DINU

NI+TE |{RANI

S{RARU

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cuConcep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev

REFER IN|E I STORICO-L ITERARE: C[t[lina Buzoianu,

Aureliu Goci, Aurel Drago= Munteanu,Mircea Iorgulescu, Adrian P[unescu,

Alexandru Piru, Eugen Barbu,Valeriu R`peanu,Constantin Sorescu, Constantin St[nescu,

Mihai Ungheanu, Ion Ungureanu,Grigore Vieru.

Editura „Litera Interna\ional“O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia

tel./fax (01) 3303502; e-mail: info@litera.roGrupul Editorial „Litera“

str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldovatel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;

e-mail: litera@litera-publishing.com

Difuzare:S.C. David D.V.Comprod SRL

O. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`niatel./fax +(01) 3206009

Libr[ria „Scripta“str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012,

Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[=i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“ =i

Grupul Editorial „Litera“.Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cuLectori: Petru Ghencea, Tudor PalladiTehnoredactare: Victor Gorbatovschi

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[uComanda nr. 20020

CZU 821.135.1-3S 23

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\iiS[raru, Dinu

Ni=te \[rani: Proz[/ Dinu S[raru; col. ini\. =i coord. Anatol =i DanVidra=cu; conc. gr. a col. =i coperta/ Vladimir Zmeev.— Ch., Litera, B., LiteraInt., 2001 (Combinatul Poligrafic). — 288 [p]. — (Bibl. =colarului, serienou[, nr. 215)

ISBN 973-8358-31-0. — ISBN 9975-74-385-4821.135.1-3

ISBN 973-8358-31-0 © LITERA INTERNA|IONAL, 2001ISBN 9975-74-385-4 © LITERA, 2001

CUPRINS

Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7

Capitolul I . Ploaia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14Capitolul I I . Casa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33Capitolul I I I . Discu\ia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48Capitolul IV. Masa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62Capitolul V. Valea cu pietrele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86Capitolul VI. Somnul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105Capitolul VII. Prim[var[ dulce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124Capitolul VIII . Temelia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147Capitolul IX. Vara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166Capitolul X. Pomana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199Capitolul XI . Toamna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220Capitolul XII . V`n[toarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242Capitolul XIII . Datoria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262Capitolul XIV. C`ntece vechi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 284

7

Ni=te \[rani

TA B E L C R O N O L O G I C

1932 Ianuarie, 30. Se na=te la Râmnicu-Vâlcea Dinu S[raru, fiu alînv[\[torului Costic[ S[raru =i al Corneliei S[raru, casnic[,locuitori ai comunei Sl[tioara, plasa Horezu, jude\ul Vâlcea.În aceast[ comun[ de \[rani olari =i v[rari — satul copil[rieiscriitorului se nume=te chiar Olari =i împreun[ cu sateleFomete=ti, Milostea, Gorune=ti =i c[tunele Viore=ti, Moge=ti,M[n[se=ti, Potre=i =i Turice=ti alc[tuie=te azi Sl[tioara — =i-apetrecut copil[ria, înv[\ând primele clase la =coala din sat, undeîl are înv[\[tor pe tat[l s[u.

1941 August, 15. Este ucis pe front tat[l viitorului scriitor, ]nv[\[torulCostic[ S[raru, =i ]nmorm`ntat la Cimitirul Ortodox Centrul dinChi=in[u ]n spa\iul rezervat ofi\erilor rom`ni.

1943 Dinu S[raru intr[ în clasa întâi a Liceului Alexandru Lahovarydin Râmnicu-Vâlcea, unde înva\[ pân[ în prim[vara lui 1947,absolvind clasa a cincea.

1947 Vine în Bucure=ti =i se înscrie la Liceul Matei Basarab (un an),apoi la Liceul Mihai Viteazul.

1950 P[r[se=te =coala =i se angajeaz[, prin concurs, reporter laRadiodifuziunea Român[, redac\ia cultural[, unde este remarcatde Alexandru Balaci — pe atunci redactor-=ef adjunct — caredevine, astfel, primul lui mentor în gazet[rie. La postul de radioBucure=ti scrie reportaje, apoi recenzii =i de\ine un timp cronicaliterar[ =i teatral[. }ncepe s[ publice =i în presa literar[. Primelearticole îi apar în Tân[rul scriitor.

1960 Este numit secretar general de redac\ie la revista Secolul 20, calitateîn care, al[turi de Mihnea Gheorghiu — creatorul acestei publi-ca\ii —, particip[ nemijlocit la realizarea primei reviste deliteratur[ universal[ din cultura româneasc[.

1961 Public[ o povestire, Silvica, în Gazeta Literar[.

CUPRINS

8

Dinu S[raru

Este acuzat de cronicarul literar al ziarului Scânteia c[ nucunoa=te \[ranul român =i c[ denatureaz[ realit[\ile satuluiromânesc. }n povestire se afl[ nucleul viitoarelor pagini despre\[rani ale lui Dinu S[raru, unele personaje, precum =i universuldin romanul Ni=te \[rani.

1963 }n urma unei analize eronate =i incompetente a revistei Secolul20, învinuit, împreun[ cu Mihnea Gheorghiu, de favorizare aspiritului cosmopolit, revista fiind considerat[ „o bre=[ în frontulnostru ideologic“, este obligat s[ p[r[seasc[ redac\ia.Intr[ în redac\ia Scânteii Tineretului ca =ef al sec\iei culturale.

1964 Intr[ în redac\ia revistei Luceaf[rul, condus[ de Eugen Barbu,care îl nume=te secretar general de redac\ie.}ntre anii 1960 =i 1964, continu[ s[ scrie cronica teatral[, chematde Valeriu Râpeanu la Luceaf[rul, apoi începe s[ publice în GazetaLiterar[ =i în Scânteia Tineretului; în sfâr=it, î=i stabile=te o rubric[s[pt[mânal[ la Luceaf[rul.

1965 Revista Luceaf[rul acord[, pentru prima dat[, premiile deliteratur[, =i Dinu S[raru este premiat pentru activitatea decronicar teatral.

1966 Apare la Editura pentru Literatur[ volumul de cronici =i articoleTeatrul românesc =i interpre\i contemporani.

1968 P[r[se=te redac\ia revistei Luceaf[rul =i devine =eful publica\iilorRadioteleviziunii.

1969 Redactor-=ef adjunct al redac\iei culturale TV, apoi redactor-=ef.}mpreun[ cu Valeriu Râpeanu, reorganizeaz[ Teatrul TV =i Teatrulradio, pe care apoi le va conduce, pân[ în 1977.Organizeaz[ prima Expozi\ie de scenografie teatral[ TV =i impunepentru cele dou[ teatre — radio =i TV — titulatura Teatrulna\ional radio =i Teatrul na\ional TV.

1973 Apare la Editura Eminescu, în colec\ia Masca, volumul Al treileagong, înso\it de prezentarea lui Valeriu Râpeanu, de o prefa\[semnat[ de Eugen Barbu =i de postfa\a lui Aurel Baranga.Se înscrie la Academia +tefan Gheorghiu, Facultatea de Ziaristic[,pe care o absolve=te în 1978.

1974 }n num[rul 11, din 9 martie 1974, revista Flac[ra public[ primulcapitol, Ploaia, din romanul Ni=te \[rani, care va fi mai mult dejum[tate tip[rit în foileton s[pt[mânal.

9

Ni=te \[rani

Apare la Editura Eminescu romanul Ni=te \[rani, justificat deautor =i prin aceast[ declara\ie: „M[ duceau la exasperare imaginiledin literatur[ în care ni se descria un \[ran continuu fericit =icare nu mai =tia ce s[ fac[ de bucurie c[ a venit în sfâr=it revolu\iasocialist[ s[-l invite la colectivizare ca la o serbare“.Scriu elogios despre roman Valeriu Râpeanu, Eugen Barbu, AdrianP[unescu, Aurel Drago= Munteanu, Nicolae Drago=, Aurel Martin,Al. Piru, Aurel Baranga, Al. C[prariu =.a.}mpreun[ cu Adrian P[unescu, creeaz[ la Televiziune primaRevist[ literar-artistic[.

1975 Apare edi\ia a II-a a romanului Ni=te \[rani. Romanul este distinscu Premiul revistei S[pt[mâna pe 1974 =i cu Premiul IonCreang[ al Academiei Române.

1976 Octombrie. Apare romanul Clipa.

1977 Romanul Clipa este distins cu Premiul Cântarea României pentruliteratur[.Martie. Apare edi\ia a II-a din romanul Clipa.Februarie. Este numit director al Teatrului Mic din Bucure=ti.

1978 Are loc premiera pe \ar[, la Teatrul de Stat din ora=ul Constan\a,a scenariului Clipa de Virgil Stoenescu, dup[ romanul cu acela=inume. Piesa este jucat[ apoi pe scenele teatrelor din Sibiu,Timi=oara, Craiova, Boto=ani =i la postul de radio Bucure=ti.Octombrie. Apare edi\ia a III-a din romanul Clipa.Editura Eminescu lanseaz[ colec\ia Biblioteca de proz[ român[contemporan[, care se bucur[ de o excep\ional[ primire de c[trepublic =i critic[.Apar simultan Galeria cu vi\[ s[lbatic[ de C. |oiu, Iarna b[rba-\ilor de +tefan B[nulescu =i Ni=te \[rani de Dinu S[raru.

1979 Ianuarie. Are loc premiera filmului Clipa, în regia lui Gh. Vitanidis.Filmul este distins cu Premiul I pentru cel mai bun film =i cuPremiul I pentru regie în cadrul edi\iei a II-a a Festivalului na\ionalCântarea României. Sunt distin=i, de asemenea, cu Premiul Iactorul Gheorghe Cozorici — pentru rolul Dumitru Dumitru,Emanoil Petru\ — pentru rolul Mihalache Demetrie =i ValeriaSeciu — pentru un rol episodic, de numai trei minute!Are loc inaugurarea Teatrului Foarte Mic, primul teatru debuzunar din \ar[, crea\ia scriitorului Dinu S[raru.

10

Dinu S[raru

1981 Apare la Editura Eminescu, romanul Dragostea =i revolu\ia,volumul I.Are loc premiera filmului Vân[toare de vulpi, dup[ romanul Ni=te\[rani, în regia lui Mircea Danieliuc.Apare în limba maghiar[, în traducerea lui Bodor Pál, romanul Clipa.Revista Teatrul public[ scenariul C[t[linei Buzoianu dup[ romanulNi=te \[rani.La Teatrul Mic are loc premiera Scenariului dramatic în =apteanotimpuri de C[t[lina Buzoianu, dup[ romanul Ni=te \[rani,în regia excep\ional[ a C[t[linei Buzoianu — spectacolul fiindelogiat superlativ în întreaga pres[.

1982 Spectacolul cu Ni=te \[rani este distins cu Premiul I, pe \ar[, încadrul Festivalului na\ional Cântarea României, edi\ia a III-a, apoicu Premiul A.T.M. pe 1981.Aprilie. Apare la Editura Unionsverlag, din Zürich, romanul Clipa,cu difuzare în Elve\ia, Republica Federal[ Germania =i Austria.Romanul Clipa e tradus în limba chinez[.Este s[rb[torit în toat[ presa cu ocazia împlinirii vârstei de cincizecide ani, prilej cu care romanul Ni=te \[rani este tip[rit în colec\iade mare prestigiu Biblioteca pentru to\i.

1984 Are loc premiera filmului Dragostea =i Revolu\ia, dup[ romanulomonim, în regia lui Gheorghe Vitanidis.}n urma apari\iei în revista Flac[ra, la rubrica Opinia unui ale-g[tor, a tabletei For\a prostiei (I), scriitorului îi sunt suspendatecolabor[rile la Flac[ra (rubrica s[pt[mânal[ Opinia unui aleg[-tor), la Informa\ia Bucure=tiului (rubrica s[pt[mânal[ Cronicastr[zii) =i la Radio (rubrica s[pt[mânal[ Consemn[ri).

1986 Premiul excep\ional al A.T.M. pentru contribu\ia remarcabil[ ladezvoltarea teatrului românesc =i promovarea dramaturgiei na\ionale.

1987 Ianuarie, 1. I se na=te nepotul unic =i favorit, Mihnea Vasile S[raru.1989 Noiembrie. Aniversarea a 10 ani de existen\[ a Teatrului Foarte

Mic, prilej cu care presa salut[ performan\ele excep\ionale aleacestei scene.

1990 Ianuarie, 8. Actorii Teatrului Mic, pe care directorul lor i-a condusla glorie pe scenele din S[rindar =i Pia\a Rosetti, îl dau afar[. Sesolidarizeaz[ cu scriitorul doar +tefan Iordache =i Carmen Galin.Primele luni ale anului, ianuarie-iulie, este blamat nejustificat ]n]ntreaga pres[, inclusiv la Radio.

11

Ni=te \[rani

}n decembrie, Valeria Seciu, în revista Teatrul este prima actri\[de la Teatrul Mic care con=tientizeaz[ eroarea f[cut[ de trup[,declarând: „S[ fim drep\i. F[r[ Dinu S[raru n-am fi avut nici o=ans[ în r[zboaiele astea. El a stat în fa\[, =tia cu cine are de-aface, cuno=tea «ma=in[ria», avea armele necesare, avea cheiacodului. +i-a asumat riscul, pl[cându-i riscul. A câ=tigat de celemai multe ori. A pl[tit, desigur. Cu oameni, a pl[tit cu oameni —=i el, cu noi o dat[. Ultimul r[zboi, îns[, a trebuit s[-l pl[teasc[,cu sine. [...] }n ceea ce m[ prive=te, îi datorez mult. El m-a primitla Teatrul Mic =i mi-a acordat de la început acea încredere care î\iu=ureaz[ drumul. Mi-a dat, în felul s[u autoritar, dreptul de aputea fi «vedet[», într-o vreme când îns[=i ideea de vedet[ era oerezie fa\[ de dogma «to\i sunt egali!“. }i datorez momentul acelade încredere. Am lucrat la Teatrul Mic =i pentru a justifica acelmoment, al lui, de alegere.“În urm[torii ani, în pres[, la radio =i TV, cei mai de frunte repre-zentan\i ai trupei Teatrului Mic aduc elogii fostului director carei-a condus timp de treisprezece ani la succese incontestabile, una-nim recunoscute.Septembrie. Creeaz[ revista Noi, semnând în calitate de director.Redactorii-=efi ai revistei sunt Petre Ghelmez =i Ludwig Grunberg.Apar 3 numere.

1991 Creeaz[ revista Clipa, semnând în calitate de director executiv într-un Comitet director din care fac parte Grigore Vieru, D.R. Popescu =iMihai Cimpoi. Revista reune=te pagini de poezie, proz[, critic[ alescriitorilor români =i basarabeni. Apar 3 numere.

1992 Decembrie. Este numit director al cotidianului Universul românesc.

1993 În urma public[rii, în cotidianul Universul românesc (în cadrulunei serii de Dialoguri), a unei convorbiri cu Corneliu Coposu(publicat[ în dou[ numere), finan\atorii suspend[ apari\ia gazetei.Este invitat în calitate de director general adjunct la CentrulInterna\ional Ecumenic (C.I.E.) =i, împreun[ cu dr. Ion Popescu,director general al C.I.E. =i ini\iator =i fondator al acestei institu\ii,realizeaz[ revista Armonia, periodic social-cultural, aflat[ ast[zila num[rul 25, cu un Comitet de direc\ie din care fac parte acad.Alexandru Balaci, acad. Dan Berindei, acad. R[zvan Theodorescu,prof. univ. dr. George V[deanu, prof. univ. dr. Ioan Dumitriu-

12

Dinu S[raru

Snagov, Mihai Ungheanu, Valeriu Râpeanu, pr. conf. dr. AlexandruI. Stan, pr. conf. Zagoni Albu Zoltan, arhim. dr. Zareh Baronian.

1996 }i apar, pentru prima dat[ împreun[, sub titlul Trilogia \[r[neasc[,cele trei romane dedicate universului \[r[nesc scrise pe parcursula dou[ decenii: Ni=te \[rani — 1974, Iarba vântului — 1993,Crim[ pentru p[mânt — 1994, o saga a lumii \[r[ne=ti care seadaug[ c[r\ilor fundamentale semnate de Duiliu Zamfirescu, LiviuRebreanu, Zaharia Stancu =i Marin Preda.

1998 La Casa de Editur[ PRO apar primele volume din proiectul PROISTORIA, colec\ia Biblioteca na\ional[ politic[, proiect ini\iat =icoordonat de Dinu S[raru.Creeaz[ Funda\ia Na\ional[ pentru Civiliza\ia Rural[ Ni=te\[rani, a c[rei inaugurare a avut loc la 10 iunie, la palatul Ghicadin Bucure=ti.

1999 Apare la Editura Pro, ]n colec\ia Capodopere ale literaturiirom`ne romanul Ni=te \[rani cu un amplu studiu introductivsemnat de Aureliu Goci, intitulat Romanul semnifica\iilor perene.Edi\ia este ]nso\it[ de o coli\[ cu fotografii din spectacolul Teatruluimic, realizat dup[ roman de C[t[lina Buzoianu.Este numit Director general al Editurii Pro.

2000 Romanul Ni=te \[rani este publicat ]n colec\ia Biblioteca =colaruluide c[tre Editura Litera din Chi=in[u.Decembrie. Romancierul este ales Membru de onoare al Acade-miei oamenilor de =tiin\[ din Rom`nia. Cu acest prilej Cuv`ntulde r[spuns la Discursul de recep\ie a fost rostit de academicianulR[zvan Theodorescu, Ministrul culturii =i cultelor.

2001 Nuvela Un fluture alb cu s`nge pe aripi este publicat[, ]n rom`n[,francez[, englez[ =i spaniol[, ]ntr-o edi\ie de art[, format album,pe h`rtie produs[ manual de un \[ran din Ardeal, ]nso\it[ degravurile pe lemn realizate dup[ nuvel[ de c[tre graficianul MirceaDumitrescu. Edi\ia a fost prezentat[ ]n acela=i an la T`rgulinterna\ional de carte de la Paris.Ianuarie. Dinu S[raru este numit ]n func\ia de director generalal Teatrului Na\ional I. L. Caragiale.

13

Ni=te \[rani

Lui Adrian P[unescu1974

14

Dinu S[raru

CAPITOLUL IPLOAIA

— Cine are pu=ti, cine are pistoale, cine are arme, le pred[p`n[ m`ine diminea\[!

Ploua m[runt, pis[log, o \`r`itur[ infernal[, =i era frig, unfrig igrasios, cu un miros de muceg[ial[. Cerul era v`n[t =ice\os, b[tea un v`nt sub\ire, ustur[tor, care te plesnea cuploaia m[runt[ peste obraz, ni=te ciori se aciuaser[ ]ntr-unsalc`m desfrunzit =i lepros =i c`r`iau zgribulite ]n r[stimpuri,]ntrerup`nd ordinele date alternativ de cei doi ofi\eri desecuritate, ]nfip\i ]n cizme pe sc[rile de piatr[ ale prim[riei.}=i ridicaser[ gulerele la mant[i =i ]ntorceau capul, ferindu-=ife\ele de biciuiala ploii piezi=e. |[ranii se ]ngr[m[diser[ jos,]n curte, la picioarele sc[rilor, st[teau nemi=ca\i, neclinti\i,uzi, ie=eau aburi din dimia s[in[ a hainelor lor \esute ]nr[zboaie de lemn =i erau negri la fa\[, nera=i, cu priviri vinete,rele, erau to\i ur`\i sau ur`\i\i de munc[ =i de nevoi =i de o]n[creal[ mut[.

Se uitau la cei doi ofi\eri de securitate =i ]ncercau, ]n sinealor cea mai ascuns[, s[ descopere un semn dup[ care s[-irecunoasc[, s[ afle cine sunt de fapt, adic[ de unde sunt =iai cui sunt, pentru c[ era clar, era foarte clar, c[ ofi\erii nuputuser[ fi ]nainte cu un an sau doi dec`t tot \[rani, sau poatelucr[tori pe undeva pe la o fabric[ de cherestea, ori pe la ot[iere de lemne.

N[i\[ Lucean f[cea acela=i lucru, de=i era furat mereude ideea c[ ei to\i, acele c`teva sute de \[rani care st[teaunemi=ca\i sub ploaia m[runt[ =i mirosind a c`ine sau a p[rde vac[, ]nec[cios =i muceg[it, sunt to\i ur`\i, =i constataacum, absent la cele ce spuneau ofi\erii, c[ „\[ranul nu efrumos dec`t la hor[ =i la nunt[, =i la botez, =i la vreo

CUPRINS

15

Ni=te \[rani

petrecere, de Sf`ntul Dumitru cum ar veni, c`nd s-au f[cutceva bucate =i ai alt[ stare, ]\i vine s[ te culci la amiaz[,]n zi de lucru, =i s[ nu te scoale nimeni, c[-l omori. Dup[ce trece =i hora, =i nunta, =i botezul, \[ranul nu mai are timps[ fie frumos, se ia cu via\a, cu treburile, cu vai de capullui, mai vin =i ni=te copii, fuior, unul dup[ altul, =i le e foame=i dracu’ mai =tie ce le e, =i dac[-\i mai moare =i-un bou, s-aales praful de via\a ta“.

— S-a ]n\eles? ]ntreb[ unul dintre cei doi ofi\eri, p[r`nd al[sa s[ se priceap[ c[ adunarea se terminase.

Se uita de sus, de pe sc[ri, la sutele de \[rani, care continuaus[ stea nemi=ca\i, neclinti\i, ]ngr[m[di\i unul ]ntr-altul, f[r[ s[-=ifereasc[ fe\ele negre, nerase, supte de r[utate, frun\ile =iroindde plesnetul ploii din ce ]n ce mai piezi=e =i mai ]nghe\ate.Nu r[spundea nici unul dintre ei, de parc[ nu le vorbisenimeni nimic p`n[ atunci =i, fire=te, nici nu-i ]ntrebase nimeninimic. Se auzea doar \`r`itul infernal al ploii pe c[ciulile lor=i pe p[l[riile de postav vechi, toate negre =i cu borurilecobor`te ca ni=te stre=ini de =indril[ veche =i putrezit[. Ofi\eriise uitar[ unul la altul cu ni=te priviri ]ntreb[toare, de=i niciunul dintre ei n-ar fi putut spune ce anume ]l ]ntreba pecel[lalt, dar era limpede c[ un s`mbure de team[ p[trunseseca umezeala igrasioas[ a ploii ]n sufletul lor, =i sim\eau, sigur,c[ ceva anume nu-i poate desp[r\i, cum ar fi vrut, de acestesute de \[rani, mu\i, plutind parc[ ]n aburii care ie=eau dindimia s[in[ a hainelor lor.

— Liber! zise atunci unul dintre cei doi ofi\eri, dar nu fudestul de clar care dintre ei vorbise, pentru c[ am`ndoi, =i ]nacela=i timp, deschiseser[ gura, ca =i c`nd de fapt ar fi vruts[ spun[ cu totul altceva, iar \[ranii p[rur[ c[ se tulbur[ ]nmu\enia lor, =i chiar se auzi un fel de confirmare indirect[ aultimei comenzi milit[re=ti, dat[ precipitat, nervos, sugrumatnervos, de unul dintre cei doi tineri ofi\eri.

— N-avem! sau cam a=a ceva.+i \[ranii ]ntoarser[ capetele spre cel pe care ]l b[nuiau

c[ r[spunsese, iar acesta era N[i\[ Lucean, =i el repet[

16

Dinu S[raru

r[spunsul, de data aceasta ceva mai tare =i chiar cu o anumeciudat[ veselie ]n glas, ad[ug`nd pentru vecinul lui, P[tru celScurt, care se =i ridic[ ]n v`rful picioarelor, s[ vad[:

— {la mai pirpiriu e copilu’ lui Dumitru Turbatu de la Saco\.— |\, f[cu P[tru cel Scurt, contrazic`ndu-l adic[, de=i chiar

=i ridicat pe v`rfurile opincilor tot nu vedea nimic.— Cine are, r[cni parc[, ofi\erul acela pirpiriu, s[ le aduc[

la prim[rie, p`n[ m`ine diminea\[. Cine nu le aduce p`n[m`ine diminea\[, =i i le g[sim noi, r[spunde ]n fa\a legiipentru port ilegal de arm[. +i iar acel „S-a-n\eles!?“, scurt =iascu\it ca =i fa\a sa p[m`ntie, prea pu\in deosebit[ de a\[ranilor care st[teau iar nemi=ca\i ]n curte, sub ploaia ce se]nte\ise =i zuruia pe acoperi=ul prim[riei.

— Care are, continu[ N[i\[ dialogul cu ofi\erii, dar parc[f[r[ s[ li se adreseze lor, fiindc[ se auzi imediat cum revenila P[tru cel Scurt:

— E copilu’ lui Turbatu, domnule, n-am fost eu cu ta-so lapiatr[ de var, cu trotil, c`nd am venit dup[ front =i ta-so aveatrotil, de la geniu?

— Nu v[d, domnule, se auzi glasul pi\ig[iat-r[gu=it alacestuia, nu v[d nimic.

Pe urm[, r`ndurile \[ranilor se rupser[, =i ei se bulucir[spre podi=ca de lemn a prim[riei =i primii se v[zur[ ie=ind]n drum, dar to\i t[cu\i. Ofi\erii nu intraser[ ]nc[ ]n prim[rie,iar unul dintre ei, acela mai pirpiriu — pentru c[, altfel,am`ndoi erau foarte tineri =i destul de firavi — p[rea s[ fiauzit destul de clar ce spusese N[i\[ Lucean =i r[m[seseni\el r[t[cit, c`teva secunde poate. Nu observase ]ns[ nimeninimic =i nici tovar[=ul s[u nu se vedea a fi ]n\eles ceva dinr[spunsul lui N[i\[ Lucean. +i cu toate astea, c`nd intrar[]n prim[rie, =i „tovar[=ul Craina“ ]i poftise ]n biroul lui depre=edinte al Comitetului executiv provizoriu, ]ntrebase cuun accent anume ]n glas:

— Cine e tovar[=ul care zicea c[ n-au?}n primul moment, Craina avu impresia c[ e vorba chiar

de el, ca =i c`nd ]ntrebarea ar fi vizat munca politic[ dus[

17

Ni=te \[rani

de el de c`nd fusese trimis aici =i nu reu=ise s[ fac[ ordine,=i nu reu=ise s[ ridice nivelul politic al \[ranilor p`n[ acolo,]nc`t ace=tia s[ nu mai ]ntrebe nimic sau s[ zic[ to\i: „Da!“.Sentimentul acesta ]l ]ncerc[ ]ns[ doar c`teva secunde, dup[care ]=i reveni =i explic[ — destul de ]nc`lcit totu=i — c[ acestN[i\[ Lucean este un „element“ =i c[ are „influen\[“ =i maiales c[ „e imposibil s[ nu aib[ =i arme“.

La u=[ b[tu cineva =i intr[ o femeie, care mai mult pemu\e=te ]i f[cu s[ ]n\eleag[ c[ ]i a=teapt[ masa, =i to\i trei— Craina =i ofi\erii — trecur[ ]ntr-o ]nc[pere al[turat[.

Pe drum, \[ranii ie=ir[ din mu\enia lor, =i vorbeau acumdestul de tare, cum le era obiceiul. Numai N[i\[ Lucean,urmat ]ndeaproape de P[tru cel Scurt, se cufundase ]n g`nduri=i nu auzea nimic din ce-i toca omul acela scund =i bondoccare parc[ se rostogolea c`nd mergea =i =uiera cu glasul s[upi\ig[iat-r[gu=it:

— Dac[ e copilu’ lui Turbatu, cum a ajuns la secoritate?]ntreb[ el nedumerit, fiindc[ pentru el era absolut nefiresc caacel ofi\er, care mai venise =i ]ntr-o motociclet[ cu ata=,condus[ chiar de el, s[ fie copilul unui \[ran ca =i el, ba mair[u, c[ci el st[tea „la linie“, pe c`nd acel Turbatu st[tea cucasa la dracu-n praznic, ]ntr-un c[tun ag[\at pe sub ni=te r`pe,mul\i dintre locuitorii lui nu v[zuser[ nici ma=in[, nici tren.

— Cum s[ fie, dom’le, copilu’ lui Turbatu? se ]ntreb[ elcu glas tare, nedumerit =i exasperat de mu\enia savant[ a luiN[i\[ Lucean, care mergea cu un metru, doi ]naintea lui =inu-i r[spundea nici un cuv`nt. P[i cum s-ajung[ el din Saco\la secoritate? De unde p`n[ unde?

N[i\[ nu-i r[spundea nimic, =i el continua s[ serostogoleasc[ pe =leaul drumului, =uier`ndu-=i nedumerirea.Ploaia se ]ndesise bine detot, v`ntul aducea =i un fel dem[z[riche, se vedea c[ nu mai era mult =i ]ncepea s[ ning[.|[ranii se strecurau printre =fichiuirile ploii =i mul\i dintre eipieriser[ prin cur\ile care le ie=iser[ ]n cale, t[ind drumul prinlocuri ferite, pe poteci, pe sub resturi de p[dure. Cerulcobor`se jos detot =i se ]ntuneca v[z`nd cu ochii, de=i nutrecuse de pr`nzul cel mare.

18

Dinu S[raru

— Ai pu=c[, P[trule? ]ntreb[ pe nea=teptate N[i\[, ca =ic`nd n-ar fi =tiut niciodat[ dac[ acest P[tru avea sau nu arme.

P[tru se rostogoli spre el =i mai speriat, c[ci, ]ntreb`ndu-l,N[i\[ se oprise ]n loc =i se ]ntorsese cu fa\a la el.

— Am, zise P[tru, am o gioars[, nu =tii? N-am fostduminec[ am`ndoi dup[ vulpi? r[spunse el, g`f`ind =i]ncerc`nd s[ se \in[ totu=i ]n pas cu N[i\[, care ]=i reluasedrumul lui, c[lc`nd ap[sat =i repede =i uit`ndu-se la locul undepunea piciorul ca o pisic[.

— Eu n-am, zise N[i\[ dup[ un timp. +i ridic[ m`inileneputincios. N-am avut, n-am, n-am ce s[ le dau. De undes[ le dau eu pu=ti, dac[ n-am? Dac-aveam, le d[deam, num[ bucuram eu la s[r[cia lor, fiindc[ or fi av`nd =i ei nevoie,dac[ s-a-nmul\it ofi\erii =i l-au f[cut =i pe-al lu’ Turbatu ofi\er,trebuie s[ le dea =i lor ceva-n m`n[, c[ nu mai sunt la oi.Da dac[ n-am, ]mi pare r[u. Las’ c[, dac-aveam, tot nu ledam, ad[ug[ el, f[r[ s[ se uite, dac[ P[tru se \ine dup[ elsau e ]n r`nd cu el.

Acesta se rostogolea ca un arici =i r[sufl`nd greu, c[ciscurt fiind, avea =i pasul scurt. }ns[ ce-l f[cea s[-=i piard[r[suflarea detot era ce auzea de la N[i\[, cu care fuseseduminica trecut[ la vulpi, =i azi era joi. Iar N[i\[ Luceantr[sese asupra unui vulpoi zdrav[n cu pu=ca lui cu dou[ \evi,una de v`n[toare, alta de carabin[. Am`ndoi veniser[ cupu=ti acas[, de pe front, =i tot satul venise cu pu=ti — caremai venise, bun-]n\eles.

— +i dac-a= avea, tot nu le-a= da, vorbea N[i\[ singur. Nule-a= da, fiindc[ noi =i a=a suntem s[raci. Dac[ nici o pu=c[nu mai avem pe l`ng[ cas[, de ce dracu’ am mai f[cutr[zboiul? Dar n-am, hot[r] el definitiv, r[stindu-se la P[tru celScurt, =i acesta ]n\elese c[ N[i\[ Lucean nu are =i nici nu aavut vreodat[ arme.

El ]ns[ avea =i o d[dea.Ploaia nu contenise deloc, m[z[richea nu se mai topea

pe marginile =oselei, se l[sase un fel de p`cl[ deasupradealurilor cu p[duri de fagi =i, din c`nd ]n c`nd, ciorile dinsalc`mul de l`ng[ prim[rie \ipau ascu\it =i prelung.

19

Ni=te \[rani

Ofi\erul acela mai pirpiriu, cu o fa\[ prelung[ =i p[m`ntie,scria ]ncet =i chinuit ]ntr-un registru numele \[ranilor =i armelepe care ace=tia le predau, pun`ndu-le jos, la picioarele lui, iarcel[lalt ofi\er le lua =i le a=eza stivuit, dup[ felul lor. Se]ntunecase, =i ]n prim[rie fusese aprins[ o lamp[ cu gaz, carelumina prost =i afuma. Ofi\erul se poticnea ]n litere =i tot timpulavea impresia c[ registrul i se ]nv`rte=te ]n fa\[ ca o roat[ deoale =i din c`nd ]n c`nd se trezea f[c`nd v`nt cu piciorul, pesub mas[, ro\ii imaginare, =i m`na ]i fugea ]ntr-un gest ciudat,de parc[ ar fi urm[rit forma unei oale sau a unui ulcior.

C`nd se ]ntunecase detot =i nu se mai vedea nici margineadrumului, veni =i N[i\[ Lucean, ]nso\it de P[tru cel Scurt.Acesta \inea ]n m`n[ o pu=c[ enorm[ cu \eav[ lung[ =i cuun pat cioplit primitiv, din lemn de fag ]nc[ verde. Era o pu=c[]mp[r[teasca, cu \ilindr[, de pe la 1821, reparat[ de P[tru =iscoas[ de el la lumin[.

|[ranii treceau unul pe l`ng[ altul, feri\i =i ferindu-se, urcausc[rile =i p[trundeau ]n biroul lui Craina, unde se instalaser[cei doi ofi\eri, =i predau armele vorbind ]n =oapt[, =i ]n =oapt[spun`ndu-=i =i numele. Aveau priviri b[nuitoare, =i dup[ ce lise spunea „liber“ mai st[teau o clip[ sau dou[, a=tept`nd s[li se repete cuv`ntul acela, „liber“, =i s[ fie siguri c[ nu-iopre=te, ]ntr-adev[r, nimeni.

P[tru cel Scurt ]=i spuse =i el numele, =optit, apoi ]ntinse pu=ca,iar ofi\erul ezit[ o clip[ ]n fa\a ei. Nu mai v[zuse o astfel de arm[.

— E str[mo=easc[, explic[ P[tru, ]ngrijorat de ezitareaaceluia. Nici dracu’ nu mai =tie de pe vremea cui e. Asta oam, asta o dau, mai zise el.

Ofi\erul lu[ arma =i o a=ez[ deoparte, nu ]n stiva care se]n[l\ase serios.

— Bine, zise el. E=ti liber. Dumneata? ]ntreb[ el apoi,v[z`ndu-l pe N[i\[, care a=tepta cu c[ciula ]n m`n[.

— Eu sunt cu dumnealui, se justific[ el cu o oarecarem`ndrie, dar =i st`njenit ]n acela=i timp, pentru c[ avea totu=iimpresia c[ nu e destul de clar[ prezen\a lui acolo.

— N-am arm[, mai zise el. Eu am fost mai pa=nic, mai

20

Dinu S[raru

cu carul cu boi, mai cu ale gospod[riei; c`nd ai arm[ ]n m`n[trebuie s[ te ocupi de ea, =i noi nu prea avem timp.

Spunea toate acestea, ca =i c`nd P[tru cel Scurt ar fi fostun fel de rentier, =i el ]=i putea permite s[ se ocupe cu pu=caaceea mare, pe care o predase atunci.

— A=a c[ am venit cu dumnealui, dac[ nu e cu sup[rare.— Bine, zise scurt ofi\erul care scria ]n registru. Liber! Dar

N[i\[ continua s[ stea l`ng[ u=[ cu c[ciula ]n m`n[.— A= fi avut o chestiune „confiden\ial[“. +i c`nd ofi\erul

ridic[ brusc ochii de pe registru, tres[rind parc[ =i fix`ndu-lcu o privire b[nuitoare, ad[ug[:

— Chiar cu dumneavoastr[, dac[ se poate. Dou[ vorbe,=i v[ mul\umesc pentru prezen\[.

Ofi\erul se ridic[ precipitat de la mas[ =i trecu nervos cuN[i\[ ]ntr-o ]nc[pere al[turat[.

— Nu te superi dumneata, ]ncepu N[i\[, ]ns[ ar fi cazuls[ te informez c[ pu=ca mea e de vreo doi ani la tat[ldumitale, cu care =tii c[ sunt prieten, a=a c[...

— Ce pu=c[? ]ntreb[ ofi\erul. Care tat[l meu?— P[i nu te cheam[ pe dumneata Turbatu, nu e=ti

dumneata din Saco\? Nu te-am trimes eu dup[ tutun laStroie=ti?

Ofi\erul se ro=ise la fa\[ =i tremura, =i ]=i m[cina din\ii ]ngur[. N[i\[ ie=i din ]nc[pere f[r[ s[ se uite ]napoi =i cobor]sc[rile, strig`ndu-l tare =i vesel pe P[tru:

— Hai, P[trule.Peste drum, la Mat, era lumina aprins[ =i N[i\[ intr[ urmat

de P[tru, vorbind tare, ca s[ fie bine auzit. L[sa impresia c[i se adreseaz[ lui P[tru =i c[ lui ]i explic[. Avea un fel de avorbi r[stit, de=i era un om vesel =i numai aparent ar\[gos.

— Ideea, zicea el, este s[ =tii cu cine vorbe=ti, ca s[ =tiipe cine s[ apuci la o nevoie.

Pe u=a Matului se strecur[ un fel de v[t[=el de prim[rie,]mbr[cat cu ni=te haine militare vechi =i numai petice, cu oc[ciul[ de p`sl[ cu urechi ]n cap =i, c[ut`nd din ochi pecineva, ]=i f[cu loc ]n ]nghesuial[ p`n[ la tejghea.

21

Ni=te \[rani

— N[i\[, g`f`i el c`nd ajunse l`ng[ acesta, te cheam[]napoi tovar[=ul Craina =i...

Trecuse de miezul nop\ii, coco=ii lui Boncu c`ntaser[ devreo trei ori, =i P[tru cel Scurt ]i =i ]njurase, c[ci ]=i zisese el:„Boncu [sta nu numai c[ este chiabur, dar =i coco=ii lui mint,c`nt[ de trei ori ]nainte de miezul nop\ii, s[ crezi c[ vinediminea\a =i s[ pleci nebun pe c`mp, s[ te ]nt`lne=ti cu mai=tiu eu cine, c[ un sat ca [sta al dracului nu s-a mai v[zut“.St[tea pe podi=ca din fa\a prim[riei =i a=tepta. N[i\[ Luceanintrase de cu sear[ ]n prim[rie, chemat de Craina cu v[t[=elul,=i nu mai ie=ise. V[t[=elul era un b[tr`n cam surd, unul Ional lui Ciclop, nu se mai =tia cine-i zise-se Ciclop; avea unochi cu albea\[, =i c`nd se uita la cineva, se uita ]ntr-o parte,ca o g`sc[ speriat[ c[ vine uliul. Pentru c[ era chior =i ni\elcam n[rod, nu fusese luat pe front; r[m[sese acas[, =i ]n fiecareduminic[ jucase popice cu copiii, pe sec[ric[, =i c`t \inuser[zboiul v`nduse tot p[m`ntul ca s[ fac[ bani de popice, iarla sf`r=it se ]nfiin\ase la prim[rie, ca om s[rac, ca „proletari“,cum zicea el, iar acum nu-l ]ntrecea nimeni de gur[, se]nscrisese ]n partid =i f[cea agita\ie =i certa pe toat[ lumea,=i c`nd b[tea el cu b[\ul ]n poarta cuiva ]nsemna c[ nu ebine. Nu =tia nici s[ scrie, nici s[ citeasc[, singurul lucru pecare-l =tia era s[ joace popice, =i acum chiar c`=tiga, dar eraprea t`rziu, fiindc[ nu mai juca nimeni popice cu el, ]=iv`nduse p[m`ntul, al\i bani nu mai avea de unde scoate,simbria m[runt[ de la prim[rie i-o lua nevasta, o femeiescorojit[, ca o ro=cov[, sub\ire, =i neagr[, =i rea, care de c`teori ]l prindea beat ]l b[tea cu o m[tur[ de mesteac[n =i ]ljelea tot ea, de parc[ ar fi murit, strig`nd c`t o \inea gura:

— Cui ne la=i tu, Ioane, =i cui r[m`nem noi, Ioane, c[tu numai popice ai =tiut s[ joci, Ioane, =i la mine nu te-aig`ndit, Ioane, =i s[ dea Dumnezeu s[ se-aleag[ praful de\[r`na ta, Ioane!

}n restul zilelor s[pt[m`nii, adic[ ]n toate zilele afar[ deduminic[, Ion al lui Ciclop st[tea l`ng[ telefon, =i cum ]lauzea sun`nd se repezea la furc[ =i la manivel[, =i dup[ cer[sucea manivela de dou[zeci-treizeci de ori, striga fonf c`t

22

Dinu S[raru

]l \inea gura „Alooooo, aici omul de serviciu“, de parc[ ar fizis: „Aici primul-ministru“, =i, f[r[ s[ asculte ce se auzea ]np`lnia neagr[, ad[uga grav: „Un moment“, =i se repezea dup[tovar[=ul Craina, pre=edintele, uit`ndu-se r[u la cine senimerea prin preajm[, cu aerul c[ „V-a luat mama dracului,iar sun[ de la Raion, de la Partid“.

P[tru cel Scurt vorbise cu el la plecarea de la prim[rie,dar acesta ori nu auzise bine, ca de obicei, ce-i spusese P[tru,ori vrusese s[-=i dea importan\[, ca un =ef de la telefon cumse considera, fapt este c[ P[tru r[m[sese pe marginea pode\uluide lemn, din fa\a prim[riei, p`n[ c`nd c`ntar[ coco=ii luiBoncu, =i nici nu b[g[ de seam[ cum trecu timpul. Ploaia seoprise pe nesim\ite, v`ntul =i el, se l[sase un pui de ger uscat=i iute, Cerna tr[gea =i ea, =i spre Par`ng cerul se zbicise, seluminase =i se f[cuse sticlos. Deasupra M[gurii se ivise o lun[mototolit[, mai mult g[lbuie, o cucuvaie a dracului c`nta]ntr-un co= al casei lui Boncu, =i P[tru v[zu c[ nu mai arenici un rost a=teptarea sa. Ofi\erii dormeau l`ng[ arme ]nprim[rie, Craina, pre=edintele, dormea =i el ]n prim[rie dec`nd fusese trimis pre=edinte, Ion Ciclop plecase acas[, numaiN[i\[ nu mai ie=ise, =i P[tru cel Scurt ]n\elesese c[ nu maiare de ce s[ a=tepte. Se ridic[ greu de pe podi=ca unde st[tuse,]i ]nghe\aser[ =i m`inile, =i picioarele, =i, de fapt, tot ]n\epe-nise, =i sim\i cum ]l ia cu frig, dar nu de frig. Luna se ridicasedeasupra Cornului Caprei =i lumina drumul =i apa Cernei, careclipocea m[runt printre pietrele prundului. Se auzi o u=[tr`ntit[, undeva ]n apropiere, cineva ]njur[ de „C[delni\am[-si de via\[“, P[tru tres[ri, apoi o lu[ u=urel cu pasul s[um[runt =i s[lt[re\ pe firul apei ]n sus, ocolind drumul mare =it[ind peste Gurgui, pe sub o p[dure de aluni, vorbind singur=i f[r[ s[-=i dea seama, cu glasul acela =uierat =i pi\ig[iat =ir[gu=it: „Fire-ai al dracului, N[i\[, c[ nu puteai sta acas[ =inu puteai t[cea din gur[ =i nu puteai s[-\i vezi de treaba ta!“

A doua zi diminea\[ se scul[ mahmur, de parc[ ar fi b[uttoat[ noaptea, ca la l[sata secului, c`nd f[cea N[i\[petrecere, c[ci acesta era un om petrec[re\ =i ]i pl[cea s[

23

Ni=te \[rani

scoat[ din pivni\[ vin de nov[ p[strat ]n butoi de gorun =ipastram[ de oaie. Visase un vis pe care de c`\iva ani ]l visamereu la fel, ori de c`te ori se culca sup[rat sau numai]ngrijorat. Se f[cea c[ erau pe front, =i el, =i N[i\[, dar nicio-dat[ nu putea s[-=i aminteasc[ unde se afla frontul, c[ci eif[cuser[ tot r[zboiul ca tot \[ranul rom`n, =i aci se visa laBanska Bistri\a, pe o z[pad[ c`t casa, de nu se mai vedeauacoperi=urile caselor, =i tot timpul ]i ap[rea ]n fa\[ o clopotni\[unde pusese el steagul regimentului, aci se visa pe un c`mpf[r[ margini, alb tot de z[pad[, =i N[i\[ Lucean striga la eldintr-o tran=ee ad`nc[, fiindc[ era sergent =i comanda unpluton: „Aten\ie, P[trule, dac[ vrei s[ mai vezi Cerna =iPar`ngul. Aten\ie, P[trule, =i s[ ai grij[ de copiii mei, c[ tue=ti sterp, =i sterpii au noroc.“ De data aceasta, N[i\[ ]iap[ruse pe c`mpul acela nesf`r=it de z[pad[, zicea ceva, darnu se ]n\elegea ce, =i P[tru striga la el: „Mai tare, N[i\[!“,dar, N[i\[ oric`t striga, nu se auzea nimic, fiindc[ b[tea uncriv[\ cumplit =i ridica z[pada =i o viscolea =i astupa parc[gura lui N[i\[ Lucean, iar el, P[tru, striga c`t putea, dar nuse auzea nimic: „N[i\[, mai zi o dat[, N[i\[, c[ nu se aude“,iar N[i\[ f[cea cu m`na =i ar[ta criv[\ul, adic[ degeaba, =iel, P[tru, auzea totu=i cuvintele acelea ultime: „S[ ai grij[de copiii mei, c[ ei nu sunt vinova\i“. +i pe urm[ se auzeaurafalele unei mitraliere, =i N[i\[ parc[ s[rea ]n sus din tran=ee=i r`dea cu gura p`n[ la urechi. „Fire-ai al dracului, P[trule,ce noroc ai tu! N-ai nici nevast[, n-ai nici copii, dar, dac[sc[p[m, eu te cunun“.

Era o zi de noiembrie, trist[, uscat[ dup[ ploaia din ajun,uscat[ =i ]nghe\at[, =i P[tru se trezi din viul nop\ii =i se]mbr[c[ mai mult pe ]ntuneric, =i c`nd ie=i afar[ din cas[,curtea toat[ =i gr[dina erau albe de brum[, o brum[ groas[,ca z[pada, =i din co=urile caselor se ridicau fuioare de fumalb[strui, iar pe uli\[ nu se z[rea nici \ipenie de om. P[tru sesp[l[ pe ochi, ]n s[li\a ]nalt[, de piatr[, cu st`lpi ]nflora\i, =ic`nd se =tergea cu un pe=chir de in cu care ]i pl[cea lui s[se frece peste barba neras[ =i neagr[, c[ci nu se r[dea dec`t

24

Dinu S[raru

duminica, odat[ cu N[i\[ Lucean, care se pricepea la potrivitmust[\ile =i la potrivit tunsorile, i se p[ru c[ aude pe cinevab[t`nd ]n geamul de la buc[t[ria de var[, unde nu mai g[teaude mult, de c`nd d[duse gerul =i timpul se l[sase spre iarn[.Puse pe=chirul jos, pe marginea cerdacului, =i se f[cu c[ascult[, de=i era sigur c[ nu i se p[ruse, =i chiar a=a =i era,c[ci se auzea bine cum cineva b[tea cu o nuia ]n peticul degeam al buc[t[riei de var[.

— P[trule, e=ti acas[? se limpezi o voce =optit[, de femeiesau de copil, =i P[tru ]n\elese c[ era nevasta lui N[i\[, ofemeie mic[, nu mai mare dec`t un copil, cu p[rul ro=cat =ipistruiat[, care nu prea ie=ea ]n lume. F[cuse =ase copii, unuldup[ altul, tot timpul r[zboiului =i dup[ r[zboi, ca oiepuroaic[, =ase b[ie\i, to\i m[run\i =i iu\i, =i to\i pistruia\i,nu mai v[zuse nimeni pe valea aceea copii pistruia\i =i cup[rul ro=u ca m[tasea porumbului, iar muierile ziceau c[ aceacopil[ pitic[ ar fi furat, c`nd era bor\oas[, de poft[, ni=te ou[de curc[ dintr-un cuibar g[sit pe locurile ungurenilor, pe v[ilecare duceau spre Mun\ii Recei. P[tru credea =i el aceast[poveste, =i chiar N[i\[ credea ]n ea, numai biata femeie sejura c[ n-a furat ou[ de curc[ =i c[ acei copii pistruia\i =i cup[rul ro=u nu fac dec`t s[ poarte p[catul unui neam de haiducide demult, de c`nd un anume v[taful Ur=ianu ar fi pedepsitni=te boieri s[ ]nghit[ ou[ de curc[ fierbin\i, a=a, ca opedeaps[ de pomin[.

Erau neamuri vechi ace=ti \[rani de pe valea Cernei,fuseser[ mo=ii =i str[mo=ii lor c[pitani =i osta=i ai lui MihaiViteazul, dar nimeni nu mai avea azi timp s[ asculte pove=tilelor, care poate c[ erau adev[rate.

— P[trule, se auzi glasul acela de copil, =i P[tru se ]ntoarsespre buc[t[ria de var[ =i o v[zu bine pe femeia lui N[i\[, =io clip[ avu impresia c[ ]nt`mplarea se petrecea cu ani ]nurm[, c`nd sosise el ]ntr-o permisie de pe front, =i ea tot a=avenise, pe ]ntuneric, s[-l ]ntrebe ce era cu N[i\[, de fapt dac[mai tr[ie=te, =i dac[ mai vine acas[, iar el, P[tru, ]i spusesec[ vine, „c[ rom`nul e dat dracului“, =i c[ s[ nu aib[ grij[,

25

Ni=te \[rani

c[ pe N[i\[ l-a l[sat s[n[tos =i a=a =i pe dincolo =i c[ s[ aib[grij[ de copii =i s[ stea cuminte, „c[ N[i\[ pic[ c`nd cug`ndul nu g`nde=te“.

— P[trule, zise femeia, ce-ai f[cut cu N[i\[, c[ am`ndoia\i plecat =i am`ndoi v-a\i ]ntors =i de pe front =i n-a fost mair[u ca acum, =i acum N[i\[ n-a mai venit.

C[tre pr`nz, pr`nzul cel mic, adic[ nici pe la zece =ijum[tate, P[tru cel Scurt cobor`se ]n sat =i st[tea rezemat detejgheaua Matului cu o cinzeac[ ]n m`n[, t[cut =i v`n[t lafa\[, =i din c`nd ]n c`nd tr[gea cu coada ochiului c[tre u=aprim[riei, care se vedea destul de bine prin fereastra fosteic`rciumi, \inut[ de o via\[ de acel Boncu, care p`n[ la urm[nu se alesese cu nimic, dec`t cu o undi\[ cu care pescuia deunul singur c`t era ziua de mare, pe malul Cernei, vorbindmereu, tare =i repede, de parc[ s-ar fi certat cu cineva:

— Domnule, eu v-am spus, m-am ]nscris la \[r[ni=ti fiindc[l-am cunoscut pe Domnul Mihalache de la Topoloveni, =il-am ascultat vorbind =i mi s-a p[rut om cinstit, de ladumnealui am luat toat[ via\a vin — =i nu m-a ]n=elat, =i dac[l-am v[zut cinstit m-am g`ndit c[ un om ca dumnealui nupoate s[ m[ ]n=ele ]n politic[ =i nu m-a ]n=elat, dar nicidumnealui n-a mai avut putere, s-a terminat =i cu dumnealui.Dumneavoastr[ ]mi ]nchide\i c`rciuma =i face\i Mat, eu num[ sup[r, pentru c[ sunt b[tr`n =i alt[ politic[ nu mai fac.V[ dau =i popic[ria, a=a c[ nu e nici o sup[rare, eu m[ retragcu undi\a: at`ta v[ cer: un permis de pescuit =i s[ nu m[]ntreba\i de unde iau r`mele.

Destul de t`rziu, c[tre pr`nzul cel mare, c`nd nu maivenise de mult nici un \[ran cu nici un fel de pu=ti, prinfereastra deschis[ a Matului, P[tru auzi pe unul dintre cei doiofi\eri strig`nd la telefon, s[ vin[ o ma=in[, s[ ridice armele.Nu trecu mult, =i veni un fel de autobuz cu geamurile vopsitecu alb, =i P[tru ]l v[zu pe N[i\[ ]nc[rc`nd la pu=ti ]n acelautobuz, ]n care se =i urc[, urmat de cei doi ofi\eri =i de =efulpostului de mili\ie. Autobuzul porni salutat vesel de tovar[=ulpre=edinte Craina, care apoi intr[ ]n Mat =i ceru =i el o

26

Dinu S[raru

cinzeac[, f[r[ s[ vorbeasc[ nimic, cu nimeni, p`n[ c`nd veniCiclop dup[ el =i-l chem[ la telefon.

— V[ cheam[ Jude\ul, cu cotele, fonf[i Ciclop. Avea unfel de dispre\ respectuos fa\[ de pre=edinte. }i vorbea r[stit =iporuncitor, c[ci ]l socotea un venetic, ]ns[ ]n acela=i timp ]nglasul s[u =tirb era =i o anume und[ de slug[rnicie, pentru c[acest pre=edinte nu era din sat cu ei =i deci nu =tia exact cineeste =i mai ales ce putere are, nu-l putea apuca de nic[ieri,cum singur zicea c`nd prindea curaj =i c`nd mai ales speras[-i ia locul, fiindc[ oric`t era de prost visa =i el o ]n[l\are ]ngrad, =i cum nu =tia s[ scrie, nu putea n[zui s[ ia loculsecretarului, un fel de viezure cu chip de om, pipernicit =i cuo fa\[ de =obolan, ]ns[ cu un scris frumos =i cite\ =i mai ales]nflorat, pe c`nd Craina acela abia =tia s[ se isc[leasc[, ]ns[nu \i-l t[ia nimeni la politic[. Atunci c`nd zicea el„Tovaro=e“, ]nghe\a o adunare ]ntreag[.

— C`nd eram pe front, ]ncepu P[tru cel Scurt, cum ie=ipre=edintele afar[ urmat de Ciclop, c`nd eram pe front, N[i\[[sta tot a=a se trezea vorbind singur...

Cuvintele c[zur[ ca bolovanii ]ntr-o varni\[ goal[, cu unecou ]nfundat, nici unul dintre \[ranii afla\i atunci ]n Matnu p[rea s[ asculte ce spune P[tru cel Scurt. St[teau cu c`te-ocinzeac[ ]n m`n[, nici nu beau, nici nu legumeau, era olini=te pustie, negustorul, pe numele lui de porecl[ Difuzor,fiindc[ de la el se auzeau toate =tirile, st[tea =i el cu ocinzeac[ ]n m`n[, dar goal[. „Acum am b[ut-o, zicea el,de fiecare dat[, o \in a=a, ca s[ nu m[ ]nv[\ be\iv“, un oblondesf[cut din opritoare se b[l[ng[nea ]n \`\`ni, =i din c`nd]n c`nd se lovea de giurgiuveaua ferestrei, dar nu-l b[ganimeni ]n seam[, numai ochii acelor \[rani p[reau s[vorbeasc[, dar =i ei pe furi=, c[ci nu st[ruiau ]n c[utarea lorfug[rit[ dec`t o secund[ =i iar se ]ntorceau =i tr[geaupleoapele peste lumina lor furat[.

— C`nd eram pe front, ]ncepu iar P[tru cel Scurt, cu glasuls[u =uierat, r[gu=it, vine locotenentul =i zice: „Luceane =iP[trule, cine dintre voi pleac[ ]n cercetare, c[ v-a venit r`ndul

27

Ni=te \[rani

=i ar fi cazul s[ mai ie=i\i din tran=ee, c[ ne-ajunge de c`ndst[m aici =i deger[m“. Stam a=a, ciuci\i, de dou[ s[pt[m`nibune, nu tr[geam nici noi, nu tr[geau nici nem\ii, c[ eu i-am=i spus locotenentului: „Domn’ locotinent, mie mi se pare c[noi deger[m aici, cu plotonul, degeaba, cum am mai p[\it =iacum doi ani, =i frontul s-a dus la mama dracului,dumneavoastr[ nu =ti\i, c[ nu sunte\i de la ]nceputulr[zboiului“. Era un locotenent t`n[r, ca [=tia de ne-au luatpu=tile, de la Secoritate.

— Unul dintre ei era al lu’ Turbatu, zise Dumitru lui Dinc[,=i se vedea bine c[ pe nimeni nu-l interesau amintirile der[zboi ale lui P[tru cel Scurt, dar aveau nevoie de ele ca s[ajung[ la ce li se ]nt`mplase lor cu o zi ]nainte =i la ce se]nt`mplase cu N[i\[ Lucean.

Amintirile de r[zboi ]i uneau ]n orice ]mprejurare — =i lapetreceri, =i la nenorociri — =i ]n general le d[deau o anumesiguran\[ =i o anume ]ncredere unul ]ntr-altul, adic[ nu maiputeau s[ se tr[deze cei care v[zuser[ moartea ]mpreun[ =icare sc[paser[ de sub coasa ei. Amintirile de r[zboi ]ilegaser[ =i mai ales ]i legau acum, c`nd scepticismul lorfunciar ]i f[cea opaci =i chiar refractari la evenimentelepolitice care se succedau cu o vitez[ ame\itoare chiar =i pentruun revolu\ionar de profesie =i care o via\[ ]ntreag[ nu f[cusealtceva dec`t s[ viseze =i s[ preg[teasc[, teoretic, acesteevenimente =i aceast[ succesiune ame\itoare a lor.

Dumitru lui Dinc[ fusese =i el pe front, cu N[i\[ Lucean=i cu P[tru cel Scurt, chiar ]n acela=i pluton cu ei. Sc[pase,ca =i ei, cu via\[, de=i f[cuse =i el tot r[zboiul, dar el pl[tisetotu=i, cum singur zicea, „o dare“. Se ]ntorsese f[r[ o m`n[,f[r[ m`na st`ng[, retezat[ exact din cot, =i acum umbla cuo protez[ de lemn. Fusese un fl[c[u frumos =i iub[re\ =i stricasemulte case p`n[ s[-l ia pe front =i f[cuse s[ pl`ng[ multeneveste =i multe fete =i mai ales m`ncase =i el ni=te b[t[izdravene, de la ni=te fra\i de fete mari =i de la ni=te cumna\ide gineri cam mototoli. Se dusese vestea despre el, trecuser`pele peste vreo c`teva sate, c[ci avea obiceiul s[ joace =i

28

Dinu S[raru

]n hore vecine, =i cum apuca ]n capul horei, cum s-alegeapraful de biata duminic[ =i de bucuria mai =tiu eu cui. C`ndpleca de la hor[, hora se sp[rgea, fetele fugeau acas[ =ipl`ngeau. +i una dintre ele trebuia neap[rat s[ alerge dup[el =i s[ se roage cu gura plin[ de lacrimi: „Nu m[ l[sa, neic[Dumitre, ia-m[ cu tine, neic[ Dumitre, acas[ nu m[ mai]ntorc, neic[ Dumitre, c[ m[ omoar[ =i m[ omor“. El mergeasingur, ]nainte, ]nalt =i sub\ire =i cu o nuia de alun petrecut[pe dup[ um[r, =i c`nta de f[cea c[ma=a fetei s[ salte pestezbuciumul s`nilor =i s[ =iroiasc[ lacrimile pe ea ca dintr-unpotop de Sf`ntul Ilie: „Cre=ti p[dure, =i te-ndeas[, numai locde cas[-mi las[“.

— {sta care e al lu’ Turbatu, [sta e ca un c`ine, mu=c[ =im`na care i-a dat m[m[lig[, zise Dumitru lui Dinc[ ]ntr-unt`rziu, =i iar se l[sa lini=tea aia pustie, dar nu dur[ mult. P[trucel Scurt vru s[ continue, =i chiar apuc[ s[ zic[: N[i\[ [staera pe front dat dracului, odat[...

U=a se deschise =i intr[ un copil pistruiat, care abia treceacu cre=tetul de clan\a u=ii, =i cum intr[, cum se repezi laP[tru, =i nu se putu ]n\elege ce-i spune, dar P[tru se ridic[=i-l ]ntreb[ pe Difuzor c`t face.

— Nu face, zise Difuzor.P[tru ie=i stingher, urm[rit de privirile \[ranilor =i urmat de

copilul acela pistruiat, care nu putea fi dec`t al lui N[i\[ —a=a ]n\eleseser[ to\i.

— C`\i sunt? ]ntreb[ P[tru copilul care alerga dup[ el cas[ se \in[ de pasul gr[bit =i rostogolit, =i peste gurgui =i printretufi=uri care ]l fereau de cine n-ar fi vrut el s[-l vad[...

— P[i sunt.., zise copilul, sunt vreo cinci-=ase. Doi ]lp[zesc pe tata pe prisp[, vreo doi-trei cotelesc prin cas[ =iprin pod =i mai e =i popa Sofronie, care st[ de vorb[ cu b[iatul[la al lui Turbatu de s-a f[cut ofi\er =i care a fost =i =ofer, c[el conduce =i motocicleta cu care l-a adus pe tata.

„Al dracului timp! se g`ndi P[tru cu glas tare. Acu era uscat=i da spre ]nghe\, acu se-nnor[ =i se puse pe ploaie“.

29

Ni=te \[rani

}ntr-adev[r, gerul se-nmuiase pe nesim\ite, ni=te norip[gubo=i — nu se =tie de unde dracu’ se-ntorseser[ din drum— se l[saser[ peste M[gura ro=cat[ ca o coad[ de vulpe =i,ca din senin, iar ]ncepu \`r`iala aceea infernal[ =i igrasioas[=i deas[ ca o sit[ de coliv[ pentru zile mari.

P[tru ocoli pe dup[ casa lui N[i\[, de unde se auzeauglasuri =i comenzi care lui i se p[rur[ ca pe front, c`nd semutau cu plutonul dup[ linia-nt`i, =i chiar a=a =i erau, dac[printre aceste comenzi se auzi una at`t de cunoscut[, ]nc`to secund[ avu impresia c[ se afl[ concentrat:

— Controleaz[ terenul palm[ cu palm[, \[ranii [=tia suntda\i dracului, dac[ nici eu nu-i cunosc, atunci nici dracu’nu-i mai cunoa=te.

P[tru r[mase pe loc, nemi=cat. Ajunsese la col\ul dinsprep[dure al casei lui N[i\[, =i cum ridicase ochii ]n sus, lastrea=in[, sub o grind[, =i ]ntins[ pe grind[, neagr[ ca grinda— pu=ca lui N[i\[ Lucean. P[tru ]=i feri repede capul =i privirea,=i cu un aer de vecin, str[in de tot ce se petrecea ]n acea curte,d[du col\ul casei =i se trezi fa\[-n fa\[ cu locotenentul Turbatu.

Acesta st[tea pe o gr[mad[ de lemne, cu un c`ine lup a=ezatla picioare =i \inut de o curea ]mpletit[ ca un bici. C`inele ridic[botul spre P[tru, \intindu-l cu ni=te ochi cafenii =i parc[ m`r`ind.Ofi\erul ]l m`ng`ie atent pe cap, =i c`inele cobor] botul, cucare adulmeca parc[ o prad[ numai de el =tiut[.

„Au =i c`ini dresa\i“, se g`ndi P[tru, =i ]n aceea=i secund[]n\elese c[ era mult mai bine s[ nu fi intrat acum ]n curte =ic[ ar fi fost mult mai ]n\elept s[ se fi dus ]nt`i acas[, =i aicis-o trimit[ pe nevast[, dar nu mai avu timp s[ termine acestg`nd, c[ci privirile ]i fur[ chemate de ie=irea ]n cerdac a luiN[i\[ Lucean, urmat de un alt ofi\er, necunoscut, =i tot t`n[r,care vorbea tare =i inten\ionat tare, s[ aud[ toat[ lumea.

— Vas[zic[, n-ai arme, nu, tovar[=e N[i\[ Lucean?— N-am, tovaro=e, n-am =i n-am avut, fiindc[ eu am fost

om muncitor =i cu greut[\i, =i cu copii, =i dac[ ai arm[, cumv-am mai spus, ]nseamn[ c[ ai =i timp s[ te \ii de ea.

30

Dinu S[raru

— Nu se g[se=te nimic, tovar[=e Turbatu, continu[ ofi\erulacela necunoscut, f[r[ s[-l asculte pe N[i\[ Lucean =iadres`ndu-se acelui locotenent t`n[r pe care N[i\[ ]lrecunoscuse ca fiind copilul unui prieten al lui, de la Saco\,un sat aproape s[lbatic, uitat de Dumnezeu, =i ag[\at de ni=ter`pe pustii =i s[race.

Omul acela, Turbatu, f[cuse nu mai pu\in de zece copii,=i c`nd era el mai vesel, la c`te-o s[rb[toare, ]i chemadinaintea lui =i ]i punea s[ spun[ cum ]i cheam[, pe fiecare.

— Ia s[ vedem, zicea el, mai =tiu eu cum v[ cheam[ peto\i? Tu care e=ti? ]ntreba el, f[c`ndu-se c[ nu =tie. Tu e=tiAlisandru?

}naintea lui se afla un copil cu o fa\[ tras[ =i trist[ de vreopaisprezece-cincisprezece ani, tuns chilug =i cu o pecinginepe jum[tatea din cap, ca o ran[ violet[.

— Nu sunt eu Alisandru, zicea copilul. Eu sunt Petre.— Petre? ]ntreba acel Turbatu cu un aer nedumerit =i

ne]ncrez[tor. M[ b[iete, tu nu =tii cum te cheam[! Femeie!striga el.

+i venea repede dintr-o buc[t[rie de var[ =i de iarn[, undenu se termina niciodat[ focul, o femeie despre care puteai s[spui c[ e un copil. Se strecura ca un lujer printre cotloanelebuc[t[riei, =i c`nd ajungea dinaintea cerdacului unde Turbatu,cu chef, f[cea, cum zicea N[i\[ Lucean — „panorama“,Turbatu se muia =i ]ntreba cu un glas =optit, ca o durere:

— Alisandru e [sta, Tudoro?— Nu, se auzea =oapta acelui copil cu maram[ de femeie

m[ritat[. Nu e Alisandru, ci Petre.— Doamne, se lovea Turbatu cu m`inile am`ndou[ peste

t`mple, bine c[ m[ cunosc copiii pe mine, c[ eu pe ei nu-imai cunosc! +i Alisandru care e, Tudoro?

— Alisandru e ofi\er, r[spundea copilul acela cu o fa\[prelung[ =i trist[ =i cu buzele ca o cirea=[ neagr[, atunci rupt[dintr-un cire= p[dure\.

— M[ N[i\[, zise atunci Turbatu, =tii tu cum m-a b[tut pemine copilul [la de era comandant de pluton, =i tu i-ai spus:

31

Ni=te \[rani

„Ei, domnule locotinent, acum, c[ tot s-a ales praful =i nu semai =tie cine mai scap[, ai putea s[ ne spui =i nou[ ce mamadracului am c[utat noi aici ]n pustiul [sta de criv[\?“

Iar copila aceea cu maram[ de muiere =i care n[scuse numai pu\in de zece copii =i ]i crescuse mai mult singur[ =i abiaajunsese la treizeci =i =ase de ani =i se =i preg[tea s[ moar[,c[ci ]=i str`nsese — ca orice om care =i-a ]ncheiat via\a, sause =tie c[ =i-a ]ncheiat via\a — =i lum`n[rile, =i p`nza de ochi=i toate c`te se cer la o ]nmorm`ntare =i le \inea ]n pod ]ntr-olacr[ de zestre, c[ci „Datoria mi-am f[cut-o, trebuie s[ m[odihnesc =i eu odat[“, copilul acela cu maram[ de muiere serezema de um[rul lui Turbatu =i st[tea a=a, dreapt[, l`ng[ el,ca o domni\[ l`ng[ un voievod pe o pisanie de biseric[, =isur`dea vicleniei acestui Turbatu cu care pentru ea ]ncepuselumea =i se =i terminase, ]nainte de a fi cunoscut-o.

— Nu se g[se=te nimic, nu se g[se=te nimic, p[ru s[ trag[concluzia acel ofi\er de securitate t`n[r c[ruia i se spuseseTurbatu. Plec[m la t`rg, domnule N[i\[, plec[m.

— Plec[m, r[spunse N[i\[.Atunci se ivi =i P[tru cel Scurt mai ]n fa\[, =i N[i\[ ]l v[zu

=i se bucur[.— Dumnealui e P[tru cel Scurt! strig[ N[i\[. Face\i

cuno=tin\[.— Salut! zise P[tru cel Scurt.— Salut! zise =i ofi\erul de securitate Turbatu.— P[i noi ne cunoa=tem, ad[ug[ cu o veselie viclean[ P[tru

cel Scurt, ]ntinz`ndu-i m`na ofi\erului care \inea lupul de zgard[.Acesta ]ns[ nu-i ]ntinse m`na =i, ridic`ndu-se, l[s[ s[ se

]n\eleag[ ca el este mai-marele acestei expedi\ii.— Plec[m. Poate c[ mai avem de stat de vorb[ cu

tovar[=ul la Raion.— St[m, tovaro=e locotinent, zise N[i\[ cu o veselie

amar[, st[m de vorb[ c`t vre\i dumneavoastr[. Tot e mai bines[ st[m de vorb[ la Raion dec`t s[ ne piseze nem\ii cuautomatele.

32

Dinu S[raru

Locotenentul Turbatu se duse la motociclet[ =i o porni, apoiurm[ri cum ni=te subofi\eri, g`f`ind, cobor`r[ scara care duceala podul casei =i, ]nc[lec`nd, ambreie. Motocicleta f[cea unzgomot infernal, amplificat de v[ile care se pierdeau lapoalele m[gurii.

Un Gaz militar porni iute =i el, iar N[i\[ fu ]mpins ]n[untru,destul de gr[bit, pentru ca s[ mai poat[ schimba m[car oprivire cu P[tru cel Scurt.

}n curtea pustie nu r[m[sese dec`t acest P[tru cel Scurt,neb[gat ]n seam[ de nimeni, =i copilul acela pistruiat, al luiN[i\[ Lucean, care venise dup[ el la Mat.

Ploaia pisa m[runt =i chinuitor =i iar se l[sase un fel de cea\[murdar[, acoperise v[ile =i acoperise M[gura toat[, era unnoiembrie p[c[tos =i nevrednic =i c`nd se ]ntunec[ bine detot,popa Sofronie, care spovedea o m[tu=[ uitat[ de Dumnezeu,acas[ la el, auzi cum cineva trage clopotul ca la mort.

— Cine s-a mai pr[p[dit? ]ntreb[ el o cumnat[ coco=at[,care ]ngrijea de-ale casei, c[ci so\ia lui se topise cu zile dec`\iva ani, nel[s`ndu-se cercetat[ de alt[ fa\[ b[rb[teasc[dec`t de a so\ului ei, care, ajuns la b[tr`ne\e, nu-=i aduceaaminte s[ o fi v[zut vreodat[ mai dezbr[cat[ dec`t poate fiv[zut[ o femeie c`nd spal[ rufe la r`u.

— A murit o femeie din Saco\. Una a lui Turbatu, o fat[de treizeci =i =ase de ani, dar cu zece copii, zise coco=ata,dintre care unul ofi\er la Securitate.

33

Ni=te \[rani

La ]ntoarcerea de pe front, P[tru cel Scurt p[rea s[ se fischimbat at`t de mult, ]nc`t mai to\i prietenii lui cu caref[cuse =coala, c`t[ fusese, cu care f[cuse armata, =i aceastac`t[ f[cuse, fiindc[ ]ncepuse r[zboiul =i abia dac[ seobi=nuiser[ ]mbr[ca\i militar =i se =i treziser[ ]n tran=ee, la]ntoarcerea de pe front mai to\i prietenii lui se uitau la el =inu-l mai ]n\elegeau. Fusese un b[iat retras =i sfios, crescut lao u=[ str[in[, nu =tia nimeni al cui este de s`nge =i nici el nuspusese nim[nui nici tat[, nici mam[, se trezise pe lumesingur, =i p`n[ la r[zboi tot singur fusese, nu-l ]ntrebase nimeniniciodat[ nimic — nici dac[-l doare ceva, nici dac[-l bucur[ceva, iar el t[cea tot timpul, nu spunea nimic, nici da, nicinu, ]=i vedea de treaba lui la ce era pus, lucr[tor cu ziua,c`nd la unul, c`nd la altul, t[ia lemne, repara garduri, cosea,c[ra c[r[mid[, sleia f`nt`ni, f[cea cl[i de f`n, de toate, =ipe toate le f[cea bine, de=i nu-l ]nv[\ase nimeni, =i de faptnu =tia nici o meserie.

C`nd plecase militar nu-l petrecuse nimeni, nu pl`nsesenimeni dup[ el, nici el nu c`ntase, cum c`ntau to\i prieteniilui, acela=i c`ntec stupid =i sf`=ietor care se oprea lajum[tatea adev[rului =i care, tocmai din cauza asta, p[rea— =i chiar =i era — sf`=ietor: „Eu m[ duc, m`ndro, m[ duc,la armat[, nu la plug“. P[tru cel Scurt plecase la armat[ ]ntr-olini=te aproape jignitoare pentru acel moment c`nd c`ntecele=i pl`nsetele =i be\iile se \ineau lan\, =i cei care plecau laarmat[ f[ceau tot ce era cu putin\[ pentru a atrage aten\iac[ pleac[ =i c[ satul r[m`ne pustiu, =i c[, mai ales, nimeninu =tia dac[ se mai ]ntoarce, cu toate c[ r[zboiul nu

CAPITOLUL I IC A S A

CUPRINS

34

Dinu S[raru

]ncepuse, era prin martie, o prim[var[ v[duv[ de soare ]nacele p[r\i de locuri, dar uscat[, amenin\`nd mereu cu gerurice se topeau noaptea sub ni=te nori vine\i =i sc[mo=i =i cuburni\ele at`rn`nd deasupra M[gurii.

C`nd plecase el, nimeni nu b[gase de seam[, iar el erachiar vesel, c[ci p`n[ atunci nu v[zuse lumea, =i cum nul[sa ]n urm[ nici o p[rere de r[u, sim\ea c[, ie=ind din sat,]ncepea s[ ]nsemne =i el ceva. A=a f[cuse apoi tot r[zboiul,cu o uimire nemaipomenit[ ]n fa\a a tot ceea ce vedea =i]n fa\a a tot ce se ]nt`mpla, =i el era martor, iar ]ntr-o noapte,pe o lun[ de ghea\[, plutind deasupra unor geruri sticloase,undeva unde azi nici el nu-=i mai aducea aminte, „C[ci amcutreierat p[m`ntul [sta de la un cap la altul =i nic[ierin-am stat =i eu s[ m[ dumiresc unde sunt, ori ]i fug[reamnoi pe ei, ori ne fug[reau ei pe noi, ]ntr-o astfel de noapte,]n care mul\i au adormit =i au degerat, =i au r[mas schilozi,care au mai r[mas, ]ntr-o astfel de noapte, la ]nceputulr[zboiului, „]n care puteai s[ vezi tot p[m`ntul ca-n palm[“,P[tru cel Scurt s-a trezit din mu\enia lui =i i-a spus lui Dumitrului Dinc[, l[s`ndu-l pe acesta s[ ]n\eleag[ c[ ori gerul l-asmintit, ori el s-a s[turat ]ntr-adev[r de r[zboi =i nu-l maiintereseaz[ ]n cine trage cu pu=ca.

— Dumitre, uite cum st[m noi, cu pu=tile ]ndreptate]nainte, tot a=a putem noi sta cu ele ]ndreptate ]nd[r[t, cinete-a ]ntrebat pe tine ]ncotro trebuie f[cut r[zboiul?

St[teau ]nfunda\i ]n z[pad[, ]ntr-o tran=ee s[pat[ =i ea ]nz[pad[, c[ci la p[m`nt nu se mai putea ajunge, =i sim\eauun fel de jar la picioare =i li se p[rea c[ =i luna dogorea =i ]iusturau ochii, =i t`rziu, c[tre diminea\[, c`nd luna pierise, deparc[ s-ar fi =ters de pe cer =i cerul se f[cuse de sticl[, de sevedea prin el, ]ncepuse atacul, iar Dumitru lui Dinc[ r[m[sesef[r[ o m`n[. Un glonte ]l lovise exact ]n cot, =i m`na ]i =is[rise din cot, m`na st`ng[, iar el, ca =i c`nd n-ar fi fost m`nalui, sau parc[ s-ar fi a=teptat la a=a ceva, se repezise cudreapta =i prinsese ciotul ]n aer, =i c`teva secunde P[tru l-a

35

Ni=te \[rani

v[zut cum ]=i \ine ciotul cu dreapta =i cum i-l arat[ luinedumerit. „Domnule, ]i pl[cea lui P[tru cel Scurt s[ spun[la ]ntoarcerea de pe front, c`nd devenise pe nea=teptatevorb[re\ =i chiar b[g[re\, domnule, eu am v[zut lucruri =ifapte nemaipomenite, am v[zut lumea =i am v[zut oameniiei de tot felul =i am v[zut-o =i pe str[moa=a noastr[, nu ter`de, b[iete, punea el pe c`te unul la punct, nu te r`de, c[maimu\a e mai de=teapt[ dec`t tine =i mai cuminte. Uite,de pild[, ]i pl[cea lui s[ par[ mai ]n\elept =i s[ dea pilde,la... cum dracu-i mai zicea, domnule, la... era un ora= camca t`rgul [sta al nostru, de ne ducem noi s`mb[ta, cu ou[=i cu ce dracu’ ne mai ducem, unde e Raionul, ei, continuael imperturbabil =i cu glasul lui r[gu=it-=uierat — ]n t`rgul[sta am stat cam o lun[ de zile degeaba, dar n-am avut cevedea dec`t tot solda\i =i tot r[ni\i, c[ mi se =i ur`se, =i]ntr-o sear[ ne-a luat =i ne-a dus la un circ. De unde dracu’ap[ruse circul [la acolo nu pot s[-mi ]nchipui, dar circul eracirc, dichisit, domnule, dac[ avea =i maimu\[. +i a draculuimaimu\[ sem[na cu Veta lu’ Haralambie, bun]n\eles la cap,=i era legat[ la cap tot ca ea =i tot ca ea se lingea mereuc`nd se f[cea c[ vorbe=te“.

— +i ce f[cea? ]ntreba de fiecare dat[ cineva, chiar dintrecei care f[cuser[ r[zboiul cu P[tru =i fuseser[ de fa\[ la]nt`mplare, dar care erau bucuro=i s[ li se aminteasc[aceast[ poveste =i mai ales prin ea s[ se =tie c[ =i eiv[zuser[ maimu\a.

— Cum ce f[cea? se mira, enervat, P[tru de ]ntrebare, dac[]ntrebarea i-o punea unul care fusese de fa\[, c[ci =i lui ]ipl[cea jocul acesta. Tu n-ai fost acolo, n-ai v[zut-o?

Se ]ntorsese de pe front mai t`rziu dec`t ceilal\i, =i chiarmai t`rziu dec`t N[i\[ Lucean care z[cuse c`teva luni]ntr-un spital, pe undeva prin Slovacia — =i c`nd venise, lafel ca =i atunci c`nd plecase, nimeni nu b[gase prea bine deseam[, fiindc[ nici scrisori nu trimisese, neav`nd cui, nici ceicu care st[tuse ]n tran=ee nu mai =tiuser[ de el, de la o vreme,

36

Dinu S[raru

=i dac[ nu avea cine s[-l a=tepte, nimeni nu-i dusese lipsa,fiecare se ]ngrijea de ale lui, de ai lui =i de rostul lui.

Era prin octombrie, trecuse un an de c`nd se f[cuse pace=i nimeni nu se mai g`ndea serios, sau cu vreo grij[, la P[trucel Scurt, nici N[i\[ Lucean nu mai prea vorbea despre eldec`t arareori, la c`te-o petrecere, unde ]i pomenea numele,dar cu ]ncredin\area c[ vorbe=te despre o amintire.

— P[tru, zicea el, adres`ndu-se celor care ]l ascultau, ]lmai \ine\i minte, P[tru, de-i spunea cel scurt, nu se poate s[nu vi-l mai aminti\i, c[ci a fost cu noi, pe la Banska-Bistri\as-a pierdut el, P[tru cel Scurt, [sta, dac[ ar mai tr[i, [sta aravea ce povesti. +ti\i cum t[cea el, t[cea cu s[pt[m`na, =ipe front era la fel, mut, ]ns[ era de condi\ie.

— Era, completa c`te cineva, p[cat de el.— Sau mai bine, ad[ug[ altcineva, mai bine cum era el

singur pe lume, vai de via\a lui care ar fi dus-o.— }ns[, continua N[i\[ Lucean, [sta ar fi avut ce povesti.

S[ fi spus el cum am luat noi am`ndoi ]ntr-o duminic[ o]nvoire =i ne-am dus s[ vedem iar maimu\a aia =i cum amintrat pe dindos s-o vedem mai de aproape. P[tru se uita laea, =i cum t[cea el a=a, a dracului maimu\[, a venit l`ng[s`rma cu=tii, unde o \ineau st[p`nii ei, =i s-a lipit cu capulde s`rm[ =i a ]nceput s[ pl`ng[. Pl`ngea maimu\a, domnule,pl`ngea cu lacrimi, =i P[tru zice:

„Uite-te, N[i\[, pl`nge de mila noastr[“.}n acel octombrie, P[tru cel Scurt se r[zg`ndise din

planurile lui =i se ]ntorsese acas[. Nimeni nu aflase, p`n[ laurm[, care fuseser[ aceste planuri =i de ce se r[zg`ndise dinele, nici N[i\[ Lucean nu =tia cine =tie ce, iar el, P[tru, ab[teavorba mereu =i r`dea:

— Acum mi s-a terminat mie r[zboiul, voi v-a\i gr[bit,avea\i =i la ce, eu m[ g`ndeam s[ mai stau ni\el =i s[ v[dlumea pe ]ndelete. Am stat la Oradia-Mare o var[, era s[ m[=i ]nsor acolo, am mai stat o iarn[ la Turnu-Severin, am dormitpe un vapor nem\esc cu o unguroaic[, ]ns[ nu ne prea]n\elegeam, pe urm[ m-am retras la vatr[.

37

Ni=te \[rani

Nimeni ]ns[ nu prea credea istoriile astea, iar P[tru r`deaviclean, =i pove=tile r[m`neau pove=ti.

Str[inii aceia, la u=a c[rora crescuse, se pr[p[dir[, de peurma lor nu r[m[sese mai nimic, o c[m[ru\[ de c[r[mid[ cuo fereastr[ c`t palma =i un cote\, ]ntr-o gr[din[ de c`\ivast`njeni. Nici ei nu f[cuser[ cine =tie ce umbr[ p[m`ntului,se petrecuser[ uita\i =i necunoscu\i, singurul lor bine, pentrucare puteau fi pomeni\i, era c[-l \inuser[ sub acoperi=ul lorpe acest P[tru cel Scurt, iar el, dac[ n-ar fi fost r[zboiul, ar fitrecut, ca =i ei, necunoscut, ]n mijlocul unora dintre cei mainecunoscu\i oameni de pe acea fa\[ de p[m`nt.

Toamna =i iarna se scurseser[ ]ntr-o s[r[cie ca sticla, cumzicea chiar P[tru cel Scurt. Muncea iar, la unul =i la altul, cuziua, =i ce se nimerea, dar prim[vara se f[cuse tovar[= cu unulPetre al lui Toma, un om m[runt ca =i el, m[runt =i g[lbejit,care fusese olar =i tr[ise toat[ copil[ria lui ]ntr-o od[i\[ dep[m`nt =i dormise toat[ copil[ria lui cu capul sub roata deoale, =i de jur ]mprejurul patului, pe plimbe de lemn de anine,tot oale erau, puse mereu la uscat de un mo= al s[u, Toma,veteran de la un r[zboi pe care nu =i-l mai aducea aminte,c[ci atunci c`nd venise din r[zboi pe toate le ]n\elegea =i petoate le pricepea =i p[rea ]ntreg =i la locul lui, numai de r[zbois[ nu-i fi vorbit, fiindc[ atunci r[m`nea pe g`nduri =i dus era=i nu mai puteai s[ sco\i nimic de la el. Acest Petre al luiToma se l[sase de ol[rit, „mi s-a ur`t, fratele meu, s[ tot staucu p[m`ntul la cap de viu, m[car acum s[ m[ mai uit =i eula cer“, =i se f[cuse zidar de case =i lemnar =i era priceput =imuncitor. Cu el se ]ntov[r[=ise P[tru cel Scurt ]n prim[varacare venise =i cu el pleca ]n fiecare diminea\[ la lucru, undeerau chema\i. Zideau case de c[r[mid[ =i le ]n[l\au =i lef[ceau lemn[ria =i acoperi=ul, iar c`nd ajungeau la acoperi=era ziua lor de s[rb[toare.

— Nu te ]nsori, m[ P[trule? ]l ]ntrebase ]ntr-o diminea\[tovar[=ul s[u.

P[tru era sus, pe acoperi=ul unei case ]nalte, b[tea l[nte\ii=i fluiera u=urel, mai mult s`s`ia, =i sim\ea o veselie ciudat[

38

Dinu S[raru

de cum venise la lucru, era ]ntr-o vineri, se apropia Pa=tele,p[m`ntul se zbicise, nu era ]ns[ frig, =i ni=te cai=i se gr[biser[=i le plesniser[ mugurii, parc[ trecuse cineva cu o bidineamuiat[ ]n s`nge =i spoise crengile lor sub\iri.

— Ce s[ fac? ]ntrebase P[tru de sus de pe acoperi=, =ir[m[sese cu ciocanul ]n m`n[, deasupra unei m[ciulii de cui.

Petre al lui Toma st[tea la picioarele unei sc[ri =i se uitala P[tru cu p[l[ria dat[ pe ceaf[ =i r`dea, =i P[tru se mira,v[z`ndu-l ce =tirb e, n-avea nici un dinte — nici jos, nici sus— gura lui ca o f`nt`n[ neagr[ — „+i cum roade cu gingiile,domnule! se g`ndi P[tru. Cum roade cu gingiile, parc[ ar aveafier ]n falc[!“

— Nu te ]nsori? repetase Petre, ar cam fi cazul. Nu \i s-aur`t dracu’ s[ stai ca cucu’ =i s[ nu =tie nimeni de soarta ta?

— De, zise P[tru. Ai =i tu dreptate, fiindc[ vine =i vorbaprostului: Odat[ =i-odat[ tot trebuie s[ ne tragem =i noi undeva.

Prim[vara fusese scurt[, nici n-apucaser[ prunii s[]nfloreasc[ bine, =i ni=te ploi rele nu se mai opreau, =i o ap[,Cerna, venise umflat[ =i tulbure, luase un pod, trecuse pestemalurile ei ]nalte =i pustiise p[m`nturi bune de munc[, nu semai cuno=tea unde fusese ar[tur[ =i unde nu. Lucrul la casese oprise, =i el, P[tru cel Scurt, ]=i v[zuse de-ale lui, pe l`ng[acea od[i\[ r[mas[ ca o mo=tenire a s[r[ciei. Ploaia nu aveanici un g`nd s[ stea =i P[tru se hot[r] s[ nu piard[ timpul =is[ pun[ la cale ceea ce s-ar fi cuvenit s[ fac[ mai de mult,dac[ starea averii lui ar fi fost alta. A=a se f[cu c[ ]ntr-oduminic[, pe la sf`r=itul lui aprilie, ]l lu[ pe N[i\[ Lucean =ise duse ]n pe\it la o fat[ mai trecut[ cu vremea, dar deoameni, s[raci ei, dar cu o socoteal[ ]n capul lor, nu-i v[zusenimeni cer`nd nimic, ce f[ceau, cum f[ceau, ie=eau din iarn[cu capul sus =i nu se v[itau. Fata era muncitoare, pe ce puneam`na se cuno=tea, vorbe despre ea nu se auziser[, era t[cut[=i mereu ]ncruntat[, nu ridica ochii din p[m`nt nici c`nd dabun[ ziua, nici c`nd mul\umea. P[tru o =tia, erau doar vecini,]ns[ nu se g`ndise niciodat[ la ea. Acum st[tea cu N[i\[

39

Ni=te \[rani

Lucean ]n cerdacul casei lor =i t[ceau to\i. N[i\[ se uita pestegardul de lemn, ]n lungul drumului, parc[ a=tepta s[ treac[cineva cu care avusese el un semn anume; tat[l fetei, Codin,]n tinere\ile lui viorist la nun\i, acum ]ns[ un om posac =i mut,nu scoteai din gura lui dec`t fum de tutun, c[ci nu i se maitermina \igara dintre din\i; nevasta lui, o femeie oache=[ =ineast`mp[rat[, r[sucea ni=te borangic, iar P[tru pusese capul]n p[m`nt =i se g`ndea c[ dac[ ploile astea s-ar fi oprit ]=if[cea de lucru =i sc[pa de ]nsur[toare.

— Da, zise N[i\[, cu un aer de filosof, dar f[r[ s[ se uitela cine vorbea, cum =ti\i =i dumneavoastr[, vine o vreme c`ndomul vrea s[ se a=eze la casa lui.

— S[ se a=eze, ]i lu[ vorba din gur[ femeia aceeaoache=[ care r[sucea borangic, s[ se a=eze, dar s[ vedempe ce se a=az[.

P[tru cel Scurt ridic[ ochii spre N[i\[ =i-i f[cu semnacestuia c[ ar fi cazul s[ plece.

— Alte timpuri, zise N[i\[, acum conteaz[ meseria =ih[rnicia, =i c`t ne prive=te pe noi, ne cunoa=tem, nu e cazuls[ mai facem prezent[rile.

Nu se f[cu nici un fel de nunt[. P[tru ]=i lu[ nevasta dem`n[ =i se mut[ cu ea ]n c[m[ru\a pe care o mo=tenise. Vara,puse temelia unei case, =i c[tre sf`r=itul acelei toamne se aflasus, pe acoperi=ul casei sale, cu tovar[=ul s[u Petre al lui Toma,=i b[teau l[nte\i de anine albi ca ni=te oase.

Atunci venise N[i\[ la el =i-i spusese c[ „ar fi un moment“s[ intre =i el ]n r`ndul lumii =i s[ fac[ un fel de nunt[.

— +i cum \i-am spus, eu te cunun, =i pe mine m[ prive=tepartea petrecerii, zece-cincisprezece oameni dac[ stau lamas[, =i tot e ceva.

Puseser[ nunta peste vreo dou[ s[pt[m`ni, =i c`nd ie=eaude la biseric[ ]ncepu s[ ning[. „Are noroc, zise cineva. Nuse =tie. A=a a nins =i la N[i\[ Lucean, =i se vede“. Casa aveadou[ ]nc[peri, desp[r\ite printr-o s[li\[. Una din ]nc[peri, ceamare, ar fi trebuit s[ fie camera bun[, pentru cine s-ar fi nimerit

40

Dinu S[raru

pe la ei musafir, =i tot ea ar fi fost s[ fie locul ]n care s[-=i\in[ ei lucrurile de s[rb[toare, zestrea nevestei, ]n lacr[,pernele bune, macatele, beteala de la nunt[ =i lum`n[rile =ice aveau mai de pre\. }ns[ aceast[ ]nc[pere nu fuseseterminat[, era ]nc[ ro=ie, netencuit[ =i nepodit[ =i f[r[ u=[ =if[r[ fereastr[. Ei st[teau cu tot ce aveau — =i bun =i r[u, =ide purtat =i de s[rb[toare — ]n camera mic[, unde f[cuser[=i o sob[ cu plit[ =i fierbeau m`ncarea pe ea =i ]n cuptorul eicoceau c`te-un dovleac alb turcesc, =i c`t fu iarna de lung[,acolo ]=i f[cur[ veacul, ea lipit[ de sob[, c[ci se =i nimeriseo iarn[ afurisit[, nu mai st[tea din nins =i din geruri =i maib[tea =i un criv[\ al dracului, un c`ine s[ nu dai afara dincas[, iar el me=terind un fel de cuier ]n care fire=te nu preaaveau s[ aga\e cine =tie ce, dar el se ]nc[p[\`na s[-=i aduc[aminte cum fuseser[ ei ]nv[\a\i la =coal[ s[ fac[ un cuiersculptat. Cuierul acesta ar fi fost s[ fie pus chiar pe t[blia u=ii,cum vine omul s[-=i aga\e haina ]n el, =i la plecare s[ =i-o ialini=tit =i de la vedere. Nu venea nimeni pe la ei, afar[ deN[i\[ Lucean, care nici el nu intrase ]n cas[, se oprise ]n s[li\[.

— Las[, domnule, c[ mai venim noi, zicea el important,r[spunz`nd insisten\elor posace ale femeii, care, cu capul ]np[m`nt =i ]ntunecat[, ca de obicei, se ruga de el, neconvins[]ns[, cu un glas =ters =i mieunat, sp[sit[ f[r[ motiv, dar a=afusese ea ]nv[\at[ c[ s-ar cuveni pentru o femeie.

— Pofti\i, na=ule, pofti\i, se poate s[ nu trece\i =i pe lanoi, s[ v[ cinstim?

Ca =i c`nd aceast[ „trecere“ se f[cea venind cine =tie deunde, pe c`nd N[i\[ se afla chiar acolo, ]n s[li\[, =i de undeera se vedea foarte bine ]n casa mic[, dar femeia st[tea cuspatele la u=[ =i nu f[cea nici un semn de intrare cu m`na,iar N[i\[ =tia =i el c[ nu e vorba s[ intre, ]ns[ se l[sa rugat,]ndep[rt`nd superior insisten\ele mieunate ale femeii:

— Las[, fin[, c[ mai venim noi, suntem doar aici, maivenim, =i mai st[m, =i ne mai cinstim, c[ iarna e lung[, cedrac-o s[ facem o iarn[ ]ntreag[, tot o s[ ne cinstim, ]ns[

41

Ni=te \[rani

acum ne-am cam gr[bi, pricepe =i dumneata, ad[uga el cu o]n\elegere ]n\eleapt[ a rostului timpului ]n aceast[ iarn[ lung[,c`nd el =i cu P[tru ar fi avut chestiuni care nu sufereauam`nare, iar ei tr[iau dup[ ceas.

