2013, Nr.1 (94)

Cuprins :

Didascalii ..........................................1-7 Amintiri din anii de liceu Portativcuemoțiiingamămajoră Cerculdelectură„Prieteniicărții” Profesorulmeudeviață Cumneajutămatematica?

Atitudini..............................................8-11 Voluntari.... despre voluntariat Misiuneamarcaj Calendarecologic

Gânduri de elev...............................11-21 Liceulnostru-„sătuculnostru” Veșnicanoastrănevinovăție Unaltfeldeviolență Dacănuvețicrede,nuvețiînțelege Moda–întreregulamentșioriginalitate Acorduriîncadență Colegi„subacoperire” Prietenii paralele

La revedere......................................22-26 Imunitateșidiversitate Douăzecișipatruînparohie ProboteiidomnuluiBordeianu Atlețișiatlete CuizpatriarhalPasiuni și performanță...................27-31 Muncă,pasiuneșiperformanță ThisisSparta...chiada

Opinii...............................................32-37 Anul I Anul II Anul III Anul IV Magisterdixit! Colegiulvăzutdinspreacademie

Caleidoscop....................................37-48 Glumevechișinoi Probabil,nuștiațică? Cenaclu Numerologia TheWords–Hoţuldecuvinte

Cuprins :

Didascalii ..........................................1-7 Amintiri din anii de liceu Portativcuemoțiiingamămajoră Cerculdelectură„Prieteniicărții” Profesorulmeudeviață Cumneajutămatematica?

Atitudini..............................................8-11 Voluntari.... despre voluntariat Misiuneamarcaj Calendarecologic

Gânduri de elev...............................11-21 Liceulnostru-„sătuculnostru” Veșnicanoastrănevinovăție Unaltfeldeviolență Dacănuvețicrede,nuvețiînțelege Moda–întreregulamentșioriginalitate Acorduriîncadență Colegi„subacoperire” Prietenii paralele

La revedere......................................22-26 Imunitateșidiversitate Douăzecișipatruînparohie ProboteiidomnuluiBordeianu Atlețișiatlete CuizpatriarhalPasiuni și performanță...................27-31 Muncă,pasiuneșiperformanță ThisisSparta...chiada

Opinii...............................................32-37 Anul I Anul II Anul III Anul IV Magisterdixit! Colegiulvăzutdinspreacademie

Caleidoscop....................................37-48 Glumevechișinoi Probabil,nuștiațică? Cenaclu Numerologia TheWords–Hoţuldecuvinte

Amintiri din anii de școală

Când faci primii pași în activitatea pentru care ai învățat și te-ai specializat, declari hotărât: acum mă dedic profesiunii mele și numai ei! Dar apoi, din aproape în aproape, înțelegi și conștientizezi faptul că a te dedica efectiv profesiunii alese nu înseamnă îngustarea preocupărilor, ci dimpotrivă, extinderea intereselor și preocupărilor spre domeniile conexe, spre circuitele de tip pluri-, inter-, și chiar transdisciplinar.

Fără o cultură generală bogată, orice specializare, fie ea clădită cu pasiune și în cele mai bune condiții, se va edifica pe o temelie mult prea îngustă. Ca elev, student și profesor în aceast liceu, am înțeles că achizițiile culturale și științifice dobândite cu hărnicie și seriozitate în anii de școală constituie temeiul autentic al specializării, al competențelor și performanțelor de mai târziu.

Anii de școală au ca finalitate formarea unei bogate culturi generale, care își are geneza în pregătirea continuă la toate disciplinele. Dacă nu înțelegi și nu cunoști o disciplină, n-ai descoperit frumusețile ei, nu o stăpânești și, ca atare, nu are cum să-ți placă sau să nu-ți placă! În acest cadru, „teoriile” unor elevi, care declară sentențios că nu le place nici matematica și nici fizica, deoarece sunt aride, grele, complicate, nu sunt decât idei preconcepute, argumente naive, cărora un elev serios nu le dă crezare. Cei mai valoroși colegi pe care i-am avut se pregăteau cu aceeași atenție la toate disciplinele prevăzute de programa școlară. Unul dintre ei era un adevărat „fenomen”, prin aceea că a studiat matematica și fizica la nivelul profilului „real”, iar româna, filosofia și limbile străine la nivelul profilului „umanist”. După examenul de bacalaureat a susținut cu succes probele la Conservator, pe care l-a absolvit în condiții foarte bune.

Ca elev, în anii de liceu învățam în egală măsură la toate disciplinele, iar seara, înainte de cul-care, repetam lecțiile pentru a doua zi, imaginându-mi că mă verifică profesorul. Repetam nu cu scopul de a-mi fixa bine cunoștințele pentru toată viața, ci ca un exercițiu de voință, de putere, de asimilare, ca un antrenament neomologat în perspectiva unei performanțe viitoare.

Aceste repetiții s-au dovedit utile nu numai în anii de liceu, dar și după aceea în învățământul universitar și chiar în cariera didactică. La liceu, eram atras de lectură, îmi plăcea să reflectez asupra cunoștințelor acumulate. Simțeam o adevărată pasiune să prelucrez diferite informații, să redau în forme personale ideile din lecție sau din lecturile particulare, cum era firesc, păstrând intact conținutul. Totodată, aveam o preferință specială pentru metoda comparației, îmi plăcea să pun în balanță diferite perspective cognitive sau valorizatoare, pentru a distinge și evidenția ce conține nou și diferențiat fiecare. Evident că la satisfacția pe care o resimțeam prin acest exercițiu, prin aceste încercări, se adăuga pregătirea temeinică a temelor.

Mai târziu, îmi propuneam singur teme, formulam și tratam subiecte de sinteză, reflectam asu-pra particularităților problemelor pentru a fi capabil să generalizez, să deduc corect concluziile, să-mi dezvolt capacitatea de a elabora un text în forme variate și elegante. A fi elev înseamnă să înveți, să te pregătești temeinic la toate disciplinele pentru ca, mai târziu în carieră, să dispui de cunoștințele și competențele necesare pentru a fi util și performant la locul de muncă.

Superficialitatea și dezordinea în învățare sunt dușmanii cei mai mari ai tinereții care, uneori, se lasă furată de gândul că este ușor să înveți, să fii elev, ceea ce reprezintă un neadevăr, deoarece viața a demonstrat că a învăța înseamnă, în primul rând, a fi profund, iar profunzimea cere efort tenace și consecvență în pregătirea continuă.

Viața de elev ar părea săracă fără bucuriile pe care le aduc notele bune, fără laudele educatorilor și prețuirea colegilor, fără cărțile citite și fără gândul că în depozitele memoriei au fost pliate pe

1

structuri elastice informațiile care urmează să fie accesate și instrumentalizate în diferite situații, în rezolvarea unor probleme teoretice și practice.

Retrospectiv, îmi pare că școala este un laborator al sentimentelor și solidarității omenești, un spațiu în care ne alegem prietenii - liantul prim fiind cartea - în care ne cunoaștem, ne apreciem calitățile și ne criticăm defectele, ne formăm spiritul camaraderesc și ne sprijinim reciproc, ne bucurăm și ne întristăm împreună.

Școala vieții este o „materie” pe care nu o găsim gata fabricată în „patul procustian” al unui material didactic, însă o parcurgem la pas, într-un ritm consonant, cu accesarea și asimilarea achizițiilor cognitive și axiologice din tezaurul național și universal. Anii de școală sunt anii inițierilor profunde, pe temelia cărora se vor clădi trainic pasiunile. Biografii personalităților re- prezentative rămân impresionați de cantitatea mare de informații asimilate prin lectură, de cele mai multe ori încă din anii adolescenței.

Oricât de înzestrat ar fi un tânăr, oricâtă intuiție ar avea, el nu se va putea realiza și perfecționa pe măsura capacităților și aspirațiilor proprii dacă nu va fi orientat spre lectură îndeajuns. „Fără poezie și fără muzică viața ni s-ar părea pustie și stearpă”, îi scria E. Curie soțului său. Tânărul care nu este conștient de necesitatea unei lecturi variate în mod cert este sortit rămânerii în urmă, astfel că va fi un om depășit de realități, insuficient de puternic pentru a-și ajunge colegii, deoarece nu are antrenamentul necesar. E ca și cum ai cere unui om de 40 de ani să devină campion la atletism fără ca el să se fi antrenat vreodată în acest scop. Tot așa stau lucrurile și cu disciplina care se impune în școală. Desigur că, în anumite cazuri, elevul („Măria sa, elevul militar”) împănat cu fantezie, dorește să fie mai liber, să „fluiere” fără griji și constrângeri pe strada libertății. Disci-plina pe care o învățăm în școală este menită să ne organizeze viața de mai târziu.

Disciplina transfigurată de metodă, ordine și punctualitate produce timp liber, dezvoltă gân-direa și sensibilitatea, îți înseninează sufletul și îți sporește performanțele.

Conștiința datoriei împlinite te face liber, îți lasă timp pentru lecturi plăcute, pentru sport și pentru excursii, pentru întâlniri și distracții în grupul de prieteni. Ca ființe-unicat, irepetabile și in-confundabile, elevii, cu personalitățile lor în construcție, sunt atrași către anumite științe sau dis-cipline de studiu. Unii au vocație pentru literatură, alții pentru matematică, fizică ori chimie, alții pentru limbi străine. Individualizarea preferințelor nu înseamnă că celelalte discipline sunt lipsite de utilitate. Până și o stimulare suplimentară a creierului conduce la performanțe superioare în materie de prelucrare, organizare și operaționalizare a informațiilor care, la rândul lor, dezvoltă capacitatea de a valoriza și decide corect. Cele 2-3 ore zilnice fără obligații școlare, adunate în 12 ani de școală valorează aproape tot atât cât orele de curs.

A-ți trăi tinerețea nu implică să te consideri în afara oricăror obligații, ci a te pregăti continuu pentru viață. Boema irosirilor lipsite de sens nu are nimic comun cu seriozitatea, cu orientarea valorică pozitivă, cu proiectul unei personalități care se construiește și se autoconstruiește cu pasiune și spirit de răspundere.

Pentru elevul de azi, ziua de mâine se anunță ca fiind cel mai important examen de viață. LaurențiuMureșan

2

Portativ cu emoții în gamă majoră

„Când am pornit,știam doar că-i prea departe.Și tare greu de ajuns unde voiam.Dar unde-i acel unde nu știam.Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.”

( Ion Minulescu )

Dacă toate poveștile încep cu „a fost odată”, într-o clipă de răgaz din viață, o să îmi amintesc că „au fost odată niște copii minunați care învățau și nu prea... jocul miri-fic al vieții…”.

În aceste momente, când gândurile și sen-timentele se vor înșira nostalgic pe foaia de hârtie, ca radiografie a continuității relației cu ultima promoție, îmi iau harpa, acordată cu grijă aproape jumătate de secol, pentru a face să cânte cuvântul, iar mesajul transmis să se bucure de rezonanța risipirii ecourilor… voi ați fost elevii mei, copiii mei…

Mă voi strădui, în limita amintirilor și a experienței, să exprim că anii de liceu, de o frumusețe tulburătoare și inegalabilă, rămân unici în existența fiecăruia. Aceștia sunt anii marilor căutări, incertitudini, emoții și ei vă leagă de aduceri-aminte, mai mult sau mai puțin frumoase: prima notă mare la chimie (și ultima!), 3-ul deloc firav din catalog la rubrica matematică, pofta de mâncare după șase ore, cursurile marcate de noblețea măiestriei didactice a profesorilor, „viteza” cu care părăseați incinta colegiului „fără gar-duri, dar cu îngrădiri”, cele câteva clipe de învoire, acasă sau altundeva…Viitorul vă va solicita să pășiți înspre realizări în fapte, fără consilierea îndeaproape a celor care s-au ocupat de formarea voastră, în copilărie și adolescență.

Vă îndreptați cu încredere spre următoarea etapă, urmându-i calea cu optimism, valo-rificând competențele și tinerețea.

Veți propune altora ceea ce ați câștigat în anii de liceu, devenirea voastră, fundația pe care ați clădit prietenii adevărate, încrederea că puteți răzbi în lumea visată.

Acum regret că nu sunt lângă voi, trăind nostalgia anilor petrecuți împreună, în spațiul clasei, dar mai ales al cabinetului de limba și literatură română, locuri care deveneau neîncăpătoare pentru entuziasmul de a crea momente de sărbătoare a minții și a simțirii.

V-ați provocat permanent magistrul să stimuleze comunicarea, să vă asigure performanța, iar din metaforă în metaforă ați descoperit inefabilul literaturii române.

Închipuiți-vă o clepsidră! Nisipul se va scurge conștientizându-vă că… fugit irrepa-rabile tempus… și că parcurgeți ultima etapă liceală. Azi va deveni mâine și nu veți mai putea întoarce timpul.

Carpe diem, să vă păstrați idealurile întot-deauna și să realizați tot ceea ce v-ați propus. Nu urmați cărări bătătorite, făuriți-vă propria cale și imprimați-vă trecerea. Anii de liceu rămân sculptați pe Columna vieții!

Profesor pensionar,FăgelProboteanu

3

Cercul de lectură „Prietenii cărții”

Ocarteeste„oîntâlniredintredouăvoci:anoastrăşiacărţii.”(Rui Zink)

INTERVIU ELEV/ PROFESOR ALINA ARVINTE/ MARIA ROMAGA- coordonator cerc de lectură

Elev: De ce un cerc de lectură la noi în colegiu ?Profesor: Ideea unui cerc a apărut din dorinţa stimulării elevilor de a fi prieteni ai cărţii. În

condiţiile în care se remarcă o ,,întoarcere” către cuvântul tipărit în rândul tinerilor, am considerat potrivit să ne implicăm în activităţi de promovare a lecturii, venind în întâmpinarea unui spirit de curiozitate şi interes pentru citit, dar şi pentru scrierea creativă.

Elev: Cum aţi început ?Profesor: Un prim pas în lectură l-am făcut prin derularea proiectului „Cititorul - elev de liceu”,

idee valorificată în prezentarea unei lucrări de cercetare didactică la un simpozion al profesorilor de limba română de la Cluj Napoca, ediţia a XIII-a.

Elev: Ce opere literare ați avut în vedere ?Profesor: În activităţile derulate în lunile octombrie şi noiembrie am folosit ca texte-suport frag-

mente din Fatacucerceldeperlă de Tracy Chevalier, carte care, în urma acordării unui chestionar pe un eşantion de 90 de elevi din mai multe clase (a XI-a A, XI-a D, a X-a C, a IX-a E), s-a dovedit a fi lectura preferată.

Chestionarul a avut două părţi: Tipuri de cititori şi Atitudineafaţădelectură.Elev: La ce concluzii a dus aplicarea chestionarelor ?Profesor: Din primul chestionar am vrut să aflu ce fel de tip de cititori sunt în aceste clase şi am

constatat că: 32% se înscriu în postura cititorului hedonist (citeşte doar din plăcere); 10% cititorul oglindă (citeşte ca să se regăsească printre rânduri şi interpretează totul la un nivel personal); 36% cititor interesat (citeşte cu un scop clar, notează şi memorează citate); 5% cititorul de turmă (citeşte fiindcă i-a zis cineva ,,cum?! n-ai citit cartea asta?!”); 12% cititorul de ocazie (citeşte ce-i pică în mână şi numai când nu are altceva mai bun de făcut); 5% alt tip de cititor.

4

În ceea ce priveşte al doilea chestionar, am vrut să ştiu ce reprezintă lectura pentru grup:

pentru 40% o pasiune, pentru 35% un mod de a se instrui, pentru 4% obligaţie, pentru 10% un mod de a-și petrece timpul liber, pentru 9% un mod de a uita de problemele zilnice, iar pentru 2% altceva (de exemplu, un refugiu din cotidian, motiv de a nu face unele treburi).

Ca tip de lectură, elevii preferă: 42% romane, nuvele, schiţe; 38% scrieri SF şi romane poliţiste; 5% poezii; 15% reviste de modă, ziare.

La întrebarea Cecarteaivreasăprezinţicolegilor? mulţi elevi s-au pronunţat pentru Fata cu cerceldeperlă. Dacă tot a reprezentat favorita, am ales cartea pentru o discuţie mai amplă, mai ales că unii au văzut şi filmul sau au aflat chiar din roman că există tabloul cu acelaşi nume, al pic-torului olandez J.Vermeer. În felul acesta, actul citirii s-a regăsit în cele trei ipostaze: a romanului, a filmului şi a picturii, situaţie care a dus la o imagine globală asupra temei de reflecţie.

Elev: Ce credeţi că le-a plăcut elevilor mai mult: să citească textul scris, să analizeze pic-tura sau să comenteze filmul” ?

Profesor: Mi s-a părut interesantă maniera de abordare pentru fiecare din cele trei arte. N-am pus problema să aibă întâietate una dintre ele, ideea a fost să se completeze.

