatea aleasă în programul de terapie ocupaţională la pacientul cu traumatisme la

nivelul membrelor inferioare respectă următoarele indicaţii:

a. În cursul derulării sale se evită atitudinile vicioase ale trunchiului şi membrelor

b. În cursul derulării sale se evită poziţia de rotaţie când pacientul este aşezat

c. Se preferă activităţile de tip ţesut, macrame, cartonaj

d. Se indică folosirea unor mijloace ajutătoare de tip microcontacte

e. Activitatea poate solicita cu încărcare oricare dintre segmentele membrelor inferioare

Corect: a, b, c, d

Page 73: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

73

KINETOTERAPIA DE RECUPERARE NEUROMOTORIE ŞI PROPRIOCEPTIVĂ

Bibliografie:

9. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală,

Bucureşti., 1987; pagini 191 - 228

10. T. Sbenghe, Kinesiologie – ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini

142 – 158, 331 – 343

11. Roxana Popescu, Rodica Trăistaru, P. Badea, Ghid de evaluare clinică şi funcţională în

recuperarea medicală ,Editura Medicală Universitară, Craiova, 2004, volumul II, pagini

333 - 483

372. Ajustarea permanentă a tonusului postural de către bucla gamma este posibilă în baza mai

multor aspecte, cu excepţia:

a. Comenzii extrapiramidale

b. Comenzii piramidale

c. Modularii cerebeloase

d. Modulării formaţiunii reticulate

e. Modulării aparatului vestibular

Corect: b

373. Principalele aspecte funcţionale care definesc cerebelul sunt:

a. Aparat de timp – opreşte mişcarea la locul şi momentul dorit

b. Aparat de învăţare – circuitele cerebelului se modifică prin experienţă

c. Aparat de învăţare – inputurile repetate slăbesc sinapsele

d. Aparat coordonator – integrează mişcările unor articulaţii într-un lanţ cinematic complex şi

coerent

e. Aparat coordonator – nu influenţează semnificativ abilităţile

Corect: a, b, d

374. Etapele pe care le parcurge dezvoltarea controlului motor se derulează în următoarea ordine:

a. Mobilitatea stabilitatea mobilitatea controlată abilitatea

b. Mobilitatea mobilitatea controlată stabilitatea abilitatea

c. Mobilitatea abilitatea mobilitatea controlată stabilitatea

d. Mobilitatea stabilitatea abilitatea mobilitatea controlată

e. Mobilitatea mobilitatea controlată abilitatea stabilitatea

Corect: a

375. Aspectele definitorii ale controlului muscular sunt:

a. Tonusul şi forţa musculară

b. Mişcarea normală, activă, voluntară

c. Mişcarea involuntară

Page 74: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

d. Abilitatea de mişcare

e. Antrenamentul la efort

Corect: a, b, c, d

376. Şedinţa kinetică derulată pentru antrenarea controlului muscular se caracterizează prin:

a. 3 – 5 contracţii musculare pentru muşchiul care se lucrează

b. status de indoloritate al pacientului

c. absenţa senzaţiei de oboseală

d. în cursul unei şedinţe se lucrează doar un singur muşchi

e. în cursul zilei se poate derula o singură şedinţă kinetică

Corect: a, b, c

377. Modalităţile kinetice care fundamentează programul kinetic aplicat pentru refacerea /

antrenarea coordonării sunt:

a. Tehnici de facilitarea neuromotorii proprioceptive

b. Mobilizările articulare din cadrul metodei Frenkel

c. Gestualitatea necoordonată

d. Terapia ocupaţională

e. Coordonările paliative

Corect: a, b, d, e

378. Legile formulate de Kottke care trebuie luate în considerare în alcătuirea programului

kinetic pentru antrenarea coordonării sunt:

a. Şedinţele kinetice se execută o singură data pe zi

b. Se evită contracţiile musculare care nu sunt necesare în activitatea pentru care se doreşte

antrenamentul coordonării

c. Nu trebuie folosite modalităţi de întărire a percepţiei senzoriale adecvate pentru engrama

corectă

d. Complianţa pacientului, cu concentrarea acestuia nu sunt absolut necesare

e. Exerciţiile nu se derulează cu rezistenţă şi nu necesită forţă mare (se lucrează cu forţă

musculară chiar sub 10% din forţa maximă a muşchiului respectiv)

Corect: b, e

379. Principiile kinetice care stau la baza programului de recuperare a echilibrului sunt:

a. Pentru antrenarea unuia din sistemele responsabile cu menţinerea echilibrului se suspendă

un altul pentru a-l forţa pe primul să intre cât mai mult în acţiune

b. Antrenamentul se începe pe suprafeţe stabile, apoi se derulează pe suprafeţe instabile

c. Se variază înălţimea centrului de greutate în cursul exerciţiilor

d. Membrele superioare şi trunchiul se utilizează ca elemente stabilizatoare sau destabilizatoare

pentru echilibru

e. Câştigarea unei abilităţi motorii funcţionale nu se face prin antrenament şi experienţă, într-

un mediu corespunzător

Corect: a, b, c, d

380. Mişcările sunt coordonate atunci când există:

a. Stimuli senzitivi proprioceptivi, exteroceptivi tactili şi senzoriali

b. Variate „permutări” de mişcare, posibile prin contracţia muşchilor agonişti, sinergişti,

stabilizatori, antagonişti

Page 75: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

75

c. Integritatea componentelor motorii ale echilibrului

d. Abilitatea de a stabiliza un segment al corpului simultan cu mobilizarea celorlalte în cursul

unei mişcări uşoare, fine

e. Inabilitatea de a stabiliza un segment al corpului simultan cu mobilizarea celorlalte în cursul

unei mişcări uşoare, fine

Corect: a, c, d

381. Termenul care desemnează tulburările de coordonare este:

a. Asinergie

b. Adiadocochinezia

c. Ataxia

d. Hipotonia

e. Hipermetria

Corect: c

382. Recuperarea coordonării la pacienţi cu disfuncţii cerebeloase presupune:

a. Mişcare rapidă, unică, cu încărcare la extremitatea superioară şi inferioară

b. Tehnici de facilitare (stabilizarea ritmică, izometria alternantă) pentru tonifierea

musculaturii stabilizatoare

c. Exerciţiile metodei Frenkel

d. Alergarea

e. Terapia ocupaţională

Corect: b, c, e

383. Exerciţiile în cadrul metodei Frenkel se derulează în conformitate cu următoarele reguli:

a. Iniţierea este totdeauna de partea afectată, apoi de partea sănătoasă

b. Iniţierea este totdeauna de partea sănătoasă sau mai puţin afectată, apoi de partea

contralaterală

c. Fiecare exerciţiu se derulează iniţial cu ochii deschişi, sub control vizual, apoi cu ochii

închişi

d. Oricare exerciţiu se derulează lent, cu multă răbdare, cu repetare de 4 – 5 ori, în ordinea

corespunzătoare

e. Exerciţiile se derulează cât mai rapid, cu multă răbdare, cu repetare de 4 – 5 ori, în ordinea

corespunzătoare

Corect: b, c, d

384. Refacerea şi menţinerea echilibrului se derulează în două etape, acestea fiind:

a. Antrenarea controlului motor

b. Antrenarea sistemelor senzitivo-senzoriale

c. Controlul amplitudinii de mişcare

d. Controlul centrului de greutate

e. Antrenarea abilităţii

Corect: b, d

Page 76: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

385. Ordinea posturilor pentru exerciţiile kinetice derulate pentru controlul centrului de greutate

este:

a. De la posturile stabile la cele mai puţin stabile

b. De la porturile instabile la cele stabile

c. Patrupedie în genunchi şezând lungit şezând scurtat ortostatism

d. Patrupedie în genunchi şezând scurtat şezând lungit ortostatism

e. Patrupedie ortostatism şezând lungit şezând scurtat în genunchi

Corect: a, c

386. Principalele strategii dinamice care trebuie antrenate pentru echilibru sunt:

a. Strategia coloanei vertebrale

b. Strategia gleznelor

c. Strategia genunchilor

d. Strategia şoldurilor

e. Strategia paşilor

Corect: b, d, e

387. Tehnicile de facilitarea neuromusculară proprioceptivă se clasifică în:

a. Fundamentale (de bază)

b. Particulare

c. Speciale

d. Specifice

e. Generale

Corect: a, c, d

388. Următoarele tehnici de facilitarea neuromusculară proprioceptivă fundamentale se folosesc

deseori în practica kinetică:

a. Prizele mâinilor

b. Comenzile, comunicarea

c. Întinderea (stretch-reflexul)

d. Tracţiunea şi compresiunea

e. Inversarea lentă

Corect: a,b,c,d

389. Elementele de facilitarea telereceptive sunt:

a. Văzul

b. Auzul

c. Stimularea sinusului carotidian

d. Olfacţia

e. Presiunile pe tendoanele lungi

Corect: a, b, d

390. Care dintre următoarele aspecte definitorii ale diferitelor tipuri de stretching sunt adevărate:

a. În timpul stretching-ului balistic tensiunea musculară este de 10 ori mai mare faţă de o

întindere obişnuită

Page 77: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

77

b. Stretching-ul dinamic se realizează prin mişcări voluntare lente ale segmentului încercând să

se treacă blând peste punctul maxim al amplitudinii posibile de mişcare

c. Stretching-ul activ presupune o mişcare voluntară spre amplitudinea de mişcare maxim

posibilă, cu menţinerea poziţiei 10 – 15 secunde, prin contracţia agoniştilor, fără ajutor

extern

d. Stretching-ul static, cu durată de minim 6 secunde, se realizează de către terapeut sau cu un

echipament, cu obţinerea unei întinderi active a musculaturii de pe faţa opusă a direcţiei de

mişcare

e. Stretching-ul isometric este combinarea celui pasiv cu o contracţie isometrică în poziţia de

întindere pasivă realizată de terapeutul fizical.

Corect: b, c, e

391. Modul corect de aplicare a stretching-ului presupune:

a. Se începe cu articulaţiile distale, apoi se trece spre cele proximale

b. Se întinde doar câte o articulaţie iniţial, apoi se trece spre cele proximale

c. Se realizează concomitent o tracţiune uşoară în ax, pentru evitarea compresiei articulare

d. Trebuie evitat overstretching-ul (supraîntinderea)

e. Toate aspectele precizate la punctele a, b, c, d

Corect: e

392. Stretching-ul este contraindicat în următoarele situaţii:

a. Când limitarea amplitudinii de mişcare este de cauză musculară

b. După o fractură veche, corect consolidată

c. În prezenţa unui proces inflamator acut sau infecţios intraarticular sau periarticular

d. În prezenţa unui hematom sau a altor leziuni ale ţesutului moale

e. La pacientul cu scădere severă de forţă musculară

Corect: c, d, e

393. Inhibiţia activă se aplică pentru refacerea amplitudinii de mişcare compromisă de

contractura musculară la pacientul cu:

a. Muşchi normal inervat

b. Muşchi denervat

c. Muşchi aflat sub control voluntar normal

d. Miopatie severă

e. Spasticitate piramidală

Corect: a, c

394. Dintre tehnicile enumerate două nu se folosesc pentru obţinerea inhibiţiei active:

a. Tehnica hold - relax (contracţie - relaxare)

b. Tehnica hold – relax - contraction (contracţie – relaxare - contracţie)

c. Tehnica contracţiei agonistului

d. Tehnica Oxford

e. Tehnica Delorme Watkins

Corect: d, e

Page 78: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

395. Principiile de bază care „controlează” facilitarea proprioceptivă sunt:

a. Acţionare iniţial de partea afectată

b. Acţionare iniţial de partea sănătoasă

c. Respectarea liniilor de mişcare în diagonală şi spirală

d. Iniţierea se face de la nivelul capului şi gâtului, continuând cu genunchiul, indiferent scopul

funcţional urmărit

e. Creierul uman diferenţiază atât noţiunea de mişcare cât şi pe cea musculară

Corect: b, c, d

396. Elementul unificator al tehnicilor de facilitarea îl reprezintă utilizarea:

a. Mecanismelor reflexe elementare

b. Modificărilor de repartiţie tonică prin schimbări ale poziţiei corpului

c. Sincineziilor, în mod diferenţiat

d. Intervenţiilor reflexe periferice

e. Electroterapiei

Corect: a, b, c

397. Obţinerea facilitării în metoda Kabat se realizează prin:

a. folosirea unor scheme globale de mişcare

b. folosirea unor scheme de mişcare locale

c. opunerea unei rezistenţe maxime la mişcarea dorită a fi executată de pacient

d. opunerea unei rezistenţe minime la mişcarea dorită a fi executată de pacient

e. alternarea antagoniştilor în reeducarea mişcărilor active prin mecanismul inducţiei succesive

descris de Sherrington

Corect: a, c, e

398. Facilitarea proprioceptivă a activităţii musculare în cadrul metodei Kabat este asigurată de o

serie de manevre care se aplică în timpul mişcărilor active pe diagonală, şi anume:

a. contactul manual şi comanda verbală

b. stimulii de întindere (aplicaţi în schema de mişcare în care grupul muscular antagonist este