N[i\[ mai ales \inea foarte mult s[ se =tie c[ el este un omfoarte socotit, =i de c`nd se ]ntorsese din r[zboi =i avea cevade pus la cale cu cineva, ]ncepea prin a-l ]ntreba pe acel cinevacam la ce dat[ =i cam la ce or[ ar fi fost cazul s[ se apuce eide acea treab[. |inea s[ se =tie c[ la el chestiunile astea cutimpul sunt foarte importante, fiindc[, zicea el, pe ce secunoa=te, domnule, c[ e omul civilizat? Pe ceas!

— Eu am v[zut oameni =i cu dou[ ceasuri pe m`n[ =i se\ineau de ni=te dr[cii, ce s[ mai vorbim, c[ cuno=ti! se ]ndoiade teza lui N[i\[ Lucean Dumitru lui Dinc[, ciungul. —Domnule, ]l prive=te, fiecare cu ceasul lui. Eu, dac[ vrei s[=tii, =i s[ mergem noi unde vrei dumneata, folosea mereu acestdumneata, chiar dac[ vorbea =i cu un copil, atunci c`nd vreael s[ fie important =i s[ pun[, cum tot zicea, „o podi=c[“ ]ntreel =i cel cu care filosofa, mie s[-mi spui dinainte, clar: cumar veni s[ ne ducem s[ fur[m ni=te lemne din p[durea statului,c[ ale noastre s-au cam terminat, =i atunci hot[r`m cum arveni acum: domnule, pe data de mar\i, la ora =i la locul…

— Locul M[gura, se b[ga ]n vorb[ de obicei Petre al luiToma, murind de r`s cu gura lui =tirb[, pentru c[ =tia bine c[nu puteau ei fixa nici locul, nici ora „pe data de mar\i“, cas[ se duc[ s[ fure lemne, fiecare f[c`nd asta pe cont propriu=i la ora lui. Dar N[i\[ r[m`nea imperturbabil =i ]ntotdeaunade partea lui se afla, foarte b[g[re\ =i =uier`nd cu glasul s[ur[gu=it, P[tru cel Scurt.

— Ziceai c[ P[tru e acas[? ]ntreba N[i\[, pref[cut, pefemeia acestuia, care ]ncetase s[-l mai roage s[ intre ]n cas[,fiindc[ jocul se terminase, =i ea era sigur[ c[ N[i\[ n-o s[intre ]n cas[.

Fire=te c[ nu avea nici un secret ]n acea od[i\[, dar erabine s[ lase impresia c[ =i la ei ]n cas[, c`t era de mic[, tot

42

Dinu S[raru

se g[sea ceva care era al lor =i numai al lor, s[r[cia, =i totera ceva, un secret, adic[ nu era pustiu.

— P[tru, cum s[ nu, e acas[, r[spundea ea, dar tot cu capul]n p[m`nt, =i tot cu spatele la u=[, =i striga u=urel P[[[trule,de parc[ l-ar fi strigat de pe M[gura, iar el, care se afla lanumai un metru ]n spatele ei dup[ u=a pe care o p[zea ea =inu putea s[ nu aud[ ce se vorbise p`n[ atunci, r[spundea tare=i r[stit, cum trebuia s[ r[spund[ un b[rbat cu treburi uneineveste care ]l tot s`c`ia =i ]l ]ntrerupea de la ale lui:

— Ce e?— M[, fir-a\i ai dracului! f[cea N[i\[ Lucean, pe care ]l

distra acest protocol practicat =i de el altfel =i cu toat[credin\a.

— P[trule, ia ie=i, m[, afar[, c[ vine prim[vara =i te g[se=tedup[ sob[. Tu n-auzi cum c`nt[ cucu? Pe mine m-a =i spurcatazi-diminea\[.

— Bine c[ nu te-a spurcat pup[za! r`dea P[tru, ie=ind dincas[ cu spatele ]nainte ca un om preocupat de ce l[sase ]n[untru.

Afar[ era o viforni\[ de zile mari, v`ntul bubuia ]nacoperi=uri =i r[bufnea ]n ferestre, =i p[trundea furios =i ]n s[li\aneterminat[.

— Nu intri? se f[cea =i P[tru c[-l invit[, ]ns[ tr`ntea u=acu n[dejde dup[ nevast[, care se =i strecurase ]n[untru, cucapul ]n p[m`nt =i tot ]ntunecat[.

— Nu, preciza N[i\[. Cu alt[ ocazie. Acum se punechestiunea s[ vii tu p`n[ la mine, c[ mi-a c[zut mo\ul la oclaie de f`n =i p`n[ desar[ mi-o d[r`m[ v`ntul [sta, a=a c[ emomentul s[ te sui ]n v`rful ei =i s[ pui mo\ul la loc.

— Bine, hot[r] P[tru dup[ o clip[ de g`ndire, tremur`nd]n c[ma=[ ]n s[li\a deschis[. Ia-o ]nainte, c[ viu =i eu.

— La ce or[? ]ntreb[ N[i\[ serios, =i, al dracului, se =i]ntoarse cu fa\a dup[ soare sau unde credea el c[ ar fi soarele,fiindc[ bine]n\eles c[ nu avea ceas, ]ns[ gestul era foarteserios, =i el chiar =i credea ]n el.

— La ce or[ e acum, =uiera P[tru, ar[t`nd din m`ini c[asta era situa\ia, nu ]ncape am`nare.

43

Ni=te \[rani

— Tu o iei ]nainte, =i eu viu dup[ tine.— Iar pleci, P[trule? se auzea glasul femeii de dup[ u=[,

iar pleci, nu te mai potole=te Dumnezeu pe l`ng[ cas[ niciacuma, nu mai ai stare neam?

— He-he! f[cea P[tru, ar[t`nd cu capul spre u=a ]nc[perii,adic[ muiere, ce s[-i faci, astea ar vrea s[ stai toat[ ziua dup[ele pe l`ng[ sob[.

}ns[ =i jocul acesta era fals, pentru c[ P[tru nu plecasenic[ieri iarna aceea, =i N[i\[ =tia, iar ea, femeia, vorbea doarcu gura, pentru c[ a=a o auzise =i pe maic[-sa vorbind, =ipe toate femeile, a=a se f[cea, a=a se cuvenea, s[ se =tiec[ ele duc dorul b[rba\ilor =i c[ nu mai pot ele, c[ ei s[stea cu ele, acas[.

}nc[perea pe care o terminaser[, =i ]n care st[teau, =i ]ncare zidiser[ =i soba, abia f[cea loc unui pat ]ngust =i uneimese puse la fereastr[, cu dou[ scaune la cele dou[ capete.St[teau am`ndoi, de diminea\a p`n[ seara, mai ie=eau dup[ap[, mai s[ dea f`n la o vac[ am[r`t[, mai s[ ]nchid[ searavreo trei g[ini. St[teau am`ndoi, ea ]nv`rtind cu lingura]ntr-o ulcic[ cu fasole sau peticind o hain[ care nu trebuianim[nui, el me=terind la acel cuier de lemn ]nflorat. St[teau=i t[ceau, =i fiecare se g`ndea la ale lui. Din c`nd ]n c`nd,P[tru ]ncepea o poveste de c`nd era el mai t`n[r sau de c`ndera el pe front, ]ns[ nu o termina niciodat[, av`nd impresiac[ ea nu-l asculta =i c[ pe ea nu o intereseaz[, =i atunci ofura cu coada ochiului sau ]ncerca s[ se uite mai ]ndeaproapela ea, dar tot pe furi=, pentru c[, de=i se luaser[ de c`tevaluni bune, nu se legase nimic ]ntre ei, iar P[tru nu sim\ea fa\[de ea nici o sl[biciune. I se p[rea str[in[, iar prezen\a ei ]ncas[ — nefireasc[, =i o urm[rea cum treb[luie=te, =i cum ]=iface de lucru, =i cum vorbe=te c`teodat[ singur[, =optit cu oalade pe foc, sau cu v[traiul, sau cu o m`\[ cu care venise deacas[ =i care dormea noaptea, la picioarele lor, =i torceacuminte. Era o pisic[ neagr[, ca un drac, o pat[ nu avea peea, alb[ sau mai deschis[, =i P[tru o m`ng`ia, c[ci ]i pl[cea

44

Dinu S[raru

de ea =i o sim\ea cu suflet. Femeia lui — c[reia niciodat[nu-i zisese pe nume =i c[reia niciodat[ nu avea s[-i zic[ penume — i se p[rea str[in[ de el =i str[in[, ea, ]n tot ce f[cea,altfel o femeie ca toate femeile, se scula, ]=i g[sea de lucru,masa era la timp, c[ma=a albit[ la timp, focul ]n sob[ nu sestingea, treburile cur\ii le chibzuia, ]ns[ parc[ n-ar fi fost acolo.Nu ridica din p[m`nt capul, nu-i vorbea dec`t dac[ o ]ntreba,nu c`nta, nu striga, nu tr`ntea, nu se sup[ra, =i lui P[tru i sep[rea casa mai goal[ =i mai pustie de c`nd se ]nsurase. C`ndvorbea cu ea, acele pu\ine cuvinte pe care le vorbea, i sep[rea c[ vorbe=te singur, ea mai mult ofta, =i ]ncuviin\a =izicea mereu „A=a, P[trule“.

Era o femeie mai ]nalt[ ca P[tru, nu cu mult, dar se vedea,=i c`nd plecau de acas[ el mergea ceva mai ]nainte, iar eadup[ el cu capul ]n p[m`nt =i cu ]ntunericul acela pe fa\[.

— S[ nu ui\i s[ lu[m ni=te sare, zicea P[tru, merg`ndf[r[ s[ ]ntoarc[ din mers capul, s[ vad[ dac[ ea e ]n urmalui =i ]l aude. Era sigur c[ este, =i chiar a=a =i era, c[ci ea ]ir[spundea repede =i gr[bindu-se dup[ el, dar f[r[ s[ seapropie prea mult:

— Nu, zicea ea, nu! =i at`t.El mergea repede-repede, cu pasul lui precipitat, parc[

se ducea de-a dura la vale, iar ea venea dup[ el ca o umbr[alungit[ de soare. }n rest, vorbea fiecare ]n sinea lui =i cu el]nsu=i, cum f[ceau =i acas[, c`nd st[teau ]mpreun[ =i nuputeau s[ ]nchege nici unul dintre ei nici o poveste pe cares-o duc[ p`n[ la cap[t. Ea punea masa, la fereastr[, =i sea=ezau pe cele dou[ scaune, fa\[-n fa\[, cu str[chinile lamijloc, =i nu se ]nt`lneau dec`t cu lingurile de lemn pe fundulstr[chinii, =i ea zicea, de fiecare dat[: „Doamne, iart[-m[,iar ne cert[m, P[trule“, de=i nu se certaser[ niciodat[, nuaveau de ce. P[tru se uita la ea cum b[ga lingura ]nstrachin[ cu sfial[, ferit, strecurat parc[, =i cum scutur[lingura pe marginea str[chinii, ca s[ nu r[m`n[ prea mult[ciorb[ ]n ea, =i dup[ aceea punea lingura bini=or pe mas[,

45

Ni=te \[rani

ascuns[ sub strea=ina str[chinii, =i se =tergea la gur[ cu m`na,cu un gest la fel de furi=. Nu era ur`t[, dar nici frumoas[,avea o fa\[ oval[, ni\el prelungit[ spre b[rbie, o fa\[ alb[,f[r[ vlag[ =i cu un ]ntuneric st[ruind pe ea =i care o f[ceastr[in[ — sau a=a i se p[rea lui P[tru. |inea mereu ochii ]np[m`nt, =i c`nd m`nca, tot a=a m`nca, \in`nd capul aplecatdeasupra mesei, arar ]l fura pe P[tru cu o privire sfiit[, iarc`nd se preg[tea s[ vorbeasc[ — pu\inul acela pe care ]lvorbea sau c`nd se preg[tea s[ r[spund[ la ce era ]ntrebat[,repezea m`na la gur[ =i acoperea un z`mbet vinovat. P[trur[m`nea c`teodat[ cu ochii pe ea, punea =i el lingura pemas[, ]=i l[sa m`inile ]n poal[ =i se uita, mestec`nd la ea,ca =i c`nd n-ar fi fost l`ng[ el =i =i-o amintea. Nu =tia de cenu i se p[rea c[ este a lui, adic[ nevasta lui, proprietatealui, parc[ era cineva str[in, care venise la el =i m`nca lamas[ cu el, =i el nu =tia de unde s[-l ia =i cum s[ ]nceap[vorba cu el. Nu-i era nici mil[ de ea, de=i i se p[rea preaslab[, prea firav[, altfel cu putere, c[ci ridica la r`nd cu el,=i pe ce punea m`na se cuno=tea. Avea ]ns[ ceva ]n felul eide a fi ferit =i trist, sau posac, o durere ca o boal[, =i ]ntr-onoapte se trezise vis`nd-o =i se uita la ea cum doarme l`ng[el, cu am`ndou[ m`inile puse pern[ sub obraz, nu se auzeanici cum respir[. Nu-l ]ntreba niciodat[ nimic, dec`t atuncic`nd venea de undeva.

— Veni=i, P[trule?— Venii, r[spundea el scurt, =i ea se f[cea cu treburi =i se

ferea din calea lui.Nu-l ]ntreba nimic nici c`nd el se ducea pe la ai ei, care

nu st[teau prea departe, dar nici ei nu-l ]ntrebau „Ce maiface fata noastr[?“, sau „s[-i spui s[ mai treac[ pe aici“.Soacra lui, care era altfel bun[ de gur[, nu-l ]ntreba niciodat[de ea, =i lui chiar ]i pl[cea c[ nu se amestec[ nimeni ]ncasa lui, dar vedea bine c[ =i ei sunt str[ini de el, nici o]nt`mplare nu-i pusese ]n situa\ia s[ se vad[ c[ sunt rude =ic[ sunt o familie.

46

Dinu S[raru

Se ]nsurase, se g`ndea P[tru la mas[, ]ntr-o zi, privindu-=ifemeia cum strecoar[ lingura ]n strachina cu ciorb[, de parc[i-ar fi fost ru=ine c[ el o vede m`nc`nd, se ]nsurase, =i via\alui r[m[sese tot at`t de neispr[vit[. }=i f[cuse =i cas[, singur,mai avea de lucru la ea, mai avea s[ o tencuiasc[, s[-i fac[sc[rile de piatr[, =i se g`ndea chiar cu bucurie la momentulacela ]n care avea s[ zideasc[ sc[rile, =i s[-l vad[ tot satulcum zide=te sc[rile, mai avea s[ fac[ un gard nou, mai aveadestule, dar casa era ridicat[. +i el nu ]n\elegea totu=i nici oschimbare. C`nd st[tea singur =i era ne]nsurat, nu i se p[rusea=a pustie casa ]n care st[tuse, o c[m[ru\a nenorocit[, cu unochi de fereastr[, pe care nu se vedea nimic. Acum st[tea lamas[ ]n casa nou[ =i se uita pe o fereastr[ ]nalt[ =i vedeatoat[ M[gura =i nu era singur, un suflet de om r[sufla l`ng[el, =i lui ]i era ur`t, sim\ea un pustiu ]n jurul lui, parc[]nc[perea ]n care st[tea era goal[.

— La ce te g`nde=ti, P[trule? ]l ]ntrebase ea, v[z`ndu-l dus,cu ochii pe fereastr[ =i cu lingura uitat[ pe mas[, =i el pierdut.

— La ce s[ m[ g`ndesc? r[spunse el, r`z`nd silit. M[uitam c[, uite, vine prim[vara, nu mai minte N[i\[, =i ie=im=i noi afar[ din cas[. D[ frunza, iese soarele, ne mai dez-ghe\[m =i noi.

Dar ea nu-l crezu. }n\elegea =i ea c[-i este str[in[, a=a fusese=i maic[-sa fa\[ de tat[l ei, toat[ via\a lor, =i a=a erau =i vecineleei. O prieten[ care se m[ritase ]naintea ei ]i spusese: „N-amavut eu noroc s[ am prunii vine\i l`ng[ p[m`ntu’ lu’ al luiCutare, c[ mie de el mi-ar fi fost drag, dar de, nu puteam s[l[s[m p[m`nturile desp[r\ite, mai ales c[ acolo pusese tata =idoi nuci. A=a c[...“ Pentru nucii aceia ]ns[ se m[ritase cu ung`j`it, un om al dracului care mai fusese ]nsurat =i-i murisenevasta =i care numai de certuri se \inea =i numai cu toporulamenin\a, =i ea ]i zicea „dumneata“, fiindc[ era un om trecutde patruzeci de ani, iar ea n-avea dec`t nou[sprezece.

— Noi n-am avut nici p[m`ntul aproape, c[ tu n-ai avutdeloc, se trezi ea vorbind tare, cum ]i era obiceiul c`ndvorbea singur[.

47

Ni=te \[rani

— N-am avut, zise P[tru, care se g`ndea la acela=i lucru,=i ea se f[cu de p[m`nt =i lu[ strachina =i ie=i afar[.

— N-am avut, continu[ P[tru singur. Fir-ar al draculuide p[m`nt, c[ am umblat o lume ]ntreag[ =i numai p[m`ntam visat =i patru ani am dormit ]n toate p[m`nturile de pelumea asta.

}ntr-adev[r, venea prim[vara, sub b[taia unui v`nt sub\ire,]n fereastr[ izbi v`rful unui liliac mutat de P[tru de la casaveche, a=a cum era, ca un pom, =i P[tru v[zu mugurii luiplesni\i. Soarele se strecurase pe dup[ ni=te nori de zloat[,dar liliacul nu min\ea.

48

Dinu S[raru

CAPITOLUL I I ID ISCU|IA

— Ei! ]ncepu „discu\ia“ un maior „mai a=ezat“, cumobserv[, cu o oarecare n[dejde, N[i\[ Lucean, privindu-l peofi\er cu luare-aminte =i sfor\`ndu-se s[-i lase impresia c[n-are alt[ ambi\ie mai mare =i nici nu avusese vreodat[ altamai mare dec`t s[-l asculte pe el supus =i ]ndatoritor, gata s[l[mureasc[ ]n toate privin\ele „situa\ia respectiv[“, =i s[termine — =i el, =i maiorul — c`t mai repede ce aveau def[cut, „fiindc[ ]mi p[rea un om cu griji, cu treburi, cur[spunderi, ]n\elegea =i el c[ aveam fiecare destule pe cap,nu puteam sta la pove=ti, a=a, ziua-n amiaza mare. E cazuls[ ne mai vedem =i de ale noastre, mai ales eu, care =iplecasem de-acas[ pe nepus[-mas[, nici cu nevasta nuvorbisem, l[sasem =i-un sac de porumb la moar[, se alegeapraful de f[in[, dac[ sta mult neridicat, ]n fine, ce s[ maispun, m[ gr[beam =i eu“.

Fusese poftit pe un scaun ]n fa\a biroului =i-i f[cea pl[cerec[ st[, ]n sf`r=it, de vorb[ cu „cineva“, de=i ]n sufletul s[u, ]nungherul cel mai ascuns, teama — o team[ nel[murit[ — ]=if[cuse un anume loc, =i mai ales o anume ne]ncredere pusesebrusc st[p`nire pe el ]n fa\a „bun[voin\ei“ acelui maiorcare-i =i d[duse m`na, o m`n[ cam ]n doi peri, dar o m`n[]ntins[ ca la o cuno=tin\[, ceea ce iar ]i f[cu pl[cere luiN[i\[. }l ]ngrijora ]ns[, f[r[ s[ =tie de ce, faptul c[ acel ofi\erse ar[ta obosit =i neinteresat de „cazul“ lui, spre deosebirede ofi\erii tineri cu care venise el =i care erau destul de aidracului =i de hot[r`\i, astfel ]nc`t parc[ de la ei =tia la ce s[se a=tepte, ]n timp ce acesta se uita mereu pe fereastr[ =i dinc`nd ]n c`nd ridica receptorul telefonului =i r[spundea plictisit

CUPRINS

49

Ni=te \[rani

unor apeluri insistente, zic`nd mereu „+i ce v[ gr[bi\i a=a?Noi nu trebuie s[ ne gr[bim; noi suntem la putere, noi suntemcalmi. Sigur, ad[uga apoi, sigur, suntem la putere =i suntemcalmi“, =i punea receptorul jos =i se uita la N[i\[ din nou, cuaerul c[ atunci ]l vede pentru prima dat[ =i c[ habar nu arece e cu el acolo.

— Ei! ]ncepu el pentru a nu =tiu c`ta oar[, fiindc[ nuapucase ]nc[ s[ asculte r[spunsul lui N[i\[ Lucean, din cauzatelefonului, care suna „]n ne=tire, domnule, cine dracu’ totsuna nu =tiu“, =i omul era clar c[ n-avea chef de ei, era calm=i vrea s[-=i vad[ de treaba lui, adic[ „de el“, de N[i\[, iarel, N[i\[, se preg[tise de vreo patru-cinci ori s[ r[spund[, darcum s[ deschid[ gura, iar suna telefonul, =i el ]=i lua un aer]n\eleg[tor =i complice la agasarea maiorului, care ]ntr-un r`nd]i =i sur`sese, parc[ scuz`ndu-se fa\[ de el, „asta e situa\ia“,dar lui N[i\[ frica ]i p[trundea =i mai tare ]n suflet, pe m[sur[ce maiorul ]l lua pe el =i mai prietene=te drept martor la soartanenorocit[ care nu-l l[sa s[ vorbeasc[ lini=tit cu acest \[ran.

N[i\[ ]=i luase =i el o ]nf[\i=are anume, din care trebuias[ reias[ c[ era preg[tit s[ descurce toate ]ntreb[rilemaiorului, ]ntreb[ri pe care, de asemenea, era cu vicleniepreg[tit s[ le asculte cu cea mai conving[toare uimire.

Avea o fa\[ tras[, p[m`ntie, ]i crescuse barba, =i trec`ndpe un coridor, prin fa\a unei oglinzi c`t tot peretele, observasec[-i =i albise barba ni\el, sau nu apucase el p`n[ atunci s[bage de seam[ c[ =i barba ]ncepuse s[-i ]nc[run\easc[, ]l ar[tamai b[tr`n dec`t era, ori mai ]mb[tr`nit. Era a treia zi de c`ndfusese adus la t`rg, la Raion, ma=ina tr[sese ]ntr-o curte cupor\i ]nalte, el st[tuse uitat c`teva ceasuri ]ntr-un birou pustiu,apoi ]ncepuse s[ fie trambalat de la unii la al\ii, to\i ocupa\is[-l ]ntrebe ce politic[ a f[cut ]n trecut, la care el r[spundeamereu „N-am f[cut, tovaro=e, fiindc[ a ]nceput r[zboiul =i nuera ca acum, c`nd te ]ntreab[ toat[ lumea ce politic[ facidumneata. Te trimitea pe front =i aia era politica; sc[pai,reu=eai ]n politic[, nu sc[pai, nu te mai ]ntreba nimeni nimic,

50

Dinu S[raru

cine dracu’ s[ te mai ]ntrebe?“ „Tovar[=e, striga atunci la elcineva, dumneata s[ r[spunzi limpede, ce politic[ ai f[cut]n trecut, iar N[i\[ se uita la acel cineva cu o uimirenepref[cut[ =i continua imperturbabil: „Tovaro=e, eu suntlimpede, politica mea a fost r[zboiul. Alt[ politic[ n-am f[cut“.„E clar“, confirma acel cineva, =i scria ceva foarte m[runt peo coal[ alb[ ca de cerere, =i i-o d[dea lui N[i\[ s[ semneze.}ns[ acesta nu semna, =i toat[ povestea pornea de la ]nceputcu altcineva. C[tre seara zilei c`nd fusese adus la Raion, N[i\[Lucean se trezise ]mpins pe ni=te sc[ri de pivni\[ =i l[sat s[doarm[ ]ntr-un subsol amenajat special, cu dou[ paturi de fiercu saltele de paie =i cu o can[ de tabl[ ro=ie, plin[ cu ap[,la cap. Se sculase a doua zi destul de obosit de at`tea ]ntreb[ri,la care el avea impresia c[ r[spunsese foarte clar =i foarteconving[tor, de=i cei c[rora le r[spundea p[reau foarteneconvin=i =i foarte ne]ncrez[tori, fapt ce-i ]ndrept[\ea — ]=i]nchipuia N[i\[ Lucean — s-o ia mereu de la cap[t =i s[-lpiseze cu politica =i mai ales cu cine f[cuse el politic[ ]ntrecut. }n ]nc[pere era cam ]ntuneric, o fereastr[ lunguia\[ =i]ngust[ d[dea spre strad[ =i nu prea l[sa s[ p[trund[ lumina,prin fa\a ei trec`nd f[r[ ]ncetare perechi de picioare =i de]nc[l\[ri de toate felurile, ca ]ntr-o defilare, care pe N[i\[ ]ldistra, „fiindc[, povestea el mai t`rziu, cu o poft[nemaipomenit[, nic[ieri n-am v[zut, domnule, at`tea picioarede la glezn[ ]n jos. Domnule, =tii ce mers ur`t au unii oamenic`nd le vezi numai ]nc[l\[rile? S[-i vezi cum merg cu opinci,cu bocanci, cu pantofi, cu cipici, cu dracu’, cu lacu’, nici nu=tii cu ce-i d[ omului ]n g`nd s[ se mai ]ncal\e. At`t vedeam,povestea el mai t`rziu, numai picioare de la glezn[ ]n jos“.

}n ]nc[perea aceea mai era cineva, un b[tr`n cam ciudat,de pe undeva de pe valea Olte\ului, „Nu =tiu cum ajunseseel aici, la noi, la Raion, c`nd aveau =i ei Raionul lor, la Olte\.}ns[ [sta era cam umbl[re\, nu-i ajungea plasa Olte\, o dat[pe lun[ venea =i la noi, la Raion, =i dracu’ =tie ce f[cea, cedregea, fusese luat la ochi, iar acum fusese luat detot. St[tea

51

Ni=te \[rani

chircit pe marginea patului, c`t era nopticica de mare, nupunea gean[ pe gean[, cl[tina din cap =i b[tea mereu dinbuze, ceva spunea el, dar nu se-n\elegea, pentru c[ vorbea]n capul lui. }l m[cina ceva =i se vedea bine c[ nu st[tea dedou[-trei zile, st[tea mai de mult, era cam mototolit =i mi separe c[ avusese =i alte ]nt`mpl[ri“.

Sub]n\elesul era clar pentru cei c[rora le povestea N[i\[aventurile sale, unii z`mbeau, al\ii se cam puneau pe g`nduri.Nici N[i\[ nu avea hazul dinainte, oric`t se str[duia el s[ deao aur[ vesel[ ]nt`mpl[rilor care =i pe el ]l marcaser[, c[cifa\a =i mai ales privirea lui purtau ]ntip[rit ]n ele semnul uneiexperien\e foarte ciudate, =i pentru cei ce-l cuno=teau r[m`neamereu nel[murit[ o ]ntrebare: de ce r[m`nea el c`teodat[,ca din senin, dus, cu ochii fic=i, ca de sticl[, =i cu o m`n[]ntins[ ferit ]nainte, de parc[ ar fi zis „Stai, dom’le, nu...“ „B[N[i\[!“, ]l striga atunci careva, =i el tres[rea ca =i c`ndadormise, a=a din senin, =i scutura din cap =i se trezea. Nuvorbea ]ns[ nimic despre anume lucruri b[nuite de cei din sat,b[nuite pentru c[, altfel, N[i\[ venise, c`nd venise, destul devesel, ]mpreun[ cu b[tr`nul acela de la Olte\, =i cine ]l v[zuseintr`nd cu acela ]n Mat =i cinstindu-se cu toat[ lumea careera atunci acolo putea crede c[ N[i\[ fusese ]n t`rg =iv`nduse, bine, ce avusese de v`ndut. Veselia lui era c`ndplin[, c`nd =tirb[, =i asta se vedea ]n momentul c[derii peg`nduri. Mo=ul avea =i el un chef mai special de veselie, p[reachiar c[ se sfor\eaz[ s[ fie vesel. Lua \oiul cu \uic[ nou[ deprun[, ]l ridica dinaintea ochilor, ]l studia cu o v[dit[ pl[cere,saluta cu el pe toat[ lumea, apoi ]l punea jos, pe margineatejghelei, =i se ]nchina zic`nd: „Doamne, ai grij[ de mine,p[c[tosul, s[ nu mai uit“, apoi lua iar \oiul =i zicea tot c[tretoat[ lumea: „Tr[iasc[ partidul nostru, tovaro=i!“

— Ei! se ]ntoarse, pentru a nu =tiu c`ta oar[, spre N[i\[Lucean, maiorul, acum cu un aer hot[r`t s[ nu mai ]ntrerup[dialogul =i s[-l asculte, orice s-ar ]nt`mpla, =i N[i\[ observ[,dup[ b[taia unei pendule de prin apropiere, c[ ar fi fost ora

52

Dinu S[raru

unsprezece de diminea\[. Cl[tin[ din cap am[r`t, adic[:„Uit[-te, domnule, cum mai trece timpul!“, c[ st[tea de vreodou[ ore ]n biroul acestui maior.

— Ia s[ vedem, tovar[=e Lucean, ce te sup[r[ pedumneata, continu[ maiorul, frec`ndu-=i m`inile =i]ncerc`ndu-=i apoi fiecare deget ]n parte, trosnindu-le, =i luiN[i\[ ]n primul moment nu-i pl[cu aceast[ ]ndeletnicire, darse g`ndi c[ poate omul era =i el mai ostenit, nu se f[cea s[se sperie din orice.

— P[i, cum s[ v[ spun, se foi N[i\[ pe scaun, m[ sup[r[,=i ridic[ din umeri =i ]ntinse m`inile cu palmele deschise c`tremaior, adic[ s[ fie =i el ]n\eles dac[ se poate, m[ sup[r[ c[am l[sat la moar[ un sac cu porumb =i se-alege praful dem[lai, dac[ nu m[ duc s[-l iau, fiindc[ la moar[ trage =i trage=i m[laiul =i intr[ umezeala ]n el. Asta m[ sup[r[ cel maimult, conchise N[i\[, consider`nd c[ argumentul era hot[r`torpentru ca maiorul s[ priceap[ =i s[ ispr[veasc[ comedia =i s[plece =i el acas[.

— Da, zise maiorul dup[ un timp, uit`ndu-se iar pe fereastr[.„Ce dracu’ vede, domnule, [sta pe fereastr[, de st[

numai cu ochii pe ea?“, se ]ntreb[ N[i\[, dar nu avu timps[-=i r[spund[, c[ci iar sun[ telefonul, ascu\it =i prelung,=i maiorul ]ntinse m`na spre receptor, duc`ndu-l la urechecu un gest moale =i obosit. Repede, ]ns[, ]=i reveni dinoboseal[ =i, ]ndrept`ndu-se mai bine ]n scaun, r[spunse cuun glas plin =i milit[ros:

— S[ tr[i\i, tovar[=e prim! Ascult, ordona\i! Fire=te, N[i\[nu auzi pe cel de la cap[tul necunoscut al firului, ]ns[ ]n\eleseu=or c[ =i maiorul [sta avea un st[p`n, nu era chiar de capullui, =i c`teva clipe se bucur[.

— Sigur tovar[=e prim, sigur, am =i spus s[ nu ne gr[bim,sigur. Chiar acum, de exemplu, sunt aici cu un caz de la... =ipronun\[ numele comunei lui N[i\[ Lucean, iar acesta se =iridicase de pe scaun =i luase =i c[ciula de jos, de la picioarelescaunului, dar maiorul ]i f[cu moale semn s[ stea jos =i s[ nu

53

Ni=te \[rani

se gr[beasc[ nici el. F[cea cu m`na b[tr`ne=te, „Bini=or,bini=or“, =i ]nchidea =i dintr-un ochi, adic[, „Nu e cazul s[...“

N[i\[ ]ncremeni o secund[, dou[, cu genunchii ]ndoi\i, nicinu se a=eza, nici nu se ridica, ]ns[ maiorul f[cea din m`n[mereu, ascult`nd ]n p`lnia receptorului: „Bini=or, bini=or“, =iN[i\[ se a=ez[ jos pe scaun =i cu o m`n[ pe care nu =i-o maisim\ea, =i cu un gest pe care nu-l mai putea controla a=ez[ =ic[ciula jos, la picioarele scaunului. }n capul lui ]ncepu s[ se]nv`rteasc[ iar ]ntrebarea care-l chinuia de trei zile, dediminea\[ p`n[ seara: „Ce politic[ ai f[cut, ]n trecut?“„N-am f[cut nici un fel de politic[, r[spundea N[i\[ ]n g`nd,cu o gr[bire, de parc[ ar fi vrut s[ nu-=i piard[ r[suflarea.N-am f[cut nici un fel de politic[, fiindc[ am fost ocupat cur[zboiul =i n-am avut c`nd.“ „Daaa!“, f[cea unul dintre aceiofi\eri tineri, nu Turbatu, acesta nu mai vorbea cu el, ]l v[zusede c`teva ori umbl`nd pe coridor, galben la fa\[ =i ]ncruntat=i parc[ pl`nsese. |inea ochii ]n p[m`nt c`nd trecea pe l`ng[N[i\[ =i se supsese la fa\[ detot, se pungise.

— Ce are dumnealui? ]ntrebase N[i\[ a doua zi dup[ cefusese adus =i ]nc[ nu se obi=nuise bine cu locul unde se afla=i mai ales cu regulile de aici.

Furat de ]ntrebare, ofi\erul ]i r[spunse pe neg`ndite, dup[care se r[stise zdrav[n la N[i\[, ]nc`t acesta avu impresiac[ e ceva ]n neregul[, =i nu peste mult timp, chiar ]n aceadiminea\[, a celei de-a doua zile, el putu s[ bage de seam[c[ ]ncurc[tura ]n care intrase nu era prea u=or de descurcat =ic[ drumul s[u se scurtase mult, se oprea cu un cap[t ]n pivni\ade unde era adus =i cu un cap[t ]n biroul unde era dus.

— A murit mama dumnealui.— Aoleoo, se mir[ jalnic N[i\[ Lucean, plesnind palmele

una de alta, ceea ce ]l f[cu pe ofi\er s[ tresar[ =i s[-=i dea seamac[ se angajase cu acest cet[\ean ]ntr-o discu\ie nepermis[.

— Doamne, f[cu iar N[i\[ cu un aer nenorocit, Doamne,cum s-a pr[p[dit fata asta cu zile =i ea =tia. +i nu se ducela?... mai ]ntreb[ N[i\[, care parc[ uitase unde se afla =i desprecine era vorba de fapt ]n acel moment.

54

Dinu S[raru

— Cet[\ene, strig[ ofi\erul la el, r[spunde limpede la]ntrebare!

— Am r[spuns, reveni N[i\[ din fuga g`ndului s[u care]l =i dusese la Saco\ =i ]l f[cuse s[-l vad[ pe bietul Turbatu]n mijlocul b[t[turii, cu capul gol =i strig`nd „Doamne, dece m-ai pedepsit pe mine, Doamne, ]n felul [sta, c[ nu m[=tiu vinovat cu nimic s[ merit eu pedeapsa asta!?“ =i „Cef[cu=i, Tudoro, cine te-a sup[rat pe tine, Tudoro, unde vreis[ te duci tu, Tudoro?!“ +i pe obrazul lui N[i\[ Lucean sepornir[ dou[ =iruri de lacrimi ca dintr-un izvor, =i c`ndajunser[ sub b[rbie secar[.

— Vas[zic[ dumneata declari c[ te-ai ocupat cu r[zboiul?continu[ ofi\erul cel t`n[r.

— Da, confirm[ iute N[i\[ Lucean. Toat[ \ara s-a ocupat,adic[ mai ales noi, \[ranii. A=a a fost situa\ia, c[, vezi binedumneata, nu plecam eu a=a, de capul meu, la r[zboi, de lamine de-acas[, c[ de-abia m[ ]nsurasem.

— Bine, ]l ]ntrerupse ofi\erul. +i tat[l t[u ce politic[ af[cut, cu ce s-a ocupat?

— P[i tot cu r[zboiul, la ’916, c[ nici n-a mai venit de laM[r[=e=ti, se scuz[ cumva N[i\[. Noi am fost orfani de r[zboi,ad[ug[ el, dar ofi\erul nu-l ascult[.

— +i tat[l lui ce politic[ a f[cut, cu ce s-a ocupat?— P[i, tot cu r[zboiul, zise N[i\[. Cu r[zboiul dinainte,

cu turcii, c[ nici [sta n-a mai venit. Nu vezi dumneata cumau fost timpurile? Noi to\i a trebuit s[ ne ocup[m cu r[zboiul,numai eu am fost mai norocos c[ am venit acas[, =i uite, acumstau de vorb[ cu dumneata, altfel cine =tie pe unde a= fiputrezit, ca bietul frate-meu care...

— Sigur, tovar[=e prim, am ]n\eles, continu[ maiorulconvorbirea telefonic[, dar lui N[i\[ ]i pierise ]ncrederea ]nel de c`nd ]i f[cuse semn s[ stea jos. Bine, atunci, venim ladumneavoastr[. S[ tr[i\i!

Iar fusese poftit pe scaun =i neav`nd ]ncotro se a=ezasefa\[-n fa\[ cu maiorul de securitate. Nu-l mai bucura ]ns[

55

Ni=te \[rani

aceast[ aten\ie. }l nedumerea faptul c[ =i el, =i maiorul st[teaujos, unul ]n fa\a altuia, =i am`ndoi dinaintea unui birou dincolode care cineva p[rea s[ nu fac[ totu=i o mare deosebire ]ntreei. Sim\ea c[ =i maiorul ]ncetase s[ mai fie la fel de sigur peel cum i se p[ruse c`nd se afla ]n biroul lui. Scosese dintr-oserviet[ neagr[, cu catarame mari =i butuc[noase, un dosardestul de nou =i-l pusese pe masa rotund[ dintre ei doi,]mping`nd cu grij[ c[tre N[i\[ o scrumier[ de p[m`ntsm[l\uit. Nu-l privea pe N[i\[, nici nu-i ocolea privirea, pur=i simplu st[tea cu ochii a\inti\i spre biroul primului secretar=i c[uta s[ prind[ acel moment favorabil unei discu\ii c[reianu-i intuia ]nc[ ]n nici un fel rostul =i mai ales ]n prezen\aacestui \[ran, care la r`ndul lui putea spune pe nea=teptatecine =tie ce. Primul-secretar, despre care N[i\[ Lucean auzisevorbindu-se cum auziser[ mul\i \[rani de pe valea aceea,fiindc[ mul\i se trezeau amenin\`nd cu numele lui, de=i nimeninu-l v[zuse at`t de aproape cum ]l vedea N[i\[ acum, senumea Dumitru Dumitru, „nume de om s[rac, neap[rat, fiind-c[, dac[ ar fi fost ceva de capul lui taic[-s[u, era imposibils[ nu-i pun[ =i lui un nume mai ca lumea, s[ po\i s[-ldeosebe=ti“. Era un om scund, p[tr[\os, cu m`inile scurte =ipalmele mari, late, cu degete boante, sem[na bine cu P[trucel Scurt, at`ta doar c[ acesta din urm[ avea un cap mai mic,dar la fel de rotund, ca o bil[ de popice, =i la fel, tuns scurt,a=a cum se tundeau copiii la =coal[, dar prin clasa a =aptea,]n timp ce Dumitru Dumitru avea =i capul mare, cu o fa\[lat[, toate tr[s[turile fe\ei lui erau mari =i se rotunjeau c[rnos:buzele, nasul, b[rbia, fruntea, ]n dreptul spr`ncenelor. Nu seuitase la ei nici c`nd intraser[, cum nu se uita nici acum, nule d[duse nici m`na, nici maiorului, st[tea cu nasul ]n ni=teh`rtii =i m`r`ia ]n timp ce-=i freca fruntea cu palma st`ng[,ca =i c`nd l-ar fi durut capul. Din c`nd ]n c`nd le f[cea semncu un deget bont sau retezat, adic[ „imediat“. N[i\[ ]l furasecu coada ochiului =i b[gase de seam[ c[ era un om destulde t`n[r, nu trecea de treizeci =i cinci, treizeci =i =ase de ani,

56

Dinu S[raru

]ns[ p[rea obosit, consumat, sau era numai nedormit sau nuvedea destul de bine =i nu vrea s[ pun[ ochelari.

— Cam mul\i du=mani de clas[ prin raionul nostru, tovar[=emaior, rupse el ]n sf`r=it ]ntr-un t`rziu t[cerea, iar N[i\[ Luceantres[ri, fiindc[ de trei zile de c`nd se afla la t`rg =i unde seafla, mereu auzise povestea asta cu du=manii de clas[ =i chiardespre el se spusese acela=i lucru, ba ofi\erul acela t`n[r,copilul lui Turbatu, ]i spusese ]n ma=ina ]n care fusese adusc[ „noi fa\[ de du=manul de clasa suntem hot[r`\i“, de=i acest„hot[r`\i“ nu fusese prea clar, dar N[i\[ ]n\elesese c[ ]l priveape el ca o amenin\are cu care nimeni nu avea de g`nd s[glumeasc[.

— Ordona\i? ]ntreb[ maiorul, ridic`ndu-se brusc de pe scaun.Avea aerul c[ nu se auzise exact ]ntrebarea, dar el \inea

s[ c`=tige timp =i mai cu seam[ s[ vad[ dac[ nu cumvaprimul-secretar vorbe=te serios, ]n sensul c[ asta era =iconvingerea lui de prim-secretar, adic[ ]n raionul acela erau]ntr-adev[r mul\i du=mani de clas[, =i atunci r[spunsul lui deofi\er comandant al securit[\ii locale avea alt[ ]nf[\i=are,trebuia s[ furnizeze argumente pentru aceast[ concluzie saupentru o astfel de concluzie, care nu putea fi dec`t expresialiniei generale =i locale ]n acela=i timp.

— Cam mul\i du=mani de clas[ ]n raionul nostru, repet[primul-secretar, dar cu aceea=i intona\ie inexpresiv[ =i \in`nd]n continuare capul ascuns ]n h`rtiile pe care le citea.

— Vai de capul lor! se auzi atunci interven\ia lui N[i\[Lucean, =i pe fa\a lui se l[\i un z`mbet de mil[ ca dinainteaunei realit[\i nevoia=e, =i ]naintea ochilor ]i apare nenorocitulde Alexandru lui Gore, un b[tr`n cam surd, care ]n fiecare zil[sat[ de Dumnezeu se ducea la prim[rie cum se lumina =ia=tepta pe treptele de la intrare p`n[ venea cineva dintr-aiSfatului sau dintr-ai punctului veterinar ]nfiin\at de cur`nd =iunde slujea la un taur r[u =i puturos un anume Tric[, fost petimpuri argat la ni=te ]nv[\[tori, iar acum se considerafunc\ionar =i era singurul care avea curajul s[ intre ]n grajdul

57

Ni=te \[rani

improvizat dintr-o polat[ =i patru st`lpi, dar era =i singurul pecare taurul ]l l[sa s[ intre la el. De obicei, primul venea Tric[,vorbind singur pe drumul mare, =i pe m[sur[ ce se apropia depode\ul din fa\a prim[riei ]ncepea s[ „discute“ cu taurul:

— Hai, b[iete, zicea el, c[ azi avem treab[, nu mai putemsta degeaba ca ieri =i s[ m`nc[m lucerna statului de poman[,c[ ai v[zut cum pleac[ vacile de la tine, cu coada pe sus,de nu le mai poate opri nimeni, c[ tu stai ca boul =i nu teui\i la ele =i ne batjocore=te o comun[ ]ntreag[.

Cum intra pe podi=ca din fa\a prim[riei, Alexandru lui Gorese ridica ]n capul oaselor de pe treptele de piatr[ =i ]ncepeas[-i ]njure pe to\i de la prim[rie, f[r[ nici o alegere, dar =if[r[ s[ precizeze pe cine de fapt ]njur[, pentru c[ vorbea a=a,]n general, cine adic[ nu-l las[ pe el s[-=i vad[ de treaba lui,ca =i c`nd de fiecare dat[ =i ]n fiecare diminea\[ era luat dela lucrul lui =i adus aici la prim[rie, unde era \inut de poman[.

— Nu discut cu du=manul de clas[, r[spundea Tric[, fiindc[mai ales el era luat ]n primire de ]njur[turile lui Alexandrului Gore. C`teodat[, venea diminea\a detot =i tovar[=ul Craina,pre=edintele, dar pe el Alexandru nu-l ]njura.

— Pe Craina nu-l ]njuri, nene Alexandre? ]l ]ntreba c`tecineva la o \uiculi\[, unde se mai dezlegau limbile.

— Nu, zicea Alexandru lui Gore, fiindc[ nu-l cunosc =inu e din sat de la noi. Eu nu ]njur dec`t pe cine cunosc. }ns[,dac[ se duce ]n sat la el, trebuie s[-l ]njure =i pe el cineva,a=a c[ nu iau dreptul altuia.

Nu-l lua ]ns[ nimeni ]n serios, =i cum sta cu casa chiarl`ng[ prim[rie, nici drumul lui special nu ]nsemna cine =tiece cheltuial[ de timp. P`n[ la urm[ ]ns[, tot se g[sise cinevas[-l bage ]n seam[, =i o vreme Alexandru lui Gore disp[rusedin sat, nu mai vorbea nimeni de el, la o adunare fusese datdrept exemplu de du=man de clas[, =i cu asta se cam potoliser[=i zvonurile. Nu st[tuse plecat prea mult, c`teva luni poate,c`nd se ]ntorsese ]ns[ nu mai fusese v[zut nici pe la prim[rie,nici pe la Mat, nu mai ie=ea nici p`n[ la poarta casei, ]=i

58

Dinu S[raru

f[cea de lucru pe din dos, prin spatele unui f`nar la care totme=terea, =i nimeni nu-=i mai amintea despre el, pentru c[nimeni nu-l mai vedea. }n c`te-o sear[ venea la Mat repede=i strecurat de fiecare dat[, gr[bit[, nevasta lui, o femeiescundac[ =i mereu descul\[, de cum se desprim[v[ra ni\el =ip`n[ c`nd era gata s[ ning[. Se ducea la tejghea, se aplecapeste ea =i, cu un glas rugat, ]i cerea negustorului cinci pachetede Na\ionale.

— Ce mai face nenea Alexandru? ]ntreba Difuzor cuglasul lui mare =i puternic, de parc[ ar fi vorbit din fundulunei butii de prune.

— Ce s[ fac[? ro=ea biata femeie, c[ut`nd cu privirile ]ntoate p[r\ile, ca =i c`nd n-ar fi vrut s[ aud[ nimeni ]ntrebareaaceea prosteasc[ rostit[ de Difuzor cu gura lui mare. Ce s[fac[, parc[ dumneata nu =tii? Pe l`ng[ cas[, ce nu are omulde f[cut pe l`ng[ cas[?!

Apoi lua pachetele de \ig[ri =i se repezea afar[ din Mat.C`nd se ]nchidea u=a ]n urma ei, se l[sa o lini=te tulbure, pecare numai Mihai Tore\oiu-Bogatul o mai putea drege cuveselia lui neluat[ de nimeni ]n seam[.

— M[, zicea el c[tre cine se nimerea, m[, vai de zileletale, vezi tu cum e f[cut satul [sta al nostru?

— Cum? intra cu el ]n vorb[ cineva, oricine ar fi fost el,pentru c[ jocul era vechi, =i to\i ]l cuno=teau, =i to\i voiau s[-ljoace. Cum?

— Ca dracu’! preciza Mihai Tore\oiu. Dracu’ s[ fi fost =is[ ne fi adunat launloc, =i tot nu ne potriveam a=a.

— R[i, hai, nene Mihai? continua acel cineva jocul, =iMihai Tore\oiu punea cinzeaca pe marginea tejghelei =i-=id[dea cu toat[ puterea o palm[ peste frunte.

— R[[[i, r[[[[i, cei mai r[[i. Nici ]ntre r`pi nu suntoamenii a=a de-ai dracului, =i ]ntre r`pi =i-a f[cut =i draculcuibul, =i ei tot sunt mai dumnezei\i.

— Las[, dumneata, unde =i-a f[cut dracul cuibul, =i bea-\i\uica, pl[te=te =i salutare, intervenea Difuzor, grijuliu s[ nu

59

Ni=te \[rani

se ]ntind[ cumva discu\ia asta, pe care ei o ]n\elegeau altfeldec`t o l[sau cuvintele s[ se ]n\eleag[, fiindc[ la to\i le p[rear[u de ce i se ]nt`mplase lui Alexandru lui Gore =i pe to\i ]im`hnea retragerea lui din lume =i ]nf[\i=area de v[duv[ anevestei lui, care nu mai ie=ea nici ea nic[ieri, nici la lucrucu ]mprumut, nici la cimitir s[-=i pl`ng[ mor\ii, cum f[ceautoate femeile, nic[ieri, =i nici ferestrele casei lor nu sedeschideau =i nici u=a de la intrare nu mai fusese deschis[.Ce se vedea de la ei era fumul =i o pisic[ lenevind pemarginea =an\ului din fa\a casei lor...

— Asta e pisica lui Alexandru, observa vreun trec[tor, =ifiecare se g`ndea la ce i se putuse ]nt`mpla acestui om dese retr[sese el, ca =i c`nd pierise, =i, dac[ tr[ia, tr[ia pentruc[ mai avea zile.

— N-am ]n\eles, atrase aten\ia primul-secretar c[ vrea oexplica\ie clar[ la aceast[ interven\ie nea=teptat[ a lui N[i\[Lucean. Cum adic[ vai de capul lor?

Dar N[i\[ amu\ise =i sim\ea cum ]l trece pe =ira spin[riiun =uvoi de ap[ rece ca ghea\a. +i totu=i, N[i\[ ridic[ fruntea,=i ochii lui ]nt`lnir[ ochii primului-secretar. Pe fa\a acestuiase citea o curiozitate imens[, =i, de=i \inea ochii aproape]nchi=i, c[ci ]l dureau din cauza luminii care n[v[lise brusc]n biroul acela, iar el se vedea bine c[ era obosit, N[i\[pricepu c[ nu poate sc[pa f[r[ s[ r[spund[. Dar n-apuc[,fiindc[ maiorul se sim\i dator s[ dea el o explica\ie la prima]ntrebare, =i din graba cu care acesta se repezi s[ r[spund[,N[i\[ Lucean pricepu =i faptul c[ e vorba de ap[rarea lui.

— }mi permite\i s[ raportez, se precipit[ maiorul =i pejum[tate se =i ridic[ de pe scaun, iar acum nu st[tea nici ]npicioare, nici jos, =i N[i\[ se crezu obligat s[ se ridice =i el ]npicioare, problema este destul de complicat[. Avem unele cazuric`nd caracterul preventiv al ac\iunilor =i interven\iilor noastrese impune cu hot[r`re, =i atunci noi suntem datori s[ veghemcu toat[ hot[r`rea, pentru ca acele elemente care sunt ostileregimului nostru s[ simt[ cum se cuvine c[ puterea popular[...

60

Dinu S[raru

Primul-secretar tr[sese sertarul biroului, =i-acum se sprijineacu am`ndou[ m`inile ]n acest sertar. St[tea cu capul u=or datpe spate =i p[rea c[-l ascult[ foarte serios pe maior, iar acestag[sise, se pare, un unghi foarte favorabil pozi\iei sale, c[cicontinua s[ nu stea nici jos, nici ]n picioare.

— Dar, fire=te, noi suntem acum la putere =i suntem datoris[ fim calmi, nu trebuie s[ ne gr[bim, e momentul s[interpret[m =i s[ tragem concluziile calm.

Vorbea destul de cursiv =i ]ncerca s[ surprind[ pe fa\aprimului-secretar o reac\ie anume, din care s[ trag[ oconcluzie cu privire la pozi\ia acestuia la punctul s[u devedere. Nu ]n\elegea de ce trebuie s[ dea explica\iile pe carele d[dea de fa\[ cu \[ranul acesta =i ]n general i se p[rea c[primul-secretar ]l pune la ]ncercare sau vrea s[ verifice oanumit[ situa\ie.

— Da, ]l ]ntrerupse Dumitru Dumitru. +i cu [sta ce este?]ntreb[ el ar[t`ndu-l pe N[i\[ Lucean.

— A fost adus pentru nepredarea pu=tii.— Ai pu=c[? ]ntreb[ Dumitru Dumitru, acum iar cu o

vie curiozitate, =i ]n primul moment N[i\[ Lucean vru s[spun[ cu toat[ gura „Da!“, =i chiar a=a i se p[ru =i luiDumitru Dumitru.

Dar din gura lui N[i\[ ie=i un:— N-am, tovaro=e, de unde s[ am =i mai ales ce s[

fac eu cu pu=ca? Fiindc[ le-am spus =i dumnealor, =i ]lar[t[ pe maior, dar reveni, adic[ le-am spus b[ie\ilor cucare am venit acum trei zile cu ma=ina c[ nu am, c[ pu=ca]\i cere ale ei, trebuie s[ te ocupi de ea, s[ ai timp dedistrac\ie, eu de unde dracu’, dac[ am =ase copii =i to\im[n`nc[ =i to\i chir[ie c`nd nu le dai, =i cum e p[m`ntulla noi, numai de pu=c[ n-ai timp. M-a =i c[utat, conchiseN[i\[, =i tot n-a g[sit.

Maiorul ]i ]ntinse primului-secretar dosarul ]n care N[i\[recunoscu scrisul celor care-i luaser[ declara\ii, iar el nule semnase.

61

Ni=te \[rani

— A c[utat =i cu c`inele =i tot degeaba, mai g[si el totu=icu cale s[ adauge, v[z`nd c[ primul-secretar se opre=te asuprauneia dintre declara\ii =i c[ subliniaz[ cu creion ro=u ceva.

— P`n[ unde ai fost? ]ntreb[ Dumitru Dumitru, dar N[i\[nu ]n\elese la ce se referea =i se uit[ la el ni\el nedumerit.Cu r[zboiul, preciz[ acesta, =i N[i\[ se lumin[ dintr-o dat[.

— P[i ]n partea asta n-am fost, zise el ca o scuz[, dec`tp`n[ la Banska-Bistri\a, fiindc[ ne-a r[nit =i a trebuit s[ neretragem ca veteran.

— Ei, se ]ntoarse Dumitru Dumitru c[tre maiorul desecuritate. Dar ]n clipa aceea, N[i\[ se =i v[zu ie=ind pe u=[,=i se =i v[zu cobor`nd Valea cu pietrele.

Mergea ca ]ntr-un vis, =i c`nd Dumitru ]i spuse „M[imo=ule, a= vrea s[ mai st[m de vorb[“, el nu v[zu m`na]ntins[ a acestuia, ci avu impresia c[ toat[ povestea ]ncepeadin nou =i, l[s`nd iar c[ciula jos l`ng[ scaun, rupse din suflet]ntreaga lui dezn[dejde pentru a-=i sus\ine cauza cu singurulargument ]n care credea.

— Nu-mi pare r[u, zise el, astfel, dec`t c[ am l[sat unsac cu porumb la moar[ =i st[ acolo de trei zile =i n-are cines[-l ridice, =i la moar[ trage, =i porumbul muceg[ie=te.

62

Dinu S[raru

CAPITOLUL IVMASA

Ningea a=ezat =i t[cut, v`ntul nu mai b[tea, se l[sase olini=te curat[, se putea auzi cum se a=eaz[ fulgii de z[pad[u=or, unul peste altul, =i cum se apleac[ sub ei crengile negreale prunilor prin gr[dinile peste care plutea lumina calm[ dedinaintea ]nser[rii, parc[ se preg[tea o s[rb[toare, de multdeasupra acestui sat nu mai st[ruise at`ta pace, dar ea aveas[ se dovedeasc[ repede trec[toare =i mai ales prevestitoarea unor ]nt`mpl[ri deloc pa=nice =i deloc vesele. Drumurilefuseser[ troienite =i nimeni nu mai ie=ise cu carul sau cu sanias[ r[scoleasc[ z[pada =i s[ fac[ p`rtii, potecile fuseser[]nghi\ite sub n[me\ii c`t casa, nu se mai cuno=teau =an\urile=i gardurile, acoperi=urile albe veneau cu stre=inile p`n[ se]mpreunau cu foi=oarele de lemn =i ningea mereu, =i satulpierea, dar pierea frumos ca ]ntr-o poveste, =i din c`nd ]n c`ndP[tru cel Scurt ie=ea ]n s[li\a din spatele casei =i privea v[ilecare coborau rostogolite acum =i rotunjite p`n[ sub poalelemun\ilor, unde se ]ntuneca, =i ochii lui se opreau =i ]ncepeaus[-i l[crimeze. A=a st[tea =i acum, r[zimat de st`lpul s[li\ei=i asculta lini=tea aceea nefireasc[ =i auzea bine cum cadfulgii =i cum ating ei stratul de z[pad[ de dinainte, =i ]iurm[rea cum vin =i cum se rotesc =i se a=eaz[ lin, sim\eagreutatea lor, dar o sim\ea altfel dec`t era, o sim\ea ca pe ogreutate adev[rat[, iar greutatea asta nu se a=eza pe z[pad[cum vedeau ochii lui, ci pe pieptul lui =i pe inima lui =i setrezea oft`nd. Era ]ntr-o vineri, se ]ncheiase o s[pt[m`n[ dec`nd nu mai ie=ise nici el din cas[ =i nici pe la el nu maivenise nimeni, st[tea cuc cu nevasta lui, nu vorbea nici el,nu vorbea nici ea, se uitau unul la altul =i p[rea c[ se ]n\eleg,

CUPRINS

63

Ni=te \[rani

la pr`nz ea punea masa, diminea\a el t[ia lemne, seara el ]=if[cea de lucru prin curte, ]nchidea f[r[ nici un rost o u=[ laun beci unde nu intra nimeni, c[ci n-avea cum, dar a=a eraobiceiul gospodarului s[ ]ncuie seara toate u=ile, s[ lez[vorasc[, noaptea trecea ca o pedeaps[, ea torcea p`n[ seispr[vea focul ]n sob[, =i diminea\a o luau iar de la ]nceput.C`nd vorbeau, vorbea fiecare singur, cu c`te-un lucru de carese ]mpiedicau sau de care aveau nevoie =i nu-l g[seau, cuvaca ]n grajd, care nu se mai s[tura, „+i s[ vedem cum o s[mai ie=im =i din iarna asta?“, cu c`inele pe care seara ]ldezlegau, =i el n[v[lea plin de z[pad[ ]n s[li\[ =i chiar ]ncas[ =i l[tra de bucurie =i din l[tratul lui se stingea lampa, =iatunci P[tru punea m`na pe c`te-un retevei =i-l certa vesel=i-l amenin\a, iar c`inele se repezea pe u=[ afar[, d[r`m`ndde fiecare dat[ c`te ceva, iar P[tru ]l ]njura, ]ns[ cu o m`ndriepe care numai el o ]n\elegea, c[ci c`inele acesta carecrescuse c`t un m`nzat ]l f[cea pe P[tru s[ se vad[ =i elgospodar, cu c`ine care are ce p[zi, adic[ avere, acareturi,str`nsur[. Casa lui era ]ns[ abia la ]nceput, nici nu fuseseterminat[, n-avea ]n curte nici acareturi, n-avea nici cine =tiece str`nsur[, zestrea nevestei nu fusese nici ea cine =tie ce,iar ]ntr-o sear[ P[tru ]=i aduse aminte c[ socru-s[u ]i promisese=i dou[ oi cu sc[derea l`ng[ Cr[ciun, =i Cr[ciunul venise,trecuse, trecuse =i Sf`ntul Vasile =i Boboteaza, trecuse ianuarie,trecuse bine =i din februarie =i socru-s[u nu se mai f[cea c[\ine minte ce hot[r`ser[ la nunt[.

— M[i femeie, deschise el vorba dup[ o lung[ socoteal[,]n timp ce ea str`ngea masa cu felul ei t[cut =i ni\el adormit,c[ci \inea mereu capul ]n p[m`nt, uite c[ vine =i martie, os[ se ia =i z[pada asta, c[ n-o s[ \in[ c`t lumea, acu=i vine=i Pa=tele, =i socru-meu nu se face deloc cu oile alea dou[c`te le-a promis, c[, daca =tiam c[ nu \i le d[, discutam altfel,aveam alta discu\ie...

Femeia r[mase cu talerele de p[m`nt ]n m`n[ ]n mijloculdrumului de la mas[ la sob[, unde o oprise vorba lui P[tru,

64

Dinu S[raru

dar f[r[ s[ ]ntoarc[ spre el capul sau s[-l ridice, parc[ ar ficitit ]n talerul acela peste care a=ezase lingurile de lemn.

— Nu zici nimic? o ]ntreb[ P[tru. N-ai glas la chestiaasta, ad[ug[ el cu aerul c[ ea acum t[cea, sau tocmai acum,]n timp ce ]n rest nu-i mai st[tea gura =i el nu mai putea der[ul gurii ei.

— N-au uitat, zise ea, =i se strecur[ cu mersul ei ferit =ib[besc, =i chiar vru s[ ias[ afar[, dar P[tru avu impresia c[ea fuge de r[spuns =i c[-l ocole=te.

— P[i nu pleca, se r[sti el, ca dac[ pleci ar fi cazul s[ teduci la ei =i s[ le spui c[ acum se ia z[pada =i eu vreau s[m[ fac cioban =i s[ m[ duc cu oile la munte, c[ o turm[ caaia pe care \i-a dat-o \ie de zestre nu se poate \ine pe-aici pela noi, trebuie s-o ducem la munte.

Femeia se mai oprise o dat[ tot a=a, cu capul ]n p[m`nt=i \in`nd talerele ca pe o coliv[ la parastas, cum i se p[rului P[tru, ]ns[, c`nd acesta termin[ ce avea de zis, ie=i peu=[ afar[.

— Da, continu[ P[tru cel Scurt, ca =i c`nd ar fi vorbit cuprietenul s[u N[i\[ Lucean, vorbim bine frumos, ne tocmimomene=te, ]n\eleg =i eu situa\ia lor, c[ oameni suntem, zicec[ nu poate s[-i dea dec`t dou[ oi, accept dou[ oi, accept =itermenul, =i el, „bun[ ziua“. P[i o cas[ se \ine greu, o muierem[n`nc[, oric`t ar fi ea ca Sf`nta Vinerea asta a mea, se mai=i ]mbrac[, fiindc[ nu e tot anul var[, mai d[ =i frigul, =i atuncice s[ fac[, s[ degere, nu se poate, toarce un caier de l`n[=i-=i face ciorapi. Da, ]ncheie el oarecum satisf[cut, c[ci demult a=tepta s[ se supere pe nevast[-sa =i s[-i zic[ ceva dincare s[ priceap[ =i ea c[ are b[rbat. „C[ al\ii le bat de le rup=i de c`te dou[ ori pe s[pt[m`n[“, se g`ndi el, v[z`nd c[femeia nu se mai ]ntoarce =i c[ nici nu se aude cotrob[ind,cum ]i era obiceiul, prin s[li\[, le bat bine, =i ele dorm capuii, =i diminea\a c`nt[ ]naintea coco=ilor.

Se ]ntorsese destul de t`rziu, iar el b[nuise ca fugise acas[s[-i spun[ lui taic[-s[u ce =i cum, adic[ s[ nu uite ce au

65

Ni=te \[rani

f[g[duit, c[ el, P[tru, nu uit[ =i e via\a ei cu el la mijloc, nusunt numai cele dou[ oi.

— N-a uitat, zise ea, c`nd se ]ntoarse, n-a uitat, dar n-aavut bani, ]ns[ face acum c[ d[ ni=te prune lui Terteci [la dei-a m`ncat calul nasul la botezul nepoate-si, face rost de bani=i ori \i-i d[ \ie s[ le cumperi tu, ori le cump[r[ cum a zis.

— Lu’ care Terteci i-a m`ncat calul nasul? se ]nveseli bruscP[tru cel Scurt, c`nd i l-a m`ncat, la care botez?

Se f[cea c[ nu-l mai interesau oile, pentru c[ ]ntr-un felse asigurase de ele. Acum ]l distra chestia cu calul care putuses[ m[n`nce nasul cuiva.

— Parc[ tu nu =tii! zise femeia, =i cl[tin[ din cap, ca =ic`nd i-ar fi spus „Om b[tr`n, te bucuri de nenorocirea altuia!“

— A! f[cu P[tru bine dispus ]n continuare, c[ci =i vedeaoile ]n curte, =i se =i ]nchipuia pe el tunz`ndu-le la prim[var[]n curtea din fa\a casei s[-l vad[ toat[ lumea, =i mai alesN[i\[ Lucean.

De mult se visase el tunz`nd o oaie care era a lui =i peN[i\[ oprindu-se la gard =i ]ntreb`nd cum f[cea el c`nd vreas[ arate c[ se mira de s[r[cia cuiva: „Ce faci, m[i P[trule,ce-ai cu bietul animal, de-l la=i ]n pielea goal[ acum, pe frigul[sta, nu mai ai cu ce s[ te-acoperi? Acoper[-te, m[, cunevasta, nu fi prost, acoper[-te cu ea =i las[ oaia, c[ e celmai nevinovat animal, nu e ca muierea“.

— P[i stai, frate-meu, se adresa P[tru, vesel detot acum,femeii, care se ghemuise l`ng[ sob[ =i ]=i f[cea de lucru cuni=te c`rlige de ]mpletit, c[ pe Terteci [sta eu l-am sc[patdin gura calului, c[ dac[ nu eram eu ]l m`nca detot =i el nicinu b[ga de seam[, r[m`nea de umbla f[r[ cap p`n[ la sf`r=itulvie\ii lui. Credeam c[ de altul vorbe=ti, s`s`i el din ce ]n cemai vesel, dar femeia lui continua s[ tac[ =i parc[ nu-l auzea,nu credea ]n veselia lui, st[tea mut[ =i posac[ =i lui P[tru ]itrecu repede tot cheful.

+i iar se scurser[ c`teva zile bune, t[ceau am`ndoi, casaera pustie cu ei ]n ea, masa era ca o poman[ dup[ cineva care

66

Dinu S[raru

murise, ziua se scurgea precum cenu=a din gura sobei, noaptease petrecea cu ]ntunericul ei, P[tru ie=ea afar[ la st`lpul s[li\ei=i st[tea cum st[tea acum, privea cum se rostogolesc v[ile p`n[la poalele mun\ilor =i cum ninge, =i cum cad fulgii ca o p[rere.Era o lini=te cum nu mai auzise dec`t pe front c`nd se opreab[taia artileriei pe nea=teptate =i ei ]n tran=ee aveau impresiac[ aud fumul cum se ridic[ din gropile bombelor =i a=teptau s[strige cineva dup[ ajutor, acel „Fra\ilor, nu m[ l[sa\i“ pe care]l auzise de o mie de ori.

Se ]ntuneca ]ncet, ninsoarea se cernea la fel de u=or =i dea=ezat, v[ile nu se mai vedeau, P[tru cel Scurt se desprinsede st`lp =i intr[ ]n cas[ ]ng`ndurat. Ar fi vrut ca nevasta s[-lvad[ a=a =i s[ bage de seam[ c[ e sup[rat =i s[-l ]ntrebe ce ecu el, =i ea ce s[ fac[, dar aceast[ femeie, chiar c`nd vedeatoat[ fr[m`ntarea lui, =i o vedea, nu putea s[ zic[ nimic, nucredea c[ e bine s[-l ]ntrebe ceva, ea a=tepta s[-i spun[ elce avea de spus, =i ea s[ se supun[, s[ fac[, adic[, tot cezicea el =i tot ce vrea el, fiindc[ de aceea era nevasta lui,s[-l asculte supus[ =i nu s[-l iscodeasc[. }ns[ el nu =tia toateacestea =i nu vedea dec`t fa\a ei mut[ =i fruntea ei, care nuse mai ridica din p[m`nt. }=i lu[ pe el o manta militar[ depostav gros cu care venise de pe front =i un an, doi o \inusedosit[, acum ]ns[ ]ncepuse s[ o poarte, nu-i mai era fric[ s[nu-l ]ntrebe careva de unde o are =i dac[ are chitan\[ pe ea.Mantaua nu fusese a lui, se vedea bine, c[ci era mai lung[dec`t ar fi trebuit, iar el nu o scurtase, ]i p[ruse r[u s[ bagefoarfecele ]n ea, =i mergea cu ea ca =i c`nd ar fi fost ]mbr[cat]ntr-un anteriu, m[tur`nd cu poalele drumul, iar poalele se camzdren\uieser[, =i el cum era scurt p[rea =i mai scurt scufundat]n acel sac militar, cu epole\ii at`rn`ndu-i pe umeri, c[cinasturii lor se pierduser[ de mult.

— Vezi c[ lipsesc ni\el, ]i atrase el aten\ia femeii cu ogrij[ pe care ea nu i-o cuno=tea, c[ci nu prea obi=nuia s[ spun[c`nd pleac[, dac[ ]nt`rzie, =i c`t ]nt`rzie, pleca =i era bunplecat, iar c`nd venea era bun venit, n-avea obiceiul s[

67

Ni=te \[rani

povesteasc[ pe unde fusese sau ce v[zuse, acas[ era la felde mut cum se f[cuse el cunoscut ]nainte de r[zboi =i ]n felulacesta se potrivea bine cu muierea lui, credeau cei care nu=tiau ce e ]n casa lor =i ]n sufletul lor.

— M[ duc pe la N[i\[ s[ vedem ce mai face, ce crede elde z[pada asta, ne astup[, c[ nu vezi c[ nu se mai opre=tedin nins, =i dac[ o \ine a=a o s[ ie=im din cas[ prin tunel.

Vorbea ]ns[ mai mult pentru sine, sim\ea c[ femeia nuparticip[ la informa\iile pe care le d[dea el, ea st[tea dup[sob[ =i t[cea, parc[ nici nu auzea, de=i ea auzea tot =i chiarar fi vrut acum s[ spun[ ceva, c[ci era pentru prima dat[ dec`nd se luaser[ c`nd el ]i spunea unde se duce =i de ce seduce =i ea vedea bine c[ se ]nt`mpl[ ceva cu acest om alei, dar nu =tia dac[ era bine sau nu s[ r[spund[, nu =tia dac[nu era mai bine s[ stea smerit[ =i el singur s[ priceap[ c[ eaaude =i vede tot ce zice =i tot ce face el. C`nd ie=i din cas[sim\i un pustiu ]n el, ca =i c`nd ar fi ie=it dintr-o moar[, =i ]nmoara aceea nu era nimeni, iar moara m[cina singur[ =i ]ngol, ]ntre pietrele ei nu era nici un bob de porumb. }ncerc[s[ deschid[ o porti\[ de lemn care ]l scotea din curtea casei,dar z[pada o troienise =i se l[s[ p[guba=, ]nc[lec[ gardul =i,scurt cum era, c`nd s[ri dincolo, se ]nfund[ tot ]n z[pad[ =ise trezi =i cu un c`ine peste el, vesel.

Mergea greu prin n[me\ii care f[cuser[ totuna plaiul cudrumul lor vechi, mantaua ]i m[tura z[pada, se ]mpiedica ]nea, =i de la o vreme se apuc[ =i ridic[ poalele =i le prinse debr`u. C`inele venea dup[ el g`f`ind, ]n salturi scurte, =i pem[sur[ ce ]naintau, P[tru ]ncepea =i el s[ g`f`ie, =i cum c[lca,cum st[tea s[ se rostogoleasc[ =i s[ se ]nfunde ]n troienelepeste care ninsoarea se cernea f[r[ ]ncetare cu o lini=tenefireasc[. Nu se auzea absolut nimic, nici m[car pa=ii luiP[tru nu se auzeau, c[ci se ]nfundau moale ]n z[pad[, =i]ntunericul le ascundea =i mai viu urmele. N[i\[ Lucean nust[tea chiar a=a departe de P[tru, nu-i desp[r\ea dec`t un v`rfde m[gur[, vara se ducea ca titirezul, acum era la poalele

68

Dinu S[raru

m[gurii aceleia, acum era ]n v`rful ei, unde ni=te mo=iciopliser[ o biseric[ de lemn, toat[ din lemn, =i cuiele cu careerau prin=i c[priorii erau din lemn. Biserica nu era mare, c`to buc[t[rioar[ de var[, dar st[tea pe v`rful m[gurii ca ocorabie, =i ce era de ea era turla, sub\ire =i ]nalt[, strecurat[printre crengile unor pruni vine\i, crescu\i =i ei ca ni=tes[lbatici. Casa lui N[i\[ fusese cl[dit[ ]ntr-o vale pitit[ subni=te nuci de demult, s[lb[tici\i =i ei de c`nd tot f[ceau umbr[p[m`ntului =i de c`t[ lume scuturaser[ toamne f[r[ num[r nuciverzi c`t oul de mari. Prin fa\a casei trecea un fel de drumde c[tun, dar ]n dreptul casei lui N[i\[ Lucean acest drumpierea, c[ci toat[ curtea, cu acareturile, cu carul cu boi, cuplugul =i roatele lui de lemn, cu un fel de toc[tor de lemne =icu c`inele legat de el cu un lan\ destul de lung ca s[ ajung[=i ]n curtea casei — toate acestea, =i vara =i toamna, f[r[]ncetare, =i cu butia de prune pus[ la umflat plin[ de ap[scoas[ dintr-o f`nt`n[ s[pat[ =i ea ]n marginea drumului subun mal, toata averea lui N[i\[ aproape, se p[rea c[ fusesescoas[ de cineva ]n drum, iar drumul se sf`r=ea =i se terminan[p[dit =i sufocat de c`te putuse N[i\[ s[ pun[ deasupra lui.Acum ]ns[ nu se cuno=tea nimic din acest pr[p[d care]nghi\ea drumul, =i P[tru chiar se mir[ unde dracu’ putea N[i\[s[ str`ng[ =i s[ fereasc[ at`tea c`te str`nsese N[i\[ =i le \inea]n v[zul tuturor.

C`nd ajunse la poarta casei v[zu cu uimire ca aceastase afl[ ]nchisa, =i ]ncerc`nd s-o ]mping[, ca s[ intre ]n[untru,observ[ c[ fusese proptit[ cu un par, =i de=i ar fi vrut s[-l iape N[i\[ pe nea=teptate, c[ci c`inele acestuia ]l cuno=tea=i nu-l l[tra, n-avu ]ncotro =i strig[ cu glasul s[u r[gu=it =ipierit, ca al unui om care v[zuse lupul =i nu se mai trezisedin spaim[:

— N[i\[[[, Luceaneee, acas[ e=ti, m[, auzi?!— Care e=ti, m[, de n-ai stare la tine acas[? se auzi repede

vocea r[stit[ a lui N[i\[ Lucean. P[trule, tu e=ti m[, p[ tinenu te-a r[bdat, m[, muierea =i te-a dat afar[ din cas[?

69

Ni=te \[rani

— He-he-he! f[cu P[tru cel Scurt, omul t`n[r mai pleac[=i el, se face c[ se duce la c`te-un prieten, =i c`nd se-ntoarceschimb[ macazul, c[ satul e mare =i cerere mult[.

— M[ fire-ai al dracului, de-aia pleca=i tu de-acas[, c[nu mai ai unde \ine calul =i trebuie s[-l sco\i la linie?

— Mai e cineva? ]ntreb[ P[tru cel Scurt ]n timp ce sescutura de z[pad[ ]n s[li\a de la intrare, auzind ]n[untruglasuri necunoscute de b[rba\i, copiii lui N[i\[ fiind ]nc[tinerei =i de neb[gat ]n seam[, cel mai mare abia ]mpliniseoptsprezece ani, iar ceilal\i cinci se \ineau unul dup[ altul lac`te-un an.

— Mai e, r[spunse N[i\[, c[ la omul cu cap vine =ide=teptul, vine =i prostul, cum veni=i tu acum, a=a c[ intr[ =id[ bun[ seara, cum te-am ]nv[\at, c[ a=a e la mod[, c`ndintri ]n cas[ sco\i c[ciula =i zici =i tu ce trebuie, dup[ cum eanotimpul, dac[ e ca acum, iarna =i seara, zici =i tu bun[diminea\a la Mo= Ajun.

P[trunser[ ]n celar, o odaie \inut[ ca bun[, dar cum N[i\[avea mul\i copii =i doar ]ntr-o singur[ ]nc[pere f[ceau foculiarna, celarul era =i camera bun[ =i rea, to\i st[teau iarna ]nea, =i de jur ]mprejurul ei f[cuser[ un fel de paturi pe ni=tecapre de lemn =i dormeau la r`nd unul l`ng[ altul. Acum,copiii fuseser[ ]nghesui\i l`ng[ sob[ =i to\i dormeau afar[de unul, Vasilic[, pitic ca maic[-sa =i pistruiat r[u, tot caea, ]ns[ r[u de gur[ ca N[i\[. {sta st[tea cu o m`n[ la ochi=i se f[cea c[ doarme, ]ns[ nu sc[pase nimic din ce auzeac[ vorbeau N[i\[ cu prietenii lui =i mai ales nu sc[pa]njur[turile lui Gheorghe O\[t, care nu putea s[ bage ]n gur[o lingur[ de fasole f[r[ s[ g[seasc[ un motiv =i s[pomeneasc[ un sf`nt din calendarul pe care i-l lipea muierea]n fiecare an, de Cr[ciun, deasupra capului unde dormea.Se dusese vestea despre el cum asista la lipitul calendaruluide Cr[ciun chiar ]n ziua ]nt`i =i cum se uita el apoi curiospe r`ndurile fiec[rei luni, s[ g[seasc[ un sf`nt nou de carenu mai ]njurase p`n[ atunci.

70

Dinu S[raru

— M[ Gheorghe, tu ai s[ fii pedepsit r[u pe lumea ailalt[!]l amenin\a femeia, una Vetu\a, neagr[ ca un drac =i cu unglas sub\ire, pe care el, ]n tinere\ile lui, o furase dintr-un satvecin, la o petrecere de l[sata-secului.

— Dracu’ =tia, fratele meu, c[ se ]nnegre=te a=a, c[ n-omai luam, c[ eu am luat-o neobligat, se justifica el din senin,apoi ]njura de c`te-un sf`nt de care nimeni nu auzise, de pild[de „]n[l\area sf`ntului mare mucenic Aristic[“.

— M[ Gheorghe, ]l contrazicea neap[rat cine ]l auzea,de unde l-ai scos tu pe Aristic[? [sta nu e sf`nt.

— P[i nu e, m[, zicea Gheorghe O\[t, [sta e mucenic.Mucenicii au alt[ catagrafie, c[ =i la ei e o socoteal[, nu eca aici, la noi, unde p[ to\i ne ]njur[ la fel.

L`ng[ Gheorghe O\[t st[tea Dumitru lui Dinc[, ciungul,=i fuma dintr-un chi=toc de ziar, c[ci, de=i era ciung, seambi\iona s[-=i fac[ singur \ig[rile =i le desf[cea pe cele defabric[, le punea tutunul ]ntr-o tabacher[ =i ]=i r[sucea alteledin ziar pe genunchi =i repede, iar ciotul ]n timpul acesta seleg[na deasupra genunchiului, ]nchipuind acelea=i gesturi pecare le-ar fi f[cut m`na, dac[ era ]ntreag[.

Mai era socrul lui N[i\[ Lucean, r[mas surd de la 1916,]nc[ cu ni=te ochi ca de viezure, prindea tot dup[ mi=careabuzelor =i reu=ea s[ se ]n\eleag[ =i cu Ion al lui Ciclop, acestanu numai surd, dar =i fonf. Fugea cu ochii de la unul la altul=i nu sc[pa nici un cuv`nt, ]ns[ c`teodat[ le mai potrivea dela el =i nimerea ca Ieremia, dar nu se l[sa, era un om fudul =iumbla cu un baston cu m[ciulie de alam[ =i fuma cu un \igaretde mesteac[n. Gheorghe O\[t \inea ]n m`n[ o ce=cu\[ dep[m`nt ars pe care se mai vedeau ni=te litere afumate]nchipuind numele de Hurezu, ceea ce dovedea c[ fusesef[cut[ de olarii din t`rgul apropiat =i cump[rat[ ]n vreos`mb[t[, ca un lux, de c[tre cineva dintr-ai lui N[i\[ Lucean,pentru c[ altfel =i satul lor era de olari =i chiar =i socrul luiN[i\[ era olar =i destul de iscusit, dac[ din palmele lui ie=eauulcioare ca ni=te amfore =i un sat ]ntreg se ducea la cosit cu

71

Ni=te \[rani

ap[ ]n ulcioarele arse de acesta =i ]nflorate de acesta cu opensul[ muiat[ ]n alb de zinc.

L`ng[ O\[t fusese pus un sc[unel mic de la o mas[ cutrei picioare, iar pe sc[unel — o sticl[ verzuie astupat[ cuun dop de cocean. Sticla se cam golise, beau to\i pe r`nddin cea=ca de Horezu, beau legumit, \in`nd buzele lipitemult de buza ce=cu\ei, tr[geau pe n[ri damful \uicii de prun[=i de fiecare dat[ cu o fals[ sfial[ =i cu o fals[ smerenie =icl[tin`nd din cap, adic[ ce s[ fac[, se supun, sunt la om ]ncas[ =i nu se poate s[-l refuze, altfel nu acesta ar fi obiceiullor, =i chiar =i N[i\[ f[cea la fel, adic[ nici el n-ar fi b[ut,c[ doar era la el acas[, =i avea c`nd s[ bea, dar a=a eraobiceiul =i era frumos s[ bea =i el la r`nd cu musafirii s[i, =imai era =i situa\ia asta nenorocit[ care-i str`nsese launloc =ibeau de sup[rare, iar muierea lui N[i\[ ]i fura cu coadaochiului =i se g`ndea c[ sticla se terminase cam repede =i„n[rodul de N[i\[“ iar o trimite ]n magazie s[ mai scoat[una, =i uite-a=a se duce \uica =i se trezesc prim[vara c`nd emai scump[ =i c`nd ar fi putut s[ scoat[ =i ei un ban maimult pe ea, c[ nu mai au pe ce scoate.

— Genico, zise N[i\[ chiar ]n acel moment, d[ o fug[ prinmagazie =i vezi de mai scoate ni\ic[ \uic[, fiindc[ veni =ifinul P[tru =i e cam ]nghe\at =i mai avem =i noi de vorbit.

Din locul ]n care st[tea, femeia tres[ri ars[ c[ i se ]mpliniprezicerea =i se uit[ la N[i\[ ca la un om care spune la pr`nzulcel mic c[ a r[s[rit luna =i a apus soarele. Se ghemuise =i eape un astfel de sc[unel mic cu trei picioare la gura sobei =idin c`nd ]n c`nd r`c`ia jarul cu o \[pu=[ de fag =i r[scoleafocul, care se =i pornea bubuind ]n soba de c[r[mid[ petimpuri alb[, acum ]ns[ afumat[, g[lbuie =i zg`riat[ de totfelul de semne f[cute de copiii de =coal[ ai lui N[i\[.

— Auzi, ad[ug[ N[i\[ ]ntreb[tor =i poruncitor ]n acela=itimp, c[ci vedea c[ femeia lui nu prea are de g`nd s[ se]ndrepte spre magazie.

— Un moment, interveni Gheorghe O\[t, un moment, c[nu e bine s[ se puie \uic[ nou[ peste \uic[ veche =i v[z c[

72

Dinu S[raru

a mai r[mas ceva pe fundul sticlii, a=a c[ mai bine s[scurgem noi tot, cristelni\a mamii sf`ntului Alexe, omul luiDumnezeu, care cade la 18 martie =i mai sunt cincis[pt[m`ni p`n[ atunci.

+i scurse sticla verzuie ]n cea=ca de Hurezu, apoi ]ntinsesticla Genic[i, dar aceasta nici nu vru s[ se uite la el, nici s[ia sticla, nici s[-i r[spund[.

— |ine, c[-mi cade din m`n[, fiindc[ eu sunt slab lagreut[\i, numai cea=ca pot s-o \in, zise Gheorghe O\[t, =i to\iizbucnir[ ]n r`s =i cel mai ascu\it se ]nfipse ]n capul femeiir`sul =uierat-ascu\it al lui P[tru cel Scurt, care se ]nghesuise=i el pe pat l`ng[ ceilal\i dup[ ce d[duse m`na cu ei, iar cumera scund, sp`nzura cu picioarele deasupra du=umelei dep[m`nt b[tut cu maiul, c[ci ]n cas[ nu aveau sc`ndur[.

— La prim[var[, hot[r`se N[i\[, la prim[var[ podesc =ieu, c[ nu se mai poate, vine civiliza\ia peste noi =i trebuies[ fim preg[ti\i, punem sc`ndur[, dar atunci s[ nu v[ mai prindprin cas[, c[ v[ cotonogesc. Dormim to\i pe prisp[.

— +i iarna? ]ntrebase Vasilic[, piticul, =i murise de r`s.— +i iarna o scoate tac-to, r[spunsese P[tru cel Scurt. O

scoate =i o pune la p[strat ]n pod, =i prim[vara o pune iar.— P[i nu te duci, Genico? ]ntreb[ iar cam ]ncruntat N[i\[

Lucean. Se sim\ea c[ nu-i convenea rezisten\a muierii. Teduci, sau m[ duc eu?

— Du-te, r[bufni femeia, =i ridic`ndu-se porni iute spre u=[,dar f[r[ s[ ia sticla din m`na lui Gheorghe O\[t. Du-te tu, c[e \uica ta, =i tu o bei =i s[ vedem la prim[var[ cu ce te maiduci dup[ porumb =i ce mai dai de b[ut cositorilor, ca tu a=afaci, ]ns[ nu se mai auzi ce face N[i\[ Lucean, c[ci femeiapitic[ =i cu p[rul ro=u =i pistruiat[ ie=i pe u=[, tr`ntind-o =il[s`ndu-i pe to\i destul de nedumeri\i.

— O vezi, zise N[i\[ Lucean, lu`nd sticla din m`na luiGheorghe O\[t, o vezi, =i c`nd m[ luaser[ b[ie\ii [ia ast[-toamn[ cu chestia cu pu=ca pl`ngea de se rupea c[ma=a peea, =i c`nd m-a v[zut c[ viu acas[ f[cea: „Bine c[ veni=i,

73

Ni=te \[rani

N[i\[, bine c[ veni=i, N[i\[, c[ era s[ mor, c[ eu f[r[ tineera s[ mor“, =i repede s-a dus ]n magazie =i mi-a adus o sticl[de \uic[ =i a spart patru ou[ =i st[tea la mas[ la capul meu=i-mi turna =i le spunea la copii: „Las[-l, m[, pe tac-to s[ se]mbete =i el, c[ de unde a sc[pat el, vai de capul lui...“C-a=a e muierea, a dracului, c`nd nu te are te jele=te, =i c`ndstai cu ea zice c[ n-are nevoie.

— Bine, zise socrul lui N[i\[ Lucean, care asistase t[cut=i obiectiv la discu\ie, cu aerul c[ el nu se amestec[, treabalor, are =i femeia adic[ dreptate, nu c[ e fata lui, de=i ar fib[ut =i el o ce=cu\[.

— P[i, dumneata ce zici? i se adres[ N[i\[, oblig`ndu-ls[ ias[ din neutralitate. Ce, faci ca Elve\ia?

— M[ b[iete, r[spunse acesta, p[c[ind din trabucul delemn de mesteac[n, tu e=ti la tine acas[, tu hot[r[=ti.

— Dar de b[ut ai mai bea? ]l ]ntreb[ iar N[i\[.— Domnule, i se adres[ atunci P[tru cel Scurt, problema

care se pune, ]l imita pe N[i\[ Lucean c`nd acesta f[cea pefilosoful, problema care se pune este dac[ nu este cazul s[-idea omul dou[ palme, fiindc[ nu execut[ ordinele, =idumneata ca p[rinte ar trebui =i dumneata s[-i dai, c[ a=aface un p[rinte cu copilul lui dac[ nu ascult[.

— He-he-he, r`se Gheorghe O\[t, se ]ncinge birjeria, ]miplace, n-am ce zice, am panaram[!

— Ai pe moartea s[ te ia! intr[ femeia lui N[i\[ brusc peu=[, ca =i c`nd ar fi ascultat tot ce vorbiser[ ei p`n[ atunci,dar nu putea fi a=a, fiindc[ ]n m`n[ avea o sticlu\[ de ojum[tate de chil plin[ cu \uic[, ceea ce ]nsemna c[ fusese]n magazie =i c[ nu aflase dec`t ce zisese Gheorghe O\[t.

— Eee, se schimb[ socoteala, ie=i din t[cerea lui =iDumitru lui Dinc[, v[z`nd sticla de \uic[ ]n m`na femeii.

— Se schimb[, sigur, dac[ s-a schimbat =i sticla, =i acumbem dintr-una mai mic[, observ[ P[tru cel Scurt.

— Mersi, zise N[i\[ Lucean, =i s[ fie primit, iar ]n glasulcare se voia inten\ionat boieros =i fandosit, femeia intui =i

74

Dinu S[raru

mul\umirea lui pentru chibzuiala ei, care =tiuse s[ schimbesticla =i deci s[ mai apere butoiul pentru nevoile de laprim[var[.

Iar umplur[ ce=cu\a, =i acum veni r`ndul lui Petru cel Scurts[ dea noroc, dar acesta st[tea cu ce=cu\a ]n m`na st`ng[, =icu dreapta, cu m`neca mantalei, de care ]nc[ nu sedezbr[case, cum nu se dezbr[case nici unul dintre ei delaiberele de dimie s[in[ cu care erau ]ncoto=m[na\i, cum`neca mantalei se =tergea la gur[, mai mult se frecaprelungind inten\ionat momentul c`nd avea s[ duc[ cea=cala gur[ =i s[ dea noroc.

— Hai, P[trule, c[ ne apuc[ diminea\a =i mai trebuie s[plec[m =i pe acas[, se impacient[ Dumitru lui Dinc[, agit`ndproteza de lemn, la care me=terise ca s[ =i-o monteze la m`naciung[, dup[ ce ]i ]nc[lzise cotorul la gura sobei. A intrat unfrig ]n mine de atunci de pe front de c`nd m-a r[nit, sejustific[ el, =i frigul [sta ]l simt la moanta asta, parc[ ar fiintrat gerul ]n mine prin locul [la, =i c`teodat[ m[ mai trezesc=i c[-mi deger[ degetele =i eu n-am nici m`n[, dar degete,r`se apoi, ]nc`ntat de ceea ce putea s[ i se ]nt`mple =i deceea ce putea el s[ simt[ de c`nd r[m[sese ciung.

— Ai r[bdare, zise P[tru cel Scurt, ai r[bdare s[ m[obi=nuiesc, =i termin`nd, ]n sf`r=it, de =ters la gur[ ridic[cea=ca =i se ridic[ chiar =i el ]n picioare, mai mult s[rind dinpat, c[ci nu ajungea cu picioarele p`n[ la du=umea.

— Noroc! zise el cu glasul acela =uierat, noroc =i s[ tr[imo mie de ani, afar[ de s[rb[tori, =i cu drept de apel...

— +i s[ vedem ce facem cu colectivizarea! continu[ N[i\[Lucean. C[ a=a m-a ]ntrebat pe mine la plecarea de laSecoritate maiurul [la care zicea c[ „Ei, acum s[ te vedem,tovaro=e Lucean“. „Cum s[ m[ vede\i, tovar[=e maiur?“, m[fac eu c[ nu ]n\eleg, dar ie=isem de la ei, ie=isem pe poart[=i ie=ise =i maiurul cu mine. El se ducea la treaba lui, eu m[duceam la a mea. „P[i s[ te vedem cum face\i cucolectivizarea, cum ai vorbit cu tovar[=ul prim“. „P[i ce-am

75

Ni=te \[rani

vorbit?“, m[ fac eu iar c[tre el. Nu mai eram ]n dreptulSecorit[\ii, ajunsesem cam ]n dreptul unde avea Coana Mari\arestaurant, de e acum nu-=’ ce dracu’, un fel de birou, de st[la el gu=atul [la al lui Buduric[ de la Cire=u.

— Care Buduric[, dom’le? ]ntreb[ enervat din seninGheorghe O\[t, [la de a fost c`nt[re\ la biseric[?

— {la, domnule! confirm[ N[i\[ r[stit, [la, [la, s[-l veziacum la birou ]n pia\[ =i cu geant[ de piele...

— De unde are el geant[, m[ N[i\[, c[ era vai de mamalui, nu =tii tu c[ l-a prins popa Doar[ fur`nd banii dinc[ld[ru=[, la Boboteaz[, ]n cas[ la una, cum dracu’ o chema,de i-a spus popii:

„P[rinte, boteaz[-m[, c[ vreau s[ fac o fapt[ bun[ =ivreau s[ m[ =tiu botezat[“. „Ce fapt[, taic[?“, ]ntreb[ popa,el era =i cam surd ni\el. „P[i, zise, vreau s[-\i ar[t cum tefur[ c`nt[re\ul, ia caut[-l dumitale =i s[ vezi c[ to\i crei\arii]i are ]n buzunar“.

— Ei, zise N[i\[ Lucean, [la are geant[ de piele =i bonier=i taie la amenzi la \[rani ]n pia\[ =i ]njur[, Cristosu mameilui, de zici c[ el e Dumnezeu.

— Dar de unde are el geant[? insist[ foarte mirat P[trucel Scurt.

— Le-a dat, domnule, le-a dat: la to\i, tu n-ai v[zut c[ =iCiclop are geant[? Le-a dat de la partid.

— P[i are partidul at`tea gen\i? mai ]ntreb[ P[tru cel Scurt,preocupat ]n mod sincer de chestiunea asta cu gen\ile, carede altfel pe to\i ]i preocupa, fiindc[ ]ntr-adev[r cei careveneau cu gen\i ]n sat erau destul de mul\i ]n ultima vreme,=i geanta asta era un fel de legitima\ie la vedere, un fel deact de autoritate, =i to\i care veneau cu geant[ o puneau defiecare dat[ cu mare grij[ l`ng[ ei =i o p[zeau foarte aten\icu privirile, sau, ca o dovad[ de cea mai mare ]ncredere, od[deau ]n grija c`te unuia de la prim[rie. „Tovaro=e, ziceaacel cineva cu geant[, ai dumneata grij[ ni\el de geantamea“, =i zicea „geanta mea“, de parc[ ar fi zis „ai dumneata

76

Dinu S[raru

grij[ de casa de bani a statului“, iar cel care avea aceast[cinste devenea =i el brusc al dracului =i important, =i acestanu putea fi dec`t ori Craina pre=edintele, ori unul Geanovu,secretar de partid, ori chiar Ciclop, care era cel mai r[u ]nacele momente =i nici la telefon nu mai voia s[ r[spund[. Seuita la el cum zuruie de-\i \iuiau urechile =i ridica din umerineputincios. Avea, adic[, alt[ misiune, mai important[.