Analiza tabloului (cromatica, arta portretului, contrastele) s-a realizat folosind diverse surse bibliografice. Am avut bucuria să descopăr elevi sensibili, care pot aprecia opere de valoare. Au descoperit, la rândul lor, că romanul omonim prezintă geneza imaginară a celui mai apreciat tablou al acestui pictor.

Elevii au dat apoi definiţia cărţii prin prisma propriilor trăiri: •O carte a iluziilor, a dezamăgirilor şi resemnării; •O poveste despre un pictor şi modelul său; •O admiraţie mută pentru fata simplă şi totuşi atât de rafinată; •O pagină tristă a unei fete ce muncea mult şi visa frumos. În final, s-au documentat în legătură cu filmul şi au prezentat informaţiile, subliniind că

filmul regizat de Peter Webber, GirlwithaPearlEarring din 2003 este inspirat tot din pictura lui Vermeer şi că subiectul merge pe linia romanului. Filmul o are ca protagonistă pe actriţa Scarlett Johansson, iar în rolul pictorului, pe actorul Colin Firth. A primit trei nominalizări la Oscar în 2004, pentru cea mai bună scenografie, cea mai bună imagine și cele mai bune costume.

Elev: Ca o concluzie… Profesor: Concluzia este că abordarea temei din cele trei perspective: literatură, artă, film

creionează imaginea completă a ideii de frumuseţe artistică. Ideea de perfecţiune se regăseşte în toate artele şi, implicit, în cele trei modalităţi de a reda imaginea fetei cu cercel de perlă.

5

Profesorul meu de franceză, profesorul meu de viaţă

Limba franceză: puţină gramatică, citire şi poate nişte exerciţii pentru dezvoltarea vocabula- rului. Aşa ar arăta orice oră de franceză, însă nu şi pentru cei ce îl aveau ca profesor pe domnul Ciprian Baiu.

Încă de la fără 5 minute începeam să măturăm clasa, să ştergem tabla, să ne pregătim caietele şi apoi să ne aşezăm în bănci. Să aşteptăm. Nu ştiu cum bătea inima celorlalţi colegi, dar a mea bătea ca după 3 km alergaţi în 5 minute, bătea ca după cea mai înfiorătoare sperietură de care am avut parte. Da, recunosc: întotdeauna mi-a fost frică de profesorul meu de viaţă.

De ce spun „profesor de viaţă”? Pentru că acest lucru am fost învaţată la orele de franceză: să răspund la întrebările ce mi le pune viaţa, zi de zi. Nu am învăţat cum se conjugă verbul „a fi” la prezent în franceză, dar am descoperit cine sunt.

Nu pot să leg mai mult de trei cuvinte în franceză şi să fac o propoziţie, dar reuşesc să leg trăirile şi să fac faţă oamenilor. Nu ştiu să citesc manualul de L2, în schimb pot să citesc adânc în sufletele oamenilor. Am învăţat de la cel mai priceput, cel care odată m-a citit pe mine.

Credeai că nu poţi plânge şi râde în acelaşi timp? Ei bine, el a reuşit să-mi facă ochiul drept să zâmbească şi pe cel stâng să plângă.

Unii oameni pun punctul pe „i”. El punea accentul pe „e”: „ E bine să fie rău câteodată, e rău să nu fie nimic”.

Ora de franceză era într-adevăr o lecţie de viaţă. Ea nu te ţinea doar în clasă, pe scaune, cu un caiet deschis, ci își schimba locaţia de fiecare dată.

Eram Sophie şi Milène, nu Alexandra şi Alice. Nu locuiam în Câmpulung, ci în Paris. Vizitam muzeul Louvre şi îi zâmbeam lui Nöel, Papa Nöel. Cu toate acestea, ne strecura picături de franceză în minte, într-un mod subtil.

Într-un timp l-am urât, mi-a fost frică de el, până când am ajuns să-l îndrăgesc. Nu era mai special decât ceilalţi profesori. Şi totuşi, avea acel „ceva”.

Dumneavoastră aţi plecat, noi rămânem. Vă aşteptăm din nou!

AlexandraComisarschiAliceŢarălungă

6

Cum ne ajută matematica?

Ani de zile am fost învăţaţi să respectăm o anumită tipologie şi nişte etape concrete pentru rezolvarea unei probleme. Acest stil de abordare a dificultăţilor este necesar în viaţă, dat fiind faptul că, uneori, fără să ne dăm seama, matematica şi-a lăsat amprenta asupra noastră, puţin câte puţin. Se întâmplă însă ca neprevăzutul să ne pună în faţa unor situaţii ce necesită creativitate şi o gândire „out of the box” pentru a le rezolva. Astfel că, în calitate de dascăli, suntem nevoiţi să proiectăm demersuri didactice, care să pregătească elevii pentru a merge atât pe drumuri cunoscute, bătătorite de alţii, cât şi să fie deschizători de noi căi ale cunoaşterii.

Apropierea de matematică se face secvenţial, de la particular la general, de la concret la abstract. Şi pentru că fiecare elev este diferit, cu viziune şi potenţial propriu, problemele (de matematică şi nu numai) trebuie să fie abordate din direcţii diferite, pentru ca fiecare să găsească propriile răspunsuri la întrebări. În acest sens şi în sprijinul elevilor, catedra de matematică organizează activităţi diverse, orientate atât spre faţa clasică, cât şi spre cea aplicată, cu pretext de joc.

Zi de zi, profesorii îndrumă elevii pentru a descoperi bucuria rezolvării unei probleme, de a dezlega misterul simbolurilor „ciudate” din cărţi şi pentru ca acestea să devină prietenii lor. Ele-vii, pentru care matematica nu presupune decât un lung şir de exerciţii greu de înţeles şi rezolvat, caută şi primesc sprijin pentru a progresa, pas cu pas.

De asemenea, în colegiu se organizează cercuri de matematică pentru pregătirea elevilor pasionaţi. Acestea au contribuit la obţinerea a numeroase premii şi menţiuni la concursuri interjudeţene, cât şi o calificare la etapa naţională a olimpiadei în anul şcolar 2011-2012.

Pe de altă parte, participarea la concursurile internaţionale Cangurulmatematic şi Mathéma-tiquessansfrontiѐres este deja o tradiţie a colegiului. Elevii noştri au obţinut la nivel naţional un premiu II şi două menţiuni (Cangurul - 2012), precum şi un premiu II şi un premiu III (Mathé-matiquessansfrontiѐres - 2012). Creşterea de la an la an a numărului participanţilor la aceste competiţii indică o atracţie a elevilor către aplicaţiile practice ale matematicii, atracţie cultivată de către profesori prin diverse proiecte şi activităţi moderne.

Competenţele de gândire şi de argumentare logică și coerentă, formate de matematică, sunt susţinute şi de cercul de dezbateri derulat în colegiu. Elevii au ocazia de a vedea cum aplică raţionamente şi argumente matematice pentru a câştiga o competiţie ce, aparent, nu are nicio legătură cu această materie.

„Cum ne ajută matematica?” Nu oferindu-ne formule sau „reţete”, ci deschizând o lume a posibilităţilor, învăţându-ne să

alegem calea optimă, indiferent de locul şi timpul în care ne aflăm.

ProfesorMădălinaDuminicăProfesorIulianaȘalar

7

Suntem puşi uneori în situaţia de a renunţa la ceea ce avem, la ceea ce facem sau la ceea ce suntem pentru altcineva. Avem libertatea de a alege calea pe care o vom urma. Ascultăm sau ignorăm? Sprijinim sau sfidăm? Iubire de semeni sau indiferenţă? Voluntariatul poate fi o soluţie.

„Pentru mine, voluntariatul este modali-tatea prin care am reuşit să cunosc oameni noi, extraordinari, am cunoscut adolescenţi asemenea mie, care mi-au arătat cât de multe poţi face cu un zâmbet sau cu o vorbă bună. Voluntariatul m-a ajutat să descopăr o altă Alice, fiind o foarte bună ocazie de autocunoaştere. Am descoperit că e foarte uşor să faci pe cineva fericit, dar e şi foarte uşor să-l faci să sufere. De noi depinde ce alegem să facem...”

AliceŢarălungă„... Înseamnă să renunţi la egoism, să

faci tot posibilul să aduci zâmbetul pe feţele unor persoane care au uitat, poate, ce înseamnă să zâmbeşti, să te bucuri de viaţă sau să fii fericit.”

Oana Tivadar„Voluntar – persoana care se dăruieşte pe

sine în mod necondiţionat.” Ana-MariaIoniţă

„Îmi place să cred că m-am născut sub zodia voluntariatului şi crezul meu e unul pe care l-am experimentat zi de zi: numai aşa învăţ să trăiesc şi pentru alţii, să iau deciziile

cele mai bune pentru grup, să respect faptul că suntem unici şi speciali.

Mi-am dorit să devin voluntar dintr-un mo-tiv aproape egoist: îmi place să văd în jurul meu oameni fericiţi şi mă împlineşte gândul că bucuria lor se datorează şi mie puţin. Îmi place să văd copii fericiţi, să răpesc câte un zâmbet din ochii ce abia au lăcrimat ai unui bătrân, să cunosc oameni pe care nu-i ascultă nimeni şi cărora le e dor să vorbească despre ei, să mă bucur de strălucirea unui bob de rouă pe-o frunză de un verde sănătos şi crud.

Voluntariatul e acum un mentor pentru mine, căci am învăţat lecţii importante: încrederea, altruismul, sacrificiul, empatia, toleranţa, com-pasiunea, optimismul, solidaritatea, răbdarea, dar şi... dezamăgirea, neputinţa, angoasa. Am încrederea că împreună putem schimba lumea şi încerc s-o schimb în fiecare zi.”

EmilianCeredeev

„Şansa de a-mi face noi prieteni şi de a face copiii defavorizaţi fericiţi. Este minunat să vezi un copil care se bucură la o nevinovată glumă sau unul care zâmbeşte larg atunci când primeşte cel mai mic dar. Oricine ar putea să îşi sacrifice puţin timp şi să-l dedice acestor copii. E important să vrei să te implici.”

ŞtefanMistreanu

„Ocazia prin care poţi socializa cu per-soane marginalizate, dar care au personalităţi deosebite.”

RobertButnăraşu

„Bucuria de a te distra alături de noi prieteni.”

CristianHapciug

„O ocazie de a cunoaşte alţi şi alţi oa-meni.”

AlexandruStoica

Voluntari... despre voluntariat

8

„Suntem fiinţe umane sociale şi, de aceea, nu putem trăi decât în armonie, în linişte. Fără comunicare şi ajutor reciproc această societate s-ar prăbuşi. De aceea, uneori, dacă putem să-i ajutăm pe cei aflaţi în necaz, să-i sprijinim cu propriile forţe de câte ori avem posibilitatea.”

OanaPetrachi

„Motivul pentru care am dăruit cadouri copiilor care aveau nevoie de ele, a fost acela că noi ne-am bucurat de ele 4 ani şi nu vom mai avea ocazia în viitor.”

Aionesei Adrian

„Un motiv? Nu avem nevoie de un motiv pentru a face un bine celor care ne înconjoară, este suficientă puţină raţiune. Mai ales când vorbim de copii.”

CiubotaruBogdan

„În preajma sărbătorilor de iarnă, consider că fiecare din noi trebuie să lase egiosmul şi să se gândească la cei din jurul său. Este bine să aşezăm sub brad cadouri cu bucurie, cu dragoste şi urări de bine, pentru că <<dar din dar se face Rai>>.” Anonim

„Socializarea cu noi persoane şi interacţiunea cu alte medii de viaţă.”

CristianLenţa „O ocazie de a face BINE.”

AugustinSimuleac

Voluntariatul... într-un cuvânt:Omenie (Răzvan Parfenov); colaborare

(Iulian Ţoşcă); muncă (Lucian Todeilă); oportunitate (Andrei Popa); satisfacţie (Paul Sion); distracţie (Ştefan Tomoioagă); priete-nie (Cosmin Dîmbul); generozitate (Mihai Movileanu); altruism (Gabriel Trifan).

Epilog„Te-ai gândit cum ar fi ca măcar pentru o

zi să uiţi întru totul de tine, să plângi în locul celor care suferă cu adevărat şi – totuşi să zâmbeşti? De ce? Pentru că realizezi că nu eşti singur, că există oameni pentru care contezi. Dacă ai făcut aceasta, înseamnă că ai fost şi tu voluntar, la fel ca noi, măcar pentru o zi.”

AlexandraComisarschi

9

,,Lider European” a reprezentat o șansă pentru fiecare participant de a demonstra și a arăta celorlalți calitățile de conducător pe care le deține.

Faptul că am fost selecționați a consti-tuit pentru noi o mândrie, dar și o respon-sabilitate. Scopul nostru a fost realizarea lucrurilor durabile, folositoare nouă și ce-lor din jur, prin implicare alături de alți voluntari.

Cea mai importantă, dar și cea mai plăcută și frumoasă activitate a fost re-abilitarea traseului turistic de pe pârâul Mesteacăn. Sub îndrumările domnului profesor de geografie am trecut și peste această provocare, testându-ne cu adevărat forțele.

Acțiunea în sine a fost o experiență de neuitat, echipa fiind formată din zece elevi ai clasei a XII- a C, care s-au implicat trup și suflet, demonstrând câmpulungenilor că au calități de lider.

Traseul dificil, de cinci ore, a scos la iveală răbdarea, iar ambiția și voia bună au făcut ca totul să se termine cu bine.

Liderii proiectului, subsemnatul, împreună cu Andreea Bejinariu, Tatiana Coman și Bogdan Strătilă au reușit să stârnească interesul colegilor, care s-au arătat foarte bucuroși să ne ajute în ceea ce ne-am propus. Ca într-o adevărată echipă, sarcinile au fost împărțite, conducătorii reușind să transmită și celorlalți energia și dorința lor de a finaliza toate acestea, in-diferent de obstacole.

Șeful salvamontului, încântat de ideea noastră, ne-a explicat cu răbdare ceea ce

avem de făcut. Toți, cu zâmbete largi, am în-ceput să marcăm traseul.

Unul dintre itinerariile spectaculoase ce duc spre Rarău este cel de pe pârâul Mesteacăn, care oferă o imagine inedită asupra depresi-unii Câmpulungului și a culmilor ce veghează ținutul acesta.

Dificultatea și lungimea acestuia ne-au pus probleme, având în vedere lipsa noastră de experiență în a realiza marcaje. Chiar dacă la final unii au uitat ideea principală pentru care ne aflam acolo, liderii au dat dovadă încă o dată că sunt buni organizatori, reușind să ducă la bun sfârșit misiunea.

Obosiți și înfometați, am ajuns la popasul din vârful muntelui, având un răgaz destul de limitat pentru a ne reîncărca bateriile în ve-derea întoarcerii. Era așa frumos după patru ore și jumătate de urcat să stai întins pe covo-rul verde și să privești cerul printe brazii atât de înalți!

Coborârea nu a fost nici ea mai liniștită. După trei ore, apariția unei căruțe a fost mai mult decât bine-venită, fiind „taxiul” nostru până în oraș. Doar zâmbetele obosite se pu-teau citi pe chipurile noastre.

Anii de liceu trec, dar amintirile sunt eterne și astfel de momente sunt de neuitat. Mereu nostalgice, aceste clipe ne vor umple sufletul de emoție.

De aceea, nu lăsați să treacă timpul pe lângă voi, realizați cât de multe puteți! Distrați-vă! Lăsați ceva în urmă!

Claudiu Onofrei

Misiunea marcaj

10

Calendar ecologic

Naturaestesinguracarteîncarefiecarefilăpăstreazăcâteunadevăr.(WolfgangGoethe)

Naturaestedeaspuraapei,câtăvremeavempăduri,nuvoipictacopaci.(ValeriuButulescu)

Dacăoameniicredcănaturaesteprietenalor,înmodsigurnuaunevoiedeundușman.(KurtVonnegut)

2 februarie: Ziua mondială a zonelor umede

15 martie – 15 aprilie: Luna pădurii22 martie: Ziua mondială a apei23 martie: Ziua mondială a meteorologiei

1 aprilie: Ziua păsărilor22 aprilie: Ziua Pământului

10 mai: Ziua arborilor15 mai: Ziua internaţională de acţiune pentru climă

5 iunie: Ziua mediului8 iunie: Ziua mondială a oceanelor17 iunie: Ziua mondială pentru combaterea deşertificării21 iunie: Ziua Soarelui (Ora Pământului)

9 august: Ziua internaţională a grădinilor zoologice şi a parcurilor

16 septembrie: Ziua internaţională de protecţie a stratului de ozon18 septembrie: Ziua mondială a geologilor22 septembrie: Ziua internaţională fără maşini23 septembrie: Ziua mondială a curăţeniei25 septembrie: Ziua internaţională a mediului marin26 septembrie: Ziua mondială a Munţilor Carpaţi

1 octombrie: Ziua mondială a habitatului4 octombrie: Ziua mondială a animalelor8 octombrie: Ziua mondială pentru reducerea dezastrelor naturale31 octombrie: Ziua internaţională a Mării Negre

8 noiembrie: Ziua internaţională a zonelor urbane

14 decembrie: Ziua internaţională de protest împotriva reactoarelor nucleare29 decembrie: Ziua internaţională a biodiversităţii

11

Liceul nostru – „sătucul” nostruEmanuelaAlexandraBenchea

Dimineaţă... „Încă o deşteptare mult prea matinală, încă o înviorare parcă inutilă!”. De ce ori-unde întorci urechea, auzi nedumerire? Toţi tânjesc după libertate, dar cea mai mare parte a timpului o petrecem în „liceu – cimitir al tinereţii noastre”, loc în care avem de toate şi nu prea.