în scurtare maximă)

c. tracţiunea şi fixarea articulară

d. sincronizarea normală (contracţia muşchilor în secvenţe desprinse din mişcări coordonate,

cu derulare cursivă)

e. nici unul dintre aspectele precizate la punctele anterioare

Corect: a,b,c,d

399. În exerciţiile de tip Kabat se ţine seama de următoarele aspecte kinetice fundamentale:

a. Pentru fiecare segment al corpului există două diagonale de mişcare

b. Fiecare diagonală de mişcare are două scheme antagonice

c. Fiecare diagonală de mişcare are trei scheme antagonice

d. Fiecare schemă presupune o mişcare cu trei componente

e. Fiecare schemă presupune o mişcare cu două componente

Corect: a, b, d

Page 79: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

79

400. În exerciţiile de tip Kabat se ţine seama că două mişcări nu se asociază niciodată, indiferent

schema de mişcare:

a. Flexie cu rotaţie externă, totdeauna la membrul superior

b. Extensie cu rotaţie internă, totdeauna la membrul superior

c. Adducţie cu rotaţie externă, totdeauna, la membrul inferior

d. Abducţie cu rotaţie internă, totdeauna, la membrul inferior

e. Flexie cu rotaţie externă, totdeauna la membrul inferior

Corect: e

401. În recuperarea hemiplegicului, metoda Kabat este utilă dacă sunt luate în considerare

următoarele aspecte:

a. dezvoltarea neuromotorie se face în sens cranio-caudal şi proximo-distal

b. utilizarea activităţii reflexe întărită de reflexele posturale şi corelată cu receptorii senzitivi şi

auditivi

c. importanţa mişcărilor ritmice, a combinaţiilor bilaterale simetrice, asimetrice, homolaterale,

cu alternarea reciprocă în diagonale a amplitudinii de flexie şi extensie pe verticală, abducţie

– adducţie pe orizontală şi a rotaţiilor pe diagonală

d. pronaţia antebraţului inhibă extensia cotului

e. reflexul tonic lombar facilitează extensia globală a trunchiului şi membrului inferior

Corect: a, b, c, e

402. Exerciţiile de tip Bobath, cu largă aplicabilitate la pacientul hemiplegic / hemiparetic, au

următoarele scopuri / obiective:

a. limitarea excesului de activitate tonică-reflexă perturbatoare a schemei motorii normale

b. inhibarea sau suprimarea activităţii tonic reflexe anormale

c. cresterea tonusului muscular

d. facilitarea integrării reacţiilor superioare de “ridicare şi echilibru”, în secvenţa dezvoltării lor

reale

e. activarea reflexelor posturale, recâştigând controlul asupra mişcărilor izolate

Corect: a, b, d, e

403. Care din următoarele afirmaţii referitoare la exerciţiile de tip Bobath este falsă:

a. Iniţial se derulează exerciţii pentru obţinerea controlului activ al poziţiei, cu eliminarea

acţiunii gravitaţiei

b. Urmează exerciţii pentru obţinerea controlului activ al diferitelor combinaţii posturale care

necesită o mişcare finalizată, acţionând contra gravitaţiei

c. Se vor diversifica apoi exerciţiile fizice pentru obţinerea controlului asupra coordonării

mişcărilor

d. În final se lucrează exerciţii pentru redobândirea reacţiilor de echilibru

e. Ordinea menţionată pentru exerciţiile de la punctele a, b, c şi d nu este important a fi

respectată

Corect: e

404. Exerciţiile din metoda Rood se fundamentează pe următoarele aspecte neurofiziologice:

Page 80: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

a. Se facilitează contracţiile voluntare maxime, prin activarea aferentă gamma, cu

reglementarea activităţii fusurilor neuromusculare

b. Este necesar un “input” corect pentru obţinerea unui răspuns motor corect

c. Cea mai eficientă stimulare cutanată se realizează prin perierea tegumentului sau prin

trecerea rapidă a unor cuburi de gheaţă

d. Fiecare mişcare care se execută trebuie să aibă o finalizare prestabilă, iar senzaţiile care se

percep în tot cursul mişcării constituie elemente de bază ale învăţării motorii

e. Toate aspectele anterioare sunt adevărate

Corect: e

405. Receptorii stimulaţi mai frecvent în cadrul exerciţiilor metodei Rood sunt:

a. Receptorii cutanaţi

b. Fusul neuromuscular

c. Organul tendinos Golgi

d. Mecanoreceptorii din derm şi articulaţii

e. Receptorii olfactivi

Corect: a, b, c, d

406. Stimularea receptorilor cutanaţi în cadrul exerciţiilor metodei Rood se realizează prin:

a. Periere rapidă, uşoară, superficială

b. Periere rapidă, profundă

c. Aplicaţii de rece (gheaţă) pentru perioadă scurtă

d. Aplicaţii de cald pentru perioadă lungă

e. Netezirea lentă, uşoară, ritmică

Corect: a, c, e

Page 81: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

81

TEHNICI DE KINETOTERAPIE PENTRU FORŢĂ ŞI REZISTENŢĂ MUSCULARĂ.

Bibliografie:

12. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală,

Bucureşti., 1987; pagini 282 – 286; 310 – 318

13. T. Sbenghe, Kinesiologie – ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini

162 – 222, 243 – 247, 514 – 599

14. Rodica Trăistaru, Tehnici de kinetoterapie pentru forţă şi rezistenţă - curs, 2007, Editura

Universitaria Craiova

15. *** Caiet documentar, Ministerul Sănătăţii, Institutul de Medicină fizică,

balneoclimatologie şi recuperare medicală, Kinetoterapia în recuperare afecţiunilor

aparatului locomotor, Editura Medicală, Bucureşti, 1981

407. Forţa musculară, element caracteristic muşchiului exprimat prin contracţia musculară, este

condiţionată de următorii factori musculari:

a. Mecanica muşchiului – lungime, schimbare în lungime, puterea muşchiului

b. Arhitectura muşchiului – aranjamentul fibrei musculare, aranjamentul întregului muşchi

c. Numărul recrutărilor unităţilor motorii

d. Inserţiile musculare

e. Ritmul de descărcare a potenţialelor de acţiune sosite la muşchi

Corect: a, b, d

408. Evaluarea obiectivă cantitativă a forţei musculare se realizează prin următoarele modalităţi:

a. Examen clinico-funcţional

b. Măsurarea suprafeţei de secţiune musculară

c. Manometrie

d. Testare musculară manuală

e. Examen electromiografic

Corect: b, c, e

409. Care din următoarele aspecte nu condiţionează rezistenţă musculară:

a. Amplitudinea de mişcare

b. Forţa musculară

c. Circulaţia musculară

d. Integritatea metabolismului muscular

e. Factorii nervoşi

Corect: a

410. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru valoarea forţei musculare:

a. Valoarea forţei musculare este independentă de lungimea muşchiului

b. Forţa musculară variază cu variaţia de lungime a muşchiului

Page 82: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

c. Valoarea minimă a forţei musculare este realizată la mijlocul lungimii muşchiului

d. La mijlocul lungimii muşchiului, forţa musculară este dată de două componente (musculară

şi matriceală conjunctivală)

e. Valoarea maximă a forţei musculare este realizată la mijlocul lungimii muşchiului

Corect: b, d, e

411. Travaliul muscular este maxim când:

a. Forţa musculară este egală cu 1/2 din forţa maximă

b. Forţa musculară este egală cu 1/3 din forţa maximă

c. Forţa musculară este egală cu 1/4 din forţa maximă

d. Velocitatea este egală cu 1/3 din velocitatea maximă

e. Velocitatea este egală cu 1/4 din velocitatea maximă

Corect: b, e

412. Substratul creşterii forţei musculare, obiectiv fundamental în kinetoterapie, este reprezentat

numai prin:

a. Substrat morfologic

b. Substrat funcţional – sumaţie spaţială

c. Substrat funcţional – sumaţie temporală

d. Substrat funcţional – sincronizare crescută

e. Substrat morfologic, sumaţie spaţială, temporală (sincronizare crescută)

Corect: e

413. Pentru a creşte forţa musculară se execută:

a. Mobilizări pasive

b. Tehnici de facilitare proprioceptivă neuromusculară

c. Coordonări paliative

d. Mobilizări pasivo-active

e. Exerciţii rezistive

Corect: e

414. Condiţiile minime care trebuie realizate într-un exerciţiu rezistiv fundamentat pe contracţie

isometrică pentru creşterea şi menţinerea forţei musculare sunt:

a. Intensitatea să corespundă unui minim de 35% din tensiunea musculară maximă

b. Durata să fie cuprinsă între 30 – 60 secunde

c. Ritmicitatea contracţiei isometrice - se preferă tipul exerciţiu repetitiv scurt isometric zilnic

(ERSIZ)

d. Lungimea muşchiului la care se realizează contracţie trebuie adaptată

e. Concentraţia voliţională nu are importanţă

Corect: a, c, d

415. Condiţiile minime care trebuie realizate într-un exerciţiu rezistiv fundamentat pe contracţie

izotonă pentru creşterea şi menţinerea forţei musculare sunt:

Page 83: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

83

a. Contracţia dinamică creşte forţa musculară dacă raportul dintre capacitatea muşchiului şi

valoarea rezistenţei este adecvat

b. Uzual se foloseşte o rezistenţă moderată (35 – 40% din cea maximă) care creşte progresiv

c. Ritmicitatea contracţiei izotone

d. Viteza derulării exerciţiului se află în relaţie directă cu rezistenţa

e. Coordonarea musculară este necesară

Corect: a, b, c, e

416. Exerciţiile isometrice practicate pentru creşterea forţei musculare sunt:

a. exerciţii unice scurte isometrice zilnice (EUSIZ)

b. exerciţiul maximal scurt (EMS)

c. exerciţii repetitive scurte isometrice zilnice (ERSIZ)

d. exerciţii rezistive regresive

e. exerciţiul maximal cu repetiţie (EMR)

Corect: a, c

417. Exerciţiul fundamentat pe contracţia isometrică este exerciţiul care:

a. asigură creşterea cea mai rapidă a forţei musculare

b. realizează o hipertrofie musculară

c. care nu reuşeşte sa realizeze menţinerea sau creşterea forţei musculare

d. solicită articulaţia

e. realizează o hipotrofie musculară

Corect: a, b

418. Principalele avantaje ale exerciţiilor bazate pe contracţie isometrică sunt:

a. Eficienţă bună în obţinerea creşterii forţei musculare

b. Eficienţă bună în corectarea hipotrofiei musculare

c. Tehnică simplă, fără a necesita aparatură specială

d. Necesită durate lungi de antrenament

e. Nu menţine asocierea neurală

Corect: a, b, c

419. Exerciţiile dinamice cu rezistenţă sunt indicate pentru:

a. hipertrofia musculară

b. hipotrofia musculară

c. ameliorarea mobilităţii articulare

d. creşterea rezistenţei musculare

e. scăderea rezistenţei musculare

Corect: a, c, d

420. Exerciţiile dinamice cu rezistenţă presupun următoarele aspecte adevărate:

a. urmărirea atentă, zilnică, a semnelor de oboseală musculară

b. durata exerciţiilor este un parametru de dozare

c. la începutul exerciţiilor se testează forţa grupului muscular simetric

Page 84: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

d. viteza mişcărilor nu are importanţă

e. mişcarea nu se realizează pe amplitudinea de mişcare maximă posibilă

Corect: a, b ,c

421. Principalele dezavantaje ale exerciţiilor isotone cu rezistenţă sunt:

a. Solicită articulaţia

b. Determină dureri articulare şi musculare

c. Afectează osul patologic

d. Pot declanşa sinovite traumatice

e. Creşte nu doar forţa musculară dinamică dar şi pe cea isometrică

Corect: a, b, c, d

422. Exerciţiul maximal cu repetiţie:

a. se mai numeşte tehnica Oxford

b. se urmăreşte prin creşterea progresivă a greutăţilor

c. se testează acea greutate care poate fi ridicată de 10 ori (10RM)

d. la o săptămână se retestează noua rezistenţă pentru 10 RM

e. se execută 4 seturi de 10 RM pe zi, 3 şedinţe pe săptămână

Corect b, c, d, e

423. Tehnica De Lorme se compune din:

a. setul I: 10 ridicări cu ½ 10 RM

b. setul II: 10 ridicări cu ¾ 10 RM

c. setul III: 10 ridicări cu ¾ 10 RM

d. setul IV: 7 ridicări cu ½ 10 RM

e. setul V: 7 ridicări cu ½ 10 RM

Corect: a, b, c

424. Schema tehnicii Oxford se compune 4 seturi cu următoarea structură:

a. setul I: 10 ridicări cu 10 RM

b. setul II: 10 ridicări cu 90% 10 RM

c. setul III: 10 ridicări cu 80% 10 RM

d. setul IV: 10 ridicări cu 70% 10 RM

e. setul IV: 10 ridicări cu 50% 10 RM

Corect: a, b, c, d

425. In cazul exerciţiilor regresive:

a. muşchiul oboseşte treptat

b. progresia este asigurată prin retestarea 10 RM la 5-7 zile

c. numărul de repetări într-o repriză depinde de greutate

d. schimbarea mereu a greutăţilor face ca aceasta tehnică să nu fie prea agreată nici

de pacient, nici de kinetoterapeut

e. se obţine o performanţă aproape maximă pentru starea fiziologică a muşchiului în

momentul respectiv

Corect: a, b, d, e

Page 85: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

85

426. Schema exerciţiilor cu 10 rm (repetiţii minime) este:

a. seria I: de 10 ridicări cu 2 x10 rm

b. seria II: de 10 ridicări cu 1,5 x 10 rm

c. seria III: de 10 ridicări cu10 rm

d. seria IV: de 5 ridicări cu 2 x 5 rm

e. seria V : de 5 ridicări cu 2 x 5 rm

Corect: a, b, c

427. In situaţiile deficitelor mari de forţă musculară (valoare 0, 1 sau 2 la testing muscular

manual) este necesar să se apeleze şi la:

a. posturi declanşatoare de reflexe tonice

b. întinderea prelungită la muşchii posturali extensori slabi

c. tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii

d. elemente facilitatorii de creştere a răspunsului motor

e. se contraindică tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii

Corect: a, c, d

428. Mişcarea activă asistată este utilizată în cazurile cu forţă musculară:

a. –2 la testing muscular manual

b. 2 la testing muscular manual

c. –3 la testing muscular manual

d. 3 la testing muscular manual

e. +3 la testing muscular manual

Corect: b, c, d

429. Mişcarea activă cu rezistenţă se aplică în antrenarea muşchilor cu forţă musculară:

a. +2 la testing muscular manual

b. +3 la testing muscular manual

c. – 5 la testing muscular manual

d. – 4, 4, +4 la testing muscular manual

e. 2 la testing muscular manual

Corect: b, c, d

430. Rezistenţa musculară reprezintă:

a. capacitatea muşchiului de a menţine o contracţie

b. capacitatea de a susţine un efort

c. capacitatea muşchiului de a executa o activitate sau exerciţiu fizic dinamic pe o perioadă

prelungită de timp

d. “o rezistenţă locală”- executată de un segment al corpului

e. incapacitatea muşchiului de a susţine o contracţie

Corect: a, b, c

431. Pentru a realiza creşterea rezistenţei musculare:

Page 86: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

a. Se scade durata exerciţiilor

b. Se creşte durata exerciţiului

c. Se indică programe de terapie ocupaţională

d. se lucrează la intensităţi mai joase de efort dar prelungite în timp

e. se lucrează la intensităţi mari de efort

Corect: b, c, d

432. Rezistenţa generală a organismului se defineşte prin:

a. Abilitatea organismului de a continua timp îndelungat o activitate fizică aerobică, cu apariţia

oboselii

b. Capacitatea organismului de a efectua activităţi fizice complexe, cu intensitate redusă, pe o

perioadă de timp mai mare

c. Abilitatea organismului de a continua timp îndelungat o activitate fizică aerobică, fără

apariţia oboselii

d. Măsură a fitness-ului exprimat prin consumul maxim de oxigen

e. Abilitatea organismului de a continua timp îndelungat o activitate fizică anaerobică, fără

apariţia oboselii

Corect: b, c, d

433. Ca metode ale antrenamentului la efort nu se utilizează:

a. mersul pe jos

b. termoterapia

c. jogging-ul

d. înotul

e. ciclismul

Corect: b

434. Cea mai modernă exprimare a intensităţii unui efort se face prin:

a. echivalentul metabolic (MET)

b. distanţa parcursă într-un interval de timp

c. încărcarea la cicloergometru

d. panta folosită la covorul rulant

e. numărul treptelor urcate de pacient

Corect: a

435. Parametrii care sunt necesari a fi precizaţi pentru exerciţiile fizice din componenţa unui

antrenament pentru rezistenţa generală a organismului sunt:

a. Intensitate

b. Frecvenţă / ritm

c. Durata

d. Modalitatea de execuţie, tipul de contracţie musculară

e. Intensitate, frecvenţa / ritm, durata, modalitatea de execuţie / tip de contracţie

Corect: e

Page 87: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

87

436. Programul de antrenare aerobică pentru anduranţă respectă următorii parametri:

a. Intensitate medie sau chiar sub medie (în jur de 40% din intensitate maximă)

b. Durata şedinţei ajunge până la 2 ore

c. Şedinţa se poate repeta de 2 – 3 ori / săptămână

d. Durata şedinţei ajunge până la 1 oră

e. Şedinţa se poate repeta de 4 – 5 ori / săptămână

Corect: a, d, e

437. Durata efortului în cazul antrenamentului la efort este de:

a. 3 minute de efort urmate de o pauză de 30 –180 secunde, ciclu care se repetă în

cursul unei şedinţe de lucru cu durata de 30 – 60 minute

b. 5 minute de efort

c. 10 minute de efort

d. 15 minute de efort

e. 7 minute de efort

Corect: a

438. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la nivelul centurii scapulare presupune:

a. Un status de doloritate la nivelul umărului

b. Existenţa unei amplitudini de mişcare optime, funcţionale

c. Exerciţiile rezistive se derulează iniţial analitic, apoi global

d. Poziţia de start pentru exerciţii este cu încărcare gravitaţională pentru trenul superior

e. Ulterior refacerii forţei musculare se efectuează exerciţii în lanţ cinematic deschis şi închis

pentru refacerea stabilităţii, mişcării controlate şi abilităţii

Corect: b, c, d, e

439. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la nivelul cotului presupune:

a. În testarea musculară manuală se ţine seama că forţa muşchilor flexori este mai mare în

pronaţie decât în supinaţie şi când braţul este vertical, ascendent

b. Programul se derulează în două etape

c. Mobilitatea cotului este esenţială în program, fiind dobândită prin mobilizări active

d. Se lucrează mai ales grupele musculare flexoare şi pronatore

e. Toate răspunsurile sunt corecte

Corect: e

440. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la nivelul complexului mâinii la pacientul cu

poliartrită reumatoidă presupune:

a. Tonifierea muşchilor interosoşi şi lumbricali pentru corectarea deviaţiei cubitale degete

b. Tonifierea muşchiului extensor al carpului pentru corectarea deformării degetelor în „gât de

lebădă”

c. Tonifierea muşchiului flexor superficial al degetelor pentru corectarea deformării degetelor

în „butonieră”

d. Tonifierea muşchilor flexor profund, lung abductor şi opozant al policelui pentru corectarea

deformării în „Z” a policelui

Page 88: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

e. Tonifierea muşchilor extensor lung şi scurt abductor al policelui pentru corectarea deviaţiei

cubitale degete

Corect: a, b, d

441. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la nivelul centurii pelvine presupune:

a. Tonifierea musculaturii hipotone (muşchii fesier mijlociu, cvadriceps, fesier mare)

b. Tonifierea musculaturii hipotone (muşchii adductori, rotatori externi, iliopsoas)

c. Asuplizarea musculaturii cu tendinţa la retractură (muşchii adductori, rotatori externi,

iliopsoas)

d. Asuplizarea musculaturii cu tendinţa la retractură (muşchii fesier mijlociu, cvadriceps, fesier

mare)

e. Restabilirea echilibrului funcţional al grupelor musculare periarticulare antagoniste

Corect: a, c, e

442. Exerciţiile isometrice pentru muşchiul cvadriceps sunt esenţiale în refacerea forţei şi

rezistenţei musculare deoarece:

a. Sunt uşor de performat

b. Determină o forţă de reacţie minimă în articulaţia genunchiului

c. Sunt activaţi şi muşchii biceps femural, fesier mijlociu

d. Nu sunt activaţi alţi muşchi

e. Asigură o incoordonare motorie cu un impact funcţional important

Corect: a, b, c

443. Principalele grupe musculare care trebuie tonifiate pentru refacerea echilibrului muscular al

piciorului sunt:

a. Muşchiul triceps sural

b. Muşchiul cvadriceps

c. Muşchii tibiali

d. Muşchii peronieri

e. Muşchii ischiogambieri

Corect: a, c, d

444. Antrenamentul pliometric presupune:

a. Schema de antrenare a mobilităţii articulare

b. Schema de antrenare a forţei musculare prin contracţii secvenţiale excentrice - concentrice

c. Schema de antrenare a forţei musculare prin contracţii secvenţiale excentrice – concentrice -

isometrice

d. Rapiditatea de dezvoltare a forţei la nivelul muşchilor extensori ai genunchilor

e. Lentoarea de dezvoltare a forţei la nivelul muşchilor extensori ai genunchilor

Corect: b, d

445. Avantajele exerciţiilor pliometrice sunt:

Page 89: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

89

a. Forţa musculară obţinută este superioară celorlalte modalităţi dinamice de refacere a forţei

musculare

b. Se obţine o sincronizare a unităţilor motorii ale muşchiului

c. Este favorizată coordonarea musculară

d. Nu există risc al leziunilor structurilor tendinoase

e. Nu necesită prudenţă în derulare

Corect: a, b, c

446. Mişcările sunt coordonate atunci când există:

a. stimuli senzitivi proprioceptivi, exteroceptivi tactili şi senzoriali (vizuali, vestibulari);

b. sinergişti şi stabilizatori, cu relaxarea simultană a muşchilor antagonişti;

c. integritatea componentelor motorii ale echilibrului;

d. abilitatea de a stabiliza un segment al corpului simultan cu mobilizarea celorlalte în cursul

unei mişcări uşoare, fine;

e. toate răspunsurile sunt corecte

Corect: e

447. Când un membru inferior este mai afectat ca celălalt (de exemplu la pacientul hemiplegic)

pentru recuperarea echilibrului se folosesc două metode:

a. dezavantajarea membrului inferior afectat sub raport al echilibrului, pentru a forţa transferul

echilibrului pe membrul inferior sănătos;

b. încărcarea şi punerea în situaţii de solicitare a membrului inferior afectat;

c. dezavantajarea membrului inferior sănătos sub raport al echilibrului, pentru a forţa transferul

echilibrului pe membrul inferior afectat;

d. încărcarea şi punerea în situaţii de solicitare a membrului inferior sănătos;

e. nici una dintre metodele precizate nu este corectă

Corect: b,c

448. Principalele aspecte biomecanice necesare a fi cunoscute în programul kinetic de refacere a

stabilităţii active pentru genunchi sunt:

a. mişcarea de extensie rezistivă determină o activitate musculară mai intensă decât în situaţia

contracţiilor izometrice (statice);

b. maximul de activitate musculară este posibilă pe ultima jumătate a amplitudinii ei (de la 900

spre extensia completă);

c. pentru contracţia izometrică, maximul de activitate musculară este posibil când genunchiul

se află în extensie completă;

d. este mai eficientă contracţia izotonă concentrică decât cea excentrică;

e. este mai eficientă contracţia izometrică decât cea excentrică.

Corect: a,b,c,d

449. Exerciţiile rezistive, cu încărcare, recomandate pacientului cu suferinţă reumatismală a

genunchiului sunt:

a. pedalarea la cicloergometru, când pacientul realizează flexie – extensie genunchi,

b. prinderea unei mingi din poziţie şezândă,

c. la spalier, cu sprijin al mâinilor pe bara spalierului, pe vârful picioarelor, efectuează flexii –

extensii repetate la nivelul genunchilor,

Page 90: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

d. din poziţia ghemuit, realizează extensii alternative ale genunchilor,

e. exerciţii de urcat şi coborât scările,

Corect: a, c,d, e

450. Corectarea disarmoniei musculare la nivelul şoldului presupune:

a. tonifierea musculaturii hipotone (fesier mijlociu, cvadriceps şi fesier mare)

b. asuplizarea musculaturii cu tendinţa la retractură (muşchii adductori, rotatori externi şi

flexori)

c. restabilirea echilibrului funcţional al grupelor musculare periarticulare antagoniste

d. restabilirea echilibrului funcţional al grupelor musculare periarticulare agoniste

e. asuplizarea musculaturii cu tendinţa la hipotonie (muşchii adductori, rotatori externi şi

flexori)

Corect: a, b,c

451. Programul kinetic performat la pacientul coxopat trebuie să respecte aspecte esenţiale:

a. progresie lentă, în acord cu statusul clinico-funcţional al articulaţiei respective;

b. evitarea mişcărilor care generează durere;

c. precocitatea şi continuitatea programului, fundamentat pe exerciţii de tip activ;

d. adaptarea / suprimarea programului în timpul decompensărilor algice, inflamatorii,

funcţionale, globale ale bolii

e. precocitatea şi continuitatea programului, fundamentat pe exerciţii de tip pasiv

Corect: a, b,c,d

Page 91: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

91

RECUPERARE RESPIRATORIE

BIBLIOGRAFIE:

16. Adriana Sarah Nica, Compendiu de Medicină fizică şi Recuperare, Editura Universitară

„Carol Davila”, Bucureşti, 1998, pagini 229 - 232

17. T. Sbenghe, Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Editura Medicală,

Bucureşti, 1996, pagini 186 – 246

18. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală,

Bucureşti, 1987, pagini 292 – 305

452. Care dintre următoarele mecanisme de producere reversibile nu caracterizează

disfuncţia ventilatorie obstructivă:

a. hipersecreţia (hipercrinia) şi vâscozitatea crescută (discrinia) a mucusului bronşic

b. bronhospasm

c. edemul mucoasei

d. îngustarea dinamică din expir

e. procese fibrotice bronşice şi peribronşice

Corect: e

453. Care dintre următoarele mecanisme de producere ale disfuncţiei ventilatorii

obstructive sunt ireversibile:

a. hipertrofia şi hiperplazia glandelor bronşice

b. procesele fibrotice bronşice şi peribronşice

c. atrofia peretelui bronşic şi pierderea de căi aeriene

d. bronhospasm

e. scăderea reculului elastic

Corect: a, b, c, e

454. Concluziile terapeutice şi de recuperare care trebuie luate în considerare în corelaţie

directă cu perturbarea schimburilor gazoase alveolare – unul dintre procesele fiziopatologice

determinate de sindromul obstructiv - sunt:

a. reeducarea raportului inspir / expir

b. scăderea obstrucţiei dinamice din expir

c. corectarea inegalităţii de distribuţie

d. oxigenoterapia

e. ventilaţia mecanică

Corect: c, d

455. Musculatura respiratorie îşi măreşte travaliul (pentru a genera o creştere a presiunii

coloanei de aer care străbate căile aeriene cu rezistenţă crescută în sindromul obstructiv)

prin următoarele modalităţi:

a. creşterea tensiunii de contracţie a muşchilor în activitate

Page 92: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

b. scăderea tensiunii de contracţie a muşchilor în activitate

c. intrarea în contracţie a muşchilor inspiratori de rezervă (muşchi de obicei inactivi în

respiraţia de repaus)