— +i ce mama dracului poate s[ aib[ Buduric[ [sta ]ngeant[? se interes[ curios =i Gheorghe O\[t.

— Pe m[-sa, ce s[ aib[? N-are nimic.— Are el, n-avea tu nici o grij[ c[ are el ceva!— P[i are bonierul =i banii dup[ amenzi.— P[i ce e, dom’le, Buduric[, ce a ajuns el, de taie

amenzi ]n pia\[? Cine i-a dat lui bonierul =i cui ]i d[ el banii?Ori face cum f[cea cu c[ld[ru=a lui popa Doar[.

— Domnule, el e la Arlos, preciz[ socrul lui N[i\[ Lucean,care, fiind surd, abia se dumirise despre cine vorbeau ei, =iinterven\ia lui f[cu o oarecare lini=te, c[ci locul acela undese spunea c[ lucreaz[ Buduric[ le impunea la to\i un fel derespect, dublat =i de o anume ]ngrijorare, a=a ca dou[-treisecunde se l[s[ o lini=te rea, =i N[i\[ se gr[bi s[ o sparg[,c[ci precizarea nu mai suporta nici un fel de adaosuri.

— E =i la Arlos, dar e =i la pia\[, cu amenzile, ]ns[ vineel =i timpul lui, n-avea grij[! l[s[ el un fel de n[dejde ]nsufletele celor de fa\[.

— A=a, ceru continuarea pove=tii Gheorghe O\[t, cezicea maiurul?

— P[i asta zicea, c[ ce am vorbit eu cu primul-secretar,cu Dumitru, c[ adic[ vine colectivizarea =i ar fi cazul s[ ne]nscriem, =i eu s[ m[ ]nscriu primul.

— +i, s`s`i P[tru cel Scurt, care devenise foarte preocupatde ceea ce ]ncepuse s[ povesteasc[ N[i\[ Lucean =i lui nu-ispusese c`nd se ]ntorsese de la Securitate =i acum auzea cuuimire c[ N[i\[ =tia =i t[cuse o iarn[ ]ntreag[.

— Eu ]ns[ m[ f[ceam c[tre el c[ nu prea ]n\eleg, adic[ce vorbisem eu cu primul-secretar era alt[ chestiune dar el

77

Ni=te \[rani

se \inea dup[ mine, ca =i c`nd ne-am fi plimbat noi am`ndoiprin t`rg, =i mai la urma noastr[ venea mo=ul [la de la Olte\care ie=ise cu mine o dat[, c[ =i pe el ]l chemase la Dumitru.

Se vedea ]ns[ c[ =i N[i\[ ocole=te aceast[ discu\ie de carenu mai vorbise nim[nui p`n[ atunci, sau dac[ nu o ocole=te,am`n[ cu bun[-=tiin\[ finalul ei, iar prietenii s[i uitaser[s[-=i mai pun[ \uic[ ]n cea=c[, aceasta r[m[sese ]n m`n[ laP[tru cel Scurt, uitase =i el s[ mai bea din ea, o pusese pegenunchi =i o ocrotea cu palma st`ng[.

— P[i atunci ]n\eleg, l[sa socrul lui N[i\[ Lucean s[ sevad[ c[ pentru el lucrurile ]ncep s[ se limpezeasc[.

Nu-l ]ntreb[ ]ns[ nimeni ce ]n\elege, =i el continu[:— C`nd am fost alalt[ieri dup[ tutun m[ trage [sta de la

Mat, Difuzor, de m`nec[ =i zice: „Neic[ Tru=ule, s[-i spui luiN[i\[ s[ dea pe la mine, c[ am s[-i spui eu ceva numai lui“.„Ce, m[? ]l ]ntreb eu. Mie nu-mi spui, c[ sunt tat[l lui?“. }mivine ca un copil, acum dac[ mi-e ginere, =i m[ dau cu elacolo ]n spate, unde iau masa tovaro=ii care vin de la Raion=i joac[ loz ]n plic. „Neic[ Tru=ule, se face colhoz, l-am auziteu pe Craina vorbind cu unul de la Partid, =i [la zicea c[ s[stea Craina de vorb[ =i cu N[i\[ Lucean, c[ nu-=’ ce ziceac[ s-a ]n\eles N[i\[ cu primul-secretar, cu Dumitru“.

— P[i ce m-am ]n\eles? ]ntreb[ ars N[i\[ Lucean, =i to\i]ntoarser[ capetele spre el, =i muierea se ridic[ repede de lagura sobei =i veni mai aproape de ei.

— C`nd \i-a spus Difuzor? ]ntreb[ ]n lini=tea rea care sel[s[ Dumitru lui Dinc[.

Iar ]=i scosese proteza de lemn =i o ]nc[lzea la gura sobei,\in`nd-o cu m`na bun[ de departe, c[ci focul dogorea zdrav[n.

— Alalt[ieri, r[spunse socrul lui N[i\[.— Ce i-ai spus tu, m[, lui Dumitru [sta de la Raion?

]ntrebarea o pusese acum Gheorghe O\[t =i p[rea ni\el camiritat de ceea ce auzea =i chiar ]ngrijorat. }n mintea tuturor,de altfel, ]ncol\ise o b[nuial[ rea, pe care nu =tiau ]ns[ cums[ o limpezeasc[, nu =tiau adic[ nici ceea ce b[nuiau cu

78

Dinu S[raru

adev[rat, mai mult le era fric[ s[ nu b[nuiasc[, =i fulger[toralungau to\i din inima lor b[nuiala, =i totu=i ea ]i rodea acum=i le cam pierise cheful. }ns[ N[i\[ era al lor, \[ran ca =i ei,suferise cu ei, f[cuse cu ei r[zboiul =i ]l sim\eau al lor, nu-lputeau b[nui de nimic, dar acest nimic ]i s`c`ia =i a=teptauo dezlegare.

— B[ Dumitre, strig[ =uierat P[tru cel Scurt, ce mamadracului faci? Adormi=i, nu vezi c[-\i lu[ m`na foc?

— B[[! strig[ =i N[i\[ Lucean, =i Dumitru trase repedeproteza, care de apropierea jarului ]ncepuse s[ fumege.

— Domnule, ]ncepu N[i\[ tacticos, =i din felul cum zisedomnule, to\i cei de fa\[ ]n\eleser[, cu un sim\ al lor \[r[nescgreu de l[murit pentru al\ii, c[ N[i\[ Lucean nu putea fi b[nuitde nimic. Domnule, la plecare de la Dumitru [sta, care miemi s-a p[rut om ca lumea, dar asta e situa\ia, a fost pus acolo=i trebuie s[ slujeasc[, el mi-a zis: „Mo=ule, eu a= vrea s[mai st[m de vorb[“. „St[m, zic eu, dar s[ =tii c[ eu nu suntmo=“. „P[i c`\i ani ai?“, m[ ]ntreb[ el, =i c`nd se ridic[ de labiroul lui r[mase c`t P[tru [sta cel Scurt. Nu trecea mult cucapul de birou.

— O fi pitic, ]l bufni r`sul pe Gheorghe O\[t, care ]l =iv[zuse pe acest Dumitru rezemat cu b[rbia de tabla biroului.Am mai v[zut eu unul la Craiova tot a=a, vindea lubeni\[,un ho\ al dracului, striga „la lubeni\a pe ]ncercate!“, =i b[gacu\itul ]n ea, =i cum ]i scotea dopul, \i-o punea ]n bra\e.„Am t[iat-o, ai luat-o“.

— Las[-l, Gheorghe, interveni P[tru cel Scurt, ]nc[ nesigurde evolu\ia acestei discu\ii dintre primul secretar al raionului=i N[i\[ Lucean, discu\ie de care ]n sinea lui lega soartatuturor celor de fa\[, =i nu numai a lor, a satului lor, a satului]ntreg, dar mai ales soarta lui, care abia se ridicase ni\el =i]ncepuse s[ prind[ cheag, cum ]i pl[cea lui s[ cread[ atuncic`nd ie=ea ]n s[li\a din spatele casei ]ntre st`lpii ]nflora\i =i]=i ]nchipuia cum va ar[ta curtea lui peste c`\iva ani, =i cumva pune el vi\[-de-vie, =i cum va pune el =i duzi, s[ creasc[

79

Ni=te \[rani

viermi de m[tase, s[-=i fac[ odat[ =i-odat[ o c[ma=[ deborangic, visat[ ]ntreaga lui copil[rie =i anii aceia pu\inic`nd ]ndr[znise s[ ias[ la hor[, dar era prea s[rac ca s[ joace]n capul horei, cum f[ceau al\ii care \ineau =i l[utarii l`ng[ei =i le flutura pe m`n[ ]n sus m`neca de borangic a c[m[=ii,cusut[ cu =ebace.

— Las[-l, m[ Gheorghe, s[ vedem care este chestia, c[mie mi se pare c[ nu sc[p[m.

+i iar se f[cu lini=tea aceea pustie, ]nc`t se auzi foculr[bufnind ]n sob[, =i nevasta lui N[i\[ se aplec[ iar asupralui, r[scolind jarul =i potolindu-l.

— Mai pune la oameni, zise N[i\[ ]n loc de continuare.P[trule, mai pune la oameni, =i ]i lu[ cea=ca de pe genunchi=i d[du el mai ]nt`i peste cap ce mai era pe fundul ce=cu\ei,apoi o umplu din sticla nou[ de o jum[tate =i ]ntinse cea=caspre m`na dreapt[ a lui Dumitru lui Dinc[. Ia, =i s[ zicinoroc c`nd bei.

— Omul, continu[ N[i\[, c[ci lini=tea st[tea ]ntre ei cao piatr[, =i ei o sim\eau pe umeri =i pe piept =i mai ales osim\eau ca pe o durere nel[murit[ =i ca pe o nelini=te carele f[cea inimile s[ le bat[ parc[ mai repede, omul s-a uitatla mine de dup[ birou cam mirat =i iar m-a ]ntrebat: „C`\iani ai, tovar[=e, spune. „Treizeci =i =ase, zic eu, exact camama b[iatului [sta de lucreaz[ la dumneavoastr[, de m-aluat pe mine aicea, a lui Turbatu, femeia aia care a muritalalt[ieri, ne-am n[scut am`ndoi ]ntr-o zi, ]ns[ ea, s[raca,n-a mai avut zile“.

— N-a mai avut zile, dar nici n-a vrut s[ tr[iasc[, ]i lu[vorba din gur[ Gheorghe O\[t. N-a mai vrut ea, terminase, ses[turase. Dumnezeu s-o =tie, se topise detot de cu prim[var[,=i se topea mereu, n-o durea nimic =i ea se topea =i se ]nnegrea,=i de ce era ea mic[ de-aia se topea =i mai mult, =i atunci,]nainte s[ moar[, nici nu mai putea merge bine.

— Zice c[ s-a dus la Turbatu al ei, interveni =i muierealui N[i\[ Lucean, =i i-a spus c[ el era ]n b[t[tur[: „Tu s[ =tii

80

Dinu S[raru

c[ eu am s[ mor, mai am un ceas, dou[, =i s[ ai grij[ de copii,=i s[ nu te ]nsori, =i s[-i spui lui Alisandru c[ eu i-am p[stratlui un galben din salba mumii b[tr`ne, =i c`nd s-o ]nsura els[-l dea nevestei lui, =i tu s[ ai grij[ de cas[ =i s[ te mai la=ide b[utur[“.

— +tia ea c[ moare? ]ntreb[ P[tru cel Scurt.— Cum s[ nu, r[spunse muierea lui N[i\[, cum s[ nu =tie?

P[i n-a trecut nici un ceas =i s-a a=ezat ]n pat, =i-a pus m`inilepe piept =i a murit. Turbatu se uita la ea, =i el mai credea c[glume=te, c[ erau cam sup[ra\i dup[ urma am[r`tului [sta des-a dus la Secoritate. Dar ea ]l iubea, pe el ]l iubea mai mult,era copilul ei de suflet. }n ochii femeii erau lacrimi, =i ea le=terse cu col\ul baticului.

— Da, ]i trezi N[i\[ din amintiri, at`\ia ani am eu,tovaro=e, sunt mai mic ca dumneavoastr[, dar am fost mainec[jit, c[ noi, \[ranii, ne trecem repede, =i cum a fost soartanoastr[, cu r[zboiul nici n-am b[gat de seam[ cum a trecut=i via\a. „Vezi, tovar[=e maior, cum arat[ du=manul nostrude clas[?“, a zis atunci Dumitru, [sta de e prim-secretar laRaion. — „V[d, tovar[=e prim, a zis maiurul, se mai fac =i...“nu-=’ ce dracu’ se mai fac, adic[ recuno=tea c[ gre=ise, =i[sta, Dumitru, de dup[ birou: „Nu e bine, tovar[=e maior,nu e bine, fiindc[ noi cu ei construim socialismul, nu cual\ii... Nu-i a=a, tovar[=e Lucean?“ „Construim, tovaro=e prim,construim, c[ noi =tim s[ construim, care e meseria noastr[?S[ construim“, zic eu.

— Vezi? zise atunci iar Dumitru.— Adic[ s[ construie=ti tu, socialismul? ]ntreb[ ]nveselit

pe nea=teptate Gheorghe O\[t. B[i, fire-ai tu al dracului, uitecine construie=te socialismul! muri el de r`s, dar ]n acela=itimp se sim\ea ]n r`sul lui, mai mult for\at, =i o und[ de repro=.Uite, domnule, adic[, de ce e ]n stare N[i\[ Lucean,construie=te socialismul!

— Domnule, replic[ destul de scurt =i de ]nfipt N[i\[Lucean, nu era cazul s[-i vorbesc omului ]n vorb[, ce, m[

81

Ni=te \[rani

durea gura, m[ punea el atunci s[ construiesc socialismul? Euveneam aici acas[ =i-mi vedeam de-ale mele, el r[m`nea laRaion cu socialismul lui, ce-aveam eu cu el?

— Eee, p[i nu e a=a, se ]nfipse ]n discu\ie P[tru cel Scurt.Nu e a=a, fiindc[ el a r[mas cu ]n\elegerea c[ tu construie=tisocialismul, =i acum ai s[ vezi c[ te caut[ =i te pune s[-lconstruie=ti.

— Vezi, domnule, de treab[, noi discutam teorie, nu sepunea problema practic, fiindc[ el vrea s[-i dea peste nasmaiurului, ]ns[ =i maiurul, dup[ c`te am b[gat eu de seam[,era la locul lui, nu era fitiligiu.

— Nu era pe dracu’! [=tia sunt ho\i mari, ]\i vorbesc ]nvorb[ =i o dat[ te ]nha\[ de nu mai vezi lumina soarelui.

— Da, se justific[ mai departe N[i\[ Lucean, ]ns[ eudiscutam cu Dumitru, =i [sta e mai mare, =i la plecare,c`nd l-a adus =i pe mo=ul [la de la Olte\ de l-a pus s[spuie ce a f[cut...

— +i [sta ce mama dracului mai f[cuse? se interes[Dumitru lui Dinc[?

— {sta s-a pilit ni\el ]ntr-o s`mb[t[, la t`rg, =i s-a urcatpe o tarab[ ]n pia\[, =i a strigat: „Tr[iasc[ regele!“

— +i l-a luat? ]i veni ]n ]nt`mpinare P[tru cel Scurt.— L-a luat, l-a \inut ]n beci, unde l-am g[sit eu, l-a descusut

=i laptele de l-a supt de la mama lui c`nd era mic, ]n fine,ce s[ mai spui, vai de sufletul lui. +i [sta, Dumitru, primul-secretar, zice: „P[i bine, mo=ule, c`nd te-ai suit dumneata petarab[ nu puteai s[ strigi ceva mai ca lumea?“ „De, taic[,zise mo=ul, puteam, dar de, mintea mea de be\iv, nu =tiidumneata cum e omul beat? Ce-i trece prin cap, aia spune“.„Atunci, zice [sta, Dumitru, s[ faci dumneata a=a cum te ]nv[\eu, adic[ dac[ te mai ]mbe\i, cum te sui pe tarab[, s[ strigiTr[iasc[ partidul!“ „A=a fac, taic[, c[ pe mine nu m[ doaregura, dac[ e mai bine a=a, a=a strig“. „A=a e mai bine“, amai zis Dumitru, =i salut! ne-a dat drumul acas[.

— +i cu colectivizarea cum a fost? ]ntreb[ din nou P[trucel Scurt, pe care ]nt`mplarea mo=ului de la Olte\ nu-l mai

82

Dinu S[raru

putea re\ine ]ntr-un astfel de moment, c`nd N[i\[ nu reu=eas[ fac[ destul de clar[ povestea cu colectivizarea.

— Cu colectivizarea, oft[ N[i\[ obosit, a zis c[ noi, \[ranii,ar cam fi cazul s[ ]ncepem s[ ne colectiviz[m.

— +i tu s[ te ]nscrii primul, interveni =i socru-s[u c[ruia ise stinsese de mult trabucul de mesteac[n. Tu s[ te ]nscriiprimul, =i noi dup[ tine, ]ns[ tu s[ te ]nscrii pe p[m`ntul t[u,nu pe-al meu, de \i l-am dat.

N[i\[ se uit[ la el surprins de ceea ce spunea, ca =i c`ndi-ar fi anun\at pe to\i c[ s-a ]nscris =i a =i plecat, singur, s[construiasc[ socialismul.

— P[i nu vorbeam, domnule, cu omul, nu trebuia s[-ivorbesc ]n vorb[?

— }i vorbeai tu ]n vorb[, dar s[ vezi c[ el te apuc[ dece-a\i vorbit, nu \i-am spus eu c[ te caut[ Craina exact ]nchestia asta?

— N[i\[, vorbi =i muierea lui, i-ai spus tu lui Dumitru [stac[ te ]nscrii?

— Unde dracu’ s[ m[ ]nscriu, domnule? se enerv[ N[i\[.Unde s[ m[ ]nscriu, mai bine pune la oameni s[ bea, nu vezic[ stau cu cea=ca goal[?

Dar nimeni dintre ei nu mai avea chef s[ bea =i se ferir[cu to\ii cu aceea=i ipocrit[ smerenie de invita\ia lui N[i\[,care se v[zu astfel nevoit s[-=i pun[ singur \uic[ =i s[ beadou[ ce=ti.

Pe urm[ plecar[ destul de repede, str`ng`ndu-=i laiberelepe ei =i ]ncheindu-le la ni=te nasturi mari cu cheutori necusute.Petrecerea se sp[rsese =i erau tri=ti, ca =i c`nd atunci ar fi aflatceea ce aflaser[, de=i ei tocmai de-aceea veniser[ la N[i\[,afar[ de P[tru, care ]nc[ nu auzise nimic, pentru c[ la urechilelor ajunsese cum c[ N[i\[ s-ar fi ]n\eles la Raion cu primul-secretar s[ fac[ colectivizarea, =i acum chiar ]l c[uta de laacest Raion, ca s[ fac[ =i la ei colhoz.

Afar[, ninsoarea se potolise, era parc[ mai cald, sau lorle era cald, pentru c[ st[tuser[ l`ng[ sob[ =i b[user[ \uic[,

83

Ni=te \[rani

ie=eau aburi c`nd r[suflau =i se ]n=irar[ unul dup[ altul pe opotec[ imaginar[, c[ci z[pada acoperise totul =i nu se maivedea nici urm[ de drum. N[i\[ ]i condusese cu o lamp[ ]nm`n[ p`n[ la poart[, apoi se ]ntorsese ]n cas[ =i se dezbr[casede hain[ =i de un jerseu de l`n[ =i se a=ezase cu picioarelela gura sobei. N-avea somn, avea mintea limpede cadiminea\a =i se uita cum dorm copiii lui, =ase, unul l`ng[ altul,ultimul l`ng[ foc fiind Vasilic[. Acesta pusese palmele]mpreunate sub obraz =i parc[ nici nu r[sufla. Femeia seapropie de pat =i trase peste to\i =ase o p[tur[ sub\iric[ del`n[ flocoas[.

— Tu nu te culci? ]l ]ntreb[ ea pe N[i\[.— Nu, zise N[i\[, nu mi-e somn.— Te g`nde=ti cum s[ te ]nscrii ]n colectivizare?N[i\[ nu-i r[spunse, =i ea ]=i f[cu dugoas[ de lucru pe l`ng[

o mas[ pe care tot a=eza, =i iar a=eza =i pe urm[ schimba cea=ezase, o strachin[ cu ni=te pere coapte, date cu miere.

C`ntar[ coco=ii, era miezul nop\ii, lini=tea se l[sa pesteei ca ni=te gheare de uliu =i le p[trundea ]n g`t =i le t[iar[suflarea. N[i\[ se ridic[ =i b[u ap[ dintr-o vadr[ de brad pus[l`ng[ fereastr[.

— ...mama lui, ]njur[ Vasilic[ prin somn, pui eu m`na peel, c[ boul [sta eu l-am crescut =i eu l-am ad[pat =i eu l-am]nv[\at la jug.

— Las[, c[-l ]nscrie tac-to la colectivizare, ]i r[spunsemam[-sa =optit, tr[g`nd p[tura =i mai mult peste el, c[ci sedezvelise.

Dar nici atunci N[i\[ nu-i r[spunse, =i ]ntr-un t`rziu seculcar[ =i ei, el la cap[tul dinspre fereastr[ al patului, ea lapicioarele copiilor, coc`rjat[ pe o margine de sc`ndur[ de pecare fugise cerga, =i sim\ea cum ]i intr[ os prin os. Era ]ns[pe de o parte fericit[ c[ e cu copiii ei, to\i =ase =i to\i s[n[to=i,dar pe de alt[ parte, ]n sufletul ei p[trunsese frica, =i sestr`ngea l`ng[ picioarele copiilor, de parc[ pe ace=tia urmas[-i pasc[ o mare nenorocire. Ofta ]n somn, =i N[i\[ o auzip`n[ t`rziu ]n noapte oft`nd, ]ns[ nu o ]ntreb[ nimic.

84

Dinu S[raru

Diminea\a, ea se scul[ pe ]ntuneric =i ]ntemeie focul =i pusepe plita mic[ a sobei de m[m[lig[, =i o ulcic[ cu fasole o v`r]]n gura sobei, iar c`nd se scular[ to\i, ea lua de dup[ u=[ m[su\acu trei picioare, o rostogoli p`n[ ]n mijlocul ]nc[perii =i r[sturn[pe ea m[m[liga fierbinte. Nu vorbea nici unul, nici copiii ]ntreei nu vorbeau, erau to\i ]ncrunta\i, =i fiecare ]=i lu[ sc[unelul=i se a=ez[ l`ng[ m[su\[, tr[g`nd pe n[ri, pe furi= aburulfierbinte =i gustos al m[m[ligii. Avea fiecare ]n m`n[ c`te-olingur[ de lemn =i o tot freca cu palma =i o tot =tergea. Nu]ndr[znea ]ns[ nici unul s[ se ating[ de m[m[lig[, fiindc[ N[i\[]nc[ nu se a=ezase la mas[, ie=ise pe sal[ =i ]=i f[cea de lucrunu se =tia cu ce. Femeia veni apoi cu o strachin[ ad`nc[ =ir[sturn[ ulcica cu fasole ]n ea =i iar se ridicar[ aburi fierbin\i,dar nimeni nu se atinse nici de fasole. Pe plit[ sf`r`ia o tigaie,=i ]n mijlocul ei se pr[jea un ou cu un g[lbenu= ca un bans`ngeriu. C`nd se pr[ji bine, =i marginea albu=ului se ro=i,femeia lu[ tigaia =i o puse =i pe aceasta pe mas[. Atunci intr[=i N[i\[, =i Vasilic[ nu mai r[bd[.

— Hai, m[ tat[, c[ se r[ce=te!Dar nu ]ntinse lingura nici spre m[m[lig[, nici spre fasole,

nici spre oul pr[jit din tigaie.N[i\[ se a=ez[ =i el pe un sc[unel, =i c`nd femeia se

rezema de sob[, ostenit[ de treb[luiala iute, se uit[ la ea,f[r[ s[-i zic[ nimic, numai a=a, ca s[ se vad[ c[ n-a uitat-o,apoi d[du s[ se ]nchine. Vasilic[ nu fu ]ns[ atent la gestullui N[i\[ =i, sim\ind c[ frate-s[u din dreapta ]l ]mpinge ]ncetca s[ apuce el mai ]nainte cu lingura ]n strachina cu fasole,se r[sti la el.

— St[i, m[, n-ai mai avea ce m`nca! =i N[i\[ r[mase cum`na dus[ la frunte.

Nu se mai ]nchinar[. N[i\[ atinse cu buza lingurii margineastr[chinii =i, =terg`nd-o apoi cu grij[, gust[ ni\el din ciorbafierbinte. Cu st`nga f[cea cocolo= o bucat[ de m[m[lig[. }nclipa aceea, =ase linguri se ]nt`lnir[ ]n strachin[ =i =ase gurise deschiser[ odat[, fericite. N[i\[ ]ns[ nu mai m`nca fasole.

85

Ni=te \[rani

Cu bo\ul de m[m[lig[, desf[cea tacticos pieli\a de peg[lbenu=ul ]ns`ngerat al oului.

Oul era pentru el, untura pentru ceilal\i, =i nimeni nuf[cea altceva dec`t s[ urm[reasc[ hipnotizat cum sem`njea cocolo=ul de m[m[lig[ din m`na lui N[i\[, cug[lbenu=ul de ou.

— Ap[ proasp[t[ ai? ]=i ]ntreb[ N[i\[ femeia, care-iurm[rea rezemat[ de sob[.

}n curte se auzi c`inele d`ndu-se r[u ca la un om str[in =inemaiv[zut de el. Femeia s[ri la fereastr[. Se lumina ]ncet=i tot ]ncet ]ncepea iar s[ ning[.

86

Dinu S[raru

CAPITOLUL VVALEA CU PIETRELE

— Oameni buni, zise Craina, r[spunz`nd se pare unei]ntreb[ri puse de nevasta lui N[i\[ Lucean, care ie=ise ]npridvor =i gonise c`inele, iar N[i\[ avu o tres[rire, c[ci glasul]i p[rea cunoscut. Era un glas de om c[ruia ]i lipsea ceva dinceea ce nu trebuia s[-i lipseasc[ unui b[rbat. Un glas uscat=i sub\iratic, cum au unele v[duve c`nd trec de cincizeci deani, dar tot le mai d[ ]n g`nd c`te ceva =i se uit[ la copilandrila hor[ cu baticul la gur[.

— {sta, zicea P[tru cel Scurt, seam[n[ la glas cu Vetalui Haralambie din pripor, aia de sem[na cu maimu\a noastr[.Vorbe=te ca Veta, ni\el pe nas =i parc[ ]i curge mereu cevadin gur[, c[ mereu se =terge cu o batist[, de unde mamadracului o fi luat-o, c[, dac[ te ui\i mai bine la el, e clar c[nu s-a ]nc[l\at cu bocanci de mai mult de un an, doi.

— Om =i el, nec[jit, zicea Dumitru lui Dinc[, ce s[-i faci,crezi ca de bine a plecat el de unde dracu’ o fi plecat ca s[vie primar aici, la noi, la Cornu Caprei?

— Da, dar e al dracului de felul lui, nu se arat[ am[r`t,omul am[r`t mai d[ =i el bun[ ziua, mai ]ntreab[ de s[n[tate,nu trece ca vulpea cu botul ]n p[m`nt pe dup[ gard =i cuochii furi=i prin casele oamenilor. Nu era chiar at`t de r[ucum credeau ei, care ]l socoteau venetic =i pus pe capul lors[-i iscodeasc[ =i s[-i jumuleasc[ de cote, ]ns[ ni\ic[ dreptateaveau =i ei, fiindc[ acest Craina nu-i privea cu ]ncredere =ichiar nu avea ]ncredere ]n ei, a=a fusese el ]nv[\at, s[ nuaib[ mare ]ncredere, c[ci \[ranul e =ov[itor, nu se poate punecine =tie ce baz[ pe el at`ta timp c`t el este proprietar, oric`tde mic proprietar ar fi, mentalitatea tot aia este. Fusese, ]n

CUPRINS

87

Ni=te \[rani

urm[ cu numai doi ani, lucr[tor la o moar[ cu val\uri,undeva prin lunca Dun[rii, ]n acele locuri mirifice pentru\[ranii de aici de la poalele M[gurii, pentru care raiul seconfunda cu ceea ce ei numeau „La vale“, adic[ acele =esurinemaipomenite unde c`mpul nu se mai termin[ =i undeporumbul cre=te p`n[ la cer, iar gr`ul e ca aurul. +i de c`teori povesteau ei ceva care s[ arate c[ sunt umbla\i, spuneauc[ au fost cu carul „La vale“.

— Am plecat odat[, spunea N[i\[ Lucean, cu carul „Lavale“ =i m-am dus p`n[ dincolo de Corabia =i eram =i cu P[trucel Scurt, c[ =i el zicea „Unde dracu’ ne mai ducem, N[i\[,c[ se termin[ p[m`ntul“, =i atunci eu, care eram cam f[cut,am zis: „M[ P[trule, am ambi\ie s[ v[d =i eu Dun[rea, s[m[ uit la ea“. +i ne-am dus, domnule, p`n[ la Dun[re, ]nmarginea ei, am dejugat l`ng[ o moar[ cu val\uri unde slujeaunul \ig[nos, unul Craina.

— {sta de e primar la noi, te pomene=ti? ]ntrebaser[oamenii din Mat, unde povestea N[i\[.

— {sta, zicea N[i\[, [sta de e acum primar la noi =i atunciam vorbit eu cu el prima dat[, ]ns[ cine putea s[ =tie c[ajunge el, tocmai de la Corabia, primar aici la noi?

— +i tot a=a al dracului era? ]ntreb[ cineva dintre ceide fa\[.

— Nu, zise N[i\[, nu, fiindc[ era =i mai t`n[r, =i atunciera =i slug[, c[ nu era el proprietarul morii. }ns[ din nimic nuse v[zuse p`n[ atunci c[ N[i\[ l-ar fi cunoscut, cum se l[udael, pe acest Craina, iar acum, auzindu-i glasul =irecunosc`ndu-l, avu chiar =i el o ]ndoial[ cu privire lacuno=tin\a lor de demult.

— Oameni buni, se mai auzi apoi =i fonf[iala lui Ciclop,=i N[i\[ nu se putu st[p`ni =i-i r[spunse din[untru, fire=te, dincas[, ]nc`t nu-l auzir[ dec`t copiii, care =i ei uitaser[ s[ maim[n`nce =i st[teau cumin\i cu lingurile ]n m`ini =i cum[m[liga f[cut[ cocolo= l`ng[ strachina cu ciorb[ golit[ demult. Oameni buni, ai, fire-ai tu al dracului s[ fii, oameni bunidup[ cote, ai?

88

Dinu S[raru

— B[rbatul e-acas[? se strecur[ glasul de v[duv[ al luiCraina, c[ci cu tovar[=ul am vrea noi s[ vorbim.

Femeia nu r[spundea, ]ns[ continua s[ vorbeasc[ =optit cuc`inele, care se mai potolise, dar se pare c[ nu detot, fiindc[din c`nd ]n c`nd se auzea m`r`itul lui r[u =i gros ca un h`r`itde om ]necat.

— Tovaro=ul, se ]nveseli N[i\[, eu sunt tovaro=ul, zise elcu glas tare, =i Vasilic[ ]l apuc[ de m`n[ cu degetele luivinete =i cr[pate de ger.

— P[i, te-ai ]nscris?— M[i, se r[sti N[i\[ la el, tu s[-\i vezi de treaba ta, c[

de politic[ are cine s[ se ocupe, mai bine du-te =i potole=tetu c`inele [la!

Copilul ie=i repede pe prisp[, =i cum ie=i, cum d[du cu ochiide Craina, =i N[i\[ ]l auzi cum ]l pofte=te pe acesta ]n[untru.

— Pofti\i, zise el, pofti\i c[ „tovaro=ul“ e la mas[ =i,... futú-\imama ta de c`ine, nu mai stai la un loc, continu[ el ]n a=afel, ]nc`t Craina avu impresia c[ pe el ]l ]njur[ copilul acelapistruiat =i cu p[rul ro=u ca focul.

— Vasilic[[[, strig[ mam[-sa, uimit[ de ceea ce auzea=i ru=inat[ de parc[ atunci ]l auzea pe Vasilic[ ]njur`ndprima dat[, Vasilic[[, lua-te-ar moartea, cine te-a ]nv[\at petine s[ ]njuri?

— Pofti\i, se umili ea apoi, ca s[ dreag[ ]ncurc[tura, pofti\i=i dumneavoastr[, domnule Ion.

}i zicea lui Ciclop „domnule“, =i nu numai ea, de c`ndacesta se angajase la prim[rie =i mai ales de c`nd veneacu echipele la str`nsul cotelor =i se urca ]n pod la oameni=i cotrob[ia peste tot =i nu se l[sa p`n[ nu lua ceva dincasa omului.

— Acas[-i boierul? f[cu pe vicleanul Ion al lui Ciclop, =ifemeii nu-i conveni gluma, c[ci ]nsemna c[ a=a ]i judecaupe ei cei de la prim[rie, adic[ boieri, buni de d[ri =i buni deimpozite =i buni de cote mari.

— Vai de capul nostru de boieri! ripost[ ea cu un glas cammoale, dar pofti\i.

89

Ni=te \[rani

Se mira c[ N[i\[ nu iese din cas[, fiindc[ era imposibils[ nu fi auzit ce se vorbea ]n pridvor =i se mira de ce nudeschide el u=a =i de ce nu zice el nimic.

— Doamne, N[i\[, strig[ el cu un glas stins, adormi=i denu ie=i ni\el?

}i poftea ]n[untru, dar nici ea nu se gr[bea s[ le deschid[u=a casei. St[tea dinaintea lor ]n fa\a sc[rilor de la intrare=i p[zea c`inele, care se resemnase =l se l[sa m`ng`iat deVasilic[.

— P[i, zise Craina, atunci, s[ intr[m.Dar femeia tot nu se d[dea la o parte din fa\a porti\ei

pridvorului. A=tepta s[ vad[ ce face N[i\[. Acesta st[tea lamas[ =i asculta ce se petrece afar[, cu copiii roat[ l`ng[ el.

— M[i Genico, nu mai r[bd[ Ciclop situa\ia, N[i\[ eacas[, sau nu e?

— Este, zise ea, pofti\i ni\el, c[ m[ duc eu s[-l chem, =itr`ntind u=a de la pridvor ca ei s[ nu intre, se strecur[ ]ncelar la N[i\[.

— Ce faci, m[, nu vorbe=ti cu oamenii, tu n-auzi c[ tecaut[ Craina =i cu Ciclop?

— Aud, r[spunse el =i se ridic[, ]n sf`r=it, de la mas[.Pofte=te-i ]n cas[, dar s[ mai stea ni\el, c[ mai bine ies eu afar[.

+i, f[r[ s[ mai a=tepte, se ridic[ ]n capul oaselor =i ie=iafar[, cu lingura ]n m`n[.

— Aaa?! ]ncepu el cu glas vesel =i mirat ]n acela=i timp,de parc[ atunci, ]n clipa aceea, ba chiar ]n secunda aceeaafla de existen\a oaspe\ilor s[i. Lume nou[, continu[ el s[ semire cu veselie, lume nou[ =i bogat[. +i ar[t`nd lingura delemn: Noi, ca \[ranul, cum ne scul[m, cum ne ap[r[m demoarte. Eram ni\el la mas[, dar nu face nimic, continu[ elf[r[ s[-i lase pe cei doi s[ spun[ ceva.

— M[ Ioane, tu n-ai mai degerat, m[? C[ eu era s[ degerazi-noapte, mai r[u ca pe front. Ie=isem =i eu ca omul =i gata-gata s[ r[m`n lipit cu m`na pe daravel[.

90

Dinu S[raru

— Tovar[=e N[i\[, ]ncepu Craina, care pricepea c[ N[i\[nu prea are de g`nd s[-i pofteasc[ totu=i ]n cas[. Venisem s[discut[m ni=te probleme =i...

— Cum s[ nu, r[spunse N[i\[, cum s[ nu, dar n-ar fi cazuls[ pofti\i ni\el =i pe la noi? c[ nu m`nc[m oameni. Ia s[vedem ce face muierea aia de nu mai iese din cas[, c[ lanoi =ti\i cum e, numai ni\el =i disp[ru =i el ]n cas[ f[r[ s[mai a=tepte ceea ce se preg[tea Craina s[ spun[.

+i cum intr[, cum nu se mai auzi nimic, =i dup[ c`tevaminute, c`inele, care se b[gase sub scar[, se repezi din noula ei, =i Ciclop nici nu b[g[ de seam[ c`nd se trezi cupantalonul ]n gura potaiei.

— Las[, m[, c`inele! s[ri N[i\[ din cas[. M[ Ioane, m[,las[ c`inele, muri el de r`s, alung`nd javra, care se potoliiar ca din senin.

— P[i s[ intr[m, ]i f[cu el semn lui Craina, uit`ndu-l peCiclop aplecat deasupra pantalonului, din care c`inelesf`=iase bini=or.

— Pl[te=ti, fonf[i el. Pl[te=ti, frate N[i\[, ca popa.— P[i bine, m[ omule, se topea N[i\[ de r`s, se poate s[

te pui tu, om serios, cu c`inele? P[i ce minte are el? Animalnenorocit...

— Hai ]n cas[, c[ e cazul s[ bem o \uic[ fiart[ =i s[d[m noroc.

— Pl[te=ti pantalonul, N[i\[, fonf[nea Ciclop mai departe,uit`ndu-se r[u la N[i\[ cu ochiul acela v`n[t =i cu albea\[.

Intrar[ ]n cas[, =i Craina v[zu masa rotund[ ]ntins[ dargoal[, =i ]n prima clip[ crezu c[ muierea lui N[i\[ are deg`nd s[ pun[ ceva pe ea, dar ea se lipise de sob[ =i se vedeabine c[ n-are nici un g`nd de a=a ceva.

— Genico, i se adres[ N[i\[ acesteia, p[i s[ cinstim =inoi oamenii [=tia cu ceva, c[ =tii bine de unde vin =i ce greue drumul acum, pe z[pad[, c[ =i boala c`nd vine, =i tot daicu ni\ic[ \uic[ fiart[. Femeia continua s[ stea nemi=cat[ l`ng[

91

Ni=te \[rani

sob[ =i parc[ era surd[, nu se clintea, nici ochii nu i se mi=cau,nici nu clipeau.

— Ia lua\i loc dumneavoastr[, le f[cu N[i\[ semn celordoi s[ se a=eze pe pat, c[ci sc[unelele din jurul meseifuseser[ str`nse.

— +i cum zise=i, m[, Ioane, se ]nveseli iar N[i\[, te lua=i]n gur[ cu c`inele, ai?

— Las[-las[, f[cu Ciclop ]ntr-un fel amenin\[tor, las[,c[-\i vine ea amenda acas[, fiindc[ nu legi c`inele ]ntimpul zilei!

— Tovar[=e Ciclop, interveni Craina cu bl`nde\e, nu estecazul s[ amenin\[m omul la el ]n cas[.

— Nu, zise N[i\[, nu este, mai ales c[ noi ne cunoa=tem=i ar fi cazul s[ ne avem bine c`t putem.

— Da, confirm[ Craina, fiindc[ tocmai de asta am =i venitnoi pe n[me\ii [=tia p`n[ la dumneata, aici ]n v`rful M[gurii.

— Ce s[ facem, tovar[=e Craina? se scuz[ N[i\[. Aici ammo=tenit noi s[r[cia, c[ altfel am fi stat =i noi mai la drum,]ns[ nu e nici o sup[rare, ne-am ]nv[\at =i aici.

— Aduci, fa Genico, ceva din butoiul [la de \uic[, s[mai dezghe\[m oamenii [=tia, tu n-auzi=i c[ dumnealor auvenit espre?

— De unde s[ aduc, m[ N[i\[? se mir[ femeia, uimit[ deceea ce putea s[-i spun[ ei acest N[i\[, care parc[ vorbeagura f[r[ el. Unde ai tu \uic[ ]n butoi? se mir[ ea acum cuun glas din care se ]n\elegea c[ se preg[te=te o ceart[adev[rat[. +i tu crezi c[ dumnealor sunt ca tine, pe undeapuc[, s[ bea \uic[? P[i dumnealor sunt be\`i ca tine?

— Nu m[ ascult[, n-am ce-i face, am =ase copii cu ea,nu mai pot s-o las, se dezvinov[\i de situa\ie N[i\[, dar cu ocredin\[ at`t de sincer[, ]nc`t cine nu l-ar fi cunoscut, a=acredea c[ stau lucrurile =i c[ bietul N[i\[ nu face dec`t s[p[timeasc[ cu aceast[ muiere rea =i zg`rcit[. M[ duc eu,tovaro=e Craina, se ar[t[ el ]n sf`r=it hot[r`t s[ dea de cap[tacestei ne]n\elegeri ]n fa\a unor str[ini, m[ duc eu, acu=i m[

92

Dinu S[raru

duc, ad[ug[ el, dar fire=te, nici el nu se mi=c[ de unde sea=ezase, pe un sc[unel mic la gura sobei.

— S[ vedem ]ns[ cu ce ocazie pe la noi, se adres[ ellui Craina.

— Tovar[=e Lucean, ]ncepu pre=edintele, frec`ndu-=ipalmele negre una de alta =i fr`ng`ndu-=i degetele, carepocneau de parc[ ar fi fost de lemn.

„S[ fie el \igan?“, se ]ntreba N[i\[ ]n sinea lui, uit`ndu-sela m`inile negre =i cu unghii vinete ale acestuia. „Nu sepoate, se lini=tea tot singur, nu se poate, c[ e trimis de laPartid“. +i cu toate acestea, i se p[reau suspecte =i m`inile =iunghiile vinete ale acestui Craina. Fa\a ]ns[ nu era chiar at`tde neagr[, avea o fa\[ ascu\it[, mai mult v`n[t[, cu un nasca un cioc =i cu o must[cioar[ musc[, exact sub n[rile careastfel nici nu se mai vedeau. H`r`ia ]nfundat pe nas =i poatec[ tocmai din cauza must[cioarei, mereu f[cea ch, ch, ca =ic`nd =i-ar fi suflat nasul, dar f[r[ s[ duc[ nici m[car m`na lael, c[ci batista o \inea ca s[ se =tearg[ la gur[. }=i =tergeacol\ul gurii, ap[sat, =i mototolea batista de fiecare dat[, pentruca apoi s[ o desfac[ =i s[ o netezeasc[ pe genunchi.

Ciclop se potolise =i el, c[ci p`n[ atunci fonf[ise de unulsingur, tot ]ncerc`nd s[ strecoare pantalonul rupt ]n ciorapul del`n[ alb[ care ie=ea din bocancul uria= cu talp[ de roat[ dema=in[ =i se ridica p`n[ sub genunchi, ca o jambier[. AcumCiclop ]=i pusese m`inile ]n poal[ =i p[rea resemnat, dar =i cuaerul c[ nu se poate s[ nu pl[teasc[ el aceast[ suferin\[.

— Da nu te-a apucat de picior, se trezi femeia de l`ng[sob[, ghicindu-i g`ndurile.

— Nu se =tie, r[spunse Ciclop, v[z eu acas[, acum avemalt[ treab[...

— Vezi de treab[, se ]nveseli femeia, vezi de treab[, c[altfel ar trebui s[ turbeze c`inele, tu nu te g`nde=ti?

— A=a, se f[cu N[i\[ c[ nu aude ce spunea femeia,]ng`ndurat totu=i de prelungirea de c[tre Craina a scopuluivenirii p`n[ la el prin aceast[ z[pad[ c`t casa.

93

Ni=te \[rani

— A=aa, ia s[ vedem noi cine v-a sup[rat pedumneavoastr[ de a\i ajuns s[ lua\i n[me\ii ]n piept p`n[ aicila mama dracului, c[ dac[ =tiam =i aveam un telefon, cumare b[iatul [sta, =i ]l ar[t[ pe Ciclop, care sim\i ironia luiN[i\[, ]ns[ cum acesta vorbea ca =i c`nd altceva nici nu puteas[-i treac[ prin g`nd, adic[ nu se putea ca el totu=i s[ nu firegretat c[ n-avea telefon ]ntr-o astfel de situa\ie, vorbea deci]nt[rit de o credin\[ ]n cuvintele lui, dac[ aveam =i telefon,m[ suna [sta, Ciclop, ]nv`rtea la manivel[ ceva mai mult,c[ p`n[ ajunge suneria aici e mai greu, c[ e coast[, ]nv`rteaceva mai mult =i auzeam unul din noi, fiindc[ st[m pe acas[,iarna nu mergem la servici prea departe, cel mult p`n[-n grajd,s[ d[m la vaci f`n, =i r[spundeam unul din noi, Vasilic[, fin’c[el e mai iute de picior: „Alo, alo, cine e?“ „Vasilic[“. „E, m[,tac-to acas[?“ „E.“ Aia, =i vorbeam ce =i cum =i ori veneameu p`n[ la prim[rie, ori st[team fiecare la el acas[. Da dac[nu e telefon, nu e, futu-i mama ei de burghezie, c[ ne-a l[satcum ]mi spunea mie cineva, zicea „cineva“ cu o anume und[de mister ]n glas, din care s[ se ]n\eleag[ c[ mai discut[ =iel cu cineva, iar acel cineva poate s[ fie chiar „cineva“, ne-al[sat cum ne vede\i, ce s[ mai discut[m? P[i uite, cazulmuierii [=tia ale mele, uite cazul ei, care n-a v[zut tren! Aiv[zut tu, Genico, tren? ]ntreb[ el tot foarte serios, de=i acum,chiar =i Craina, care nu ]l cuno=tea pe N[i\[, cum ]l cuno=teaCiclop, =i Craina ]=i d[du seama c[ toat[ polologhia lui N[i\[e cu un plan sub\ire, un fel de b[taie de joc la adresa lor.

— Vezi, m[ N[i\[ de treab[, r[spunse muierea de dup[sob[, vezi-\i de treab[, ce ]i intereseaz[ pe dumnealor ce amv[zut eu. Am v[zut =i eu ce-am putut, c[ eu n-am f[cutr[zboiul, ca tine, se scuz[ ea cu convingerea transformat[ ]ntr-unargument categoric pentru ea, c[ numai r[zboiul putea s[ deao astfel de ocazie, s[ vezi trenul =i c`te mai sunt pe lume dev[zut, =i ei nu le pot vedea aici ]n v`rful M[gurii, la mamadracului adic[, unde n-ai cum s[ vezi altceva dec`t vaca =iporcul =i c`teodat[, cum se ]nt`mpl[ acum, pe primar.

94

Dinu S[raru

— Tovar[=e N[i\[, ]ncepu pentru a doua oar[ Craina, =i]n glasul s[u se sim\ea o fierbere st[p`nit[, iar N[i\[, carese preg[tea s[-i r[spund[ muierii cu o alt[ dr[cie, cum secitea ]n ochii lui, ]nveseli\i din nou de ideea care ]i venise=i care ]l distra, c[ci el se distra mereu improviz`nd =iascult`ndu-se cum inventeaz[, N[i\[ ]ntoarse capul spreprimar, pierz`nd de pe fa\[ =i z`mbetul, =i buna dispozi\ie.}ns[ Craina tot nu p[ru convins de ]nf[\i=area plin[ deluare-aminte a lui N[i\[ =i repet[ ap[sat, „Tovar[=e N[i\[“,=i cu o intona\ie ca atunci c`nd deschidea el c`te-o =edin\[la prim[rie, =i ]n ]nc[perea unde \ineau ei =edin\ele nu seputea face lini=te. Tovar[=e N[i\[, continu[ el, dar cu acela=iglas de =edin\[ cu care se f[cuse cunoscut ]n sat ca un omal dracului =i amenin\[tor. Noi am venit p`n[ aici nu s[-\ipunem dumitale telefon, ci s[ st[m ni\el de vorb[, fiindc[dumneata =tii ce probleme ai avut ast[-toamn[ =i n-ar camfi cazul s[ r`dem toat[ ziua.

— La dispozi\ie, zise N[i\[ cu o fals[ smereal[ ]n glas=i ]ntinz`nd m`inile ]n l[turi, ca s[ arate =i mai bine c`t eel de supus.

— P[i nu e bine a=a, continu[ Craina, nu e bine, c[ noiavem =i alte metode, =i dumneata =tii =i n-ar fi cazul.

— Nu, s[ri iar N[i\[, nu, dar nici acum, c`nd o oarecareteam[ p[trunsese ]n sufletul lui de c`nd Craina ]i amintise ce]nt`mpl[ri avusese el ast[-toamn[ =i ce metode au ei =i el lecuno=tea, nici acum Craina nu putu s[ nu observe c[ N[i\[nu prea ]i lua, totu=i, ]n serios.

— +i s[ lega\i c`inele, intr[ =i Ciclop ]n aceast[ discu\ienou[, s[-l lega\i, c[ nu e bine, f[cu el amenin\`nd =i cu undeget =i l[s`ndu-i s[ ]n\eleag[ =i din cum da el din cap c[chestiunea cu c`inele nu e nici ea ]ncheiat[.

— }l leg[m, d[-l mor\ii, interveni iute =i muierea lui N[i\[,v[z`nd c[ povestea lua o ]nf[\i=are cam nea=teptat[, ]l leg[m,fii dumneata sigur, domnule Ion, adaug[ ea cu umilin\[ =if[c`ndu-i pl[cere v[t[=elului, c[ruia c`nd i se spunea

95

Ni=te \[rani

„domnule“ mai ales de c[tre muieri, se mai muia =i mai treceacu vederea c`te ceva de la cote.

— Tovar[=e N[i\[, dumneata ai discutat o anume chestiunecu tovar[=ul prim ast[-toamn[, =i tovar[=ul prim se intereseaz[de ea, cum v-a\i ]n\eles.

Pe fa\a lui N[i\[ se l[s[ o umbr[ v`n[t[, ca atunci c`ndvine c`te-un nor =i ia fa\a soarelui =i te treze=ti din senin pe]ntuneric.

— P[i eu cu d`nsul, zise N[i\[ Lucean, ]ncerc`nd s[ maiam`ne parc[ ceea ce b[nuia el c[ avea s[-i spun[ Crainaca fiind ]n\elegerea lui cu primul-secretar, p[i eu cu d`nsulam vorbit multe atunci, fiindc[ ne-am g[sit =i tovaro=i, min\iel, descoperind ]n ultimul moment o porti\[ prin care s[strecoare ]n mintea celor doi ideea c[ nici el nu e chiarsingur pe lumea asta, ]l mai cunoa=te =i pe el cineva, acela=icineva de care mai pomenise ]nainte =i care cineva puteafi chiar primul-secretar, cu care sim\ea el c[ este amenin\atsub\ire de cei doi.

— Unde v-a\i g[sit tovaro=i? se interes[ repede Ciclop,fiindc[ ]mprejurarea ]i ap[rea at`t de nou[, ]nc`t aproape c[schimba discu\ia.

— P[i unde s[ ne g[sim? prinse N[i\[ un fir de curaj, =iglasul s[u se schimb[, prinse =i el putere, se ]nt[ri, iarCraina sim\i schimbarea =i, de=i iar[=i nu prea credea ]ncele ce spunea N[i\[, c`nd relu[ firul ]ntrerupt al discu\iei,mai muie =i el din cuvinte =i ]ncepu s[ le caute cu o alt[grij[. P[i unde s[ ne g[sim? La r[zboi, ]ns[ nu e cazulacum... l[s[ el s[ se ]n\eleag[ c[ e vorba de un secret allui cu tovar[=ul prim.

— M[i N[i\[, ]ncepu iar Craina, =i N[i\[ observ[ c[primarul se uit[ cu al\i ochi, =i atunci =i el lu[ un aer mai]n\eleg[tor, parc[ se f[cuse o pace ]ntre ei, =i acum mait[if[suiau =i ei ca oamenii, iar Ciclop, care p`n[ atunci ]=itot pip[ise piciorul, ]=i puse iar m`inile ]n poal[, cuminte.

— Nu te mai doare? se interes[ muierea lui N[i\[.

96

Dinu S[raru

— Nu ne mai doare chiar a=a, f[cu Ciclop, =i cu un gestl[s[ s[ se ]n\eleag[ c[ „d[-l naibii de picior, c[ nu e un capde \ar[, iar ei au alte discu\ii“.

— M[i N[i\[, dumneata ai vorbit cu tovar[=ul prim, s[vedem cum am face, ca s[ facem =i noi ca oamenii cu minte=i s[ punem la cale...

}ns[ nu mai fu nevoie s[ termine ce ]ncepuse, c[ut`ndu-=icuvintele, pentru c[ N[i\[ nu avu r[bdare s[-l lase s[ termine=i-i lu[ vorba din gur[. Toat[ str[duin\a lui de a am`na aceast[discu\ie fusese — vedea bine — inutil[, =i acum nu vrea, ]iera fric[ s[ nu fie cumva obligat s[ dea un r[spuns categoric.

— E bine ce spunea tovaro=ul prim, retez[ el cuvintele luiCraina, ]ns[, e bine, sigur c[ e bine, se mai ]ntoarse el o dat[s[ confirme judecata primului secretar, ]ns[ depinde =i desitua\ia omului, cum ar fi de exemplu cazu’ meu, care am=ase copii =i to\i b[ie\i.

— +i to\i cer, fir-ar ai mor\ii, se v`r] =i muierea lui N[i\[]n vorb[, ars[ =i ea de aceast[ discu\ie, la care se a=tepta,dar pe care nu =i-o ]nchipuise totu=i at`t de apropiat[.

— Las[ c[ cer, zise N[i\[, da [=tia te apuc[ mai t`rziu,c`nd s-or m[ri, te apuc[ =i te ]ntreab[: „Unde e, m[, avereamea?“ C[ sunt =ase, nu e unu-doi, s[ mai discu\i cu ei, c[„m[ b[iatule, asta a fost situa\ia, a=a a fost nevoia“. {=tia teomoar[, c[ la noi s[r[cia e mare, =i oamenii r[i de nevoie,=i ia pune-te dumneata cu =ase care pun parul pe tine, c[ undee averea lor, cine le-a ]nstr[inat-o?

— Este, m[ Ioane, c[ tu cuno=ti, =tii c`te b[t[i ai m`ncattu =i de la copil, =i de la muiere c[ ai b[ut p[m`ntul la popice,vezi? ad[ug[ el, dar argumentul ]l lovi pe Ciclop, =i acestavru s[ r[spund[ furios, dar Craina nu-i l[s[ timp, interveninds[ readuc[ lucrurile ]n matca lor.

— Aici nu e vorba s[ ne ]nstr[in[m averea, tovar[=e N[i\[,nici s[ o bem la popice, aici e vorba de o politic[.

— P[i de politic[ te apuc[ copiii, nu =tii dumneata? Depolitic[ te apuc[ ei? Ei te apuc[ de avere, unde e?

97

Ni=te \[rani

Discu\ia se prelungi ni\elu=, =i Craina ]ncerc[ s[ sel[mureasc[ dac[ N[i\[ discutase sau nu clar cu primul-secretar=i cam ce anume discutase, pentru c[ acela, la o =edin\[ laRaion, ]i atr[sese aten\ia asupra lui N[i\[ Lucean, un om carear putea fi atras =i folosit mai ales acum, c`nd a p[\it ce ap[\it. Mare lucru nu reu=i totu=i s[ afle de la acesta, singuranoutate ar fi fost c[ N[i\[ Lucean ar fi f[cut armata cu primul-secretar, =i Craina crezu c[ astfel se explic[ =i faptul c[ N[i\[venise at`t de repede acas[ de la Securitate =i mai ales faptulc[ nu primise ]nc[ nici o indica\ie, nici el, nici =eful postuluide mili\ie, ca s[-l supravegheze pe N[i\[ s[ vad[ ce e cu el,cum primeau ]n leg[tur[ cu Boncu, de pild[, =i cu unul SimionPopescu, un om b[tr`n, de vreo =aptezeci de ani, fost el ]nst[ritpe timpuri, acum ]ns[ vai de capul lui, fiindc[ =i [sta avusesepatima be\iei =i o mai avea =i acum, dar de v`ndut nu maiavea ce vinde, r[m[sese cu o ograd[ de pruni =i cu casa,singurele pe care nu le ]nstr[inase. Era un om ]nalt =i de=irat=i c`nta ]n fiecare duminic[ ]n stran[ la biseric[ cu un glasde cap =i tremurat, dar c`nta mai mult de capul lui, nu prea\inea regula slujbei, =i c`nd \i-era lumea mai drag[ =i m[tu=ilese ]nchinau mai cu foc, Simion Popescu uita unde se afl[ =izicea Prea sf`nt[ n[sc[toare de Dumnezeu — cu „m[i“ lasf`r=it =i pe melodia Foaie verde de dud[u, m[i, dintr-unc`ntec vechi, b[tr`nesc, pe care ]l c`nta el la cazanul cu\uic[ ]mpreun[ cu popa Sofronie, scos la pensie de episcopmai mult for\at, iar c`ntecul ]ncepea a=a: „Foaie verde dedud[u, m[ suii ]ntr-un podeu, s[ vorbesc cu Dumnezeu“, deunde =i confuzia pe care o f[cea Simion Popescu, furat el]nsu=i de mersul slujbei =i de isonul c`nt[re\ilor.

— Toat[ ziua ne ]ntreab[ de Boncu =i de Simion Popescu,vorbea Craina ]ntr-o zi cu mili\ianul, numai de N[i\[ Lucean,care a fost =i luat, nu.

Acum ]ns[ p[rea s[ se fi luminat lucrurile, dac[ N[i\[Lucean f[cuse armata cu primul-secretar, iar acesta se interesade el =i zicea c[ trebuie atras.

98

Dinu S[raru

— P[i mai st[m noi de vorb[, ]ncheiase Craina discu\ia,f[r[ un rezultat anume, fiindc[ deocamdat[ la ei ]n aceacomun[ nu se pusese ]nc[ problema colectiviz[rii, ca ]n altep[r\i, unde se =i f[cuse colectivizarea.

— Mai vorbim, zise =i N[i\[, dar s[ mai l[s[m ni\el s[mai creasc[ =i copiii [=tia ai mei, s[ putem sta de vorb[ cuei ca proprietari, s[ fac[ ei cum vor ei, s[ m[ scap eu der[spundere dinaintea lor, cum v-am spus.

— P[i p`n[ cresc ei mari, intr[m ]n anul 2000, se ]nveseliCraina, ne-apuc[ sf`r=itul p[m`ntului.

— Intr[m =i ]n anul dou[ mii, se ar[t[ N[i\[ Lucean con-vins, dac[ a=a e ordinul, intr[m ]n anul 2000! Tu intri, m[Ioane? se adres[ el lui Ciclop, care se ridicase de pe pat =i se]ncheia la vestonul militar.

— Las[, domnule, anul dou[ mii, c[ acum se puneproblema!

— P[i cu problema zic =i eu s[ intr[m ]n anul dou[ mii,poate c[ atunci se mai cumin\e=te lumea =i e alt[ judecat[.

N[i\[ r[mase pe prispa de lemn, singur, numai ]n c[ma=[,cu capul gol, rezemat de jugul carului s[u vechi, adus de copiipe s[li\a de la intrare =i lipit de peretele alb, ]nc`t p[rea, a=acum sta, r[stignit ca o pas[re. N[i\[ sim\ea ]n spatele s[ulemnul noduros al jugului, dar ]l sim\ea ca pe-o bucurie greude ]n\eles =i de explicat, pentru el asprimea fagului din carefusese t[iat jugul =i nodurile acelea ocolite cu grij[ =i cu =tiin\[de bard[ aveau o c[ldur[ =i o omenie, =i ele ]nc[lzeau parc[umerii s[i, iar el nu sim\ea gerul care se l[sase. Deasupram[gurii, pornind chiar din poarta casei sale =i urc`nd p`n[nu se mai vedea cerul, ]ncremenise un cer v`n[t. Din c`nd]n c`nd, din senin, z[pada c[dea scuturat[ de pe crengile c`teunui fag =i o pulbere sub\ire se ridica de jos ca un fum dec[delni\[. Altfel, totul p[rea =i era ]ncremenit =i v`n[t, ca =icerul, =i gerul se ascu\ea iute, acum t[ia =i lipea n[rile luiN[i\[ =i-l f[cea s[ l[crimeze, se pusese pe ochii s[i o cea\[de lacrimi f[r[ de voie, =i el nu mai vedea bine ce se petrece

99

Ni=te \[rani

dinaintea lui. Dar nu sim\ea nici gerul, nici cea\a lacrimilor,st[tea nemi=cat =i pustiu, se ]nfigea cu um[rul ]n lemnulnoduros al jugului, =i nu auzi nici c`nd Genica deschise u=a=i ]l strig[ s[ intre ]n cas[, c[ „]nghea\[ de frig“, cum st[ elnumai ]n c[ma=[ =i cu capul gol. Nu-l auzi =i nu-l v[zu nicipe Vasilic[, ie=it de asemenea dup[ el, iar copilul avu impresiac[ taic[-s[u e sup[rat pe el =i se strecur[ ]napoi ]n cas[, dup[ce lu[ chiar de l`ng[ N[i\[, de pe s[li\[, un bra\ zdrav[n delemne puse acolo cu grij[ la scuteal[. Privirile lui N[i\[ \ineau]n fa\a lor doar chipul lui Craina, \ig[nos =i ascu\it, cum =edeael pe pat =i se uita la N[i\[ parc[ ne]ncrez[tor, =i c`nd plecasese oprise ]n mijlocul cur\ii =i ]l ]ntrebase cu un glas care luinu-i pl[cu, avea ceva uscat, cu o r[utate ]n el.

— Cam c`t p[m`nt ai dumneata, N[i\[? se interes[ el, darf[r[ s[ se uite la N[i\[, ci la Ciclop, ca s[ vad[ dac[ r[spunsullui N[i\[ e adev[rat.

— N-am cine =tie ce, zice N[i\[ nesigur, nu ]n\elegea rostul]ntreb[rii sau nu ]l ]n\elesese de la ]nceput =i mai ales nu]n\elesese de ce fusese pus[ aceast[ ]ntrebare tocmai atunci,c`nd discu\ia lor se p[rea ]ncheiat[ =i am`nat[ pentru alt[ dat[.

— Bine, bine, zise Craina, nu cine =tie ce, dar c`t?— P[i n-ave\i trecut la fonciere? ocoli N[i\[ iar r[spunsul,

tot ]ncerc`nd s[ se dumireasc[ unde bate acest Craina, cu carecrezuse c[ se ]n\elesese, d[duse m`na prietene=te cu el laplecare, mai =i r`sese, N[i\[ mai sigur pe el =i r[sufl`nd c[nu se pusese „chestiunea“ cum credea el =i mai ales mailini=tit cu privire la viitorul pe care el chiar credea c[ ]lam`nase pentru anul dou[ mii, adic[ pentru cine o mai tr[ip`n[ atunci: — Tu nu =tii, m[i Ioane? ad[ug[ N[i\[ v[z`ndc[ pre=edintele a=teapt[ r[spunsul, tu nu =tii, c[ tu le cotele=tipe toate =i mai =i pui de la tine, c[ dac[ ar fi dup[ tine, dup[c`t p[m`nt pui tu pentru cote la fiecare ]n plus, ar trebui casatul [sta s[ fie dublu.

— Ce vorbe=ti, se ]nnegri la fa\[ Ciclop, ]ncarc eu oameniila p[m`nt?

100

Dinu S[raru

— P[i cum dracu’ s[ nu-i ]ncarci, dac[ =i Veta luiHaralambie a trebuit s[ dea un porc la cote, =i ea n-a avut ]nvia\a ei toat[ un porc de Cr[ciun?

— Tovar[=e N[i\[, interveni Craina, care =tia povestea cuaceast[ femeie s[rac[ =i neajutorat[ la minte pe care Ciclop=i cu Sandu Floric[, agentul agricol, o ]nc[rcaser[ la d[ri, =ibiata nenorocit[ chiar d[duse la cote un porc ]ntreg, v`nz`ndo ograd[ cu pruni din spatele casei unde st[tea.

Trecea pe drum cu porcul de sfoar[ =i jelea ]n gura mareca la o ]nmorm`ntare, iar lumea se luase dup[ ea =i tot ]ncercas[ o potoleasc[ „Las[, Veto, nu te mai omor], Veto, nu te maijeli, c[ se uit[ tot satul la tine, Veto!“ Dar femeia nu se puteaopri =i jelea exact ca la o ]nmorm`ntare, nu blestema, nuamenin\a, jelea doar c`t o \inea gura =i pomenea de „t[tu\ul“ei, cum s-a dus el =i cum a l[sat-o el =i ce s[ fac[ ea acum,=i unde s[ se duc[ ea acum =i cum a v`ndut ea p[m`ntul dinspatele casei unde vrea el, t[tu\ul ei, s[ fac[ f`narul =i el s-adus =i n-a mai pus f`narul. Se jelea =i tr[gea de sfoara porcului,care se ]nc[p[\`na s[ mearg[ mai mult t`r`= =i s[ groh[iesugrumat de sfoara care ]l t[ia la g`t. Lumea se luase dup[Veta =i ]ncerca zadarnic s[ o potoleasc[, =i dac[ nu =tiai binece e, mai la ]nceput, c`nd auzeai jelitul, chiar credeai c[ eo ]nmorm`ntare, fiindc[ se vedea lume mult[, femei =i copii=i Simion Popescu, b[tr`nul, beat mort, c[lare pe iapa luifumurie =i scund[ ]nc`t picioarele lui Simion at`rnau mereupe p[m`nt =i se t`rau prin praful =oselei, de parc[ n-ar fi fostale lui. Simion c[l[rea pe de=elate, iar iapa lui fumurie erabeteag[, sau avea ea o pedeaps[, fiindc[ atunci c`nd mergeacu capul ei mare at`rn`nd =i el cu botul ]n praful =oselei, mereububuia ceva la spatele ei. A=a trecea Veta pe pripor la valespre prim[rie, ]ntr-un vaiet sf`=ietor, fiindc[ avea =i un glasbuhos, parc[ ar fi strigat dintr-o putin[ pus[ toamna la umflatcu gura ]nfipt[ pe jum[tate ]n apa Cernei. Veta se Jelea =i sezbuciuma =i se p[rea c[ chiar =i ea uitase de ce se jele=te =ichiar =i lumea care se \inea dup[ ea, pentru c[ ni=te muieri

101

Ni=te \[rani

care se rugaser[ de ea s[ nu mai jeleasc[ =i s[ se lini=teasc[,fiindc[ „d[-l focului de porc, nu moare omul dintr-o lighioan[care poate s[ \i-o m[n`nce =i lupul =i s[ piar[ la fel =i s[ r[m`if[r[ ea, a=a mai bine =tii c[ ai sc[pat de o dare“, p`n[ =iacele femei ]ncepuser[ s[ pl`ng[ de p[rere de r[u pentruVeta, =i cum curgea aceast[ lume la vale, se putea credefoarte bine c[ este o ]nmorm`ntare, =i unii oameni se urcaupe gard s[ vad[ ce e =i vedeau la mijloc porcul tras de Veta,dar nu se mirau, li se p[rea foarte firesc.

— Tovar[=e N[i\[, cu Veta s-a l[murit, anul acesta nu maid[ cote, i s-a trecut de anul trecut.

— Sigur c[ da, confirm[ Ciclop, dar cu g`ndul ]n alt[parte, c[ci cum st[tea el mai la o parte, ochiul s[u bun v[zusub scar[ botul c`inelui lui N[i\[ =i i se p[ru c[ acesta sestr`mb[ la el. M[ N[i\[, tu nu vrei s[ legi c`inele, ori vrei s[te amendez eu frumu=el?

— D[-l, domnule, dracu’ de c`ine, ce ai tu cu el? S-aterminat, gata, crezi c[ el n-aude ce vorbim noi?

— Ei, N[i\[, ]l lu[ Craina mai prietene=te, nu ne spui c`tp[m`nt ai?

— Cum s[ nu, c[ nu e secret, dac[ ]l ave\i ]nscris lafonciere. +ase buc[\i, pentru fiecare copil c`te una, ]n afar[de cureaua din Valea cu pietrele, da acolo, cum =ti\i, e unfel de izlaz, avem mai mul\i.

— De acolo, f[cu Craina g`nditor, ar cam trebui s[ ]ncepem=i noi, fiindc[ terenul e bun =i neted, cum scrie la carte.

— Ai dumneata o carte unde scrie a=a ceva? ]ntreb[ N[i\[sec, mirat =i ne]ncrez[tor ]n acela=i timp, cu privire laposibilitatea existen\ei unei c[r\i ]n care s[ se scrie cum trebuies[ fie p[m`ntul lor pentru a se putea pune la cale ceea cezicea Craina, dar =i el f[r[ s[-i spun[ pe nume.

— Am, zise Craina, am s[ \i-o dau s[ cite=ti.— O citesc, se ]ndator[ N[i\[, o citesc. S[ mai termin[m

ni\el cu ale casei, =i o citesc.S[ vii s[ \i-o dau, r`se Craina, s[ vezi cum scrie tot ]n ea.

102

Dinu S[raru

— Se poate, se supuse N[i\[ ]n\eleg[tor, de=i glasul s[unu ar[ta c[ el ar crede totu=i c[ exist[ o astfel de carte.

Acum st[tea pe prisp[, ni\el r[sucit de toat[ aceast[ discu\iede la urm[ =i mai ales ]necat de ideea cu p[m`ntul din Valeacu pietrele, pentru care el se zb[tuse c`\iva ani buni =i ]naintede r[zboi p`n[ s[-l cumpere =i s[-l pl[teasc[, tot de la un frateal lui taic[-s[u care se ]mboln[vise =i bolise mai bine de zeceani =i v`nduse tot ce avea ca s[ pl[teasc[ doctorii =i doctoriile,=i p`n[ la urm[ tot murise cu zile, exact c`nd se f[cuse maibine =i se pusese pe picioare, c[z`nd dintr-un car cu f`n chiar ]ncap, =i acolo r[m[sese. Iar muierea lui, vesel[ c[ ]n sf`r=it, dup[at`ta cheltuial[ are =i ea un b[rbat „]n posibilit[\i“, nici nu b[gasede seam[ c`nd alunecase el din car =i c[zuse jos =i murise. Eam[na carul \an\o=[ =i striga mereu la un bou porumbac care fugeacu carul dup[ ni=te iarb[ de pe marginea =an\ului.

C`nd ajunsese acas[, dejugase boii =i a=tepta s[ se deaomul ei jos din car, ]ns[ omul — nimic!

— M[! se f[cuse ea c`tre el sup[rat[, cum povestea dup[c`\iva ani, c`nd i se mai potolise durerea =i putea s[povesteasc[ f[r[ s[ pl`ng[, m[, tu adormi=i ]n v`rful carului,fire-ai tu al mor\ii, nu e=ti ]nv[\at la greu, c[ci ]n ziua aceeael ajutase la ]nc[rcatul carului, iar ea credea c[ el, ne]nv[\atcu munca, de care se cam ferise, fiind bolnav, acum adormise=i se bucura biata femeie c[ el doarme ]n f`n, ostenit, dars[n[tos. Adormi=i, m[, nu te-ai mai sculat, f[cea ea pesup[rata, adormi=i, ia s[ te dau eu jos cu furca.

}ns[ ]n car, pe f`n, nu dormea nimeni, =i tocmai atunciveni un copil ]ntr-o fug[ =i zise:

— Aoleo, muri neica, vino iute, c[ muri!Iar femeia, de=i nu pricepea nimic din ce-i spunea copilul

sau nu putea s[ priceap[ nimic, din chipul copilului ]n\elesetotu=i c[ el nu putea min\i =i nici n-apucase acest copil s[termine =i ea de spaim[ se =i str`mbase. }i fugise gura sprest`nga, cu obraz cu tot, =i str`mb[ r[m[sese, iar c`nd vorbea,vorbea pocit.

103

Ni=te \[rani

N[i\[ cump[rase p[m`ntul de la ei cam cu un an ]naintede a muri acest unchi al s[u, dar f[r[ acte, numai a=a, pevorbe, cu mare greutate reu=ise s[ fac[ dup[ aceea ]nscrisul=i s[-l treac[ pe numele lui. Era o bucat[ dintr-un izlaz vechi,de mo=neni, care \ineau locul ]n dev[lm[=ie, dar cu timpul,urma=ii se ]mp[r\iser[ ]ntre ei =i f[r`mi\aser[ bucata, a=ezat[]ntr-o vale frumoas[, la marginea unei p[duri b[tr`ne, de fag.Aici ie=ea prim[vara, ]nt`i, floarea-pa=telui, la cap[tul dinsprep[dure al buc[\ii, =i ei, proprietarii de azi ai acestui p[m`ntdin Valea cu pietrele, puneau porumb pe el =i a=teptau s[ secoac[ p`n[ la sf`r=itul lui octombrie, dup[ Sf`ntul Dumitru,iar c`teodat[ da =i bruma peste el tot a=tept`nd s[ se coac[,era p[durea care ]l cam ferea de soare =i era =i munteleaproape, ploua des toamna, dar era porumbul lor, chiar dac[nu apucau s[ m[n`nce m[m[lig[ din el, iar cine avea aici obucat[, se considera mai r[s[rit =i mai ]nst[rit.

Bucata lui N[i\[ nu era mare, cam o jum[tate de pogon,=i era a=ezat[ chiar la marginea drumului, =i cum sta el a=ag`nditor =i trist, nu vedea acum dec`t pe Craina m[sur`ndp[m`ntul din Valea cu pietrele, cu Ciclop dup[ el, care =i elavusese o f`=teic[ bun[ aici, dar o b[use la popice, =i acumera du=m[nos pe cei care aveau aici p[m`nt. Craina \ineade un cap[t al lan\ului de m[surat, Ciclop de altul — =i Ciclopvorbea tare. N[i\[ ]l auzea limpede cum fonf[ia acesta =i-ispunea lui Craina c[ de aici s[ ]nceap[, de aici s[ pun[ eibaza, =i cine nu vrea s[-i ia p[m`ntul =i s[-i dea ]n schimb ]nv`rful M[gurii, =i ochii lui N[i\[ furar[ ]n sf`r=it M[gura, ]nv`rful c[reia ni=te am[r`\i puseser[ cartofi, printre ni=te t[ieturide p[dure, =i nu se f[cuse nimic. Vara, cartofii ]nfloriser[ cao gr[din[, iar toamna, la tulpina cartofilor nu se afla nimic.

— N[i\[! ]l strig[ muierea a doua oar[, =i acum el auzi =ise trase ]n cas[, sim\ind cum ]i intrase jugul ]n um[r.

}n cas[ era cald, pe sob[ fierbea un tuci cu ap[ pentruo alt[ m[m[lig[, =i deasupra lui se f[cuse un abur caremirosea dulce.

104

Dinu S[raru

— Ce zise, m[, Craina acum, la sf`r=it? se interes[ femeiac`nd N[i\[ puse m`inile pe soba de c[r[mid[ s[ se]nc[lzeasc[. Nu-i r[spunse imediat, =i femeia crezu c[ sefere=te de ea. Spune, m[, c[ eu tot am auzit, ]l provoc[ ea,min\ind, c[ci nu auzise nimic.

— Unde sunt copiii? o ]ntreb[ N[i\[, uit`ndu-se la ea camnegru =i numai cu un ochi, c[ci ]i intrase aburul ]n cel[lalt,=i el nu vrea s[ se dea la o parte din fa\a tuciului.

— Unde s[ fie, la sanie! Ce s[ fac[, ai tu ceva de luc-ru cu ei?

— Am, zise N[i\[. S[ mearg[ unul cu mine p`n[ ]n Valeacu pietrele.

— Acum, pe z[pada asta, dup[ ce?— Acum, confirm[ N[i\[, =i se duse s[-=i ia laib[rul din

cuiul care \inea loc de cuier pe u=[.Femeia ie=i repede afar[ pe o u=[ care da ]n spatele casei,

=i de acolo se auzi glasul ei strig`ndu-l pe Gheorghe, copilulcel mare, care ]mplinise optsprezece ani, =i din iarna aceease considera fl[c[u.

Gerul se iu\ea mereu, cerul se ]nvine\ise detot, ardeaobrazul =i m`inile, usca n[rile =i le lipea, puneapromoroac[ pe spr`ncene =i pe gene, ]nt[rea dimia dinlaib[re =i o f[cea de tabl[.

N[i\[ cu fiu-s[u Gheorghe t[iau n[me\ii pe sub ni=tepruneturi, iar z[pada se scutura peste ei din crengile negre.Nu sim\eau gerul.

105

Ni=te \[rani

CAPITOLUL VIS O M N U L

P[tru cel Scurt intr[ ]n cas[ ferit, cu o grij[ pe care alt[dat[nu o mai ar[tase, ]nchiz`nd u=a de la s[li\[ cu fric[ parc[ =ir[sucind cheia ]n broasc[ ]ncet, apoi la fel de ferit =i degrijuliu s[ nu fac[ vreun zgomot, din s[li\[ p[trunse ]n cameraunde dormeau =i unde de fapt tr[iau, =i la fel =i aici r[sucicheia ]n broasc[ ]ncet =i cu o grij[ nou[. Femeia lui dormea,ca de obicei, cu m`inile ]mpreunate sub obraz =i abia se auzeacum respira, doar buzele ei sub\iri =i vine\ii se dezlipeau =itremurau u=or =i n[rile tremurau =i ele ca o foi\[, altfel nimicn-ar fi l[sat s[ se ]n\eleag[ c[ somnul ei nu era adev[rat =ic[ ea nu f[cea dec`t s[ a=tepte astfel ]ntoarcerea b[rbatuluiei, dar f[r[ s[ se bage de seam[ c[ ar fi nelini=tit[ =i c[ inimaei b[tea ]nfrico=at[, mai repede, de c`nd se auzise cheia ]nbroasca u=ii de la s[li\[ =i glasul lui P[tru =optit, =uierat,m`ng`ind c`inele, care nu vrea s[ r[m`n[ afar[.

P[tru ]=i scoase mantaua =i =i-o a=ez[ cu mi=c[ri precaute]n cuiul de pe u=[, potrivind m`necile =i netezind f[r[ niciun rost postavul r[rit de at`ta purtare. C[lc`nd pe l`ng[marginea unui fel de pre= colorat, \esut din r[m[=i\e, de c`rpede tot felul, =i ]ntins pe jos de-a lungul patului, se duse =i lu[de l`ng[ mas[ unul din cele dou[ scaune =i ]l puse ]n dreptulsobei cu plit[. Ostenit, se a=ez[ apoi, rezem`ndu-=i palmelepe genunchi, =i r[mase a=a pierdut, cu privirile furate de joculjarului din gura sobei, care arunca pe pere\ii albi, ascun=i ]n]ntuneric, umbre ciudate ca ni=te cai de foc s[rind ]n galopurifantastice. Jarul se topea ]n r[stimpuri, c[rbunii se ]nnegreau=i p[reau c[ mor, dar repede se reaprindea focul ]n ei c`ndsufla v`ntul, soba bubuia, =i atunci jarul cuprindea vatra

CUPRINS

106

Dinu S[raru

]ntreag[ =i frigea ochii lui P[tru, iar acesta se freca cu podulpalmei, =terg`ndu-=i ]nl[crimarea. La picioarele femeii torceastins pisica aceea neagr[ ca un drac, =i ]ntr-un r[stimp se auzic[scatul ei lene= ]n somn. P[tru ]ntoarse capul spre ea, darnu o v[zu, c[ci ochii lui c[zur[ mai repede pe chipul femeii,=i i se p[ru c[ ea nu mai este at`t de str[in[ sau nu mai esteat`t de f[r[ pecete, ]nc`t s[ nu =tii dac[ este frumoas[ sauur`t[. Acum, somnul ei era adev[rat, c[ci el venise, =i ea ]=i]ncetase a=teptarea, =i nelini=tea ei luase sf`r=it. Se scufundase]ntr-un somn ad`nc =i se visa c`nd era ea t`n[r[ =i se duceala clac[, la desf[cut porumb, =i venise =i P[tru cel Scurt, iarele, fetele, se uitau la el nu ca la un b[iat care le putea luade nevast[ =i le putea face mireas[, ci cu o mil[]n\eleg[toare, fiindc[ nici cel mai s[rac om din acel sat nuputea fi mai s[rac dec`t acest P[tru cel Scurt, =i ]n felul [stael nu conta pentru ele, nu se fereau de el, nu se f[ceau c[ lee fric[ de el s[ nu le ia batista =i nici nu r`deau viclean, ca=i c`nd ar fi avut un secret, atunci c`nd venea =i el la c`te-oclac[. Nu jucau cu el, nu glumeau cu el, nu se aveau cu el]n nici un fel, el era doar P[tru cel Scurt =i nici el nu erab[g[re\, st[tea mai mult deoparte =i se \inea mereu de N[i\[Lucean, care era un dr[cos, ]ntotdeauna punea c`te ceva lacale =i ]nc[iera pe c`te cineva =i pe urm[ tot el ]i ]mp[ca =ise topea de r`s, iar P[tru cel Scurt t[cea, c[ci el nu era preavesel, ]ns[ ]i pl[cea s[ se =tie c[ e prieten cu N[i\[ =i c[ eiam`ndoi sunt acolo unde erau =i unde intrau, N[i\[ ]nainte,]nalt, de=irat, cu m`inile noduroase =i numai pielea =i osul peele, dar mari ca ni=te lope\i, ]nc`t, atunci c`nd da m`na cucineva, m`na aceluia se pierdea ]n palmele lui N[i\[. Mergeadrept =i cu capul sus, dar nu ]ng`mfat, avea el un fel de-a ficare ]i d[dea o ]nf[\i=are f[loas[, =i privea lumea cam de sus,cu ni=te ochi alba=tri u=or sp[l[ci\i, care se aprindeau =i parc[]=i schimbau =i culoarea c`nd N[i\[ intra ]n vorb[ =i mai alesc`nd ]ncepea el s[ judece o situa\ie =i s[ socoteasc[ el aceasitua\ie, cu o viclenie dr[ceasc[ =i mereu ascuns[ de veselia

107

Ni=te \[rani

lui batjocoritoare. Avea fa\a ni\elu= cam str`mb[, c[ci nasullui ascu\it =i coc`rjat de la o b[taie din copil[rie se ]ntorceacu v`rful pe deasupra gurii spre st`nga, =i c`nd el privea pecineva, acela putea s[ cread[ c[ N[i\[ se uit[ la el dintr-oparte, al dracului, zeflemitor, =i cum deschidea N[i\[ gura cufelul lui neostenit ]n a g[si fiec[ruia c`te-un petic necusut saudescusut, acela nu mai avea nici o ]ndoial[ c[ Lucean e puss[-l batjocoreasc[. Cei care ]l cuno=teau =i ]l =tiau c`t estede r[u de gur[ ]l iertau ]ns[ de tot =i de toate =i le era drag,fiindc[ veselia lui trecea repede de la unul la altul, iar opetrecere cu el era c[utat[.

La claca aceea pe care o visa acum femeia lui P[tru celScurt, numai ea se f[cea c[ este nem[ritat[ =i se \inea l`ng[muierea lui N[i\[ Lucean, a=ezat[ pe un pat de lemn cuc[p[t`ie cu flori, cum v[zuse la t`rg la Hurezu, ]n casa unuiavocat, B[cescu, unde fusese cu taic[-s[u s[ deschid[ unproces de partaj pierdut repede, c[ci avocatul le ceruse c`tnu f[cea p[m`ntul pe care se judecau cu un frate vitreg, iaracesta =tiuse s[ se descurce =i c`=tigase.

— A pierdut tata procestu, ]i spunea ea muierii lui N[i\[Lucean, cu o suferin\[ plin[ de ]n\eles pentru femeia aceea,care aci era =i ea fat[, aci se ar[ta cu c`rp[ pe cap, canevestele. Pierduser[, adic[, o bucat[ de p[m`nt mai bun[,l`ng[ p[m`ntul lui Dumitru lui Dinc[, un b[iat petrec[re\ =iiub[re\ care =i ei i-ar fi pl[cut =i la care ar fi sperat dac[ ar fic`=tigat „procestu“ =i se f[cea vecin[ cu el.

— Las[, zicea Genica lui N[i\[, tu nu vezi c[ a ajuns ciungDumitru [sta, nu mai e el ce era, cum o s[ te ia el pe dup[umeri cu moanta de lemn? Dar Dumitru [sta nu era ciung atunci,era ]ntreg =i t`n[r, nu albise, ca acum, =i ea nu ]n\elegea cumde ]l vedea muierea lui N[i\[ ciung. }l iei =i tu pe P[tru, c[ =iel e om =i e cu p[l[rie pe cap =i cu ce-i trebuie.

— Doamne fere=te, r[spundea ea speriat[, Doamne fere=te,p[i [sta n-are nimic, e s[rac, n-are dec`t ce i-or l[sa [i b[tr`nide l-au crescut.

108

Dinu S[raru

— N-are, se ]nt[rea ]n credin\a ei femeia lui N[i\[ Lucean,n-are, dar are p[l[rie pe cap, =i — cum e situa\ia acum —p[l[ria face mult.

Dar pe ea o scutur[ o fric[ de ceea ce ]i spunea Genicaasta =i mai zise o dat[ „Doamne fere=te, Genico, se poates[-mi spui tu mie una ca asta?“

— Ce e? ]ntreb[ P[tru cel Scurt v[z`nd-o cum tresare =icum strig[ speriat[ ]n somn „Doamne fere=te!“

Ea deschise ochii u=or, c[ci se auzi strigat[ =i ]l v[zu peP[tru cum st[tea el pe scaun ]n fa\a sobei cu u=a deschis[ =ii se p[ru c[ toat[ fa\a lui e plin[ de s`nge.

— P[trule, =opti ea, e=ti sup[rat? =i se ridic[ =i se a=ez[ =iea pe marginea patului.

— Nu, ]i r[spunse P[tru, nu prea sunt. Cu un v[trai de fier,scormoni c[rbunii ]n sob[, =i pe u=a de fier r[bufnir[ o puzderiede sc`ntei, pocnind ca praful de pu=c[.

— C`t o fi ceasul? se interes[ ea dup[ o a=teptare ]n careP[tru ar fi trebuit s[ mai spun[ ceva, c[ci l[sase vorba cudunga ]n sus, nu ]ncheiase ce vrea el s[ zic[.

Nu prea era sup[rat, dar tot era ni\el =i ea credea c[ ares[-i spun[ de ce.

— C`nd zicea el c[ ne d[ oile? ]ntreb[ P[tru ]n loc de r[spuns.— La prim[var[, se gr[bi ea s[-l lini=teasc[ pe P[tru,

crez`nd c[ de aici ]i vine sup[rarea =i de aici se tragemu\enia lui.

— La prim[var[! repet[ el pe g`nduri, la prim[var[ nu maitundem noi oile…

Ea nu pricepu unde b[tea el =i de ce credea el c[ numai tund oile, dar nu avu curajul s[-l mai descoase =i seretrase ]n sinea ei f[r[ s[ mai ]ncerce s[ dezlege motivulsup[r[rii lui P[tru.

P[tru r[mase cu ochii pe jarul din sob[, =i v[z`ndu-l cumst[ neclintit, pierdut ]n g`ndurile lui de b[rbat =i ]n grijile lui,femeia se l[s[ moale ]n pat =i se strecur[ iar ]n somnul acelaad`nc, dar visele pe care le vis[ nu =i le mai putu aminti.

109

Ni=te \[rani

At`ta doar o nedumerise mai t`rziu: cum putuse ea visaprezicerea Genic[i =i cum aceast[ prezicere se ]mplinise defapt, de=i ea niciodat[ atunci, c`nd era fat[, nu se g`ndise laacest P[tru cel Scurt.

+i ]n mintea ei ]ncol\i ideea c[ a=a fusese sortit: ca eas[ se m[rite cu P[tru nu pentru c[ trecuse timpul m[riti=uluiei c`nd acesta venise ]n pe\it cu N[i\[ Lucean =i nici c[bucata lor cu nucul era vecin[ cu mo=tenirea s[rac[ a luiP[tru, ci c[ a=a trebuia s[ se petreac[ toate c`te sepetrecuser[, =i ea crezu c[ soarta ei era s[ fie a lui P[tru =ise trezi c[ se uit[ la el cu al\i ochi dec`t p`n[ atunci. }ncepus[-l a=tepte cu ner[bdare c`nd el pleca undeva, s[ se]ngrijeasc[ de el cu o grij[ aprins[, s[-i ias[ ]nainte cu cecredea ea c[ el ar fi vrut =i ar fi dorit, s[-l ]nveseleasc[noaptea =i s[-l vegheze =i s[ se scoale ]naintea lui =i s[-lfereasc[ de treburi pe care p`n[ atunci el le f[cea. P[trub[ga de seam[ schimbarea femeii, dar g`ndurile lui erauchemate ]n alt[ parte =i se ]ntorceau mereu la seara aceeac`nd fusese pe la N[i\[ =i c`nd se ]ntorsese nu pusese gean[pe gean[, noaptea ]ntreag[ =ezuse pe scaun =i a\`\ase jaruldin sob[ =i ]=i fripsese lumina ochilor privind la jarul cummoare =i cum el ]l ]nviaz[.

Se uita ]n jar, =i c`nd parc[ vedea cerul ]nro=it ca atuncic`nd erau el =i N[i\[ pe front =i b[teau catiu=ele, iar ei credeauc[ aceste catiu=e sunt m`nuite de fete =i de femei =i chiarspuneau =i acum „Domnule — c`nd tr[geau catiu=ele, erapr[p[dul cel mare, b[teau la metru p[trat, femeile alea nuaveau nici o mil[, curgeau puzderii din cine c[dea sub focullor“, c`nd vedea cum ardea un sat de undeva din pustamaghiar[ =i ei veni\i pe urma nem\ilor s[riser[ s[-l sting[ =iN[i\[ g[sise ]ntr-o ]nc[pere pe cineva, un b[tr`n care vorbeabini=or rom`ne=te =i nu mai termina cu mul\umitul, =i dup[ce N[i\[ i-a dat =i de m`ncare, acesta, care avea pesemneun pistol ascuns, a tras dup[ N[i\[, ]ns[ nu l-a nimerit, =iatunci P[tru s-a dus la el =i i-a spus: „Nu era mai bine s[ te

110

Dinu S[raru

lase el s[ arzi de viu =i s[ scape el cu zile? fiindc[ dac[ ]lnimereai, trei copii ]i l[sai pe drumuri“, iar b[tr`nul acelar`dea proste=te — nu-l interesa — zicea „sunte\i noroco=i, dardeocamdat[, c[ci r[zboiul nu s-a terminat“.

Pe urm[, din c[rbunii aprin=i se f[cea chipul unuilocotenent de rezerv[, ]nv[\[tor de felul lui, care le spunea:

— B[ie\i, acum, c`nd ne ]ntoarcem, \ara e a noastr[,r[zboiul [sta ne-a dat ce-a visat \[ranul rom`n toat[ istorialui. Cum ajungem acas[, cum lu[m p[m`ntul ]n st[p`nire.

Erau ni=te solda\i din Romana\i, ni=te b[ie\i ]nal\i =i camz[luzi, c`ntau ni=te c`ntece m[l[ie\e, =i b[ie\ii [=tia mereu]ntrebau:

— Dom’ locotinent, =i cu Surdunoaica ce r[m`ne, c[p[m`ntul e al ei.

— }l lu[m, zicea locotenentul, c`nd ne ]ntoarcem ]l lu[m.— +i acum ni-l iau ei, ofta P[tru cel Scurt dinaintea jarului,

din care acum se f[cea fa\a lui N[i\[ Lucean, =i P[tru se uitala el, de parca era viu dinaintea lui, ]ns[ nu-l ]ntreba nimic.}l vedea cu =ase copii dup[ el, fuior, =i cu nevasta la urm[ cubatic negru, bocind pe ]nfundate, cum cobora priporul la valespre prim[rie, unde se judeca procesul lui cu cotele. +i N[i\[nu mai era a=a de ]nalt, mergea adus de spate, =i se ]nnegrisela fa\[, iar el, P[tru, mergea ]n dreapta lui, repede-repede,c[ci nu se putea \ine de pasul lui N[i\[, mare =i gr[bit, iarN[i\[ ]i spunea:

— P[trule, pe mine [=tia m[ ia, a=a c[ copiii de i-am f[cutr[m`n vai de capul lor, =i tu e=ti sterp, =i de ]nsurat v[d c[ nute prea ]nsori, a=a c[ dai pe la mine =i mai vezi ce fac, caremoare ]nt`i de foame, s[ ai tu grij[ de el.

— Vezi de treab[, N[i\[, am sc[pat noi de la dracu-npraznic, sc[pam =i acum.

— Nu sc[p[m, P[trule, ascult[-m[ tu pe mine, =i nu mi-enecaz dec`t c[ n-am murit eu c`nd trebuia, s[ vie copiii deZiua eroilor la monument, de ]n[l\are, =i s[ strige unul: „N[i\[D. Lucean“ =i [l[lalt s[-i r[spund[: „Mort pentru patrie!“

111

Ni=te \[rani

}l vedea cum intrase el ]n prim[rie, ]n s[li\a unde sejudecau procesele la fa\a locului, =i la o mas[ cu p`nz[ ro=iest[tea judec[torul, un b[ie\a= scund =i negru =i p[ros ca omaimu\[ b[tr`n[, c[ruia i se puneau sub =ezut dou[-trei dosaremai groase, ca s[ treac[ cu capul de fa\a mesei. B[iatulacesta, care era judec[tor adev[rat, atunci ie=it din =coal[,avea o motociclet[ ruseasc[ =i toat[ ziua bubuia cu ea pe lapoarta unui pop[ care \inea acas[ o fat[ de vreo =aptesprezeceani, frumoas[ ca un m[rg[ritar, dat[ afar[ de la =coala undefusese ea, ca fiind fat[ de pop[, iar judec[torului acolo, lapoarta popii, i se strica motocicleta, =i el o repara, =i ea iarse strica, iar fata ]i aducea ap[ =i ]i \inea de ur`t.