Oamenii afirmă din ce în ce mai des că „trăim într-o lume ciudată”, iar noi, cei din liceul militar, simţim asta mai bine ca oricine. Nu suntem nici civili şi nici cadre militare încă. Deci, deocamdată, trăim o viaţă dublă, în care doar noi ştim cum ne descurcăm.

Suntem izolaţi – mai mult sau mai puţin – în acest „sătuc” cu propriul nostru restaurant (cantina), magazin mixt (chioşcul) şi, cum fiecare formă de organizare teritorială are nevoie de o conducere, primărianoastrăeste comandamentul.

Nu stăm aici decât 4 ani (un timp scurt pentru unii şi foarte lung pentru alţii), apoi pornim în cruda lume cu niciun pic de experienţă de viaţă. De aceea, îmi place să mă gândesc la această perioadă ca la o repetiţie cu recuzită, costume şi replici improvizate pentru marele spectacol al vieţii.

Aici legăm prietenii adevărate sau false, iubim, suferim, ne dăm seama că lucrurile nu sunt ceea ce par şi că fiecare are o mască (pe care o poartă sau nu). Tot aici am descoperit că multe per-soane au puteri speciale: RadioŞanţ,Influenţatorul, Șmecherulşi Mincinosul.

Să le luăm pe rând:Radio Şanţ e o persoană care aude bârfe şi le trimite mai departe ca un satelit pe orbita

Pământului. Problema e că persoanele cu acest „talent” nu au nimic care să le scoată în evidenţă şi, chiar dacă nu vrei, tot dai peste una din ele. Ziua următoare toată lumea ştie ce i-ai spus lui X şi ce fel de suc ai băut cu Y.

Influenţatorul e tipul omului cu defecte şi carismă care te atrage lângă el şi te infectează fără măcar să-ţi dai seama.

Șmecherul e persoana care face, drege şi rezolvă orice repede şi uşor cu „ajutor divin”.Mincinosul, ei bine, aproape toţi au talentul acesta, mai mult sau mai puţin dezvoltat, în

funcţie de anii de experienţă (de reţinut că cei de an mai mare sunt mai mincinoşi).Probabil mai sunt şi alte talente de genul acesta, dar am avut norocul să nu dau peste ele şi

ghinionul să nu le remarc de la distanţă. E într-adevăr o lume ciudată, dar viaţa reală e mult mai complicată şi mulţi dintre noi nu apreciază lucrurile pe care le învaţă în liceu. Dar sunt sigură că vom fi recunoscători atunci când vom începe să trăim cu adevărat.

12

Veșnica noastră nevinovăție

Acestarticolesteunpamflet.Neceremscuzedomnilorprofesorișiinstructorimilitaripentruperspectivaludicăpecareamaruncat-oasupraunorrealități,

deacărorimportanțăsuntemconștienți.Noi nu vom fi niciodată vinovați.Nu învățăm pentru că suntem dezinteresați sau pentru că mergem pe clasicele idei: ,,Nu

are rost, pentru că oricum mă știe de bun și nu mă ascultă, iar dacă mă ascultă mă trece” sau „Nu învăț nimic pentru că orice aș face tot de rău mă ia și îmi pune notă mică, fie că învăț, fie că nu”.

De ce nu învățăm la istorie?„Ce mă interesează pe mine ce a făcut ăla sau

celălalt, ori ce bătălie a avut? Eu trăiesc în prezent și asta e tot ce contează”. Recunosc că nu suntem decât plăsmuiri ale trecutului, suntem doar vagi fantasme ale unor timpuri apuse, într-un prezent repetitiv, așa că nu e vina noastră că istoria nu ne interesează. Istoria e undeva în subconștientul nostru.

De ce nu învățăm la limba română? ,,De parcă pentru mine e imperios necesar să știu ce

a scris unul sau altul sau să analizez nu știu ce frază sau vreun text literar. Eu trebuie doar să știu să scriu, să vorbesc, să citesc și să chat-uiesc.

Sunt orientată, știu să mă descurc cu minimul ne-cesar, sunt militar și supraviețuiesc doar cu puțin. Nu sunt vinovat de aceasta, așa m-am adaptat la programul încărcat”.

De ce nu învățăm la fizică toate legile și formulele?„Păi, pe mine mă interesează faptul că fără forța de frecare nu mă pot deplasa? Eu sunt

sănătos, am două picioare și mă descurc”. Suntem independenți și nicio forță nu ne poate opri. Suntem adolescenți și în fața noastră lumea nu are limite, nici legi, nici formule de respectat. Nu suntem vinovați, e mersul firesc al lucrurilor: adolescența face parte din viața oricărui licean, cu preponderență din cea a unui lm-ist.

De ce nu învățăm la matematică?„Formule, iar formule, atâtea formule! În viață nu o să îmi trebuiască niciodată vectorii,

trigonometria, algoritmul... Eu trebuie să știu să socotesc, să fac câteva împărțiri, înmulțiri și gata!”. Matematica este o știință exactă cu restricții, zeci de reguli, sute de formule și mii de aplicații. Pentru a le învăța pe toate sau măcar jumătate din ele, ar trebui ocupată destulă memorie din ceea ce avem și este complet incorect. Mintea noastră ar trebui să fie plină de amintiri, visuri și speranțe.

13

De ce toate astea? Pentru că aici noi învățăm să ne

descurcăm în viață. Plecăm de acasă cu speranțe și descoperim cum trebuie să procedăm pentru a fi atât pragmatici și cu picioarele pe pământ, cât și visători și „aerieni”.

Dimineața, o voce care strigă impunător: „ DEȘTEPTAREA! Se face înviorare! ”... te trezește cu duritate și greutate din dulceața somnului. O înviorare anostă și obosi-toare, un sector veșnic ce nu este conform „normelor”. După ,,masa” de dimineață și o inspecție apăsătoare: ,,Ce dacă nu am avut ghetele făcute sau nu am avut pantalonii călcați? Oricum ghetele se vor murdări, iar pan-talonii se vor șifona stând ore întregi în clasicele și faimoasele scaune negre Francesca. Nu e vina mea, așa se va întâmpla!”

Urmează momentul solemn al intonării imnului, pe care ni-l asumăm toți cu respon-sabilitate și seriozitate. Dar exercițiile sincrone ale instrucției de front ne oxigenează, apetitul pentru somn reintrându-și în drepturi.

Aud ușa deschizându-se ușor și o voce autoritară îmi spune: ,,Domnule elev, te afli într-o instituție de prestigiu și ar trebui să te comporți ca atare!”. Mă trezesc brusc și văd înaintea mea privirea indignată a profesorului ce m-a surprins dormind. ,,Ah, voce sentențiosă, dacă ai ști cum e să fii în locul meu! După program te duci acasă și dormi, iar eu, eu sunt nevoit să urmez programul lipsit de compasiune pentru două entități sfinte: somnul și odihna (lenea).”

,,Am luat notă mică la dogmatică. Am copiat tot din caiet și tot degeaba! Las’ că trag tare la următoarea lucrare !” – suntem adevărate victime: dacă eram în civilie, nu mai ve-neam la vreo două ore, jucam un biliard și mă calmam. Așa, trebuie să-mi văd profesorul și mâine și poimâine...

„De ce m-a ascultat la hermeneutică? Am fost cuminte, nu am comentat, ba chiar am avut buna intenție de a copia și tema. Toate degeaba! De ce eu? Nu este corect!”

„Nu mai trec orele! Mi-e foame! Mi-e sete! Mi-e somn! Mi-e de toate!” – am nevoie de pauze lungi și mâncare pentru a continua lupta cu necunoscutul. Profesorii nu fac decât să vorbească, să dicteze, să verifice temele (și alea nefăcute) și să asculte. Elevul este nevoit să fie activ la ore, să-și ia notițe și, de aici, consumul enorm de energie.

14

La raportul amiezii: ,,Da, da, știu! Nu e bună asta, nu e bună cealaltă, corigențe! E vina cadrelor militare și a doamnelor/ domnișoarelor/ domnilor profesori. Nu realizează că cer prea mult de la niște adolescenți visători. Plus că ar trebui să ne mai și laude, nu doar să ne vâneze greșelile!”

La cantină, mâncare bună. Doresc totuși să îmi pot menține silueta și gravitez ca un satelit pe orbita bazei sportive sau a variantei „Delta”. Din această cauză uneori întârzii la primul studiu.

„Studiu aproximativ egal somn. Sunt obosit după șase ore în care am trudit pe rupte, am stat cu burta pe carte. Am nevoie de o pauză bine meritată. Am timp de teme în studiul III . O oră și jumătate e prea de ajuns, am timp și să învăț.”

Se face ora nouă, iar eu am reușit doar să scriu o parte din teme. De ce nu țin cont domnii profesori și de pasiunile noastre (somnul, glumele, jocurile)? Mereu ne bombardează cu sute de exerciții. Noi, ca niște militari adevărați, le ținem piept cu brio. Uite de ce nu scriem niciodată toate temele. Avem o părere și acesta este felul nostru de a o spune.

O altă voce impunătoare strigă: ,,STINGEREA! GS, ieșiți pe hol!”. Încă două ore și ziua se termină. Ultimele momente în care putem să ne distrăm uitându-ne la un film și visând cu ochii deschiși.

Nu suntem mai niciodată vinovați, iar atunci când acuzațiile planează asupra noastră devenim niște ,,vinovați fără vină care cer să se facă lumină”. Suntem adolescenți și vrem libertate, dragoste și înțelegere. Singura noastră vină este că visăm prea mult.

P.S.: Pe mine m-am convins. Urmează ședința cu părinții.

Sper să am puterea de persuadare necesară. Antonela Andronic

15

De mult timp nu mai reacționez când sunt abordată brusc, fără eleganță. M-am plictisit de bancurile cu blonde.

Nu mai tresar când țipă cineva la mine... mă cunosc îndeajuns. Am devenit o nepăsătoare... m-am conformat realității. La început mă supăram, ripostam... Dar, până la urmă, cel mai deștept cedează. Ce poate fi mai frumos decât să zâmbesc și să-i răspund în gând? Poate mi-l fac prieten. Eventual: „Am înțeles! Mersi! Salut! Bună!”.

Într-un liceu civil, conținutul articolului ar fi fost altfel. Din fericire, aici nu avem violență în stare brută, instinctuală, primară. Nu ne chemăm găștile seara, nu plătim taxe de protecție, nu trecem corigența prin forță.

La noi, violența se manifestă sub o formă diluată, consecventă. Suntem într-o permanentă competiție. Ca să reziști trebuie să ai un caracter puternic! Într-un fel, modul acesta de comunicare ne întărește. Este un rău necesar? Sper să nu ajung să susțin că este util, benefic. Profesia militară cere să ai un anumit tip de imunitate. Dar nu vreau să fiu dezarmată de sensibilitate, de afectivitate.

Și acum mă doare, dar tac, când băieții pun etichete înainte de a verifica, măcar puțin, bârfa auzită, când se fac glume și aluzii la aspectul meu fizic, când sunt tăiată de la în-voire pentru că am întârziat la înviorare, pri-mesc planton disciplinar doar pentru că nu aveam bereta pe cap, țipă la mine cineva fără să știu de ce...

Nu avem răbdare să ascultăm. De multe ori am impresia că nimănui nu-i pasă. De multe ori dăm vina pe cadre. Exagerăm, bineînțeles! Totuși, se uită că nu suntem un pluton sau o companie, ci niște indivizi par-ticulari, suflete care tânjesc după o vorbă bună, glasuri care așteaptă să fie ascultate. În spatele uniformei încă mai suntem copiii care n-ar vrea să devină „roboței” ascultători.

Lacrimile din anul I se transformă în indiferența aparentă din anul IV. În esență, violența din liceul militar reprezintă ma-turizarea forțată, bruscă, fără a ne da timp să percepem schimbarea. Adolescența înseamnă culoare, fericire, înseamnă spectacol, perso-nalitate afirmată, muzică, dragoste. Aici totul este uniform, camuflat, oprit la jumătate.

Ne-am asumat rigorile și regimul din li-ceu. Dacă nu le acceptam, renunțam. Suntem conștienți de plusul liceului, dar încă sperăm că se poate realiza un „mariaj” fericit între li-ceu și militar. Suntem, de asemenea, lămuriți că un mai atent și adevărat dialog dintre noi ne-ar face viața mai frumoasă. Chiar asta propun acum, la sfârșit. Dragi colegi, pro-fesori, instructori militari și alți trăitori în spațiul colegiului, auziți-ne ca să vă auzim, ascultați-ne ca să vă ascultăm, ajutați-ne ca să ne ajutăm!

Apoi restul va veni de la sine.

HaticeTopal

Un alt fel de violență

16

Dacă nu veți crede, nu veți înțelege

Nu priviți această disciplină ca pe o materie de la care se obțin doar note, încercați să descoperiți valoarea celor împărtășite, depășiți granița aceasta și încercați să vizualizați dincolo de aparențe.

„Cereți și vi se va da, căutați și veți afla, bateți și vi se va deschide” (Matei 7,7). Trebuie doar să invocați ajutorul lui Dumnezeu. Nici nu vă puteți imagina cât de aproape este de noi. El așteaptă să venim cu sinceritate și să cerem ajutorul în probleme. Suntem elevi… avem nevoie de ajutor în fiecare clipă.

Rai sau Iad? Săvârșește fapte bune. Rugăciunea este cea mai mare faptă bună. Avem în colegiu o capelă unde Îl putem găsi întotdeauna pe Dumnezeu, simțindu-L aproape. „Rugați-vă neîncetat” (I Tesaloniceni 5,17). Încercați să vă îndreptați atenția către El în timpul rugăciunii. Gândește-te… dacă tu însuți nu ești atent la ceea ce îi ceri, cum te poți aștepta ca El să fie?!

Tinerii se închină în număr mare înainte de examene, lucru ce poate fi confirmat de către oricine. Dar nu este oare un gest de ipocrizie, căutându-L doar „în vremea necazu-lui”? Dar, cu toate acestea, din iubirea Sa pentru noi, întotdeauna ne ascultă.

Un eșec la examen, după cinci minute de „stat în genunchi” la capelă, nu înseamnă în niciun caz că Dumnezeu nu există sau că nu ne ascultă.

În marea parte a timpului, atenția ne este captată de multe activități. Nimic rău în asta, dar „Toată strădania diavolului este de a dezlega dragostea oamenilor pentru Dumnezeu, legând-o de orice altceva”, ne spune părintele Arsenie Boca.

Întotdeauna au existat divergențe cu privire la orientarea religioasă a dife-ritelor per-soane. Cu toții acceptăm ideea că scopul ultim al existenței noastre este acela de a ne mântui. Ceea ce este cu adevărat important se rezumă la adoptarea unei atitudini pline de dragoste și înțelegere față de aproapele nostru, dar și de credința în Dumnezeu, stăruind în rugăciune.

„În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți” (Ioan 16,33), „Totul este posibil, imposibilul ia doar mai mult timp.” (Dan Brown)

VladOlariușiIoanaBîndiu

17

Moda – între regulament și originalitate

Capul, mâinile și… cam atât. Acestea ar fi reperele în moda lm-iștilor, despre care Dex-ul meu spune: o uniformă albastră, cu vipușcă, bine călcată, cu nas-turi aurii strălucitori și, cel mai important, cu grade impunătoare.

Există o modă a adolescenților în liceul militar?Ei bine, pentru adolescenți moda a fost, este și va

rămâne unul dintre mijloacele perfecte pentru a-și exprima personalitatea, răspunsul la întrebare fiind, deci, unul pozitiv.