d. intrarea în contracţie a muşchilor expiratori (inactivi în respiraţia de repaus)

e. intrarea în contracţie a muşchiului diafragm

Corect: a, c, d

456. Concluziile terapeutice şi de recuperare care trebuie luate în considerare în corelaţie

directă cu perturbarea travaliului ventilator – unul dintre procesele fiziopatologice

determinate de sindromul obstructiv - sunt:

a. tonifierea musculaturii respiratorii

b. reeducarea ritmului respiraţiei

c. reeducarea frecvenţei respiraţiei

d. scăderea obstrucţiei

e. oxigenoterapie

Corect: a, b, c, d

457. Concluziile terapeutice şi de recuperare care trebuie luate în considerare în corelaţie

directă cu perturbarea gazelor sanguine – unul dintre procesele fiziopatologice determinate

de sindromul obstructiv - sunt:

a. oxigenoterapia

b. scăderea travaliului ventilator

c. scăderea efortului fizic general

d. ameliorarea distribuţiei intrapulmonare

e. reeducarea ritmului respiraţiei

Corect: a, b, c, d

458. Apariţia hipoxemiei exprimă instalarea insuficienţei pulmonare denumită:

a. insuficienţă pulmonară parţială

b. insuficienţă pulmonară de distribuţie

c. insuficienţă pulmonară de perfuzie

d. insuficienţă pulmonară totală

e. insuficienţă pulmonară gravă

Corect: a, b

459. Caracteristicile programului de recuperare medicală la pacientul cu disfuncţie

ventilatorie obstructivă sunt:

a. complexitatea metodelor

b. simplicitatea metodelor

c. continuitatea aplicării lor

d. intermitenţa aplicării lor

e. absenţa măsurilor de profilaxie din componenţa programului

Corect: a, c

Page 93: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

93

460. Din metodele programului de recuperare medicală aplicat la pacientul cu disfuncţie

ventilatorie obstructivă nu face parte:

a. îndepărtarea factorilor de risc bronho-pulmonari

b. corectarea factorilor patologici extrapulmonari de întreţinere sau agravare a disfuncţiei

ventilatorii obstructive

c. dezobstrucţia bronşică

d. creşterea costului ventilaţiei şi relaxarea musculaturii respiratorii

e. ameliorarea distribuţiei intrapulmonare a aerului

Corect: d

461. Principalele modalităţi terapeutic – recuperatorii prin care se reuşeşte evacuarea

secreţiilor bronşice, cu scopul de a dezobstrua căile respiratorii la pacientul cu disfuncţie

ventilatorie obstructivă sunt:

a. umidifierea bronşică

b. drenajul de postură şi educarea tusei

c. utilizarea mucokineticelor şi a medicaţiei specifice pentru pacientul cu disfuncţie

ventilatorie obstructivă

d. posturarea relaxantă

e. exerciţii respiratorii abdominale

Corect: a, b, c

462. Reeducarea tusei cuprinde următoarele componente:

a. poziţionarea corpului în timpul tusei, au adoptarea poziţiilor de facilitare a tusei

b. poziţionarea corpului în timpul tusei, au adoptarea altor poziţii cu evitarea celor de facilitare

a tusei

c. controlul respiraţiei în accesul de tuse

d. controlul respiraţiei numai perioadele fără acces de tuse

e. emiterea unei tuse cu sunet „rotund”, „surd”

Corect: a, c, e

463. Kinetoterapia respiratorie performată pentru reducerea rezistenţei din expir –

element de bază al scăderii travaliului ventilator la bolnavii obstructivi – cuprinde

următoarele aspecte:

a. expirul numai pe gură

b. expirul cu buzele strânse, ca pentru fluierat sau cu pronunţarea consoanelor de tipul h, s, f,

pf

c. îndepărtarea narinelor cu ajutorul policelui şi indexului

d. reeducarea respiraţiei diafragmatice

e. tonifierea musculaturii respiratorii

Corect: a, b, c

464. Respiraţia abdominală se învaţă în diferite posturi ale pacientului obstructiv

pulmonar, ordinea corectă a acestora fiind:

a. decubit dorsal, şezând, ortostatism, mers

b. şezând, ortostatism, mers, decubit dorsal

Page 94: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

c. decubit dorsal, ortostatism, mers, şezând

d. şezând, ortostatism, mers, decubit dorsal

e. ortostatism, mers, decubit dorsal, şezând

Corect: a

465. Efectele favorabile ale relaxării generale la pacientul cu disfuncţie ventilatorie

obstructivă sunt:

a. reechilibrarea tonusului muscular general şi al musculaturii respiratorii, cu instalarea

eutoniei

b. limitarea cererii de oxigen a organismului şi a producţiei de bioxid de carbon

c. diminuă semnificativ starea de „tensiune inadecvată”

d. permite ventilaţia asistată

e. limitează efortul fizic

Corect: a, b, c

466. Tehnicile de lucru prin care se realizează antrenarea muşchiul diafragm ca principal

muşchi inspirator constau din:

a. posturare în Trendelenburg cu o greutate pe abdomen

b. folosirea borcanelor Pescher

c. folosirea unei sticle cu un tul de plastic introdus în ea şi în care se suflă continuu pentru a

produce bule

d. exerciţii de respiraţie la nivelul nasului

e. gimnastica corectoare

Corect: a, b, c, d

467. Controlul şi coordonarea respiraţiei – unul dintre cele mai importante capitole din

kinetoterapia respiratorie la pacientul cu disfuncţie ventilatorie obstructivă – include

următoarele aspecte:

a. reducerea ritmului respirator

b. creşterea ritmului respirator

c. controlul volumului curent

d. controlul fluxului de aer

e. obţinerea unui raport între timpii respiratori (inspir / expir) egal cu 1 / 2 – 1 / 2,5

Corect: a, c, d, e

468. Condiţia fizică a pacientului pulmonar este rezultatul:

a. leziunilor bronhopulmonare

b. stării de antrenament la efort a pacientului

c. mediului ambiant

d. condiţiilor meteo

e. funcţiei reno-urinare a pacientului

Corect: a, b

Page 95: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

95

469. Introducerea antrenamentului de efort la pacienţii cu disfuncţie ventilatorie

obstructivă determină creşterea toleranţei la efort prin:

a. ameliorarea ventilaţiei printr-o mai bună coordonare a „pompei” toraco-abdominale

b. reducerea suprafeţei de schimb alveolo-capilar

c. reducerea extracţiei periferice a oxigenului

d. ameliorarea performanţei cardiace prin efortul dozat

e. ameliorarea condiţiei psihice

Corect: a, d, e

470. Cele mai utilizate modalităţi de antrenament la efort performate la pacienţii cu

disfuncţie ventilatorie obstructivă sunt:

a. antrenamentul prin mers (cura de teren)

b. antrenamentul la scăriţă

c. exerciţii fizice rezistive, progresive, intense

d. antrenamentul la piscină

e. antrenamentul prin terapie ocupaţională

Corect: a, b, d, e

471. Kinetoterapia respiratorie cuprinde:

a. relaxarea

b. posturarea

c. gimnastica corectoare

d. educarea tusei şi vorbitului

e. refacerea posturii şi aliniamentului

Corect: a, b, c, d

472. Obiectivele kinetoterapiei respiratorii sunt:

a. corijarea curburilor patologice ale gâtului şi poziţiei capului

b. corijarea poziţiei umerilor şi scapulei

c. corijarea curburilor patologice ale coloanei dorsale şi lombare

d. conservarea poziţiei şi mobilităţii existente ale bazinului

e. tonifierea diafragmului şi musculaturii respiratorii

Corect: a, b, c, e

473. Posturarea in kinetoterapia respiratorie cuprinde:

a. posturi relaxante

b. posturi facilitatorii

c. posturi de drenaj

d. posturi corective

e. posturi antideclive

Corect: a, b, c

474. În ortostatism, pacientului dispneic i se recomandă adoptarea următoarei posturi

facilitatorii:

Page 96: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

a. spate rezemat de perete

b. coloana cifozata

c. membrele superioare la zenit

d. membre inferioare extinse

e. membrele inferioare uşor flectate din genunchi

Corect: a, b, e

475. În decubit dorsal, pacientului dispneic i se recomandă adoptarea următoarei posturi

facilitatorii:

a. capul aşezat pe o pernă mică, patul fiind înclinat la 450

b. braţele în abducţie la 300 – 40

0

c. şoldurile şi genunchii în extensie

d. şoldurile şi genunchii în uşoara flexie

e. antebraţele stau în sprijin pe două perne

Corect: a, b, d, e

476. Pacientului dispneic îi sunt caracteristice următoarele posturi / poziţii facilitatorii:

a. în şezând "postura rezemat de spătar"

b. poziţia Trendelenburg

c. spate rezemat de perete, coloana cifozată, umerii căzuţi, membre inferioare uşor flectate

d. în şezând "postura aplecat înainte"

e. posturarea conform sistemului celor "5 perne în scară"

Corect: c, d, e

477. Momentele de derulare pentru posturile de drenaj bronşic sunt următoarele cu o

excepţie:

a. înainte de masă

b. după masă

c. seara

d. dimineaţa

e. dimineaţa, seara, înainte de masă.

Corect: b

478. Aspectele care caracterizează posturile de drenaj bronşic sunt:

a. durează aproximativ 40 minute pentru întreg plămânul

b. se efectuează după masă

c. se efectuează înainte de masă

d. sunt urmate de tapotament

e. sunt urmate de vibromasaj

Corect: a, c, d, e

479. Gimnastica corectoare privind corijarea curburilor patologice ale coloanei dorsale nu

urmăreşte:

a. decontracturarea musculaturii spinale si tonifierea musculaturii abdominale

Page 97: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

97

b. asuplizarea coloanei dorso - lombare

c. diminuarea cifozei, mobilizarea si tonifierea centurii scapulare

d. creşterea lordozei lombare

e. întinderea şi decontracturarea musculaturii spatelui

Corect: d

480. În aplicarea programului de gimnastică corectoare pentru corijarea curburilor

patologice ale gâtului şi poziţiei capului nu se urmăreşte:

a. asuplizarea

b. decontracturarea

c. corectarea lordozei cervicale

d. tonifierea musculaturii cefei

e. accentuarea lordozei cervicale

Corect: e

481. Ritmul respirator la pacientul cu disfuncţie respiratorie restrictivă trebuie să:

a. se adapteze spontan

b. să fie lăsat liber la nivelul cel mai convenabil

c. să compenseze volumul curent mic

d. să respecte raportul optim al timpilor respiratori

e. fie cât mai redus

Corect: a, b, c

482. Programul de recuperare la pacientul cu disfuncţie respiratorie restrictivă include:

a. tratarea cauzei supraîncărcării

b. ameliorarea ventilaţiei alveolare

c. dezobstrucţia bronşică

d. antrenamentul la efort

e. reducerea rezistenţei la flux în căile aeriene

Corect: a, b, d

Page 98: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

RECUPERAREA ÎN AFECŢIUNILE NEUROLOGICE ŞI NEUROCHIRURGICALE

Bibliografie:

19. Adriana Sarah Nica, Compendiu de Medicină fizică şi Recuperare, Editura Universitară

„Carol Davila”, Bucureşti, 1998, pagini 141 – 153, 159 - 186

20. T. Sbenghe, Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura

Medicală, Bucureşti, 1981; pagini 230 - 245

21. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală,

Bucureşti, 1987; pagini 554 - 608

22. *** Caiet documentar, Ministerul Sănătăţii, Institutul de Medicină fizică,

balneoclimatologie şi recuperare medicală, Kinetoterapia în recuperare afecţiunilor

aparatului locomotor, Editura Medicală, Bucureşti, 1981, pagini 25 – 36

23. T. Sbenghe, Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Editura Medicală,

Bucureşti, 1996, pagini 130 – 183

24. I. Kiss, Fiziokinetoterapia şi recuperarea medicală, Editura Medicală, Bucureşti, 1999,

pagini 106 - 120, 188 – 195, 201 – 206, 224 – 240, 244 – 249, 260 – 269, 270 - 284

