2014,04,09 phoenix 2013-481817 phoenix 23n valorificarea activelor pag. 4 n aplicare art. 36 ºi 40...

n Valorificareaactivelor

pag. 4

n Aplicare art.36 ºi 40 dinLegea 85/2006

pag. 12

n Mecanismuleuropean de stabilizarefinanciarã

pag. 15

n Insolvenþapersoaneifizice

pag. 21

Editat` de Uniunea Na]ional` a Practicienilor \n Insolven]` din Rom~nia

Nr. 48, aprilie-iunie 2014

Publicaþie gratuitã

q INTRODUCERE

CUVÂNTUL PREªEDINTELUI

q RUBRICA PRACTICIANULUI

ASPECTE COMERCIALE ªI FISCALE CONTROVERSATE ALE VALORIFICÃRII ACTIVELOR

REORGANIZAREA JUDICIARÃ PRIN PRISMA PROIECTULUI CODULUI INSOLVENÞEI - PARTEA II

q RUBRICA ANALISTULUI

APLICAREA CORECTÃ A DISPOZIÞIILOR ART.36 ªI 40 DIN LEGEA NR.85/2006

q INTEGRARE EUROPEANÃ

MECANISMUL EUROPEAN DE STABILIZARE FINANCIARÃ

q RUBRICA MAGISTRATULUI

INSOLVENÞA PERSOANEI FIZICE. PARTEA I

Phoenix, revista de insolven]`Nr. 48, aprilie – iunie 2014

pag.

3

4

31

sumar

Secretar generalAlexandru Frumosu

Secretariat de redac]ieAdrian CiochirdelAndreea Jucan

l Opi niile exprimate \n articolele publicate \n revist`, precum [irespon sabilitatea [tiin]ific` [i juridic` privind con]inutul acestoraapar]in \n exclu si vitate auto ri lor. l Toate drepturile asupra acestei pu -blica]ii sunt rezervate UNPIR l Articolele publicate anterior pot ficitite [i pe site-ul www.unpir.ro

Secretariat general al UNPIRStr. Vulturilor nr. 23, sector 3

Bucure[tiTel.: 021-316.24.84, fax: 021-316.24.85

E-mail: [email protected]

EditorMihai Dimonie

Consultan]i [tiin]ificiprof. univ. dr. Radu Bufan (Timi[oara)

av. Simona Maria Milo[ (Bucure[ti)av. drd. Ana-Irina {arcane (Bucure[ti)

Coperta I – Academia de Studii Economice, Bucure[ti

20

8

13

3

Phoenix, aprilie – iunie 2014

Cuvântulpre[edintelui

Introducere

În urmã cu mai bine de un an, din iniþiativaConsiliului naþional de conducere a UniuniiNaþionale a Practicienilor în Insolvenþã dinRomânia ºi prin hotãrârea Congresului Uniuniia luat fiinþã Institutul Naþional pentruPregãtirea Practicienilor în Insolvenþã (INPPI)organism menit sã asigure cadrul organizatoricnecesar pregãtirii iniþiale a practicienilorstagiari, precum ºi a pregãtirii continue atuturor practicienilor în insolvenþã.

În anul care a trecut Institutul a organizatmai multe seminarii centralizate de pregãtire astagiarilor, seminarii on-line pentru pregãtireapracticienilor, acordând sprijin filialelor înorganizarea seminariilor la nivel teritorial.

Þin sã subliniez evenimentul deosebit carea avut loc în octombrie 2013 ºi anumeConferinþa Naþionalã de Insolvenþã, organizatãde cãtre Institut în colaborare cu UNPIR ºiFacultatea de Drept din cadrul UniversitãþiiBucureºti, eveniment cãruia revista noastrã i-aconsacrat un numãr special.

Conferinþa a reprezentat un prilej deiniþiere a unor dezbateri publice asupraproiectului Codului insolvenþei, rezultat alactivitãþii unei echipe de consultanþi care aulucrat pe parcursul a mai mult de un an alãturide specialiºti din cadrul Ministerului Justiþiei.

În aºteptarea aprobãrii actului normativ neexprimãm speranþa cã intrarea în vigoare se vaface dupã o temeinicã pregãtire a tuturor celorimplicaþi în aplicarea legii.

Referindu-mã la activitatea Institutului,trebuie sã subliniez protocoalele de colaborareîncheiate cu Camera Auditorilor Financiari dinRomânia, Institutul Naþional al Magistraturii ºiInstitutul Naþional pentru Pregãtirea ºiPerfecþionarea Avocaþilor, prin care s-au pusbazele unor colaborãri bilaterale în principal înorganizarea de acþiuni comune de formare pro -fe sionalã ºi de recunoaºtere reciprocã a cursu -rilor din domeniile de specialitate comune.

În luna mai anul curent, Secretariatul ge -neral UNPIR va organiza un nou examen deacces în profesia de practician în insolvenþã.Menþionez evenimentul întrucât doresc sãremarc o noutate legatã de domeniile de exa -minare. Potrivit deciziei Consiliului naþio nalde conducere, începând cu aceastã sesiuneîntrebãrile din chestionarele de examen se vorlimita la domeniile: drept ºi contabilitate,avându-se în vedere cã acestea sunt cele maisolicitate în aplicarea procedurii insolvenþei.Aceastã mãsurã nu va diminua cu nimic inte -resul pentru problemele de mana gement ºi deevaluare, care vor fi avute în vedere permanentîn programele de pregãtire continuã iniþiate deINPPI.

Av. Arin Octav StãnescuPreºedintele UNPIR

1. În prezent, reglementãrile din legea insolvenþei oferãun cadru exclusiv juridic rezolvãrii acestei teme, cu foartepuþine dispoziþii care se pot completa - sau nu - dupã bunulplac al celui care interpreteazã textul, cu dispoziþii din dreptulcomun. Fac aceastã afirmaþie deoa rece am observat, înpracticã, dese afirmãri ºi tot atât de dese negãri alecompatibilitãþii dispoziþiilor dreptului insolvenþei cu cele aledreptului comun, în luãri de poziþie în special alepracticienilor în insolvenþã care se confrunta cu textul art. 149din Legea nr. 85/2006; aceste interpretãri ale textului legaldupã poziþia convenabilã în procedurã, dar fãrã niciunargument, nu ar trebui sã aibã nicio valoare în faþa instanþelorde judecatã.

Din pãcate, singura contribuþie notabilã la analiza acestuitext deosebit de important este cea a marelui nostrucontemporan, domnul profesor Ion Turcu, în articolelepublicate în revista Phoenix nr. 40 - 43

Revenind la contextul legal, aproape peste noapte“contabilii” (economiºtii specializaþi în contabilitate) ºiavocaþii au fost obligaþi sã devinã specialiºti în valori ficareabunurilor debitoarei.

Atât timp cât economia a fost în creºtere, iar bãncileacordau credite, inclusiv pentru achiziþii de active, pen trudezvoltarea afacerilor (2000-2008) nu s-a fãcut simþitã lipsade articulare a dispoziþiilor legale; chiar dacã lichidatorulrespecta “a la lettre” dispoziþiile legale, tot apãreau unul sauchiar mai mulþi clienþi care puteau sã plãtescã “cash” bunurilecumpãrate, inclusiv imobilele.

Putem sã remarcãm totuºi o anumitã evoluþie a re -glementãrii, care, dintr-una sinteticã ºi strictã, a devenit, cutimpul, ceva mai flexibilã, permiþând în mod expres maimulte modalitãþi de vânzare, acceptând combinaþia dintremetode, etc, dar rãmânând totuºi destul de limitativã în cepriveºte libertatea de alegere a metodelor ºi tehnicilor devânzare.

Spre exemplu, redactarea prezentã a art. 116 alin. (2)oferã doar 3 opþiuni de vânzare “grupatã” a bunurilor, ºianume “ut singuli”, în ansambluri în stare de funcþionare ºi întotalitate; nu este clar de ce nu se pot vinde bunurile ºi câte 2,cate 4, etc, chiar dacã nu constituie ansambluri “funcþionale”(nu neapãrat în stare de funcþionare), dar nu afecteazãintegritatea altor ansambluri funcþionale. Cred cã aceastãreglementare are ca izvor indirect vechiul text al Legii nr.31/1990 referitor la lichidarea voluntarã, care impunevânzarea cu bucatã, însã nu are ca suport aceeaºi logicã.

Întrebarea fireascã ce se naºte din realitãþile cu care neconfruntãm, este dacã nu cumva este necesarã o continuãdereglementare a procedurii de vânzare, care sã permitãadaptarea acesteia, ºi creºterea ºanselor de valorificare, lacondiþiile pieþei? Atâta timp cât existã un control alcreditorilor în ce priveºte oportunitatea ºi cel al instanþei în cepriveºte legalitatea, nu vedem de ce sã încercam sã pãstrãm“patul lui Procust” pentru proce durile de valorificare aactivelor.

Revenind la evoluþia de pe teren, din viaþa realã, re mar -cãm cã, de când s-a instalat criza, din foarte multe motive, acãror prezentare ar depãºi cadrul acestei lu crãri, vânzãrile s-au împotmolit, þara este plinã de active odinioarã productive,dar mai nimic nu se vinde, iar cheltuielile de conservare curgîn continuare, fãrã nicio perspectivã serioasã de valorificare.

De aceea credem cã legiuitorul ar trebui sã ia în seamãaceastã stuaþie ºi sã reglementeze materia în aºa fel încet sãîncurajeze repunerea în circulaþie a acestor capacitãþi deproducþie.

2. Pornim de la realitatea exprimatã plastic, acum mulþiani, de un ministru al finanþelor: “nu e bani”.

Bãncile sunt foarte reþinute în a mai credita astfel achiziþiide imobile, de active productive de genul utila jelor ºiechipamentelor, în special deoarece valoarea garanþiei pe care


Rubrica practicianului4

Aspecte comerciale ºi fiscale controversate alevalorificãrii activelor în cadrul procedurii de insolvenþã

Prof. univ. dr. Radu BufanUniversitatea de vest din Timiºoara

ar reprezenta-o acele active este în scãdere continuã, incertã,etc.

Pe de altã parte, logica unui eventual cumpãrãtor din ziuade azi, care s-a confruntat deja cu simptomele crizei ºi asupravieþuit, este urmãtoarea: el poate dezvolta afa ce rea pecare o are, dacã mai identificã o niºã de piaþã, sau deja arecerere pentru care ar trebui sã se extindã, dar toþi banii pe careîi are sau îi poate obþine de la bãnci sau de la clienþi sub formãde avansuri, îi va investi în fondul de marfã, creanþe clienþi,etc. ºi nicidecum în achiziþii de clãdiri/utilaje, deoarece þaraeste plinã de clãdiri de închi riat iar oferta de utilaje noi pecredit furnizor este bogatã.

Deci, el ar închiria o clãdire, cu tot cu echipamente, însãlichidatorul (în faza de faliment a insolvenþei) se teme sãînchirieze activele imobiliare, mai ales pe termen mai lung,aºteptând sã aparã un cumpãrãtor, ºi, de regulã, nu poateobþine acordul creditorilor pentru o astfel de închiriere.

De asemenea, verificarea continuã a stãrii activelorînchiriate poate constitui o bãtaie de cap suplimentarã pe caremajoritatea practicienilor în insolvenþã, care nu prea auoameni de teren ci, în proporþie covârºitoare, juriºti ºieconomiºti, nu o privesc cu mare drag, mai ales cã o astfel deimplicare nu este remuneratã corespunzãtor, conformuzanþelor actuale, de cãtre creditori.

În acest context, o soluþie posibilã, dar nu fãrã bãtaie decap, o constituie închirierea cu promisiune de vân zare,(contractul de Hire-Purchase), adicã o închiriere pe unanumit termen, însoþitã, contractual, de posibilitatea ca acelchiriaº sã opteze pentru cumpãrarea bunului. Pentru a fiatractivã, aceastã operaþiune presupune cã, în cazul activãriiopþiunii de cumpãrare din partea chiria ºului, chiria plãtitãdeja urmeazã a se transforma, în tota li tate sau în cea mai mareparte, în preþ ºi, în consecinþã, scãzutã din preþul vânzãrii.(Noul Cod civil include o va riantã mai puþin atractivã aacestui tip de contract, de nu mitã la art. 1.668 “Pactul deopþiune privind contractul de vânzare”; mai puþin atractivã,deoarece nu prevede po si bilitatea conversiei chiriei plãtitedeja în porþiune din preþ.)

Acest scenariu da posibilitatea chiriaºului de a-ºi facecalculele pentru eventuala cumpãrare în mod realist, ba zat peeficienþa doveditã a afacerii începute în acel spa þiu, perezultatele exploatãrii acestuia, care nu pot fi anti cipate cuacurateþe la momentul iniþial, cel al închirierii.

De asemenea, oferã chiriaºului posibilitatea plãþii pre þu luiîn tranºe ºi nu dintr-o datã, de a beneficia, chiar ºi pentru untimp, de asistenþa administratorului judi ciar/lichidatorului înremedierea unor “vicii ascunse” ale activului, sesizate înperioada de închiriere, etc.

Un exemplu de astfel de tip de tranzacþie, cunoscut înprezent din mass media, este cel imaginat de PrimãriaCapitalei, care a închiriat pe timpul necesar reparaþiilorsediului sãu, o clãdire corespunzãtoare ca dimensiuni, cuopþiunea de a transforma tranºele de chirie plãtite în parte dinpreþ, la momentul activãrii opþiunii de cum pãrare; se pare cã,în speþã, proprietarul/promitent vânzã tor încearcã sã “scape”ºi cu banii deja încasaþi dar ºi rãmânând proprietar pe clãdire,cerând insolvenþa; în ipoteza pe care o prezentãm, scenariul

este altul, insol venþa deja declaratã a proprietarului clãdiriineputând constitui o manoperã pentru “pãcãlirea” clientului.

Un astfel de tip de tranzacþie nu este expres prevãzut înlege, întreg spiritul reglementarii Legii nr. 85/2006 fiindfocalizat pe vânzare, pe lichidare prin transmitereaproprietãþii prin acte “uno ictu”, dar credem cã aceasta este oreflectare a unor condiþii de piaþã din pãcate apuse.

De aceea, consider cã o astfel de modalitate de valo -rificare trebuie expres prevãzutã de lege, cu retribuireacorespunzãtoare a practicianului în insolvenþã care se implicãîntr-o operaþiune de acest tip.

Trebuie concomitent precizate expres, pentru început celpuþin, ºi modalitãþile prin care se ajunge la perfec tarea acestorcontracte, care trebuie sã asigure atât trans pa renþa proceduriicât ºi obþinerea acordului creditorilor. De asemenea, trebuieprevãzute, chiar dacã numai cu caracter de recomandare ºimãsurile legale de protecþie pe care poate/trebuie sã le iapracticianul pentru a proteje bunurile ce-i sunt date înadministrare ºi pe care le încredinþeazã spre închiriere cuopþiune de vânzare.

În acest proces complex de alegere între diferite varianteeste utilã intervenþia unui specialist în diagnos tic, care sãpoate prezenta creditorilor comparaþia dintre diferitelevariante disponibile la un moment dat, apoi, în cadrul fiecãreivariante, comparaþia între diferitele oferte, etc.

Concluzia este în sensul cã legea ar trebui sã lasecreditorilor libertatea alegerii celei mai avantajoase va riante,dar sã creeze cadrul juridic minimal necesar apli cãrii tuturoracestor variante, cel puþin pânã la conturarea unei practicistabile în domeniu.

3. În ce priveºte fazele procedurii insolvenþei în care oasemenea tranzacþie ar fi recomandabilã, este evi dent cãlichidarea falimentarã este în prim plan; ºi aici, opþiunea decumpãrare ar putea fi exercitatã înãuntrul unui termenrezonabil, spre exemplu de 3 ani, pentru a nu blocaposibilitãþile de vânzare sau chiar închiderea procedurii.

În reorganizare, tranzacþia de acest tip este aplicabilã înprimul rând activelor propuse spre vânzare, care suntconsiderate “non core”, dar ºi altor active care prezintãinteres pentru posibili ofertanþi, chiar cu “preþul” mutãriiactivitãþii proprii a debitoarei în alt spaþiu, mai mic, închiriatde la un terþ. ºi aceastã ipotezã trebuie sã aibã la baza calculede eficienþã comparative.

4. Aspecte fiscale.Aºa cum este redactat în prezent, textul art. 116 al Legii

insolvenþei nu permite asimilarea vânzãrii grupate a bunurilorcu “transferul de active” prevãzut la art. 128 alin. (7) Codfiscal, ºi care nu este purtãtor de TVA. Este extrem deimportant sã putem analiza aceste vânzãri din perspectiva“transferului de afacere” preluat de Codul fiscal din DirectivaTVA, deoarece o reducere cu 24 % a ieºirii de cash esteatractivã pentru orice potenþial cumpãrãtor.

Acesta ar fi doar primul pas, deoarece nici criteriileprevãzute la Codul fiscal ºi în Normele metodologice nu sunt

5Rubrica practicianului


de naturã a clarifica pe deplin ce anume este “transfer deactive” în sens fiscal ºi ce nu se încadreazã în aceastãsintagmã. Astfel, art. 128 alin. (7) Cod fiscal dispuneurmãtoarele:

,,Transferul tuturor activelor sau al unei pãrþi a acestora,efectuat cu ocazia transferului de active sau, dupã caz, ºi depasive, indiferent dacã este realizat ca urmare a vânzãrii sauca urmare a unor operaþiuni precum divizarea, fuziunea orica aport în naturã la capitalul unei societãþi, nu constituielivrare de bunuri dacã primitorul activelor este o persoanãimpozabilã. Primitorul activelor este considerat a fisuccesorul cedentului în ceea ce priveºte ajustarea dreptuluide deducere prevãzutã de lege“.

Normele metodologice vin cu urmãtoarele “clarificãri”:,,Transferul de active prevãzut la art. 128 alin. (7) din

Codul fiscal este un transfer universal de bunuri ºi/sauservicii, acestea nemaifiind tratate individual, ci ca un totunitar la persoana impozabilã cedentã, indife rent dacã esteun transfer total sau parþial de active. Se considerã transferparþial de active, în sensul art. 128 alin. (7) din Codul fiscal,transferul tuturor activelor sau al unei pãrþi din activeleinvestite într-o anumitã ramurã a activitãþii economice, dacãacestea constituie din punct de vedere tehnic o structurãindependentã, capabilã sã efectueze activitãþi economiceseparate, indiferent dacã este realizat cã urmare a vânzãriisau ca urmare a unor operaþiuni precum divizarea, fuziuneaori ca aport în naturã la capitalul unei societãþi“.

,,Simplul transfer al unor active nu garanteazã posi bili -tatea continuãrii unei activitãþi economice în ori ce situaþie.Pentru cã o operaþiune sã poatã fi consi deratã transfer deactive, în sensul art. 128 alin. (7) din Codul fiscal, primitorulactivelor trebuie sã intenþioneze sã desfãºoare activitateaeconomicã sau partea din activitatea economicã care i-a fosttransferatã, ºi nu sã lichideze imediat activitatea respectivãºi, dupã caz, sã vândã eventualele stocuri“.

Mai grav este cã nici practica CJUE în acest domeniu nueste nici foarte bogatã nici foarte relevantã, ceea ce creºteriscul fiscal oricum ar proceda lichidatorul: dacã tranzacþiaeste fãrã TVA, existã riscul recalificãrii ei în simplã vânzarede bunuri ºi, ca urmare, al colectãrii de TVA, iar în cazulrealizãrii tranzacþiei cu TVA exista riscul recalificãrii ei în“transfer de active” ºi, în conse cinþã, al negãrii dreptului dededucere al cumpãrãtorului, aºa cum s-a întâmplat în situaþiacare a ocazionat Decizia nr. 2748 din 5 martie 2013 a ÎCCJ.

Sunt utile înþelegerii acestei probleme urmãtoarele pasajedin hotãrârea instanþei noastre supreme:

,,În perioada 06.02.2009-28.02.2009, SC “R” SRL avândut active aferente desfãºurãrii producþiei de radia toare,constând în materii prime, materialede bazã, mate rialeauxiliare, materiale pentru ambalat, semifa bricate, produsefinite, obiecte de inventar, mijloace fixe, care constituie dinpunct de vedere tehnic, structura capabilã sã desfãºoareactivitate economicã separatã, astfel încât, activitatea

economicã transferatã a permis continuarea ei de cãtre SC“RR” SRL, ceea ce calificã aceastã tranzac þie drept transferde afacere, încadrându-se astfel în prevederile art. 128alin.(7) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal.

Prin contractul de novaþie din data de 25.03.2009 SC“RR” SRL a preluat toate drepturile ºi obligaþiile SC “R”SRL ce decurg din convenþia de credit 010-2064/CES2-RG/2006/14.12.2006, încheiatã cu Banca X.

Ceea ce este relevant din punct de vedere al perso naluluide specialitate, este cã, mare parte din personalul utilizatdirect în activitatea de producþie radiatoare de cãtre SC “RR”SRL, provine din personalul care a fost utilizat în aceeaºiactivitate în perioadã anterioarã de cãtre SC “R” SRL, iar oparte din clienþii ºi furnizorii SC “R” SRL au devenit ulteriorînfiinþãrii SC “RR” SRL clienþii, respectiv furnizorii acesteia.

Prin urmare, Curtea de Apel a apreciat cã susþine reasocietãþii potrivit cãreia nu ar putea fi vorba de un transfer deafacere în lipsa transferãrii ºi a clientelei, este neîntemeiatã,fiind suficient ca o parte din clienþii ºi furnizorii cedentuluisã devinã ulterior înfiinþãrii noii so cietãþi care a preluat oparte din active, clienþii, respec tiv furnizorii acesteia, doar înceea ce priveºte segmentul preluat, respectiv producþia deradiatoare.