Poate este greu de crezut dar, subtil, tentația modei se strecoară și în rândul nostru, al acelora care avem toată ziua pantofii lustruiți, dunga tăioasă la pantaloni și cămașa strânsă cu nodul puternic al cravatei. Uniforma bleumarin este cea care subliniază ideea de omogenitate, însă originali-tatea stilului fiecăruia ne scoate în afara tiparului obișnuit, dând o nuanță ușoară de eleganță și individualitate. În cazul fetelor, acestea se datorează vreunei șuvițe rebele ieșite ostentativ de sub beretă, iar în cazul băieților, tot freza este cea responsabilă.

Însă nu doar părul este elementul cheie. Un ceas elegant, asortat cu o pereche de cercei îndrăzneți, dar regulamentari, o manichiură îngrijită și un machiaj ușor, alături de o uniformă tratată responsabil și purtată cu atitudinea potrivită, ne poate transforma ținuta într-una cochetă, și, de ce nu,lamodăîn rândul nostru. Dar, deși moda vestimentară a lm-iștilor înseamnă, în mare parte, uniforma – piesa de rezistență a garderobei – ea este completată de personalitatea fiecăruia, de felul în care alege să fie. De aceea este important să dăm atenție detaliilor uneori: zâmbetului (accesoriul natural și mereu potrivit), mersului, vocii, atitudinii dominante, poate chiar expresiei feței. Iar atunci când lăsăm haina albastră pe umeraș, în dulap, treningul este cel care își intră în rol, fie el Nike sau Adidas, negru sau albastru, second sau nu, accesorizat original sau purtat ca atare.

Așadar, această modă a lm-iștilor cade în două extreme: de la eleganța uniformei cu nas-turi aurii sclipitori, la ținuta sportivă, mată. Iar imaginea noastră în oglindă pendulează între cea a unei persoane serioase care își aranjează cu grijă nodul cravatei, la cea a uneia aflate la polul opus, lucru ce face ca schimbările de aspect să fie interesante, deși mult prea bruște la început.

Dar, cumva, trebuie să delimităm viața militară de cea civilă, nu-i așa?

Ana-MariaMihaleaLorenaGherghiceanu

18

Acorduri în cadențăSâmbătă8:00 P.M.

Vocea O.S.C.-ului comandă „La pro-gram!”. Ei bine, programul meu din seara asta include o chitară, multă lume și un caiet zdrențuit de cântece pe care iar am uitat unde l-am pus (probabil printre cele de chimie). Mă grăbesc în cameră și arunc efectiv uniforma de pe mine, fiindcă orice minut în plus cu chi-tara în mână e valoros.

Am căzut și am avut noroc! Nu pen-tru că nu mi-am rupt nimic, ci pentru că în dezordinea de sub pat (și totuși ieri a fost program de sectoare), am zărit un colț al caietului pe care îl căutam.

Victorie! Seara e salvată!Îmi iau, deci, chitara în spate și mă grăbesc să ajung pe scările de la teatru, unica mea scenă de

până acum. Sunt timidă la primul acord, dar apoi degetele încep să-mi alunece singure pe corzi. Am impresia că îmi iese, dar cineva îmi ia chitara din mână, spunându-mi să nu o mai chinui și să încerc solistă (îmi promite că mă va învăța el mâine vreo două acorduri).

Ne pierdem ÎnUmbraMareluiUrspentru a găsi acel Vis pierdut. Nu de alta, dar Trece vremea și vreau ca Dupăanișianisă-l regăsim pe aceleași scări, chiar dacă atunci nu va mai fi al nostru. Dau pagina: Dm Am B7 E. Dacăploaias-aropri... Cântăm o strofă și, paradoxal, ploaia tocmai începe. Îmi pun gluga în cap și fug către sanctuarul nr. 2 – arcada de la popotă. Parfum de ploaie se amestecă cu un WindofChange care se joacă în părul meu.

Atmosfera magică este întreruptă de o manea bubuind în boxe la etajul 1 în B15 (nu dăm nume), dar un adidas aruncat strategic și cu precizie în termopanul proaspăt pus rezolvă „problema” și farmecul își reintră în rol.

Dar clipele speciale nu țin o veșnicie, nu-i așa? Auzim G.S.C.-ul fredonând „visul frumos s-a terminat” în timp ce mergem spre camera O.S.C.-ului. E semnalul că trebuie să-mi pun chitara înapoi în husă și să alerg pe BoulevardofBrokenDreams către cameră, căci stingerea s-a dat deja de câteva minute.

Ecoul muzicii nu lipsește de pe holul companiei. De după ușile dormitoarelor se aud diverse ritmuri care se împletesc într-un mod ciudat, dar plăcut. Rock, dance, pop...

Îmi strâng uniforma aruncată neglijent pe pat cu câteva ore în urmă, adormind cu gândul că nu există persoană care să nu asculte muzică. Fiecare din noi are un „gol în inimă” care poate fi umplut cu o melodie de suflet.

Știu sigur că acum nu mai sunt Incomplete…

AlexandraBencheaAncaPrepelițăIoanaBîndiu

19

Colegi „sub acoperire”

Într-un prelungit studiu III, am căutat în dicţionar semnificaţia cuvântului anonim. Înseamnă ceva simplu şi obiectiv: persoană necunoscută. Anonimii merită ceva mai mult.

Gloria este trecătoare, dar oare anonimatul este veşnic? Pentru unii, această veşnicie a însem-nat patru ani, iar poate pentru alţii încă mai înseamnă ceva.

Afirmăm întotdeauna că facem parte din aşa-zisa „mare familie a lm-iştilor”, dar atunci când întâlnim o figură nouă, schiţăm zâmbete false sub umbra beretei albastre şi salutăm timid.

Optimismul cu care un elev intră în liceul militar dispare rapid, pierdut în ceaţa anonima-tului. Este păstrat doar de cei cu un caracter mai puternic, cărora nu le lipsesc curajul şi încre-derea, calităţi cu care nu ne naştem, ci pe care le dobân-dim... sau nu.

La început ştim despre ei că poartă o uniformă similară cu a noastră. Nu-i cunoaştem sau poate ei nu vor să fie cunoscuţi. Poate vor să fie retraşi sau poate noi nu le-am acordat o secundă de atenţie. De ce? Nu ştim.

Pentru unii dintre ei anonimatul este o formă de adaptare, pentru alţii este un loc retras, departe de spaţiul public şi de bârfele din jur. Pentru alţii, însă, este o modalitate de a se ascunde cu tot cu problemele de acasă în propria neînţelegere, nelăsând pe nimeni să le vadă afecţiunea sau dur-erea şi fiind incapabili să se destăinuie cuiva.

Din umbră nu porţi nicio responsabilitate. Este uşor, deci, pentru tine, drag anonim, să nu te implici, să foloseşti această armă a întunericului – anonimatul – ca să-ţi odihneşti mintea, ideile, părerile şi cuvintele. Te minţi poate, că pentru tine nu există nicio soluţie, dar fiecare problemă are şi o rezolvare. De foarte multe ori obişnuim să căutăm soluţii departe de noi, dar soluţia poate fi mai aproape decât credem. Căile de ieşire din anonimat sunt nenumărate. Lasă-ţi frica undeva, apoi uită unde ai lăsat-o, imprimă-ţi voinţa de a le găsi, fii deschis la tot ce e nou şi totul va veni de la sine. Nu uita însă de timpul care nu este deloc îngăduitor şi care nu te va aştepta. Fă-ţi pri-eteni şi adună amintiri, astfel încât să ajungi să realizezi că după cei patru ani petrecuţi între nişte ziduri de piatră nu ai rămas doar cu regrete.

GiorgianaRusu

OanaHoza

20

Prietenie... un cuvânt plin de înțelesuri, un cuvânt căruia nu îi poate fi găsită o singură semnificație.

Cred că sunteți de acord cu mine că, înainte de a fi lm-iști, momentele cele mai frumoase le-am petrecut alături de pri-etenul/ prietena cea mai bună, fiind și cel/cea prin care puteam fi caracterizați.

Însă, odată cu trecerea timpului, sepa-rarea noastră în cele două medii, militar și civil, a dus la formarea unor principii diferite despre viață și viitor.

Referindu-mă la relația cu cea mai bună prietenă a mea, pot spune că până la sfârșitul clasei a VIII-a aveam cam aceleași gânduri, hobby-uri și ne sincronizam în orice activitate. Îmi amintesc și acum acel „jurământ”, scris la sfârșitul caietului de matematică: „Până când NORMALI-TATEA ne va despărți” și, credeți-mă, încă încerc să îl respect. Tot el spunea: „Nu vreau să ne întâlnim peste ani și să ne simțim ca două străine” însă liceul, me-diul militar, impactul programului riguros asupra unui copil de 14 ani au determinat o maturizare accelerată față de evoluția copilăriei, fără mari responsabilități, a pri-etenei mele.

Păstrăm încă legătura, ne întâlnim atât de des pe cât ne permite timpul, însă une-ori mă simt detașată de problemele speci-fice mediului în care trăiește, deși ea a rămas aceeași fată înțelegătoare și plină de umor. Viața în mediul civil îi oferă un program mult mai flexibil, după propriile dorințe și de aceea pot spune că prietena mea este mult mai informată. Atât pentru lm-iști, cât și pentru cei din civilie, vacanța este o perioadă foarte mult așteptată, însă noi o trăim mai intens, deoarece dorul de părinți și nevoia de li- bertate în ceea ce privește programul, fac fiecare secundă de neuitat.

Povestind cu cea mai bună prietenă a mea, am ajuns la concluzia că modul în care învățăm este foarte diferit. La noi, studiul face parte din programul orar și este obligatoriu, pe când cei din liceele civile trebuie să își împartă timpul în așa fel încât să le rămână suficient și pentru învățat. În plus, mulțumită studiului consulta-tiv, temele sunt mai ușor de rezolvat, întrucât ne putem ajuta.

Nu numai eu cred că prietenia noastră a suferit schimbări în acești ani de liceu. Și ea mi-a atras atenția asupra faptului că uit să mă bucur de lucrurile mărunte, care alteori mă făceau să zâmbesc și că uneori sunt mai serioasă decât ar trebui, dar las vorbele ei să își pună amprenta asupra subiectului: „Păi, să vedem... deși în esență nu te-ai schimbat și ai rămas aceeași persoană entuziastă și cu simțul umorului, datorită necesității de a te adapta într-un loc aflat la mare distanță de casă și de a răspunde unor standarde mai ridicate, ai devenit o persoană mult mai serioasă care acționează conștientizând viitorul. În anumite momente am simțit că te-ai îndepărtat și că-i privești pe ceilalți (civilia, să-i zicem) cu un oarecare complex de superioritate, pentru că nu sunt la fel de pregătiți pentru viață. Dar acest lucru e justificat, deoarece, într-adevăr, nouă ne este mai ușor, dar ne lipsesc valo-rile pe care voi le învățați în timpul liceului, și anume toleranța și solidaritatea, lucruri pe care le-am observat din felul în care povestești despre cum vă ajutați reciproc.

În ciuda faptului că nu mai avem atât de multe lucruri în comun și activitățile noastre nu mai coincid, ai rămas totuși cea mai bună prietenă a mea, deoarece ești singura persoană care mă cunoaște cu adevărat și cea mai în măsură să îmi acorde un sfat.”

P.S.: Nu am să uit niciodată orele de română și geografie, petrecerile în pijamale cu iepurași, concertele și farsele la telefon.

Alexandra Ulea

Prietenii paralele

21

Imunitate și diversitate

Ultimele luni de liceeni pășesc grabnic pe aleea timpului. Am cules momente frumoase și le-am îngropat în negura amintirilor... nu e corect! Nisipul clepsidrei s-a scurs prea repede și ne-a făcut să realizăm că mâine poate nu vom mai fi în băncile acestui liceu.

Am petrecut ani frumoși împreună. Lăsăm în urmă bucurie, tristețe, certuri și îmbrățișări; ne vom aminti de anul întâi, de primii elevi gradați, de cadrele militare, de domnii profe-sori, de orele pierdute și de campionatele de șeptica. Ne vom aminti de majorate, de stres, de oboseală, de nopțile în care jucam D.O.T.A. și de veșnicul război dintre băieți și fete. Ne vom aminti de prieteniile legate, de zilele cu zăpadă, de Spartachiadă și de Atelierele de Creație. Ne vom aminti, cu siguranță, de noi, copiii de altădată!

Am poposit 25 de suflete pe meleagurile câm-pulungene, dar timpul și-a pus amprenta asupra noastră, lăsând patru soldăței albaștri în rezervă. Ne-am lăsat conduși de Florin încă din clasa a XI-a și nu am făcut o alegere proastă. Marcel i-a rămas fidel șefului, fiindu-i un coleg de bancă nemaipomenit. Alex încă ne amuză cu glumele sale și-i cântă lui Radu „între noi e Furtună iar” și Sebi, schimbat mai mult ca niciodată,

s-a lăsat de baschet și râde adesea cu Ioan. Blondu’, pregătit să devină inginer, glumește adesea cu Vio, iar Bobi ne amintește din când în când de zilele în care a fost șef. Oana a rămas parcă la fel, o persoană înnebunită după sport, iar Ursuleț e pregătit să navigheze pe valurile mării. Nici Ana nu mai e copil, astăzi și-a luat viața serios în brațe, iar Ioana încă mai sperie elevii cu instrucția de front. Claudiu e șmecher ca în anul întâi, poate cu mai multă experiență, dar cu același coleg de bancă, Gabi. Vlăduț s-a schimbat mult și nu se mai oftică la fel de repede, mai ales de când l-a adus și pe Gigi în față. Andreea e la fel de mică, dar cu mai mult tupeu, suportând-o totuși pe Delia în banca din dreapta. Se pare că timpul a făcut schimbări și în viața lui Bogdan, deși caracterul i-a rămas la fel, iar Drăguțu ne amintește încă de zilele din anul întâi.

Suntem poate diferiți, poate maturi, dar în suflet rămânem aceiași copii care abia încearcă să învețe gradele.

Vă mulțumim tuturor că ne-ați fost alături, chiar dacă n-am știut să vă apreciem întotdea- una! Nu vrem să dăm sfaturi. Nu suntem în măsură, dar vrem să vă împărtășim puțin din experiența câștigată. Trăiți fiecare moment la intensitate maximă și amintiți-vă, din când în când, că ce este frumos trece repede și viitorul stă chiar în mâinile noastre.

Clasa a XII-a A

22

Douăzeci și patru în parohie

Plini de curiozitate, teamă și dorință de afirmare, 25 de enoriași s-au înrolat în „clanul B”. Boboci, la început drum, am pornit cu gândul și cu hotărârea de a deveni „CINEVA” în peisajul liceului.

Dacă inițial consideram o mândrie și o dovadă de superioritate să umblăm cu vestonul descheiat sau să nu mergem pe sector, acum putem spune că ne-am maturizat și am realizat fiecare ce valori primează. Nu mai suntem chiar „Cei mai uniți dintre pământeni”, însă am crescut frumos, cu regulile uneori presante, sub grija celor mai mari și am cules câte ceva bun de la fiecare persoană cu care am interacționat. Nu am fost nici cei mai cuminți, nici cei mai obraznici, nici cei mai deștepți, nici cei din urmă, dar am știut să ne păstrăm un loc călduț acolo, la mijloc, pentru a fi lăsați în pace și a ne bucura de fiecare moment. Și-au găsit loc printre noi și chimiști celebri, handbaliști de clasă, dansatoare ta-lentate, chitariști pasionați, dar și numeroase persoane „sub acoperire” cărora le dorim ca peste ani să fie cel puțin la fel de cunoscuțe ca... Pustianu.

Timpul a trecut mai repede decât ne așteptam și am ajuns în clasa a XII-a, însă unul dintre noi s-a pierdut pe drum. Ne amintim cu drag cât suflet am „investit” în realizarea revistei clasei în anul I și suntem nostalgici că acum ne permitem cu greu să renunțăm la timpul dedicat pregătirii.

Finalul se apropie cu pași repezi și, când ne gândim că ne-am adunat din toate colțurile țării, am format prietenii deosebite și am trăit ca o familie, fie că am vrut sau nu, ne dăm seama că despărțirea nu va mai fi tocmai ușoară. Dar odată cu un final vine un nou început și așteptăm să ne revedem peste zece ani în format integral. Amin!

P.S.: Cu această ocazie, îi cerem iertare domnului diriginte că nu am ținut mereu post și nu am respectat întocmai cele 10 porunci din regulamentul intern.

Clasa a XII-a B

23

Proboteii domnului Bordeianu

Îndrumați ,,în dulcele stil clasic” de domnul diriginte Proboteanu Făgel - model de dăruire, cre-ativitate și spontaneitate - ne-am sădit, în minte și suflet, străduința de a pune în valoare potențialul fiecărui elev, cu ritmul și personalitatea sa. Rezultatele la învățătură și disciplină, ale tuturor cole-gilor și ale fiecăruia în parte, din cei trei ani, au fost răsplătițe, la sfârșitul anului școlar 2012, clasâmdu-ne în fruntea claselor a XI-a. Astfel, am obținut diploma de merit ,,Clasă căpitan erou Aurel Vasilescu”, simbol al celor foarte buni. Momentul a fost înălțător, toți am trăit sentimentul împlinirii.