483. Programele de recuperare la pacientul cu suferinţă neurologică trebuie instituite

precoce pentru:

a. Menţinerea statusului clinico-funcţional existent al pacientului

b. Prevenirea dezvoltării sechelelor funcţionale neurologice

c. Combaterea modificărilor somatice secundare – deformări, deviaţii, redoare

articulară

d. Combaterea modificărilor somatice secundare – degenerescenţe şi fibroză musculară,

escare de decubit

e. Refacerea mobilităţii articulare

Corect: b, c, d

484. Metodele şi mijloacele specifice folosite în programul de recuperare performat la

pacientul neurologic fac parte din:

a. Electroterapie şi termoterapie (terapie fizicală)

b. Kinetoterapie specifică, masaj şi terapie ocupaţională (ergoterapie)

c. Psihoterapie şi alte categorii terapeutice (ortezare)

d. Modalităţile chirurgicale

e. Farmacoterapie

Corect: a, b, c

485. La pacientul cu deficit motor important, programul kinetic performat în recuperare

cuprinde:

a. Posturare

b. Mobilizări pasive

c. Hidrokinetoterapie

d. Kinetoterapia la sală

e. Meloterapie

Page 99: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

99

Corect: a, b, c, d

486. Bilanţul muscular (testarea musculară manuală) la pacientul spastic se apreciază:

a. Analitic, pentru fiecare grup muscular

b. În conformitate cu cotaţia de la 1 la 5

c. Grosier, prin capacitatea de a realiza gesturi din viaţa cotidiană

d. Pe ambele hemicorpuri

e. În diferite momente ale zilei

Corect: c

487. Modularea spasticităţii şi stimularea sa controlată se poate realiza prin:

a. Controlul la stimuli nociceptivi

b. Schimbările posturale şi utilizarea de posturi inhibitorii

c. Stretching-ul lent pentru musculatura spastică şi stimularea vibratorie pe tendoanelor

muşchilor antagonişti celor spastici

d. Stimularea electrică funcţională

e. Mişcări rezistive, rapide

Corect: a, b, c, d

488. Electrostimularea selectivă a muşchiului denervat se face cu:

a. Curenţi excitomotori exponenţiali de joasă frecvenţă

b. Curenţi excitomotori de medie frecvenţă

c. Impuls de 1000 msec cu panta de creştere > 500 - 700 msec

d. Impuls urmat de pauză în raport de 1/ 4

e. Parametrii orientativi

Corect: a, d, e

489. În recuperarea neurologică sunt preferate tehnicile:

a. Kinetoterapie manuală

b. Tehnici de facilitare a contracţiei musculare voluntare şi care se bazează pe iradierea

influxului nervos

c. Autoantrenament muscular

d. Exerciţii izometrice şi izodinamice

e. De relaxare extrinsecă

Corect: a, b,c,d

490. Limitarea spasticităţii în programul de recuperare la un pacient care a suferit un

traumatism cranio-cerebral constituie un obiectiv foarte important şi se realizează prin

intermediul următoarelor metode şi mijloace fizicale, cu o excepţie:

a. Kinetice – tehnici de facilitare, exerciţii ale musculaturii antagoniste

b. Masajul

c. Electroterapia

d. Termoterapia

e. Medicaţie

Page 100: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

Corect: e

491. Exerciţiile de mers la un pacient care a suferit un traumatism cranio-cerebral sunt

incluse în programul de recuperare atunci când:

a. Se poate ridica în şezând dar nu are stabilitate

b. Poate menţine decubitul dorsal, fără capacitatea de realizare a transferurilor

c. Are nevoie de un scaun special pentru menţinerea rectitudinii coloanei

d. Se realizează un bun echilibru în balans vertical

e. Nu prezintă tulburări de vorbire

Corect: d

492. În categoria traumatismelor vertebro-medulare stabile sunt incluse:

a. Traumatismele în care este păstrată integritatea totală sau parţială a arcului osteo-

capsulo-ligamentar posterior

b. Fracturile prin compresie, hiperextensie şi hiperflexie cu rotaţie şi deplasare

moderată

c. Fracturile cu dislocaţii

d. Fracturile cu deplasare mare

e. Fracturile cu complicaţii neurologice

Corect: a, b

493. În categoria traumatismelor vertebro-medulare, sunt considerate ca fracturi instabile

ale coloanei vertebrale următoarele tipuri de fracturi:

a. cu dislocaţii

b. cu deplasare mare

c. cu minimă deplasare

d. cu complicaţii neurologice severe

e. asociate cu sindrom miofascial

Corect: a, b, d

494. La un pacient care a suferit un traumatism vertebro-medular aprecierea clinico-

funcţională trebuie să cuprindă următoarele aspecte:

a. tipul traumatismului de părţi moi

b. integritatea pachetelor vasculo-nervoase

c. tipul de afectare osoasă (tipul de fractură)

d. intensitatea statusului algic

e. orientarea temporo-spaţială

Corect: a, b, c

495. Pacientul cu tetraplegie posttraumatică are şanse de supravieţuire dacă nivelul

traumatismului vertebro-medular se situează:

a. La nivelul vertebrei C1

b. Sub nivelul vertebrei C2

c. Sub nivelul vertebrei C3

d. Sub nivelul vertebrei C4

Page 101: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

101

e. Sub nivelul vertebrei C5

Corect: d, e

496. În programul de recuperare performat la pacientul hemiplegic, combaterea

spasticităţii se face prin utilizarea:

a. Posturilor statice reflex – inhibitorii

b. Mişcărilor cu efort care augumentează reflexele tonice

c. Schemelor stereotipe de mişcare

d. Schemelor de mişcare reflex – inhibitorii care facilitează mişcările active automate şi

voluntare

e. Schemelor de mişcare reflex – inhibitorii care inhibă mişcările active automate şi

voluntare

Corect: d

497. Cauzele mai des întâlnite la pacientul cu accident vascular cerebral sunt:

a. Tromboza cerebrală

b. Hemoragia intracerebrală sau subarahnoidiană

c. Trombembolismul

d. Tumora intracraniană

e. Meningita virală

Corect: a, b, c

498. La pacientul care a suferit un accident vascular cerebral stâng tabloul clinico-

funcţional cuprinde:

a. Hemiplegie dreaptă

b. Afectarea vorbirii şi limbajului (afazia)

c. Afectarea înţelegerii materialului verbal, cititul, scrisul

d. Probleme vizuale şi de integrare spaţială

e. Abolirea disponibilităţilor relaţionale normale

Corect: a, b, c

499. La pacientul care a suferit un accident vascular cerebral drept tabloul clinico-

funcţional cuprinde:

a. Hemiplegie stângă

b. Probleme vizuale şi de integrare spaţială

c. Abolirea disponibilităţilor relaţionale normale

d. Afectarea vorbirii şi limbajului (afazia)

e. Afectarea înţelegerii materialului verbal, cititul, scrisul

Corect: a, b, c

500. Parametrii care se verifică în cadrul bilanţului clinico-funcţional la pacientul

hemiplegic sunt:

a. Toleranţa la exerciţii, la efortul fizic (adaptarea cardio-respiratorie)

Page 102: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

b. Deficitul motor (inclusiv modificările fiziopatologice de tipul spasticitate,

contractura, retractura, sincinezii etc.) şi controlul postural, al mersului

c. Motivaţia corelată cu starea emoţională, posibilităţile de comunicare, nivelul de

integrare corticală şi de memorizare

d. Deficitul senzitiv (sensibilitatea, tulburări de auz şi văz, integrare corticală)

e. Toţi parametrii cuprinşi la punctele de mai sus trebuie verificaţi

Corect: e

501. Mobilizările pasive realizate în programul de recuperare la pacientul hemiplegic aflat

în fază precoce au mai multe roluri:

a. Combaterea spasticităţii

b. Întreţinerea schemei de mişcare

c. Prevenirea redorilor articulare

d. Combaterea contracturilor musculare

e. Refacerea forţei musculare

Corect: b, c, d

502. Recuperarea funcţională a membrului superior la hemiplegic în perioada de

spasticitate cuprinde următoarele aspecte:

a. Exerciţii de redresare şi echilibru, prin împingeri uşoare ale trunchiului

b. Exerciţii de antrenare a simetriei corpului

c. Ameliorarea şi controlul spasticităţii, cu corectarea reflexelor tonice anormale prin

folosirea punctelor cheie şi a tehnicilor de facilitare Kabat

d. Exerciţii de întreţinere a mobilităţii articulare

e. Mobilizare pasivă a tuturor articulaţiilor membrului superior

Corect: a, b, c, d

503. În recuperarea mâinii la pacientul hemiplegic se speră doar la:

a. Priză şi un sprijin grosier (după Wynn Parry)

b. Controlul mişcărilor de fineţe

c. Refacerea prehensiunii în toate aspectele sale

d. Refacerea doar a prizei de forţă

e. Refacerea abilităţii şi funcţionalităţii mâinii

Corect: a

504. Kinetoterapia pasivă este performată de la început în orice program de recuperare la

pacientul hemiplegic şi cuprinde următoarele aspecte cu referire la membrul superior –

complexul mâinii:

a. Posturare corectă, indiferent poziţia generală a pacientului

b. Mobilizare pasivă blândă, de 2 ori / zi, în toate articulaţiile, în amplitudine maximă,

cu stretching lent la capătul excursiei maxime

c. Mobilizare auto-pasivă, cu favorizarea „integrării senzoriale” a mâinii afectate

d. Exerciţii active rezistive

e. Exerciţii din metodele de facilitare proprioceptive

Page 103: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

103

Corect: a, b, c

505. Kinetoterapia activă pentru recuperarea mâinii la pacientul hemiplegic se începe

imediat ce pacientul participă efectiv la derularea programului şi este fundamentată pe:

a. Exerciţii active cu rezistenţă maximă

b. Exerciţii cu bastonul

c. Exerciţii de facilitare şi inhibiţie neuromusculară

d. Exerciţii desprinse din metodele Bobath şi Kabat

e. Exerciţii de tip stretching rapid

Corect: c, d

506. În kinetoterapia activă pentru recuperarea mâinii la pacientul hemiplegic se are în

vedere:

a. Realizarea extensiei simultane a pumnului şi degetelor pentru a se obţine o

prehensiune corectă

b. Realizarea extensiei pumnului simultan cu flexia degetelor pentru a se obţine o

prehensiune corectă

c. Realizarea flexiei pumnului simultan cu flexia degetelor pentru a se obţine o

prehensiune corectă

d. Realizarea flexiei pumnului simultan cu extensia degetelor pentru a se obţine o

prehensiune corectă

e. Realizarea independentă a extensiei pumnului şi degetelor pentru a se obţine o

prehensiune corectă

Corect: a

507. Obiectivele programului de recuperare a membrului inferior şi mersului la pacientul

hemiplegic sunt:

a. Prevenirea stării de comă

b. Monitorizarea valorilor tensiunii arteriale

c. Corectarea sincineziilor pentru ameliorarea mersului

d. Echilibrarea comenzilor pe grupele musculare agonist – antagonist

e. Refacerea unei prehensiuni cât mai aproape de cea fiziologică

Corect: c, d

508. Stadiile standardizate de recuperare ale mersului la pacientul hemiplegic sunt:

a. stadiul I ortostatism între bare paralele

b. stadiul II mers între bare paralele

c. stadiul III mers fără bare paralele

d. stadiul IV urcat – coborât scările

e. stadiul V alergarea

Corect: a, b, c, d

509. Componentele kinetice ale programului de recuperarea aplicat la pacientul

hemiplegic aflat în stadiul iniţial sunt:

Page 104: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

a. Postura în pat

b. Mobilizările pasive

c. Exerciţiile terapeutice pentru controlul trunchiului, controlul extremităţilor

d. Mişcări pasive şi active tip Bobath

e. Exerciţii rezistive

Corect: a, b, c, d

510. Obiectivele kinetoterapiei performate în cadrul programului de recuperare aplicat la

pacientul hemiplegic aflat în stadiul mediu nu includ:

a. Promovarea activităţii antagoniştilor prin inhibarea musculaturii spastice şi

facilitarea mişcărilor antagoniştilor

b. Promovarea unor scheme complexe de mişcare

c. Promovarea unor scheme simple de mişcare

d. Promovarea controlului musculaturii proximale în timpul unor activităţi de

performanţă crescută

e. Promovarea începutului controlului motor al articulaţiilor intermediare (cot,

genunchi)

Corect. c

511. Posturile recomandate în recuperarea pacientului hemiplegic aflat în stadiul mediu

sunt:

a. Decubit lateral şi decubit dorsal

b. Decubit cu genunchii flectaţi şi poziţia „de pod”

c. Şezând şi şezând în picioare cu sprijin pe mâini

d. Decubit ventral

e. Patrupedie

Corect: a, b, c

512. Pentru controlul trunchiului şi al extremităţii inferioare se recomandă în recuperarea

pacientului hemiplegic aflat în stadiul mediu următoarele tehnici kinetice derulare din

decubit lateral:

a. Izometria alternantă

b. Stabilizarea ritmică

c. Mişcarea activă cu relaxare – opunere

d. Inversarea lentă

e. Inversarea lentă cu opunere

Corect: c, d, e

513. Obiectivele kinetoterapiei performate în cadrul programului de recuperare aplicat la

pacientul hemiplegic aflat în stadiul de refacere includ:

a. Promovarea abilităţilor extremităţilor pentru a merge cât mai corect, pentru a utiliza

mâna în activităţile zilnice uzuale

b. Ameliorarea controlului motor concentric

c. Ameliorarea vitezei de mişcare

d. Ameliorarea automatismului mişcărilor

Page 105: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

105

e. Promovarea controlului musculaturii proximale în timpul unor activităţi de

performanţă crescută

Corect: a, c, d

514. Kinetoterapia din cadrul programului de recuperare aplicat la pacientul hemiplegic

aflat în stadiul de refacere cuprinde următoarele procedee specifice pentru redobândirea

mişcării de rotaţie în sens invers a trunchiului în timpul mersului:

a. Iniţierea ritmică

b. Inversarea antagoniştilor

c. Stabilizarea ritmică

d. Izometria alternantă

e. Contracţii repetate

Corect: a, b

515. După Bobath, obiectivele fundamentale ale programul kinetic de recuperare aplicat

la pacientul hemiplegic aflat în stadiul de refacere sunt:

a. Promovarea individualităţii mişcării articulare, independent unele de altele

b. Promovarea individualităţii mişcării articulare, independent de posturi

c. Antrenarea coordonării pentru mers

d. Recâştigarea abilităţii mâinii

e. Promovarea controlului musculaturii proximale în timpul unor activităţi de

performanţă crescută

Corect: a, b, c, d

516. Dificultatea la mers la pacientul cu paraplegie prin lezarea neuronului motor central

este dată de spasticitatea care determină 2 forme clinice de paraplegie:

a. În flexie, severă sub raport funcţional

b. În extensie, mai funcţională

c. Paraplegia asociată cu tulburări sfincteriene

d. Paraplegia asociată cu tulburări de sensibilitate

e. Paraplegia asociată cu tulburări genitale

Corect: a, b

517. Prezenţa spasticităţii la pacientul paraplegic este salutară din mai multe motive:

a. fixează postura membrelor inferioare în extensie permiţând stabilitatea genunchilor