S-a mai reþinut în mod corect în decizia de soluþionare acontestaþiei cã, în cadrul unui transfer de active neim po zabil,trebuie sã se aibã în vedere ansamblul elemen telortranzacþionate ºi modalitatea concretã în care se realizeazãoperaþiunea, astfel încât între pãrþi sã nu se realizeze o simplãvânzare de bunuri, ci o veritabilã “transferare a afacerii” de lavânzãtor la cumpãrãtor, carac terizatã prin posibilitateatehnicã ºi funcþionalã a cumpãrãtorului de a continua în modindependent activitatea economicã cãreia i-au fost atribuiteiniþial elementele tranzacþionate, dar ºi prin intenþia acestuiade a continua aceeaºi activitate, fãrã lichidarea imediatã aafacerii cumpãrate ºi vânzarea stocurilor.

Chiar dacã legislaþia fiscalã nu face referire la noþiu nea de“transferare a afacerii”, nefiind consacratã legisla tiv oasemenea expresie, totuºi, aceasta vizeazã înstrãina rea uneipãrþi a activitãþii, prin transferul activelor care erau folosite încadrul acelei activitãþi, în speþã activitatea în cauzã fiindproducþia de radiatoare.

În cazul transferului parþial sau total al activelor uneipersoane impozabile, care potrivit dispoziþiilor legale nuconstituie o livrare de bunuri conform art. 128 alin.(7) dinCodul fiscal, nu îi este aplicabil dreptul de deducere al taxeiaferente acestei operaþiuni neimpozabile întrucât aceasta nuintrã în sfera de aplicare a taxei pe valoare adãugatã.

Nefondate sunt ºi criticile recurentei-reclamante po trivitcãrora indiferent de încadrarea sau nu a opera þiunilor drepttransfer de active, în sensul art. 128 alin.(7) din Codul fiscal,aceasta ar fi lipsitã de efecte întrucât recurenta a aplicatregimul de taxare iar aplicarea aces tuia nu poate fi sancþio -natã cu anularea dreptului de de du cere întrucât conformnormelor metodologice invocate respectiv pct.6 alin. (10) dinHG nr. 150/2011, aplicarea regimului de taxare pentrutransferul de active de cãtre persoanele impozabile nu va fi



sancþionatã de cãtre organele fiscale în sensul anulãriidreptului de de du cere a taxei la beneficiar decât în situaþia încare operaþiunile respective sunt taxabile prin efectul legii sauprin opþiune, ceea ce nu este cazul în speþa dedusã judecãþii“.

Pe de altã parte, recurenta-reclamantã are posibilita tealegalã de a-ºi recupera TVA-ul nedeductibil de la cedentulafacerii SC “R” SRL, astfel cum s-a menþionat atât în decizianr. 253/07.07.2010 privind soluþionarea contestaþiei sale câtºi prin sentinþa instanþei de fond, solicitându-i acestuiacorecþia facturilor emise eronat cu TVA, întocmireadocumentului prevãzut de art.1551 alin. (10) din Codul fiscalºi restituirea taxei achitate în baza facturilor incorecte“.

Comentând aceastã decizie, trebuie arãtat cã, într-adevãr,Normele metodologice interzic negarea dreptului dededucere atunci când, din prudenþã, operaþiunea se realizeazãcu TVA, dar astfel nu se eliminã complet riscul fiscal, carestã, potenþial, în atitudinea fiecãrui organ de inspecþie.

Singura ipotezã sigurã pentru a cunoaºte regimul fis cal alunei asemenea tranzacþii îl constituie apelul la So lu þia fiscalãindividualã anticipatã, dar aceasta presupune un interval deminimum 2-3 luni, ceea ce nu este posibil în anumite opera -þiuni, aflate, din motive subiective sau chiar obiective, încrizã de timp.

În consecinþã, este necesarã explicitarea textului actua -lului art 116, care sã trimitã la Codul fiscal, ºi, pe de altã par -te, intervenþia clarificatoare în Codul fiscal, pentru a se cu -noaºte care sunt caracteristicile “transferu lui de active”(afacere) .

5. Libertatea de decizie a creditorilor în ce priveºteopþiunile de vânzare trebuie ºi ea analizatã din perspectivaintereselor pe care aceºtia se presupune cã le reprezintã.Avem în vedere cã poziþia pe care le-o conferã legislaþiainsolvenþei impune creditorilor nu numai drepturi, ci ºiobligaþii, care pot diferi funcþie de “calitatea” primordialã aacestor creditori.

Spre exemplu, în multe situaþii din practicã, existã o pro -punere de achiziþie a activului de cãtre un întreprin zãtor dindomeniu, care intenþioneazã sã continue acolo afacerea, darcare oferã un preþ inferior celui oferit de alt potenþial cum pã -rãtor care doreºte sã demoleze clãdirea, sã valorifice mate ria -lele rezultate ºi sã vândã apoi terenul drept teren construibil.

Chestiunea care trebuie analizatã este ºi cea a “compara -bilitãþii” celor douã oferte, cel puþin din perspectiva unorcreditori “speciali” cum ar fi ANAF, AVAS sau bugetul localrespectiv.

În asemenea situaþii, trebuie fãcute calcule pe termen lungºi comparate variantele, iar toþi cei implicaþi, în primul rândaceºti creditori entitãþi publice dar ºi practi cia nul, ar trebui sãsprijine soluþiile cele mai sãnãtoase ºi de perspectivã dinpunct de vedere economic.

S-ar putea obiecta cã acest raþionament încalcã scopullegii, ºi anume satisfacerea creditorilor, ºi cã apare chiarriscul rãspunderii personale pentru cei care ar încurajaaceastã opþiune.

La aceastã criticã se pot aduce urmãtoarele contra-argumente:

- chiar legea încurajeazã preluarea ºi continuareaafacerilor, prin posibilitatea de a se achiziþiona “aface rea”fãrã TVA; aceastã dispoziþie, inclusã la art. 128 alin. (7) Codfiscal, sub sintagma “transfer de active” provine din dreptulUE (Directiva TVA), ºi este detaliatã, totuºi insuficient, înNormele metodologice de aplicare ale Codului fiscal.

În privin þa acestui tip de tranzacþie, Legea nr. 85/2006 areun text care la prima vedere o face inaplicabilã la vânzãrile înfaliment: art. 116 alin. (2) se referã doar la vânzãri de bunuri,ori textul fiscal se poate interpreta strict, în aºa fel încât sã nuincludã vânzarea doar a bunurilor în cadrul "transferului deactive".

- la art. 2 al legii se vorbeºte despre scopul sãu, careconstã în acoperirea pasivului, fãrã a se preciza cã gradul deacoperire trebuie sã fie mai mare sau mai mic; în proiectulnoului Cod al insolvenþei, ºi la recomandarea organismelorfinanciare interna þionale ºi a Uniunii Europene, se prevedeexplicit, la art. 2 cã scopul legii este "instituirea uneiproceduri colective pentru acoperi rea pasivului debitorului,cu acordarea, atunci când este posibil, a ºansei de redresare aactivitã þii acestuia".

- legea nu interzice ca to þi creditorii sã convinã la altãordine de distribuire decât cea prevãzutã la art. 121 ?i 123,dacã toþi creditorii sunt de acord, sau dacã existã consens(nimeni nu se împotriveºte); pe acelaºi ra þionament, ar filogic ca cel puþin creditorii care se presupune cã reprezintãinteresul superior al statului sã aibã cãderea sã ia astfel dedecizii, raþionale din punct de vedere economic ºi social.

- o regulã de interpretare în drept, propusã în doctrinã,considerã cã o interpretare ce trebuie datã unei dispoziþiilegale este cea care conduce la cele mai bune efecteeconomice ºi sociale.

În concluzie, considerãm cã spiritul legii insolvenþei nu seopune unei asemenea opþiuni a creditorilor care se presupunecã reprezintã în cel mai înalt grad interesul public general.

Suntem însã de acord cã o astfel de posibilitate de op þiunear trebui sã fie admisã expres de lege doar cu anu miteprecauþiuni ºi cu o fundamentare tot pe o analizã economicãde specialitate a unui expert "în diagnostic".

6. În concluzie, configuraþia unei legi atât de sensi bilela schimbãrile din economia realã trebuie adaptatã pentru afavoriza atingerea scopului sãu, care în niciun caz nu poate fipotrivnic încurajãrii tranzacþiilor, afacerilor oneste.

De asemenea, clarificarea regimului fiscal al insolventei,ºi în special al vânzãrii de active, constituie un factor desiguranþã în angajarea în noi tranzacþii, în care risculcomercial este deja semnificativ, în aºa mãsurã încât regimulfiscal incert sã nu conducã la demotivatea cumpãrãtorului.





(Urmare din numãrul anterior)

III. Problematica „super-prioritãþii” în luminaCodului insolvenþei ºi în dreptul comparat.

Legea nr. 85/2006 reglementeazã într-o manierãdeficitarã principiul accesului la finanþare în insolvenþã.Nici prevederile codului, pentru motivele care vor urma,nu reprezintã o îmbunãtãþire semnificativã în acest sens.Pentru o observa diferenþele, propunem o analizã concisãa principiului accesului la finanþare prin analizamecanismelor de garantare prioritarã faþã de creditoriianteriori ai procedurii - a finanþãrilor acordate înprocedurã (procedeu pe care noi l-am denumit, mai multsau mai puþin inspirat, „super-prioritate”). Analiza vizeazã(1) realizarea garantãrii finanþãrilor acordate în timpulprocedurii în contextul Legii nr. 85/2006, (2) în cadrulCodului insolvenþei care face obiectul acestei lucrãri, ºiapoi a unei (3) prezentãri comparative în vedereaidentificãrii funcþionalitãþii super-prioritãþii în altelegislaþii, relativ asemãnãtoare celei autohtone.

1. Perspectiva Legii nr. 85/2006 - art. 121 alin. (1) pct.1 indice 1:

Astfel precum am elaborat într-o lucrare dedicatã înmod special finanþãrii în insolvenþã,42 articolul inclus însecþiunea a 7-a Falimentul din Legea 85/2006 prevede cãîn caz de faliment, distribuirile de sume rezultate dinvalorificarea bunurilor grevate de garanþii reale se vor facecu prioritate în contul creanþelor garantate nãscute întimpul procedurii insolvenþei dupã confirmarea planului,ca parte componentã a acestui plan. Puþina doctrinã peaceastã tema (jurisprudenþa este inexistentã) este de pãrerecã acest articol reglementeazã o adevãratã super-prioritatea creditelor acordate în vederea finanþãrii reorganizãrii,super-prioritate care se manifestã prin distribuiri de sumeîn favoarea finanþatorilor planului înaintea creditorilorgarantaþi anterior. Acestui articol i se pot aduce nesfârºitecritici: (a) este reglementat în secþiunea de faliment, pecând o asemenea prevedere ar trebui sã figureze lasecþiunea reorganizare; (b) este lacunar: nu reiese cu

claritate dacã se referã exclusiv la creditãri ºi împrumuturinoi acordate în procedura reorganizãrii ºi am putea deducecã nu este vorba de finanþãri noi, ci de creanþe noi alecreditorilor garantaþi anterior nãscute în timpulreorganizãrii; (c) nu prezintã condiþiile concrete în care uncredit accesat în reorganizare devine garantat prioritar ºinici mecanisme prin care o asemenea garanþie ar putea fifãcutã opozabilã prin înscrierea în cartea funciarã; (d) esteincert dacã creditele noi care s-ar bucura de super-prioritate pot fi acordate de orice persoanã sau doar decreditorii care au deja garanþii pe bunuri; (e) alin. 11 sereferã la creditorii garantaþi pentru creanþele garantatenãscute în reorganizare, în timp ce alin. (2) se referã lacreanþele creditorilor nãscute anterior deschideriiprocedurii. Se observã cã se omite perioada de observaþie,dar ºi falimentul (ar reieºi cã în aceste etape proceduralenu se pot accesa finanþãri care sã poatã beneficia degaranþii cu rang prioritar la distribuire).

În ciuda modului deficitar în care a fost reglementatãsuper-prioritatea ºi indirect una din modalitãþile definanþare a planului în Legea 85/2006, putem decelaurmãtoarele condiþiile de aplicare ale art. 121 alin. 11:

(1) creanþa garantatã sã fie nãscutã „în timpulprocedurii de insolvenþã dupã confirmarea planului dereorganizare”;

(2) aceastã creanþã sã fie parte componentã planuluiconfirmat. Aceste douã condiþii reies expres din textul art.121 alin. (1) pct. 1 indice 1.

(3) Aplicarea acestei super-prioritãþi însã, nu poate sãfie efectuatã fãrã limitãri, întrucât ar putea duce la graveabuzuri ºi la golirea de conþinut a garanþiilor creditoriloranteriori deschiderii procedurii. De altfel, aceasta a ºi fostdilema practicienilor la apariþia acestui text: se potconstitui garanþii în procedura fãrã limitare pe bunuriledeja garantate? Se pot opune în vreun fel creditoriigarantaþi anterior? Ce se întâmplã cu garanþiile creditorilorgarantaþi anterior dupã aplicarea ipotecii care acordãsuper-prioritate potrivit art. 121 alin. (1) indice 1? La toateaceste întrebãri ar fi trebuit sã rãspundã în concret normalegalã, iar tãcerea acesteia ºi lipsa unei rezolvãri la aceste

REORGANIZARE JUDICIARÃ prin prisma proiectului

Codului insolvenþei(partea a II-a)

Av. Vasile Godâncã – HerleaMembru UNPIR filiala - Cluj

dileme a dus, din punctul nostru de vedere, la izolareatextului de lege ºi neaplicarea lui în practicã. Acesteconsiderente, dar ºi coroborarea cu prevederile art. 39privitoare la acordarea unei protecþii corespunzãtoaretitularilor creanþelor garantate au dus la identificarea celeide-a treia condiþii de aplicare a textului din punctul nostrude vedere, anume: acordarea unei protecþii adecvatecreditorilor garantaþi anteriori.

(4) prin constituirea ei sã nu se aducã atingereprincipiului tratamentului corect ºi echitabil al creanþelordefavorizate (între care se vor integra ºi creanþelegarantate al cãror rang a fost modificat). Este o condiþiecare decurge din principiile de întocmire a planului dereorganizare, prin nerespectarea cãreia planul poate ficonsiderat nelegal ºi prin urmare eficacitatea super-prioritãþii - anulatã.

(5) ultima condiþie a eficienþei acestei garanþiiprioritare este ºi una contradictorie cu sensul înfiinþãrii ei,anume: societatea sã fie în faliment. Articolul 121 alin. 1indice 1 este reglementat în secþiunea faliment ºi se aplicã,paradoxal, doar în caz de intrare în faliment.

Fiind vorba de o creanþã nouã reglementatã prin planeste de natura evidenþei cã aceasta va fi o creanþã prin carese vor finanþa operaþiunile care vor sta la baza redresãrii.În lipsa unor limitãri legislative, teoretic orice tip decreanþã nãscutã ulterior procedurii va putea dobândi ogaranþie realã asupra bunurilor debitoarei, dacã acestaspect este prevãzut ca mãsurã a planului ºi se încadreazãîn condiþiile amintite mai sus.

În contextul respectãrii condiþiilor indicate supra,opinãm cã nu ar fi nevoie de un acord separat alcreditorilor garantaþi anteriori la constituirea unei garanþiisuper-prioritare, fiind suficientã votarea planului (care sepoate efectua ºi fãrã votul creditorilor garantaþi) ºiconfirmarea acestuia de cãtre judecãtorul-sindic.

2. Finanþãrile în lumina Codului insolvenþei -articolul 87 alin. (4):

(...) Finanþãrile acordate debitorului în perioada deobservaþie în vederea desfãºurãrii activitãþilor curente, cuacordul comitetului creditorilor, exprimat în condiþiilealineatului (2), beneficiazã de prioritate la restituire înconformitate cu art. 159 alin. (1) pct. 2. Aceste finanþãri sevor garanta, în principal, prin afectarea unor bunuri saudrepturi care nu formeazã obiectul unor cauze depreferinþã, iar în subsidiar, dacã nu existã astfel de bunurisau drepturi disponibile, cu acordul creditorilorbeneficiari ai respectivelor cauze de preferinþã. În ipotezaîn care acordul acestor creditori nu va fi obþinut,prioritatea la restituire instituitã de acest alineat vadiminua regimul de îndestulare al creditorilor beneficiariai cauzelor de preferinþã, proporþional, prin raportare laîntreaga valoare a bunurilor sau drepturilor careformeazã obiectul acestor cauze de preferinþã.

Articolul citat este o noutate ºi o evoluþie clarã în ceeace priveºte reglementarea problemei garantãrii finanþãriloracordate în procedurã.

Aºadar, din modul în care este reglementat reuºim sãdelimitãm urmãtoarele:

1. Articolul reglementeazã o procedurã prin care seprocedeazã la garantarea finanþãrilor acordate în perioadade observaþie, iar din modalitatea de reglementare reiesecã aceste finanþãri sunt asimilate activitãþilor care excedsfera activitãþilor curente, din acest motiv fiind necesaracordul comitetului creditorilor;

2. Iniþiativa acestui demers poate fi atât aadministratorului special, cât ºi a administratoruluijudiciar (în condiþiile art. 87 alin. (2);

3. Existã, cu toate acestea, unele ambiguitãþi, fiindneclar dacã aceastã garantare poate fi concretizatã într-oipotecã convenþionalã (caz în care aceasta va subzistaindiferent dacã bunul se vinde în procedura de reorga -nizare sau dupã ieºirea din reorganizare), sau dacãreprezintã o simplã cauzã de preferinþã. Prin trimiterea laart. 159 alin. (1) pct. 2 care reglementeazã modul dedistribuire a sumelor în faliment, ar reieºi cã nu avem de-a face cu o garanþie realã convenþionalã, ci doar cu osimplã cauzã de preferinþã la distribuire care va fi eficientãdoar în caz de faliment (soluþie similarã cu cea din Legeanr. 85/2006);

4. Un pas important în reglementare este însã indicareacu claritate a bunurilor asupra cãrora poartã prioritatea ºianume:

(a) dacã existã bunuri libere de sarcini,prioritatea va purta asupra lor;

(b) dacã nu existã bunuri libere de sarcini, atunciprioritatea se va rãsfrânge doar asupra bunului pe careunul sau mai mulþi dintre creditorii cu cauze de preferinþãvor fi dispuºi sã-ºi dea acceptul în vederea garantãrii;

(c) dacã nu existã niciun accept de la creditori,atunci garanþia va afecta proporþional toate bunurileasupra cãrora existã cauze de preferinþã;

Un dezavantaj clar este acela cã aceastã reglementarese referã doar la finanþãrile acordate în perioada deobservaþie. În general, finanþãrile din perioada deobservaþie nu vor fi semnificative pentru cã niciuninvestitor nu va fi dispus sã acorde sume importanteînainte de a vedea dacã un plan de reorganizare va fidepus, votat ºi confirmat. Prin urmare, pentru a pune înluminã mai clar principiul asigurãrii unui acces lafinanþare, se impune extinderea acþiunii acestei normepentru perioada de reorganizare ºi garantarea în acelaºimod a finanþãrilor acordate prin plan, în considerareafinanþãrii acestuia.

De asemenea, se impune ca aceastã cauzã de prioritate(super-prioritate) sã fie decuplatã de articolul 159 alin. (1)pct. 2 care, aºa cum spuneam, este un articol aplicabil doarîn faliment ºi ca atare, garanþiile reglementate prinraportare la acest articol vor fi eficace doar în caz deeºuare a planului.



3. Prezentãri de drept comparat

Principiul super-prioritãþii nu are deloc caracter denoutate în alte legislaþii europene ºi mai ales în cele deinspiraþie common-law. Pentru a înþelege mecanismulacestuia ºi construcþia sa normativã în alte þãri, vom facereferiri la legislaþiile relative la insolvenþã a S.U.A, aItaliei ºi a Germaniei.

(1) Super-prioritatea în common-law-ul american.Dreptul insolvenþei de peste ocean, spre deosebire de

orice legislaþie europeanã, reprezintã o pertinentã sursã deinspiraþie pentru a fi folositã de cãtre legiuitorul român,date fiind condiþiile clare ºi explicite cu privire lamodalitatea de manifestare a super-prioritãþii în cadrulprocedurilor de insolvenþã.

O scurtã privire asupra legislaþiei americane îndomeniu relevã faptul cã finanþarea în insolvenþã cunoaºteo reglementare explicitã care a fost testatã în numeroasespeþe practice.

În general, existã urmãtoarele variante de finanþare aleunei companii care continuã activitatea sa operaþionalã(Debtor-in possession-DIP):

(1) Finanþarea activitãþii curente cu credit negarantatcare va fi încadrat ca ordine de prioritate între cheltuielilecurente ºi cele de administrare a procedurii. Acest tip definanþare negarantatã, în cazul în care se obþine în cursuldesfãºurãrii activitãþii curente, nu are nevoie de niciun felde aprobare sau avizare. În mãsura în care aceastãfinanþare este obþinutã în afara activitãþii curente saufinanþatorul doreºte ca finanþarea sã aibã un rang deprioritate la distribuire superior cheltuielilor de adminis -trare ºi curente, operaþiunea nu se va putea efectua decâtcu avizul instanþei.

(2) Mai interesante sunt însã regulile de accesare aunor creditãri care urmeazã a fi garantate cu bunuriledebitoarei. În acest caz, cu acordul instanþei se pot acce sa:(a) credite/împrumuturi pentru care se vor constituigaranþii pe bunurile libere de sarcini din patrimoniuldebitoarei, sau se vor constitui garanþii reale de rangsubsecvent pe bunuri care nu sunt libere de sarcini, avânddeja ipoteci, gajuri, sau privilegii anterioare (mai ales încondiþiile în care nu sunt bunuri libere de sarcini, sauacestea sunt insuficiente) ºi (b) finanþãri garantate cu ogaranþie realã de acelaºi rang cu garanþiile anterioare (fiindconcurentã cu acestea), sau prioritarã faþa de garanþiileanterioare.

În dreptul american, o finanþare care sã dobândeascãun rang concurent sau chiar prioritar faþã de garanþiilereale deja existente, se poate accesa numai în anumitecondiþii ºi doar cu autorizarea instanþei.