Fiecare coleg și-a propus să se autodepășească permanent! Am reușit prin efort unitar să transformăm drapelul companiei într-unul din obiectele de decor ale clasei.

Puternici, când eram copleșiți de probleme, frustrați, când nu ne puteam apăra, dar capabili de mobilizare în situații critice, am reușit întotdeauna să ne echilibrăm, autoironizându-ne, găsind replici pentru neputință.

Avem olimpici naționali, concurenți, sportivi (puțini, dar buni!), reprezentanți în diferite struc-turi, atât organizatorice, cât și de conducere (adjutanta și șapte gradați), uniți sub o deviză defini-torie: ,,Acesta este C-ul”!

După adaptarea cu pași mici, dar siguri, din anul I, a urmat anul de vârf al clasei a X-a! Motivați de dorința de a fi primii, am depășit multitudinea de eforturi specifică condiției de lm-ist, finalizând ceea ce ne-am dorit: rezultate de succes. În anul al III-lea: majorate, petreceri, glume, discuții despre responsabilitățile viitoare în calitate de gradați. Conștienți că nu am pierdut timpul în zadar în cei trei ani de studii, iată-ne în ultimul semestru de liceeni.

Domnul profesor Bordeianu Cristian a preluat cârma clasei, devenind astfel noul nostru diriginte, având grijă ca nimeni să nu dezerteze de la bătălia cu pregătirea pentru admitere.

Suntem ferm convinși că vom rămâne în conștiința celor care au colaborat pentru devenirea noastră. Vă mulțumim tuturor celor care ne-ați tutelat, pentru faptul că ne-ați acceptat, educat, modelat formarea, devenind ceea ce suntem astăzi. Timpul nu va fi un adversar, ci un prieten al recunoștinței pentru cei ce ne-au călăuzit și datorită cărora vom moșteni dragostea pentru profe-siunea de MILITAR! Clasa a XII-a C

24

Clasa a XII-a C

Atleți și atlete

Toată lumea își aduce aminte de ziua în care, cu bagajele în mână, ne-am lăsat părinții la punctul de control și am pășit spre noul nostru univers „milităros”. În anul întâi toți erau… la fel: timizi, cuminți, ușor de ținut în frâu, relativ prieteni, speriați. Ne amintim cu drag de momentul în care am aflat de noțiunea de gradat: „Cum? Ăstuia să-i spunem <<Să trăiți!>>? De ce? E doar cu trei ani mai mare ca noi...” sau de primele încercări de „pas de defilare” sau de prima zi de școală când nu mai încăpeam în uniformă de mândrie când treceam în cadență prin fața părinților.

În cel de-al doilea an aproape nu vedeam superiorii, de atâta curaj (bineînțeles, dat de acest nou ac-cesoriu numit „grad”). Cine mai era ca noi? Clasa a XI-a a fost anul „independeței” din mai multe puncte de vedere, dar cel mai important a fost aspectul „majorate”. Am început, rând pe rând, să devenim majori. În anul patru este greu pentru toți. Deși se aude peste tot, mai scriem și noi încă o dată: „Avem muuuult de învățat!”. Activitățile noastre sunt predominant… intelectuale.

După trei ani și jumătate suntem… „D”. Suntem „D” de la:Dinozauri - îl avem pe T-Rex-ul de Timofte când vine vorba de matematică.Demenți - pentru că „reedităm” videoclipul de la Gangnam Style sau pentru că ne preocupă olimpia-

dele în anul 4.Drăguți - credem că e vizibil cu ochiul liber. Dacă nu: Vîrnă Ionuț (blond sau brunet, cum doriți).Dedicați - suntem „gospodarii companiei” - tot timpul căutați!Diverși - colorați (la propriu!). Distractivi - avem cele mai multe majorate la activ.Distinși - accesorizăm uniforma cu stil. Dependenți - de somn, de laptop, de telefon, de dirigă, de căpitan, de învoirile acasă…Darnici - „împărțim” lucrurile și necazurile (mai ales necazurile) vieții.Diferiți - avem: doctori, doctorate, matematicieni, istorici, profesori, designeri, tocilari, vrăjitori,

atleți, voleibaliști, foști voleibaliști, voleibaliste, baschetbaliști, fotbaliști, inabordabili, complexați, ochelariști, legume, coriști, cântăreți la capelă, singuratici, malaci, Mr. Musculo, frumușei, frumușele, cuplați, necuplați, chelioși etc.

În câteva luni „D-ul” va fi împărțit în toate Direcțiile. „C’est la vie!” sau „Don’t you worry child!”(ne mândrim cu doamna dirigintă pentru că ne mai învață și franceză din când în când).

Colegilor noștri le transmitem încredere, energie și îi sfătuim să se apuce de învățat.La revedere în... 2023!

Clasa a XII-a D

25

Cu iz patriarhal

Timpul a trecut ca o fantasmă-n zbor pe lângă noi, cei ce odată am fost „IX E”.Contrar aparențelor, atmosfera primilor trei ani petrecuți împreună a contribuit la închegarea

unui colectiv unit, încercat de sentimente nostalgice în fața neprevăzutului spre care ne îndreptăm cu pași repezi fără voia noastră. Parte dintre noi au „renunțat” pe parcurs și iată-ne acum, la final, la fel de veseli, sănătoși, adevărate „locomotive” ale bunei dispoziții - la capăt de hol.

Ceea ce ne deosebește de celelalte clase sunt sinceritatea debordantă și franchețea în limbaj, lucruri care ne-au ajutat să ne cunoaștem destul de bine. Probabil stilul clasei a fost înțeles și interpretat în fel și chip de ceilalți, dar credem că am reprezentat dintotdeauna un peisaj „aparte” în tabloul general al companiei și liceului. Pentru fete a fost, probabil, mai greu. Ne cerem scuze, Mihaela, Gabriela, Simona și Alexandra, dar suntem convinși că nu o să ne uitați, iar peste ani și ani ne veți aprecia la adevărata noastră valoare.

Poate sună clișeic, dar considerăm că parcurgerea acestui liceu este o experiență de neegalat, deloc ușoară. Cei patru ani și-au pus amprenta în formarea noastră prin tot ceea ce impune uni-forma militară, dar mai ales prin experiența de viață acumulată.

Putem rezuma anii de liceu punând în balanță adolescența îngrădită de reguli stricte și prieteni-ile strâns legate, cu tot ceea ce a presupus împărtășirea emoțiilor, necazurilor și bucuriilor 24 de ore pe zi și noapte, săptămână după săptămână, lună după lună, majorat după majorat, consiliu după consiliu, teză după teză, corigență după corigență, după vrerea Domnului, a căpitanului și a doamnei diriginte.

Ne pregătim să decolăm spre noi orizonturi și nu ne îndoim de faptul că amintirea noastră va dăinui cu bune și cu rele.

Notă: „Toți flăcăii din XII E sunt varietăți de Ion.”

Clasa a XII-a E

26

Olimpiada Naţională de Chimie a însem-nat pentru mine o răsplată a celor trei ani de muncă asiduă, de nopţi nedormite în care am căutat, uneori fără a avea un răspuns, reacţii şi constante de bazicitate prin cărţile în care de zeci de ani nimeni nu s-a încumetat să pătrundă. Chimia, la fel ca orice altă ştiinţă, presupune numeroase sacrificii: am ignorat colegii, familia, prietenii, iar pe această cale ţin să le cer scuze celor cărora le-am greşit în acest mod. Totodată, menţionez că fără aju-torul doamnei profesoare de chimie nu aş fi ajuns unde sunt acum. Era mai supărată decât mine când nu reuşeam ce ne propuneam, dar şi mai bucuroasă la victorie. Vă mulţumesc, doamna profesoară!

(Maftei Marian)

A fi olimpic înseamnă pasiune în ceea ce faci şi ambiţia să demonstrezi tuturor că pe acel domeniu eşti cel mai bun. Cu muncă, ceva sacrificiu şi puţină seriozitate, performanţele nu uită să îşi facă apariţia. Nu faci asta pentru cineva anume, ci pur şi simplu realizezi ceva pentru că aşa simţi. Respectul celorlalţi îl câştigi pe parcurs, rezultatele fiind, de cele mai multe ori, ceea ce te caracterizează. Cu toate acestea, să nu uităm să rămânem modeşti!

Un sfat pentru a deveni olimpic? Sim-plu! Lasă deoparte obiectele „importante”, învaţă ceea ce îţi place. Nu uita! Modelarea ta de către profesorul îndrumător reprezintă ingredientul secret. Așadar, mulţumesc maestrului meu!

(Onofrei Claudiu)

TU!Onoratcititoralacesteireviste,înarticolulcevaurmaveiaflalucruricare,înopiniamea,îţivorschimbaviziuneaasupraperformanţeicucelpuţincâtevagrade.Încadrulacesteisecţiuni,interviurilecareaufostluateîndirect(şisuntconvinscă

şiînreluare,dacăaşfiîncercat)suntadevăratemărturiialeunorcolegicareaureuşitsăstrăbatăşisădepăşeascălungileşiextenuanteleprovocărialeceluimaicomplexconcurs - OLIMPIADA.

Muncă, pasiune și performanță

27

Olimpiada în sine este un drog: odată ce ai gustat din bucuria de a fi participat la o fază naţională, nu te gândeşti decât cum vei reuşi să obţii o nouă calificare. Răspunsul, de obicei, ţi-l oferi singur şi se rezumă în general la muncă. Până aici totul pare simplu, însă nu e chiar aşa. Conceptul de muncă se referă chiar şi la nopţile nedor-mite în folosul ştiinţei, dar şi alte sacrificii. Munca, însă, pentru a avea rod, trebuie să fie mereu completată de pasiune, căci fără pasiune pentru obiectul la care te pregăteşti, nu va aduce mari rezultate. De asemenea, e nevoie ca munca şi pasiunea să fie ghidate şi încurajate de către un profesor.

În încheiere, aş vrea să-i încurajez pe toţi cei care citesc acest articol să continue să facă ceea ce le place şi dacă nu şi-au găsit încă o pasiune, să o caute. Pentru că ea, un-deva acolo, îi aşteaptă.

(MorozanVlad)„Chess is a war over the board. The object

is to crush the opponents mind.”(Bobby Fischer)

Mă simt norocoasă că am descoperit șahul, care a devenit una din marile mele pasiuni. Fiecare meci e diferit, iar câștigul luptei directe de pe tabla de șah e doar rezul-tatul gândirii tale.

Beneficiile șahului sunt inegalabile: pe lângă dezvoltarea gândirii, ușurința în a lua decizii și obiectivitate, întâlnirile cu șahiștii din toată țara și orașele diferite în care am jucat mi-au îmbogățit experiența și mi-au definit personalitatea.

Vă îndemn cu căldură să jucați șah, dezlegându-i misterele pe care le ascunde, căci întotdeauna veți avea de câștigat!

(MihaelaPopescu)

De ce matematică? De ce să fac performanţă? Îmi place matematica pentru că, în pofida faptului că lumea o priveşte ca pe o materie fixă, necesită de multe ori folosirea creativităţii. Îmi place să inovez, să combin toate acele formule... chinezeşti şi să rezulte altceva. Îmi place matema-tica pentru că este universală, (a+b)(a-b) rămâne aceeaşi formulă şi în România, şi în China, şi în Anglia.

Munca pentru olimpiadă nu este nici pe departe uşoară poate pentru că la început pare în van. Secretul constă în a nu te da bătut! Prin muncă, sigur vei reuşi!

(Timofte Andrei)

28

Mare e grădina Domnului... şi multă lume e în ea. Printre marile curiozităţi ale lumii, am reuşit să le amintesc colegilor mei, spre marea lor surprindere, că există şi olimpiada de Religie. Ei bine, da’ cu ce se mănâncă?!.. Se ia una bucată Biblie şi se răsfoieşte elegant, fără a face avioane din multitudinea ei de pagini! Se adaugă o doză generoasă de informaţii din manu-alele alternative şi se presară multe argu-mente scripturistice. Se serveşte în doze variate, la diferitele faze ale acestei olimpi-ade, unde juriul va gusta sau nu, în funcţie de calitatea ingredientelor folosite. Vă re-comand cu încredere o experienţă de nivel naţional. Cu siguranţă veţi rămâne cu un gust plăcut!

„Moartea nu înseamnă nimic, dar să trăiești învins înseamnă să mori în fiecare zi.” (Napoleon Bonaparte)

„Zarurile au fost aruncate” cu ceva timp în urmă de către strămoșii noștri, iar acum nu ne-a mai rămas decât să descoperim adevăruri ce au rămas în negura uitării sau poate că s-a urmărit mușamalizarea sau dispariția lor. Pa-siunea pentru descoperirea trecutului și, mai mult decât atât, pentru descoperirea propriei identități mi-a călăuzit pașii pe drumul cercetării. Astfel, am participat cu succes la etapa națională a Sesiunii de Referate și Comunicări la Istorie cu tema: „Închisoarea Suceava - sâmburele reeducării”. Mărturisesc că în documen-tarea mea am cunoscut oameni noi și am aflat lucruri pe care nici nu le bănuiam

poate și care m-au determinat să fiu mai puternică, mai încrezătoare în propriile mele forțe.

(OanaPetrachi)

Încă din copilărie, istoria a reprezen-tat pentru mine un domeniu din care ai ce învăța, care îți deschide orizonturile și te face să înțelegi lumea care te înconjoară.

Dincolo de emoția pe care o generează, de obicei, orice competiție, Concursul Național „Memoria Holocaustului” are rolul de a evidenția publicului o istorie pe care elevii nu o învață pe băncile școlii. Cu această oca-zie, am avut prilejul de a înțelege mai bine ceea ce reprezintă Holocaustul, din ce cauză s-a produs și ce urmări a avut.

Consider că nu ar trebui să dăm uitării cele întâmplate, pentru că „cei care uită sunt cei din cauza cărora s-ar putea repeta”.

(BaciuFlorin)

Concluzie? Ei bine, prin însumarea ce-lorspuseşiprezentatemaisus, îndrăznescsă mă rezum la această zicală: Aşa cumnu există„viaţă fărădemoarte”, aşanici„performanţăfărădemuncă”nuexistă.

(Olariu Vlad)

29

This is Sparta...chiada

„O dorință, un vis, o chemare” (Muhammad Ali), acestea ar fi ingredientele secrete ale unui campion sportiv.

Cuvântul „sport” are o istorie lungă, originile sale regăsindu-se în cuvântul latin „deportare”, care însemna „a ieși afară pe poartă”, adică în afara zidurilor cetății pentru a se dedica activităților sportive.

Ei bine, sportivii noștri lm-iști nu sunt nevoiți să treacă de ziduri pentru a practica sportul pe care îl iubesc, dar sunt, însă, nevoiți să facă sacrificii. Mai întâi pentru a deprinde arta spor-tului, apoi pentru a obține performanțe în competițiile care se ivesc mai mereu. Și atunci când pronunțăm „competiție sportivă”, noi, cei din liceu, ne gândim în special la Olim-piada de vară a sportului militar liceal, întrecere care are loc anual între cele trei colegii.

Tradiție păstrată încă de la prima sa ediție desfășurată în 1957 la Breaza (urmată de mici întreruperi), Spartachiada continuă să prezinte un interes sincer și deosebit atât în rândul elevilor, cât și în rândul antrenorilor, care se dedică în a le călăuzi pașii spre un drum sigur al succesului. Fiind un amalgam de sentimente, emoții și dorințe puternice de victorie îmbinate cu spiritul competitiv dezvoltat pe parcursul timpului, această perioadă a anului le oferă șansa de a-și măsura talentul și munca depusă, iar nouă, celor ce ocupăm locurile de pe bancă și îi susținem, ocazia de a le înțelege mai bine pasiunea.

De ce momentul apropierii Spartachiadei generează atât de multă emoție și agitație? Simplu.Pentru că fiecare își dorește cu desăvârșire să dea tot ce se află mai bun în el, să-și etaleze aptitu-

dinile lucrând fie în echipă, fie pe cont propriu, pentru că fiecare este dornic să realizeze ceva care să îl facă să se simtă împlinit și să spună în sinea lui: „Am reușit!”. Și, nu în ultimul rând, pentru că rivalitatea moștenită de la cei ce s-au luptat pentru victorie înaintea noastră devine vizibilă în ochii lor, alimentând nu doar forța fizică, ci dând naștere și unei lupte de orgolii aprinse, de ambiție și de automotivare, ceea ce transformă viața din teren într-una mai fascinantă și complexă.