în ortostatism

b. fixează în flexie membru inferior pe bazin

c. ajută expulsia urinară

d. inhibă expulsia urinară

e. menţine densitatea osoasă prin forţa musculară aplicată pe os

Corect: a, c, e

518. Reeducarea paraplegicului la pat presupune:

Page 106: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

a. Poziţionarea corectă a pacientului cu evitarea escarelor şi a retracturilor care

favorizează poziţiile vicioase; asistarea tulburărilor sfincteriene

b. Mobilizările (pasive, active) şi creşterea forţei musculare pentru membrele

superioare şi trunchi

c. Gimnastica respiratorie

d. Autoposturarea în pat şi antrenarea pacientului de a-şi modifica singur, fără ajutor

poziţia în pat

e. Ridicarea cât mai precoce în ortostatism

Corect: a, b, c, d

519. Reeducarea paraplegicului din şezând presupune:

a. Program kinetic derulat din şezând alungit (mobilizări pasive şi active)

b. Program kinetic derulat din şezând scurtat (mobilizări active şi pasive)

c. Instalarea în scaunul cu rotile şi derularea programelor de terapie ocupaţională

d. Ridicare în ortostatism

e. Menţinerea forţei musculare iniţiale pentru membrele superioare şi trunchi

Corect: a, b, c

520. Realizarea unui ortostatism chiar limitat şi doar protezat se obţine după ce pacientul

reuşeşte să:

a. Menţină poziţia şezând, cu diferite modalităţi de destabilizare şi revenire

b. Numere coerent până la 100

c. Menţină poziţia de patrupedie, cu diferite modalităţi de destabilizare şi revenire, şi să

deruleze exerciţii de târâre

d. Aibă un bun control vasomotor în verticalitate

e. Se familiarizeze cu ortezele de verticalitate în formele de paraplegie flască

Corect: c, d, e

521. Criteriul Guttman care dacă este îndeplinit permite ridicarea în ortostatism şi mersul

paraplegicului se exprimă astfel:

a. Pacientul poate să se menţină în echilibru din stând în şezând scurtat, cu braţele

întinse înainte şi cu ochii închişi

b. Pacientul poate să se menţină în echilibru din stând în şezând lungit, cu braţele

întinse înainte şi cu ochii închişi

c. Pacientul poate să se menţină în echilibru din stând în şezând scurtat, cu braţele

întinse înainte şi cu ochii deschişi

d. Pacientul poate să se menţină în echilibru din stând în şezând lungit, cu braţele

întinse înainte şi cu ochii deschişi

e. Pacientul poate să se menţină în echilibru din stând în genunchi, cu braţele întinse

înainte şi cu ochii deschişi

Corect: a

522. Ambulaţia la pacientul paraplegic care posedă cele 2 cârje absolut necesare se

derulează într-unul din cele 3 tipuri fundamentale:

a. Mers cu cârje prin paşi alternanţi (în 4 timpi)

b. Mers cu cârje prin paşi târşâiţi (în 4 timpi sau în 2 timpi)

Page 107: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

107

c. Mers cu cârje prin paşi simultani (în 2 timpi)

d. Mers cu cârje prin pendulare (balans)

e. Mers cu cârje prin paşi alternanţi (în 3 timpi)

Corect: a, b, d

523. Mersul în cârje poate fi iniţiat la pacientul paraplegic atunci când:

a. Muşchii coborâtori ai umărului pot ridica o greutate de cel puţin 15 kg

b. Muşchii adductori ai umărului pot ridica o greutate de cel puţin 15 kg

c. Muşchii coborâtori ai umărului pot ridica o greutate de cel puţin 20 kg

d. Muşchii adductori ai umărului pot ridica o greutate de cel puţin 20 kg

e. Muşchii abductori ai umărului pot ridica o greutate de cel puţin 15 kg

Corect: a, b

524. Mersul pacientului cu parkinsonism este tipic:

a. mersul se face cu săltarea pasului, dansant

b. imposibilitatea rotaţiei corpului şi a păşirii laterale (nu există mobilitate controlată,

având loc revenirea la scheme primitive de mişcare, într-un singur plan)

c. doar din genunchi flectaţi cu târşâitul paşilor

d. membrele superioare îşi menţin balansul

e. caracteristicile pasului sunt puţin modificate

Corect: a, b, c

525. La pacientul cu sindrom parkinsonian, obiectivele asistenţei medicale complexe sunt:

a. ameliorarea mobilităţii, cu reducerea rigidităţii şi corectarea posturilor vicioase

(menţinerea ortostatismului, mersului, transferurilor, autoservirii cu membrele

superioare)

b. ameliorarea coordonării şi recuperarea mimicii

c. ameliorarea respiraţiei

d. continuarea la domiciliu a programului de asistenţă medicală

e. întreruperea la domiciliu a programului de asistenţă medicală

Corect: a, b, c, d

526. Pentru ameliorarea mobilităţii, cu reducerea rigidităţii şi corectarea posturilor

vicioase la pacientul parkinsonian, în cadrul programului kinetic, ordinea derulării

exerciţiilor este:

a. din punct de vedere al tipului de mişcare - analitic, segmentar, plurisegmentar, global

b. din punct de vedere al topografiei – coloana vertebrală, membre inferioare, membre

superioare

c. din punct de vedere al tipului de mişcare - plurisegmentar, global, analitic, segmentar

d. din punct de vedere al topografiei – membre superioare, coloana vertebrală, membre

inferioare

e. indiferentă

Corect: a, b

Page 108: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

527. Programul kinetic aplicat la pacientul parkinsonian pentru ameliorarea coordonării

cuprinde:

a. rotaţia trunchiului asociată la paşii de mers, cu mişcări ale braţelor în ritmuri

variabile

b. menţinerea fixă a trunchiului, fără mişcări ale braţelor

c. mers cu păşiri variate, cu dezechilibrări voite (mers pe vârfuri, mers cu "aruncarea"

unui braţ înainte sau în abducţie, "culegerea" unor obiecte mici de pe jos în timpul

mersului etc.)

d. exerciţii de aruncat la ţintă cu mingea, jocul de popice, menţinerea în echilibru pe

mână a unui obiect

e. terapie ocupaţională cât mai multe ore pe zi (activităţi casnice, jocuri)

Corect: a, c, d, e

528. Pentru corectarea faciesului inexpresiv la pacientul parkinsonian sunt indicate:

a. exerciţii de mimică, precoce, de 2 – 3 ori / zi, în faţa oglinzii

b. exerciţii analitice: exerciţii izolate ale frunţii, sprâncenelor, pleoapelor, obrajilor,

gurii

c. exerciţii globale, de expresie: râs, plâns, mirare, furie, veselie

d. exerciţii active rezistive

e. exerciţii din metoda Kabat

Corect: a, b, c

529. Programul de recuperare funcţională la pacientul parkinsonian se adresează

următoarelor activităţi motorii:

a. Menţinerea ortostatismului

b. Mersul

c. Transferul dintr-o poziţie în alta

d. Urcatul şi coborătul scărilor

e. Folosirea membrelor superioare pentru autoservire

Corect: a, b, c, e

530. Programul kinetic din componenţa asistenţei de recuperare, performată numai în

perioada de stabilizare post leziune cerebeloasă a pacientului, indiferent de cauza

acesteia, se fundamentează pe următoarele obiective:

a. redobândirea stabilităţii posturale (controlul capului şi al trunchiului, balansul din

poziţia şezând, ridicarea din poziţia de decubit dorsal sau ventral în şezând)

b. transferuri independente (recuperarea transferurilor din scaunul cu rotile în alt scaun

sau în pat)

c. recuperarea mersului

d. reeducarea mişcării extremităţilor

e. creşterea hipertoniei piramidale sau extrapiramidale

Corect: a, b, c, d

531. Obiectivele pe care terapeutul fizical le are în vedere în alcătuirea programului

fizical din componenţa asistenţei medicale complexe la un pacient cu scleroză multiplă

nu includ:

Page 109: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

109

a. inducerea activităţii motorii voluntare cu combaterea simultană a spasticităţii,

slăbiciunii musculare şi oboselii musculare

b. ameliorarea feedback-ului senzorial

c. ameliorarea coordonării şi a balansului, cu promovarea unei scheme corecte de mers

d. ameliorarea disfuncţiei cerebeloase

e. conservarea disfagiei şi menţinerea disfuncţiilor cognitive

Corect: e

532. Recuperarea medicală în scleroza multiplă va urmări:

a. să scadă dificultăţile mersului

b. să reducă spasticitatea

c. să limiteze efectele ataxie

d. să realizeze independenţa totală a pacientului

e. să fie aplicată în puseu evolutiv

Corect: a, b, c

533. Lezarea nervilor periferici determină următoarele sindroame clinice de bază:

a. Sindrom piramidal

b. Sindrom motor

c. Sindrom cerebelos

d. Sindrom senzitiv

e. Sindrom vasculotrofic

Corect: b, d, e

534. Evitarea apariţiei deformărilor şi a atitudinilor vicioase, unul dintre obiectivele de

recuperarea ale sindromului motor la pacientul cu afecţiune a neuronului motor periferic

se realizează prin tehnici de elecţie de tipul:

a. Mobilizări pasive

b. Mobilizări active

c. Posturări

d. Tehnici de facilitare neuromotorie

e. Terapie ocupaţională

Corect: c

535. Evitarea atrofiei muşchilor paralizaţi, unul dintre obiectivele de recuperarea ale

sindromului motor la pacientul cu afecţiune a neuronului motor periferic se realizează

prin:

a. Stimulări electrice

b. Manevre kinetice de tipul mobilizări pasive, tehnici de facilitare, stretch-reflex

c. Exerciţii rezistive

d. Exerciţii izometrice

e. Terapie ocupaţională

Page 110: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

Corect: a, b

536. Reeducarea sensibilităţii la pacientul cu afecţiune a neuronului motor periferic are ca

obiective:

a. Refacerea stereognoziei

b. Corectarea spasticităţii

c. Corectarea deficitului de mobilitate

d. Refacerea forţei musculare

e. Refacerea localizării senzaţiei

Corect: a, e

537. Paralizia totală a nervului radial determină următoarele aspecte clinico-funcţionale:

a. Imposibilitatea extensiei degetelor, pumnului, antebraţului („mâna căzută”)

b. Imposibilitatea flexiei degetelor, pumnului, antebraţului

c. Imposibilitatea supinaţiei (parţială)

d. Deficit de prehensiune

e. Menţinerea prehensiunii normale

Corect: a, c, d

538. „Mişcările trucate” pe care le poate prezenta mâna cu paralizie de nerv radial sunt

următoarele, cu o excepţie:

a. după flexia puternică a pumnului şi mâinii, relaxarea poate da impresia extensiei

pumnului

b. extensia în metacarpofalangiene se poate realiza datorită muşchilor interosoşi

c. extensia în metacarpofalangiene se poate realiza datorită muşchilor lombricali

d. extensia degetelor cu flectarea în metacarpofalangiene

e. extensia ultimei falange a policelui dacă aceasta este abdus şi puţin flectat

Corect: c

539. Reeducarea motorie a muşchilor paralizaţi în cadrul paraliziei nervului radial

cuprinde:

a. mişcări pasive

b. tehnici de facilitare motorie

c. mobilizarea întregului membru superior pe schemele D1F şi D2E

d. exerciţii analitice în ordinea triceps şi anconeu, scurtul supinator, lungul supinator,

cubitalul posterior, primul şi al doilea radial, muşchii extensori

e. exerciţii de tip contralateral pentru promovarea extensorilor cotului, pumnului,

degetelor

Corect: a, b, e

540. Tabloul clinic al mâinii la pacientul cu paralizie de nerv radial cuprinde următoarele

aspecte cu o excepţie:

a. Mâna de predicator

b. Mâna în gât de lebădă

Page 111: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

111

c. Extensia activă şi înclinarea radială a pumnului sunt imposibile

d. Extensia activă a degetelor în totalitate este imposibilă

e. Deficit variabil de forţă musculară pentru grupele musculare inervate de nervul

radial

Corect: a

541. Kinetoterapia mâinii în faza de paralizie la pacientul cu interesarea nervului radial se

limitează la mobilizarea pasivă în amplitudine maximă permisă cu tensionări la capătul

excursiei de mişcare iar poziţia de lucru este următoarea:

a. Antebraţ în semipronaţie, mâna sprijinită cu marginea cubitală pe masă

b. Antebraţ extins, cu mâna sprijinită cu marginea cubitală pe masă

c. Antebraţ în semipronaţie, mâna sprijinită cu marginea radială pe masă

d. Antebraţ în pronaţie, mâna sprijinită cu faţa palmară pe masă

e. Antebraţ în supinaţie, mâna sprijinită cu faţa dorsală pe masă

Corect: a

542. Kinetoterapia activă analitică la pacientul cu paralizie de nerv cubital presupune

exerciţii pentru tonifierea următoarelor grupe musculare, cu o excepţie:

a. Cubitalul anterior, flexorul comun profund al degetelor

b. Muşchii din regiunea hipotenară

c. Muşchii interosoşi şi lombricali

d. Muşchiul adductor al policelui

e. Muşchii extensori ai degetelor

Corect: e

543. Prevenirea instalării redorilor articulare la nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene

şi interfalangiene a degetelor IV şi V se obţine prin:

a. Mobilizări active

b. Mobilizări pasive

c. Mobilizări autopasive

d. Mobilizări active cu orteze

e. Exerciţii izometrice

Corect: b, c, d

544. Semnele reinervării musculaturii paretice din teritoriul nervului cubital sunt:

a. opozabilitatea police – deget (II – V)