Pentru a obþine o atare finanþare DIP, va trebui sãdemonstreze cã:

(1) împrumutul nu se poate obþine în alte condiþii de câtcu acceptarea rangului superior faþã de garanþiile vechi;

(2) existã o protecþie adecvatã a intereselor credito -rilor garantaþi anteriori (ºi care printr-o asemeneaoperaþiune ar urma sã fie retrogradaþi ca rang)43;

Astfel, dacã debitorul demonstreazã cã finanþarea nupoate fi procuratã pe altã cale, instanþa poate autorizadebitorul sã acorde finanþatorului o garanþie care sã aibãprioritate faþã de creditorii garantaþi înscriºi la masacredalã, precum ºi faþã de toate cheltuielile procedurii(inclusiv faþã de cele de naturã salarialã). De obicei,finanþatorul va solicita atât o garanþie de prim rang asuprabunurilor de inventar ale debitoarei, asupra crean þeloracesteia ºi asupra numerarului, indiferent dacã aces teasunt deja aduse ca garanþie sau nu, cât ºi o garanþie derangul doi faþã de toate celelalte bunuri deja aduse cagaranþii. De asemenea, va solicita ºi o garanþie de primrang asupra tuturor celorlalte bunuri libere de sarcini.

O garanþie de prim rang poate fi constituitã doar cuacordul creditorilor care îºi pierd rangul de prioritate înfavoarea finanþatorului, ori fãrã acordul acestora dacãinstanþa decide cã aceºtia au o protecþie adecvatã acreanþei lor, chiar dacã se acordã finanþatorului garanþiasolicitatã. În multe cazuri, creditorii procedurii acceptãaceasta în schimbul unui pachet de protecþii suplimentarespecificat în hotãrârea instanþei de aprobare a finanþãriireorganizãrii. Aceste protecþii includ de obicei garanþiiasupra bunurilor care fuseserã libere de sarcini ºi, de multeori, plãþi ale dobânzilor curente.

(2) Dreptul italian ºi super-prioritatea. În privinþa super-prioritãþii, legiuitorul italian a dat

dovadã de o abordare extrem de evoluatã asupra noilorfinanþãri care intervin în faza de negociere a modalitãþii dereorganizare a societãþii debitoare. Pânã în anul 2010,orice creditor era descurajat a priori sã vinã cu o astfel decreditare, dat fiind rangul de inferioritate inerent creanþeisale.44

Conceptul de finanþare, denumit ºi bridge financing45,echivalentul super-prioritãþii americane, este menit sãasigure continuarea activitãþilor curente înainte deadmiterea de cãtre judecãtor a unui acord de pre-insolvenþã sau a unui plan de reorganizare, pentru a sporiºansele unei restructurãri de succes.

Reglementarea italianã nou-introdusã prin art. 182-quater din Legea italianã a Falimentului, stipuleazã cãdacã un plan de reorganizare eºueazã ºi debitorul intrã înfaliment, drepturile de creanþã rezultate ca urmare abridge-financing-ului sunt tratate cu superioritate46 (pre -deducibile). Condiþiile ca super-prioritatea sã fie acor datã,strict în privinþa a ceea ce ne intereseazã, presupun ca nouafinanþare sã fie fãcutã de cãtre (1) o bancã sau unintermediar financiar cu scopul special de a (2)implementa un plan de reorganizare, sau pentru obþi nereaconfirmãrii din partea judecãtorului a planului dereorganizare ºi (3) cu condiþia ca planul sã facã referireexpresã la aceastã nouã finanþare. În acest context,judecãtorul acordã creanþei derivate din aceastã nouãfinanþare titlul de creanþã anterioarã (super-priority).



De asemenea, dacã aceastã finanþare este acordatã decãtre un acþionar în vederea implementãrii unui plan dereorganizare, aceastã creanþã va fi de asemenea tratatã caanterioarã, adicã distribuitã cu prioritate conformprevederilor art. 111 din Legea italianã a Falimentului,pânã la 80% din cuantumul finanþãrii acordate derogândastfel de la prevederile art. 2467 ºi art. 2497-quinquies aleCodului civil italian.

Aºadar, spre deosebire de prevederile relative la super-prioritate incluse în art. art. 87 alin. (4) ºi art. 159 alin. (1)pct. 2 din Codul insolvenþei, reglementarea ita lia nãpermite finanþarea în perioada de observaþie, în vedereareorganizãrii, cu scopul special al sporirii posibi litãþilor dereorganizare sau în vederea votãrii planului ºi mai multdecât atât, ºi în etape de pre-insolvenþã.

(3) Dreptul german ºi super-prioritatea.Un debitor german poate obþine creditare sau

orice alt tip de finanþare în vederea continuãrii activitãþiicurente, prin intermediul administratorului sau lichida -torului judiciar, precum ºi pentru iniþierea mãsurilor deremediere în vederea restructurãrii. Asemenea datoriiasumate de cãtre administratorul judiciar sunt tratate cuprioritate, considerându-se sarcini ale patrimoniuluidebitorului în insolvenþã. Pentru obþinerea unei astfel decreditãri, ca sã se evite împovãrarea semnificativã a pa tri - mo niului debitorului, administratorul sau lichidatoruljudiciar are nevoie de (1) acordul comitetului creditorilorsau, dacã acesta lipseºte, a adunãrii creditorilor.47

De asemenea, pentru a asigura o restructurare desucces prin planul de reorganizare, de asemenea, poate fiacordatã prioritate creditorilor care:48

(a) finanþeazã sau acordã credite debitorului sau a uneisocietãþi care preia activele ºi pasivul debitorului, peperioada ulterioarã confirmãrii planului de reorganizare,sau (b) sunt de acord cu menþinerea creditãrilor saufinanþãrilor deja acordate, pe întreaga perioadã dereorganizare.

Aºadar, aceºti creditori vor fi consideraþi creditoripreferenþiali, dacã (2) aceste finanþãri sau creditãri suntprevãzute în planul de reorganizare ºi (3) dacã acestea nuexced activul existent în patrimoniul debitoarei aflate îninsolvenþã (ca în ipoteza falimentului, sã îºi poatã recuperaîn totalitate finanþarea). De asemenea, ca aceastãdistribuire preferenþialã sã opereze se impune (4)încheierea unui contract între debitor (sau societatea careîi preia activul ºi pasivul) ºi respectivul creditor, precum ºi(5) acordul scris al administratorului judiciar.

Prevederile descrise supra sunt prevãzute la Secþiunea264 din Codul german al Insolvenþei, secþiune caretrateazã chestiunea plafonului maxim a unei finanþãriprevãzute de planul de reorganizare, statuând cã vor fidevansaþi în rang creditorii procedurii comparativ cucreditorii care deþin creanþe derivând din împrumuturi saualte forme de creditare, (a) obþinute de cãtre debitor peperioada de supraveghere din cadrul planului de reor ga -

nizare, sau (b) menþinute de cãtre un creditor garantat pânãla confirmarea planului de reorganizare. Valoarea uneiasemenea finanþãri (6) nu va putea depãºi valoareaactivelor stabilitã prin evaluarea din componenþa planului.

Practic, raportat la super-prioritatea consacratã de art.87 alin. (4) ºi art. 159 alin. (1) pct. 2 din noul cod, cea dindreptul german stabileºte 6 condiþii pentru naºterea acesteisuper-prioritãþi: un (1) plafon maxim al acestei finanþãri,(2) nu impune aprobarea judecãtorului dar cere (3)acordul creditorilor, (4) impune acordul scris aladministratorului judiciar, (5) presupune încheierea unuicontract între debitor ºi credito ºi (6) finanþãrile ºicreditãrile trebuie prevãzute în planul de reorganizare.

IV. În loc de concluziiIndiferent de dificultãþile pe care le presupune pe

alocuri Proiectul de lege privind procedurile de prevenirea insolvenþei ºi de insolvenþã, constatãm cã în materie dereorganizare a debitorului, în marea lor majoritate, acestenoutãþi vin sã rãspundã nevoilor economice ºi sociale cares-au cristalizat de-a lungul timpului în acest domeniu.

De la modificarea de impact a „reactivãrii” datoriilor,pânã la încercarea de a construi cel puþin un schelet al unuiconcept de super-prioritate funcþional în materie deinsolvenþã, trebuie sã privim cu atenþie aceste schimbãripentru a fi în concordanþã cu principiile statuate în cadrulcodului ºi aºadar pentru a-i asigura o aplicare concordantãcu utilitatea ºi raþiunea legii insolvenþei.

Note

42. V. Godîncã-Herlea, Finanþare în insolvenþã ºi„Superpriority”, în Caietele juridice ale Bãncii Naþionale aRomâniei, an. III, nr. 1, 2013, p. 30 ºi urm.

43. A se vedea: USC, title 11-Bankruptcy, chapter 3–Caseadministration, subchapter IV–Administrative powers, section364–Obtaining credit; F. Broude, Richard, „Reorganizationunder chapter 11 of the Bankruptcy Code”, p. 6-21http://books.google.ro/books?id=ufRAp5ãA7wC&printsec=frontcover&dq=reorganization+under+chapter+11+of+the++bankruptcy+code&hl=ro&sa=X&ei=s5owUZjZGcXPhAet24DwDg&ved=0CCsQ6AEwAA#v=onepage&q=reorganization%20under%20chapter%2011%20of%20the%20%20bankruptcy%20

44. P. Manganelli, The Evolution of the Italian and U.S.Bankruptcy Systems, în Journal of Bussiness & Technology, vol.5, nr. 2, 2010, p. 250.

45. A. Novarese, P. Donati, Italian Bankruptcy Law: anotherstep forward in restructuring regulation, în Banker’s Law, vol.4, nr. 1, pg. 39.

46. A se vedea art. 111 din Legea italianã cu privire laFaliment („Legge Fallimentare n. 267/1942”).

47. S.A. Davydenko, J.R. Franks, Do Bankruptcy CodesMatter? A Study of Defaults in France, Germany and the UK,London Bussines School, 2005, p. 34

48. F. Aleth, Getting the Deal Through: Restructuring & In -solvency - Germany, 2013, p. 5. http://gettingthedealthrough.com/books/35/jurisdictions/11/germany/




Rubrica analistului12

I. Premizele

1. Textul art. 36 al Legii nr. 85/2006 are ca finalitateconcentrarea la dosarul de insolvenþã a proceselor contradebitorului ºi averii sale aflate pe rolul instanþelor.

Aceastã normã se aplicã exclusiv cererilor contradebitorului ºi averii sale ºi nu are niciun efect referitor laprescripþia extinctivã a dreptului la acþiune al creditorilorcontra debitorului ºi averii sale.

2. Textul art. 40 al Legii nr. 85/2006 reglementeazãsuspendarea curgerii termenului de prescripþie aldreptului la acþiune exclusiv pentru acele acþiuni pe carele reglementeazã art. 36: acþiunile judiciare sau mãsurilede executare silitã pentru realizarea creanþelor asupradebitorului sau bunurilor sale.

3. Ambele articole 36 ºi 40 leagã efectul suspendãriijudecãrii proceselor sau a suspendãrii curgeriitermenului de prescripþie de momentul deschideriiprocedurii.

4. Niciuna dintre normele menþionate nu se aplicãacþiunii creditorului contra fideiusorului.

5. Nu este permisã extinderea efectelor sau extindereaaplicãrii normelor dreptului comun dincolo de limitele

stricte ale normei speciale din procedura insolvenþei.Sunt nelegale adãugirile normelor din dreptul comun lanormele derogatorii ale procedurii speciale, deoarecefuncþioneazã principiul cunoscut al concursului normeispeciale cu norma comunã ºi este, în mod nepermis,înfrântã acþiunea normei speciale.

6. Nici înregistrarea cererii de admitere a creanþei laTabel, nici însãºi înscrierea în Tabel nu produc efecteasupra curgerii prescripþiei deoarece acest efect s-aprodus conform art. 40 ºi nu a fost ºtearsã suspendarea.

7. Pentru aceleaºi motive, aprobarea planului dereorganizare nu suspendã cursul prescripþiei dreptului laacþiune al creditorului contra debitorului sau contrafideiusorului.

8. Curgerea termenului de prescripþie a dreptului laacþiune pe care îl are creditorul faþã de fideiusor nu sesuspendã prin unul sau altul dintre actele de mai sus. Dinmomentul exigibilitãþii creanþei faþã de debitor, termenulde prescripþie extinctivã curge deopotrivã ºi faþã defideiusor, dar pe temeiul solidaritãþii (art. 42 din Codulcomercial în vigoare la data începerii curgerii termenuluide prescripþie). Dacã, în privinþa termenului deprescripþie care curge contra debitorului se aplicãsuspendarea prevãzutã de art. 40, acest efect nu se

Aplicarea corectã a dispoziþiilor art. 36 ºi 40 din Legea nr. 85/2006

Prof. univ. dr. Ion Turcu


Rubrica analistului 13

produce ºi faþã de fideiusor. Argumentul contrar, dedusdin Codul civil, este inacceptabil deoarece înfrângenorma specialã, care nu trebuie sã fie înlãturatã de normacomunã.

9. În raportul creditorului cu fideiusorul, deschidereaprocedurii de insolvenþã contra debitorului nu are efectde întrerupere a termenului de prescruipþie, pentru cãtextul art. 40 nu se aplicã în aceastã relaþie juridicã.

II. Examinarea jurisprudenþei ÎCCJ

Semnalez, sub acest aspect o decizie nelegalãpronunþatã de Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, secþia IIcivilã, Decizia nr. 3113 din 7 iunie 2012 Dos. nr.5807/2/2011(disponibilã în format electronic pe site-ulICCJ).

În speþã recurenta A.V.A.S. Bucureºti a susþinut cã afost suspendat de drept cursul prescripþiei faþã de garanþiiipotecari ai debitorului, care au natura de codebitori, prinefectul dispoziþiilor art. 35 din Legea nr. 64/1995”întrucât art. 35 din Legea nr. 64/1995, republicatã,

opereazã imperativ ºi suspendã toate acþiunile

judecãtoreºti pentru recuperarea creanþelor ºi pentru

garanþie, ca accesoriu, prescripþia a fost întreruptã.”

ICCJ a admis recursul cu motivarea de mai sus dincare am citat ºi a modificat sentinþa recuratã în sensul cãa respins acþiunea garanþilor ipotecari pentru constatareastingerii prin prescripþie a dreptului de a cere executareasilitã al recurentei.

Reluând motivarea recurentei, ICCJ reþine cã”Decretul nr. 167/1958 prevede, pe de o parte,

suspendarea cursului prescripþiei (art. 13 ºi art. 14), iar

pe de altã parte, întreruperea acestuia (art. 16)....”

”Totodatã, prin art. 36 din Legea nr. 64, republicatã

ºi modificatã prin actele normative emise ulterior,

respectiv Legea nr. 85/2006, s-a prevãzut cã deschiderea

procedurii falimentului(insolvenþei) suspendã orice

termen de prescripþie, cursul prescripþiei reluându-se

dupã 30 de zile de la data încheierii procedurii.În speþã,

împotriva debitoarei S.C. S.M.O. S.R.L. s-a formulat o

cerere de deschidere a procedurii de insolvenþã la data

de 08.09/2000 în Dosarul nr.5759/111/200 aflat pe rolul

Tribunalului Bihor , iar împotriva debitoarei S.C.

E.O.S.R.L procedura insolvenþei a fost deschisã la data

de 28. 10.2002 în Dos. nr. 300/F/2001 al Tribunalului

Bihor ºi închisã irevocabil prin Decizia nr. 9 din

16.01.2008 a Curþii de Apel Oradea. Potrivit textuluilegal menþionat, la data depunerii cererilor dedeschidere a procedurii de insolvenþã faþã de debitoriiprincipali a intervenit suspendarea cursului prescripþiei.Se constatã cã aceastã suspendare a intervenit în cadrultermenului de prescripþie, dosarul de insolvenþã aldebitoarei nefiind soluþionat definitiv, procedura deinsolvenþã nefiind încã finalizatã.

Potrivit art. 1873 C. civ., întreruperea civilã aprescripþiei (prin formularea cererii de chemare înjudecatã) fãcutã în contra debitorului principal, areefecte ºi în contra cauþiunii. Astfel, formularea cererii dedeschidere a procedurii de insolvenþã împotrivadebitorului principal, urmatã de pronunþarea sentinþei dedeschidere a procedurii a avut ca efect nu numaisuspendarea cursului prescripþiei faþã de acesta, ci, înconformitate cu textul legal citat, a provocat ºisuspendarea cursului prescripþiei care curgea înfavoarea garanþilor ipotecari.

Având în vedere cã dreptul de a executa obliga?iileprincipale asumate de cãtre SC E.O. SRL ºi SC S.M.O.SRL nu este prescris, prescripþia fiind suspendatã, nicidreptul de a executa garan?iile, ca accesorii aleobligaþiei principale nu pot fi prescrise, având în vedereprincipiul „accesoriul urmeazã regimul juridic alprincipalului” ºi din interpretarea „per a contrario” aart. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, contractele degaran?ie imobiliarã au un caracter accesoriu faþã decontractele de împrumut bancar.

În consecinþã, cu nerespectarea dispoziþiilor legalemenþionate, instanþa de fond, a constatat prescris dreptulde executare silitã împotriva garanþilor ipotecari, încondiþiile în care exista o întrerupere civilã a termenuluide prescripþie.

Deºi utilizeazã metoda referirii la legile nr. 64/1995 ºi85/2006, Decizia nu distinge care dintre acestea seaplicã, nefiind de conceput o aplicare concomitentã aambelor legi deoarece prima a fost abrogatã de cea de-adoua.

Având în vedere aplicarea, în speþã, a proceduriiinsolvenþei, modul în care se argumenteazã soluþia facedovada necunoaºterii aprofundate a caracteristicilorprocedurii insolvenþei. Este greºitã raportarea efectuluisuspensiv de prescripþie care se atribuie cererii dedeschidere a procedurii, cu toate cã acest efect îl producenumai sentinþa de deschidere a procedurii.


Rubrica analistului14

Data la care s-a deschis procedura insolvenþei faþã deprima debitoare nu este menþionatã în decizia ICCJ, darcu privire la cea de-a doua debitoare se indicã drept datadeschiderii procedurii, 28 oct. 2002. Faþã de aceastãmenþiune, se poate concluziona cã era aplicabileprevederile Legii nr. 64/1995 ºi nu prevederile Legii nr.85/2006.

Articolele 31 ºi 32 din aceastã lege, astfel cum erauformulate la data deschiderii procedurii de reorganizareºi lichidare judiciarã menþionau în mod explicit cã sesuspendã termenele de prescrispþie pentru realizareacreanþelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Aºadar ºi Legea nr. 64/1995, aplicabilã în acea speþã,a reglementat efectul suspensiv al curgerii termenului deprescripþie, limitând acest efect la acþiunile contradebitorului, nu ºi la cele contra garanþilor fideiusori saua celor contra persoanelor care au oferit creditoruluicauþiune realã imobiliarã din averea lor.

În mod repetat, instanþa supremã îºi argumenteazãîntreruperea cursului prescripþiei ºi suspendarea cursuluiprescripþiei cu texte din Codul civil abrogat la 1 oct.2011, cu toate cã articolele menþionate (art. 1868 Codcivil ºi art. 1873 Cod civil) au fost abrogate în anul 1958ºi înlocuite cu Decretul nr. 167/1958.

Pentru a extinde suspendarea cursului prescripþieidreptului la acþiune ºi faþã de garanþi, motivarea decizieieste în sensul cã aceste garanþii au caracter accesoriu faþãde obligaþiile debitoarei. Prin caracterul accesoriu s-aurmãrit sã se lege soarta garanþiilor de soarta creanþei.Codul Comercial român abrogat la 1. Oct. 2011,prevedea în art. 42 solidaritatea garanþilor fideiusori ºi acelor care au oferit cauþiune realã cu debitoareaprincipalã, pentru a interzice excepþia de discuþiune agarantului în confruntarea cu creditoarea.

În Decretul nr. 167/1958 care a fost invocat înmotivarea deciziei ICCJ , instituþia suspendarii cursuluiprescripþiei este fundamentatã pe ideea împiedicãriicreditorului de a întrerupe cursul prescripþiei. Înprocedura insolvenþei dechisã contra debitorului

principal nu se regãseºte niciun fel de împiedicare pentrucreditoare de a urmãri silit averea fideiusorului saubunurile imobile ale garanþilor care au oferit cauþiunearealã.

Este de înþeles cã, legiuitorul putea sã adauge laart.40 ºi pe fideiusor, dar ar fi fost fãrã raþiune o astfel deadãugire. Suspendarea curgerii prescripþiei se justificã peprincipiul împiedicãrii creditorului.

III. Concluzii

Articolele 36 ºi 40 din Legea 85/2006 nu erauaplicabile pentru cã era în vigoare Legea nr. 64/1995. Deasemenea, nu sunt aplicabile faþã de fideiusoruldebitorului nici prevederile art. 35 ºi 36 din Legea nr.64/1995, pentru cã ele se raporteazã exclusiv la avereadebitorului.

Înregistrarea cererii de admitere a creanþei la tabel,înscrierea în tabel sau aprobarea planului de reorganizarenu sunt motive legale de suspendare a curgeriitermenului de prescripþie.

La data pronunþãrii Deciziei, textele din Codul civilanterior au fost implicit abrogate prin normeleDecretului nr. 167/1958, ºi numai acestea erau aplicabile.Dreptul comun al întreruperii ºi suspendãrii cursuluiprescripþiei, reglementat de Codul civil este total greºitinvocat, pentru cã reglementarea întreruperii, suspendãriidin Codul civil nu se aplicã în concurs cu Decretul167/1958, iar aplicarea Decretului 167/1958 nu esteîngãduitã atunci când existã o normã specialã care diferãde norma comunã.

În raportul dintre creditor ºi fideiusor nu apare nicioîmpiedicare pentru urmãrirea silitã a fideiusoruluidatornic solidar cu debitorul. Creditorul nu trebuie sãaºtepte finalizarea procedurii de insolvenþã contradebitorului pentru cã el are posibilitatea urmãririi silite afideiusorului în afara procedurii de insolvenþã ºiindependent de soarta acesteia.

O astfel de normã specialã se gãseºte în Legea nr.85/2006.