30

Iar pentru că cel mai fidel pot răspunde la această întrebare cei implicați direct, am cerut câteva impresii.

„Spartachida, desfășurată pe durata celor cinci zile pline de emoții și speranță, înglobează cele mai nobile sentimente: dorința de reușită, umbrită de orgoliul și onoarea unui luptător, încrederea în propriile forțe, devotamentul față de echipă.

Supranumită „Olimpiada orgoliilor”, Spartachiada reprezintă o etapă importantă a vieții de lm-ist. Satisfacția unui rezultat favorabil compensează munca grea depusă în timpul antrenamen- telor, motivând participanții să depună un efort necontenit pe viitor, iar adrenalina îți oferă posibili-tatea de a depăși orice durere fizică.”

(AlexandruMăriuța)„Spartachiada îi duce pe toți elevii de liceu militar cu gândul la momentele de maximă încordare

și intensitate, când sportivii noștri luptă cu ambiție pentru a dovedi că sunt cei mai buni și că liceul nostru dă dovadă nu doar de performanțe școlare, ci și de performanțe sportive ridicate.”

(AlbuDumitruGeorge)

Dar emoțiile sunt mari și în rândul celor din galerie care, deși poate nu iubitori ai sportului, sunt încercați de sentimente puternice atunci când colegii, prietenii lor se află în toiul competiției. Am observat cu timpul că sunt niște emoții care le apar în ochi abia atunci când aceștia încep să perceapă țelurile și o parte din trăirile interioare ale celor din teren: dorință de împlinire, un vis de atins și o chemare interioară.

Spre final, nu ne rămâne decât să le urăm multă determinare și succes la antrenamente și să îi asigurăm că anul acesta vom fi din nou alături de ei, privindu-i de aproape sau de departe, încura-jându-i și admirându-i.

AncaPrepelițăCălinDoru

31

Anul I

1. Care elev gradat vi se pare „interesant” ?

„Onofrei Claudiu, deoarece are simţul umorului şi este o persoană de la care poţi învăţa multe.” (Anonim)

„Ilona Codreanu - stilată.” (Anonim)„Elevul plutonier major Maftei Marian

deoarece nu are nicio treabă cu noi şi e pur şi simplu paralel cu viaţa.” (Anonim)

„Aionesei Adrian - după înfăţişarea dură se ascunde un adolescent pasionat de FIFA.” (Murariu Denis)

„Timofte Andrei – mai avem puţin şi înnebunim de atâtea pedepse”. (Anonim)

„Gabriela Holmanu este calmă, de treabă, ne ajută şi ne respectă. E cea mai bună gradată.” (Scutaru Paul)

„Ana-Maria Abătăcesei, deoarece are multă influenţă asupra noastră.” (Anonim)

„Oana Petrachi este o fată drăguţă şi deşteaptă, este specifică liceului militar. Când trece pe holuri sau pe platou impune respect şi parcă fiecare trebuie să se dea din calea ei.” (Hatice Topal)

2. Descrieţi liceul militar într-un cuvânt.

„Recluziune ce dă învoiri.” (Ţilică Mircea)„Imprevizibil.” (Anonim)„Bastilia.” (Teodosiu Lucian)„Viitor.” (Anonim)„Frumos.” (Murariu Denis)„Aer proaspăt.” (Tărîţă Răzvan)„Fain.” (Loghin)„Aventură.” (Anonim)

3. Cum vi se par elevii mai mari ?

„Sergenţii - aroganţi.” (Eu)„Fruntaşii se cred generali.” (Anonimus)„Fruntaşii - varză de Bruxelles, capo-

ralii sunt de treabă, iar sergenţii nebuni.” (Anonim)

„Sergenţii - ignoranţii liceului, iar caporalii - doritori de puterea şi supremaţia sergenţilor.” (Anonim)

„Unii sunt stresaţi, alţii sunt şmecheri… fetele din orice an sunt drăguţe.” (Chindriş Cristian)

4. Care a fost cea mai amuzantă pedeapsă pe care aţi primit-o ?

„Domnul... mi-a dat drept pedeapsă să meditez asupra unui dulap stricat din clasă, unde aveam sector. Dânsul mi-a zis să-l repar cu puterea minţii.” (Anonimus)

„Să suflu zăpada din spate de la F.” (Palade Robert)

„Un gradat m-a pus să-mi cos buzunarele şi a uitat de mine… A trebuit să stau două săptămâni cu ele cusute.” (Mihalea Ana)

„Să facem îngeraşi cu faţa în zăpadă.” (Luigi)

„Să-mi cer scuze în timp ce făceam flotări.” (Anonim)

„Gradatul ne-a scos pe la ora 22:30 şi am făcut înviorare de seară.” (Anonim)

„Să le lustruiesc papucii colegilor de cameră.” (Anonim)

„Mi-am cusut buzunarele cu telefonul şi banii în ele.” (Scutaru Paul)

„Să dau lustru cu fundul prin toată compa-nia.” (Anonim)

32

Anul II

1. Ce aţi schimba dacă aţi fi comandant pentru o zi ?

„Aş face discotecă în fiecare sâmbătă cu free-pass fetelor din oraş.” (Melinte Alex)

„În primul rând, aş schimba bordurile…că tot este la modă.” (Hladie Florin)

„Apă caldă mereu.” (Roşca Gabriela)„Uniforma la fete.” („Garry”)„Să rămână doar un băiat în liceu (eu) şi

400 de fete.” (Cosma Alin)„Aş propune în programul orar mai mult

somn şi timp liber.” (Anonim)„Aş obliga profesorii să poarte şi ei

uniformă.” (Anonim)„Dacă aş fi comandant pentru o zi, aş

râde nervos. Aş avea biroul la dispoziţia mea.” (Comisarschi Alexandra)

2. Povestiţi o întâmplare amuzantă din liceu.

„Atunci când am făcut înviorarea dezbrăcat la două noaptea în faţa sălii cu mese.” (Anonimus)

„Am fugit din colegiu şi am fost prinşi; a fost aventura vieţii noastre.” (Anonim)

„Când domnul maior a dat comanda Laonorpentrudrapelînainte.” (Anonim)

„Când a intrat domnul sg. maj. în cameră şi l-a prins pe Sturzu dezbrăcat pe dulap.” (Creţu Emanuel)

„Când a văzut domnul maior o poză cu mine în clasă, în cămaşă şi boxeri cu o colegă.” (Anonim)

„Când mi-a stins O.S.C.-ul lumina din cameră, deoarece niciun coleg nu dorea s-o facă.” (Anonim)

„Bătaie cu apă în cameră.” (Roşca Gabriela)

„În fiecare zi s-au întâmplat faze amuzante, am pierdut de mult timp numărătoarea.” (Comisarschi Alexandra)

3. Vă simţiţi mai importanţi cu grade ? De ce ?

„Da. Importanţa s-a aşezat pe umeri şi acum mă dor mai tare ca anul trecut.”

(Alina Arvinte)„Nuuu… nu-mi place să mă salute toţi doar

pentru că am grade.” (Oanea Cosmin)„Mă prinde culoarea!” (Tivadar Oana )„Nu… Atâta timp cât înveţi pentru tine

şi pentru viitorul tău, gradele nu au decât o valoare simbolică, cu toate că pot fi un motiv şi un impuls să înveţi.” (Ţifui Dorina)

„Nu. Tot elevii merg primii la masă!” (Anonim)

„Nu, sunt o responsabilitate în plus. Mereu uit să le pun pe toate hainele.” (Aruna)

„Da! Se uită fetele după mine în oraş.” (Anonimus)

„Da! Şmecher cu doi de Şm.” ( Anonim)„Da! Puţină culoare pe uniformă.” (Ionescu Ioana)„Nu. Urăsc să îmi mut gradele de pe veston

pe scurtă.” (Ciotină Narcisa)

33

Anul III

1. Este anul III cel mai frumos an ? De ce ?

„Da. Suntem mult mai liberi și ni-meni nu mai stă pe capul nostru ca-n anii trecuți.” (Lupu Adrian)

„Da... avem majorate la care invităm fetele de an mai mic şi le putem combi-na.” (Anonim)

„Distracția ajunge la nivelul maxim pe parcursul acestui an, iar arta voodoo ne ajută să ne răzbunăm pe anumite persoane >:)... într-adevăr, cel mai fumos an!” (Dorobăţ Bogdan)

„Nu, deoarece nu s-a schimbat nimic.” (Duluman Cosmin)

„NU! Anul I şi anul II intră înaintea mea la masă?!?” (Anonim)

„Nu. Dimpotrivă. Parcă e mai stresant.” (Ulea Alexandra)

2. Cine credeţi că ar merita să fie elev plutonier adjutant ?

„Una mică... cred că Benchea i se spune.” (Luca Bogdan)

„O persoană care este în stare să co-mande şi care să merite respect din partea tuturor. Cred că Munteanu Mihail.” (Ulea Alexandra)

„Zoiţanu Ştefan, deoarece cântă frumos la capelă şi reuşeşte sa ne impresioneze pe toţi cu vocea sa.” (Lupu Adrian)

„Eu. Obs! Nu mă cheamă Morozan.” (No name, no face, no number)

„Elevul care are aptitudinile necesare pentru această funcţie.” (Anonim)

„Sincer… Nimeni.”(Duluman Cosmin)„Oricine. Mi-e indiferent! Dar cine ar

merita, ar fi Morozan.” (Anonim)

„Alexandra Benchea şi ajutor Morozan Vlad.” (Anonim)

„Teşilă Dan Mihai. P.S.: Nu Morozan!” (Anonim)

„Morozan Vlad pentru că este un geniu enervant.” (Anonim)

„În orice caz, nu un elev al cărui nume începe cu <<Moro>> şi se termină cu <<zan>>.”

„Morozan Vlad, deoarece are rezultate pe plan internaţional.” (Alexandru Gavril)

3. Ce simţiți când auziţi cuvântul „Deşteptarea” ?

„Simt că îmi vine rău. Pur şi simplu nu pot să cred... Of, Doamne!” (Ulea Alexandra)

„Patul sub mine.” (Anonim)„O aud foarte rar, iar când o aud nu o bag

în seamă.” (Anonim)„Furie, oboseală şi simt că îmi trece viaţa

prea repede.” (Duluman Cosmin)„O plăcere intensă, când o dau eu.”

(Anonim)„Simt o stare de déjà-vu şi mă întorc pe

partea cealaltă.” (Anonimus)„Mă doare!” (Anonimus)„I feel good! Tanatantanana…!”

(Anonim)„Dimineaţa, când îmi este somnul mai

dulce şi G.S.C.-ul mă zgârie pe creier cu vo-cea lui suavă, o senzaţie profundă de fericire îmi umple sufletul şi mă trezesc plin de voie bună şi energie.” (Anonim)

34

Anul IV1. Ce regretați că lăsați în urmă ?

„Colegii de clasă.” (Irimia Robert)„Nu îmi pare rău că plec din liceu.

Trecutul e trecut. Îmi pare rău că las în urmă prietenii frumoase şi că nu voi mai râde de feţele celor din X B la înviorare.” (Delia Bahnovei)

„Colegii, nimic mai mult!” (Ruben Munteanu)

„Totul, dar mai ales lucrurile pe care mi le-am propus şi nu le-am îndeplinit.” (Motriuc Sebastian)

„Îmi va lipsi fiecare perete, fiecare uşă, profesor şi coleg.” (Zugravu Cosmin)

„Eu mă bucur pentru fiecare lucru bun pe care îl las în urmă, deci... tot!” (Bîrgovan Bogdan)

„Îmi pare rău că las în acest liceu pri-eteniile, amintirile şi adolescenţa, care au devenit toate speciale şi unice timp de patru ani.” (Gîrdianu Alexandru)

„Colegii. Și pe Ghiniţă.” (Ciubotariu Bogdan)

2. Aţi avut vreo întâmplare, amuzantă sau neplăcută, pe care v-o amintiţi în mod special ?

„Îl aşteptam pe Boloca după uşa in-firmeriei ca să îl sperii. Când am auzit paşi lângă uşă, am sărit şi l-am prins de piept,

doar că în faţa lui Boloca era domnul plt. maj. Bălan, care nu s-a bucurat prea tare.” (Bîrgovan Bogdan)

„Cea mai amuzantă întâmplare a fost înainte să răspund la aceste întrebări, deoarece era să fiu electrocutat :).” (Motriuc Sebastian)

„Nu putea fuma nimeni, deoarece când dom-nul A.O.S.C. s-a deghizat în G.E.S. și stătea pe burtă ca să prindă fumători. Parcă jucam <<Raţele şi vânătorii>>.” (Ţibu Vlad)

„Am fost puşi la programul administrativ să măturăm iarba şi să mutăm copacii dintr-un loc în altul.” (Ruben Munteanu)

„Am mâncat parizer cu pâine şi muştar la miezul nopţii, comandat printr-un taxi, cu voia O.S.C.-ului.” (Anonim)

3. Sunteţi stresaţi cu admiterea ?

„Da... cine spune că nu e stresat, minte... ” (Anonim)

„De ce ar fi stresat cu admiterea cineva care ştie că nu intră?” (Zugravu Cosmin)

„65% Da.” (Boloca)

(Ciubotaru Bogdan)

35

Magister dixit!

Sătui fiind să fim mereu luați la întrebări de profesori, ne-am gândit să schimbăm rolurile, cu promisiunea că nu vom da note, dar vom lua notițe.

ProfesorDorinaFântână

1. Aţi simţit o legătură moleculară între dumneavoastră şi profesia pe care aţi ales-o ?„Nu, am simţit mai degrabă o legătura puternică.”

2. La modul cel mai sincer, cât de ameninţătoare vi se pare expresia Văpun2? „Nu mi se pare ameniţătoare deloc, ci amuzantă” (râde cu subînțeles).

3. Aţi copiat vreodată la un test de chimie ?„Nu, nu am copiat niciodată în viaţa mea.”

4. Câteva cuvinte pentru cei care nu înţeleg chimia.„Nu ştiţi ce latură importantă a vieţii pierdeţi.”

5. Ce hobby-uri, pasiuni extra-chimice aveţi ?„Mersul pe bicicletă, dansul (am fost instructor de dans), îmi place să schiez (cu placa încă nu

am încercat), patinajul şi gătitul.”

6. Care a fost cea mai amuzantă întâmplare la care aţi luat parte de când sunteţi în liceu ?„Predam la o clasă şi, după ce am scris o reacţie la tablă, am întrebat clasa Ceavemnoiaicea?

şi fără să-mi dau seama am continuat cu Binecămi-amluatalicea.”

ProfesorCristianBordeianu

1. Domnule profesor, am observat că obişnuiţi să mergeţi pe partea dreaptă a holului. Doriţi să respectaţi codul rutier şi în şcoală ?

„Neeaahhh, e un obicei prost.”

2. Ştim că aţi predat şi la un liceu civil. Ce ne puteţi spune despre elevii lm-işti comparativ cu cei din civilie ?

„Elevii de aici sunt mai disciplinaţi, mai pregătiţi şi au mai mult simţ al umorului.”

3. Care este clasa dumneavoastră preferată ?„Trebuie să spun că este clasa la care sunt diriginte, XII C.”

4. Care a fost cea mai amuzantă întâmplare la care aţi luat parte de când sunteţi în liceu ?„În primele 3-4 săptămâni nu nimeream niciodată clasele.”

36

ProfesorMariusMăgureanu

1. Cât de mult vă deranjează atunci când cineva vă greşeşte numele, spunându-vă Măgurean în loc de Măgureanu?

„La început mă deranja destul de mult... cam cum ţi-aş spune reporter în loc de reporteriţă. Acum m-am obişnuit.”

2. Aţi ştiut dintotdeauna info ? „Nu, în liceu am fost la un profil mate-fizică, dar am început să studiez informatica în facultate.

În primul an i-am ajuns pe ceilalţi şi în al doilea i-am depăşit.”

3. În ultima vreme zâmbiţi mai rar. De ce ?„Datorită condiţiilor climaterice din laboratorul de info.”

4. Care este clasa dumneavoastră preferată ? „Actualul XII C, pentru că sunt uniţi, se completează, au bun simţ şi te fac să te simţi bine la oră

ca profesor.”

5. Care a fost cea mai amuzantă întâmplare la care aţi luat parte de când sunteţi în liceu ?„Printre primele mele inspecţii, l-am condus pe domnul profesor inspector la altă clasă. Elevii

s-au ridicat, n-au dat raportul şi mi-au spus foarte lejer: n-avem info. A fost un moment penibil.”

Profesor Viorel Oniciuc

1. Care este lecţia dumneavoastră preferată din cărţile de biologie ?„Îmi place mult baza reproducerii, ea este condiția ducerii mai departe a oricărei specii: a IX-a – Determinismul cromozomial al sexelor; a X-a – Funcţiile de relaţie (spune dumnealui Relaţii); a XI-a – Aparatul locomotor la om.”