b. degetul V poate fi abdus

c. mişcările de abducţie - adducţie ale degetelor devin posibile

d. flectarea metacarpofalangienelor cu extensia interfalangienelor

e. degetul V nu poate fi abdus

Corect: a, b, c, d

Page 112: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

545. Disfuncţionalitatea cea mai invalidantă a mâinii – atât motorie cât şi senzitivă – este

determinată de mononeuropatia tronculară de:

a. Radial

b. Cubital

c. Circumflex

d. Median

e. Crural

Corect: d

546. Kinetoterapia activă analitică la pacientul cu paralizie de nerv median presupune

exerciţii pentru tonifierea următoarelor grupe musculare:

a. Flexorii mâinii şi pumnului

b. Muşchii policelui – scurtul abductor, scurtul flexor, opozantul

c. Extensorii mâinii şi pumnului

d. Muşchii interosoşi

e. Muşchii lombricali

Corect: a, b

547. Paralizia musculaturii inervate de nervul median determină următoarele aspecte:

a. aspectul de „mână simiană”

b. „gheara medianului” la încercarea de a închide mâna

c. policele nu acoperă indexul, ci rămâne extins la încercarea de a închide mâna

d. scădere diametrului transversal al mâinii

e. policele acoperă indexul

Corect: a, b, c

548. Reeducarea musculaturii paralizate la pacientul cu paralizie de nerv median se

realizează prin:

a. Schemele Kabat în care se promovează activarea flexorilor (D1F şi D2E)

b. Schemele Kabat în care se promovează activarea flexorilor (D2F şi D1E)

c. Exerciţii analitice pentru flexorii pumnului, flexorii degetelor şi musculatura

eminenţei tenare

d. Exerciţii globale pe lanţul kinetic al triplei flexii

e. Exerciţii globale pe lanţul kinetic al triplei extensii

Corect: a, c, d

549. Sensibilitatea globală în cazul paraliziei nervului median revine la normal după:

a. 1an

b. 5 luni

c. 3 luni

d. 4 luni

e. 2 luni

Corect: a

Page 113: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

113

550. Tipul mijlociu (Remak) ca urmare a lezării trunchiului mijlociu al plexului brahial se

evidenţiază prin paralizia:

a. Muşchiului triceps

b. Muşchilor pătrat şi rotund pronator

c. Muşchiului mic pectoral

d. Muşchiului brahial

e. Muşchiului deltoid

Corect: a, b

551. Pentru prevenirea redorilor articulare şi a poziţiilor disfuncţionale în paralizia

plexului brahial se recurge la:

a. posturări prin orteze pentru umăr – cot - mână

b. purtarea unei eşarfe sub cot pentru a evita subluxaţia capului humeral

c. mobilizări active

d. mobilizări autopasive cu sau fără scripetoterapie

e. evitarea purtării unei eşarfe sub cot

Corect: a, b, d

552. Recâştigarea funcţionalităţii şi abilităţii membrului superior în paralizia plexului

brahial se realizează prin:

a. reeducarea prizelor

b. reeducarea poziţionării mâinii pentru executarea unor activităţi

c. reeducarea activităţii combinate a celor două mâini

d. orteze dinamice

e. utilizarea electroterapiei şi termoterapiei

Corect: a, b, c

553. Programul kinetic de recuperare performat la pacientul cu paralizie de nerv crural

cuprinde:

a. Prevenirea diformităţii de tip genu recurvatum şi a contracturilor lombare

b. Pregătirea compensărilor până la recâştigarea forţei musculare pierdute

c. Menţinerea tonusului în musculatura denervată şi reeducarea forţei musculare

d. Reeducarea funcţională a genunchiului

e. Menţinerea poziţiei de genu recurvatum

Corect: a, b, c, d

554. Pregătirea compensărilor, până la recâştigarea forţei musculare pierdute în paralizia

nervului crural se face prin:

a. tonifierea musculaturii membrelor superioare

b. tonifierea musculaturii trunchiului (abdominalilor şi dorsalilor)

c. tonifierea fesierilor mari şi a tricepsului sural

d. tonifierea muşchiului croitor

e. tonifierea muşchilor ischiogambieri

Corect: a, b, c

Page 114: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

555. Prevenirea devierilor piciorului „în echin”, cum se întâmplă în cazul paraliziei

nervului sciatic popliteu extern, presupune:

a. menţinerea poziţiei în unghi drept a piciorului printr-o atelă (orteză)

b. purtarea unei atele (orteze) mai ales noaptea

c. încălţarea piciorului în cursul zilei cu o gheată cu carâmb dur

d. se contraindică susţinătorii plantari

e. evitarea purtării de orteze în cursul nopţii

Corect: a, b, c

556. Deficitul complet de forţă a cvadricepsului nu împiedică mersul:

a. mersul pe teren plat

b. mersul pe plan înclinat

c. mersul pe scări

d. mersul pe bicicletă

e. „mersul piticului”

Corect: a

557. Programul de recuperare a leziunii traumatice a nervului crural trebuie să insiste pe:

a. Tonifierea fesierului mijlociu

b. Tonifierea marelui fesier

c. Tonifierea adductorilor coapsei

d. Refacerea forţei şi rezistenţei cvadricepsului după reinervarea lui

e. Tonifierea tricepsului sural

Corect: b, d, e

558. Manifestarea paraliziei nervului sciatic popliteu extern include următoarele aspecte

senzitive:

a. Hipoestezia plantei

b. Hipoestezia gleznei

c. Hipoestezia feţei dorsale a piciorului

d. Anestezia feţei dorsale a piciorului

e. Cauzalgie

Corect: c, d

559. Tratamentul fizical-kinetic al paraliziei nervului sciatic popliteu extern implică:

a. Mobilizări precoce pasive manuale

b. Precocitatea tratamentului datorată tendinţei de a dezvolta redoare

c. Ortezarea nu e necesară

d. Electrostimularea analitică a musculaturii dorsiflexoare şi eversoare nu e necesară

e. O durată de 9-12 luni

Corect: a, b, e

560. Nervul tibial posterior derivă din nervul sciatic popliteu intern şi inervează:

a. Muşchii flexori ai degetelor

Page 115: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

115

b. Muşchiul gambier posterior

c. Muşchii intrinseci ai degetelor

d. Muşchii anteriori ai gambei

e. Muşchii laterali ai gambei

Corect: a, b, c

561. Care este categoria pacienţilor cu paralizie de nerv facial care nu beneficiază de

tratamentul fizical – kinetic:

a. Paralizia „a frigore”

b. Paralizia prin afectarea intracraniană a nervului

c. Paralizia cu sincinezii musculare

d. Paralizia cu hipertonia musculară

e. Pacienţii la care s-a instalat spasmul facial

Corect: e

562. Schema terapeutic-recuperatorie performată la pacientul cu paralizie de nerv facial,

în stadiu iniţial constă din următoarea succesiune de metode:

a. Căldură locală, masaj, kinetoterapie

b. Masaj, căldură locală, kinetoterapie

c. Kinetoterapie, căldură locală, masaj

d. Kinetoterapie, masaj, căldură locală

e. Masaj, kinetoterapie, căldură locală

Corect: a

Page 116: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

RECUPERAREA ÎN ORTOPEDIE, TRAUMATOLOGIE ŞI MEDICINĂ SPORTIVĂ

Bibliografie

1. Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor – Tudor Sbenghe, Editura

Medicală, 1981

2. Noţiuni practice de medicină recuperatorie – Roxana Popescu, Adrian Bighea, Editura Agora, 1997

3. Recuperarea neuromotorie prin mijloace fizical – kinetice - Iaroslav Kiss, Editura Medicală, 1985

4. Kinésiologie scientifique ( kinétotherapie, traumatologie et médicine du sport)

5. Elemente de chirurgie ortopedică – Andrei Voinea, Corneliu Zaharia, Editura Militară, 1985

6. Recuperarea membrului superior ortezat şi protezat – Roxana Popescu, Rodica Trăistaru – Editura

Medicală Universitară, Craiova, 2002

7. Kinetoterapia pre- şi postoperatorie – Clement Baciu şi colab – Editura Sport-Turism, Bucureşti,

1981

Întrebări cu o variantă corectă de răspuns

598) Sechelele osoase posttraumatice cuprind:

a) edemul posttraumatic, plaga granulară, plaga grefată, cicatricea patologică

b) pseudartroza, calusul vicios, osificarea subperiostală, osteoporoza de imobilizare,

osteonecroza aseptică, algoneurodistrofia

c) redoare articulară, hipotrofie musculară, osteoporoza de imobilizare, scăderea

capacităţii cardio-pulmonare

d) rupturi musculare, rupturi de tendon, hematom muscular, contracturi musculare,

atrofie musculară

e) osteoporoză generalizată, redoare articulară, denervări parţiale, tulburări circulatorii

R: b

599) După intervenţii chirurgicale asupra coloanei lombo-sacrate, adresate structurilor

osteo-articulare, fără fixarea acestora (laminectomii etc), etapa de reluare progresivă a

mişcărilor segmentului lombo-sacrat durează:

a) 10-20 zile

b) 20-40 zile

c) 30-60 zile

d) 60-90 zile

e) 90-120 zile

R: c

600) În faza I a recuperării umărului cu artroplastie sunt contraindicate:

a) exerciţiile pasive

b) exerciţiile autopasive

c) exerciţile izometrice

d) exerciţiile de tip Codman

e) mobilizările active

R: e

601) După intervenţia chirurgicală pentru ruptura tendonului distal al bicepsului

tratamentul recuperator durează:

a) 1-3 săptămâni

b) 4-6 săptămâni

c) 6-8 săptămâni

d) 8-12 săptămâni

e) mai mult de 16 săptămâni

R: d

Page 117: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

125

602) În cazul deviaţiilor axiale posttraumatice ale genunchiului se recomandă:

a) scădere ponderală, tonifierea stabilizatorilor genunchiului

b) scădere ponderală, creşterea stabilităţii pasive şi active a genunchiului, încălţăminte

ortopedică corectoare, kinetoterapie

c) corecţii ortopedice, kinetoterapie pasivă, termoterapie, reflexoterapie

d) imobilizare în aparat gipsat, urmată de recuperarea mersului

e) asigurarea stabilităţii pasive şi active a genunchiului, reeducarea mersului

R: b

Întrebări cu 2 sau mai multe variante corecte de răspuns

603) În recuperarea sechelelor cutanate posttraumatice, menţinerea funcţionalităţii şi

troficităţii segmentului se realizează prin:

a) ultrasunete, căldură moderată locală, radioterapie

b) diapulse, ultraviolete, curenţi diadinamici, imobilizarea segmentului

c) mobilizări pasive şi active, contracţii izometrice

d) masaj pentru circulaţia veno-limfatică, hidrokinetoterapie

e) îngrijirea şi supravegherea chirurgicală a plăgii

R: c, d

604) Pentru recuperarea forţei segmentelor neafectate de paralizie (în cadrul sechelelor

posttraumatice ale nervilor periferici) se recomandă:

a) exerciţii cu rezistenţă

b) exerciţii izometrice

c) electroterapie excitomotorie

d) masaj profund

e) curenţi de medie frecvenţă

R: a, b

605) Atrofia musculară se poate produce prin:

b) denervare

c) imobilizare

d) ischemia musculară

e) ruptura fibrelor musculare

f) ruptura de tendon muscular

R: a, b

606) În perioada de imobilizare la pat pentru sechele generale posttraumatice,

kinetoterapia va cuprinde:

a) scripetoterapie şi mobilizări pasive ale segmentelor imobilizate

b) contracţii izometrice sub gips

c) hidrokinetoterapie la bazin

d) exerciţii active cu rezistenţă

e) mobilizări pentru toate articulaţiile accesibile

f) exerciţii active fără rezistenţă ale segmentelor imobilizate

R: b, e

607) Obiectivele recuperării sechelelor articulare posttraumatice sunt:

a) combaterea durerii şi inflamaţiei

b) refacerea mobilităţii şi stabilităţii

c) evaluarea deficitului motor şi senzitiv

d) refacerea abilităţilor

e) recomandări privind tratamentul balneo-climatic

R: a, b, d

Page 118: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

608) Pentru refacerea stabilităţii în recuperarea sechelelor articulare posttraumatice,

articulaţia trebuie să fie:

a) indoloră, chiar în condiţii de musculatură slabă

b) fixată de o musculatură puternică

c) indoloră şi protejată de capsule şi ligamente integre

d) stabilizată prin orteze

e) dureroasă, dar cu capsule şi ligamente integre

R: b, c

609) În osificările subperiostale posttraumatice nu sunt recomandate:

a) mobilizările active

b) imobilizarea completă (cu excepţia fracturilor)

c) diapulse

d) mobilizările şi întinderile pasive

e) recuperarea mobilităţii articulare

R: b,d

610) Tratamentul recuperator al algoneurodistrofiei de stadiu I cuprinde:

a) repaus, comprese reci cu sulfat de magneziu

b) Sollux cu filtru albastru, terapie ocupaţională

c) reflexoterapie cu ultrasunete

d) diapulse, magnetodiaflux local

e) aplicaţii locale de parafină

R: a,c,d

611) Dacă reducerea mobilităţii articulare este determinată de retractură musculară,

refacerea flexibilităţii musculare (în cazul sechelelor posttraumatice musculare) se poate

realiza prin:

a) repaus tendinos, medicaţie antialgică, terapie fizicală antalgică

b) masaj, căldură, tracţiuni

c) manipulări facilitate

d) ultrasunete în doze mari

e) ionogalvanizări sclerolitice

R: b, c, d

612) În recuperarea sechelelor posttraumatice, dintre formele de hidrotermoterapie sunt

utilizate şi pentru efectul produs prin mecanism reflex:

a) băile generale la 38,50C

b) băile alternante la temperaturi mai mici de 380C

c) împachetările cu parafină

d) aplicaţiile locale de rece

e) băile cu bule

R: c, d

613) Avantajele contracţiilor izometrice utilizate în refacerea forţei de contracţie sunt:

a) eficienţa crescută, tehnica simplă

b) nu ameliorează supleţea articulară, nu creează feed-back

c) nu dau dureri articulare şi oboseală

d) necesită timp scurt de execuţie

e) determină creşterea diametrului muşchiului

R: a, c, d, e

614) Tratamentul recuperator al hematomului muscular în faza granulomatoasă se

realizează prin:

a) punerea în repaus a muşchiului, bandaj compresiv, crioterapie

b) electroterapie antalgică şi excitomotorie, kinetoterapie cu rezistenţă

c) combaterea edemului şi stazei venoase din zona lezată

d) masaje, căldură, antiinflamatoare pe cale generală

Page 119: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

127

e) electroterapie antalgică şi excitomotorie, reluarea funcţiei musculare fără rezistenţă