Integrare europeană

Fãrã a avea intenþia de a realiza o analizã de specialitatea crizei financiare prin care a trecut ºi, încã trece Europa, ºinu numai, nu putem sã nu remarcãm eforturile concertateale statelor membre ale Uniunii Europene pentru depãºireaacesteia, sau, cel puþin, pentru a o menþine la acelaºi nivel.Astfel, în continuare, ne propunem o prezentare a ceea ce s-a întâmplat, la nivelul UE, în încercarea redresãrii econo -mice în Europa, prezentare care se limiteazã, însã, numai laaspectele juridice, lãsând timpul sã fie cel care va decidedacã toate aceste eforturi au fost sau nu încununate desucces. În acest sens, aducem în atenþie douã dintre acþiu -nile desfãºurate la nivelul Uniunii, ºi anume MecanismulEuropean de Stabilizare Financiarã ºi Pactul Euro Plus.

1. Mecanismul European de Stabilizare Financiarã(MESF)

Criza economicã ce a afectat þãrile de pe toatecontinentele, a generat, între altele, ºi o puternicã crizãfinanciarã, care la rându-i, a cauzat dezechilibre grave înmediul economic ºi financiar al statelor membre ale UniuniiEuropene.

Conºtient de faptul cã este martorul unei crize financiareºi al unui declin economic „fãrã precedent, care au adusprejudicii grave creºterii economice ºi sta bi litãþiifinanciare, determinând o puternicã deteriorare a situaþieideficitului ºi a datoriei în statele membre”1, legiuitorulUniunii Europene a fost pus în situaþia de a face faþã noilorprovocãri. Una dintre aceste provocãri are în vedere faptulcã, urmare a crizei financiare, s-au deteriorat, inclusiv,condiþiile de împrumut din statele membre, problemã care,nereglementatã în timp util, nu ar avea ca efect decâtapariþia unei noi ameninþãri „la adresa stabilitãþii, unitãþii ºiintegritãþii Zonei Euro, în ansamblul sãu”2.

În aceste condiþii, Consiliul, aflându-se într-o situaþieexcepþionalã „aflatã în afara controlului statelor membre”3,dupã cum se menþioneazã în Preambulul Regulamentuluinr. 407/20104, a considerat necesarã „instituirea imediatã aunui mecanism de stabilizare la nivelul Uniunii în vedereamenþinerii stabilitãþii financiare în Uniunea Europeanã”5,mecanism care „sã permitã Uniunii sã reacþioneze în modcoordonat, rapid ºi eficace în cazul unor dificultãþi acuteînregistrate de un anumit stat membru”6. Activareamecanismului s-a realizat în contextul unui sprijin comunUE/Fondul Monetar Internaþional (FMI). Prin urmare, îndata de 13 mai 2010 a intrat în vigoare Regulamentul nr.407/2010 de instituire a unui mecanism european destabilizare financiarã7, Regulament prin care au fost impuse„condiþii stricte de politicã economicã în vederea menþineriisustenabilitãþii finanþelor publice ale statului membrubeneficiar ºi a refacerii capacitãþii sale de autofinanþare depe pieþele financiare”8.

Mecanismul instituit prin Regulamentul nr. 407/2010reproduce, la nivelul statelor membre ale UE, principiile debazã ale funcþionãrii Regulamentul nr. 332/2002 deînfiinþare a unui mecanism de asistenþã financiarã pe termenmediu pentru balanþele de plãþi ale statelor membreaplicabil statelor membre din afara Zonei Euro. Normele cuprinse în Regulament stabilesc condiþiile ºiprocedura în temeiul cãrora un stat membru care esteafectat sau se gãseºte într-o situaþie care conduce, în final,la distorsiuni economice sau financiare grave poate obþineasistenþã financiarã din partea Uniunii. Precizãm cã, situaþiaîn care se gãseºte statul respectiv trebuie sã fie cauzatã deevenimente excepþionale, rezultate în afara controlului sãu.

În cazul în care un stat membru doreºte sã obþinãasistenþã financiarã din partea Uniunii, în temeiul

Prof. univ. dr. Augustin FUEREAFacultatea de Drept a Universitãþii Bucureºti

15

Mecanismul european de stabilizarefinanciarã ºi Pactul Euro Plus


Integrare europeană16

Regulamentului nr. 407/2010, notificã instituþia Comisieidespre intenþia sa, prezentând, totodatã, ºi un proiect deprogram de ajustare economicã ºi financiarã. Discuþiile suntpurtate cu Comisia Europeanã, în colaborare cu BancaCentralã Europeanã (BCE). Asistenþa financiarã, care poatelua forma unui împrumut sau a unei linii de credit, se acordãprintr-o decizie a Consiliului, adoptatã cu majoritatecalificatã, pe baza propunerii Comisiei.Potrivit art. 3 alin. (3) lit. a)-c), decizia de acordare a unuiîmprumut cuprinde urmãtoarele:

- suma, scadenþa medie, formula de stabilire a preþului,numãrul maxim de tranºe ºi perioada de disponibilitate aasistenþei financiare din partea Uniunii, precum ºi celelaltenorme necesare pentru punerea în aplicare a asistenþei;

- condiþiile generale privind politica economicã ataºateasistenþei financiare din partea Uniunii în vederearestabilirii unei situaþii economice sau financiare solide înstatul membru beneficiar ºi a refacerii capacitãþii sale deautofinanþare de pe pieþele financiare; aceste condiþii vor fistabilite de cãtre Comisie, în consultare cu BCE ºi

- o aprobare a programului de ajustare pregãtit de statulmembru beneficiar în vederea îndeplinirii condiþiiloreconomice ataºate asistenþei financiare din partea Uniunii.În ceea ce priveºte decizia de acordare a unei linii de credit,art.3 alin. (4) lit. a)-c) stabileºte cuprinsul acesteia, ºianume:

- suma, comisionul pentru disponibilitatea liniei decredit, formula de stabilire a preþului aplicabilã pentrueliberarea fondurilor ºi perioada de disponibilitate aasistenþei financiare din partea Uniunii, precum ºi celelaltenorme necesare pentru punerea în aplicare a asistenþei;

- condiþiile generale privind politica economicã ataºateasistenþei financiare din partea Uniunii în vederearestabilirii unei situaþii economice sau financiare solide înstatul membru beneficiar; aceste condiþii vor fi stabilite deComisie, în consultare cu BCE ºi

- o aprobare a programului de ajustare pregãtit de statulmembru beneficiar în vederea îndeplinirii condiþiiloreconomice ataºate asistenþei financiare din partea Uniunii.

„Atunci când mecanismul este activat, acesta permiteComisiei sã împrumute de pe pieþele financiare în numeleUniunii, sub acoperirea unei garanþii implicite de la bugetulUE. Comisia împrumutã, apoi, fondurile respective statuluimembru beneficiar. Acest aranjament special de creditareimplicã absenþa unor costuri aferente serviciului datorieipentru Uniune. Dobânzile ºi capitalul împrumutului suntrambursate integral de cãtre statul membru beneficiar, prinintermediul Comisiei. Bugetul UE garanteazã rambursareaobligaþiunilor (...), în caz de neplatã de cãtre debitor”9.

Pe lângã acest mecanism, pentru statele membre dinZona Euro este disponibilã Facilitatea europeanã destabilitate financiarã10, datã de exemplu de fondurilegarantate de statele membre din Zona Euro, precum ºifinanþarea din partea Fondului Monetar Internaþional. Încazul în care un stat membru doreºte o finanþare de laFondul Monetar Internaþional, acesta (statul) trebuie mai

întâi sã informeze Comisia Europeanã. Urmare a informãrii,Comisia examineazã posibilitãþile existente în cadrulmecanismului de asistenþã financiarã din partea Uniunii,precum ºi compatibilitatea condiþiilor privind politicaeconomicã avute în vedere cu angajamentele luate de statulmembru în cauzã pentru punerea în aplicare arecomandãrilor Consiliului ºi a deciziilor Consiliuluiadoptate în temeiul articolelor Tratatului privindfuncþionarea Uniunii Europene11.

Statele membre din afara Zonei Euro sunt, de asemenea,eligibile pentru asistenþã, în conformitate cu regulamentulprivind balanþa de plãþi.

Potrivit Comunicãrii Comisiei Europene privindMecanismul european de stabilizare financiarã12, „la 21noiembrie 2010, Irlanda a solicitat asistenþã financiarã dinpartea Uniunii Europene ºi a statelor membre din ZonaEuro. În contextul unui program comun al UE/FMI,pachetul de asistenþã financiarã pentru Irlanda” urma sã fiefinanþat „prin MESF ºi FESF, completate cu împrumuturibilaterale care au fost „negociate de cãtre statele membreale UE”. Potrivit aceluiaºi document, „în anul 2010,majoritatea statelor membre din Zona Euro au înregistratdeficite publice mari, care au condus la creºtereasubstanþialã a emisiunilor totale de obligaþiuni de statdenominate în Euro ºi la creºterea ulterioarã a datorieipublice. Aceastã creºtere generalã a ofertei de obligaþiunisuverane a sporit dificultãþile în accesarea pieþei pentru uniiemitenþi mai mici, ceea ce implicã, de asemenea, persistenþape viitor a unui risc de refinanþare”13. Sumele care sepreconiza a fi atrase de pe piaþã în anul 2011 erau în, liniimari, aceleaºi ca în anul 2010 ºi se considera cã vor rãmânecel puþin la fel de ridicate timp de mai mulþi ani.

2. Pactul Euro PlusConsiliul European din luna martie14 2011 s-a reunit pe

fondul unei sensibile redresãrii economice, în contextulcrizei economice mondiale. ªefii de stat ºi/sau de guvern,reuniþi la Bruxelles, au adoptat, între altele, un pachet demãsuri menit sã contribuie la depãºirea crizei financiare.Pachetul de mãsuri îºi propunea consolidarea guvernanþeieconomice a Uniunii Europene ºi asigurarea durabilã aZonei Euro, în ansamblu.

În Anexa I a Concluziilor prezentate la finalul întruniriidin luna martie 2011, regãsim detalii referitoare la PactulEuro Plus15. Pactul nu reprezintã nimic altceva decât oînþelegere, încheiatã între statele membre ale Zonei Euro,cãrora li s-au alãturat Bulgaria, Danemarca, Letonia,Lituania, Polonia ºi România. Pe lângã aceste state, suntinvitate ºi altele, însã pe bazã de voluntariat.

Scopul Pactului, aºa cum a fost convenit de cãtre ºefii destat ºi/sau de guvern, îl reprezintã consolidarea „pilonuluieconomic al uniunii monetare, pentru a obþine o nouã cali -tate a coordonãrii politicii economice, pentru a îmbunãtãþicompetitivitatea, ducând astfel la un grad mai ridicat deconvergenþã”16. Pactul se concentreazã, în principal, pedomeniile care þin de competenþa naþionalã ºi sunt esenþiale


Integrare europeană 17

pentru creºterea competitivitãþii ºi evitarea unor noidezechilibre. Acesta se fundamenteazã pe 4 normedirectoare, dupã cum urmeazã:

1. Pactul trebuie sã fie conform cu guvernanþa econo -micã existentã în cadrul Uniunii ºi sã o consolideze. Toto -datã, Pactul trebuie sã se desfãºoare pe baza instrumentelor,deja, existente, ºi anume: Europa 2020, semestrul european,Orientãrile integrate, Pactul de stabilitate ºi de creºtere ºinoul cadru de supraveghere macroeconomicã;

2. Pactul acoperã domenii de politicã prioritare esen -þiale pentru promovarea competitivitãþii ºi a convergenþei.În domeniile de politicã alese, la nivelul ºefilor de stat saude guvern se va conveni asupra unor obiective comune17;

3. „statele membre participante [trebuie sã urmãreascã]obiective prin intermediul propriului lor mix de politici,þinând seama de provocãrile specifice cu care se confruntã.În fiecare an, fiecare ºef de stat ºi/sau de guvern îºi vaasuma angajamente naþionale concrete;

4. Pactul [trebuie sã respecte], pe deplin, integritateapieþei unice”18.

Obiectivele Pactului pot fi realizate numai dacã stateleparticipante vor reuºi sã-ºi îndeplineascã obli gaþiileprevãzute, adicã: promovarea competiti vitãþii; promovareaocupãrii forþei de muncã; consolidarea sustenabilitãþiifinanþelor publice ºi consolidarea stabili tãþii financiare.Fiecare stat membru participant trebuie sã prezinte mãsurilespecifice pe care le considerã necesare ºi pe care urmeazãsã le adopte în vederea îndeplinirii acestor obligaþii. Dacãun stat membru face dovada cã nu este necesar sã seacþioneze într-unul dintre domenii, acesta nu va adoptamãsuri în acest sens. Fiecare stat membru are libertatea dea-ºi identifica ºi stabili singur, la nivel naþional, mãsurile ceurmeazã a fi adoptate, însã la identificarea ºi promovareaacþiunilor naþionale statul participant la Pact trebuie sã aibãîn vedere angajamentele concrete privind politicile ºimonitorizarea, prevãzute în Pact. Prin urmare, „alegereaacþiunilor strategice necesare în vederea îndepliniriiobiectivelor comune þine de rãspunderea fiecãrei þãri, însã oatenþie deosebitã va fi acordatã stabilirii mãsurilor posibilemenþionate în continuare”19:

1. Promovarea competitivitãþii. Potrivit prevederilor dinPact, „progresul va fi evaluat pe baza evoluþiilor salariilor ºiproductivitãþii ºi a necesitãþilor de ajustare în materie decompetitivitate. Pentru a evalua dacã salariile evolueazã înacord cu productivitatea, costurile unitare ale forþei demuncã (CUFM) vor fi monitorizate pe parcursul unuiinterval de timp, în raport cu evoluþiile din alte þãri ale zoneieuro ºi la nivelul principalilor parteneri comercialicomparabili. Pentru fiecare þarã, costurile unitare ale forþeide muncã vor fi evaluate la nivelul economiei în ansambluºi pentru fiecare sector important în parte (producþie,Servicii, precum ºi sectorul comercial ºi cel necomercial).Creºteri impor tante ºi susþinute pot duce la erodareacompetitivitãþii, în special dacã acestea sunt însoþite de un

deficit de cont curent în creºtere ºi de scãderea cotelor depiaþã pentru exporturi. Acþiuni pentru creºterea compe -titivitãþii sunt necesare în toate þãrile, dar se va acorda oatenþie deosebitã celor care se confruntã cu dificultãþimajore în aceastã privinþã. Pentru a asigura o creºtereechilibratã ºi generalizatã la nivelul întregii zone euro, sevor avea în vedere instrumente specifice ºi iniþiativecomune, în scopul promovãrii productivitãþii în regiunilecare au rãmas în urmã în ceea ce priveºte dezvoltarea.Fiecare þarã va fi responsabilã pentru acþiunile specificereferitoare la politicile pe care alege sã le întreprindã învederea promovãrii competitivitãþii, dar se va acorda oatenþie deosebitã urmãtoarelor reforme:

(i) respectarea tradiþiilor naþionale privind dialogulsocial ºi relaþiile de afaceri, mãsuri pentru garantarea unorevoluþii ale costurilor în acord cu productivitatea, cum ar fi:

• revizuirea modalitãþilor de stabilire a salariilor ºi, dupãcaz, a gradului de centralizare în procesul de negociere ºi amecanismelor de indexare, cu menþinerea concomitentã aautonomiei partenerilor sociali în procesul de negocierecolectivã;

• asigurarea faptului cã acordurile de stabilire a salariilorîn sectorul public susþin eforturile de competitivitate dinsectorul privat (þinând seama de efectul important debarometru pe care îl au salariile din sectorul public).

(ii) mãsuri pentru creºterea productivitãþii, cum ar fi:• continuarea deschiderii sectoarelor protejate prin mã -

suri adoptate la nivel naþional pentru îndepãrtarea res tric -þiilor nejustificate privind serviciile profesionale ºi sectorulvânzãrilor cu amãnuntul, pentru a promova con curenþa ºieficienþa, cu respectarea deplinã a acquis-ului UE;

• eforturi specifice pentru îmbunãtãþirea sistemelor deeducaþie ºi promovarea cercetãrii ºi dezvoltãrii, a inovaþieiºi a infrastructurii;

• mãsuri pentru îmbunãtãþirea mediului de afaceri, maiales pentru IMM-uri, în special prin eliminarea birocraþiei ºiprin ameliorarea cadrului de reglementare (de exemplu,legile privind falimentul, codul comercial)”20 .

2. Promovarea ocupãrii forþei de muncã. În acest sens,se precizeazã faptul cã „o piaþã a muncii corect funcþionalãeste esenþialã pentru competitivitatea Zonei Euro. Progresulva fi evaluat pe baza urmãtorilor indicatori: ratele ºomajuluipe termen lung ºi în rândul tinerilor ºi ratele de ocupare aforþei de muncã. Fiecare þarã va fi responsabilã pentruacþiunile specifice referitoare la politicile pe care alege sã leîntreprindã în vederea promovãrii ocupãrii forþei de muncã,dar se va acorda o atenþie deosebitã urmãtoarelor reforme:

• reformele pieþei muncii pentru a promova„flexicuritatea“, în vederea reducerii muncii nedeclarate ºicreºterii ocupãrii forþei de muncã;

• învãþarea pe tot parcursul vieþii;• reformele fiscale, cum ar fi reducerea impozitãrii mun -

cii, pentru a creºte rentabilitatea muncii, menþinând înacelaºi timp veniturile fiscale generale ºi adoptarea unor


mãsuri în vederea facilitãrii participãrii la forþa de muncã acelui de-al doilea contribuitor la veniturile familiei”21.

3. Consolidarea sustenabilitãþii finanþelor publice. „Învederea asigurãrii punerii în aplicare depline a Pactului destabilitate ºi de creºtere, se va acorda o atenþie deosebitã:

- Sustenabilitãþii sistemelor de pensii, de asistenþãmedicalã ºi de prestaþii sociale.Aceastã chestiune va fi evaluatã, în special, pe bazaindicatorilor decalajului de sustenabilitate. Aceºti indicatoriaratã dacã nivelurile datoriilor sunt sustenabile, pe bazapoliticilor actuale, în special a sistemelor de pensii, deasistenþã medicalã ºi de prestaþii sociale ºi þinând seama defactorii demografici. Reformele necesare în vedereaasigurãrii sustenabilitãþii ºi a caracterului adecvat alpensiilor ºi al prestaþiilor sociale ar putea include:

• alinierea sistemelor de pensii la situaþia demograficãnaþionalã, de exemplu prin alinierea vârstei efective depensionare la speranþa de viaþã sau prin creºterea ratelor departicipare;

• limitarea sistemelor de pensionare anticipatã ºi utili -zarea stimulentelor bine direcþionate pentru a angaja lucrã -tori în vârstã (în special grupa de vârstã de peste 55 de ani).

- Normelor fiscale naþionale. Statele membreparticipante se angajeazã sã transpunã normele fiscaleeuropene, astfel cum sunt prevãzute în Pactul de stabilitateºi de creºtere, în legislaþia naþionalã. Statele membre voravea, în continuare, dreptul de a alege un instrument juridicspecific la nivel naþional care urmeazã sã fie utilizat, dar vortrebui sã garanteze faptul cã acesta este obligatoriu ºi are uncaracter sustenabil (de exemplu prin constituþie sau prinlegislaþie-cadru). De asemenea, formularea exactã a normeiva fi decisã de fiecare þarã (de exemplu, aceasta ar putea luaforma unei „frânãri a îndatorãrii“ (debt brake), a unei normelegate de soldul primar sau a unei norme privind cheltu -ielile), dar ar trebui sã asigure disciplina fiscalã atât la nivelnaþional cât ºi la nivel regional. Comisia va avea posibili -tatea de a fi consultatã cu privire la norma fiscalã în cauzãînainte de adoptare, cu respectarea deplinã a prerogativelorparlamentelor naþionale, pentru a se asigura cã aceasta estecompatibilã cu normele UE ºi le sprijinã pe acestea22.

4. Consolidarea stabilitãþii financiare. „Existenþa unuisector financiar puternic reprezintã elementul-cheie pentrustabilitatea globalã a zonei euro. A fost lansatã o reformãcuprinzãtoare a cadrului UE pentru supravegherea ºireglementarea sectorului financiar. În acest context, statelemembre se angajeazã sã adopte acte legislative la nivelnaþional pentru soluþionarea situaþiilor de crizã bancarã, curespectarea deplinã a acquis-ului comunitar. Se vor realizaperiodic simulãri stricte de situaþii de crizã bancarã,coordonate la nivelul UE. În plus, preºedintele ComitetuluiEuropean pentru Risc Sistemic ºi preºedintele Eurogrupuluivor fi invitaþi sã informeze periodic ºefii de stat sau deguvern cu privire la chestiunile referitoare la stabilitatea

macrofinanciarã ºi la evoluþiile macroeconomice din zonaeuro care necesitã o atenþie deosebitã. În special, pentrufiecare stat membru, nivelul datoriei private pentru bãnci,gospodãrii ºi întreprinderi nefinanciare va fi monitorizatîndeaproape”23.

Odatã stabilite liniile directoare ale angajamentelorstatelor participante, acþiunea s-a transferat, de la nivelulUniunii Europene, la nivelul statelor. Prin urmare, acestea,statele participante, treptat, au inclus în programele lornaþionale de reformã (PNR), precum ºi în programele destabilitate ºi de convergenþã, o serie de angajamente care facobiectul cadrului de supraveghere periodicã, cadru instituitprin Pact.

În data de 21 iunie 2011, Secretariatul General alConsiliului a fãcut public primul Raport al miniºtrilorstatelor membre participante la Pactul Euro Plus. PotrivitRaportului24, „în pofida intervalului de timp foarte scurtdintre acordul asupra Pactului euro plus ºi transmitereaPNR ºi a programelor de stabilitate ºi de convergenþã,majoritatea statelor participante au reuºit sã prezinte mãsuriîn programele lor în legãturã cu angajamentele asumate întemeiul Pactului euro plus. Au fost anunþate, în total, maimult de o sutã de mãsuri distincte, vizând, în mod special,îndeplinirea celor patru obiective ale Pactului euro plus:promovarea competitivitãþii, promovarea ocupãrii forþei demuncã, consolidarea sustenabilitãþii finanþelor publice ºiconsolidarea stabilitãþii financiare”.