}n sal[ venise lume destul[, cu treab[ =i f[r[, cu judec[\iserioase — cum era N[i\[ Lucean, dar =i cu pove=ti muiere=ti,cum venise de pe valea Saco\ului o m[tr[cuc[, aproapedou[zeci de kilometri pe jos, ca s[ i se fac[ dreptate cu uncoco= m`ncat de „o vecin[“ cu cine =tia ea, dar asta nu vreas[ spun[ c[ ea nu stric[, Doamne fere=te, casele oamenilor.+i m[tr[cuca se judeca de o var[ ]ntreag[ =i de o var[]ntreag[ venea pe jos dou[zeci de kilometri ca s[ se judece,iar acum venise =i cu un martor, un b[tr`nel care se topea der`s din ori=ice, de=i era surd ca un st`lp de telegraf.

N[i\[ cobora la vale priporul cu copiii fuior dup[ el, iarel mergea cu capul gol, ca =i c`nd i-ar fi murit cineva =i elpurta doliu, =i ]n urm[ venea Genica, ro=cat[ =i pistruiat[ =ipitic[, =i cu un batic negru =i bocind ]nfundat. Iar N[i\[ mergeaca un fl[c[u la o clac[ unde avea el s[ se ]nt`lneasc[ cucine =tia el, dar se cam coc`rjase, =i din c`nd ]n c`nd se]ntorcea s[-i numere pe to\i =apte, care veneau dup[ el unuldup[ altul.

L`ng[ judec[tor, ]n dreapta acestuia, st[tea o femeie, oam[r`t[, v[duv[ de r[zboi, ]ns[ bun[ de gur[ =i ]nfig[rea\[,cu un glas pi\ig[iat, care se =i cam fandosea c`nd vorbea, cas[ se vad[ c[ nu e proast[ a=a, ni\elu=, ci bine detot, ]ns[ lar[ut[\i o ducea mintea aceea pu\in[ c`t[ avea, =i ]ntr-un r`nd

112

Dinu S[raru

cineva-i d[duse de cheltuial[, c[ci fusese cooptat[ ]n comisiacu cotele =i cutreiera satul de la un cap[t la altul =i cotrob[iaprin casele oamenilor mai r`u dec`t al\ii str[ini =i dec`tlocotenentul acela str[in care venise s[ ]nt[reasc[ comisia =is[ mai dumnezeiasc[ \[ranii obi=nui\i de la armat[ =i de lar[zboi s[ zic[ „S[ tr[i\i“ =i „Am ]n\eles“ c`nd vorbeau cu unofi\er. Pe femeia aceasta o chema Evdochia, un nume ciudatpentru \[ranii acelui sat de la poalele mun\ilor, dar existen\anumelui se justifica, fiindc[ Evdochia era fiica unei c[lug[ri\ecare p[r[sise m[n[stirea sau fusese dat[ afar[ de acolo,lucrurile nu le =tia nimeni cum erau, =i c[lug[ri\a a f[cut c`ta f[cut ea pe sf`nta umbl`nd prin sat cu ni=te m[t[nii dechihlimbar ]n m`n[ =i c`nt`nd ]n stran[ la biseric[, ]ndemn`ndpe unii =i cert`nd pe al\ii ]n numele Domnului =i al maiciisale, p`n[ ]ntr-o toamn[, c`nd oamenii au ]nceput s[ vad[c[ se umfl[ anteriul ei ]n dreptul bur\ii, =i cum a dat spreprim[var[, maica Sabina, cum se numea ea cu numele dehirotonisire, s-a dezumflat, =i pe lume a ap[rut Evdochia, c[reia\[ranii ]i ziceau ]ns[ Dochia. Dochia se ]nfiin\a prima lajudecat[, dup[ ce lua de la Ciclop vreo dou[ dosare =i lepunea pe banca de lemn ]n dreptul judec[torului, s[ poat[ajunge acesta la mas[. }n st`nga st[tea un ]nv[\[tor trecutbine de =aptezeci de ani =i care pe unii ]i ]nv[\ase s[ scriepe o tabl[ de nisip ]naintea r[zboiului de la 1916. }nv[\[torulavea darul fumatului =i nu putea scoate \igara din gur[, c[sim\ea cum piere, =i de fiecare dat[, pe la mijlocul judec[\ii,dup[ ce r[bda ce r[bda, se apleca smerit c[tre judec[tor =i]ntreba cu o voce groas[, hodorogit[, care oric`t s-ar fi feritel s[ nu se aud[, ea r[suna ca =i c`nd cineva ar fi vorbit prin\eava unui cazan de \uic[:

— Se poate?— Se poate, zicea judec[torul, =i repede, pe deasupra

mesei de judecat[, se ridica un fum gros =i ]nec[cios, iarEvdochia se ]neca =i tu=ea =i, d`nd cu m`na fumul la o parte,se apleca pe dup[ spatele judec[torului =i-i =optea

113

Ni=te \[rani

]nv[\[torului ei, care o l[sase de c`teva ori repetent[ p`n[se plictisise =i el:

— Fire-ai al mor\ii, domne Costic[, ne afuma=i detot! iar]nv[\[torul clipea c[tre ea fericit, d`nd drumul la alt[ tr`mb[de fum, care o lua spre sala de judecat[ pe deasupra capetelorat`tor p[c[to=i adu=i acolo de nevoi sau veni\i singuri s[-=ifac[ de lucru.

— Ce =tii dumneata ]n chestiunea cu coco=ul? ]ntrebasejudec[torul, care ]n ziua aceea se ar[ta cam nervos fiindc[motocicleta se stricase de-a binelea, =i un t[nt[l[u, unul Horia,mecanic de moar[ pe undeva pe la Dr[g[=ani, se apucases-o dreag[, =i praful se alesese.

Femeia de la Saco\ se ]nfipse ]n fa\[, sub\ire =i cu un tulpanalb, cu p[rul f[cut numai col\uri pe l`ng[ ureche, =i la urecheast`ng[ cu un fir ro=u de mu=cat[ crea\[, ca s[ miroas[ =ifrumos. Era o femeie spilcuit[ =i se leg[na u=urel de la mijloc,pe care =i-l str`nsese cu ni=te bete ]nflorate de puteai s[ crezic[ ]=i va da duhul acolo, dar ea era vesel[ =i fericit[ =imototolea o batistu\[ ]n m`n[, =i din ochi clipea mereu c[trejudec[tor c`nd acesta punea ]ntreb[ri p`r`tei, care =i eavenise ca la o petrecere, zugr[vit[ =i sulemenit[, cu c[ma=[de borangic =i cu ni=te =coar\e cu bujori mari, ro=ii, cusu\i peele =i cu o vestu\[ gorjeneasc[ str`ns[ pe ea =i ]ncopciat[ cufor\a peste s`nii c`t pumnul.

Cel ]ntrebat se ridicase abia atunci de pe scaunul pe carest[tea, fiindc[ neauzind bine, nu pricepuse c[ despre el estevorba, altfel r`z[re\ mo=ul =i numai bun[voin\[, fugea cu ochiide la una la alta =i iar murea de r`s, un r`s h`r`it ]n pieptullui, ca =i c`nd cineva ar fi cerut nisip.

— Ce =tii dumneata ]n chestiunea coco=ului? repet[judec[torul ]ntrebarea, enervat de veselia mo=ului, un fel decaraghios, o m`n[ de om firav, =i pierit altfel, cu ni=te cioarecide dimie alb[, care abia urcau pe picioarele lui cr[c[nate =ist[teau ag[\a\i ca printr-o minune, cu o c[ma=[ alb[ peticit[de cineva cu petice ]ngrijite, =i peste c[ma=[ cu o vest[ de

114

Dinu S[raru

oaie, ca un pieptar, iar din pieptar ie=ea un g`t sub\ire ca ofr`nghie r[sucit[, sus\in`nd capul rotund-rotund ca bila mic[de la popicele lui Boncu =i tuns scurt =i c[prit de cine avuseseo ma=in[, care pesemne c[ ]l =i ciupise pe mo= la tunsoare,din loc ]n loc v[z`ndu-se ni=te semne cu coaj[ vine\ie.

— P[i, zise mo=ul, cu o veselie viclean[, eu ]l =tiu pe acestcoco= de c`nd era pui mic, =i iar muri de r`s cu r`sul lui denisip cernut printr-o sit[ rar[.

}n sal[ se l[\i un val de r`s, =i P[tru cel Scurt, care venisecu N[i\[, uit[ unde se afl[ =i, ]nghesuindu-se printre oameni,veni iute ]n fa\[, s[ vad[ „panarama“ mai de aproape.

— Stai, m[, zise cineva ]mpins =i ]nghesuit de P[tru,unde te duci?

— S[ v[d =i eu panarama, r[spunse P[tru =uierat =i veselde ce se petrecea ]n judec[toria lor la fa\a locului.

— Ce panoram[? ]i s[ri judec[torului \and[ra, c[ci vedeabine c[ se afla ]ntr-o lume at`t de bizar[ cum nu mai v[zusep`n[ atunci =i nu putea s[-=i dea seama c`t fac \[ranii ace=tiape pro=tii cu viclenie =i din viclenie =i c`t sunt ]ntr-adev[r de]napoia\i, dar m[sura se dovedea greu de aflat.

— Ce panoram[? se r[sti el din nou la P[tru cel Scurt, careajunsese ]naintea mesei judec[tore=ti cam ]n r`nd cum[tr[cuca proprietar[ a coco=ului.

P[tru ridic[ din umeri — adic[ ce s[ spun[, ce s[ r[spund[,gre=ise, ]ns[ figura lui bondoac[ nu putea exprima — cum arfi vrut el — sp[=irea, =i judec[torul crezu c[ P[tru poate ficopilul acelui mo=, fiindc[ i se p[ru c[ sem[nau ]ntre ei, fa\alui P[tru r[m`n`nd vesel[ ca =i a mo=ului surd =i ni\elnedumerit de interven\ia lui P[tru, despre care nu pricepeacum intrase ]n proces l`ng[ el, a=a, din senin, =i nemaiav`ndr[bdare se ]ntoarse c[tre cineva care i se p[ru lui mai aproape=i ]l ]ntreb[:

— Mai au un martor, ai?— Cine? ]l ]ntreb[ acel cineva.— Fetele mele, zise mo=ul.

115

Ni=te \[rani

— P[i cum fetele dumitale? se mir[ acel cineva, =ijudec[torul prinse =i aceast[ discu\ie =i o secund[, dou[,r[mase tr[snit, uit`nd de P[tru.

Ceea ce auzea era de-a dreptul nemaipomenit.— P[i, p[r\ile sunt rude? ]ntreb[ el mo=ul, dar acesta,

fire=te, nu auzi ]ntrebarea.— P[r\ile, ]nt[ri judec[torul ]ntrebarea sa, p[r\ile sunt rude?— Fetele, zise mo=ul, fetele? P[i sunt fetele mele. +i sala

se zgudui iar de r`s, =i bietul judec[tor nu o mai putu st[p`ni=i ]=i prinse capul cu m`inile. Sim\ea c[ se ]nv`rte=te p[m`ntulcu el. De trei luni ]ncheiate judeca acest proces ]ntre dou[m[tr[cuci, pe care nu le chema la fel, de=i sem[nau ]ntre ele,iar el crezuse c[ e o potriveal[ ]n aceast[ asem[nare, iar acumafla c[ sunt surori =i c[ martorul adus de cea v[t[mat[ era chiartat[l lor, pe care =i pe el ]n chema altfel, ]nc`t ]ntr-adev[r numai era nimic de ]n\eles.

— Pot s[ plec? ]ntreb[ P[tru, care nu se putu ]nveseliodat[ cu sala, speriat fiind c[ judec[torul s-ar putea s[-l pede-pseasc[ pentru cuvintele lui.

— Unde? ]ntreb[ judec[torul, ]ns[ P[tru nu =tiu s[ r[spund[,=i judec[torul ]i f[cu semn s[ stea unde se afl[, =i P[tru crezuc[ ]l bag[ =i pe el ]n proces.

— Eu nu cunosc „cauza“, \inu el s[ precizeze cu un termende specialitate auzit pe front.

— Lini=te! strig[ judec[torul, =i sim\ea bine c[ ]l iaame\eala, c[ci ]ntr-o sal[ ca asta judecata devenea din ce ]nce mai greu de st[p`nit.

— Cine e=ti dumneata? ]ntreb[ el, adres`ndu-se mo=ului,care nu-=i mai lua de pe fa\[ ]nc`ntarea =i veselia.

Se vedea c[ ]nt`mplarea aceasta cu procesul unde fuseseadus ca martor ]i d[dea cea mai mare bucurie din via\a lui =icea mai mare satisfac\ie, sim\indu-se b[gat ]n seam[ =icrez`nd sincer c[ ]n sf`r=it devenise =i el om important, f[r[de care nu se putea.

— Sunt tat[l lor, =i coco=ul eu l-am crescut, fiindc[ erabun de s[m`n\[, de mic c[lca g[inile.

116

Dinu S[raru

Lumea se sufoc[ ]ntr-un hohot uria=, iar Dochia, de l`ng[judec[tor, plesni ca proasta din palme, izbucnind ]ntr-un r`spi\ig[iat ca un m[c[it de ra\[.

— Lini=te! strig[ iar judec[torul. Lini=te, c[ evacuez sala!+i lumea se potoli repede =i se ]ntrist[ la comand[.— +i, continu[ mo=ul, acum ne]ntrebat, dar mai sigur pe

el, c[ci credea c[ veselia pe care o producea ]i d[dea dreptuls[ discute chestiunea mai pu\in speriat, =i, zise el, coco=ul l-amdat dumneaei, =i o ar[t[ pe cea care intentase procesul, ]ns[dumneaei, =i o arat[ pe p`r`t[, a avut =i dumneaei parte,fiindc[ i-am dat o puicu\[ outoare, ca s[ fie la fel, cu toatec[ dumneaei, =i o ar[t[ mai departe pe p`r`t[, e ]nfiat[ =i n-armai avea dreptul la mo=tenire.

— Ce mo=tenire? ]ntreb[ judec[torul, surprins de a=ezareacu care mo=ul vorbea acum, ca =i c`nd ar fi explicat]mp[r\irea dreapt[ a unei averi.

— G[ina, zise mo=ul, partea ei, de unde s[ le dau eu maimult? se scuz[ el cu un aer mieros.

M[tr[cucile se leg[nau din =olduri =i fugeau am`ndou[ cuochii de la el la judec[tor =i am`ndou[ credeau c[ judec[torulnu poate judeca procesul lor, era prea t`n[r =i nici nu prea]n\elegea bine povestea lor, iar ele aveau chef s[ se judeceserios =i cea care deschisese procesul nu mai r[bd[ =i spuserepede, dintr-o r[suflare:

— Eu vreau s[ merg mai departe, mie s[-mi da\i s[ m[duc mai departe, eu m[ duc p`n[ la regiune, nu m[ las, m[duc =i la regiune, numai s[ se fac[ dreptate.

Iar sala, care uitase repede motivul acestei judec[\i, p[reas[ fie =i ea de aceea=i p[rere, adic[ era cazul s[ se mearg[mai departe, dac[ era vorba de dreptate, c[ n-o s[ se fac[dreptate cu Dochia judec[toare, c[ci de judec[tor nu maiputea fi vorba, acesta fiind t`n[r detot =i ne=tiutor. Cum dracu’nu =tia el c[ acestea sunt fetele acelui om din Saco\ =i c[ele sunt surori? Lor li se p[rea foarte limpede.

C`nd grefierul strig[ pe N[i\[ Lucean, lumea din sal[ numai p[rea s[ participe cu interes la desf[=urarea judec[\ii, iar

117

Ni=te \[rani

cele dou[ surori din Saco\, c[rora li se d[duse un termen nou,de ]mp[care, ]nainte de a merge mai departe, acum vorbeau]ntre ele, ca =i c`nd nici nu fuseser[ ]n proces.

N[i\[ ]=i f[cu loc printre oameni =i veni ]n fa\[, cu c[ciulade care nu se desp[r\ea nici iarna, nici vara — pus[ lasub\ioar[ =i \inut[ cu cotul m`inii st`ngi. }n urma lui, fuior,cei =ase copii =i muierea cu batic negru =i pl`ng`nd ]nfundat.

Judec[torul se ]ntoarse ]ntreb[tor c[tre b[tr`nul ]nv[\[tor,=i acesta ]i explica mai =optit, dar tot se auzi c`te ceva dince spune:

— Sunt oameni ai dracului, ]ns[ destul de s[raci, Lucean[sta ar avea ceva p[m`nt, ]ns[ are =i =ase copii, a=a c[ nu leprea ajunge cine =tie ce.

Fusese dat ]n judecat[, cum rezulta din actul de acuzarecitit de un procuror, a=ezat la o m[su\[ mai departe, un procurorcu o ]nf[\i=are de contabil pensionar, dar din cum citea sevedea c[ este destul de al dracului, =i c`nd ajungea la punctridica ochii din h`rtie pe deasupra ochelarilor.

„+i p`r`tul, care t[iase scara cu fer[str[ul ]n trei locuri maimult pe jum[tate, st[tea ]n pridvor =i a=tepta s[ coboarecomisia din pod, unde p`r`tul \inea ascuns porumbul nepredatla cote“. Ridic`nd ochii din h`rtiile din care citea, procurorultrecu cu privirile peste sala scufundat[ ]ntr-o lini=te nefireasc[fa\[ de tot ce se petrecuse p`n[ atunci =i o clip[ am`n[continuarea. I se p[rea ceva ]n neregul[ cu aceast[ lini=te =ii se p[rea c[ =i lumea se ]nmul\ise dintr-odat[.

— Da, se ]ntoarse spre el judec[torul, continua\i. N[i\[st[tea umilit, ]nconjurat de copii =i de muiere, =i asculta cucapul ]n p[m`nt =i cu ochii ]nchi=i.

C`nd comisia cobor`se din pod, c`te doi, =i sacul deporumb dup[ ei, scara — care fusese retezat[ cu fer[str[ul— se fr`nsese ]n trei locuri, =i cei doi din comisie care se aflaupe ea c[zuser[ jos, cu sacul peste ei.

— „V[t[mare corporal[“, citea procurorul, =i ceremdesp[gubiri =i conform articolului, cerem pedeapsa cu]nchisoarea, =ase luni.

118

Dinu S[raru

N[i\[ Lucean auzea cuvintele procurorului, amestecateunele peste altele, numerele articolelor de lege se legau unelede altele, =i procurorul punea mereu l`ng[ ele alte numere,]nc`t nu mai ]ncerc[ s[ le \in[ minte =i nu-i r[mase ]n capdec`t c[ avea s[ fac[ =ase luni de ]nchisoare, =i se bucura,c[ci el se a=tepta la mai mult, dup[ cum alc[tuise procurorulrechizitoriul acela, =i chiar se mir[ ]n sinea lui c`t a trebuits[ ]n=ire acest procuror ca s[-i cear[ numai =ase luni de]nchisoare. Procurorul continua s[ rostogoleasc[ cuvintele,fiindc[ nu terminase de spus ce avea de spus, dar pe N[i\[nu-l mai interesa ce spunea, =i c[ut`ndu-l pe furi= cu ochiipe P[tru cel Scurt, f[cea ]n g`nd socoteala c[ dac[ sunt ]nprim[var[, ]n martie, ]nsemna c[ cel mai t`rziu pe la ]nceputullui noiembrie avea s[ vin[ acas[.

P[tru cel Scurt se strecurase ]n spatele muierii lui N[i\[=i, nefiind mai ]nalt dec`t ea, N[i\[ nu putea s[-l vad[.

— Unde e P[tru? se auzi =optit glasul lui N[i\[ Luceanc[tre Vasilic[.

Acesta se lipise de taic[-s[u =i se \inea str`ns de pantaloniiacestuia, iar N[i\[ ]l luase cu m`na dreapt[ pe dup[ um[r.

Copilul se ]ntoarse ca =i c`nd l-ar fi curentat cineva, =ic`nd s[ se repead[ la urechea maic[-si s-o ]ntrebe de P[tru,ochii ]i c[zur[ pe acesta =i, tr[g`ndu-l de m`neca laib[rului,]i =opti scurt:

— Te caut[ tata, ie=i ]n fa\[.P[tru se foi ni\el, ca =i c`nd l-ar fi ]nghesuit cineva cu for\a

=i el vrea s[ respire =i s[ stea mai omene=te, apoi ]=i f[cu locprintre copiii lui N[i\[ =i, ]ncet, ajunse ]n fa\[, iar N[i\[ ]lv[zu =i parc[ se mai lini=ti.

Procurorul terminase ce avea de spus =i se a=ezase jos.L`ng[ el — =eful postului de mili\ie =i un alt militar, ofi\erde securitate.

— P[r\ile v[t[mate, ]ntreb[ judec[torul, sunt prezente?— Prezent, ie=i mai ]n fa\[ unul Velcu, un olar, om t`n[r,

ro=u la fa\[ =i burduh[nos.

119

Ni=te \[rani

Se vedea pe el c[-i place s[ tr[iasc[ bine =i c[ mai alesare cu ce s[ tr[iasc[ bine. Avea ni=te ochi mici, abia deschi=i,care parc[ fuseser[ c`rpi\i =i se rupsese cus[tura lor =i el vedear[u. Era agent agricol de vreo doi-trei ani =i se ]nv[\ase s[m[soare p[m`nturile =i s[ numere lighioanele prin cur\ileoamenilor =i s[ le treac[ ]n catastife dup[ cum ]i venea luila socoteal[ =i dup[ cum se avea el cu c`te cineva. Nu prea]i pl[cuse lui s[ munceasc[, =i o bucat[ de vreme ]l ajutasepe un prieten s[ v`nd[ la o cooperativ[ ]nfiin\at[ atunci =ide unde ]l scoseser[ pe un mutilat de r[zboi. La cooperativaasta puseser[ ei ]n v`nzare =i \uica unui alt prieten, =i toat[ziua =edeau to\i trei =i to\i trei vindeau =i to\i trei beau cucine le intra ]n pr[v[lie, =i ]n c`teva luni se alesese praful.Velcu se aranjase la prim[rie agent agricol, =i to\i se miraude curajul lui, fiindc[ ]l cuno=teau bine c`t de neputinciosfusese el la =coal[ =i se g`ndeau cum o num[ra el ce aveade num[rat =i cum o \ine el socotelile d[rilor =i ale cotelor.Dar se vede c[ se descurca, dup[ cum ]i mergea =i dup[ cumse ]ngr[=ase =i dup[ cum ]i ziceau =i lui, acum, muierile =iunii b[rba\i mai sperio=i, „domnu Velcu“, =i el ridica un degetscurt la p[l[ria de v`n[tor, ]n betelia c[reia cususe o coad[zburlit[ de veveri\[.

— Numai dumneata ai fost v[t[mat? ]ntreb[ judec[torul.— A mai fost un tovaro= de la Raion, dar tovaro=ul n-a putut

s[ vie, c[ci e ]n deplasare, inform[ Velcu, =i d[du s[ seapropie de masa judec[torului ca s[-i spun[ acestuia mai deaproape =i s[ nu aud[ toat[ lumea cine era tovaro=ul =i undeera el ]n deplasare.

— Stai unde e=ti =i r[spunde la ]ntreb[rile mele, ]i f[cujudec[torul semn s[ stea acolo unde se afl[.

}l enervase de la ]nceput s[n[tatea prosteasc[ a agentuluiagricol =i felul leg[nat cum venise el ]n fa\[ =i cum puseseapoi o m`n[ ]n =old =i se uitase r[u la cei de fa\[ — cu aerulc[ „O s[ vede\i voi, fire-a\i voi ai dracului, ce urmeaz[!“

— }n cel fel a\i fost v[t[mat? se intereseaz[ judec[torul.

120

Dinu S[raru

N[i\[ Lucean se uit[ la Velcu cu coada ochiului, a=tept`nds[ vad[ cum ]nflore=te acesta povestea, ]ns[ judec[torul nuvru s[ afle povestea ]n am[nunt, ci numai ]n ce fel a fost elv[t[mat ]n curtea casei lui N[i\[ =i din vina acestuia.

— Am c[zut cu scara =i mi-am rupt m`na, preciz[ Velcu,iar ]n sal[ se auzi din nou cum veselia pune st[p`nire peasisten\[.

— +i m`na cum \i-ai rupt-o? ceru judec[torul am`nunte.I se p[rea ceva ]n neregul[, fiindc[ omul acesta din fa\a

lui era c`t un munte, =i m`inile lui ]ntregi nu ar[tau a fi fostc`ndva betegite.

— De unde veneai dumneata c`nd ai c[zut cu scara? mai]ntreb[ judec[torul, =i Velcu nu avu timp s[ se g`ndeasc[ lar[spuns.

— Din pod, zise el, =i sala izbucni ]n r`sete. Ceva serupsese iar[=i ]n atmosfera s[lii de judecat[, improvizat[ ]nprim[rie.

Judec[torul ]n\elese c[ povestea nu era chiar at`t de simpl[=i ceru mereu l[muriri, f[c`ndu-se c[ nu pricepe ce c[utauei ]n podul lui N[i\[ Lucean, c[ci =i actele de trimitere ]njudecat[ nu f[ceau dec`t s[ ocoleasc[ ]ntrebarea aceasta.

Procurorul mai ceru =i el o dat[ cuv`ntul =i, ocolind =i elrostul cobor`rii comisiei din podul lui N[i\[ cu sacul deporumb ]n spate, repet[ articolele de lege dup[ care luiN[i\[ urma s[ i se dea =ase luni de ]nchisoare, afar[ dedesp[gubiri.

Ofi\erul de securitate ]i trimisese =i el un bile\eljudec[torului =i-i ceru s[ ridice ni\el =edin\a =i s[ mai discuteei doi chestiunea, care, zicea el, „are alt caracter, politic, =itrebuie luate m[suri, =i era cazul s[ fie luat =i N[i\[, pentruc[ el venise espre cu un jeep ce se afla jos ]n curtea prim[riei.Face\i cum =ti\i, ]ncheie el, ]ns[ noi, =i scrise Noi cu N mare,tot ]l lu[m.“

— Ce p[rere are p`r`tul? zise judec[torul f[r[ s[ deavreun r[spuns biletului pe care ]l primise =i pe care ]l

121

Ni=te \[rani

]mp[turise cu grij[ =i ]l prinsese cu un ac cu g[m[lie decoperta dosarului lui N[i\[.

— N[i\[ Lucean! strig[ ca un aprod =eful postului de mili\ie=i N[i\[ veni mai l`ng[ masa judec[torului.

— N-am nici o preten\ie, ]ncepu N[i\[ ap[rarea sa, fiindc[el ]n\elesese c[ este ]ntrebat ce preten\ii are. N-am nici opreten\ie. Dumnealor, zise el, au venit la mine acas[ =i s-ausuit ]n pod f[r[ s[ m[ ]ntrebe dac[ scara e bun[, c[ci le-a= fispus s[-=i vad[ de treab[. Scara era veche, nu mai era detrebuin\[, t[iaser[ copiii la ea s[ fac[ de lemne, =i dumnealorau pus-o la pod =i s-au urcat, =i c`nd au cobor`t, eu le-amspus: „Sta\i, m[i oameni buni, c[ se rupe scara cu voi“, dadac[ ei nu m-au ascultat…

Iar se f[cuse lini=te, o lini=te trist[, rece, afar[ se cam]ntunecase, ]ncepuse s[ bat[ v`ntul, se preg[tea de ploaie.Cineva se ridicase de pe banca unde se afla =i ]nchisesegeamul care da ]n curtea prim[riei, de unde se auzeau vocilecelor ce nu putuser[ intra ]n sala de judecat[ =i se ]nghesuiser[]n curte, a=tept`nd s[ vad[ ce se va ]nt`mpla cu N[i\[.

Povestea pe care o ocoleau to\i =i pe care =i N[i\[ Luceano ]nflorea, d`nd vina pe copii, era mult mai complicat[, ]ns[nici lui Velcu, nici lui N[i\[ nu le convenea adev[rul ei,de=i p`n[ la urm[, se g`ndea judec[torul, dreptatea era departea lui N[i\[.

Comisia — cum numeau ei pe cei trei care veniser[ s[scotoceasc[ podul lui N[i\[ Lucean, c[ci acesta nu-=i predasecotele de porumb — st[tuse mai ]nt`i de vorb[ cu N[i\[.

— N[i\[, ]ncepuse Velcu, ai r[mas ]n urm[ cu cotele =inu te mai putem a=tepta.

— Se poate, zise N[i\[, fiindc[ a=a cum a fost anul [sta,am r[mas eu ]n urm[ =i cu dem`ncarea copiilor, =i nici ei numai pot a=tepta.

— Copiii te privesc, continuase Velcu, ]ns[ cotele sunt alestatului, =i statul nu te mai poate a=tepta.

— P[i noi ai cui suntem? se mirase N[i\[. Noi nu suntemai statului, ai cui dracului suntem noi?

122

Dinu S[raru

— Tovaro=e, dumneata s[ nu dai dracului statul, fiindc[statul e poporul =i nu permitem! se r[sti la N[i\[ un locotenentcare venise cu comisia, ]ncins cu centur[ =i cu diagonal[ =icu pistol ]n toc de piele la br`u.

— Eu nu dr[cui statul, eu dr[cui soarta care m-a adus pemine s[ veni\i dumneavoastr[ la mine ]n curte =i s[ m[amenin\a\i, dup[ ce am f[cut eu r[zboiul =apte ani =i amsc[pat cum numai eu =tiu — c[ dac[ a= avea eu porumb, a=da statului, dac[ a ajuns el, statul — s[ se bucure la m[m[ligacopiilor mei. Dar n-am, ce am avut am m`ncat =i s[ vedemde-acum ]ncolo ce mai m`nc[m.

— Dac[ n-ai avut de lucru =i n-ai somn, =i te ]nmul\e=tica iepurele, ce s[-\i fac? intr[ ]n vorb[ =i Craina, care venisecu comisia, c[ci f[cea parte din ea.

Acum lipsea de la proces, era la un instructaj la Raion,]ns[ atunci el ]i pusese pe Velcu =i pe ofi\er s[ se urce ]n pod=i s[ vad[ dac[ n-are el, N[i\[, porumbul ascuns.

Apoi se urcaser[ to\i trei =i ]ncepuser[ s[ scotoceasc[ pestetot, f[c`nd casa s[ bubuie de trop[itul bocancilor lor. Atunci,N[i\[ ]l trimisese pe Vasilic[ s[-i aduc[ fer[str[ul de m`n[ =i— repede-repede — t[iase trei trepte p`n[ la jum[tate, =i c`ndcomisia cobor`se, „Ca la codrii Cosminului, mama lor!“,povestea N[i\[ lui P[tru cel Scurt.

— N-am nici o preten\ie, continu[ N[i\[, ]ns[, tovaro=ejudec[tor, s[ =ti\i c[ aici v[ las copiii p`n[ m[ ]ntorc =i aiciv[ las =i muierea, le da\i s[ m[n`nce, ]i omor`\i, face\i ce=ti\i cu ei, c[ eu nu mai am nici o putere. Ori ne lua\i pe to\i=i ne da\i la to\i s[ m`nc[m, altfel, ei de aici nu mai pleac[,n-au unde se duce =i dup[ ce. +apte sunt, =apte vi-i las.

C`nd judec[torul suspendase =edin\a pentru deliberare,N[i\[ se a=ezase cu copiii =i cu nevasta pe scaune, l`ng[ masajudec[torului, =i intraser[ to\i ]ntr-o mu\enie de p[m`nt.Oamenii se str`nseser[ ]n jurul lor =i t[ceau =i ei, ]ncremeni\i]n a=teptarea sentin\ei, care ]nt`rzia.

— P[trule, zise N[i\[ ]ntr-un t`rziu, sim\indu-l pe acestaaproape, c[ci altfel \inea ochii ]nchi=i, nu vrea s[ vad[ pe

123

Ni=te \[rani

nimeni. C`nd te duci acas[, s[ dai tu ap[ c`inelui [luia, c[el nu e vinovat cu nimic, =i s[-l dezlegi, s[ se duc[ =i elunde-o vedea cu ochii, fiindc[ [=tia nu ne iart[.

— Vezi de treab[! se f[cu P[tru c[ nu poate crede a=aceva, de=i nu avea nici o ]ndoial[ c[ pe N[i\[ aveau s[-l ia,cum se auzise c[ se petrecuser[ lucrurile cu un b[iat de laGreci, care tot a=a b[tuse bine pe un cotela= de la ei =i ]llegase ]n grajd cu lan\ul porcului cu care acesta se preg[teas[ ]i ia animalul din curte ]n timp ce el p`ndea de dup[ operdea la o fereastr[ din cas[. L[sase pe prisp[ un copil devreo cinci ani s[ spuie c[ el nu e acas[, iar cotela=ul se dusese]n grajd, desf[cuse lan\ul din iesle =i legase porcul cu el, iarcopilul nu mai avusese r[bdare =i ]ncepuse s[ strige: „Tat[,tat[, ne ia porcu’!“

„Nu se poate, ]=i zise P[tru cel Scurt, care amor\ise pescaun ]n fa\a jer[gaiului din sob[. Nu se poate s[ ne v`nd[el pe noi. Nu e el omul [la, dup[ c`te a p[\it el =i dup[ c`tea pl[tit el“.

— Nu dormi? se ridic[ femeia din pat, c[ci se luminasede ziu[, =i prin fereastr[ se vedea cum ninge la fel de furios.

— Ba cred c-am adormit, r[spunse P[tru cel Scurt, =i chiarera ]ncredin\at c[ ]l furase somnul =i dormise ad`nc =i visaseiar procesul lui N[i\[ Lucean cu cotele.

Judec[torul venise negru ]n sala de judecat[ =i citisesentin\a ]n care se spunea c[, \in`ndu-se seama de situa\ialui N[i\[ cu mul\i copii =i mul\i mici, acesta se pedepse=tedoar cu amend[, =i N[i\[ trebuise s[ v`nd[ boii ca s[ sepl[teasc[.

— Nu mai sc[p[m de iarna asta, se mir[ uit`ndu-se pegeam muierea lui P[tru cel Scurt. Dac[ mai ninge a=a, ne]ngroap[ de vii.

— Vezi de treab[, f[cu P[tru cel Scurt, nu [sta e necazulcel mare.

124

Dinu S[raru

CAPITOLUL VI IPRIM{VAR{ DULCE

Se desprim[v[ra greu, pe deasupra m[gurii treceau norivine\i, ca ni=te zdren\e dintr-un coviltir de c[ru\[ \ig[neasc[,v`ntul se repezea dinspre Dun[re ar\[gos =i cu spic de z[pad[,dar nu mai avea putere. Cerna venise tulbure =i rupsese unpod de lemn vechi, pe care nimeni nu mai avea de g`nd s[-lrepare, puseser[ ]n locul lui o punte de anine crud =i o plimb[de salcie moale, noaptea mai c[dea c`te-o brum[ sub\ire,albind p`n[ da soarele, ni=te coaste ple=uve unde fusese ot[iere de p[dure, iar acum l[st[reau f[gu\i buni de armindeni,se apropia Pa=tele, =i prin cur\i ardeau, seara, focuri deputregaie =i de frunze de anul trecut.

Simion Popescu ]ntemeiase ]n spatele casei, care da]ntr-un p`r[u secat tot anul, afar[ de prim[var[, un fel de cazande \uic[ ascuns ]ntr-o povarn[ de pe timpuri, =i cum se]ntuneca ni\el, pe co=ul povernei ie=ea un fuior de fum sub\ire=i alb[strui =i c`\iva vecini =i prieteni care =tiau rostul sestrecurau pe din dos, pe sub uluci =i pe porti\e ascunse =iveneau ]n povarna veche =i afumat[ de lemnele ude,a=tept`nd s[ curg[ pe \eava de aram[ primele pic[turi de \uic[nou[ pe anul acela.

Simion Popescu, ]nalt cum era, =i c`nd sta jos p[rea c[st[ ]n picioare, dac[ l`ng[ el se nimerea P[tru cel Scurt — =iacesta se nimerea mai mereu — Simion Popescu ]=i f[cusedintr-un trunchi de gorun un fel de pat dinaintea vetrei =i,rezemat ]ntr-un cot r[sucea cu st`nga lemnele lungi =i udesub cazan, tr[g`nd pe n[ri aburii dulci ai \uicii de prun[.

C`nta u=urel, fericit, un c`ntec al lui din tinere\e, c`ndd[duse foc la cl[ile de f`n ale unei boieroaice, =i cl[ile

CUPRINS

125

Ni=te \[rani

ardeau sub ochii lui, iar el c`nta cu un taraf de \igani tocmi\ianume „Foaie verde de cicoare / Cine nu m[ las[, moare“.Era o poveste cam necurat[, se petrecuse ]nainte cu un ansau doi de 1907, Simion Popescu se ]ncurcase, ca oricefl[c[u, cu o fat[ de la curtea acelei boieroaice =i o cerusede nevast[, c[ci fata fiind orfan[, altfel nu se putea. Darfata a fost dus[ la curtea de la ora= a acelei boieroaice, iarel a dat foc cl[ilor =i a fugit la munte, unde a stat — p`n[]n prim[vara anului 1907, c`nd a scobor`t =i a ajuns capulr[zmeri\ei din p[r\ile acelea.

Prin 1922, sc[pase din pu=c[rie, venise ]n sat, se ]nsurase,se pusese pe munc[, str`nsese ni\ic[ avere, care nu ]nsemnamai mult de dou[ ogr[zi cu pruni =i un cazan cu \uic[ dedou[ vedre, iar acum, c`nd se apropia de =aptezeci de ani— unul ]i mai lipsea — se trezise chiabur. Cazanul ]i fuseseconfiscat, d[rile ]i fuseser[ umflate zdrav[n, cotele la fel,dar el era prea b[tr`n =i se =i cam sub\iase la minte, mai deb[tr`ne\e, mai de b[utur[, d[duse ]n darul bisericii =i vorbea]n parabole, pe care le inventa chiar el, uit`ndu-le pe drum]nv[\[tura.

— Are s[ vie vremea Vierului, zicea el, =i neap[rat seg[seau doi-trei care s[ se uite ]n gura lui =i s[-l asculte culuare-aminte, de=i p`n[ la urm[ r[m`neau destul denedumeri\i, fiindc[ el nu izbutea s[ termine mai niciodat[ce avea de spus. Are s[ vin[ vremea Vierului, ]ncepea el, =iVierul o s[ vie =i o s[ pliveasc[ via =i o s[ ]ntrebe. Aici ridicaspr`ncenele lui albe =i stufoase ca dou[ must[\i =i r[m`neacu ele ridicate, c[ci pierdea firul celor ]ncepute =i, fire=te,nu =tia ce o s[ ]ntrebe Vierul. O s[ vie Vierul =i o s[ te]ntrebe pe tine, P[trule, iar P[tru cel Scurt se uita la el speriat,g`ndindu-se ce ar putea s[-l ]ntrebe pe el Vierul, care ]nmintea lui =i ]n momentul acela se confunda mai mult dec`t=i-ar fi imaginat Simion Popescu, care inventa parabole, cuCraina, pre=edintele comitetului provizoriu, care ]ntr-o zi, laMat, i se adresase destul de ]ntunecat la fa\[, pentru ca P[tru

126

Dinu S[raru

s[-=i poat[ ]nchipui cine =tie ce nenorocire: „P[trule, c`ndmai vii pe vale — adic[ atunci c`nd o mai cobor] el pe laprim[rie — s[ dai pe la mine, ca am s[ te ]ntreb ceva.“ Os[ vie Vierul, o lua de la ]nceput Simion Popescu, care maitotdeauna era ni\elu= afumat, lui netrebuindu-i mai mult deo cinzeac[, dou[ ca s[ devin[ ]n\elept, o s[ vie Vierul, =iatunci s[ vedem, uita el c[ Vierul, dup[ cum ]ncepuse, aveas[-l ]ntrebe ceva anume.

De fapt, cam asta era toat[ parabola, ]ns[ pe ei ]i]nfrico=a, fiindc[ ]ntrebarea misterioas[ era ce o s[-i ]ntrebepe ei Vierul.

Atunci r[m`neau to\i pe g`nduri, a=a cum r[m[seser[acum, la gura cazanului lui Simion Popescu, N[i\[ Lucean =iP[tru cel Scurt =i Petre al lui Toma, acesta r`z`nd bucuros dinorice, ca s[ i se vad[ doi din\i de aur, pu=i ]ntr-o margine degur[, de vreo dou[ s[pt[m`ni, de c[tre un fel de =arlatan evreuvenit nu se =tie de unde cu o motociclet[ cu ata= unde ]=i\inea =i un fel de atelier de dentist =i le luase banii, la mul\ipun`ndu-le repede ni=te din\i ca de aur, de=i nimeni nu =tiadac[ ]ntr-adev[r sunt de aur =i nici nu aveau curajul s[ se duc[la t`rg, la Hurezu, s[ ]ntrebe pe cineva care se pricepea dac[din\ii sunt ]ntr-adev[r de aur sau dac[ evreul acela ]i ]n=elase,cu toate c[ ]n sinea lor cea mai ascuns[ ei nu puteau sau nuvoiau sau le era fric[ s[ cread[ c[ din\ii lor pu=i at`t de iutesunt de aur. Petre al lui Toma r`dea acum din orice, ca s[ ise vad[ din\ii de aur, doi c`\i se ]ndurase el s[-i pl[teasc[evreului, urm`nd s[ vad[ dac[ sunt buni, =i atunci, dac[ =identistul s-o mai ]ntoarce cum promisese, ]=i mai punea doi,]n marginea cealalt[ a gurii lui =tirbe ca a unui copil de \`\[.

— M[, Petre m[, tu dac[ vrei s[ nu mori de foame, dac[o da s[r[cia =i s-o scoroji =i m[m[liga, s[ te aranjezi cu olehuz[ s[-\i dea s[ sugi, murea de r`s Dumitru lui Dinc[v[z`ndu-l cum ]i sc[pau cei doi din\i afar[ din gur[, fiindc[evreul ]i pusese cu c[ut[tura ]n afar[ =i nu prea aveau locsub buza de sus. +i el, Dumitru, fusese la dentistul acela

127

Ni=te \[rani

a=ezat, trei-patru zile c`t st[tuse, la una Gena lui Ionel, ofemeie gras[ =i scund[ ca o putinic[ de mur[turi, ]ns[ ofemeie frumoas[ ]n tinere\ile ei, iute la gur[ =i iute la minte,care cum sc[pa de ochiul de viezure al lui b[rba-so, cum selipea de poart[ la drum =i nu trebuia s[ treac[ mai mult detrei muieri, ca ea s[-\i spun[ ce s-a mai ]nt`mplat, care cucare, cine moare sau cine ]nviaz[, cine vinde, cine cump[r[,tot =tia =i numai Difuzor mai putea fi a=a de informat ca ea.

— Acas[ e=ti, Geno? ]ntrebase Dumitru lui Dinc[ ciungul,]ntr-o sear[, afl`nd c[ la ea st[ evreul cu motocicleta desprecare se dusese vestea c[ are o cutiu\[ cu din\i de toatefelurile, se uit[ ]n gura omului, ia un dinte din cutiu\[, ]lpotrive=te ni\el, ]l mai sub\iaz[ sau ]l mai scurteaz[, dup[cum e cazul, =i ]n dou[ zile \i-l lipe=te de crezi c[ \i-a crescutel ]n locul acela.

— Acas[, ie=ise Gena la poart[.— Acas[ e =i dentistul? ]ntrebase =optit Dumitru, fiindc[

a=a se c[dea.— Acas[. }\i pui vreun dinte?— Unde dracu’ s[-mi pui eu un dinte? se mirase Dumitru.

Poate-n cur, h`r`i el b[t`nd cu proteza de lemn ]n din\ii cani=te pietre albe =i str[lucitoare. Alt[ chestiune a= avea eucu el. Domnule, zisese el c`nd ajunsese ]n c[m[ru\[ unde„dentistul“ chinuia o femeie s[-i scoat[ o m[sea de mintetocmai din fundul capului =i femeia gemea ]n[bu=it, c[cidentistul ]i pusese un genunchi ]n piept =i tr[gea din r[sputericu un cle=te de m[sea, iar aceasta, a dracului, nu ie=ea neam,povestea Dumitru la cazanul lui Simion Popescu. — Domnule,eu a= avea o problem[ mai special[…

— Cu pl[cere, se ]ntoarse evreul spre el cu un fel de a fimieros =i ]ndatoritor, sco\`nd cle=tele din gura femeii =il[s`nd-o pe aceasta \in`ndu-se cu m`inile la cap.

— Eu am fost la r[zboi, zise Dumitru lui Dinc[, =i am p[\itde am r[mas f[r[ o m`n[ din cot, =i ]i ar[t[ proteza scoas[din cot atunci, =i cotul ca un ciot ]nnegrit de frec[tura protezei.

128

Dinu S[raru

— A=a, se interes[ foarte cumsecade dentistul.— Ei, asta e, ]ncheie Dumitru rostul venirii sale acolo. A=

vrea s[ schimb proteza =i nu mai am cum. Asta s-a uzat =i]mi scap[ din cot. N-ai dumneata vreo pricepere, c[ dumneatamai umbli, mai vezi, mai cuno=ti, ]l flat[ Dumitru cu destul[convingere, pentru ca dentistul, c[ruia la ]nceput prezen\a luiDumitru i se p[ruse suspect[, s[ prind[ curaj =i s[ trag[n[dejdea ]ntr-o afacere.

— Cum s[ nu? prinse el curaj. Am un cumnat care tocmaia=a ceva lucreaz[. Dac[ vii dumneata la Craiova, m[ cau\ipe mine =i rezolv[m.

— Unde la Craiova? ]ntreb[ Dumitru.— La Craiova, la Regiune, zise dentistul, ]ntrebi dumneata

de tovar[=ul Simion de la Cadre, =i el te pune repede ]nleg[tur[ cu mine. Ia s[ iei dumneata adresa asta, =i ]i scrisepe o h`rtie cu un creion ro=u numele unui Simion, tovar[=ulSimion, la Regiunea de partid Craiova.

— N[i\[, se interes[ Dumitru lui Dinc[ ]n seara de lacazanul lui Simion Popescu, mi se pare c[ tu ai de g`nd s[ teduci la vale, la Craiova, cu carul dup[ porumb, prim[vara asta.

— Ar cam trebui, confirm[ N[i\[ Lucean, care =i el venisela cazan pe dindos, prin ni=te gr[dini =i strecurat, s[ nu-l vad[cineva.

— Ei, atunci s[ =tii c[ merg =i eu la Craiova, c[ am oadres[ la Regiune ca s[-mi pui o moant[ nou[, c[ asta =i-acam f[cut datoria.

— P[i parc[ ai mai schimbat-o o dat[, se ar[t[ N[i\[surprins.

— O am acas[, preciz[ Dumitru, o am pus[ ]ntr-un cui,fiindc[ vreau s[ v[d c`te m`ini de lemn ]mi trebuie mie ]ntr-ovia\[. Cum se uzeaz[, le pui ]ntr-un cui =i le \iu de amintire.

— +i c`nd o veni Vierul o s[ te ]ntrebe, P[trule, =i tu ai s[stai drept, re]ncepu c`ntat ca ]n stran[, la biseric[, SimionPopescu, care tocmai ridicase de la gura cazanului o c[nu\[de p[m`nt umplut[ ochi cu \uic[ fiart[, o s[ te ]ntrebe,

129

Ni=te \[rani

P[trule, dac[ ai plivit via =i dac[ ai s[pat via =i dac[ aibinecuv`ntat via.

P[tru se g`ndea tot la Craina, care ]i spusese c[ are cevas[-l ]ntrebe, =i ]l vedea atunci ]n fa\a ochilor, sfrijit =i negru =i\in`nd mereu la gur[ batista aia mototolit[ cu care ]=i =tergeabuzele vinete.

— Dumneata, ]i spusese ultima dat[ Craina, ca om s[racce te afli, ca proletar, ar trebui s[ vii mai aproape de noi...

— Ei, se scuza P[tru, c[ruia nu-i pl[cea s[ fie consideratom s[rac, ne-am mai ridicat =i noi, am f[cut cas[, am maipus =i noi un prun, doi, nu mai suntem chiar a=a...

— Tovar[=e, insista Craina, azi nu mai e ru=ine s[ fii oms[rac, fiindc[ pentru s[raci am f[cut noi revolu\ia asta, pentrus[raci am luat noi puterea.

Dar P[tru nu-l putea urm[ri p`n[ la cap[t, g`ndul lui fugearepede-repede, ca mersul lui gr[bit =i rostogolit, la casa nou[,ridicat[ toamna trecut[, =i la curtea cu uluc[ de fag b[tut[atunci de cur`nd, =i la prunii pe care ]i pusese el cu m`nalui, =i la pietrele pe care le c[rase el din v`rful M[gurii cuspinarea, s[ zideasc[ pe ele scara, =i la cele dou[ oi pe caresocru-s[u i le d[duse p`n[ la urm[ =i pe care el se g`ndea s[le tund[ c`nd s-o mai ]nc[lzi =i c`nd s-o mai zbici c`mpul =io da iarba ca s[-l vad[ =i pe el lumea c[ nu e chiar nimeni.

}n povarna lui Simion Popescu se f[cuse un fum ]nec[cios,dar nu se g`ndea nimeni s[ deschid[ u=a de lemn greu degorun, s[ intre aerul. Simion Popescu se afumase bine detot=i ]ntr-o vreme ]l furase somnul, ]ns[ iute se trezise =i tr[sesepe o sc`ndur[ alb[ de brad, =tears[ mereu cu o c`rp[ muiat[]n putina cu ap[ a cazanului, liniile ce=tilor b[ute de cei defa\[. Toate le uita el — =i parabolele, =i cum ]l cheam[ —c`nd se f[cea mai bini=or, ]ns[ niciodat[ nu uita s[ trag[ cuc[rbunele liniile ce=tilor b[ute la el la povarn[.

N[i\[ =edea mai retras, mai smerit =i nu prea b[use, ]ndreptul lui pe sc`ndura de brad, alb[, erau doar dou[ linii.Venise =i cam t`rziu, cam tu=ea =i sim\ea el c[ ceva nu merge

130

Dinu S[raru

cum trebuie, ]l dureau oasele, ]l dureau ]ncheieturile, ceafaparc[ ]i ]n\epenise, nu prea avea chef.

Fusese iar — cum fusese toat[ iarna aceea =i toat[prim[vara, de c`nd ]ncepuse aceast[ prim[var[, o dat[ pe zi,seara sau diminea\a — s[ vad[ locul lui din Valea cu pietrele,=i acum ]n Valea cu pietrele ]nflorise floarea pa=tilor, iarVasilic[ se apucase =i culesese un buchet ]ntreg. Locul acelai se p[ruse frumos =i ]ntins cum nu i se p[ruse niciodat[ p`n[atunci, parc[ era o vatr[ de cas[ =i el =i vedea ]n mijlocullui o temelie de cas[, =i vedea cum s-ar ridica zid[ria =i cumar ar[ta ea o cas[ acolo =i curte cu uluc[ de fag.

— Faci cas[, N[i\[, se interes[ Petre al lui Toma, dar N[i\[nu-i r[spunse dintr-o dat[, de=i el la Petre se g`ndise s[-izideasc[ temelia =i zid[ria, ]ns[ nu se f[cea s[ deschid[ vorbaa=a de u=or.

— S[ vedem, zise N[i\[, s[ mai vedem cum suntvremurile, ce se mai ]nt`mpl[, s[ mai vedem. Apoi, ca =i c`ndar fi fost o leg[tur[ foarte str`ns[ ]ntre ceea ce vorbise p`n[atunci =i ce ]ntreba el, se interes[ foarte serios c`t l-au costatpe Petre cei doi din\i. De aur sunt? mai ]ntreb[ el.

— Dracu’ =tie, zise Petre fericit. S[ vedem!To\i ziceau „s[ vedem“, iar ]n aceast[ expresie era nu o

am`nare a unei decizii sau a unei constat[ri, ci m[rturia viea unei filosofii care ar fi putut fi numit[ a ]ndoielii. Toateputeau fi a=a cum se spunea =i cum se vedeau, ]ncepea o zinou[, cu soare, cu un soare orbitor =i cerul senin, =i tu spuneai„Ce zi frumoas[!“, iar ei ]\i r[spundeau „S[ vedem!“, adic[mai e p`n[ desear[, timpul se poate strica, se poate ]nnora,poate ploua chiar. Ei treceau cu carul plin de f`n =i se vedeabine c[ se f[cuse f`n ]n anul acela, =i carul cr[pa plin def`n, =i boii gemeau tr[g`nd carul; =i pe fa\a celui care m`naboii str[lucea bucuria, iar tu ziceai: „Ei, anul [sta s-a f[cutf`n, anul [sta v-ajunge“, iar ei ziceau „S[ vedem!“, adic[ maieste p`n[ la sf`r=itul iernii, care poate fi mai lung[ ca deobicei, care poate fi at`t de lung[ ]nc`t f`nul s-ar putea ]n

131

Ni=te \[rani

acest caz s[ nu ajung[. St[teau la mas[, la nunt[, =i era onunt[ bogat[ =i erau to\i veseli =i petreceau, =i mirii aveauce le trebuie =i se vedea bine c[ se ]ntemeia o cas[ mai calumea =i tu ziceai c[tre p[rin\ii mirilor: „Ei, =tiu c[ se a=eaz[bine la casa lor copiii dumneavoastr[“, iar ei ziceau sceptici=i dintr-o dat[ pe g`nduri: „S[ vedem“, adic[ via\a lor, acopiilor, abia a ]nceput, cine =tie cum se va petrece ea =i cear putea da peste ei, ce necazuri, ce ]nt`mpl[ri, ]nc`t ei s[nu le poat[ ]nt`mpina cu destul[ t[rie, =i atunci era greu despus dac[ se a=ezau ei bine la casa lor. Cine =tia?! S[ maivedem, s[ vedem, adic[, desf[=urarea vie\ii lor. „S[ vedem!“,zicea =i Petre de din\ii s[i, pentru c[, de=i pe fa\a lui se citea]ntr-adev[r fericirea ca poate ar[ta lumii doi din\i de aur, adic[dou[ m[rturii c[ =i el ]ncepuse s[ se mai ]nciorchineze, numai era a=a de lipit ]n s[r[cia lui, ]nc`t s[ nu se poat[ g`ndi=i el la un lux, pentru c[ a=a socotea el acei doi din\i de aur,=i ]ntr-un fel chiar lux erau, de vreme ce el de c`\iva ani bunise putuse lipsi de din\i, ca =i cum nu i-ar fi avut niciodat[,iar acum nu ]=i pusese ni=te din\i oarecare, „de tabl[“, cumzicea el, ci de aur, de=i pe fa\a lui se citea fericirea pentrutoate acestea, el, Petre, ]nc[ nu era sigur — ]nt`i dac[ din\iierau chiar de aur, dac[, deci, nu ]l ]n=elase evreul =i, al doilea,dac[ ace=ti din\i aveau s[-l \in[, avea norocul s[ m[n`nce,s[ mestece cu ei o via\[ ]ntreag[.

N[i\[ se uita totu=i la Petre cu al\i ochi de c`nd acest Petrea lui Toma ]=i pusese doi din\i de aur, cu toate c[ gura lui tot=tirb[ r[m[sese, ba parc[ ea ar[ta =i mai =tirb[ acum, =i maig[unoas[ =i mai ]ntunecoas[, c[ci din\ii de aur, a=eza\i ]ntr-oparte, cu str[lucirea lor nefireasc[ =i c[ut`nd cu t[ietura ]nafar[, d[deau gurii lui o ]ntunecime =i mai mare, ]ns[ lumeanu mai vedea dec`t aurul din gura lui Petre =i puterea luib[neasc[ de a-=i pune doi din\i de aur.

— S[ mai vezi, s[ mai vezi, ]n\elese N[i\[ Lucean]ndoiala sau nevoia de ]ndoial[ a lui Petre, ]ns[ din\ii ]i ai ]ngur[, sunt ai t[i, ai o baz[, [=tia nu se pierd.

132

Dinu S[raru

— Nu, zise Petre, dar s[ vedem cum m[ obi=nuiesc cu ei=i dac[ mai vine evreul [la s[ mai pui doi, =i ]n partea ailalt[.

N[i\[ cl[tin[ din cap cu ]n\elegere =i acum, ]ns[ =i cu ooarecare uimire, fiindc[ asta ]nsemna c[ Petre are el ni=te banipu=i deoparte pentru din\i, afar[ de banii de m[m[lig[ =i degaz pentru lamp[, =i de banii pentru ce mai trebuie pe l`ng[casa omului. „Al dracu’ Petre, se g`ndi el, a dat ]nainte, tepomene=ti c[ =i P[tru [sta cel Scurt a pus bani deoparte dec`nd lucreaz[ cu Petre!“

P[tru cel Scurt, care luase o \uic[, dou[ mai mult =i carede la o vreme se f[cuse mai vorb[re\, se apucase s[ ]n=irecum are el acum grija oilor, cum adic[ se scoal[ el =i maide noapte, ca s[ vad[ ce fac oile =i cum are el de g`nd,c`nd s-o mai ]nc[lzi, s[ le tund[ =i se interesa la SimionPopescu dac[ are o foarfec[ pentru a=a ceva. }ns[ SimionPopescu n-avea, to\i ceruser[ de la el c`te ceva, =i el d[duse,iar ei nu mai aduseser[ ]napoi, ba cineva ]i luase =i iapaaceea v`n[t[ =i scund[ pe care c[l[rea el =i de care nu sedesp[r\ea niciodat[ =i nu i-o mai adusese. Acum istoriseacum fusese el cu popa Sofronie, c`nd acesta era pop[, la o]nmorm`ntare la Saco\, unde plasau ei toate dr[ciile, fiindc[era un c[tun aruncat pe ni=te coaste =i pe sub ni=te r`pe unde]n\[rcase dracul copiii, =i acolo se putea petrece orice]nt`mplare, c`t ar fi fost ea de ne]nchipuit[, =i nici o lege =inici o regul[ nu te putea ap[ra de nimic, fiindc[ ce legeputea s[ ajung[ p`n[ la Saco\?

Murise un fel de c`nt[re\ la biserica din Saco\ =i ]lchemaser[ pe popa Sofronie, care nu mai avusese de multnici un mort, iar acum se bucura c[ mortul era ]ntr-un fel fa\[bisericeasc[ =i se g`ndea c[ se face o poman[ mai omenoas[.C`nd ajunsese, cum ajunsese, cu Simion Popescu, am`ndoic[lare pe iapa v`n[t[ =i cu picioarele at`rn`ndu-le pe jos, c[ciiapa le fusese norocul, altfel ei, cine =tie unde ar fi dormit,afuma\i cum erau, mortul fusese pus de rude ]n car =i scos ]ndrum, trecuse de pr`nzul cel mare, =i bie\ii oameni nu mai

133

Ni=te \[rani

aveau n[dejde c[ vine popa. Cum l-au v[zut, s-au repezit lael =i l-au dat jos de pe iapa v`n[t[ =i i-au pus patrafirul deg`t =i l-au a=ezat ]naintea boilor care tr[geau carul cu mortul.P`n[ la cimitir nu era cine =tie ce dep[rtare, dar drumul treceanumai prin soare, =i dup[ vreun kilometru, popa a sim\it unfel de sf`r=eal[ =i s-a-ntors c[tre rudele mortului care ]l p[zeaus[ nu cad[, v[z`ndu-se bine starea lui ]n care venise.

— M[i taic[, zise popa, pe mine m[ ]ncearc[ o sf`r=eal[=i a= zice s[ st[m ni\el =i s[ m[ dau =i eu un minut, dou[deoparte, aici, la umbra asta de m[r.

— De, p[rinte, cum zice sfin\ia-ta, ]n\eleseser[ bie\iioameni situa\ia — ]ns[ ave\i de grij[ s[ nu ]nt`rziem preamult, c[ acu=i apune soarele =i r[m`nem cu r[posatulne]nmorm`ntat.

— Nu se poate, copiii mei, numai ni\el, c[ m[ pr[p[desc=i eu altfel. Pe r[posatul s[-l mai boceasc[ ni\el cineva dintr-aicasei care l-a iubit mai mult, c[ =i mortului ]i place s[ se=tie bocit, ]i lini=ti popa Sofronie =i, uit`ndu-se dup[ SimionPopescu, care venea ]nalt ]n urma lui =i cu iapa dup[ el legat[cu fr`nghia c[p[strului de br`u, ]i f[cu semn s[ se dea =i ella umbr[. Ni\elu=, ]i explic[ popa, p`n[ mai trece n[duful[sta, c[ slujba e lung[, =i mortul are r[bdare s[ a=tepte, n-are unde se gr[bi.

+i din dou[ cuvinte se ]n\eleser[ bine =i se culcar[ ]n =an\,la umbra unui m[r cre\esc. Trecu soarele culmea M[gurii, se]ntunec[ bini=or, ie=ir[ =i stelele, dracu-i mai putea scula pecei doi prieteni obosi\i cum erau =i sfor[ind ]n =an\ de nu semai puteau auzi nici glasurile bocitoarelor. S[ fi t[iat lemnepe ei, =i ei tot nu sim\eau, a=a c[ bietele rude nu avuseser[]ncotro =i plecaser[ acas[, l[s`nd l`ng[ mort, s[-l privegheze,pe un mo=neag de un leat cu mortul, pe care ]l tocmiser[ cuo sticl[ de \uic[. Mo=neagul b[use sticla de \uic[ =i se culcase=i el, a=a c[ pe la jum[tatea nop\ii, c`nd se treziser[ popa =iSimion Popescu, priveghetorul dormea =i el demult, =i fiindun ]ntuneric de smoal[, popa nu mai v[zu mortul ]n car =i

134

Dinu S[raru

nici nu mai \ineau ei minte cum ajunseser[ acolo s[ doarm[,luaser[ iapa, ]nc[lecaser[ iar am`ndoi pe ea =i se duseser[acas[. Fire=te, nu i-au mai chemat a doua zi, la ]nmorm`ntare,au adus alt pop[, iar pe Sofronie l-au reclamat la episcopie.

— +i o s[ vie Vierul, ]ncepuse Simion Popescu s[ c`nteamenin\area lui, o s[ vie Vierul =i o s[ v[ ]ntrebeeee, ridica elglasul sus detot, pentru c[, altfel, avea un glas frumos =i erabun la c`te-o petrecere, numai c[ nu se putea \ine mult treaz.

— Nene Simioane, mi-ai putea face =i mie o vadr[, dou[de \uic[? se interes[ N[i\[ Lucean, =i cei de fa\[ ]n\eleser[c[ N[i\[ pune ceva la cale, dac[ face asemenea preg[tiri.

Se auzise, de altfel, c[ el s-ar fi g`ndit s[ ridice o cas[ ]nValea cu pietrele =i to\i a=teptau s[ afle care e motivul acesteihot[r`ri =i cui anume din copii ]i face el casa aceea ]ntr-unloc at`t de frumos.

— Faci cas[? ]l ]ntrebase =i Simion Popescu, dar el se feriseiar s[ dea un r[spuns drept. +i zisese =i el:

— S[ mai vedem, cum ie=im din prim[vara asta, =i f[ceadin de=te, ca =i c`nd ar fi prefirat ceva printre ele, timpul,nevoile, greut[\ile, anume socoteli… c`te nu se socotesc c`ndse ia o astfel de hot[r`re!

— Locu-i frumos, intrase ]n vorb[ viclean =i Dumitru luiDinc[, cu g`ndul s[-l fac[ pe N[i\[ s[ mai descoase cus[turasecretului s[u. E bine pus, la drumul mare, are fa\[ de vatr[,cui i-l dai, adic[, de fapt, cui ]i face el casa? se interes[Dumitru, urm`nd astfel s[ afle dac[ ]ntr-adev[r hot[r`rea luiN[i\[ e adev[rat[ =i sigur[.

Se g`ndea =i el, ca =i ceilal\i, c[ acest N[i\[ Lucean =tieel ceva, dac[ a hot[r`t s[ fac[ o cas[, e ceva la mijloc, c[cicopiii lui erau ]nc[ mici, nu se punea problema s[ se mutevreunul dintre ei la casa lui.

Dar N[i\[ se f[cuse mut dintr-odat[, =i ei nu-l mai ]ntrebar[nimic =i schimbar[ vorba. T`rziu, c`nd se preg[teau s[ pleceacas[, fiecare mai cu chef =i mai vesel, N[i\[ ]l ]ntrebase pePetre al lui Toma cum st[ el cu lucrul, dac[ are ceva tocmit,

135

Ni=te \[rani

dac[ are vreo angajare pe undeva =i pe unde, dar acesta nuavea, =i atunci N[i\[ ]i spuse c[ ar fi cazul s[ mai stea devorb[ cu el zilele acestea, c[ s-ar putea s[ aranjeze cu elceva, dar mai vorbesc ei, el ]ns[, Petre, s[ nu se angajeze laal\ii =i s[-l mai a=tepte o zi, dou[.

Norii se r[riser[, printre ei sc[pase la lumin[ o lun[ nou[ca o secer[ sfrijit[ de at`ta secerat, =i N[i\[ ]n\elese c[ vineun timp de secet[ numai bun pentru ce avea el de f[cut.

Plecaser[ din povarna lui Simion Popescu pe r`nd, ultimiiN[i\[ =i P[tru cel Scurt, iar acum ei mergeau unul l`ng[ altul,N[i\[, iute, cu pieptul ]nainte, de parc[ ar fi ]mpins pe cinevacu el, P[tru g`f`ind =i rostogolindu-se ]ntr-o parte, ca un aricidat de-a dura de cineva.

— M[, N[i\[, deschisese P[tru cel Scurt vorba, c`nd numai aveau mult p`n[ la poarta acestuia. Se vedea zidul ro=u,netencuit, al casei sale, =i din spatele casei, cum veneau eic[tre ea, se ridica un gorun retezat pe care fusese pus[ o roat[de car bun[ s[-=i fac[ berzele cuib. }ns[ p`n[ atunci berzelenu veniser[, =i roata a=tepta, str[in[ =i nelalocul ei, ]n v`rfulgorunului. M[ N[i\[, e adev[rat c[ ai vorbit tu la Raion cuprimul-secretar ceva?

Nu spunea ce, nu-i convenea s[ spun[ ce anume, ]ns[ =tiabine c[ N[i\[ ]n\elege unde bate el, =i cum erau ei numaiam`ndoi, socotise c[ poate s[-l ]ntrebe, iar N[i\[ s[-i spun[c[ nu, asta era speran\a lui, iar el, P[tru, s[-=i ias[ din p[reri=i s[-=i vad[ de-ale lui, c`te =i le ]nchipuise el ]n cap, toat[iarna, cu privire la gospod[ria pe care =i-o ]ntemeiase.

N[i\[ mergea ]nainte, ]mping`nd cu pieptul, ca =i c`nd is-ar fi opus cineva. Mergea mai repede acum, =i P[tru celScurt g`f`ia =i mai tare ca s[ se \in[ dup[ el dintr-o parte,]ncerc`nd s[-i prind[ cu privirile fa\a =i s[ citeasc[ pe ear[spunsul ]nainte de a deschide acesta gura.

Nu mai aveau mult p`n[ s[ ajung[ la poarta casei luiP[tru cel Scurt, =i mersul lui N[i\[ era iute, tot gr[bit, ca =ic`nd l-ar fi m`nat cineva din urm[.

136

Dinu S[raru

C`nd ajunser[ ]n dreptul casei, N[i\[ se opri =i ]l a=tept[ni\el pe P[tru, care r[m[sese ]n urm[ c`\iva pa=i. Cerul selimpezise, =i luna se ]mplinise =i str[lucea argintie. Se uitauunul la altul, P[tru a=tept`nd un r[spuns, N[i\[ g`ndindu-secum s[ ]nceap[ vorba, ca s[ nu par[ chiar ]n nevoie, =ime=terii, dintre care unul era de fa\[ — =i era chiar prietenullui — s[ nu-i cear[ prea mult.

— C`t o fi dat Petre pe din\ii [ia? se interes[ el ca dinsenin, dar P[tru cel Scurt ]n\elese unde avea de g`nd s[ bat[N[i\[ =i chiar prinse un fel de n[dejde c[ astfel va venir[spunsul pe care ]l a=tepta el, =i de care el lega viitorul]ntreprinderilor sale din aceast[ prim[var[ =i din aceast[ var[cu privire la casa lui =i la ce avea el de g`nd s[ mai fac[ pel`ng[ ea.

— Dracu’ =tie, r[spunse el, eu ]ns[ nu cred c[ sunt de aur,se ]ndoi P[tru de cele ce credeau to\i c[ ar fi din\ii pu=i deacel evreu la at`\ia oameni =i la at`tea muieri ]n acel sat.

— P[i de unde putea avea el at`ta aur f[cut gata din\i? semir[ P[tru. }ns[ lui Petre ]i trebuia un dinte, doi, c[ ]l caml[saser[ =i gingiile, nu mai putea roade numai cu ele.

— M-a= apuca de cas[, continu[ N[i\[ Lucean cu aerulc[ p`n[ atunci numai de cas[ vorbiser[, =i ce r[m[sese erac`nd s[ se apuce el de ea.

— Acum, pe prim[var[? zise P[tru, =i el, ca =i c`nd p`n[atunci numai despre asta vorbiser[.

Fiecare spunea alte cuvinte =i alte ]n\elesuri lua fiecaredin ele, ]ns[ se ]n\elegeau, c[ci fiecare se g`ndea la acela=ilucru, =i ]n felul acesta ]=i r[spundeau unul altuia, dar f[r[ s[se angajeze ]n vreun fel, r[m`n`ndu-le libertatea s[ hot[rasc[a=a cum ]l va t[ia pe fiecare capul.

— Da, zise N[i\[ Lucean, m[ g`ndeam s[ ]ncep s[ le faccopiilor [=tia partea, c[ acum se m[resc, trece timpul, =i eivin la tine =i te apuc[, [=tia nu =tiu multe.

— Mde, ]nt[ri P[tru cel Scurt ]ngrijorarea lui N[i\[, f[r[s[ par[ c`tu=i de pu\in interesat, ca =i c`nd ar fi vorbit despre

137

Ni=te \[rani

planurile cuiva din alt[ parte, care pe el, P[tru, nu aveau cums[-l intereseze =i de ce s[-l intereseze.

}ntreb[, c[ut`nd ]ns[ cu privirea nu la N[i\[, fiindc[ nuse f[cea s[ te ui\i ]n ochii omului, c`nd acesta avea s[-\ispun[ un g`nd al lui mai secret, ci la cuibarul berzei alc[tuitde el cu vreo dou[ s[pt[m`ni ]n urm[ =i care acum st[teapustiu =i trist.

— +i c`nd ai vrea tu s[ ]ncepi lucrul? Dar nu a=tept[ caN[i\[ s[-i r[spund[, =i ad[ug[ ca din senin: Vatra de cas[nu se ia?

N[i\[ ]n\elese ]ntrebarea =i ]n\elese c[ P[tru b[nuisegrija lui =i graba lui de a ]ncepe zidirea unei case ]n Valeacu pietrele.

— M[car s[ pun temelia, ]nchise N[i\[ am`ndou[]ntreb[rile, =i P[tru pricepu c[ nu mai are rost s[-l ]ntrebe nimic.

N[i\[ ]i d[du m`na repede =i, gr[bit =i strecur`ndu-se pel`ng[ gardul de fag verde ]nc[, al cur\ii lui P[tru, ie=i ]ndrumul carelor care ]l ducea acas[.

Femeia lui P[tru st[tea ]n s[li\a din spatele casei =i se f[ceac[ are de lucru, de=i de fapt nu f[cea nimic, se sfor\a doar s[prind[ ceva din vorbele celor doi b[rba\i.

— P[i nu te culca=i? se mir[ P[tru cel Scurt, ar[t`nd cuochii la luna care se preg[tea s[ treac[ M[gura, s[ mailumineze =i la Saco\.

— Nu, zise ea, c[ p`n[ le termini pe toate, p`n[ lepotrive=ti, cum e la noi =i cu oile astea, fir-ar ele ale mor\ii,te apuc[ miezul nop\ii.

Fire=te, P[tru nu putea crede c[ treburile casei lor de cusear[ erau a=a de multe =i de grele, fiindc[ mare lucru nuaveau ei pe l`ng[ cas[, afar[ de cele dou[ oi, dar ]i pl[ceaucuvintele muierii =i falsa ei sup[rare c[ nu le mai termin[,fiindc[ asta ]nsemna c[ au =i ei c`te ceva, c[ nu ]nchid por\ileca s[ ascund[ pustiul, iar femeia viclean[ =tia ce bucurie ]iface lui dac[ i se pomene=te de existen\a celor dou[ oi.

— M`ine le tund, se hot[r] P[tru, ca =i c`nd s-ar fi r[zbunatpe ele, =i ]n felul acesta le pedepsea. Le tund, se ]nfurie el,

138

Dinu S[raru

urc`nd treptele sc[rii din spatele casei, iar femeia ]l aprob[cu aerul c[ astfel, tunz`ndu-le, ele, oile se mai potolesc =i semai u=ureaz[ =i via\a lor.

A doua zi, soarele trecu peste p[durile de la Cornu Capreica o vatr[ de jar rostogolit[ de cineva ]n poala cerului, =i P[tru]n\elesese c[ prim[vara ]ncepea secetoas[, iar c[tre pr`nzulcel mic, c`nd iarba abia r[s[rit[ se zbicise bine, =i p[m`ntulr[sufla cald, ie=i ]n poieni\a din fa\a casei, puse o p[tur[ pejos =i tr`nti peste ea una din cele dou[ oi, pun`nd zdrav[ngenunchiul drept peste picioarele firave ale bietului animal,care se zb[tu ce se zb[tu, apoi se lini=ti =i ]ntinse capulcuminte, l[crim`nd din ochii vine\i =i clipind des. Femeia luiP[tru se aplecase =i ea peste oaie =i-i \inea cu m`inilepicioarele de dinainte, ]n timp ce P[tru cel Scurt, f[c`nd pesup[ratul, adic[ de asta ]i ardea lui acum, de tunsul oilor,]njura mestec`nd cuvintele cu glasul lui =uierat =i ]nfigeazdrav[n ]n blana oii o foarfec[ uria=[, g[sit[ ]n podul lui N[i\[Lucean =i ascu\it[ de el pe gresia coasei.

Se f[cuse cald, P[tru asudase tunz`nd l`na mare, ]ncurcat[=i unsuroas[, dar mul\umirea lui se cam topise, fiindc[, de=ilucrul s[u ]ncepuse ]n mijlocul zilei, iar ziua se nimerise cumnu se putea mai bun[ pentru lucrul acesta, =i soarelecuprinsese p[m`ntul cu focul lui, nimeni nu trecea pe drumuldin fa\a casei lui P[tru s[ vad[ ]ndeletnicirea acestuia =i cumse chinuia el cu tunsul oilor, pentru care se preg[tise toat[toamna =i toat[ iarna =i prim[vara. L`na bogat[ se str`nsesemald[r =i fusese pus[ de femeia lui P[tru pe o alt[ p[tur[, =iea la vedere, dar nu trecea nimeni, =i P[tru sim\ea c[ obose=te,iar m`na ]ncepuse s[-i amor\easc[, de=i nu tunsese dec`t ojum[tate din l`na oii ]ntinse pe p[tur[.

Nu vorbeau ]ntre ei, cum nu vorbiser[ mereu, cu toate c[]n vremea din urma sim\eau =i unul, =i altul c[ e ceva carepare s[-i lege. Era mai ales grija lui P[tru de c`nd fusese laN[i\[ Lucean, =i acolo aflase c[ acesta vorbise ceva cuprimul-secretar al raionului, =i cu toate c[ nu izbutise s[ aflede la N[i\[ cine =tie ce =i cu toate c[ nici nu puteau crede

139

Ni=te \[rani

c[ N[i\[ ar fi pus ceva la cale f[r[ =tirea lor =i ]mpotriva lor,numai s[ scape el din ce sc[pase, o grij[ se strecurase ]nsufletul lor =i se strecurase ]n sufletul lui P[tru cel Scurt, maiales de c`nd aflase c[ N[i\[ vrea s[-=i zideasc[ o cas[ ]nValea cu pietrele. Ostenind, P[tru cel Scurt se ridic[ ]n capuloaselor =i se ]ntinse p`r`indu-=i oasele, iar oaia se scul[ =i earepede de ]os, pocit[ cum era, =i ]ncepu s[ rumege lini=tit[.

— Cam pr[p[dite, observ[ P[tru cel Scurt, uit`ndu-se la c`tmai r[m[sese din biata oaie dup[ tunsoare, iar femeia cl[tinadin cap f[c`ndu-se c[ ]n\elege, dar nu are nici o putere.

Ceea ce spunea P[tru acum ]nsemna c[ oile acelea care-ifuseser[ date de zestre nu prea erau cum trebuie =i c[ socru-s[u ]l cam ]n=elase, =i acum se vedea ]n=el[ciunea.

C`nd termin[ de tuns =i c`nd termin[ =i de str`ns =i l`na,=i p[turile, la poarta din spatele casei se auzi cineva b[t`nd]n uluca gardului, ]ns[ f[r[ s[ strige. Nici c`inele nu se d[dea,nu se auzea dec`t b[taia ]n uluc[, rar, ca =i c`nd acel cinevanu se gr[bea, avea r[bdare.

Femeia lui P[tru era ]n cas[, nu auzea b[taia ]n ulucagardului, =i P[tru cel Scurt ]nt`i r[mase uimit de lini=tea ]ncare se auzeau b[t[ile acelui om negr[bit, apoi, mir`ndu-sec[ nici c`inele nu sim\ise =i nu auzise nimic, se d[du u=urelpe dup[ gard, ocolind casa pentru a ajunge pe nesim\ite ]nspate, unde se afla musafirul acela.

La col\ul casei se opri =i, ca =i c`nd s-ar fi ferit s[ fie v[zutc[ e acas[, ]ntinse g`tul =i trase cu ochiul, s[ prind[ poarta]n care se auzea iar b[t`nd rar cineva.

St`lpul por\ii era ]ns[ ]nalt =i gros, acoperea pe cel careb[tea, =i P[tru se v[zu nevoit s[ treac[ de col\ul casei. Darnici a=a nu izbuti s[ vad[ =i, neav`nd ]ncotro, ]ntreb[ cu unglas de om sup[rat, ]ns[ cam pi\ig[iat, c[ci sfor\`ndu-se s[fie =i s[ par[ sup[rat, ]ntrebarea lui mai mult =uier[ r[gu=it.

— Cine e, m[, acolo, ai? iar acest „ai“ se auzi r[stit, =iP[tru chiar se ]nfurie =i se desprinse de gard pentru a-i vedea,]n sf`r=it, bine fa\a.

140

Dinu S[raru

La poart[, st[tea Craina, singur, =i lovea ]n uluc[ cu unfel de baston de corn cu care umbla el c`nd pleca prin sat deunul singur.

— P[i, dumneata erai? se minun[ P[tru cel Scurt, dar glasuls[u nu mai p[rea sup[rat, de uimire se sub\iase detot, =i ]nsinea lui ]l =i ]njur[ pe Craina, cum putuse el veni tocmai ]nziua asta frumoas[, c`nd tunsese oile =i c`nd ]ncercase s[ sebucure =i el de visul lui vechi de a avea oi =i de a le tunde ]nb[t[tura casei =i ]n v[zul tuturor.

— Sunte\i acas[? ]ntreb[ Craina f[r[ nici un rost, fiindc[vedea bine c[ P[tru este acas[, de vreme ce se afla acolo,dinaintea lui.

„Nu m[ vezi, ]i r[spunse P[tru ]n g`nd, ori e=ti =i chior, c[numai la tine nu m[ g`ndeam eu acum“, ad[ug[ el tot ]n sinealui ]n timp ce deschise poarta =i ]l poftea pe Craina ]n cas[.

— Intra\i, zise el, dac[ tot a\i venit p`n[ aici la noi, intra\i,s[ =edem ni\el la umbr[, c[ v[z c[ s-a pus soarele [sta penoi, nu ne mai iart[.

— Nu e nevoie, se opuse mai mult de form[ Craina, nue nevoie, putem sta =i pe iarb[, astfel nici n-am avea a=amult de vorbit…

— Mult-pu\in, se iu\i P[tru cel Scurt, =i mai mirat de venireala el acas[ a acestui Craina, mult-pu\in, s[ poftim ]n[untru, c[e r[coare, dar tot poftindu-l se oprise dinaintea sc[rii, c[ci peu=a deschis[ se vedea ]n s[li\a, pus[ pe jos, pe p[tur[, l`naoilor =i nu-i convenea s[ dea Craina cu ochii de ea.

— Atunci, s[ st[m, aici, pe lemnele astea, se l[s[ P[trucel Scurt cu viclenie, convins de slaba ]mpotrivire a primaruluicare =i ochise l`na de pe p[tur[.

+i c`nd vru P[tru s[ se repead[ s[ ]nchid[ u=a s[li\ei,Craina se f[cu c[ ]ntreab[ a=a, ]ntr-o doar[:

— P[i ave\i =i oi, parc[ nu v-a\i trecut cu ele la cote?P[tru cel Scurt v[zu dinaintea ochilor ca o fulgerare de

parc[ atunci, pe c[ldura aceea nefireasc[ =i sub soarele acelade foc, ar fi fulgerat din senin =i nu se mai putu st[p`ni =i se

141

Ni=te \[rani

repezi la Craina cu glasul lui =uierat, acum ]nr[it =i uscat deparc[ s-ar fi ]necat cu fum de f[in[ de porumb ars[ pe t[ciuni.

— Acum, dumneata veni=i cu cotele, ori veni=i, ca omul,pe la noi?

— Nu cu cotele, ]i ]ntoarse Craina vorba, dar v[d c[ ai oi=i nu le-ai declarat.

Sufla iar ]n batista aia mototolit[ din m`n[ =i f[cea iar„c`h, c```h“, de parc[ s-ar fi sugrumat ca un c`ine ]n juv[\sau a=a i se p[ru lui P[tru cel Scurt, care ]=i aduse amintede c`inele s[u =i de faptul c[ nu-l ]n=tiin\ase de venireaacestui Craina.

C`inele dormea dus, la umbra unui cote\, =i pe spinarealui se ]ntinsese lene=[ pisica aceea neagr[ ca un drac, iar P[truavu impresia c[ cele dou[ animale, care nu se =tia cum se]mprieteniser[, dorm numai a=a, de-ale dracului, ca s[-l apucepe el nebunia, =i se =i aplec[ =i lu[ de jos un pietroi, lovind]n acela=i timp =i c`inele =i pisica.

— Au, fire-a\i voi ale dracului! =uier[ el, dormi\i ziua-namiaza mare =i vine dracul peste voi =i o s[ v[ ia. Niee! strig[el la c`ine, care s[rise ]n picioare, =i acum schel[l[ia.

+i P[tru iar se aplec[ s[ ia un pietroi, s[ mai loveasc[ odat[ c`inele, dar acesta se smulse de fric[ din lan\ =i, sc[pat,s[ri peste curtea ]nalt[, =i ]n c`teva clipe se auzi l[tratul lui]n fa\a casei, un l[trat ]nd`rjit =i h`r`it, =i P[tru nici n-apuc[s[ se dumireasc[ bine la cine latr[ c`inele =i pe cine gone=teel, c[ dup[ col\ul casei ap[rur[ cele dou[ oi tunse c[pre=tede el =i c`inele dup[ ele, l[tr`nd r[u, fiindc[ a=a tunse nu lemai cuno=tea.

— Niee!, se repezi P[tru la c`ine, lovindu-l iar cu pietroiul=i alerg`nd s[ potoleasc[ fuga speriat[ a celor dou[ oi, pocitede tunsoarea lui ne]ndem`natic[.

— Astea sunt oile?, ]ntreb[ Craina c`nd P[tru cel Scurtreu=i cu chiu cu vai s[ le bage ]n curte =i s[ potoleasc[ =ic`inele care, p[r[sind oile, se apucase s[-l latre pe Craina,descoperindu-l ]n sf`r=it cu o spaim[ nemaipomenit[, c[ci ]n

142

Dinu S[raru

primele momente, c`nd d[duse cu ochii de el, r[m[sese cahipnotizat, dup[ care se ]ndreptase spre el ca o vijelie, cubotul ]ntins gata s[-l sf`=ie.

— Acum le-am primit =i eu de la socru-meu, datorie de lazestre, se explic[ P[tru. Nu e nimic de capul lor, ni=tepr[p[dituri, dar a=a e c`nd iei zestrea muierii cu \`r`ita,ad[ug[ el uit`ndu-se spre s[li\a casei, s[ vad[ dac[ ]l aude,cum ar fi vrut el, muierea, =i tot ]n g`nd o ]njur[ =i pe ea,pentru prima data de c`nd se ]nsurase, pentru c[ era omototoal[ =i l[sase u=a s[li\ei deschis[, =i acest Craina v[zusel`na =i acum dracu’ =tia ce-=i mai putea ]nchipui el =i la cedatorii avea s[-l mai bage, pentru nedeclararea oilor.

— S[ st[m jos, atunci, ]l ]ndemn[ iar P[tru pe primar, =i-if[cu semn s[ se a=eze pe o stiv[ de lemne nu prea mare, darlemnele erau bune, de fag s[n[tos, =i Craina, a=ez`ndu-se, nuputu s[ nu observe c[ lemnele erau bune =i curate =i chiar]ntreb[ de unde are P[tru asemenea lemne bune, pentru c[el nu-=i aduce aminte ca P[tru s[-i fi cerut vreun bon de t[ieredin M[gura.

+i P[tru iar se sim\i ars de ]ntrebarea lui Craina =i,sc[rpin`nd-se cu m`na pe sub p[l[rioara de ungurean rotund[ca o cr[ticioar[ =i neagr[, dat[ cu smoal[, ca s[ \in[ laploaie, r[spunse cu aerul unui om nec[jit, vai de capul luic`te a p[timit, iar lemnele acestea nu f[ceau altceva dec`ts[ arate c`te a p[timit el.

— Mi-au r[mas de la cas[, min\i el cu un gest de lehamite,adic[ vai de mama lor de lemne, ni=te r[m[=i\e.

}ns[ Craina nu-l crezu, =i P[tru ]n\elese, dar se feri s[ maiadauge ceva, schimb`nd vorba =i ar[t`nd o curiozitate aprins[,adev[rat[ ]ns[, c[ci prezen\a lui Craina aici, la el ]n curte,=i calmul acestuia =i h`r`itul pe nas =i iscodeala ]l camscoseser[ din s[rite.

— Care ar fi ]ns[ rostul? zise el f[r[ s[ termine ce aveade spus, dar se ]n\elese destul de clar c[ se referea la rostulvenirii lui Craina p`n[ la el ]n v`rful M[gurii.

143

Ni=te \[rani

— Rostul ar fi, ]ncepu Craina, ca s[ st[m de vorb[, c[eu te-am cam a=teptat, =i dumneata n-ai venit, =i atunci amvenit eu.

— P[i noi suntem cu treburile, mai ales acum, prim[vara,c[ dac[ nu te apuci serios de treab[ ]nseamn[ c[ n-ai, =idumneata vii =i ceri, la cote iar se cere, la fonciere iar secere, f[cu P[tru socoteala, num[r`nd pe degetele scurte =ibutuc[noase felurile d[rilor =i ale datoriilor. La impunere secere, mai ]nchise el un deget ]n podul palmei rotunde ca uncuib, mai ni se cere =i nou[ s[ m`nc[m, fiindc[ am apucata=a, de mai m`nc[m =i noi de dou[-trei ori pe zi, =i dac[ staipe la Mat nu ai nici de unde da, nici de unde m`nca.

Craina se sim\i atins de P[tru, =i cum era el v`n[t la fa\[,se ]ntunec[ =i mai mult, =i cu m`na ]n care \inea mereu obatist[ mototolit[ se =terse bine pe buze. „Dar se =tersedegeaba, c[ n-avea nimic“, povestea P[tru peste c`teva zilelui N[i\[ Lucean aceast[ vizit[ nea=teptat[.

— St[tea, domnule, pe lemnele mele, dup[ ce lem[surase bine, =i nu se gr[bea deloc. Zicea c[ s[ mai st[m=i noi de vorb[, s[ mai t[inuim, s[ ne mai ]n\elegem cuunele, cu altele =i s[ vedem cum s[ facem, c[ ar fi cazulca s[ m[ aleg eu deputat, fiindc[ la toamn[ ar fi cazul s[se fac[ ni=te alegeri.

N[i\[ se uita la P[tru, ca =i c`nd atunci l-ar fi v[zut primadat[ dup[ r[zboi, =i el ]l crezuse mort, =i acum ]nviase =i st[teamortul de vorb[ cu el. Dar P[tru cel Scurt vorbea serios, nuse ar[ta deloc glume\, ba chiar p[rea ]ngrijorat de perspectivaaceasta de a se alege el deputat. N[i\[ venise la el s[ discutechestiunea cu casa, adic[ s[ vad[ dac[ poate el, P[tru celScurt, =i cu Petre al lui Toma s[ se angajeze la lucru la el,dar de c`nd acesta ]i spusese c[ e vorba s[ se aleag[ deputatnu =tia dac[ e cazul s[ mai deschid[ gura cu casa, ]ns[ inimanu-l r[bd[ =i, ni\el mai smerit ]n glas, tot ]l ]ntreb[:

— +i de unde p`n[ unde i-a venit lui Craina [sta s[ tefac[ el pe tine deputat?

144

Dinu S[raru

]ntrebarea l-ar fi f[cut =i pe N[i\[ s[ r`d[, cum r`dea elori de c`te ori punea c`te-o ]ntrebare, ca s[ fac[ el pe prostul=i s[ se mire el de anume ]nt`mpl[ri care i se p[reau luinefire=ti =i f[r[ noim[. Dar acum nu-i prea venea s[ r`d[, de=iideea cu P[tru cel Scurt deputat i se p[rea absolut de ne]n\eles,=i dac[ st[tea bine s[ se g`ndeasc[, o asemenea idee nici nuprea avea ceva vesel ]n ea. Se uita la P[tru cel Scurt =i la]nf[\i=area acestuia =i i se p[rea c[ nimic ]n fiin\a lui P[trucel Scurt nu se ar[ta demn de a-l recomanda pe acesta pentrua fi ales deputat. Pipernicit =i rotogol cum era P[tru, bondoc=i cu capul lui rotund =i tuns mereu ca la =coal[ =i cu p[l[riu\aaceea neagr[ =i rotund[, ungureneasc[, P[tru cel Scurt numaia deputat nu ar[ta, se g`ndea N[i\[ Lucean, ]ns[ nici chiara=a de mirare nu i se p[rea pe m[sur[ ce se g`ndea mai bine=i pe m[sur[ ce se g`ndea c[ nici primul-secretar al raionului,care ]i d[duse lui drumul acas[, nu era mai breaz la ]nf[\i=areca P[tru cel Scurt.

— +i ce \i-a mai spus? ]l ]ntreb[ N[i\[ pe P[tru cel Scurt,v[z`ndu-l dus pe g`nduri =i parc[ trist.

— Ce s[-mi mai spun[? r[spunse acesta. S[ m[ duc m`ine=i s[ m[ trec cu oile pe rol =i s[ dau l`na de cote, c[ altfelm[ amendeaz[.

— P[i, ori te face deputat, ori te amendeaz[! se ]nveselipe nea=teptate N[i\[ Lucean, prinz`nd un fir din care se]n\elegea c[ povestea cu deput[\ia lui P[tru nu prea eadev[rat[.

— }nt`i m[ amendeaz[, zise P[tru oft`nd, ]ns[ s[ v[z eude unde iau eu l`n[ s[ duc la cote, fiindc[ asta pe care amtuns-o nu ajunge =i nu mi-a primit-o, ar mai trebui s[ le dauun kilogram =i nu se g[se=te =i nici bani nu prea am.

— Atunci nu te mai face deputat? se interes[ totu=i N[i\[Lucean, care ]nc[ nu era sigur de adev[rul pove=tii lui P[trucel Scurt.

— Cum dracu’ s[ m-aleag[, domnule, pe mine deputat?se r[sti el la N[i\[, p[i el a venit la mine s[ m[ aleag[deputat, ori s[ m[ cheme s[ dau l`na oilor la cote?

145

Ni=te \[rani

— He-he-he! r`se N[i\[ Lucean u=urat. Atunci, dac[ nu temai face deputat =i e=ti mai liber, vii la mine la lucru la cas[,cu Petre al lui Toma, dar s[ nu-mi lua\i pielea dup[ mine, c[atunci m[ fac eu deputat, c[ pe mine chiar m-a rugat.

— C`nd te-a rugat? tres[ri P[tru cel Scurt, care acum seg`ndea c[ dac[ se duce la N[i\[ la lucru, acesta e cazul s[le dea =i lor o arvun[, =i cu arvuna ar putea el s[ pl[teasc[chilul de l`n[ diferen\[ la ce nu ajungea l`na oilor lui.

— M-a rugat el cine m-a rugat, r`se N[i\[ Lucean, darCraina de unde =tia el c[ tu ai dou[ oi =i c[ le tunzi?

— P[i, m-a v[zut c`nd le tundeam, futu-i mama lui, m-av[zut cum trecea el la vale pe drumul [sta, =i eu tundeamoile ]n fa\a casei, pe poian[.

+i, r[spunz`nd, P[tru ]n\elese c[ tot ]l v[zuse cineva cumar fi vrut el s[ fie v[zut, cum tunde oile =i cum are =i el ceva]n curtea casei lui =i cum a prins =i el ni\el cheag, nu e chiarlipit, a=a, ca nimeni pe lume.

Soarele asfin\ise =i se topise ]ntr-o balt[ de s`nge, undevadeasupra v[ilor Olte\ului, spre Polovraci, =i st`ncile care]nchideau pe=tera se limpezeau ca =i c`nd ar fi fost v[zuteprintr-un binoclu. Era cald, =i prim[vara se trecuse ]nainte devreme, c[deau florile de prun singure, parc[ ningea, f[r[ s[bat[ v`ntul, f[r[ s[ adie m[car. Un cuc netrebnic se omora]ntr-un vi=in, care =i el se scutura singur deasupra p[m`ntuluiars de secet[, =i din c`nd ]n c`nd, de sub poalele M[gurii ]ir[spundea alt cuc, unul b[tr`n sau bolnav, c[ era r[gu=it parc[,=i c`ntecul lui huruia.

De undeva, din s[li\a casei lui P[tru, se auzea glasulcert[re\ al muierii acestuia, ]ns[ nu se ]n\elegea cu cine vorbeaea =i pe cine pedepsea ea cu gura.

— C`nd vrei s[ ]ncepi? ]ntreb[ P[tru ]ntr-un t`rziu, c`ndcucii t[cuser[ =i nu se mai ]ng`nau, =i cerul se l[sase jos pesteei, negru =i greu.