2. Ştim că aţi absolvit liceul militar. Ce v-a determinat să alegeţi cariera de profesor şi nu cea de militar ?

„Doar aşa puteam să am contact cu copiii şi în special cu fetele... Am urmat un an la AFA, dar spre regretul meu am fost declarat inapt. Nu îmi place să fac armata pe scaun, şi de aceea am urmat această carieră.”

3. Cum vă întelegeţi cu Ion și Mariana în laborator ? „Singurii prieteni (din laborator) care nu mi-au făcut niciodată vreo observaţie, vreun reproş.”

4. Care a fost cea mai amuzantă întâmplare ?„Când am avut clase de basarabeni, am jucat volei cu ei şi pentru că i-am bătut, ei strigau

Crucişblea.”

5. Aţi mai repeta liceul militar ?„Vaiii... Acum cu fete... Adă-l Doamne!!! DA, aş mai face liceul, chiar dacă nu mai este cum mai

era odată. Ca sfat, vă recomand să rămâneţi în acest sistem.”

37

I. Numiţi 3 cuvinte care să sintetizeze liceul militar.1. Adolescenţă, prietenie, amintiri. (Brănici Ionuț - Academia Navală „Mircea cel Bătrân”)2. Disciplină, învăţătură, prietenie. (Bobeică Victor- Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă”)3. Grup cu activitate sinergică. (Coca Mihai - Academia Tehnică Militară)4. Echipă, sprijin, înţelegere. (Marin Gelu - Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă”)5. Colegialitate, disciplină, amintiri. (Ciobanu Georgiana - Institutul Medico - Militar)

II. Dacă ai avea posibilitatea, ce ai schimba/ îmbunătăţi referitor la programul zilnic ?1. În opinia mea, elevii ar trebui să aibă mai mult contact cu cei din afara liceului. (Ionuț)2. Aş scoate instrucţia de front, aş aloca mai multe ore de apă caldă pe săptămână. De asemenea, aş

elimina studiul din ziua de duminică. (Victor)3. Aş crea posibilitatea ca în cadrul unei ore de studiu elevii să practice un sport la alegere. (Mihai)4. Aş promova ideea schimbului de experienţă cu alte licee din afara ţării, preferabil militare. (Gelu)5. Deşteptarea! Cu siguranţă! Măcar de la 6 şi 10 (lm-iştii ştiu cât sunt de valoroase câteva minute

de somn dimineaţa). (Georgiana)

III. Care ţi s-a părut cel mai dificil moment din liceu ?1. Începutul... aşa este pentru toată lumea. (Ionuț)2. Cel mai dificil moment este despărţirea de liceu. Chiar dacă nu l-am preţuit când am fost elev,

după am realizat că a fost o perioadă frumoasă din viaţa mea, unde mi-am făcut prieteni adevăraţi pe care mă pot baza oricând. (Victor)

3. Recunosc, orele de verificare ale domnului profesor Proboteanu erau puţin cam dificile. (Mihai)4. Cel mai dificil moment a fost atunci când m-am despărţit de mediul care mi-a găzduit adolescenţa

şi care şi-a pus amprenta în sufletele noastre. (Gelu)5. Poate că sună ca un clişeu, dar consider că cel mai dificil moment pe care l-am trăit în liceu a fost

apelul solemn. Mi-au trecut prin faţa ochilor toate amintirile, cu bune şi cu rele, am tremurat de emoţie stând în faţa colegilor mei, simţind că momentul acela, cât de scurt a fost el, mi-a confirmat că a venit timpul să ne luăm rămas-bun, că „se termină”. (Georgiana)

IV. Dacă ai avea posibilitatea să te întorci în clasa a opta, ai mai urma acest liceu ? De ce ?1. Dacă aş avea posibilitatea să mă reîntorc în clasa a opta, aş opta pentru liceul militar pentru că a

fost pentru mine un loc al descoperirilor: am găsit prieteni adevăraţi şi am aflat ce este viaţa. (Ionuț)2. Dacă ar fi să dau timpul înapoi, cred că aş alege tot Liceul Militar ŞtefancelMare. De ce? Pentru

că aici am învăţat multe, mi-am format personalitatea, mi-am făcut prieteni adevăraţi şi am foarte multe amintiri plăcute legate de cei patru ani. (Victor)

Interminabilele întrebări ontologice, ontogenetice, mercantile, euristice și cum am vrea noi să le orientăm, despre rosturile liceului militar, vor primi răspuns odată cu proba timpu-lui. Aici, în colegiu, suntem mult prea aproape de miezul lucrurilor și ca atare perspectiva asupra temei în cauză este subiectivă.

Aceasta ar fi rațiunea pentru care am încercat „să vedem cum se vede” liceul militar, la ceva vreme distanță după ce am trecut definitiv de P.C. și de Coca.

Pentru un feedback cât mai fidel am provocat la discuții elevi absolvenți din varii aca-demii militare.

Colegiul văzut dinspre academie

38

3. Cu siguranţă aş mai urma încă o dată acest liceu deoarece în decursul celor patru ani am stabilit prietenii adevărate care doar în acest mediu se pot crea. (Mihai)

4. Aş urma acelaşi liceu datorită clipelor speciale pe care ţi le oferă, a prieteniilor de durată, datorită faptului că îţi formează o temelie, atât ca om, cât şi ca militar. (Gelu)

5. Deşi acum văd lucrurile dintr-o altă perspectivă, aş alege LM-ul încă o dată, fără să stau prea mult pe gânduri. Sunt lucruri trăite aici pe care nu le-aş da pentru nimic în lume. (Georgiana)

V. De ce ai ales această academie ? 1. Am ales Academia Navală „Mircea cel Bătrân” pentru că mi s-a părut că se potriveşte cel mai bine

cu temperamentul meu. (Ionuț)2. Bănuiesc că fiecare om, când e mic, visează la o carieră, doreşte să fie astronaut, medic, pilot, ofiţer,

şofer... şi eu nu am făcut decât să-mi urmez visul. Visul de a zbura, de a fi pilot. (Victor)3. Am ales Academia Tehnică Militară deoarece aici am posibilitatea să studiez materiile mele pre-

ferate, dar cu siguranţă cel mai raţional motiv a fost posibilitatea echivalării în viaţa civilă a diplomei obţinute în urma cursurilor acestei academii. (Mihai)

4. Nu cred că am un motiv concret, dar mi-am dorit acest lucru dintotdeauna. (Gelu)5. Trebuie să recunosc, nu am fost hotărâtă de la început, însă am ales Institutul Medico-Militar pentru

că am simţit că meseria pe care o voi avea este cea mai potrivită pentru mine. (Georgiana)

VI. Ce facultate ai fi urmat în viaţa civilă ?1. Nu mă pot imagina civil. Armata a început să facă parte din viaţa mea. (Ionuț)2. Dacă nu era să urmez o carieră militară, probabil că acum eram student la Medicină. (Victor)3.Cred că aş fi urmat o facultate cu profil real. (Mihai)4. Probabil Academia de Ştiinţe Economice. (Gelu)5. Aş fi ales Medicina fără doar şi poate. (Georgiana)

VII. Crezi că există o reţetă a succesului pe care o poţi împărtăşi ?1. Fiecare cu propria reţetă. Dar cred că cel mai important este să găseşti ceva util şi plăcut de făcut şi

asta depinde de fiecare. (Ionuț)2. Am învăţat la fel ca toţi ceilalţi colegi ai mei, probabil manifestând mai mult interes pentru exa-

menul de admitere. (Victor)3. Cred că o reţetă viabilă ar fi definirea capacităţii de a face alegeri corecte, conform scopului dorit,

cu o probabilitate raţională de succes. (Mihai)4. Învăţaţi când trebuie şi cât trebuie. (Gelu)5. Cred că trebuie să ţinem cont nu numai de noi, ci şi de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Dar

trebuie să ne hotărâm ce vrem cu adevărat – e singurul „ingredient” care sunt sigură că face parte din „reţetă”. (Georgiana)

VIII. Un sfat pentru cei mai mici.1. „Trăieşte clipa.” (Ionuț)2. E foarte important ca fiecare elev să îşi urmeze visul şi să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a-l

îndeplini. Elevilor din anul patru le doresc succes la admitere şi BAC! Celorlalţi, să se bucure de liceu. Important este să reuşiţi să vedeţi şi o parte bună, nu doar pe cea care supără. (Victor)

3. Sfatul meu este să gândească în perspectivă, fiindcă nu e chiar aşa de greu de ajuns în vârf, greu este să te menţii acolo. (Mihai)

4. Profitaţi de timpul pe care îl aveţi, faceţi ce vă place şi ceea ce credeţi voi că la sfârşitul liceului vă va ajuta. (Gelu)

5. Străduiţi-vă să construiţi amintiri frumoase, veţi vedea cât sunt de valoroase. Şi căutaţi „partea bună” în tot ceea ce faceţi, chiar dacă unele lucruri sunt mai puţin plăcute. (Georgiana)

UngureanuMiruna

39

Societatea Glunimea„Glume vechi și noi”

„Biruit-augândulsămăapucudeaceastătrudă,săscotlumiilavedereglumele neamului,dinceizvorșisemințiesuntuglumețiițăriinoastre.

Critica-vomgluma,iarnupersoana.”(„LetopisețulGlumețilorȚăriiXID”)

„Poate nu mai aruncați gunoaiele din voleu!...”„Eu nu vă raportez, eu vă pârăsc!”„Tu numai în timpul liber gândești.”„Ați fost la duhănit?”„Fac ce vreau atâta timp cât corectez!”„Subiectele pentru teză se trag la poligonul de tragere.”„Adună-mi toate componentele!”„Faceți prezența până vă ies ochii.”„- Ce cuvânt din limba română provine de la cuvântul pense din franceză? - Panseluță.”„Nici nu vă salut... Săru’ mâna!”„Voi sunteți compania I: primii la înviorare, primii pe sector, primii la sport, primii la

învățătură. Voi știți ce înseamnă să fiți number one?”„O să plângeți, da’ nu cu lacrimile mele!”„-Caporalii, poate vă prind că nu mai închideți ușa aia la B15! -O închidem, domn’ sergent major... -Da, da...Și rața zboară... ”„ Sfânta Scriptură este o carte în care s-au scris aventurile apostolilor.”„Când vin în companie să miroase a flori, a primăvară, a mireasmă. De la 10 metri să

miroase!”„-Prezența la plutonul X. -24 prezenți, 2 cu tomberonul. -Da? Și unde-s ăia?”„0 înmulțit cu ceva ce nu există, în final, s-ar putea să existe.”„ -Doamna profesoară, am avut planton... -Nu mă interesează, simplifici x2!”„Lăpușneanul se bate cu turcii și tu dormi?”„ -Sunteți pluton de intervenție! -Până când, domn’ plutonier? -Până când îmi amintesc eu de voi.”„Lasă râsul, râsul e un animal.”„Proteina principală a albușului de ou este gălbenușul.”

40

Probabil, nu știați că:

1. În perioada 1924-1945 planul de învățământ al liceului militar conținea materii precum: latina, greaca, germana, italiana, caligrafia, igiena, lucru manual, educația morală.

2. Prin 1940 programul zilnic orar arăta cam așa: 7.00 - deșteptarea, 7.00-7.30- toaleta, 7.30-8.00 – ceaiul/ repaus, 8.00-9.00 - meditația I, 9.10-10.00 - meditația

a II-a, 10.00-10.30 - repaus/ gustare, 10.30-10.50 - ședință de explicare a Evangheliei, 10.50-11.50 - raportul batalionului și plecarea elevilor care iau masa în oraș...

3. În perioada 1953-1989 religia a fost exclusă din planul de învățământ.4. În anul școlar 2002-2003 în colegiu erau 9 clase de elevi din Rep. Moldova.5. De când au absolvit primele fete (2005) până în prezent, din 8 șefi de promoție, 6

au fost fete, iar pentru ultimii 5 ani acestea au monopolizat podiumul.6. În 2005, șeful de promoție a fost elevul Cușmir Sergiu din Republica Moldova.7. În 1976 a terminat cea mai numeroasă promoție din istoria colegiului - 330 elevi

(în 1977- doar 328 elevi).8. Promoția 2008 a avut 80 de fete și 45 de băieți. În clasa a XI-a A erau 19 re-

prezentante ale sexului frumos și 7 reprezentanți ai sexului tare, rezultând un raport de 2,7 fete la un băiat.

9. În anul 2000 participarea colegiului la faza națională a fost încununată cu un premiu I la matematică, premiul al III-lea la filozofie și premiul al III-lea la geografie. Alte vremuri.

10. În anul 2007 media generală a examenului de Bacalaureat a fost de 9.53, iar cea mai mică medie de „doar” 9.01 (cea mai mare ultimă medie, dintre toate liceele țării).

În 2008 media Bacalaureatului a fost de 9.55, dar ultima medie a fost ceva mai mică.11. În perioada 1999-2005 liceul nostru a câștigat Spartachiada de 7 ori consecutiv.12. A existat recent o propunere ca profesorii să poarte uniformă. Așteptăm sugestii.13. Prin anii ‘80 anul școlar se termina pe 15 iulie iar cursurile se desfășurau inclusiv

sâmbăta.14. În perioada 1985-1996 între liceele militare s-a desfășurat un gen de „Olimpiadă

cu uz intern” la matematică, istorie, fizică și limba română. 15. În spațiul actualei capele altă dată era cabinet de chimie.16. Expresia Dormielevuleînpace,țaraofițerteface! datează din perioada anilor

‘70, când absolvenții aveau locurile asigurate la academiile militare (școlile militare).17. Au existat numeroase situații când profesorii au participat la pensionarea ofițerilor

ce le-au fost elevi.18. Altitudinea medie a platoului interior este de 640 m.19. Zona din România unde etajul pădurilor de conifere debutează la altitudinea cea

mai mică este depresiunea Câmpulung Moldovenesc, undeva la deal de liceul nostru.20. Imnurile promoțiilor sunt: Compania I -ÎnumbramareluiURSs,Compania a II-a

-Dupăanișiani,Compania a III-a - Trece vremea și Compania a IV-a - Vis pierdut.

41

Geometrie

Orice aş folosi din trusa mea geometrică,Singura formă ce o pot contura

e urma zâmbetului tău-mi-a rămas imprimată

pe retină.

Contra-timp

Grăbeşte-te să-mi cauţisufletul.

Caută-mi-l printresentimente,

şoapte şi vise.

După încă un momentde indiferenţă

eu voi fi murit deja!

IoanaBîndiu

Cenaclul „George Florin Cozma”

Ar trebui să înveţi algoritmi de criptare. Ştii de ce? Mi se pare că nu înţelegi când îţi spun că te plac. Poate sunt nişte factori exteriori care bruiază informaţia ce pleacă de la o inimă spre alta. Astfel, un algoritm de criptare ar putea salva situaţia. Va transforma mesajul în aşa fel încât tu să-l înţelegi, ba chiar să răspunzi pe măsură.

Ar trebui să înveţi şi ce face funcţia „strcat”. Știi de ce? Inimile trebuie concatenate, lipite. Să nu o confunzi cu „strncat” pentru că am nevoie de tine în întregime, nu pe bucăți. Sper să nu foloseşti „strtok”. Separarea nu-i operaţia mea preferată, aşa că mai bine nu înveţi această funcţie.

Ar trebui să înveţi să calculezi şi viteza maximă. Viteza maximă cu care te poţi apropia de mine, aşa încât această apropiere să dea randament.

Știi chimie? Legăturile ce se vor stabili între noi în urma reacţiilor posibile în prezenţă de zâmbet trebuie atent ţinute sub observație.

Să mai zică cineva că obiectele care ţin de partea reală nu-s importante...

IoanaBîndiu

Noiembrie tăcut

Am găsit în zâmbete sparteUn zâmbet dezbrăcat de vise,

Cu prea multă doză de El.Am început să-mi reconstruiesc trecutul,

La hotarul cu moartea,Dar ieri,

în pumnii mei plini cu venin,S-a revărsat frunzișul de noiembrie tăcut.

Nordul

Un val de nervi purtat în veneM-a cuprins când am văzut nordul.

De ochi străini mă temȘi cerșesc sălbatic,

Pas cu pas un sărut.

În cenușa sufletului tău,Sângele ți-e fier topit.

Ce gând îți tremură pe buze?Câte aluzii ascunzi sub gene?

EmanuelaCamară

42

Timpul parcă-i ciclic,Atomi de tine

Printre atomi de mine.Ne mai adaugă nişte hidrogen,

C-avem ca legăturiDouă inimi,

Inimi covalente.

La prânzAm mâncat omizi.Peste puţin timp

Înseamnă că mă îndrăgostesc?

Ceasul,Clepsidră de sentimente.

