APRECIEREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE AEROFOTOGRAFIERE

Tema lucrăriiSe dau două benzi de fotograme şi proiectul de

aerofotografiere conform căruia au fost preluate fotogramele şi se cere să se efectueze aprecierea calităţii fotogrametrice a fotogramelor obţinute.

Modul de lucru:Aceste verificări urmăresc îndeplinirea condiţiilor tehnice şi

calitative impuse prin proiectul de aerofotografiere şi se referă la:- respectarea acoperirilor longitudinale şi transversale

proiectate;- devierea de la itinerariul de zbor proiectat;- determinarea unghiurilor de înclinare ale camerei

aerofotogrametrice în timpul preluării;- diferenţa de scară între fotogramele adiacente;- calitatea fotografică a fotogramelor.

1. Acoperirea longitudinală (ax) şi transversală (ay)Din diferite cauze (determinări greşite ale vitezei şi a

direcţiei vântului, funcţionarea defectuoasă a intervelometrului, negative necorespunzătoare - cu nori, etc), pot exista în anumite sectoare ale zonei de aero-fotografiat goluri fotogrammetrice (nu există de loc fotograme) sau stereofotogrammetrice (nu se pot obţine stereograme).

Acoperirea longitudinală şi transversală optimă este funcţie de scopul exploatării şi anume: pentru exploatarea stereofotogrammetrică 60% ax 70% şi 25% ay 30%; pentru întocmirea fotoplanului 25% ax 30% şi 25% ay 30%.

Aceste acoperiri au fost specificate în cadrul proiectului de aerofotografiere. Modul de realizare a acoperirilor se verifică astfel: se suprapun fotogramele după detaliile planimetrice şi se măsoară cu o riglă specială, gradată în procente, acoperirile longitudinale şi transversale –fig.1. a) şi b).

Conform figurii 1, pentru determinarea acoperirii longitudionale (ax) se masoara zona cu dubla acoperire a fotogramelor adiacente. Valoarea numerica se imarte la l latura fotogramei şi transfomam in pocente, adica se inmulteşte la 100. Evaluarea propriu zisa se face in conformitate cu tabela 1.

Fig.1 Acoperirea longitudinal (ax) – a) şi acoperirea transversală (ay) – b).

2. Respectarea itinerariului proiectatAcest aspect este foarte important în special în cazul

aerofotografierilor la scară mare precum şi atunci când aerofotografierea se execută în scopul întocmirii ortofotoplanului.

Pentru stabilirea abaterilor se raportează pe un plan sau hartă a cărui scară este apropiată de scara fotogramelor punctele mijlocii ale fotogramelor obţinute cât şi itinerariile de zbor proiectate.

Tabelul 1. CalivicativulElementul

Foarte bine Bine Satisfăcător

Acoperirea longitudinală ax Cea proiectată 5%

10%

Acoperirea transversală ay Cea proiectată 3%

5%

Faţă de itinerariile proiectate se măsoară săgeţile (abateri) s ale tuturor punctelor mijlocii ale fotogramelor benzii, puncte ce materializează traseul real al benzii – fig.2.

Fig. 2

axul proiectat al benzii axul real al benzii (după aerofotografiere)

Se ia în considerare săgeata maximă s din cuprinsul unei benzi, abaterea calculânduse aplicind formula:

, semnificaţia in fig 2.

Caracterizarea zborului fotogrametric din acest punct de vedere se face pentru toate benzile corespunzătoare zonei de aerofotografiat. Valoarea coeficientului este dată de raportorul dintre suma săgeţilor şi suma valorilor L. Calificativul se acordă în funcţie de valorile calculate conform tabelului 2.

Tabelul 2. CalivicativulElementul

F. bine Bine SatisfăcătorNesatisfăc

ătorValoarea K K<0,01 0,01≤K<0,02 0,02≤K<0,03 0,03≤K

3. Diferenţa de scară dintre fotograme

Diferenţa de scară dinre fotogramele adiacente se datorează variaţiei înălţimii de zbor, înclinărilor longitudinale şi transversale ale camerei de aerofotografiere precum şi fiferenţelor de nivel din terenul aerofotografiat.