— P[i dup[ Pa=ti, r[spunse N[i\[.+i P[tru cel Scurt f[cu socoteala c[ p`n[ la Pa=ti mai erau

dou[ zile =i c[ se topise =i bucuria, =i visul lui de c`nd era

146

Dinu S[raru

mic =i se ducea la denii =i c`ntau ei, to\i, prohodul. L`ng[biseric[ st[tea una B[doaica, o v[duv[ de la primul r[zboi,=i cum f[cea ea, cum dregea, ]n s[pt[m`na mare tundea oile,iar ei treceau seara pe l`ng[ casa ei =i furau flori din gr[dinaei ca un rai =i se duceau cu ele la biseric[.

Treceau =i acum pe drumul din fa\a casei lui P[tru ni=tecopii cu flori ]n m`n[ =i ni=te muieri, ai cui or fi fost nu seputea vedea, c[ci se ]ntunecase bine detot. Unii dintre eic`ntau ]nceti=or, ca la o repeti\ie, prohodul, dar nu de la]nceput, ci sf`r=itul, =i N[i\[ zise: „{=tia c`nt[ starea a treia“.

— Da, zise P[tru cel Scurt, =i g`ndul lui fugi la ziua c`ndtunsese oile =i c`nd a=teptase el s[-l vad[ cineva =i s[-i deabun[ ziua, =i el s[ se vaite c[ nu mai poate de treab[ =iacum st[ =i de tunsul oilor, fir-ar ele ale mor\ii, cum ziceanevast[-sa.

„Prim[var[ duulceeee“, se auzi glasul copiilor care seduceau pe drum la vale, ni=te glasuri curate =i parc[ triste.„Prim[var[ duulceeee, fiul t[u prea dulce, cum...“

}ns[ nu se mai putu deslu=i c`ntecul, =i N[i\[ se ridic[,fiindc[ st[teau ]n curte, pe aceea=i stiv[ de lemne.

— C`t s[ v[ dau arvun[? ]ntreb[ el scotocind cu m`na ]nbuzunarul de la spatele pantalonilor, unde \inea un portofelcusut de m`na lui cu a\[ de c`nep[, dintr-un chimir mai vechi.

Dar P[tru nu r[spunse la aceast[ ]ntrebare.— +i lemnele mi le-a m[surat =i m-a ]ntrebat dac[ am bon

pe ele, zise el.— Dar parc[ spunea ca s[ te duci tu pe la el, s[ sta\i de

vorb[, se ar[t[ N[i\[ surprins c[ totu=i povestea cu Craina nuse limpezea detot.

— Nu mi-a spus nimic. Dracu’ =tie, se ar[t[ =i P[trunedumerit.

147

Ni=te \[rani

CAPITOLUL VI I ITEMEL IA

Lucrul ]ncepu repede dup[ Pa=ti, ]ntr-o miercuri, =i dou[s[pt[m`ni ]ncheiate, N[i\[ Lucean cu nevasta =i copiii, dediminea\[ p`n[ seara nu se dezlipiser[ de Valea cu pietrele.Mutaser[ acolo =i vitele, f[ceau de m`ncare acolo, m`ncaucu lucr[torii, ajutau to\i la ce era de ajutat, s[paser[ =an\urilepentru temelie, c[raser[ piatra, f[cuser[ mortarul, cernuser[nisipul, c[raser[ ap[ cu c[r[toarea de prune, c`t era bucataaceea de p[m`nt de mare ei o ]n=iraser[ toat[ cu de toate,iar N[i\[ Lucean era cu planul =i cu socotelile =i cum[sur[torile, lua mereu din m`na lui P[tru cel Scurt mistria=i mai netezea el o dat[ ce netezise acesta, sau se mai uitael o dat[ la ce m[surase acesta =i mai ]ntindea o dat[ sfoara]ntins[ de acesta, s[ vad[ el dac[ toate sunt cum trebuie =icum le vrea el.

Seara, c`nd lucr[torii plecau acas[, =i Genica str`ngea =iea ce se mai putea str`nge din vrai=tea aceea, iar Vasilic[]njuga boii de la car, =i copiii, to\i, se urcau ]n car, mor\i deoboseal[ =i de somn, N[i\[ Lucean ie=ea ]n drum, =i de acoloprivea ]nc[ o dat[ ce zidiser[ ]n ziua aceea =i cum arat[temelia =i vedea cu ochii aievea cum cre=teau zidurile dec[r[mid[ =i cum se albeau ele cu var =i vedea =i ferestrele =iscara din fa\[.

— De, zicea el apoi, vorbind de unul singur, s[ vedem, s[vedem, p`n[ acum ar fi, dar nu spunea ce ar fi =i nici Genicanu-l ]ntreba, ea striga la Vasilic[ s[ m`ne boii, c[-i apuc[noaptea pe drum =i mai au =i „dincolo“ at`tea de f[cut, „c[lui tac-to nu i-a ajuns casa b[tr`n[ =i s[ v[d eu cum o s[ facemacum, cu dou[ case?“

CUPRINS

148

Dinu S[raru

Spunea „dincolo“ cu o bucurie ascuns[ =i tot drumul f[ceape nec[jita, mai ales c`nd ajungea ]n dreptul caselor undese vedeau oamenii prin cur\i =i puteau auzi glasul ei sup[ratcert`ndu-l pe Vasilic[.

— Ce e, Genico? Cine te-a sup[rat, ]ntreba c`te cinevacurios, v[z`ndu-i cum veneau cu carul plin ciucure de copii=i de cr[ti\i =i de oale de p[m`nt, =i peste toate — masa cutrei picioare r[sturnat[, =i pe picioarele ei ag[\ate geacuri del`n[ burdu=ite. Boii tr[geau greu carul, cu toate c[ acum nuera greutate ]n el, dar erau =i ei osteni\i, ]ntindeau botul s[smulg[ din mers vreo buruian[ de la marginea drumului, darVasilic[ ]i atingea cu biciul, ]n timp ce N[i\[, care venea ]nurm[, cu pasul lui mare =i cu pieptul ]mpins ]nainte, f[los c[]ncheie acest adev[rat pluton al r[zboiului s[u din totdeaunacu via\a, striga la el de departe:

— M[ Vasilic[ m[, nu mai bate, m[, animalul, c[ e =i elsuflet =i m`ine pe tine te pui s[ cari ap[ cu c[r[toarea!

}i pl[cea =i lui s[ fie auzit =i v[zut c[ se ]ntoarce acas[de la lucrul casei sale noi, =i c`nd muierea nu r[spundea cuio ]ntrebase de sup[rare, o ]ndemna =i pe ea s[ dea bun[ seara=i s[ vorbeasc[ cu lumea, c[ nu e mut[ =i de aia i-a datDumnezeu darul vorbirii.

— Eei, f[cea Genica oft`nd, numai Dumnezeu, adic[, maiputea ]n\elege soarta ei =i greul ei =i ce avea ea de p[timit.

— Parc[ dumneata nu vezi ce e pe capul nostru, cu zid[riaasta =i cu oameni la lucru =i cu dem`ncare acum, ]nainte desap[, =i cu N[i\[ [sta al meu, care nu =tie dec`t s[ ]ndemnedin urm[, „hai-hai“, parc[ nu i-ar mai ajunge ziua.

Carul mergea greu =i ]ncet, =i ea vorbea din =u=letele caruluicu cine se nimerea =i spunea ce avea de spus dintr-o r[suflare=i f[c`nd pe blestemata s[ nu mai termine niciodat[, ca =i c`ndnu ei vruseser[ aceast[ cas[, ci ]i pusese cineva cu for\a s[ oridice, =i acum nu mai puteau sc[pa de ea =i de grijile ei.

— M`n[, m[ Vasilic[, mai cu inim[! ]ncheia jelania astaipocrit[, a=tept`nd s[ vad[ =i s[ aud[ cum se mir[ oamenii

149

Ni=te \[rani

de greut[\ile ei, adic[ de fapt de ce erau ei ]n stare, s[ ridiceo cas[ nou[, ceea ce ]nsemna c[ sunt ]n putere =i au cu ce =ivor s[ lase =i ei o urm[ pe acest p[m`nt, =i ]n g`ndul ei seg`ndea la ziua c`nd aveau s[ termine casa =i s[ o aranjezeni\el, iar s[rb[torile s[ se duc[ pe la ea, pe la casa nou[.

Diminea\a coborau iar, cu carul ]nc[rcat cu de toate, pe]ntuneric aproape, =i vorbind tot tare =i cert`ndu-se ca s[ aud[iar cei prin fa\a caselor c[rora treceau, iar ei s[ lase s[ se]n\eleag[ c`te mai au de f[cut =i de dres =i ]n ziua aceea.

Petre al lui Toma =i cu P[tru cel Scurt veneau =i ei cum selumina de ziu[, dar nu se mai f[ceau c[ sunt prieteni cu N[i\[Lucean, acum ei erau la lucru la el =i vorbeau cu el altfeldec`t de obicei, mai cu respect =i mai cu grij[, f[ceau pesfio=ii =i pe ascult[torii.

— Domnule N[i\[, zicea Petre al lui Toma, cum facem,dom’le, aici, cum ziceai dumneata c[ punem scara la beci,ca s[ vedem cum ]i l[s[m loc?

Iar N[i\[ Lucean venea ]ncet =i tacticos c[tre ei,sc[rpin`ndu-se cu o m`n[ sub c[ma=a alb[ de in odat[ cusut[cu =ebace =i r`uri, acum ]ns[ mai mult ferfeni\[ pe el. Petreal lui Toma =i cu P[tru cel Scurt a=teptau smeri\i =i f[c`nd pene=tiutorii s[ le arate ce aveau de f[cut =i cum aveau s[ fac[,=i Petre al lui Toma fluiera u=urel, f[r[ nici o grab[, calucr[torul care =tie c[ nu are de ce s[ se gr[beasc[, fiindc[ziua curgea pentru el, nu pentru cine pl[tea.

— Fluieri, ai? ]ntreba N[i\[ vesel =i important, v[z`ndu-sea=teptat de ei.

— P[i ce dracu’ s[ facem? ]ntreba Petre. La temelia astae cazul s[ mai c`nt[m =i noi, s[ intre c`ntecul ]n inima casei,=i cine o st[p`ni-o s[ ne pomeneasc[. Cui i-o faci? se interes[el, c[ci de=i se apropiau de sf`r=it cu ziditul temeliei =i cu albeciului, ]nc[ nu aflaser[ de la N[i\[ pe cine avea el s[]nzestreze cu casa asta pus[ ]n Valea cu pietrele, la margineadrumului care ducea =i care venea de la Hurezu.

— S[ ne mai g`ndim, l[s[ N[i\[ s[ se ]n\eleag[ c[ nu ehot[r`t deocamdat[ =i c[ mai e timp p`n[ s[ ia o astfel de

150

Dinu S[raru

hot[r`re, s[ ne mai g`ndim, mai zise el, s[ vedem cine neascult[ mai mult =i are drag de munc[, =i cu coada ochiuluitr[gea la cei =ase b[ie\i, iar ei nu =tiau pentru care dintre eiridica N[i\[ casa asta =i cum ]l auzeau se ]ndemnau la treab[,de=i ei to\i b[nuiau =i chiar credeau c[ dintre ei, cel mai ]ndrept ar fi Gheorghe cel mare, un b[iat mai posac =i maidu=m[nos, nu prea vorbea, muncea ]ncruntat =i p[tima=, pece punea m`na se cuno=tea =i niciodat[ nu ]ntreba de ce epus s[ fac[ ce era pus. Era mai scund dec`t ar fi trebuit s[ fiela v`rsta lui, dar =i mai butuc[nos =i avea, ca =i N[i\[, ochiialba=tri sp[l[ci\i, aprin=i dintr-odat[ c`nd intra ]n vorb[ cucineva, =i un glas gros, aproape r[gu=it.

— M[ g`ndesc s[-l ]nsor pe Gheorghe aici, mai la drum,s[ am =i eu unde trage c`nd viu de la t`rg, dar s[ vedem cumne ascult[ el pe noi, se ]ndoia iar N[i\[ de posibila lui hot[r`re.

Atunci, Vasilic[ l[sa boii de lan\ =i se f[cea c[ uit[ ceare de f[cut, se ducea la un geac ag[\at de un puiandru detei ]n marginea drumului =i scotea de acolo o citire mototolit[=i cu foile lipite de misc[r[i de m[m[lig[ =i se apuca s[citeasc[ cu glas tare.

— Nu prea-i convine cu munca, observa Petre al lui Toma,seam[n[ cu al meu, mai mult cu cartea ]l uit[ Dumnezeu, =ivitele intr[ ]n lucern[ =i se umfl[ =i crap[.

— E bun[ =i cartea, trase o concluzie mai sceptic[ P[trucel Scurt, e bun[ =i ea pentru cine are dare de m`n[, fiindc[altfel, cum e pe aici pe la noi, dac[ nu te scoli de diminea\[s[ pui m`na pe treab[, r[m`i de c[ru\[.

Era ultima zi a lucrului la temelie, c[tre sear[, mai aveaude zidit o fereastr[ la beci =i se ]ndemnau s[ termine pe lumin[=i s[ bea =i ei o \uic[ pe ]ndelete dup[ at`ta treab[ =i dup[at`ta nevoie cu bolovani grei =i cu c`te =i mai c`te se ivescla punerea unei temelii de cas[. Se l[sase ni\ic[ r[coare, adiaun v`nt dinspre Cornu Caprei =i parc[ s-ar fi str`ns ni=te noritot dintr-acolo, ]ns[ nu era semn de ploaie, pe drumul Hurezuluinu trecea nimeni. Femeia lui N[i\[ ]ncepuse s[ str`ng[lucrurile unei gospod[rii ]n=irate, pe c`nd N[i\[ c[ra cu o

151

Ni=te \[rani

c[ld[ru=[ de tabl[ var dintr-o taini\[ f[cut[ anume, P[tru celScurt ]i d[dea lui Petre ultimii bolovani de zidit, era lini=te,nu mai vorbeau, se vedea bine c[ se apropiau de sf`r=itullucrului =i c[ obosiser[.

Atunci se auzi huruitul unei ma=ini cobor`nd repede coastalui Cizmaru =i nu trecu mult, =i peste podul care t[ia Valeacu pietrele se v[zu un Gaz militar trec`nd ca un fulger, iar]n urma lui, praful se ridica ]n valuri =i se f[cea v`rtej,]nec`nd totul =i albind totul, parc[ cineva ar fi v[ruit =i iarba,=i pomii, =i st`lpii de telegraf. Gazul venea spre ei pe drumuldesfundat de apele prim[verii, acum ]ns[ uscat =i bolov[nos,=i s[lta peste gropi =i bubuia, ajuns din urm[ de valul de prafcare se r[sucea ]n spatele lui, a=ez`ndu-se ]n straturi pemarginea =an\ului.

Nu se vedea nici \ipenie pe drum, ]ns[ =oferul Gazuluiclaxona lung =i ascu\it, =i de dincolo de p[duri ecoul se]ntorcea =i se \inea ca praful pe urma ma=inii.

P[tru cel Scurt d[du drumul din bra\e bolovanului pe carese preg[tea s[-l a=eze unde-i ar[tase Petre al lui Toma =i]ntoarse capul s[ priveasc[ iure=ul acelei ma=ini militare caretrecuse podul ]ntr-un huruit asurzitor, =i acum venea claxon`ndc[tre ei, ]nghi\ind parc[ drumul =i abia avu timp s[ spun[:

— M[, cum trec [=tia c`nd vin de la Raion, ca fulgerul,iar Petre r`se cu sub]n\eles. „Vine vulpea partidului, N[i\[,fere=te…“

Fiindc[ a=a venise =i ma=ina cu care fusese luat bietul GoreMiu\[ c`nd fusese el luat. Ca fulgerul trecea prin sat, de laun cap[t la altul al lui, de ziceai c[ nu va mai opri niciodat[]n Cornu Caprei =i odat[ oprise exact ]n dreptul por\ilor luiGore. P`n[ s[ se dumireasc[ cei din prim[rie care to\i ie=iser[afar[, pe trepte, cu c[ciulile ]n m`n[, ca la boier, pe timpuri,ma=ina o =i pornise sc`r\`ind din ro\i mai r[u ca la oprire.

— Ca vulpea, c`nd ia coco=ul, futu-le mama lor, a=a l-aluat pe Gore, zicea N[i\[, nici ai lui din cas[, fratele meu, nub[gaser[ bine de seam[. Biata muiere, de r[t[cit[ cum era, ]n

152

Dinu S[raru

loc s[ strige =i ea „Ho\ii, oameni buni, fra\ilor, ho\ii!“, c`nd aajuns ]n fug[ pe podi=c[, dup[ ma=in[, s-a trezit strig`nd:

— Nea hea, hea, ca la vulpe, noaptea, c`nd c`r`ieor[t[niile ]nnebunite.

— Vulpea partidului, N[i\[, fere=te, zise iar P[tru cel Scurt,dar nu mai avu timp s[ termine ce ]ncepuse...

Ma=ina ajunsese ]n dreptul lor ca o s[geat[, =i c`nd eicredeau c[ se duce ]nainte, tot ca fulgerul se auzi fr`na pus[pe nea=teptate, \ip`nd, =i ro\ile patinar[ ]n praful drumului, =ibotul ma=inii d[du s[ intre ]n =an\.

— Hooo! strig[ vesel Petre al lui Toma, care nu mai v[zuseo astfel de oprire.

Din ma=in[ s[ri repede cineva jos, poate =oferul, =i serepezi la capot[ ridic`nd-o, iar de sub ea n[v[lir[ valuri deaburi fierbin\i, ca =i c`nd ar fi dat ]n fiert un cazan.

+oferul ]ncepu s[ ]njure pe cine a f[cut ma=ina asta =i pecine a cump[rat-o =i pe cine mai =tia el. Se scutura pe hainade piele, pe care s[rise ap[ fierbinte, =i sufla apoi ]n degetelefripte =i scuipa ]n buricele lor.

— Aici st[m, r[spunse el cuiva din ma=in[, care nu sed[duse jos =i care acum se aplecase pe marginea portierei,s[ vad[ mai bine despre ce e vorba.

Apoi, acel cineva se d[du jos, =i P[tru cel Scurt ramaseuimit c`nd v[zu c`t de bine sem[na acel cineva cu el.

— M[ P[trule, observ[ =i Petre al lui Toma, m[, [sta parc[ar fi un frate al t[u geam[n.

— N-are de unde s[ fie, ]l lini=ti P[tru cel Scurt, de=i nu-=iputea lua ochii de la acel b[rbat, la care se uita ca ]ntr-ooglind[ =i se vedea pe el.

Numai c[ acela era ]mbr[cat bine =i cu o hain[ de pielescurt[ ca =i =oferul, dar mai nou[ ca a acestuia, =i pe cap totcu o =apc[ de piele, ]ns[ acum ]=i scoase =apca, =i Petre iarobserv[ cum seam[n[ capetele celor doi =i vru iar s[ se mire]n gura mare de aceast[ asem[nare, dar se auzi glasul lui N[i\[Lucean, care scobor`se de unde erau ei, ]n marginea drumului,

153

Ni=te \[rani

ca omul c[ruia i se opre=te cineva la gard, de=i el nu avea gard,numai gropile pentru st`lpii unei por\i ]nalte se vedeau.

— S[ tr[i\i, tovar[=e, =i N[i\[ ]=i lu[ de pe cap c[ciula vechede miel, de care ]nc[ nu se desp[r\ise ]n prim[vara aceea.

Omul cu haina de piele r[spunse cu un gest moale =iindiferent, f[r[ s[ se uite atent la N[i\[, care =i el c`nd zisese„S[ tr[i\i, tovar[=e...“, se cam muiase =i ]i cam pierise glasul,c[ci de fapt la orice se putuse el a=tepta, numai s[ dea ochiicu primul-secretar al raionului nu, atunci =i tocmai acolo undeel zidise temelia unei case noi.

Acum st[tea ]n marginea =an\ului =i nu =tia ce s[ fac[: s[se duc[ mai aproape de primul-secretar =i s[ se intereseze dece ar putea avea acesta nevoie, sau s[ se fereasc[ bini=or,c[ci nu fusese observat =i recunoscut, =i s[ se retrag[ dinaintealui. Dar nu mai avu timp, c[ci acesta se ]ntoarse spre el =i,v[z`ndu-l, avu o tres[rire.

— P[i nu e=ti dumneata... zise primul-secretar, ]ncerc`nds[-=i aminteasc[ unde ]l mai v[zuse pe acest \[ran sau de unde]l cunoa=te, c[ci ]ntr-adev[r figura lui ]i p[rea foarte cunoscut[=i, str[duindu-se s[-i ghiceasc[ numele, pocnea nervos dindegetele m`inii drepte.

— Nu e=ti dumneata... repet[ el ]ntreb[tor, a=tept`nd dinpartea lui N[i\[ Lucean un semn cu care acesta s[-l ajutes[-i poat[ ghici numele, dar N[i\[ st[tea prostit ]naintea lui,parc[ l-ar fi hipnotizat acesta =i nu mai putea vorbi, ]i luaseglasul, =i chiar se g`ndi fulger[tor ]n acele minute c[ nupoate deschide gura, i se ]ncle=taser[ f[lcile, i se lipiser[buzele, ca =i c`nd i le-ar fi cusut cineva, iar el r[m[sesemut pentru totdeauna.

— Ia zi, m[ b[iete, se enerv[ ni\el primul-secretar, cumte cheam[, c[ ne cunoa=tem...

+i N[i\[ Lucean sim\i cum i se dezlipesc buzele, c[ci acest„ne cunoa=tem“ ]l apropia ]ntr-un fel de primul-secretar =i ar[tacelor doi prieteni =i lucr[tori ai lui cum se cunoa=te el, ]ntr-adev[r, cu primul-secretar, ]ns[ tot nu putea vorbi, =i atunci

154

Dinu S[raru

se auzi glasul =optit-=uierat al lui P[tru cel Scurt, vorbind ]nnumele lui.

— N[i\[ Lucean ]l cheam[, r[spunse acesta r`z`nd sec,cu r`sul lui de cenu=[, h`r`it =i ]necat, =i N[i\[ ]l v[zu hlizindu-se =i pe Petre al lui Toma, cu gura lui =tirb[, cu cei doi din\ide aur ]ntr-o margine, sus.

Nu r`deau de N[i\[, care r[m[sese din senin mut ]n fa\aacelui b[rbat cu hain[ de piele nou[ =i cu pantaloni cu cizmela fel de noi, p[tr[\os =i butuc[nos =i care sem[na uimitor cuP[tru cel Scurt. R`sul lor era unul prietenos =i de ]mprietenire,adic[ ]n felul acesta ei p[reau s[ se bucure c[ se afl[ de fa\[la aceast[ ]nt`lnire =i c[ astfel fac =i ei cuno=tin\[ cu primul-secretar, care, la r`ndul lui, se afl[ cunoscut bine cu prietenullor, ]ns[ adev[rul adev[rat era c[ ]n sufletul lor se strecurasepe nesim\ite un fior rece, c[ci la orice se puteau ei a=tepta,numai la aceast[ ]nt`lnire nu — ca =i N[i\[ Lucean de altfel,a c[rui mu\enie ei o ]n\elegeau foarte bine, c[ci to\i trei seg`ndiser[ ]n aceea=i clip[ la ce ar putea s[ zic[ primul-secretar v[z`ndu-i c[ ridic[ temelia unei case aici, ]n Valeacu pietrele, unde se zvonise c[ ar fi fost ales locul pentru oviitoare ]ntemeiere a gospod[riei colective.

St[teau ]ncremeni\i ]n acea hlizeal[ vesel[ care ]ntre timpse cam stinsese, =i N[i\[ v[zu chiar cum coboar[ ]ncet peobrazul rotund al lui P[tru cel Scurt o lumin[ str[in[, =i fa\aacestuia se ]ntunec[ bini=or, dar nu mai avu timp s[urm[reasc[ ce se ]nt`mpl[ cu Petre al lui Toma, c[ci primul-secretar ]=i aminti de numele lui =i p[ru c[ se bucur[ deaceast[ amintire. S[ri =an\ul care-i desp[r\ea =i veni la el, cum`na ]ntins[.

— N[i\[ Lucean, zise el, =i se vedea c[ e bucuros la auzulacestui nume, p[i sigur c[ ne cunoa=tem, s[ tr[ie=ti!

+i N[i\[ sim\i cum ]ngrijorarea ]l cuprinde cu alte ghearedec`t p`n[ acum, fiindc[ nu-i convenea deloc aceast[ vizit[care dezv[luia =i mai limpede exact cui nu trebuia lucrul s[ula temelia acelei case pe care ]=i ]nchipuise c[ o va ridica

155

Ni=te \[rani

pe ne=tiute, m[car p`n[ la temelii, iar acum secretul s[u seispr[vise =i nu se g`ndea dec`t la ]ntrebarea primului-secretar:„Ce faci aici tu, m[i N[i\[ Lucean?“

— S[ tr[ie=ti! zise =i N[i\[ Lucean cu un glas cam muiat,dar destul de nesperiat, cum povestea mai t`rziu P[tru celScurt. S[ tr[ie=ti!

+i d[duse m`na cu primul-secretar ca =i c`nd nu trecusemai mult de o zi, dou[ de c`nd se desp[r\iser[ unul de altul.

— S[-l fi v[zut, domnule, cum vorbea el cu primul-secretar,parc[ vorbea cu frate-s[u Vasile. „+i o s[ facem a=a, =i o s[facem pe dincolo, uite aici o s[ punem noi chestia asta...“

— Care chestie? ]ntrebase repezit Ciclop, care =i elascultase cu gura c[scat[, la Mat, ce povestea P[tru cel Scurt,confirmat mereu de Petre al lui Toma cu r`sul lui pocit =i =tirb.

— A=a vorbea, domnule, mai ad[uga =i Petre, =i...— Care chestie? insist[ ]ns[ Ciclop, curios s[ =tie ce anume

stabilise el, N[i\[ Lucean, cu primul-secretar.— Cum care chestie? se ar[ta P[tru cel Scurt surprins c[

Ciclop nu ]n\elege substratul celor spuse de el.— Chestia care ziceai c[ o pun ei, N[i\[ =i cu tovar[=ul

prim, precizase Ciclop, care p[rea s[ nu priceap[ ]n nici unfel de unde =i p`n[ unde se afl[ N[i\[ Lucean „]n discu\ii“cu primul-secretar al raionului, care cu el niciodat[ nu vorbisep`n[ atunci, nici m[car la telefon, c`nd el r[spundea cu glasullui hodorogit =i tun[tor, de surd „Aici omul de serviciu“, =i dela cap[tul cel[lalt se auzea „Nu e nimeni pe-acolo pe la voi?“„Cum s[ nu? zicea el. Suntem to\i“. „Atunci, d[-mi pe cineva“,ca =i c`nd el, Ciclop, nu era nimeni.

— Domnule, se l[sa P[tru cel Scurt greu, chestia o =tiau eiam`ndoi, io nu m[ puteam b[ga ]n vorba lor, =i ridica din umeri,cl[tin`nd capul lui mic =i rotund cu aerul c[ nu se f[cea s[ tebagi ]n vorba oamenilor c`nd ei, oamenii, au anume secrete.

— P[i eu sunt ca tine, s[ ascult la telefon ce vorbe=telumea? ad[ugase el cu un glas mustr[tor, cum, adic[, ]=i putea]nchipui Ciclop a=a ceva?

156

Dinu S[raru

Lui Ciclop nu-i conveni mustrarea =i ]l ]njur[ pe P[tru, darnumai din ochi, c[ci ]ntr-adev[r a=a f[cea c`nd nu aveatreab[ la prim[rie, ridica p`lnia telefonului =i o \inea laurechea lui surd[, doar o auzi ceva, =i uneori chiar prindeac`te-o fr`ntur[ de discu\ie, mai ales c`nd Raionul vorbea cuStroie=tii, iar el le potrivea cum ]i trecea lui prin cap.

— Aha, f[cea el, ]i ia =i pe [=tia ]n primire, ]i caut[ decote, nu scap[, =i se bucura r`njind la cine se afla de fa\[.

— Ce spune? ]ntreba acel cineva.— Strig[ la ei, fir-ar ai dracului! Zice: „Alo, tovaro=e!“, dar

ei nu r[spund neam!— +i ce mai zicea? se interes[ tot Ciclop, iscodindu-l pe

P[tru cu singurul lui ochi bun. Ce mai zicea, c[ auz c[ a statmult de vorb[.

— A stat, r[spunse P[tru, ]ns[ noi ne-am dat mai deoparte.— De mine n-a zis nimic? ]ntrebase iar Ciclop, c[ci ]n afar[

de el, nimeni din cei afla\i atunci de fa\[, ]n Mat, nu punea]ntreb[ri, a=tept`nd s[ se limpezeasc[ ceva din povestea luiP[tru cel Scurt.

— Ce s[ zic[, p[i te cunoa=te el, primul-secretar, pe tine?Ei aveau chestiuni de politic[...

— P[i n-a zis, m[ P[trule, la plecare c[ s[-l dea afar[ pesurdul [la de la telefon, c[ din cauza lui nu poate transmitepolitica la Cornu Caprei? se pr[p[di de r`s Petre al lui Toma,=i Matul se umplu dintr-odat[ de un hohot uria=.

— Aoleo, fire-ai al dracului, Petre, cu din\ii t[i [i doi deaur, dau eu pe la tine s[pt[m`na asta! r[spunse Ciclopamenin\[tor, =i ie=i din Mat ]njur`nd, clar f[r[ s[ se ]n\eleag[pe cine anume.

P[tru cel Scurt se muiase =i el de r`s, ]ns[ c`nd ]l auzi peCiclop ]njur`nd, se g`ndi c[ r[u au f[cut ei atunci c[ nu s-aupl`ns de acest netrebnic, mai ales c`nd primul-secretar sea=ezase cu ei jos, pe zid[ria de piatr[ a temeliei, =i N[i\[putea s[-i spun[ cum ]i ]njur[ =i ]i amenin\[ acest Ciclop =icum ]i trece el la cote cu ce n-au ei, =i ei trebuie s[ cumpere

157

Ni=te \[rani

din str[ini =i s[ se pl[teasc[ de d[ri =i cum tot nu se maitermin[ cu d[rile, c[ci acest Ciclop =i cu Florea Sandu ]i]ncarc[ mereu, peste puterile lor.

}ns[ nici nu puteau =ti dac[ acel prim-secretar Dumitru nuera el ]n\eles cu Ciclop, ca s[-i asupreasc[, =i prostul [sta cum]i asuprea, fiindc[ oric`t ar fi fost el de neispr[vit altfel, lanemernicii ]l ducea g`ndul =i un spate avea el c`nd punea lacale nemerniciile =i nu avea nici o fric[ =i nici o grij[ c[ s-arputea afla de c[tre cineva toate c`te le f[cea.

+i iute P[tru ]=i aminti cum ]l ]njura dimpreun[, GheorgheO\[t, =i pe cei de la Raion =i pe Ciclop.

„Sunt ]n\ele=i, fra\ilor, zicea acesta, cl[tin`nd din capdeasupra \oiului de \uic[, sunt ]n\ele=i bine detot. P[i nu eCiclop omul lor? Nu e el prostul lor? Nu-l pl[tesc ei ca s[ lep[zeasc[ p`lnia telefonului? Sunt ]n\ele=i, fratele meu, =i nev`nd de la unul la altul mai r[u ca ho\ii de cai ]n t`rg laPolovraci, de Sf`ntul Ilie.“

— N-ai cui s[-i spui, oft[ am[r`t P[tru cel Scurt, cu ochiilipi\i de u=a tr`ntit[ zdrav[n de Ciclop.

Se a=ezar[ exact deasupra beciului, =i muierea lui N[i\[venise iute cu ni=te ce=ti de \uic[, ]ns[ el, primul-secretar,zicea c[ nu poate s[ bea, c[ e cam bolnav, =i ei atuncib[gaser[ de seam[ ni=te pete cafenii pe fruntea acestuia =ipe umerii obrajilor rotunzi, =i ce=tile r[maser[ neb[ute.

— Vas[zic[, faci cas[ nou[? ]ntreb[ primul-secretar, =iN[i\[ ]n\elese c[ nu mai poate sc[pa de acest r[spuns =i se]nnegri detot la fa\[.

Vru s[ zic[ ceva, dar nu putu deschide gura, =i atuncidesf[cu m`inile, ca =i c`nd s-ar fi predat, cu aerul c[ ce maipoate el s[ spun[ acum?, dar ochii ]i c[zur[ pe copii, careto\i se str`nseser[ l`ng[ carul cu boi =i ]i urm[reau cu ni=tefiguri ]mpietrite de o a=teptare a unei nenorociri.

— Nu vede\i dumneavoastr[ soarta mea, cu =ase copii, to\ib[ie\i? zise el, ]n sf`r=it, cu o mare greutate ]n glas, de parc[atunci ar fi ]nceput s[ ]nve\e s[ vorbeasc[. Cuvintele se

158

Dinu S[raru

desf[ceau greu din gura lui =i se legau ]ntre ele nefiresc, p[r`ndde ne]n\eles. Trebuie s[ le fac un rost, c[ sunt mul\i, =i peurm[ se ]ncaier[. Nici acum, c[ sunt mici, =i nu prea mai auloc to\i cu lingurile ]n strachin[, dar c`nd s-or m[ri...

— Dar cu tovar[=ul Craina n-ai discutat nimic? se interes[primul-secretar, =i N[i\[ ]n\elese c[ acesta nu e de acord cuce spusese el p`n[ atunci =i mai ales c[ nu aprob[ ce ]ncepuseel ]n Valea cu pietrele =i, ferindu-se de privirile ]ntreb[toareale primului-secretar, fur[ cu coada ochiului temelia casei =itoat[ bucuria lui din urm[ cu numai o jum[tate de or[, c`ndlucrul se apropia de sf`r=it =i el =i vedea casa ]n[l\at[ =iacoperit[, se topi ]ntr-o am[real[ ca de pelin =i chiar sim\i ]ngur[ amarul pelinului =i ]nghi\i ]n sec, pentru c[ gura i seuscase brusc, =i o secund[ crezu c[ de spaim[ se ]neac[.

— N-ai vorbit nimic cu tovar[=ul Craina? se interes[ iarprimul-secretar.

— Nu, r[spunse N[i\[, n-am vorbit.Dar nu mai putea fi atent la ]ntreb[rile aceluia. Ochii s[i

vedeau numai temelia casei, =i o vedeau pr[bu=it[, ca =i c`ndar fi trecut un cutremur peste ea.

Atunci se auzi glasul =oferului ]njur`nd cu satisfac\ia omuluicare a ispr[vit un lucru greu =i nea=teptat.

— Gata? ]ntreb[ primul-secretar. S-a dres? Motorul Gazuluisfor[ia lini=tit =i rotund, iar =oferul ar[t[ cu m`na spre el ]nsemn c[ se vede, se aude c[ totul e ]n regul[.

— Atunci, s[ mergem, p[ru c[ ]ntrerupe discu\ia primul-secretar, =i N[i\[, ca =i cei doi prieteni ai lui, crezur[ c[ potr[sufla u=ura\i, de=i ]ntrebarea cu privire la o discu\ie pe careN[i\[ ar fi trebuit s-o aib[ cu Craina ]i pusese pe g`nduri =i-il[sase nedumeri\i.

Nu prea ]n\eleseser[ nimic din ]ntreb[rile primului-secretar— nici de bine, nici de r[u — iar acum acesta pleca, =i ei sebucurau ]ntr-un fel c[ pleac[, dar pe de alt[ parte ar fi vruts[ stea, sper`nd s[ afle de la el ceva, de=i nici ei nu =tiauexact ce anume vreau s[ afle de la el.

159

Ni=te \[rani

— P[i, tovar[=e Lucean, zisese acesta, ridic`ndu-se de jos=i periindu-=i cu m`na pantalonii, dac[ tot a\i terminat ziuade lucru, hai s[ mergem ni\el am`ndoi pe la Sfat.

— Acum? ]ntreb[ N[i\[ pierit, =i ochii lui c[utar[ nevasta=i copiii str`n=i ciucure l`ng[ carul cu boi =i ]ncremeni\i deceea ce auzeau.

„Iar ]l ia“, ]i fulger[ muierii prin minte, =i P[tru cel Scurt]n\elese =i el acela=i lucru. „}l ia cu vulpea partidului acum“,se g`ndi el =i, privindu-l pe primul-secretar, r[mase =i mai uimitde c`t[ lini=te =i indiferen\[ se puteau citi pe fa\a acestuia.+i iar avu impresia c[ se uit[ la primul-secretar ca ]ntr-ooglind[. Asem[narea dintre el era ]ntr-adev[r nemaipomenit[.Petre al lui Toma se ridicase =i el de pe zidul de piatr[ pecare st[tea =i r[m[sese cu p[l[ria ]n m`n[. Se uita la N[i\[Lucean =i parc[ atunci ]l vedea pentru prima dat[. Acesta sealbise tot la fa\[ =i cum st[tea ]nalt, ]n fa\a u=ii beciului, sesub\iase dintr-odat[ =i se ]nnegrise tot, iar obrazul i sescof`lcise. R[m[sese cu gura deschis[, ca =i c`nd ar fi vruts[ spun[ ceva, dar ]i pierise glasul.

— P[i cum s[ mearg[ el acum la Sfat? rupse acele lungisecunde de t[cere paralizant[ femeia lui N[i\[ Lucean, darcu un glas care nu era al ei, pierit detot =i sub\ire =i caraghios,]nc`t Petru cel Scurt se ]ntoarse spre ea ca spre o str[in[.

— Nici n-am dat de m`ncare la lucr[tori, nici n-am str`ns...dar nu mai =tiu s[ spun[ ce n-a str`ns, =i ]ncheie cu o porunc[pe care i-o adresa de fapt lui N[i\[ Lucean: Nu se poate!

— P[i vine repede! r[spunse calm primul-secretar, care nu]n\elesese nimic din tot ce se petrecea sub ochii lui, nicidisperarea din glasul muierii, nici sticlirea din ochii lui N[i\[Lucean, care se =i vedea iar la Raion r[spunz`nd ]ntreb[riloracelui ofi\er t`n[r: „Ce politic[ ai f[cut dumneata ]n trecut?“

Petre al lui Toma se uita la primul-secretar cu p[l[ria ]nm`n[ =i z`mbea trist, cu gura ]ntredeschis[ =i cei doi din\i deaur sc[pa\i de sub buza de sus lucind galben ca o pat[ ciudat[pe obrazul lui p[m`ntiu =i pungit.

160

Dinu S[raru

— Hai, tovar[=e Lucean, hai ni\el pe la Sfat, =i ]ntinse m`nadup[ N[i\[, iar acesta se trezi merg`nd dup[ el ca ]n somn,cu ni=te picioare de plumb, f[r[ s[ vad[ pe unde calc[.

Primul-secretar d[duse m`na cu P[tru cel Scurt =i cu Petreal lui Toma, f[cuse un semn de salut c[tre muierea lui N[i\[,=i acum cobora spre drum cu N[i\[ dup[ el. +oferul accelerasemotorul, =i c`nd N[i\[ se sui ]n Gaz, ajutat de primul-secretar,c[ci picioarele nu-l mai \ineau =i nu putea face efortul de ase sprijini de scara ]nalt[ a Gazului, femeia lui izbucni]ntr-un hohot prelung =i ascu\it, ca =i c`nd ar fi apucat-o dinsenin durerile facerii, dar ma=ina =i pornise, smucit, r[sucindpraful =oselei ]ntr-un nor alb =i ]nec[cios, a=a ]nc`t numaiurechile lui N[i\[ prinser[ \ip[tul disperat al femeii.

— Nu te-ai ]nt`lnit deloc cu tovar[=ul Craina? se interes[iar =i bine dispus primul-secretar.

N[i\[ nu pricepu ]ntrebarea, se \inea cu am`ndou[ m`inilede bara de metal a scaunului =oferului =i se uita \int[ ]nainte.

Ma=ina ]nghi\ea drumul de \ar[, care parc[ venea spre el=i intra sub ro\ile din fa\[.

— Nu te-ai ]nt`lnit cu tovar[=ul Craina? insist[ primul-secretar.

— Nu, r[spunse N[i\[ Lucean, n-am f[cut nici un fel depolitic[, afar[ de r[zboi, dar la r[zboi a fost toat[ lumea.

„ Ce zici? „ ]ntreb[ primul-secretar, pe care tocmai atuncima=ina ]l aruncase de pe scaun spre =ofer.

— Ce faci, tovar[=e, mergi mai cu grij[, c[ ne r[sturn[m!Ce zici? repet[ el ]ntrebarea, ]ncerc`nd s[ se rea=eze pescaunul de fier, care hurduca ]ngrozitor.

Sub rotile ma=inii intrase un c`rd de g`=te albe, =i N[i\[le recunoscu ca fiind chiar ale lui Ciclop, care nu st[tea preadeparte de Sfat =i ]=i \inea g`=tele mai mult prin curtea Matului=i a Sfatului.

„Bine v[ face!“, se g`ndi el cu o satisfac\ie rea. „S[ maip[timi\i =i voi“.

— M[ tovar[=e! strig[ primul-secretar destul de speriat la=ofer. Mergi cu grij[!

161

Ni=te \[rani

Dar =i ajunser[ la Sfat, =i ma=ina fr`n[ brusc, dup[ ce intr[ca un bolid ]n curtea veche a prim[riei, chiar ]n fa\a treptelorde piatr[ de la intrare.

Pe u=a deschis[ se repezi Ciclop, dar nu cu ochii la ma=in[,pe care nu o v[zuse ]n prima clip[ oprit[ chiar ]n fa\atreptelor, ci la cele dou[ g`=te care se zb[teau ]n prafuldrumului, mototolite de ro\ile Gazului.

— M[[[, strig[ el, fu... dar nu mai apuc[ s[ termine ce]ncepuse, c[ci se trezi ]n piept cu primul-secretar =i abia apuc[s[-=i ia p[l[ria din cap.

— S[ tr[i\i, tovar[=ul prim, suntem prezen\i! schimb[ elglasul, lu`nd milit[re=te pozi\ia de drep\i.

— Unde e Craina? ]ntreb[ acesta, intr`nd ]n prim[rie cuN[i\[ Lucean dup[ el.

— Acum a ie=it pe teren acum, nici n-a trecut bine drumul,]l strig eu acum, =i f[c`ndu-i loc primului-secretar s[ intre ]nbiroul pre=edintelui se ]ntoarse c[tre N[i\[ Lucean. Du-te tu,m[i N[i\[, =i taie iute g`=tele alea, c[ mor net[iate.

— P[i noi suntem cu tovar[=ul prim, zise N[i\[, nu putem,=i p[trunse =i el ]n biroul pre=edintelui.

„Fire-ai tu al dracului cu g`=tele tale!“, se g`ndi N[i\[, c[ruiade la intrarea ]n prim[rie ]i mai venise ni\el inima la loc.

— Ia s[ =edem, tovar[=e N[i\[, ]l pofti primul-secretarpe N[i\[, ar[t`ndu-i banca de lemn care se ]ntindea de-alungul peretelui.

El se a=ezase pe singurul scaun din biroul acela, =i acumse uita atent la un grafic cu predarea cotelor g[sit pe mas[.

— Ia uite aici, N[i\[ Lucean, restan\[ la carne de porc.P[i cum vine asta?

— N-am avut deodat[, tres[ri N[i\[, pe care ]l furase g`ndulla g`=tele lui Ciclop =i continuase s[-l ]njure pe acesta ]ng`nd. Facem =i d[m, ]ns[ mai c[tre Cr[ciun, fiindc[deocamdat[ n-avem.

— P[i asta e restan\a de la Cr[ciunul trecut, zise primul-secretar.

162

Dinu S[raru

— Se poate, r[spunse N[i\[, c[ am cam r[mas restan\[ =icu dem`ncarea copiilor, c[ i-a\i v[zut, sunt numai =ase, nusunt mai pu\ini.

Primul-secretar nu mai zise nimic, citea tabelul ]n g`nd.De afar[ se auzi glasul lui Craina =i g`j`itul lui ca =i c`nds-ar fi ]necat:

— C`h, c`h, ia, m[i tovar[=e Ciclop, mort[ciunile aleadin mijlocul drumului, c[ ne facem dracu’ de r`s.

— S[ tr[i\i, tovar[=e prim, se adres[ =i el milit[re=teoaspetelui s[u, =i a=tept[ ca acesta s[-i ]ntind[ m`na.

— Noroc! r[spunse primul-secretar, dar f[r[ s[ ridice capuldin tabel =i s[-i ]ntind[ m`na. Nu prea stai bine cu situa\iacotelor, observ[ el, b[t`nd cu degetele scurte ]n tabelul depe birou.

— Zilele acestea termin[m, se angaj[ precipitat Craina.De emo\ie, se ]neca mereu =i f[cea =i mai des „C`h, c`h“, =iducea batista mototolit[ la gur[. }ntr-o zi, dou[, termin[m, ammai f[cut o echip[ =i lu[m cas[ cu cas[. +i tu, N[i\[, stair[u, ad[ug[ el, neprea]n\eleg`nd bine cam care ar fi fost rostulacestuia ]n biroul lui ]mpreun[ cu primul-secretar.

— Nu te-ai ]nt`lnit cu tovar[=ul, cum am vorbit, se interes[iar primul-secretar, dar tot f[r[ s[ ridice capul din tabel =i s[se uite la Craina, care r[m[sese l`ng[ u=[ ]n pozi\ia de drep\i=i \in`nd ]n m`na dreapt[ o serviet[ neagr[, mototolit[ =i=apca lui veche de postav vi=iniu, cu care venise ]n sat demai bine de trei ani =i de care nu se mai desp[r\ise.

— Nu ne-am prea g[sit, c[ de c`te ori l-am c[utat, eratot plecat. L-am c[utat =i cu =eful de post. Pe urm[, zicea elc[ scoboar[ pe vale, pe la noi, ]ns[ n-a vrut s[ vie. A=a c[...

— Am fost ocupa\i, se scuz[ repede N[i\[ Lucean. Am fostocupa\i mereu, c[ la noi nu e ca la dumneavoastr[... Noin-avem de unde str`nge cote, c[ ne-am plimba =i noi, altfel,c[ ne place... ]ns[ la noi plimbarea e cu pagub[...

— Cum adic[? se ]ntoarse repede spre N[i\[ Luceanprimul-secretar.

163

Ni=te \[rani

— Adic[, se gr[bi s[ dreag[ lucrurile N[i\[, noi suntemdatori cu munca toat[ s[pt[m`na =i nici s[rb[torile nu preale mai \inem, care suntem mai nevoi\i, cum sunt eu =i cu copiimul\i, c[ altfel veneam eu pe la tovar[=ul Craina, da’ dac[nu s-a putut...

— Ap[i, de gur[, zise Craina, pe tine nu te ]ntrece nimeni.— Se poate, confirm[ sp[sit N[i\[ Lucean, se poate, c[

noi alt[ putere nu prea mai avem...— Mda, t[ie discu\ia primul-secretar. Noi, tovar[=e N[i\[,

am avut o vorb[ la Raion.— Da, s[ri iute de pe scaun N[i\[ Lucean.— Ei, continu[ primul-secretar. A venit timpul s[ ne \inem

de cuv`nt.— +i cum s[ facem? se interes[ N[i\[, cu aerul c[ ce aude

acum este o noutate demn[ de tot interesul pentru el =i c[ defapt nici nu a=tepta altceva de la primul-secretar dec`tdezlegarea acestei nout[\i.

Seara c`nd venise acas[, Genica =i cu copiii ]l a=teptaut[cu\i, cu masa pus[ ]n mijlocul b[t[turii =i cu m[m[liga]nvelit[ cu o c`rp[ de in. Nu credeau c[ mai vine, dar dea=teptat ]l a=teptau, =i c`nd intrase pe poart[, Genica serepezise la el, ]ns[ nu se apropiase de el, de ru=ine, =i r[m[sesedinaintea lui a=a cum se afla, cu o lingur[ mare de lemn ]nm`n[. Vasilic[ lu[ de jos o piatr[ =i plesni c`inele, care =i elvenise s[ se gudure pe l`ng[ N[i\[.

— M`nc[m? ]ntreb[ muierea, fugind apoi dinaintea lui =iridic`nd c`rpa de pe m[m[liga fierbinte.

N[i\[ se a=ez[ pe sc[unelul de lemn pe care st[tea el deobicei =i lu[ din m[m[liga fierbinte, cu degetele lui aspre =ib[t[torite de munc[, o bucat[ de m[m[lig[ fr[m`nt`nd-o cur[utate ]n podul palmei. Genica aduse iute o tigaie cu ou[pr[jite =i =ase bo\uri de m[m[lig[ se repezir[ ]n unturasf`r`ind ]n jurul ou[lor. N[i\[ mai fr[m`nta ]nc[ m[m[liga]n podul palmei, =i c`nd se mai r[ci =i se mai ]nt[ri, muie cugrij[ v`rful cocolo=ului ]n g[lbenu=ul unuia din cele dou[ ou[.

164

Dinu S[raru

— Lua\i =i lapte, zise Genica, pun`nd pe mas[ o strachin[]n care laptele fumega afumat.

— }l nimeri=i, r`se N[i\[ sec.— Sufl[, m[, c[ te frigi, ]l ]ndemn[ Gheorghe pe Vasilic[,

=i N[i\[ se uit[ la ei scurt.+ase linguri r[maser[ ]n aer, apoi Vasilic[ sorbi ferit

laptele fierbinte.— Veni=i, m[, N[i\[? se auzi dinspre spatele casei glasul

=uierat al lui P[tru cel Scurt.— D[du=i m`ncare la oameni? ]ntreb[ N[i\[ muierea c`nd

P[tru veni l`ng[ masa lor.— Nu, zise ea, c[ n-au mai vrut. Cum ai plecat tu cu

ma=ina, au plecat =i ei.— Nu era cazul, se explic[ P[tru cel Scurt. Apoi c[tre

N[i\[, mai ferit, de=i nu era nevoie =i nici nu se putea, c[cito\i de la mas[ erau numai ochi =i urechi! Cum r[m`ne?

— Cum s[ r[m`ie? cl[tin[ din cap N[i\[ Lucean, ca =ic`nd n-ar fi f[cut altceva dec`t s[ confirme ceea ce elmereu ]i spusese lui P[tru cel Scurt, iar acesta se mai ]ndoiade lucrul acesta.

— A=a r[m`ne, =i P[tru ]n\elese c[ ]ntr-adev[r a=a r[m`ne,nu prea mai e nimic de f[cut.

— Mai str`ng ni=te piatr[ =i mai pui o temelie ]n Potre=,unde am bucata aia de mesteceni.

— P[i se poate? ]ntreb[ P[tru cel Scurt, pe care ]l trecuseapa de ce auzea, fiindc[ ]n\elegea bine graba lui N[i\[ Luceande a mai pune temelia unei case.

— Se poate c`t se mai poate, a=a c[ nu v[ angaja\i lanimeni, fiindc[ de luni ]ncolo punem =i ]n Potre= o temelie.

— Dar el ce zicea? se mai interes[ P[tru cel Scurt.— El ar p[rea om cumsecade, ]ns[ are misiune, r[spunse

pe g`nduri N[i\[ Lucean. Politica lui asta e, mai f[cu el oconcesie ]n favoarea aceluia care era primul-secretar. {=tiaau o politic[ =i se \in de ea...

— Da, fu de acord cu N[i\[ P[tru cel Scurt.

165

Ni=te \[rani

St[tea ]n picioare ]n fa\a mesei lor =i parc[ nu-i mai vedea.— Am s[-mi las musta\[, continu[ el ]ntr-un t`rziu. Se freca

cu m`na deasupra gurii, ]n locul unde avea s[-=i lase musta\a,=i a=tepta p[rerea lui N[i\[ Lucean.

— Ca s[ nu mai sameni cu el, z`mbi acesta ]n\eleg[tor.+i v[zu capul rotund al primului-secretar cu obrajii aceia cao minge =i cu ochii mici de viezure, du=i ]n fundul capuluide oboseal[, exact ca ai lui P[tru cel Scurt. Numai hainele=i glasul ]i mai deosebeau.

— Ei, tovar[=e N[i\[, ce zici? ]l ]ntrebase la plecare, c`ndse urcase ]n Gazul cu motorul pornit de vreo jum[tate de or[,de c`nd tot nu se mai hot[ra s[ plece.

— Ce s[ zic? ]ncercase N[i\[ un r[spuns. Facem cum emai bine.

— Dac[ se pune problema?— Dac[ se pune problema, suntem prezen\i, c[ altundeva

nu avem unde ne duce...

166

Dinu S[raru

CAPITOLUL IXVARA

Vara se scurse f[r[ nici o alt[ ]nt`mplare deosebit[ ]n afar[de faptul ca N[i\[ Lucean zidise trei temelii de cas[ ]n treilocuri pe care le avea str[ine =i care lui i se p[ruser[ bunede scaun de cas[.

Fusese o var[ secetoas[, altfel nimerit[ pentru zid[rit, =iN[i\[ se bucura v[z`nd cum se coace tencuiala sub soarelede foc, =i duminica se scula de cu noapte ca ]n orice zi delucru, =i pleca cu muierea dup[ el s[ dea ocol pe la cele treitemelii. Graba ]l f[cuse s[ lase peste tot locurile vrai=te, oneor`nduial[ ca dup[ un potop st[p`nea acele poieni undeel zidise temeliile, piatr[ spart[ =i ]n=irat[, lemne r[mase dela tocurile u=ilor de la beci, varul ]n=irat =i tencuiala arseser[iarba, p[m`ntul scos din locul temeliilor =i al beciurilor st[teamu=uroi ca pe marginea unor tran=ee s[pate pe apucate, ]ntot era ceva de r[zboi, dar N[i\[ nu vedea nimic dinharababura asta, pentru el, ca =i pentru femeia aceea a lui,mic[ =i pistruiat[ =i cu o fa\[ chinuit[ de munc[ f[r[ preget=i de f[cut copii unul dup[ altul, ]nc`t nu mai \inea minte dec`nd nu mai dormise ea o noapte ]ntreag[, aceastapetrec`ndu-se c`ndva ]n copil[ria ei, care se sf`r=ise brusc lamai pu\in de =aisprezece ani, pentru el =i pentru muierea lui,care se apleca ]n ne=tire =i ridica de pe jos, f[r[ nici un rost,c`te-o piatr[ sau c`te-o a=chie, arunc`ndu-le mai ]ncolo,pentru ei am`ndoi nu r[m`neau ]n picioare dec`t cele treitemelii, pe care ei =i ]n[l\aser[ cu puterea min\ii lor trei case=i le vedeau pe toate trei gata acoperite =i cu scar[ de piatr[dinainte. Fusese o var[ bun[ de munc[, =i ei munciser[]ntr-adev[r mult, =i lor li se p[rea cu spor, cele trei temelii

CUPRINS

167

Ni=te \[rani

st[teau dinaintea lor ca o dovad[ parc[ a puterii lor =i a munciilor, =i ei se bucurau ]n sinea lor, iar N[i\[ se sim\ea ca atuncic`nd era el pe front =i cucerise cu plutonul lui mai mult dejum[tate dintr-o cot[ =i erau to\i ]ntregi, nici un r[nit, iar ofi\erulcare ]i comanda, un sublocotenent, ]nv[\[tor pe undeva peValea Cernei, ]i l[uda copil[re=te: „Bravo, b[ie\i, mai e ni\el=i c`=tig[m =i b[t[lia asta, nu mai sunt dec`t dou[-trei sutede metri =i atingem cota 2“. }ns[ el nu mai atinsese cota,pierise chiar ]nainte cu un minut, dou[ de a ajunge ]n v`rfulei: se ridicase pentru ultima oar[ s[ strige: „]nainte, b[ie\i!“,dar nu apucase s[ zic[ dec`t „]nainte“, =i c[zuse ]n bra\elelui N[i\[ Lucean.

— Da, se ar[ta mul\umit N[i\[ Lucean ]n duminica aceeade la sf`r=itul lui august, privind zid[ria lui din Valea cupietrele. Se a=ezase pe marginea ei, ]=i scosese p[l[ria =i opusese l`ng[ el =i se l[sase aproape fericit sub razele unuisoare dogoritor. Cerul era senin =i curat, alb[streala lui setopea =i ea sub razele soarelui de foc, p[durile din jurul aceleibuc[\i de p[m`nt st[teau ]ncremenite, nici o adiere nu clinteafrunza fagilor uita\i de vreme, pe drumul Hurezului nu treceanimeni, lini=tea era deplin[, dar muierii lui N[i\[ i se p[rupustie. Se a=ezase =i ea pe zid[ria de piatr[, ]n dreapta luiN[i\[, ]ns[ cum era scund[ =i nu ajungea cu picioarele jospe p[m`nt, se scobor`se, =i acum st[tea ]n picioare, l`ng[N[i\[, =i ]ntr-un timp ridicase m`na st`ng[ =i se rezemase deum[rul lui. De mult nu mai f[cuse ea gestul acesta, de mai]nainte de a na=te primul copil, =i cum st[teau ei acum, unull`ng[ altul, pe marginea zid[riei =i singuri ]n mijlocul aceluipustiu de la marginea satului, femeii i se p[ru c[ vedepovestea hangioaic[i pictate pe zidul bisericii lor. Hangioaica=edea ]mbr[cat[ gorjene=te, cu m`na pe um[rul drept alhangiului, =i el ]mbr[cat gorjene=te =i cu laib[rul ]mbl[nit cublan[ de lup, singuri =i tri=ti, c[ci biserica pus[ de ei la caler[m[sese neterminat[, fiindc[ hangiul murise la a=ezareatemeliei, =i atunci Genica ]=i retrase ]ncet m`na de pe um[rul

168

Dinu S[raru

lui N[i\[ =i se pref[cu c[ ]=i g[se=te de lucru adun`nd iar,f[r[ nici un rost, ni=te a=chii din at`tea c`te umpluser[ poiana.

— Da, se ar[t[ N[i\[ Lucean mul\umit de ceea ce vedea,aici ]l ]nsur[m pe Gheorghe =i ar fi cazul s[ vedem cum amface =i la anul, pe vremea asta, s[ tencuim casa =i s[-l a=ez[m,toamna, aici.

— P[i nu e prea mic? ]ntreb[ muierea, g`ndindu-se cerepede trecuse timpul, =i, iat[, acum aveau un copil care seputea a=eza la casa lui =i se putea =i ]nsura.

— Nu este, zise N[i\[ Lucean, fiindc[ atunci c`nd te-amluat eu pe tine tot optsprezece ani aveam. De-abia-i]mplinisem. Muierea ro=i la amintirea acestei ]nt`mpl[ri dinvia\a ei, care i se p[rea c[ se petrecuse at`t de demult =i lacare ea nu mai avusese curajul s[ se g`ndeasc[ sau nu maiavusese nici timp.

— Hai, zise ea, =i o lu[ ]nainte, scobor`nd u=urel, cu pa=iiei m[run\i de femeie m[runt[ =i iute, hai, c[ ne-apuc[ pr`nzulaici =i trece =i dumineca asta...

Nu =tia de ce, dar nu-i pl[cea lini=tea acestui loc, de=icasa se ar[ta frumoas[ ]n mintea ei, =i chiar se bucura]nchipuindu-=i-o terminat[ =i ]nchipuindu-se =i pe ea ]n pridvor,s`mb[ta, c`nd se ]ntorceau oamenii pe jos de la Hurezu, =isoarele b[tea ca acum =i te f[cea s[ te podideasc[ s`ngelepe nas de at`ta dogoare, =i ea st`nd la umbr[ =i privind.

N[i\[ veni =i el iute, pe urmele ei, =i c`nd ajunser[ ]ndrum, el o lu[ cu m`na pe dup[ umeri, =i ea se topi subgreutatea m`inii lui, dar se \inu tare =i se ]ndrept[ pe nesim\ite,c[ci mergea mai mult aplecat[ =i tot c[ut`nd ]n jos, ap[sat[de g`nduri, iar N[i\[ sim\i um[rul ei cum se rotunje=te subpalma lui =i se v[zu pe el fl[c[u ]n vara aceea dinaintea nun\iic`nd pusese ochii pe ea =i se g`ndise s[ o ia de nevast[.Femeia mergea iute-iute l`ng[ el, \in`ndu-se tare sub greutateam`inii lui, iar el ]ncepuse s[ c`nte ]ncet, cu un glas nou, pecare ea nu i-l mai auzise parc[ niciodat[ p`n[ atunci. „Cre=ti,p[dure, =i te-ndeas[, numai loc de cas[-mi las[...“

169

Ni=te \[rani

— Doamne, N[i\[, zise ea uimit[ de glasul lui sub\iratic,ce-\i veni \ie s[ c`n\i ziua-n amiaza mare? Te-aude lumea,N[i\[, =i el t[cu brusc =i ]=i lu[ m`na de pe um[rul ei =i iu\ini\el pasul, iar ea r[mase mai ]n urm[.

Acum mergeau ca toat[ lumea, =i din c`nd ]n c`nd N[i\[se ]ntorcea din mers, s[ vad[ dac[ ea vine dup[ el, =i porneaiar, ]mping`nd cu pieptul ]nainte. }n dreptul Potre=ilor, se]nt`lnir[ cu Nicu lui Nae, beat mort ]n =u=letele carului, darboii, cumin\i, \ineau drumul, din c`nd ]n c`nd, doar, maitr[geau c[tre marginea lui, s[ apuce c`te-o gur[ de iarb[, ]ns[atunci Nicu se trezea =i striga din =u=lete: „Ceaaa!“ +i carulo pornea iar, pe firul drumului ]nainte.

— Uite, cu Nicu ar fi trebuit s[ vorbesc eu s[ mergem]mpreun[ la vale, s[ ducem merele alea v[ratece, care numaibine s-au copt =i s-au ro=it, =i s[ lu[m ni=te m[lai pe ele.

Dar cu Nicu nu se putea vorbi =i ]ndemnar[ mai departec[tre casa lor veche. Muierea venea iar trist[ ]n urma lui,trecuse s[rb[toarea, =i ea ar fi vrut s[ mai \in[, s[-=i aduc[aminte de c`nd fusese ea t`n[r[ =i se luase cu acest N[i\[Lucean ]ntr-o var[ la fel ca asta secetoas[, ]ns[ N[i\[ mergea=i el prea repede, =i intr`nd pe drumul casei vechi, amintirileacelea frumoase nu se mai puteau \ine de pasul lor, =i eavedea numai ]nainte acum, cum o a=teapt[ copiii s[ le pun[masa =i cum o a=teapt[ vitele s[ le dea ap[ la f`nt`n[ =i c`te=i mai c`te, care f[ceau ca duminica lor s[ nu se deosebeasc[mult de zilele celelalte, at`ta doar c[ dup[ pr`nz dormeau =iei mai f[r[ grij[, la c`te-o umbr[.

— Te duci cu merele? ]ntreb[ ea c`nd se apropiar[ de cas[.+i N[i\[ ]i r[spunse din mers, f[r[ s[ se ]ntoarc[ spre ea, c[se duce =i c[ ar fi cazul s[ plece chiar s[pt[m`na asta, pejoi sau pe vineri, ca s[ apuce t`rgul de s`mb[t[ de la Scoar\a.Apoi, N[i\[ se opri la =tiubei, s[ bea ap[ rece, =i c`nd seaplec[ s[ strecoare oala de p[m`nt ]n gura =tiubeiului se v[zuca ]ntr-o oglind[ =i b[g[ de seam[ c[ r[m[sese neras de os[pt[m`n[ ]ncheiat[.

170

Dinu S[raru

— M[, strig[ el, ridic`ndu-se de la gura f`nt`nii, caresunte\i acas[, Vasilic[, duce\i-v[ unu p`n[ la P[tru cel Scurt,s[ vie s[ m[ rad[ =i pe mine.

Ardea p[m`ntul ca o pedeaps[, =i P[tru cel Scurt se ar[ta]ngrijorat de seceta asta care nu se mai termina =i, vorbindde secet[ =i de cum vedea el nenorocirea ei, r[m[sese cubriciul ]n aer plin de spum[ alb[, iar pe N[i\[ ]l uitase pescaun spoit tot =i cu un pe=chir ]nflorat la g`t. Dumitru luiDinc[ =i Petre al lui Toma, care veniser[ pe la N[i\[, setr[seser[ =i ei la umbr[ sub o polat[ pe ni=te butuci de lemn,numai N[i\[ fusese a=ezat de P[tru ]n soare, pe un sc[unelcu trei picioare, =i curgea apa de pe el parc[ ]i turnase cinevao g[leat[ cu ap[ ]n cap.

— Hai, m[ P[trule, c[ mor dracu’ de c[ldur[ p`n[ terminitu, mai las[ gura aia, =i d[-i cu briciu’! se supar[ N[i\[ Lucean.

— Ai, domnule, r[bdare, ce te gr[be=ti a=a, c[ nu te mai]nsori acum... Acum avem alte politici...

— P[i o politic[ ar fi s[ plec[m cu merele alea la vale,r[spunse N[i\[.

— Ar fi, zise P[tru cel Scurt, ne asociem =i plec[m. Mergi,m[, Petre? ]=i ]ntreba el tovar[=ul de zid[rie, dar acesta zisec[ nu poate deocamdat[, c[ a=teapt[ „dantistul“ s[-i mai puievreo doi-trei din\i, c[ a r[mas dracu’ de r`sul lumii numai cu[i doi de sus.

— Tu mergi, Dumitre? se interes[ atunci P[tru cel Scurt,clar nici acesta nu mergea, =i el a=tepta „dantistul“ s[ maivorbeasc[ o dat[ cu el despre chestiunea protezei.

— Mergem noi, ]nchise discu\ia P[tru cel Scurt, =i ]l lu[m=i pe Nicu lui Nae.

— Nicu lui Nae a ]nceput =i el s[ fac[ politic[, ziseDumitru lui Dinc[. Face =edin\[, al dracului, seara, cu boii.S[ vezi cum le face planul de lucru, parc[ ar fi Craina c`ndpleac[ cu Ciclop =i cu Sandu Florea dup[ cote.

— Viu eu ]ntr-o sear[, continu[ povestea P[tru cel Scurt,l[s`ndu-l iar pe N[i\[ spoit =i neterminat sub fl[c[rile soarelui,

171

Ni=te \[rani

dar pe acesta ]l cam furase somnul, =i ]n toropeala aceea abia]l auzea pe P[tru. Viu eu, domnule, ]ntr-o sear[, cum s[ spui,se-ntunecase bine detot, dracu’ =tie de unde veneam, de m[apucase pe mine ]ntunericul pe drumul mare, dar el =tia binede unde venise ]n seara aceea =i tot a=a de bine =tiau =iceilal\i, care ca =i el scoborau seara la Mat, s[ afle ce se maiaude cu colectivizarea, pentru c[ p[rea s[ se fi cam stins...iufa ei, =i se duceau la Mat s[ vad[ dac[ nu s-a mai schimbatceva, ]ns[ nici Difuzor nu mai =tia nimic, Craina =i el o cammuiase, fusese o var[ lini=tit[, =i ei str`nseser[ f`nul =i prunelealbe =i merele mai ]n voie, iar unii dintre ei se apucaser[ dec`te un f`nar, care avea nevoie, numai N[i\[ nu sl[bise dingraba lui de a zidi cele trei temelii de cas[, pentru care se =i]mprumutase vreo c`teva mii de lei, =i acum era dator =i nuavea r[bdare p`n[ nu se pl[tea.

— P[i ce faci, m[ N[i\[, adormi=i? strig[ P[tru cel Scurtla el. +i N[i\[ tres[ri speriat, c[ci ]l furase somnul =i visaseni\el. Se f[cea c[ era ginere =i tot a=a ]l b[rbierea, ca acum,P[tru cel Scurt, care era =i frate de ginere, =i tot a=a =i atunciadormise la b[rbierit =i o visase pe Genica cum treceau eidoi de m`n[ ]ntr-o noapte cu lun[ plin[ deasupra M[gurii =icerul spuzit de stele, iar luna parc[ avea o fa\[ de om,argintul ei curgea peste M[gur[ ca o beteal[, =i ei treceaude m`n[ pe sub poalele unor fagi, fugiser[ de acas[, cumfugeau ei nop\ile ]n vara aceea, =i el o tr[sese ]ntr-o poian[c`t fa\a de lumin[ a lunii =i o tr`ntise jos pe iarba aceea crud[,=i de sus, dintr-un gorun, c[zuse peste ei o ploaie de ghind[,=i ea se ]necase de r`s. Era tot a=a de m[runt[ =i de firav[ caacum, numai fa\a ei =i m`inile ei erau pline, =i pielea lorcrud[, =i pe umerii obrajilor parc[ avea un puf nev[zut, =i elo m`ng`ia, =i ea se topea l`ng[ el.

„N[i\[, =optea ea, ]nt`rziem de la nunt[, ne a=teapt[ lumeala mas[“, =i ea parc[ avea voal de mireas[, iar N[i\[ nu]n\elegea cum de avea ea voal, fiindc[ nu fuseser[ la biseric[,=i atunci b[gase de seam[ c[ voalul era o p[rere, c[deau

172

Dinu S[raru

razele lunii pe chipul ei =i pe parul ei ro=u despletit, =i el seplecase deasupra ei s-o s[rute, cum f[cea ]n toate nop\ile dinvara aceea, =i atunci ]l strigase P[tru cel Scurt ca acum:

— Ce faci, m[ N[i\[, adormi=i?— Nu, zise el, ridic`ndu-se de pe scaun, m[ fur[ ni\el

somnul, iar ceilal\i plesnir[ din palme de r`s, c[ci P[tru nuterminase b[rbieritul, =i N[i\[ se ridicase spoit de spum[, rasnumai pe o fa\[.

— Unde pleci, m[ N[i\[, a=a pocit? r`se =i Genica, venindspre el cu o trochi\[ de m[lai ]n bra\e pentru m[m[lig[.

Se pipernicise detot, =i N[i\[ se uit[ la ea cu o mil[ str[in[,dar =i cu o p[rere de r[u cum se trecuse ea de iute, nici r`sulei nu mai era vesel, gura ei se str`mbase c`t s[ nu bagi deseam[, dar se str`mbase, buzele i se sub\iaser[ =i p[reauvinete, =i c`nd r`deau se str`ngeau =i se sub\iau =i mai mult,parc[ ar fi durut-o ceva.

— Ia zi, m[, cu politica lui Nicu lui Nae, se ar[t[ curiosDumitru lui Dinc[.

Iar ]=i desf[cuse m`na de lemn din cot =i o pusese jos l`ng[piciorul drept, deasupra p[l[riei, iar moanta o \inea cu]nchiz[tura ranei spre soare.

— Bag c[ldur[ pentru la iarn[, c[ pe-aici ]mi intr[ miefrigul ]nt`i, c`nd d[ gerul, se explic[ el r`z`nd. Spui, m[P[trule, ce dracu’ faci, c[ v[z ca nici pe N[i\[ nu-l b[rbiere=ti,nici de povestit nu poveste=ti, hai c[ m[ gr[besc, c[ m[a=teapt[ =i pe mine muierea, c[ noi m`nc[m la or[ fix[, nuca [=tia ai lui N[i\[ Lucean, care nu mai au stare neam. Tef[cu=i cu trei case, ai, N[i\[, te-nchiaburi=i...

— Temeliile, temeliile, zise N[i\[. S[ mai vedem, s[ maivedem...

— A=a, ]ncepu iar P[tru cel Scurt, aplec`ndu-se deasupraobrazului lui N[i\[ Lucean. Aveam un c[pitan al dracului pefront, \ii minte, N[i\[?

Dar ]ntrebarea lui nu avea nici un rost, pentru c[ to\i patrufuseser[ pe front =i ]mpreun[, =i ]l =tiau pe acel c[pitan de

173

Ni=te \[rani

care pomenea P[tru cel Scurt, ]ns[ le pl[cea cum poveste=teacesta cu glasul lui sub\iratic =i =uierat =i mai era de fa\[ =imuierea lui N[i\[, care se oprise cu trochi\a cu m[lai ]n bra\el`ng[ ei, =i asculta.

— +i [sta al dracului, reluase P[tru firul povestirii, c`nd ]lb[rbieream, c[ se b[rbierea =i ]n tran=ee, ]n fiecare zi, c`nd]l b[rbieream, nu m[ l[sa s[-l iau de nas. „Soldat, s[ nu puim`na pe nas, c[ te omor...“ „Dom’le N[i\[, ]mi da\i voie s[v[ iau ni\el de nas“, se prosti P[tru cel Scurt, ]n timp cespectatorii lui se pr[p[deau de r`s, de=i povestea aceasta oauziser[ de sute de ori, dar sim\eau nevoia s[ fie veseli ]ntr-oduminic[ frumoas[ ca asta.

M[gura ]ncepuse s[ ro=easc[, timpul b[tea spre toamn[,se cam terminaser[ treburile grele, mai erau de cules porumbii=i cartofii, dar p`n[ atunci mai era, se apropiau zilele cus[rb[tori =i cu praznice, =i cum lunile verii trecuser[ lini=tite,nu-i mai ]ntrebase nimeni nimic, pe N[i\[ nu-l mai c[utaseCraina, se mai potolise =i ]ngrijorarea lor cu privire la un viitorpe care nu =i-l puteau ]nchipui.

Parc[ se l[sase din senin asupra acelui sat o pace nou[,pe care numai ei, \[ranii, o sim\eau =i o ]n\elegeau, =i chiarseceta ei o acceptau ca pe un semn al acestei p[ci tainice,numai de ei ]n\eleas[. Duminica aceasta =i N[i\[ Lucean tr[iadin plin lini=tea acelei p[ci =i chiar bucuria ei, c[ci ce avusese]n g`nd se ]mplinise, cele trei temelii puseser[ la scuteal[scaunele de cas[, nu i le mai putea lua nimeni acum, casacu locul ei nu se putea colectiviza. „}ntr-un an mai fac osfor\are, se g`ndea el, =i ridic =i zidurile, copiii se mai m[resc,Gheorghe poate fi mutat la casa lui chiar din prim[var[“.Munciser[ zdrav[n, f[r[ odihn[, zi =i noapte, dac[ dormiser[dou[-trei ore, m`ncaser[ mai pe apucate =i mai din pu\in, darce avusese de ispr[vit se ispr[vise, oft[ el =i se ]ntinse lene=pe sc[unelul cu trei picioare pe care ]l a=ezase P[tru cel Scurt.

— }mi da\i voie s[ va iau de nas, dom’le Lucean, se prostiacesta iar, ]ns[ nu mai avur[ timp s[ r`d[, c[ci c`inele lui

174

Dinu S[raru

N[i\[ se repezi de sub f`narul sub care se ascunsese =i se]ndrept[ spre poart[, l[tr`nd ascu\it, ca =i c`nd l-ar fi lovitcineva din senin cu o piatr[ ]n bot.

— N[i\[, se auzi glasul fonf[it al lui Ciclop, e=ti acas[?— Cine e? ]ntreb[ acesta, ridic`ndu-se de jos =i lu`ndu-=i

de la g`t =tergarul, de=i cunoscuse bine glasul =i nu era nevoies[ mai ]ntrebe cine este.

— Sfatul, r[spunse fonf[it Ciclop, =i leag[ c`inele, c[ m-amai mu=cat o dat[, ast[-iarn[.

— Face\i =edin\[, ai? ]ntreb[ Ciclop c`nd intr[ ]n curte.Face\i =edin\[ la N[i\[, de diminea\[?

— B[, tu la biseric[ ai fost? ]l ]ntreb[ Dumitru al lui Dinc[,]n timp ce ]=i punea m`na de lemn la loc. Ai fost azi la biseric[?

— De ce s[ m[ duc? se ar[t[ sup[rat =i b[nuitor de]ntrebare Ciclop, care r[m[sese ]n picioare, fiindc[ nimeni nu-lpoftise s[ stea, ]n timp ce =i N[i\[ se a=ezase pe sc[unelullui, a=tept`nd s[-l termine P[tru de b[rbierit.

— A=a, s[ te mai sfin\e=ti =i tu, c[ vine o vreme a dracu’=i te g[se=te negrijit, nespovedit, =i nu e bine.

— Nu duce tu grija str[in[ =i unde m[ duc eu, c[ eu pots[ m[ duc =i mai departe...

— Du-te, intr[ ]n vorb[ P[tru cel Scurt, du-te, ]ns[ s[ nute duci prea departe de cas[, c[ te r[t[ce=ti =i te pierzi...

— L[sa\i, m[, omul ]n pace, interveni cu un glas moale =i]mp[ciuitor N[i\[ Lucean, l[sa\i-l ]n pace, c[ omul are =i elo misiune, n-a venit el degeaba p`n[ aici. Nu-i a=a, Ioane?se ar[t[ el ]n\eleg[tor.

— Sigur, zise Ciclop, s[ vii dup[ pr`nz s[ vorbe=ti cutovaro=ul Craina, c[ suntem sup[ra\i pe tine, ai s[ vezi tu...=i s[ iei cu tine =i actele unde scrie c[ ai tu dreptul unde aipus temeliile f[r[ autoriza\ie, ]n\elegi?

M`na lui P[tru cel Scurt se iu\i, =i ]n t[cerea care se l[s[dup[ plecarea lui Ciclop, b[rbieritul se scurse repede. ApoiN[i\[ r[mase singur cu muierea, care ]mpietrise cu trochi\ade m[lai ]n bra\e. Vasilic[ deschise por\ile larg =i m`n[ ]n

175

Ni=te \[rani

curte cei doi boi =i oile — patru — pe care le mai aveau. Nuvorbea, nu ]njura animalele, cum f[cea el ca s[ se =tie c[ avenit =i c[ a fost cu treab[ =i duminica, fiindc[ altfel era uncopil harnic =i iute la munc[, ]i pl[cea s[ lucreze mereu =imai ales ]i pl[cea s[ umble cu carul cu boi =i s[-i m`ne elcu un glas ]ngro=at inten\ionat, ca s[ par[ un om mare.

P[rea sup[rat =i parc[ se \inea s[ nu pl`ng[, c[lca ]ndesatcu picioarele mici =i descul\e pe p[m`ntul b[t[turii, tare capiatra =i cr[pat de at`ta secet[. Avea fa\a spoit[ de lacrimiuscate, =i Genica v[zu =i ]nt`i crezu c[ s-o fi b[tut iar, cumf[cea de la o vreme, cu copilul din urm[ al Tudori\ei de laSaco\, care murise =i mai avea un b[iat la „Secoritate“ =iVasilic[, cum ]l prindea pe copilul acela, cum se lua cu el lab[taie ]n numele lui taic[-s[u, care fusese arestat =i dus defratele acelui copil.

Dar Vasilic[ era sup[rat mai r[u ca alt[ dat[, =i Genicanu mai a=tept[ ca el s[-i spun[ ce s-a ]nt`mplat =i ]l ]ntreb[cu un glas nec[jit, adic[ de asta le mai arde lor acum, desup[rarea =i de prostiile lui Vasilic[?

— Ce, ai, m[, ce \i-e, iar te-ai b[tut cu copilul Tudorei?— Nu, zise el, nu... =i nu mai putu s[-=i st[p`neasc[

lacrimile, care =iroir[ dintr-o dat[ pe obrajii lui mici =i pistruia\i.— Atunci, ce ai?! se r[sti N[i\[ la el.— A fugit nenea, r[spunse copilul printre sughi\uri, nenea

Gheorghe a fugit la Craiova la =coala de =oferi.Din drum se auzi iar vocea ]nfundat[ a lui Ciclop, care

se ]ntorsese.— S[ nu ui\i =i s[ vii cu actele, c[ e nevoie de ele. Altfel,

faci drumul ]nd[r[t. Auzi=i?N[i\[ nu ]n\elese bine fonf[iala Ciclopului, ]l v[zu numai

cum se ]ntorsese din drum =i cum se aplecase peste gard,gesticul`nd, dar ce zicea nu pricepu, =i aproape c[ nu pricepunici ce caut[ Ciclop la poarta lui, ca =i c`nd n-avusese de-aface cu el ]n ziua aceea, =i v[t[=elul ap[ruse din senin. Seuita la el ca de departe =i ca =i c`nd acesta nu st[tea aplecat

176

Dinu S[raru

peste poarta lui, =i nici muierea lui nu-l b[g[ ]n seam[, =edea]mpietrit[ cu trochi\a de m[lai ]n bra\e, =i pe obrajii ei la felde mici =i de pistruia\i ca ai lui Vasilic[, obraji de copil —dar de copil ]mb[tr`nit ]nainte de vreme, =i cu ochii parc[stin=i, f[r[ lumin[, sp[l[ci\i, lacrimile =iroiau f[r[ ]ncetare =ise scurgeau pe sub b[rbie ]n nodul baticului negru.

N[i\[ se uit[ la ea =i o v[zu ]n doliu =i nu se putu opri s[n-o ]ntrebe, f[r[ nici un rost altfel, c[ci =tia de ce pl`nge ea=i pe cine jele=te ea.

— Ce ai, muiere, pe cine jele=ti tu acum, c[ n-a muritnimeni, suntem to\i ]ntregi =i s[n[to=i, cui tragi tu r[u? ziseel mai r[stit acum, ]n urm[.

Dar femeii at`t ]i trebui ca s[ izbucneasc[ =i mai tare ]npl`ns =i s[ blesteme ziua c`nd a f[cut-o pe ea Dumnezeu, s[n-aib[ ea parte de copiii ei, =i ace=tia s[ fug[ prin str[ini der[ul lor =i s[ se piard[ cine =tie pe unde, =i N[i\[ sim\i c[blestemul acela ]l love=te =i pe el, care nu-l mai sl[bise peGheorghe cu munca =i cu ridicatul la piatr[ =i la var =i la nisip=i cu sculatul din viul nop\ii, =i b[iatul ar fi zis ]ntr-un timpc[ el s-a s[turat de omor`t p[m`ntul, c[ se poate tr[i =i f[r[s[ omori p[m`ntul de diminea\[ p`n[ seara, =i ]ntr-un r`ndchiar zisese c[ el n-are nevoie de casa lor din Valea cupietrele, s[ stea el cuc ]n mijlocul p[durii =i s[ nu vad[oamenii dec`t c`nd trec ace=tia la t`rg sau c`nd se ]ntorc,]ns[ ei crezuser[ c[ vorbe=te =i el, a=a, ca s[ nu se zic[ ]nvreun fel c[ se bucur[ c[ are cas[ nou[ =i c[, astfel, se vada deoparte de ei.

Bocetul =i blestemul femeii p[reau s[ nu se mai opreasc[,de=i aceasta intrase ]n curtea mic[ =i se apucase s[ amestecem[m[liga cu o ]nver=unare plin[ de ur[, =i N[i\[ nu mai puteas[ aud[ bine ce mai scorne=te mintea ]nfierb`ntat[ a femeiilui. Nici el nu o mai ascult[, =i intr[ =i el ]n cas[ =i ]ncepu s[r[scoleasc[ ]ntr-o lad[ veche unde \ineau ei de toate =ilum`n[rile copiilor de la botez, =i lingurile de praznic, =ibeteala ei de c`nd fusese mireas[, =i chitan\e dup[ d[ri =i cote,

177

Ni=te \[rani

=i decora\iile lui de pe front, =i o baionet[ cu care se ]ntorseseel din prima parte a r[zboiului, c`nd ]=i luase singur opermisie de dou[ zile, =i baioneta o l[sase acas[ s[ le-o arateGenica copiilor dac[ el n-o mai veni, c[ci ]n sinea lui elconsidera c[ ]ncepuse alt r[zboi, =i dac[ din primul sc[pase,nu se putea =ti dac[ va mai sc[pa =i dintr-al doilea, iar ea,Genica, s[ le spun[ copiilor cu ce baionet[ f[cuse tat[l lorun r[zboi ]ntreg =i cum atacase el cu ea pus[ ]n v`rful armeip`n[ la dracu-n praznic — dac[ nu s-o mai ]ntoarce,bun]n\eles. Se ]ntorsese ]ns[, =i nu mai fusese nevoie s[ lespun[ copiilor nimic, sau erau ace=tia prea mici, =i el a=teptaca ei s[ mai creasc[ =i s[ poat[ ]n\elege povestea lui =i cum]=i petrecuse el tinere\urile, dar nici timp n-avusese, c[ci decum venise detot acas[, se apucase s[ cumpere p[m`nt,fiindc[ erau s[raci =i p[m`ntul era =i el s[rac =i copiii se]nn[diser[ unul dup[ altul =i el crezuse c[ trebuie s[ le fac[la to\i un rost =i cump[rase vreo dou[ buc[\i cu chinuri mari=i cu palmele b[tucite de nu se mai cuno=tea podul palmeide ceafa boului.

Actele de cump[rare, pe care el le \inea ca pe ni=te doveziale puterii lui =i ale stabilit[\ii lui, fuseser[ puse de muiere ]ntr-unpe=chir nou =i v`r`te ]n fundul l[zii cu firimitur[ de busuioc]ntre ele, =i N[i\[ trebui s[ scoat[ afar[ din lad[ aproape totce se g[sea ]n ea =i printre at`tea lucruri care nu mai aveaude mult nici o trebuin\[ =i care nu erau nici m[car amintiri,g[si =i o oglind[ cu marginile v`r`te ]ntr-o ram[ de scoicigalbene. Scoicile se f[r`mi\aser[ =i nu mai r[m[seser[ dec`tvreo dou[ ]ntregi, parc[ n[p`rlise rama, dar oglinda vedea bine=i, f[r[ s[ vrea, N[i\[ se v[zu cu o fa\[ de om str[in, b[tr`nr[u, =i zb`rcit =i ars de soare, ca =i c`nd trecuse printr-un foc.Pe obrazul s[u ras proasp[t se ]ncovrigau zb`rciturile venind =idin sus =i din jos, =i el se pip[i speriat de ce vedea ]n oglind[.Nu se recuno=tea, parc[ ]l t[iase cineva m[runt, m[runt pe obrazcu un brici =i el nu sim\ise, =l t[ieturile se uscaser[, =i acumnu se mai putea ]ndrepta nimic.

178

Dinu S[raru

Lu[ actele =i ie=i din cas[ ]n soarele ca un pojar, orbit delumina ca o ploaie de foc =i ]nt`i vru s-o strige pe Genicas[-i spun[ c[ el pleac[ la Sfat, dar pe urm[ se r[zg`ndi,fiindc[ aceasta nu mai contenise din blestemat, acumblestema ziua c`nd pusese ea de m[m[lig[ cu acest om =inu ]n\elesese c[ el o s[-i bage pe to\i ]n p[m`nt cu caselelui =i cu temeliile lui, de au ajuns ei s[ le fug[ copiii dinb[t[tur[, =i ei s[ r[m`n[ pustii ca Iov.

— Doamne, f[cea ea cu glasul ei slab =i sub\iratic de copil,Doamne, cum ne mai rabzi tu, Doamne, cu r[bdarea ta mare?

N[i\[ nu vru s-o mai asculte =i plec[ spre Sfat, urm[rit decei cinci copii str`n=i care de pe unde fusese, c[ci eraduminic[ =i erau =i ei mai liberi. St[teau iar ciucure l`ng[carul vechi, =i N[i\[ ]=i aminti c[ toat[ vara =i toat[ toamna,p`n[ t`rziu, copiii lui cum se str`ngeau acas[ se ]n=irauciucure pe l`ng[ carul acesta, ca =i c`nd a=teptau un semnde la el s[ plece ]ncotrova. Nu se jucau =i ei ca al\i copii, nuprea vorbeau ]ntre ei, st[teau posaci l`ng[ carul de lemn =i ]lurm[reau din ochi pe N[i\[, doar o zice: „]njug[, m[ Vasilic[,sau Dumitre sau Titule, boii c[ plec[m s[ aducem un car depiatr[, sau s[ aducem ap[ de c[r[mid[ cu c[r[toarea, sau s[lu[m porumbii [ia din Saco\“, unde mai aveau o bucat[ dep[m`nt tot c`t un loc de cas[ =i unde N[i\[ se g`ndise camai spre toamn[ s[ mai ridice o temelie.

Acum mergea urm[rit de imaginea celor cinci copii,a=eza\i ca puii de r`ndunic[ pe oi=tea carului, =i-i vedea, ca=i c`nd se uita ]ntr-o fotografie, se uita la ei =i putea s[-inumere =i s[ ]n\eleag[ c[ Gheorghe lipsea, =i atunci sim\i ]npiept o ]nec[tur[ =i se opri s[ ofteze, c[ci parc[ se ]neca,nu-i mai ajungea aerul.

„Cum o fi plecat el =i unde s-o fi dus el? se ]ntreba N[i\[,ie=ind de sub ni=te fagi b[tr`ni pe o potec[ strecurat[ la umbrap[durii =i care scurta drumul lui. Cine putea s[-i bage lui ]ncap chestia asta cu =coala de =oferi?“, se mai ]ntreba el, =inu putea ]n nici un fel ]n\elege ce-l f[cuse pe acest copil t[cut

179

Ni=te \[rani

=i muncitor =i ascult[tor, care niciodat[ nu-i ie=ise din cuv`nt,s[ plece el ]n lume =i s[ lase casa pe care i-o preg[tise ]nValea cu pietrele, ca fiind cel mai mare, dup[ ce se spetisela ea o prim[var[ ]ntreag[.

C`nd poteca ]l scoase ]n drumul mare =i iar ]n b[taiasoarelui, d[du cu ochii de omul Tudorei din Saco\ — prietenal lui bun, dar cu care nu mai vorbise de c`nd fiul acestuia,ajuns ofi\er la Securitate, ]l arestase pe el =i ]l dusese cu dubala Raion. Nici omul Tudorei nu mai ie=ise ]n lume de atunci=i mai ales de la moartea muierii lui. St[tea numai pe l`ng[cas[ =i se ferea de oameni, ca =i c`nd i-ar fi fost ru=ine defaptele copilului lui, =i lumea chiar a=a =i credea, =i ]n bun[m[sur[ cam acesta era adev[rul, c[ci Alisandru fusese la via\alui, cum singur zicea, „un om potolit =i la locul lui“, nuumblase dup[ r[ut[\i, =i nici puiul de g[in[ nu-l t[ia, se rugade vecini c`nd Tudora lui, la c`te-o s[rb[toare, fura din propriaei curte o pas[re =i se ]ndura s-o taie.

De c`nd ]i murise nevasta, omul Tudorei, cum ]i r[m[sesenumele =i cum ]l pomeneau to\i c`nd venea vorba despre el,umbla cu capul gol, ca =i c`nd ar fi vrut s[ se pedepseasc[singur ]n felul acesta, c[ci el se credea vinovat c[ ea murisea=a de t`n[r[ =i el nu avusese mai mult[ grij[ de ea. +i acumera tot cu capul gol =i neras, ]mb[tr`nit =i el =i cam coc`rjat— i se p[ru lui N[i\[, iar ]n spatele lui, cum venea spre elomul Tudorei, N[i\[ ]l v[zu merg`nd pe ofi\erul de Securitate=i f[r[ s[ vrea sim\i c[ ]l trece pe frunte o n[du=eal[, darofi\erul era civil =i cu capul gol =i el nu prea cine =tie ce]mbr[cat. C`nd omul Tudorei ajunse dinaintea lui N[i\[,ofi\erul, cu o fa\[ nedormit[ =i parc[ pl`ns[, cu ochii ro=ii deun nesomn lung, ca atunci c`nd ]l v[zuse N[i\[ la Securitatecu doliu pe rever, a doua zi dup[ ce-l luase pe el =i aflase c[murise mum[-sa, ofi\erul r[m[sese mai ]n urm[ =i pusese capul]n p[m`nt.

— N[i\[! se mir[ omul Tudorei c`nd ajunse ]n fa\a acestuia.S[ tr[ie=ti!

180

Dinu S[raru

— S[ tr[ie=ti! zise =i N[i\[, ]ntinz`ndu-i m`na, c[ci omulTudorei parc[ nu ]ndr[znea =i chiar se ar[ta luat pe nea=teptatede aceast[ ]nt`lnire pe care n-o b[nuise. S[ tr[ie=ti! zise iarN[i\[ f[r[ nici o sup[rare ]n glas. +i v[z`nd c[ omul Tudoreipune =i el capul ]n p[m`nt, ca fiu-s[u, ad[ug[, ca s[ mai]ndulceasc[ ]nt`lnirea: Dumnezeu s-o ierte!

Omul Tudorei ]ncepu s[ pl`ng[, auzind pomenirea f[cut[de N[i\[ =i, \in`ndu-l pe acesta de m`n[, ]ncepu cu un glas]necat, cum f[cea mereu de c`nd murise Tudora =i el se]nt`lnea cu c`te cineva, numai c[ acest cineva de azi eraunul dintre cei mai buni prieteni ai lui, =i durerea din inimalui se n[pusti iar afar[, ca s[ aud[ =i acesta suferin\a pe careo ]ndura el.

— Am r[mas singur, N[i\[, =i s-a ales praful de via\a mea,=i ea m-a l[sat ca pe nimeni pe lume, =i acum uit[-te la mine=i uit[-te =i la am[r`tul [sta care e copilul meu =i tu ]l =tii, nul-ai mai fi =tiut, dar s[ =tii c[ eu n-am avut nici o vin[ =i s[ fiv[zut tu suferin\a =i dorul Tudorei, ne-ai fi pl`ns =i tu de mil[…

N[i\[ nu prea ]n\elegea bine vorbirea cam f[r[ =ir a omuluiTudorei, dar nici nu se ]ndura s[-l ]ntrebe pe acesta ce vreael s[ zic[, =i el nu ]n\elegea nimic. Se uita ferit la ofi\erul deSecuritate civil =i cu capul gol =i nu-i venea s[ cread[ c[ etot [la care ]i scotocise lui casa cu c`inele lup =i-l luase cuel cu Gazul la Raion =i ]l amenin\ase: „Las[, cet[\ene, c[ lanoi spui tu tot, =i laptele care l-ai supt ]l spui“. V[z`ndu-l cumst[tea el acum, cu capul ]n p[m`nt, sc[rm[n`nd prafuldrumului cu ni=te pantofi ro=iatici =i noi, dar ]ncolo camponosit, ]mbr[cat cu ni=te haine care parc[ nu erau ale lui,]=i aduse aminte ce bine st[teau hainele de Securitate pe el=i cum se g`ndise el atunci la soarta acestui b[iat pe care ei— N[i\[ =i omul Tudorei, taic[-s[u — ]l trimiteau dup[ \ig[ri=i el fugea ca un titirez =i zicea „|ine, nene N[i\[“, =i el ]lm`ng`ia pe cap =i-i spunea lui taic[-s[u: „Faci om din el,frate-meu“, iar P[tru cel Scurt, care =i el era de fa\[, undeera N[i\[, ]i confirma: „Face, face, nu vezi c[ e numai inim[

181

Ni=te \[rani

]n el =i e \an\o=? {sta ajunge departe, dac[ te \ii ni\el de el,ajunge departe...“

— L-a dat afar[, zise omul Tudorei, ar[t`ndu-l pe fostulofi\er de Securitate, care tot nu se apropiase, =i N[i\[ r[masetr[snit, auzindu-l pe omul Tudorei.