În continuare, reproducem angajamentele ºi mãsurile depoliticã naþionale, adoptate la nivelul României, aºa cumsunt ele menþionate în Anexa25 raportului.

1. Promovarea competitivitãþii:- scãderea ponderii în PIB a cheltuielilor cu salariile în

sectorul bugetar cu un punct procentual în anul 2012comparativ cu anul 2010 prin recuperarea gradualã pânã lafinele anului 2012 a reducerilor nominale cu 25% efectuateîn anul 2010;

- întãrirea capacitãþii ºi a performanþelor sectoruluicercetãrii, dezvoltãrii ºi inovãrii (CDI), prin implementareanoului sistem de finanþare instituþionalã;

- dezvoltarea cooperãrii europene în domeniul CDI prinpromovarea a douã proiecte strategice: Centrul Internaþio -nal de Studii Avansate Dunãre – Delta Dunãrii – MareaNeagrã ºi Extreme Light Infrastructure (ELI);

- elaborarea strategiei naþionale de învãþare pe totparcursul vieþii;

- crearea cadrului curricular de referinþã orientat spreactualizarea competenþelor;

- prioritizarea investiþiilor publice în vederea atingeriiobiectivelor de competitivitate prin constituirea unui grupde lucru la nivel înalt, sub coordonarea directã a prim-mi -nis trului, inclusiv stabilirea unei liste cu proiecte prioritarede investiþii pentru care finanþarea poate fi asiguratã înurmãtorii 3-5 ani ºi



Integrare europeană 19

- vânzarea pe pieþele financiare a unor pacheteimportante de acþiuni la companii de stat.

2. Promovarea ocupãrii forþei de muncã:- realizarea unui cadru unitar de salarizare în sectorul

public prin adoptarea Legii-cadru privind salarizareaunitarã a personalului plãtit din fonduri publice;

- consolidarea dialogului social ºi flexibilizareasistemului de contract colectiv de muncã;

- mãsuri pentru promovarea „flexicuritãþii“ ºi a ocupãriiforþei de muncã prin modificãrile aduse Codului Muncii;

- implementarea Strategiei naþionale privind reduce reaincidenþei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012;

- adoptarea proiectului de lege privind exercitarea unoractivitãþi cu caracter ocazional desfãºurate de zilieri;

- modificarea ºi completarea cadrului legal privindsistemul asigurãrilor pentru ºomaj ºi stimularea ocupãriiforþei de muncã;

- modificarea ºi completarea Legii nr. 279/2005 privinducenicia la locul de muncã;

- reforma cadrului legal privind formarea profesionalã aadulþilor;

- punerea în aplicare a cadrului european simplificat derecunoaºtere a calificãrilor profesionale, în condiþii dereciprocitate, între statele membre;

- iniþierea procedurilor privind clasificarea universi -tãþilor pe categorii în baza evaluãrii programelor de studii ºia capacitãþii lor instituþionale: universitãþi preponderent deeducaþie, universitãþi de cercetare ºtiinþificã ºi creaþieartisticã ºi universitãþi de cercetare avansatã ºi educaþie.

3. Consolidarea sustenabilitãþii finanþelor publice:- implementarea legii privind sistemul unitar de pensii

prin care: - (i) se prevede creºterea gradualã a vârstelor de

pensionare la 65 ani pentru bãrbaþi ºi la 63 ani pentru femeipânã în anul 2030, precum ºi creºterea gradualã a stagiuluicomplet de cotizare la 35 ani pentru femei ºi bãrbaþi pânã înanul 2030;

- (ii) introducerea unor criterii mai stricte pentruaccesul la pensionarea anticipatã parþialã;

- (iii) introducerea treptatã a unui mecanism deindexare a pensiilor în funcþie de inflaþie pânã laintroducerea în legislaþia naþionalã a unei reguli numericepentru deficitul bugetului general în conformitate cuTratatul de la Maastricht;

- continuarea consolidãrii fiscale având în vedere pentruanul 2011 un deficit bugetar de 5% din PIB în termeni ESAºi sub 3% din PIB în 2012;

- reducerea arieratelor bugetului general prinrestructurarea sectorului de sãnãtate ºi întãrirea disciplineibugetare la nivelul autoritãþilor locale prin aplicareamodificãrilor recent aprobate ale Legii privind finanþelepublice locale;

- implementarea programului pentru acordareaindemnizaþiei pentru creºterea copilului;

- îmbunãtãþirea flexibilitãþii sistemului de învãþãmântpreuniversitar ºi

- definitivarea cadrului legislativ privind domeniulasistenþei sociale cuprinzând prestaþiile ºi serviciile sociale.

4. Consolidarea stabilitãþii financiare:- România a aplicat, începând din anul 2004, o serie de

mãsuri pentru diminuarea ritmului alert al creditului învalutã, folosind un spectru larg de instrumente, dintre careunele rãmân în vigoare, inclusiv dupã ajustãrile întreprinseîn corelaþie cu cerinþele aderãrii României la UE;

- mãsuri suplimentare pentru asigurarea implementãriicuprinzãtoare a IFRS (Standardele internaþionale de rapor tarefinanciarã) de cãtre sectorul bancar începând cu anul 2012;

- pânã la sfârºitul lunii iunie 2011 BNR a emisrecomandãri de filtre prudenþiale care au asigurat, încontinuare, o politicã prudentã în ceea ce priveºtesolvabilitatea, provizioanele ºi rezervele bancare;

- modificarea legislaþiei în sensul permiterii utilizãriiresurselor Fondului de Garantare a Depozitelor în SistemulBancar (FGDSB) pentru finanþarea mãsurilor derestructurare autorizate de BNR referitoare la transferul dedepozite, inclusiv în cadrul operaþiunilor de transfer deactive ºi asumare de pasive;

- elaborarea de proceduri necesare implementãrii noiloratribuþii ale bãncii centrale ºi ale FGDSB în domeniulrestructurãrii instituþiilor de credit, precum ºi asigurareaaccesului imediat al FGDSB la fondurile guvernamentale,dacã este necesar;

- reanalizarea prevederilor actelor normativecomponente ale cadrului legal privind lichidarea instituþiilorde credit în vederea luãrii mãsurilor, dacã este cazul, pentruasigurarea consecvenþei acestora;

- lãrgirea, de cãtre BNR, a ariei de cuprindere ainstrumentelor acceptate ca garanþii în cadrul operaþiu nilorde refinanþare prin includerea obligaþiunilor emise în lei deinstituþiile financiare internaþionale cotate la Bursa de ValoriBucureºti ºi a Eurobondurilor Suverane Stabilirea unuitratament prudenþial al deþinerilor temporare de participaþii,obþinute ca urmare a restructurãrii creditelor acordate,pentru a evita slãbirea poziþiei financiare a bãncilor;

- monitorizarea creditelor în valutã ºi luarea mãsurilornecesare pentru ca preþul acestora sã reflecte cu acurateþe ºiîn mod transparent riscul acordãrii lor debitorilor expuºiriscului valutar;

- neadoptarea proiectelor legislative privind insolvenþapersoanelor fizice sau de recuperare a creanþelor, care arputea submina disciplina debitorilor;

- adoptarea de mãsuri suplimentare de cãtre BNR legatede planul pentru situaþii neprevãzute, în scopul evitãriimaterializãrii riscului sistemic în cadrul sectorului bancar.

Cronologic privind, documentele elaborate la nivelulUniunii Europene, observãm cã, la o lunã dupã prezentarea

Raportului miniºtrilor statelor participante la Pactul EuroPlus, adicã la 21 iulie 2011, miniºtrii statelor Zonei Euro,alãturi de reprezentanþii instituþiilor UE, au semnat„Declaraþia ºefilor de stat ºi/sau de guvern din Zona Euro ºia instituþiilor UE”26. Fiind vorba despre o Declaraþie, adicãdespre un document care nu are forþã juridicã, ci se prezintãla nivel de principii, angaja mentele juridice lipsesc, însãmeritã sã menþionãm unele prevederi referitoare la subiectulnostru. Astfel, cei care semneazã Declaraþia, între altele,solicitã „finalizarea rapidã a pachetului legislativ privindconsolidarea Pactului de stabilitate ºi de creºtere ºi nouasupraveghere macroeconomicã. Statele membre din ZonaEuro [au sprijinit] pe deplin preºedinþia polonezã pentru aajunge la un acord cu Parlamentul European cu privire laprocedurile de votare în cadrul componentei preventive apactului”27. Totodatã, aceºtia au fost de acord „ca, în cadrulde reglementare al UE”28, accentul sã nu mai fie pus pe„ratingurile de credit externe, þinând seama de propunerilerecente ale Comisiei în aceastã direcþie”29. În finalulDeclaraþiei, preºedintele Consiliului European, dupãconsultarea cu preºedintele Comisiei Europene ºi cu cel alEurogrupului, a fost invitat ca, pânã în octombrie 2011, sãfacã propuneri privind modul de îmbunãtãþire a metodelorde lucru ºi de consolidare a gestionãrii crizelor în ZonaEuro. Astfel, în data de 12 septembrie 2011, a fost adoptataºa-numitul „Pachet de ºase propuneri”, „pachet” care sereferã la ºase acte legislative destinate consolidãriiguvernanþei economice în UE. Patru dintre propuneri sereferã la probleme fiscale, inclusiv la o reformã a Pactuluide stabilitate ºi de creºtere al UE, în timp ce alte douã au caobiect identificarea ºi abordarea eficientã a dezechilibreloreconomice din cadrul UE ºi din Zona Euro.

Apreciem cã, la fel de importante sunt, douã declaraþiiale celor care au participat la reuniunea din 12 septembrie2011, ºi anume Herman Van Rompuy, preºedinteleConsiliului European ºi Donald Tusk, prim-ministrulPoloniei. Primul a menþionat faptul cã „Ne confruntãm cu operioadã dificilã ºi acest nou set de norme ºi proceduri, careau fost discutate în cadrul grupului operativ (...), ºi care aufost ulterior transpuse în legislaþie, reprezintã un pas foarteimportant în cadrul procesului de consolidare asupravegherii macroecono mice ºi a disciplinei fiscale”30.Donald Tusk a declarat: „Principala noastrã sarcinã în acestmoment - în colaborare cu preºedintele ConsiliuluiEuropean, Comisia Europeanã ºi Parlamentul European -este de a depune eforturi în vederea adoptãrii, (...), a tuturorregulamentelor necesare pentru guvernanþa economicã, aºa-numitul «pachet de ºase propuneri»”31.

Conchidem prin a observa faptul cã eforturile fãcute întimp de cãtre decidenþii europeni, ºi nu numai, se gãsesc,încã, la nivelul de aºteptãri care sã se concretizeze înadoptarea unor instrumente juridice având rolul de aconsolida rezultatele obþinute, dar ºi de a preveni uneleposibile efecte negative neprevizionate, corelativ cu

evoluþiile înregistrate de societatea internaþionalã, îngeneral ºi de cea europeanã, în special, în trecutul apropiat,dar ºi în prezent. Toate acestea este necesar sã fie avute învedere, cu atât mai mult cu cât relaþiile internaþionale, chiarîn aceastã perioadã, se stabilesc pe coordonate noi, inclusivdin perspectiva dreptului internaþional ºi cel european.

Note1 Pct. (3) din Preambulul Regulamentului nr. 407/2010 alConsiliului din 11 mai 2010 de instituire a unui mecanismeuropean de stabilizare financiarã.2 Pct. (4) din Preambulul Regulamentului nr. 407/2010.3 Pct. (5).4 Regulamentul Consiliului din 11 mai 2010 de instituire a unuimecanism european de stabilizare financiarã.5 Pct. (5) din Preambulul Regulamentului nr. 407/2010.6 Idem.7 Acest Regulament nu aduce atingere valabilitãþii Regula -mentului nr. 332/2002 de înfiinþare a unui mecanism de asistenþãfinanciarã pe termen mediu pentru balanþele de plãþi ale statelormembre8 Pct. (7) din Regulamentul nr. 407/2010.9 Potrivit Comunicãrii Comisiei cãtre Consiliu ºi cãtre Comi tetulEconomic ºi Financiar privind Mecanismul european de stabilizarefinanciarã, COM(2010) 713 final, din 30.11.2010, pag. 2.10 FESF.11 Articolele 121, 126 ºi 136 TFUE.12 COM(2010) 713 final, pag. 6.13 Idem.14 24-25 martie 2011, Bruxelles. Concluziile Consiliului segãsesc, inclusiv, pe pagina web a Consiliului European(http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/RO/ec/120300.pdf).15 Anexa I este intitulatã "Pactul Euro Plus - o coordonare maistrânsã a politicii economice pentru competitivitate ºiconvergenþã".16 Anexa I la Concluziile Consiliului European, 24-25 martie2011, pag. 13.17 Potrivit Pactului, pag. 14-15.18 Idem.19 Pag. 15 din Concluziile Consiliului European, documentprecitat.20 Concluziile Consiliului European, precitate, pag. 16-17.21 Ibidem, pag. 17.22 Ibidem, pag. 19.23 Idem.24 Poate fi accesat pe http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/11/st00/st00024.ro11.pdf.25 Pag. 31-36.26 Poate fi accesata9 pe http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/RO/ec/124001.pdf.27 Punctul 13 din Declaraþie.28 Punctul 15 din Declaraþie.29 Idem.30 http://www.european-council.europa.eu/home-page/h i g h l i g h t s / o n - t h e - w a y - t o - a g r e e m e n t - o n - t h e - s i x -pack.aspx?lang=ro31 Idem.



În România rãmâne, încã, nereglementatã insol venþapersoanei fizice, deºi recomandãrile fãcute de instituþiileeuropene sunt clare ºi cu toate cã, prin aderarea la UniuneaEuropeanã, în 2007, þara noastrã ºi-a asumat ºitranspunerea în dreptul intern a instrumentelor europene.

Legislaþia europeanã nu face diferenþã între comercianþiºi necomercianþi în ceea ce priveºte aplicarea proceduriiinsolvenþei. Regulamentul Consi liului (CE) nr. 1346/2000din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenþãstabileºte, în paragraful (9), cã nu ar trebui sã existe unregim diferenþiat între comer cianþi ºi neco mercianþi privindinsolvenþa1. Regula mentul recomandã, astfel, statelormembre semnatare sã stabileascã un tratament identicdebito rilor în cadrul procedurii insolvenþei, fãrã distincþieîntre persoanele fizice sau juridice, comer cianþi sau ne -comercianþi. Este adevãrat cã Regula mentul priveº te doarinsolvenþa transfrontalierã, dar respectarea dreptuluieuropean este o obligaþie prevãzutã expres în ConstituþiaRomâniei care, în art. 148 alin. (2), prevede: “Ca urmare aaderãrii, preve derile tratatelor constitutive ale UniuniiEuropene, pre cum ºi celelalte reglementãri comunitare cucaracter obligatoriu, au prioritate faþã de dispoziþiilecontrare din legile interne, cu respectarea prevederiloractului de aderare.” Deoarece dispoziþia europeanãreferitoare la insolven þã este conþinutã într-un Regulament,iar prevederile acestuia au devenit direct aplicabile în ordi -nea juridicã a statului român începând cu 1 ianuarie 2007,data aderãrii la Uniune, legislaþia insolvenþei va trebuiarmonizatã într-un viitor nu foarte îndepãrtat.

Existã douã proiecte de lege aflate în lucru laParlamentul României2 ºi care pot fi corectate ºiactualizate, astfel încât sã devinã normã juridicã în materia

insolvenþei persoanelor fizice, materie încãnereglementatã. De curând (3.06.2013) a fost depus laParlament ºi un al treilea proiect3, gândit sã aducã numaiminime modificãri în legislaþia deja existentã- Legeanr.85/2006 - astfel încât aceasta sã fie aplicabilã ºipersoanelor fizice. Guvernul României nu este de acord cureglementarea insolvenþei persoanei fizice, argumen tândcã, prin OUG nr.45/21.05.20134, s-a angajat sã se abþinã dela adoptarea unor iniþiative legislative ce ar subminadisciplina de creditare.

Paragraful 18 al Scrisorii de intenþie semnate deautoritãþile române la Bucureºti la 12 septembrie 2012,aprobatã prin Decizia Consiliului directorilor executivi aiFondului Monetar Internaþional din 28 septembrie 2012,are urmãtorul conþinut:

„18. Vom examina impactul recentelor amendamenteaduse Codului fiscal ce vizeazã asigurarea unui tratamentfiscal neutru al creanþelor bancare vândute companiilor ro mâ -neºti cu scopul de a permite bãncilor sã tempereze creºtereacreditelor depreciate ºi sã îºi îmbunãtãþeascã ges tio nareabilanþurilor lor. Legea prin care se amen deazã Le gea nr.503/2004 privind redresarea financiarã, fali mentul, dizolvareaºi lichidarea voluntarã în activitatea de asigurãri va fi adoptatãpânã la finele lunii octombrie 2012. Deoarece menþinereadisciplinei de creditare ºi evitarea hazardului moral în rânduldebi torilor contribuie semni ficativ la întãrirea stabilitãþiifinanciare, ne vom abþine de la adopta rea unor iniþiativelegislative (cum ar fi, spre exemplu, propunerea privind legeainsolvenþei personale ºi cea privind colectarea datoriilor) saude la amendarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr.50/2010, ce ar submina disciplina de creditare.”


Rubrica magistratului 21

Despre insolvenþa persoanei fizicedomeniul, scopul ºi destinatarii reglementãrii

( Partea I )

Judecãtor-sindic drd. Daniela DeteºanTribunalul Caraº-Severin


1. JUSTIFICAREA INTERVENÞIEI LEGISLATIVEºi DOMENIUL LEGII

Începând cu anii 1970, Europa a dezvoltat un modeleconomic în care creditele au devenit disponibile pe scarãlargã pentru marea majoritate a consumatorilor. Sub formãde credite ipotecare, credite pentru nevoi per so nale,descoperiri de cont sau carduri de credit, creditele deconsum au devenit comune ºi rãmân astfel pânã în prezent.Dar, ori de câte ori o activitate se desfã ºoarã pe scarã largã,va exista o parte în care ceva nu funcþio neazã, iar în cazulcreditelor de consum, rezultatul este supraîndatorareaconsumatorului. Guver nele euro pene au încercat sã seocupe de aceastã problemã, care cauzea zã o serie dedificultãþi sociale, prin crearea de mecanis me de ajustare adatoriei consumatorilor, de multe ori flexibilizând legisla’iainsolven’ei persoanei juridice, legislaþie deja existentã înrespectivele sisteme de drept.

În ultimii ani, jurisdicþiile europene au o abordare multmai activã în domeniul insolvenþei particularilor.Recesiunea, ca urmare a crizei creditelor din anii2007/2008, a readus aceastã problemã în centrul atenþiei.Numãrul litigiilor având ca obiect falimentul a cunoscut ocreºtere evidentã la nivel european5, consecinþa fiind cã, deexemplu, doar în anul 2012, ºase state membre UE auanunþat reforme în acest domeniu6. Cu toate acestea, prinOUG nr.45/21.05.20137, Guvernul României s-a angajat sãse abþinã de la adoptarea unor iniþiative legis lative ce arsubmina disciplina de creditare ºi a dat drept exemplu re -gle mentarea insolvenþei persoanei fizice. Conþi nutul exactal paragrafului în discuþie este „Deoa rece menþinereadisciplinei de creditare ºi evitarea hazar dului moral în rân -dul debitorilor contribuie semnificativ la întãrirea stabili tã -þii financiare, ne vom abþine de la adoptarea unor iniþiati velegislative (cum ar fi, spre exemplu, propunerea privind le -gea insolvenþei personale ºi cea privind colectareadatoriilor)”8

Aºadar, se porneºte de la premiza, în opinia noastrã,greºitã cã o lege a insolvenþei personale ar încuraja debi toriila indisciplinã în ceea ce priveºte creditarea, contrar studii -lor internaþionale recente9 care au dovedit cã, dim po trivã, olege eficientã a insolvenþei personale, alãturi de alte mãsuriºi bune practici ar disciplina debitorii, asigurând o maiechilibratã satisfacere a creditorilor, dar, în acelaºi timp, arpreveni supraîn datorarea, ducând la îmbunãtãþirea calitãþiivieþii ºi reducerea sãrãciei. Argumentele sunt urmãtoarele:

-referitor la hazardul moral, invocat de guvernStudiile aratã cã pericolul hazardului moral (ca ºi al

fraudei, de altfel) rãmâne prezent în orice sistem, dar acestederapaje nu ar trebui sã umbreascã beneficiile substanþialeale oferirii de ajutor în majoritatea co vâr ºitoare a cazurilorcare implicã debitorii de bunã cre dinþã, care au încercat darnu au reuºit din cauza unor factori, în mare parte sau înîntregime, dincolo de controlul lor. Banca Mondialã mai

aratã cã „Trebuie luate mãsuri pentru a se evita sacrificareamarelui bine al unui astfel de sistem pur ºi simplu pentru cãperfecþiunea nu poate fi asiguratã”10.

Da, dacã neîndeplinirea obligaþiilor ar þine doar deiresponsabilitatea sau imoralitatea debitorilor, atunciredistribuirea consecinþelor comportamentului ilicit perestul societãþii ar fi, în sine, nedoritã. Dar eºecul esterareori doar consecinþa unor factori pe care debitorul îipoate controla. De cele mai multe ori, dimpotrivã, debitoriidin societãþile agricole, de exmplu, depind de vreme ºi alþifactori de mediu, debitorii din societãþile industriale depindde ciclurile economice ºi de evoluþiile comerciale, debitoriidin societãþile financiare moderne depind de oscilaþiile înevaluãrile ºi acþiunile întreprinse de instituþii de finanþareaparent foarte îndepãrtate de viaþa debitorilor. ªi pentru toþiaceºtia, existã cãi de salvare-reorganizarea sau falimentul.