Pentru a determina diferenţa de scară dintre fotogramele adiacente se identifică punctele mijlocii ale celor două fotograme. În partea de sus şi de jos a acestor puncte se aleg două detalii astfel încît linia ce le uneşte să fie perpendiculară pe direcţia benzei (definită de punctele mijlocii), detalii, care trebuie să fie situate la o distanţă mai mare de 1,5 cm de marginea fotogramei.

Se măsoară segmentele corespondente di (distanţa pe fotogramma din stiga) şi di+1 (distanţa pe fotograma din dreapta), aşa cum se arată în figura 3 şi se calculează astfel:

Calitatea zborului din acest punct de vedere al diferentei de scară, se acordă conform tabelului 3.

Tabelul 3. CalivicativulElementul

Foarte. bine

Bine SatisfăcătorNesatisfăc

ător

Diferenţa de scară Δλ%

Δλ%<2% 2%≤Δλ%<3% 3%≤Δλ%<4% Δλ%≥4%

Fig.3.Măsurarea distanţelor şi pentru calculul diferenţei de scară

4. Determinarea unghiurilor şi de înclinare a fotogramelor

Unghiul de înclinare a axului camerei de aerofotografiere în momentul preluării este dat de nivela sferică a cărei imagine apare pe fotogramă. Acest unghi de înclinare are drept componente unghiurile φ de înclinare longitudinală şi de înclinare transversală. Aceste două componente vor fi determinate pe baza măsurătorilor liniare pe fotogramele adiacente.

Fig.4 Deteminarea înclinării a) Ddeterminarea unghiului de înclinare

Pentru determinarea acestui unghi se utilizează două fotograme adiacente şi (figura 4).

După identificarea punctelor mijlocii, în dreptul punctelor ,

, , , perpendicular pe direcţia bazei de aerofotografiere

(definită de şi ) se aleg două detalii la o distanţă de marginea fotogramei mai mare de 1,5cm.

Se măsoară segmentele , , , , , cu o precizie de 0,1 mm.

Unghiurile se calculează astfel:

;

unde: - distanţa focală a camerei aerofotogrametrice; = 3438´.

b) Determinarea înclinării transversale În acest scop se aleg fotograme din benzi adiacente şi se

măsoară detalii liniare în zona de dublă acoperire transversală – fig.5.

Detaliile se aleg astfel încît linia ce le uneşte să fie paralelă cu baza de aerofotografiere.

Se măsoară cât mai precis pe fotograme , , , , , .

Unghiul de înclinare va fi:

unde:- distanţa focală a camerei aerofotogrametrice; = 3438´.

;

Din acest punct de vedere calificativul se acordă conform tabelului 4.

Tabelul 4. CalivicativulElementul

Foarte bine Bine Satisfăcător

Unghiul de înclinare ( , ) 00 -10 10-20 20-30

5. Calitatea fotografică a fotogramelor

Sub acest aspect se examinează tonalitatea, omogenitatea, claritaatea fotogramelor obţinute prin comparaţie cu fotograme etalon, preluate asupra aceleiaşi zone cu ocazia zborurilor de recunoaştere sau încercare.

Numărul de fotograme obţinut după executarea misiunii de aerofotografiere trebuie să fie cuprins între 0,9 şi 1,2 faţă de numărul de fotograme proiectate.

Fotogramele obţinute nu trebuie să prezinte porţiuni acoperite cu nori, ceaţă pe văi sau zone cu umbra norilor.

Calificativul general al lucrării se acordă ca o medie a tuturor verificărilor, dacă pentru nici unul dintre acestea nu s-a acordat calificativul nesatisfăcător.

În cazul în care se prevăd completări ale golurilor de aerofotografiere, acestea trebuiesc refăcute pe cât posibil în aceleaşi condiţii (vegetaţie, e.t.c.) ca şi zborul de bază, cu menţiunea însă că între aerofotografierea de bază şi cea pentru completare să nu treacă mai mult de 30 zile.