— L-a dat afar[, continu[ acesta, a f[cut reduceri, dracu’=tie ce-a f[cut, =i a prefirat la ei p`n[ pe-al meu l-a dat afar[,=i acum a venit acas[, s[ a=tepte „p`n[ la noi ordine“, ca =ic`nd ar fi povestit o ]nt`mplare din r[zboi, c`nd ei eraul[sa\i s[ a=tepte ]n tran=ee p`n[ la noi ordine ori s[ seretrag[, cum f[cuser[ un an =i jum[tate, mereu, „p`n[ la noiordine“, adic[ de ]naintare, dar aceste noi ordine de ]naintarede unde se retr[seser[ ei nu mai veniser[ niciodat[ =i]ncepuser[ alt r[zboi.

N[i\[ se uit[ la fostul ofi\er de Securitate cu o triste\e at`tde mare =i cu o ne]ncredere ]n acela=i timp ]n ceea ce spuneaomul Tudorei, ]nc`t acesta nu putu s[ nu b[nuiasc[ faptul c[N[i\[ se ]ndoie=te de adev[rul nenorocitei lor ]nt`mpl[ri =ic[ nu e departe, poate, de g`ndul c[ ei ]l ]ncearc[ =i c[ poatec[ =i el, omul Tudorei, e acum b[gat cu fiu-s[u =i pus s[spioneze, =i se sim\i dator s[ ]nt[reasc[ spusele lui.

— L-a dat, zise el, l-a dat detot, s-a terminat, m[ duc cuel acum la S.M.T.-ul de la M[ld[re=ti, ar fi acolo un post lacadrele lor, =i =eful lui care l-a avut, un maiur, i-a spus s[ deape acolo s[ vaz[ ce =i cum, =i dac[ e ceva, s[ le spuie =i lors[ vaz[ ce se poate face.

— Ce vorbe=ti?! se mir[ N[i\[, prinz`nd curaj, c[ci p[reaca acesta s[ fie adev[rul, de=i ceea ce auzea i se p[reanemaipomenit =i aproape de nepriceput, cum adic[, s[tr[iasc[ el ziua c`nd ofi\erul de Securitate care ]l arestase peel s[ fie dat afar[ din Securitate =i s[ mearg[, ca el, pe jospe sub M[gur[ =i el s[-i zic[ iar pe nume, cum ]i zisese p`n[mai acum doi ani?

— Ce vorbe=ti? se mir[ el mai cu curaj, ]ntorc`ndu-se c[trefostul ofi\er, care civil nu mai avea nici o ]nf[\i=are, sem[na

182

Dinu S[raru

cu Culi\[, c`nt[re\ul de la biseric[, fiindc[ era scund, altfel=i cizmele, =i vestonul, =i chipiul, =i epole\ii galbeni ce maierau de el =i ]l mai ]n[l\au, ]ns[ f[r[ ele, cum era acum, =icivil, p[rea leit Culi\[ c`nt[re\ul, nici pe el nu st[teau hainelenem\e=ti, =i c`nd venea la c`te-o s[rb[toare mai ]mbr[cat,parc[ ar fi scobor`t de-a-nd[r[telea dintr-un autobuz ]n mers=i ]l adunase cineva de pe jos =i ]l aranjase ]n fug[.

— Ia uit[-te, domnule, p[ru N[i\[ ]nc[ neconvins, p[i sepoate a=a ceva?

— Se poate, r[spunse omul Tudorei ]n locul fostului ofi\er,se poate =i nu se =tie ce va mai urma, l[s[ el s[ se ]n\eleag[c[ se poate a=tepta la orice de-acum ]nainte.

— P[i a\i f[cut vreo prostie, Sandule? se interes[ N[i\[ cuaerul c[ e chiar ]ngrijorat de soarta fostului ofi\er care ]l arestasepe el =i ]l anchetase numai cu un an =i jum[tate ]n urm[.

}n sinea lui ]ncol\ise o bucurie rea =i viclean[ =i sim\ea omare satisfac\ie s[-i zic[ iar pe nume fostului ofi\er care ]l]mpinsese pe el ca pe un animal ]n Gazul Securit[\ii,spun`ndu-i mereu: „V[ cunosc eu pe voi, \[ranii [=tia, v[ =tiu=i m[selele din gur[“, dar nici nu avea curajul s[-l tutuiasc[,=i c`nd ]i mai zise o dat[ pe nume se trezi ad[ug`nd repedepe „dumneavoastr[“.

— A\i f[cut, Sandule, dumneavoastr[ vreo prostie de v-adat afar[ pe dumneavoastr[ tocmai acum, ]n mijlocul verii?=i zise „]n mijlocul verii“ cu o mirare =i mai ap[sat[ ]n glas,ca =i c`nd „]n mijlocul verii“ ar fi ]nsemnat o nenorocire ]nplus =i ar fi putut =i cei care ]l d[duser[ afara s[ mai a=tepteo lun[, dou[, s[ vin[ toamna, c`nd ar fi fost mai bine s[ teafli pe drumuri.

Dar ofi\erul nu r[spunse nimic =i nici nu se apropie de ei,ridic[ doar din umeri, ce s[ fac[, adic[, asta era situa\ia. OmulTudorei ]n\elese ]ns[ unde bate N[i\[ =i se gr[bi s[ r[spund[iar ]n locul lui fiu-s[u.

— N-a f[cut prostii, dar n-a mai avut loc pentru el, dac[s-a redus, c[ nu l-a dat numai pe el, a mai dat =i pe al\ii afar[.

183

Ni=te \[rani

N[i\[ nu-l ascultase ]ns[ =i, ]ntorc`ndu-se din nou c[tre fostulofi\er, ]l ]ntreb[ cu o sp[=eal[ viclean[ ]n glas, f[c`ndu-se c[nu-=i mai aduce el bine aminte =i de aceea se intereseaz[ dece se intereseaz[.

— P[i parc[ dumneavoastr[, Sandule, f[cea\i oale mai]nainte, a\i aruncat roata, sau cum? Apoi c[tre omul Tudorei,mustr[tor, ]ns[ tot pentru fiul acestuia, care nu se dezlipisede la locul unde se oprise =i nici capul ]n p[m`nt nu =i-lridicase. Vezi cum bate Dumnezeu, fratele meu, c`nd bate,=i cum m-a s[pat el pe mine =i cum nu m[ =tia el pe mine =izicea c[ nu m[ cunoa=te?

— De, cl[tin[ din cap supus =i smerit omul Tudorei, a=a afost, c[ nici cu noi nu mai vorbea, =i mum[-sa a muritstrig`ndu-l pe el =i io i-am trimis vorb[ s[ vie, c[ ea se duce=i vrea s[-l mai vad[ c[ l-a iubit, am[r`ta, =i numai de amarullui s-a stins =i el n-a venit…

N[i\[ ]i ]ntinse m`na omului Tudorei =i se desp[r\i de eirepede =i f[r[ s[ se mai uite la fostul ofi\er, altfel unb[ie\andru, nu ]mplinise dou[zeci =i trei de ani, =i se pierdusedetot ]n hainele civile, care nu-i veneau deloc, erau ori preamari, ori prea mici, f[cute de gata =i parc[ puse pe el cu furca.

„E ceva“, ]=i zise ]n sinea sa N[i\[ Lucean, care schimbasedrumul, ]ndrept`ndu-se spre casa lui P[tru cel Scurt, s[-i spun[=i lui ce p[\ise =i ce v[zuse. Uitase =i de copilul care-i fugise,se g`ndea c[ s-a ]nt`mplat el ceva, dac[ a ]nceput s[-i deaafar[ de la Securitate =i chiar pe copilul Tudorei, care se]nfipsese bine, i se p[rea lui, nu se putea crede c[ o s[ ajung[el s[ caute serviciu la S.M.T. la M[ld[re=ti. „E ceva“, ]=i ziceael, ]nseamn[ c[ =i pe Craina [sta poate s[-l dea afar[ =i s[mai r[sufl[m =i noi, nu s[ m[ cheme ei, ca acum, cu actelep[m`ntului meu, =i s[-mi trimit[ el vorb[ c[ n-am autoriza\ies[ fac pe p[m`ntul meu ce vreau eu, temelie de cas[ sau def`nar, sau ce am eu nevoie pentru mine sau pentru copiii mei.„E ceva“, se ]ncuraja el, scobor`nd poteca ]ngust[ =i ]ntorto-cheat[ care ducea la casa lui P[tru cel Scurt.

184

Dinu S[raru

}n spatele casei acestuia, pe iarb[, la umbra unui cire= maib[tr`n care ro=ise ]naintea toamnei =i de departe p[rea c[ luasefoc cu frunzele lui lunguie\e ca ni=te fl[c[ri, P[tru cel Scurtpusese o p[tur[ =i dormea p[zit de muierea lui, a=ezat[ lacapul lui =i cu m`na prefir`ndu-i p[rul tuns scurt.

„Al dracului P[tru! ]i veni lui N[i\[ s[ r`d[. Doarme, =imuierea-l scarpin[-n cap, a=a e cu omul sterp, el se iube=tecu muierea p`n[ moare, nu ca mine, care unde pun capuljos, acolo adorm, el nu poate dec`t sc[rpinat...“

— P[trule! strig[ el de departe, =i muierea aceluia s[ri iute]n picioare, ru=inat[ =i netezindu-=i =oar\ele negre, mototolitede statul pe ele.

— Na=ule, f[cu ea pe speriata, matale e=ti, ne g[si=idormind, mai mare ru=inea! P[trule, se aplec[ ea deasupraacestuia, mi=c`ndu-l cu grij[, P[trule, Doamne, ia, m[,scoal[-te, c[ a venit na=u’ =i ne-a g[sit a=a...

— Domnule, ]ncepu N[i\[ pe ner[suflate, l-a dat afar[ pecopilul lui Turbatu, =i acum umbl[ cu tac-so la M[ld[re=tis[-=i caute servici!

Dar P[tru nu p[ru deloc mirat c[ l-a dat afar[ pe copilullui Turbatu, ca =i c`nd era normal s[ fie a=a. Ceea ce p[reas[-l mire pe el era c[ acesta umbla s[-=i caute servici.

— Ce servici? ]ntreb[ el nedumerit. P[i ce =tie s[ fac[ el,afar[ de oale, care a =i uitat, c[ dac[ nu faci ]n fiecare zi,nu \i se mai d[ m`na dup[ g`tul oalei.

— A mai f[cut =i =oferie, zise N[i\[ g`nditor, poate vreas[ se angajeze =ofer.

„A f[cut pe dracu’! ]l contrazise P[tru cu seriozitate. El afost mai mult ajutor de =ofer, ce, l-ai v[zut tu conduc`nd ma=ina?

„Nu“, se g`ndi N[i\[, nu l-a v[zut, dar to\i =tiau c[ elplecase la =coala de =oferi c`nd plecase, =i de-acolo s-au trezitcu el ofi\er, =i ]n aceea=i clip[ ]=i aminti c[ =i Gheorghe allui fugise la =coala de =oferi.

Scoborau priporul la vale am`ndoi. N[i\[ merg`nd mai]nainte =i cu pieptul parc[ ar fi ]mpuns pe cineva, cu pa=ii

185

Ni=te \[rani

lui mari =i leg[na\i. P[tru cel Scurt venind iute-iute ]n urmalui =i mai dintr-o parte, ca s[ aud[ ce spune N[i\[ =i s[-i poat[r[spunde, de=i, de fapt, mai mult el vorbea, =i N[i\[ doar dinc`nd ]n c`nd ]l ]ntreba c`te ceva ce nu ]n\elegea el dinvorbirea repezit[ =i =uierat[ a lui P[tru, care, alerg`nd cumersul lui m[runt ca =i c`nd ar fi c[lcat de dou[ ori ]ntr-unloc, se mai ]neca =i ]i mai pierea =i glasul.

— Poate s[ fie ceva, dac[ a ]nceput s[-i dea afar[ chiardin Secoritate, se g`ndea P[tru cu voce tare, ca s[ vad[ ceva zice =i N[i\[, ]ns[ acesta nu-i r[spundea =i, rostogolindu-sedup[ el la vale, P[tru continuase, ca =i c`nd ar fi vorbit elsingur prin curtea casei lui, cum avea obiceiul, mai ales c`ndf[cea el planuri =i vrea s[-=i aud[ planul s[u: Nu se poate,domnule, s[-i dea afar[ f[r[ nici o socoteal[, aici nu e vorbaca s-a s[turat ei de copilul Tudorei =i i-a spus: „Du-te, neic[,at`t am avut noi nevoie de tine, acum e=ti liber, salutare!“,fiindc[ =i [sta ]i are =i el cu ceva la m`n[ c[ au arestat =i aub[tut to\i, ca la clac[, nu s-a ferit unul de altul.

— Pe tine nu te-au b[tut? ]ntreb[ el dintr-o dat[ cu ocuriozitate care pe N[i\[ ]l f[cu s[ tresar[ =i s[-i aduc[aminte brusc de ziua aceea c`nd ]ncepuse interogatoriul, =iel st[tea dinaintea unei mese, =i un ofi\er tot a=a de t`n[rcum era copilul Tudorei ]i ]mpingea declara\ia s-o semneze,=i el nu vrea.

— {sta al Tudorei nu m-a b[tut!— Da al\ii? se interes[ P[tru pentru prima dat[ de c`nd

N[i\[ se ]ntorsese de la raion.— Nu m-a b[tut, r[spunse N[i\[ dup[ un timp, urm[rit

]ndeaproape de P[tru cel Scurt, care se rostogolise spre el =i ise uita drept ]n gur[, cum era el mic =i scund fa\[ de N[i\[.

— Nu m-a b[tut, ]ns[ unul dintre ei care striga mereu lamine =i m[ cam ]njura s-a f[cut o dat[ spre mine cu pumnul.

— +i? zise P[tru cel Scurt, care acum ajunsese ]naintea luiN[i\[ Lucean =i se oprise ]ntinz`nd m`na lui scurt[ spre pieptullui N[i\[, adic[ s[ stea ni\el =i s[-i povesteasc[ mai pe ]ndelete.

186

Dinu S[raru

— +i aia. Deasupra biroului era tabloul, =i eu i l-am ar[tatatunci =i am spus: „P[i bine, m[i tovaro=e, a=a v[ ]nva\[dumnealui, c[ zice\i c[ d`nsul e tat[l poporului, =i eu atuncicine dracu sunt, nu sunt eu poporul, adic[?“, ]ns[ el atunci al[sat m`na ]n jos =i a ]nceput s[ se uite la mine ca n[rodu.

— „M[“, zice, tu nu e=ti poporul, tu s[ semnezi declara\ia,c[ dac[ e s[ te bat, atunci s[ =tii c[ poporul te bate.

}ns[, ce e drept, nici [sta nu m-a b[tut.„Nici [sta“, se g`ndi P[tru cel Scurt, v[z`nd c[ lui N[i\[

nu-i prea convine s[-l descoase el, cum ]l descosea, cupovestea lui de la Securitate. Nici [sta, dar al\ii? ]ntreb[ P[tru,]ns[ f[r[ glas, rostogolindu-se ]n urma lui N[i\[, care p[reas[ se fi =i sup[rat =i acum mai mult alerga dec`t mergea =if[cea ni=te pa=i c`t st`njenul, ]nc`t P[tru ]ncepuse s[ g`f`ie=i nu mai nimerea cum avea obiceiul cu t[lpile bocancilor ]nurma picioarelor lui N[i\[.

— Stai, domnule, =uier[ P[tru cel Scurt, stai cuminte, c[deocamdat[ nu ne fug[re=te nimeni =i nici nu pleac[ trenulf[r[ noi din fa\a prim[riei lui Craina...

}ns[ N[i\[ nu-l auzea =i treiera din picioare mai r[u ca la]nceput, parc[ ar fi sc[p[rat cu blacheurile pe pietri=ul m[runtal potecii =i vrea s[ =tie tot satul cum scoate el sc`ntei pedrumul mare p`n[ la prim[rie.

Nici [sta, zicea =i el ]n sinea lui, nici [sta, dar dup[ el avenit ofi\erul [la ca un copil la fa\[, cu p`rul =i cu genele =icu spr`ncenele galbene =i cu ochii c`rpi\i r[u de nesomn =iro=ii, parc[ i-ar fi dat cineva cu praf de ardei, fiindc[ =il[crima =i el se tot =tergea cu palma f[cut[ pumn =i tr[gea =ide nas, ca =i c`nd ar fi pl`ns ]nainte de a fi intrat ]n ]nc[pereaunde ]l anchetau.

— N-a semnat? a ]ntrebat =i el f[r[ s[ se uite la N[i\[ =icu ochii [ia pieri\i ]i c[uta isc[litura pe declara\ia de pemasa de lemn.

— N-ai semnat? l-a ]ntrebat pe urm[ repede =i pe N[i\[ =iavea un glas smiorc[it =i cu m`na f[cut[ pumn s-a =ters iar

187

Ni=te \[rani

la ochi =i atunci a b[gat N[i\[ de seam[ c[ pumnul lui eramai mare dec`t fa\a zb`rcit[ de copil, cu monturile degetelorca din\ii butuc[no=i de curm[nitor dup[ ce ai t[iat un car bunde lemne =i s-a stricat r[u gura fer[str[ului.

+i monturile erau vinete =i zdrelite, iar pe unul dintre elese f[cuse =i o coaj[ groas[ ca de s`nge ]nchegat

— M[[! strigase, cu glasul lui smiorc[it =i tr[g`nd de nas,m[[[, cum s[-\i spun eu \ie acum, repetase el ca =i c`nd arfi c[utat un nume =i nu-l g[sea; ]l uitase: M[[...!

— N[i\[ Lucean, se trezise N[i\[ r[spunz`nd, ca s[-l ajutes[ nu se mai fr[m`nte. N[i\[... vrusese el s[ repete, c[ciofi\erul r[m[sese cu ochii pironi\i pe el =i ochii podidi\i del[cr[marea aia de praf de ardei =i el uitase s[ =i-i mai =tearg[,dar pumnul nu uitase s[ =i-l desfac[. Dar nu mai apucase s[adauge =i „Lucean“, cum ar fi vrut, c[ci pumnul ]l izbise drept]n t`mpl[ =i dac[ n-ar fi fost masa de care s-a ag[\at cuam`ndou[ m`inile, ar fi c[zut jos.

— M[, nenorocitule, mai auzise N[i\[ Lucean glasulsmiorc[it care acum dintr-o dat[ se ]ngro=ase =i sem[na cupumnul cu moante vinete, glasul unui om care nu putea s[aib[ o fa\[ de copil =i nici acum, c`nd trecuse at`ta timp, nuse putea dumiri cum scosese el, acel ofi\er, dintr-odat[, un glasat`t de gros.

— M[, nenorocitule, crezi c[ nu =tiu eu cum te cheam[?=i c`nd N[i\[, cu m`na ]ntins[ ca s[ se apere vrusese s[ spun[=i el „Tovaro=e, se poate s[ dai dumneata cu pumnul ]n mine,s[ m[ omori?“, ofi\erul se =i repezise spre el =i acum cu pumnulst`ng ]l izbise ]n capul pieptului, f[c`ndu-l s[-=i piard[respira\ia =i nici n-apucase bine s[ duc[ m`na ]n dreptulloviturii c[ci =i venise alt pumn, dreptul, =i i se ]ntunecasedinaintea ochilor =i genunchii se muiaser[ =i =tiuse c[ vac[dea. Ce ]l uimea era faptul c[ =tia c[ va c[dea, c[ sim\isec[ va c[dea exact ca un sac cu f[in[ de porumb l[sat decineva, cu grij[, din bra\e, ca nu cumva s[ se sparg[ =i s[ se]mpr[=tie f[ina pe jos. C`nd ajunsese pe podea, ]ns[, nu mai

188

Dinu S[raru

=tia, cu toate c[ ame\eala nu durase mult; se trezise repedecu acela=i glas smiorc[it ]n urechi. Ofi\erul ]l \inea cu pumnulde gulerul laib[rului de dimie s[in[, ceea ce ]nsemna c[ ]lridicase chiar el de jos =i striga, repet`nd ca o mitralier[:

— Semnezi?! Semnezi?! Semnezi?!N[i\[ se uita la el, dar nu-l ]n\elegea. }nc[perea ]ncepuse

s[ se ]nv`rt[ ]naintea lui cu tot ce era ]n ea, cu masa, cuscaunele cu tabloul tovar[=ului z`mbind, iar acum i se p[reac[ r[m[sese pe perete cu capul ]n jos, cu telefonul carezb`rn`ia f[r[ sf`r=it =i-l ame\ea mai r[u =i i se p[rea c[ =i eidoi se ]nv`rtesc =i mereu ajung cu capul ]n jos =i atunci ]ivenea =i s`ngele ]n cap =i parc[ i-ar fi n[v[lit prin ochi afar[,dar de fapt el n[p[dise pe n[ri =i se trezise cu el curg`ndu-ipe b[rbie, fierbinte, =i c`nd era cu capul ]n jos izbucnea =imai tare =i ]l ]neca...

— Semnezi?! Semnezi?! ]ntreba ofi\erul cu glasul lui dint`i,smiorc[it, =i tr[gea de nas, parc[ =i el se ]neca, ]ns[ N[i\[Lucean sim\i c[ acum el se va ]neca cu adev[rat c[ci s`ngelen[v[lise =i ]n gur[ =i nu =tia dac[ din nas ]i venea sau dincapul pieptului, c[ci =i acolo sim\ea o durere ca o spintec[tur[sub\ire =i odat[ cu gustul s`ngelui ]i p[trunse ]n gur[ =i oam[r[ciune cum mai p[\ise demult, c`nd se chinuia s[ scoat[burdihanul mielului la un Pa=te =i ca s[ se ajute, apucase cudin\ii, din repezeal[, chiar fierea bietului animal.

Atunci intrase pe u=[ gr[bit b[iatul Tudorei lui Turbatu =i]l chemase pe ofi\erul cu cap de copil care se =tergea de s`ngepe moantele vinete chiar pe coala cu declara\ia lui N[i\[Lucean =i acesta se g`ndise c[ iar vor trebui s[ o ia de la]nceput cu toate ]ntreb[rile ca s[ scrie la loc ce scriseser[p`n[ atunci =i el nu vrusese s[ semneze.

— La comandant! zisese scurt b[iatul Tudorei. Urgent! +iie=iser[ am`ndoi tr`ntind u=a =i l[s`ndu-l singur ]n ]nc[pereacare se ]ntunecase =i ea dintr-odat[, parc[ ar fi n[v[litnoaptea din senin, de fapt, iar ]l cuprinsese sf`r=eala aceeacare ]l f[cuse s[-=i simt[ genunchii moi =i s[-=i dea seama

189

Ni=te \[rani

c[ se va pr[bu=i ca un sac cu f[in[ de porumb \inut de cinevacu grij[ ]n bra\e, ]ns[ acum =i pe acela, cine o fi fost, ]lp[r[siser[ puterile...

Soarele st[tea s[ scapete deasupra Gurguiului, c`nd N[i\[Lucean ie=i din Sfat, urmat de P[tru cel Scurt, care ]l a=teptasenemi=cat pe o banc[ de lemn pus[ ]n s[li\a ce da spre u=alui Craina. }n s[li\[ mai a=teptau ni=te \[rani, =i printre ei =iGheorghe O\[t, =i P[tru cel Scurt cum ]l v[zu, cum ]l lu[ ]nprimire, interes`ndu-se dac[ =tie el, O\[t, ce sf`nt e ]n ziuaaceea, =i cei care mai erau pe s[li\[ se =i str`nser[ l`ng[ el,fiindc[ erau vesti\i pentru veselia lor dr[ceasc[ =i pentru felullor de a g[si din nimic un motiv de f[cut haz.

O\[t ]ns[ nu prea avea chef, =i P[tru ]n\elese repede =i,aplec`ndu-se spre el, ]i =opti la ureche:

— Te-a chemat [=tia, Craina, careva dintre ei? O\[t se uit[la el trist =i, cu aerul c[ nu mai vrea el s[ descoas[ acum totce e de descusut =i f[r[ s[-i r[spund[, ]ncepu s[ se caute prinbuzunarul laib[rului dup[ tutun. P[tru cel Scurt nu avea ]ns[r[bdarea s[ stea f[r[ s[ vorbeasc[ =i-l lu[ ]n primire pe Nicului Nae, care =i el venise tot chemat. Urcase sc[rile prim[riei=chiop[t`nd, cu piciorul lui =oldit de c`nd c[zuse ]n copil[riede pe o claie de f`n c[reia mai r[m[sese s[-i pun[ mo\ul, =iel, ]ntinz`nd furca s[ ia o ultim[ pal[ de f`n, trecuse dincolode v`rful cl[ii =i alunecase, oprindu-se ]ntr-un gard. Acum, ]ns[,se vedea c[ nu numai piciorul =oldit ]l face s[ urce sc[rilegreu, c[ci pe la jum[tatea lor fusese nevoit s[ se ajute =i cum`inile, spre marele haz al lui P[tru cel Scurt, care se repezi]naintea lui.

— Ce faci, m[ Nicule, porni=i cu m[t[niile, p[i aicie=ti la prim[rie, m[, nu la biseric[, ori r[m[se=i afumat deazi-diminea\[, de c[delni\a lui Sofronie?

— Nu huli, zise Nicu, ridic`ndu-se bini=or de jos c`ndajunse ]n cap[tul sc[rilor, nu huli, =tii cum zice SimionPopescu, nu huli =i zi Doamne fere=te!

Se f[cuser[ patru pe banca de lemn de la u=a lui Craina,unde intrase N[i\[, =i c`nd acesta ie=i, P[tru ]n\elese c[ a stat

190

Dinu S[raru

mai bine de dou[ ceasuri ]n[untru =i c[ ei nu b[gaser[ deseam[ timpul, \in`ndu-se de ale lor.

Din[untru, =i N[i\[ ]i auzise ]ntr-un timp, =i mai ales auziseglasul lui Nicu lui Nae, care se l[uda cu copilul lui ofi\er, ]ns[era ofi\er de infanterie, se g`ndise N[i\[, n-are nici o putere.

— Am copil ofi\er, zicea Nicu lui Nae, ofi\er =i de=tept.Nu e prost copilul meu, ad[uga el, auzi m[ P[trule, orin-auzi? Nu e prost, ai auzit tu de ofi\er prost? c[ tu ai f[cut =ir[zboiul, ai auzit, putea el s[ se fac[ ofi\er, dac[ era prost,P[trule, putea?

— Nu putea, r[spunse P[tru cel Scurt, dar N[i\[ nu maiauzi restul r[spunsului, acoperit de r`sul celor de pe sal[, =itocmai atunci intrase ]n discu\ie =i maiorul acela de Securitatede la Raion, care ]l dusese la primul-secretar, c`nd ]i d[duseacesta drumul, dup[ ce ]l ]ntrebase dac[ el credea c[ N[i\[Lucean este du=man de clas[ =i a=a arat[ un du=man de clas[.

Pe urm[ iar se auzea glasul ]mpleticit al lui Nicu lui Nae,care se v[ita acum de muierea lui, cum f[cea ]ntotdeaunac`nd se pilea ni\el, =i lui nici nu-i trebuia prea mult ca s[ nuse mai ]n\eleag[ biata femeie cu el.

— Auzi dumneata, P[trule, m[ P[trule, auzi dumneata,muierea mea e special[, auzi dumneata, ea ziua doarme, =inoaptea se hodine=te, ]ns[ copiii mi i-a f[cut de=tep\i, nu maiam nevoie de ea.

N[i\[ se uitase pe fereastr[ =i v[zuse cum trece soareleculmile spre Oarba, unde =i el avea ni=te pruni pe o fa\[ dep[m`nt ]ngust[ =i de unde mai niciodat[ nu apucase s[culeag[ roadele lor, fiindc[ erau pe marginea unei poteci, =icare trecea, nu putea s[ nu ]ntind[ m`na, prunii fiind b[tr`ni=i c[zu\i, ]ns[ fa\a de loc era bun[ pentru vie =i el se g`ndises[ pun[ ni=te araci cu vi\[ nov[, dar timpul nu-i mai ajunsese,iar acum se dovedea prea t`rziu.

Craina st[tea dincolo de birou, c`h`ia =i-=i ducea batistala gur[ =i se uita la N[i\[, a=tept`nd un r[spuns din partealui. Auzea =i el discu\ia de la u=a ]nc[perii, de pe s[li\[, =i

191

Ni=te \[rani

se g`ndea c[ ]n seara asta n-o s[ scape prea devreme, de=iera duminic[ =i ar fi avut tot dreptul s[ se odihneasc[ =i el.

— Eu, rupsese, ]ntr-un t`rziu, N[i\[ Lucean a=teptarea celordoi pe care-i ascultase la ]nceput mai speriat, c[ci nu sea=teptase s[-l g[seasc[ ]n birou la Craina =i pe maiorul desecuritate, mai ales c[ ]n curtea Sfatului nu se afla nici oma=in[ care s[-i dea de b[nuit, apoi mai destins, ]ns[ nudetot, fiindc[ nu prea ]n\elegea ce se leag[ =i care ar fi exactleg[tura dintre motivul chem[rii lui Craina cu actele pep[m`nturile unde zidise el temeliile =i prezen\a acolo amaiorului care p[rea c[ mai mult ]l sf[tuie=te pe N[i\[, fiindc[tot se afl[ acolo, dec`t c[ a venit „espre“ pentru el.

— Eu, r[spunse N[i\[ ]n sf`r=it, am, cum =ti\i =i dumnea-voastr[, o situa\ie mai grea, c[ eu am =i mul\i copii =i nu maipoci eu s[ fac cum f[ceam c`nd eram mai t`n[r =i n-aveamcopiii [=tia, sunt legat de ei de m`ini, sunt legat s[ lucrezpentru ei =i s[ le fac lor =i s[ le dau lor socoteal[.

Explic`nd astfel situa\ia lui grea — cum o socotea el —N[i\[ Lucean ]=i d[du seama c[ el de fapt nu fusese niciodat[t`n[r =i de capul lui =i ]n putere s[ fac[ el cum vrea el, c[citinere\ea lui se trecuse ]n r[zboi, =i copiii veniser[ sfoar[, unuldup[ altul, =i el nu mai avusese c`nd s[ fie t`n[r =i s[ fac[el cum i-ar fi trecut lui prin cap =i c[ de fapt niciodat[ nu seg`ndise la nimic altceva dec`t cum s[ ]ncherbe s[r[cia =is-o lege la gur[, ca s[ poat[ dormi =i el o noapte f[r[ s-o aud[strig`ndu-l s[ se scoale =i s[ se apuce de treab[.

— +i c`nd ar fi? mai ]ntreb[ el strecur`nd f[r[ s[ vrea osc`nteie de speran\[ ]n mintea celor doi care-l ascultau. C`nds-ar pune ea problema, fiindc[ dac[ am apucat s[ vorbesc eucu tovar[=ul prim cum am apucat... dar aceste din urm[cuvinte le ad[ug[ din viclenie, ca s[ le aminteasc[ celor doide faptul c[ el se cunoa=te cu tovar[=ul prim =i c[ el n-artrebui s[ piard[ din vedere ]mprejurarea.

— P[i toamna asta, la iarn[, cel mai t`rziu ]n prim[var[,ar cam fi cazul, r[spunse Craina, a=a c[...

192

Dinu S[raru

— A=a repede? mai ]ntreb[ N[i\[, surprins de ceea ceauzea, pentru c[ ]ntr-o vreme i se p[ruse c[ discu\ia e f[cut[ca s[-l sperie pe el =i s[ nu mai ridice zidurile peste temelii,s[ se ia =i al\ii dup[ el =i s[ nu se mai poat[ face colhozulc`nd o fi cazul, ]ns[ acum ]n\elegea c[ acest caz seapropiase, era vorba de toamna asta, de iarna asta, de...

— }n prim[var[ trebuie s[ ie=im =i noi la lumin[, ziseCraina, =i maiorul ]l ]nt[ri:

— Cel mai t`rziu!+i N[i\[ =tiu c[ maiorul nu vorbe=te el degeaba, pentru

c[ nu ]nt`mpl[tor ]mp`nziser[ ei satele de c`teva luni bunecu fel de fel de ofi\eri =i mai ales de la securitate, care opreauGaz-urile c`nd te a=teptai mai pu\in dinaintea c`te unei por\i,cu primarul dup[ el, =i-l scotoceau pe acesta cu glas tare,f[c`ndu-se c[ nu cred ei c[ ]i poate auzi cineva, dar altfelinten\ionat:

— +i zici c[ e b[iat bun cutare — adic[ \[ranul,proprietarul casei unde opriser[ Gaz-ul, dinaintea podiri=tiiaceluia. E de-al nostru sau e reac\ionar, ]ntreba altul, tot ofi\er,fiindc[ dup[ cum observase P[tru cel Scurt, =i-i spusese luiN[i\[ Lucean: — Domnule, [=tia de la Secoritate numai dingrada\i sunt f[cu\i, n-au =i ei un sergent, un plutonier, cevamai mic, to\i s-au f[cut ofi\eri, dintr-odat[, ca al lui Turbatu,de la oale, direct grada\i.

— P[i altfel ar fi trebuit s[-i \ie prin =coli p`n[ s[ ajung[ei ofi\eri =i n-avea timp, c[ sunt gr[bi\i, =i =colile mai =i cost[,e cheltuial[. P`n[ s[ faci dintr-unu ca Turbatu om cu =coal[]\i trebuie ani de zile =i ei se gr[besc, n-ai v[zut? r[spunseN[i\[ Lucean care =i el se g`ndise, mai demult, c`t de repedese-nmul\iser[ ofi\erii de securitate. }nt`i ]i face ofi\eri =i peurm[, care trebuie =i se vede c[ e ceva de capul lui, ]i maid[ =i la =coal[, fiindc[ acuma, n-ai v[zut, ce le trebuie lor es[ =tie ni\ic[ b[taie, nu e cazul de =coal[ mult[. Fac cu eidou[, trei s[pt[m`ni, hai o lun[ acolo, o =coal[ de b[taie =ile pune galonul pe um[r, restul se descurc[ cu ce mai =tiudupe-acas[.

193

Ni=te \[rani

— P[i au ei =coli de b[taie? +coli ]n regul[? ]ntrebase uimitP[tru cel Scurt.

— Altfel nu se poate, domnule, zisese ]n\elept N[i\[Lucean. Fiindc[ dac[ e ofi\er de secoritate, nu te poate bateca la tine la Cornu Caprei, cu furca, cu coada h`rle\ului, cureteveiul, cum apuc[ Gheorghe O\[t cu nevast[-sa c`nd se]mbat[. {=tia c`nd te bat au o tactic[ a lor. Ca s[ spui =i laptelecare l-ai supt — cum zicea nemernicul [la al lui Turbatu,trebuie s[ te bat[ cum trebuie. Altfel, dup[ c`te b[t[i am`ncat Veta lui Haralambie de la bietul b[rbat-so, c`nd tr[ia[sta, ar fi spus am[r`ta tot satul cu care s-a iubit; a=a a muritomul ]mp[cat suflete=te =i ea c`nt[ ]n stran[ =i spune crezul]n mijlocul bisericii de zici c[ e copil mic =i altceva dec`tcu \`\a mume-sii nu s-a mai jucat cu nimic ]n via\a ei... {=tiaau =tiin\[, domnule; aici au =tiin\[, aici sunt ]nv[\a\i aidracului, oric`t de pro=ti ar fi ei.

C`nd cobora sc[rile cu P[tru cel Scurt dup[ el, ]l auzi peCraina strig`ndu-l pe Gheorghe O\[t, ]n timp ce maiorultrecuse dincolo, la telefon, =i striga ]n p`lnie s[-i trimit[ oma=in[ la Cornu Caprei.

M[gura se scufundase ]ntr-o cea\[ alb[strie, parc[ ar fi trascineva deasupra ei o p`nz[ de borangic. Era cald, o c[ldur[grea, ]ns[ ]ncepuse s[ se simt[ =i r[suflarea Cernei, mair[coroas[, =i mirosea a miri=te ars[ de secet[. Deasuprapodului Cernei, ]n v[zduhul vioriu sc`nceau ni=te cocori, =ivreo dou[ muieri care se duceau spre sat se opriser[ s[-i cautepe cer, cu m`inile strea=in[ la ochi.

— Bem =i noi o \uic[? ]ntreb[ P[tru cel Scurt, care v[zusepe fa\a lui N[i\[ semnul unei nelini=ti necunoscute p`n[atunci. Ochii lui alba=tri, ca sp[la\i de lacrimi mereu,c[p[taser[ iar lumina aceea cu care se ]ntorsese c`nd ]id[duser[ drumul de la Raion.

Matul gemea de lume, =i Difuzor striga mereu, cu glasullui m[c[it de ra\[:

— Vineee, vineee, =i gata, am f[cut =i plata!

194

Dinu S[raru

N[i\[ intr[ pe u=a dat[ de perete, f[c`ndu-=i loc printreoamenii care se ]nghesuiau unul ]ntr-altul, fiecare cu c`te un\oi sau cu c`te un pahar ]n m`n[, =i se duse l`ng[ tejghea,dar c`nd vru s[ comande =i Difuzor se apropiase de el,aplec`ndu-se peste tejghea, b[g[ de seam[ c[ P[tru cel Scurtse pierduse prin lume.

— P[trule! strig[ el tare, dar nimeni nu-l auzi, c[ci to\ivorbeau tare =i atunci strig[ =i Difuzor — ca s[-l ajute,chipurile:

— Aten\iuneee! =i se f[cu lini=te. S-a pierdut domnul P[trucel Scurt.

— Nu s-a pierdut, r[spunse acesta, ie=ind pe dup[ um[rullui N[i\[. Suntem aici, prezent!

— Dou[ \uici mari, comand[ N[i\[ Lucean, tot tare =isup[rat, d`ndu-i lui Difuzor s[ ]n\eleag[ c[ n-are nici timp,nici chef s[ stea cu el de pove=ti.

Rezemat de tejghea, se afla =i Dumitru lui Dinc[, f[cut =iel ni\elu=, ]i povestea unuia, Laz[r al lui Costorache al luiGag[, un om mic =i negricios =i p[r`nd mereu pr[p[dit, chiar=i c`nd r`dea, parc[ ]l durea ceva =i se str`mba de durere, nur`dea, care lucra la un Mat pe valea Cernei, dar care cumvenea acas[ se ducea iute la Mat, s[ cear[ o cinzeac[ s[ ser[coreasc[ =i el ]n lini=te, „fiindc[ unde e \uic[ mult[ nu-mivine s[ beau“.

— S[ vezi, domnule, ovreiul dracului, le-a pus la nenoroci\ii[=tia c`te un dinte, doi, ]n locul unde mestec[ ei mai tare, =ia disp[rut, adic[ acum s[ se duc[ ei dup[ el tocmai la Craiova,c[ a l[sat adresa espre, c`nd o vedea [=tia cum se mestec[ debine m[m[liga cu din\ii ovreiului s[ se duc[ prin lume dup[el, s[ le pun[ =i restul de din\i, =i m-a ]ncurcat =i pe mine c[mi-a promis c[-mi face el rost de o protez[ nou[ la m`n[, das[ m[ duc =i eu dup[ el la Craiova...

— Mi-a pus =i mie un dinte de aur, zise Laz[r al luiCostorache al lui Gag[.

— Unde? ]ntreb[ iute Dumitru lui Dinc[.

195

Ni=te \[rani

— }n gur[, unde dracu’ s[ mi-l pun[? }ns[ mie mi-a c[zutla o s[pt[m`n[, mi-a c[zut ]n m`n[, c`nd ]l pip[iam, puteams[-l =i ]nghit, mai zise el, ]ngrijorat de ceea ce ar fi putut s[ ise ]nt`mple, dac[ ar fi ]nghi\it dintele.

— +i te-ai uitat la el, mai ]ntreb[ Dumitru lui Dinc[, erade aur?

— De, r[spunse dezam[git Laz[r, alte materiale, at`ta c[sclipe=te. }ns[ eu n-am timp s[ m[ duc dup[ ei, c[ deocamdat[la noi nu se d[ concediu.

Dumitru nu-l mai ascultase p`n[ la sf`r=it, c[ci d[duse cuochii de N[i\[ =i de P[tru cel Scurt, =i se ]ntorsese spre el,l[s`ndu-l pe Laz[r uitat, cu \oiul lui ]n m`n[.

Laz[r c[ut[ un timp din ochi pe cineva l`ng[ care s[ seduc[ =i cu care s[ intre =i el ]n vorb[, ca b[rba\ii la c`rcium[,apoi se l[s[ p[guba= =i se lipi de tejghea singur ]n at`talume, neb[gat ]n seam[ =i nev[zut cum era ]ntotdeauna =icum de fapt se =i obi=nuise. Nici m[car faptul c[ el se afla]n servici nu-i impresiona pe cei din satul lui, =i el treceaprintre ei ca nimeni.

— Aici era\i, m[i fra\ilor? se ]nveseli Dumitru lui Dinc[,v[z`ndu-i pe N[i\[ =i pe P[tru cel Scurt. Atunci, s-o lu[m dela ]nceput. Ce vrea m[, Craina, de te cheam[ cu actele?

— Ca s[ nu mai lucrez, c[ m[ amendeaz[, zise N[i\[ sec,ciocnind cu P[tru cel Scurt, care atunci auzea =i el de ce ]lchemase Craina pe N[i\[.

— +i ce s[ faci cu temeliile?— Nimic, zise N[i\[. S[ nu mai zidesc.— +i? strig[ la el din senin Dumitru lui Dinc[, pe care

\uica ]l luase bini=or ]n primire. Uit`ndu-se la N[i\[ =i auzindce spunea acesta, el ]l vedea pe Craina =i la el striga acum:— +i? strig[ iar, ]nfig`ndu-se ]n N[i\[ =i ridic`nd \oiulamenin\[tor c[tre el.

— +i gata! Vine colectivizarea, zise N[i\[, iar Dumitrur[mase ]ncremenit, cu \oiul ridicat ]n sus deasupra capului =iamenin\[tor spre N[i\[.

196

Dinu S[raru

— Te faci monament, Dumitre? ]ntreb[ cu glasul lui m[c[it,de ra\[, Difuzor, pe care gestul lui Dumitru ]l distra teribil.R[m`i a=a, c[ te face monament, ad[ug[ el, repezindu-sepeste tejghea =i apuc`ndu-l pe Dumitru de m`na cu \oiul.

Ie=ise luna, o lun[ de pomin[, c`t gura unei f`nt`ni, =iM[gura st[tea sub lumina ei ca spinarea unui urs b[tr`n =iobosit, ie=eau aburi parc[ din spinarea ei, care de secet[ =i]ncepuse s[ ro=easc[ spre v`rfete, acolo unde cre=teaumestecenii, =i chiar fagii se cam op[riser[, =i frunza lor]ncepuse =i ea s[ bat[ spre toamn[.

Fusese ultima zi dintr-o var[ cald[ =i secetoas[, =i dintr-odat[toamna se cobor`se deasupra Cornului Caprei, cu o bl`nde\edulce =i cu un miros ascu\it de izm[ crea\[. Cineva, o fat[sau o nevast[ fugit[ de-acas[, c`nta pe sub poalele M[gurii]n drumul ei spre unde o chema sufletul =i glasul ei sf`=ialini=tea nop\ii, leg[nat =i sting`ndu-se de dor: „Cum trecui,var[, prin tine, cu ar=i\a dup[ mine...“

— A cui o fi asta? ]ntreb[ N[i\[ Lucean, dar P[tru nur[spunse, se g`ndea ]n alt[ parte, =i nici glasul acela nu-lauzise bine, trecuse de miezul nop\ii, c`ntau coco=ii ]nr[stimpuri, dinspre Cerna suia venind pe urma lor susurul apeica un v`nt u=or =i chiar sim\ir[ o adiere rece pe m[sur[ ceurcau sub poalele M[gurii. }n dreptul casei lui P[tru sedesp[r\ir[, =i P[tru se strecur[ repede ]n curte. C`inele nu eraacas[ =i nici lampa nu era aprins[ ]n a=teptarea lui. Pe treptelesc[rii, femeia lui P[tru =edea ca o umbr[, cu coatele sprijinitepe genunchi =i b[rbia ]n palmele ei mari, de b[rbat.

P[tru se a=ez[ l`ng[ ea f[r[ s[ zic[ nimic, uit`ndu-se ]nlumina lunii la ce agonisise el ]n curtea aceea =i la cele dou[oi care dormeau l`ng[ o stiv[ de lemne preg[tit[ de el pentruiarn[. Mai erau multe de f[cut pe l`ng[ aceast[ cas[ nou[,=i P[tru le vedea pe toate, ]ns[ nu mai aveau puterea visuluide mai ]nainte, le vedea ca =i c`nd n-ar fi fost visele lui, numai aveau sufletul =i via\a de mai ]nainte, erau seci =imohor`te, =i cum le ridica ]n picioare, cu puterea min\ii lui,

197

Ni=te \[rani

ni=te cote\e =i ni=te ad[posturi pentru lemne =i pentru un carpe care vrea el s[ =i-l ]ntocmeasc[ =i o cuhnie de var[ =i omagazioar[ pentru c`te nu se str`ng la casa omului, toatese surpau =i se f[ceau mu=uroaie de p[m`nt =i r[m`neacurtea a=a cum era ea de fapt =i cum i se p[rea =i lui c[este, gola=[ =i cu cele dou[ am[r`te de oi ascunse de stivade lemne de fag.

+edeau am`ndoi pe treptele sc[rii neterminate, din spatelecasei, =i nu-=i vorbeau — femeia ghemuit[ spre um[rul lui dec`nd se a=ezase l`ng[ ea =i el ]i sim\ise r[suflarea ]nc[lzindu-ispatele, dar iar i se p[rea str[in[, cum ]i fusese de la ]nceput,f[r[ s[ vrea el ea se rupsese iar de fiin\a lui, =i c`nd ]ncerc[s[-i spun[ =i ei ce se apropia de gospod[ria lor =i ce i se]nt`mplase lui N[i\[ Lucean =i cum ]i fugise acestuia =i copilulpe care ]l iubise acesta =i pentru care se spetise s[-i fac[ ocas[, P[tru cel Scurt ]n\elese c[ nu poate s[ se ]nt`lneasc[cu ea ]n necazurile =i suferin\a lui, a=a cum ar fi vrut el.

}n ochi ]i s[reau mereu cele dou[ oi, care, nu =tia de ce,]i ap[reau chinuite =i pipernicite =i mereu nem`ncate =i slabe,=i dou[, cum erau, se ]nf[\i=au dinaintea lui ca o imagine as[r[ciei =i propriei lui neputin\e de a mai da ]nainte, ]n viitor.}l =i vedea pe socru-s[u cum ]l am`nase cu ele o toamn[]ntreag[ =i cum se certase cu el, =i acesta sta mut =i-l asculta,nu zicea nici m[car „Ai r[bdare, m[ P[trule, s[ mai ]ncherg=i eu ni=te bani =i cump[r dracu’ oile alea =i sc[p[m de ru=ine“.Nu. El t[cea =i fuma =i numai muierea lui, rea de gur[, tocamereu ca o meli\[ =i f[r[ c`nep[, pe uscat, c[ „Nu te g`nde=ti=i tu, P[trule, c[ nu mai suntem str[ini acum =i tu ne vii ca =iun copil =i nu suntem departe, ca s[ zici c[ nu ne mai]nt`lnim“, dar de oi nici ea nu pomenea nimic.

— Nu te culci, P[trule? ]ntreb[ sfioas[ muierea lui P[trucel Scurt, ridic`ndu-se de pe treptele de piatr[ =i a=tept`ndu-ls[ se ridice =i el s[ mearg[ ]mpreun[ ]n cas[.

„C`inele, care p`n[ atunci b`ntuise prin sat cine =tie peunde, ca un p`rlit, nici ]n el nu mai po\i avea ]ncredere, se

198

Dinu S[raru

g`ndi P[tru, c`t e el de c`ine, =i ]\i m[n`nc[ m[m[liga dinm`n[“, c`inele lor mare, c`t un vi\el, s[ri gardul ]nalt ca ofurtun[ =i d`nd cu ochii de P[tru ]n capul sc[rilor se sperie =isc`nci ca =i c`nd l-ar fi lovit, apoi se strecur[ sp[=it ]n cote\ullui de la cap[tul stivei de lemne, ridic`nd oile de unde =edeauele =i dormeau =i gonindu-le prin curte.

— Nu te culci, P[trule? mai ]ntreb[ ea o dat[, ]ns[ el nuo b[g[ ]n seam[.

Dup[ un timp se ridic[ =i el, ]njur`nd =i scuip`nd ]n loculunde =ezuse.

— S-a dus dracu’ =i vara asta. Vine toamna…

199

Ni=te \[rani

CAPITOLUL XPOMANA

Trecuse o s[pt[m`n[, cump[na timpului ]ncepuse s[]ncline spre toamn[, se r[corise noaptea bine detot, dimine\ilec[dea o rou[ argintie =i t[ind ca un brici ]n t[lpile goale ale\[ranilor de la Cornu Caprei, frunza prunilor =i a merilor sep[tase, mestecenii ruginiser[ =i ardeau ca ni=te f[clii pe v`rfulM[gurii, =i vulpea ]ncepuse =i ea s[ bat[ cote\ele =i s[jefuiasc[, ]ns[ cu alegere, c[ci nu lua deocamdat[ dec`t puidin vara aceea, numai ]ntr-un r`nd gre=ise =i luase =i unc[\[landru de vreo lun[ de zile care dormea, aiurit de joacade peste zi, chiar ]n cote\ul g[inilor lui Gheorghe O\[t.

— Domnule, a=a ceva nu s-a mai v[zut, povestea acesta.Anafura mamii prea cuvioasei Ciripoaia care s-a ]ncurcat ]ntineri\ele ei cu mucenicul Muc[l[u de la pod! Nu s-a maiv[zut s[ ajung[ ea vulpea s[ ia =i c`inele din cote\ —]nseamn[ c[ vine o s[r[cie de ne ia mama dracului pe to\i.

— Da asta, Ciripoaia, de unde ai mai scos-o, e =i asta ]ncalendar? se interes[ P[tru cel Scurt, care \inea zdrav[n depicioarele unui berbec gras pe care ]l belea Gheorghe O\[t,asistat de Dumitru lui Dinc[.

}l sp`nzuraser[ de gard, =i acum Gheorghe O\[t ]l„ferchezuia“, cum zicea el, preg[tindu-l pentru pomana deSf`nta M[rie mic[, de care ]i mai desp[r\eau dou[ zile. Eravisul lui P[tru cel Scurt s[ se a=eze la casa lui, =i c`nd s-omai ]ncherba ni\el s[ fac[ =i el de Sf`nta M[rie mic[ unpraznic =i o poman[ ]n amintirea b[tr`nilor la u=a c[roracrescuse el, de=i acesta era numai pretextul, ambi\ia lui dincopil[rie fiind s[ ajung[ s[ fac[ =i el un praznic cum f[ceaumai to\i oamenii mai avu\i =i s[ cheme =i el lume s[ se vad[

CUPRINS

200

Dinu S[raru

c[ a ie=it =i el la lumin[, are ni\ic[ dare de m`n[, =i la unsf`nt poate ]ntinde =i el o mas[ cu pe=chire albe pe ea =i poateaprinde =i el focul sub ni=te oale de p[m`nt cu ciorb[ dulce=i ciorb[ acr[, cu varz[ dulce =i varz[ acr[ =i ]ntr-o vatr[ cuberbecul pus la fript ]n \[st =i cu ce mai trebuie pentru unpraznic =i c`nd e masa pus[ =i lumea a=ezat[ c[tre pr`nzi=ors[ vie =i popa =i s[-=i puie patrafirul s[ sfin\easc[ pomana =is[-i pomeneasc[ pe-ai lui mor\i, s[ se vad[ adic[ bine c[ setrage =i el de undeva, ca are =i el un mort al lui, ca un p[rinte,=i c[ nu e numai P[tru cel Scurt s[racul de el, [sta n-are penimeni pe lume =i mai este =i sterp.

— De unde zici, m[ Gheorghe, c[ ai scos-o pe Ciripoaiaasta, c[ asta nu mai crez eu c[ e ]n c[lindar, dac[ a apucatea s[ se ]ncurce cu al lui Muc[l[u de la pod.

— Acum s[ nu crezi tu, zise Gheorghe O\[t, c[mucenicele astea n-au avut =i ele ce le-a trebuit, c[ am cititeu ]ntr-o carte de una nu-=’ cum dracu’ ]i zicea, dar nu era depe la noi, muiere frumoas[, =i a p[c[tuit ea c`t a p[c[tuit,c[ astea din Asia Mic[ stau c`te cinci-=ase la un b[rbat, alt[treab[ n-au, stau la umbr[, =i c`nd el are nevoie face din de=te=i o arat[ pe una, =i aia vine.

— Cum face Dumitru, r`se P[tru cel Scurt, face din de=telem`inii bune =i vine Victori\a. Vine m[? se pr[p[dir[ ei de r`s.

— Nu mai vine, f[cu un gest de netrebuin\[ Dumitru, carecu singura lui m`n[ bun[ se chinuise s[ ascut[ un cu\it pe ogresie de coas[.

— Nu mai vine ea sau nu mai are la ce, se ]ntoarseGheorghe O\[t c[tre Dumitru.

Ajunsese la capul berbecului =i se chinuia s[-i scoat[ coarnelemici prin g[urile pe care le f[cuse ]n blan[ ]n jurul lor.

— |ine, m[ P[trule, dracu’ de cornul [sta, c[ nu maitermin[m =i ne-apuc[ Sf`nta M[rie cu berbecul net[iat!

— +i cu Muc[l[u cum e, m[? se ]ntoarse Dumitru lui Dinc[c[tre Gheorghe O\[t, la masa de Sf`nta M[rie pe care P[trucel Scurt o ]ntinsese ]n poiana din fa\a casei, a=a cum =i-o

201

Ni=te \[rani

visase el, cu pe=chire albe =i plin[ de str[chini aburinde =i cum[m[ligile c`t bani\a ]ntinse pe c`rp[toare noi de fag =i ]nfa\a fiec[rui om cu muierea lui o sticl[ de o jum[tate de childe \uic[ de zarz[re =i talerele cu berbec copt =i ardei iute pel`ng[ fiecare lingur[ de lemn =i el alerg`nd de la unul la altul,adic[ ce-i mai pofte=te acestuia inima, c[ se g[se=te, au f[cut=i ei, nu sunt chiar detot, n-o fi chiar ca la al\ii, care suntmai avu\i =i mai situa\i, dar =i la noi se mai g[se=te, mai iei,na=ule, o \uic[, s[ mai aducem, ajunse P[tru ]n dreptul luiN[i\[ Lucean, a=ezat cu Genica lui ]n capul mesei, ]ns[ elnu prea m`nca cine =tie ce, mai mult se f[cea c[ bag[ lingura]n ciorba acr[ =i de fapt mai mult ]=i muia buzele dec`t sorbeafiertura cu miros de leu=tean, din care ie=eau aburi gusto=i cumiros de sl[nin[ fiart[ =i din care ni=te m[tr[cuci a=ezate maila coada mesei r[seser[ vreo dou[ str[chini, iar acum o femeiele-o aducea pe-a treia.

— Lua\i, Aurico, lua\i, c[ mai este, avem =i pentru r`nduldoi, le ]ndemna ea.

Dar r`ndul doi nu era, c[ n-avea cine mai veni la masalor, to\i se ]mp[r\iser[ ]n ziua aceea, care se nimerise =ifrumoas[, pe la mesele ]ntinse prin jurul bisericii. Numai P[truf[cuse pomana dinaintea casei lui, c[ci de acolo se vedeabine =i biserica, =i se vedeau bine =i celelalte mese, ca lacinematograf.

— Cum e, m[, cu Muc[l[u? se interes[ iar tare Dumitrului Dinc[, umpl`ndu-=i cu m`na bun[ ce=cu\a de p[m`nt ars=i sm[l\uit pe care se mai vedea scris: „Hurezu“.

— Al dracului Dumitru lui Dinc[ [sta! intr[ ]n vorb[ Nicului Nae. Cum a avut el noroc de i-a retezat m`na st`ng[, c[astfel trebuia s[-i pui eu \uica ]n cea=c[.

— Nu mai apucam eu de la tine, se ]ndoi Dumitru lui Dinc[de sufletul bun al vecinului s[u de mas[. Acesta se a=ezasecam cu spatele la muierea lui, Ioana, care nici nu bea, nicinu m`nca, mu=case dintr-un ardei =i pesemne c[ o arsesezdrav[n, c[ci o trecuser[ lacrimile =i ]ndesase iute dup[ el

202

Dinu S[raru

vreo doi dumica\i de m[m[lig[, iar acum sufla u=urel =iru=inat[ c`nd spre buza de sus, c`nd spre buza de jos.

— Na=ule, s[-\i mai pui, m[, o \uic[, se ]ndemna P[trucel Scurt pe l`ng[ N[i\[ Lucean.

— Las[, c[-mi pui eu, ]i f[cu un semn de lini=te N[i\[,vezi de [ilal\i, s[ fie lumea mul\umit[.

— Este, r[spunse de l`ng[ N[i\[ o m[tu=[ care se ro=isela fa\[ de at`ta \uic[ =i de at`ta varz[ acr[ de c`t[ m`ncase=i mereu se afla cu gura plin[ =i cu un obraz umflat decocolo=ul de m[m[lig[, pe care-l ]nghi\ea mai multnemestecat, c[ci nu mai avea din\i nici pentru at`ta. La anul,N[i\[, zise ea ca o scuz[ parc[, nu mai apuc Sf`nta M[rie,Doamne iart[-m[, face\i praznicul f[r[ mine, =i mai b[g[ ]ngur[, =i a=a plin[, o lingur[ cu v`rf cu varz[ dulce acum.

— P[i unde te duci? se interes[ Simion Popescu care =i elvenise la P[tru cel Scurt cum se terminase slujba la biseric[,unde iar c`ntase afumat c`ntecul lui cu „Foaie verde dedud[u, m[ suii ]ntr-un podeu, s[ vorbesc cu Dumnezeu“, =ipopa ie=ise repede din altar, de=i nu era r`ndul acestei ie=iri,=i-i f[cuse un semn cu degetul, adic[ „nene Simioane, sepoate, tocmai la ziua asta mare, la hramul sfintei biserici?“,=i Simion =i d[duse drumul glasului lui frumos =i cam pe nas,„Miluie=te, Doamne, pe robul t[u =i...“, iar popa n-avusese]ncotro =i, retr[g`ndu-se ]n altar =i tr[g`nd perdeaua de un =nurca pe o cortin[ deasupra u=ilor ]mp[r[te=ti, ]l pedepsise cuun verset — „=i iart[ p[c[to=ilor cele cu voia =i f[r[ voia lor...“,apoi c[tre Culi\[ c`nt[re\ul, destul de tare, c[ci era sup[rat=i se auzi =i ]n biserica mic[, de lemn, plin[ cu m[tu=i =i cucolive de orez mai mult dec`t de gr`u:

— S[-i spui lui nenea Simion c[, dec`t s[ mai vie el beatla slujb[, mai bine s[ nu mai vie... =i Simion cum se terminaseslujba, cum plecase la P[tru la mas[, nu mai st[tuse nici la]mp[r\irea colivelor, ca alt[ dat[...

— Unde te duci, Veto, la anul, de facem noi pomanaf[r[ tine?

203

Ni=te \[rani

— Pai unde s[ m[ duc? r[spunse m[tu=a, r`z`nd ]nfundat=i iar cu gura plin[ de varz[. Unde-o s[ te duci =i dumneata,c[ n-o s[ ]mp[r[\im noi p[m`ntul, ne mai ia =i pe noi popaSofronie.

— Ce vorbe=ti? se enerv[ pe nea=teptate Simion Popescu,pe care nu ipostaza retragerii lui din aceast[ lume ]l sup[rase,ci posibilitatea de a se retrage el cu aceast[ Vet[, care]nfuleca pe ner[suflate ca proasta de se =i mira unde dracu’bag[ ea at`ta varz[, =i mai ales ]mprejurarea ca popa Sofronies[ aib[ =ansa de a-l str`nge pe el de pe lume.

— Cred c[ te duci singur[, Veto, zise el, pe mine s[ nucontezi. Ia uit[-te, domnule, vine omul la o mas[ ca la opetrecere, =i m[tr[cuca dracului ]mi face ea mie socotealac`nd m[ duc eu =i cu cine m[ duc...

— Pune, m[ P[trule, la mine, dac[ N[i\[ nu vrea, =i ]ntinsecea=ca de p[m`nt c[tre P[tru, care st[tea l`ng[ ei cu o sticl[]ntr-o m`n[ =i cu o cea=c[ ]ntr-alta ca s[ mai dea =i el noroc.

— Da la tine nu vine, m[, popa s[ sfin\easc[ =i el masaasta? se f[cu ]ntreb[tor un mo=neag de peste M[gur[, care ser[t[cise inten\ionat la hramul bisericii din Cornu Caprei, doaro apuca =i el o mas[, =i, uit`ndu-se mai atent la el, N[i\[ ]lrecunoscu pe mo=ul surd cu cele dou[ fete care se judecaser[]naintea lui c`nd cu procesul cu cotele.

Vorbea cu acela=i glas pi\ig[iat =i murea la fel de r`s dinorice, de=i era limpede c[ mare lucru nu auzea el din ce sevorbea, fiind surd =i ni\elu= =i cam n[uc.

— Nu vine popa? mai strig[ el c[tre P[tru, aflat l`ng[ N[i\[Lucean la capul mesei.

— Las[, m[ neic[, popa =i m[n`nc[ matale lini=tit, c[ cupopa e alt[ socoteal[, ori nu po\i b[ga ]n gur[ de grija popii?]l ap[s[ mustr[tor Gheorghe O\[t pe m`n[ cu lingura ]ntins[]nainte, =i cum sc[p[ din ap[sare, cum se repezi cu ea ]nciorba fierbinte, aleg`nd cu grij[ bucatele =i strecur`ndu-leca s[ g[seasc[ una mai mare, dar ele, buc[\ile de carne,fuseser[ t[iate cu mare grij[ de muierea lui P[tru cel Scurt,toate cam la fel, s[ nu fie vreo sup[rare.

204

Dinu S[raru

Dar nici Gheorghe O\[t nu se putu opri s[ nu reia ]ntrebareamo=ului cu popa, care nu venise la masa lui P[tru s[ osfin\easc[, =i la sf`r=itul slujbei, c`nd muierea lui P[tru sedusese cu coliva s[ ia Culi\[ =i de la ea m[car dou[ linguripentru ai lor, ai bisericii, cum f[cea cu toate colivele, popaintervenise cu „mul\umesc“, nu mai e nevoie, c[ s-a str`nsdestul, adic[ n-are nevoie de coliva lor, =i muierea ]n\elesec[ el este ]nc[ sup[rat pe P[tru =i c[ nu va veni s[ lesfin\easc[ nici masa, ]l trimisese pe un c`nt[re\ mai b[tr`ncu c[delni\a =i ]i afumase acesta ni\el =i plecase.

— Sfin\ia sa e ocupat, c[ sunt mese multe, iar dumneata,P[trule, n-ai vrut s[ pui masa l`ng[ biseric[ la fel cu toat[lumea, a=a c[ numai c`nd o termina acolo vine =i pe ladumneata, m`nca\i p`n[ atunci, c[ de t[m`iat t[m`iez eu...

— Domnule, zise P[tru cel Scurt ca s[ aud[ acum toat[lumea, eu am fost s[pt[m`na trecut[ la t`rg s[ mai iau ni=tetalere pentru ziua de azi, =i popa nu, c[ s[-i iau =i lui un sacde porumb =i s[ ]l aduc la protoierie, unde se afl[ el, =i eu,binevoitor, i-l iau, domnule, din obor, i-l duc cu spatele la birouunde =ade protopopul =i m[ interesez unde e popa-l nostru, =iun contabil, nu-=’ ce dracu’ era, zice c[ e cu preacucernicul]n =edin\[ cu to\i popii.

M[ dau eu bini=or pe l`ng[ o u=[ deschis[ unde mi-ar[taseomul =i-l v[d pe popa-l nostru b[gat mai ]n fund. Erau pe b[ncito\i popii din raion, negri to\i =i cu p[l[riile ]n bra\e =i sup[ra\i,=i ]naintea lor o maic[, stare\a de la m[n[stire, pl`ngea culacr[mile pe obraz, =i de dup[ mas[ protopopul certa la ei,tot ]n picioare.

— Se poate, sfin\i p[rin\i, s[ ne facem dracului de r`s s[vie mili\ia cu c`inele, Doamne fere=te, s[ se duc[ vestea desf`nta noastr[ protoierie, da\i ochelarii preacucernicei, c[ nuvede muierea neam =i i-a avut ]n =edin\[, se poate s[ p[\imnoi ru=inea asta? Las[, preacucernico, nu blestema, se ]ntorseseprotopopul spre stare\[, care m[run\ea din buze iute =i]ncepuse s[ fac[ =i din m`n[ semnul m[taniei, las[, nublestema\i, c-a f[cut careva o gluma =i vi-i d[, nu cumva

205

Ni=te \[rani

dumneata, p[rinte Sofronie, care, cum \i-e obiceiul, te \ii dedr[cii, hai, nu e cu sup[rare, e omeneasc[ gluma, hai.

— „Doamne fere=te! tun[ popa Sofronie, cu un glas gros=i dogit. Doamne fere=te, sfin\ia voastr[, p[i cu preacucernicas[ glumim noi!?“

— „Hai, sfin\ilor“, se cam sup[r[ protopopul, uit`ndu-sepe fereastr[ =i v[z`nd cum pleac[ lumea de la t`rg.

P[tru cel Scurt r[m[sese cu gura c[scat[ de ce auzea =i,f[r[ s[ vrea, furat de =edin\a popilor, se trezise ]n[untru l`ng[peretele din spatele b[ncii pe care st[tea protopopul =i,uit`ndu-se detot =i fiind =i obosit, se a=ezase am[r`t pe banc[l`ng[ acesta, ]nc`t c`nd se trezir[ ni\el din ]ncurc[tura ]n carese aflau, c[ci maica stare\[ ]=i aduse aminte c[ are ochelariilega\i cu un =nur de g`t =i c[-i alunecaser[ pe sub anteriu,sfin\ii p[rin\i v[zur[ ]n prezidiul =edin\ei lor al[turi de protopoppe P[tru cel Scurt, care pusese coatele pe mas[ =i mai =edea=i cu p[l[ria pe cap.

— Ce e cu tine, m[, aici? s[ri protopopul la P[tru cel Scurt.Al cui e=ti tu?

P[tru se trase u=urel de la mas[ spre u=[, uimit =i el de cese petrecuse cu el ]nc`t ajunsese cu protopopul la mas[ =i,neput`ndu-=i lua ochii nici de la sfin\ii p[rin\i, r[spunse cusfiiciune ]ntreb[rii, c[ut`nd un sprijin la bietul popa Sofronie,care se ro=ise tot de ru=inea p[\it[ cu acest om din satul lui =iridicase m`inile ca la biseric[ atunci c`nd ie=ea din altar s[binecuv`nteze =i s[ ierte p[c[to=ii. }n acest moment, c`t ove=nicie, popa Sofronie ]=i d[du iar seama ce parohienenorocit[ nimerise el la Cornu Caprei cu ni=te necredincio=iai dracului cum nu se mai puteau vedea al\ii, nici la biseric[nu se omorau, nici cu colivele nu se ]nghesuiau =i nici de muritnu prea mureau, numai r[utatea =i p[catele ]i mai \ineau.Glasul protopopului ]i sunase ]n urechi ca o porunc[:

— Al cui e=ti tu? =i el ]ncremenise, a=tept`nd s[ vad[ ceva r[spunde P[tru, iar acesta ]i =i d[duse drumul, fac`ndu-ls[ le=ine de sup[rare.

206

Dinu S[raru

— Al p[rintelui Sofronie, ]not[ cu cuvintele p`n[ laprotopop P[tru cel Scurt =i, r[sufl`nd de u=urarea r[spunsului,sim\i cum ]i curge sudoarea pe sub p[l[riu\a rotund[ =i se trase=i mai mult c[tre ie=ire, dar nu detot, ]nc`t ]i vedea pe sfin\iip[rin\i =i pe maica stare\[ care, uit`ndu-se la capul lui rotundca o bil[ =i la must[cioara neagr[ ]nflorit[ sub nas, i se p[rufoarte caraghios:

„Doamne, ce copil ur`t mai are =i p[rintele Sofronie!“— E copilul dumitale? ]ntreb[ protopopul, nedumerit.— Doamne fere=te, zise Sofronie, cum se poate a=a ceva?

E de pe la noi, enoria=.— Oi\[, se bucur[ pentru Sofronie maica stare\[, auzind

c[ nu e copilul Sfin\iei sale, dar P[tru ]n\elesese ceva dingestul cu care se scuturase popa de el =i nici el nu-l iert[,f[c`nd sfin\ii p[rin\i s[ se t[v[leasc[ de r`s.

— Atunci, s[ faci dumneata, p[rinte, pe m[garu’ =i s[-\iduci singur acas[ samarul cu f[in[ de porumb, c[ oi\a numai poate.

+i plec[ ]njur`nd destul de pe ]n\eles, „mama voastr[ deho\i, c[ dac[ nu g[sea stare\a ochelarii, aducea c`inele s[va miroase =i vedea\i voi pe dracu“.

— Ei, continu[ P[tru cel Scurt povestea lui ]n r`setelemesenilor, =i popa s-a sup[rat, =i acum m[ amenin\[ c[ num[ mai grije=te el pe mine, =i-mi trimite el paracliseruls[-mi c[delni\e masa, hai, m[ na=ule, N[i\[[! strig[ P[tru,ajuns ]n capul mesei iar cu sticla lui cu care ]ndemnaoamenii, p[i ce faci, nu m[n`nci, nu bei, ia d[ cea=ca aia]ncoa, s[ nu ne sup[r[m.

N[i\[ Lucean era posomor`t, muierea lui la fel, \inea capul]n p[m`nt =i din c`nd ]n c`nd miorl[ia pe l`ng[ um[rul luiN[i\[, l[crim`nd pe furi= c[ „unde o fi, Doamne, copilul nostru,Gheorghe, =i noi st[m la mas[ =i ne veselim, =i el cine =tiepe unde o fi?“, ]ns[ N[i\[ se f[cea c[ n-o aude, o ]mpingeacu um[rul s[ stea la locul ei =i s[ nu vad[ lumea cum sunt eide sup[ra\i. Soarele ajunsese deasupra capului lor, dar nu mai

207

Ni=te \[rani

avea putere, =i N[i\[ ]n\elegea c[ se va strica =i timpul dac[mai \inea a=a senin o s[pt[m`n[, dou[ =i se g`ndea c[ dac[tot se hot[r`se s[ mai ridice o temelie, a patra, pe fa\a aceeade loc din dealul Oarbei, ar cam fi fost cazul s[ o ridice.„Daca vine, ]=i zicea el ca s[-=i mai dea curaj — dar nuspunea =i ce vine, de=i g`ndul lui era la colectivizare =i peea o viza el f[r[ s[ o numeasc[ — dac[ vine, vine, dar celpu\in s[ m[ apuce cu patru temelii puse, temelia e temelie,r[m`ne cu locul de cas[, nu se colectivizeaz[, n-o mai facpe asta a=a mare, ]n trei-patru zile o termin.“

— |ine, m[ na=ule, cea=ca a=a cum trebuie! se r[sti la elcu o fals[ sup[rare P[tru cel Scurt, c[ci a=a se f[cea la o mas[ca asta dac[ erai gazd[, s[ te ar[\i sup[rat c[ nu m[n`nc[lumea =i nu bea destul =i c[ te faci s[ strigi la meseni =i ]iamenin\i, adic[ ai de toate =i vrei s[-i vezi pe to\i s[tui, s[se duc[ vestea, s[ spun[ fiecare c`nd o pleca de la tine:„Domnule, am fost la praznicul de Sf`nta Maria mic[ la P[trucel Scurt =i a avut de m`ncare =i b[utur[, s[ mai fi fost, adic[s[ mai fi fost lume pre at`t, =i tot nu se termina. A f[cut,s[racii, de toate, nu s-a putut pl`nge nimeni.“

— Pune, m[ P[trule, s[ nu zici, ]=i dezleg[ ]n sf`r=it N[i\[Lucean limba, =i ]i ]ntinse acestuia cea=ca p`n[ sub nas.

Se mai desf[cuse din mohoreala lui, din moment ce sehot[r`se s[ mai puie =i temelia din Dealul Oarbei, cer[m`nea era s[ o pun[ mai ferit s[ nu se bage de seam[,c[ci pe urm[, se g`ndea el, „nu mai au ce-mi face, salut.Poate s[ vie, am patru locuri de cas[, =i cu cea b[tr`n[,i-am aranjat pe to\i, dac[ [sta, Gheorghe, a fugit, s[ fies[n[tos, lui s[ nu-i par[ r[u.“

— Ia, muiere, mai zise N[i\[, ]mping`nd-o =i pe ea s[]ntind[ cea=ca. Ia c`t st[ finul l`ng[ noi, c[ pe urm[ ajungepe la Nicu lui Nae =i nu-i mai r[m`ne nimic ]n sticl[.

Vorbise tare =i se auzise glasul lui p`n[ ]n cel[lalt cap[t almesei, de care se apropiase strecurat Gogu al lui Turic[, un felde fl[c[u de nevoie, r[mas el de mic mai ]n urm[ — cum zicea

208

Dinu S[raru

mama lui, Anica, o femeie frumoas[ =i de=teapt[, care f[cusedoi copii frumo=i =i de=tep\i, numai cu [sta care ie=ise primulpe lume nu se =tia cum gre=ise ea. }ns[ era la locul lui =imuncitor, dac[ st[teai l`ng[ el =i-i ar[tai ce s[ fac[, altfel iute]=i lua t[lp[=i\a =i nu se oprea dec`t la Mat, unde nu sc[pa s[nu se ]mbete, fiindc[ nici lui nu-i trebuia mult.

— Ce faci, Gogule, p[i veni=i f[r[ decora\ii?— De Sf`nta M[rie? ]ntreba Gogu vesel =i c[ e b[gat ]n

seam[, =i c[ se pomene=te de ce-i era lui mai drag pe lumeaasta, decora\iile pe care le primise cu vreo doi ani ]n urm[ca veteran de r[zboi.

— De Sf`nta M[rie, de orice s[rb[toare, interveniGheorghe O\[t, dac[ e s[rb[toare, =i de Sf`nta Cucurui\a, se]nec[ el singur de r`s, le iei din cui =i le pui ]n piept...

— Cum dracu’ i-o fi dat, domnule, decora\iile astea, io niciacum nu pot s[ ]n\eleg! se amestec[ =i P[tru cel Scurt ]npovestea lui Gogu.

Venise l`ng[ el =i-i umpluse cea=ca, =i Gogu sur`dea cufericirea lui t`mp[, ]ns[ nu ]ndr[znea s[ dea noroc cu glas tare.

— Din doi ]n doi, cum s[-i dea? explic[ N[i\[ Lucean.Gogu plecase =i el la r[zboi, c`nd ]i str`nseser[ pe to\i, ]n

partea a doua, cum povestea P[tru cel Scurt, c[ci se pomeniser[cu el ]n companie, =i Gogu r`dea mereu v[z`ndu-se ]mbr[catmilitar. }i d[duser[ o c[ru\[ ]n primire s[ m`ie caii, =i la trecereaTisei, ]ntr-o noapte, adormise cu h[\urile-n m`n[, =i c[tre ziu[c[zuse jos, alunec`nd pe l`ng[ co=ul c[ru\ei =i printre copitelecailor b[tr`ni =i obosi\i de r[zboi, care ]l feriser[ =i merseser[singuri mai departe dup[ coloana pe care o ]ncheiau. +i Goguc`nd se trezise, nu =tia nimeni unde =i cum, nu se mai luasedup[ c[ru\a din care c[zuse, se ]ntoarse pe drumul pe carevenise =i dup[ multe s[pt[m`ni, iar nu =tia nimeni c`te =i cumse petrecuse acest drum al lui, c[ci el nu putea s[ spun[ =inici nu \inea minte, =i dac[ ]ng[ima ceva, tot nu era crezut,c[ci ce spunea nu se lega, a=adar, dup[ un timp — c`t o fifost el acel timp — venise acas[, terminase r[zboiu-naintea

209

Ni=te \[rani

tuturor =i fusese trimis la munte cioban la ni=te oi sterpe. Nu seinteresase nimeni de el, nu fusese dat dezertor, nimic, dar ]ncontroalele armatei r[m[sese, =i c`nd fuseser[ decora\iveteranii, ]l chemaser[ =i pe el.

— Din doi ]n doi, explic[ foarte convins N[i\[ Lucean,din doi ]n doi, i-a luat dup[ catastife din doi ]n doi. }ns[ dac[era s[ ne ]mpu=te din doi ]n doi, s[ vezi c[ Gogu sc[pa, nuc[dea num[rul pe el.

— Precis! confirm[ Dumitru lui Dinc[.Se cam afumase =i ]ncepuse s[-i povesteasc[ lui Simion

Popescu ]nt`mplarea lui cu ovreiul care-i promisese c[-i facerost de o protez[ nou[.

— +i, continu[ el tras de m`neca hainei de SimionPopescu, care nu putea s[ r[m`n[ cu povestea la jum[tate,m-am dus s[pt[m`na asta la Craiova dup[ el. La Craiova,lume mult[, umbl[ oltenii [=tia de Dolj toat[ ziua prin t`rg,eu m[ mir c`nd mai lucreaz[ ei =i c`nd mai stau ei acas[s[ se ]nmul\easc[, fiindc[ de ]nmul\it s-au ]nmul\it, uite-a=ami=un[ =i, cu care vorbe=ti, nimic nu ]n\elegi, zice: „Daadresa o ai?“ „Pai de unde dracu’ s[ am eu adresa, a zis s[m[ duc la Regiune, unde are el un cumnat. Unde eRegiunea?“ „Uite-o colo.“

V[z eu, m[ duc, m[ dau ]n vorb[ cu unul de la poart[ cuo bandirol[ ro=ie la m`n[. C[ una, c[ alta, c[ de unde sunteu, c[ de unde e el, ce mai? ]i spun povestea. Aaa, zice, [sta,p[i nu mai e la noi, cum a=a, ]ntreb eu, dar unde e? a plecat,zice acesta, a plecat, cu cumnatu-s[u cu tot, s-a dus, s-aterminat. Unde a plecat, domnule? ]ntreb eu =i m[ g`ndeam,s[ vezi cum m[ pune [sta pe drumuri, s[ umblu dup[ el ladracu-n praznic. Unde e plecat, domnule? A plecat din \ar[,spune omul. A plecat, to\i, =i dantistul. S-a dus, s-a terminat.Ce vorbe=ti, domnule? +i m-a ]ncurcat el pe mine, s[ viu eula Craiova degeaba dup[ el, nu se poate. Nu se poate, nu sepoate, zice omul meu, uite c[ se poate. +i-am venit =i euacas[ cu banii cheltui\i degeaba.

210

Dinu S[raru

— Ha-ha-ha! r`se Simion Popescu, ]nseamn[ c[ pe Laz[ral lui Costorache al lui Gag[ l-a l[sat cu dintele-n palm[...

— Sigur, se gr[bi Dumitru s[-l confirme. Pe Laz[r ca peLaz[r, da s[-l vezi pe Petru al lui Toma, care i-a pus numaidoi din\i sus =i pe [ia str`mbi de ies afar[ din gur[. Pe [stal-a pocit detot.

M[tu=a de l`ng[ N[i\[ Lucean se potolise, nu mai m`nca,o fura somnul acum =i picotea sub razele pl[p`nde ale soareluide septembrie.

— O vezi, zise Simion Popescu, =i m[ amenin\[ ea pemine c[ plec[m am`ndoi pe lumea ailalt[... Te duci, Veto,te duci singur[, o mi=c[ el zdrav[n pe um[r. Te duci, maiiei o lingur[, dou[ de varz[ =i de hramul lui Sf`ntu’ Dumitru=i ne la=i... Auzi?...

— Aud, r[spunse ea, c[ci numai a\ipise. Dar s[ vezi c[nici dumneata nu mai stai mult. De Boboteaz[, cel mai t`rziu,te reteaz[ =i pe dumneata.

— Doamne fere=te! c`nt[ Simion Popescu u=urel. Doamnefere=teee!

P[tru cel Scurt disp[ruse ]n buc[t[ria din cas[, unde se aflasocru-s[u =i soacr[-sa, ajut`ndu-i muierea s[ ]mpart[ bucatele=i s[ le care.

La mesele de pe deal din jurul bisericii se ]ntinsese veselia=i se auzea =i un fel de c`ntec. Cineva ]=i acorda un \ambal.

Gheorghe O\[t se tr[sese cu scaunul l`ng[ N[i\[ Lucean]n capul mesei =i, aplec`ndu-se c[tre acesta, ]i torcea laureche un secret:

— +i \ie \i-a spus c[ ar fi momentul s[ facem cerere?— Cam a=a ceva, r[spunse N[i\[, dar f[r[ s[ ]ntoarc[

privirea c[tre el.}n cap[tul cel[lalt al mesei, Gogu lui Turic[ ]=i scosese

decora\iile dintr-un portofel vechi, cine i l-o fi dat, =i i le ar[talui Nicu lui Nae.

— +i? ]l iscodi Gheorghe O\[t.Gogu lui Turic[ ]i pusese o decora\ie ]n piept lui Nicu lui

Nae =i se topiser[ to\i de r`s.

211

Ni=te \[rani

— +i nimic, se ]ntoarse N[i\[ spre Gheorghe O\[t. S[vedem c`nd o fi, la iarn[, la prim[var[, s[ vedem ce maizic =i al\ii, ce mai fac, s[ vedem care o mai tr[i p`n[ atunci.

— Da... r[mase Gheorghe O\[t pe g`nduri, eu am zisc[ m[ scriu.

Dar N[i\[ nu-l crezu =i iar se ]ndrept[ cu privirile spreGogu, care acum ]=i str`ngea decora\iile =i le ]mbetea cu grij[ca s[ le pun[ ]n portofel.

P[tru cel Scurt scobor] sc[rile cu dou[ talere aburinde cuberbec copt =i le puse dinaintea lui N[i\[ ]n capul mesei.

— Ia, c[ frige! strig[ el. Ia, c[ frigeee...Berbecul sf`r`ia ]nc[ pe talerul de p[m`nt =i ]mpr[=tia un

miros dulceag de seu ]ncins, dar =i de leu=tean, =i N[i\[ sim\icum i se usuc[ cerul gurii de poft[ =i i se umezesc buzele ]nacela=i timp =i nu mai a=tept[ s[ fie invitat, se apuc[ s[ rup[coastele rumenite =i s[ le despart[ cu m`inile lui noduroase=i negre cu degete f[r[ unghii, ca =i c`nd i le-ar fi pilit cinevacu o pil[ uria=[. Pe boantele degetelor se ]ntinsese seulfierbinte =i le unsese, =i acum sclipea negreala lor, iar el lingeaiute =i apoi se =tergea pe furi= pe col\ul fe\ei de mas[ din inalbit =i ]nflorat cu arnici. Tacticos, f[cuse por\ii =i le a=ezasecumva la r`nd pe talerul de p[m`nt, ca s[ poat[ lua fiecaremai u=or, ]ns[ ]nainte ]=i f[cuse lui =i muierii parte, =i c`ndterminase ]n lini=tea cu care fusese urm[rit =i mai ales cum]=i lingea degetele, f[c`ndu-i pe ceilal\i s[ ]nghit[ ]n sec saus[ mototoleasc[ mai iute pe podul palmei cocoloa=ele dem[m[lig[ fierbinte, se frecase pe m`ini mul\umit.

— Lua\i, zise el, lua\i, c[ e f[cut bine, P[tru se pricepe,nu-=i bate joc de animal.

Iar P[tru, care st[tuse tot timpul l`ng[ el, f[c`ndu-se mereuc[ e gata s[-i sar[ ]n ajutor =i s[-i u=ureze os`nda asta, se smericu ipocrizie, ]ncerc`nd s[ mascheze bucuria =i ]ng`mfarea pecare o s[diser[ ]n sufletul lui cuvintele lui N[i\[.

— Dup[ puteri, r[spunse el, dup[ puteri =i dup[ cuno=tin\e,c[ dac[ timpurile ar fi fost altele, poate c[ =i noi aveam alt[

212

Dinu S[raru

fa\[, ]ns[ din inim[ este =i dup[ puteri c`t ne-a ajutat, dar s[lua\i =i ni\el must.

Luase din m`na lui socru-s[u, care venise u=urel ]n spatelelui, un ulcior de p[m`nt sm[l\uit =i-i tr[sese iute dopul decocean ]nvine\it de culoarea ca de cerneal[ a b[uturii =i-laplecase cu buza deasupra paharului din fa\a lui N[i\[ Lucean.

Acesta nu se uit[ la P[tru, nici la mustul care curgea ]npahar ca o cerneal[, =i sfor[ia, =i f[cea spume.

— S[ nu te ui\i cu ulciorul la na=ul, s[ri din cap[tulcel[lalt al mesei Nicu lui Nae, p[r`nd ner[bd[tor, dar P[tru]i f[cu un semn s[ n-aib[ grij[ adic[, fiindc[ este, =i b[tu cupalma ]n burta ulciorului.

Muierea lui P[tru veni =i ea cu un ulcior =i i-l d[du luitaic[-s[u, iar acesta se apucase s[ toarne =i el din cel[laltcap[t al mesei, ca s[ se ]nt`lneasc[ cu P[tru =i s[ poat[ dato\i o dat[ noroc.

— Atunci, zise P[tru cel Scurt, c`nd to\i se aflau cupaharele sau cu c[nile pline, atunci, zise el, ridic`nd ulcioruldeasupra capului ]n semn c[ a venit timpul s[ spun[ =i elni=te cuvinte la casa lui de acest praznic, atunci s[ d[m noroc=i s[ fim s[n[to=i =i... dar nu reu=i s[ termine, c[ci ochii ]ic[zur[ pe poteca uscat[ de secet[ care scobora de la biseric[la casa lui, =i pe potec[ venea popa Sofronie cu Culi\[c`nt[re\ul dup[ el. Popa avea patrafirul pus la g`t =i mergeani\elu= cam greu, r[sufla ]ndesat =i se ]ntorcea s[ vad[ dac[]n urma lui venea Culi\[, =i cum ]l vedea, parc[ se lini=tea,f[cea: „A=a, fiule, a=a, noi slujim Domnului, nu n[rodului =inu p[c[tosului, s`ngele Domnului trebuie sfin\it, =i trupulDomnului trebuie miruit...“

— Vine popa Sofronie, se auzi glasul ascu\it al mo=uluide la Saco\, vine popa Sofronie, se bucura el, st[i, st[i, ]i f[cusemn lui P[tru cel Scurt, nu bea c[ vine popa =i ne sfin\e=te...

— Stai, m[ neic[, la locul matale! ]l ]nfrunt[ GheorgheO\[t. Stai cuminte, c[ =i p`n[ acum ai ]ndesat de m[ mir c[n-ai cr[pat, =i nu te-a mai sfin\it nimeni...

213

Ni=te \[rani

— Ai? ]ntreb[ mo=ul, care ]=i v`r`se ]n gur[ un hartan deberbec =i p[rea c[ abia sc[pase s[ nu se ]nece dintr-at`tagrab[, c[ci zic`nd „Ai“, ]i =i pierise glasul, =i ochii i seumflaser[ ]n cap, ]nc`t Gheorghe O\[t ]i =i repezi un pumndup[ ceaf[.

— Stai, m[ neic[, la locul matale, c[ am mai v[zutoameni mor\i ]nghesui\i la poman[, stai jos dac[ vrei s[ maiapuci sfin\irea...

— Ap[, strig[ mo=ul cu un glas pi\ig[iat =i ]necat, ap[,ap[!, dar Gheorghe O\[t nu-l sl[bi =i iar ]i d[du un pumn dup[ceaf[, =i mo=ul se trezi ]n bra\ele lui Gogu lui Turic[.

— Ce \i-e, m[, se sup[r[ acesta, ]mping`ndu-l la loc pescaun, ce ai? ]ns[ mo=ul nu-=i revenise =i striga stins:

— Ap[, ap[!— Adu, domnule, ni=te ap[, strig[ Simion Popescu, c[

moare dracu’ omul =i moare cu zile, P[trule, adu, domnule,ni=te ap[!

— Ce face, m[, moare? se interes[ =i N[i\[ Lucean.„}n Iordan botez`ndu-te tu, Doamne“, se auzi glasul r[gu=it

al popii Sofronie, care ]=i preg[tise intrarea ]n curtea lui P[trucel Scurt, ]ns[ gre=ise c`ntarea.

— P[rinte, se strecur[ din urm[ Culi\[ l`ng[ pop[, p[rinte,suntem la Sf`nta Maria, nu la Boboteaz[, vede\i cum oreteza\i, ]ns[ popa ]l ]mpinse cu m`na =i porni spre masa]ntins[ cu anteriul desf[cut =i cu patrafirul aruncat peste um[rca un fular.

— Ap[! f[cea mo=ul de la Saco\, care se muiase detot =ise l[sase ]n bra\ele lui Gogu lui Turic[.

— Pune\i-l, domnule, pe iarb[, zise N[i\[ Lucean, v[z`nd c[mo=ul nu-=i mai revine. Pune\i-l pe iarb[, s[ se lini=teasc[ ni\el.

— Ce s[ se mai lini=teasc[? r[spunse Simion Popescu. Mise pare c[ se lini=te=te detot. P[rinte, mai zise el, las[ sfe=tania=i vino iute, c[ mi se pare c[ avem alt[ belea.

P[tru cel Scurt venise cu o can[ de ap[ =i ]l stropea pemo=ul ]ntins pe iarb[. Se ridicaser[ to\i de la mas[ =i serepeziser[ la coada mesei unde mo=ul fusese pus jos.

214

Dinu S[raru

— Ap[, striga acesta, ap[! cu un glas din ce ]n ce maistins, apoi ochii lui se ]nchiser[ u=or, =i capul se l[s[ =i elu=or cu obrazul st`ng pe iarba ars[ =i ]ng[lbenit[.

Pe fa\a lui mic[ =i mototolit[, t[iat[ m[runt de o mie dezb`rcituri, se ]ntinsese o lini=te senin[, =i din n[rile lui seprelinse ca un fir tors cu grij[ un sfor[it ]mp[cat de om fericit.Buzele i se umflau =i ele u=or =i printre ele r[bufnea un =uieratsub\irel, de parc[ ar fi c`ntat din frunz[.

— Muri, m[? se interes[ m[tr[cuca aceea care ]iamenin\ase cu retragerea ei din lume p`n[ la Boboteaz[. Muri,sau se face?

— Muri pe dracu’! se auzi r[spunsul lui N[i\[ Lucean,doarme, futu-i mama lui, parc[ l-a sc[ldat m[-sa =i i-a dats[ sug[...

— La mas[! strig[ u=urat P[tru cel Scurt, la mas[, c[ ser[ce=te berbecul... =i lumea se trase iar ]n jurul mesei cu opoft[ nou[.

— P[rinte, interveni atunci Dumitru lui Dinc[. Lua\i locaici =i da\i binecuv`ntarea.

— Domnul..., se ar[t[ dintr-o dat[ supus popa Sofronie careuitase cu ce c`ntare ]ncepuse.

Se a=ezase l`ng[ Dumitru lui Dinc[ ]n locul unei muiericare se strecurase pe dup[ cas[ =i, ar[t`nd c[tre talerul pecare i-l ]mpinse ]n fa\[ muierea lui P[tru cel Scurt, se pref[cuurgisit de soarta lui ]ntr-o zi ca asta.

— Noi, Dumitre, =tii cum e la sfintele s[rb[tori: mai multne ]ndemn[m dec`t lu[m, dar s[ nu ne supar[m gazdele...

— Dar cum a fost, p[rinte, cu P[tru la protoierie? se f[cuNicu lui Nae c[ nu =tie povestea.

— Nu este cazul, interveni repede P[tru cel Scurt, cualt[ ocazie.

Gheorghe O\[t se a=ezase iar l`ng[ N[i\[ Lucean ]n capulmesei, dar mai ]n spatele acestuia.

— Eu am zis c[ m[-nscriu, se aplec[ el iar la urechea luiN[i\[ Lucean.

215

Ni=te \[rani

N[i\[ despicase o nou[ coast[ de berbec =i, ]ntorc`ndu-sec[tre Gheorghe O\[t, ]i ]ntinse =i lui o bucat[.

— Atunci, ]ncepu iar P[tru cel Scurt, ridic`nd ulciorul =iatr[g`nd aten\ia c[ are de spus ni=te cuvinte la acest praznicde Sf`nt[ Maria mic[, atunci din partea noastr[, continu[el, s[ ridic[m un pahar =i s[ cinstim mo=ii =i s[ d[m noroc,la mul\i ani!

— Noroc! se auzir[ glasurile de r[spuns ale mesenilor.Noroc! =i popa se ridic[ =i el ]n picioare =i ]=i lu[ patrafirulde pe genunchi =i =i-l at`rn[ iar de g`t.

— Miluie=te, Doamne, aceast[ mas[, ]ncepu el pe nas,uit`nd c[ are ]n m`n[ paharul, nu c[delni\a, =i bine-cuv`nteaz[... =i cu paharul stropi masa ca pe un morm`ntproasp[t la care fusese chemat pentru un parastas.

— P[rinte, se apropie Culi\[ de el, nu e de pomenire, epraznic, dar popa stropea masa, =i oamenii se ]nchinar[cumin\i =i b[ur[ paharele cu must ]nl[crima\i.

Simion Popescu ]ncepu =i el c`ntecul lui dintotdeauna,s`s`it u=urel =i apoi din ce ]n ce mai tare, dar nu detot, iarglasul ]l ajuta, =i la mas[ se f[cu lini=te, nu se auzea dec`tviersul lui Simion =i clef[ial[ gurilor care rodeau costi\eleberbecului.