Însã, exact similar, ciclurile economice îºi pot puneamprenta ºi asupra deciziilor debitorilor persoane fizice dea achiziþiona o locuinþã sau de a investi într-un bun defolosinþã îndelungatã. Globalizarea economicã a lãsatdebitorii neajutoraþi în faþa forþelor din zone îndepãrtate depe glob a cãror influenþã nu este nici anticipatã, nicicontrolabilã11. Ca ºi debitorii persoane juridice, debitoriipersoane fizice se confruntã, la rândul lor, cu problemedincolo de propriul control, cum ar fi potenþiale proble mede sãnãtate, divorþ, naºtere, moartea unui membru alfamiliei, ºomaj ºi alte evenimente de viaþã care solicitã unbuget de altfel gestionabil, pânã la punctul de rupere. Multepersoane trãiesc de la salariu la salariu, iar pierderea unuiloc de muncã, o urgenþã medicalã, sau un divorþ potîmpinge debitorul peste limita suportabilitãþii ºi l-arîndreptãþi sã caute ajutor prin insolvenþã.

Faptul de a supravieþui pentru o perioadã extinsã pemuchie de cuþit, sub pragul de sãrãcie sau aproape de sãrã -cie, poate expune debitorii cu venituri mici la risculconstant de incapacitate de a-ºi onora chiar ºi datoriilemodeste, chiar ºi dacã aceeaºi debitori au suportat acesteobligaþii în perioadele de rela tivã prosperitate. În toateaceste situaþii, deocamdatã, în þara noastrã, nu existã niciosoluþie legalã.

Astfel cum am arãtat deja, un element de hazard moralva fi mereu prezent în viaþa fiecãrei persoane fizi ce, totastfel cum va exista, de exemplu, în cazul asigu rãrii auto.Unii oameni vor alege sã conducã într-un mod mai riscant,iar alþii vor contracta credite într-un mod mai riscant. Darrãspunsul la aceste pericole nu este nici eliminareaasigurãrii auto, nici excluderea reglementãrii insolvenþei.Aplicarea corectã a reglementãrilor Codului Rutier ºiCodului Penal va izola ºi pedepsi pe cei care conduc într-un mod excesiv de riscant. Tot la fel, regle mentarea uneilegi a insolvenþei persoanei fizice conform cu care se vorprevedea ºi aplica norme corecte privitoa re la intrarea,comportamentul în timpul procedurii ºi la ieºirea persoaneidin insolvenþã va izola ºi exclude debitorii care seangajeazã în tranzacþii de creditare excesiv de riscante.

Rubrica magistratului22


În strânsã legãturã cu problema hazardului moral estepreocuparea faþã de frauda debitorului. Guvernul Românieiºi-a exprimat indirect îngrijorarea cu privire la faptul cãdebitorii ar putea câºtiga în mod abuziv avan taje dintr-unsistem de insolvenþã sustrãgându-se obli gaþiilor prinmijloace frauduloase. Debitorii ar putea co mite frauda într-o varietate de moduri, inclusiv prin min ciunã cu privire lasituaþia lor financiarã sau prin ascunderea veniturilor.Protejarea unui sistem de insol venþã a persoanelor fizice deriscul de a creea avantaje debitorilor frauduloºi este unmotiv serios de îngrijorare, ºi nu existã nici o soluþie simplãsau perfectã la acest risc. Singura modalitate eficientã de areduce frauda debitorului este atenta monitorizare de cãtreadminis tratori ºi de cãtre creditori.

Pe de altã parte, nu trebuie subliniat exagerat peri colulpe care o astfel de fraudã îl reprezintã, deoarece cazurile defraudã reale sunt, în sistemele judiciare care aureglementatã insolvenþa particularilor, insignifiante ca nu -mãr (între 1 ºi 3 la sutã din toate cazurile12). Sigur cã tre bu -ie prevãzute ºi implementate mãsuri adecvate demonitorizare ºi control al debitorului de cãtre adminis -tratori ºi de cãtre creditori, pentru acele cazuri în caredebitorii încearcã sã profite în mod abuziv. Dar, din datelestatistice existente rezultã cã fiecãrui exemplu ºocant defraudã doveditã îi corespund mai multe sute sau chiar miide debitori cinstiþi care solicitã ºi primesc ajutor legitim,astfel cã aceste excepþii nu pot fi un argument pentruevitarea reglementãrii.

Cazuri izolate de fraudã a debitorului sunt prezente înaproape fiecare sistem care a existat vreodatã, ºi totalaexcludere a fraudei este o utopie. Toate sistemele judiciareacceptã riscul existenþei unei anumite doze limitate defraudã ºi a unui numãr de debitori care nu meritã, ºi totuºiprofitã, în mod abuziv. Aceastã realitate nu ar trebui sãdescurajeze, însã, factorii de decizie politicã de laurmãrirea mai eficientã a bunurilor, pentru mareamajoritate a debitorilor cinstiþi, dar nenorocoºi, care potobþine beneficii - ºi pot transmite cãtre creditori ºi societatebeneficii semnificative constând în reinserþia socialã careva determina reîntoarcerea debitorului în circuituleconomic ºi social.

-referitor la disciplina de creditareNici argumentul Guvernului legat de lipsa disciplinei de

creditare în cazul reglementãrii insolvenþei particula rilor nueste protejat de critici, pentru cã studiile au arãtat cã nuindisciplina duce la neplatã ci supraîndatorarea, iar aceastaare mai multe cauze, a cãror complexitate excedeindisciplinei.

Astfel, este dovedit matematic cã riscul de supraîn -datorare creºte proporþional cu scãderea veniturilor. Ace -leaºi mãsurãtori aratã cã existã o directã legãturã întredificultãþile financiare ºi vârstã, persoanele tinere fiind celemai expuse la risc. În plus, datoritã crizei economice, acrescut riscul de supraîndatorare ºi la grupa de vârstã 30-45de ani, dar ºi la grupa de vârstã de peste 60 de ani ºi la

grupa de populaþie cu venituri medii, grupe la care, înaintede crizã, riscul era nesemnificativ. În acelaºi mod a rezultatcã dificultãþile financiare cresc în rândul persoanelor carenu deþin o locuinþã în pro prietate, deci proprietarii suntsupuºi unui risc mai mic de supraîn datorare, cu excepþiacelor care au con tractat credite ipo te care. De asemenea,numãrul de persoane în întreþinere creºte semnificativriscul de supraîndatorare (cifrele au arãtat cã la acestparametru creºterea este dublã), aceeaºi fiind situaþia înfamiliile monoparentale, deoarece se confruntã cu aceleaºicosturi la venituri înjumãtãþite. ºi nivelul de educaþie arelegãturã directã cu riscul de supraîndatorare, însã efectuleste mai slab, dar ºi mai complex, fiind mãsurat înconexiune cu ceilalþi factori.

Relativ la cauzele supraîndatorãrii familiale, acesteasunt de ordin macro-economic – ºomajul, nivelul sala riilor,fluctuaþiile de rate ale dobânzilor ºi ale cursurilor de schimbvalutar, creºterea costurilor legate de subzis tenþã, creditelede consum cu rate ridicate ale do bânzilor, dar ºi altele.Existã, de asemenea circumstanþe personale care determinãgradul de risc al supraîn datorãrii: ºo majul, boala, divorþul,eºecul în afaceri sau decesul unui membru al familiei,deciziile greºite de management financiar.

Singurul factor de risc de care ar putea fi legatargumentul Guvernului este atitudinea culturalã faþã dedatorie, în general, dar tot din studiu se observã cã, în urmacrizei financiare, persoanele fizice sunt tot mai aten te laprodusele de creditare, deºi acestea s-au diver sificat. Dealtfel, din ultimele date statistice publicate de BancaNaþionalã a României rezultã cã volumul de creditare apopulaþiei în moneda euro a scãzut constant începând cuanul 2010, cel în lei a fost în stagnare ºi a crescut foartepuþin abia din toamna anului 2012, a scãzut volumul decreditare pentru consum ºi a crescut cel pentru locuinþe ºicel în alte scopuri.13 Din aceste date rezultã, fãrã echivoc,cã factorul atitudine culturalã faþã de datorie nu poate fi luatîn considerare, deoarece persoanele fizice din România auobservat riscurile ºi au avut un comportament prudent faþãde produsele de creditare, cel puþin în ultimii trei ani.

Aºa fiind, vom sublinia argumentele iniþiatorilor celortrei proiecte de lege analizate, aduse în favoarea unei re gle -mentãri a insolvenþei persoanei fizice în þara noastrã, cuanalizã criticã sau completãri, acolo unde este cazul.

Astfel, din expunerea de motive la proiectul P-Lx188/2010, rezultã cã:

„...insolvenþa pentru persoanele fizice, fiind imperiosnecesarã dat fiind contextul economic dificil pe care îltraversãm.

România are nevoie de o lege a insolvenþei persoa nelorfizice, ca mãsurã de protecþie împotriva executã rilor silite,date fiind estimãrile alarmante cu privire la evoluþianumãrului ºomerilor, a diminuãrii veniturilor oamenilorurmare agravãrii crizei economice, a creºterii costurilorîmprumuturilor la bãnci din cauza deprecierii leului înraport cu euro.



Inexistenþa unei astfel de legi conduce, la discri minareîntre cetãþenii români ºi cetãþenii europeni nerezi denþi înRomânia, dar care au credite în þara noastrã. Persoanelecare sunt din UE dar nu sunt rezidente în România sebucurã de legea din þara din care provin, iar majoritateastatelor europene precum ºi SUA au o astfel de lege”.

Cu toate cã art.31 alin.1 din Legea nr. 24/2000 modi -ficatã, referitoare la normele de tehnicã legislativã pentruela borarea actelor normative stabileºte elemen tele14 pe caretre buie sã le cuprindã motivarea actelor normative, nici ini -þia torii proiectului P-Lx-105/2010 nu au atins toate acesteelemente, ei fiind ºi mai lapidari în expunerea de motive:

„Având in vedere actuala situaþie economicã în carenumãrul debitorilor persoane fizice a cunoscut apreciericonsiderabile, atât în postura de restanþieri ai instituþiilor decredit, cât ºi în postura de restanþieri ai diverºilor furnizoride produse ºi servicii,

În scopul asigurãrii unei duble protecþii cu referiredirectã atât la creditorii privilegiaþi ale cãror creanþeîmpotriva debitorilor se încearcã a fi acoperite într-uncadru judiciar adecvat, cât ºi la debitorii de bunã credinþã acãror reinserþie socialã va putea fi corect realizatã,

Raportat la faptul cã insolvenþa persoanei fizice estelegiferatã ºi corect aplicatã atât în state membre ale UniuniiEuropene, cât ºi în alte state dezvoltate”

La fel procedeazã ºi al treilea grup de iniþiatori, înproiectul PL 147/2013:

„România însã este una dintre puþinele þãri europeneunde nu existã legislaþie privind insolvenþa persoanelorfizice, care nu beneficiazã de nicio formã de protecþie infaþa creditorilor odatã ce ajung în situaþia de a nu-ºi maiputea onora obligaþiile financiare. România nu oferã debi -to rilor persoane fizice opþiunea de restructurare a datoriilorprintr-o procedurã de faliment supravegheatã judiciar.

În ceea ce priveºte debitorii persoane fizice, sistemullegislativ actual permite creditorilor urmãrirea acestorapentru sumele datorate pânã la sfârºitul vieþii. Acest fapt nuconduce însã ºi la recuperarea datoriilor. Astfel, nu putemvorbi nici despre evitarea pierderilor ºi nici despre protecþiadebitorilor.”

În aceste condiþii, soluþia este apelarea la doctrinã, învederea identificãrii acestor elemente, cu excepþiaultimului, având în vedere cã nu au fost fãcute publicecercetãri ºi rezultate obþinute în urma lor.

1.1. Cerinþele care reclamã intervenþia normativã cureferire specialã la insuficienþele ºi neconcordanþelereglementãrilor în vigoare

Existenþa întârzierilor la plata ratelor de credit alepersoanelor fizice în România este un fapt de netãgãduit.

Datele statistice al Bãncii Naþionale a României aratã15

cã, la nivelul lunii septembrie 2013, din totalul de1.245.773 de credite acordate la 811.800 de persoanefizice, 201.979 de debitori au restanþe la plata creditelor. Laaceºtia se adaugã debitorii care înregistreazã întâr zieri laplata serviciilor furnizorilor de utilitãþi (gaz, curent electric,telefonie, cablu), dar numãrul lor nu apare evidenþiat înnicio statisticã oficialã. În septembrie 2013 cifrele arãtau206.124 debitori restanþi din totalul de 843.650, ºi situaþiase repetã ºi la nivelul anilor anteriori.

Comparând numãrul de credite acordate cu numãrul depersoane creditate rezultã cã peste 400.000 de persoane aucontractat mai mult decât un singur credit, deci proceduraindividualã de executare silitã ar fi împovãrãtoare pentrudebitori, iar pentru creditori nesigurã. Pe de altã parte, dinaceleaºi date statistice rezultã cã, dacã in septembrie 2010,suma totalã restantã de peste 90 de zile era de 1.853milioane lei, la nivelul lunii septembrie 2013 aceasta estede 6.517 milioane lei, în alte cuvinte valoarea sumelorrestante a crescut de apropape patru ori, ceea ce înseamnãcã gradul de supraîndatorare a populaþiei a crescut.

Aºadar, sunt valide afirmaþiile iniþitorilor proiectelor delege, cum cã întreaga conjuncturã economicã (scãdereaveniturilor, ºomajul, deprecierea monedei naþionale înraport cu moneda europeanã) reclamã oferirea unui sprijinreal persoanelor supraîndatorate din cauze independente devoinþa lor.

În România, creditorii care înregistreazã restanþe laplata ratelor contractuale ºi dacã creditele au fost garan tate,recurg la executarea silitã individualã în scopul satisfaceriicreanþelor, procedurã consumatoare de timp ºi resurse,deoarece, deºi se desfãºoarã prin corpul exe cu torilorbancari sau judecãtoreºti, fiecare act de executare poate fiatacat separat pe calea contestaþiei la executare în faþajudecãtoriei, ca instanþã de executare, iar din datelestatistice oficiale rezultã cã în anul 2012, judecãtoriile aujudecat, în materia executãrii silite 479.214 dosare16. Cifrareprezintã, pe de o parte, 32% din activitatea instanþelor, iarpe de altã parte, dublul numãrului de potenþiale dosareexecuþionale, dacã se comparã cifrele cu cele aledebitorilor cu restanþe17. Deoa rece executarea silitãindividualã excede subiectu lui de studiu, nu se vaaprofunda mai mult, însã au fost inserate datele statisticepentru a se concretiza afirmaþiile lapidare, dar corecte, dinexpunerile de motive ale proiectelor studiate.

Executarea silitã individualã nu mai este o opþiune nicimãcar pentru creditori, în situaþia unor credite, mai alesdacã sunt negarantate ºi când debitorul are mai mulþicreditori, deoarece creditorul care nu a fost suficient derapid pentru a demara procedura de executare silitã maipoate recupera creanþa sau o parte din ea, conform ordineide preferinþã prevãzute de art.864- 867 din Noul Cod deProcedurã Civilã, numai dacã, între timp, ºi-a depus ºi eltitlul la executorul judecãtorec, înainte de expirareatermenului de 10 zile de la consemnarea sumei rezultate



din vânzare, conform art.869 alin.1 rap. La art.868 alin.2 ºi4 din acelaºi act normativ. Conform art. 868 alin.5,termenul este unul de decãdere, deoarece dupã expirarealui, niciun creditor nu va mai putea sã ia parte ladistribuirea sumei obþinute din umãrire.

Situaþia devine ºi mai complicatã, atunci când debitorulnu are active urmãribile, deoarece creditorul pierde, în treiani, dreptul de a cere executarea silitã prin prescripþie, chiardacã, dupã împlinirea celor trei ani, debitorul ar obþineresurse ce ar putea face obiectul executãrii silite. În aceastãsituaþie, debitorul este interesat sã nu facã niciun efort îndecursul celor trei ani, în aºteptarea termenului deprescripþie, iar creditorul suportã întregul debit.

Prin reglementarea unei proceduri de insolvenþã echili -brate ºi gândite dupã principiul win-win18, în aplicarea unuiplan de plãþi cu descãrcare de datoriile rãmase cu condiþiarestituirii unui procent semnificativ din creanþã, debitorular fi cointeresat sã facã efortul de a plãti o parte din debit,ºtiind cã, la sfârºit va fi scutit de rest, iar creditorul arsuporta o pierdere mult mai micã.

1.2. Principiile de bazã ºi finalitatea reglementãriipropuse, cu evidenþierea elementelor noi

Principiile care ar trebui sã stea la baza uneireglementãri a insolvenþei persoanei fizice ar trebui sã fieconcepute luându-se în considerare contextul legal,instituþional ºi social în care o astfel de lege trebuie sã seintegreze. Poate cel mai direct, o lege a insolvenþei per soa -nelor fizice este în esenþã o extensie, o etapã finalã aprocedurii de executare silitã, cu efect asupra principiilorcontractuale ºi asupra regimului juridic al obligaþiilor,precum ºi asupra dreptului de proprietate. Mai puþin direct,dar nu mai puþin important, o lege a insolvenþei pentrupersoanele fizice implicã probleme importante de protecþiea datelor personale ºi a vieþii private, precum ºi o serie deprobleme sociale ºi econo mice de reglemen tare, cum ar ficonsilierea individualã, educaþia, furniza rea de asistenþãsocialã, ºi politicile publice referitoare la familie ºilocuinþe. Dificultãþile financiare ºi insolvenþa sunt legateinexorabil ºi de activitatea bancarã, ºi de cea de impozitare.Mãsura în care fiecare dintre aceste sisteme coordonatefuncþioneazã satisfãcãtor – sau nu – în orice þarã, va afectaevaluarea corectã a unui potenþial regim de insolvenþã pen -tru persoanele fizice, atât în general, cât ºi în ceea ce pri -veºte dispoziþiile ºi strategiile de implementare specifice.

Funcþionarea unui sistem de insolvenþã pentrupersoanele fizice nu doar va fi influenþatã de astfel de zone-coordonate de lege ºi societate, reglementarea insolvenþeiva influenþa, la rândul ei, structura ºi funcþionareasistemelor din jur. De aceea, legiuitorul poate ajunge laconcluzia cã se pot rezolva provocãrile dificultãþilorfinanciare personale nu prin reglementarea insolvenþei, ciprin lãrgirea limitelor sistemului de executare silitã (prinextinderea, de exemplu, a termenelor de prescripþie,

diversificarea modalitãþilor de executare, ºi alte asemeneamãsuri), sau prin promovarea unei protecþii mai agresive aconsumatorilor (de exemplu, în sensul relaxãrii condiþiilorde dovedire a clauzelor abuzive sau introducerea instituþieiombudsman19-ului pentru consumatori).

„În oglindã”, o lege a insolvenþei persoanei fizice vaatenua sau agrava presiunea în alte domenii deinfrastructurã juridicã ºi socialã adiacente unei astfel delegi cum ar fi problemele legate de executarea ineficientã acreanþelor, infrastructura de educaþie financiarã ºiconsilierea asupra creditului.

Noþiunea de regim de insolvenþã pentru persoanelefizice nu este un concept omogen, pentru a putea fi analizatdintr-o perspectivã unicã. Persoanele fizice se angajeazãîntr-o varietate de activitãþi, cu implicaþii asupra datoriilorºi în legãturã cu spraîndatorarea. Dificultatea financiarã sepoate manifesta în diferite forme, insolvenþa poate apãreadintr-o gamã diversã de cauze ºi legiuitorul ar putea alegeabordãri diferite pentru combaterea uneia sau alteia dintreformele sau gradele de dificultate financiarã. Prin urmare,orice abordare a regimului insolvenþei pentru persoanelefizice trebuie sã înceapã prin includerea- sau excluderea,pentru tratament în altã lege- a domeniului subiectului.

Un domeniu în strânsã legãturã cu insolvenþa este chiarprevenirea ei. Din succinta analizã fãcutã asupra legislaþieiinsolvenþei particularilor în alte 14 state20 rezultã cã uneledintre ele s-au preocupat, prin reformele promovate, sãevite insolvenþa21, prin tehnici cum ar fi înãsprirea con -diþiilor de creditare, educaþia financiarã, consilierea finan -ciarã. Toate aceste tehnici sunt nou introduse în legislaþiapreexistentã, dar scopul lor principal este prevenireainsolvenþei repetate ºi nu tratarea insolvenþei instalate.

Scopul declarat în expunerile de motive ale celor treiproiecte de lege analizate este, însã, tratamentul insolvenþeiinstalate, aºadar iniþiatorii au exclus de la analizã tehnicilede prevenþie. Atunci când se propune un regim deinsolvenþã pentru persoane fizice, trebuie sã se mãsoareefectele pozitive pe care le-ar avea un astfel de sistem.Trebuie, mai ales, sã se distingã aceste efecte de celeurmãrite de alte reglementãri similare, cum ar fi normele desecuritate socialã (sau ajutor social) ºi cele de insolvenþãpentru persoanele juridice. Atunci când se proiecteazã unregim de insolvenþã pentru persoanele fizice, ºi se cautãabordarea potrivitã, legiuitorul ar trebui sã aibã în vedereobiectivele care trebuie atinse de respectiva normã ºigradul în care fiecare dintre aceste obiective este relevantpentru conjunctura culturalã, politicã, juridicã ºieconomicã în care se va aplica.

Trebuie amintit cã primele douã proiecte au fost pu bli -cate sub numerele PLx 105/2010 ºi PLx 288/2010, pro pu -nerile unificându-se în dezbaterile din Senatul României,astfel cã a fost adoptat un singur document ce poartãnumãrul de înregistrare 186/ 24.03.2010, aºa cã, încontinuare, referirile la acest proiect se vor face folo sind



prescurtarea Proiectul nr.186/2010. Acesta a rãmas în lucrula Camera Deputaþilor- camerã decizionalã.

Din analiza Proiectului nr.186/2010 rezultã cã, în ceeace priveºte principiile insolvenþei persoanei fizice, el seîndepãrteazã foarte puþin de legea- cadru (Legea 85/2006),aºa încât, se pot distinge urmãtoarele principii:

a) procedura insolvenþei persoanei fizice va avea undublu caracter - judiciar ºi administrativ -, pentru cã se vadesfãºura în faþa instanþei, atribuþiile judecãtorului sindicfiind prevãzute de lege - art.35 alin.3 ºi 422.