R: a, c, e

615) Recuperarea sindromului motor din cadrul sechelelor posttraumatice ale nervilor

periferici are ca obiective:

a) evitarea apariţiei deformărilor şi atitudinilor vicioase

b) evitarea atrofiei muşchilor paralizaţi şi creşterea funcţiei fibrelor musculare restante

sănătoase

c) combaterea şi prevenirea durerii

d) refacerea imaginii kinestezice şi recâştigarea coordonării mişcărilor

e) recuperarea mobilităţii şi forţei segmentelor neafectate de paralizie

R: a, b, d, e

616) Pentru evitarea atrofiei muşchilor paralizaţi (în cadrul sechelelor posttraumatice ale

nervilor periferici) se poate recurge la:

a) căldură

b) electrostimularea muşchiului denervat

c) atele de postură

d) curenţi de medie frecvenţă

e) mobilizări active şi active cu rezistenţă

R: b, d

617) Recuperarea sindromului vasculotrofic din cadrul sechelelor posttraumatice ale

nervilor periferici poate beneficia de:

a) băi călduţe cu vârtejuri de apă

b) aplicaţii locale reci

c) împachetări locale sau generale cu parafină

d) hidroterapie alternantă la temperaturi mai mici de 380 C

e) mofete parţiale

R: a, d, e

618) În cadrul tratamentului recuperator al sechelelor generale posttraumatice, în perioada

de imobilizare la pat se recomandă:

a) posturi de facilitare a circulaţiei veno-limfatice şi pentru drenaj bronşic

b) masaj şi gimnastică vasculară

c) kinetoterapie respiratorie şi aerosoloterapie

d) climatoterapie şi tratament balnear

e) curenţi de medie frecvenţă şi electrostimulări

R: a, b, c, e

619) Mijloace fizicale folosite în managementul durerii în cadrul tratamentului

recuperator al sechelelor posttraumatice sunt:

a) aplicaţii calde şi reci, imobilizări

b) TENS, stimulare nervoasă periferică

c) masaj

d) exerciţii corectoare, stretching

e) medicaţie antialgică şi antiinflamatorie

R: a, b, c, d

620) Forme de terapie fizicală utilizate în recuperarea sechelelor posttraumatice, care pot

acţiona prin mecanism reflex sunt:

a) ionogalvanizările, ultrasunetele, kinetoterapia pasivă

b) ionogalvanizările, ultrasunetele, masajul

c) fototerapia, hidrotermoterapia

d) curenţi de înaltă frecvenţă, diapulse

e) fototerapia, termoterapia, climatoterapia

R: b, c, d

Page 120: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

621) Enumeraţi forme de terapie miorelaxantă utilizate în recuperarea sechelelor

posttraumatice:

a) masajul, căldura prelungită

b) întinderea, manipulările facilitate

c) aplicaţiile generale şi locale reci

d) undele scurte, kinetoterapia activă cu rezistenţă

e) ultrasunetele

R: a, b, e

622) Examenul bolnavului cu sechele posttraumatice ale coloanei vertebrale, efectuat de

către terapeut, trebuie să cuprindă:

a) evaluarea respiratorie şi cardiovasculară

b) evaluarea respiratorie, a amplitudinii tuturor articulaţiilor implicate, a forţei

musculară

c) aprecierea gradului de spasticitate

d) aprecierea prezenţei edemelor

e) testarea biologică şi radiologică

R: a, b, c, d

623) Tratamentul recuperator al bolnavului posttraumatic cu fractură-luxaţie de coloană

cervicală în perioada de purtare a Minervei, cuprinde:

a) exerciţii de echilibrare

b) mobilizări ale membrelor superioare

c) izometrie pentru menţinerea tonusului dorso-lombar

d) gimnastică respiratorie abdominală

e) reprofesionalizare pentru asigurarea independenţei bolnavului

R: a, b, c, d

624) În perioada de imobilizare la pat a bolnavului cu sechele posttraumatice ale coloanei

vertebrale se recomandă:

a) electroterapie de înaltă frecvenţă

b) termoterapie locală sau generală

c) terapie respiratorie

d) mişcări pasive

e) mişcări active

R: c, d, e

625) Pentru prevenirea escarelor la pacienţii cu leziuni posttraumatice medulare se vor

recomanda:

a) întoarcerea pacientului la fiecare 3 ore

b) inspectarea tegumentului de către pacient

c) protejarea împotriva căldurii excesive

d) evitarea traumatismelor prilejuite de transferuri şi ridicări

e) electroterapie antialgică şi vasculoactivă, masaj decontracturant

R: a, b, c, d

626) Mijloace de reeducare micţională la bolnavii cu leziuni posttraumatice ale coloanei

vertebrale sunt:

a) masajul superficial, electroterapia de joasă frecvenţă, psihoterapia

b) termoterapia locală, hidrokinetoterapia, curenţii de medie frecvenţă

c) curenţi de joasă frecvenţă pentru stimulare transvezico-pelvină

d) curenţi de medie frecvenţă şi câmpuri magnetice de joasă frecvenţă

e) crenoterapia cu ape sulfuroase hipotone

R: c, d, e

627) Etapele de recuperare a bolnavilor cu fracturi-luxaţii de coloană dorso-lombară

conform metodei Magnus, sunt:

b) imobilizarea conştientizată a coloanei

Page 121: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

129

c) decubit pe pat tare

d) verticalizarea

e) recuperarea

f) reeducarea mersului

R: b, c, d

628) Complicaţii ale utilizării pe termen lung a ortezelor:

a) atrofii, fibroze

b) contracturi musculare, ale fasciilor şi ligamentelor

c) tulburări micţionale

d) iritaţii cutanate

e) dependenţă psihologică

R: a, b, d, e

629) Metodele prin care se realizează rearmonizarea mecanică a umărului posttraumatic

sunt:

b) posturi

c) mobilizări pasive cu tracţiuni

d) exerciţii active

e) electroterapie antalgică

f) electroterapie excitomotorie

R: a, b, c

630) Din săptămâna 8-9 după artroplastia parţială de umăr, tratamentul recuperator (faza

III) cuprinde:

b) exerciţii de tip Codman şi rotaţii autopasive

c) hiperextensii autopasive, rotaţii active

d) mobilizări ale cotului, scripetoterapie

e) exerciţii de tip stretching

f) exerciţii active cu rezistenţă

R: d, e

631) În faza IV a recuperării umărului posttraumatic, kinetoterapia cuprinde:

a) manevre de decoaptare capsulo-ligamentară, exerciţii de facilitare proprioceptivă

b) exerciţii autopasive la scripete şi exerciţii active pentru creşterea mobilităţii

c) exerciţii cu rezistenţă pentru creşterea forţei musculare, exerciţii de coordonare

d) exerciţii izometrice executate pe principii ale facilitării proprioceptive

e) kinetoterapie respiratorie de tip costal superior şi de tip abdominal

R: a, b, c

632) Definiţi cauze posibile ale limitării de mobilitate a cotului posttraumatic:

a) organizarea colagenică consecutivă edemului, calusul vicios

b) leziuni de vase şi nervi

c) retracţii musculo-tendo-ligamentare, cicatrici retractile

d) artrita posttraumatică

e) osteomul periarticular, fragmente osoase intraarticulare

R: a, c, d, e

633) Pentru recâştigarea mobilităţii cotului posttraumatic după suspendarea imobilizării se

recurge la următoarele mijloace:

f) terapie fizicală antialgică, masaj, electroterapie excitomotorie

g) mişcări pasive cu ajutorul scripeţilor, reglate de durere

h) mobilizări pasive, cu purtarea de greutăţi în mână

i) mişcări active analitice, de reeducare globală a cotului şi de facilitare neuro-

musculară proprioceptivă

j) exerciţii de tip Codman şi întinderi pasive

R: b, d

Page 122: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

634) Faza III a programului recuperator la bolnavii cu artroplastie de cot cuprinde:

a) ortezare discontinuă

b) exerciţii active şi pasive la nivelul cotului

c) ortezare continuă

d) numai mobilizări active

e) doar mobilizări pasive

R: a, b

635) În faza I a reeducării mâinii după intervenţii chirurgicale pentru leziuni ale

tendoanelor flexorilor degetelor, posturarea optimă a complexului mâinii presupune:

a) 400 flexie pentru gâtul mâinii

b) 450 flexie în articulaţiile metacarpofalangiene

c) 900 flexie în articulaţiile interfalangiene proximale

d) flexie completă în articulaţiile interfalangiene distale

e) flexie 900 a cotului

R:a, b, c, d

636) Terapia ocupaţională în recuperarea mâinii posttraumatice vizează:

a) redobândirea abilităţilor în scopul asigurării independenţei bolnavului

b) recuperarea mobilităţii articulare la nivel axial şi periferic

c) refacerea forţei şi a rezistenţei musculare

d) evaluarea necesităţii unor unor facilităţi de muncă prin realizarea unor adaptări la

restantul funcţional

e) dezvoltarea unor noi vocaţii profesionale

R: a, d, e

637) În sechelele posttraumatice ale mâinii, întinderile sunt indicate în:

a) fracturi intraarticulare la nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene

b) aderenţe ale ţesuturilor moi şi ale tendoanelor

c) redoare articulară prin retracţii capsuloligamentare

d) cicatrici şi grefoane postoperatorii

e) hipercorecţii ale unor deformări pentru care se aplică atele seriate

R: b, c, d, e

638) Recuperarea pacienţilor cu fractură de şold presupune, alături de posturări pentru

evitarea deviaţiilor şi de mobilizări precoce:

a) prevenirea edemului, tromboflebitelor, tulburărilor trofice

b) aplicarea de diapulse pentru grăbirea consolidării focarului de fractură

c) atenţie pentru reeducarea genunchiului şi cvadricepsului

d) reeducarea membrului superior în lanţ kinetic închis

e) reeducarea coloanei vertebrale cervico-dorsale

R: a, b, c

639) Obiectivele recuperării şoldului posttraumatic sunt:

b) combaterea durerii

c) refacerea stabilităţii

d) recuperarea mobilităţii

e) reluarea precoce a mersului

f) refacerea aliniamentului şi posturii corpului

R: a, b, c

640) În recuperarea bolnavului cu artroplastie totală de şold se vor evita:

a) adducţia şoldului

b) abducţia de şold

c) flexia şoldului

d) rotaţiile şoldului

e) extensia şoldului

R: a, d

Page 123: 208754350 28983097-teste-grilă-kinetoprofilaxie

131

641) Metodele de recuperare a stabilităţii pasive a genunchiului posttraumatic sunt:

a) tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului

b) creşterea rezistenţei ligamentare

c) respectarea regulilor de igienă a genunchiului

d) ortezarea genunchiului

e) artroplastia genunchiului

R: a, b, c, d

642) După îndepărtarea gipsului utilizat pentru imobilizarea genunchiului în cazul rupturii

aparatului extensor cvadricipital, se va recurge la:

f) exerciţii de mobilizare a genunchiului, cu accent pe mobilizările active

g) tonifierea cvadricepsului prin izometrie şi exerciţii rezistive cu încărcare progresivă

h) mobilizări pasive în poziţii extreme

i) ortezarea genunchiului şi exerciţii izometrice

j) masaj profund şi mobilizări pasive controlate de durere

R: a, b

643) Recuperarea echilibrului muscular al piciorului posttraumatic presupune:

a) recuperarea mobilităţii şi forţei musculare

b) tonifiere musculară analitică

c) exerciţii de coordonare, de refacere a feed-back-ului senzitivo-motor

d) metode fizicale de combatere a durerii şi retracţiilor tendinoase

e) recuperarea exclusivă a forţei şi rezistenţei musculare

R: b, c

644) Tratamentul recuperator al entorselor instabile fără smulgeri osoase presupune:

a) imobilizare în aparat gipsat

b) diapulse, roentgen-terapie

c) electroterapie excitomotorie

d) posturi antideclive pe perioada imobilizării în aparat gipsat

e) mobilizări ale degetelor, genunchiului şi şoldului

R: a, b, d, e

645) Recuperarea funcţională după intervenţiile chirurgicale practicate pentru rupturi ale

tendonului achilean presupune după îndepărtarea aparatului gipsat:

a) electroterapie antalgică, masaj decontracturant, kinetoterapie activă a piciorului şi

gleznei

b) posturi antideclive, baie cu vârtejuri, diapulse, masaj

c) hidrokinetoterapie pentru remobilizarea articulaţiei gleznei

d) tratamentul edemului (posturi antideclive, bandaje elastice, baie cu vârtejuri,

diapulse, masaj), tonifierea tricepsului sural

e) remobilizarea gleznei prin hidrokinetoterapie, întinderea tricepsului şi tendonului

acestuia (când a apărut retracţia)

R: d, e