— +i Petre al lui Toma mi se pare c[ a zis c[ se ]nscrie,ad[ug[ Gheorghe O\[t, iar N[i\[ se ]ntoarse spre el, c[ut`ndpe fa\a lui semnul adev[rului.

— Am fost mai mul\i la prim[rie, zise Gheorghe O\[t, =ia r[mas c[ ne ]nscriem.

— +i Petre al lui Toma? ]ntreb[ scurt N[i\[ Lucean.— P[i Petre a fost p`n[ la urm[ cu ideea...— Petre al lui Toma? mai ]ntreb[ o dat[ N[i\[ Lucean cu

un glas din care Gheorghe O\[t ]n\elese c[ i se cerea s[ seg`ndeasc[ bine la ce spune, adic[ ]ntr-adev[r =tie el c[ Petreal lui Toma a zis c[ se ]nscrie?

}n cap[tul cel[lalt al mesei se auzi veselia mo=ului de laSaco\, care se trezise =i se minuna cum se afla el acolo peiarb[ cu o vadr[ de ap[ la cap.

216

Dinu S[raru

— Ce facem aici? ]ntreb[ el. Avem praznic? Era iar vesel=i se uita la toat[ lumea cu o bucurie nemaipomenit[, ]ns[ ochii]i fugeau mai ales la masa ]ntins[ =i la bucatele de pe ea.

— Ba era s[ avem poman[, dac[ nu-\i d[deam eu vreodoi pumni dup[ cap, se l[ud[ Nicu al lui Nae.

— Poman[? se ar[t[ mo=ul nedumerit. P[i nu e praznic,Doamne iart[-m[...

— P[i ar cam trebui s[ te ierte, se ]nveseli =i SimionPopescu. }ns[ mo=ul nu mai auzi restul discu\iei, c[ci somnul]l fur[ din nou, =i capul ]i c[zu greu pe iarb[.

— Petre al lui Toma? mai ]ntreb[ o dat[ N[i\[ Lucean.Genica, de l`ng[ el, r[m[sese cu m`na la gur[, uitat[ deDumnezeu, nu-i venea nici ei s[ cread[ ce auzea.

Petre fusese la ei la lucru la temelii =i nu spusese nimic,=i O\[t fusese la ei cu numai dou[ duminici ]n urm[ =i nici elnu spusese nimic.

N[i\[ puse jos bucata de berbec, se =terse pe m`ini =i seuita mut la Gheorghe O\[t.

Dup[ un timp, ad[ug[ ]ncet =i pe g`nduri:— Cu cine a\i vorbit?— Cu Geanovu, r[spunse Gheorghe O\[t oft`nd, cu

Geanovu, care e secretar, =i cu Craina. Dar noi am vorbitnumai cu Geanovu, care e de la noi =i ne cunoa=te =i cunoa=te=i el ni\ic[ politic[.

— Geanovu? ]ntreb[ iar surprins N[i\[ Lucean.— Ce e? zise P[tru cel Scurt, apropiindu-se =i ]n\eleg`nd

c[ ]ntre cei doi se afl[ o poveste care nu poate s[ nu-lintereseze =i pe el.

D`nd ocol mesei, de ei se apropia acum =i popa Sofronie,care ]l c[uta pe P[tru cel Scurt.

— P[trule, ]ncepu popa de departe, ridic`nd degetul c[treel, P[trule, noi am avut o sup[rare =i n-ar mai fi cazul, fiindc[suntem la sf`nta s[rb[toare =i Dumnezeu st[ deasupra noastr[la to\i =i vede, =i el iart[ gre=alele...

— Las[, p[rinte, c[ nu suntem noi dintr-at`ta, s[ri cu guramuierea lui P[tru, care, v[z`ndu-l din pridvor c[ se clatin[ =i

217

Ni=te \[rani

nu prea pune bine piciorul pe p[m`ntul tare, se repezi pesc[ri, ie=indu-i ]nainte ca s[ nu i se ]nt`mple vreun pocinog.

N[i\[ pusese capul ]n p[m`nt =i se rezemase cu b[rbia ]npodul palmei. Genica ]mpinsese talerul de p[m`nt mai spremijlocul mesei =i netezea fa\a de mas[, cur[\ind misc[r[ilede m[m[lig[, pe care le str`ngea apoi =i le scutura sub mas[.

— Ce e, m[? insist[ P[tru cel Scurt. Lipse=te ceva, evreo nevoie?

— Nu, r[spunse Gheorghe O\[t. Vorbeam de ]nscriere.— Cine se ]nscrie? ]ntreb[ r[stit P[tru.— P[i =i eu, =i Petre al lui Toma...— C`nd? mai ]ntreb[ P[tru cel Scurt.— C`nd s-o pune problema, fiindc[ dac[ asta e politica,

e musai s[ juc[m =i noi.— +i tu =tii s[ joci? ]l ]nfrunt[ negru la fat[ N[i\[ Lucean.

Cu ochii vedea fa\a de loc din Culmea-Oarbei =i vedea cumse tope=te planul lui de a mai ridica acolo o temelie de cas[,=i locul se pierdea =i parc[ ]l =i vedea pe Geanovu m[sur`ndOarba toat[ =i cureaua lui.

— +tii tu s[ joci, m[ Gheorghe?— Domnule, ]=i lu[ inima ]n din\i Gheorghe O\[t, la

asuprirea cu care ne asupresc ei =i la s[r[cia noastr[, =i lanevoile noastre, cu ce avem noi, tot nu ne mai putem ajunge,a=a c[, vorba lui Petre: „Dec`t s[ tot omor eu p[m`ntul, s[dau la d[ri, mai bine salutare =i s[ vedem cine ne d[ =i nou[de acum ]ncolo, c[ trebuie s[ ne ia =i d[rile, dac[ nu maiavem p[m`nt“.

— Da, se f[cu ]n\eleg[tor N[i\[ Lucean, ]ns[ p[m`ntul tottrebuie s[-l sape cineva, =i boii tot trebuie s[-i m`ie cineva.

Boii ]i d[m =i pe ei la colhoz, stau la grajd =i ei, p[ruGheorghe O\[t s[ epuizeze argumentele.

— +i nu m[n`nc[? ]l iscodi N[i\[ Lucean.— Patrule, se apropie ]n sf`r=it popa Sofronie de ei, Patrule,

s[ fim ierta\i.— S[ fim, p[rinte, dar s[ vedem cine ne iart[...

218

Dinu S[raru

Simion Popescu adormise =i el cu capul pe mas[, iar m[tr[-cuca aceea de l`ng[ el nu mai putea de bucurie, v[z`ndu-ladormit. }l m`ng`ia pe p[rul alb =i ]nc`lcit =i vorbea tare, cas-o aud[ toat[ lumea.

— Uit[-te la nenea Simion, =i zice c[ m[ duc eu]naintea lui!

— P[i eu mai stau la dou[ mese dac[ vreau, =i el, ca puiulde curc[ pir[ie-n somn... Uit[-te, N[i\[, la nenea Simion, cinezicea, el, c[ eu m[ duc ]naintea lui? P[rinte Sofronie, Doamneiart[-m[, c`nd ]l iei, s[ nu ui\i matale s[ m[ anun\i, c[ vreaus[-i c`nt eu c`ntecele lui care i-au pl[cut...

— +tii tu s[ joci, m[ Gheorghe? mai ]ntreb[ o data N[i\[Lucean, furat de g`ndurile lui.

Gheorghe O\[t [sta era ]ntr-adev[r =i el un om s[rac, maimult din f[cutul sobelor tr[ia dec`t de pe urma unei f`=tecide p[m`nt cu care se ]mplinise o am[r`t[ de mo=tenire la]mpropriet[rire, c`nd ie=iser[ ei to\i cu plugurile la margineasatului =i intraser[ ]n mo=ia Surd[noaic[i =i ]=i ]mpr[=tiaser[=i ei cum crezuser[ o lunc[ a Cernei. Gheorghe O\[t atuncivenise din r[zboi, era tot ]mbr[cat militar =i umbla a=a, c[alte haine nici nu avea, =i tot militar umbla =i Geanovu, unb[iat sub\ire care fusese luat pe front numai cu c`teva luni]nainte de termen, avea numai nou[sprezece ani c`nd plecase,=i ei se treziser[ cu el ]n companie aproape de Banska-Bistri\a,=i Ioni\[, cum ]i ziceau ei, se \inea mai ales dup[ N[i\[Lucean =i se ruga.

— S[ nu ne pierdem, neic[ N[i\[, se ruga el c`nd]ncepea atacul.

}ns[ c`nd luaser[ ei o biseric[ pus[ pe un deal, =i P[truse urcase cu steagul rom`nesc sus, se ar[tase s[ritor, tr[sesecu ]ncredere =i, nu se sfiise. Pe urm[, N[i\[ fusese r[nit =ise pierduser[ unii de al\ii, iar Ioni\[ Geanovu c`nd se]ntorsese se =i b[gase ]n politic[, f[cuser[ o celul[, puneamanifeste pe garduri =i pe st`lpii de telegraf cu soarele vopsitro=u ca s`ngele =i m`ncase =i o b[taie de la ai lui Muc[l[u

219

Ni=te \[rani

de la pod, care — cum ziceau ei — se =tiau din tat[-n fiuliberali. Nu prea avea nici el cine =tie ce situa\ie, se mai]nn[dise cu ce primise la ]mpropriet[rire, ]ns[ nici greut[\imari nu prea avea, c[ci nu se ]nsurase dec`t de cur`nd =in-avea copii, doar o mam[ b[tr`n[ mai st[tea afar[ de muierepe m`ncare la u=a lui.

Era ]ns[ un om judecat =i nu era r[u, iar c`t despre cote,mereu se ferea s[ se bage ]n ceart[ cu oamenii =i chiar ]imai p[suise pe c`te unii, ]ns[ nu el avea cuv`ntul, c[ci pestetot Craina hot[ra, =i acesta dac[ nu era din sat nu sim\eadurerea lor.

— Da Petre de ce n-a venit, m[i P[trule? se lumin[ dintr-odat[ N[i\[ la fa\[. Nu l-ai chemat, ori v-a\i certat? mai st[ruiel, =i se vedea bine c[ este foarte curios s[ afle r[spunsul la]ntrebarea aceasta.

— P[i nu =tii? se ar[t[ P[tru cel Scurt surprins de ]ntrebarealui N[i\[ tocmai acum, la spartul t`rgului. Nu =tii?

— Nu! ridic[ din umeri =i mai uimit N[i\[ Lucean.

220

Dinu S[raru

CAPITOLUL XITOAMNA

}ncepuser[ iar ploile, =i diminea\a c`nd se lumina =i semai potolea \`r`iala aceea infernal[ =i de pe culmi se ridicauzdren\ele ce\urilor albicioase, M[gura r[sufla ca un c`ine,o r[suflare umed[ =i cu un miros de frunze putrezite =i deb[legar ]ncins.

Pe unele co=uri ]ncepuser[ s[ se ridice fuioare de fumalb[strui, iar cur\ile r[m`neau pustii toat[ ziua, vitele st[teau]n grajduri sau sub polate la scuteal[, nici pe drum nu maitrecea nimeni, oamenii ]=i f[ceau de lucru prin cur\ile afumate=i prin beciuri pe unde, cine avea, preg[tea iernatul unorbucate pu\ine.

Vreo c`teva zile b[tuse un clopot de mort la o biseric[din Viore=ti =i sunetul lui dogit venea p`n[ sub poalele M[guriipe zbiceala ploii. Murise o m[tu=[ despre care nimeni nu =tiaa cui este =i de c`\i ani face umbr[ p[m`ntului =i aproape c[nu se g`ndise nimeni s[ se duc[ cu popa la ]nmorm`ntare.Ploua m[runt =i f[r[ nici un spor, pisa cu rare ]ntreruperi =iziua, =i noaptea, „nu e de murit pe o vreme ca asta, ziceaSimion Popescu, \i-e =i ur`t dracu’ s[ r[m`i singur ]n cimitirdup[ ce pleac[ to\i, mai ales c`nd te g`nde=ti c[ to\i se duc=i se bag[ la o scuteal[, =i dac[ mai ai =i rude bune, alea nuse poate s[ nu dea ni\ic[ \uic[ fiart[, =i tu s[ stai s[ ]nnoptezicu p[m`ntul pe tine =i cu ploaia.”

— C`nd ajungi la faza asta, r[spunse N[i\[ Lucean, nu temai intereseaz[ cine bea \uic[ fiart[, ]ns[ nici mie nu mi-arpl[cea s[ mor pe un timp ca [sta, a= mai putea s[ rabd p`n[se mai ]mprim[v[reaz[.

— Doamne fere=te! se opuse ideii Simion Popescu.

CUPRINS

221

Ni=te \[rani

— Prim[vara e p[cat mare s[ mori, nu se poate.— Ap[i, p[cat e mereu, crezu c[ ar fi cazul s[ intre ]n

discu\ie =i P[tru cel Scurt.St[teau ]n povarna lui Simion Popescu =i se ]nc[lzeau la

gura cazanului cu \uic[ al acestuia.N[i\[ Lucean venise din viul nop\ii s[ nu-l vad[ careva

din cei care nu trebuia cu o c[r[toare de prune, pentru c[ sepreg[tea s[ se duc[ la vale, dup[ porumb, =i vrea s[ fac[ni\ic[ \uic[ din prunele vinete care d[duser[ ]n fiert.

Trecuse de Sf`ntul Dumitru, venea noiembrie =i nu =tia dac[timpul nu se stric[ =i mai r[u =i nu se pune pe iarn[. P[trucel Scurt venise =i el s[-i ajute =i chiar ad[ugase =i el ]nc[r[toarea lui N[i\[ vreo dou[-trei bani\e pentru ni=te nevoiale casei. B[gaser[ sub cazanul improvizat dou[ margini defag uscat =i se ]ncinsese un foc zdrav[n, ]n povarn[ se]nc[lzise, iar Simion Popescu se ]ntinsese pe trunchiul de gorunafumat de dogoreala jarului de sub cazan. }ntr-un butoia= dedou[ vedre, negru =i slinos pe dinafar[ de at`ta folosire,puneau \uica, =i pe burta butoiului odihnea un \oi de pe timpuri,legat la gur[ cu o sfoar[ ca s[ poat[ fi strecurat ]n butoi c`ndavea cineva nevoie s[ guste felul \uicii, schimbat de la uncazan la altul.

Trecuser[ doi ani de la praznicul de Sf`nta M[rie mic[ dela casa lui P[tru cel Scurt, =i timpul se dovedise foarte gr[bit=i mai ales nesim\itor la zbaterile \[ranilor de la Cornu Caprei.

Cu un sim\ al lor greu de priceput =i de ]n\eles de c[trecineva care nu tr[ise pe valea apei aceleia care se numeaCerna, sim\eau c[ timpul trece vijelios pe l`ng[ ei, iar eir[m`n ]n urm[, undeva ]n afara acestui timp, =i sim\eau destulde nel[murit, dar totu=i sim\eau c[ mai nimic din ceea ce=tiau despre via\[ =i de sute de mii de ani, poate, izbuteau s[potriveasc[, oric`t ar fi fost vremurile de vitrege, acum nu semai potrivea =i nu se mai lega =i sim\eau =i m[cinarea lor ]ngol =i ]=i d[deau seama c[ =i ]ncercarea lor de a se \ine cu]nc[p[\`nare de vechile r`nduieli nu mai are rost, dar nu

222

Dinu S[raru

credeau c[ pot face altfel =i nici nu puteau, unii dintre ei,face altfel.

De la o vreme, pe unii dintre ei ]i pocnise o toropeal[ cao boal[ a neputin\ei =i a nevredniciei, oameni cu tragere deinim[ =i cu bucuria lucrului din inima nop\ii p`n[-n inimanop\ii se tr[seser[ ]ntr-o stare de a=teptare f[r[ motiv =i nu-imai vedea nimeni ca mai ]nainte trec`nd sub luminaluceaf[rului la aratul unei f`=teci de p[m`nt =i m`n`nd boii]n gura mare s[ fie auzi\i =i strig`nd la poarta c`te cuiva carenu se sp[lase ]nc[ pe ochi.

Nu-i mai tr[gea inima =i nici ei nu =tiau de ce =i c`te uniist[teau pe prispa caselor =i se uitau cu ochii cum cade ulucala gard =i nu mai sim\eau nici un ]ndemn s[ ia un ciocan =is[ bat[ cuiul lips[ sau s[ ]ndrepte l[nte\ul desprins. Lui Nicului Nae ]i c[zuse o polat[ peste o claie d[r`mat[, =i acumploua peste jum[tate din f`n, iar el v`nduse vaca.

— La anul, f[cea el c`nd ]l ]ntreba cineva ce are de g`ndcu polata, la anul s[ mai vedem dac[ se mai pune cazul s[ai polata, deocamdat[ ne c`rpim cum putem, dar nu c`rpeanimic, =i f`nul se ]ncinsese =i fumega.

Nu ]n\elegeau mare lucru din timpurile pe care le apucaser[=i st[teau retra=i =i ne]ncrez[tori, unii nici la Mat nu maiscoborau, trimiteau muierile dup[ tutun =i pe urm[ le iscodeauca s[ afle de la ele ce mai e pe la centru.

N[i\[ Lucean se abonase la un ziar, =i ]n c`te-o sear[ seapuca s[-l citeasc[ ]mpreun[ cu P[tru cel Scurt =i atunciveneau pe la el al\i vecini, curio=i s[ afle „ce spune“, nudespre lumea larg[ =i despre cine =tie ce \[ri, mari sau mici,din c`te ]nchipuiau ei c[ are p[m`ntul, ci mai ales „ce spune“despre ni=te sate nu prea ]ndep[rtate de ale lor sau din C`mpiaDun[rii, de la vale, despre care ziarul pomenea desf[=ur`ndistoria lor nou[, =i lor li se p[rea c[ se vorbe=te despre lucruricare se petrec foarte departe, mult mai departe dec`t se aflauacele \[ri mari sau mici despre care, de asemenea, sepomenea atunci destul de des ]n ziare.

223

Ni=te \[rani

— Au pus vii ]n nisipurile alea de la Dun[re, unde am fostnoi cu carul, P[trule, c`nd ai venit tu de pe front, mai \iiminte, de ne-a apucat pe noi z[pada =l viscolul =i a trebuits[ ]nnoptam ]n C`mpul Mare.

P[tru cel Scurt auzea, dar nu putea s[-=i ]nchipuie acelenisipuri cu vii, el vedea numai posta\a lui de vie din spatelecasei, pe care o s[dise toamna trecut[, =i prim[vara l[st[rise=i vara ]nflorise =i se g`ndea dac[ mai avea el timp s[ ovad[ cu struguri, c[ci ]ntr-un an intra pe rod. S[dise =i ni=tecoac[z ro=u, adus de la un t`rg de la Hurezu, =i ]l pusesepe l`ng[ gardul din spatele casei =i toat[ vara ]l udase =i seprinsese =i acesta.

Lui i se p[rea c[ pe ce pune m`na se prinde, =i chiar a=a=i era, ]ns[ tot ce f[cea =i tot ce st[ruia =i tot ce punea lacale se petrecea =i ]n sufletul lui cu o fric[ nel[murit[ =i cu one]ncredere c[ va ajunge el s[ se bucure de vreun rod.

— S[ vedem, m`nc[m noi coac[ze, zicea el muierii,m`ng`ind la ]nceputul prim[verii floarea m[runt[ acoac[zului.

Muierea, tot cu capul ]n p[m`nt =i cu fruntea ]ntunecat[,se ]ndoia =i ea de posibilitatea ca ei s[ ajung[ s[ m[n`ncecoac[ze, ca =i c`nd cineva le-ar fi spus c[ s-ar putea ca eis[ nu aib[ p`n[ la urm[ voie s[ m[n`nce fructele coac[zuluide la ei din curte.

— Am fost pe la locul din Valea cu pietrele, zise ]ntr-unt`rziu N[i\[ Lucean, v[z`ndu-l pe Simion Popescu picotindla gura cazanului, ]ntins cum sta pe trunchiul afumat de gorun.

P[tru cel Scurt, care potrivea focul, se ]ntoarse spre el s[-lasculte. Ploaia se pornise din nou =i zuruia m[runt peacoperi=ul de =indrile al povernei. Din c`nd ]n c`nd se auzea=i c`te-o r[bufnire a v`ntului, care repezea ploaia ]n valuri.

— Auzi cum bate traist[-goal[ [sta, mi se pare mie c[ d[spre iarn[ =i nu mai apuc[m s[ mai mergem la vale.

— Dac[ ninge la munte, se mai ]ndreapt[, r[spunse]ncrez[tor ]n planul lor N[i\[ Lucean…

224

Dinu S[raru

— +i? ]ntreb[ P[tru cel Scurt.— Veneam de la Hurezu, de la t`rg, s`mb[t[. Ce suntem

azi? se ]ncrunt[ el dintr-odat[, pentru c[ nu =tia de ce, daravea impresia c[ se afl[ la ]nceputul s[pt[m`nii.

— Ce s[ fim? se ar[t[ mirat P[tru. Joi suntem.— A=a, se dumiri N[i\[, =i s`mb[t[ am fost eu la t`rg s[

iau pozele.— Care poze? p[ru surprins P[tru cel Scurt. Ce auzea de

la N[i\[ era chiar de mirare pentru el. Te-ai pozat, tu?— M-am pozat cu Genica, zise N[i\[ Lucean, fiindc[ la

nunt[ nu s-a putut, era timp de r[zboi, cine dracu’ era s[ nepozeze? +i am zis s[ avem =i noi o amintire pentru urma=i.Ai v[zut ce poz[ au pus ai lui Sm`nt`n[ pe monumentul luitac-so c`nd a murit. Dac[ s-a pozat omul, a avut de undes[-l ia =i dac[ vrei s[-\i aduci aminte de el te duci lamonument =i ]l vezi viu.

— +i te-ai pozat cu Genica ginere? se interes[ =i mai uimitP[tru cel Scurt.

— Numai cu l[m`i\a, care a p[strat-o Genica, =i cu geantalui Ciclop, care era =i el prin t`rg. I-am luat-o s[ m[ pozez =ieu cu o geant[, s[ vedem cum ]mi st[.

— +i ai luat pozele?— Numai dou[, fiindc[ pozarul lucreaz[ numai la opt zile

c`te dou[ =i i-am spus =i eu s[ nu se gr[beasc[, s[ le lasedracu’ acolo unde le las[, ca s[ ias[ bine.

P[tru cel Scurt p[rea destul de nedumerit de ce se apucaseN[i\[ Lucean s[ fac[, i se p[rea ceva ]n neregul[ ]n toat[povestea asta, ]ns[ nici nu-i venea s[-l iscodeasc[ mai mult.}i ]ncol\ise =i lui ideea c[ ar fi cazul s[ se pozeze. Nu-i preavenea la socoteal[ s[ se pozeze cu muierea, n-avea nici unmotiv s[ nu se pozeze cu ea, =i nici nu-l tr[gea inima s[ sea=eze cu ea la un loc ]ntr-o fotografie.

— +i ]n Valea cu pietrele ce era? schimb[ el vorba,revenind la ce ]ncepuse s[-i spun[ N[i\[ Lucean.

— Se cam topesc temeliile alea, r[spunse N[i\[ cu un glasmoale =i trist.

225

Ni=te \[rani

Venise de la t`rg c[tre sear[, =i c`nd ajunsese ]n dreptullocului s[u cu casa lui Gheorghe, Genica ]l tr[sese s[ vad[cum mai stau temeliile. Ploaia m[cina varul =i m[cinase =ir`ndul de c[r[mid[ de deasupra tocului u=ii de la beci.Crescuse iarba printre zid[ria de piatr[ =i buruienile care crescpe l`ng[ zidurile p[r[site, bozii ]nal\i cu boabele lor negre =iotr[vitoare =i p[l[mida \epoas[ =i urzicile.

Plecaser[ am`ndoi tri=ti, =i Genica ]l tr[sese =i pe latemelia pus[ al doilea, sub M[gur[. Ploaia m[run\ea =i aicivarul =i se strecura printre pietrele zidului, cr[p`nd tencuiala.

— N[i\[, zicea ea, mi se pare c[ am muncit degeaba, c[dac[ nu putem ridica =i c[r[mida, s[ punem acoperi=ul, numai trebuie mult =i se tope=te zid[ria.

N[i\[ se uita cum se l[sase p[m`ntul de ploaie =i parc[temelia se mai ]ngropase, iar ]ntr-un loc, tot de ploaie,p[m`ntul fugise ni\el, =i ]ntre tocul beciului =i zid[ria de piatr[se c[scase o sp[rtur[ c`t s[ bagi un bocanc.

— Aici trebuie dres neap[rat, ar[t[ Genica sp[rtura. Dac[mai plou[, se casc[ =i mai r[u.

— Ar trebui, se g`ndi N[i\[ Lucean, dar s[ vedem cine maivine la lucru pe ploile astea. La prim[var[, cine o mai apuca.

— Dar de Gheorghe ce mai =tii? se f[cu ]ntreb[tor P[trucel Scurt, care avea impresia ca N[i\[ ar fi spus ce v[zuse ]nValea cu pietrele dintr-o nemul\umire fa\[ de munca =i delucrul lui =i al lui Petre al lui Toma.

— Ce s[ mai =tiu? De c`nd a venit cu ma=ina, de i-amdat atunci dou[ palme, =i el s-a sup[rat, n-a mai scris. }ns[mi-e c[ l-a momit =i pe Vasilic[.

Gheorghe venise ]n prim[var[ cu un camion, ]n trecere, „lainteresele serviciului“, cum povestea N[i\[, care ]ntr-un fel sebucura c[ poate s[ spun[ ca are un copil „]n servici“, dar pede alt[ parte nu putea s[ uite c[ acest copil ]i fugise de acas[=i ]l l[sase cu inima =i cu buza fripte =i-l f[cuse de r`s.

Urcase cu camionul p`n[ sub M[gur[, unde st[tea N[i\[=i unde niciodat[ nu mal urcase vreo ma=in[, =i muma b[tr`n[

226

Dinu S[raru

a unuia B[ran, care trecuse bini=or de nou[zeci de ani, darea nu mai =tia, nu mai =tia nici c`\i ani are =i se p[rea c[ numai =tia nici dac[ mai tr[ie=te, st[tea toat[ ziua la soare —c`nd era soare — =i singurele vorbe pe care le mai \inea minteerau cele cu care povestea o ]nt`mplare cu turcii, ]ns[ nimeni,de asemenea, nu putea s[ spun[ dac[ povestea cu turcii otr[ise ea, ori o auzise =i ea de la cineva ajuns la aceea=i v`rst[la care ajunsese ea acum, =i aceast[ mum[ b[tr`n[ a lui B[ranse nimerise s[ fie atunci singurul martor al sosirii camionului=i, de=i nu fusese niciodat[ bolnav[, v[z`nd camionul, sestr`mbase de spaim[ =i str`mb[ r[m[sese, altfel, cum ziceaun nepot al ei, „poft[ de m`ncare avea“, =i mereu ar[ta cum`na ca s[ nu cumva s[ i se ia strachina din fa\[, c[ ea maiare de m`ncat.

Camionul era al unui Gostat unde Gheorghe fuseserepartizat dup[ terminarea =colii, =i ]ntr-o s`mb[t[, c`tre sear[,se repezise cu el acas[ s[-l vad[ lumea =i s[ vad[ =i N[i\[c[ nu s-a ales praful de el.

}ns[ N[i\[ nu era acas[ =i nici Genica, nu se sim\ea nici\ipenie prin jurul casei, fra\ii lui nu se vedeau nici ei penic[ieri, numai c`inele dormea ]n juv[\ sub o putin[ de pruneuitat[ la soare =i cu doagele cr[pate. Gheorghe se a=ezasepe prispa casei =i ]=i scoase bocancii din picioare, s[ mair[sufle =i ele ni\el, =i pe nesim\ite, cum se r[corea, pe m[sur[ce soarele pierea dincolo de Gurgui, oboseala pusese st[p`nirepe el =i adormise.

Cam pe ]ntuneric se ]ntorsese =i N[i\[, ]ns[ Gheorghe nub[gase bine de seam[ cine ]l trezise, ]njur[turile lui N[i\[,care, nev[z`nd camionul, lovise carul de el =i rupsese oloitre, ori bocetele de la casa B[ranilor care, g[sind m[tu=astr`mb[, strigau c`t ]i luau gura: „S[ri\i, c[ se pr[p[de=temuica b[tr`n[!”

— O fi c[lcat-o, cu camionul, auzi un glas mai t`n[r pecare Gheorghe nu-l cunoscu, o fi c[lcat-o cu camionul aldumitale, Gheorghe.

227

Ni=te \[rani

— Care Gheorghe, ]ntreb[ N[i\[ r[stit, care Gheorghe?V[zuse =i el, ]n sf`r=it, camionul =i nu se putea dumiri cumajunsese acest camion ]n dreptul cur\ii lui.

Genica presim\i, ]ns[, c[ s-ar putea s[ fie Gheorghe alei =i se repezi ]n curte, strig`nd c`t o \inea glasul ei m[runt=i f[r[ vlag[:

— Gheorghe, Gheorghe, tu e=ti mam[? =i b[iatul cobor]]ncet treptele sc[rii, venind ]naintea ei, dar mult mai repedeajunse la el N[i\[, =i f[r[ nici un rost ]i plesni dou[ palmezdravene.

— P[i tu tragi camionul ]n dreptul por\ilor, s[ rup euloitrea la car?

B[iatul r[mase tr[snit ]n mijlocul cur\ii =i o secund[, dou[nu se dezmetici, apoi sim\i cum i se prelinge din nas o d`r[fierbinte de s`nge =i o zbughi pe poart[ afar[, descul\, =i seurc[ ]n cabina camionului.

— Unde te duci acum? strig[ dup[ el N[i\[ Lucean. Nustai s[ vorbim de unde vii tu acum, s`mb[t[ noaptea?

Gheorghe nu auzi dec`t „unde te duci tu acum“, c[cipornise motorul camionului, =i c`nd N[i\[ se duse la poart[s[ vad[ ce face Gheorghe, crez`nd c[ acesta se preg[te=tes[ bage ma=ina ]n curte, camionul porni doi-trei metri ]naintebrusc, apoi nervos, se repezi cu spatele ]napoi, izbind por\ile=i tr`ntindu-le la p[m`nt. Gheorghe ]ntorsese camionul, =iacum pornise din nou pe drumul pe care venise cu numai dou[-trei ceasuri ]nainte.

}n mijlocul b[t[turii, N[i\[ privea por\ile d[r`mate =i nupricepea nimic din tot ce se ]nt`mplase.

Cineva dintr-ai lui B[ran, o muiere, veni p`n[ ]n dreptullui, pe drum, ca s[ povesteasc[ Genic[i cum se str`mbaseb[tr`na =i cum le f[cea semn cu m`na s[-i pun[ de m`ncare]ntr-o strachin[.

— Cum, =i plec[ Gheorghe? ]l iscodi ea pe N[i\[, pe careprivirile Genic[i ]l ]mpietriser[ =i se g`ndea c[ poate s[ sestr`mbe =i ea de sup[rare.

228

Dinu S[raru

— Are treburi, r[spunse el sup[rat, dar cu sup[rareaomului care are multe probleme pe cap, fiindc[ are situa\ie=i copii la servici.

— La servici, mai zise el, c[ nu e ca pe aici, pe coast[,dac[ n-ai treab[ v`nturi lenea pe la casele oamenilor, od[ielnic.

Femeia ]n\elese c[ o ]nfrunt[ N[i\[ =i se retrase iute ]n]ntuneric. Genica r[mase tot ]n mijlocul cur\ii, se uita la N[i\[=i nu zicea nimic, iar el, de=i era ]ntuneric, un ]ntuneric desmoal[, s[-\i dai singur cu de=tele-n ochi, vedea focul dinprivirile muierii =i nu ]ndr[znea s[ se mi=te nici el din loc.

C`nd se mai lini=tir[ =i Genica ]ncepu iar s[-l blesteme,iar el ]n\elese c[ astfel se u=ureaz[, trimise pe Vasilic[ s[-iaduc[ lampa din cas[.

Copilul se repezi pe sc[rile pridvorului ca s[-i intre ]n voielui N[i\[, dar cum puse piciorul pe prima treapt[, cum se]mpiedic[ =i descoperi bocancii noi, uita\i, ai lui Gheorghe.

N[i\[ ]i lu[ din m`na copilului, se a=ez[ jos pe trepte =i ]i]ncerca la lumina l[mpii, sub privirile du=m[noase aleGenic[i. Bocancii ]i veneau bine =i ]i purta =i acum, c`nd P[trucel Scurt ]l iscodea din ochi s[ vad[ dac[ ]ntr-adev[r c`tre elbate N[i\[ povestindu-i cum au ]nceput s[ se macine temeliilepuse de el cu Petre al lui Toma.

Dar nu-l ]ntreb[ nimic despre asta, ]l cercet[ tot cu privirela Gheorghe.

— +i de-atunci nu v-a mai scris?— Nu, vru s[ reteze discu\ia N[i\[ Lucean, nu, =i nici nu

m[ intereseaz[, ]ns[ mie mi se pare c[ l-a momit =i peVasilic[, fiindc[ l-am prins vorbind cu al lui Dumitru lui Dinc[,de e — nu =tiu ce e — pe un =antier.

— Ce vorbea? se ]nvior[ P[tru cel Scurt.— +i dac[ vine Vierul, P[truleeee?... se trezi din somn

Simion Popescu, are s[ te ]ntrebe cum ai p[zit tu viaaaa...— C`nt[, m[ nene Simioane, mai ]ncet, c[ d[ dracu’

cineva peste noi, =i asta ne mai lipse=te, cum suntem noi dearanja\i acum...

229

Ni=te \[rani

— Vezi-\i, m[ b[iete, de treab[! ]l lini=ti Simion Popescu.Aici nu mai vine nimeni pe timpul [sta, ]ns[ de ce mi-e mie,]mi este c[ timpul se ]ndreapt[ =i atunci iar ]ncepe iufa cu]nscrierile. Ai v[zut ce scrie la ziar...

— Nu, zise iute N[i\[ Lucean, care nu sc[pa seara s[ nuciteasc[ ziarul =i care de vreo dou[-trei zile r[m[sese ]n urm[,cineva ]i furase gazeta din s[li\a unde i-o l[sase po=ta=ul =ichiar se certase bini=or cu acesta cu o sear[ mai ]nainte.

— Mi le fur[ cineva, m[i b[iete, pentru c[ mi-nchipui c[tu le aduci, ]l oprise el pe factor, c`nd acesta se ]ntorcea dindrumul lui la prim[rie, trec`nd prin fa\a casei lui N[i\[.

N[i\[ st[tea pe prisp[, cu Petre al lui Toma, =i nu se auzeadec`t glasul lui Lucean, care ]l mu=truluia pe Petre.

— Nu mai lucrezi la zid[rie, nu mai lucrezi, bine, oale iarnu mai faci, iar bine, i se mai ur[=te omului, ]n\eleg, c[ =i miemi se ur[=te c`teodat[, ]mi vine s[ m[ las =i de muierea asta,care a =i ]mb[tr`nit, nu i se mai v[d ochii de zb`rcituri.

— S-a cam topit Genica de c`nd a fugit Gheorghe, ]lconfirm[ Petre al lui Toma, pe g`nduri.

Nu-i convenea ce-i spunea N[i\[ =i vrea s[-l ]nfunde =i elni\el. Nu-i convenea s[ i se aminteasc[ de cum se l[sase elde oale =i apoi de zid[rie =i se b[gase cu al lui Geanovu laSfat, de c`nd Craina fusese schimbat, =i ]n locul lui fusesepus Geanovu.

De la o vreme se cam sastisise de munc[, se tot uita pela prim[rie, se tot v`ra unde nu-i fierbe oala, =i cum nu eranici prost, nici ne]ndem`natic, ]l v[zuse cineva ]n trecere c[treRaion sau dinspre Raion, mai vorbise cu el, ]i mai cercetaseun dosar ]ncropit de Craina din mai nimic, c[ci ce se puteaspune despre el dec`t c[ e olar, =i zidar, =i t`mplar =i altcevanu =tie dec`t s[ munceasc[. +i ]ntr-o diminea\[ ]l chemar[ lao =edin\[, mai discutaser[ cu el, =i se trezise vicepre=edinte.

— S-a cam topit Genica, s[raca, =i parc[ o v[d c`nd ailuat-o cum ar[ta ea =i cum se v`ntura ea toat[ de bucurie =icum se l[uda ea c[ o s[ fac[ =i o s[ dreag[ cu tine...

230

Dinu S[raru

— +i n-a f[cut? se interes[ N[i\[ de p[rerea lui Petre, sup[ratacum bine c[ i se aminteau zilele lui din tinere\e, c`nd =i elcrezuse c[ o s[ fac[ ispr[vi =i chiar se l[uda c[tre prietenii lui=i c[tre acest Petre al lui Toma cum o s[ ]ncherbe el via\a =icum o s[ se mire ei de ce are s[ fac[ el cu Genica...

— Mare lucru n-a prea f[cut, n-a\i prea f[cut, r[spunse peg`nduri Petre al lui Toma. Afar[ de copii... mai ad[ug[ el.

— +i casele? ]ntreb[ N[i\[ repede, c[ci sim\ea c[ Petre vreas[-l aduc[ cu botul pe labe =i s[-l ]nfunde detot, =i casele...

— Temeliile, ]l domoli Petre scurt =i cei doi din\i de aurstr`mbi ]i ie=iser[ de sub buza de sus c`nd ]nchise gura uscat,adic[ s[ nu-i spun[ lui N[i\[ de case, fiindc[ el le-a zidit =i aur[mas la temelii, de doi ani nimeni nu s-a mai apropiat de ele...

— Temeliile, dar le-am pus, trei am pus, c[ tu ai lucrat laele, ap[s[ N[i\[ pe ultimele cuvinte, ca s[ se vad[ c[ Petre afost lucr[tor la el, chiar dac[ acum a ajuns el ajutor de pre=edinte=i este el mare peste sat, dar mai ]nainte a fost ca =i el, N[i\[, =ichiar mai pu\in dac[ N[i\[ l-a angajat lucr[tor la case...

— M[i N[i\[, ascult[-m[ tu pe mine, c[ nu se mai poate,am crezut =i eu, dar nu se mai poate, acum e o politic[, =i[=tia nu se las[ u=or...

— C`nd? ]ntrebase N[i\[ cu o n[dejde disperat[ ca acestPetre al lui Toma s[ ]n\eleag[ c[ trebuie s[-i spun[ adev[rul,=i el, N[i\[, s[-l =tie =i s[ nu se mai chinuiasc[, s[ =tie ]ncotros[ o poat[ =i el apuca.

Petre st[tea pe prispa lui =i se uita ]n v`rful M[gurii, carer[m[sese pustie =i se preg[tea de iarn[. Nu mai era nici ro=ieca la ]nceputul toamnei, nici v`n[t[, nici neagr[. Se f[cuseca sarea, cum sunt t`mplele unui om care albe=te ]nainte devreme de necazuri =i de greut[\i pe care nu le mai poate duce...

— +i m[car \i-a spus? ]l ]ntreb[ P[tru cel Scurt. Se aplecasedeasupra butoiului cu \uic[ =i, cu o ce=cu\[ m[runt[ =i f[r[m`nu=[, se chinuia s[ pun[ la loc ce d[duse pe dinafar[.

— Ce s[-mi spuie? se ar[t[ dezam[git N[i\[ Lucean, eialtceva nu mai =tiu dec`t c[ dac[ vrem s[ sc[p[m de s[r[cies[ ne ]nscriem...

231

Ni=te \[rani

— Da, cl[tin[ din cap, neconvins de r[spunsul lui Petrual lui Toma =i de adev[rul acestui r[spuns P[tru cel Scurt.

— P[trule, vine Vierul, P[trule... se ]nveseli negru SimionPopescu care ascultase discu\ia lor =i pe care de mult nu-l maiinteresau fr[m`nt[rile lor =i chinul lor. Se socotea scos dinpolitic[, de=i cu el =i mai ales cu soarta lui de chiabur sef[cea mult[ politic[ prin alte sate, =i chiar pe la ei, pe la CornuCaprei, se f[cuse c`nd era pre=edinte Craina =i toat[ ziua ]lscotoceau dup[ cote =i ]i luau ce mai avea prin curte ]nnumele datoriilor lui nepl[tite, iar el nu se sup[ra, le d[dea=i c`nta biserice=te.

— Lua\i, lua\i! c`nta el s`s`it, uit`ndu-se lini=tit =i ]mp[catcum ]i scoteau din curte Craina =i cu Ciclop =i cu cineva dela Raion o c[ru\[ veche la care nu mai fusese ]nh[mat uncal de mai bine de dou[zeci de ani.

— Lua\i, c`nta el, acesta este trupul meu, carele se fr`ngepentru voi!

+i c`nd s[ ias[ Ciclop pe poart[ ]l strigase s[ mai steani\el, =i fugise ]n cas[, de unde se ]ntorsese cu un bici totvechi, ]mpletit din s`rm[ =i cu =fichiul scurt, din noji\e deopinc[, cu un p[m[tuf verde ]n v`rf, ca un ciucure, darm`ncat de molii.

— Ia-l, Ioane, ]i ]ntinse Simion Popescu biciul lui Ciclop,=i c`nd o s[ cump[ra\i cai, s[ pocni\i din biciul [sta, s[ =tiu=i eu c[ trece\i voi la t`rg.

Dar, fire=te, cai nu cump[raser[, c[ru\a veche =i hodorogit[z[cuse pe la poarta prim[riei vreo jum[tate de an, dup[ careo luase Ciclop acas[ la el =i o f[cuse cuibar de g[ini.

— P[trule, vine Vierul, P[trule, o s[ vede\i voi pe dracul,eu dac[ mai stau ]n Cornu Caprei p`n[ la Pa=ti! +i dac[ laPa=ti o fi ur`t, atunci s[ =tii c[ plec, v[ las, am terminat.

Plecar[ pe ]ntuneric din povarna lui Simion Popescu, dup[ce stinser[ focul =i ascunser[ bine butoia=ul lui N[i\[ Lucean.Urma s[ porneasc[ peste o zi, dou[ la vale cu carul luiN[i\[, =i atunci tot noaptea, se g`ndiser[ ei, trebuiau s[ vin[

232

Dinu S[raru

=i s[ ]ncarce acest butoia= ]n car =i s[-l ascund[ sub ni=temere cre\e=ti.

P[tru cel Scurt ]=i luase un ulciora= de vreo trei kilograme,s[ aib[ pe l`ng[ cas[ de b[ut sau pentru vreun om care ar fivenit pe la el s[-l ajute la o nevoie.

Se strecurau prin ]ntunericul de smoal[, ]n t[cere, nici=optit nu vorbeau. N[i\[ ]nainte, merg`nd ferit, nu cu mersullui iute =i gr[bit, p[=ind cu grij[ =i a=tept`nd numai atuncic`nd i se p[rea c[ s-ar auzi cineva, P[tru cel Scurt dup[ el,tot ferit, ca o pisic[ =i cu ulciorul ]n m`na st`ng[.

Simion Popescu r[m[sese ]n urm[, c`nt`nd, se afumase iarbini=or, =i la jum[tatea drumului se ]ntorsese ]napoi.

— Nu o mai duce mult nici Simion, zise P[tru cel Scurt.Cred c[ nu apuc[ nici Pa=tele, cum ]=i ]nchipuie el, ca s[-=imai fac[ curaj.

N[i\[ nu-i r[spunse, se oprise la c`\iva pa=i ]naintea lui P[tru,]n marginea unei podi=ti de lemn putrezit. Dedesubt susuraLeurzeaua, o ap[ care nu curgea dec`t toamna t`rziu, dac[toamna era ploioas[ =i prim[vara la fel, doua-trei s[pt[m`ni,pe urm[ seca =i se pustia. }ns[ era o vale ad`nc[, =i toat[ coastadin lungul acestei v[i se numea Valea Leurzelei.

Lui N[i\[ i se p[ru c[ sub pod se mai afla cineva, parc[s-ar fi auzit =i o r[suflare omeneasc[, dar Leurzeaua acopereatotul, =i el p[=i lini=tit ]nainte, peste pod.

P[tru venea ]n urma lui cu ulciorul ]n m`na st`ng[, nu-lv[zuse pe N[i\[ c`nd se oprise s[ asculte, nu-l vedea niciacum =i ]l strig[ destul de tare, ca s[ i se cunoasc[ glasul.

— N[i\[, unde e=ti, m[, c[ nu te mai vezi neam...!De sub pod se repezi atunci cineva =i-i smulse din m`n[

ulciorul.— Face\i \uic[, hai, f[r[ autoriza\ie! se auzi glasul fonf al

lui Ciclop, care p`ndea de mult acolo sub pod, de=i nu seputea =ti pe cine p`ndea el.

— N[i\[, strig[ P[tru acum sugrumat, de spaim[, N[i\[,ho\ii! dar Ciclop ]i ]nh[\ase ulciorul =i ie=ise de sub pod ]n drum.

233

Ni=te \[rani

— Voi era\i, fire-a\i voi ai dracului! fonf[i el. Ei, acum s[v[ v[z eu pe unde mai scoate\i voi c[ma=a, c[ de gur[ nuv[ ]ntrece nici Necuratul altfel!

— Ioane, se dumiri N[i\[ Lucean, ce dracu’ f[ceai tusub pod?

— Mi-a luat ulciorul, ]l inform[ P[tru cel Scurt, uit[-te lael, mi-a luat ulciorul.

— Ce \i-e, m[ Ioane, ai ]nnebunit, stai noaptea sub pod=i jefuie=ti lumea? ]l mai ]ntreb[ N[i\[, care b[gase deseam[ c[ Ciclop venea dup[ ei pe pod cu ulciorul lui P[tru]n m`n[. Te-ai f[cut haiduc? P[i cu noi, m[, cu s[racii?Haiducii luau de la boga\i, Ioane, nu de la s[raci. La P[trucel Scurt te bucuri tu?

Se f[cea el c[ nu ]n\elege rostul celor ]ntreprinse de Ciclop,de=i b[nuia ce putea s[-i a=tepte, dac[ acest Ciclop se duceala Sfat =i la =eful de post cu ulciorul de \uic[, ei intrau ]n mare]ncurc[tur[, c[ci era interzis s[ se fac[ \uic[ =i mai ales f[r[autoriza\ie =i la cazan particular.

}ns[ Ciclop nu vorbea, venea c[tre N[i\[ peste pod, cuP[tru cel Scurt ]n urm[.

— Acu=i s[ v[ v[z eu, rupsese t[cerea lui amenin\[toareCiclop, de mult v[ p`ndesc eu pe voi =i s[ vedem ce maispune\i voi c`nd oi ar[ta eu corpul delict?

„Uite al dracului, se g`ndi N[i\[ Lucean, nu e el chiar prostdetot, dac[ a ]nv[\at =i cuvintele astea de judec[tor!”

— +i ce vrei s[ faci tu cu corpul? se interes[ P[tru celScurt, ajung`nd =i el la cap[tul dinspre N[i\[ al podului.

— Martor, zise Ciclop, martor, ca s[ se vad[ cu ce v[ocupa\i voi =i ziua, =i noaptea =i s[ se vad[ atunci N[i\[, dac[tot a=a te-a ]nv[\at pe tine tovar[=ul prim, cu care te lauzi tumereu =i faci pe cine faci tu.

Dar lui N[i\[ ]i s[ri \and[ra =i ]l lu[ pe Ciclop de gulerullaib[rului, pe apucate, c[ci nu se vedea bine ]n ]ntunericulacela. Ploaia se oprise iar =i parc[ s-ar fi preg[tit s[ ias[ =iluna dup[ ni=te nori, undeva spre Saco\.

234

Dinu S[raru

— M[ Ioane, tu =tii care este soarta noastr[ aici, la CornuCaprei, de ce te faci tu, m[, al dracului?

— S[ nu dai, zise Ciclop, care nu mai apuc[ s[ vad[, darsim\i m`na lui N[i\[ cum se ridic[ deasupra capului s[u. S[nu dai, N[i\[, c[ o p[\e=ti =i nu e bine. S[...

}ns[ N[i\[ ]l =i plesni peste ochi, la nimereal[, =i o secund[Ciclop avu impresia c[ i-a spart ochiul’ fiindc[ pe obrazul luipeticit de zg`rieturile de la b[t[ile muierii se n[pusti un =uvoifierbinte, dar erau lacrimile.

— De ce e=ti tu, m[, al dracului? mai zise o dat[ N[i\[Lucean, =i iar ]l plesni la nimereal[, cu putere =i cu sete.

Ciclop se smulse din m`inile lui =i o rupse la fug[, dar totcu ulciorul lui P[tru ]n m`n[.

Ca un fulger, c`t era el de mototol, P[tru se repezi =i eldup[ Ciclop =i, pip[ind pe ]ntuneric pe jos, g[si un bolovan =ise ridic[ s[-l pocneasc[. Atunci se rupser[ =i norii deasupraSaco\ului, =i luna ie=i afar[, cu o fa\[ buh[it[ =i somnoroas[,iar P[tru d[du cu ochii de ulciorul din m`na lui Ciclop. Pietroiulzbur[ =i se izbi drept ]n burta ulciorului, care bufni ]nfundat =ise sparse ]n \[nd[ri, l[s`nd \uica s[ curg[ toat[ pe p[m`nt.

— Ca brandul, se ]nveseli brusc N[i\[ Lucean, fiindc[,v[z`nd ulciorul spart ]n m`na lui Ciclop, numai m[nu=aulciorului mai r[m[sese ]ntreag[, ]=i d[du seama c[ nu maieste nici un pericol, martorul nu mai exista.

— Ca =rapneaua, P[trule, futu-i mama m[-si, parc[ tragicu brandu’!

— He-he-he! r`se r[gu=it de spaima prin care trecuse P[trucel Scurt.

— Unde e martorul, Ioane? strig[ el dup[ Ciclop, care seoprise s[ se scuture pe pantaloni de \uica v[rsat[ peste ei.

— M[! strig[ =i N[i\[ la el, =i chiar se f[cu spre el, ca =ic`nd s-ar fi g`ndit s[-l alerge =i s[-i mai dea un top de b[taie.

Dar Ciclop o luase la fug[, arunc`nd =i m[nu=a ulciorului.C`nd ajunse undeva la drumul mare, spre prim[rie, ]ncepu s[strige cu glasul lui fonf =i sugrumat:

235

Ni=te \[rani

— Ho\ii, m[, ho\ii! M[ omoar[!...Nu auzea nimeni ]ns[, trecuse de miezul nop\ii, satul

dormea, cerul, ]nalt acum, f[cea =i mai pustie lumea lor dela Cornu Caprei, =i N[i\[ Lucean b[g[ de seam[ c[ are s[dea bruma.

Mergeau iar unul dup[ altul, ]n t[cere, dar nu mai mergeauferit; nu mai aveau de ce.

— M`ine s[ te duci tu =i s[ ceri autoriza\ie, ]l ]ndemn[P[tru cel Scurt, s[ vedem cum facem =i s[ plec[m la vale.Mi s-a ur`t pe l`ng[ cas[, a= vrea s[ mai v[d =i eu lumea, s[mai vedem ce s-a mai petrecut =i la vale. {ia s-au aranjat,ad[ug[ el, fiindc[ a=a pretind prin ziare, iar N[i\[ ]n\elesec[ P[tru se g`ndea la faptul c[ „[ia“ de la vale au f[cut colhoz=i s-au aranjat, ]ns[ ei aveau datoria s[ se conving[, s[ vad[,adic[, cu ochii lor cum s-au aranjat =i dac[ s-au aranjat. Demai mult[ vreme pl[nuiser[ ei aceast[ c[l[torie la vale =i osocotiser[ s[ dureze mai mult, adic[ vreo dou[ s[pt[m`ni,ceea ce pentru ei era foarte mult, pentru c[ nu le pl[cea s[mai plece de l`ng[ cas[ de c`nd se ]ntorseser[ din r[zboi,unde se cam s[turaser[ de c[l[torit.

— Nu-mi mai trebuie, frate-meu, c[l[torie, tot restul vie\ii,f[cea Dumitru lui Dinc[, mi-ajunge. Mie, acum, =i la t`rg laHurez mi se pare departe. Dar la vale tot merg, chiar =i dou[s[pt[m`ni, merg cu carul lui Nicu lui Nae, zicea el.

Era mai s[rac dec`t ei, adic[ dec`t N[i\[ =i Nicu lui Nae,nu avea car cu boi, =i f[r[ car cu boi nu te prea puteaipretinde, trebuia s[ stai mai smerit pe l`ng[ cine avea, cumera N[i\[ Lucean =i Nicu lui Nae =i Muc[l[ii, care aveauc[ru\[ cu cai, ]ns[ ace=tia erau ni=te oameni ai dracului, nuintrau cu nimeni ]n tov[r[=ie. St[teau to\i trei ]ntr-o curte, cutat[l lor, Muc[l[u cel b[tr`n, =i tr[seser[ dinaintea casei ni=tepor\i ]nalte, s[ nu se vad[ ce e la ei ]n b[t[tur[.

— Mi s-a ur`t pe l`ng[ cas[, N[i\[, vreau s[ mai petrecem=i noi o s[pt[m`n[, ca atunci, dup[ r[zboi, c`nd am venit eu=i m-ai luat tu la vale. S[ mergem p`n[ la Dun[re, biserica

236

Dinu S[raru

mamii ei de Dun[re! Vreau s[ o mai v[d o dat[, a mai crescutea, ori a secat dracu’ detot?

N[i\[ nu vorbea, asculta ce zice P[tru =i pricepea bucurialui =i pofta lui s[ plece la vale acum, dup[ ce sc[pase de]ncurc[tura cu Ciclop, care nu mai avea „corpul“ ca s[-ireclame.

— S[ vezi cum ne reclam[ Ciclop c[ l-am b[tut =i ned[ ]n judecat[ pe am`ndoi. {sta acum se duce la Sfat =i la=eful de post.

— P[i are el martori c[ l-am b[tut noi? ]ntreb[ P[tru celScurt. Ne-a v[zut pe noi cineva c`nd l-am b[tut? L-a b[tutmuierea, d[-l ]n... nu-l bate ea mereu =i cu fiu-s[u! N-are martori!

Se apropiau de casa lui P[tru cel Scurt, =i acesta tot maimorfolea la cuvinte ca s[-=i dea curaj.

— N-are nici un martor. Da de plesnit l-ai plesnit bine? seinteres[ el, curios s[ =tie dac[ m[car ce a ]ncasat Ciclopmerit[ o reclama\ie =i un proces. Fiindc[ dac[ ne d[ ]njudecat[, s[ =tim de ce.

— Ei, l-am plesnit eu ni\el, r[spunse cu p[rere de r[u N[i\[Lucean. L-am apucat =i eu, pe ]ntuneric, la nimereal[, c[ nuse prea vedea atunci c`nd l-am apucat eu de guler. Dar unochi tot crez c[ i l-am flecit. A fugit el, ]ns[ eu aveam deg`nd s[-i mai dau c`te ceva...

A doua zi, de noapte, N[i\[ Lucean =i P[tru cel Scurt=edeau pe treptele de la Sfat =i-l a=teptau pe Geanovu, carefusese pus pre=edinte, sau pe Petre al lui Toma, ajutorulacestuia. Timpul se ]ndreptase, cum b[nuise N[i\[, noaptead[duse o brum[ groas[, care arsese c`mpurile =i se a=tepta ozi cu soare =i c[lduroas[, ]ns[ soarele nu reu=ise ]nc[ s[ treac[M[gura, numai se ghicea... Venise =i Tric[ la taurul lui, negrude sup[rare, fiindc[ auzise c[ o s[ le ia taurul care nu f[ceafa\[, era puturos.

— Dar pe dumneavoastr[ v-a pus ]n locul lui Ciclop, seinteres[ vesel =i al dracului prostul, v[z`ndu-i cum =edeauam`ndoi pe trepte, zgribuli\i =i ]nghesui\i unul ]ntr-altul.

237

Ni=te \[rani

— M[ Tric[, se ]nveseli pe jum[tate N[i\[ Lucean, carenu prea glumea c`nd era vorba de el. Lui ]i pl[cea s[ r`d[de al\ii =i cu al\ii, ]ns[ nu-i pl[cea s[ treac[ cineva pedinaintea lui, =i oamenii se =i fereau, pentru c[ gura lui era adracului, nu se f[cea s[ intri cu el ]n discu\ie, nu ie=eai bine.M[ Tric[[[, lungi el cam amenin\[tor, dar cu dulcea\[,numele omului angajat s[ p[zeasc[ taurul, eu te =tiam pe tineprost, dar nici chiar a=a, fii b[iat cuminte, c[ geme \ara dede=tep\i — s[ mai fie =i unul, doi cu minte.

— Las[, m[ N[i\[, b[iatul ]n pace, c[ e de-al nostru, nu-lcuno=ti? Or tu nu =tii, m[ Tric[, cum te cheam[ pe tine? seiu\i P[tru cel Scurt tot serios, =i Tric[ nu b[g[ de seam[ b[taialor de joc =i r[spunse gr[bit:

— Dumitru Zd`rn[, nene P[trule.— Eee, f[cu mirat P[tru cel Scurt, vezi, e=ti bun c[ \ii

minte! ]l vezi, N[i\[, omul =tie =i cum ]l cheam[, se schimb[socoteala, iar Tric[ se smeri =i el, mul\umit cu aerul c[ de,nu e nici el chiar cum se credea.

— Las[, domnule, chestia asta acum, c[ =tiu eu c`t e elde luminat, zise N[i\[, ]\i dai cu de=tele-n ochi c`ndlumineaz[ el.

— Ce mai nout[\i?— Scoate taurul =i desfiin\eaz[ centrul, r[spunse Tric[, trist.— R[m`i f[r[ servici ]n felul [sta, constat[ repede P[tru

cel Scurt, =i Tric[ vru =i el s[ mai spun[ cum ]l l[sau pedrumuri, dup[ ce slujise el cu credin\[ c`t slujise la acest taurnenorocit =i de c`te ori fusese el mototolit de acest taur =iburdu=it de coarnele lui. }ns[ c`nd am vrut s[ plec, nu m-al[sat, c[ s[ st[m to\i aici, la post, c[ avem o misiune — =ieu am fost de bun[-credin\[ =i i-am ascultat =i acum m[salut[, zice c[ s-a schimbat tehnica. S[ dea Dumnezeu, se]ndoia el de aceast[ tehnic[ nou[, dar cum am v[zut eu,vacile nu pricep mai nimic.

Povestea asta era cunoscut[ de cei care scoborau pe laMat =i apucau s[ intre ]n vorb[ cu Tric[ =i s[ asculte pl`ngerea

238

Dinu S[raru

lui. Acum ]ns[ nu mai putu s[ se pl`ng[, cum ar fi vrut,fiindc[ pe porti\a prim[riei intrase Geanovu, pre=edintele, =icei doi uitar[ de Tric[, se ridicaser[ ]n picioare s[-l salute.

— Ce e, m[ N[i\[, cu dumneata =i cu aghiotantul la oraasta de noapte ]n curtea Sfatului? A\i venit ]naintea lui Ciclop,mi se pare c[ n-are cine s[ ne deschid[ u=ile ]mp[r[te=ti.

Lui P[tru cel Scurt nu-i veni chiar bine func\ia de„aghiotant“ pe care i-o d[duse Geanovu =i despre care maiauzise el =i cu alte ocazii. El se considera prieten cu N[i\[,nu aghiotantul lui, dar se p[rea c[ se dusese vestea de aceast[func\ie, =i c`nd nu era el de fa\[, a=a vorbeau oamenii c`ndaveau nevoie s[-l pomeneasc[.

— Domnule, ai auzit c[ aghiotantul lui N[i\[ =i-a puscoac[z ro=u la poart[?

— Uite ce e, tovar[=e pre=edinte, ]ncepu N[i\[ Lucean,ca s[ treac[ =i el peste povestea cu aghiotantul, c[ci sim\isec[ P[tru se preg[tea s[-l ]nfrunte pe Geanovu =i nu era unmoment pentru a=a ceva acum, c`nd ei aveau nevoie deGeanovu =i trebuia s[ se aib[ bine cu el. Uite ce e, nu enevoie s[ deschizi u=ile ]mp[r[te=ti pentru noi, fiindc[ noiavem timp s[ intram pe ele, suntem tineri, nu ne gr[bim chiara=a, dar ]=i d[du seama c[ el o luase gre=it =i c[ dac[ maicontinua p`n[ la urm[ ]l ]nfrunta el pe Geanovu, c[ci nicilui nu-i convenise povestea cu u=ile ]mp[r[te=ti.

Pe podul Cernei se vedea venind Ciclop bandajat la unochi cu un bandaj nou =i cu c[ciula lui militar[ cu urechi pus[peste partea cu bandajul.

„S-a dus la doctor, se g`ndi N[i\[ Lucean, ]nseamn[ c[ne d[ ]n judecat[ =i scoate certificat“.

— Ce e, m[, cu tine, Ioane? se mir[ ipocrit P[tru cel Scurt,c`nd Ciclop intr[ pe porti\a prim[riei venind c[tre ei. Ce e,m[, cu tine, cine te-a pocit a=a bine? se ]nveseli apoi tare,dar destul de for\at, P[tru cel Scurt.

— Nu =tii? fonf[i ]ntreb[tor Ciclop, uit`ndu-se la cei doicu singurul ochi teaf[r, c[ci, din fericire, fusese plesnit chiarpeste ochiul lui cu albea\[.

239

Ni=te \[rani

— S[ tr[i\i! salut[ el apoi respectuos =i cu un glaspl`ng[re\, iute schimbat, c`nd ]l v[zu pe Geanovu.

— Ai cheile? ]ntreb[ Geanovu f[r[ s[ se mire de bandajulpus peste ochiul lui Ciclop, =i N[i\[ crezu c[ Geanovu =tie,s-a dus Ciclop noaptea =i i-a reclamat.

C`nd intrar[ ]n biroul lui Geanovu, acesta ]nchise repedeu=a, tr`ntind-o sup[rat =i zic`nd:

— Trebuie s[-l schimb, c[ nu se mai poate, toat[ ziua batemuierea la el =i ]l poce=te, parc[ e dracul la u=a prim[riei, =imai este =i surd, cred c[ luna viitoare ]l schimb.

— D[-l ]n... interveni P[tru cel Scurt, ]ng[duitor =i milos.Las[-l dracului, c[ moare de foame, e un p`rlit, ]i veniselui o mil[, ascult`nd cum se preg[tea viitorul am[r`tuluide Ciclop.

— Nu se poate, se ]mpotrivi categoric Geanovu, nu mai ecazul s[ \inem la u=[ to\i pro=tii, trebuie s[ g[sesc eu pecineva, dar mi se pare c[ nu prea vrea nimeni.

— D[-l, domnule, afar[, interveni, =i el categoric, N[i\[Lucean — d[-l afar[, c[ nu moare el cu una, cu dou[, d[-lafar[, c[ se mai g[se=te el un am[r`t care s[ aud[ ]n p`lniatelefonului =i s[ te strige, ]ns[ ar fi cazul s[ ne dai =i nou[ oautoriza\ie s[ ne ducem cu ni=te mere la vale, eu =i cu P[tru,ce p[rere ai?

— Nu se poate, zise sec Geanovu, care se a=ezase la birou=i scotocea prin ni=te h`rtii, parc[ pierduse o foaie important[,nu se uita la cei doi, r[sfoia h`rtiile de pe mas[, =i ]njura]ncet: Unde e, domnule?

— Cum nu se poate? ]ntreb[ N[i\[ Lucean, mirat, dar cuo mirare care ]i secase glasul =i sim\ea cum se ]neac[.

P[tru cel Scurt, care st[tea mai ]ntr-o parte, ca s[ prind[din ochii lui N[i\[ ce avea s[ zic[ ]n vreo anume ]mprejurare=i s[ =tie dinainte cum s[ deschid[ =i el gura dac[ era nevoie,veni =i el ]n fa\[, chiar ]naintea lui N[i\[, =i se rezem[ cu om`n[ de biroul lui Geanovu.

— Aici t[ia =i sp`nzura Craina, fir-ar mama lui a dracului,=i aici m-a chemat el s[ m[ oblige s[ m[ ]nscriu, s[ fac cerere,

240

Dinu S[raru

c[ altfel nu mai ies eu cu merele din sat, zise P[tru cel Scurt.Mai \ii minte c`nd am ie=it eu de aici negru, =i tu =edeai devorb[ cu Nicu lui Nae =i ai zis „P[trule, n-am nici o putere,el e pus aici cu rost, =i eu nu poci trece peste el “?

— Nu se poate, relu[ Geanovu r[spunsul s[u la ]ntrebarealui N[i\[ Lucean. Tot nu g[sise ce c[uta =i se vedea c[ eraceva important. Nu se poate, nu se mai poate, am primit ordins[ nu mai d[m autoriza\ii dec`t la membrii cooperatori.

— Care cooperatori? se r[sti N[i\[. De unde cooperatori,aici nu sunt, nu s-a f[cut.

— Nu s-a f[cut, zise Geanovu, dar trebuie s[ se fac[, emusai, nu mai putem nici tr[i a=a, ca acum dou[ mii de ani,a=a c[ p`n[ atunci...

— Murim de foame, intr[ iar ]n discu\ie P[tru cel Scurt,p`n[ atunci murim de foame.

— Uite-o, domnule, r[sufl[ Geanovu, asta era, =i,ridic`ndu-se de la birou, veni c[tre cei doi, citind rar, ca s[poat[ pricepe =i ei.

N[i\[ se uita pe fereastra biroului peste dealurile Oarbei,vinete =i pustii, dar nu mai vedea locul lui de cas[, vedeanumai pustiul, =i ni=te pruni r[=chira\i, zg`riind cerul cucrengile lor b[tr`ne =i negre.

—- Se poate? se auzi glasul ]nfundat al lui Ciclop, careintrase pe furi=, ]n timp ce Geanovu citea ordinul cuinterzicerea c[r[u=iei pentru \[ranii individuali.

— Ce e? ]ntreb[ sup[rat Geanovu.— V[ cheam[ Raionul la telefon, cu comisia.— Care comisie? mai ]ntreba Geanovu, s`c`it de prezen\a

omului de serviciu,— Cu campania care ]ncepe, a anun\at =i Stroie=tii,

s[pt[m`na viitoare a zis c[ ]ncepe campania.— M[, tu c`nd te mai ba\i cu muierea =i te poce=te ea

pe tine cum te-a pocit acum, s[ nu mai vii la Sfat, s[ teduci dracu’ pe Cerna la vale =i s[ stai acolo p`n[ te omene=tila ]nf[\i=are, altfel s[ nu te mai prind pe aici! }n fiecare zi

241

Ni=te \[rani

vii ca de la r[zboi, auzi? C[ dac[ nu, eu te dau afar[, s[=tii de la mine!

Se repezi apoi la telefon, uit`ndu-se la un ceas pe care ]l\inea, ca b[tr`nii pe timpuri, legat cu un lan\ =i v`r`t ]ntr-unbuzunar de la vest[. Nu trecuse de =ase =i jum[tate =i se mirace putea s[ fie a=a de urgent de-l chemau la telefon cunoaptea-n cap.

N[i\[ Lucean =i cu P[tru cel Scurt ie=ir[ dup[ el ]n s[li\[,urma\i de Ciclop, care se apropie de N[i\[ cu o fa\[posomor`ta =i neagr[ de sup[rare.

— Vas[zic[, tot voi m[ bate\i =i tot voi m[ ]nfunda\i, darvede el Dumnezeu, mai vorbim noi ]n via\a asta!

— Ce s[ vorbim, Ioane, ce s[ vorbim? P[i tu e=ti surd, cums[ vorbim noi cu tine?

— Bine-bine! ]i amenin\[ Ciclop, fugind =ontorog dup[Geanovu, la telefon.

242

Dinu S[raru

CAPITOLUL XI IV~N{TOAREA

Spre sf`r=itul lui februarie, iarna p[rea s[-=i fi ]ncheiatdatoriile fa\a de \[ranii de la Cornu Caprei, z[pada se sub\iase,=i pe c`mpuri, din loc ]n loc, r[s[reau mu=uroaiele negre, =ic[tre mijlocul zilei fumegau stins, p[durea se scuturase =i eade z[pad[, crengile se zv`ntau la soarele pipernicit =i trec[torrepede peste culmile M[gurii, la Saco\, seara venea o boareciudat[, cald[ =i cu un miros de balt[ st[tut[, parc[ ar fi fostr[suflarea unui lac p[r[sit, dar trecea repede, =i c`nd r[s[reaustelele, gerul se ]nt[rea din nou, =i geamurile ]nghe\au, =i foculbubuia ]n sobele oarbe ]ncinse peste m[sur[.

Nu mai plecase nimeni din sat, planurile unor c[l[toriila vale fuseser[ uitate, boii rumegau lini=ti\i ]n grajduriles[race, carele fuseser[ uitate sub polatele vechi, oamenii ]=if[ceau de lucru pe l`ng[ cas[, treceau rar unul pe la altul,din c`nd ]n c`nd Geanovu chema pe c`te cineva pe la Sfat=i vorbea cu el ore ]n =ir, era un b[iat inimos =i ]ncrez[tor,p[rea bun de primar, nu f[cuse nimic deosebit, dar nici nustricase nimic, avea o r[bdare copil[reasc[ =i o mirare lafel. Nu era vesel =i nici r`z[re\ ca ajutorul lui, Petre al luiToma — c[ruia ]i pl[cea s[ se =tie ce este =i toata ziua ar fir`s s[ i se vad[ cei doi din\i poci\i ]ntr-o margine a gurii,]ns[ pe fa\a lui st[ruia mereu o lumin[ vie =i cald[ =i, de=i]ntotdeauna f[cea numai cum credea el =i cum =tia el, ]l l[sape fiecare s[ cread[ c[ e de partea lui =i a nevoilor lui =ic[ ]n\elege ce este al fiec[ruia.

St[tea de vorb[ cu P[tru cel Scurt la el ]n biroul lui dePre=edinte =i a=tepta lini=tit ca acesta s[-=i str`ng[ g`ndurile,c[ci p[rea foarte ]ncurcat =i fr[m`ntat, =i de c`teva ori se

CUPRINS

243

Ni=te \[rani

r[zg`ndise dup[ primele cuvinte =i intrase ]ntr-o mu\enie dep[m`nt dup[ ce se justificase absent =i scurt cu acel „s[vedem“ al lor, dintotdeauna.

— Se poate, credea el ipocrit ce spunea Geanovu, se poate,c[ =i tu ai fost am[r`t ca noi =i nici acum v[z c[ nu te-aimai ]ncherbat, ]ns[ =tii cum e, s[ mai vedem, de ce s[ ]ncepitu cu mine?

Era c[tre pr`nzul cel mare, cerul se pierduse sub o p`cl[albicioas[ ca o cea\[, apoi ]ncepuse v`ntul acela sub\ire dinspreprim[var[, dar care nu aduce z[pada mieilor, ci viscolul ]ntorsdin drum. P[tru mototolea pe genunchi c[ciula lui veche,jupuit[ de at`ta purtat, =i \inea ochii ]nchi=i, p[rea c[ doarmepe scaun, glasul dulceag al lui Geanovu toca m[runt, =i el ]lauzea ca venind de departe, ca =i c`nd n-ar fi fost ]n biroulacestuia sau ca =i c`nd ar fi fost, dar alt[dat[, mai demult =iacum el ]=i amintea, =i deci nu era obligat s[ r[spund[.

— Nu =tiu, se declarase el neconvins ]ntr-un t`rziu, c`nd=i Geanovu t[cuse =i p[rea c[ obosise a=tept`nd r[spunsul luiP[tru. Ofta, trist =i sceptic, dar f[r[ s[-l fi contrazis peGeanovu, =i chiar acesta era =i adev[rul p`n[ la urm[, c[cinu =tia ce s[ r[spund[. Din toat[ discu\ia aceea nesf`r=it[, elnu re\inuse dec`t c[ nu se mai putea ca p`n[ atunci =i c[ numai era mult p`n[ c`nd aveau s[ p[r[seasc[ vechiul lor felde a tr[i, =i el nu-=i putea ]nchipui cum va fi noul fel de via\[c[tre care erau ]mpin=i ]n fiecare zi cu cel pu\in un pas, iarei ]=i d[deau seama c[ nu mai au putere s[ se ]mpotriveasc[=i c[ un destin implacabil avea s[ se schimbe =i s[ r[stoarnetot ceea ce lor li se p[ruse p`n[ atunci de neclintit.

— +i cu boii, ]ntrebase P[tru, ]nainte de a se ridica ]npicioare de pe scaunul pe care amor\ise, cu boii, cine are,ce face\i?

Nu ]ntrebase ce vor face ei, \[ranii, =i nu ]ntreba nici cevor fac[ cu p[m`ntul lor, pe el ]l interesa ce se va ]nt`mplacu boii, de=i nu avea, ]ns[ visul lui era s[-=i fac[ rost de uncar =i de o pereche de boi, singura dovad[ =i cea maicategoric[ privind ]ntemeierea trainic[ a gospod[riei lui.

244

Dinu S[raru

Murea c`te un copil pe la casa cuiva, =i b[rbatul umblasup[rat =i pl`ns =i cu capul gol =i neras o s[pt[m`n[, dou[,]ns[ via\a nu se schimba, ce era de f[cut se f[cea ca p`n[atunci, dar dac[ pierea un bou de jug, via\a lor se ]ngreunamult, greu mai putea fi ridicat alt bou =i pus la jug, boul se]nnegrea la fa\[, =i puterea lui se vedea bine cum pierea,]ncepeau datoriile =i ]ndator[rile, se mai ]nn[deau cu o vac[,s[r[cia ]i p`ndea =i ]i amenin\a =i povesteau mult[ vreme.

— C`nd mi-a murit mie un bou, ]n mijlocul verii, =i m-al[sat f[r[ nici o putere, povestea Gheorghe O\[t, care avusesetrei copii =i to\i ]i muriser[ =i ]ntre ei o fat[ ajunsese de seridicase ]n picioare, =i pierise ]ntr-o noapte ca din senin =i numult dup[ ea ]i c[zu un bou ]n jug la arat =i se sf`r=ise subochii lui. C`nd mi-a murit mie un bou ]n jug, atunci m-ams[r[cit eu =i m-am apucat de sobe, ]n vara aia, c`nd a murit]n jug, atunci am b[gat eu de seam[ c[ nu am noroc.

— Da, zicea c`te cineva, Gheorghe avea atunci boifrumo=i. Nimeni nu-=i amintea feti\a care abia se ridicase ]npicioare =i nici numele ei!

— Boul [la a c[zut ]n jug la arat, zicea altcineva din sat,c[ci to\i =tiau ]nt`mplarea =i erau uimi\i de aceasta moartefulger[toare, ]n jug, a bietului animal.

— Boul [la era frumos =i avea =i un nume frumos, ]i ziceaCerbu, flutura cu coamele, dar nu ]mpungea.

— Ce-a spus de boi? ]l ]ntreb[ N[i\[ Lucean, c[ruia P[tru]i povesti ]n am[nunt lunga lui discu\ie cu Geanovu.

Era seara acum, cea\a se retr[sese, cerul se scobor`se iarjos, negru ca smoala, =i muierea lui N[i\[, care treb[luia princurte, strigase la ei ca s[ o aud[ din cas[, unde erau:

— De, de, N[i\[, nu \i se ]mpline=te proorocirea, maie p`n[ la prim[var[, deocamdat[ mi se pare c[ se puneiar pe nins.

— +i mie mi-a distrus vulpea curcanii, zise P[tru cel Scurt]n loc de r[spuns la ce ]l ]ntrebase N[i\[ Lucean. Aveam patrucurcani =i dormeau ]n prunul de l`ng[ f`nar, acum, c`nd se

245

Ni=te \[rani

mai ]nc[lzise, =i un vulpoi al dracului — fiindc[ trebuie s[fie =i mare — s-a strecurat ]n lipsa c`inelui, care nu maidormea neam acas[, =i i-a dobor`t pe to\i jos.

— +tii cum face? se interes[ el dac[ N[i\[ avea idee destrategia vulpoiului. Se bag[ sub prun =i se uit[ ]n sus =i-iadoarme detot, =i curcanii pic[ jos ca pietroiul.

— +tiu, ]i confirm[ pe g`nduri N[i\[ Lucean, dar ce azis de boi?

— Ce s[ zic[, zicea c[ r[m`n ai no=tri, cu ei ne ducem lalucru, ce e de f[cut cu ei facem, se \ine seama de cine ce are.

— Da, confirm[ tot neatent N[i\[ Lucean informa\ia luiP[tru cel Scurt.

— Ninge, a ]nceput s[ fulguiasc[, mi se pare c[ o ia dela ]nceput. Abia acum se ]ncinge bine iarna, o s[ vede\i voi,]i zise muierea lui N[i\[, intr`nd ]n cas[ cu o ]ngrijorarev[dit[ pentru o schimbare ca asta nea=teptat[ a timpului,care p`n[ atunci p[rea s[-i fi ]n=elat, =i ei ]=i puseser[n[dejdea ]n el =i speraser[ ]n venirea prim[verii mai devremeca ]n al\i ani.

— Dac[ ninge bine, zise N[i\[ pe g`nduri, =i dac[ sprediminea\[ se opre=te, cum se lumineaz[ mergem dup[vulpoiul [la.

+i se uit[ \int[ la P[tru cel Scurt, care tres[rise speriat,auzind planul lui N[i\[ Lucean, dup[ at`\ia ani de c`nd numai vorbiser[ ei despre o asemenea tov[r[=ie.

— Mai ai ce-\i trebuie? ]l ]ntreb[ N[i\[, privindu-l tot scurt,drept ]n ochi.

— Era pe undeva, r[spunse P[tru dup[ o secund[, dou[de g`ndire, i-am retezat ni\el din \eav[, ca s[ nu se vad[din hain[.

— Ei, ]ncheiase N[i\[ ce avea de zis, dac[ se opre=te dinnins, c`nd mai e un ceas p`n[ se lumineaz[, vii la mine =iplec[m. +tiu eu culcu=ul lui.

— +i Petre al lui Toma nu era el pe la prim[rie c`nd aifost tu? se interes[ cu cuvintele aruncate ]ntr-o dung[, r`u,muierea lui N[i\[.

246

Dinu S[raru

— A fost un timp, s-a foit pe-acolo, nu prea avea el niciun rost, a vorbit =i la telefon cu cineva...— Petre al lui Toma?... se mir[ femeia de aceast[

posibilitate ca Petre s[ vorbeasc[ la telefon. Cu cine?— Nu se ]n\elegea bine, nici el n-a prea ]n\eles, pe urm[

a plecat. El e mai r`u dec`t Geanovu, mereu se r`de cu din\ii[ia de aur pe dinafar[. Se vedea c[ nu-i prea convine s[-iaminteasc[ ]nt`lnirea lui cu Petre al lui Toma.

— Ce mai faci, P[trule, tot aghiotant la N[i\[ Lucean? ]lluase bini=or =i de sus Petre al lui Toma, c`nd P[tru intrase ]nSfat =i ]ntrebase de Geanovu.

— Te prive=te? ]i r[spunse P[tru.— Nu, a=a, de discu\ie...— P[i a=a, de discu\ie, ar fi cazul s[ nu te mai bagi ]n

vorb[, dac[ nu te ]ntreab[ cineva!— E=ti sup[rat! f[cu Petre pe ]ngrijoratul, nu se poate— Ba se poate, c[ mi-ai cam r[mas dator, chiar de la lucru,

de la N[i\[, mai ai s[-mi dai banii pe dou[ zile, =i acum aiputea, c[ ai leaf[, aici dac[ stai degeaba nu se poate s[ nute pl[teasc[

— C`t? se interes[ repede Petre al lui Toma, neconvenindu-is[ se =tie c[ e dator.

B[g[ iute m`na ]ntr-un buzunar =i scoase o suta de lei.— E bun[, confirm[ P[tru, =i i-o smulse din m`n[.Nu era ]ns[ nimeni s[-i vad[, =i Petre vru s[ discute mai

]ndeaproape cu P[tru.— S-a trecut cu vederea, m-am luat =i eu cu slujba asta,

fiindc[ s[ =tii c[ nu e u=oar[.— Nu e, se ]ndoi P[tru totu=i ]n sinea lui de aceast[

posibilitate ca slujba lui Petre s[ nu fie u=oar[, nu e, dar te-ai]nfipt ]n ea =i m-ai l[sat singur la zid[rie.

— M-a chemat, se scuz[ Petru al lui Toma, ca membrumai vechi, =i cu planurile de acum, a fost nevoie.

— Se poate, ]ncerc[ P[tru s[ nu mai continue discu\ia, c[cipe sc[ri urca Ciclop.

247

Ni=te \[rani

— La mine, P[trule, po\i s[ vii c`nd vrei, la mine u=a-ideschis[, zise tare Petre al lui Toma, ca s[ fie el ultimul caretermin[ ce se ]ncepuse ]ntre ei.

— N-am nevoie deocamdat[, m[ c`rpesc cu ce am =im[ descurc.

— Te c`rpe=ti tu, fonf[i Ciclop, dar s[ te v[z cum te c`rpe=tiacum, c`nd vine colectivizarea, c[ acum vine, e precis!

— De unde =tia el Ciclop c[ e precis, c[ Geanovu nu \i-aspus nimic precis ieri? se interes[ N[i\[ Lucean.

Mergeau ca pisicile, pe v`rfuri, prin z[pada moale =ipufoas[ care se a=ternuse toat[ noaptea =i chiar =i acum mainingea, m[runt =i rar, dar ningea. Era ]nc[ ]ntuneric, =i eir[suflau des urc`nd poteca ]necat[ ]n z[pad[ pufoas[, pe subpoalele unor fagi care se acoperiser[ de om[t =i-=i l[saser[crengile grele s[ at`rne peste capetele celor doi. }=i]nfundaser[ c[ciulile pe urechi =i mergeau coco=a\i, ca s[ nuscuture z[pada de pe crengile ]ncovoiate de greutatea ei. P[truvenise ]mbr[cat ]n mantaua lui militar[, cu epole\ii rup\iat`rn`ndu-i pe umeri =i cu poalele ferfeni\ite =i arse. Mergeacu m`inile v`r`te cruci=, una peste alta, pe m`necile largiale mantalei, =i pe bra\e leg[na o pu=c[ de v`n[toare cu osingur[ \eav[, retezat[, ce predase el ]n toamna aceea depomin[ fusese o alt[ arm[, veche =i reparat[ de el, „Ca s[treac[ momentul“, cum ]i povestise el lui N[i\[, ]n drumullor spre Prim[rie.

— De unde =tia el precis? st[rui ]n ]ntrebarea lui N[i\[Lucean.

Vorbeau =optit, =i c`nd deschideau gura, fe\ele lor se]nv[luiau ]n aburul gros al dimine\ii, =i ei abia se b[nuiau unull`ng[ altul. Z[pada sc`r\`ia din c`nd ]n c`nd sub t[lpilebocancilor lor, =i atunci ei se opreau =i a=teptau parc[ s[ sesting[ ecoul pa=ilor =i apoi iar porneau, ferit =i c[ut`nd s[ nugre=easc[ poteca ascuns[ sub z[pad[. O d`r[ albicioas[ sestrecura pe sub poalele fagilor, venind dinspre v`rful M[gurii.

— }ncepe s[ se lumineze, zise P[tru cel Scurt, mai e mult?

248

Dinu S[raru

— Nu, =opti scurt =i mustr[tor, ]ntorc`nd capul spre eldin mers, N[i\[ Lucean. Unde scoatem noi piatr[ de varcu omul Tudorei.

B[gase de seam[ c[ P[tru nu vrea s[-i r[spund[ la]ntrebare =i merg`nd se g`ndea de ce am`n[ P[tru acestr[spuns, ce nu-i convenea lui =i ce ]l sup[rase pe el ]n]mprejurarea c`nd aflase, ce aflase, iar acum se ferea s[-=imai aduc[ aminte.

— +i dac[ vine colectivizarea, tu ce c`=tigi de te bucuria=a? se r[stise P[tru cel Scurt la Ciclop, v[z`ndu-l cum ]lamenin\[ pe treptele prim[riei =i cum se bucur[ ca un prostce era, cu o veselie neagr[ pe fa\a lui ]nsemnat[ de ochiulacela cu albea\[.

— P[trule, se ]ntoarse c[tre el Petre al lui Toma, nu te uitala el c[ e prost! C[ =i prostul spune adev[rul c`teodat[. Acumvine, =i cum e=ti tu, =i cu mine, =i cu cine mai e ca noi, maiam[r`\i, c[ noi to\i am fost cam am[r`\i pe lumea asta, ar fimomentul s[ fim primii care s[ d[m bun[ ziua.

P[tru cobor`se treptele repede, f[r[ s[ le mai r[spund[, =iie=ise pe podi=ca de lemn cu mersul lui rostogolit, ca =i c`nds-ar fi dus mereu la vale =i numai o minune ]l \inea s[ nu serostogoleasc[.

— M[, strigase Ciclop dup[ el, din capul sc[rilor, s[-i spuilui N[i\[ Lucean s[-=i schimbe aghiotantul!

Niciodat[ nu-l ]ntristase ca acum aceast[ poveste, care se]nvechise =i nu-l mai sup[ra, cum nu-l sup[rase de faptniciodat[ cu adev[rat, de=i c`teodat[ se mai g`ndise =i el dece oare ]i spun lui oamenii „aghiotantul lui N[i\[ Lucean“ =ide ce prietenia lor e v[zut[ a=a, iar el, ag[\at mereu de N[i\[ca un neputincios. Nu pricepea ]ns[ ]n nici un fel r[utateaacestei glume =i trecuse peste ea cum trecuser[ to\i pesteporeclele lor, fiindc[ nu era om s[ nu aib[ o porecl[ =i s[ nufie strigat pe acest nume de pomin[ =i de batjocur[, dar f[r[vreo r[utate anume.

Acum ]ns[ i se p[ruse c[ Ciclop g[sise ]n vechiul luiprieten, Petre al lui Toma, un ap[r[tor care venea s[-i spun[

249

Ni=te \[rani

c[ acest Ciclop se afl[ mult mai ]n\elept dec`t el =i mult maisocotit, iar el trebuie s[ ia aminte la acest nimenea carealtceva nu =tiuse ]n via\a lui dec`t s[ joace popice, dar =i lapopice pierduse.

Ie=iser[ ]ntr-un ochi de p[dure, o t[ietur[ mai veche,z[pada acoperise trunchiurile fagilor b[tr`ni, t[ia\i cam de susde cineva care nu avusese mil[ de lemnul acela =i ]l dobor`sef[r[ nici o alegere.

Deasupra capetelor lor se boltea o gur[ de cer v`n[t[ =ipustie. Ninsoarea ]ncetase, gerul zbicea ustur[tor =i se p[reac[ are s[ ]nceap[ =i v`ntul. N[i\[ Lucean se oprise l`ng[ untrunchi de fag retezat de vreun tr[snet =i privea atent la ni=teurme crude. P[tru veni ]ncet l`ng[ el, cercet`nd curiossemnele urmelor, care nu puteau fi dec`t de vulpe. Nu se uitar[unul la altul, nici nu vorbir[, p[reau ]n\ele=i de mult, =i c`ndse desp[r\ir[, g`ndurile lor erau limpezi. N[i\[ scobor] ]nlungul acelor urme, c[tre o v[ioag[ care se deschidea repede]naintea lor, albit[ toat[ =i neted[, de ninsoarea c[zut[ dinbel=ug, oprindu-se ]n marginea ei, c[ci urmele se pierdeau lanici dou[zeci de pa=i de el sub un mal care se ridica dinz[pad[ ca o cocoa=[. P[tru scobor] prin dreapta acelor urme=i, ocolind cu grij[, se opri =i el, nedumerit, chiar sub acelmal. Se luminase bine =i se vedea totul ca-n palm[. N[i\[ridicase cocoa=ele pu=tii lui cu dou[ \evi =i a=tepta semnullui P[tru. Acesta se trase ni\el ]nd[r[t de unde se afla =i ]if[cu lui N[i\[ un semn scurt din cap s[ mai scoboare c`\ivapa=i. Z[pada sc`r\`i sub bocancii acestuia, =i c`nd vru s[ mai]nainteze, totu=i, ]l v[zu pe P[tru repezind pu=ca spre um[r.De sub mal se n[pusti ca un fulger un vulpoi v`n[t-ro=cat,plutind parc[ pe deasupra z[pezii ca laptele. N[i\[ ]l petrecuf[r[ grab[ prin c[tarea pu=tii, l[s`ndu-l s[ treac[ pe celalaltmal al v[ioagei, =i c`nd vulpoiul ]i veni bine ]n dreptul \evilor,ap[s[ pe tr[gaci. Fumul negru, de pulbere veche de brand,cu care ]nc[rcase cartu=ele, ]l orbi =i ]l ]nec[. Prin tulburarealui i se p[ru c[ mai tr[sese cineva o dat[ cu el, =i c`nd se

250

Dinu S[raru

dezmetici ]l c[ut[ cu privirile pe P[tru. Acesta l[sase pu=ca]n jos =i a=tepta ]ndemnul lui N[i\[. Nu tr[sese el. Vulpoiulse rostogolise moale pe z[pad[, ]nd[r[t, c[tre locul de undeie=ise, l[s`nd ]n urma lui o d`r[ s`ngerie.

— Hai, zise sec N[i\[ Lucean, =i P[tru se aplec[ s[-l ridice,f[r[ s[ se mai uite la N[i\[.

Din partea cealalt[ a v[ioagei scobora cineva spre vulpoif[r[ s[ se uite la ei =i f[r[ s[-i vad[.

— P[trule! strig[ scurt N[i\[ Lucean, =i c`nd acesta seridic[, mirat, privirile ]nt`lnir[ chipul b[iatului Tudorei carefusese la Securitate.

Pe malul cel[lalt al v[ioagei ie=ise dintre fagi omul Tudoreicu pu=ca fumeg`nd ]n m`n[.

P[tru se ]ntoarse din drum =i o lu[ spre N[i\[ Lucean.B[iatul Tudorei se oprise =i el =i r[m[sese ]ncremenit cu ochiila P[tru cel Scurt.

— N[i\[, strig[ omul Tudorei, ]ncet, cine a tras, m[? Luminase f[cuse orbitoare, de=i soarele nu r[s[rise ]nc[, dar z[padafrigea ochii cu albea\a ei nefireasc[. P[tru cel Scurt g`f`ia,urc`nd repezit malul ]nalt al v[ioagei c[tre N[i\[.

— Nu e nici o sup[rare, zise omul Tudorei. Dac[ e al vostru,pute\i s[-l lua\i. Las[-l, Sandule, ]l ]ndemn[ el pe fiu-sau, carest[tea prostit dinaintea vulpoiului mort.

N[i\[ se ]ntoarse =i el scurt =i o porni spre v`rful M[gurii,f[r[ s[ r[spund[.

C`nd ajunser[ sus, N[i\[ =i cu P[tru cel Scurt nu se putur[opri s[ nu arunce o privire spre locul unde z[cea vulpoiul. Pemalul cel[lalt, b[iatul Tudorei urca greu spre fagii pe sub carese strecurase =i pierise taic[-s[u. Urca coco=at, cu capul ]np[m`nt, =i se sprijinea ]ntr-un lemn noduros rupt pesemne dinp[dure. Era ]mbr[cat ]ntr-o manta aproape nou[, militar[, darf[r[ epole\i =i f[r[ nasturii ei de alam[. Pe cap avea o c[ciul[tot militar[, de p`sl[, =i ea f[r[ semnele ei. C[lca cu cizmelenegre prin z[pada sc`r\`itoare =i aluneca des, =i atunci seproptea ]n m`ini, c[ci lemnul acela ca un baston nu-l prea ajuta.

251

Ni=te \[rani

„Vas[zic[, se g`ndi P[tru cel Scurt, tot ca noi, f[r[ permis.+i c`t ne-a ]nfundat el c`nd era ce era...”

— Unde e, m[, vulpoiul, =uier[ N[i\[ la urechea lui P[tru,c`nd acesta ajunse l`ng[ el.

Locul unde se rostogolise vulpoiul =i unde r[m[sese elnemi=cat era acum gol, ca o t[v[litur[, =i ochii lor c[zur[ peurmele ]ns`ngerate care scoborau acum pe firul v[ioagei =ise topeau pe dup[ ni=te fagi reteza\i.

P[tru vru s[ zic[ ceva, dar N[i\[ ]i =i acoperi gura cu palma.Ascunser[ pu=tile ]n scorbura unui fag pe jum[tate uscat =ipornir[ t[cu\i pe drumul pe care veniser[. C`nd se v[zu casalui N[i\[ Lucean, se oprir[ s[ se mai odihneasc[ =i, de=i erausinguri =i se uitau unul la altul, nu le venea s[ vorbeasc[. N[i\[scoase din buzunarul laib[rului dou[ cartu=e ro=ii =i le arunc[departe, ]n z[pada ]nalt[, apoi se scutur[ pe m`ini ca =i c`ndar fi fost plin de misc[r[i de m[m[lig[ uscat[.

— Ciclop nu vorbea el prostii, rupse P[tru cel Scurt t[cerea,=tia el ce spune, c`t e el de prost, acum =tia ce vorbe=te.

N[i\[ se uit[ la el mut, a=tept`nd s[ continue. }nsemnac[ era totu=i ceva. Nu degeaba am`nase P[tru r[spunsul, ]ns[nu mai apuc[ s[ aud[ ce ]ncepuse P[tru, c[ci ]n dreptulpor\ilor lui, care se vedeau bine de aici, p[rea s[ se fi str`nsni=te oameni =i c`inele se d[dea r[u de dincolo de gard, =icineva dintre acei oameni b[tea zdrav[n cu un baston ]n gard.

— la stai! zise el c`nd P[tru, furat de povestea lui, d[dus[ ]nceap[.