Se observã cã acest caracter dublu al procedurii esteatenuat de iniþiatori faþã de rolul sindicului în legea- cadru,reducându-se rolului judecãtorului doar la atri buþiile decontrol asupra modului de îndeplinire a sarci nilor de cãtreceilalþi participanþi la procedurã, caracterul administrativaccentuându-se, deoarece satisfacerea intereselorcreditorilor prin plata creanþelor lor reclamã celeritate.

De altfel, acest dublu caracter al procedurii rezultã ºidin art. 10 alin. 1 din lege, potrivit cãruia organele proce -durii sunt judecãtoria, curtea de apel, administratoruljudiciar ºi lichidatorul judiciar. Este real cã textul conþine oinadvertenþã, astfel cum se va sublinia într-un sub capitolurmãtor, referitor la competenþa materialã a instan þei, dar,pentru relevarea dublului caracter al procedurii, aceastãinadvertenþã este nerelevantã. Se mai observã cã iniþiatorii,gândind desfãºurarea procedurii în faþa judecãtoriei, auevitat termenul de judecãtor sindic, probabil cu argumentulcã specializarea sindicului þine de calitatea de judecãtor detribunal, deja consacratã în legea cadru a insolvenþei. Înaceste condiþii, apreciem cã forma corectã a textului ar fi:„organele care aplicã proce dura sunt instanþele,administratorul judiciar ºi lichidatorul judiciar”

Iniþiatorii nu au proiectat o procedurã a insolvenþeipersoanei fizice cu caracter pur, exclusiv judiciar sauexclusiv administrativ, dar ar fi de analizat posibilitatea ac -centuãrii caracterului administrativ prin deplasarea proce -durii din faþa instanþei înspre proceduri adminis trative,restrângându-se rolul organelor judiciare la soluþionareacãilor de atac împotriva deciziilor luate de ceilalþi partici -panþi la procedurã, dupã modele perfor mante de legislaþiidin alte state care deja au aplicat cu succes aceste abordãri.

b) procedura insolvenþei persoanei fizice este transpa -rentã, oricare creditor având asigurat accesul la informaþiileprivind procedura, indiferent cã acestea se gãsesc lajudecãtor, la administratorul judiciar sau lichidator.Rãmâne de analizat dacã lipsa din proiectul de lege adispoziþiior de publicare într-un registru public23 a tuturorcomunicãrilor nu afecteazã transparenþa ºi, mai ales, dacãnu ar fi mai eficientã ºi mai rapidã publicarea într-unregistru public, cu respectarea Legii nr. 677/2001 privindprotecþia datelor cu caracter persoanl, decât comunicareaactelor de procedurã prin procedura de drept comun, foartegreoaie ºi consumatoare de resurse materiale ºi aºainexistente.

c) procedura insolvenþei persoanei fizice are caracterspecial24, deoarece se va aplica numai entitãþilor expresreglementate de ea, potrivit criteriilor indicate de art. 1 dinlege. Condiþia de bazã în ceea ce priveºte incidenþanormelor juridice ale insolvenþei este datã de calitatea depersoanã fizicã în stare de insolvenþã, fãrã distincþie întreconsumatori ºi persoane fizice care desfãºoarã activitãþiindependente sau liberale, ºi fãrã distincþie dacã au sau nuau capacitate de exerciþiu deplinã.

d) procedura insolvenþei persoanei fizice are dublucaracter: de remediu ºi de sancþiune: pentru debitorulsupraîndatorat de bunã credinþã este un remediu, pentru celde rea credinþã sau fraudulos este o sancþiune. Caracterul deremediu se întinde ºi asupra creditorilor, ºi în sens larg,asupra societãþii în general. Legea este astfel proiectatã ca,în situaþia în care reorganizarea (gânditã ca un plan de plãþi)este reuºitã, ºi debitorul a fost de bunã credinþã, sã poatãbeneficia de un fresh start (nou început) care sã îi poatãasigura întoarcerea la o viaþã normalã prin ºtergerea tuturordatoriilor anterioare închiderii procedurii25.Dacã, însã, de -bi torul se dovedeºte a fi de rea-credinþã sau fraudulos, el nuare decât calea fali mentului personal, nu i se va acorda be -ne ficiul scuza bilitãþii26, cu consecinþa unor decãderi ºi res -tricþii pe o perioadã de tip care se poate întinde pânã la 7ani27.

1.3. Efectele avute în vedere în funcþie de obiectulreglementãrii

Pentru a fi fezabilã, o lege a insolvenþei persoanelorfizice, ar trebui sã reglementeze raporturile juridicecreditor-debitor din trei unghiuri de perspectivã:

-utilitatea legii pentru creditori-utilitatea pentru debitor ºi familia lui-utilitatea pentru societate, în general

Concomitent însã, legiuitorul trebuie sã se preocupe depãstrarea acestor trei unghiuri în echilibru, pentru ca, atâtpierderile cât ºi beneficiile sã fie egal distribuite între ele.

Din punctul de vedere al creditorilor, aceastã lege ar fiutilã, acum, în sistemul nostru de drept, pentru cã ar sprijinicreditorii sã depãºeascã douã deficienþe ale proceduriicomune de executare silitã: lipsa meca nismelor eficiente deidentificare a activelor, din care cauzã se pierde timp,energie ºi resurse materiale în urmã rirea „oarbã”28 adebitorului ºi distribuirea inechita bilã a valorii disponibileunuia sau câtorva creditori agresivi sau sofisticaþi, îndetrimentul colectivului tuturor creditorilor. Aceste puncteslabe ar putea fi depãºite, teoretic, ºi fãrã o lege separatã deinsolvenþã, dacã procedura de executare silitã ar fireformatã. Totuºi, la nivel european, pare sã se fi ajuns laconcluzia cã adoptarea unui sistem de insolvenþã reprezintãun mijloc mai eficient ºi efectiv de maximizare a valoriiactivelor debitorului ºi de consolidare a distribuþiei corectea plãþilor cãtre toþi creditorii.



Depunând efort sub povara dublã a asimetrieiinformaþionale ºi a incertitudinii, fiecare creditor estenevoit sã cheltuiascã bani pe acte de executare, acþionândîn grabã pentru a extrage cât mai multã valoare posibilã învederea protejãrii intereselor proprii. Mãsurile de exe cutareindividuale, necoordonate, pot reprezenta o pier de re totalã,dacã activele nu produc nici o sumã de retur nat, în plus faþãde costurile de executare. Chiar dacã sunt disponibile valorisemnificative ale activelor, prin exe cutare silitã se distrugeîn mod inevitabil valoarea ºi cresc pierderile pentru mulþi,dacã nu pentru cei mai mulþi creditori, fapt care ar putea fievitat prin acþiuni coordonate, colective, caracteristiceprocedurii insolvenþei.

Printr-o lege a insolvenþei, nici eforturile creditorilor nuar mai fi atât de mari, pentru cã toatã activitatea de iden -tificare ºi evaluare a activelor ar fi una colectivã, într-oprocedurã în care un administrator maximizeazã va loareaactivelor pentru toþi creditorii, cu cheltuieli admi nistrativede executare evident mai mici. Pe acelaºi plan, utiliatatealegii se poate observa în etapa iden tifi cãrii activelor. Chiardacã existã active, creditorii indivi duali se confruntã cucosturi semnificative în cãu ta rea lor, de multe ori încompetiþie cu intenþia debitorului de a se sustrage sau celpuþin de a împiedica aceste cãutãri.

Procedurile de executare obiºnuite conþin un meca nismde constrângere a debitorului sã dezvãluie locaþia activelor,dar stimulentele sunt, în general, mai eficiente decâtameninþãrile în a determina debitorii sã fie sinceri. Celpuþin, debitorii ar putea fi mai deschiºi cu privire la locaþiabunurilor în cazul în care aceºtia pot fi siguri cã nu vortrebui sã se supunã unei astfel de verificãri decât o datã,într-o procedurã colectivã, evitând o continuã intruziune înviaþa lor. Potrivit art. 16 alin.3 din proiect, debitorul vadepune la dosar, între alte documente ºi lista bunurilor dinpatrimoniul sãu, cu indicarea eventualelor garanþii.

ªi eºalonarea plãþilor pe o perioadã de timp prin pla -nurile de plãþi reprezintã tot un stimulent faþã de executareasilitã prin poprire, care expune o parte semnificativã a ve -ni turilor debitorilor exproprierii de cãtre creditori. Art.2alin.2 din proiect prevede, în acest sens, cã în vederea aco -peririi creanþelor ºi a reinserþiei sociale ºi economice a de -bi torului de bunã-credinþã, acesta va putea propune unplan.

Dacã cele mai multe sau toate veniturile lor viitoaresunt destinate creditorilor, debitorii nu sunt stimulaþi sãproducã venituri ºi, în schimb, au o tendinþã fireascã derefuza sã lucreze în beneficiul creditorilor lor. Debitorii sevor baza doar pe ajutorul social pentru a supravieþui ºi a-ºisprijini familiile, sau se retrag în economia “pieþei negre”,producând valoare care, nefiind doveditã, nu poate fiaccesatã de cãtre creditori.

În schimb, prin procedura insolvenþei, debitorii vor fiîncurajaþi sã producã valoare în viitor dacã au certitudineacã o parte din datorie va fi ºtearsã. Astfel, art.2 alin.5 dinproiect prevede cã „Debitorul de bunã-credinþã care, fie

prin plan, fie prin plata anticipatã, a acoperit un minimumde 75% din valoarea totalã a creanþelor acceptate în listacreditorilor, va beneficia de închiderea anticipatã aprocedurii ºi de ºtergerea din toate registrele de publicitateºi evidenþele publice a consecinþelor juridice aleinsolvenþei”. Creditorii ar avea mãcar promisiunea cã oparte din debit va fi plãtit, ceea ce este oricum mult maimult decât o pierdere sigurã, dacã debitorii nu posedã niciovaloare la momentul începerii executãrii ºi nici nu suntstimulaþi sã creeze valoare în viitor.

Þinând cont de interesele tuturor creditorilor în acelaºitimp, un regim de insolvenþã este mai în mãsurã sã asigureo distribuire echitabilã a valorii disponibile în rândultuturor creditorilor. Acest lucru contribuie la beneficiulparticular al creditorilor nesofisticaþi, care nu aucapacitatea sã întreprindã acte de executare individuale. ªiîn priectul analizat este valorificatã acesatã idee prin normade la art. 16 alin.3 potrivit cu care debitorul depune la dosarlista creditorilor.

Cât priveºte utilitatea reglementãrii pentru debitori ºifamiliile lor, este evidentã oferirea de protecþie pentrudebitorii “cinstiþi, dar nenorocoºi” deoarece povara dato -riilor imposibil de gestionat provoacã debitorilor serioasesuferinþe psihice (stres, anxietate) ºi, în cele din urmã, chiarfizice. Suferinþele fizice generate de anxietate ºi depresievariazã de la insomnii la incapacitatea de concentrare lalocul de muncã ºi la maladii mai grave, cum ar fi indigestia,boli de inimã ºi nervoase, slãbiciune ºi depresie, ºi chiargânduri de sinucidere29. Au fost ra por ta te cazuri de suiciddin cauza imposibilitãþii debito rilor de ieºiere din „cerculvicios” al supraîndatorãrii. Studii30 asupra debitorilor dinþãri care au proceduri de insolvenþã pentru persoana fizicãau dovedit imensa senzaþie de uºurare pe care un simplurãgaz, chiar ºi unul temporar, o poate oferi debitorilorafectaþi de anxietate, vinovãþie, ruºine ºi neputinþã.Legiuitorii din întreaga lume au ajuns la concluzia cãameliorarea durerii ºi suferinþei pe termen lung ale acestordebitori reprezintã un obiectiv onorabil în sine. Perspectivadeschisã de art.32 din proiect, potrivit cu care, ca urmare aînchiderii procedurii de insolvenþã, debitorul al cãruifaliment a fost declarat scuzabil va beneficia de ºtergereatuturor datoriilor anterioare închiderii procedurii are scopulde a ameliora suferinþa debitorului „onest dar nenorocos”.

Cât priveºte utilitatea unei astfel de legi în societate,trebuie arãtat cã, dacã problemele financiare ar fi un fe no -men izolat, care afecteazã doar grupuri mici de per soane, olege pentru tratarea insolvenþei, cel mai proba bil, n-ar ficonsideratã ca un imperativ moral sau politic. Beneficiilenumãrului mic de creditori ºi debitori im plicaþi ar fi celearãtate deja, dar aceste beneficii nu ar justifica eforturile ºicosturile semnificative de creare ºi administrare a unuisistem „de ajutor”. Chiar ºi în cazul în care nivelul desupraîndatorare a crescut suficient încât sã justificeproiectarea unei astfel de legi, numãrul de creditori ºi



debitori afectaþi în mod direct rãmâne destul de limitat,reprezentând doar fracþiuni mici din populaþia totalã31.

Dar, obiectivele principale ale unui regim de insolvenþãpentru persoane fizice nu trebuie sã aibã în vedere utilitateaizolatã, pentru creditori ºi debitori specifici, ci mai degrabãpe aceea pentru societatea pe care respectivii creditori ºide bitori o influenþeazã în mod indirect, dar important,pentru cã:

„aplicarea unei astfel de legi ar avea ca efect disciplinareacreditorilor ca aceºtia sã recunoascã realitatea cererilor lor demicã valoare împotriva debitorilor aflaþi în dificultate, sãinternalizeze costurile propriei lor evaluãri laxe a creditului, ºisã redistribuie mai eficient ºi mai corect aceste costuri în so -cie tate. Celãlalt efect ar fi încurajarea angajãrii ºi produc -tivitãþii debitorilor, mai ales având în vedere piaþa mondialãtot mai competitivã32”

1.4. Implicaþiile pe care noua reglementare le areasupra reglementãrilor în vigoare

Proiectul nu face menþiune cã modificã sau abrogã vreolege preexistentã. Totuºi, datoritã modului în care a fostgânditã competenþa materialã33 a instanþelor care judecãdosarele având ca obiect insolvenþa persoanelor fizice, vafi obligatorie operarea de modificãri asupra Codului deProcedurã Civilã.

Astfel, art.35 alin.1 din Proiectul nr.186/2010 prevedecã toate cererile ºi procedurile judiciare prevãzute de legeaîn discuþie sunt de competenþa în primã instanþã ajudecãtoriei, ºi art.39 alin (1) stabileºte curtea de apel cainstanþã de control judiciar, pe când art. 8 ºi 9 atribuie încompetenþa tribunalului judecarea cererilor în primãinstanþã. Întâi cã o astfel de inadvertenþã apreciem cã estedoar o eroare materialã, fiind absurd ca aceeaºi lege sãstabileascã douã instanþe de grade diferite competente sãjudece în primã instanþã. Dar, trecând peste acest aspect, seobservã cã o astfel de atribuire a competenþei materialesuferã din mai multe considerente. În primul rând, art. 120din Codul de Procedurã Civilã cuprinde normele decompetenþã exclusivã, atât materialã cât ºi teritorialã, înmateria insolvenþei. Acest articol atribuie în competenþaexclusivã a tribunalului în a cãrui circumscripþie îºi aresediul debitorul, cererile în materia insolvenþei sauconcordatului preventiv. Cum norma de procedurã nu facedistincþie între mai multe tipuri de insolvenþe, tot încompetenþa tribunalului ar trebui sã fie ºi judecareainsolvenþelor persoanelor fizice.

În al doilea rând, din interpretarea normelor referitoarela competenþa materialã- art.94 ºi urmãtoarele din cod,rezultã cã, în toate cazurile, calea de atac este atribuitã încompetenþa instanþei ierarhic superioare imediat, astfel cã,firesc ar fi ca, dacã în primã instanþã rãmâne competentãjudecãtoria, calea de atac sã fie judecatã de cãtre tribunale.Potrivit art.95 din Codul de Procedurã Civilã, numai

tribunalele sunt instanþe de control judiciar pentru judecã -torii, ºi mai mult, ele sunt, pentru hotãrârile judecãtoriilor,instanþe de control numai ca instanþe de apel, ori Proiectulnr. 186/2010 prevede, la art. 3934, calea de atac a recursului.În plus, potrivit art. 456 din Codul de Procedurã Civilã35,calea ordinarã de atac este apelul ºi nu recursul, astfel cumse propune prin proiectul analizat.

Nu în ultimul rând, atribuirea cãii de atac a recursului încompetenþa Curþii de Apel nu este posibilã fãrã operarea demodificãri ºi asupra art. 96 din Codul de ProcedurãCivilã36, deoarece, potrivit textului, curþile sunt instanþe decontrol, numai împotriva hotãrârilor pronunþate în primãinstanþã de tribunale (nu ºi de judecãtorii, aºa cum prevedeproiectul).

Dacã intenþia legiuitorului rãmâne aceea de a pãstrapropunerile fãcute prin Proiectul nr. 186/2010, din toateaceste puncte de vedere sunt necesare modificãri alenormelor de competenþã cuprinse în Codul de ProcedurãCivilã. Din analiza acestor necorelãri dintre Codul învigoare ºi proiectele analizate, raportat la faptul cã art. 122din Codul de Procedurã Civilã dispune cã reguli noi decompetenþã pot fi stabilite numai prin modificareanormelor codului, rezultã cã legiuitorul va avea douãopþiuni: ori modificã art.35 ºi art.39 din proiectul analizatpentru a-l pune în acord cu codul, ori invers, ºi atunci vaadãuga la textele din proiect ºi prevederea referitoare lamodificarea codului.

Cât priveºte impactul celui de al treilea proiect37, celpublicat sub nr. L 417/2013, acesta a fost gândit sã aducãnumai minime modificãri în legislaþia deja existentã-Legea nr.85/200638- astfel încât aceasta sã fie aplicabilã ºipersoanelor fizice. În consecinþã, dacã aceasta va fi formaaleasã de legiuitor, Legea 85/2006 va suferi modificãri desubstanþã, la articolele 1, 6 ºi 8. Arãtãm cã ºi propunerea demodificare a Legii 85/2006 are aceeaºi abordare referitor lacompetenþa materialã, aºadar ºi în situaþia în care s-araccepta o asemenea abordare a insolvenþei particularilor,modificarea Codului de Procedurã Civilã va fi obligatorie.

O altã inadvertenþã care apare în acest al doilea proiectse referã la propunerea de modificare a art.107 din Legea85/20069 cu alin. (21) lit. d) ºi alin. (24) - înscrierea încazierul judiciar a menþiunii „falit” care se ºterge într-unanumit termen de la închiderea procedurii. Potrivit Legii nr.290/2004 privind cazierul judiciar, republicatã, cazieruljudiciar este creat „în scopul prevenirii ºi combateriifaptelor prevãzute ºi pedepsite de legea penalã, ca mijlocde cunoaºtere ºi identificare operativã a persoanelor care auomis infracþiuni contra persoanei ºi a libertãþii acesteia, apatrimoniului ºi, în general, a ordinii de drept” (art. 1). Încazierul judiciar se þine evidenþa persoanelor fizice ºi apersoanelor juridice condamnate ori împotriva cãrora s-auluat alte mãsuri cu caracter penal sau administrativconform Codului penal, precum ºi a celor faþã de care aufost dispuse mãsuri procesual-penale (art. 2).


În aceste condiþii, o mãsurã de înscriere în cazierul ju -diciar a menþiunii referitoare la intrarea într-o proce durã deinsolvenþã - conceputã ca o formã de protecþie a debi to rului- apare ca nejustificatã, dacã rãmâne neschim batã Le geacazierului judiciar. Dacã, însã, se intenþioneazã con cen -trarea în aceeaºi bazã de date a tuturor evidenþelor desprepersoana fizicã, va fi necesarã inserarea în corpul legii ana -lizate a menþiunii de modificare a Legii cazierului judiciar.

1.5. Implicaþiile asupra legislaþiei interne în cazul rati -fi cãrii sau abrogãrii unor tratate ºi acorduri internaþionale

Proiectele analizate nu îºi propun abrogarea unor tratatesau acorduri internaþionale, dimpotrivã, reglementareainsolvenþei persoanei fizice ar armoniza legislaþia internãcu legislaþia Uniunii Europene. Astfel, Regulamentul Con -siliului (CE) nr. 1346/2000 din 29 mai 2000 privind pro -cedurile de insolvenþã recomandã statelor membre sã sta -bileascã un tratament identic debitorilor în cadrul proce du -rii insolvenþei, fãrã distincþie între persoanele fizice sau ju -ridice, comercianþi sau necomercianþi, stabilind în para -graful (9), cã nu ar trebui sã existe un regim diferenþiat întrecomercianþi ºi necomercianþi privind insolvenþa. Este ade -vã rat cã Regulamentul priveºte doar insolvenþa trans fron -talierã, dar prevederile acestuia au devenit direct apli ca bileîn ordinea juridicã a statului român începând cu 1 ia nuarie2007, potrivit art. 148 alin. (2) din Constituþia României.

Mai mult, în prezent se discutã în cadrul unui grup delucru constituit la nivelul Consiliului Uniunii Europene„Propunerea de Regulament al Parlamentului European ºial Consiliului de modificare a Regula mentului (CE)nr.1346/2000 al Consiliului privind procedurile deinsolvenþã39”. În paragraful 3 al preambulului documen -tului se aratã cã: „Regulamentul ar trebui sã includã, deasemenea, acele proceduri de descãrcare de gestiune40

vizând consumatorii ºi persoanele ce desfã ºoarã oactivitate independentã care nu îndeplinesc criteriile dinactualul instrument”. Se propune, astfel, introducereaconsiderentului (9a) cu urmãtorul cuprins:

„(9a) Domeniul de aplicare al prezentului regulament artrebui extins la procedurile care promoveazã salvarea unuidebitor viabil din punct de vedere economic pentru a ajutaîntreprinderile solide sã supravieþuiascã ºi pentru a acorda onouã ºansã antreprenorilor.