Durerea bate de 12.Ticăie îngrozitor

Pe secundar,Sângele se prelinge.

Se opreşte. Aşteaptă la semafor.

Alte lacrimi fug grăbite,De la 9 la 3.

A mai trecut încă o zi.Răstoarnă-mi tu clepsidra astăzi,

Te rog!

Cum e o inimă când zâmbești? Dar cu ochii? Nu se deprimă, nu-i aşa?

Dar dacă plângi, ce? Şi eu plâng. Nu se moare de la atâta lucru.

Sufletul încă-ţi poartă ochelari? Şi doctorul ce spune? Ai miopie de sentimente?

Bine. Lasă asta. Te mai dor braţele? Îţi mai tremură picioarele? Ai rezistat bine până acum. Dar pari obosită. Ce te-a epuizat aşa tare? Durerea? Ţi-a pierit şi glasul. Nu prea eşti bine.

AlexandraComisarschi

Dialogând

Simțindu-mi corsajul de metalRăsfir zicale în culori terapeuticeRepetând fals: A respira este ușor.Am vaga impresie că după ce

mintea acceptă utilitatea străduinței în ciuda morții,

Plămânii mei, totuși, sunt întruna forțați să primească aer...

Însă mâinile ar putea fi luate la rost foarte ușor, de minte.

„Ce se întâmplă? De ce nu ați desfăcut până acum corsajul?”

Mâinile gesticulează neștiutor...„A! Tocmai au fost legate!”, țipă

alert gura.Iar imaginea melancolică timorează

ochii.„Picioarele de ce nu pleacă să aducă

ajutoare?”„Sunt înțepenite!”, răspunde trist

gura.„Dar ce ați pățit cu toții?”„Stăpâne! Vrem autoritate, coor-

donare!”, țipă disperată gura.„Așa este... eu nu mai știu să fac

asta, dar poate inima va fi în stare să vă conducă”...

„Inima a fost ucisă de greul corsaj! Ce ne facem?”

„Dragă prietene, mai putem doar aștepta!”

...

Alexandra Ulea

43

Libertate

Sunt prinsăÎntr-o cuşcă de sentimente,

Legată Cu lanţuri de emoţii,

ÎncătuşatăÎn privirea ta...

Închide ochii şi eliberează-mă!

Abis

Alunec, patinez Pe inelele lui Saturn,Direct în braţele tale.

Aş vrea să cad, Însă Universul e prea rece

Şi neprimitor...Luceafărul mă reneagă,

Dar tu mă primești!

Trecut

Stropesc trecutul cu cerneală...Cu vârful unui stilou

SchițezUn trecut nou,

Dar scrisul de sub ochii mei dispare.Cartea trecutului se închide

Pentru eternitate...Miroase a cerneală prospătă?

Ce carte s-a deschis?

AlexandraBenchea

Mâine

Zece zile trec absurde, nu știu...Nu știu... Nu știu ce-o să fie mâine,

Și totuși... va fi un timp pierdut.Căci ne-am pierdut printre cuvinte.

Doar o zi cu aromă de tristețeNe va ieși mâine în cale,Căci ieri au fost fericiți.

Și azi e doar o treaptă spre mâine.Mâine... ne vom gândi la ziua de azi.

Cristina Popovici

Oameni, copaci.Omul se naște și-ncepe să crească.Începe să simtă diferența vieții cu tim-

pul, așa cum fiecare copac își înseninează pe scoarță fiecare anotimp. Omul începe să iubească.

Dar știi, și copacii iubesc. Ei își iubesc frunzele, căldura, diminețile însorite și roua care se plimbă peste tot. În schimb, omul iubește egoist. Iubește doar pentru el și suferă pentru toți.

Miroase a toamnă,Miroase a noiembrie

Inimile se-nvârt,Ca frunzele

În spirale înghețate.Păianjenii cos sentimentele

De perețiȘi copacii își întind mâinile

Spre pământ.Noiembrie apus.

AlexandraComisarschi

44

Te privesc de-atâta timp...Nu vreau să mint. Fac și pauze. Dar în rest,

te privesc. Nu-ți caut imprefecțiunile, nici de-fectele. Nu te consider nici bun, nici rău, nici frumos ori urât.

Dar îți privesc ochii, cartea de vizită a su-fletului, pe care mi-ai dat-o la început. Pe ochi ți-s gravate durerile cu tot cu lacrimi, ferici-rile, cu zâmbete, cu tot; nebuniile și momen-tele când îți puneai gratii la iris.

Îți închegai trupul ferindu-te de alți ochi. Și-ai uitat cu totul de ei.

Și-acum, vântul îți ia Castelul de nisip, fortăreața sufletului tău.

AlexandraComisarschi

Salcie cu ochii blânziuDe azi noapte până-n prânziu.

Cât mai ai de gând să staiuÎntre ochii mei și raiu?

Până când vei spune: hai! Răchită cu ochi flămânziuDe în cap până-n picioare

Și picioare până-n prânziu!

LetopisețulGlumeților

De acu-nainte Ce să-ți spun?

Gata! Și nu-mi purta iubire!E o povară mult prea grea

Cere eforturi... de simțire.

AltLetopiseț

Astăzi începe o nouă zi printre obsta-colele vieţii, traversând, din nou, podul cunoaşterii. O nouă zi – oare identică celei de ieri?

Mi-am ucis somnul dis-de-dimineaţă, gustând din nou aroma rece a întunericu-lui. Afară încă bântuie fantasmele uitate, iar pe hol se aud ecouri ale deşteptării. Îmi lepăd aşternutul şi-mi părăsesc cu părere de rău refugiul murdărit parcă şi el de ni-sipul clepsidrei care s-a scurs, iarăşi, prea repede.

Afară, soarele îşi aruncă primele licăriri spre creştetul meu, încă dominat de con-fuzia ruperii de visare. Încerc să fur cât mai multe raze, spre a-mi încălzi sufletul înfrigurat. Totul este ca un pasaj deja es-tompat de puterea obişnuinţei. Trăirile adunate le-am transformat în medicamente pentru pacientul din mine. Fiecare rană sufletească m-a învăţat să înţeleg mai bine totul şi să înfrunt realitatea cu propriile arme. Gândul renunţării mă mai încearcă uneori, însă încerc să-l ţin prizonier în lanţurile ambiţiei.

Lupt uneori cu timpul, în special la studiu, când acesta devine înşelător, pierzându-mă printre minutele scurse prin Valea Aşteptării. Soarele apune şi, odată cu el, apun şi toate întrebările, înmormântând răspunsurile în temniţa vieţii unui militar convins. Uniforma de LM-ist o voi întâlni peste ani, păstrată ca pe o relicvă în cutia amintirilor, rătăcită prin albastrul pur al adolescenţei.

Orizontul se întunecă, înghiţind ul-tima răsuflare a soarelui. Astfel dispar şi eu pe harta cerului înstelat, pierzându-mă printre miile de suflete ale LM-iştilor.

Jurnal LM-ist

45

NumerologiaDemulteorifericirileșinefericirilenoastre,casecvențeaunuifenomenmultmailarg-carese

cheamădestin-depinddecifre,denumere.Astfel,simbolurilegrafice„2, 3, 4”suntaducătoaredeghinion,simbolul„5”aresemnificațiimultiple,putândreprezenta„salvareadelaînec”sauprimatreaptăsprevremurimaibune, iarmâzgâliturile„6, 7, 8, 9, 10“reprezinăetapespreaerultarealmulțumuriidesineși„deprofesor“.Pentrualtesemnificații,văinvitămsăconsultațiarticoluldemaijos.

Numerologia este o ştiinţă ocultă, uşor de înţeles şi de utilizat. Pentru a afla anumite lucruri despre o persoană, sunt necesare numai data naşterii şi/ sau numele complet.

În numerologie se folosesc numai 11 numere, cu ajutorul cărora se construiesc numerograme. Aceste numere sunt 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. Singurele excepţii de la această regulă sunt numerele 11 şi 22, numite numere măiastre. Probabil că întrebarea care apare în legătură cu numerologia se referă la modul în care funcţionează ea şi motivul pentru care funcţionează. Un răspuns la această întrebare nu există, altfel numerologia nu ar mai fi o ştiinţă ocultă. Cert este că numerele ascund o anumită putere, descoperită în mare parte de matematicianul grec Pitagora. What’s your number?

Numărul expresiei este derivat din numele fiecăruia. Acesta descrie talentele şi aptitudinile na-tive care alcătuiesc potenţialul persoanelor.

Pentru a afla numărul expresiei, se ia fiecare nume separat şi se adună valorile literelor, folosind tabelul alăturat. Se reduce numărul corespunzător fiecărui nume până când se obţine un număr format dintr-o singură cifră sau unul din numerele speciale (11 sau 22). Apoi se adună numerele obţinute pentru a obţine un total, care va trebui din nou redus. Nu se folosesc porecle sau di-minutive. Pentru ca numărul expresiei să fie corect trebuie folosit numele exact din certificatul de naştere. Dacă sunteţi căsătorită veţi folosi numele de domnişoară.

Exemplu: Ramona Popescu. Pentru Ramona, valoarea este 9+1+4+6+5+1=26 => 2+6=8. Pen-tru Popescu valoarea este 7+6+7+5+1+3+3=32 =>3+2=5. Deci numărul expresiei este 5+8=13 =>1+3=4. Numerele 11 şi 22 nu se mai adună.

Semnificaţia numerelor

Nr. 1-Lideri înnăscuţi, independenţi şi originali. Sunt exploratori şi inovatori. Forţa şi perseverenţa sunt atuurile lor pentru succes. Dispun de o voinţă puternică, la care se adaugă puterea de concen-trare şi energia. Nu se dau niciodată bătuţi, ci îşi urmează neabătut ţelurile. Au tendinţa de a fi ego-centrici şi dominatori. Pot deveni foarte critici faţă de ceilalţi, plângându-se că oamenilor le lipseşte sârguinţa lor. Mândria poate fi cauza decăderii lor.

Nr. 2-Plini de tact şi rafinament, intuitivi. Îşi îndeplinesc mai bine sarcinile într-un parteneriat decât într-un rol de conducere. Caută armonia şi pacea în toate relaţiile şi în toate situaţiile. Cheia personalităţii lor este sensibilitatea. Faţă de alţi oameni, care trec prin perioadele dificile fără să se agite prea tare, ei reacţionează de parcă însăşi viaţa lor ar fi în joc. Relaţiile apropiate sunt esenţiale pentru fericirea lor. Au talent muzical dezvoltat.

46

Nr. 3-Optimişti, sociabili şi expresivi. Talentul de exprimare îi poate îndrepta către scris, teatru sau muzică. Le lipseşte ordinea şi disciplina. În general se poate spune că sunt norocoşi în dra-goste. Adesea în situaţii dificile primesc ajutor neaşteptat din partea oamenilor. Pot fi superficiali, capricioşi şi intoleranţi. Sunt geloşi şi le place bârfa. Cinismul şi sarcasmul pot înăbuşi creativi-tatea.

Nr. 4-Sunt buni organizatori şi manageri. Persoane responsabile, fidele şi de încredere. Se ţin departe de tot ce este instabil, nesigur şi imprevizibil. În relaţii au tendinţa să fie oarecum mo-ralizatori. Din cauza faptului că se concentrează foarte mult asupra detaliilor, pot pierde din vedere ansamblul. Au tendinţa să cadă în rutină şi să devină prea serioşi şi prea monotoni.

Nr. 5-Iubesc schimbarea şi aventura. Sunt flexibili şi se adaptează uşor. Au permanent nevoie de noi provocări. Au un talent de comunicare deosebit şi o inteligenţă rapidă, dar împrăştiată. Se îndrăgostesc adesea şi le trece la fel de des, mai ales în prima parte a vieţii. Se plictisesc repede, visează la recompensă pentru realizările lor atunci când treaba nu e nici pe jumătate terminată.

Nr. 6-Sunt persoane iubitoare şi grijulii, înclinate spre a pune nevoile celorlalţi înaintea celor proprii. Pun preţ pe dreptate şi onestitate. Au un simţ artistic dezvoltat şi talent muzical. Au capaci-tatea de a înţelege dilemele celorlalţi şi de a găsi soluţii creative. Darul lor natural de a oferi căldură şi consolare alină sufletele rănite. La rândul lor atrag dragoste, apreciere şi recunoştinţă.

Nr. 7-Au o minte analitică şi o sete enormă de a dezlega misterele vieţii. Sunt interesaţi de ştiinţă, filozofie şi chiar misticism. Prea multe contacte sociale pot deveni stresante pentru ei. Preferă să îşi ţină gândurile pentru ei şi sunt secretoşi. Le displace tot ceea ce este monden şi superficial. Ar trebui să lase lucrurile să curgă în ritmul lor şi să fie deschişi către noi oportunităţi.

Nr. 8-Au forţa şi potenţialul de a realiza lucruri măreţe. Se străduiesc să fie cei mai buni în domeniul lor. Sunt competitivi şi nu se vor opri până nu îşi vor fi învins concurenţa. Iubesc provo-carea şi rivalitatea. Realismul, viziunea, disciplina şi perseverenţa stau la baza succesului lor. Sunt buni lideri şi foarte buni judecători de caractere. Cu cei care lucrează pentru ei se dovedesc severi. Pot deveni rigizi şi intoleranţi, mânaţi de o ambiţie nemăsurată.

Nr. 9-Sunt idealişti, plini de compasiune, carismatici. Sunt gata să se sacrifice pentru cauza în care cred. Pot influenţa şi conduce masele. Au capacitatea de a sintetiza cunoştinţe din multiple domenii într-un întreg unitar. Îşi exprimă dragostea într-un mod impersonal. Deşi sunt persoane sincere, adesea neglijează să îşi manifeste deschis sentimentele. Cred în bunătatea oamenilor, însă uneori sunt naivi.

Nr. 11-Au o prezenţă puternică, însă pentru a-şi menţine echilibrul mental şi emoţional, trebuie să înveţe să-şi controleze energia. Sensibilitate extremă. Sunt precauţi în a-şi împărtăşi sentimen-tele, îşi aleg cu grijă prietenii. Idealişti, dependenţi de relaţii, au adesea aşteptări nerealiste. Capaci-tatea de a transmite înţelepciunea face din ei adevăraţi profesori în orice domeniu abordat.

Nr. 22-Reprezentanţii acestui număr sunt ,,arhitecţi”. Au un dar unic de a pătrunde în lumea infinită şi divină a arhetipurilor şi de a concretiza în forme materiale viziunile lor. Visează să creeze lucruri durabile. Sunt buni lideri şi refuză să dea înapoi în faţa unei provocări. Ar fi bine să îşi aleagă un partener de căsătorie independent şi cu vederi largi, care să poată participa la realizarea ţelurilor pe care şi le propun.

AndreeaScurtu

47

The Words – Hoţul de cuvinte

Tot ce ne dorim în viaţă este succesul, dar oare am face orice pentru el? Şi până unde am merge

să-l obţinem?„The Words” este povestea lui Clay Hammond, un scriitor fără succes, care găseşte întâmplător

un manuscris extraordinar şi îl publică fără să stea pe gânduri. Ceea ce nu ştia, însă, era că el publi-case dragostea şi durerea altui om – o carte care era o extensie a acestor sentimente. Întâlnirea dintre cei doi îi provoacă remuşcări lui Clay, și îl determină să scrie această poveste, disperat să fie eli-berat de adevăr. O carte despre o carte, un „Inception” al cărţilor care sensibilizează şi arată adevărata valoare a talentului şi a amintirilor, având în fundal două poveşti de dragoste adevărată, dar pierdută pe veci, cu imposibilitatea unui final fericit.

Regizorul, Brian Klugman, îmbină lacrimi cu săruturi, realizări cu dezamăgiri, creând o capodoperă cinematografică care ne deschide ochii, ne îndeamnă să fim originali şi să preţuim ce avem, mai ales dragostea. Relaţiile romantice ale ambilor scriitori evoluează în moduri similare, regizorul dublând astfel povestea pentru a accentua morala, o lecţie de viaţă pe care puţini o învaţă: înainte de succes întotdeauna este respectul de sine.

Un film atât de sugestiv pentru generaţia noastră, care în epoca Internetului a uitat de imaginaţie şi unicitate, merită cu siguranţă să fie văzut. Vizionare plăcută!

AlexandraBenchea

48

Colectivul de redacție:IoanaBîndiuAlexandraBencheaAncaPrepelițăGiorgianaRusu

Tehnoredactare:EduardVarvaraConstantinHrab

GraficaVlad Olariu

Profesori îndrumători:RaduCiumașuMihaelaPintilei

Mulțumim pentru colaborare:Prof.MariaRomagaPlt.adj.PetricăAioaneiAdrian AndriuAlexandraComisarchiFlorentinaBodeaHaticeTopal