— Nu e acas[, se auzi glasul cam speriat al Genic[i. Ie=isela poart[, dar nu ie=ise din curte, st[tea cum st[teau ei to\ic`nd nu voiau s[ primeasc[ pe cineva sau c`nd se fereau decineva =i nu aveau nici un interes ca acest cineva s[ =tie cese petrece la ei ]n cas[, cu spatele la porti\a deschis[ numaipe jum[tate =i rezemat[ de um[rul ei mic. |inea m`na lagur[, cu baticul negru lipit de buzele sub\iri =i vinete desup[rare, c[ci d`nd cu ochii de at`\ia oameni necunoscu\i]n\elesese c[ nea=teptata vizit[ nu putea s[ le aduc[ lor aici,

252

Dinu S[raru

]n v`rful M[gurii, nici o veste de care ei s[ se bucure ]n vreunfel. Nimeni nu urcase niciodat[ p`n[ aici la ei f[r[ vreuninteres anume, nimeni nu venise neap[rat pentru ei, numaipentru c[ i-ar fi fost dor de ei =i nu se putea p`n[ nu-i vedea.Cei care urcau =i nu erau rudele lor, sau prietenii lor, sau \[ranica ei, cu nevoi =i cu greut[\i =i cu ]nt`mpl[ri mai alesnenorocite, fiindc[ nici ace=tia nu veneau ca s[ le spun[ c[le merge bine =i c[ nu mai pot ei de bucurie =i despre aceast[fericire trebuie neap[rat s[ afle =i Luceanu, cei care urcaup`n[ la ei =i erau str[ini nu puteau fi =i nici nu fuseser[niciodat[ — altceva dec`t ai percep\iei, iar ei nu-=i pl[tiser[d[rile la timp, sau ai prim[riei, =i ei c[zuser[ neap[rat ]n vreogre=eal[, c[ci ]ntotdeauna legile pentru ei r[m`neaunecunoscute ]n cea mai mare parte a lor =i era imposibil,aproape, ca ei s[ nu pl[teasc[ amenzi =i d[ri noi =i ce maiera de pl[tit ]n astfel de cazuri.

Pe urm[ veniser[ cotele, =i la poarta lor b[teau =i mai desoamenii prim[riei, pentru c[ acum, ]ntr-adev[r, ei r[m`neaumereu ]n urm[ cu datoriile fa\[ de stat, ]n timp ce datoriileacestea se ]nmul\eau mereu, =i ei aflau c[ au de pl[tit =i dedat =i din l`na oilor =i din laptele vacilor =i din carnea porcului=i din fasole =i din cartofi =i din prune =i din at`tea =i at`teac`te se iveau ca datorii, ]nc`t ajunseser[ s[ nu se maig`ndeasc[ dec`t cum s[ se pl[teasc[ de aceste datorii =i cums[ afle mai dinainte cu ce mai erau datori ca s[ nu li se =idubleze datoriile.

— Nu e acas[, se auzi iar, din locul ]n care st[teau N[i\[Lucean =i P[tru cel Scurt, nu e acas[, mi se pare mie c[ s-adus pe la Sfat, pe acolo trebuie s[ fie el, m[ mir c[ nu l-a\i]nt`lnit dumneavoastr[, domnule Ion!

— Sunt cu Ciclop, zise N[i\[, sfor\`ndu-se s[ recunoasc[,totu=i, pe c`te cineva din cei cinci-=ase oameni care seopriser[ ]n fa\a casei sale, ]n drum.

Apoi glasul Genic[i nu se mai auzi bine, vorbea, se p[rea,mai ]ncet, c[ci se vedea, totu=i, cum d[dea din m`n[ =i ar[ta

253

Ni=te \[rani

spre biserica Mana=e=tilor, cam pe unde s-ar fi aflat casa luiDumitru lui Dinc[ ciungul.

— Cine s[ fie? ]ntreb[ P[tru cel Scurt, uimit de aceast[]mprejurare pe care nu =i-o putea ]n nici un fel explica. Cinepoate s[ fie ei? mai st[rui el =optit, ca =i c`nd ar fi vorbitpentru sine =i s-ar fi ]ntrebat pe el, cu un glas mai ap[sat. Cinepoate s[ fie ei dac[ sunt cu Ciclop?

— Trebuie s[ vie, cum s[ nu? P`n[ desear[ vine el acas[,se ]n\elese iar limpede glasul Genic[i, sub\ire =i sugrumat,p`n[ desear[ neap[rat, fiindc[ n-are unde dormi altundeva.

Grupul de oameni se desprinse din fa\a por\ilor lui N[i\[Lucean =i o lu[ ]n lungul drumului troienit spre casa luiDumitru lui Dinc[.

— M[, se ]ntreb[ =i N[i\[ nedumerit, ai cui or fi ei, [=tia,de au ajuns ei a=a de diminea\[ p`n[ la mine acas[? Ce zicic[ spunea Ciclop alalt[ieri?

P[tru nu-i r[spunse nici acum la ]ntrebare, se rezemase detrunchiul unui fag b[tr`n =i urm[rea atent grupul de oamenicare se apropiau de casa lui Dumitru lui Dinc[.

— {=tia sunt... oft[ el ]ntr-un t`rziu, =i pe fruntea lui se ivio sudoare fierbinte =i sim\i cum n[du=e=te =i cum ]l scutur[frigul, ca =i c`nd l-ar fi frecat cineva pe =ira spin[rii cu unsloi de ghea\[.

Dinspre Saco\, de dincolo de M[gur[, veni o boare cald[ca o pal[ de v`nt =i sim\ir[ iar mirosul acela de balt[ st[tut[.

— N-are putere, zise N[i\[, a nins numai a=a, ca s[ semai ]nfoaie ni\el, dar n-are putere, [sta e un v`nt de dezghe\.

— }n c`t suntem? ]ntreb[ P[tru cel Scurt, =terg`ndu-=ifruntea cu c[ciula lui de p`sl[ cu urechi.

Curgea apa pe fa\a lui, =i capul lui tot, cu p[rul tuns scurt,era lac de ap[.

— P[i m`ine e martie, r[spunse N[i\[. Ce ai de-ain[du=it a=a?

— Mi se pare c[ m[ ]ncearc[ o r[ceal[, r[spunse P[tru.Ciclop, c`t e el de prost, acum nu vorbea prostii, =tia el c[ eprecis =i s[ =tii tu c[ [=tia sunt...

254

Dinu S[raru

N[i\[ se rezemase =i el de un f[gu\ =i, cu palma lui mare=i butuc[noas[, ]=i freca ]n ne=tire barba neras[, v[ruit[ despuzeala \epilor albi.

— Mestecenii, r`se trist P[tru cel Scurt, se apropie popaSofronie.

— D[-l ]n... m[-si, se ]mpotrivi moale N[i\[ Lucean.— Domnule, p[ru c[ se treze=te dintr-o toropeal[ P[tru cel

Scurt, =i nici de vulpoiul [la n-am avut parte. Era numai alicit=i s-a f[cut mort ca s[ scape.

— Dar copilul Tudorei n-are servici? ]ntreb[ foarte curios,dintr-o dat[, =i N[i\[ Lucean. Nu i-a dat nimic p`n[ acum?

— Dracu’ =tie, nu crez c[ i-a dat, nu \i-am spus eu c[ nu=tie s[ fac[ nimic?

— De, se ]ndoi totu=i N[i\[ Lucean, nu =tia s[ lucreze omeserie, ]ns[ la b[tut se pricepea.

— B[iatul Tudorei? L-ai v[zut tu? se interes[ P[tru cel Scurt,care tot nu crezuse p`n[ atunci c[ N[i\[, c`nd fusese el luat=i st[tuse c`t st[tuse la Raion, nu m`ncase el =i o b[taie maica lumea, de=i acesta nu recuno=tea.

— Nu eu, ]ns[ pe mo=ul acela de la Alimpe=ti el l-a b[tut.„{sta mai t`n[rul se pricepe s[ bat[“, zicea mo=ul c`nd i l-amar[tat =i i-am spus c[ a murit mum[-sa =i el nu s-a dus la]nmorm`ntare. „{ilal\i m-au mai cioc[nit, nu =tiu ce-o fi fostel ]nainte, ori poate au =i ei o =coal[ unde ]nva\[ s[ bat[“.

— De, de, i-am spus eu, nu cred c[ a f[cut o =coal[, lac[lcat =i b[tut p[m`ntul s-a ]nv[\at el, c[ a fost olar mai ]nainte.

Grupul de oameni intrase ]n curtea lui Dumitru lui Dinc[=i nu se mai auzea nimic, nici o mi=care prin tot c[tunul lor,dar nici N[i\[ Lucean, nici P[tru cel Scurt nu se g`ndeau s[coboare, de=i ]nghe\aser[ zdrav[n. Se ]ntunecase, norii vine\ise l[saser[ iar jos deasupra M[gurii, parc[ se f[cuse un fum,=i v`ntul acela moale =i cu miros de lac putred se ]nt[rise =ileg[na crengile grele de z[pad[ ale fagilor.

— Al Tudorei a tras mai t`rziu, se g`ndi iar cu glas tareN[i\[ Lucean. Nu-=i putea st[p`ni g`ndurile, =i ele fugeau de

255

Ni=te \[rani

la o ]nt`mplare la alta, =i ei alegeau repede acele ]nt`mpl[ricare ]i ]ndep[rtau de la ]ntrebarea st[ruitoare despre rostulacelor oameni la poarta lui N[i\[ Lucean =i apoi la Dumitrului Dinc[ ]n cas[, de unde nici nu mai ie=eau. C`nd a trasel, vulpoiul c[zuse, fiindc[ eu m-am gr[bit, am v[zut \eavapu=tii lui =i am b[nuit c[ e el. A tras al doilea, dup[ mine.

— +i eu m-am cam z[p[cit, ]nt[ri P[tru cel Scurt judecatalui N[i\[. Eu nu l-am v[zut pe omul Tudorei, pe mine m-afurat ]nt`i ni=te urme de cizm[, =i c`nd am ridicat pu=ca, n-ammai v[zut vulpoiul. }ns[ era frumos.

— M[, aici sunte\i, m[, c[ de c`nd v[ caut! se auzir[gu=it[, din spatele lor, vocea nici de copil, nici de b[rbat alui Vasilic[. Tat[, hai iute, c[ a venit cu comisia =i te caut[!

Copilul se strecurase iepure=te printre fagii coc`rja\i dez[pad[ =i ie=ise ]n spatele lor. Se ro=ise tot de urcatul coasteinumai ]ntr-o fug[. Pe fa\a lui ]nfloriser[ pistruii =i parc[ ]i luaser[foc. Sem[na leit cu N[i\[ Lucean, se sub\iase =i se ]n[l\ase,mergea ca el, cu pieptul ]mpins ]nainte =i f[los, ]ns[ pe fa\[mo=tenise pistruii Genic[i =i ro=eala p[rului ei o mo=tenise.

— Cine era cu ei? se interes[ N[i\[ Lucean, care ]n primaclip[, ca =i P[tru cel Scurt, se speriase, auzindu-i glasul =inerecunosc`ndu-l dintr-o dat[.— Ciclop =i cu un b[iat care a mai fost pe la noi c`nd

te-a luat pe dumneata, dar nu mai era militar ca atunci, acume ]mbr[cat nem\e=te. +i mai era cineva, un om cu o c[ciul[frumoas[, brum[rie, [sta era mai ]mbr[cat ca to\i, dar nuvorbea nimic.

— +i cine vorbea? ]ntreb[ P[tru cel Scurt.— Mai mult Ciclop, c[ unde e=ti, c[ au venit espre s[

vorbeasc[ =i c`nd vii c[ ei se ]ntorc =i acum s-au dus laDumitru lui Dinc[.

— Hai, zise N[i\[ Lucean. Ia-o tu ]nainte =i vezi s[ nuapar[ careva c[ eu cu P[tru venim pe dindos =i nu suntemacas[, ai ]n\eles?

C`nd intrar[ ]n cas[ sim\ir[ mirosul de \uic[ fiart[ =i,dezbr[c`ndu-se, am`ndoi se g`ndir[ c[ =i Genica ]n\elesese

256

Dinu S[raru

ceva dac[ le fiersese ea singur[ \uic[ =i ]i a=tepta astfel. Sobav[rsa c[ldur[ ]nec[cioas[, pe dup[ olanele ei fuseser[ pu=ila uscat ni=te porumbi r[ma=i verzi din toamn[, =i ei seuscaser[ =i r[sp`ndeau un miros dulceag =i ame\itor. Sea=ezar[ am`ndoi pe scaunele scunde, dinaintea sobei, =i acum]=i dezmor\eau m`inile, \in`ndu-le deasupra plitei fierbin\i.Genica intr[ repede dup[ ei, cu dou[ ce=cu\e, =i le puse \uicaf[r[ s[-i ]ntrebe nimic.

C`nd P[tru se g`ndi s[ ]nchine =i s[ dea noroc, ridic`ndcea=ca, ea ]l retez[ scurt, c[ut`nd cu ochii ei mici, ascun=isub genele ro=cate, ochii lui N[i\[ Lucean =i uit`ndu-se laacesta cu o privire care trebuia s[ ]nsemne c[ zbaterea lor seapropia de sf`r=it =i c[ mai avea alt[ putere dec`t aceasta dea-i spune lui c[ totul se ]ncheiase =i c[ nu mai aveau ce spera.— Au venit, =i s-a terminat. Acum sunt la Dumitru lui Dinc[,

=i muierea lui a ie=it din cas[ blestem`nd c[ ea se omoar[.N[i\[ gust[ \uica lini=tit, ca =i c`nd n-ar fi auzit nimic din

tot ce-i spusese muierea. Pesemne c[ se ]nte\ise v`ntul, c[ci]n gura sobei focul bubui r[scolit din senin, repezindu-se afar[pe u=a deschis[.

— +i Dumitru? ]ntreb[ dup[ un timp N[i\[ Lucean.— Dumitru st[ cu ei de vorb[, ce s[ fac[, p[m`ntul nu e

al lui, c[ el altceva n-a prea avut, dec`t boieria lui c`nd jucacu l[utarii la ureche ]n capul horii, parc[ tu nu =tii?— Da, ]ng[dui str[in N[i\[ ce spunea femeia lui. Mai pune

ni=te \uic[ aici, =i ]i ]ntinse cea=ca de p[m`nt ars.P[tru ]ns[ nu b[use, ceea ce auzea ]l ]mpietrise pe scaun,

=i o secund[ vru chiar s[ se ridice =i s[ se duc[ ]ntr-o fug[ lael acas[, ca =i c`nd dac[ s-ar fi g[sit acolo, tot ce agonisiseel s-ar fi aflat mai ]n siguran\[.

Se auzi c`inele zb[t`ndu-se ]nd`rjit l`ng[ poarta dinspredrum =i ei to\i tres[rir[, dar nici unul nu se mi=c[ de undeera. Cineva vorbea cu Vasilic[, =i acesta se d[dea de ceasulmor\ii c[ „N-a venit =i nu =tim neam unde s-a dus el, dac[ nue pe vale, pe la Sfat, cum zicea“.

257

Ni=te \[rani

Genica ie=i afar[ din cas[ m`nat[ de N[i\[ =i, dr[cuindc`inele, se duse =i ea la poart[, strig`nd la copil s[ nu maivorbeasc[ el cu lumea str[in[, s[-i spun[ ei ce este.

— N-a venit, se auzi apoi =i glasul ei. Parc[ ar fi strigat lacel care o ]ntreba, =i acela nu ]n\elegea sau nu auzea bine,c[ci ea striga c`t o \inea glasul ei m[runt =i sfrijit. N-a venit,cum s[ vie, pe unde, p[i nu-l vedea\i dumneavoastr[ dac[venea el?

C[tre pr`nzul cel mic, P[tru se strecur[ prin spatele caseilui N[i\[ =i ajunse acas[ ferit. Se dezbr[case de mantaua luiferfeni\it[ =i =i-o a=ezase ]n cui, netezindu-i postavul r[rit

— Anul [sta s-a terminat, =i-a f[cut datoria, trebuie s[ facrost de alt laib[r.

Femeia lui se chinuia s[ r[suceasc[ ni=te l`n[ veche =imereu sc[pa din m`n[ un fus prea plin, =i el se g`ndi c`t esteea de ne]ndem`natic[ =i, uit`ndu-se la ea, o v[zu iarposomor`t[ =i str[in[ de el. Nu-l ]ntrebase nimic c`nd venise,nici de unde venise, nici ce f[cuse pe unde fusese, nici dac[]i e foame, nici dac[ ]i e sete, parc[ ar fi dormit cu lucrul ]nm`n[. Nu zisese dec`t „Veni=i, P[trule“, dar f[r[ s[ ridicecapul din p[m`nt =i f[r[ s[ vin[ ]naintea lui. El se uita pefereastra care da ]nspre M[gur[, dar nu vedea nimic, ochiilui nu \ineau ]naintea lor dec`t locul gol, cu z[pada mototolit[,unde z[cuse vulpoiul c`nd ]i p[c[lise pe ei, =i fa\a aceeasperiat[ a b[iatului Tudorei despre care aflase ca =tia s[ bat[cu meserie =i c[ b[tuse c`t fusese ]n serviciul ]n care fusese.

Atunci se auzi b[taia lui Ciclop cu bastonul ]n ulucagardului, =i P[tru b[nui c[ acum vin =i la el =i-i spuse muieriis[ ias[ =i s[ se vaite c[ nu e acas[, c[ a plecat cu N[i\[Lucean mai demult, mai de diminea\[, pe la Sfat.

— P[i cu mine ce s[ vorbi\i? se deslu=i, dup[ un timp,vocea p[m`ntie a femeii lui P[tru cel Scurt. Doamne fere=te,nu vorbesc eu cu dumneavoastr[, cum se poate a=a ceva?C`nd o veni P[tru ]i spui eu s[ vie iar la vale, fiindc[ elacolo este acum.

258

Dinu S[raru

Ziua trecu apoi posomor`t[, f[r[ alte ]ntreb[ri, v`ntul careb[tea dinspre Dun[re ]nc[lzise pe nea=teptate aerul =i se auzeacum curg stre=inile.

C`nd se ]ntunec[ bine detot =i c`nd nu se mai putea b[nuic[ cineva str[in ar putea s[ mai urce la ei, ]n v`rful M[gurii,la N[i\[ Lucean se str`nser[ Dumitru lui Dinc[, P[tru cel Scurt=i Nicu lui Nae. +edeau ]n celar, pe ]ntuneric, la gura sobei,]nte\ind din c`nd ]n c`nd focul, care juca pe pere\i o lumin[tremurat[ =i g[lbuie.

— C`nd te l[sa unul, zicea Dumitru lui Dinc[, te lua altul,de hodinit. +ase erau cu to\ii, cu Ciclop, care le arat[ drumul,]ns[ nu vorbe=te. A p[\it el ceva, l-a b[tut muierea, l-aamenin\at cineva, nu se =tie. El ]ns[ nu scoate nici un cuv`nt,dac[ nu le-o ]mpuia el capul p`n[ s[ ajung[ acas[ la om,dracu’ =tie...

Nu-l ]ntrerupea nimeni, to\i ascultau, muierea lui N[i\[st[tea tot ]n picioare, l`ng[ sob[, copiii — cinci — dormeauunul l`ng[ altul, mor\i de oboseal[, nici Vasilic[ nu maip`ndea, cum f[cea el de obicei, era zdrobit de oboseal[ =i,din c`nd ]n c`nd, se auzea cum ofteaz[ ]n somn sau cumamenin\[ pe cineva =i, ]ntr-un r`nd, din cuvintele lui se]mperechease un fel de „Plec eu, =i eu, o s[ vede\i voi“... =iGenica strig[ la el ca s[-l prind[ ]n somn cu ce avea el deg`nd, „Unde pleci, m[, ia spune tu!“, dar el nu mai r[spunse,oft[ =i se pierdu ]n somn.

— +i cum a\i r[mas? ]l trase de m`neca hainei cu moantade lemn Nicu lui Nae pe Dumitru, c`nd acesta se opri dinpovestit =i c[zu pe g`nduri.

Uitase \igara ]n col\ul gurii, =i aceasta se stinsese de mult,]ns[ el nu b[gase de seam[.

Se vedea st`nd, cum st[tuse tot timpul, rezemat de st`lpulu=ii ca s[ nu lungeasc[ vorba, =i de jur ]mprejur, pe pat =i peni=te scaune, cei din comisie, nici unul cunoscut, afar[ de unb[iat despre care el ]=i amintea s[-l mai fi cunoscut undeva,dar nu-=i putea aduce aminte pe unde anume. +i glasul lui i

259

Ni=te \[rani

se p[rea cunoscut, uscat =i sec =i cam milit[ros, dar nu-=i puteadeloc aduce aminte unde ]l mai auzise.

}ntre cei din comisie era =i unul care nu prea vorbea, unfel de \[ran ca =i ei, mai ]mbr[cat ]ns[ =i mai bine f[cut, cuni=te haine de postav negru, cu jambiere de l`n[ pestepantalonii de postav =i cu o scurt[ pe el, c[ptu=it[ cu moltonro=u, dar ce ]l furase pe Dumitru era c[ciula acestuia,\uguiat[ =i brum[rie, o c[ciul[ frumoas[, =i el =edea cu ea]n cap tot timpul. Ceilal\i ]=i mai scoteau =i ei c[ciulile, semai r[coreau, se mai =tergeau pe frunte de n[du=eal[ cuc`te-o batist[, el nu-=i scosese c[ciula, o \inea bine ]ndesat[pe cap, ni\el pe o spr`ncean[, f[los, =i c`nd se uita, tot a=ase uita, cam dintr-o parte, ]ns[ nu zicea nimic =i nici c`ndplecaser[ nu zisese nimic.

— O fi fost mut, se g`ndi tare N[i\[ Lucean. Dar Dumitrului Dinc[ se ]ndoi, fiindc[ la urm[ c`nd ie=iser[ din curte, =iunul din comisie — nu se dumirise care — ]l ]njurase pe elc[ face pe prostul =i c[ e al dracului =i b[iatul acela mai t`n[rpe care el nu =i-l aducea aminte ]l ]njurase =i el, c[ „a=a e\[ranul nostru, al dracului, trebuie s[-i faci binele cu for\a,el, mutul, le r[spunsese s[ nu se gr[beasc[, fiindc[ nici eln-a intrat a=a, fluier`nd, nici lui nu i-a convenit la ]nceput.

— Cum a r[mas? insist[ Nicu lui Nae. Fiindc[ =i eu m-am]nt`lnit cu ei, dar asear[, nu =tiau ei cine sunt =i eram =i camf[cut, mi se pare c[ ei atunci veneau.

Se d[duser[ jos dintr-o ma=in[, l`ng[ =coal[, =i cum veneau=i c`tre prim[rie, ]naintea lor se oprise carul lui Nicu lui Nae=i Nicu beat ]n =u=lete.

Nicu strigase la boi s[ se opreasc[ ]n marginea drumului,=i boii cumin\i se opriser[ chiar l`ng[ o gr[mad[ de pietri= =ir[suflau icnit, c[ci carul era plin cu lemne, =i ei urcaser[ unpripor ]ntreg f[r[ s[ se odihneasc[.

— Hooo, f[cu Nicu lui Nae, hooo! =i boii se lini=tiser[.Apoi el se d[du jos din =u=lete, =ont`c[ind pe ]ntuneric =iapropiindu-se de boul din dreapta ]l b[tu cu palma pe coapsa

260

Dinu S[raru

umed[. +===, ]l ]ndemn[ Nicu, =i boul se u=ura ca la ocomand[ dinainte =tiut[, m`ng`iat de Nicu lui Nae, carevorbea tare cu el =i ]n\eleg[tor.

— +===, f[cea el, a=a, b[iatule, c[ ce e pe capul nostru,nici s[ ne pi=[m nu mai avem timp...

Tot =ont`c[ind cu piciorul lui =oldit, se duse l`ng[ boul dinst`nga =i ]l b[tu =i pe acesta pe coaps[.

— +===! f[cu el iar, =i boul se u=ur[ tot ca la o comand[.— Hai, m[ b[iatule, fiindc[ =i m`ine avem o zi

nenorocit[, iar avem de c[rat, m`ine la Veta lui Murgulete,numai prin z[pad[ o s[ mergem, crucea mamii ei demuiere, c[ toat[ vara =i toat[ toamna n-a avut timp s[ furelemne =i ne bag[ ea pe noi acum pe toate coastele, s[ nerupem noi oasele...

— +===! f[cea el, b[t`nd boul pe coaps[, =i boul, care seu=urase, ]ntoarse capul spre el, parc[ ]l asculta. A=a, m[b[iatule, continuase Nicu, vai de via\a noastr[ care o tr[imnoi, c[ numai bou =i \[ran s[ nu fii ]n \ara asta, c[ nu ne maideosibe=te nimeni, crucea mamii ei de via\[! A=a e, Prianee!strig[ el brusc =i sup[rat la boul care parc[ ]l asculta, =i acesta]n\elese c[ trebuie s[ plece =i se ]ntinse zdrav[n ]n jug.

— Hooo, strig[ Nicu iar, repezindu-se =oldit ]naintea lor =ipotolindu-i, hooo, =i rezem`ndu-se de jug, se u=ur[ =i el oft`nd.

— Hai, ]i ]ndemn[ el pe urm[, s[rind ]n =u=letele carului,hai, c[ planul l-am f[cut. Hai, c[ pe noi de la munc[ nu neschimb[ nimeni, la serviciul nostru nu se bag[ nimenea =i alt[leaf[ nu avem...

Atunci se desprinse cineva dintre cei veni\i cu ma=ina =i,apropiindu-se de Nicu, ]l ]ntreb[ unde e prim[ria, iar Nicu,afumat cum era, ]i r[spunse f[c`nd pe prostul cu viclenie:

— P[i, sunte\i noi? N-a\i mai fost p`n[ acum, dup[ cote,la Cornu Caprei?

— Nu suntem cu cotele, r[spunse unul dintre ei.— Dac[ nu sunte\i cu cotele, cu ce sunte\i, ce mai ave\i

s[ ne lua\i? ]l furase pe Nicu limba lui rea, de be\iv am[r`t.

261

Ni=te \[rani

— Tovar[=e, ]ncercase altul s[ intre ]n vorb[ cu el maiap[sat, dar fusese oprit, =i tot cel care ]ncepuse discu\ia seinteresase iar de prim[rie.

— +i nu te-a mai ]ntrebat nimic? ]l cercet[ Dumitru luiDinc[.

— Ba m-a ]ntrebat unde st[ Dumitru lui Dinc[ ciungul, „c[am venit s[-i aducem o moant[ nou[, fiindc[ am auzit c[are nevoie, nu se mai ajunge la m[m[lig[ cu a veche“.

— Las[, m[, prostiile, Nicule! se v`r] ]ntre ei P[tru cel Scurt.— +i cum a r[mas? puse =i el ]ntrebarea de la ]nceput a

lui Nicu lui Nae.— Cum s[ r[m`n[? M`ine, au zis c[ vin iar.

262

Dinu S[raru

CAPITOLUL XI I IDATORIA

— Ne minte =i timpul, zise N[i\[, deschiz`nd larg por\iles[ intre carul lui vechi plin cu lemne, crengi uscate =i ruptede z[pad[ =i vijelii, trunchiuri putrezite pe marginea aceluip`r`u numit Leurzeaua =i uitate de vreme, r[m[=i\e de la ot[iere mai veche, un p[r p[dure\ r[=chirat de un tr[snet varacare trecuse, toate str`nse de copiii lui o zi ]ntreag[ =i]nghesuite ]ntre loitrele gata s[ se rup[ =i acoperite cu o cerg[de c`nep[, s[ nu se bage bine de seam[ c`nd or cobor] =is-or apropia de cas[ pe drumul umblat.

}naintea boilor venea Vasilic[, cert[re\, ca s[ se vad[ c[greut[\ile pe umerii lui sunt l[sate, chiar dac[ el este mai mic,]njura bietele animale =i tr[gea de lan\ul din coarnele lor,smucindu-le ca s[ intre mai repede ]n curtea casei.

Ceilal\i copii veneau ]n urma carului ]nghe\a\i =imoroc[no=i, erau slei\i de munc[ =i nu vorbeau, =i c`nd carultrecu pe por\ile mari se repezir[ ]n cas[, ferindu-se de ochiilui N[i\[.

Vasilic[ trase carul sub =opronul sub care \ineau =i butiilecu prune =i, dejug`nd boii, ]i l[s[ a=a cum erau, cu lan\ul ]ncoarne, =i se repezi =i el pe sc[ri ]n cas[, ]njur`nd iar c[ peel to\i ]l cred prost =i numai el trebuie s[ se speteasc[, parc[numai el s-ar ]nc[lzi iarna asta =i parc[ numai el ar degera.

— Ne minte, r[spunse Muc[l[u cel b[tr`n, intr`nd =i eldup[ car ]n curtea lui N[i\[ =i d`nd bun[ seara cu o jum[tatede gur[, cum f[cea de c`nd se =tia =i de c`nd ]l =tiau to\i dela Cornu Caprei.

— Ne minte =i timpul, dar ne mai mint =i oamenii, intr[ el]n vorb[ piezi=, =i N[i\[ ]n\elese repede unde b[tea Muc[l[u.

CUPRINS

263

Ni=te \[rani

Se ]nte\ise un v`nt iute =i plesnea dinspre M[gur[, de undemai ]nainte numai cu dou[ zile p[rea c[ vine prim[vara,uscase stre=inile, care curseser[ ]n ne=tire sub un soarebezmetic, ]ngr[m[dise ni=te nori fumurii ca ni=te bolovani, =icum se ]nserase se pusese cu biciul pe ei =i-i tot gonise p`n[]ncepuse s[ fulguiasc[. Acum scutura ]n r[stimpuri un fel dem[z[riche, =i aceasta r[p[ia sec =i ]nfundat pe acoperi=urilenegre, v[duvite de z[pad[.

N[i\[ ]nchise por\ile cu grij[ =i cu o ]ncetineal[ pref[cut[,ner[spunz`nd ]mpuns[turii lui Muc[l[u =i l[s`ndu-l inten\ionats[ a=tepte ]n mijlocul cur\ii sub b[taia v`ntului sufl`nd =i mair[u dinspre Saco\, plesnind cu m[z[riche, ca =i c`nd ar fi dato grindin[.

Muc[l[u ]=i v`r`se m`inile ]n buzunarele pantalonilor dedimie croi\i ruse=te, str`n=i bine pe pulpe =i cu turul at`rn`ndp`n[ la genunchi. }=i r[=chirase picioarele str`mbe =i scurte,ca s[ par[ mai ]nalt =i mai bine ]nfipt ]n situa\ie. }ns[ era unom scund =i butuc[nos, cu un cap mic, ascuns sub o c[ciul[c[z[ceasc[, te=it[ =i cu fundul albastru imo=at =i aproape]nnegrit de at`ta purtat. Fa\a lui era v`n[t-ro=cat[ =i p[reamereu mototolit[ de cineva, bea mult =i s[rea repede la b[taie=i scotea cu\itul, =i l`ng[ el se aflau ]ntotdeauna cei trei copiiai lui, trei ]nchipuiri de oameni aidoma lui, =i to\i ]mbr[ca\ila fel =i to\i ]nc[l\a\i cu opinci peste ni=te ciorapi ca ni=tejambiere, ]nf[=ura\i =i ei p`n[ sub genunchi cu noji\e ]mpletite.To\i erau scunzi =i m[t[h[lo=i =i cu capetele mici =i fe\elevinete. Se uitau la om cu ni=te ochi lunguie\i =i mereu c`rpi\iparc[ de nesomn. +i c`nd mergeau pe drum, cu Muc[l[u celb[tr`n ]nainte, patru la r`nd, to\i sem[nau =i to\i fumau =i to\iscuipau odat[, arunc`nd \ig[rile sc`rbi\i. Ei treceau pe o partea drumului, ceilal\i oameni — pe cealalt[. Nu d[deau bun[ziua la nimeni pe drum, nu vorbeau cu nimeni la Mat, numai]ntre ei, rar, c`teodat[, Muc[l[u cel b[tr`n intra ]n discu\iecu c`te cineva, scurt, fiindc[ se sup[ra repede, din senin, nu=tiai ce nu-i convenea, se ]ncrunta, ]njura zdrav[n =i ]ntorcea

264

Dinu S[raru

spatele. Aveau bani =i ]mprumutau cu zg`rcenie =i cu dob`nd[zdrav[n[ =i cu scaden\[ peste care nu se putea trece, fiindc[]nt`i venea s[-\i aminteasc[ Muc[l[u cel b[tr`n c[ ai]nt`rziat, =i dac[ nu te socoteai cu el =i nu aveai cu ce tepl[ti, veneau la tine ]n curte to\i patru, ]\i luau din cas[ cecredeau ei =i m`ncai =i o b[taie ca s[ \ii minte data scaden\ei.}ns[ de b[tut te b[teau chiar ]n ziua scaden\ei.

N[i\[ ]mprumutase =i el bani de la Muc[l[u cel b[tr`n cas[ poat[ ]ncepe =i pl[ti cele trei temelii m`ncate acum detrecerea timpului, c[ci r[m[seser[ neacoperite =i sem[cinaser[, =i el nu mai vedea cum s-ar mai apropia de ele=i cum ar mai zidi deasupra lor casele pe care =i le ]nchipuiseel =i pe care le =i uitase. Nici nu vrea s[-=i mai aminteasc[de ele, se ferea s[ mai treac[ =i prin fa\a acelor locuri cutemeliile, numai Genica se repezea ]n c`te-o duminic[ s[vad[ ce mai este cu ele, =i c`nd se ]ntorcea N[i\[ nu o l[sas[-i povesteasc[, se citea limpede pe fa\a ei c[ s-a ales praful=i c[ toat[ munca ar fi trebuit luat[ de la ]nceput, ce zidiser[ei se pr[p[dise =i se scufundase de ploi =i se m[cinase.

}n sinea lui, ]ns[, N[i\[ tot mai spera c[ aceste locuri decas[ cu minele temeliilor de pe ele erau totu=i puse la oanume scuteal[, =i tocmai datorit[ acestor temelii, =i seg`ndea c[ p`n[ la urm[ tot e un c`=tig, dar nu avea curajuls[ discute cu nimeni despre acest c`=tig at`t timp c`t nu sepl[tise ]nc[ de datoria fa\[ de Muc[l[u, iar acesta venise acums[-i aminteasc[ ziua scaden\ei.

— Mi se pare mie c[ s`mb[t[, dac[ azi suntem joi,s`mb[t[ ar fi cazul s[ ne desfacem, zise Muc[l[u cel b[tr`ndup[ ce N[i\[ ]nchise por\ile.

Nu se uita la el, r[m[sese tot ]n mijlocul cur\ii, cu m`inile]nfipte ]n buzunarele enorme, =i cu picioarele lui scurte =istr`mbe r[=chirate.

N[i\[ veni, tot ]ncet, p`n[ l`ng[ Muc[l[u =i r[masel`ng[ el mut.

— Afar[ de m`ine, care e vineri, alt[ zi nu mai e,continu[ Muc[l[u f[r[ s[ se uite deloc la N[i\[ Lucean.

265

Ni=te \[rani

— Ce s[-\i dau? ]ntreb[ stins N[i\[ Lucean.— Boii, r[spunse Muc[l[u cel b[tr`n, care se =i g`ndise

ce avea el s[ ia din curtea lui N[i\[ Lucean. Datoria era mare,acesta nu avea cu ce se pl[ti =i alt[ cale nici nu era.

N[i\[ sim\i lovitura ]n moalele capului =i chiar duse m`nala cap, pentru c[ durerea i se ]nfipse fulger[tor ]n cre=tet caun v`rf de cu\it.

— Boii? ]ntreb[ el cu un glas din care nu mai r[m[sesedec`t =oapta.

Muc[l[u cl[tin[ capul lui mic cu c[ciula te=it[,c[z[ceasc[, tras[ p`n[ peste urechi, =i nu zise nimic. Boiilui N[i\[ Lucean rumegau lini=ti\i =i uita\i cu lan\ul ]n coarnel`ng[ jugul lor vechi =i lustruit de at`ta purtat.

Prin fa\a ochilor lui N[i\[ Lucean trecur[ to\i prietenii lui— =i P[tru cel Scurt, =i Dumitru lui Dinc[ =i Nicu lui Nae =ichiar Petre al lui Toma — dar nimeni nu avea cum s[-l]mprumute cu bani, to\i erau, ca =i el, f[r[ putere, ]n ce maisperaser[ ei era drumul „la vale“, cu ni=te mere =i cu ni=te\uic[ f[cut[ noaptea =i ascuns[ sub r`ndurile de mere ]n car,dar „la vale“ nu mai aveau voie s[ plece, nu se mai d[deauautoriza\ii de c[r[u=ie =i alt[ ie=ire nu mai era.

— M[car s[ mi-i la=i p`n[ ar, nu mai e mult p`n[ atunci,se desprim[v[reaz[ iute, azi-m`ine se ]ndreapt[ =i timpul, numai poate \ine mult a=a.

— P`n[ s`mb[t[, zise Muc[l[u, s`mb[t[ venim s[-i lu[m.La arat \i-i dau eu, cu ziua, cu pre\ul care o fi atunci peziua de ar[tur[.

— N[i\[, strig[ la ei Genica, p[i nu intra\i ]n cas[, s[vorbi\i ca oamenii, se poate, cheam[ omul ]n[untru, s[ v[vede\i la fat[.

Muc[l[u o lu[ spre poart[ gr[bit, f[r[ s[ se uite la N[i\[Lucean =i f[r[ s[ dea m`na cu el. C`nd ajunse la poarta mic[=i o deschise, se auzi glasul lui h`r`it, dar N[i\[ nu ]n\elesesedec`t „seara“ c[ci Muc[l[u nu d[dea nim[nui nici bun[ ziua,nici bun[ seara, nimic, dec`t rar, =i atunci cu o jum[tate degur[, sc`rbit de osteneala asta.

266

Dinu S[raru

Nu-i spuse muierii nimic, se culcar[ devreme =i adormir[repede, obosi\i =i ]ng`ndura\i, N[i\[ la cap[tul dinspre fereastr[al patului, Genica la picioarele copiilor, cu palmele]mpreunate sub obrazul mic =i zb`rcit.

T`rziu, c`nd N[i\[ sim\ea c[ oboseala lui se mai scursese=i c[ ce mai r[m[sese din ea erau ni=te dureri surde la]ncheietura m`inii lui drepte, cu care ridicase o butie veche,plin[ cu prune =i r[sturnat[ singur[, ca din senin, t`rziu, c`ndprin geamurile ]nghe\ate ]ncepu s[ se b[nuiasc[ ziua de vinericare avea s[ r[m`n[ de pomin[, ]n spatele casei se auzisugrumat glasul cuiva care parc[ ar fi cerut ajutor. N[i\[ visaun vis f[r[ =ir, ]nt`mpl[ri care nu se legau ]ntre ele, ]l treceaudintr-una ]ntr-alta, =i ce r[m`nea mereu era locul gol, undez[cuse vulpoiul pe care ei ]l crezuser[ mort =i el, N[i\[, cuboii de funie la prim[rie, strig`nd c[ a venit s[ se ]nscrie, darpe el s[-l ]nscrie cu boii, fiindc[ altfel trebuie s[-i dea luiMuc[l[u pentru datoria de bani.

— Cu boii, striga el, altfel nu m[ ]nscriu!+i din prim[rie ie=ise Craina, a=a cum era el ]mbr[cat

c`nd a plecat din sat, cu scurta de postav peticit[ inten\ionatla coate cu dou[ buc[\i de piele neagr[ dintr-o serviet[, saua=a ceva, cu =apca ro=iatic[ ]n cap =i cu o valijoar[ de lemn,care i s-a deschis pe sc[ri =i din ea s-au r[sturnat ni=tenimicuri =i un ceas de=tept[tor, care, fire=te, s-a spart. }n drum]l a=tepta o ma=in[ a Raionului, un Gaz pr[fuit cu un =ofernervos =i gr[bit.

— Hai, domnule, c[ mi s-a ur`t de c`nd v[ tot str`ngdup[ drumuri!

}n Gaz mai erau doi oameni, prea pu\in deosebi\i deCraina, care ]=i str`ngea ]n lini=te nimicurile din valiz[,]mpr[=tiate pe sc[rile prim[riei. Nu r[spunsese, =i c`nd seridicase s[ ]ncuie valiza de lemn se trezise l`ng[ el cu N[i\[Lucean =i cu P[tru cel Scurt.

— Tovar[=e, ]ncepu N[i\[ Lucean, dumneata acumpleci, dac[ te-a schimbat, nu te mai intereseaz[, unde te

267

Ni=te \[rani

trimite, acolo te duci, n-ai ca noi p[m`nt aici, s[ te legede el, noi aici r[m`nem, a=a c[ ar fi cazul s[ ne spui =inou[ ce r[m`ne cu noi.

— A=a r[m`ne, zise Craina, bucur`ndu-se c[ ]i vede, erausingurii care veniser[ la plecarea lui, nici Ciclop nu venise]n ziua aceea la prim[rie s[-=i ia r[mas-bun de la el.

— Hai, tovar[=e, nu ]n\elege\i? strig[ =oferul la el, ambreindmotorul nervos.

Nu se mai vedea nimeni pe drum, nici ]n prim[rie nu eranimeni, se pustiise parc[ tot centrul satului, p`n[ =i Difuzor\inea Matul ]nchis.

— A=a r[m`ne, zise Craina, e musai s[ v[ ]nscrie\i. Noroc,=i le ]ntinse m`na de r[mas-bun.

— Noroc, zise pe g`nduri P[tru cel Scurt, dar ei nu v[zur[m`na ]ntins[ a lui Craina =i acesta r[mase cu ea f[r[ r[spuns.Nici el nu prea d[duse m`na cu nimeni, c`t fusese Pre=edinteaici, la Cornu Caprei, a=a c[ fura\i de ce le spusese cei doinu se g`ndiser[ c[ acum, la plecare, s-ar schimba el =i ar dam`na cu ei.

N[i\[ se visa la poarta prim[riei cu boii \inu\i de lan\ =istrig`nd la Craina c[ a venit s[ se ]nscrie, iar acesta nu-l auzea,se aplecase s[ str`ng[ nimicurile din valiza de lemn =i ceasulcare se rostogolise pe sc[ri.

— Cu boii! striga N[i\[ Lucean, altfel nu m[ ]nscriu, ]ns[Craina nu-l auzea, st[tea aplecat deasupra valizei de lemn =inu se =tia ce mo=monea la ea.

— Na=ule! se strecur[ p`n[ ]n somnul lui N[i\[ un glassugrumat, =i el tres[ri =i, ascult`nd bine, ]n\elese c[ e glasulmuierii lui P[tru cel Scurt.

— Hai, iute, na=ule, c[ moare P[tru =i eu nu mai am ce-iface =i el numai pe dumneata te strig[.

— Cum moare, ]nghe\[ N[i\[ Lucean cu ]ntrebarea pebuze, cum moare, ce are?

C`nd intrar[ ]n casa lui P[tru, acesta z[cea ]ntr-un somngreu =i pe fruntea lui musteau sute de broboane fierbin\i carese sp[rgeau =i curgeau pe fa\a lui ca o ap[.

268

Dinu S[raru

— P[trule, ]l mi=c[ cu grij[, de um[r, N[i\[ Lucean, ce ecu tine, m[, b[iatule, ce ai tu?

P[tru deschise ochii pierdut, parc[ nu s-ar fi putut desfacedin somn =i se uit[ mut la N[i\[ Lucean, dar nu-l cunoscu.

— P[trule, ]l smuci acesta mai tare =i speriat, P[trule, tunu auzi, nu m[ vezi tu pe mine, N[i\[?

Femeia se pr[bu=i ]ntr-un hohot de pl`ns la picioarelepatului peste marginea de lemn a acestuia, lovindu-se dedunga ascu\it[ a t[bliei.

P[tru \inea ochii deschi=i, r[sufla greu, fruntea lui erasc[ldat[ de n[du=eal[, pe m`inile care sc[paser[ afar[ dinp[tur[ n[du=eala se scurgea, ud`nd a=ternutul de in, iar else uita \int[ la N[i\[ =i tot nu-l cuno=tea. N[i\[ lu[ un pe=chirde pe t[blia patului =i ]i =terse fruntea =i atunci b[g[ deseam[ cum frige acesta =i cum frige =i r[suflarea ]necat[ alui P[tru cel Scurt.

— Ap[, se auzi glasul lui P[tru, ca =i c`nd ar fi venit deundeva de departe. Acum z`mbea, se uita la N[i\[ Lucean,ochii lui parc[ l-ar fi cunoscut acum, dar nu era sigur, c[ci elnu zicea nimic, numai se uita, =i c`nd se mai potolea r[suflareaaceea grea =i ]necat[, pe buzele lui arse ca varul ]nflorea unz`mbet ca de copil.

— Ce-a\i f[cut voi, fin[, ]ntreb[ N[i\[, nedumerit, v[z`ndc[ P[tru ]nchide iar ochii =i se tope=te iar ]n somnul acelaad`nc ca o ap[ ]n care s-ar fi ]necat.

Femeia se smulse de la picioarele patului =i ]=i ridic[ fa\aspre N[i\[ vr`nd s[ r[spund[. Era o fa\[ neagr[, umflat[ depl`ns, parc[ ar fi fost spoit[ de cineva cu funingine, buzelenegre =i ele, =i tivite scurt alt[dat[, acum se umflaser[ =i ele=i se albiser[, p[rul ]i ie=ise de sub baticul negru str`ns subb[rbie =i i se lipise ]n =uvi\e pe obraz din cauza lacrimilor. }iaduse lui N[i\[ un scaun =i ]l a=ez[ l`ng[ pat ]n apropierealui P[tru, care din c`nd ]n c`nd tres[rea =i era scuturat de untremur =i d[dea s[ se ]nece.

Aproape de sear[, cu o zi ]nainte, cum st[teau ei ]n cas[,fiindc[ P[tru se sim\ea r[u =i avusese toat[ ziua fierbin\eli =i

269

Ni=te \[rani

sim\ea cum se tope=te ceva ]n el, o mole=eal[ ]l f[cea s[ nuse poat[ mi=ca de la sob[ la pat, c[tre sear[, c`nd P[trupricepu c[ a dat peste el o boal[ zdrav[n[ =i vru s[ o trimit[pe femeie dup[ N[i\[, veni =i la ei comisia, cu Ciclop ]naintecare le ar[ta drumul, pe urm[ pleca.

Cinci erau, =i to\i cinci intrar[ ]n cas[ =i ]ntre ei b[iatulacela despre care le povestise Dumitru lui Dinc[ =i despre careel nu-=i amintea de unde ]l cunoa=te. Mai era =i acel \[ran,cum b[nui P[tru, cu c[ciula brum[rie, o c[ciul[ frumoas[,]nalt[ =i pus[ pe o spr`ncean[, se uita la ei =i nu prea vorbea.Se a=ezar[ pe pat =i pe scaune, f[r[ s[ se dezbrace, iar P[truse tr[sese l`ng[ sob[. Se rezemase de ea ]n picioare, c[ci ]llua mereu cu frig, c`nd ]l l[sau ame\eala =i c[ldurile.

Femeia venise =i ea l`ng[ el =i se lipise de el, cum numai f[cuse niciodat[ p`n[ atunci. Era mai ]nalt[ ca el =i ]=il[sase capul u=or ]nspre el, ating`ndu-i cu b[rbia obrazul neras.P[tru dogorea, dar ea crezu c[ e din cauza sobei care =i eadogorea =i f[cea aerul din c[m[ru\[ ]n[bu=itor. }ntr-un timp,cei din comisie ]ncepur[ s[ se descheie la nasturii hainelor =is[-=i scoat[ c[ciulile, afar[ de cel cu c[ciula brum[rie, carese a=ezase pe un scaun mai ]nspre fereastr[ =i st[tea cu c[ciula]n cap =i ]nchiotorat la to\i nasturii. Se uita prin c[m[ru\a luiP[tru =i se b[nuia din privirile lui c[ se uit[ cu o anume mil[fa\[ de s[r[cia curat[ a acelei case.

— Da, ]ncepuse unul din membrii comisiei, aici nu credc[ e cazul s[ discut[m mult, nu-i a=a, tovar[=e? Aici, cums-ar spune, suntem ]ntre ai no=tri, fiindc[ to\i am ]nceput dejos =i a venit momentul s[ intr[m ]n r`ndul lumii.

Dar lui P[tru nu-i pl[cu introducerea aceasta din care se]n\elegea c[ el nu prea este ]n r`ndul lumii, adic[ este maiam[r`t, nu-i convenea s[ se g`ndeasc[ la cuv`ntul s[rac,ceea ce ]nsemna c[ tot ce v[zuser[ membrii comisiei la el]n curte =i la el ]n cas[, tot ]nceputul lui de gospod[rie nuar[ta cine =tie ce =i, deci, ei ]l considerau s[rac =i nevoia=,nu aveau mult de discutat cu el, nu era cazul s[ se tocmeasc[

270

Dinu S[raru

cu el, cu el terminau repede, =i nu-i conveni. Nu r[spunse ]ns[nimic =i c`nd ]ncepu s[ vorbeasc[ =i b[iatul acela pe careDumitru lui Dinc[ zicea c[ nu =i-l aminte=te, el ]l =i v[zu]mbr[cat militar, cotrob[ind cu b[iatul Tudorei prin casa luiN[i\[ Lucean c`nd ]l luaser[ pe acesta cu Gazul, la Raion.

Acum era civil, ]ns[ tot b[\os, =i pe el hainele st[teau cumtrebuie, ca pe un or[=ean, numai m`inile se vedea c[ suntde \[ran, erau pe ele semne de cr[p[turi de munc[ la c`mp=i la sap[ care se ]nchiseser[ greu =i-l ar[tau cine era, ca =idegetele boante =i scurte cu unghiile retezate r`u, dincopil[rie, cu un fel de custur[ cum i se retezaser[ =i lui P[tru.— Dumneata, tovar[=e, ]ncepu acesta, ar trebui s[ ne

]n\elegi cel mai u=or, fiindc[ dumneata numai ]n felul acestavei putea s[ te ridici =i s[ dai ]nainte. Ia g`nde=te-te,dumneata, cum ar fi s[ v[ str`nge\i to\i diminea\a =i s[ v[apuca\i de treab[, organizat, s[ ridica\i comuna asta la lumin[.

P[tru ]ns[ nu mai avu puterea s[-l asculte, ]l enerva glasullui sec =i milit[ros =i, cum deschidea gura, cum auzea comandalui pe sc[rile prim[riei: „Cine are pu=ti =i pistoale =i...”

— Ce-ai realizat dumneata, p`n[ acum, ]ntreb[ gr[bitcineva din comisie, un b[rbat mai ]n v`rst[, cu o hain[ lung[de piele pe el, care ]l f[cea gros, dar el era de fapt slab =i sfrijitca =i g`tul lui lung, ]n jurul c[ruia ]nf[=urase un fular maroniu.

— Ce ai realizat, dumneata, p`n[ acum, de unul singur,fiindc[ v[d c[ te-ai str[duit =i se cunoa=te c[ e=ti ambi\ios?

Lui P[tru ]i pl[cu constatarea din urm[ a acestuia, faptulc[ el recunoa=te c[ se vedea ceva de pe urma muncii lui,chiar dac[ nu era ce visase el, dar se ]mplinise ceva.

— C`t p[m`nt ai? se interes[ =i cel care ]l f[cuse am[-r`t =i s[rac.

— Nu prea avem noi p[m`nt, se trezi vorbind muierea luiP[tru, c[ci el ]n\epenise l`ng[ sob[ =i t[cea. }l luau valuri defierbin\eli =i c`teodat[ sim\ea cum ame\eala e gata s[-lpr[bu=easc[ =i se cl[tina pe picioare =i atunci el se lipea =imai tare de sob[, ca s[ se rezeme de ea. Cel cu c[ciula

271

Ni=te \[rani

brum[rie t[cea mereu, =i ]=i pironise ochii pe o fotografiedecolorat[ care ]l ar[ta pe P[tru cel Scurt militar, l`ng[ unfel de biseric[, dar f[r[ cruce. |inea o m`n[ lipit[ de vipu=capantalonilor, iar alta ag[\at[ cu un deget de cing[toarea depiele deasupra baionetei.

— Unde ai f[cut, dumneata, r[zboiul? ]ntreb[ ]ntr-un t`rziuomul cu c[ciula brum[rie, ar[t`nd cu capul spre poza dedeasupra patului unde o pusese muierea lui P[tru.

— Peste tot, r[spunse P[tru cu o anume bucurie ]n glas,c[ci aceast[ ]ntrebare ]l punea =i pe el ]n r`ndul lumii =i ]norice caz deasupra celorlal\i membri ai comisiei, care p[reaumai tineri ca el =i, astfel, nu putuser[ s[ fac[ r[zboiul, saunu putuser[ s[-l fac[ tot ca el, ci numai jum[tate. Peste tot,fiindc[ noi am fost de la ]nceput, =i cum am avut eu noroculs[ fiu luat la infanterie l-am f[cut tot =i pe jos, prin z[pad[,prin ploaie, prin zloat[, prin secet[, cum s-a putut, n-am lipsitnici o zi, o dat[, ]n partea ]nt`ia, am venit pe jos treis[pt[m`ni, numai pe jos, ]ns[ nu mai putu s[ continue cubucuria cu care ]ncepuse, c[ci sim\i cum ]l taie o durere sub\`\a st`ng[ =i cum ]l trece apa dintr-o dat[, =uvoi, =i se cl[tin[pe picioare, dar se \inu bine s[ nu se vad[.

— +i dincolo..., ]ntreb[ omul cu c[ciula brum[rie, c[ci el]n\elesese de unde venise P[tru cel Scurt pe jos, trei s[pt[m`ni.

— Dincolo, se sfor\[ P[tru s[-=i aminteasc[, fiindc[]n\ep[tura de sub \`\a st`ng[ ]l s[get[ iar, parc[ l-ar fi ]mpuns]n inim[ =i fierbin\eala ]i f[cea capul s[ v`j`ie.

— Dincolo, p`n[ la Banska-Bistri\a, =i c`nd s-adesprim[v[rat, s-a terminat, ne-a dat drumul acas[, ce avusesede lucru cu noi se ispr[vise.

Vorbea ca =i c`nd fusese la un lucru cu ziua =i treabase terminase, ce aveau ei de f[cut f[cuser[, se puteau]ntoarce acas[.

— La Tisa ai fost? se mai interes[ omul cu c[ciulabrum[rie, ]n timp ce tovar[=ii s[i ascultau cumin\i =i cu ooarecare admira\ie ]ntreb[rile lui, consider`ndu-le o tactic[

272

Dinu S[raru

anume, foarte iscusit[, ca s[-l aduc[ pe P[tru unde voiau ei=i s[ semneze cererea, dar \[ranul acela, c[ci \[ran era, nuavea nici o tactic[, el ]ntreba pentru el, s[ afle dac[ a maifost cineva pe unde a fost =i el.

— Am fost =i la Tisa, zise P[tru cel Scurt, era s[ ne ]nececu brandurile, ne-au sc[pat caii, s[racii, fiindc[ la Tisa aumurit cai mul\i...

Nu spunea c[ au murit oameni mul\i, c[ s-au ]necat =i aupierit sute de oameni sub ochii lui, sf`rteca\i de obuze =i de=rapnele =i pisa\i de gloan\ele nem\ilor, asta i se p[rea ]n firealucrurilor, fiindc[ era un r[zboi al oamenilor =i mai ales allor, al rom`nilor, care trebuiau s[-i treac[ pe nem\i dincolo,=i s[ cure\e p[m`ntul lor, al rom`nilor, de nem\i. Sigur, pentruel era dureros s[ vad[ at`\ia oameni murind, dar =i el puteamuri ]n orice clip[ ca ei, nu-l mai speria moartea, =i nu-l maisperiau nici cei care mureau sf`rteca\i de obuze sau ]neca\i,aceasta era soarta lor =i acesta era lucrul lor atunci, lucrul cumoartea, ]ns[ caii, caii ]l ]ndureraser[ =i ]i ]ndureraser[ pe to\i\[ranii, c[ci caii, ]n con=tiin\a lor, erau ne=tiutori =l nevinova\i=i nu =tiau s[ se apere =i nu puteau s[ se apere =i nechezaturilelor ca ni=te strig[te disperate =i frumuse\ea corpurilor lorsf`rtecate =i s[rind ]n aer buc[\i =iroind de s`nge =i capetelelor cu ochii aceia mari =i umezi de lacrimi =i cu o imens[disperare ]ntip[rit[ ]n ei, toate acestea r[m[seser[ ]n mintealui P[tru ca suprema jertf[ a acelui moment =i mereu spuneael „La Tisa au murit cai mul\i“.

— Da, zise =i omul cu c[ciula brum[rie, la Tisa au muritcai mul\i, am fost =i eu =i a fost un pr[p[d atunci, c`\i cai aumurit ]mpu=ca\i =i ]neca\i cu c[ru\e cu tot =i cu z[bala ]n gur[!

Vorbeau de c`teva ceasuri, se l[sase bine ]ntunericul, ]iexplicaser[ lui P[tru cum va fi via\a lor nou[ =i cum se vadesf[=ura chiar via\a lui =i ce ar trebui s[ fac[ el ca s[ deamai repede ]nainte =i s[ sf`r=easc[ ce ]ncepuse, termina unul,]ncepea cel[lalt =i, mereu, fiecare ]i ar[ta cum se ]nscriseser[p`n[ atunci =i cutare, =i cutare, =i cutare, cu nevestele lor =i

273

Ni=te \[rani

cu ginerii lor, =i cum se ]nscriseser[ =i Gheorghe O\[t cumuierea =i ]i ar[taser[ =i cererea acestora pe care unul din eio avea ]n geant[.

P[tru t[cea mereu, afar[ de r[spunsurile cu privire lar[zboiul la care fusese el, alte cuvinte nu mai spusese =i numai scoseser[ de la el, parc[ era mut, dar ]i auzea =i doard[dea din cap cu aerul c[ „se poate“, nu se pune el acums[-i ]nfrunte pe ei, ei =tiu mai bine, =i sunt mai ]nv[\a\i ca el,=i au mai v[zut.

}ntr-un r`nd ]ns[, c`nd i se povestea cum arat[ o gospod[rieundeva, la c`mp, de unde era =i omul cu c[ciula brum[rie,el ]ntrebase:

— De unde e=ti dumneata? =i acesta spusese numele unuisat de la c`mp, adic[ de „la vale“, unde vrusese =i el, =i N[i\[Lucean s[ se duc[, =i unde ]=i aminti c[ mai fusese odat[, totcu N[i\[, c`nd venise el din r[zboi.

— Am fi vrut =i noi s[ ne ducem, dar nu s-a mai putut, numai e voie s[ te duci cu carul, aveam ni=te mere, dar dac[nu s-a mai putut...

Pe urm[ iar c[zuse ]n mu\enia aceea a lui =i de la o vremenici nu mai putu s[ asculte, fierbin\eala ]l cuprindea din toatep[r\ile, sim\ea cum ]l frig =i t[lpile picioarelor =i cum ]l doracum toate oasele =i apa ]l trece mereu ]n ne=tire, iarame\eala nu-l sl[be=te deloc.

— Ie=i ni\el afar[, poate te mai r[core=ti, ]i =opti la urechefemeia =i el se g`ndi c[ e bine s[ fac[ a=a. Nu mai puteanici s[ respire.

Vorbea iar b[iatul acela pe care ]l recunoscuse ca fiindde la Securitate, acum ]ns[ civil =i nu =tia dac[ mai este el]n Securitate sau a fost =i el dat afar[, cum fusese dat copilulTudorei =i se \inea de altele.

Spunea de p[rin\ii lui care, tot a=a, p`n[ s-au dumirit =i ei...P[tru asculta povestea, dar ochii i se ]mp[ienjeniser[ de

tot =i urechile i se ]nfundaser[.„C`nd am fost dup[ vulpoi, se g`ndi el, am r[cit eu, c`nd

am stat cu N[i\[ =i am degerat s[ vedem ce fac [=tia...”

274

Dinu S[raru

— Ie=i, P[trule, ni\el la aer, poate te mai r[core=ti, ]l]ndemna iar, =optit, la ureche, muierea care, st`nd l`ng[ el,vedea c[ dogore=te mai r[u ca soba.

}n cas[ se f[cuse =i un fum ]nec[cios, c[ci to\i fumau, afar[de omul cu c[ciula brum[rie, lampa abia mai putea lumina]nc[perea. P[tru se uita acum cu al\i ochi la omul acela, \[ranca =i el, dar ]n afar[ de hainele lui bune =i c[lduroase, =i dec[ciula asta frumoas[, ]n altceva ]i era fric[ s[ cread[, =i maiales ]n ce spunea el.

— Dumneata ce zici? ]l auzi el ]ntreb]nd-o pe femeie, c`ndtrecu pragul ]n s[li\[.

— Doamne fere=te, zise ea, p[i eu ce s[ zic, ce s[t[inuiesc eu cu dumneavoastr[, P[tru e aici, nu eu, eu ces[ spui eu?

P[tru nu mai auzi nimic, c[ci trase u=a dup[ el =i, ie=it ]ns[li\[, se rezem[ de st`lpul ]nflorat al pridvorului.

Dincolo de gurgui, spre mun\i, se tivea s`ngerie o linie delumin[ =i P[tru r[mase cu ochii pe ea, c[ci ]ntunericul pusesest[p`nire pe tot satul. Se preg[tea parc[ s[ ning[, nu ]ncepuse]ns[ nici v`ntul, nici m[z[richea care avea s[ zuruie pu\inmai t`rziu pe acoperi=ul casei lui =i el s[ se cread[ dintr-odat[pe front cum st[tuse el ]n timpul unui atac ]n Slovacia ascuns]n pridvorul unei biserici. Dinspre M[gur[ venea r[coarea serii=i el sim\i cum ]i ]nghea\[ sudoarea pe frunte =i i se p[ru c[e bine =i se desprinse de st`lp =i r[mase a=a, cu c[ma=adescheiat[ la piept, ]n b[taia v`ntului care ]ncepuse firav, darascu\it, uscase repede n[du=eala lui, dar el tot mai credea c[arde, =i c[ nu e destul, ]l usturau ochii =i c`nd ]ncepum[z[richea se v[zu pe el militar, ca ]n fotografia de deasuprapatului, ]ns[ ]n m`n[ \inea pistolul automat =i din \eavaacestuia se scurgea un fum ]nec[cios.

— P[trule, se auzi el strigat, pleac[ dumnealor =i tu numai vii ]n cas[... Ce faci?...

— Da, zise P[tru, suntem aici, la cota asta, aici am ajuns,aici st[m...

275

Ni=te \[rani

— Nu, P[trule, nu e ce crezi tu, mai auzi iar glasul femeiilui, =i dup[ el cineva din comisie, ]ns[ nu ]n\elese cine era.

— Ce f[cu=i, tovar[=e Petre, ne l[sa=i pe noi ]n cas[ =idumneata ie=i=i la r[coare, hai ]n[untru s[ vedem cum]ncheiem, c[ ne gr[bim =i noi, uite avem aici =i h`rtia =itocul, s[...

— }ns[ nu s-au putut ]n\elege cu el, au v[zut =i ei c[ ebolnav =i l-au l[sat, numai b[iatul care era mai t`n[r nu preacredea, zicea c[ a mai v[zut el situa\ii la fel, nu =tiu unde,dar omul acela cu c[ciula brum[rie a cl[tinat din cap =i a zisc[ nu se poate, se vede c[ este bolnav =i s[ am grij[ de el.

Femeia se apropiase de patul lui P[tru =i ]ncerca s[-l]nveleasc[, dar el se ]mpotrivea ]n somnul lui agitat =i scoteamereu m`inile afar[ din p[tur[ =i iar ]ncepu s[ cear[ stins ap[...

N[i\[ se apropie =i el de patul lui P[tru cel Scurt =i ]ncerc[s[ vorbeasc[ cu el, strig`ndu-l pe nume, ]ncet.

— P[trule, ce e, m[ b[iatule, cu tine, ce ai tu, c`nd te-ai]mboln[vit tu =i de ce te-ai ]mboln[vit tu a=a?

Pe fa\a lui P[tru trecea apa mereu, se sp[rgeau broboanelede sudoare, =i mereu i le =tergea femeia cu o batist[ care =iea se udase detot =i o storsese de c`teva ori.

— Ap[, =opteau buzele lui, =i N[i\[ ]i f[cu semn femeiis[-i dea o can[ cu ap[.

C`nd o apropie de buzele arse ale lui P[tru, acestadeschise ochii =i ]l recunoscu pe N[i\[. Nu avea putere s[]nghit[, =i apa ]i curgea pe b[rbie =i pe g`t, dar nu se maicuno=tea de n[du=eala care ]l sc[ldase tot.

— N[i\[, eu mor, zise stins P[tru cel Scurt =i pe buzelelui ]nflori iar z`mbetul acela trist, ca de copil. Se tr[sese lafa\[ =i se f[cuse alb ca varul, parc[ pierise tot s`ngele din el=i r[m[sese numai pielea ca o coal[ de cerere.

}n jurul ochilor se l[\iser[ ni=te cearc[ne vinete =i umbralor c[dea =i pe umerii obrajilor, care se scof`lciser[ pestenoapte, iar barba ]i crescuse =i ea alb[, cum parc[ nu o maiavusese p`n[ atunci.

276

Dinu S[raru

— Nu se poate s[ mori, se ]mpotrivi iute N[i\[ Lucean.Cum s[ mori, am fost noi unde am fost =i tot am sc[pat, cums[ mori tu acum, vezi-\i de treab[...

Dar P[tru se scufundase iar ]n somnul acela ca o ap[ =i ]lauzea pe N[i\[ ca de departe =i i se p[rea c[ nu vorbe=te cuel. El se vedea ie=it afar[ ]n pridvor =i afar[ era soare =iprim[var[, ]nfloriser[ coac[zul =i vi\a-de-vie =i el se uita laele =i parc[ nu credea c[ sunt ale lui, iar N[i\[ ]l toca la cap=i el nu ]n\elegea deloc de ce.

— Uit[-te =i tu, zicea N[i\[, cum a r[s[rit coac[zul t[u =icum a ]nflorit el, acum d[ pe rod, nu se poate s[ mori.

El st[tea ]n pridvor =i vedea florile coac[zului =i sebucura, dar iar parc[ nu erau nici curtea lui, nici pridvorullui, el era numai ]n trecere, se bucura v[z`ndu-le, dar nu lemai sim\ea ale lui…

Apoi, ]ncet-]ncet, ]ncepu s[ coboare treptele sc[rii lui dinspatele casei =i cobora mereu =i scara nu se mai termina =i elparc[ obosise acum =i ]ntr-un t`rziu se opri din cobor`t =i ]l]ntreb[ pe N[i\[ dac[ mai e mult, fiindc[ el a obosit =i numai poate.

— P[trule, auzi el atunci, stins, glasul lui N[i\[ Lucean,ce faci, unde te duci tu, ce e cu tine, P[trule, nu auzi? +icineva ]l trase pe trepte ]n sus p`n[ ]n pridvor =i l`ng[ el venic`inele =i l[tra tare, cum l[tra el de obicei =i din l[trat sestinse lampa.

}n ]ntunericul care se l[s[, P[tru v[zu cum alunec[ dinnou pe sc[ri ]n jos =i sc[rile iar nu se mai terminau.

— P[trule, ce faci tu, P[trule, m[, nu auzi? ]l ridicaser[sus, pe perne, =i N[i\[ ]ncepuse s[-i fr[m`nte umerii =i m`inile=i el sim\i un miros de o\et, tare, =i o usturime la coada ochilor.

— P[trule, m[ b[iatule, s[ nu faci una ca asta, m[, auzitu? P[trule!...

}l ridicaser[ =i mai sus, pe perne, =i el deschise buzele =izise tot stins: Ap[... iar cineva ]i turn[ ap[ pe fa\[, c[ci elnu putea deschide gura, i se ]ncle=taser[ f[lcile.

277

Ni=te \[rani

— Mai rece, se ]n\elese dorin\a lui =i femeia se repeziafar[ s[ aduc[ din g[leat[, dar N[i\[ ]i f[cu semn c[ numai e nevoie.

— De ce te-ai sup[rat, tu, m[ P[trule, c[ nu e nici o sup[rare,ne ]nscriem =i noi, ce s[ facem, nu e cazul s[ te superi tu a=ade r[u, hai, c[ te faci bine =i vine =i prim[vara, =i...

Capul lui P[tru alunecase moale ]ntr-o parte =i muierea serepezi deasupra lui strig`nd:

— Nu m[ l[sa, P[trule, c[ eu numai pe tine te am, P[trule,Doamne, nu m[ l[sa...

P[tru scobora scara pridvorului singur, ]n capul sc[rilorr[m[seser[ muierea lui =i cu N[i\[ Lucean, iar el se f[cuseu=or dintr-o dat[ =i scobora sc[rile iute, printre ni=te tufe decoac[z ro=u, ]ns[ sim\ea c[ nu-l mai \in picioarele, ostenise=i d[du s[ se mai uite o dat[ ]n sus, unde r[m[seser[ N[i\[ =icu muierea lui.

— Nu mor, zise el, c`nd nu-i mai v[zu, nu mor, m[ ducni\el prin gr[din[ s[ v[z =i via, fiindc[ mi s-a p[rut cam ofilit[azi diminea\[. A dogorit-o r[u soarele, ]ns[ gr[dina nu sevedea =i el auzea numai glasul lui N[i\[ Lucean.

— Ave\i voi lum`nare, adu iute o lum`nare, dar iute.— Nu e nevoie, vru el s[ spun[, ]ns[ nu mai putea deschide

gura =i vorbi, ca =i c`nd ar fi vorbit ]n somn, nu e nevoie, c[eu cunosc drumul =i tot a=a am fost noi =i ]n noaptea aceea,c`nd ne-au ]ngropat cu brandurile =i eu am ie=it din ]ntunericu[la. Nu e nevoie...

Scobora mereu pe scara din dos a casei, ]n gr[din[, ]ns[nu se vedea nici o gr[din[ =i nu se auzea nimic, numai unsf`r`it =i iar glasul lui N[i\[ Lucean care zicea:

— Pune-i lum`narea ]n m`n[, pune-i, iute, lum`narea]n m`n[!

El z`mbi, cum mergea prin ]ntuneric, =i zise iar:— Nu e nevoie...Se luminase detot, o cea\[ alburie se ridica de pe v`rful

M[gurii, topindu-se ]n cerul v`n[t care se r[sturnase peste

278

Dinu S[raru

ei ca o c[ldare clocit[. N[i\[ ie=i ]n s[li\[ pl`ng`nd =i serezem[ de st`lpul ]nflorat de care ]i pl[cea lui P[tru s[ serezeme. Din cas[ se auzea hohotul ]n[bu=it al muierii, carer[m[sese pr[bu=it[ peste P[tru ]n patul de lemn. }l luase ]nbra\e =i pl`ngea a=a, ]n[bu=it, cu obrazul ]nfundat ]n pieptullui f[r[ via\[.

Pe fa\a lui P[tru ]ncremenise un z`mbet amar ca al unuicopil chinuit.

279

Ni=te \[rani

CAPITOLUL XIVC~NTECE VECHI

— +i locurile cu temelii?... ]ntreb[ N[i\[ dup[ ce scriselung =i tremurat pe foaia alb[, netezit[ mereu =i f[r[ nici unrost cu palma lui mare =i butuc[noas[, cuv`ntul Cerere =i dup[ce ]l citi de c`teva ori convins c[ lipse=te un „i“, dar nu-ig[sea locul nic[ieri, Geanovu ridic[ din umeri ca =i c`nd i-arfi spus c[ el nu are nici o putere, a=a c[ nu ]ncape vorb[, „=ilocurile cu temelii“...

N[i\[ se aplec[ iar deasupra coalei de h`rtie care i se p[reanesf`r=it[, ca un c`mp pustiu, =i ni=te pete mai galbene, din\es[tura nev[zut[ a coalei ]i fugeau de sub ochi, =i lui ]i veneas[ netezeasc[ foaia =i s[ ]ndrepte ceva, dar foaia era neted[=i a=tepta scrisul lui =i el muie tocul ad`nc ]n c[limara de pemas[, uit`ndu-se la Geanovu.

L`ng[ Geanovu st[tea b[iatul acela care venise cu motocicletala el acas[ =i c[utase prin pod =i zisese c[ nu se g[se=te nimic.Parc[ se mai tr[sese la fa\[ =i parc[ se mai ofilise, atunci era frumos=i avea un glas mai ap[sat =i mai neted. Acum r[gu=ise, =i vorbearar =i, c`nd putea, se ferea chiar, =i-i ar[ta lui Geanovu, prin semne,c[ nu mai poate, ]l doare g`tul de at`ta vorbit.

Geanovu z`mbea lini=tit =i ]n\eleg[tor, ca ]ntotdeauna, elnu se mira de nimic =i p[rea c[ nici nu pune nimic la suflet.

— +i carul? ]ntreb[ iar N[i\[ Lucean, pe care ]l trecuseapa =i l[sase tocul jos plin cu cerneal[, ca s[ se =tearg[ den[du=eal[.

Geanovu ridic[ =i el iar din umeri, adic[ „sigur, =i carul,sigur c[ da...”

N[i\[ lu[ tocul, =terse ni\el peni\a pe buza c[lim[rii =iscrise ]ndesat „Subsemnatul“, pe urm[ se opri =i citi ce scrisese=i din nou i se p[ru c[ lipse=te un „i“ din cuv`ntul Cerere,dar nu vedea neam din ce loc lipse=te.

CUPRINS

280

Dinu S[raru

Carul lui r[m[sese schilod ]n mijlocul cur\ii, cu jugul tr`ntitpeste pro\apul de fag =i cu resteiele de fier aruncate pe jos,la ]nt`mplare.

Diminea\a, detot, veniser[ Muc[l[ii =i luaser[ boii ]ncontul datoriei. Era duminic[ =i el crezuse c[ dac[ n-au maivenit, cum ]l amenin\aser[, s`mb[t[, se mai speriaser[ =i ei=i mai am`naser[. }i d[duser[ ]nd[r[t chitan\a ]n care elrecuno=tea datoria =i luaser[ boii. Genica =i copiii se lipiser[ciucure de loitrele carului =i st[teau neclinti\i, parc[ ]i]ncremenise cineva a=a cum st[teau. Ei credeau c[ N[i\[ os[ se ]nfurie =i o s[ pun[ m`na pe un resteu de fier =i o s[sar[ la Muc[l[i.

N[i\[ deschise por\ile mari =i se ]ntoarse ]n cas[ f[r[ s[se uite cum pleac[ ei cu boii.

C`nd ie=i pe sc[ri, ]mbr[cat cu laib[rul bun =i ]nc[l\at cubocancii noi ai lui Gheorghe, pe fa\a lui neras[ =i scof`lcit[st[ruia o lini=te nefireasc[ =i parc[ o ]ndep[rtare de tot =i detoate. Era cu capul gol, c[ci se considera ]n doliu =i era ziua]nmorm`nt[rii lui P[tru cel Scurt.

— Mergi? ]i zise el muierii =i ]ntrebarea lui p[ru ca un]ndemn’ iar ea crezu c[ trebuie s[ mearg[ la mort maidinainte, ca s[ mai dea ajutor la ce se cerea. }=i lu[ =i ea obroboad[ neagr[ =i se ]nfofoli f[r[ nici un rost, c[ci timpul se]nmoinase =i stre=inile curgeau iar ]n ne=tire.

— Ce faci, N[i\[? ]ndr[zni ea o ]ntrebare moale =i speriat[de ceea ce ar fi putut r[spunde el =i ea b[nuia.

— Ce s[ fac? ]ng[im[ el, parc[ l-ar fi ]necat pl`nsul =i elnu vrea s[ se vad[, a trecut via\a =i n-am f[cut nimica =i am]mb[tr`nit =i mi s-a ur`t s[ mai bat[ Ciclop la u=a mea.

Coborau pe drumul desfundat care ducea la prim[rie =i elmergea cum mergea el ]ntotdeauna, cu pa=ii lui mari =irepezi\i =i cu pieptul ]nainte, ca =i c`nd ar fi ]mpins pe cinevacare nu ]l las[ s[ treac[. Femeia venea mai ]n urma lui, se\inea greu dup[ el =i lui i se p[rea c[ merge singur pe drum=i din c`nd ]n c`nd se trezea ]ntorc`nd capul spre st`nga lui,dar ]n st`nga lui nu venea nimeni, era singur, femeia r[m[sese

281

Ni=te \[rani

mult ]n urm[ =i lui totu=i i se p[rea c[ p[=e=te cineva l`ng[el =i se =terse la ochi ca de o p`nz[ de p[ianjen.

Rar, b[tea clopotul la biseric[ =i pe N[i\[ ]l podidir[lacrimile. La prim[rie ajunse singur =i c`nd intr[ la Geanovu,acesta nu zise nimic, el ]n\elegea totul, ca de obicei, =i nuse mira de nimic, ]i ]ntinse foaia de h`rtie =i ]i f[cu semnb[iatului de la Securitate s[ stea lini=tit, s[ nu se bage.

Pe fereastra din spatele biroului lui Geanovu se vedealimpede Dealul Oarbei, se luase z[pada de pe el =i elr[m[sese v`n[t ca o spinare de bou b[tr`n.

— Boii nu-i mai am, zise N[i\[ Lucean =i desf[cu m`inileneputincios.

— Scrie =i boii, ]l ]ndemn[ cu felul lui, lini=tit =i sigur,Geanovu, fiindc[ ]i lu[m ]napoi.

N[i\[ se uit[ la el lung =i ne]ncrez[tor, dar =i cu speran\[=i chiar vru s[ se bucure, ]ns[ pe u=a deschis[ de cineva f[r[rost se strecur[ dang[tul din urm[, stins, al clopotului =i el ]=iaduse aminte c[ nu mai e mult p`n[ la ]nmorm`ntare =i elnu terminase ce ]ncepuse.

— +i boii, zise iar, calm =i sigur, =i cu o lini=te cald[ acestGeanovu, pe care N[i\[ ]l privea, ca =i c`nd acum ]l vedeapentru prima dat[ ]n via\a lui.

Se apropia de pr`nz c`nd trecu el peste Gurgui, ocolinddrumul mare, c[ci se sim\ea stingherit de tot ceea ce f[cuseel p`n[ atunci =i i se p[rea c[ nu mai are nici o putere =ipa=ii lui calc[ u=or =i el tot, pe unde trece, nu las[ nici o umbr[=i nu vrea s[ se ]nt`lneasc[ cu nimeni. Urcase g`f`ind Gurguiul]ntreg, aproape fugind, =i lui i se p[rea c[ nici picioarele luinu las[ urme pe unde calc[. Se strecura pe sub aluni, pepotecile lor vechi, =i cum ie=ea ]n lumin[, cum i se p[rea c[e singur =i n-are pe nimeni, =i nu mai e el nimeni.

B[taia clopotului se ]ndesi =i din v`rful Gurguiului el v[zucasa lui P[tru cel Scurt =i v[zu cum iese carul cu mortul dincurte, ]ns[ nu se auzea nimic din jelitul muierilor care sevedeau ]nghesuindu-se pe l`ng[ car. Cobor] ]n Valea Leurzelei=i ridic[ ]n piept, g`f`ind, drumul care ducea la biseric[,fiindc[ ]n\elese c[ ]nt`rziase.

282

Dinu S[raru

Mergea repezit, ]mping`nd cu pieptul ]nainte =i l[s`ndu-ser[corit, pe fruntea =iroind de sudoare, de v`ntul u=or care sezb[tea s[ ]mpr[=tie ni=te nori str[vezii prin care soarele mereud[dea s[ ias[ afar[. C[lca din ce ]n ce mai iute =i, ]ntr-unr`nd, cum r[sufla el greu =i ostenit, crezu c[ l`ng[ el maimerge cineva =i ]ntoarse iar capul s[ vad[, c[ci =i un glasparc[ ]i fluturase la urechi, dar ]n\elese c[ era singur =i c[ demult nu mai trecuse el singur pe drumul acesta.

Clopotul b[tea des detot acum =i, ajuns ]n dreptul bisericii,N[i\[ Lucean se opri =i se rezem[ de un gard de r[chit[, cas[-=i mai trag[ sufletul. Spre el cobora carul lui Nicu lui Naecu mortul. }nainte mergea popa Sofronie, cu o c[delni\[ dincare curgea un fum v`n[t care nu prea mirosea a t[m`ie.C`nt[re\ul lipsea, =i ]n locul lui, l`ng[ pop[, c[lca mo=ul dela Saco\, cu un sfe=nic ]n m`n[, dar cu lum`n[rile stinse.Mo=ul umbla descoperit, ca toat[ lumea, numai c[ fa\a luimic[ =i pungit[ toat[ p[stra pe ea o nemaipomenit[ bucurie=i, c[lc`nd, cu mersul lui pocit, ca =i c`nd s-ar fi ]mpiedicatsau ar fi avut c`nd un picior, c`nd altul mai scurt, ]l bufnear`sul =i el ducea iute la gur[ m`na liber[ ]n care \inea c[ciula.

Nicu lui Nae venea ]naintea carului, =ontic[ind cu piciorullui =oldit =i tr[g`nd de lan\ul boilor, parc[ s-ar fi \inut de els[ nu alunece peste mo=ul de la Saco\. }n dreapta lui mergea\an\o= =i ]ncruntat Gogu lui Turic[, cu decora\iile pe piept,ca la o s[rb[toare =i \in`nd ]n bra\e o cruce de lemn ]nc[nescris[, fiindc[ nu mai avuseser[ c`nd.

Din urm[ se repezi dup[ el, ca s[ ajung[ ]naintea lui Nicului Nae, Vasilic[, hu\up`ndu-se cu capacul co=ciugului =i dinc`nd ]n c`nd r[zuia drumul cu col\urile lui.

Tronul fusese pus ]n carul ]mbr[cat cu p[turile de pe patullui P[tru =i sus, ]n car, aplecat[ peste P[tru, muierea lui carenu mai putea pl`nge, ]i secase =i glasul, ]i secaser[ =ilacrimile. St[tea coco=at[ deasupra lui P[tru =i ]l m`ng`ia pefrunte =i numai c`teodat[ se auzea =oapta ei =uierat[:

— P[trule, de ce ai f[cut tu a=a, P[trule?

283

Ni=te \[rani

Puseser[ ni=te crengi de brad pe loitrele carului =i elec[deau mereu, iar ni=te muieri le adunau =i le puneau la loc.}n urma carului veneau Genica =i alte muieri =i GheorgheO\[t cu Dumitru lui Dinc[ mai ]n urm[.

— Hai, m[i, ]ndemn[ Dumitru lui Dinc[ un b[iat de laSaco\, care scutura o goarn[ cu p`lnia te=it[ =i o lovea depodul palmei c[ci se ]nfundase, c`nt[ ceva, c[ intr[m ]ncurtea bisericii, =i b[iatul puse goarna la gur[.

N[i\[ auzi sunetul ei ca un strig[t care trecu M[gura =i]n clipa aceea rupse =i soarele ]ncheietura norilor =i ie=ideasupra lumii.

— P[trule, =opti N[i\[ Lucean.Carul se oprise dinaintea lui =i N[i\[ v[zu fruntea lui P[tru

cel Scurt p[tat[ de lumina sleit[ a soarelui de la ]nceputuldezghe\ului.

Venea prim[vara la Cornu Caprei. Goarna t[cu iar ]nfundat[=i popa Sofronie se ]ntoarse spre car s[-l t[m`ieze. B[teaclopotul stins acum, parc[ acela care ]l tr[gea nu mai aveaputere, ostenise =i l[sase fr`nghia slobod[.

Soarele se rotunji detot, deasupra lor, =i N[i\[ v[zu c[r[chita din gardul de care se rezemase ]nmugurise.

Din urm[ se strecur[ tremurat de pl`ns glasul frumos al luiSimion Popescu. Venea ]nalt cum era el =i cu capul gol, albca de z[pad[, cu iapa v`n[t[ legat[ cu c[p[strul de br`u =ic`nta cu lacrimile =iroindu-i pe obraz.

— V[ las c`ntecele mele / S[ v[ petrece\i cu ele / M-ofilescca frunza-n v`nt / C`nd cade jos pe p[m`nt / O plou[ =i-obate v`ntul / S-amestec[ cu p[m`ntul / O sufl[ v`ntul pe toat[/ Parc[ n-a fost niciodat[.

N[i\[ se apropie de car =i se urc[ ]n el cu Nicu lui Nae =icu Gheorghe O\[t s[ dea sicriul jos.

P[tru cel Scurt z`mbea ca un copil =i parc[ s-ar fi l[sat elinten\ionat, cu ochii ]nchi=i, ]n lumina soarelui.

— Hai, zise N[i\[ Lucean, tare =i sup[rat, aduc`ndu-=iaminte c`te mai aveau ei ]n ziua aceea de f[cut =i ]n primulr`nd de zidit bolta peste sicriu.

Bucure=ti — Sl[tioara — Bucure=ti, 1974

284

Dinu S[raru

REFERIN|E ISTORICO -LITERARE

„Ni=te \[rani, de la ostenta\ia titlului =i pân[ la finalul c[r\ii, mi separe fresca cea mai îndr[znea\[ =i dramatic[ a anilor no=tri despre mediulrural. Prin tragica, m[rea\a =i ironica epopee a lui Dinu S[raru, esterestituit adev[rul în toat[ cruditatea lui, se face, cu alte cuvinte, dreptateunui individ ce nu poate disp[rea din literatur[.“

Eugen BARBU

„Romanul lui Dinu S[raru Ni=te \[rani mi se pare a fi Livada devi=ini a satului românesc“.

C[t[lina BUZOIANU

„Dinu S[raru este un voluptuos al povestirii. }nzestrat cu facultateaobserva\iei, ca tr[s[tur[ superioar[, talentul s[u este de a reînvia oameni=i scene de via\[ s[teasc[, creând adev[rate tablouri de gen. Rareori adescifrat cineva atât de subtil codul expresiei \[r[ne=ti, când omul de la\ar[ î\i spune ceva, semnificând contrariul, ca în capitolul vizitei lui Crainala N[i\[ Lucean, de exemplu. |[ranul spune «Pofti\i, pofti\i!» =i-\i închideu=a în nas. El are o îndelungat[ experien\[ a raporturilor cunotabilit[\ile =i =tie c[ trebuie s[ recurg[ la trucuri de mare suculen\[.Autorul nostru se opre=te cu încântare asupra lor, f[când uneori largiparanteze. El jongleaz[ cu timpii povestirii, ca un rafinat cunoscândîntreaga partitur[ a artei sale, elaborat[ chiar în mediul \[r[nesc lacare se aplic[. De altfel, singura limit[ major[ în talentul autorului,atâta cât putem vedea în aceast[ prim[ carte, const[ în exacerbareapovestirii în dauna construc\iei. Oricum, prin Ni=te \[rani avem în DinuS[raru un prozator de zile mari.“

Aurel DRAGO+ MUNTEANU

Apoi, c`nd a ap[rut Ni=te \[rani, ]n 1974, tema colectiviz[rii fusese]ngropat[ nu numai ca desuet[, dar c[p[tase trecerea r[u famat[ a]ntregii literaturi proletcultiste, care f[cuse apologia regimului totalitar,

CUPRINS

285

Ni=te \[rani

de la Mitrea Cocor la Setea. }n scurt timp, =i dup[ ce prima impresiegenerat[ — aceea de oratoriu funebru c`ntat la morm`ntul clasei\[r[ne=ti — a fost dep[=it[, s-a descoperit cu uimire nu numai un altfelde tip de roman, dar =i o alt[ lume rural[, de=i volumul f[cea toatetrimiterile la parametrii specifici ai prozei rom`ne=ti tradi\ionale. De=i erao carte despre trecut, Ni=te \[rani s-a dovedit, ]n timp, o carte pentru mait`rziu. De la apari\ia Morome\ilor, cu dou[ decenii mai ]nainte, con=tiin\acriticii nu fusese mai violent contrazis[ de o asemenea construc\ieimprevizibil[, care, ]n plus, modific[ tipologia umanit[\ii rurale.

}ncet, ]ncet, opera s-a rotunjit, =i ]ntreg orizontul de a=teptare alprozei s-a modificat, dar Ni=te \[rani s-a dovedit o carte extraordinar[=i plurivalent semnificant[, ]n mai multe contexte socio-politice.

Aureliu GOCI

„Deosebirea, c[ci exist[ una esen\ial[, dintre Morome\ii =i Ni=te\[rani, const[ în modalitatea privirii: uimit[, chiar fermecat[ demiracolul gândirii \[r[ne=ti, la Preda, ]n primul volum, apoi îngrijorat[=i nelini=tit[ în cel de-al doilea, nemiloas[ =i chiar p[rând biciuitoare laDinu S[raru, unde «spectacolul» î=i dezv[luie nu atât gratuitatea, câtneputin\a de a mai reprezenta cu adev[rat o alternativ[ existen\ial[...}ncât, poate, mai exact ar fi s[ se vorbeasc[ nu atât despre o apartenen\[,cât despre o continuare. Ni=te \[rani încheie, în fond, literatura despresatul tradi\ional.“

Mircea IORGULESCU

„Este un eveniment nu numai literar. Cartea aceasta este o carte decon=tiin\[. O carte a unor mari =i tulbur[toare adev[ruri. O carte rar[.}n orice caz, o asemenea carte n-a mai ap[rut în ultimii ani.

Ni=te \[rani este romanul care nu anun\[, ci consacr[ un prozator.Un eveniment, a=adar, literar =i social. Un eveniment al con=tiin\ei.“

Adrian P{UNESCU

„Marin Preda a demonstrat c[ \[ranul e capabil de ironie. Dinu S[raruinsist[ asupra inocen\ei tipului rural, nu numaidecât viclean ori obstinat,ci onest =i prudent pân[ la deplina edificare, aceasta venind la el cândezitarea =i amânarea nu mai sunt posibile, nu mai au nici un sens.“

Alexandru PIRU

286

Dinu S[raru

Se cuvine acum c`nd, dup[ alte dou[ romane ce i-au adus oneobi=nuit[ popularitate, i-au confirmat =i i-au poten\at ]nsu=iriledebutului, s[ spunem c[ Ni=te \[rani nu r[m`ne, ]n perspectiva timpului,doar cartea care a marcat ]nceputul de drum al unui prozator. Eromanul unui ]nceput ]n proza rom`neasc[, marc`nd un moment der[scruce la care ne vom referi ori de c`te ori vom trasa istoria literar[ aceea ce a ]nsemnat sf`r=itul unui drum ]ntr-o existen\[ colectiv[milenar[. Locul romanului s[u, al c[rui titlu a c[p[tat, cum se ]nt`mpl[numai cu c[r\ile reprezentative ale unei literaturi, valoarea unei efigii,este de pe acum al[turi de c[r\ile care jaloneaz[ ceea ce numim caleacea mare a unei literaturi.

Valeriu R~PEANU

„Probând o reflec\ie participativ[ afectiv asupra destinului uneicolectivit[\i pe care istoria a adus-o într-o situa\ie limit[; construit caun basm în mai multe p[r\i care amân[, cu dichis epic, dezlegareafinal[; locuit de câteva personaje memorabile, între care se deta=eaz[N[i\[ Lucean, care are ceva din suceala \[ranilor lui Ion Creang[, dar ebântuit câteodat[ (când zide=te, de exemplu, temelii de cas[ pe toateogoarele lui) =i de vizionarismul himeric al lui Don Quijote, =i P[tru celScurt, un Sancho Panza înc[ mai trist =i mai nenorocos, dar încântatc[ r[zboiul pe care l-a f[cut a fost unul de-adev[ratelea; scris sobru,dar cu grij[ pentru psihologia \[r[neasc[, una a statorniciei =i acircumspec\iei, =i pentru particularit[\ile graiului oltenesc în a=a fel cas[ dea impresia de spontaneitate =i de ingenuitate, proprii picturii naivea unui Ion Ni\[ Nicodim; v[dind spirit de observa\ie =i suflet de poet, iarpeste toate, un suflu tragic, de epopee, prin care se solidarizeaz[ curomanul lui Valentin Rasputin, Desp[r\irea de Matiora, romanul Ni=te\[rani încheie str[lucit un ciclu \[r[nesc dureros al literaturii române=i, împreun[ cu La Lilieci, drama în versuri a lui Marin Sorescu,inaugureaz[ un altul.“

Constantin SORESCU

„}n cartea surprinz[toare a lui Dinu S[raru, de=i multe dinîntâmpl[ri nu ne fac nici pe departe s[ izbucnim în râs, umorul are oparte totu=i larg[, strecurându-se insidios în toate cutele ca o pânz[freatic[ în toate fisurile p[mântului cl[tinat de cutremur. Ni=te \[rani,

287

Ni=te \[rani

roman realizat, pitoresc =i teatral, întrune=te calit[\i despre care în modcert se va mai vorbi, autorul dovedindu-se un prozator foarte înzestrat,capabil, bineîn\eles, =i de alte surprize.“

Constantin ST{NESCU

„P[tru cel Scurt este un om care iese din scen[ înainte de a-=i firealizat visul. Via\a lui are o doz[ de fragil care îl face mai interesat.Raportat la schema folcloric[ a basmului, P[tru cel Scurt e un«cenu=otc[», care trece de la o condi\ie umil[ c[tre realizarea deplin[ apersonalit[\ii lui. Aceasta este de fapt traiectoria lui F[t Frumos =i, uzândde aceast[ paralel[, facem, credem, vizibil[ condi\ia tragic[ a \[ranuluiP[tru cel Scurt. Privit din perspectiva noii sale deveniri, P[tru cel Scurteste un b[rbat care dispare înainte de vreme. Basmul se întrerupe =i secompleteaz[ în subtextul romanului lui Dinu S[raru, Ni=te \[rani, cubalada celui ce a murit înainte de a-=i fi tr[it via\a.

Ni=te \[rani este unul din romanele contemporane în carecon=tiin\a politic[ a scriitorului se manifest[ activ, dând un sens superiorevenimentelor. Dac[ ad[ug[m =i calit[\ile de excep\ie ale c[r\ii,complet[m profilul uneia din cele mai reprezentative c[r\i de proz[ale ultimilor ani.“

Mihai UNGHEANU

„Scris parc[ dintr-o respira\ie, Ni=te \[rani pur =i simplu te zguduie.O asemenea carte despre |[rani face cinste |[rii. Poate c[ sunt subiectiv,fiind =i eu dintre \[rani, dar nu dau subiectivitatea mea pe tot aurullumii. Cât[ în\elegere, cât[ durere =i cât[ demnitate! Ave\i o inim[ mare,domnule Dinu S[raru! N[i\[ Lucean =i scutierul s[u P[tru cel Scurtintr[ pe drept în marea literatur[. Numai c[ la Cervantes moare DonQuijote, aici se stinge din via\[ scutierul — mi-a sângerat inima =i amplâns la moartea lui...“

Ion UNGUREANU

„Am citit romanul dumitale Ni=te \[rani. M[rturisesc c[ nu am cititde mult o carte de proz[ care s[-mi r[scoleasc[ într-atât sufletul. O cartemare, care se înscrie, cred, printre cele mai frumoase proze române=ti.“

Grigore VIERU