Domeniul de aplicare ar trebui, în special, sã cuprindã ºiprocedurile care prevãd restructurarea unui debitor într-oetapã de pre-insolvenþã sau care menþin echipa de conducereexistentã, precum ºi acele proceduri de descãrcare degestiune41 vizând consumatorii ºi persoanele care desfãºoarã oactivitate independentã”

Aºadar, propunerea extinde domeniul de aplicare aRegulamentului prin revizuirea definiþiei procedurilor deinsolvenþã, pentru a include procedurile hibride ºiprocedurile de pre-insolvenþã, precum ºi procedurile dedescãrcare de datorie ºi alte proceduri de insolvenþã pentru

persoanele fizice care, în prezent, nu se încadreazã în defi -niþie. Este adevãrat cã propunerea nu prevede modificareamecanismului existent, conform cãruia procedurilenaþionale de insolvenþã care fac obiectul Regulamentuluisunt enumerate în anexa A (pentru România este inclusã înanexã numai procedura prevãzutã de Legea 85/2006), iarstatele membre decid notificarea procedurilor de insolvenþãîn scopul includerii în anexa respectivã.

Însã este la fel de adevãrat cã foarte multe alte statecare, între timp, au adoptat proceduri de descãrcare dedatorie ºi alte proceduri de insolvenþã pentru persoanelefizice le vor include în Anexa A, situaþie în care sistemuljudiciar român va fi ºi mai descoperit, deoarece, prin inclu -derea în anexã, va fi obligatorie recunoaºterea, în România,a hotãrârilor pronunþate în tot mai multe state membre, întimp ce hotãrârile instanþelor române nu vor fi recunoscute.Aceasta va da naºtere unor situaþii ce pot deveni grave,debi torii vor fi nevoiþi sã îºi mute centrul intereselor prin -cipale în state ce recunosc starea de insolvenþã a persoaneifizice pentru a se pune sub pro tecþie într-o asemenea situa -þie, statul va pierde contribuabili, adicã taxe ºi impozite,creditorii vor pierde posibilitatea de urmãrire transfron -talierã a debitorilor lor. Pentru creditorii cu creanþe nega -ran tate ar putea deveni mai ieftin sã nu participe deloc laprocedurile de fali ment, mai degrabã decât sã cheltuiascãbani pe servicii juridice fãrã nici un fel de aºteptãri de a lemai fi satisfã cute creanþele. Deºi discuþia este, aparent, unateoreticã, în dreptul internaþional s-au întâlnit recent astfelde situaþii42.

Alt document european important în materie esteRecomandarea CM/Rec(2007)8 a Comitetului Miniºtri lorcãtre statele membre referitoare la soluþiile legale pentruproblemele legate de datorii care, deºi nu are forþaobligatorie a regulamentelor, nu poate fi ignoratã în ordineajuridicã europeanã, iar legiuitorul român ar trebui sã þinãseama de conþinutul ei la pro iectarea legii insolvenþeipersoanelor fizice. Reco mandarea, dupã ce analizeazãproblema persoanelor fizice supraîndatorate concluzio -neazã cã “persoanele fizice supraîndatorate ºi familiile lorar trebui sã aibã acces efectiv la consiliere imparþialã ºiproceduri de ajustare a datoriei, pentru care ar trebui sã fiestabilite criterii clare” (paragraful 31) ºi cã o procedurã deajustare a datoriei duce la adoptarea unui plan de platã, caretrebuie sã conþinã suma pe care debitorul este obligat sã oplãteascã periodic creditorilor, precum ºi termenul rezo -nabil în care aceste plãþi ar trebui sã fie finalizate(paragraful 32). În acest sens, proiectul de lege analizat acuprins ºi recomandãrile referitoare la termen, deoarece înart.23 alin.1 din proiect, reorga nizarea judiciarã se întindepe o perioadã de maximum trei ani de la data confirmãriiplanului, iar trei ani este un termen rezonabil, în sensulatribuit de recomandare. Proiectul prevede ºi cã în oricestadiu al procedurii, dupã plata a 75% din creanþe,procedura se poate închide.




Din aceastã analizã rezultã cã o lege a insolvenþeipersoanelor fizice corect proiectatã în România ar repre zenta,în contextul juridic european, încã un pas spre armonizarealegislativã în statele membre ºi ar optimiza mecanismele decooperare judiciarã în materie civilã ºi comercialã.

(Continuare în numãrul viitor)

Note1 Paragraful (9) al Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 prevede

cã:" Prezentul regulament ar trebui sã se aplice procedurilor deinsolvenþã, indiferent dacã debitorul este o persoanã fizicã sau opersoanã juridicã, un comerciant sau o persoanã particularã. Procedurilede insolvenþã cãrora li se aplicã prezentul regulament sunt enumerate înanexe. Procedurile de insolvenþã referitoare la societãþile de asigurare,instituþiile de credit, societãþile de investiþii care furnizeazã servicii ceimplicã deþinerea de fonduri sau valori mobiliare ale terþilor ºiorganismele de plasament colectiv sunt excluse din domeniul deaplicare al prezentului regulament. Aceste societãþi nu sunt reglementatede prezentul regulament deoarece sunt supuse unui regim special ºi, într-o oarecare mãsurã, autoritãþile naþionale de control au competenþe deintervenþie extrem de extinse."

2 Cele douã proiecte de lege au fost publicate sub numerele PLx105/2010 ºi PLx 288/2010, iar forma adoptatã de Senatul României,însã rãmasã în lucru la Camera Deputaþilor- camerã decizionalã poartãnumãrul de înregistrare 186/ 24.03.2010 ºi a fost publicatã lahttp://www.cdep.ro/proiecte/2010/100/00/5 La 17.10.2012 GuvernulRomâniei a trimis Parlamentului punct de vedere negativ, cu justi fi careamai multor observaþii de fond. Punctul de vedere al Gu ver nului estepublicat la http://www.cdep.ro/proiecte/2010/100/00/5/Pl105%20pgvb.pdf accesat 30.01.2013

3 Proiectul a fost publicat sub nr. L 417/2013 lahttp://www.senat.ro/legis/lista.aspx- accesat în 14.10.2013 ºi se aflã îndezbatere la Senatul României, cu termen de adoptare tacitã 21.11.2013,dar cu avize negative atât din partea Consiliului Legislativ, aGuvernului, cât ºi din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplinã,imunitãþi ºi validãri ºi a Comisiei economice, industrii ºi servicii.

4 OUG Nr.45 din 21.05.2013 privind ratificarea Scrisorii de intenþiesemnate de autoritãþile române la Bucureºti la 12 septembrie 2012,aprobatã prin Decizia Consiliului directorilor executivi ai FonduluiMonetar Internaþional din 28 septembrie 2012, precum ºi a Scrisoriisemnate de autoritãþile române la Bucureºti la 8 martie 2013, aprobatãprin Decizia Consiliului directorilor executivi ai Fondului MonetarInternaþional din 15 martie 2013, prin care se solicitã prelungireaAranjamentului stand-by dintre România ºi Fondul MonetarInternaþional, de tip preventiv, intrat în vigoare prin Scrisoarea deintenþie semnatã de autoritãþile române la Bucureºti la 10 martie 2011,aprobatã prin Decizia Consiliului director al Fondului MonetarInternaþional din 25 martie 2011 publicat în Monitorul Oficial nr. 309din 29 mai 2013

5 Cifrele sunt cuprinse în Raportul Comisiei Europene pentruEficientizarea Justiþiei pe anul 2012, publicat lahttp://www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket=8YJf4igFacc%3d&tabid=2551 accesat la 20.11.2013, dar, din pãcate nu sunt evidenþiate cifrelecorespunzãtoare numai procedurilor pentru insolvenþa particularilor

6 Austria, Germania, Irlanda, Italia, Polonia ºi Slovacia7 OUG Nr.45 din 21.05.2013 privind ratificarea Scrisorii de intenþie

... supracitatã la nota 48 Paragraful 18 al Scrisorii de intenþie ratificatã prin OUG Nr.45 din

21.05.20139 The over-indebtedness of european households: updated mapping

of the situation, nature and causes, effects and initiatives for alleviatingits impact (Supraîndatorarea gospodãriilor europene: cartografiereaactualizatã a situaþiei, natura ºi cauzele, efectele ºi iniþiativele pentruatenuarea impactului acesteia) publicat la http://www.bristol.ac.uk/

geography/research/pfrc/news/pfrc1301.pdf accesat la 10.11.2013 sauRaportul referitor la bune practici în insolvenþa persoanelor fizice,realizat de profesorul Susan Block- Lieb, publicat lahttp://siteresources.worldbank.org/EXTGILD/Resources/WB_TF_2011_Consumer_Insolvency.pdf accesat la 10.07.2013. ReuniuneaGrupului de lucru a dedicat douã sesiuni insolvenþei persoanelor fizice.În prima sesiune, participanþii au realizat o vedere panoramicã prinabordarea comparativã a reglementãrilor privitoare la insolvenþapersoanelor fizice. Sesiunea a fost prezidatã de cãtre Adolfo Rouillon(Banca Mondialã) ºi membrii comisiei au fost Jason Kilborn (SUA),Alexander Byriukov (Ucraina), PR Chinien (Mauritius), KazuhiroYanahira (Japonia) ºi Luiz Fernando Valente de Paiva (Brazilia). În adoua sesiune, participanþii au examinat problema lipsei liniilordirectoare comune pentru regimurile insolvenþei personale din punctulde vedere al organizaþiilor internaþionale. Adolfo Rouillon (BancaMondialã), a prezidat ºedinþa, ºi panelul a inclus reprezentanþi aiUNCITRAL, Banca Mondialã, Fondul Monetar Internaþional (FMI),Banca Europeanã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare (BERD), AsociaþiaInternationalã a Barourilor (IBA), ºi Asociaþia Internaþionalã aprofesioniºtilor în restructurare, insolvenþã ºi faliment (INSOL). O atreia întâlnire a avut loc la Washington DC în 16-17 noiembrie 2011, iardocumentele Grupului de lucru au stat la baza Raportului BãnciiMondiale asupra tratamentului insolvenþei persoanei fizice publicat lahttp://siteresources.worldbank.org/INTGILD/Resources/WBInsolvencyOfNaturalPersonsReport_01_11_13.pdf accesat la 10.11.2013

10 Raportului Bãncii Mondiale asupra tratamentului insolvenþeipersoanei fizice, pag. 42

11 De exemplu, este de notorietate situaþia creditelor contracte depersoanele fizice din România în franci elveþieni (CHF), monedã al cãreicurs de schimb s-a apreciat de la 2,5 ron in decembrie 2006 la 3,6 ron innoiembrie 2013, cu consecinþe devastatoare asupra capacitãþii derambursare din partea debitorilor

12 În Raportul anual 2011-2012 al Serviciului de Insolvenþã alMarii Britanii, publicat la http://www.bis.gov.uk/assets/insolvency/docs/publication-pdfs/ar2011-2012.pdf, accesat la 20.11.2013 la pag.15-34 sunt consemnate cazurile de fraudã ºi numãrul lor: în 2008-2009-67 cazuri la totalul de peste 20.000 de falimente personale, în 2009-2010- 81 cazuri la peste 18.000 de falimente, în 2010-2011- 105 la12.500 de falimente, în 2011-2012- 102 cazuri la 10.000 de falimente.Situaþia este asemãnãtoare în SUA, astfel cum rezultã din datelestatistice publicate în Raportul anual pe anul 2012 al Departamentuluipentru Justiþie al SUA, pag.23 la http://www.justice.gov/ust/eo/public_affairs/annualreport/docs/ar2012.pdf, accesat la 20.11.2013

13 SURSA: Banca Naþionalã a României, date disponibile la15.11.2013, la http://www.bnro.ro/Raport-statistic-606.aspx

14 art.31 alin.1 din Legea nr. 24/2000 modificatã dispune cãmotivarea actelor normative se referã, în principal, la:

a)cerinþele care reclamã intervenþia normativã cu referirespecialã la insuficienþele ºi neconcordanþele reglementãrilor în vigoare;

b) principiile de bazã ºi finalitatea reglementãri propuse, cuevidenþierea elementelor noi;

c) efectele avute in vedere în funcþie de obiectul reglementãrii; d) implicaþiile pe care noua reglementare le are asupra

reglementãrilor în vigoare; e) implicaþiile asupra legislaþiei interne in cazul ratificãrii sau

abrogãrii unor tratate ºi acorduri internaþionale; f) fazele parcurse in pregãtirea proiectului ºi rezultatele

obþinute, evidenþiindu-se studiile, cercetãrile, evaluãrile statistice,specialiºtii consultaþi, preocupãrile de armonizare legislativã.

15 Anexa 116 Datele provin din Raportul privind activitatea instanþelor în anul

2012, publicat la http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/ 05_07_2013__56815_ro.doc, accesat la 1.09.2013, dar statistica este evidenþiatãfuncþie de obiect ºi nu de calitatea debitorilor, deci cuprinde ºicontestaþiile la exeutare formulate de persoanele juridice

17 În anul 2011, situþia a fost sensibil asemãnãtoare: în materiaexecutãrii silite au fost înregistrate la judecãtorii 481.005 dosare (32%),astfel cum rezultã din Raportul anual pentru anul 2011, publicat lahttp://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=2301 accesat la1.09.2013, în consecinþã o reglementare eficientã a insolvenþei persoanei



fizice ar fi în mãsurã chiar sã determine o scãdere a numãrului de dosareîn materia executãrii silite, determinând o optimizare a volumului deactivitate a judecãtoriilor ºi tribunalelor.

18 Câºtig- câºtig19 Cu funcþii similare cu cele ale avocatului poporului din þara

noastrã, dar exercitate în domeniul specializat al drepturilorconsumatorilor

20 Marea Britanie, Franþa, Germania, Austria, Irlanda, Scoþia,Polonia, Cehia, Slovacia, Finlanda, Suedia, Belgia, Olanda, Portugalia

21 De exemplu Irlanda, Finlanda22 art. 35 alin 3 din proiect: Atribuþiile judecãtorului specializat în

aplicarea procedurii prevãzute de prezenta lege sunt urmãtoarele:a) deschiderea procedurii;b) soluþionarea contestaþiilor la lista creditorilor;c) judecarea acþiunilor în reîntregirea patrimoniului

debitorului;d) confirmarea/respingerea planului;e) trecerea la faliment;f) închiderea procedurii ºi acordarea beneficiului

scuzabilitãþii, ºtergerea datoriilor, aplicarea decãderilor ºi interdicþiilor.(4) Judecãtorul specializat în aplicarea procedurii prevãzute de

prezenta lege exercitã ºi controlul judiciar al activitãþii administratoruluijudiciar sau al lichidatorului judiciar.

23 Aºa cum este Buletinul Procedurilor de Insolvenþã pentruprocedura cadru a insolvenþei

24 Caracterul special este raportat la legea cadru a insolvenþei85/2006 (sau OUG 91/2013, funcþie de evoluþiile din perioada imediaturmãtoare)

25 Art.32 din proiectul nr.186/201026 Art.30 alin.2 din Proiectul nr.186/2010: Beneficiul scuzabilitãþii

nu poate fi acordat debitorului de rea-credinþã sau debitorului fraudulos.27 Art 33 din Proiectul nr.186/2010: (1) Debitorul de rea-credinþã ºi

debitorul fraudulos vor fi þinuþi în continuare de toate datoriile anterioareînchiderii procedurii, dacã acestea nu se vor fi prescris.

(2) Cu titlu de sancþiune, odatã cu închiderea procedurii, judecãtorulva putea dispune decãderi profesionale ºi interdicþii de a desfãºura anu -mite activitãþi de natura celor care au dus la insolvenþã. Termenul acestorde cãderi ºi interdicþii este de maximum 7 ani de la data închideriiprocedurii.

28 dosarele execuþionale conþin zeci, poate sute de somaþii fãcutebãncilor, ºi autoritãþilor locale prin care li se ordonã indis poni bilizareaoricãror sume de bani ce aparþin debitorului; toate aceste entitãþi, larândul lor consumã timp, energie ºi resurse sã verifice ºi sã anunþe cã nuexistã sume de bani sau bunuri pe numele acestuia

29 De exemplu, Associated Press-AOL Sondaj de opinie referitor lasãnãtate, ale cãrui date interpretate au fost publicate lahttp://www.nbcnews.com/id/25060719/#.Uo5ordJdUag accesat10.10.2013

30 Dr. Gotz Lechner, Eine zweite Chance für alle gescheitertenSchuldner?(O a doua ºansã pentru toþi debitorii care au eºuat?), studiupublicat la http://www.schufa-verbraucherbeirat.de/ media/themenundprojekte/downloads/wirkungsstudie_verbraucherinsolvenzverfahren_final.pdf accesat la 10.10.2013 priveºte o cercetare fãcutã înGermania, rezultatele referitoare la gradul de satisfacþie al debitorilor lapp.65-66

31 La momentul septembrie 2013, din datele Bãncii Naþionale aRomâniei, coroborate cu cele ale Institutului Naþional de Statisticãrezultã cã aproximativ 200.000 de persoane ar fi potenþiali beneficiari ailegii, ceea ce înseamnã, raportat la populaþia majorã de aproximativ15.000.000 de locuitori, un procent de 1,3%. Dacã raportarea se face latotal populaþie procentul este ºi mai nesemnificativ, aproximativ 0,06%.

32 Raportul asupra insolvenþei persoanelor fizice al BãnciiMondiale, supracitat, pag. 27

33 Art 35 din Proiectul nr.186: (1) Toate cererile ºi procedurilejudiciare prevãzute de prezenta lege sunt de competenþa în primãinstanþã a judecãtoriei care a dispus deschiderea procedurii.

(2) Judecãtoriile îºi vor organiza secþii sau completespecializate pentru aplicarea procedurii prevãzute de prezenta lege.

34 Art.39 din Proiectul nr.186/2010 (1) Curtea de apel încircumscripþia cãreia îºi are sediul judecãtoria va soluþiona recursurilecontra hotãrârilor judecãtoriei date în aplicarea prezentei legi.

35 Art. 456 din Codul de Procedurã Civilã: Calea ordinarã de ataceste apelul, iar cãile extraordinare de atac sunt recursul, contestaþia înanulare ºi revizuirea.

36 Art. 96 din Codul de Procedurã Civilã: Curþile de apel judecã:1. în primã instanþã, cererile în materie de contencios

administrativ ºi fiscal, potrivit legii speciale;2. ca instanþe de apel, apelurile declarate împotriva hotãrârilor

pronuntate de tribunale în primã instanþã;3. ca instanþe de recurs, în cazurile anume prevãzute de lege;4. orice alte cereri date prin lege în competenþa lor.

37 Proiectul a fost publicat sub nr. L 417/2013 lahttp://www.senat.ro/legis/lista.aspx accesat la 1.09.2013 ºi se aflã îndezbatere la Senatul României, cu termen de adoptare tacitã 21.11.2013,dar cu avize negative atât din partea Consiliului Legislativ, aGuvernului, cât ºi din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplinã,imunitãþi ºi validãri ºi a Comisiei economice, industrii ºi servicii.

38 Înscrierea în cazierul judiciar al debitorului a menþiunii "falit",data înscrisã urmând a fi data pronunþãrii hotãrârii cu privire la intrareaîn faliment.

39 Propunerea de Regulament al Parlamentului European ºi alConsiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr.1346/2000 al Con si -liului privind procedurile de insolvenþã este publicatã, în limba româ nã, lah t t p : / / e u r - l e x . e u r o p a . e u / L e x U r i S e r v /LexUriServ.do?uri=COM:2012:0744:FIN:RO:PDF accesat la 15.11.2013

40 Deoarece termenul folosit în limba englezã este debt discharge,opinãm cã traducerea corectã este descãrcare de datorie. În limba englezã,propunerea de modificare a Regulamentului este publicatã la http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/ LexUriServ.do?uri=COM:2012:0744:FIN:EN:PDF ‘accesat la 15.11.2013

41 idem42 De exemplu, în cauza Nr. 2T-233/2011, Curtea de Apel din

Lituania, 19 Septembrie 2011, citatã de Rytis Paulkste ºi Alina Streckyteîn Falimentul unei persoane fizice în Lituania: punerea în aplicare adeciziilor adoptate în alte state membre privind falimentul persoanelorfizice, publicat la http://www.lawin.com/files/lawin_ publication_bankrupcy_of_a_natural_person_in_lithuania_march_2012_001.pdfpag.2-3 instanþa supremã lituanianã a reþinut cã decizia de deschidere afalimentului are valoare doar de considerente. Ca rezultat, ea este în modautomat recunoscutã doar în alte state membre, dar este inaplicabilã înLituania, deoarece nu are forþã executorie. Prin urmare, nu poate începeexecutarea procedurii. Numai atunci când instanþa din proceduraprincipalã de faliment adoptã o decizie executorie cu privire la unfaliment în curs sau cu privire la închiderea unei proceduri de faliment,pãrþile interesate ar putea sã încerce sã obþinã recunoaºterea unor astfelde decizii în statul membru respectiv (în acest caz, Lituania) ºi necesitãaplicarea procedurii de recunoaºtere a forþei executorii a hotãrîriijudecãtoreºti în temeiul dispoziþiilor prevãzute în Regulamentul (CE) nr.44/2001 din 22 decembrie 2000 privind cooperarea judiciarã ºirecunoaºterea ºi executarea hotãrârilor judecãtoreºti în materie civilã ºicomercialã ("Regulamentul Bruxelles I"). Regulamentul Bruxelles Istabileºte regula conform cãreia o decizie pronunþatã de o instanþã încursul unui proces ºi care este executorie în statul membru în care a fostpronunþatã este executorie în statul solicitant în aceleaºi condiþii ca ºiinstrumente autentice. În consecinþã, statul abordat nu poate refuza sãrecunoascã decizia ca titlu executoriu pe motiv cã statul nu are unmecanism de aplicare a acestei categorii de decizii.

43 Recomandarea CM/Rec(2007)8 a Comitetului Miniºtrilor cãtrestatele membre referitoare la soluþiile legale pentru problemele legate dedatorii, publicatã la https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1155927&Site= CM&BackColorInternet=C3C3C3&BackColorIntranet= EDB021&BackColorLogged=F5D383 accesat la 20.11.2013


2014,04,09 phoenix 2013-481817 phoenix 23n valorificarea activelor pag. 4 n aplicare art. 36 ºi 40...

Documents